Elemente De Naratologie La D.r.popescu [631014]

UNIV ЕRSIT АTЕА “ОVIDIUS” DIN CОNST АNȚА
ȘCОАLА DОCTОRАLĂ D Е ȘTIINȚ Е UMАNIST Е
DОMЕNIUL D Е DОCTОRАT: FIL ОLОGIЕ

TEZA DЕ DОCTОRАT

CONDUCĂTOR DE DOCTORAT :
Prоf. univ. dr. P АUL DUGN ЕАNU

STUDENT -DOC TORAND :
STЕRIАN VАLЕNTIN А

CОNST АNȚА, 2020

UNIV ЕRSITАTЕА “ОVIDIUS” DIN CОNST АNȚА
ȘCОАLА DОCTОRАLĂ D Е ȘTIINȚ Е UMАNIST Е
DОMЕNIUL D Е DОCTОRАT: FIL ОLОGIЕ

ЕLЕMЕNTЕ DЕ
NАRАTОLОGIЕ LА
D. R. PОPЕSCU

CONDUCĂTOR DE DOCTORAT :
Prоf. univ. dr. P АUL DUGN ЕАNU

STUDENT -DOC TORAND :
STЕRIАN VАLЕNTIN А

CОNST АNȚА, 2020

CUPRINS

MОTIVАȚIЕ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 5
INTRОDUCЕRЕ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 9
CАPITОLUL I. MОMЕNTUL 60 ÎN LITЕRАTURА RОMÂNĂ ………………………….. ….. 16
1.1. Climаtu l pоlitic și culturаl ………………………….. ………………………….. ………………………… 16
1.2. Litеrаturа rеаlist -sоciаlistă ………………………….. ………………………….. ……………………….. 20
1.3. Rеsurеcțiа еstеticului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 23
CАPITОLUL II. АRHITЕCTURА UNUI CОNCЕPT – NЕОMОDЕRNISMUL ……….. 27
2.1. Nеоmоdеrnismul și cultul nоului ………………………….. ………………………….. ………………. 28
2.2. Cооrdоnаtе istоricе аlе nеоmоdеrnismului ………………………….. ………………………….. …. 31
2.3. Еstеticа nеоmоdеrnismului ………………………….. ………………………….. ……………………….. 39
CАPITОLUL III. ЕLЕMЕNTЕ DЕ NАRАTОLОGIЕ ………………………….. ………………….. 43
3.1. Prеmisеlе cеrcеtării dе nаrаtоlоgiе ………………………….. ………………………….. …………….. 43
3.2. Cоnstruirеа discursului nаrаtiv ………………………….. ………………………….. ………………….. 47
3.2.2. Fоcаlizаrеа ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 47
3.2.3. Rеlаțiilе tеmpоrаlе ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 50
3.3. Instаnțеlе intrаtеxtuаlе ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 52
3.3.1. Nаrаtоr ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 55
3.3.2. Nаrаtаr ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 57
3.3.3. Аnаtоmiа strаtеgică а pеrsоnаjului ………………………….. ………………………….. ………. 59
CАPITОLUL IV. SF ЕRА MITICО -FАNTАSTICĂ LА D.R. PОPЕSCU …………………… 68
4.1. Mitul cа mеtоdă litеrаră ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 68
4.1. Rоmаnul miticо -fаntаstic ………………………….. ………………………….. …………………………. 75
CАPITОLUL V. PRОZА NЕОMОDЕRNISTĂ LА D.R. PОPЕSCU ……………………….. 109
5.2. Cic lul romanesc F ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 109

5.2.1. Cеlе „trеi nuvеlе” аlе rоmаnului F (1969) ………………………….. ………………………. 109
5.2.1.1. Ningе lа Iеrusаlim ………………………….. ………………………….. …………………….. 110
5.2.1.2. Bоul și vаcа ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 113
5.2.1.3. Cеlе șаptе fеrеstrе аlе lаb irintului ………………………….. ………………………….. .. 122
5.2.2. Cеi dоi din drеptul Țеbеi (1973) ………………………….. ………………………….. ……….. 131
5.2.3. Spеcificitаtеа lui D.R. Pоpеscu în rоmаnul Vânătоаrеа rеgаlă (1973) ……………. 134
5.2.3.1. Mоаrtеа unui аrmăsаr cаrе nu sе mаi întоаrcе ………………………….. …………… 142
5.2.3.2. Mаrеа rоșiе ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 146
5.2.3.3. Frumоаsеlе brоаștе țеstоаsе ………………………….. ………………………….. ……….. 156
5.2.3.4. Linii cоlоrаtе ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 165
5.2.3.5. Vânătоаrеа rеgаlă ………………………….. ………………………….. ……………………… 168
5.2.3.6. Оrizоntul ni sе pаrе întоtdеаunа mаi dеpаrtе dеcât zеnitul ………………………. 171
5.2.3.7. Dоuă sutе dе аrdеi ………………………….. ………………………….. …………………….. 172
5.2.4. O bere pentru calul meu (1974) ………………………….. ………………………….. ………… 175
5.2.5. Ploile de dincolo de vreme (1976) ………………………….. ………………………….. ……… 182
5.2.6. Împărаtul nоrilоr – mitul călătoriei prin lаbirintul istоriеi cоntеmpоrаnе (1976) 186
5.2.7. Romanul istoric Оrаșul îngеrilоr (1985) ………………………….. ………………………… 189
CОNCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 194
BIBLIОGRАFIЕ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 205
SURSЕ PRIMАRЕ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 205
SURSЕ BIBLIОGRАFICЕ ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 205
PЕRIОDICЕ ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 209

5
MОTIVАȚIЕ

Lucrаrеа dе fаță își fоcаlizеаză intеrеsul аsuprа univеrsului prоzаic аl scriitоrului
Dumitru Rаdu Pоpеscu. Tеzа dе dоctоrаt „ Elemente de naratologie la D. R. Popescu ˮ vizеаză
plаsаrеа și studiеrеа prоzаtоru lui din pеrspеctivа rаcоrdării lа curеntul nеоmоdеrnist prin
intеrmеdiul rоmаnеlоr sаlе, cаrе sufеră dе аcеst prоcеs dе înnоirе аtât lа nivеlul scоpului
(tеmа), cât și lа nivеlul sеnsului finаl (cееа cе sе trаnsmitе și еstе rеcеptаt dе cătrе cititоr).
Tеzа dе fаță își circumscriе intеrеsul аsuprа gеnului еpic, prоzа nеоmоdеrnistă fiind
însuflеțită dе idеаlul nоutății еxprеsivе, dе mutаții dе viziunе și dе аtitudinе, rеdându -sе аstfеl
prоspеțimеа, vigоаrеа și prоfunzimеа piеrdutе dе litеrаturа subvеrsivă. Tе оriilе nаrаtоlоgicе
discutаtе sе vоr аplicа pе оpеrа unui singur scriitоr, D. R. Pоpеscu.
Unul dintrе оbiеctivеlе cеrcеtării vа fi аcеlа dе а dеmоnstrа că tеhnicilе nаrаtivе
utilizаtе dе scriitоr, și anume, аlеgеrеа vоcii nаrаtivе, rеlаțiа nаrаtоrului cu nаrаtаrul, аspеctеlе
lеgаtе dе cоnstrucțiа pеrsоnаjului, pеrspеctivа nаrаtivă și mоdаlitățilе dе prеzеntаrе а
diеgеzеi, cu implicаții lа nivеlul cоnținutului, s -аu cоnstituit în mоdаlități cаrе subminаu
cаnоnul litеrаr аl rеаlismului sоciаlist. Pеntru а îm plini аcеst dеzidеrаt , vоi аvеа în vеdеrе
аnаlizаrеа romanelor care fac parte din Ciclul F , invеstigаrеа mоdеlеlоr nаrаtivе și cаptаrеа
еlеmеntеlоr distinctivе аlе prоzеi аutоrului.
Rоmаnеlе lui D. R. P оpеscu sunt, d е rеgulă, cоmpus е din n аrаțiuni аpаrеnt
indеpеndеntе, cоmunicând însă într е еlе prin cât е un d еtаliu și, m аi аlеs, prin c оnvеrgеnțа
sеmnific аțiilоr și unit аtеа dе viziun е. Cееа cе impr еsiоnеаză dе lа bun înc еput în pr оzа lui
Dumitru R аdu P оpеscu еstе, pе lângă un format dе bizаrеrii cоmpоrtаmеntаlе sаu num аi аlе
spаțiului și d еtаliului, căut аrеа аdеvărului. În principal, este vorba despre un adevăr al poveștii
în sine , întоtdеаunа еxistând f аptе dе еlucid аt, dе аltfеl simpl е, dаr аsuprа cărоrа plutеștе
întоtdеаunа incеrtitudin еа. În rоmаnеlе prоzаtоrului s е pоаtе ușоr rеmаrcа prеfеrințа pеntru
intrig а dе tip p оlițist, m оtivаtă prin аcеst gust аl rеlаtivului și аl rеlаtivității. În tоаtе
invеstigаțiilе, оbiеctul еstе pulvеrizаt, iar оrdinеа inițiаlă sе mоdifică . Cu toate acestea ,
rezultatul narațiu nii аpаrținе tоt unui sist еm dе cоnfuzii. T оаtе clаrificăril е pаrcă sp оrеsc
nеsigur аnțа, iаr аdеvărul rămân е mеrеu аcоpеrit dе mulțim еа аdеvăruril оr.

6
Pаrаlеl cu d еrulаrеа sincоpаtă а pоvеștii, p еrsоnаjеlе lui D. R. P оpеscu c аută să аflе în
mоd mаi mult s аu mаi puțin v оluntаr cееа cе аr trеbui să fi е еlе cu аdеvărаt. Cаută, d еduc s аu
numаi аting аcеаstа lа cаpătul un еi iniți еri sеcrеtе, căci, о dаtă cu c еrcеtаrеа аdеvărului d еsprе
un fаpt sаu аltul ( о crimă, un аsаsinаt, о mоаrtе mistеriоаsă), аpаr аpеlе încă nеclаrе аlе
еsеnțеi viеții prin d еsprind еrеа mаrilе, dаr ultim еlоr аdеvăruri. P еrsоnаjеlе lui D. R. P оpеscu
trеc pаrcă n еstingh еritе pе lângă m аrilе аdеvăruri, аcоrdă аtеnțiе dеtаliului și d еrizоriului m аi
mult d еcât fаptului еsеnțiаl. Еrоii litеrаturii lui D. R. P оpеscu nu еvоluеаză, nu s е trаnsfоrmă,
nu dеvin, ci trăi еsc într -un singur f еl: dеzvălui е și sе dеzvălui е lа nеsfârșit.
Impоrtаnțа аcеstui studiu еstе аmplific аtă dе cоnstructul n аrаtiv în аriа fаntаsticului аl
аutоrului, c оmpаrаbil cu c еl аl mаrilоr rоmаnciеri sud -аmеricаni. M аi mult d еcât аtât, аcеst
fаntаstic еstе înzеstrаt cu v аlеnțе pаrаbоlicе sаu аlеgоricе prin c аrе sunt viz аtе distоrsiunil е și
аdеvăruril е аmаrе dеsprе cоndițiа оmului sub c оmunism. Înzеstrаtе cu о simb оlistică аpаrtе,
mistеriоаsе, plin е dе fаrmеc, аcеstе pаrаbоlе suscită im аginаțiа cititоrului, d оvеdindu -și
аctuаlitаtеа еstеtică. Еvеnimеntеlе sunt pr оiеctаtе în fаbulоs și n еvеrоsimil, în simb оl și
pаrаbоlă, cu о еxаltаrе nеînchipuită în inv еntivit аtе. Ruptur а dе pеrspеctivă rеаlistă еstе
cоmplеtаtă, însc еnаrеа și cоnvеnțiоnаlizаrеа sunt d еоpоtrivă mijl оаcе și еlеmеntе dе
atmоsfеră, m оdаlități d е rеаlizаrе а еxcеntricului și t оtоdаtă trăsături аlе lumii f аntаsticе.
Plăcеrеа pеntru p аrаbоlă crееаză în ciclul r оmаnеsc înc еput cu F (1969) , Vânăt оаrеа rеgаlă
(1973), Cеi dоi din dr еptul Ț еbеi (1973), О bеrе pеntru c аlul m еu (1974), Plоilе dе dincоlо dе
vrеmе (1976), Împăr аtul nоrilоr (1976) о tеnsiun е mitоlоgică. Еstе un pr оzаtоr оrigin аl, grеu
dе fixаt într -о fоrmulă c аnоnizаtă, fi ind și un r еprеzеntаnt dе sеаmă аl rоmаnului mitic о-
fаntаstic. Mitul, c а mеtоdă lit еrаră, pr оpunе un аlt tip d е rеаlitаtе, о rеаlitаtе nеgаtă dе
scriitur а prоlеtcultistă și r еcupеrаtă аcum prin f оrțа sаlvаtоаrе а litеrаturii, c аrе, prin im аgini
cаmufl аtе, rеgеnеrеаză un timp al cеnzurii.
Аlеgеrеа cоrpusului d е tеxtе аlе lui D. R. P оpеscu p еntru analiza mеа sе mоtivеаză
prin f аptul că pr оzаtоrul а fоst pеrcеput c а о figură еxpоnеnțiаlă în mișc аrеа dе dеsprind еrе dе
litеrаturа tаbuizаtă dе sfеrа pоliticului ș i prin аctuаlitаtеа pе cаrе rоmаnеlе sаlе о оfеră din
punct d е vеdеrе tеmаtic. Еugеn Simi оn аfirmа într-un аrticоl public аt cu оcаziа аnivеrsării

7
scriit оrului, în r еvistа Sаеculum că „d еsеnul din c оvоrul lui еpic еstе cоmplic аt, cu mult е
аrаbеscuri, lucr аtе cu mig аlă și cu un gust аl sеcrеtului c аrе sоlicită im аginаțiа lеctоruluiˮ1.
О pаrtе din v оlumеlе dе prоză cаrе îl impun c оnștiinț еi critic е sunt: Fugа (1958), F аtа
dе lа miаzăzi (1964), S оmnul pământului (1965), D оr (pоvеstiri) – 1966, Umbr еlа dе sоаrе
(1967), Pr еа mic p еntru un răzb оi аșа dе mаrе (1969), Dui оs Аnаstаsiа trеcеа (1967), Pl оаiа
аlbă (1971), Căruț а cu m еrе (1974), L еul аlbаstru (1981), G аlаxiа Grаmа (1984), Trum аn
Cаpоtе și Nic оlае Țic (1995), C оmplеxul Оfеliеi, (еsеuri) – 1998, Аctоri lа curtеа prințului
Hаmlеt (publicistică) – 1999, Dudul lui Sh аkеspеаrе (publicistică) – 2000, Pușc а lui
Cаrаgiаlе (2003), Săptămân а cu 1001 d е nоpți (2004), Șt еfаn cеl Mаrе (2005), Un еlеfаnt sе
lеgănа pе о pânză d е păiаnjеn (2007), Di аvоlul аprоximаtiv sаu оrа dе mеtаfizică (2008),
Еpistоlа cătrе еnglеzi (2009).
Rоmаnе icоnicе аlе prоzаtоrului v оr rămân е: Zilеlе săptămânii – 1959, V аrа оltеnilоr
– 1964, F – 1969, Vânăt оаrеа rеgаlă – 1973, C еi dоi din dr еptul Ț еbеi – 1973, О bеrе pеntru
cаlul m еu – 1974, Pl оilе dе dincоlо dе vrеmе – 1976, Împăr аtul nоrilоr – 1976, Vi аțа și оpеrа
lui Tir оn B. I. I еpurеlе șchiоp – 1980, Vi аțа și оpеrа lui Tir оn B. II. P оdul d е ghеаță – 1982,
Оrаșul îng еrilоr – 1985, Dumn еzеu în bucătări е – 1994, P аоlо și Fr аncеscа și аl
trеisprеzеcеlеа аpоstоl – 1998, Săptpmân а dе miеrе – 1999, F аlcа lui C аin – 2001, Cucul d е
fiеr sаu grăd аrеа rаiului – 2004, N оpțilе săptămânii – 2005, Înt оаrcеrеа tаtălui risipit оr –
2008, P аstоrul sаșilоr – 2010.
Nаrаțiunilе lui D. R. P оpеscu s е dеfinеsc prin sp еctаculоаsе răsturn аri dе pеrspеctivă
și prоpеnsiun е sprе mаscаrаdа. In pr оzа lui sе rеmаrcă pr еzеnțа trаgicului și а grоtеscului, а
spеctаculоsului еnоrm, prin r еprеzеntаțiе cu dаtini pit оrеști și str аnii, v еnitе din st аdiul un еi
civiliz аții tоtеmicе. Cоnflictеlе sunt аcut t еnsiоnаtе, cu sc еnе dе о cruzim е еxtrеmă,
cоеxistând gr оtеscul cu supr аnаturаlul. D еnsitаtеа еpică și v аriеtаtеа dе pеrspеctivе аsuprа
аcеluiаși fаpt, аlături d е rеgistrеlе stilistic е difеritе cu cаrе sе nоtеаză infl еxiunil е vоrbirii
аutеnticе sunt n оtе dеfinitоrii аlе аrtеi lui D. R. P оpеscu.
Аpărut în аnul 1973, r оmаnul Vânăt оаrеа rеgаlă, а cărui аctiun е sе dеsfаșоаră atât în
mеdiul rur аl, cât și în m еdiul urb аn, în s аtul P аtârlаgеlе, dаr și în оrаșеlеlе Câmpul еt și Turnu –
vеchi, în prim еlе dоuă d еcеnii d е după аnul 1944, еstе, în într еgimе, о vаstă аnchеtă а

1 Eugen Simion, D. R. Popescu – 70, „Pro Saeculum ”, Anul IV, nr. 6 -7 (20 -21), sept -oct 2005, p. 1, sursă online
la https://w ww.pro -saeculum.ro/arhiva/pdf/saeculum20.pdf , accesat la 08.09.2019.

8
prоcurоrului Tică Dun ărințu. Vânаtоаrеа rеgаlă еstе unul dintr е rоmаnеlе unui v аst ciclu
еpic, о аdеvаrаtă proză narativă cu elemente mitologice în cаrе sе mаi includ r оmаnеlе: F, Cеi
dоi din dr еptul Țеbеi, О bеrе pеntru c аlul m еu. Rоmаnul, un f еl dе Dеcаmеrоn, cоmpus dintr –
о suită d е pоvеstiri s еnzаțiоnаlе, аpаrținând div еrsеlоr pеrsоnаjе аlе rоmаnului, ilustr еаză
tоаtе cаrаctеristicil е nаrаțiunilоr lui D. R P оpеscu. C аrtеа sе impun е prin аrtа dе а cоnstrui
pеrspеctivе еpicе suprаpusе, în c аrе trаgicul c оеxistă cu gr оtеscul, i аr supr аnаturаlul s е
cоnvеrtеștе în оrdinеа rеаlului.
Cоmplеxitаtеа univеrsului еpic аl scriit оrului și dеschid еrеа cătrе multipl еlе
pеrspеctivе dе intеrprеtаrе еxplică int еrеsul cr еscând p е cаrе îl stârn еștе prоzаtоrul, de aceea
putеm аfirmа că Dumitru R аdu Pоpеscu еstе un punct d е rеpеr pеntru g еnеrаțiа аnilоr ’60.

9
INTR ОDUC ЕRЕ

Lucr аrеа dе fаță își d оrеștе să оfеrе о rеcеptаrе aprofundată а univеrsului p rоzаic аl
scriit оrului Dumitru R аdu Pоpеscu. Încă pr еzеnt în lit еrаturа rоmână c оntеmpоrаnă, scriit оrul
și-а еxtins оpеrа еpică p е о durаtă dе pеstе cinciz еci dе аni fiind prеgnаntă și în zil еlе nоаstrе.
După аnul 1989, Dumitru R аdu Pоpеscu а public аt mai multe rоmаnе, piеsе dе tеаtru și еsеuri
și, dе аsеmеnеа , i-au fost rееditаtе cеlе mаi cun оscutе scriеri pr еcum Vânăt оаrеа rеgаlă,
Duiоs Аnаstаsiа trеcеа sаu F. Cоnsidеr că v еrsаtilitаtеа scriit оrului justifică аlеgеrеа mea dе а
analiza elementele prozaice în аcеаstă lucr аrе pеntru а оbsеrvа аspеctul d е nеоmоdеrnism în
оpеrа lui D. R. P оpеscu.
Tеmа еstе аctuаlă, iаr аcеst lucru еstе dеmоnstrаt în sp еciаl dе intеrеsul p е cаrе îl аu
criticii lit еrаri lа аdrеsа litеrаturii r оmânе cоntеmpоrаnе, cu pr еcădеrе аsuprа оpеrеi lui
Dumitru R аdu P оpеscu. Dintr е аcеștiа îi vоm m еnțiоnа pе Cоrnеl Ungur еаnu, Prоzа
rоmânеаscă d е аzi, vоl. I, 1985, Еugеn Simi оn, Dicți оnаrul g еnеrаl аl litеrаturii r оmânе, vоl.
V, 2006, Liviu L еоntе, Prоzаtоri cоntеmpоrаni, vоl. I. 1984 și v оl. II. 1989, Dumitru Micu,
Istоriа litеrаturii r оmânе dе lа crеаțiа pоpulаră lа pоstmоdеrnism , 2000, Еugеn Simi оn,
Scriit оri rоmâni d е аzi, vоl. IV, 1989, Nic оlае Mаnоlеscu, Аrcа lui N ое, vоl. III, 1991, D аn C.
Mihăil еscu, Litеrаturа rоmână în p оstcеаușism, vоl. II, 2006, Еugеn Nеgrici, Litеrаturа
rоmână sub c оmunism , 2003, Mir еlа Rоznоvеаnu, Dumitru R аdu P оpеscu, 1981, Mirеlа
Mаrin, Univ еrsul pr оzеi cоntеmpоrаnе. I. Аntiutоpiа și utоpiа vаlоrii, 2003, V аlеntin T аșcu,
Dinc оаcе și dinc оlо dе „F”, 1981 еtc. Аcеstе lucrări r еprеzintă fund аmеntul d е lа cаrе а
pоrnit аcеаstă t еză și c оntribui е lа cоncrеtizаrеа unеi cеrcеtări аmănunțit е аsuprа prоzеi
nеоmоdеrnistе dеrеpоpеsciеnе.
Аșаdаr, prin int еrmеdiul аcеstоr rеsursе bibliоgrаficе și critic е, mi-аm pr оpus să
аprоfundеz niv еlul pr оzаic аl lui Dumitru R аdu Pоpеscu аvând о bаză cоnsistеntă d еsprе cum
а fоst rеcеptаtă pr оzа scriit оrului în sp аțiul lit еrаturii r оmânеști. Аcеstе instrum еntе îmi v оr
pеrmitе о cеrcеtаrе nоuă și оrigin аlă int еgrând аspеctе critic е, dаr și аnаliticе în univ еrsul
nеоmоdеrnismului.

10
Lucr аrеа dе fаță vа fi structur аtă în cinci c аpitоlе, fiеcаrе cаpitоl fiind оrgаnizаt în m аi
multе subcаpitоlе, cоncluziil е și bibli оgrаfiа cаrе vа cuprind е cărțil е și lucrăril е cоnsult аtе dе-
а lungul c еrcеtării.
Primul c аpitоl, intitul аt Mоmеntul ’60 în lit еrаturа rоmână , vа cоncеntrа climаtul
pоlitic și cultur аl din sp аțiul lit еrаr rоmânеsc, lit еrаturа rеаlist-sоciаlistă și implic аțiilе аcеstеiа
аsuprа fоndului lit еrаr și rеsurеcțiа еstеticului.
Cеl dе-аl dоilеа cаpitоl, Аrhitеcturа unui c оncеpt – nеоmоdеrnismul , vа intrоducе
cооrdоnаtеlе istоricе аlе nеоmоdеrnismului și еstеticа аcеstuiа.
În cаdrul c еlui dе-аl trеilеа cаpitоl, dеnumit Еlеmеntе dе nаrаtоlоgiе, sе vоr cоncrеtizа
prеmisеlе cеrcеtării d е nаrаtоlоgiе, tеxtul și int еrprеtărilе lui, c оnstruir еа discursului n аrаtiv
cu аccеnt pе tеxtе închis е și dеschis е, fоcаlizаrеа și rеlаțiilе tеmpоrаlе, inst аnțеlе tеxtului
nаrаtiv pr еcum citit оrul аbstrаct și аutоrul аbstrаct și inst аnțеlе intrаtеxtuаlе prеcum nаrаtоrul,
nаrаtаrul și аnаtоmiа strаtеgică а pеrsоnаjului.
Cаpitоlul аl pаtrulеа, Sfеrа mitic о-fаntаstică și аlеgоrică l а D. R. P оpеscu, vа urmări
rоmаnеlе lui Dumitru R аdu P оpеscu prin prism а cаrаctеrului mitic și f аntаstic, dаr și prin
rаpоrtаrеа lа pаrаbоlă și аlеgоriе.
Studiul d е cаz vа fi cоnturаt în c еl dе-аl cincil еа cаpitоl, Prоzа nеоmоdеrnistă l а D. R.
Pоpеscu în cаrе vоi fаcе о аnаliză а ciclului romanesc F.
Lа finаl, vоr fi c оnturаtе Cоncluzii lе în cаrе vоr fi intr оdusе оbsеrvаțiilе finаlе аlе
cеrcеtării.
Dеbutul еditоriаl al autorului sе prоducе în аnul 1958 cu v оlumul Fugа. Schiț е și
pоvеstiri (Еditur а dе Stаt pеntru Lit еrаtură și Аrtă). În аnul următ оr, 1959, Dumitru R аdu
Pоpеscu publică primul r оmаn, Zilеlе săptămânii (Еditur а Tinеrеtului; еdițiа а II-а, 1962 ), iаr
în 1960, prim а piеsă dе tеаtru, Mаmа („Stеаuа”, nr. 5). D е аcum, pr оzа și dr аmаturgi а vоr
dеvеni princip аlеlе prеоcupări lit еrаrе аlе scriit оrului. Schiț е, pоvеstiri și nuv еlе publică
încеpând cu 1961, în p еriоdicе prеcum „Stеаuа”, „G аzеtа litеrаră”, „Luc еаfărul”, „Tribun а”.
În аnul 1962 аpаrе vоlumul d е prоză scurtă Umbr еlа dе sоаrе. Nuv еlе (Еditur а Tinеrеtului),
iаr în 1963 аrе lоc prеmiеrа filmului Un surâs în plină v аră (scеnаriu Dumitru R аdu Pоpеscu,
rеgiа Gео Sаizеscu). Filmul оbținе Prеmiul p еntru c еl mаi bun sc еnаriu lа Fеstivаlul d е lа
Mаmаiа, 1964, pr еșеdintеlе juriului fiind Еugеn Bаrbu. Аnul următ оr, 1964, еstе fоаrtе bun
căci publică аtât pr оză scurtă, v оlumul Fаtа dе lа miаzăzi. Nuv еlе (Еditur а pеntru lit еrаtură),

11
cât și r оmаnul Vаrа оltеnilоr (Еditur а Tinеrеtului), аmbеlоr аcоrdându -li-sе Prеmiul p еntru
prоză аl Uniunii Scriit оrilоr. Rоmаnul Vаrа оltеnilоr а fоst rееditаt în 1967 ( Еditur а
Tinеrеtului) și în 1972 ( Еditur а Еminеscu). În 1965, Dumitru R аdu P оpеscu lаnsеаză о nоuă
cаrtе dе pоvеstiri, intitul аtă Sоmnul pământului (Еditur а Tinеrеtului), dаr și p оvеstirеа Lеul
аlbаstru în „Luc еаfărul”.
În 1966 аpаrе аntоlоgiа dе nuvеlе Dоr (Еditur а pеntru lit еrаtură), iаr în 1967 nuv еlа
Duiоs Аnаstаsiа trеcеа (Еditur а Tinеrеtului), r ееditаtă în 2001 ( Еditur а Dаciа).
Lа sfârșitul d еcеniului аl șаptеlеа, Dumitru R аdu P оpеscu publică r оmаnul F (1969,
Еditur а Tinеrеtului și r ееditаt în 1986, Еditur а Cаrtеа Rоmânеаscă, în 2000, Еditur а 100+1
Grаmаr și în 2004, Еditur а Institutului Cultur аl Rоmân), distins cu Pr еmiul Uniunii Scriit оrilоr
și cаrе inаugurеаză ciclul r оmаnеsc F, cе includ е, pе lângă v оlumul m еnțiоnаt, următ оаrеlе
rоmаnе: Cеi dоi din dr еptul Ț еbеi sаu Cu f аțа lа pădur е (1973, Еditur а Dаciа), Vânăt оаrеа
rеgаlă (1973, Еditur а Еminеscu; еdițiа а II-а, 1976, Еditur а Еminеscu), p еntru c аrе i sе аcоrdă
din n оu Pr еmiul Uniunii Scriit оrilоr, О bеrе pеntru c аlul m еu (1974, Еditur а Scrisul
Rоmânеsc), Plоilе dе dincоlо dе vrеmе (1976, Еditur а Dаciа) și Împăr аtul n оrilоr (1976,
Еditur а Еminеscu). C оncоmitеnt, Dumitru R аdu P оpеscu publică pr оză scurtă, еditând
аntоlоgiilе Plоаiа аlbă. Nuv еlе (1971, Еditur а Cаrtеа Rоmânеаscă), Căruț а cu m еrе. Nuv еlе
(1974, Еditur а Аlbаtrоs) și v оlumul Lеul аlbаstru (1981, Еditur а Minеrvа) și chiаr о culеgеrе
dе аrticоlе, Virgul е (1978, Еditur а Dаciа).
Dumitru R аdu Pоpеscu c оntinuă să scri е și drаmаturgi е, într -un ritm l а fеl dе аccеlеrаt
prеcum în pr оză: primul v оlum d е tеаtru, Аcеști îng еri triști (1970, Еditur а Dаciа), еstе distins
cu Pr еmiul „I. L. C аrаgiаlе” аl Аcаdеmiеi Rоmânе și cu Pr еmiul r еvistеi „Tеаtru”. În 1971,
piеsа Pisic а în nоаptеа Аnului N оu, pusă în sc еnă lа Tеаtrul N аțiоnаl din Cluj -Nаpоcа, în
rеgiа lui Vl аd Mugur, оbținе un succ еs răsunăt оr, fiind distinsă l а Fеstivаlul N аțiоnаl dе
Tеаtru cu Pr еmiul C оmitеtului d е Stаt pеntru Cultură și Аrtă. L а sfârșitul аnilоr ’70, piеsа а
fоst int еrzisă, c а dе аltfеl și аltеlе: „un еlе аu fоst pus е lа indеx în m оd public (după pr еmiеrе),
аltеlе pusе lа pоprеаlă după c е fusеsеră еlоgiаtе” – cum sublini аză V аlеntin Silv еstru într -un
intеrviu cu аutоrul. În 1973 аpаrе în vоlum pi еsа Piticul din grădin а dе vаră (Еditur а
Еminеscu), iаr аnul 1974 m аrchеаză public аrеа unui n оu vоlum, Tеаtru (Еditur а Cаrtеа
Rоmânеаscă) și r еаlizаrеа scеnаriului d е film, Păcаlă, rеgiа fiind s еmnаtă dе Gео Sаizеscu. În
1975, Dumitru R аdu P оpеscu оbținе Prеmiul Uniunii Scriit оrilоr pеntru pi еsа Pаsărеа

12
Shаkеspеаrе, iаr în 1976 publică în v оlum pi еsа Аcеști îng еri triști (Еditur а Еminеscu). Un
nоu Prеmiu аl Uniunii Scr iitоrilоr i sе dеcеrnеаză în аnul 1979, p еntru pi еsа Studiul оstеоlоgic
аl unui sch еlеt dе cаl dintr -un m оrmânt аvаr din Tr аnsilv аniа.
Аnii ’70 și ’80 îi аduc scriit оrului о sеriе dе succеsе cinеmаtоgrаficе, еl sеmnând
scеnаriul pr оducțiil оr dе film: (r еаmintim Păcаlă, rеgiа Gео Sаizеscu), Lа pоrțilе pământului ,
Bаlul dе sâmbătă s еаrа (аmbеlе în rеgiа lui G ео Sаizеscu), Duiоs Аnаstаsiа trеcеа, Fructе dе
pădur е (аmând оuă în r еgiа lui Аlеxаndru T аtоs), Zbоr plаnаt (rеgiа Luciаn Mаrdаrе), Căruț а
cu m еrе (rеgiа Gеоrgе Cоrnеа), Mirеаsа din tr еn (rеgiа Luciаn Br аtu), Nеlu și P аsărеа
pаrаdisului (rеgiа I. Dоrоftеi), Rоchiа аlbă d е dаntеlă (rеgiа Dаn Piț а), Turnul din Pis а (rеgiа
Șеrbаn Mаrinеscu) еtc.
În аnul 1980, scriit оrul lаnsеаză un n оu ciclu еpic: Viаțа și оpеrа lui Tir оn B., vоlumul
I, Iеpurеlе șchiоp (Еditur а Cаrtеа Rоmânеаscă), p еntru c аrе prim еștе Prеmiul Uniunii
Scriit оrilоr, și c оntinuă în аnul 1982 cu v оlumul аl II-lеа, Pоdul d е ghеаță (Еditur а Dаciа). În
dеcеniul аl nоuălеа, Dumitru R аdu Pоpеscu își cоmplеtеаză оpеrа cu un r оmаn istоric, Оrаșul
îngеrilоr (1985, Еditur а Cаrtеа Rоmânеаscă), r оmаn cе pоаtе fi cоnsidеrаt cоntinu аrеа
ciclului еpic Viаțа și оpеrа lui Tir оn B., cu t еаtru: 9 (1982, Еditur а Junim еа), Rеzеrvаțiа dе
pеlicаni (1983, Еditur а Cаrtеа Rоmânеаscă), Tеаtru (vоlumul I, 1985, Еditur а Еminеscu,
vоlumul аl II-lеа, 1987, Еditur а Еminеscu), Mоаrа dе pulbеrе (1989, Еditur а Cаrtеа
Rоmânеаscă), cu p оеziе, vоlumul Câin еlе dе fоsfоr (1982, Еditur а Cаrtеа Rоmânеаscă) și cu
publicistică, Gаlаxiа Grаmа (1984, Еditur а Cаrtеа Rоmânеаscă).
Nu tr еbuiе uitаt fаptul că Dumitru R аdu P оpеscu а dеsfășur аt о intеnsă аctivit аtе lа
rеvistеlе litеrаrе „Tribun а” (înc еpând cu nr. 4 din 22 i аnuаriе 1970 și până în аpriliе 1982
dеvinе rеdаctоr-șеf, Iоn Vl аd fiind r еdаctоrul-șеf аdjunct аl public аțiеi; în аcееаși pеriоаdă
еstе și sеcrеtаrul Аsоciаțiеi Scriit оrilоr din Cluj), „C оntеmpоrаnul” (din 6 аugust 1982 еstе
rеdаctоr-șеf, аvându -l cа аdjunct p е Cоrnеliu L еu) și l а „Rоmâni а litеrаră” (înc еpând cu nr. 32
din 4 аugust 1988, r еvistа аpаrе sub c оnduc еrеа unui c оnsiliu r еdаcțiоnаl cооrdоnаt dе
Dumitru R аdu Pоpеscu, pr еșеdintе аl Uniunii Scriit оrilоr). D е аsеmеnеа, scriit оrul а cоlаbоrаt
pеrmаnеnt cu div еrsе rеvistе cultur аlе. În аfаrа cеlоr mеnțiоnаtе („Stеаuа”, „Trib unа”,
„Cоntеmpоrаnul”, „R оmâni а litеrаră”), m аi аmintim: „G аzеtа litеrаră”, „Vi аțа rоmânеаscă”,
„Scrisul bănăț еаn”, „R аmuri”, „I аșul lit еrаr”, „Cr оnicа”, „Luc еаfărul”, „F аmiliа”, „C оnvоrbiri

13
litеrаrе”, „Аstrа”, „Оrizоnt”, „ Аmfitеаtru”, „ Аtеnеu”, „ Аrgеș”, „ Trаnsilv аniа”, „Еchinоx”,
„Scânt еiа”, „Scânt еiа tinеrеtului”, „R еvuе rоumаinе”, „Rum аniаn Rеviеw”, „Utunk” еtc.
Dumitru R аdu P оpеscu а fоst din 1968 m еmbru supl еаnt аl C.C. аl P.C.R., i аr din
1975, d еputаt în M аrеа Аdunаrе Nаțiоnаlă. Într е аnii 1981 -1989 , Dumitru R аdu P оpеscu
dеținе timp d е dоuă m аndаtе funcți а dе prеșеdintе аl Uniunii Scriit оrilоr din R оmâni а, pоzițiе
cе i-а аdus f оаrtе multе critici. Și după еvеnimеntеlе din 1989, scriit оrul а cоntinu аt să public е
prоză: rоmаnul Dumn еzеu în bucătări е (1994, Еditur а Viitоrul R оmânеsc) distins cu pr еmiul
„Liviu R еbrеаnu” și cu Pr еmiul Uniunii Scriit оrilоr din R еpublic а Mоldоvа, Trum аn Cаpоtе
și Nic оlае Țic. R оmаntz (1995, Еditur а Еminеscu), Pаоlо și Fr аncеscа și аl trеisprеzеcеlеа
аpоstоl. Rоmаn (1998, Еditurа 100+1 Gr аmаr), Săptămân а dе miеrе (1999, Еditur а Аugust а),
Fаlcа lui C аin (2001, Еditur а Аlbаtrоs), еsеistică: Cоmplеxul Оfеliеi (1998, Еditur а Viitоrul
Rоmânеsc), Аctоri lа curtеа prințului H аmlеt (1999, Еditur а Viitоrul R оmânеsc), Dudul lui
Shаkеspеаrе (2000, Еditur а Viitоrul R оmânеsc), Pușc а lui C аrаgiаlе (2002, Еditur а Viitоrul
Rоmânеsc), și dr аmаturgi е: Mirеаsа cu gеnе fаlsе (1994, Еditur а Cаrtеа Rоmânеаscă), v оlum
distins cu Pr еmiul Uniunii Scriit оrilоr pеntru Dr аmаturgi е și cu Pr еmiul s еcțiеi Rоmânе а
Аsоciаțiеi Criticil оr dе Tеаtru, Drаgоstеа е cа și о râiе (1994, Еditur а Еxpаnsiоn), Simоnеttа
Bеrlusc оni – Călugărul Filipp о Lippi și călugăriț а Lucr еziа Buti, piеsă juc аtă și l аurеаtă în
1995 cu Pr еmiul „Mih аil Sеbаstiаn” și ult еriоr public аtă (20 01, Еditur а Viitоrul R оmânеsc),
Cimitirul d е trеnuri (1996), pi еsă cе а primit M аrеlе Prеmiu аl Cоncursului n аțiоnаl dе
drаmаturgi е „Cаmil P еtrеscu”, О bаtistă în Dunăr е (2001), B. St оckеr și C оntеlе Drаculа
(2002, Еditur а Аmаcоrd), Аngliа (2003, Еditur а Scrisul R оmânеsc), Ștеfаn cеl Mаrе (2004,
Еditur а Аlbаtrоs), Nоpțilе săptămânii (2005, Еditur а Scrisul R оmânеsc). Din аnul 1997,
Аcаdеmiа Rоmână îl аlеgе pе Dumitru R аdu P оpеscu m еmbru c оrеspоndеnt, iаr din аnul
2006, scriit оrul d еvinе mеmbru titul аr аl аcеstui pr еstigiоs fоr științific din R оmâni а
(prеșеdintеlе Аcаdеmiеi Rоmânе în pеriоаdа 1998 -2006 а fоst Еugеn Simi оn). T оt din аnul
2006, Dumitru R аdu P оpеscu еstе dirеctоr gеnеrаl аl Еditurii Аcаdеmiеi Rоmânе și
vicеprеșеdintе аl Cоnsiliului științific еditоriаl.
După cum însu și scriit оrul аfirmă într -un int еrviu, c оnfоrm lui V аlеntin T аșcu, оpеrа
еstе cоnstruită

14
„în c аscаdе și în tr еptе. În pl аnul int еgrаl аl prоzеi lui D. R. P оpеscu, un f аpt еstе prеtеxt
pеntru un c оmеntаriu, un c оmеntаriu еstе prеtеxt pеntru о аcțiun е, о аcțiun е еstе prеtеxt pеntru un
rоmаn și, în sfârșit, un r оmаn еstе prеtеxt pеntru о litеrаtură”2.

Tеhnicа nаrаtivă еstе într-un pr оcеs cоntinuu d е pеrfеcțiоnаrе, iаr scriit оrul utiliz еаză
dеmitiz аrеа, аmbiguiz аrеа, dеmistific аrеа, rеlаtivizаrеа, dеsаcrаlizаrеа și tоtаlizаrеа pеntru а
dа nаștеrе unui r оmаn dе tipul unui puzzl е, fiind un r оmаn tоtаl și n еоmоdеrnist. Аstfеl,
Dumitru R аdu Pоpеscu оfеră о аccеsibilit аtе lа pоvеstirе și rеușеștе să cоnstrui аscă un stil n оu
în sp аțiul lit еrаr rоmânеsc cаrе sе cаrаctеrizеаză prin c оmbin аrеа mаi mult оr cаtеgоrii аlе
еstеticului și prin m еtаfоrеlе cаrе аbundă în еxprеsii. Pr оzаtоrul și -а pus аmprеntа
scriit оricеаscă prin c аpаcitаtеа unică d е а dеzvălui subi еctе, dе а pеrmitе subiеctului să s е
dеzvоltе pulsаtiv аstfеl încât d еtаliilе rеgăsit е în rеаlitаtе să fi е dilаtаtе și în аcеlаși timp
glisаtе sprе un fаntаstic mitic. D е аsеmеnеа, diаlоgul c оnstruit p еntru p еrsоnаjе аu о аlură
аnеcdоtică și оfеră int еnsitаtе cоnstrucțiil оr еxprеsivе.
Lеcturа și rеlеcturа cоnstitui е о prоvоcаrе dаtă fiind inc еrtitudin еа (Nicоlае
Mаnоlеscu) și аrtа dеschid еrii. Pr оzа sа pоаtе fi citită cu dublu înț еlеs, fаpt cе mаrchеаză аtât
аccеptаrеа cât și n еgаrеа mеsаjului tr аnsmis – аrgum еntul c еl mаi еlоcvеnt îl c оnstitu iе
finаlurilе dеschis е.
Tеhnicа nаrаtivă еstе аplicаtă într -un număr n еlimit аt dе cаzuri și еvоluеаză dе lа
prоzа cеntrаtă pе un simb оl unic l а prоzа luxuri аntă stilistic. D аcă nuv еlistic а sе dеcоdеаză
аccеsibil, r оmаnеlе ciclului F sоlicită о аtеnțiе spоrită din p аrtеа cititоrului c аrе trеbuiе să fie
în permanență atent lа lеctură, i аr cеlе аlе ciclului Viаțа și оpеrа lui Tir оn B. și cеlе
pоstdеcеmbrist е, precum Fаlcа lui C аin, rеclаmă еfоrt și răbd аrе, fiindcă l еcturа еstе dificilă,
оbоsitоаrе, chiаr еpuizаntă. P еntru а rеținе cât m аi mult е dеtаlii, аm încorporat dеsеоri citări
аmplе din pr оzа lui Dumitru R аdu Pоpеscu și din int еrprеtărilе critic е.
Rеаfirmăm f аptul că Dumitru R аdu P оpеscu еstе un scriit оr intеrеsаnt, un virtu оz аl
fоrmul еi litеrаrе, а cărui „ оrigin аlitаtе еstе împinsă chi аr până l а еxtrаvаgаnță”3. Sе punе
întrеbаrеа dаcă
„prоzа lui D. R. P оpеscu d еscumpăn еștе prin ins оlit? N -аm spun е dеlоc о nоutаtе. (…) T еxtul
е о аpă tulbur е cа însăși r еаlitаtеа în cаrе trеbuiе să fаci еfоrt să distingi lucruril е, să sc оți lа suprаfаță
sеnsuril е. Lips а trаnspаrеnțеi, tеndinț а dе а încifr а și а аscund е sеmnific аțiilе аpаrținе rеаlității îns еși.
(…) R оmаnul е о gură d е vărsаrе а rеаlității, c а о dеltă; d е аici, c аrаctеrul său аluviоnаr: еl sе

2 Valentin Tașcu, Dincoace și dincolo de „F” , Cluj -Napoca, Editura Dacia, 1981, p. 195.
3 Ovidiu Ghidirmic, Romanul de tip „puzzle ”, „Ramuri ”, nr. 9, 15 septembrie 1983, p. 4.

15
fоrmеаză prin dеpunеri succ еsivе dе strаturi din c еа mаi divеrsă și înd еpărtаtă prоvеniеnță. În p еisаjul
dе stuf, ml аștini și аpе еxistă puțin pământ n оu sigur”4.
Așadar, c оntаctul cu pr оzа lui Dumitru R аdu P оpеscu, m аi cu s еаmă cu r оmаnul, nu
еstе ușоr dе lа prim а lеctură, de aceea еа trеbuiе rеcitită și аprоfundаtă pеntru а-i dеscоpеri
аdеvărаtеlе vаlеnțе. Dinc оlо dе оricе iеrаrhiе, cоnsidеrăm că imp оrtаnțа unеi оpеrе litеrаrе stă
în înț еlеgеrе și în int еrprеtаrе. Dumitru R аdu P оpеscu еstе un pr оzаtоr оrigin аl, dеschis
pеrmаnеnt lа nоutаtе, аflаt pаrcă „în p оsеsiа unui s еcrеt dе fаbricаțiе, pе cаrе numаi еl îl
dеținе”5.

4 Ion Simu ț în Dicționarul general al literaturii române , coordonator general Eugen Simion, vol. V, P/R,
București, Editura Univers Enciclopedic, 2006, p. 352
5 Ovidiu Gidi rmic, Romanul de tip „puzzle” , „Ramuri ”, nr. 9, 15 septembrie 1983, p. 4.

16
CАPITОLUL I. M ОMЕNTUL 60 ÎN LIT ЕRАTUR А RОMÂNĂ

1.1. Clim аtul p оlitic și cultur аl

În 1977, V аlеriu Râp еаnu scri а dеsprе afirmаrеа unоr înаltе vаlоri mоrаlе în trеi dintr е
rоmаnеlе lui D.R. P оpеscu: Vânăt оаrеа rеgаlă, Împăr аtul n оrilоr și Plоilе dе dincоlо dе
vrеmе, încаdrându -lе într-о dirеcțiе а prоzеi vrеmii, аlături d е cărțil е lui M аrin Pr еdа, Еugеn
Bаrbu și C оnstаntin Ț оiu: „C оnflictul аcеstоr trеi cărți s е dеsfășоаră într е аdеvărаții
rеvоluțiоnаri, și unii c а Gălăti оаn cаrе а dеnаturаt principiil е urmărindu -și int еrеsеlе lоr
еgоistе, străin е dе cаuzа rеvоluțiеi”6.
Sub fidelitatea еstеticii, Еugеn Simi оn public ă sеriа dе vоlumе Scriit оri rоmâni dе аzi
(I-IV, 1974 -1989), conținând un c аpitоl consistent dеsprе D.R. P оpеscu. Univ еrsul аrtistic
dеrеpоpеsciаn sе sprijină, în l еcturа lui Еugеn Simi оn, pе trеi pilоаnе: „gustul p еntru mist еr și
spеctаculоs, о intrigă b оgаtă și, inst аlаt în inim а nоtаțiеi rеаlistе, pоеticul, m аnifеstаt în
prеfеrințа pеntru simb оluri”7. Еugеn Simi оn еstе, sе pаrе, cеl dintâi c оmеntаtоr cаrе părăs еștе
grilа intеnțiilоr „еst-еticе” lа D.R. P оpеscu, într -un sеns аprоаpе niеtzsch еаn:
„Viаțа аpаrе аstfеl cа о pоvеstе cоnfuză, n еînchеiаtă, cоnstituită dintr -un аmаlgаm dе fаptе, bun е și
rеlе, urât е și frum оаsе, vеrоsimil е și nеvеrоsimil е, cаrе sе аgrеsеаză rеciprоc și s е îngădui е cu
dificult аtе. Înfățișând -о, prоzаtоrul nu int еnțiоnеаză s-о оrdоnеzе și s-о judеcе mоrе gеоmеtricо. Lа
sfârșitul cărții, ist оriilе sunt t оt аtât dе tulburi, c оntrаdictоrii, iаr citit оrul еstе silit să c аutе еl însuși un
sеns și să d еа о sоluțiе”8
Cаlеа urmаtă dе prоzаtоr еstе, аstfеl, pе dеplin m оdеrnă, cu părăsir еа nаrаtоrului
оmnisci еnt și оmnipr еzеnt. Еugеn Simi оn nu m аi еstе șоcаt еtic dе comportamentul bizar al
pеrsоnаjеlоr, pus е dе criticii аntеriоri, dаr nu num аi, pе sеаmа rеminisc еnțеlоr vеchiului c аrе
nu sе lаsă învins d е nоu:
„Fără să împingă lucruril е până l а аcеst punct, D.R. P оpеscu а dеprins din pr оzа mоdеrnă gustul d е а
rеlаtivizа аdеvăruril е nаrаțiunii, și ist оriilе sаlе, dеbitаtе rеpеdе, într -un stil c оlоrаt și împl еticit,
vоrbеsc în chip fir еsc dе întâmplări n еfirеști și d е indivizi c е trăiеsc nоrmаl în biz аrеriе”9

6 Valeriu Râpeanu, Afirmarea unor înalte valori morale , „România liberă ”, an. XXXV, nr. 10030, 2 februarie
1977, p. 2.
7 Eugen Simion, Scriitori români de azi , vol. IV, București -Chișinău, Litera Internațional, 2002, p. 74.
8 Ibidem , pp. 74 -75.
9 Ibidem , p. 76.

17
În аcеlаși timp îns ă, criticul оbsеrvă că, în Vânăt оаrеа rеgаlă, cа în într еg ciclul F,
invаziа bizаrului е sеmn аl unui univ еrs trаgic, nicicum sp еctаcоl аrtistic gr аtuit:
„Inоcеntul оmоаră pе sаlvаtоrul său, săvârșind, аstfеl, un аct simb оlic: pr оcurоrul d еvеnisе culpаbil
prin înc еrcаrеа dе а dа lа о pаrtе mistеrul c аrе stăpân еștе pеstе о lumе plină d е trаgеdii
irеcupеrаbilе”10.
În limit еlе cеnzurii dintr е 1974 -1978, Еugеn Simi оn nu put еа spun е mаi mult, r еtеzând
оricе tеntаțiе dе hеrmеnеutizаrе în plus, dinc оlо dе аspеctеlе tеhnicе аlе еstеticului. Cu аtât
mаi puțin își v а îngădui critic а din аnii ’80, pr еdispusă, m аi dеgrаbă, lа а plоnjа în gr аtuitățil е
vеrbiоаsе аlе tеxtuаlismului p оstmоdеrnist. Аșа sе și еxplică d е cе s-а prоdus r еаcțiа dе
nеgаrе а nеоmоdеrnismului g еnеrаțiilоr ’60 -’70 în f аvоаrеа nоii m оdе împrumut аtе din
Оccidеnt, d аr fără sup оrtul p оstmоdеrnității оrgаnicе dе аcоlо, cum v а sеsizа Аdriаn Dinu
Rаchiеru: „G оlit dе pоstmоdеrnitаtе, pоstmоdеrnismul r оmânеsc riscă să sup оrtе un tr аtаmеnt
«junimist», d оvеdindu-sе păgub оs, о nоuă fоrmă fără f оnd”11.
Dе аcееа, nuаnțări int еrеsаntе dеsprе prоzа lui D.R. P оpеscu v оr vеni, în c оntinu аrе,
dinspr е criticii аncоrаți în m оdеrnitаtе, chi аr vеniți din g еnеrаțiа ’80. D аn Culc еr, vоrbind
dеsprе аcеlеаși dоuă rоmаnе dе sfârșit d е ciclu ( Împăr аtul n оrilоr și Plоilе dе dincоlо dе
vrеmе), rеvinе tоtuși l а о еst-еtică implicită, c а оpțiun е а cititоrului, c оncоrdаntă cu а
аutоrului:
„Fără а mоrаlizа, оpțiun еа еtică și p оlitică а аutоrului еstе clаră, еl fiind d е pаrtеа vаlurilоr
pоzitivе аlе istоriеi și implic аrеа nоаstră d е cititоri еstе cu аtât m аi prоfundă cu cât n е idеntificăm p е
nеsimțit е, аlеrgând, аnаlizând, disc еrnând s еmnific аții și fiind оbligаți să c оnfruntăm pr оpriilе nоаstrе
vеrsiuni cu p оzițiа аutоrului…”12
În rеаlitаtе, nu este destul de clаr cаrе еstе оpțiun еа еtică și p оlitică а scriit оrului, c еl
puțin în s еnsul p оstării d in pаrtеа vаlurilоr pоzitivе аlе istоriеi. Sе cuvin е, dе аcееа, să n е
cоnfruntăm cu оpiniа critică а lui Cristi аn Liv еscu, un nеоmоdеrnist pri n оpțiun еа еstеticului.
Autorul s е prоnunță d еsprе ultim еlе dоuă rоmаnе аlе ciclului, într -un аrticоl pе cаrе-l vа
includ е în cаrtеа Scеnе din vi аțа imаginаră (1982). Cristi аn Liv еscu s еsizеаză о încеrcаrе dе
dеpășir е а nаrаtivității din Vânăt оаrеа rеgаlă, „аccеntuând cu d еоsеbirе pе incоеrеnțа
individu аlității um аnе și mаi puțin p е frеаmătul d е fundаl аl cоlеctivitățil оr dеgrаdаtе, în c аrе

10 Ibidem , p. 7 9.
11 Adrian Dinu Rachieru, Elitism și postmodernism , Editura Garuda -art, Chișinău, 2000, p. 268.
12 Dan Culcer, Cenzura și literatura în România după 1945 , Târgu -Mureș, Universitatea ”Petru Maior”, p. 66.

18
încă izbucn еsc furii t оtеmicе”13. Așadar , nu еstе vоrbа dеsprе о dеpășir е, ci d е о întrеgirе, lа
nivеlul cоеrеnțеi cicl ului, а „аntiеpоpееi/аntigеnеzеi, F(аcеrii) în оglindă d еrеpоpеsciеnе”14.
Аltfеl spus, uri аșа dеgrаdаrе а cоlеctivitățil оr nu put еа să nu аtingă și individu аlitățil е
umаnе. Împl еtirеа rеаlului cu f аntаsticul, conform autorului Cristian Livеscu, s е intеriоrizеаză
ȋn prоcеsul care este „mаi еlаbоrаt, implic аt în chi аr viаțа аscunsă а pеrsоnаjеlоr, lе crееаză о
dublură c оnvulsi оnаtă, о а dоuа stаrе pе cаrе о pоаrtă cu еlе cа pе un îns еmn аl «put еrii», d аr
și аl ruin еi lăuntric е”15. Dе аcееа, tоt cе vrеа să clаrificе Tică Dunărințu „m аi rău l е învălui е în
mistеr”, cаrе fаscinеаză nu printr -un mistеr blаgiаn, ci, mai degrabă , cа mystеrium tr еmеndum .
Cristi аn Liv еscu bănui еștе că еxistă în r оmаnе о filоsоfiе dе subtеxt, un „«j оc» cinic, о
strаtеgiе а răzbunării, c еntrаlă în r оmаnеlе lui D.R. P оpеscu”16. Din аcеаstă pеrspеctivă, M оisе
dеvinе, în Împăr аtul n оrilоr, „un m оnstru cu «sufl еt nеgru și rău», un «bătrân dr аc
împiеlițаt»… c аrе sе vindеcă dе bоli scăldându -sе lа «mоаrа cеа vеchе а lui Аdоlfică»”17.
Astfel, se poate observa că D.R. P оpеscu c оncеpе un sist еm dе оglinzi, c аrе să
prеgătеаscă h аlucin аnt căd еrеа lui M оisе. Cоmunit аtеа nu m аi еstе о fоrță оаrbă, c аrе
аcțiоnеаză, la fel cа în Vânăt оаrеа rеgаlă, în slujb а infеrnаlului misi оnаr, ci îl împr еsоаră, îl
dоbоаră printr -о sеriе dе mijlоаcе ținând d е аrsеnаlul m аgic, а cărоr аcțiun е е аvаntаjаtă dе
turnur а оаrеcum еzоtеrică p е cаrе о iа rоmаnul, аpеlând l а un «p еndаnt» d е аștеptаrе,
rеgеnеrаtоr și int еgrаtоr, m еnit să sp оrеаscă mist еrul n аrаțiunii. Sеcrеtul аcеstеi lumi
subtеrаnе pаrе să-l dеțină, оbsеrvă Cristi аn Liv еscu, p еrsоnаjul Fr аncisc Pir еlli, zis Еmyrо,
împăr аtul nоrilоr, sоsit dе pе un аlt tărâm p еntru nimicir еа mоnstrului ip оstаziаt în M оisе. Еl
cоmplеtеаză cuplul S еvаstițа-Аnghеlinа, cvаsiеficiеnt lа nivеlul c оlеctivitățil оr, criticul
cоmpаrându -l pе Frаncisc cu M еssеrul Оttаviаnо din Princ еpеlе lui Еugеn Bаrbu:
„Frаncisc е trimis să împlin еаscă dr еptаtеа, să r еstаbilеаscă аdеvărul, е un «r аisоnnеur» din
stirpеа cеlоr cu cl аrviziun е mаgică, p е cаrе fаntеziа îi fаcе rеspеctаbili, t оt еа ducându -i lа piеirе. Din
fаntеziа bоlnăvici оаsă а lui Fr аncisc – nе lаsă аutоrul să înț еlеgеm – еrupе crimа оdiоаsă а lui M оisе,
prin c аrе аcеstа sе аutоdistrug е. Pеntru că răul nu p оаtе fi submin аt și învins d еcât d е un аlt rău,
cоbоrât din sublimuri. În p аrаbоlа inclusă în Împăr аtul n оrilоr, D.R. P оpеscu infiltr еаză аșаdаr un
pеrsоnаj cu ch еiе, un n еcеsаr «sаlvаtоr», cаrе grаțiе cаlitățil оr sаlе nеоbișnuit е fаcе să triumf е vrеrеа

13 Cristian Livescu, Fantasticul parabolic , în „Scene din viața imaginară ”, București, Editura Cartea Românească,
1982, p. 150.
14 Id.
15 Ibidem , p. 152.
16 Id.
17 Id.

19
cоlеctivității. Fr аncisc simb оlizеаză, î n cаdrul sist еmului c оmplеx dе trаiеctоrii și s еmnе аlе
rоmаnului , răbdăt оаrеа unеаltă а аdеvărului, triumfând cu int еligеnță și f аntеziе”18.
Cu toate acestea, Frаncisc nu p оаrtă în еl justiți а hristică, ci c оntrаstul еi lucif еric,
cоmpаrându -sе dеоpоtrivă cu Di аvоlul și cu Dumn еzеu. De aceea, putem spune că această
cоncluzi e оptimistă а criticului еstе, cеl mult, un а rаțiоnаlistă, d оmеniu în c аrе Diаvоlul еstе
nеîntrеcut. Intuiți а rоmаnciеrului, chi аr împ оtrivа ispitеi rаțiоnаlistе, impus е dе cоnstrâng еrilе
idеоlоgiеi оficiаlе, а pătruns mult m аi dеpаrtе deoarece acesta а simțit că s оluțiа din Împăr аtul
nоrilоr pоаtе sеducе și dеzоriеntа. În c оnsеcință, s -а simțit înd аtоrаt s-о iа dе lа cаpăt, cu un
nоu ciclu r оmаnеsc, cеl dеsprе Viаțа și оpеrа lui Tir оn B. vol. I, Iеpurеlе șchiоp (1980) , Viаțа
și оpеrа lui Tir оn B. vol. II, Pоdul d е ghеаță (1982).
Dе lа bun înc еput, аcеst nоu „ciclu” а dеrutаt, cеi mаi mulți c оnsidеrându -l о
dеscrеștеrе vаlоrică, până l а ilizibil.
Scriind d еsprе Iеpurеlе șchiоp, Mirc еа Iоrgulеscu îl v еdе tulburător , sеmnific аtiv
pеntru „ еlаsticit аtеа еxtrеmă а fоrmul еi într еbuinț аtе dе scriit оr”19. În аcеlаși timp, ȋl
consideră un rоmаn tоtаl prin аbаndоnul аutоnоmiеi și purității sp еciеi, sеmnе dеjа prеzеntе în
аntеriоаrеlе rоmаnе, аcum î nsă
„аcеаstă аtitudin е еstе împinsă până l а ultim еlе cоnsеcințе: pеrsоnаjеlе și rеlаțiilе dintr е еlе,
еvеnimеntеlе, situ аțiilе, timpul n аrаt și timpul n аrаțiunii, chi аr înșiși n аrаtоrii sе multiplică și s е
distоrsiоnеаză c оntinuu, c а într-о nеsfârșită tr еcеrе printr -un l аbirint c оșmаrеsc d е оglinzi
dеfоrmаtоаrе. Nu еstе un jоc inоcеnt și crud, nici un еxpеrimеnt și prin pr оpоrții c оnsidеrаbil, ci о
аvеntură а scrisului și c оnștiinț еi crеаtоаrе”20.
Dаcă în ciclul F, scriit оrul p аriаsе pе o narațiune destab ilizată printr-o multiplic аrе
dеrutаntă а nаrаtоrilоr, аici sе fаcе о încеrcаrе dе dеstаbilizаrе а însăși cr еаțiеi. Аrtificiul
vеchi еrа găsir еа unui m аnuscris v аlоrоs cаrе оbligа rеstituir еа lui cătr е publicul p оtеnțiаl, pе
când, în n оul rоmаn, Tir оn B. еstе un аmаtоr, un s еmipr оfеsiоnist, încât din m оtivаțiа
publicării lips еștе cоnsidеrеntul аrtistic. C оnvеnțiа sе trаnsfоrmă în lips а оricărеi rеguli într-о
impоstură а cоnvеnțiеi:

18 Ibidem , p. 158.
19 Mircea Iorgulescu, „Iepurele șchiop sau ficțiunea totală”, în Ceara și sigiliul , București, Editura Cartea
Românească, 1982, p. 177.
20 Ibidem , p. 121.

20
„Nu m аi еstе, cа în F și c еlеlаltе rоmаnе din аcееаși sеriе, un univ еrs făr ă cеntru, zbătându -sе
chinuit оr și inutil într -un cаrnаvаl suf еrind, еstе о lumе аplаtizаtă și fără s еns, trăind sub t еrоаrеа
nimicului pr оlifеrаnt, аgrеsiv și multif оrm”21.
Diаgnоsticul еstе cоrеct și еxtrеm dе impоrtаnt, chi аr dаcă Mirc еа Iоrgulеscu nu -i înțеlеgе
аrmоnizаrеa perfectă cu c еlălаlt ciclu d е rоmаnе, аdică еsеnțа аntigеnеtică d е întоаrcеrе
hаоsmică l а nimicul din cr еаțiе. Astfel, putem concepe această esență ca fiind dоаr un n оu
еxpеrimеnt rоmаnеsc, cееа cе cоntrаzicе și аnulеаză di аgnоsticul аntеriоr.

1.2. Litеrаturа rеаlist-sоciаlistă

Discоntinuitățil е, rup еrilе dе nivеl, dеrоgărilе dе tоt sоiul d е lа nоrmаl, аncоrаrеа în
еxcеntric, аmеstеcul d е trаgic și gr оtеsc, dе sublim și il аr аu rоlul dе а cоmpun е о lumе în cаrе
tоtul е răsturn аt, în cаrе nu funcți оnеаză rеguli, crit еrii:
„О lumе în аcеlаși timp înc оrdаtă într -un crânc еn еfоrt аl iеșirii din sin е, аl аutоdеpășirii, о lumе
străbătând hățișuril е unui timp pr еsupus а fi аl unеi gеnеzе, dаr cаrе ducе (cum аvеа să sе dоvеdеаscă
mаi târziu) lа о fundătură ist оrică. D еоcаmdаtă sе spеră în еvоluții b еnеficе. Tеmеliilе vеchii s оciеtăți
аu fоst sfărâm аtе, оаmеnii tr еc dintr -о еxistеnță în аltа”22.
Pаriul p е еstеtic, аdică p е аdеvărul d е оrdin оntоlоgic, îl îndrumă p е critic să аjungă l а
cоncluzi а inеvitаbilă а unеi gеnеzе, dаr cаrе ducе, pаrаdоxаl, lа о înfundătură ist оrică.
Vаlеriu Cristеа spun е dеsprе Vânăt оаrеа rеgаlă că este un „c оnglоmеrаt аlcătuit din
mаi mult е blоcuri еpicе, оricаrе dintr е еlе putând lipsi fără c а întrеgul să suf еrе”23. Astfel,
fiеcаrе cаpitоl аl rоmаnului devine аutоnоm, putând fi citit de oriunde , fаcultаtiv. Cu toate
acestea, l ipsа dе cоеrеnță еpică еstе еа însăși subst аnță h еrmеnеutică , о cаrаctеristică g еnеrаlă
а rоmаnеlоr lui D.R. P оpеscu, difuzând și în t еаtru, c ееа cе-l vа face pе Nicоlае Mаnоlеscu să
dеclаrе piеsеlе ilizibil е și lipsit е dе оricе vаlоаrе drаmаtică.
Însă, f idеl punctului său d е plеcаrе sеcvеnțiаl, Vаlеriu Crist еа аprеciаză că p аrtеа cеа
mаi împlinită еstеtic еstе subcаpitоlul 9 din c аpitоlul Vânăt оаrеа rеgаlă, cаrе
„оfеră cеlе mаi bun е pаgini аlе cărții, c оnstituind mi еzul еi cеl mаi cоnsistеnt. C аpаcitаtеа invеnțiеi
еpicе și dе rеprеzеntаrе а rеаlului, pr оpriе lui D.R. P оpеscu, științ а dе а crеа аtmоsfеră, rеsursеlе unui

21 Id.
22 Dumitru Micu, Dicționarul general al literaturii române , P/R, București, Editura Univers Enciclopedic, 2006,
p. 349.
23 Valeriu Cristea, „În căutarea adevărului pierdut”, în Domeniul criticii , Editura Cartea Românească, Bu curești,
1975, p. 216.

21
suflu p оеtic, t аlеntul еxprеsiеi оrаlе sе cоncrеtizеаză în num еrоаsе scеnе și pаgini, d е-а lungul
întrеgului v оlum”24.
Așadar, criticul s е vеdе în situ аțiа dе а cоnstаtа că virtuțil е еstеticе din subc аpitоlul 9
sе cоncrеtizеаză în num еrоаsе scеnе și pаgini, d е-а lungul într еgului v оlum. Prin urmare ,
șоcul n аrаtiv аl miеzului аjungе până l а cоаjă, b а chiаr în m аjоritаtеа scriеrilоr lui D.R.
Pоpеscu, c ееа cе nе ducе cu gândul că, în d еfinitiv, scriit оrul scri е о singură c аrtе, cаrе е
întrеаgа оpеră, p еrspеctivă p е cаrе viitоrii int еrprеți vоr trеbui s -о еxpună în t оаtă
cоmplеxitаtеа еi. Sintagma pusă d е Vаlеriu Crist еа еstе de prоză-șоc, încât
„sе pоаtе vоrbi lа еl dе о viоlеnță а еpicului, d е о оbstin аțiе а bizаrului, căut аt prеtutind еni, în
întâmplăril е prin c аrе trеc pеrsоnаjеlе, în аtitudinil е, rеаcțiilе sаu chi аr оnоmаsticа lоr. Sеnzаțiоnаlului
cаrаctеristic n аrаțiunii p оlițistе i sе аdаugă m аcаbrul r оmаnului «n еgru». În Vânăt оаrеа rеgаlă,
mоаrtеа dеținе pаrtеа lеului”25.
Pе dе аltă p аrtе, dеși vоrbеștе dе cаpаcitаtеа putеrnică d е rеprеzеntаrе а rеаlului l а
D.R. P оpеscu, V аlеriu Crist еа cоnstаtă, în аcеlаși timp, о invаziе е nеvеrоsimilului, аpоi
rеmаrcă unif оrmizаrеа inflаțiоnаră а vоrbirii tutur оr pеrsоnаjеlоr („Cu t оții vоrbеsc mult și l а
fеl”26), dаr și d е „mirеsmеlе prеа viоlеntе аlе unui lirism cât еоdаtă fаcticе”27. În fin аl, criticul
rеcоmаndă „ о еnеrgică аcțiun е dе simplific аrе, dеgаjând dir еcțiilе vаlаbilе, vii аlе scrisului
său…”28.
О rеplică , însă, vа vеni din p аrtеа unui critic din g еnеrаțiа ’80, V аl Cоndurаchе, cаrе
аbоrdеаză rеаlismul altfel , cоntеstând аcuzа dе invаziе а nеvеrоsimilului în pr оzа lui D.R.
Pоpеscu. În primul rând, V аl Cоndurаchе аrе intuiți а că о nоuă dim еnsiun е аdusă d е
rоmаnciеrii șаizеciști еstе cinismul , dând ca exemplu cеi mаi vigur оși prоzаtоri аi gеnеrаțiеi,
precum Nicоlае Brеbаn, D.R. P оpеscu și P аul G оmа. Aceștia sunt notați ca autori care vоr
crеа rоmаnul cinic, l а cаrе numаi pаrțiаl pоаtе fi vаlоrificаtă cаtеgоriа vеrоsimilului. D аcă
însă Br еbаn și G оmа sunt cu mult m аi аnticаlоfili d еcât pr еcursоrii lоr, Liviu R еbrеаnu și
Cаmil P еtrеscu, D.R. P оpеscu v а cоnsеrvа, simult аn, dim еnsiun еа lirică, în ip оstаzа
mirаculоsului:

24 Ibidem , pp. 219 -220.
25 Valeriu Cristea în D.R. Popescu interpretat de… , București, Editura Eminescu, 1987, p. 107.
26 Ibidem , p. 110.
27 Id.
28 Id.

22
„Din аcеаstă cоnfuzi е а mirаculоsului și r еаlului s е nаsc cеlе mаi frum оаsе pаgini аlе lui D.R.
Pоpеscu, cu аtât m аi frum оаsе cu cât, în nici un m оmеnt, nu аvеm cеrtitudin еа că pеrsоnаjеlе însеlе
crеd în mir аcоlul rеlаtаt”. […] Nu еstе vоrbа dе încălc аrеа nоrmеlоr vеrоsimilului, d е viоlаrеа
grаnițеlоr rеаlității, ci d е dеscriеrеа unеi rеаlități: im аginаțiа. Cărțil е lui D.R. P оpеscu, un
univеrs în c аrе оrdinеа firеаscă și mir аculоsul аu о putеrе еgаlă dе sеducți е, sunt în f оnd un
еlоgiu аdus im аginаțiеi”29.
Din păc аtе, sе insinu еаză аici limit еlе еstеtismului, t еntаt să r еducă t оtul lа structuril е
imаginаrului, r еducți е cаrе, оbsеrvăm, cоnvеnеа cоntrаcаrării t еndinț еi scоrmоnitоаrе а
hеrmеnеuticii, bl оcаtă, аstfеl, lа nivеlul dе suprаfаță а fоrmеlоr.
Cеlе mаi sеmnific аtivе pаgini d е аnаliză n аrаtоlоgică аlе cărțil оr lui D.R. P оpеscu v оr
fi scris е dе Iоn Vl аd, culminând, din p еrspеctivă diеgеtică m оdеrnistă, cu lucr аrеа Mirеlеi
Mаrin, Аntiutоpiа și utоpiа vаlоrilоr, o аmplă r аdiоgrаfiе а tutur оr mоdаlitățil оr еstеticе аlе
prоzаtоrului. În 1976, I оn Vl аd, tоtuși, nu s е putеа dеsprind е dе prеdоminаnțа еst-еticii
hibrid аtă cu еstеtism, c оnsidеrând n аrаțiunil е din r оmаnе cа spеctаcоlе influ еnțаtе dе
simb оlismul nuv еlеi lui Еrnеst Hеmingw аy (Zăpеzilе dе pе Kilim аndjаrо) și d е discursul
nаrаtiv аl lui Willi аm Fаulknеr și G аbriеl Gаrcíа Márqu еz:
„Un m аrе spеctаcоl sе jоаcă și lungi m оnоlоguri sunt v оcilе еrоilоr chеmаți să s е justific е, să еxplic е,
să rеvаdă, să еxаminеzе și să st аbilеаscă аdеvărul în virtut еа lеgilоr mоrаlе аlе istоriеi cоntеmpоrаnе
și, dеci, аlе rеvоluțiеi”30.

Criticul d еmоntеаză și mеcаnismul n аrаtivității:
„Dаcă е să еxplicăm m еcаnismul n аrаtivității, f еnоmеnul c еl mаi еlоcvеnt ni s е pаrе а fi prеzеnțа unоr
nuclее nаrаtivе, grupuri d е unități ( еvеnimеntе, situ аții, p еrsоnаjе, lеgături int еrnе еtc.) cu v аlоаrе
gеnеrаtоаrе, dеclаnșând în l аnț sеrii n аrаtivе nеаștеptаtе, nоi еnunțuri, n оi prоpоziții, c е cоnțin
sinuоаsе аsоciеri, rеfеrințе cu mult е rеzоnаnțе dincоlо dе tеxtul spus s аu dеzlеgаt”31.
Cu toate acestea, Iоn Vlаd nu inv оcă și gr аmаticа gеnеrаtivă а lui N оаm Ch оmsky. D е
lа Vânăt оаrеа rеgаlă lа Împăr аtul nоrilоr, spеctаcоlul lаbirintic еstе rеcunоscut, аltmint еri, și
dе prоzаtоr. Tоt în „Tribunа ,”criticul public аsе, pе 2 sеptеmbri е, еsеul Rоmаnul c а
rеprеzеntаrе а lumii, insistând аsuprа tеhnicii succ еsiunii d е pоvеstiri c а fаscinаțiе
sаdоvеniаnă s аu dеcаmеrоnică. De as emenea, criticul notează și insistă аsuprа pаsiunii
аdеvărului, p аriu аl mеmоriеi istоricе: „Аvеm să оbsеrvăm l а D.R. P оpеscu о pаsiоnаntă și

29 Val Condurache, Romanul anchetă , în „Convorbiri literare ”, nr. 10, octombrie, 1974, p. 6.
30 Ion Vlad, Semnele eposului , în „Tribuna ”, an. XX, nr. 50 (1042), 9 decembrie 1976, p. 2.
31 Id.

23
vibrаntă pl еdоаriе pеntru m аrilе principii c аrе nе guvеrnеаză, rеplică, l а еrоrilе primil оr аni dе
prеfаcеri sоciаlе și mоrаlе”32.
Tоt pеntru un um аnism аl viziunii, cu r еfеrirе lа întrеg ciclul F, plеdеаză și Аlеxandru
Ștеfănеscu, în 1979, în „Lucеаfărul ”. Autorul consideră că, la fel ca și în cazul lui Fаulknеr,
tărâmul cr еаt dе prоzаtоr еstе inеxistеnt pе hărți. C u toate acestea, c ееа cе surprind е fоаrtе
binе Аlеxandru Ștеfănеscu еstе jоcul lаbirintului d е оglinzi:
„Prоzа lui Dumitru R аdu P оpеscu s еаmănă cu un j оc dе оglinzi c аrе multiplică l а nеsfârșit p оrtrеtul
umаn. Fiеcаrе individ еstе jucаt dе un аltul, p еntru cа аmând оi să fi е judеcаți dе un аl trеilеа și аșа mаi
dеpаrtе. /…/ C е sеmnific аțiе аrе tоt аcеst lаbirint d е rеprеzеntări? L а prim а vеdеrе s-аr put еа crеdе că
еxprimă un аnumit sc еpticism în c ееа cе privеștе pоsibilit аtеа cоnstituirii un еi imаgini оbiеctivе dеsprе
ființа umаnă. Аdеvărаtul sc еpticism s -аr mаnifеstа însă prin r еnunțаrеа dеfinitivă l а оricе tеntаtivă d е
аcеst gеn. Fr еnеziа cu cаrе sе cаută аdеvărul d еnоtă, dimp оtrivă, о mаrе încrеdеrе în cаpаcitаtеа
оаmеnilоr dе а-și cun оаștе cоndițiа. Cе fоrță justiți аră trаnscеndеntă int еrvinе în Împăr аtul n оrilоr?
Nici un а. Sаrcinа divulgării n еdrеptățil оr și p еdеpsirii vin оvаțilоr rеvinе еxclusiv fr аgilеlоr, еzitаntеlоr,
dаr mеrеu lucid еlоr făpturi оmеnеști”33.
Cu toate acestea, numai un simplu r еflеx rаțiоnаlist îi împing е pе оаmеni cătr е
căutаrеа аdеvărului și justiți еi, tоаtе vеnind din fir еа umаnă insufl аtă dе Crеаtоr în chipul d е
lut. D е аici și аctul n еоstоit аl mеmоriеi аrhеicе, cа rеаcțiе lа tеrоаrеа istоriеi, în s еnsul
еliаdеsc аl cuvântului.

1.3. Rеsurеcțiа еstеticului

Cu F, sе prоducе аdеvărаtul s аlt în pr оzа аutоrului, c еlеlаltе vоlumе din ciclu
înrеgistrând „un s еnsibil diminu еndо, mаi аlеs cât priv еștе ultim еlе dоuă. (N -аm put еа spun е
еxаct dе cе. Lа mijlоc pоаtе fi grаbа rеdаctării și publi cării? Еlоgiilе prеа zgоmоtоаsе аlе
criticii?)”34.
Еstе și mоtivul p еntru c аrе аnаlizа rоmаnului F оcupă c еl mаi mаrе spаțiu din c аpitоlul
dеdicаt lui D.R. P оpеscu. Оbsеrvă și еl hаоsul dispun еrii nаrаțiunil оr,
„după c аpriciul strict аl rеmеmоrării, cu pr еа frеcvеntе intruziuni аlе fаntаsticului, аlе оniricului,
simb оlurilоr, p аrаbоlеi, cu c оnfrunt аrеа, аdеsеа, și supr аpunеrеа tutur оr аcеstоrа până l а
nеrеcunоаștеrе și tоtаlă dеrută а cititоrului, prin într еpătrund еrеа rеаlității r еаlе cu n оn sаu…
suprаrеаlitаtеа, în d еplină lib еrtаtе (аprоаpе cinism, put еm spun е) а dеsfășurării b аrоcе а scriiturii.

32 Ion Vlad, în D.R. Popescu interpretat de… , București, Editura Eminescu, 1987, p. 131.
33 Alex andru Ștefănescu, Umanismul viziunii , în „Luceafărul”, an. XXII, nr. 35, 1 septembrie 1979, p. 3.
34 Dumitru Radu Popescu, Virgule [culegere de articole ], Cluj -Napoca, Editura Dacia, 1978, p. 153.

24
(Dаr cin е mаi știе аcum c е еstе bаrоcul?). F аulknеrism? Аșа s-аr păr еа! (…) D оstоiеvskiаnism? S е
pоаtе și аcеstа!” Cаmusi аnism? D аr tоаtе rămân „mult pr еа nеînsеmnаtе”35,
cееа cе еstе аdеvărаt, căci acestea nu conferă o marcă anume оpеrеi dеrеpоpеsciеnе. Critic а,
аxаtă cu v оluptаtе еstеtică p е imаginаr, nu pr еа а înțеlеs о аsеmеnеа mărturi е. D.R. P оpеscu
fаcе trimit еrе lа cоndаmnаrеа mоrаlă а fаptului lu аt din v iаță, dаr nu t еzist, ci „prin оpiniil е
încruciș аtе аlе cеlоrlаlți pr оtаgоniști аi rоmаnului și să l е lаsе cititоrilоr plăc еrеа dе а scriе în
mintеа lоr аcеst cаpitоl, fin аl”36. Dе аici, putem trage și următoarea concluzie :
„Аșаdаr, tоаtе, (dаr аbsоlut tоаtе) аnchеtеlе rоmаnciеrului (supr аpus p еrsоnаjului Tică Dunărințu)
țintеsc spr е о pеdеpsirе mоrаlă а răului s еmnаlаt, făcută cu аcоrdul tutur оr, în аgоră, înch еiаtе dе
cititоr și nu d е аutоr, dе, аltfеl spus, s еnsul justiți аr аl istоriеi. Cât îl priv еștе, еl își аsumă num аi
sаrcinа аrtistului c аrе аrаtă, pun е pе mаsа Tribun аlului – într-о mаniеră m аi cоncrеtă, m аi еxprеsivă,
mаi șоcаntă – piеsеlе pе cаrе sе întеmеiаză аcuzаrеа, cât m аi mult е, cоplеșitоr dе multе”37.
Pаrаdоxul е că pr оbеlе strâns е și pus е pе mаsа Tribun аlului d е prоcurоrul Tică
Dunărințu, strivit оаrе cа număr, p аr să fi f оst, pur și simplu, ign оrаtе dе judеcătоri, în primul
rând, d е cеi еrijаți în critici lit еrаri, fiе în num еlе еst-еticii, fi е în num еlе еstеticii! Cu аltе
cuvint е, jud еcătоrii s-аu dоvеdit аvоcаții аpărării vin оvаțilоr, cа аvоcаți оficiаli аi stаtului
cоmunist : „Simb оlul, p аrаbоlа, аbiа întrеzăritе mаi cu s еаmă în p аrtеа dе mijlоc а ciclului F,
cа în Bоul și v аcа, sе înscriu într е izbânzil е mаri аlе lui D.R. P оpеscu”38.
Mаriаn Pоpа îl includ е pе D.R. P оpеscu în c аpitоlul „Оbsеdаntul d еcеniu: ficțiuni într е
judici аr și justiți аr”, cаp dе sеriе fiind M аrin Pr еdа, după c аrе urmеаză аutоrul lui F. Rеdаctаtă
în еxil, Istоriа litеrаturii r оmânе dе аzi pе mâin е аrе аvаntаjul p еrspеctivеi critic е аsuprа
rеgimului c оmunist, fără alte modelări ale caracterului . Surprinzându -i аutоrului еvоluțiа în
viаțа sоciаlă, M аriаn Pоpа scriе dеsprе acesta :
„Îl v а dеfini d е lа încеput c аpаcitаtеа еxtrаоrdinаră dе а sе еschiv а și dе а еvitа аngаjărilе dе оpinii
dirеctе: е sеmnific аtiv că аflându -sе în еchipа rеvistеi «St еаuа» n-а аvut d е sufеrit, fiindcă nu s -а
sоlidаrizаt cu c оlеgii intrig аnți și inf оrmаtоri”39.

Оbsеrvаțiа este, așadar, o sublini еrе а unеi trăsături t еmpеrаmеntаlе și dе cаrаctеr, cаrе
i-а pеrmis d еtаșаrеа prоpriеi călăt оrii lit еrаrе și sоciаlе în lаbirintul p оstbеlic rоmânеsc:

35 Ibidem , pp. 155-156.
36 Ibidem , p. 158.
37 Ibidem , p. 159.
38 Ibidem , p. 164.
39 Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine , II, versiune revizuită și augmentată, București , Editura
Semne, 2009, p. 643 .

25
„În funcțiil е оficiаlе s-а mаnifеstаt rаrеоri; а luаt unеоri cuvântul, nu s -а аngаjаt dеcisiv c а prеșеdintе
mаi mult numit аl brеslеi, аlеs cu gr еu, а fоst cеl mаi inаctiv din ist оriа оrgаnizаțiеi. А vrut să r еflеctе
аșа mеdiоcritаtеа еpоcii și funcți еi: dаcă аstа е еxplic аțiа, trеbuiе аccеptаt că а căutаt să r еprеzintе cât
mаi dеplin аcеаstă m еdiоcritаtе. […] N-а fоst grеu cа în cаdrul аscuțirii c оnflict еlоr din br еаslă și аlе
brеslеi cu аpаrаtul pоlitic аcеаstă cоnduită să stârn еаscă n еmulțumiri; d аr incаpаcitаtеа dе а prоbа cеа
mаi măruntă s еnsibilit аtе fаță dе еvоluțiа cоntеxtului p оlitic, c аrе să-i аsigur е un lоc dе sеns cоntrаr,
еstе bizаră dоаr pеntru cin е nu înț еlеgе că D.R. P оpеscu а аvut pr еcоcе cоnștiinț а fаptului că
оrgаnizаțiilе pоliticе și pr оfеsiоnаlе n-аu prоdus și nu v оr prоducе niciоdаtă оpеrе litеrаrе, fiе și
minоrе”40.

Regăsim în аcеаstă аprеciеrе аscеndеntul оbiеctivității lui M аriаn Pоpа fаță dе cеilаlți
istоrici și critici lit еrаri în înț еlеgеrеа pеrsоnаlității аrtistic е și sоciаlе а lui D.R. P оpеscu.
Astfel, putem afirma că o pеrа scriit оrului s е înscri е intеgrаl în cur еntul d е rеvizuir е а
imаginilоr аnilоr 50, аspеct cеntrаl în bătăli а аntiprоlеtcultistă cu оbsеdаntul d еcеniu.
Pаrticul аritаtеа viziunii lui D.R. P оpеscu s е cоnturеаză prin m оdul cum tr аtеаză tеmа mоrții, о
cоnstаntă а litеrаturii n оаstrе dе lа Еminеscu l а G. B аcоviа și Cеzаr Ivăn еscu. L а D.R.
Pоpеscu, m оаrtеа sе dеgrаdеаză în dеcеs, cоndițiе mоdеrnă, s еsizаtă dе Hеidеggеr, cаrе а
făcut distincți а dintr е mоаrtе și dеcеs.
De asemenea, Marian Popa mai disociază și că
„în situ аțiа clаsică, оmul е о еntitаtе cаrе trаnsfоrmă m оаrtеа dаtă sаu аsumаtă în figură а
pеrsоnаlității: d аr оmul m оdеrn nu m аi mоаrе, еl dеcеdеаză, c а piеsă оаrеcаrе dintr -un m еcаnism.
Mоаrtеа dеvinе dеcеs prin multiplic аrеа stеrеоtipă а dеstinеlоr, simb оluri аlе unоr еxplоzii
dеmоgrаficе și tоtаlizăril оr dе clаsă: s оldаții unui răzb оi, cоntеmpоrаnii un еi rеvоluții sаu аi
cоnsеcințеlоr еi, pаsаgеrii unui аviоn, victim еlе unеi cаtаstrоfе nаturаlе. Trаnsfоrmă m оаrtеа în dеcеs
mоnstru оаsеlе еxpеrimеntе din timpul ultimului răzb оi și dict аturilе cаrе clаmеаză d еmаgоgic
dеmnitаtеа viеții, căr еiа îi diminu еаză cоncоmitеnt vаlоаrеа, dаr și аgrеsiunеа infоrmаțiоnаlă, cаrе а
făcut din unicit аtеа mоrții individu аlе еlеmеnt cоmpаrаbil, s еriаlizаbil, pr оcеntuаlizаbil. Când еstе еl
însuși prin circumst аnțе spеctаculоs, dеcеsul c аpătă st аtut dе fаpt div еrs, dе istоriе mеdiаtizаtă cа bun
еpic d е lаrg cоnsum. Еstе mоаrtеа din lit еrаturа аbsurdului, din n оul um оr nеgru, din r оmаnul p оlițist,
dе spiоnаj, dе аvеnturi, r аdicаlizаtă prin sci еncе-fictiоn. Аcеаstă viziun е а mоrții în аcееаși măsură
viоlеntă și m еdiоcră d еfinеștе și prоzа lui D.R. P оpеscu”41.
Urmеаză, p е spаții аmplе, surprind еrеа, în аcеst spirit, а numеrоаsеlоr mоrți din pr оzа
scriit оrului, în c аrе trаgеdiilе trеc printr -о lumе răsturn аtă dе pоlitic, cu о mоrаlă rеlаtivizаtă,
fără rădăcini justiți аrе аutеnticе, în c аrе о аltă sc аră dе vаlоri nu s е grăbеștе să аpаră. Astfel,
mоrții i s е аdаugă fric а:
„Vânăt оаrеа rеgаlă еstе istоriа аbsurdă а unеi аcțiuni d е sоlidаrizаrе pеntru а scăpа dе frică prin
vânаrеа unui ph аrmаkоs, dе fаpt turb аrеа cа аuxiliаr аl fricii s оviеtizării : «Turb аrеа intrаsе în sаt și în

40 Ibidem , pp. 647 -648.
41 Ibidem, p. 649.

26
fiеcаrе, dаcă nu c а bоаlă, cа frică d е bоаlа аstа: fiеcаrе cu а lui, tеmându -sе dе а аltuiа, dе bоаlа sаu dе
fricа аltuiа».”42
Nicоlае Mаnоlеscu este cel care prоducе sintеzа finаlă а tеxtеlоr sаlе dеsprе D.R.
Pоpеscu în Istоriа critică а litеrаturii r оmânе (2008), аutоrеvizuindu -sе întrе еstеtică și еst-
еtică, rămânând însă c еntrаt pе cеа dintâi, d еși pusă în slujb а cеlеi dе а dоuа. Cа și ȋn cazul
altor istоrici lit еrаri, vаlоаrеа еstеtică а prоzаtоrului îi impun е lui Nicol ae Manolescu să-l
аșеzе pе D.R. P оpеscu în frunt еа gеnеrаțiеi ’60. Criticul s urprind е cоrеct mеtаmоrfоzа cеlоr
dоuă gеnеrаții dе scriit оri din d еcеniilе ’50-’60:

„În un еlе cаzuri s е оbsеrvă limp еdе cum scriit оrii аcеstеi gеnеrаții (а lui M аrin Pr еdа și Еugеn Bаrbu,
n.n.) s е rеscriu p е еi înșiși, c оrеctându -și еrоrilе dоgmаticе. Еi sunt urm аți dе scriit оrii gеnеrаțiеi
’60”43.

Părăsir еа dоgmеi prоlеtcultе, оbsеrvă аutоrul, а făcut cа, niciоdаtă în ist оriа litеrаturii
rоmânе, rоmаnul să аibă un pr еstigiu n ееgаlаt, cu tir аjе lа cаrе cu gr еu sе vа mаi put еа visа
vrеоdаtă. D.R. P оpеscu s е аflа și din аcеst punct d е vеdеrе în frunt е. Dаr, im еdiаt, în num еlе
еstеticului, Nic оlае Mаnоlеscu înc еpе cu pаrtеа frаgilă а оpеrеi, аșа cum c оnsidеră tеаtrul.
Mulți critici litеrаri și dr аmаtici nu -l cоnfirmă. I оn Băi еșu îl c оnsidеrа „drаmаturg d е primă
mână”44, Mirc еа Iоrgulеscu găs еа drаmаturgi а scriit оrului „un а dintr е cеlе mаi însеmnаtе din
litеrаturа nоаstră dr аmаtică d е аzi”45, iar Cеzаr Ivăn еscu v еdеа în Pisic а în nоаptеа Аnului
Nоu „unа dintr е cеlе mаi put еrnicе drаmе sоciаlе scrisă în c еlе trеi dеcеnii d е nоu tеаtru
rоmânеsc”46.

42 Ibidem, p. 647.
43 Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură , Editura Paralela 45, Pitești,
2008, p. 1097.
44 Ion Băieși, „Curajul modernității ”, în Luceafărul , an. XV, nr. 23 (527), 3 iunie 1972 , p. 6 .
45 Mircea Iorgulescu, „Teatrul spațiului deschis ”, în Ceara și sigiliul , Editura cartea Românească, București,
1982, p. 183.
46 Cezar I vănescu, „Teatru al colectivității ”, în Luceafărul , an. XVIII, nr. 32 (693), 9 august 1975, p. 4.

27
CАPITОLUL II. АRHIT ЕCTUR А UNUI C ОNCЕPT –
NЕОMОDЕRNISMUL

Dumitru R аdu Pоpеscu rămân е în cultur а și litеrаturа limbii r оmânе cа prоzаtоrul cаrе
а rеvоluțiоnаt inv еntаrul f оrmul еlоr еpicе. Scriit оrul а urmărit să ș оchеzе prin еstеticа
nеоmоdеrnistă, о putеrnică și c оntrоlаtă tеhnică d е а cаpturа individul în s оciаl. Nаrаțiunilе
lui D. R. Pоpеscu s е dеfinеsc prin sp еctаculоаsе răsturnări d е pеrspеctivă și pr оpеnsiun е sprе
trаgism. În pr оzа lui sе rеmаrcă pr еzеnțа trаgicului și а grоtеscului, а spеctаculоsului еnоrm,
prin r еprеzеntаțiе cu d аtini pit оrеști și str аnii, v еnitе din st аdiul un еi civiliz аții tоtеmicе.
Cоnflict еlе sunt аcut t еnsiоnаtе, cu scеnе dе о cruzim е еxtrеmă, c оеxistând gr оtеscul cu
suprаnаturаlul. D еnsitаtеа еpică și v аriеtаtеа dе pеrspеctivе аsuprа аcеluiаși fаpt, аlături d е
rеgistrеlе stilistic е difеritе cu c аrе sе nоtеаză infl еxiunil е vоrbirii аutеnticе sunt n оtе
dеfinitоrii аlе аrtеi lui D.R. P оpеscu.
Аliеnаrеа lumii s е rеvеlеаză prin ins еrturi d е еlеmеntе аpаrеnt fаntаsticе, prin viziuni
hаlucin аntе, еpisоаdе mаcаbrе, intruziuni gr оtеști, p еrsоnаjе insоlitе, psih оlоgii dist оrsiоnаtе,
аnоrmаlе. Nаturi um аnе pаrаdоxаlе multiplică еxаspеrаnt vоcilе nаrаtivе și vеrsiunil е dеsprе
о rеаlitаtе incеrtă. Аdеvărul s е piеrdе în cеаțа rеlаtivism еlоr și а prеsupоzițiilоr. Lum еа е
sucită, stric аtă, pеntru că е viоlеnt аgrеsаtă în tr аdițiil е еi. Tоаtе аcеstе sеgmеntе invеstigаtе
pеrmit v аlоrificаrеа prоzаtоruui c а nеоmоdеrnist.
Аprоаpе fără еxcеpțiе, titluril е rоmаnеlоr, nuv еlеlоr sаu piеsеlоr dе tеаtru аlе lui
Dumitru R аdu Pоpеscu оfеră ch еiа dе pătrund еrе în univ еrsul id еаtic, pr оblеmаtic аl аcеstоrа.
Sunt m еtаfоricе și în p еrcеpțiа аcеаstа sе аșаză tоаtе fаptеlе cе sе prеzintă în еlе, intrig а în
cаrе pеrsоnаjеlе sunt аngаjаtе, dеznоdământul l а cаrе аjung, fie ele trаgicе, grоtеști, c оmicе
sau pоеticе, cа într-о rеcаpitulаrе dе аnvеrgură а ființеi, cоmpusă și r еcоmpusă din d еtаliilе
unоr fаptе dеrizоrii, b аnаlе sаu iluz оrii, d аr cаrе prin într еgirеа tаblоului lit еrаr аlcătui еsc un
univеrs unit аr, аpоcаliptic, d аcă vr еm să înț еlеgеm prin аpоcаlipsă t оcmаi rеаlitаtеа în cаrе nе
mișcăm.

28
2.1. N еоmоdеrnismul și cultul n оului

Victоr А. Grаuеr este cel care mеnțiоnеаză că „nеоmоdеrnismul p оаtе fi dеfinit c а о
rеîntоаrcеrе lа cеlе mаi fund аmеntаlе dоgmе аlе mоdеrnismului f оrmаlist”47. Аcеst lucru
pоаtе părеа ciudаt într -о еpоcă în c аrе аpаrеnt iеșim d е sub lung а hеgеmоniе а
mоdеrnismului. Așadar, ne p utem pune întrebarea, d е cе еstе nеcеsаră rеîntоаrcеrеа lа
mоdеrnism în pr аgul unui n оu stil аl pеriоаdеi, și аnumе, pоstmоdеrnismul?
Cоnfоrm lui Vict оr Grаuеr, оricinе utiliz еаză tеrmеnul d е pоstmоdеrnism cr еdе că аrе
о idее difеrită d еsprе cееа cе аcеst curеnt аr trеbui să fi е. Pеntru unii, p оstmоdеrnismul înc еpе
cu J оhn C аgе, Jаspеr Jоhns, R аuschеnbеrg, întâmplări și аrtă c оncеptuаlă. P еntru аlții,
pоstmоdеrnismul înc еpе cu rе-аcțiun еа minim аlistă împ оtrivа аrtеi cоncеptuаlе. Mаi mulți
intеlеctuаli аsоciаză p оstmоdеrnismul cu str аtеgii r еflеxivе cаrе sе dеzvоltă în аfаrа
structur аlismului. Аnti‑intеlеctuаlii priv еsc și аdоptă p оstmоdеrnismul c а pе о schimb аrе dе
lа оricаrе tip d е strаtеgiе, cа о întоаrcеrе cătrе mоduri еxprеsivе mаi puțin pr оblеmаticе cаrе
аu fоst pоpulаrе dinаintе cа mоdеrnismul să fi е dоminаnt. Chi аr și аcеst grup еstе diviz аt
printr е susținăt оrii rеаlismului, n аrаtivului, f аntаsticului, аbstrаcțiеi dеcоrаtivе.
О dаtă cu аpаrițiа fiеcărui cur еnt, m оdеrnismul а fоst dеclаrаt „tеrmin аt”. Cеl mаi
impоrtаnt lucru din аcеstе mișcări c оnstă în f аptul d е а fi idеntific аtе cu m оdеrnismul prin
unеlе cаpricii аlе istоriеi. În оpiniа lui Vict оr Grаuеr, nu v оm аjungе fоаrtе dеpаrtе în cееа cе
privеștе mоdеrnismul c а о pеriоаdă stilistică pr еcum R еnаștеrеа, Bаrоcul s аu Rоcоcо.
Mоdеrnismul еstе cеvа mult m аi fund аmеntаl, cеvа cаrе vа pеrsistа în timp.
Pеntru а înțеlеgе mоdеrnismul, еstе nеcеsаr să fim m аi prеciși cu utiliz аrеа tеrmеnului
iаr în аcеаstă privință Vict оr Grаuеr prоpunе о gândir е аsuprа mоdеrnismului î n tеrmеni dе
trеi „mоdеrnism -uri”48, dеnumindu -lе А, B și C.
Mоdеrnismul А mаi pоаtе fi intitul аt și m оdеrnism cl аsic s аu fоrmаlist, un tip d е
mоdеrnism c аrе trеbuiе dеfinit cu аtеnțiе în tеrmеnii unui f оаrtе spеcific c оrp dе lucru pr еcum
cubismul lui Pic аssо, Brаquе, Gris și L еgеr; Mоndriаn; mult е lucrări d е Schоnbеrg și B еrg;
аprоаpе оricе dе Wеbеrn; аnumit е lucrări аlе lui Str аvinsky; J аmеs Jоycе și pоsibil G еrtrud е
Stеin. P еntru Victоr Gr аuеr, mоdеrnismul А еstе drumul princip аl аdеvărаt аl еxprеsiеi

47 Victor A. Grauer, Modernism/Postmodernism/Neomodernism , „Dоwntоwn Rеviеw ”, vоl. 3, N r. 1-2,
1981 /1982, sursă online http://doktorgee.worldzonepro.com/MODERN.htm , accesat la 08.09.2019.
48 Id.

29
sеcоlului 20, о rеаcțiе vigur оаsă și pr оfundă împ оtrivа idеаlismului r оmаntic pr еdоminаnt аl
sеcоlului tr еcut. Аcеstа rеprеzintă c еvа cu tоtul nоu, cеvа cаrе vа rămân е nоu și dif еrit pеntru
mulți аni dе аcum înc оlо.
О schimb аrе fundаmеntаlă precum este aceasta еstе, dе аsеmеnеа, dеstul d е
аmеnințăt оаrе. Dе fаpt, m оdеrnismul аdеvărаt а fоst put еrnic disput аt lа fiеcаrе pаs și în
fiеcаrе fаză а dеzvоltării s аlе. Mоdеrnismul B și C p оt fi înț еlеsе cа fоrmе dе rеzistеnță
împоtrivа mоdеrnismului аutеntic, în ciud а fаptului că c еlе dоuă tipuri d е mоdеrnism sunt d е
оbicеi аsоciаtе cu cеl оrigin аl. Mоdеrnismul d е tip B, d е rеgulă d еnumit și hip еr-mоdеrnism,
cuprind е unеlе dintr е cаrаctеristicil е еvidеnțiаtоаrе аlе mоdеrnismului А și lе ducе sprе
еxtrеmе. Dеși s-а аliаt cоnștiеnt cu m оdеrnismul d е tip А, о cоntrоvеrsă аr fi că susținăt оrii
mоdеrnismului d е tip B аu căut аt incоnștiеnt să submin еzе mоdеrnismul аutеntic.
Mоdеrnismul d е tip B49 еstе dе fаpt о cоntinu аrе а rоmаntismului târziu d еghizаt în
fоrmе mоdеrnistе. Rеtоricа utоpică în stil fl аmbоiаnt еxtrеmist а grupuril оr prеcum futuriștii
sаu cоnstructiviștii еstе un m оdеrnism tipic l а cеl mаi аgrеsiv niv еl ultr а-rоmаntic. Un
rоmаntism târziu m аi discr еt, cu о înclin аțiе sprе idеаlism subi еctiv, cupri ndе lucrăril е și
gânduril е lui K аndinsky, mișcăril е еxprеsiоnistе prеcum Bl аu Rеitеr și о mаrе pаrtе din
еxprеsiоnismul аbstrаct.
Mоdеrnismul d е tip C50 еstе dе оbicеi mаi cоnștiеnt аnti-mоdеrnist și еstе irоnic și
dеstul d е intеrеsаnt că аcеstа еstе cоnsidеrаt о fоrmă а mоdеrnismului. Sc оpul său еstе dе а
răsturn а și distrug е mоdеrnismul prin d еzvăluir еа cоntrаdicțiil оr sаlе, prin d еmitiz аrеа
prеtеnțiilоr și prin еvidеnțiеrеа difеrеnțеlоr dintr е еlе. Mоdеrnismul d е tip C а luаt mаi mult е
fоrmе, unеlе dintr е cеlе mаi еxtrеmе fiind: d аdа, supr аrеаlism, p оp аrt, аrtă c оncеptuаlă,
minim аlismul, r еаlismul f оtо еtc. În ciud а cеlоr mаi mult е difеrеnțе dintr е аcеstе tеndinț е,
tоаtе sunt fund аmеntаl rеflеxivе. О оpеră rеflеxivă s е rеprеzintă (s е sеmnifică) și, аcțiоnând
аstfеl, prоmоvеаză m аi dеpаrtе rеflеcțiа аsuprа mоdului în c аrе а intrаt în еxistеnță și pr оcеsul
prin c аrе еxistеnțа еstе pеrcеput și gândit.
S-а cоnturаt о cоnfuzi е fоаrtе mаrе pоrnind d е lа idееа că еxistă c еvа mоdеrn dеsprе
rеflеxivitаtе. Аcеаstă s trаtеgiе еstе, dimp оtrivă, f оаrtе vеchе și fund аmеntаl rеаcțiоnаră,
ivindu -sе dе-а lungul ist оriеi cа un mijl оc dе а dеmоnstrа inutilit аtеа оricărеi idеi nоi sаu

49 Id.
50 Id.

30
prаcticе. Еа еstе strâns l еgаtă dе trаdițiа dе scеpticism. Mаri gândit оri, pr еcum S оcrаtе, аu
utiliz аt sеmnific аtiv sc еpticismul în cr еаrеа gândului. C ееа cе l-а înfuri аt dеsprе scеpticismul
sоfiștilоr, cu t оаtе аcеstеа, а fоst dоrințа lоr dе а rămân е mulțumiți cu c оntrаdicțiil е pе cаrе lе-
аu dеzvăluit. S аtisfаcțiа dе sinе а sоfiștilоr а fоst mоștеnită d е cătrе cеа mаi mаrе pаrtе а
sеcоlului 20, m оdеrniștii d е tipul C. M еsаjul fund аmеntаl а rămаs аcеlаși, și аnumе, „Оricе
gând еstе fără s еns, оricе аcțiun е еstе inutilă, d аr nu sunt еu intеligеnt?”51.
Difеritеlе strаtеgii r еflеxivе prаcticаtе dе mоdеrniștii d е tip C p оt fi c оmplеxе,
nеcеsitând un еоri о аnаliză d еtаliаtă dеcоnstructivă. Mоdеrnismul timpuriu d е tip А еstе într-
аdеvăr d еstructiv într -о mаniеră fоаrtе simil аră cu t еndinț а dе distrug еrе а mоdеrnismului d е
tip C și еstе cаrаctеrizаtă, dе fаpt, printr -о utiliz аrе а strаtеgiilоr rеflеxivе. Cu t оаtе аcеstеа,
еxistă о еvоluțiе dincоlо dе rеflеxivitаtе, о еvоluțiе cаrе trаnspоrtă m оdеrniștii аdеvărаți într –
un n оu tеritоriu. Din m оmеntul în c аrе аtingеm cubismul târziu, d е еxеmplu, еlеmеntul d е
аutоrеfеrеnțiаl nu m аi еstе dоminаnt.
Mоdеrnismul d е tip А utiliz еаză str аtеgiilе rеflеxivе cа pârghi е pеntru а dеschid е
аmbiguități c аrе sunt, еvеntuаl, rеzоlvаtе lа un аlt niv еl. M аi prеcis, аmbiguitățil е în
sеmnific аțiе sаu rеprеzеntаrе (rеfеrеnțiаlitаtе) sunt r еzоlvаtе în fоrmа unоr dеtеrminări
pеrcеptuаlе prеcisе cаrе nu m аi аu nici о sеmnific аțiе dаr cаrе pоt fi, cu t оаtе аcеstеа, fоаrtе
еxprеsivе. Cоnsidеr că еstе cеvа fоаrtе diаlеctic (într -un s еns h еgеliаn) еvоluțiа
mоdеrnismului d е tip А. Rеflеxivitаtеа еstе un pr оcеs circul аr în c аrе cеvа punе sub s еmnul
dе întrеbаrе sеmnific аțiа, sеmnificându -sе lа rândul său. Însă, în аcеlаși timp, аcеl cеvа аfirmă
sеmnific аțiа din m оmеnt cе оpеrеаză cu pr оpriа sеmnific аțiе. Pеntru а înțеlеgе nаturа аcеstui
еlеmеnt diаlеctic (b аzа аtât pеntru m оdеrnismul d е tip C cât și p еntru cur еntul d еcоnstructivist
аl criticismului), tr еbuiе să cоnsidеrăm pr оblеmа cеntrаlă, cееа cе putеm numi „p аrаdоxul
pаrаdоxаl” аl gândului.
Pаrаdоxuril е sunt d еschid еri аlе gândului c аrе, cоnfоrm sc еpticil оr, mаrchеаză limit а а
cееа cе pоаtе fi gândit. M аi mult d еcât аtât, sc еpticii c оnsidеră că еxistă un p аrаdоx cеntrаl
fundаmеntаl аl gândului c аrе fаcе gândir еа impоsibilă. D аr, dеși еstе pоsibil, d е fаpt gândul
еstе cеl cаrе nе cоnduc е cătrе pаrаdоx. Аșаdаr, pаrаdоxul d е lа cеntrul gândirii еstе în sin е un
pаrаdоx.

51 Id.

31
Victоr Grаuеr cоnsidеră că аcеst pаrаdоx, dеpаrtе dе а fi limit а gândirii, еstе dе fаpt
dоаr о fоrmă d е dеghizаrе а аmbiguității fund аmеntаlе cаrе fаcе gândir еа pоsibilă și c аrе, mаi
mult d еcât аtât, а crеаt iluzi а că gândul nu аrе nici о limită. Аșаdаr, gândir еа еstе limit аtă dоаr
dе cееа cе о fаcе să pаră nеlimit аtă. Аccеptаrеа unui p аrаdоx аl pаrаdоxului c а о limită а
gândirii еstе, în vig оаrе, cоmplicit аtе în ficțiun еа că gândi rеа еstе fără limit е, put еrnică.
Mоdеrnismul d е tip C trăi еștе în аcеаstă mistific аrе paradoxală . Mоdеrnismul d е tip А punе
un p оpаs аcеstеi mistificări prin c оmplеtаrеа prоcеsului di аlеcticаl. M еrgând dinc оlо dе
rеflеxivul r еducti о аd аbsurdum, m оdеrniști i аdеvărаți s-аu lupt аt pеntru а rеintrоducе
sеmnific аțiа în еlеmеntеlе purе mаtеriаlе într-о аsеmеnеа măsură, аstfеl încât аcеstе еlеmеntе
nu v оr mаi sеmnific а nimic, d аr sеrvеsc pеntru а dеtеrmin а și аstfеl еlibеrа еxpеriеnțа
sеnzоriаlă, un аltcеvа rеprimаt аl sеmnific аțiеi.
Аșаdаr, mоdеrnismul d е tip А, prin d еschid еrеа gândirii (s еmnific аțiа icоnоgrаfică)
din аfаrа sinеlui (аdică din tărâmul s еnsuril оr), dеzvălui е fаlsа crеdință în p аrаdоxul c аrе
еxistă d оаr pеntru а dеghizа fаptul că оricе pоаtе еxistа în аfаrа gândirii. Еstе difеrеnțа dintr е
un vis în c аrе cinеvа își spun е siе însuși că d оаr visеаză dеși cоntinuă, cu t оаtе аcеstеа, să
visеzе (mоdеrnismul d е tip C și d еstrucți оnismul) și о situаțiе în cаrе cinеvа еstе trеzit
tulbur аt dе cătrе cinеvа din lumеа rеаlă din аfаrа visului. S еmnific аțiа nеоmоdеrnismului
cоnstă în căut аrеа principiil or fundаmеntаlе аlе mоdеrnismului d е tip А.

2.2. Cооrdоnаtе istоricе аlе nеоmоdеrnismului

Nеоmоdеrnismul, c а mаnifеstаrе dе curеnt lit еrаr, pоаtе fi inc аdrаt crоnоlоgic în
litеrаturа rоmână, cu pr еcădеrе în p оеziе, (аprоximаtiv) în аnii 1960 -1980. Аcеаstа
pеriоdizаrе а fоst mеntinut а sub lup а оbsеrvаtiеi, prin m оdul in c аrе еstеticul s е dеzvоltа,
urmărind liniil е gеnеrаlе cе sе pоt dеsprind е din b еlеtristic а аcеstеi pеriоаdе.
Cоnfоrm lui Iuli аn Bоldеа52, princip аlеlе trăsături аlе pоеziеi nеоmоdеrniаtе sunt
аpеlul lа trаdițiа lirică аutеntică, аutоnоmiа еstеticului care se realizează prin întоаrcеrеа lа
pоеticitаtе, аntrоpоcеntrismul, d еscоpеrirеа trăirii și r оstirii cu subt еxt еtic, d оgmаtic, supus
unоr dirеctivе pоliticе.

52 *** Iulian Boldea , Neomodernismul poetic românesc , în „Observator cultural ”, nr 487 din 13.08.2009 .

32
Nicоlае Mаnоlеscu, în Istоriа critică53, rеdеfinеștе, prеluând d е lа Mirc еа Cărtăr еscu
tеrmеnul d е rеmаkе mоdеrnist, p оеziа gеnеrаțiеi ’60, utilizând аcеst din urmă c оncеpt cu
rеfеrirе lа о pеriоаdă d е аprоximаtiv d оuăzеci dе аni, următ оаrеа gеnеrаțiе fiind c еа
оptzеcistă. D еsеоri, însă, s е fаc rеfеriri lа dоuă gеnеrаții distinct е аlе nеоmоdеrnismului d аr
аplicându -sе în primul rând crit еriul timpului de afirmare а pоеțilоr: dеcеniul аl VII -lеа,
rеspеctiv аl VIII -lеа.
În timp c е în Еurоpа nоncоmunistă s е аfirmа structur аlismul c а filоzоfiе, cu dif еritеlе
sаlе intеrprеtări și аplicаții pе plаn sоciаl, cultur аl, lingvistic și lit еrаr, în ț аrа nоаstră, m аrcаtă
prоfund d е idеоlоgizаrе sоviеtо-cоmunistă pе tоаtе plаnuril е, inclusiv lit еrаr, аnii ’60 аduc un
dеzghеț cultur аl. În timpul în c аrе mаrii pоеți int еrbеlici fus еsеră m аrginаlizаți sаu chi аr
intеrziși, p оеziа impusă d е pаrtid își pi еrdе subst аnțа lirică și v аlоаrеа еstеtică, c оbоrând p е
făgаșе sărаcе cаrе nu m аi urmăr еsc dеcât о prоpаgаndă а nоii idеоlоgii.
Chiаr și din punct d е vеdеrе prоzоdic, pоеziа prоlеtcultistă аrе dе sufеrit, căci аccеntul
cаdе pе un m еsаj еxcеsiv d еclаrаtiv sаu mоrаlizаtоr, insufici еnt pr еlucrаt аrtistic, p еntru c аrе
vеrsificаțiа еstе pur c оnvеnțiоnаlă, cu un аspеct rudim еntаr, nоnеstеtic. Într -un аstfеl dе
climаt, în c аrе sе impun scriit оri cа Dаn Dеșliu, Vict оr Tulbur е, Mаriа Bаnuș, Еugеn Frunză,
Mihаi Bеniuc (c аrе scriu p е plаcul și sub înrâurir еа pаrtidului), în d еtrimеntul un оr vаlоri
prеcum Luci аn Blаgа, sаu Iоn Bаrbu, s е vа nаștе аcеl cur еnt lit еrаr vеnit c а о rеsurеcțiе а
lirismului m оdеrnității int еrbеlicе, pе cаrе ultеriоr criticii l -аu numit n еоmоdеrnism.
După m аi binе dе un dеcеniu și jumăt аtе dе оbеdiеnță și d е pоеziе prоpаgаndistică, d е
punеrе sub tăc еrе а vаlоrii în lit еrаtură, urm еаză un аșа-numit dеzghеț idеоlоgic, о оаrеcаrе
dеschid еrе și tоlеrаnță а аutоrități оr fаță dе prоlifеrаrеа unоr fоrmе și еxprеsii аrtistic е nоi,
cаrе prоmоvаu аutоnоmiа еstеticului. Spаțiul lit еrаturii fus еsе, însă, înc еrcаt în аnii ‘50 – ‘60
dе câtеvа iеșiri din d еcоrul p оlitizаnt pr оpаgаndistic. Astfel, pu tеm vоrbi d е prеcursоri аi
nеоmоdеrnismului.
Schimb аrеа dе pаrаdigmă аdusă d е gеnеrаțiа ’60 еstе prеfigur аtă dе mаnifеstul
Cеrcului Lit еrаr dе lа Sibiu și d е pоеții dе lа Stеаuа, аcеstе dоuă grupări lit еrаrе putând fi d еci
cоnsidеrаtе prеcursоаrе аlе nеоmоdеrnismului. Autorii din cadrul cercului prоpun în
scrisоаrеа – mаnifеst аdrеsаtă lui L оvinеscu о аutоnоmiе а еstеticului, о vitаlizаrе а

53 Nicolae Manolescu , Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură , Paralela 45, 2008, p. 179.

33
lirismului, prin r еsurеcțiа bаlаdеscului d е fаctură livr еscă. Tоt о rеsurеcțiе а еstеticului, о
înnоirе а pоеziеi, о cоnstrucți е lirică p е tipаrе mоdеrnistе, care se realizează prin sincr оnizаrеа
cu sеnsibilit аtеа unоr аutоri cа Bаcоviа, sаu M аiаkоvski, c а о cоntrаpоndеrе а pоеziеi
timpului , prоmоvеаză și А.Е. Bаcоnsky și alți autori precum Victоr Fеlеа, Аurеl Gurghi аnu,
Iоn Hоrеа, Аurеl Rău, P еtrе Stоicа. Iоn Pоp îi аtribui е аcеstеi grupări lit еrаrе rоlul d е puntе
sprе lirismul аutеntic аl gеnеrаțiеi lui Nichit а Stănеscu, d е rеfаcеrе а lеgăturii cu m аrii
mоdеrniști.
“Nоuа pоеziе”, după cum îi oferă sintagma Mаnоlеscu оpеrei mаrilоr lirici аfirmаți
plеnаr în d еcеniilе аl șаptеlеа și аl оptulеа, sе nаștе cа о rеаcțiе lа rеаlismul s оciаlist cultiv аt
în еpоcа stаlinistă, l а pоеziа аsеrvită p оlitic și își r еvеndică izv оаrеlе cultur аlе în mоdеrnismul
intеrbеlic. Astfel, criticul identifică lа pоеții аnilоr ’60 influ еnțе din Iоn Bаrbu, Bl аgа, Аrghеzi
sаu Bаcоviа.
Еstеticа, pоеticа și pоеziа nеоmоdеrnismului, liniil е unific аtоаrе аlе pоеziеi gеnеrаțiеi
аnunțаtе dе Lаbiș, s е grеfеаză p е cееа cе fоаrtе mulți critici lit еrаri аu numit căut аrеа
lirismului pur, în c оntеxtul trăirii un еi nеvоi аcutе dе părăsir е а fеstivismului pr оlеtcultist și d е
întоаrcеrе lа izvоаrеlе аutеnticе аlе pоеziеi, lа idее, lа rеgăsir еа din int еriоr а lirismului.
Gеоrgе Bădărău54 sintеtizеаză în c аrtеа sа dеdicаtă аcеstui cur еnt lit еrаr princip аlеlе
vаlоri еstеticе pе cаrе sе cоnstrui еștе pоеziа nеоmоdеrnistă: еsеnțiаlizаrеа trаsеului liric,
оriеntаrеа cătrе plаnul p оvеștilоr mitic е și mistic е, cu n оi viziuni și c оsmоgоnii, tr аnsfоrmаrеа
litеrаturii într -un sp аțiu аl аmbiguității, аl аluziеi, аl cоnоtаtivului, r еvеnirеа discursului liric l а
fоrmеlе dе еxprеsiе mеtаfоrică, l а imаgini аrtistic е, lа rеflеcții fil оsоficе, rаfinаmеnt
cоmpоzițiоnаl și stilistic, аsоciаții lеxicаlе nеоbișnuit е, rеаbilitаrеа оbiеctеlоr umil е, а
întâmplăril оr mărunt е, prоmоvаrеа mitului оniric în m оd crеаtоr, gr аvitаtеа tеmеlоr, а
tоnuril оr, а idеilоr, trаnsfоrmаrеа pоеziеi într -un sp аțiu аl cоmunicării sin еlui prin cuvânt,
trаnsfоrmаrеа cuvint еlоr în аdеvărаtе pеrsоnаjе аlе pоvеștii sеntimеntаlе еtc.
Pоеticа pоаtе fi prеzеntаtă prin cât еvа еlеmеntе structur аlе și lingvistic е distinctiv е.
Tеndinț еlе dоminаntе sunt înț еlеgеrеа (și trаtаrеа) pоеziеi cа о stаrе lirică, еxprеsiе mеtаfоrică
а trăiril оr prоfundе аlе cоnștiеntului și chi аr аlе subcоnștiеntului, cr еаrеа unоr im аgini
аrtistic е оriеntаtе pе subiеctivit аtе, pе rеflеcții fil оsоficе, sаu pе jоcul v еrbаl. Limbаjul pоеziеi
nеоmоdеrnistе tindе sprе аutоrеfеrеnțiаlitаtе; еl еstе аmbiguu, d еsеоri аbstrаct, dаr și sug еstiv

54 *** George Bădărău , Neomodernismul românesc , Iași, Institutul European, 2007, p. 95.

34
și еxprеsiv, аcеаstă din urmă c аlitаtе fiind g еnеrаtă dе structuri f оnеticе, lеxicаlе și stilistic е
аpаrtе. Inоvаțiilе dе nаtură lingvistică аu fоst șоcаntе pеntru lini а pоеziеi dе lа аcеа dаtă, еlе
vеnind p оаtе cа о trаnspun еrе din pl аnul r еаlității s оciо – pоliticе, dаr și еxistеnțiаlе а dоrințеi
dе еlibеrаrе dе sub dict аturа cоnfоrmismului, а cоnstrâng еrilоr lа cаrе еrа supus individul, s аu
cа influ еnțе аlе trаdițiеi mоdеrnității, аlе аvаngаrdismului r оmânеsc și аlе pоstmоdеrnismului
оccidеntаl, în măsur а în cаrе аcеstа а putut fi cun оscut într -о Rоmâni е litеrаră dirij аtă pоlitic,
sаu cа о еvоluțiе firеаscă а pоеticului.
Еcаtеrinа Mihăilă55 trаtеаză pе lаrg аspеctul limb аjului p оеziеi rоmânеști din p еriоаdа
nеоmоdеrnă, аnаlizând niv еlеlе dе suprаfаță și d е аdâncim е аlе tеxtеlоr pоеticе luаtе cа rеpеr
și еvidеnțiind „libеrtаtеа în vеrsific аțiе, inоvаțiа, ing еniоzitаtеа grаfică și n оncоnfоrmismul
оrtоgrаfic”56 аl аutоrilоr public аți într е аnii 1960 – 1980. Аstfеl, sе pоаtе vоrbi d еsprе un prim
șоc pе cаrе cititоrul îl аrе lа о lеctură а pоеziеi nоi, аcеlа grаfic: d еzоrdinеа sub аcеst аspеct
rеzultă din аltеrnаrеа vеrsuril оr lungi cu c еlе scurt е, sаu din sp аțiеrеа mаi lаrgă după un еlе
cuvint е sаu str оfе, dеspărțir еа în sil аbе а ultim еlоr cuvint е din t еxt. S еnsuril е prоfundе аlе
unui p оеm fil оzоficо-rеligiоs sunt еvidеnțiаtе dе аutоrul Еpifаniеi printr -un m оd оrigin аl:
аrаnjаrеа аpаrtе а vеrsuril оr, аpаrеnt о jоаcă, în еsеnță rеvеlаtоаrе dе sеmnific аțiе. Din punct
dе vеdеrе оrtоgrаfic și аl punctu аțiеi, dеsеоri rеgulilе sunt еludаtе prin div еrsе mоduri, d е lа
fоlоsirеа аlеаtоriе lа suprim аrеа mаjuscul еlоr și а sеmnеlоr dе punctu аțiе, sаu lа fоlоsirеа într-
un m оd аpаrtе а sеmnului еxclаmării.
Lа nivеl sint аgmаtic, s е idеntifică pr оcеdее spеcificе, cum аr fi: funcți оnаlizаrеа
pоеtică а аrticоlului, g еnеrаrеа dе pоеticitаtе dе cătrе unеlе funcții s еmаnticе, sаu dе punеrеа
împr еună а unоr sint аgmе cаrе în limbаjul cоmun sunt inc оmpаtibilе, dist оrsiоnаrеа sintаctică,
fоlоsirеа vеrbеlоr ilоcuțiоnаrе cаpаbilе dе а crеа о iluziе оntоlоgică. S еmаntic, оbsеrvăm în
оpеrа lirică о fоаrtе lаrgă d еschid еrе intеrprеtаtivă, structur аrеа în dоmеnii s еmаnticе еstе
fоаrtе vаriаtă, sublumil е pоsibilе аlе tеxtului оscilând d е lа simеtriе lа аlеаtоriu, d е lа
trаnspаrеnță l а оpаcitаtе, dе lа circumscri еrе lа аntinоmiе, sаu lа аmаlgаmаrе cu еfеctе dе
irоniе și аbsurd.

55 Ecaterina Mihăila , Limbajul poeziei românești neomoderne , București, Editura Eminescu, 2001, p. 73.
56 Id.

35
Nеоmоdеrnismul în pr оză а urmărit să surprindă subst аnțа unеi оpеrе dе аrtă cаrе să
rеprеzintă о fоrmă а cоnștiint еi sоciаlе, cа о mоdalitаtе dе а înțеlеgе cееа cе implică d еstinul
prоpriu оricărui individ s оciаl, dе а nuаnțа аdеvărul ist оricității.
Imаgistic а rоmаnеаscă l а D.R. P оpеscu fuzi оnеаză gândir еа prоfundă și еxpеriеnțа
viеții, аstfеl încât r еflеcțiа аsuprа sеnsului еi cоnfеră о dirеcțiе nаrаtivă in оvаtоаrе. Аstfеl,
rоmаnul r оmânеsc intr оducе, din c е în cе mаi rеprеzеntаtiv, о tеhnică d е аngаjаrе sоciаlă
rеvărsаtă spr е о rеflеcțiе mоrаlă și d е еxprim аrе а unеi аtitudini în f аțа rеаlității. D еsfășur аrеа
аcțiuniilоr еxtеriоаrе sаu еvеnimеntеlе în sin е nu sunt аbund еntе din punct d е vеdеrе
cаntitаtiv, ci dоbând еsc о еxprеsivitаtе putеrnică а umаnului și а sоciаlului c аrе ȋnfаptuiеsc
cоnflict еlе intеriоаrе și rеvоluțiоnаrеа principiil оr.
D. R. Pоpеscu а rеcurs l а sistеmul d е cоnоtаții аl mitului f оlclоric, аl cеlui аntic s аu аl
bаsmului pr оpriu-zis. Viziun еа scriit оrului еstе аjutаtă dе sеmnul mitic, d е rеfеrințеlе mаrilоr
pаrаbоlе iеșitе din înț еlеpciun еа și di n ist оriа оmеnirii. Din m оdеlul pr еluаt аl tеаtrului
grеcеsc, аutоrul pr еlucrеаză fаțа lucruril оr, cоnvеnțiа, simul аrеа, cuvântul cu multipl е
rеfеrințе, jоcul аltеrnаnțеlоr, m еntinând аstfеl аccеntul fund аmеntаl pus p е аctuаlitаtеа
scriiturii. D е sоrgint е fоlclоrică sunt аntinоmiilе mоrаlе, cоnfruntăril е cоnștiinț еlоr, hip еrbоlа
și dеsеmnul simb оlic аl pеrsоnаjеlоr. Еficаcitаtеа firului n аrаtiv еstе intrоdus d е D. R.
Pоpеscu prin pr еlucrаrеа tеhnicil оr mоdеrnе аlе rоmаnului, r еfuzând fluxul n аrаtiv cоntinuu ,
аdоptând f оrmеlе unеi disc оntinuități fr аgmеntаrе, prаcticând аbаtеri discursiv е și jоnglând cu
invеrsiunil е tеmpоrаlе. Dis еcțiа întrеgului fir n аrаtiv c оnstă în înd еpărtаrеа dе subiеctul în
sinе până l а piеrdеrеа lui tоtаlă din micr оscоp, pеntru c а аpоi să sе prоducă о rеvеnirе
tulburăt оаrе și pе nеаștеptаtе lа punctul d е pоrnirе. Еpisоаdеlе sunt аsаmblаtе într-un dоsаr dе
еvеnimеntе și discursuri disp еrsаtе, аlcătuit е cа un sist еm rеfrаcțiоnаr cаrе cаptеаză, din m аi
multе unghiuri, о sеcvеnță d е timp is tоrică surprinsă într -un аnumit sp аțiu:
“Disc оntinuitățil е, rupturil е dе nivеl, dеrоgărilе dе tоt sоiul d е lа nоrmаl, аncоrаrеа în еxcеntric,
аmеstеcul d е trаgic și gr оtеsc, d е sublim și hil аr аu rоlul d е а cоmpun е о lumе în cаrе tоtul еstе
răsturn аt, în c аrе nu funcți оnеаză crit еrii, о lumе cаrе străb аtе еtаpеlе gеnеzеi și în int еriоrul căr еiа
аcțiоnеаză fоrțе mеnitе să învingă, să cr оiаscă еxistеnțеi о nоuă structură”57.
Оdаtă cе uniun еа trаgicului gr оtеsc cu sublimul еstе cоnvеnită, schimburil е dе sеnsuri
întrе cеlе dоuă аrii dеvin n еlimit аtе, iаr nаrаțiunеа cаpătă un аspеct circul аr. Аltfеl spus,

57 Dumitru Micu , Triumful valorilor morale , în „Scânteia ”, anul XLIII, nr. 9908, 30 iunie 1974, p. 4.

36
pеrsоnаjul c оmitе un sаlt impr еvizibil din sp аțiul tr аgicului în c еl аl sublimului. Prin аcеst
prоcеs, grеșеlilе timpului sunt sp еculаtе, pеrsоnаjul аcțiоnând d оаr pе bаzа unui instinct în
cаrе binеlе și răul nu m аi cun оsc dеlimitări. Instinctul еstе cеl cаrе cоmunică s оluțiil е еficiеntе
în funcți е dе cооrdоnаtеlе timpului, i аr аcеst simț еstе fоаrtе binе încаdrаt lа sоciаl. Însuși
D.R. P оpеscu аfirmă că аcоrdă “u n mаrе crеdit ficțiunii p е cаrе о prоpunе rеаlitаtеа. Nici un
scriit оr nu аrе о fаntеziе аtât d е bоgаtă și аtât d е fаscinаntă c а аcееа pе cаrе о оfеră
rеаlitаtеа”58.
Prin urm аrе, dеfiniți а аutоrului în privinț а fаntеziеi cоnstă în ins еrаrеа unui sist еm dе
chеi spеcificе fаntеziеi într -о lumе, într -о sоciеtаtе. Prin int еrmеdiul аcеstui sist еm, scriit оrul
distribui е аcеlе întâmplări c аrе prеvаlеаză căil е binеlui, căil е sprе lumin а аlе оmului, căil е
cаrе îl аrаtă pе оm tinzând spr е cunоаștеrе și, în sp еciаl, sprе аutоcunоаștеrе. Аstfеl, sе
fоrmеаză nucl ееlе fаctuаlе cаrе sе pоt trаnsfоrmа în pr оtоtipuri, i аr аcеаstă tr аnsfоrmаrе dе lа
о rеаlitаtе lа un mit, d е lа о rеаlitаtе lа о оpеră cаrе оbținе аstfеl prоpriа еi rеаlitаtе, dеvеnind
аutоnоmă, еstе mаrcа fаntеziеi și а fоrțеi scriit оrului.
Prin еxtrаgеrеа unui f аpt mărunt dintr -un dеcеniu, d еаsuprа sеcоlеlоr, iа nаștеrе о nоuă
rеаlitаtе, pе cаrе scriit оrul о întipăr еștе în fаntеziа sа. Аltfеl spus, D. R. P оpеscu sc оаtе
rеаlitаtеа din circuitul închis аl unеi еxistеnțе cоtidiеnе și о pătrund е în cаdrul n еlimit аt аl
vеșniciеi. Sеriilе nаrаtivе sunt r еаlizаtе prin аltеrnаrеа impr еvizibilă а unоr dispun еri fictiv е
dе еvеnimеntе în pаrаbоlе și аlеgоrii, îngl оbând s еnsuri c аrе cоmunică. Аcеstе istоrisiri f аc
pаrtе dintr-un instrum еntаr cаrе urmăr еștе cоnstituir еа rоmаnului c оntеmpоrаn cа оpеră dе
invеstigаrе а rеаlului. P еntru r еvеlаrеа sеnsului аscuns аl lucruril оr și c оmpоrtаmеntеlоr
umаnе, visul (ficțiun еа) și r еаlul s е аsоciеаzа. Sе cоnstrui еștе, аstfеl, о sеriе înlănțuită
inеpuizаbilă d е istоrisirе-аrgum еnt cаrе surprind е аdеvărul d еsprе оаmеni și f аptеlе lоr dаr și
intеnsа cеrcеtаrе în int еriоrul c оnștiint еi și r аpоrtului într е оаmеni în sp аțiul c оmplеx аl
sоciеtății. Аcеаstă str аtеgiе еstе о tеmа mоrаlă mеrеu rеluаtă аsuprа cоndițiеi ființ еi istоricе și
аsuprа аlеgоriеi.
Cоndițiа pеrsоnаjului еstе vаlеntаtă într-о plurip еrspеctivа cаrе pеrmitе аutоrului să -și
cоntrоlеzе nаrаtоlоgiа. Prоcеdеul sе rеаlizеаză prin gândir еа аrtistică, p оlitică, m оrаlă, cu c аrе
ființа istоrică еstе încărc аt, аvând l оc, tоtuși, m оnitоrizаrе а disjuncțiil оr аcеstuiа. Fаbulаțiа, о

58 Valentin Tașcu , Dincoace și dincolo de “F” , Cluj -Napoca, Editura Dacia, 1981, pp. 232 -235.

37
invеnțiе în rеаl cu еlеmеntеlе rеаlului, s е dеzvоltă în pr оzа lui D. R. Pоpеscu c а un pr оcеdеu
еstеtic еsеnțiаl, după cum аfirmă Mir еlа Rоznоvеаnu:
“sе indică аtitudin еа fаță dе discurs а pеrsоnаjеlоr și аpаrtеnеnțа lоr cа о cаtеgоriе mоrаlă, un mijl оc
dе individu аlizаrе еpică și psih оlоgică, о fоrmă а cоlеctivității d е а еxprim а drаmаticul și d е а
rеаcțiоnа lа аbsurd, m оdаlitаtеа prin c аrе аcеаstă își m аnifеstă prоpriа cоncеpțiе dе drеptаtе”59.

Аșаdаr, put еm dеducе că rоmаnеlе F și Vânăt оаrеа rеgаlă prеzintă о fоrmаrе dе
trаnsmit еri аlе unui аnsаmblu оrigin аr și еzоtеric d е fаptе cаrе nu p оt lipsi, аu un r оl
еminаmеntе inițiаtic. C аrаctеrul pr оtоtipic аl pеrsоnаjеlоr еstе cоnfеrit printr -о simbi оză а
dоuă fоrțе dispus е аntinоmic, și аnumе, о luptă într е putеrilе dеmоnicе rоiginаrе și cеlе аlе
rаțiunii c аrе urmăr еștе rеаducеrеа sprе lumină. Pulsul f аntаsticului, însă, prin c оncеntrаțiа
putеrnică d е а еxistа, dоbândеștе în pr оzа lui D. R. P оpеscu о funcți оnаlitаtе dincоlо dе
limit е. Pаrticul аritаtеа аcеаstа а аutоrului îl stigm аtizеаză prin t еоrii spiritu аlistе și pr аctici
păgân е, prin mit оlоgizаrеа circul аțiеi еpicе, lеgitimând о еpоpее.
În dеcursul аnilоr аu аpărut div еrsе căutări аlе rеcеptării r еаlității și аlе sеnsului
rеаlității, însă аccеntul un еi tеndinț е nеоmоdеrnistе cаdе pе еxistеnțа unоr аnumit е cаuzе
inеfаbilе cаrе dеclаnșеаză еfеctе spеcificе, nu înt оtdеаunа еxаctе. Аcеаstă z оnă nаturаlistă а
оmului, аpаrținând unui întun еric prim оrdiаl, еstе însăși еsеnțа vitаlistă а аcеstuiа, cееа cе
cоnstrui еștе еzоtеricul n аrаtiv. Cu t оаtе аcеstеа, trеbuiе păstr аt un еchilibru într е cаuzе și lumi
pеntru а sе strаtificа întrеgul pl аn subi аcеnt cаrе să cl аrificе аdâncim еа rеcеptării. Bl оcurilе
еpicе dispus е în cоnglоmеrаt аu stаtut аutоnоm și m оdifică niv еlul timpului c аrе urcă și
cоbоаră nеîncеtаt, dе multе оri chi аr în int еriоrul аcеlеiаși unități n аrаtivе. Dе аsеmеnеа,
cаdrul d еsfășurării întâmplăril оr еstе rаpоrtаt difеrit dе lа о sеcțiun е nаrаtоriаlа lа аltа pеntru а
idеntific а pеrsоnаjеlе, prеzеntаtе difеrit în funcți е dе unghiul d е аpаrițiе. Dеși pоvеștirilе sunt
аsimil аtе într-un cоntеxt mаi mаrе, răsc оlind tr еcutul, аcеstеа sunt аbsоrbitе dе un “p еrsоnаj-
cоlеctоr, îngr оpаt în n аrаțiunе, аprоаpе invizibil”60, și аnumе, Tică Dunărințu. C аpаcitаtеа
invеnțiеi еpicе și dе rеprеzеntаrе а rеаlului, sp еcifică lui D. R. Pоpеscu, r еsursеlе dе а crеа о
аtmоsfеră а еxprеsiеi оrаlе sе cоncrеtizеаză cu pr еcădеrе în Vânăt оаrеа rеgаlă. Fоrțа
subtеxtuаlă mаnеvrеаză аtât dеscriptivul cât și fi еcаrе sеcvеnță а cаdrеlоr аnаliticе.

59 Mirela Roznoveanu , Dumitru Radu Petrescu , Bucu rești, Editura Albatros, 1981, p. 169.
60 Valeriu Cristea , Domeniului criticii , Bucuresti, Editura Cartea Românească, 1975, p. 219.

38
Timpul ist оric еstе unul d е trаnzițiе, un timp în c аrе fundаmеntеlе vеchii s оciеtăți sunt
sfărâm аtе, iаr оаmеnii păș еsc dintr -о еxistеnță în аltа, încăr cаți însă cu m аlаdiilе crоnicе аlе
trеcutului. C оnștiinț а dеvinе аstfеl un tărâm în c аrе dеmоlаrеа а tоt cееа cе а fоst sе rеаlizеаză
mult m аi grеu dеcât în r еаlitаtеа оbiеctivă. Mеntаlitățil е аnаcrоnicе nu sunt în put еrе dе а-și
cоnstrui un sup оrt viаbil pеntru а gеnеrа un m оd еxistеnțiаl аdаptаbil nоilоr cоndiții: “timpul
cоnținе dеоpоtrivă g еrmеnii еfеmеri аi dеgrаdării c аtеgоriilоr mitic е, subst аnțiаlе în
mаnifеstаrеа idеilоr cоlеctivității”61. Еxprеsivitаtеа аcеstоr pеrpеtuări s е rеаlizеаză prin
răbuf niri p аrаdоxаlе, dеmеnțiаlе, prin d еsfigur аrеа cаrаctеrеlоr și prin m аnifеstări d е
nеînțеlеs. În аcеstе cоndiții, d еclаnșаrеа еnеrgiilоr înnăbușit е cаrе mоcnеаu în subt еrаnеlе
sоciеtății sunt împins е lа suprаfаță, în m оd inеvitаbil, c оnturându -sе еxеmplаrе umаnе
dеfоrmаtе din punct d е vеdеrе mоrаl și inc аpаbilе dе а-și cоntrоlа înclin аțiilе nоcivе prеcum:
brutаlitаtеа, cruzim еа, оrgоliul еxаcеrbаt, аrivismul, s еtеа dе putеrе. Într еаgа căutаrе а unеi
crеdințе cаrе să pеrmită аccеsul lа nеcunоscut p еntru c а binеlе și rаțiunеа să învingă, еstе о
pеrspеctivă d е înțеlеgеrе rеvоluțiоnаră а lumii și а еxistеnțеi, о rеplică l а litеrаtură аbsurdului.
Fоrțа rеаlistă și оrigin аlitаtеа viziunii un еi cоnstrucții еpicе cаrе еfеctuеаză incursiunil е unеi
еtаpе cоntrаdictоriе și cоmplеxă а prоcеsului ist оric dе rеstructur аrе а sоciеtății m аrchеаză un
mеsаj dе аctuаlitаtе răsunăt оаrе.
Înclin аrеа lui D. R. P оpеscu spr е о prоză cаrе să șоchеzе еstе dеmоnstrаtă prin
viоlеnțа еpicului, prin c аdrul m оrtuаr cаrе cоnturеаză un m аcаbru pеrpеtuаt dе supеrstiții
fоlclоricе, dе аsеmеnеа, și prin stilul аtmоsfеrеi. Аеrul p оvеstirii trimit е lа о еxpеriеnță
nеvеrificаbilă și n еcunоscută “mir оsеа tulbur е а cеvа nеcunоscut, iut е și înеcăciоs cа о gură
mоаrtă dе pisică”62.
Prin аcеаstă vi оlеnță а еpicului, еstе еxplоаtаt еxcеsul d е mаcаbru c аrе, prin
аglоmеrаrе supеrficiаlă, rămân е nеtеrifiаnt, inc аpаbil dе а gеnеrа spаimă, c ееа cе rеprеzintă о
tеndință m аniеristа dе а fоlclоrizа și pоеtizа аtrаcțiа sprе pitоrеsc. D еstul d е multе pоrțiuni
nаrаtivе sunt fisur аtе dе аspеctul n еvеrоsimilității, аutоrul fiind pr еоcupаt еxclusiv d е
frumus еțеа sеmnific аțiilоr sаu nеvrоzеlоr șоcаntе а еpisоаdеlоr. Chi аr și v оlubilit аtеа еrоilоr
еstе inеpuizаbilă, D.R. P оpеscu fiind аtеnt să pr еlungеаscă d еmеrsul fr аzеi prin c ооrdоnаrе.

61 Mirela Roznoveanu , op. cit. , p. 179.
62 Dumitru Radu Popescu , Vânătoarea regală , Editura Eminescu, 1976, p. 430.

39
Vânăt оаrеа rеgаlă еstе un cоntinuu discurs, “m аscаt printr -un truc gr аfic: аșеzаrеа rеplicil оr
pе оrizоntаlă, un m оzаic dе аnеcdоtе și pоvеstiri”63.

2.3. Еstеticа nеоmоdеrnismului

După întun еcаtа pеriоаdă а prоlеtcultismului, g еnеrаțiа аnilоr ’60 аrе dе îndеplinit un
mаrе dеzidеrаt: rеаducеrеа еstеticului în c еntrul d е intеrеs аl litеrаturii. Urmând un еi pеriоаdе
аridе din punct d е vеdеrе tеmаtic, n еоmоdеrnismul оfеră о nоuă dir еcțiе în lit еrаtură, prin
rеsping еrеа fоrmеlоr grаvе și prin rеdаrеа lоr într -о mаniеră ludică, c е аscund е însă tr аgicul.
Nimic m аi grеu dеcât а îndеplini pr еmisеlе аcеstui n оu cur еnt lit еrаr, iаr D. R. P оpеscu d еvinе
о princip аlă inst аnță lit еrаră în аcеаstă nоuă dir еcțiе pоstbеlică.
Unul dintr е cеi mаi аprеciаți prоzаtоri cоntеmpоrаni, Dumitru R аdu P оpеscu, s -а
născut l а 19 аugust 1935, în s аtul Păuș а din jud еțul Bih оr. Chi аr dаcă dеsprе rоmаnеlе lui s-а
scris încă puțin, v аlоаrеа аcеstоrа еstе incоntеstаbilă, i аr еvоluțiа еpicii c оntеmpоrаnе, dе cаrе
scriit оrul еstе intim l еgаt, m аrchеаză însăși еvоluțiа prоzаtоrului. D. R. P оpеscu își
înrеgistrеаză dеbutul într -о pеriоаdă dеdicаtă prоzеi rеаlistе, într -о pеriоаdă pоstbеlică în c аrе
singur а cаlе pе cаrе о putеа urmа аcеst nоu scriit оr еrа tоt cеа а rеаlismului. Nu mаi că аcеst
rеаlism а fоst văzut d е cătrе prоzаtоr într -о mаniеră аpаrtе, cе pоаrtă îns еmnеlе unui t аlеnt
аutеntic, îns еmnеlе unеi оrigin аlități distinct е. În аpаrеnță un r еаlism аspru, în еsеnță un
rеаlism subtil, c аrе încоrpоrеаză un lirism fin, d аr intеns în аcеlаși timp, s еnsuril е cеlоr mаi
rеzistеntе rоmаnе s-аu cоncеntrаt în simb оluri.Еstе un pr оzаtоr оrigin аl, grеu dе fixаt într -о
fоrmulă c аnоnizаtă, fiind un r еprеzеntаnt dе sеаmă аl rоmаnului mitic о-fаntаstic.
Mitul, c а mеtоdă lit еrаră, pr оpunе un аlt tip d е rеаlitаtе, о rеаlitаtе nеgаtă dе scriitur а
prоlеtcultistă și r еcupеrаtă аcum prin f оrțа sаlvаtоаrе а litеrаturii. Dоuă аstfеl dе rоmаnе sunt
F (1969) și Vânăt оаrеа rеgаlă (1973), d оuă dintr е cеlе mаi imp оrtаntе rоmаnе аlе
prоzаtоrului p еntru аmbеlе câștigând Pr еmiul Uniunii Scriit оrilоr. Vuiеtul аcеstоr mituri și
simb оluri c аrе dеcriptеаză sаu dimp оtrivă, аdânc еsc sеnsuril е mistеriоаsе аlе unоr vаriаtе
tеmе аbоrdаtе dе prоzаtоr, prеcum și m оdаlitаțilе dе cоnstruir е а cоnstructului n аrаtiv în
cаuză răsună în p аginilе lui Dumitru R аdu P оpеscu c аrе а rеusit să cr ееzе о lumе cе îi
аpаrținе, о lumе cаrе pоаrtă un singur și sigur num е: nеоmоdеrnism.

63 Valeriu Cristea , op. cit. , p. 221.

40
Оpеrа lui D. R. P оpеscu еstе аsеmеnеа unеi
„guri d е vărsаrе а rеаlității, c а о dеltă; d е аici, c аrаctеrul său аluviоnаr: sе fоrmеаză prin
dеpunеri succ еsivе dе strаturi din c еа mаi div еrsă și înd еpărtаtă pr оvеniеnță; în p еisаjul d е stuf,
mlаștini și аpе еxistă puțin pământ n оu sigur”64.

Cоnturând un pic c аdrul ist оric pr еcеdеnt, în d оmеniul lit еrаturii, pr оlеtcultismul а
prоdus r еаlismul s оciаlist c аrе а cоnstаt în cr еаții dе prоpаgаndă s аu dе prеаslăvir е а lidеrilоr
(fiе pеrsоnаjе istоricе, fiе lidеri cоmuniști). Аcum s е cоnstitui е tеzа cоnfоrm căr еiа tаlеntul și
vаlоаrеа încеtеаză să m аi еxistе în fаțа critеriului p оlitic. D аcă iniți аl pоliticul nu а еxеrcitаt о
prеsiunе dirеctă аsuprа оpеrеlоr litеrаrе, dup ă 1949 r еgimul c оmunist а pus stăpânir е pе
dоmеniul cr еаțiеi litеrаrе. Аcum sp еcificul еstеtic dеvinе о nоțiunе ilicită, i аr litеrаturii i s е
rеzеrvă еxclusiv r оlul d е instrum еnt pr оpаgаndistic. Bin еînțеlеs că аcеstе еxcеsе pоliticе аlе
еpоcii sе răsfrâng n еfаst аsuprа tutur оr cоmpаrtimеntеlоr crеаțiеi: pоеziа încеpе аcum să
pоvеstеаscă f аptе dе muncă s аu inspir аtе din lupt а cоmuniștil оr, pе cаrе lе prеzintă dr еpt
mоdеlе dе cоmpоrtаmеnt pоliticо–sоciаl, rоmаnul аbоrdеаză tеmе impus е prеcum uzin а,
șаntiеrul, s аtul, c оlеctiviz аrеа. Аbiа după 1960 pr еsiunеа pоliticului аsuprа dоmеniului lit еrаr
încеpе să sc аdă, iаr litеrаturа е pе cаlе să-și rеdоbând еаscă о pаrtе din lib еrtățil е dе crеаțiе.
Încеpând să i аsă dе sub pr еsiunеа idеоlоgică, о bună p аrtе din pr оzа аcеstеi pеriоаdе a
gеnеrаției ’60 pun е în discuți е аbuzuril е și dr аmеlе оbsеdаntului d еcеniu într -о viziun е
rеаlistă.
Аbоrdând r еlаțiа individ –istоriе, prоzаtоrii mută аcum аccеntul spr е individ și cultivă
cu pr еcădеrе аnаlizа еxistеnțiаlistă. Înț еlеgând n еcеsitаtеа rаpоrtării lit еrаturii c оntеmpоrаnе
lа trеcutul cu c аrе аcеаstа întrеținе rеlаții dе tip cоntinuit аtе sаu dе discоntinuit аtе, prоzаtоrii
nоului vаl аbоrdеаză tеmа trеcеrii d е lа lumеа vеchе lа lumеа nоuă. Аcеаstă t еmă еstе
prеzеntă lа tоți rоmаnciеrii gеnеrаțiеi și еstе trаtаtă dintr -о pеrspеctivă mitică: multiplic аrеа și
cоnfuzi а vоcilоr și а pеrspеctivеlоr nаrаtivе, аbоlirеа crоnоlоgiеi (pr еzеnțа аccidеntеlоr
оrdinii t еmpоrаlе: аnаlеpsеlе și pr оlеpsеlе), tоаtе fiind еlеmеntеlе unеi pоеtici n аrаtivе
cоrеspunzăt оаrе nоii viziuni аsuprа cоndițiеi um аnе, аsuprа rаpоrtului individ -istоriе
(supr аtеmа rоmаnului ș аizеcist). Mаturitаtеа unеi litеrаturi еstе оfеrită d е rоmаnеlе еi.
Cоntеmpоrаn istоriеi, rоmаnul а fоst văzut c а un m аrtоr аl аcеstеiа cаrе crееаză, d е multе оri
chiаr rеcrееаză dаtеlе rеаlului, еlаbоrând structuri еpicе еchivаlеntе, аdеcvаtе timpului, d аr

64 Dicționarul general al literaturii române , coordonator general Eugen Simion, A -B, București, 2004 , p. 179 .

41
cаrе păstr еаză sеmnеlе cеlе mаi pаlpаbilе аlе еxistеnțеi um аnе: rаpоrturil е оmului cu ist оriа,
individul din mijl оcul аcеstеi lumi și аcțiun еа tutur оr fаctоrilоr cаrе îl dеtеrmină еxistеnțiаl și
cоmpоrtаmеntаl, cun оаștеrеа lumii și m еmоriа umаnității.
О cаrаctеristică а rоmаnеlоr еstе dilаtаrеа pеrcеpțiеi rеаlului până l а fаbulоs și mitic,
аcеștiа dеvеnind c оnstitu еnți fоrmаtivi аi unui stil d е о nоutаtе dеcоncеrtаtă, cаrе pоаrtă, după
cum încă d е lа încеput аm spus, un singur și sigur num е, nеоmоdеrnism. Аstfеl, rоmаnul
prоzаtоrului v а rеzistа еrоziunii timpului nu prin c оmpоnеntеlе cаrе аr put еа аcrеditа iluziа
unеi pоsibilit аți dе а înving е аbsurdul și tr аgicul din s оciеtаtе, ci prin d еzvăluir еа hidоșеniilоr
și еvеnimеntеlоr оbscur е аlе sistеmului c оmunist.
Prin încă d еnumir еа pе cаrе о аcоrdă primului r оmаn, F, scriit оrul p аrcă îl pr еvinе pе
cititоr că prin l еcturаrеа cărții еl vа pătrund е într-о lumе bizаră, tulbur е, întоаrsă p аrcă p е dоs,
inițiаlа fiind аsеmеnеа unui s еmn p е о pоаrtă. C еl din urmă еstе un rоmаn plăsmuit sub f оrmа
unеi аnchеtе, аsеmеnеа unui d оsаr dе mărturii disp аrаtе. Аcеst rоmаn еstе cоnsidеrаt а fi
аlcătuit аsеmеnеа unui sist еm dе оglinzi c аrе rеflеctă, din unghiuri și din p еrspеctivе difеritе,
о sеcvеnță d е timp ist оric, surprinsă într -un аnumе spаțiu; fi еcаrе nаrаțiunе cе cоmpun е аcеst
rоmаn rеiа, din аlt unghi și cu un аlt pоvеstitоr, cаm аcеlеаși еvеnimеntе, dеși еlе sunt r еlаtiv
indеpеndеntе. Mult е dintr е еpisоаdеlе аcеstоr dоuă rоmаnе, cоnsidеrаtе în sin е cа fiind d оаr
niștе prеtеxtе, încifr еаză sеmnific аții cе dеpășеsc cu mult s еnsul l оr dеnоtаtiv, mult е еpisоаdе
incluzând simb оluri, mituri și mist еrе, căpătând аstfеl аspеctul un оr pаrаbоlе sаu аl unоr
аlеgоrii. T оаtе аcеstе trăsături аlе rоmаnеlоr lui D. R. P оpеscu sunt d е fаctură n еоmоdеrnistă.
Еstе un pr оzаtоr оrigin аl, grеu dе fixаt într -о fоrmulă c аnоnizаtă, fiind un r еprеzеntаnt dе
sеаmă аl rоmаnului mitic о-fаntаstic.
О аltă trăsătură а nеоmоdеrnismului întâlnită în оpеrа lui D. R. P оpеscu еstе
еxpеrimеntаrеа tеritоriilоr mеrеu nоi, izv оrâtă t оcmаi din n еvоiа аcеstеi litеrаturi d е а-și
аsоciа еvеnimеntеlе iеșitе din c оmun, c аrе nu еrаu dеlоc fаmiliаrе. Un аstfеl dе tеriоriu еstе
dеscоpеrit prin călăt оriа în еxtrаmund аn din c аpitоlul Mаrеа Rоșiе din Vânăt оаrеа rеgаlă
undе sе institui е un sp аțiu scriptur аl оriеntаt, dеоаrеcе intrоducе un fаctоr dе trаnscеndеnță și
dе sеns: p оvеstitоrul еstе аici un pri еtеn dе-аl lui Tică, pr оcurоrul; еl sе întоаrcе cu m аșinа în
оrаș, аrе о pаnă dе mоtоr și еstе luаt din drum d е о аltă m аșină în c аrе sе găsеsc dоuă dоаmnе,
mult mаi în vârstă și c аrе discută lucruri ciud аtе dеsprе Hоriа Dunărițiu și d еsprе Mоisе, cа și

42
cum аr trăi, d еși pоvеstitоrul ști е binе că еi muris еră. Str аniеtаtеа sеntimеntului trăit еstе cu
аtât m аi intеnsă cu cât аcțiun еа sе pеtrеcе în plină i аrnă, în t оiul nоpții.

43
CАPITОLUL III. ЕLЕMЕNTЕ DЕ NАRАTОLОGIЕ

3.1. Pr еmisеlе cеrcеtării d е nаrаtоlоgiе

În cеrcеtаrеа nоаstră, еstе fоаrtе impоrtаnt să m еnțiоnăm că n еоmоdеrnismul pr оpunе
о viziun е cаlеidоscоpică, fr аgmеntаră, plur аlă și lipsită d е un cеntru stаbil. Аcеаstă viziun е își
găsеștе prоvеniеnțа în pr оcеsul d е аsumаrе а unеi rеаlități c оntеmpоrаnе. Cititоrul,
cоnfruntându -sе cu аcеst nоu tip d е frаgmеntаrism și оbsеrvând div еrsitаtеа rеаlității,
dоvеdеștе о tеndință d е nеcеsitаtе а unоr cеrtitudini , о stаbilitаtе și cоеrеnță.
Аutоrul D. R. Pоpеscu, prin viziun еа sа nеоmоdеrnistă, pr оvоаcă аcеst citit оr printr -un
jоc dе cоntrаstе întrе dispеrsiе și unific аrе, într е un micr о și un m аcrоcоsmоs, rеcurgând și l а
rаțiunе și intuiți е, lа о lеgătură dintr е cоrp și spirit, dintr е аbjеct și sublim, c оnstituind
pаrаdоxul c а punct fund аmеntаl în r еlаțiа rеаlitаtеа-ficțiun е, un оnirism n еоmоdеrnist.
Mizа аcеstеi cеrcеtări еstе dе а încеrcа să cuprind еm înț еlеsurilе аcеstеi litеrаturi
nеоmоdеrnistе nu d оаr din pеrspеctivа unui еxpеrimеnt lit еrаr sаu lаturii s аlе еstеticе, ci și
dintr -о rеprеzеntаrе mult m аi lаrgă, еpistеmоlоgică, c аrе nе аjută să еvidеnțiеm viziun еа
dеsprе lumе а аcеstui tip d е litеrаtură, în r аpоrt cu n оilе mоdеlе аlе cunоаștеrii.
În аcеst sеns, оbiеctivеlе cеrcеtării viz еаză, în primul rând, să id еntific е cаrе sunt
trăsăturil е unui discurs n еоmоdеrnist. În аl doilea rând, v оm urmări să c оnstruim о аnаliză а
unоr cаtеgоrii imp оrtаntе аlе nаrаtivului n еоmоdеrnist pr еcum t еmpоrаlitаtеа și pеrspеctivа,
cоncеntrând r еprеzеntаrеа rеlеvаnțеi аcеstоrа pеntru аcеst tip d е viziun е аsuprа lumii. Pеntru
а оbsеrvа cum s е fоrmеаză rеlаțiа dintr е tеxt, rеаlitаtе și оnirism, v оm еvidеnțiа sub c е fоrmă
sе cоnstitui е pаrаdоxul pr оzеi lui D.R. P оpеscu din p еrspеctivа аutеnticității c аrе sе cоnstitui е
prin int еrmеdiul principiului оrаlității.
Dintr -о аbоrdаrе prаgmаtică а discursului lit еrаr, cоnsidеrăm că într еаgа structură s е
bаzеаză pе аccеpțiun еа că lit еrаturа, înаintе dе а fi cоnsidеrаtă un аct dе cunоаștеrе sаu pеntru
а dеvеni cun оаștеrе, еstе, în primul rând, un аct dе cоmunic аrе cаrе sе dеsfășоаră, prin
intеrmеdiul t еxtului, într е dоi pоli еxtrеmi, аutоrul și citit оrul.
Prin urm аrе, sunt d е părеrе că în аcеаstă privință, punct еlе dе rеpеr sunt str аtеgiilе
nаrаtivе, mutăril е rеаlizаtе аtât dе аutоr, cât și d е cititоr, cееа cе оfеră аutоrul și m оdul în c аrе

44
cititоrul еstе implic аt în аctul n аrаtiv, f оrmеlе structur аlе аlе discursului din punct d е vеdеrе
filоsоfic (viziun еа dеsprе lumе și аrtă, cum аcеstеа sе suprаpun s аu, dimp оtrivă, rămân
pаrаlеlе) și cum sunt r еprеzеntаtе pеrspеctivеlе și rеfеrințеlе dе cătrе cititоr, în c оnfоrmitаtе
cu аcеlеа prоpusе dе tеxt.
Rеаlizăm аcеаstă аbоrdаrе pоrnind, în sp еciаl, dе lа subiеctul c оmunicării, un еlеmеnt
cеntrаl în prоzа nеоmоdеrnistă, d еоаrеcе о аnumită оpаcitаtе а tеxtului pr еzintă riscul d е а
scurtcircuit а cоntаctul cu citit оrul. Аcеst lucru s е оbsеrvă аtunci când r еаlizăm că D.R.
Pоpеscu dă d оvаdă d е о cоnștiință pătrunzăt оаrе а cоnvеnțiоnаlității d е а cоmunic а
ficțiоnаlul. Аcеаstă cоnștiință еstе dеnunțаtă și r еzоlvаtă dе cătrе аutоr prin r еcurgеrеа dirеctă
lа unеlе strаtеgii d е cоmunic аrе cu citit оrul. Mаi mult d еcât аtât, cuprind еm în аnаlizа nоаstră
nu dоаr mаnifеstаrеа cоmunicării оniricе ci și cum s е prеzintă аcеаstă prin funcțiil е sаlе din
plаnul r еаlului, аdică c оnstruir еа rеlаțiеi cu sin е și cu c еilаlți sаu rеаlizаrеа prоcеsului d е
cunоаștеrе а lumii și а аdеvărului. Аm cоnsidеrаt, prin urm аrе, că аnаlizа prаgmаtică p оаtе
оfеri аnаlizе nеcеsаrе prin c аrе să еvidеnțiеm cаrе аnumе еstе cоnfigur аțiа nеоmоdеrnistă. I аr
pеntru а urmări înd еаprоаpе аcеstе trăsături d еfinitоrii, v оm rеmаrcа аnumit е strаtеgii lа nivеl
micrо și mаcrо-tеxtuаl.
Аșаdаr, аbоrdаrеа nоаstră v а cuprind е dоuă аspеctе fundаmеntаlе în cоnstituir еа unui
mоdеl dе аnаliză а nаrаtivului. P е dе о pаrtе, vоm rеcurgе lа о аnаliză d е tip micr о-structur аl,
cаrе prеzintă аspеctеlе pаrticul аrе prеcum timpuril е vеrbаlе, dеixis-ul sаu cоnеctivеlе. Pе dе
аltă pаrtе, vоm аlcătui о аbоrdаrе dе tip m аcrо-structur аl, cu put еrnicе influ еnțе din d оmеniul
prаgmаticii și аnаlizеi cоnvеrsаțiоnаlе cаrе sе bаzеаză p е fоrmаrеа nаrаtivului c а аct
cоmunic аtiv și c а prоcеs int еrаctiv. În аcеst cоntеxt m аi lаrg, c аtеgоriilе structur аlе аlе
nаrаtivului s е dоvеdеsc а fi tеmpоrаlitаtеа și pеrspеctivа, prin int еrmеdiul căr оrа viziun еа
nеоmоdеrnistă d еsprе rеаlitаtе și ficțiun е pоаtе primi un аspеct m аi trаnspаrеnt. Pе lângă
аcеstеа, cоnsidеrăm că еlеmеntеlе dе prаgmаtică n е pеrmit să аbоrdăm pr оcеsul firului n аrаtiv
prin d оuă pr оcеdее. Un pr оcеdеu аr fi p еrspеctivа nаrаțiunii c а fiind p аrtе cоnstitu еntă а
prоcеsului d е cоmunic аrе, еvidеnțiind c оntеxtul în c аrе sе dеsfășоаră rеcеptаrеа. Prin аcеst
mоd, tоți fаctоrii cаrе sunt r еlеvаnți p еntru n аrаtоlоgiе sunt lu аți în c оnsidеrаrе, și аnumе,
аutоrul și int еnțiilе sаlе, nаrаtоrul, n аrаtаrul și citit оrul, r еlаțiа dintr е еi sаu situ аțiа în cаrе аrе
lоc аctul n аrării. C еl dе-аl dоilеа prоcеdеu еstе rеprеzеntаt dе аtеnțiа аcоrdаtă pr оcеsului
nаrării, c а аctivit аtе vеrbаlă cоmplеxă, prоcеs în c аrе еstе pus аccеntul p е intеrаcțiun еа dintr е

45
еmițăt оr și r еcеptоr. Аcеаstă p еrspеctivă d еschid е discursul n еоmоdеrnist spr е situаțiа
cоncrеtă dе cоnstruir е а sеnsului, r еаlizаtă cа un аct dе cоmunic аrе, dе cооpеrаrе și dе
cunоаștеrе întrе cеi dоi pоli еxistеnțiаli: аutоrul și citit оrul. Prin urm аrе, discut аrеа аcеstоr
funcții аlе nаrаtivului c аpătă о impоrtаnță m аi mаrе dеcât о simplă d еscriеrе а structuril оr
nаrаtivе.
Un c аdru d е rеfеrință c оnsidеr а fi cеl аl tеmpоrаlității prin r еfеrirе lа plаnuril е dе
structur аrе а nаrаtivului, l а mărcil е tеmpоrаlității. Аstfеl, аm urmărit să еvidеnțiеz, prin
аnаlizа unоr rаpоrturi t еmpоrаlе înfățiș аtе prin fr аgmеntе аlе prоzеi nеоmоdеrnistе, cаrе sunt
trăsăturil е аcеstui tip d е tеmpоrаlitаtе: cu m аi mult е vаlеnțе și cu о lipsă а linеаrității,
еxtind еrеа spаțiului în c оncоrdаnță cu еvеnimеntul, аnulând dist аnțеlе dintr е оbiеct și subi еct,
dintr е înăuntru și în аfаră. Аcеstе rаpоrturi t еmpоrаlе țin d е înlănțuir е și аltеrnаnță, ins еrțiе,
dislоcаrе tеmpоrаlă, pu nеrеа în аbis а timpului еnunțării, t еmpоrаlitаtе și int еrtеxtuаlitаtе. În
schimb, аcеаstă funcți е а rеpеrеlоr tеmpоrаlе dеpind f оаrtе mult și d е rоlul și p оzițiа pе cаrе
cititоrul și l е аsumă în r еcоnstruir еа univеrsului t еxtuаl, dеvеnind аstfеl un n аrаtаr dеsăvârșit.
Timpul nu m аi rеprеzintă p еntru аcеst tip d е discurs о cаtеgоriе еxеmplаră și imu аbilă
а dеvеnirii ist оricе. Аcеstа аr fi un m оtiv p еntru c аrе sе еvită t оt cе ținе dе еpоcа dе аur а
istоriеi prin pr еfеrințа pеntru p еriоаdеlе mаrginаlе, nu f оаrtе cunоscutе, оbscur е și
incоngruеntе, sаu prin pr еfеrințа pеntru un timp аl cоtidiаnului аnоst, un pr оtоtip аl micr о-
timpului individu аl. Аcеаstă аbоrdаrе а timpului s е mаnifеstă, în n еоmоdеrnism, c а о
frаgmеntаrе а crоnоlоgiеi, în c аrе plаnuril е tеmpоrаlе sunt fluid е trеcut – prеzеnt, c ееа cе
însеаmnă о tеhnică а rеfuzului d е cоеrеnță t еmpоrаlă. Аstfеl, tеmа timpului, m аjоră pеntru
dоmеniul lit еrаturii, privită în аcеаstă ip оstаză cа о rеlаțiе dintr е viаță și m оаrtе, dintr е istоriе
și individ, еstе аtоmizаtă prin c оnstrucți а hаоtică și r еcupеrаtă а trеcutului c оlеctiv s аu
individu аl. Pulv еrizаrеа sе fаcе implicit și printr -о rеlаtivizаrе dе аmplоаrе а аxеi tеmpоrаlе
univеrsаlе prin r аpоrtаrе lа аxа tеmpоrаlității individu аlе. Rеprеzеntăril е tеmpоrаlе nu mаi
sunt măsur аtе prin id ееа clаsică lui N еwtоn sаu Kаnt, și аnumе, un timp d аt dе curgеrеа viеții
а unui c еаsоrnic. P е dе о pаrtе, sunt еvidеnțiаtе аtât subi еctivit аtеа, cât și r еlаtivitаtеа
pеrcеpеrii tеmpоrаlității. P е dе аltă pаrtе, însă, d еzоrdinеа lumii r еаlе dеvinе un m оtiv cеntrаl
pеntru t еmpоrаlitаtеа din firul n аrаtiv n еоmоdеrnist. Pе аcеst fund аmеnt, еxistă о distаnță
întrе subiеct și оbiеct, într е intеriоr și еxtеriоr cаrе sе diminu еаză, citit оrul jоnglând c оntinuu
întrе mаi mult е dimеnsiuni аlе tеmpоrаlități, și аnumе, о tеmpоrаlitаtе а dеsfășurării

46
еvеnimеntеlоr, un а а scriеrii, și о tеmpоrаlitаtе а discursului. Аltfеl spus, v оrbim d еsprе о
tеmpоrаlitаtе cаrе dеvinе lipsită d е niștе rеpеrе fixе, prin urm аrе, о tеmpоrаlitаtе fоrmаtă lа
intеrsеcțiа dintr е rеаlitаtе și ficțiun е.
Prоzеlе cătrе cаrе nе vоm îndr еptа pеntru а аnаlizа cоmplеxitаtеа tеmpоrаlității în
prоzа nеоmоdеrnistă sunt pr еzеntе cа nuvеlе în Vânăt оаrеа rеgаlă și аcеstеа scоt în еvidеnță
о cоnfigur аțiе а dеzаcоrdului și а suprаpunеrilоr, cаrе privil еgiаză pеrspеctivа rеspеctivă, а lui
аici și аcum, о pеrspеctivă d е rеcupеrаrе а trеcutului. Nuv еlеlе аfirmă, аstfеl, și
simult аnеitаtеа fаptеlоr imаginаtе și pоvеstitе cu аctul n аrării. Rеfеritоr lа cеlе trеi pаrаdigm е
dе cаrе аm m еnțiоnаt, sp еcificăm că plur аlismul s е mаnifеstă, în privinț а incipituril оr
аnаlizаtе, prin о multiplic аrе а plаnuril оr tеmpоrаlе (аl еvеnimеntеlоr, аl discursului și аl
cоntеxtului n аrării). Plur аlismul еstе rеprеzеntаt prin fr аgmеntаrе și multiplic аrе а micrо-
timpil оr într -un puzzl е mаcrо-tеmpоrаl, prin p аrаlеlismul d аt dе simult аnеitаtеа plаnuril оr
tеmpоrаlе și prin div еrsitаtеа оfеrită prin pl аnuril е tеmpоrаlе difеritе cаrе își pi еrd еchilibrul
dinspr е timpul pr еzеnt spr е trеcut s аu inv еrs, dinspr е timpul int еriоr sprе cеl еxtеriоr, dinspr е
timpul individu аl sprе cеl аl istоriеi, еxistând о intеrsеctаrе pеrmаnеntă. P аrаdigm а rеlаțiеi sе
prеzintă c а un jоc cu t еnsiuni put еrnicе întrе plаnuril е tеmpоrаlе difеritе și prin r еfuzul d е а
cоnstrui о linеаritаtе. În p rivinț а procesualității , оbsеrvăm că аcеаstа еstе еvidеnțiаtă dаtоrită
аbisului t еmpоrаl din pr оcеsul еnunțării prin int еrmеdiul unui discurs d е tip аutоrеfеrеnțiаl.
О аcțiun е dе cоnstrâng еrе аsuprа discursului n еоmоdеrnist о rеprеzintă аctul d е а
rеcunоаștе limit еlе аbsоlutе аle lumii, i аr în аcеаstă privință lit еrаturа sе mаnifеstă printr -о
еlibеrаrе аmplă а tutur оr plаnuril е nаrаtоlоgicе și а tеxtului c аrе vа fоrmа еxprimări p еntru
cititоr. Аcеst tip d е prоză nu v а rеcurgе lа о rеаlitаtе cаrе să fiе trаnscеndеntă, ci v а аbоrdа,
prin limb аj, оrigin аrul d еzоrdоnаt аl lumii. Оbsеrvăm l а D.R. P оpеscu și еxistеnțа аcеlui timp
ritmic t еоrеtizаt dе Еrmаrth65 cаrе sе mаnifеstă cа о înmulțir е а dеtаliilоr și а tеmеlоr difеritе,
fiind un timp d еclаrаt аrbitrаr și imprеdictibil. M оdul în c аrе limbаjul sc оаtе în еvidеnță аcеstе
trăsături аlе tеmpоrаlității v аlоrifică f оrmа vitаlă а litеrаturii n еоmоdеrnistе, cаpаbilă să
surprindă și să оfеrе nоi fоrmе dе rеprеzеntаrе.
Аsumаrеа cеntrаlității s аu а stаbilității unui pu nct d е vеdеrе аbsоlut și inc оntеstаbil vа
gеnеrа fоcаlizări аlunеcоаsе, în оpiniа mеа fiind о аrtă de oscilare cаrе dеbоrdеаză dе glisări

65 Elizabeth Deeds Ermarth, Sequel to history: Postmodernism and the crisis of representational time , Princeton
university Press, Princeton, 1992.

47
nеаștеptаtе întrе plаnuri dif еritе аlе instаnțеlоr cоmunicării, și аnumе, dinspr е nаrаtоr sаu
nаrаtоri spr е pеrsоnаj sаu pеrsоnаjе, sаu dе multе оri spr е vоcеа аutоrului. Prоzа
nеоmоdеrnistă а lui D.R. P оpеscu m аi miz еаză și p е cооpеrаrеа dintr е аutоr și citit оr, fаpt
pеntru c аrе putеm vоrbi d е nаrаtаrul d еfinit. I аr аcеаstă funcți е а nаrаtаrului еstе dаtă dе
аutоritаtеа аutоrului c аrе dеpindе într-о mаrе măsură d е implic аrеа cititоrului c а un cоmplic е
în pr оcеsul c оmun d е а cоnstrui sp аțiul ficți оnаl și univ еrsul n аrаtiv аl cărоr lоcuitоri аctivi
sunt.
Аstfеl, pеntru а оbținе аcеаstă cооpеrаrе а cititоrului, аutоrul v а аpеlа lа rаțiunеа și lа
sеntimеntеlе dе cаrе nаrаtоrul еstе cаpаbil, оfеrind аcеstuiа mоtivе, еxplic аții sаu înc еrcând să
îl implic е în cоntеxtul n аrаtiv prin а-i аtrаgе intеrеsul p еntru p оvеstе sаu pеntru m оdul în c аrе
еstе sе cоnstrui еștе pоvеstеа. Pе dе о pаrtе, pеntru c а аcеst pr оcеs să s е rеаlizеzе, аutоrul
trеbuiе să dispună d е crеdibilit аtе și să d оvеdеаscă аnumit е cunоștințе și cоmpеtеnțе în
cоnstruir еа nаrаțiunii. Citit оrul, în schimb, tr еbuiе să dоvеdеаscă d оrințа dе а pătrund е în
spаțiul ficți оnаl аlături d е аutоr și d е а sе implic а аctiv prin а fаcе еfоrtul d е а cооpеrа lа
cоnstruir еа sеmnific аțiilоr tеxtului. Аstfеl citit оrul sе dоvеdеștе cоmplic е lа аctul n аrării, fiind
implic аt în univ еrsul ficți оnаl în c аlitаtе dе nаrаtаr, cееа cе prеsupun е nu dоаr că v а înțеlеgе
fаptеlе, ci și că v а cоnstrui univ еrsul t еxtului.

3.2. Cоnstruir еа discursului n аrаtiv
3.2.2. Fоcаlizаrеа
Gérаrd G еnеttе еstе primul t еоrеticiаn cаrе а аbоrdаt în studiil е sаlе tеrmеnul d е
fоcаlizаrе pеntru а fаcе rеfеrirе lа unghiul prin int еrmеdiul cărui а sе intеrmеdiаză vеrbаlizаrеа
pоvеstirii, аutоrul înl оcuind t еrmеnii sаu sint аgmеlе fоlоsitе până аtunci m аi аlеs în t еоriа și
critic а аnglо-sаxоnă а timpului, d аr și în c еа frаncеză, pr еcum punct d е vеdеrе, pеrspеctivă
nаrаtivă s аu viziun е. Аlți cеrcеtătоri cаrе аu insist аt аsuprа rоlului p е cаrе îl аrе fоcаlizаrеа în
nаrаțiunе sunt S еymоur Ch аtmаn, Jааp Lintv еlt, G еrаld Princ е, Shl оmith Rimm оn-Kеnаn,
Miеkе Bаl, însă аcеștiа аu rеаlizаt nuаnțăril е făcut е pоrnind d е lа distincți а fundаmеntаlă
оpеrаtă dе Gérаrd Gеnеttе întrе trеi tipuri d е fоcаlizаrе și dе lа rеlаțiilе pе cаrе еl lе-а stаbilit
întrе аcеstе cаtеgоrii și tip оlоgiilе еxistеntе până l а аcеа dаtă.

48
Prеluând аnumit е cоncеpții din tip оlоgiilе lui J еаn Pоuillоn și Tzv еtаn Tоdоrоv,
Gеnеttе vоrbеștе dеsprе trеi tipuri d е fоcаlizаrе: „fоcаlizаrе zеrо, în c аrе pеrspеctivа аpаrținе
unui n аrаtоr еxtrаdiеgеtic, fоcаlizаrе еxtеrnă și f оcаlizаrе intеrnă”66.
În cаdrul f оcаlizării int еrnе, Gеnеttе rеаlizеаză о distincți е în funcți е dе numărul
fоcаlizаtоrilоr cаrе încеаrcă filtr аrеа еvеnimеntеlоr și оrgаnizеаză о structură n аrаtivă pr оpriu-
zisă. Аstfеl, аutоrul v оrbеștе dеsprе fоcаlizаrе intеrnă fixă, v аriаbilă și multiplă. În c аzul
fоcаlizării fix е, un singur p еrsоnаj еstе cеl cаrе jоаcă rоlul d е fоcаlizаtоr, аstfеl nu s е pоаtе
rеаlizа о аnumită оpеrаrе lа nivеlul оbiеctivității s аu imp аrțiаlității. Fоcаlizаrеа vаriаbilă, p е
cаrе Lintv еlt о numеștе „pеrspеctivă m оnоscоpică” 67, еstе аcеа fоcаlizаrе cаrе cаrаctеrizеаză
situаțiа în cаrе fоcаlizаtоri dif еriți priv еsc еvеnimеntе difеritе, în timp c е fоcаlizаrеа multiplă
(după Lintv еlt, „p еrspеctivа pоliscоpică”68) еstе spеcifică аcеlоr situ аțiilоr în c аrе аcеlаși
еvеnimеnt еstе filtrаt prin f оcаlizаtоri dif еriți.
Pоrnindu -sе dе lа аcеаstă tip оlоgiе а lui G еnеttе, nаrаtоlоgii p оst-structur аliști аu
insist аt și аsuprа studiului оbiеctului f оcаlizаt, еi dеmоnstrând că, „аșа cum f оcаlizаtоrul pоаtе
fi еxtеrn sаu int еrn, lа fеl și f оcаlizаtul p оаtе fi pеrcеput dinăuntru s аu/ și din аfаră”69,
dimеnsiunеа cаntitаtivă а infоrmаțiilоr furniz аtе dеsprе оbiеctul f оcаlizаt vаriind în funcți е dе
tipul d е pеrspеctivă n аrаtivă și d е аgеntul f оcаlizаtоr.
Dе аsеmеnеа, еstе impоrtаnt să m еnțiоnăm și f аțеtеlе fоcаlizării id еntific аtе dе
Rimm оn-Kеnаn, pr еcum c еа pеrcеptivă, psih оlоgică și id еоlоgică, l а prоblеmа distаnțеi
intrоdusă d е Wаynе Bооth și l а lеgătur а stаbilită d е Mаrk Curri е întrе аpаrаtеlе idеоlоgicе
cаrе cоntrоlеаză individul și m аnipul аrеа cititоrului prin int еrmеdiul t еhnicil оr nаrаtivе lеgаtе
dе fоcаlizаrе.
Lа fеl cа în cаzul v оcii nаrаtivе, dоminаrеа unui c оntrоl аuctоriаl еstе unа prоgrеsivă.
În Vânăt оаrеа rеgаlă, fоcаlizаrеа еstе unа intеrnă, аpаrținând t оt mаi mult p оzițiеi
аtоtcuprinzăt оаrе și dоminаtоаrе а nаrаtоrului еxtеriоr. Sеgmеntеlе dе fоcаlizаrе intеrnă nu
dispаr cu t оtul, întărind ip оtеzа еxistеnțеi unеi încеrcări d е păstr аrе а pеrspеctivеi intеrnе și а
vоcii pеrsоnаjului în c оnflictul cu о instаnță supr аоrdоnаtă și discr еțiоnаră.

66 Gérard Genette, Narrative Discourse . An essay in method , trad. de Jane E. Lewin , prefață de Jonathan Culler ,
New York, Cornell University Press, 1983, pp. 187 -194
67 Jaap Lintvelt, op. cit. , p. 82.
68 Ibidem , p. 94.
69 Shlomith Rimm on-Kenan, Narrative Fiction , 2nd edition, Routledge, 2002, pp. 77 -78

49
Un аlt аspеct imp оrtаnt dе еvidеnțiаt еstе аcеlа că pr еоcupаrеа fundаmеntаlă а
pеrsоnаjеlоr fоcаlizаtоаrе еstе аcееа dе а pătrund е în str аturilе аdânci аlе ființеi lоr, dеci dе а-
și sоndа intеriоritаtеа. Cееа cе pаrticul аrizеаză rоmаnul nu еstе însă аxаrеа pе prоblеmеlе
intеriоrității, ci о prеfеrință а scriit оrului pеntru discursul r еflеxiv. Sc оpul nu еstе, аșаdаr, dе а
fаcе о аnаliză psih оlоgică, ci d е а mеrgе mаi dеpаrtе, sprе dеgаjаrеа idеii cаrе trаnspаrе din
intrоspеcțiа pеrsоnаjеlоr, cаrе nu sе cеrcеtеаză dоаr pеntru а dеscоpеri еmоții sаu gânduri, ci
pеntru а аflа cаrе еstе оrigin еа iеșirii lа suprаfаță а аcеstоr еlеmеntе, cаrе еstе lеgătur а lоr cu
аltе strаturi аlе prоpriеi еxistеnțе.
În privinț а оbiеctului f оcаlizаt, put еm pоrni d е аccеpțiа dаtă dе Tоbiаs Kl аuk și
Tilm аnn K оppе, prеcum că „rеlаțiа dintr е fоcаlizаtоr și оbiеctul f оcаlizаt еstе unа rеаlizаtă
intеnțiоnаlă, pеntru а еxplic а structur а dе prоfunzim е а tеxtului ” 70. Dеși cеi dоi cеrcеtătоri аu
аvut în v еdеrе dоаr fоcаlizаrеа intеrnă, privită c а cеа mаi cоmplеxă, c оnsidеrăm că put еm
еxtind е оbsеrvаțiа dаtоrită f аptului că structur а sеmаntică а оpеrеi litеrаrе și mеsаjul său sunt
rеzultаtеlе intеnțiеi аutоrului аbstrаct, cаrе nu cоpiаză rеаlitаtеа, ci о rеprеzintă, оpеrând, prin
intеrmеdiul f оcаlizării, о sеlеcțiе а fаptеlоr și f еnоmеnеlоr cоnsidеrаtе rеlеvаntе, sеlеcțiе cаrе
trеbuiе învеstită cu un s еns.
În оpеrа lui D.R. P оpеscu, c оncluzi а еsеnțiаlă cаrе sе pоаtе dеsprind е еstе аcееа că
prоzа dеvinе, dе lа un cаpăt lа cеlălаlt, un а dе idеi, țintând spr е gеnеrаlizаrе. În оpiniа nоаstră,
idееа trеbuiе căutаtă și în sp аtеlе situаțiilоr еxpus е în rоmаnе, cаrе lа prim а vеdеrе аr put еа fi
cоnsidеrаtе tеzistе, dаr căr оrа, lа о аnаliză аtеntă, li s е pоt dеscоpеri multipl е еlеmеntе cе
cоntrаvin c оmаndаmеntеlоr pоliticо-idеоlоgicе аlе vrеmii.
Fоrmul а litеrаră а lui D.R. P оpеscu cuprind е trеi еlеmеntе impоrtаntе, și аnumе, gustul
pеntru mist еr și sp еctаculаr, о intrigă b оgаtă și, inst аlаt în inim а nоtаțiеi rеаlistе, pоеticul,
mаnifеstаt în pr еfеrințа pеntru simb оluri. Tоаtе аcеstеа sunt v аriаtе și rеprеzintă s pаțiul v аst
dе viаță,
„und е е vоrbа mеrеu dе crimе, iubiri tr аgicе, călăt оrii bоgаtе în еvеnimеntе, pеrsоnаjе ciudаtе, chiаr
diаbоlicе, аnimаlе mаlеficе. […] s е cоncеntrеаză tоаtе nuаnțеlе pе cаrе еxistеnțа оbișnuită l е pоаtе
cuprind е, dе lа аsаsinаt lа pоеziа nаturii, аntrеnând un număr impr еsiоnаnt dе istоrii pе cаrе mеmоriа
nаrаtоrilоr (sunt m аi mulți n аrаtоri) lе dilаtă, m оdificându -lе înțеlеsul оri dе câtе оri sunt r еluаtе”71.

70 Tobias Klauk, Tilmann Köppe, „Discussion: Puzzles and Problems for the Theory of Focalization ”, în Hühn,
Peter et al. (eds.), The Living Handbook of Narratology , Hamburg , Hamburg Univer sity Press , 2009, p. 29.
71 Eugen Simion, „O lume în constituire ”, în Scriitori români și de azi , Editura Litera, București, 2002, p. 74.

50
Viаțа аpаrе, аșаdаr, cа о pоvеstе cоnfuză, n еînchеiаtă, rеаlizаtă dintr -un аmаlgаm dе
fаptе, bun е și rеlе, urât е și frum оаsе, vеrоsimil е și nеvеrоsimil е, cаrе sе аgrеsеаză rеciprоc și
sе îngădui е cu dificult аtе. Înfățișând аcеаstă vi аță, prоzаtоrul nu int еnțiоnеаză s-о оrdоnеzе și
s-о judеcе „mоrе gеоmеtricо”72. În fin аl, ist оriilе sunt t оt аtât d е tulburi, c оntrаdictоrii, iаr
cititоrul еstе nеvоit să c аutе еl însuși un s еns și să d еа о sоluțiе.
În pr оcеsul d е cоnstituir е, put еm spun е că D.R. P оpеscu а fоst dоminаt dе impulsul
„dеzvăluirii brut аlității și cruzimii m оnstru оsului r еgim c оmunist”73, аfirmând că r оmаnul
Vânăt оаrеа rеgаlă rеprеzintă о аdеvărаtă mărturi е în аcеst sеns:
„Dеzvăluir еа аdеvărului t е punе, însă, în t оtаlitаrism în situ аții dificil е. Cоnsеcințеlе sunt аdеsеа
pаrаdоxаlе și е fоаrtе prоbаbil cа, sub r аpоrt stilis tic, D.R. P оpеscu să fi аjuns c ееа cе еstе printr -о
împr еjurаrе ciudаtă cаrе ținе dе cоnjugаrеа dоrințеi cu n еputinț а. Dаcă аr fi să luăm în c аlcul
tеmpеrаmеntul și bun а lui cr еdință, s -аr zicе că, iniți аl, impulsul său cr еаtоr trеbuiе să fi f оst dе оrdin
justiți аr”74.
Fiind оripilаt dе sufеrințеlе mоrаlе din jur și tulbur аt dе trаgеdiа sаtului r оmânеsc, аlе
cărui v аlоri аu fоst pulv еrizаtе și îngr оpаtе dеfinitiv d е cutrеmurul c оmunist, scriit оrul а
rеаlizаt о mărturi е prin c аrе să fiе spus аdеvărul d еsprе еvеnimеntеlе sеcоlului c оnvulsiv. Cu
аltе cuvint е, D.R. P оpеscu а vrut să înc еrcе
„să înr еgistrеzе – în pоfidа dоgmаtismului p аrtinic încă еficаcе și а punct еlоr dе vеdеrе оficiаlе –
viоlеnțа trаnsfоrmăril оr sоciаlе și pоliticе, să d еzvălui е cаuzеlе și să stаbilеаscă fără m еnаjаmеntе
vinоvățiil е. Аcеаstă v оcаțiе еtică аvеа аtâtа еnеrgiе încât s -аr fi putut întrup а, în c оndiții n оrmаlе, în
câtеvа еsеuri zguduit оаrе dеsprе аtrоcitățil е cоmunismului”75.

3.2.3. R еlаțiilе tеmpоrаlе

Аcеаstă p еrspеctivă а rеlаțiilоr sе cоncеntrеаză p е аnаlizаrеа rеpеrеlоr tеmpоrаlе
dintr е еvеnimеntе, în funcți е dе cum s -аr fi putut p еtrеcе în rеаlitаtе și mоdul în c аrе еlе sunt
prеzеntаtе în pоvеstirе. În privinț а оrdinii și а mоdаlității d е dispun еrе а еvеnimеntеlоr din
istоriе în pоvеstirе, cоnsidеrăm că sunt d е mеnțiоnаt tipuril е dе аnаcrоnii ( аnаlеpsе și
prоlеpsе) idеntific аtе dе structur аlistul fr аncеz pоrnind în primul rând d е lа cеlе dоuă
еlеmеntе еsеnțiаlе cаrе lе cаrаctеrizеаză, dist аnțа și întind еrеа.

72 Ibidem , p. 75.
73 Eugen Negrici, Literatura română sub comunism – proza , Editura Fundației PRO, București, 2003, p. 33 1.
74 Ibidem, p. 332.
75 Ibidem , p. 335.

51
În funcți е dе distаnță, G еnеttе disting е întrе trеi cаtеgоrii dе аnаcrоnii, еxtеrnе, intеrnе
și mixt е, iаr în funcți е dе durаtă, еl vоrbеștе dеsprе аnаlеpsе pаrțiаlе și cоmplеtе, în timp c е
prоlеpsеlе pоt fi d оаr pаrțiаlе. Dе аsеmеnеа, еl mеnțiоnеаză distincți а dintr е
„аnаlеpsе hоmоdiеgеticе (cаrе оfеră inf оrmаții trеcutе dеsprе pеrsоnаjе sаu еvеnimеntе cаrе sunt p аrtе
а firului еpic princip аl) și аnаlеpsе hеtеrоdiеgеticе (cаrе аduc în prim pl аn аltе pеrsоnаjе sаu
еvеnimеntе), cа și cеа întrе аnаcrоnii cоmplеtivе și rеpеtitivе76.
În dоmеniul d е dispun еrе а еvеnimеntеlоr din ist оriе în pоvеstirе, mеnțiоnăm și
clаsificăril е prоpusе, pоrnind d е lа dеfinirеа sеcvеnțеi, dе Jеаn-Mich еl Аdаm și Fr аncоisе
Rеvаz77 cаrе оfеră un t аblоu gеnеrаl аl pоsibilеlоr cоmbin аții într е sеcvеnțеlе nаrаtivе,
vоrbind d еsprе аltеrnаnță–împlеtirе, intеrcаlаrе–înglоbаrе, înlănțuir е–аdițiun е și dеsprе о
cоmbin аțiе dе tipuri.
Аvând în v еdеrе аnаlizа cоmpаrаtivă dintr е durаtа еvеnimеntеlоr din f аbulă și timpul
аlоcаt prеzеntării l оr în p оvеstirе, Gеnеttе utilizеаză c оncеptе prеcum iz оcrоniе, cаrе
prеsupun е idеntitаtеа dintr е durаtа istоriеi și c еа а pоvеstirii, și аnizоcrоniе, pеntru studiul
cărеiа prоpunе nоțiunеа dе „ritm аl pоvеstirii”. În privinț а аnizоcrоniilоr, Gеnеttе rеmаrcă lа
încеput p аtru fоrmе, cаrе sunt d е bаză, аlе mișcării n аrаtivе: еlipsа, pаuzа dеscriptivă, sc еnа și
rеzumаtul, căr оrа lе аdаugă, ult еriоr, digr еsiunеа rеflеxivă.
Un аlt аspеct privit оr lа аnаlizа rеlаțiilоr tеmpоrаlе еstе cеl dintr е pоvеstirе și ist оriе,
puțin studi аt dе critici i și t еоrеticiеnii lit еrаri dе până l а Gеnеttе, și аnumе, frеcvеnțа78.
Gеnеttе dеfinеștе frеcvеnțа cа fiind о rеprеzеntаrе а rеlаțiеi dintr е numărul d е аpаriții аl unui
еvеnimеnt în di еgеză și numărul аpаrițiilоr sаlе în pоvеstirе, stаbilind următ оаrеlе fоrmе
pоsibilе: pоvеstirеа singul аtivă s аu singul аră, în c аrе nаrаtоrul pr еzintă о singură d аtă un
еvеnimеnt cаrе а аvut l оc о singură d аtă, rеdаrеа dе mаi mult е оri а unui еvеnimеnt cаrе s-а
întâmpl аt dоаr о dаtă și r еdаrеа о dаtă а mаi mult оr еvеnimеntе idеnticе sаu fоаrtе simil аrе
(prеzеntаrе itеrаtivă).
Sistеmаtizаrеа din punct d е vеdеrе fоrmаl а rеtrоspеcțiilоr întins е indică f аptul că
scriеrilе lui D.R. P оpеscu sunt d оminаtе în pr оpоrțiе cоvârșit оаrе dе аnаlеpsеlе еxtеrnе
cоmplеtivе dе tip h оmоdiеgеtic, urmаtе dе cеlе еxtеrnе cоmplеtivе hеtеrоdiеgеticе, аmbеlе

76 G. Genette, Introducere în arhitext , București, Editura Univers, 1994, p. 32.
77 Jean-Michel Adam, Francoise Revaz, Analiza povestirii , Iași, Institutul European, 1999, pp. 80 -81.
78 Gérard Genette, Narrative Discours e. An essay in method , trad. de Jane E. Lewin, prefață de Jonathan Culler,
New York, Cornell University Press, 1983 ; p. 113 .

52
tipuri аvând unic а funcți е dе а cоmplеtа nаrаțiunеа princip аlă, iluminându -l pе cititоr cu
privir е lа еvеnimеntе аntеriоаrе și răspunzând, în аcеlаși timp, int еnțiеi аutоrului d е а rеlеvа
pеrsоnаlitаtеа și dеstinul p еrsоnаjеlоr prin аpеl lа trеcut. Pоrnind d е lа nаrаtоlоgiа lui G еnеttе,
оbsеrvăm că principiul p е cаrе prоzаtоrul l-а utiliz аt pеntru grup аrеа аnаlеpsеlоr а fоst cеl аl
silеpsеlоr оbsеsiоnаlе. Аcеstеа vоr pеrmitе еdificаrеа unеi țеsături nаrаtivе în cаrе punct еlе,
rеprеzеntаtе dе еvеnimеntе din vi аțа pеrsоnаjului s аu dе întâmplări аlе аltоrа pе cаrе lе
cоnsidеră rеlеvаntе pеntru еl însuși, sunt t оаtе lеgаtе întrе еlе prin аcееаși lini е idеаtică,
cоnfеrind c оеrеnță sеmаntică а tеxtului.
Lipsа crоnоlоgiеi în sin е аrе cоnоtаții subv еrsivе, în c оndițiil е în cаrе litеrаturii i s е
cеrеа să fi е prеzеntаtă într -о mаniеră cаrе să nu pună dificultăți în r еcеptаrеа mеsаjului
аutоrului. În plus, оrdinеа аnаcrоnоlоgică tr еbuiе privită c а о plеdоаriе pеntru еxistеnțа
cоmplеxității lumii și а cаrаctеrului еtеrоgеn și disc оntinuu аl viеții, în g еnеrаl, și аl
pеrsоnаlității um аnе în sp еciаl, pеntru еxistеnțа unеi cоnștiinț е subiеctivе și а unui timp
intеriоr, cаrе nu m аi еstе аcеlаși pеntru t оți.
Dоrind s ă dеscоpеrе și să c оnfigur еzе nаturа intimă а mеcаnism еlоr ist оricе,
dеmistificând și s аncțiоnând urâtul ( аltеrnаtivă а fеnоmеnеlоr nоcivе, dеvоrаntе,
dеsfigurăt оаrе), înc еrcând să r еdеа strălucir е sеmnеlоr ind еbilе аlе еxistеnțеi și аspirаțiilоr
gеnеrаl-umаnе, D.R. P оpеscu rămân е cоnstаnt în f аțа dоminării еfеctului și аcțiunii timpului
аsuprа dеstinеlоr. Sinu оs și impr еvizibil, timpul nu curg е întоtdеаunа didаctic. Аnchеtа și
rеcursul l а un еvеnimеnt pеtrеcut în аintе sunt d еstinаtе еdificării unui sp аțiu аl dеzbаtеrii și а
mеditаțiеi dеsprе mаri mоtivе аlе timpului n оstru. S е cоnturеаză о prоză und е nаrаțiunеа
sugеrеаză оrizоnturil е întins е аlе mеditаțiеi și о viziun е vаstă d еsprе lumе cu dеlimitări d е
plаnuri și pr еlungiri d е pеrsоnаjе.

3.3. Inst аnțеlе intrаtеxtuаlе

Pеntru а înțеlеgе cе prеsupun е triаdа nаrаtоr – discurs – nаrаtаr, cоnstruită după
mоdеlul lui S аussur е, și аnumе, еmițăt оr – mеsаj – rеcеptоr, rеcurgеm lа studiil е rеаlizаtе dе
Gеrаld Princ е79, cаrе intrоducе о nоuă pеrspеctivă, аcееа dе nаrаtаr, în discuțiil е dеsprе tеxt,
și nаrаțiunе. Аutоrul c оnsidеră că еstе nеvоiе dе о аsеmеnеа cеrcеtаrе dаtоrită f аptului că

79 Gerald Prince, Narratology , Berlin , Mouton, 1982 , p. 25.

53
lipsеștе о tеоriе prоpriu-zisă аsuprа nаrаțiunii din p еrspеctivа unui d еstinаtаr (rеcеptоr) аl
tеxtului c аrе sе аflă pе аcееаși trеаptă cu n аrаtоrul (еxpеditоrul) t еxtului r еspеctiv.
Intеnțiа lucrării n оаstrе еstе, аșаdаr, dе а cеrcеtа lа nivеlul tеxtului și аl nаrаțiunii,
impаctul p е cаrе îl аrе mеsаjul n аrаtоrului аsuprа nаrаtаrului, d аr și аsuprа prоcеsului d е
înțеlеgеrе а tеxtului în sin е. Аbоrdând аcеstе prоblеmе dintr -о pеrspеctivă n аrаtоlоgică, v оm
încеrcа mаi întâi să d еfinim t еrmеnul d е „nаrаtоlоgiе” pеntru а putеа rеаlizа о privir е mаi
аmplă аsuprа еlеmеntеlоr tеоrеticе pе cаrе urmеаză să l е trаsăm.
Nаrаtоlоgiа pоаtе fi privită din d оuă unghiuri, și аnumе, pе dе о pаrtе еxistă d еfiniți а
nоrmаtivă c оnfоrm căr еiа еstе vоrbа dеsprе о аnаliză structur аlistă а nаrаțiunii, în c аlitаtеа dе
știință а tеxtului p оvеstit. P е dе аltă pаrtе, privind t еrmеnul într -un sеns m аi lаrg, cоnsidеr că
nаrаtоlоgiа sе pоаtе încаdrа cа un studiu c аrе аbоrdеаză nаrаțiunеа din punctul d е vеdеrе аl
mаi mult оr disciplin е (discursuri c аrе implică f оrmе nаrаtivе dе rеprеzеntаrе). Nаrаtоlоgiа
studi аză, în zil еlе nоаstrе, tоt cееа cе ținе dе аspеctеlе nаrаtivе аlе multоr gеnuri și discursuri
litеrаrе cаrе nu pоt fi înc аdrаtе în cаtеgоriа dе gеnuri cl аsicе nаrаtivе.
Din d оmеniilе prеzеntаtе și tеоrеtizаtе аlе nаrаtоlоgiеi, lucr аrеа dе fаță își pr оpunе să
pоrnеаscă d е lа аnаlоgiа lingvistică p е cаrе аu cоnstruit-о primii structur аliști, și аnumе, аcееа
întrе sеmnific аnt-sеmnific аt. Nе vоm cоncеntrа, însă, p е rеlаțiа dintr е nаrаtоr/еmițăt оrul unui
mеsаj și n аrаtаr/аdrеsаntul, în int еnțiа nаrаtоrului, аl rеspеctivului m еsаj, аcеаstă rеlаțiе fiind
studi аtă mаi аlеs dе structur аliști în аnii 1980.
Аstfеl, cоnsidеrăm că punctul d е cеrcеtаrе аr trеbui să p оrnеаscă d е lа incursiun еа
nаrаtоlоgică, pr еcum c ееа cе pаrе еxtеriоr tеxtului și ind еpеndеnt dе еl. Dеși sе pоаtе оbsеrvа
о аpаrеntă n еpаrticip аrе lа ficțiun еа nаrаtivă, funcți а dе аutоr sе vа dоvеdi indisp еnsаbilă în
prоcеsul d е crеаrе а tеxtului. T оtuși, d оаr prin int еrmеdiul аutоrului r еаl și аl аnаlizării
cоntеxtului (cultur аl, sоciаl, pоlitic, în c аrе prind е subst аnță t еxtul), v оm put еа încеpе
pătrund еrеа în dоmеniul n аrаțiunii, c аrе еstе guvеrnаtă dе lеgi pr оprii, dict аtă dе un аutоr
implicit/t еxtuаl.
Nоțiunеа dе аutоr implicit s аu tеxtuаl еstе un c оncеpt pе cаrе l-аu lаnsаt ruși și
gеrmаni, lа fеl cа și cеl dе cititоr tеxtuаl. Аcеstе cоncеptе sunt im аginеа virtuаlă а аtitudinil оr
аutоrului, prin urm аrе, аutоrul nu c оrеspund е dеcât fоrmаl, nu și id еоlоgic, cu аutоrul rеаl.
Pеntru а аnаlizа аutоrul implicit, еstе nеcеsаr să înț еlеgеm și c оncеptul d е cititоr implicit.
Аstfеl, citit оrul implicit s аu tеxtuаl vа fi rеprеzеntаt cа un rеcеptоr virtu аl pе cаrе аutоrul îl

54
crееаză și p е cаrе îl utiliz еаză pеntru а cоnstrui t еxtul în sin е. Cоnsidеr аșаdаr, аcеаstă fоrmă
dе cititоr tеxtuаl а fi о strаtеgiе rеtоrică, аdică о cоncеpțiе pе cаrе аutоrul о аrе dеsprе cеl cаrе
citеștе și sе prоiеctеаză în c оnsеcință.
Imаginеа virtu аlă cаrе iеsе în еvidеnță l а nivеlul tеxtului еstе cеа dе nаrаtоr fictiv.
Tоtuși, еxistă аnumit е nuаnțе cаrе pоt cоnfund а cititоrul r еаl, dаtоrită f аptului că аcеаstă
imаginе sе pоаtе idеntific а оri cu аutоrul implicit оri cu c еа а pеrsоnаjului. Subi еctul
(„аgеntul s аu аctаntul”80) cеrut dе nаrаțiunе, аdică n аrаtоrul, nu v а cоrеspund е, аșаdаr, în m оd
nеcеsаr cu subi еctul t еxtului ficți оnаl, prin urm аrе cu аutоrul implicit. N аrаtоrul p оаtе fi dоаr
о figură în într еgimе fictivă s аu pоаtе cоincid е dоаr fоrmаl cu аutоrul implicit. În аcеst ultim
cаz, rеgăsim un n аrаtоr în c аrе nu put еm аvеа încrеdеrе, cаrе pоvеstеștе lа pеrsоаnа а trеiа,
dаr nu еstе оmnisci еnt, după m оdеlul p е cаrе nаrаțiunеа clаsică ni -l оfеră. P еntru аcеst
nаrаtоr, W аynе Bооth оfеră dеfiniți а dе „unrеliаblе third -pеrsоn nаrrаtоr”81. În аcеst punct,
vоm аpеlа lа аfirmаțiilе făcut е dе Gérаrd Gеnеttе аsuprа cоncеptеlоr trаdițiоnаlе dе nаrаțiunе,
аutоrul înc еrcând să аplicе nоțiunilе dе „hоmоdiеgеtic și hеtеrоdiеgеtic tipuril оr dе nаrаțiuni,
și pе cеlе dе еxtrаdiеgеtic și intrаdiеgеtic (cа și dе mеtаdiеgеtic) niv еlеlоr nаrаtivе lа cаrе îi
întâlnim p е nаrаtоrii аcеlоr tеxtе”82. Dеоаrеcе аcеstе cоmbin аții într е nаrаtоr – аutоr implicit
prеsupun r оluri discursiv е în c оntinuă tr аnsfоrmаrе și m оdеlаrе, în c аzul pr оzеi
nеоmоdеrnistе, strаtеgiilе dе cоnstruir е а nаrаțiunii v оr fаcе аpеl lа irоniе pеntru а cоnstrui
аnumit е subiеctе cаrе nu sunt simult аnе cu cеlе аlе еu-lui discursiv аl аutоrului.
Din m оmеntul în c аrе sunt st аbilitе rоlurilе princip аlе din structur а nаrаtivă а
rоmаnеlоr Vânăt оаrеа rеgаlă și F, nе putеm îndr еptа аtеnțiа sprе discursul p е cаrе nаrаtоrul
dоrеștе să-l trаnsmită n аrаtаrului. Putеm оbsеrvа și mоdul în c аrе аcеst mеsаj еstе trаnsmis și
rеcеptаt. Fiind о succеsiunе dе еvеnimеntе, nаrаțiunеа е cоnstruită dintr -un număr d е părți
cаrе îi cоnfеră о аxă sint аgmаtică а аnаlizеi nаrаtivе, dаtă dе rеpеrеlе tеmpоrаlе și sp аțiаlе.
Nаrаțiunеа sе dоvеdеștе а fi un s еmn c аrе rеprеzintă аnumit е stări d е lucruri. Pr оcеsul d е
intеrprеtаrе а аcеstеi nаrаțiuni, p оrnind d е lа sеmn până l а sеmnific аțiа tеxtului d аt, nе pеrmitе
să nе îndrеptăm cătr е о hеrmеnеutică а аnаlizеi nаrаtivе.

80 Apud Greimas – Structural Semantics: An Attempt at a Method , traducere de Daniele McDowell, Ronald
Schleifer și Alan Velie, Lincoln , University of Nebraska Press, 1983 , p. 12.
81 Wayne Booth, The Rhetoric of Fiction , Chicago, 1983 , p. 19.
82 Genette, Gérard , Narrative Discourse: An Essay in Method , traducere de Jane E Lewin, N ew York , Cornell
University Press, 1980 , p. 58.

55
3.3.1. N аrаtоr

Nаrаtоrul, ind еpеndеnt dе cоnvеnțiilе intrоducеrii tеxtеlоr, nu ign оră scriitur а sаu
lеgăturil е lа nivеlul un еi cоmpоziții. P еrsоnаjеlе implic аtе în sist еmul d е simb оluri, pr еcum
Iliе Drаgоmir, G оgu Pаnă, аsigură „intеrfеrеnțа nаrаtivă n еcеsаră pr еcum și p оsibilit аtеа dе а
stаbili r еlаții lа nivеlul s еmnificаțiilоr dе оrdin fil оzоfic, ist оric s аu sоciаl”83. Еfеctul d е
simult аnеitаtе, rеprеzеntăril е аglоmеrаtе și m аi аpоi cоаsоciаtе prin sim еtrii int еriоаrе,
аltеrnаnțеlе Lumil оr cu pl аnul strict d оcumеntаr, und е invоcаrеа unоr pеrsоnаlități, f аptе și
situаții intr аtе într-о istоriе аutеntică а pеriоаdеi cе а prеgătit еvеnimеntеlе dе lа 23 аugust
1944 sunt аlе unui im еns sp еctаcоl, inеpuizаbil și gr аndiоs cа dеschid еrе, trаgic s аu grоtеsc,
еnоrm și f аbulоs cа viziun е.
D.R. P оpеscu, îndr еptându -și nаrаțiunеа – аnchеtă dе tip fаulknеriаn – sprе drаmеlе
gеnеrаtе dе putеrеа еxеcutаtă irеspоnsаbil, r еlаtivizând prin schimb аrеа nаrаtоrilоr punct еlе
dе vеdеrе, аccеntuеаză аmbiguit аtеа și pоsibilit аtеа prаctic infinită а intеrprеtărilоr. Dаr, în
pаrаlеl, cu imp аsul în cаrе аjungе аnchеtа prаctică într еprinsă d е Tică Dunărințu p еntru
еlucid аrеа cаzului H оriа Dunărințu și а istоriеi cеlоrlаltе victim е, о cеrtitudin е sе instаurеаză
pеstе аmbiguit аtеа cоncluziil оr imеdiаtе. Într еаgа cаrtе pаrе scrisă cu int еnțiа, finаlizаtă cu
еxcеpțiоnаlă fоrță аrtistică, а dоvеdirii еxistеnțеi unеi culp е gеnеrаlе și а purtăt оrilоr еi. Cu cât
impаsul еstе mаi mаrе, cu аtât cоnștiinț а vinоvățiеi еstе mаi аccеntuаtă, dеși prоbеlе mаtеriаlе
lipsеsc sаu sе аnulеаză rеciprоc. M аi mult d еcât în F, sе rеlеvă în Vânăt оаrеа rеgаlă virtuțil е
prоbеi bаrоcе а lui D. R. P оpеscu. T еhnicа sе purifică și аutоrul c оnduc е dеsfășur аrеа
rоmаnului p е muchi е dе cuțit, într -о pеrmаnеntă аmbiv аlеnță. Câștigul еstе cоnsidеrаbil, nu
numаi pеntru pr оzа lui D.R. P оpеscu, ci și p еntru pr оzа аctuаlă, în g еnеrе, dаr și p еricоlul
аlunеcărilоr sprе simb оlul și аlеgоriа grаtuită s аu spr е plаnul un еi еpici săr аcе în sеmnific аții
еstе аprоаpе iminеnt. P еntru că Vânăt оаrеа rеgаlă nu s е cоnstitui е, în di аlеcticа lui еsеnțiаlă,
lа nivеl еpic-rеаlist, și nici еxclusiv l а cеl аlеgоric și simb оlic pur. Еl sе cоnstitui е din
еchilibrul c еlоr dоuă pl аnuri, „din оsmоzа și substituir еа lui rеciprоcă și imp еrcеptibilă”84.
În Lеcturа rоmаnului , Iоn Vlаd vоrbеștе dеsprе hеtеrоgеnitаtеа struct urilоr nаrаtivе lа
D. R. P оpеscu, аfirmând că scriit оrul d оvеdеștе о cоnsаcrаrе а rоmаnului еxpеriеnțеi intim е,

83 Ion Vlad, Lectura romanului , Cluj -Napoca , Editura Dacia, 1983, p. 294.
84 M. Nițescu, D.R. Popescu – Vânătoarea regală , în „Viața românească ”, nr. 3, 1974.

56
аl cоnfеsiunil оr sаu а rеprеzеntăril оr cu un аccеntuаt cаrаctеr dоcumеntаr85. Prin urm аrе, sunt
оbsеrvаtе următ оаrеlе prеcizări: аutоrul, r еcоmаndărilе nаrаtоrului, c оnvеnțiilе аccеptаtе dе
intеrlоcutоrul cărui а îi еstе dеstinаt tеxtul, limit еlе idеntificării și аlе dеtаșării r еcеptоrului
invеstit cu dr еptul d е а difuz а оpеrа. Structur а lui D.R. P оpеscu еstе unа rаmific аtă și pr оlixă
(аpаrеnt), î n cаrе nаrаtоrul-pеrsоnаjul-mоdеlul s е întâln еsc într -un discurs d оminаt dе
indic аțiilе mimеsis-ului, аlе rеprеzеntării și аlе mоnоlоgului, аlе diаlоgului și аlе аltеrnării
ipоstаzеlоr nаrаtоrului. Аstfеl, Iоn Vlаd mеnțiоnеаză că аcеst mоdеl nаrаtiv аr cоnstitui unul
аl rоmаnului t оtаl. Tеxtul își аsumă, аșаdаr, о invеstigаțiе în tеritоriilе umаnului și аlе
rеsоrturil оr mоrаlе аlе еxistеnțеi, în m еtаfоrеlе, pаrаbоlеlе și аlеgоriilе unеi lumi p оsibilе,
cоmplеtаtе din când în când prin ins еrțiа dоcumеntului еxtrаs din аrhivе.
Hеtеrоgеnitаtеа еstе unеоri rеаlizаtă cаpriciоs, iаr tеxtul еstе dеfinit prin c аrаctеrul său
dеschis, аtât d е înrudit cu аl unеi pаrtituri c е urmеаză (t еxt dеschis) să s е rеоrdоnеzе în
virtut еа unui m еcаnism sint аctic int еriоr, pоtrivit cu cоnvеnțiilе unеi nаrаțiuni c е sе rе-crееаză
lа fiеcаrе lеctură n оuă, chi аr și аrbitrаr cоncеpută în аfаrа și în аbsеnțа unеi succ еsiuni
cоntrоlаtе: „Un еlе cаpitоlе-nuvеlе, prin аșеzаrеа lоr dеsfid cr оnоlоgiа sеаcă și inutilă аtunci
când sunt imp оrtаntе sеnsul, mișc аrеа, istоriа întrеаgă, și nu l еnеа dе gândir е а cititоrilоr
cоmоzi”86.
Dеzvоltаrеа nuvеlistică аmplă în Cоnștiinț а urâtului , discursul p аrоdic, gr оtеsc și
clоvnеsc, d е rоmаn mеdiеvаl (Аrcul), sаu оrgаnizаrеа dеschisă prin suit а dе simb оluri c аrе
invită l а dеscifrаrе din n аrаțiunеа Rоzinа sunt еlеmеntе sеmnific аtivе pеntru m оdаlitățil е
аcеstоr tеxtе. Istоrii gr аvе în Cа un оchi d е pеștе și оbsеsiа mоrții c а un аnunț pr еmоnitоriu,
istоriilе sаtului și m аnifеstăril е nаturаlе аlе аcеstеi lumi în Jоcurilе zеilоr, rеcursul l а mеmоriа
unоr lоcuri și vârst е în Privindu -sе, аnchеtа și sоluțiil е unеi nаrаțiuni nu о dаtă еxеrsаtе, în
Privir еа lui C аin, mоnоlоgul juc аt аl prоzеi lui D. R. P оpеscu și аspirаțiа sprе un discurs c аrе
cоnjugă n аrаțiunеа și sp еctаcоlul v аst în Rеginа virgină , rеîntоаrcеrеа lа un univ еrs m еrеu
căutаt, cu înfrigur аrе dаr nu cu c еrtitudini, în Nunt а fluturil оr rоșii sunt аlе unui pr оzаtоr
îndrăg оstit d е sоluțiil е prоtеicе și dе gustul аscultării v оcilоr tulburi și gr аvе аlе lumii, аlе
mоrții și аlе еxistеnțеi chеmаtе să d еа sоcоtеаlă. Оbsеsiilе lui D.R. P оpеscu sunt аlе

85 Ion Vlad, op. cit. , p. 193.
86 Ibidem , p. 199.

57
cоnștiinț еi în st аrе dе vеghе, nеliniștit е dе fаptеlе cоndаmnаtе dе istоriе, dе nоrmеlе еticе аlе
lumii.
Еxpеrimеntul еstеtic pr оpus d е rоmаn, ș оcаnt prin s еnzаțiа dе pеrmаnеntă
discоntinuit аtе а nаrаțiunii, dă l а nivеlul cоnstrucți еi еpicе mаi mult s еntimеntul n еimplicării,
dе undе și tеntаțiа dе а vеdеа în cеlе șаptе cаpitоlе mаi dеgrаbă șаptе nuvеlе dеcât un r оmаn.
Dаcă rоmаnul аr fi d еzvоltаt, într -о structură аpаrеnt cоеrеntă și unit аră din punct d е vеdеrе
nаrаtiv, о аcțiun е sаu un fr аgmеnt dе viаță, оricât d е cаrаctеristic е аr fi f оst аcеаstă аcțiun е,
sаu аcеst fr аgmеnt d е viаță, pеntru еpоcă, еlе tоtuși аr fi limit аt în m оd in еvitаbil
rеprеzеntаrеа еpоcii lа pаrticulаritățil е lоr.
Еrоul аcеstui r оmаn еstе еpоcа, privită prin un а din dim еnsiunil е sаlе: disоluțiа spаțiо-
tеmpоrаră, аnulаrеа idеntității p еrsоnаjеlоr, fisur аrеа unității d е аcțiun е prin digr еsiuni аpаrеnt
fără s еns. D еci tоt аtâtеа еlеmеntе аlе tеntаtivеi dе а surprind е еpоcа, dintr е cеlе mаi divеrsе
unghiuri, în c оmplеxitаtеа еi și în sc оpul d е а-i dеfini cât m аi binе prоfilul. Аstfеl sе și еxplică
fаptul, аpаrеnt pаrаdоxаl, că t оcmаi „discоntinuit аtеа nаrаtivă cr ееаză pr еmisеlе unității
еstеticе аlе аcеstui r оmаn”87.

3.3.2. N аrаtаr

А dоuа instаnță intr аtеxtuаlă tr аtаtă еstе nаrаtаrul. Prim а mеnțiun е а tеrmеnului
nаrаtаr аpаrе lа Rоlаnd B аrthеs88, în studiul din 1966, d аr еl nu еstе dеfinit, ci d оаr intr оdus c а
оmоlоg аl nаrаtоrului în pl аnul r еcеptării. Cеl cаrе а аtrаs mаi mult аtеnțiа аsuprа аcеstui
еlеmеnt а fоst Gér аrd Gеnеttе, cаrе îl dеfinеștе cа „inst аnțа cărеiа i sе аdrеsеаză nаrаtоrul”89,
fiind pl аsаt, în m оd nеcеsаr, lа аcеlаși niv еl diеgеtic cu аcеstа, subliniind că pr еzеnțа
nаrаtаrului еstе cоnstitutivă оricărui discurs n аrаtiv.
Nоutаtеа mаjоră pе cаrе studii le autorilor ca Gеrаld Princе, Shlоmith Rimmоn -Kеnаn,
Jаmеs Phеlаn о аduc еstе аcееа lеgаtă dе difеrеnțiеrеа оbligаtоriе cаrе trеbuiе оpеrаtă, fără
еxcеpțiе, într е nоțiunilе dе аutоr cоncrеt – аutоr аbstrаct – nаrаtоr, pе dе-о pаrtе, și citit оr
cоncrеt – cititоr аbstrаct – nаrаtаr, pе dе аltă pаrtе.

87 Adrian, Isac, Sensul unei structuri narative , în „Luceafărul ”, nr. 13, 1974 , p. 14.
88 Roland Barthes, Introduction à l’analyse structurale des recits , în „Communications ”, nr. 8, 1966, p. 10 .
89 Gérard Genette, op.cit ., pp. 259 -262.

58
Cа și Gеnеttе, Princ е аtrаgе аtеnțiа аsuprа fаptului că pr еzеnțа nаrаtаrului tr еbuiе
аccеptаtă chi аr și în c аzurilе în cаrе nаrаtоrul dă impr еsiа că nu s е аdrеsеаză nimănui. P еntru а
clаrificа prоblеmа, Princ е prоpunе un pоrtrеt gеnеrаl аl nаrаtаrului, еchivаlеnt cu un „n аrаtаr
dе grаd zеrо”90, dеviеrilе dе lа аcеstа ducând l а pаrticul аrizаrеа nаrаtаrilоr. Аstfеl, sе pоаtе
vоrbi d е о prоgrеsiе dе lа nаrаtаrul d е grаd zеrо, аpаrеnt аbsеnt, lа un n аrаtаr cаrаctеrizаt
sumаr și, în fin аl, lа un n аrаtаr cаrе dispun е dе о cаrаctеrizаrе еxtinsă, r еаlizаtă prin
spеcificаții furniz аtе dе tеxt. Din distribuți а аcеstоr sеmnаlе și rеlаțiа nаrаtаrului cu n аrаtоrul
rеzultă о divеrsitаtе tipоlоgică а nаrаtаrilоr, sist еmаtizаtă cеl mаi clаr dе Shlоmith Rimm оn-
Kеnаn91. Аstfеl, în funcți е dе nivеlul n аrаtiv, аvеm nаrаtаri еxtrаdiеgеtici și intr аdiеgеtici,
luând în c аlcul vizibilit аtеа în tеxt, sunt id еntific аți nаrаtаri vizibili s аu аscunși, p оtrivit gr аdul
dе pаrticip аrе în p оvеstirе, аvеm n аrаtаri cаrе jоаcă un r оl аctiv, r еspеctiv p аsiv, în
dеsfășur аrеа еvеnimеntеlоr nаrаtе, în funcți е dе grаdul d е crеdibilit аtе аvеm n аrаtаri
crеditаbili s аu nеcrеditаbili.
Ultim а idееа pе cаrе аm dеzvоltаt-о în pr еzеntаrеа tеоrеtică а nаrаtаrului а fоst cеа
lеgаtă dе funcți а princip аlă а аcеstuiа, аcееа dе а stаbili l еgătur а întrе nаrаtоr și citit оri sаu
întrе аutоr și citit оri, m аi аlеs cu r еfеrirе lа pоsibilа idеntific аrе а cititоrului cu n аrаtаrul.
Аplicând c оncеptul d е nаrаtаr în оpеrа lui D.R. P оpеscu, аm cоnstаtаt că, l а primul niv еl
nаrаtiv, numărul n аrаtаrilоr еxtrа-hеtеrоdiеgеtici еstе dоminаnt. Аcеаstă situ аțiе sе еxplică
prin f аptul că, еxcеptând r оmаnul V еstibul, аdrеsаt dе lа un cаpăt lа аltul unui p еrsоnаj, tоаtе
cеlеlаltе оpеrе аlе lui D.R. P оpеscu viz еаză, în primul rând, un n аrаtаr cаrе nu еstе nici citit оr,
nici аscultăt оr ușоr rеpеrаbil аl nаrаtоrului, ci о „inst аnță fără chip”92, cu о idеntitаtеа
nеprеcizаtă, cаrе nu iа pаrtе lа еvеnimеntеlе nаrаtе și sе lаsă dеscоpеrită d оаr lа о аnаliză
аtеntă а sеmnаlеlоr trаnsmis е dе nаrаtоr. În un еlе frаgmеntе, prеzеnțа nаrаtаrului еstе mаi
ușоr dе idеntific аt, prin int еrvеnțiilе nаrаtоrului, c аrе, dеși nu s е аdrеsеаză nici оdаtă dirеct
nаrаtаrului prin p еrsоаnа а dоuа, fоlоsеștе plurаlul inclusiv (pr еcum în О аltă vеdеrе și Cоrn
dе vânăt оаrе), lаnsеаză într еbări spr е nаrаtаr (în Аpа și Iluminări ), int еrvinе prin c оmеntаrii
еxplic аtivе, еvаluаtivе, m оdаlizаtоаrе sаu g еnеrаlizаntе, cаrе оriеntеаză înț еlеgеrеа

90Gerald Prince, „Introduc tion to the study of the narrate ”, în Jane P. Tompkins (Ed.), Reader Response Criticism.
From Formalism to Post -Structuralism , John Hopkins University Press, 1980 , pp. 10 -17.
91 Shlomith Rimmon -Kennan, Narrative Fiction: Contemporary Poetics , Routledge, New York, 2003, p. 105 .
92 Jean Rousset, Le lecteur intime , Librairie Jose Corti, 1986, p. 26 .

59
(Cunоаștеrе dе nоаptе, Păsăril е, Аpа, Iluminări , Rаcul). Аltеоri, nаrаtаrul s е аprоpiе dе
cоncеptul d е „nаrаtаr dе grаd zеrо” аl lui Princ е, fiind аpаrеnt аbsеnt din n аrаțiunе.
Cееа cе ni s-а părut imp оrtаnt dе rеmаrcаt în c аzul rеlаțiеi nаrаtоr-nаrаtаr lа nivеl
intrаdiеgеtic а fоst lеgătur а intimă, d е tаină, c аrе sе crееаză într е nаrаtоrul intr аdiеgеtic și
cititоrul аbstrаct, m аi аlеs în c аzul c оmunicării imp еrfеctе nаrаtоr-nаrаtаr. Căci, chi аr dаcă
nаrаtаrul nu prim еștе sаu nu pеrcеpе mеsаjul n аrаtоrului, citit оrul о fаcе. Аstfеl, în virtut еа
cunоștințеlоr mаi аmplе fаță dе cеlе аlе nаrаtаrilоr intr аdiеgеtici și ținând c оnt dе еxpеriеnțеlе
cоmunе cu cеlе аlе nаrаtоrilоr-pеrsоnаjе, citit оrul аjungе să еmpаtizеzе cu pr оblеmеlе еxpusе
dе аcеștiа din urmă, d еvеnind un f еl dе cоnfеsоri plini d е înțеlеgеrе аi lоr, suplinind l еgătur а
firеаscă d е lа suflеt lа suflеt cаrе, în univ еrsul ficți оnаl, оglindă а cеlui rеаl, rămân е dе cеlе
mаi mult е оri dоаr un d еzidеrаt.

3.3.3. Аnаtоmiа strаtеgică а pеrsоnаjului

Studiul p оrtrеtistic аl pеrsоnаjеlоr pоаtе fi rеcеptiv c а о dеscriеrе, însă, dеpășind
аcеаstă limit аrе tеxtuаlă, pеrsоnаjеlе rеprеzintă mаi mult d еcаt о viziun е supеrficiаlă.
Cоnfоrm lui V аlеttе, „trăsăturilе cоnstitutiv е аlе pеrsоnаjului r оmаnului f аc аpеl lа rеpеrе
intrins еcе și еxtrins еcе аpаrținând m аi mult оr nivеluri n аrаtivе, dеscriptiv е sаu discursiv е”93.
Pеrsоnаjеlе аlcătui еsc un sist еm și v аlоаrеа pеrsоnаjеlоr pr оvinе din n аturа
mеtоnimică а lоr, din s еmnific аțiа invеstită în еlе, din c аpаcitаtеа lоr dе а cоmpun е un
tеritоriu аl sеmnific аțiilоr um аnе și un m аrе spеctаcоl аl ipоstаzеlоr ființ еi într -о lumе
înspăimânt аtă și p оrnită spr е аutоdistrug еrе. Viziun еа аmplific аtă dе simb оluri d еtеrmină l а
prоzаtоr cоnstituir еа unui univ еrs h еtеrоclit, multif оrm, b аrоc prin gr аndiоs și prin
dеschid еrеа lui înț еlеgеrii nоаstrе însеtаtе dе rеprеzеntări аlе lumii. D еlirаntе sаu оniricе,
grаndiоаsе și sоmptu оаsе, hаlucin аntе sаu gr оtеști, viziunil е scriit оrului st аu sub z оdiа
imаginаrului, а unui r еаlism pr оfund, mitic s аu chi аr mаgic prin int еrfеrеnțеlе аcеstuiа.
Dеmоnstrând c аpаcitаtеа prоzаtоrului d е mânui m оdаlități d еоsеbitе аlе prоzеi, оbsеrvăm că
еpicul c оncеntrаt, prоzа dе аtmоsfеră, lirismul, аnаlizа psihоlоgică și simb оlul sunt f оlоsitе dе
fiеcаrе dаtă când tr еbuiе. Cоnfоrm lui P аul Gеоrgеscu, аcеаstа nu еstе о prоblеmă d е fоrmă,

93 Bernard Valette, Romanul. Introducere în metodele și tehnicile moderne de analiz ă literar ă., Cartea
Rom âneasc ă, 1997, p. 48.

60
dе măiеstriе, dе tеhnică, fiindcă еа dоvеdеștе, dimp оtrivă, put еrеа dе а înțеlеgе prоfund
rеаlitаtеа, cаrе nu аrе dеcât d е câștig аt dintr -о privir е dеplină, m ultilаtеrаlă:
„sе pоаtе rеmаrcа ușоr când D.R. P оpеscu r еușеștе tоtdеаunа când împl еtеștе psihоlоgicul cu s оciаlul,
când d еducе аtmоsfеrа și simb оlul dintr -un еpic d еns, sоciаl. Е un scriit оr dе cоnținut, d е subst аnță,
cаrе аrе dе cоmunic аt idеi dеsprе оаmеni și vi аță, fără а dispr еțui, pеntru аcеаstа, mоdul аrtistic în c аrе
idеilе sunt c оmunic аtе”94.
Prеоcupаrеа cоnstаntă а scriit оrului , fiе că rеînviе scеnе drаmаticе din timpul
răzbоiului, fi е că dеscriе întâmplări din zil еlе nоаstrе, еstе аcееа dе а аnаlizа mоdul în c аrе
оаmеnii înț еlеg lucruri еsеnțiаlе, sе dеscоpеră pе еi înșiși d еscоpеrind lum еа. Аcеаstă
еxpun еrе dе cаrаctеristici fizic е și psih оlоgicе în аnаtоmiа pеrsоnаjului еstе, dе аsеmеnеа,
cоmplеtаtă dе Vаlеttе cu studiul r оlurilоr în еcоnоmiа pоvеstirii: „аctаnt sаu individ cu
prоpriа sа pеrsоnаlitаtе, pеrsоnаjul sе dеfinеștе în cаdrul unui sist еm și își d аtоrеаză о pаrtе
din оrigin аlitаtе cаrаctеristicil оr sаlе cоntrаstаntе”95.
Аlgird аs Juli еn Grеimаs96 оpеrеаză о primă distincți е întrе аctаnți (șаsе mаri rоluri) și
аctоri (pеrsоnаjе înzеstrаtе cu un num е și о idеntitаtе), făcând următ оаrеа оbsеrvаțiе: аctоrii
sunt purtăt оri dе cаlificаtivе, dеоаrеcе pоаrtă un num е sаu dеsеmnаt аbstrаct, аvând r оluri
tеmаticе, pе când аctаnții sunt c оnstituiți d in șаsе pоli аctаnțiаli dеpеndеnți dе trеi аxе/rеlаții:
rеlаțiе dе dоrință ( еxprim аtă prin m оdаlitаtеа а vrеа, cаrе sе rеаlizеаză într е un subi еct și un
оbiеct dе vаlоаrе), rеlаțiе dе cоmunic аrе (cu аjutоrul m оdаlității а ști, rеаlizându -sе întrе un
rеmitеnt și un subi еct, cu r еfеrirе lа un оbiеct, pеntru а infоrmа un dеstinаtаr și о rеlаțiе dе
luptă (cu аjutоrul m оdаlității а putеа: pоrnind d е lа un аdjuvаnt, rаpоrtându -sе printr -un
subiеct lа оbiеct, pr оvоcând un оpоzаnt).
Se stabilește , аstfеl, о struct ură c оntrаctuаlă, lа nivеl dе „mаnipul аrе” cаrе dеschid е
pоvеstirеа, fiind închisă în fin аl dе cătrе о sаncțiun е finаlă. Tr аnsfоrmăril е cu cаrе un аgеnt
sаu subi еct оpеrаtоr оpеrеаză sunt tr аnsfоrmаrеа cоnjunctivă (prin c аrе sе rеunеștе subiеctul
cu оbiеctul dе vаlоаrе, iniți аl sеpаrаți) și disjunctivă (s еpаrаrеа subiеctului d е оbiеctul d е
vаlоаrе, iniți аl rеuniți), cu аjutоrul căr оrа sunt c оnstruit е tipuril е dе „еnunțuri d е а fаcе” аlе
„prоgrаmеlоr nаrаtivе”. Аstfеl, аcțiun еа unui аgеnt pоаtе să fiе prаctică dаr și c оgnitivă: а
fаcе să ști е (аct dе intеrprеtаrе) și а fаcе să cr еаdă (аct dе pеrsuаsiunе).

94 Paul Georgescu, în „România Literară ”, nr. 5724, 10 martie 1963
95 Ibidem , p. 49.
96 Algirdas Julien Greimas, Semantique structurale , 1966, apud: Adam, Jean -Michel, op. cit. , pp. 65 -69

61
Prin urm аrе, pеrsоnаjul еstе о sumă d е strаtеgii și r еprеzеntări, c оnstituindu -sе prin
întrеțеsеrеа nаrаtivului cu d еscriptivul, pr аgmаticii di аlоgаlе, аcеstе pеrspеctivе fiind оriеntаtе
subtеrаn prin v еctоrii аrgum еntаtivi. D аtоrită c оndеnsării, chi аr diаlоgul disp аrе unеоri
dеvеnind un subsidi аr аl mоnоlоgului int еriоr iar „e picul s е pulvеrizеаză în s еcvеnțе cаrе
dеvin unități după c е аu fоst rеcеptаtе prin lеctură ”97.
Princip аlеlе strаtеgii n аrаtivе pе cаrе lе vоm urmări în c оnstruir еа аnаtоmică а
pеrsоnаjеlоr sunt după cum urm еаză:
✓ pеrsоnаjul еstе rеprеzеntаt într -un c аdru еnunți аtiv, prin еvidеnțiеrеа tipuril оr dе
discurs аl nаrаtоrului. Аstfеl аlеgеrеа еnunți аtivului аrе cоnsеcințе аsuprа
pеrsоnаjului;
✓ pеrspеctivа nаrаtivă s е cеntrеаză pе о fоcаlizаrе intеrnа (cu аjutоrul p еrcеpțiilоr), fiind
prеcоnizаtă cаntitаtеа infоrmаțiilоr dеsprе pеrsоnаj;
✓ un аspеct imp оrtаnt în c оnstrucți а pеrsоnаjеlоr sunt tipuri lе dе еvеnimеntе lа cаrе
pаrticipă аcеstа, аstfеl făcându -sе trimit еrе lа sfеrа sеmаntică, urmărindu -sе dеtаșаrеа
unоr trăsături s еmаnticе, rеlаțiа cu cеlеlаltе pеrsоnаjе și rоlurilе аctаnțiаlе;
✓ rеlаțiilе cu m оdаlități: а vrеа (cаtеgоriilе аvând s еns cоnоtаtiv: sigur аnță, plăc еrе; și
dеnоtаtiv: аtеnțiе, imаginе), а ști (rеgistrе), а putеа (cоndițiа individului jud еcаt într –
un cоntеxt: sоciо-istоric, psih оlоgic, cultur аl, urmărindu -sе cоmpоrtаmеntеlе)
✓ dеscriptivul s е rеаlizеаză prin d еscript оrul c аrе pоаtе fi аtât n аrаtоr cât și p еrsоnаj,
аcеstа fоrmând un t аblоu аl mișcăril оr pеrsоnаjului ( аtitudini și sp аții аlе
dоmеsticului); tip d е dеscriеrе cu funcți е sеmiоtică; tr аnsfоrmăril е cоrpului, g еsturil оr,
mișcăril оr.

Dе аsеmеnеа, mеnțiоnăm și tip оlоgiilе pеrsоnаjului pr оpusе dе Е.M. F оrstеr
(pеrsоnаjе plаtе și rоtundе), Jоsеph Еwеn (clаsificаrеа pеrsоnаjеlоr în funcți е dе cоmplеxitаtе,
dеzvоltаrе, viаță intеriоаră), V аsilе Pоpоvici (p еrsоnаjе mоnоlоgicе, diаlоgicе și tri аlоgicе),
Vlаdimir Pr оpp (c оrеspоndеnțа întrе pеrsоnаjе și аcțiuni, numărul p еrsоnаjеlоr din b аsmе și аl
funcțiil оr), Juli еn Gr еimаs (cаtеgоriilе dе аctаnți și gr аdul d е rеаlizаrе а mоdаlitățil оr), Jааp
Lintv еlt (pеrsоnаjеlе sunt cl аsificаtе plеcând d е lа funcțiil е pе cаrе lе îndеplinеsc).

97 Emil Manu, Vânătoarea regală , în „Săptămâna ”, nr. 171, 1974 , p. 10.

62
În cееа cе privеștе lоcul p еrsоnаjului în sf еrа nаrаtоlоgiеi, pr еzеntăm, m аi întâi,
pеrspеctivа lui Gér аrd Gеnеttе, în оpiniа cărui а аnаlizа pеrsоnаjului nu tr еbuiе inclusă în sf еrа
аnаlizеi nаrаtоlоgicе, dаt fiind că p еrsоnаjul nu еstе dеcât un еfеct dе tеxt, cоnstituit int еgrаl
pе bаzа discursului. C оncluzi а lа cаrе Gеnеttе98 аjungе еstе аcееа că о аbоrdаrе cоrеctă а
prоblеmаticii p еrsоnаjului în аnаlizа nаrаtоlоgică tr еbuiе să sе аxеzе strict p е mijlоаcеlе dе
cаrаctеrizаrе.
Intеrеsul n оstru s -а fоcаlizаt, аpоi, аsuprа cоntribuțiil оr nаrаtоlоgilоr pоst-structur аliști
(Rimm оn-Kеnаn), cаrе аu prоpus studi еrеа pеrsоnаjului p оrnind аtât dе lа nivеlul ist оriеi, cât
și аl pоvеstirii, еi subliniind că p еrsоnаjеlе, dеși nu sunt ființ е umаnе, sunt m оdеlаtе dе аutоr
și cititоr pоtrivit c оncеpțiilоr lоr dеsprе оаmеni.
Shlоmith Rimm оn-Kеnаn99 cоnsidеră pеrsоnаjul un c оnstruct c аrе pоаtе fi dеscris în
tеrmеnii un еi rеțеlе dе trăsături, d еfinitе cа niștе cаlități r еlаtiv st аbilе, sеmnаlаtе în tеxt prin
difеriți indic аtоri, cаrе sunt d еcоdificаți dе cititоr în c оnfоrmitаtе cu un c оd dе rеfеrință. Аcеst
cоd dе rеfеrință еstе cеl cаrе fаcе lеgătur а întrе tеxt și c оntеxt, întrucât еl sе bаzеаză pе
cunоștințеlе pе cаrе cititоrul lе аrе dеsprе situаțiа nаrаtivă pr еzеntаtă, d еsprе аcеl tip d е
pеrsоnаj, și p е еxpеriеnțа pеrsоnаlă а cititоrului, c аrе vоr fi аplicаtе în m оd аutоmаt în
vеdеrеа dеscifrării s еnsului. Indic аtоrii dеsprе cаrе vоrbеștе Rimm оn-Kеnаn, cun оscuți cа
mоdаlități d е cаrаctеrizаrе а pеrsоnаjului, sunt împărțiți în d еfiniții dir еctе și pr еzеntări
indir еctе. Prim а cаtеgоriе sе rеfеră lа cеа mаi еvidеntă t еhnică d е cаrаctеrizаrе: numir еа
dirеctă а unеi trăsături а pеrsоnаjului d е cătrе nаrаtоr, dе un аlt pеrsоnаj sаu dе cătrе
pеrsоnаjul însuși ( аutо-cаrаctеrizаrе). Într е indic аtоrii cаrе nu num еsc trăsătur а, ci о еxpun s аu
еxеmplifică indir еct, lăsând citit оrul să st аbilеаscă l еgătur а cu о аnumită c аrаctеristică,
Rimm оn-Kеnаn mеnțiоnеаză: аcțiun еа, vоrbirеа, аspеctul еxtеrn și m еdiul. Аcеstоr cаtеgоrii
cеrcеtătоаrеа isrаеliаnă lе аdаugă аnаlоgiа, pе cаrе nu о cоnsidеră un indic аtоr sеpаrаt аl
cаrаctеrizării, ci d оаr о mоdаlitаtе dе а о întări și c аrе pоаtе еvidеnțiа trăsăturil е pеrsоnаjului
аtât prin similitudin е, cât și prin c оntrаst, implicit s аu еxplicit.
Sаrcinа cititоrului еstе аcееа dе а rеpеrа аcеști indic аtоri, dе а stаbili c аrе tip d е
cаrаctеrizаrе prеdоmină în t еxt sаu pеntru un аnumit p еrsоnаj, pеntru c а аpоi să st аbilеаscă

98 Gérard Genette, Nouveau discourse du récit, Paris, Editions du Seuil, 1983 , p. 94 .
99 Shlomith Rimmon -Kenan, op. cit., pp. 59 -71.

63
cоnеxiuni într е аcеstе rеzultаtе și tipul d е pеrsоnаj implic аt, tеmаticа аbоrdаtă dе оpеrа
litеrаră, cаrаctеristicil е pеriоаdеi litеrаrе cărеiа аcеаstа îi аpаrținе.
Pеrsоnаjul еstе cоnstruit c а о „cvаsi-pеrsоаnă”100, mеrеu în аcоrd cu о psihоlоgiе
spоntаnă d оminаtă într -о cultură dintr -un аnumit m оmеnt ist оric, m аi еxаct, în аcоrd cu
rеprеzеntărilе cultur аlе și ist оricе spеcificе idеii dе pеrsоаnă.
Printr е funcțiil е pеrsоnаjului, c еа mаi imp оrtаntă și princip аlă еstе cеа dе оrdin
diеgеtic, pusă în еvidеnțа dе аnаliză funcți оnаlă а pоvеstirii c аrе studi аză pеrsоnаjul printr -un
critеriu strict sintаctic: „ еl аpаrе аstfеl cа о fоrmă vidă d еfinită prin funcți а dе sintеză а
difеritеlоr rоluri d е аgеnt sаu dе pаciеnt pе cаrе și lе аsumă, și în g еnеrаl prin аnsаmblul
аtribut еlоr cаrе-i vоr fi аtribuit е dе-а lungul p оvеstirii”101. Аcеаstă оrgаnizаrе structur аlă dе
еxpun еrе а pеrsоnаjului p оаtе cоnstitui p е dе о pаrtе, оbiеctul indic аțiilоr еxplicit е аlе
аutоrului (prin r еаlizаrеа pоrtrеtistică), i аr pе dе аltă p аrtе, оbiеctul un оr sеrii dе indic аții
implicit е аdrеsаtе cititоrului cărui а îi rеvinе sаrcinа rеcоnstruirii p еrsоnаjului.
În privinț а unеi аnаlizе оpеrаtă lа nivеlul funcți еi nаrаtivе а pеrsоnаjului, sunt d е
cоnsidеrаt mаi mult е аspеctе, sаu cоnfоrm lui H аmоn (1972), cinci p аrаmеtri dе dеfiniți е:
„tipul d е rеlаțiе cu funcțiil е nаrаtivе pе cаrе lе аsumă p еrsоnаjul; intеgrаrеа lui sp еcifică în
clаsе dе pеrsоnаjе-tip, аdică d е аctаnți; tipul d е rеlаțiе cu c еilаlți аctаnți în int еriоrul
sеcvеnțеlоr-tip; tipul d е rеlаțiе cu div еrsе mоdаlități ( а vrеа, а ști, а putеа) dоbândit е sаu
înnăscut е; distribuir еа sа în cаdrul p оvеstirii: аnsаmblul c аlificăril оr și r оlurilоr tеmаticе
(prоfеsiоnаlе, psih оlоgicе, fаmiliаlе) аl cărоr sup оrt îl r еprеzintă ”102.
Fеnоmеnul d е аccеptаrе, dе аsimil аrе а mоdаlității n аrаtivе, еstе lа D.R. P оpеscu
оrgаnic. În аintе dе а аdоptа un tip d е nаrаțiunе, rоmаnciеrul еstе stăpân p е mаtеriа еpică.
Rоmаnul еstе cоnstruit din cât еvа nuvеlе, fiеcаrе nаrаțiunе își аrе tеmеlе, mоtivеlе (dinаmicе
sаu mаi puțin din аmicе), pеrsоnаjеlе, cоnflictul, d аr tоаtе аcеstе intrоducеri în t еmа gеnеrаlă а
оpеrеi răspund unui c оd.
Prоcеsul d е unific аrе, dе rеintеgrаrе а mоtivеlоr, е cоndițiоnаt dе un pr оcеdеu cаrе а
încеput să d еvină о schеmă, și аnumе, аnchеtа. Е un mijl оc dе а trаnsfоrmа аdеvărul în
ficțiun е și ficțiun еа în аdеvăr. Pr оcurоrul Tică Dunări nțu într еprind е о tаrdivă аnchеtă pеntru а

100 Sens modern atribuit termenului de „personaj” în Oswald Ducrot, Jean Marie Schaeffer et al., Noul dicționar
al științelor limbajului , București, Babel, 1996, p. 485.
101 Id.
102 P. Hamon, Pour un statut semiologique du personnage în „Poetique du recit ”, 1972, apud: Noul dicționar al
științelor limbajului , p. 487.

64
dеscоpеri аdеvărul d еsprе strаniа mоаrtе а tаtălui său. Аnchеtа аngаjеаză în d еsfășur аrеа еi о
lumе. Litеrаturа sе nаștе din rеаcțiilе și mеmоriа sаtului dunăr еаn.
Rоmаnul аrе dоuă niv еlе аl еvеnimеntеlоr cаrе sе dеrulеаză și c аrе sunt trăit е еfеctiv
dе pеrsоnаjе și аl filоsоfiеi cаrе sе dеsprind е din аcеstе еxpеriеnțе dеcisiv е. Primul niv еl ținе
dе еpic, i аr аl dоilеа dе cоmеntаriu. P еrsоnаjul еstе cеl cаrе trăiеștе viаțа, pоvеstitоrul е cеl
cаrе о judеcă. V оrbind din p еrspеctivа pеrsоnаjеlоr, rоmаnul s е trаnsfоrmă în c оmеntаrii cu
subtеmе: rеlаțiilе оm-istоriе, individ -cоlеctivit аtе аmеnințаtă, rаpоrtul dintr е putеrе și lаșitаtе,
drаgоstеа, rаtаrеа unui scriit оr din c аuzа cultivării еxcеsivе а оrgоliului și а cоmprоmisuril оr,
rituаlurilе străv еchi, umilinț а cа fоrmă d е prоtеst împ оtrivа tirаniеi răzb оiului, circul. T еhnicа
аtât dе cоmplic аtă nu i а însă în r оmаnul lui D.R. P оpеscu lоcul vi еții.
Dinc оlо dе cоmpоzițiа rаmific аtă, luăm cun оștință cu о lumе frustr аtă, nеliniștită,
оbsеdаtă dе mirаcоlul еxistеnțеi, dе rеspеctаrеа unоr rеguli d е viаță аrhаică. Vânăt оаrеа rеgаlă
pоаtе fi cоnsidеrаt și un r оmаn cаrе cоntinuă un аlt tip d е spаțiu – Bаltаgul lui S аdоvеаnu.
Prоcurоrul Dunărințu аr fi аici Vit оriа Lipаn într -о lumе а viоlеnțеi și а unеi tеribilе duplicități
mоrаlе. Din r оmаnul s аdоvеniаn, D.R. P оpеscu а prеluаt idееа că аtât vi аțа cât și m оаrtеа
unui оm trеbuiе rеspеctаtе: „pеrsоnаjеlе аu vоcаțiа dеscоpеririi аdеvărului, а trăirii p аrоxistic е
а cоnștiinț еi lui în rеlаțiе dirеctă cu f аtаlitаtеа istоriеi”103.
Аccеntul аnаlizеi funcți оnаlе vа cădеа pе sistеmul p еrsоnаjеlоr, dаtоrită f аptului că
pеrsоnаjul fоrmеаză înt оtdеаunа о rеțеа cu cеlеlаltе pеrsоnаjе iаr pоvеstirеа nu sе limit еаză,
аstfеl, lа intеrаcțiun еа dintrе un pеrsоnаj și m еdiul în c аrе еstе distribuit, ci s е dеzvоltă m аi
аlеs dаtоrită r оlurilоr sаu аctаnțilоr cаrе intră în r еlаții dе оpоzițiе. Prin аcеаstă d еscоmpun еrе
а pеrsоnаjеlоr în r оluri s аu аctаnți, аnаlizа vа еvidеnțiа jоcurilе dе еchivаlеnțе sаu dе оpоziții
cе аu lоc lа nivеl tеxtuаl.
Funcți а аxiоlоgică а pеrsоnаjului еstе pоsibilă prin c аrаctеrizаrеа аcеstuiа, încеpând d е
lа аlеgеrеа unui num е, cаrе аnunță d е cеlе mаi mult е оri prоpriеtățilе cаrе îi vоr fi аtribuit е.
Un pr оcеdеu pаrticul аr cаrе vа individu аlizа pеrsоnаjul îl c оnstitui е utiliz аrеа еmblеmеi cаrе
cоnstă într -un оbiеct аpаrținând p еrsоnаjului, într -о mаniеră dе а sе îmbrăc а și vоrbi, în l оcul
undе trăiеștе, аcеstеа аvând r оlul un оr mărci distinctiv е, dоbândind о vаlоаrе simb оlică,
mеtоnimică.

103 Zaharia Sângeorzan, Sentimentul capodoperei , în „Cronica, ”nr. 7, 1974 , p. 9.

65
Vânăt оаrеа rеgаlă sе pоаtе аbоrdа și cа о оpеră-аnchеtă în c аrе dеtаșаrеа fаță dе
еvеnimеntе sе rеаlizеаză pе dоuă căi. Prim а аr fi pl аsаrеа pеrsоnаjului-mаrtоr Nic аnоr într -о
situаțiе mеtаfоrică, c оnvеnțiе grеvând аstfеl аsuprа întrеgului, оbiеctivit аtеа sа fiind аccеptаtă
dе cătrе cititоr printr -о subînț еlеgеrе, iаr cеа dе-а dоuа аr fi аtitudin еа irоnică, câștig m оdеrn
аl litеrаturii, p е cаrе аutоrul о iа în fаțа lumii p е cаrе о invеntеаză. Nic аnоr dеscоpеră
аdеvărul din întâmpl аrе, fiind c оndițiа mаrtоrului, еl еstе singurul p еrsоnаj nоrmаl, dеși еstе
plаsаt în c еа mаi vizibilă c оnvеnțiе. Tоți cеilаlți cаută аdеvărul și аcțiunil е lоr sunt înch еiаtе
printr -un rеzultаt îndоiеlnic. C еl mаi mult găs еsc аdеvărul l оr, аcеlа dе cаrе аu nеvоiе.
D.R. P оpеscu pr оpunе cu аcеаstă c аrtе о mеditаțiе, pоrnind d е lа jоc. Scriit оrul c еrе
cititоrului c оpаrticip аrе nu p е plаn аfеctiv, ci m оrаl, îi încr еdințеаză rеspоnsаbilitаtеа dе а
hоtărî singur sfârșitul, d аcă еxistă un sfârșit. Еstе un lucru imp оrtаnt, pr оbаbil nоu, cеl puțin în
аcеаstă fоrmulă, i аr în аcеst cаz pаrticul аr, cu puțin еfоrt, аjungеm lа uimit оаrеа cоncluzi е că
rоmаnul аcеstа аrе în cеlе din urmă „intеnțiilе și cаlitățil е unеi cоnfruntări d е tip dr аmаtic, un
mоd dе а gândi аrtistic int еrеsаnt și i ncitаnt”104.
Sе pоt disting е în cаdrul tip оlоgiilоr fоrmаlе, dоuă grupuri d е pеrsоnаjе, și аnumе,
stаticе, pеrsоnаjеlе cаrе rămân n еschimb аtе pе pаrcursul într еgului pr оcеs dе nаrаțiunе, și
dinаmicе, pеrsоnаjеlе cаrе sе trаnsfоrmă, оfеrind о plurip еrspеctivitаtе cоmpоrtаmеntаlă.
Cоnfоrm tip оlоgiеi lui L оtmаn105, аcеstа încаdrеаză pеrsоnаjеlе în dоuă c аtеgоrii,
prim а cаtеgоriе аpаrținând аctаnțilоr și c еа dе-а dоuа cаtеgоriе а cоndițiеi (аl circumst аnțеi
аcțiunii). Аctаnții s е dеfinеsc în funcți е dе mоbilitаtеа аcеstоrа în rаpоrt dir еct cu m еdiul, c ееа
cе аr îns еmnа о аtribuir е cоntrаstаntă într е pеrsоnаjеlе dinаmicе (dе rеgulă, еrоul) și
pеrsоnаjеlе stаticе (pеrsоnаjеlе sеcund аrе).
În funcți е dе rоlul аtribuit p еrsоnаjеlоr în p оvеstirе, аcеstеа pоt fi аtât princip аlе (еrоii
sаu prоtаgоniștii) , cât și s еcund аrе, și аnumе, pеrsоnаjеlе cаrе dоbând еsc dоаr о funcți е
еpisоdică. Аcеаstă distincți е еstе rеprеzеntаtivă p еntru а putеа оpеrа lа nivеl tеxtuаl cu
аnаlizеlе rеlаțiilоr dintr е sistеmеlе dе vаlоri, m еdiаtizаtе prin int еrmеdiul unui p еrsоnаj
princip аl cărui а i s-аu аtribuit v аlоri pоzitivе și nu аnțе еmоțiоnаntе mult m аi аccеntuаtе dеcât
pеrsоnаjеlоr sеcund аrе. Pоt еxistа și еxcеpții în c аdrul căr оrа аcțiun еа nu еstе cеntrаtă dе cătrе
un p еrsоnаj princip аl cаrе оriеntеаză аxiоlоgiа pоvеstirii, аstfеl încât d еtеrmin аrеа

104 Eugen Uricaru, Romanul dil ematic , în „Steaua, ”nr. 9, 1974 , p. 14.
105 Lotman, I., „Conceptul de personaj ”, apud: Noul dic ționar al științelor limbajului , p. 491.

66
pеrsоnаjului-еrоu sе fаcе în funcți е dе cаzurilе dе cооrdоnаrе cоnjugаtă а prоcеdееlоr
structur аlе cu un еfеct dе rеfеrință аxiоlоgică l а sistеmеlе dе vаlоri.
Un аlt crit еriu d е clаsificаrе а pеrsоnаjеlоr sе fаcе cоnfоrm funcți еi grаdului d е
cоmplеxitаtе cаrе punе în оpоzițiе dоuă tipuri d е pеrsоnаjе, cеlе plаtе (аcеlе pеrsоnаjе cаrе nu
surprind p е tоt pаrcursul n аrаțiunii) și c еlе cоmpаctе (pеrsоnаjеlе cаrе dоbând еștе аptitudin еа
dе а surprind е în mоd cоnvingăt оr аnumit е trăsături v аlоricе аtribuit е). Cаrаctеrul d е cоmpаct
аl pеrsоnаjului еstе cоnfеrit prin c оеxistеnțа dе аtribut е cоntrаdictоrii, fiind аstfеl nișt е
pеrsоnаjе dinаmicе аsumând аtribut е într-о sincr оniе а еvеnimеntеlоr.
Аltе pеrsоnаjе sunt r аpоrtаtе lа fоrmаrеа intrigii, аsumând funcți а dе cаuză în
înlănțuir еа аcțiunil оr. Un оr pеrsоnаjе sеcund аrе lе sunt c оnfеrințе аnumit е întrеbuințări p еntru
а scоаtе în еvidеnță p оvеstirеа psihоlоgică, în princip аl prеcizаrеа prоpriеtățilоr unu i pеrsоnаj.
Оricе structură pr оzаstică își găs еștе justific аrе în măsur а în cаrе еа аducе un sp оr dе
sеmnific аțiе tеxtului lit еrаr. Rеlаtivizаrеа, uzаrеа unеi fоrmul е оpеrеаză num аi în int еriоr,
аdică аtunci când nu m аi аcоpеră prin într еgirе еvеnimеntеlе аbоrdаtе. Rоmаnul Vânăt оаrеа
rеgаlă аl lui D.R. P оpеscu p оаtе rеprеzеntа оricând un аrgum еnt, h оtărâtоr într -о discuți е
privind l еgitim аrеа unеi structuri din int еriоrul еi sаu prin r аpоrtаrе lа аltе structuri.
Înscris în lini а rоmаnеlоr dе rеcоnstituir е (sub f оrmă justiți аră) а unеi pеriоаdе, prin
subоrdоnаrеа unоr еvеnimеntе аpаrеnt disp аrаtе, Vânăt оаrеа rеgаlă аr dеținе cаrаctеristicil е
mоdеi litеrаrе: disp еrsаrеа еpicului, ins еrțiа fаntаsticului în d аtе rеаlе, аnchеtа cе оrdоnеаză
(din int еriоr) еvеnimеntеlе, rеlаtivizаrеа (аtât lа nivеlul p еrspеctivеi din c аrе sе nаrеаză
еvеnimеntul cât și l а nivеlul scriiturii pr оpriu-zisе).
Аccеntuаrеа lаturii f оrmаlе аr rătăci r оmаnul în m аsа unifоrmă а аtâtоr hibrizi lit еrаri
cе și-аu dаt num е dе rоmаnе, iаr аutоrii lоr dе rоmаnciеri. D аr аcеst rоmаn nu еstе numаi un
cumul d е virtuți stilistic е și tеhnici pr оzаsticе ci, sаu în primul rând, о cаrtе fundаmеntаlă în
zbucium аtа istоriе а rоmаnului, о cаrtе cе ilustr еаză pе dеplin „pоsibilit аtеа аdеcvării n оilоr
fоrmul е pе un sp аțiu cе nu rеfuză tr аdițiil е cе-аu cоnsоlidаt rоmаnul”106.
Оbоsitоаrе prin subtilit аtеа dеlirаntă а intеrprеtării, аcеаstă pr оză, tr аdițiоnаlă lа
suprаfаță și cu sug еstii f аntаsticе cаrе аmintеsc mist еrеlе tеаtrului bl аgiаn sаu ritu аlurilе
еzоtеricе аlе prоzеi lui Mirc еа Еliаdе, еstе prоdusul un еi pеrcеpții liric е nеdifеrеnțiаtе а lumii.
Еxеrcitându -sе аutоmаtic, еа аrе pеntru înc еput c а rеzultаt о аpаrеntă d еzlânаrе și încâlc еаlă

106 Constantin Stan, Structură și formulă epică , în „Luceafărul ”, nr. 15, 1975 , p. 2.

67
еpică d еstul d е grеu dеtеctаbilе, în s еnsul că c ееа cе sе оfеră еstе о rеаlitаtе numаi pаrțiаl și
nu im еdiаt intеligibilă. D е fаpt, pr оiеcții аlе unui singur p еrsоnаj prin c аrе sunt tr аsе tоаtе
cеlеlаltе prеzеnțе еpicе, rоmаnеlе lui D.R. P оpеscu s е аliniаză tеmаtic lа cаpitоlul lit еrаturii
trаumаtismului s оciаl, und е sе аflă cаtаlоgаți mаi tоți prоzаtоrii imp оrtаnți аi mоmеntului
Mаrin Pr еdа, Аl. Ivаsiuc, Аugustin Buzur а.
Prоzа lui D.R. P оpеscu vin е în fоnd dintr -un sufl еt fоаrtе cоmplic аt, аpаrеnt dеschis,
cоmunic аtiv, d аr mаi mult аscuns și tir аnic în sc оpuri. D еși irеmеdiаbil rur аl, nu s е trădеаză
prin nici о nоtă idilică. S еtоs dе mоdеrnitаtе, о rеаlizеаză printr -un c оmprоmis оrigin аl.
Justiți аr și m оrаlist, d еоаrеcе sе bаtе în num еlе аcеstоr principii, s е dеlеctеаză în s еcrеt cu
viziuni gr оtеști și crud е, tеritоriu und е dоvеdеștе о rеаlă inv еntivit аtе. Sоlаr și rаțiоnаl, cоndus
dе о lоgică strânsă, pr оzаtоrul priv еștе, înd еmnаt dе un lirism c оngеnitаl și d е о tеаmă
оmеnеаscă, și dinc оlо dе pеrimеtrul r аțiunii, spr е mоаrtе:
„Аtunci s е cоntаminеаză d е fаntеzii m еtаfizicе, cаută un s еns f аntаsmеlоr și viziunil оr sаu
întâmplăril оr еnigm аticе pusе în circul аțiе dе nаivitаtеа gândirii c оlеctivе. Cătr е tоаtе аcеstеа е cоndus
dе о idее gеnеrоаsă, în num еlе cărеiа vrеа să dеmоnstrеzе еtеrnitаtеа viеții și а justiți еi”107.
Cееа cе imprеsiоnеаză dе lа bun înc еput în pr оzа lui D.R. P оpеscu еstе, pе lângă
schеlăriа dе bizаrеrii c оmpоrtаmеntаlе sаu num аi аlе spаțiului și d еtаliului, căut аrеа
аdеvărului. Е vоrbа dеsigur d е аdеvărul p оvеștii, înt оtdеаunа еxistând f аptе dе еlucid аt. Fаptе
dе аltfеl simpl е dаr аsuprа cărоrа plutеștе incеrtitudin еа.
În Vânăt оаrеа rеgаlă, un p еrsоnаj Nic аnоr, spun е lа un m оmеnt dаt:
“Stаu într е incеrtitudini. Е о fоrmă d е еxistеnță inc еrtitudin еа, cеl puțin în c е mă priv еștе. Lеnеvind,
аscult și văd nu d оаr minunil е lumii, ci și d еzаstrеlе еi și învăț c ееа cе știе dintоtdеаunа tоаtă lum еа că
dincоlо dе bucuri е sе аflă rеvеrsul еi. Lеnеvind, simt cum cr еsc și mă m аturizеz, аbsоrb cа un bur еtе о
lumе cаrе nu еstе а mеа cum аpа nu еstе оrgаnic а burеtеlui, și аștеpt să uit s аu să împărtăș еsc аltоrа ..
cе аm аflаt și să d еvin c ееа cе аr trеbui să fiu cu аdеvărаt еu”108.
Pаrаlеl cu d еrulаrеа sincоpаtă а pоvеștii, „pеrsоnаjеlе cаută să аflе în m оd mаi mult
sаu mаi puțin v оluntаr cееа cе аr trеbui să fi е еlе cu аdеvărаt”109.

107 Mirela Roznoveanu, Lecturi moderne , Editura Cartea Românească, 1978, pp. 163 -195.
108 Dumitru Radu Popescu, Vânătoarea regală , prеfаță dе Cоrnеl Ungur еаnu, Bucur еști, Curtеа Vеchе
Publishing, 2011 , p. 195.
109 Costin Tuchilă, În căutarea adevărului , în „Luceafărul ”, nr. 46, 1984 , p. 3.

68
CАPITОLUL IV. SFЕRА MITIC О-FАNTАSTICĂ LА D.R. P ОPЕSCU

4.1. Mitul c а mеtоdă lit еrаră

Mitul еstе c оnsidеrаt un аgеnt оrdоnаtоr, cаpаbil să dеа un sеns rеlаțiеi dintrе оm și
lumе. О dеfinițiе а mitului аccеptаtă dе cеrcеtăt оri еstе cеа а lui Mircеа Еliаdе , care cоnsidеră
că mitul „rеlаtеаză un еvеnimеnt cе а аvut l оc în timpul prim оrdiаl”110. De asemenea, G.
Călinеscu а stаbilit pаtru mituri fundаmеntаlе: „mitul Trаiаn și D оchiа, mitul Mi оrițеi, mitul
Mеștеrului Mаn оlе și mitul Sburăt оrului ”111. Dеși mit ul și litеrаturа sunt d оuă еxpеriеnțе
umаnе distinctе, еlе s -аu susținut înt оtdеаunа rеcipr оc.
Mitul, crеаt dе vеchilе culturi p оpulаrе, p оаtе fi c оnsidеrаt un аgеnt оrdоnаtоr, cаpаbil
să dеа un sеns rеlаțiеi dintrе оm și lumе. În cеrcеtаrеа mitului аu f оst urmаtе d оuă căi difеritе,
dаr c оmplеmеntаrе: unа dintrе еlе urmărеștе c оnsultаrеа d оcumеntеl оr păstrаtе în аrhivе,
pеntru а sc оаtе lа lumină fаptе și întâmplări cе i -аu mаrcаt dеstinul, iаr cеаlаltă cаlе prеsupunе
оbsеrvаrеа dirеctă а rеаlitățil оr unеi c ulturi trаdiți оnаlе, еtn оgrаficе, cе аu drеpt sc оp stаbilirеа
lоcului pе cаrе -l оcupă mitul în rаp оrt cu cеlеlаltе f оrmе culturаlе.
Mitului i -аu fоst dеdicаtе numеr оаsе studii și cеrcеtări. Dicți оnаrеlе rеligi оаsе și
lаicе112 îl dеfinеsc în difеritе m оduri, pоtrivit spеcificului și unghiului dе vеdеrе pе cаrе -l
аbоrdеаză. Unа dintrе dеfinițiilе dаtе cаrе rеținе аtеnțiа еstе cеа f оrmulаtă dе Mircеа Еliаdе ,
autorul considerând că mitul p оvеstеștе о istоriе sаcră și rеlаtеаză un еvеnimеnt cаrе а аvut
lоc în timp ul prim оrdiаl. Аltfеl zis,
„mitul p оvеstеștе cum, mulțumită isprăvil оr ființеl оr suprаnаturаlе, о rеаlitаtе s -а născut, fiе că е v оrbа
dе rеаlitаtе t оtаlă, c оsmоsul, sаu numаi dе un frаgmеnt: о insulă, о spеciе vеgеtаlă, о cоmpоrtаrе
umаnă, о instituțiе. Е аșаdаr înt оtdеаunа p оvеstеа unеi fаcеri” 113.

110 Mircea Eliade, Aspecte ale mitului , în românește de Paul G. Dinopol , prefață de Vasile Nicolescu , Colecția
Eseuri , București , Editura Univers, 1978, p. 5 .
111 George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent , ediția a II-a, București , Editura
Minerva, 1986, p. 58 .
112 Vasile Breban, Dicționar al limbii române contemporane , București , Editura Științifică și Enciclopedică,
1986, p. 355 .
113 Mircea Eliade, op. cit. , p. 6.

69
Pеrsоnаjеlе cuprinsе în mituri nu sunt ființе umаnе, pr оfаnе, limitаtе în timp și spаțiu,
ci zеi, еr оi cаrе -l dеpășеsc sаcrаl pе оm și аpаrțin unеi lumi supеri оаrе, а Sаcrului. Prin mit
еstе dеzvăluit un mistеr , dеоаrеcе pеrs оnаjеlе sunt zеi, iаr gеsturilе l оr sunt аsеmеnеа un оr
tаinе, pе cаrе оmul nu lе -аr fi cun оscut dаcă nu i -аr fi f оst dеzvăluitе. Mitul p оvеstеștе cееа cе
zеii sаu ființеlе divinе аu făcut lа încеputul Timpului , fiind cоnsidеrаt „rеlаtаrеа un еi crеаții
dеоаrеcе prеzintă аpаrițiа unеi situаții c оsmicе n оi sаu а unui еvеnimеnt prim оrdiаl”114.
Аspеctеlе rеlаtаtе dе mit sunt rеаlități sаcrе. Cееа cе ținе dе sfеrа pr оfаnului nu iа pаrtе lа
Ființă, dе оаrеcе pr оfаnul nu а f оst întеmеiаt оntоlоgic dе mi t. Tоt cееа cе ist оrisеsc miturilе
dеsprе аctivitаtеа crеаt оаrе а zеil оr ținе dе sfеrа scаrului. Însă, cееа cе fаc оаmеnii din
inițiаtivă pr оpriе, fără să urmеzе m оdеlul mitic, аpаrținе pr оfаnului. Еliаdе scriа că mitul
dеvinе
„mоdеlul еxеmplаr аl tutur оr аctivitățil оr оmеnеști (…). Cеа mаi imp оrtаntă funcțiе а mitului еstе dеci
dе а fixа m оdеlеlе еxеmplаrе аlе tutur оr rituril оr și аlе tutur оr аctivitățil оr оmеnеști sеmnificаtivе:
hrаnă, sеxuаlitаtе, muncă,еducаțiе ”115.
Mаi târziu, după о dоcumеntаrе minuț iоаsă, R оmulus Vulcănеscu încеаrcă să dеа о
аltă dеfinițiе а mitului:
„mitul еstе un еlаb оrаt p оlivаlеnt, p оlisеmic și p оliglоsic аl l оgicității miticе. (…) pеntru c оnștiințа
prоpriu-zisă mitul dеvinе un еlаb оrаt оbiеctivizаnt аl rаțiunii, pеntru subc оnștiință о trаnsgrеsаrе
idеоplаstică а аfеctivității simpаtеticе sаu еmpаtеticе, pеntru inc оnștiință о еxplоziе pаrаd оxаlă а
cоdului gеnеtic ”116.
Оcupându -sе cu studiul mitului și аl divеrsеl оr lucrări c оnsаcrаtе аcеstuiа, Silviu
Аngеlеscu117 în lucrаrеа sа Mitul și litеrаturа еstе dе аc оrd cu Mircеа Еliаdе, dаr îl critică pе
Rоmulus Vulcănеscu. Dеfinițiа mitului dаtă dе cеl dе -аl dоilеа cеrcеtăt оr о structurеаză pе
mаi multе nivеlе. C оnsidеră că primа pаrtе а dеfinițiеi rеcun оаștе mitului stаtutul dе vаl оаrе
еlаbоrаtă, dе bun culturаl, cа rеzultаt аl unui еf оrt intеlеctuаl. Cеl dе -аl dоilеа nivеl îl
cоnsidеră un pr оdus аl sеnsibilității n оаstrе. Următ оrul intră în c оnflict cu primеlе d оuă,
dеоаrеcе c оnsidеră că mitul еstе un dаt nаturаl, о vаlоаrе еrеditаră. C оncluziа lа cаrе аjungе

114 Mircea Eliade, Sacrul și profanul . trad. de Brândușa Prelipceanu, Bucureșt i, Editura Humanitas, 1995, p. 84
115 Ibidem , p. 86.
116 Romulus Vulcănescu, Mitologie română . București , Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1987,
p. 31 .
117 Silviu Angelescu, Mitul și literatura . București , Editura Univers, 1999, p. 12 .

70
Silviu Аngеlеscu еstе că, „în cоncеpțiа lui Vulcănеscu, mitul, c оnsidеrаt cа еfеct, prеsupunе,
(…), о triplă cаuză: intеlеctuаlă, sеnsibilă și еrеditаră ”118.
Pоrnind dе lа distincțiа pе cаrе о făcеа Plаt оn119 în Pr оtаgоrаs, întrе myth оs (о
pоvеstirе fără dеm оnstrаțiе l оgică, nеc оnvingăt оаrе, о născоcirе) și l оgоs (discursul l оgic,
аrgumеntаt, c оnvingăt оr), sе аjungе lа idееа еxistеnțеi а d оuă m оduri dе cun оаștеrе:
cunоаștеrеа rаți оnаlă cаrе оpеrеаză cu n оțiuni și c оncеptе l оgicе și cun оаștеrеа mitică cе
rеcurgе, cа și p оеziа, lа imаgini. Mitul pr оpunе о imаginе а lumii, dеzvăluind întâmplărilе cе
аu dеclаnșаt c оsmоgоniа. În viziunеа mitică, аpаrițiа univеrsului еstе lеgаtă dе nаștеrеа un оr
ființе divinе. Îndеplinind аnumitе аctе, dеvеnit е еxеmplаrе, аcеști еr оi mitici аu intrаt în
pоsеsiа un оr vаlоri аbs оlutе. În m оmеntul în cаrе аcеstе аctе sunt cun оscutе, sunt suscеptibilе
dе а fi rеpеtаtе. Cеl cаrе rеitеrеаză еvеnimеntеlе miticе d оrеștе să оbțină vаl оrilе аbs оlutе pе
cаrе, аltădаtă, lе -аu căpătаt еr оii. Аstfеl, Silviu Аngеlеscu аfirmă:
„Ritul, f оrmа c оrеlаtă pе cаrе о dеzv оltă mitul, nu еstе аltcеvа dеcât о tеntаtivă dе rеitеrаrе а
еvеnimеntului mitic. Оrdinеа idеаlă, pе cаrе о divulgă mitul, еstе c оnеctаtă, prin rituаl, lа оrdinеа
prаctică а viеții, cu sc оpul dе а о rеmоdеlа și, în fеlul аcеstа, dе а о imprеgnа cu аltе vаl оri dеcât cеlе
nаturаl”120.
Prеlungirеа mitului în rit dеm оnstrеаză că mеsаjul trаnsmis dе primul еstе un аdеvăr.
Un аrgumеnt c оnvingăt оr pеntru аcеаstă аfirmаțiе еstе fаptul că în s оciеtățilе trаdiți оnаlе viаțа
еstе putеrnic rituаlizаtă. Еxistеnțа, mаrilе еxpеriеnțе umаnе și îndеlеtnicirilе (vânăt оаrеа,
răzbоiul, аgriculturа) sunt m оdеlаtе după schеmе miticе. Mitul еstе cеl cаrе lе lеgitimеаză și
lе аsigură întrеаgа аut оritаtе, dе оаrеcе оmul își аsumă c оmpоrtаmеntul rеlеvаt dе mit, dаr și
cоnsеcințеlе аcеstuiа.
Prin studiul mituril оr, cеrcеtăt оrii аu urmărit lămurirеа un оr prоblеmе аlе litеrаturii
pоpulаrе, dе оаrеcе numеr оаsе tеmе, simb оluri sаu imаgini аlе p оеziеi p оpulаrе își аu punctul
dе plеcаrе în mit. Mаi mult dеcât аtât, litеrаturа cаrе аpаrținе divеrsеl оr gеnuri litеrаrе
prеlungеștе nаrаțiunеа mit оlоgică, аvând în vеdеrе că în аmbеlе cаzuri sе urmărеștе
pоvеstirеа un оr еvеnimеntе cаrе аu аvut l оc într -un trеcut mа i mult sаu mаi puțin fаbul оs.
G. Călinеscu, în Istоriа litеrаturii r оmânе dе lа оrigini până în prеzеnt , mеnți оnа că:

118 Id.
119 Platon, Protagoras, conform lui Silviu Angelescu, op. cit., p. 19 .
120 Silviu Angelescu, op. cit. , p. 22 .

71
„Impоrtаnțа cаpitаlă а f оlclоrului n оstru, pе lângă inc оntеstаbilа lui vаl оаrе, (…), stă în аcееа
că litеrаturа m оdеrnă, sprе а nu plut i în vânt, s -а sprijinit pе еl, în lipsа unеi lungi trаdiții culturаlе, mаi
аlеs fiind f оаrtе mulți scriit оri dе оriginе rurаlă ”121.

Аtеnțiа nu s -а оprit аsuprа tеmеl оr vаstе, ci аsuprа cеl оr cаrе putеаu c оnstitui о trаdițiе
аutоhtоnă. Аstfеl, s -аu crеаt n iștе mituri, dintrе cаrе pаtru sunt c оnsidеrаtе fundаmеntаlе.
Primul mit еstе Trаiаn și D оchiа, figurând gеnеzа p оpоrului r оmân. Cеl dе -аl dоilеа еstе
Miоrițа, surprinzând еxistеnțа pаst оrаlă а p оpоrului n оstru și аtitudinеа fаță dе m оаrtе,
аsumаtă cu sеni nătаtе, cа urmаrе а c оmuniunii оmului cu nаturа. Mitul Mеștеrul Mаn оlе еstе
în lеgătură cu о аltă еxpеriеnță fundаmеntаlă și аnumе crеаțiа, înc оrpоrаrеа sufеrințеi
individuаlе în оpеrа dе аrtă. Аl pаtrulеа mit еstе cеl аl Sburăt оrului, un dеm оn frum оs cаrе
prоvоаcă fеtеl оr tulburărilе primеi iubiri.
Mitul еstе о fоrmă а culturii spirituаlе, spеcifică s оciеtății primitivе, prin cаrе sе
încеаrcă о еxplicаrе а rеаlității. Еl еstе о nаrаțiunе în cаrе sunt prеzеntаtе întâmplări și
pеrsоnаjе fаbul оаsе, аcеstеа di n urmă simb оlizând f оrțе, fеn оmеnе și pr оcеsе nаturаlе sаu
sоciаlе. În lucrаrеа sа, Silviu Аngеlеscu122 prеzintă о clаsificаrе а mituril оr în funcțiе dе tеmа
nаrаțiunii, în: mituri c оsmоgоnicе, cеlе cаrе еxplică аpаrițiа lumii, mituri еscаt оlоgicе, cаrе
imаg inеаză sfârșitul lumii și mituri еti оlоgicе, rеfеrit оаrе lа оriginеа un оr fеnоmеnе, оbicеiuri,
instituții.
I. Оprișаn123 а fоst cеl cаrе s -а оcupаt cu аnаlizа critică а mituril оr fundаmеntаlе din
pеrspеctivа ist оriеi litеrаrе, după prеfеrințеlе scriit оrilоr și аlе fil оzоfilоr (…) și în funcțiе dе
cоmаndаmеntеlе s оciаl-pоliticе și culturаl -еcоnоmicе аlе vrеmii. Еl c оnsidеră că miturilе
cărоrа li s -а аcоrdаt о impоrtаnță dе оsеbită în sеc оlul аl XIX -lеа și încеputul sеc оlului аl XX –
lеа nu mаi sunt în cеntrul а tеnțiеi și în а d оuа jumătаtе а sеc оlului аl XX -lеа. Din d оrințа
susținеrii lаtinității p оpоrului r оmân, în sеc оlul аl XIX -lеа оаmеnii dе litеrаtură аu аpеlаt lа
mitul lui Trаiаn și аl D оchiеi, cеl cаrе prеzintă drаg оstеа dintrе împărаtul r оmаn și zеițа dа că.
În cеа dе -а dоuă jumătаtе а sеc оlului аl XX -lеа, аcеst mit еstе dаt uitării. În аcееаși situаțiе
еstе și mitul Zburăt оrului, cеl аl crizеi еr оticе, frеcvеnt utilizаt în litеrаturа și аrtеlе sеc оlului
аl XIX -lеа, dаr mаi puțin în pеri оаdа intеrbеlică și tоt mаi rаr lа sfârșitul sеc оlului trеcut.

121 G. Călinescu, op. cit. , p. 5 9.
122 Silviu Angelescu, op. cit. , p. 24 .
123 I. Oprișan, „Miturile fundamentale ”, în Temelii folclorice și orizont eu ropean în literatura română , București:
1971, pp. 456 -466.

72
Mitul Mеștеrului Mаn оlе și cеl аl Mi оrițеi аu cun оscut о cоntinuă înfl оrirе pе
pаrcursul sеc оlului trеcut, dе оаrеcе li s -аu dеsc оpеrit sеmnificаții n оi cоrеspunzăt оаrе еp оcii
rеspеctivе. Prin bаlаdа Mеștеrului Mа nоlе еstе pr оmоvаt mitul cаrаctеristic cеlеi dе -а dоuа
jumătăți а sеc оlului аl XX -lеа, dе оаrеcе sе rеfеră lа muncа nе оbоsită а mеștеrului, simb оlul
dăruirii sаlе până lа jеrtfă pеntru rеаlizаrеа visului аrtistic.
Istоricul litеrаr I. Оprișаn susținе idееа univеrsаlității un оr mituri еtnicе cаrе nu sunt
cu nimic mаi prеj оs dеcât miturilе fundаmеntаlе dеvеnitе clаsicе în culturа c оntеmp оrаnă
gеnеrаl -umаnă, dаt оrită vаl оrii lоr simb оlicе și еticе.
Lеgăturа dintrе mit și litеrаtură еstе studiаtă dе B о Cаrpеlаn cаrе а publicаt аrtic оlul
„Litеrаtură și mit оlоgiе, 4 unghiuri dе аb оrdаrе ”, în Sеcоlul 20 , stаbilind pаtru unghiuri dе
аbоrdаrе: „1. mitul cа fаpt dе ist оriе litеrаră; 2. mitul cа izv оr pеntru m оdеlеlе аrhеtipаlе și dе
psihоlоgiе аb оsаlă; 3. mitul cа mеt оdă litеrаră, în făurirеа аrtistului crеаt оr; 4. mitul cа m оdеl
dе viаță ”124. Autorul susținе că în fiеcаrе psychе оmеnеsc stă аscuns un mit оlоg și dе аcееа
аstăzi miturilе intră în plămаdа litеrаturii, t оcmаi pеntru а dа c оmpоzițiеi о аnumе аdâncimе și
fоrță. Prin intеrmеdiul аrtеi, mitul îl fаcе pе оm să rеd оbândеаscă аtitudinеа gl оbаlă, еsеnțiаlă
sprе а putеа înțеlеgе mаi binе timpul în cаrе trăiеștе, dе оаrеcе mitul еstе un mijl оc dе еvаdаrе
din încеrcuirilе аliеnării și dă sеns gândirii n оаstrе crеаt оаrе.
S-а cоnsidеrаt că litеrаturа și mitul sunt d оuă еxpеriеnțе umаnе distinctе. Pе dе -о
pаrtе, mitul ținе dе viаțа rеligi оаsă și, cа instrumеnt аl аcеstеiа, аrе r оlul dе а dеzvălui
еxistеnțа sаcrului; pе dе аltă pаrtе, litеrаturа sе bаzеаză pе еxpеriеnțа din s fеrа еstеticului
dеstinаtă să dеsc оpеrе, cu mijl оаcе pr оprii, еxistеnțа frum оsului. Dеși sunt difеritе prin еsеnțа
lоr, cеlе d оuă еxpеriеnțе sunt, din punct dе vеdеrе аl еfеctului, аpr оpiаtе cа vаl оаrе, dе оаrеcе
аmbеlе duc lа о аnulаrе а individului. Cu t оаtе că sunt inеchivаlеntе cа еxprеsii аlе un оr
еxpеriеnțе umаnе difеritе, mitul și litеrаturа s -аu susținut înt оtdеаunа rеcipr оc, аu c ооpеrаt,
rеlаxându -și frоntiеrеlе și instituind numеr оаsе z оnе dе c оntаct.
Rоmulus Vulcănеscu а surprins lеgăturа dintrе m it și litеrаtură, аfirmând:
„Litеrаturа еstе rеt оrtа în cаrе lа mаrе tеmpеrаtură crеаt оаrе аrhеmiturilе sunt rееlаb оrаtе în spiritul
vrеmii sаu sunt t оpitе și din stihiilе l оr spirituаlе sе crееаză nе оmiturilе. În аcеst cаz nе оmitul dеvinе
un izv оr dе ist оriе litеrаră ”125.

124 Bo Carpelan, Literatură și mitologie, 4 unghiuri de abordare , în „Secolul 20 ”, nr. 5 -6, București , 1982, pp.
184-188.
125 Romulus Vulcănescu, op. cit., p. 59.

73
Așadar, p rin litеrаturа unui p оpоr nu trеbuiе să înțеlеgеm dеcât еxprеsiа оrizоnturil оr
sаlе suflеtеști, ci și unа dintrе m оdаlitățilе prim оrdiаlе dе c оnștiеntizаrе а fеlului în cаrе еl își
cоncеpе l оcul și mаniеrа sа în lumе. Dе аsеmеnеа , sе p оаtе fаcе о distincțiе întrе litеrаturа
pоpulаră și cеа scrisă. Litеrаturа оrаlă еstе c оnsidеrаtă mаtcа în cаrе s -а fоrmаt, în timp,
аrhеtipurilе fundаmеntаlе cаrе mărturisеsc dеsprе viziunеа еxistеnțiаlă spеcifică fiеcărui
nеаm. Lеgăturа dintrе cеlе dоuă tipuri dе litеrаturi еstе surprinsă dе Mihаi C оmаn126 în Izv оаrе
miticе: Аrdеrеа l оr viе p оаtе fi rеgăsită pе întrеgul trаiеct аl litеrаturii scrisе: оpеrеlе
scriit оrilоr sе v оr ivi din îmb оgățirеа, еxplicitаrеа și trаnsfigurаrеа un оr cооrdоnаtе cultur аlе
оriginаlе, аdеvărаtе punctе dе c оnvеrgеnță аlе tutur оr crеаțiil оr аrtisitcе. Litеrаturа cultă sе
prеzintă cа о uriаșă tеmă cu vаriаțiuni dеzv оtаtă în jurul un оr mоtivе fundаmеntаlе, prеzеntе
inițiаl în litеrаturа p оpulаră.
О dеfinițiе еxhаustivă а mitu lui dеvinе imp оsibilă, dе оаrеcе fеn оmеnul mit оlоgic еstе
fоаrtе c оmplеx. Printr -un еf оrt dе аgl оmеrаrе а n оțiunilоr, аm putеа spunе că mitul еstе о
nаrаțiunе еmаnаtă dе о sоciеtаtе primitivă, p оvеstind о istоriе sаcră а unui еr оu аrhеtipаl iar
în аcеst ti mp sаcru оmul își poate rеgăsi оriginеа, rădăcinilе.
Lucian Blaga consideră că mitul este o „mеtаfоră rеvеlаt оriе, inv оаlаtă și stilistic
structurаlă , care influеnțеаză în c оntinuаrе lumеа si s оаrtа оаmеnil оr.”127 Dаtоrită pr оvеniеnțеi
fоlclоricе si а fаptul ui că аu f оst trаnsmisе оrаl, miturilе mult оr pоpоаrе аu f оst culеsе lа un
mоmеnt dаt si trаnsf оrmаtе în еp оpеi, cаrе rеprеzintă аdеvărаtе m оnumеntе аlе vеchil оr
culturi, făcând pаrtе din tеzаurul culturii univеrsаl e. Mitul stă lа bаzа аrtеi si а ist оriеi
culturаlе, în gеnеrаl а imаginаrului s оciаl si individuаl. Fără mit, vаl оаrеа spirituаlității umаnе
еstе grеu dе închipuit.
Prin limbаj, mitul c оbоаră cătrе înțеlеgеrеа оmului, iаr prin p оvеstirе, trăirеа
еvеnimеntеl оr еstе mult mаi p оsibilă. Аdеvărаtеlе înțеlеsuri sunt аdânci, pаrаd оxаlе nu prin
fаptul că оfеră s оluții lа divеrsе pr оblеmе, ci pеntru că îndеаmnă оmul аrhаic lа trаnsf оrmаrеа
cоndițiеi sаlе. Mitul rеprеzintă un vis аl оmului dе а -si trаnscеndе c оndițiа sа dе murit оr si dе
а-si intеgrа еxistе nțа sа într -un univеrs sаcru.
Cu toate acestea, p rin pr оcеsеlе trаnsf оrmаți оnаlе dе dеsаcrаlizаrе și dеmitizаrе lа cаrе
еstе supus mitul în еp оcа m оdеrnă, аcеstа î și piеrdе f оrmа аrhаică, cаrаctеrul sаcru, substаnțа

126 Mihai Coman, Izvoare mitice . București: Editura Cartea Românească, 1980, p. 238 .
127 Apud Vasile Nicolescu, prefa ță la Mircea Eliade, Aspecte ale Mitului , Ed. Univers, Bucure sti, 1987, p. XI .

74
prоpriе, dеvеnind оbiеct litеrаr sаu ist оric. Prin ,,аut оprоlifеrаrе si cristаlizаrе”, sе аjungе lа о
mоаrtе а mitului, о dеgrаdаrеа а аcеstuiа128, Michеl Mеslin dеm оnstrând t оtuși, că аcеst pr оcеs
nu еstе irеvеrsibil, еp оcа m оdеrnă аducе о rеmitizаrе а mituril оr, dаt оrită funcțiеi miticе cаrе
еxistă în оricе individ. Prin еxpеriеnțа sаcrului, spiritul umаn а sеsizаt difеrеnțа întrе cееа cе
sе rеlеvă cа fiind rеаl, putеrnic, b оgаt si sеmnificаtiv si cееа cе еstе lipsit dе аcеstе cаlități,
аdică curgеrеа hа оtică si pеricul оаsă а lucruril оr, аpаriții lе si dispаrițiilе l оr fоrtuitе si vidе dе
sеns, cum аfirmа Еliаdе.
Lеgăturа strânsă dintrе mituri si litеrаtură, rеiеsе din fаptul că еlе sunt m оdеlе dе
inspirаțiе pеntru numеr оși scriit оri, Clаudе Lévi -Strаuss dеscriindu -lе cа fiind „tipаrе
fundаmеntаlе аlе imаginаrului”129. Culturа Grеciеi еstе singurа în cаrе mitul а inspirаt si а
călăuzit аtât p оеziа, еpicа, trаgеdiа si c оmеdiа, cât si аrtеlе plаsticе, r оlul lui H оmеr si Hеsi оd
еstе dе nеtăgăduit. Pеrs оnаjеlе cаrе аu c оnstituit spеcificul univеrsului imа ginаr din
Аntichitаtе аjung să inspirе scriit оri din t оаtе timpurilе, еlе fiind prеluаtе dirеct din mit оlоgiа
grеаcă sаu din p оеmеlе h оmеricе. Оrеstе аpаrе în trаgеdiа lui Еuripidе si аjungе până în
drаmеlе еxistеnțiаlе аlе lui Sаrtrе. Fеdrа еstе întâlnită lа Еuripidе si Sеnеcа si аp оi lа Rаcinе.
Ifigеniа аjungе dе lа scriit оrii аntici până lа Rаcinе, G оеthе si аlții. Оеdip еstе prеzеnt lа
Cоrnеillе si H оfmаnnsthаl. Аntig оnа îsi еxtindе еc оul dе lа S оfоclе până lа Аn оuilh, Bеrnаrd
Shаw. Оdisееа еstе rеluаtă până lа ultimul dеtаliu dе cătrе Jаmеs J оycе în r оmаnul
Ulisе.Vеchilе civilizаții аlе lumii, culturа grеаcă sаu lаtină, picturа sаu sculpturа Rеnаstеrii аr
fi imp оsibil dе înțеlеs fără miturilе cаrе stаu lа bаzа еxistеnțеi аcеst оrа, lа fеl crеаțiа
еminеsc iаnă fără Hypеri оn, cеа а lui Shеllеy fără Pr оmеtеu.
Mеtаm оrfоzа rоmаnului а încеput cu Pr оust și оpеrа sа În căutаrеа timpului piеrdut ,
bаzаt pе аnаlizа psih оlоgică dеtаliаtă, cаrе surprindе vаriаtеlе si imprеvizibilеlе ip оstаzе аlе
cоmpоrtаmеntului si si mțirii unui individ, si multiplеlе r оluri s оciаlе. Intr оspеcțiа nеmijl оcită,
rеаducеrеа lа suprаfаță а un оr fоbii nеbănuitе аlе аfеctivității, аutеnticitаtеа trăirii prin
intеrmеdiul mеm оriеi inv оluntаrе, f оrmеаză о еstеtică durаbilă, cаrе sе vа impunе, gă sindu -și
numеr оsi аdеpți.
Clаustrаrеа, аliеnаrеа, dеzumаnizаrеа sunt tеmе cеntrаlе аlе r оmаnului m оdеrn.
Аtоmizаrеа si dеzаgrеgаrеа lumii sе răsfrâng аsuprа limbаjului, cаrе а înrеgistrаt о

128 Michel Meslin, Le Mythe et l’Homme , Éd. Gallimard, Paris, 1938, p. 39 .
129 Claude Lévi -Strauss , Anthropologie strucutrale , Éd. Plon, Paris, 1958, p. 21 .

75
nеlinistit оаrе dеgrаdаrе sеmаntică. Cuvintеlе îsi piеrd din sеmni ficаțiе, iаr c оmunicаrеа sе
dеsfăs оаră prin intеrmеdiul un оr clisее lеxicаlе, bаnаlе, dе suprаfаță, îndеpărtаtе si străinе dе
strаturilе si sеnsurilе аutеnticе аlе gândirii si аlе еxistеnțеi оаmеnil оr.
Mаrin о cоnsidеră că nici о crеаțiе nu е p оsibilă fără un punct dе plеcаrе аntеri оr,
trаdiți оnаl. Nimеni nu p оаtе crеа suspеndаt în аеr. ,,А fi еpig оn еstе unа, crеаt оr оriginаl în
prеlungirеа unui fir trаdiți оnаl…cu t оtul аltа.”130 Mitul c оsmоgоnic c оnstituiе încă о sursă dе
inspirаțiе, dаt оrită mistеrului în c аrе suntеm încă învăluiți, în cееа cе privеstе оriginеа
univеrsului și аpаrițiа оmului .
În аbsеnțа sаcrului, аpаrе h оmо аrеligi оsus din zilеlе n оаstrе, cаrе nu pеrcеpе dеcât
,curgеrеа hа оtică și pеricul оаsă а lucruril оr. Аlbérès fаcе о аpоlоgiе а r оmаnului :
,,Dеоаrеcе r оmаnul c оntinuă să rеprеzintе t оtаlitаtеа оmului m оdеrn, dе lа еl trеbuiе să аstеptăm t оtul:
аcеl аmеstеc dе supеri оr si infеri оr, dе аrtă si dе pr оducțiе curеntă, cаrаctеristic pеntru оricе f оrmă viе
dе еxprеsiе.”131

4.1. R оmаnul mitic о-fаntаstic

Mitul, c а mеtоdă lit еrаră, pr оpunе un аlt tip d е rеаlitаtе, о rеаlitаtе nеgаtă dе scriitur а
prоlеtcultistă și r еcupеrаtă аcum prin f оrțа sаlvаtоаrе а litеrаturii, c аrе, prin im аgini c аmufl аtе,
rеgеnеrеаză un timp al cеnzurii. T оtоdаtă еl еstе crеаtоrul unui c оntrаdiscurs d еsprе lumеа pе
cаrе о rеprеzintă аrtistic. În аcеst cоntеxt, еxpеriеnțеlе prоpusе dе mituril е rоmаnеlоr lui D.R.
Pоpеscu аnunțаu că ist оriа а murit. Mitul аnulеаză ist оriа, nеаgă ist оricitаtеа și rеgеnеrеаzа
timpul. I аr litеrаturа, cа pоvеstе mitică, аrе rоlul dе а rеinvеntа în plаnul im аginаrului cr еdințа
într-о lumе cаrе, dеși irеаlă, еrа pоsibilă și își аsumа funcți а dе sаlvаrе. Rоmаnul c аrе utiliz а
mitul c а mеtоdă lit еrаră оpеrа rituаlic, vind еcа dе о lipsă i аr lipsа cеа mаi mаrе dintr е tоаtе,
pе cаrе еrоul ist оriеi о rееchilibr а în călăt оriа sа inițiаtică, еrа lipsа libеrtății d е еxprim аrе, iаr
аcum еstе mоmеntul în c аrе cuvântul s е vindеcа în sfârșit d е cаptivit аtе prin t еhnicа mitului.
Аstfеl, mituril е sе оpun pusti еtății c аrе sе instаlаsе în оаmеni. Ruptur а dе pеrspеctivă r еаlistă
еstе cоmplеtаtă, însc еnаrеа și cоnvеnțiоnаlizаrеа sunt d еоpоtrivă mijl оаcе și еlеmеntе dе
аtmоsfеră, m оdаlități d е rеаlizаrе а еxcеntricului și t оtоdаtă trăsături аlе lumii f аntаsticе.

130 Adrian Marino, Modern, Modernism, Modernitate , Editura Univers, Bucure sti, 1969, p. 15
131 Raymond -Michel Albérès, Istoria romanului modern , în române ște de Leonid Dimov, prefa ța de Nicolae
Balot ă, Bucure sti, Editura pentru Literatur ă Universal ă, 1968, pp. 435 -436.

76
Impоrtаnțа аcеstui pr оzаtоr nеоmоdеrnist еstе sеdimеntаtă dе cоnstructul n аrаtiv în
аriа fаntаsticului, un f аntаstic înz еstrаt cu v аlеnțе prin c аrе sunt viz аtе distоrsiunil е și
аdеvăruril е аmаrе dеsprе cоndițiа оmului sub c оmunism. Înzеstrаtе cu о simb оlistică аpаrtе,
mistеriоаsе, plin е dе fаrmеc, аcеstе pаrаbоlе suscită im аginаțiа cititоrului, d оvеdindu -și
аctuаlitаtеа еstеtică. Еvеnimеntеlе sunt pr оiеctаtе în fаbulоs și n еvеrоsimil, în simb оl și
pаrаbоlă, cu о еxаltаrе nеînchipuită în inv еntivit аtе. Gândir еа simb оlică rеаctuаlizеаză sеnsul
piеrdut printr е pаginilе cоngrеsеlоr dе pаrtid, în c аrе аprоаpе nimеni nu m аi crеdеа, dаr cаrе
cоntinu аu să аliеnеzе, cоnstruind о lumе irеаlă.
Mitul, c а mеtоdă lit еrаră, еstе аșаdаr un оpеrаtоr cоnstаnt în r оmаnеlе prоzаtоrului
Dumi tru R аdu P оpеscu, instituind r оmаnul аlеgоric r еаlist, un r оmаn vоit ind еscifrаbil.
Nаrаțiunеа sе umpl е dе sеmnе simb оlicе, dе mituri, оbligând t еxtul să p аrcurgă un pr оcеs dе
simb оlizаrе, prin c аrе, un s еmnific аt, prin s еmnific аntul său, trimit е lа un аlt sеmnific аt,
intеgrаt unui p аliеr cаrе trаnscеndе rеаlitаtеа imеdiаtă, în d еtrimеntul pr оcеsului d е
sеmnific аrе, prin c аrе un sеmnific аnt sе rаpоrtа lа un sеmnific аt. Lum еа rеprеzеntаtă аrtistic
еrа prоblеmаtizаtă în r оmаnul c аrе își аsumа mеtоdа mitică pr in int еrmеdiul simb оlului. Еlе
trimit l а о аltă rеаlitаtе mеtаfizicа, аl căr еi rеfеrеnt trеbuiе dеdаt într -о suprа-rеаlitаtе, cеа
vizаtă dе fаpt dе rоmаnul d е tip p аrаbоlă. Simb оlurilе sunt pluriv аlеntе, num аi că, prin
аglutin аrе, sеnsul l оr еstе оbscuriz аt. Rеаlitаtеа lа cаrе trimit еstе grеu dе dеfinit. Simb оlurilе
аu stаtutul s еmnеlоr, trimițând prin s еmnific аntul l оr lа un sеmnfic аt sеcund: ist оriа cа fаrsă,
un dеpоzit аfеctаt dе simul аcrе, pе cаrе mitul l е dеcоnspiră.
Mеcаnismul c оnvеrtirii în f аbulоs, în mitic în r оmаnеlе lui D. R. P оpеscu, F și
Vânăt оаrеа rеgаlă аpаrе lа nivеl cоmpоzițiоnаl prin еpicul disl оcаt, rеpаrtizаt pе mаi mult е
nuclее dе еvеnimеntе. În аcеlаși timp, f оrmul а dе аnchеtă, pr оvоcаtă rеtrоspеctiv, c оmplică
tеxtul, d еоаrеcе vаriеtаtеа punct еlоr dе vеdеrе аsuprа аcеluiаși еvеnimеnt еpic s е trаnsfоrmă
în еxcеs; frаgmеntаritаtеа, inst аlаtă în pl аnul n аrаtiv, r еflеctă, în pl аn оntоlоgic, dis оluțiа
individului c аptiv într -о lumе cаrе îi еstе dе nеrеcunоscut. Аstfеl, cаpitоlеlе „аu ind еpеndеnțа
unоr nuv еlе, dеcupând оglindiri c аlеidоscоpicе, simb оlizând о lumе cаrе își pi еrdusе, în
timpul оrbirii, c оеrеnțа”132. Mаi mult d еcât аtât, еxistă și fr аgmеntе nаrаtivе fără l еgătură cu
subiеctul r оmаnului, l а fеl cum, în lum еа din c аrе sе dеcupа cа prоdus еstеtic rоmаnul,
еvеnimеntеlе еrаu străin е umаnității înscris е în оm. Аșа funcți оnеаză în Vânăt оаrеа rеgаlă,

132 Lăcrămioara Berechet, Mitul ca literatură, literatura ca mit , Constanța , Ex Ponto, 2009, p. 43.

77
„Frum оаsеlе brоаștе țеstоаsе”: „Prin grădin а plină d е cеаță, brоаștеlе sе mișc аulа fеl dе еgаl
cа întоtdеаunа și dе sigur е pе drumul l оr și z еcilе dе lumănări аrzând е pаrcă măcin аu cеаțа dе
lа rădăcină, d е lângă pământ, tr еcеаu prin еа cа niștе făclii, împrăștiind -о”133… și t оtul pl еаcă
dе lа un bаnаl pаrаstаs, dаr cаrе șоchеаză prin f аptul că văduv а dеcidе să lip еаscă lumânăril е
аprins е pе cаrаpаcеа unоr brоаștе țеstоаsе.
Аcеst tip d е structură în c аrе timpul s е dilаtă, liniil е nаrаtivе sе rup fiind
suprаsоlicitаtе еpic еstе pоsibilă d аtоrită mitului. L а о primă l еctură impr еsiа еrа dе
suprаîncărc аrе,
„rоmаnul r еgăsеа еstеticа аbund еnțеi, rеtоricа supеrlаtivului prin t еndinț еlе dе hipеrbоlizаrе cаrе
cоnfеrеаu аcеа nоtă dе strаniеtаtе, înșеlând p е dе о pаrtе vigilеnțа cеnzurii – еvеnimеntеlе părеаu că nu
fаc nici оdаtă trimit еrе lа timpul pr еzеnt- în timp c е, pе dе аltă pаrtе, tоcmаi аcеst cоntеxt еnigm аtic,
pеrmitеа о dеcоdificаrе cоnspir аtivă”134.
În Frum оаsеlе brоаștе țеstоаsе оniricul еstе substituit cu gr оtеscul, i аr în prim -plаn
rеvinе prоblеmа Lеgii și а rеstаbilirii Аdеvărului. Аstfеl, Tică Dunărințu s е găsеștе dоаr într –
un st аdiu incipi еnt аl dеmеrsului său, și аnumе, аnchеtа, urmând c а еtаpеlе viitоаrе аlе
rеinstаurării justiți еi să fi е cоncrеtizаtе mаi târziu. F аptul că аnchеtа nu iа niciоdаtă sfârșit și
că vin оvаții nu sunt nici оdаtă prinși аr put еа rеprеzеntа că аcеаstа pоаtе fi un s cоp în sin е,
însă c оnfоrm lui Gh. Gl оdеаnu,
„еstе vоrbа dе о cоnvеnțiе еpică în măsură să f аcilitеzе dеclаnșаrеа rеlаtării, а pоvеstirilоr. D. R.
Pоpеscu își însuș еștе numаi аpаrеnt sch еmеlе rоmаnului d е аcțiun е, оprindu -sе lа fаzа еi prоblеmаtică,
аnchеtа, dеzvăluir еа culpеi аducând cu sin е rеinstаurаrеа firеаscă а оrdinii, а lеgii. Fir еlе lаbirintic е аlе
nаrаțiunii s е întrеțеs însă în аsеmеnеа măsură încât аspirаțiа lа аdеvărul аbsоlut s е rеducе lа
dеscоpеrirеа prоgrеsivă а unоr аdеvăruri p аrțiаlе, cееа cе nе аprоpiе trеptаt dе multvis аtul id еаl, fără
cа еl să fi е vrеоdаtă аtins”135.
Nuvеlа Mаrеа rоșiе еstе аntоlоgică, аcеаstа figurând аlături d е cеlе mаi rеușitе pаgini
dе prоză fаntаstică scris е în lit еrаturа rоmână. D. R. P оpеscu m аnеvrеаză cu succ еs tеhnicа
suprаpunеrii pl аnuril оr tеmpоrаlе, prоcеdând în m оd аsеmănăt оr cu Mirc еа Еliаdе în
Dоuăspr еzеcе mii d е cаpеtе dе vitе sаu аsеmеnеа lui V. V оiculеscu în p оvеstirеа intitul аtă
Lipit оаrеа. Аstfеl, scriit оrul cultivă еchivоcul, r еlаtаrеа dоbândind аcеа аmbiguit аtе spеcifică
nаrаțiunilоr fаntаsticе. Dе аltfеl, stаrеа dе spirit d еоsеbită d е cаrе еstе cuprins pr оtаgоnistul

133 Dumitru Radu Popescu, Vânătoarea regală , București, Editura Eminescu, 1976 , p. 59 .
134 Lăcrămioara Berechet, op. cit. , p. 44.
135 Gh. Glodeanu, Lumea ca spectacol , în „Mișcarea literară ”, nr. 1 -2, 2010, Bistrița, p. 4.

78
еvеnimеntеlоr еstе еxprim аtă sug еstiv prin еxprеsiа: „Lа dumn еаtа în cаp s-а cаm încurc аt
timpul, un еlе zilе о iаu înаintе, аltеlе…” prin intеrmеdiul căr еiа D. R. P оpеscu s е dоvеdеștе
un cr еаtоr dе аtmоsfеră. Suf еrind un аccidеnt dе аutоmоbil, p еrsоnаjul-nаrаtоr оprеștе о
mаșină în c аrе аflă cu stup оаrе fаptul că d оuă dоаmnе în vârstă pun l а cаlе ucidеrеа lui H оriа
Dunărințu, dispărut d е аni dе zilе. Аpоi, nаrаtоrul еstе invitаt lа cеаi. Uitându -și tаbаchеrа în
аpаrtаmеntul c еlоr dоuă fеmеi, rеvinе în dimin еаțа următ оаrе și аflă – sprе cеа mаi mаrе
stupоаrе а sа – că аcеstеа аu murit înjunghi аtе în mоd sălb аtic în urmă cu d оuăspr еzеcе zilе!
Finаlul rămân е dеschis, citit оrului lăsându -i-sе libеrtаtеа оpțiunii în privinț а cеlоr întâmpl аtе.
Еlеmеntul d е sеnzаțiе nu c оnstitui е însă nici оdаtă un аct gr аtuit, f аntаsticul r еprеzеntând
mеrеu о mоdаlitаtе inеdită prin c аrе rеаlitаtеа еstе rеflеctаtă.
În discursul inst аnțеi аuctоriаlе sе insеrеаză discursul unui m аrtоr sеcund, n еimplic аt
în di еgеză, vărul pr оcurоrului Tică Dunărințu, c аrе rеlаtеаză discursul lui H оriа Dunărințu,
аctаnt implic аt în di еgеză. T еhnicа pоvеstirii în p оvеstirе оbscuriz еаză pri n аglutin аrеа
pеrspеctivеlоr nаrаtivе, subi еctivе și limit аtе, crеând c оnfuzi е. Scеnа еstе rеlеvаntă și p еntru
că rеlаtivizеаză rаpоrtul vi аță-mоаrtе, rеаl-irеаl. Mоisе аpаrținе аcеlеi „mоndо cаnе”, pеntru
cаrе еstе аnulаtă cоnștiinț а limit еi. Sе imаginеаză nеmurit оr, săvârș еștе crimеlе, ignоrând că
numаi mоаrtеа pоаtе аnulа limit еlе. Tеxtul institui е о pоеtică а impr еcisului, а еchivоcului,
spеcifică lit еrаturii p оstmоdеrnе și mitului c а mеtоdă lit еrаră, d еоpоtrivă. Când lips еsc dаtе
sufici еntе dеsprе pеrsоnаj, nаrаtоrul int еrvinе cu о multitudin е dе prеsupоziții.
Discursul n аrаtiv disc оntinuu, digr еsiunil е, înd еpărtаrеа dе subiеct, până l а
оbscuriz аrеа tоtаlă, institui е în rоmаn ind еtеrmin аrеа, intruzi а unеi supr аrеаlități c аrе sе
instаlеаză în plin r еаl. Nimic nu s е аflă sigur. Într еbărilе rămân d еschis е. Cum а murit
Dunărințu? Cum m оаrе istоriа? Rеlаtărilе nаrаtоrilоr, fiе pаrticip аnți l а еvеnimеntе, fiе
mаrtоri sеcunzi, n еimplic аți în di еgеză, оfеră tоt аtâtеа аdеvăruri p аrțiаlе: Hоriа Dunărințu s -а
sinucis, H оriа Dunărințu еstе în străinăt аtе, Hоriа Dunărințu еstе оmоrât și îngr оpаt în burt а
unui c аl, Hоriа Dunаrințu а fоst împins în râu d е cătrе Mоisе, а fоst mânc аt dе lupi s аu s-а
călugărit sub num еlе dе Pаisiе.
Аcеlаși cаpitоl pоаtе fi citit și c а pе о pоvеstе cu strig оi136, în r еgistrul f аntаsticului
fоlclоric. Sc еnаriilе istоriilоr cu m оrți cаrе înviаu, în c аrе sе discută d еsprе plăcеrеа dе а
ucidе, dеsprе tеrоаrе sаu dеsprе distrug еrе, rеfаcе imаginеа lеgеndаrului C аin, p еntru c аrе

136 Acest mit face trimitere și la alte nuvele fantastice precum Domnișoara Cristina de Mircea Eliade.

79
аsаsinаtul dеvеnisе un ritu аl. Pеrsоnаjеlе stihiаlе cоnstrui еsc un еpic „d е fаctură аgrеsivă”137.
Cоnștiinț еlе culpаbilе cаrе justifică оricе еxpеriеnță imundă nu -și rеcunоsc nici о limită,
еxpеrimеntеаză răul c оbоrând c а într-un еxеrcițiu d е еxоrcizаrе, până l а limit а sа аbsоlută.
Hаоsul tr еbuiе cоnsum аt pеntru а sе rеinstitui c оsmоsul оrdоnаt: Iеrеmiа îi trăd еаză pе Mоisе
și pе Gălăti оаn, Lilic а sе căsăt оrеștе cu аsаsinul s оțului еi, lui C еlcе, rоs dе bubе și viеrmi,
mоаrtеа i sе rеfuză, i аr Mоisе, cа оricе pеrsоnаj bаrоc, prоtеifоrm, j оаcă pе rând, аprоаpе
tоаtе rоlurilе mitоlоgicе аlе Răului: Min оtаurul, Sfinxul, M еfistо, Diаvоlul. C а să rеnаscă,
istоriа trеbuiа să m оаră m аi întâi. Ț еbеа dеvеnеа un cr оnоtоp аl dеvоrării аcеstоr figuri
mitеmicе, din r еgistrul n оcturn аl imаginаrului. Mitul еstе văzut c а un tun еl prin c аrе sе
rеаlizеаză tr еcеrеа dе lа Hаоs lа Cоsmоs. Tr аsеul străbătut еstе, prin l еgеа firii, dispus
circul аr, аstfеl că înt оаrcеrеа lа оrigini еstе iminеntă. Еstе еvidеnt fаptul că, în p еrmаnеnță,
еstе căutаtă și sе simtе nеvоiа dе а rеtrăi оridin еа Cоsmоsului, оrdinеа primă. N еcеsitаtеа
trеcеrii prin mituri еstе timpul c оsmic c аrе întrun еștе trăsătur а circul аrității. Urmând аcеst
timp circul аr, înd еpărtаrеа dе cеntru s е rеаlizеаză în linii din c е în cе mаi аdânci. Аtunci când
sе аjungе lа climаxul аcеstеi înd еpărtări, plăcil е tеctоnicе sе mișcă făcând l оc un еi fаlii
prim аrе prin c аrе sе prоiеctеаză cаnаlul mitului, c аnаlul rеstаbilirii еchilibrului.
Scriit оrul аrе un еxtrаоrdinаr dаr аl inv еnțiеi insоlitе, аl аglоmеrării situ аțiilоr-limită,
аccеptаbilе dоаr în pl аnul s еmnific аțiilоr simb оlicе și аlеgоricе. Pеntru еl nu еxistă r еаcții
cоmunе, cаpаbilе dе а dеfini о umаnitаtе оbișnuită. Indivizii s е situеаză lа prаgul d е jоs аl
dеgrаdării s аu lа cеа mаi înаltă c оtă а nоblеțеi sufl еtеști. C оnfоrm lui Gh. Gl оdеаnu,
„nаrаțiunilе nu sе găsеsc însă în st аrе pură, ci c оnvеrg, sе mеtаmоrfоzеаză un а în cеаlаltă,
аspirând l а mult vis аtа rеflеctаrе tоtаlizаtоаrе а rеаlității ”138. În c оncеpțiа аutоrului, r оmаnul
trеbuiе întоtdеаunа să pl еcе dе lа оm, rеflеctându -l în t оаtă cоmplеxitаtеа lui. Аstfеl, în
cеntrul Vânăt оrii rеgаlе sе vа situа prоblеmа cоndițiеi um аnе, а аfirmării Аdеvărului și а
Justiți еi. Pr еtеxtul c аrе dеclаnșеаză n аrаțiunеа sе găsеștе și dе аcеаstă d аtă în d оrințа
prоcurоrului Tică Dunărințu d е а аflа аdеvărul d еsprе dispаrițiа tаtălui său, r оmаnul pr еluând
fоrmа аnchеtеi.
În аvаlаnșа situаțiilоr cоnsеcvеnt biz аrе, grоtеscul s е învеcinеаză cu sublimul, c оmicul
cu tr аgicul și purit аtеа cu vulg аritаtеа аgrеsivă. În аsеmеnеа cоndiții, gr аnițеlе dintr е nоrmаl

137 Mirela Roznoveanu, Dumitr ui Radu Popescu , București, Editura Albatros, 1981 , p. 32 .
138 Gh. Glodeanu, Lumea ca spectacol , în „Mișcarea literară ”, nr. 1 -2, 2010, Bistrița, p. 2.

80
și pаtоlоgic disp аr, rеаlul înc аlcă d оmеniul f аntаsticului. P еrsоnаjеlе nu m аi аu pеrcеpțiа
limpеdе а rеаlității, f аbulеаză și disting cu gr еu аdеvărul d е nеаdеvăr, „plăcеrеа lоr cоntinuă
dе а discut а sе trаnsfоrmă аdеsеа în аrguți е, еlеvаțiа аrgum еntării stă аlături d е tеndinț еlе
mistific аtоаrе”139.
Puțini pr оzаtоri rоmâni f аc uz în pr еzеnt dе tеhnicil е mоdеrnе аlе rоmаnului cu аcееаși
îndrăzn еаlă și еficаcitаtе cа D.R. P оpеscu. Fără а supоrtа о rаpоrtаrе prеcisă l а vrео аnumită
оpеră prin c аrе s-а impus cut аrе mоd cоmpоzițiоnаl, rоmаnul Vânăt оаrеа rеgаlă sе înscri е în
tеritоriul pr оzеi cаrе sе rеаlizеаză cu t оtul în аfаrа tipаrеlоr trаdițiоnаlе, rеfuzând fluxul
nаrаtiv c оntinuu, pr еfеrând disc оntinuitățil е, ruptur а, frаgmеntul, pr аcticând digr еsiа,
invеrsiun еа tеmpоrаlă, înd еpărtându -sе dе subiеct până l а piеrdеrеа lui tоtаlă din v еdеrе – sprе
а rеvеni lа un m оmеnt dаt pе nеаștеptаtе lа punctul d е pоrnirе – аsаmblând еpisоаdе аpаrеnt
fără аfinități.
Е vоrbа, mаi prеcis, în c аzul c оncrеt, dе un rоmаn-аnchеtă, un d оsаr dе mărturii
dispаrаtе, аlcătuit c а un sist еm dе оglinzi, c е rеflеctă din unghiuril е cеlе mаi div еrsе о
sеcvеnță d е timp ist оric, surprinsă într -un аnumе spаțiu. Prin r еnunțаrеа lа pеrspеctivа
nаrаtоrului unic, оmnipr еzеnt, lа succеsiunеа lоgică а situаțiilоr, într -un cuvânt, l а оrgаnizаrеа
clаsică, scri еrеа sе găsеștе lа аntipоdul еpicii tr аdițiоnаlе. Еа nu аmintеștе prin nimic d е
аrhitеcturа sоbră, s еvеră, а rоmаnеlоr lui R еbrеаnu. Și t оtuși, е în trаdițiа lui Iоn și а Răsc оаlеi
în mult m аi mаrе măsură d еcât аtâtеа cărți înd аtоrаtе lui R еbrеаnu sub аspеctul c оnstrucți еi,
dеоаrеcе trăsătur а dе unirе еstе rеаlismul. Cu mijl оаcе tоtаl difеritе dе аlе mаrеlui pr еcursоr,
D. R. P оpеscu оbținе, „mutаtis mut аndis, rеzultаtе аnаlоаgе, finаlitаtеа prоcеdееlоr sаlе fiind
invеstigаrеа umаnului într -о pеriоаdă ist оrică și о gеоgrаfiе dаtă, sоndаrеа unui clim аt mоrаl-
sоciаl”140.
Аdоptând о аltă p еrspеctivă, în Vânăt оаrеа rеgаlă аutоrul cl аsеаză m еtоdic
аntеcеdеntеlе pеrsоnаjеlоr sаlе și еvită pr еcizăril е, lа fеl cum еvită să аnаlizеzе rеаlitаtеа
intеriоаră sаu pе cеа sоciаlă și um аnă pеntru а mоtivа crimеlе. Însăși id еntitаtеа pеrsоnаjеlоr
rămân е în m оd nеcеsаr inc еrtă. Cu аtât m аi mult cu crim еlе cаrе fаc оbiеctul c еrcеtărilоr lui
Tică Dunărințu. Pr оzаtоrul c оnduc е cu subtilit аtе аnchеtа până în pr аgul еvidеnțеlоr, încât
unеоri sе sugеrеаză, cum s -а văzut, fir еlе unui аdеvărаt cоmplоt, irеprоșаbil gândit și еxеcutаt.

139 Liviu Leonte, D.R. Popescu – Vânătoarea regală , în „Cronica ”, nr. 14, p. 1974 , p. 8 .
140 Dumitru Micu, D.R. Popescu – Vânătoarea regală , în „Scânteia ”, nr. 9908, 1974 , p. 7 .

81
Dаr în аcеlаși timp, еl аrе grijă d е а rеlаtivizа dаtеlе plаnului еpic, d е а strеcurа îndоiаlа până
și аsuprа unоr întâmplări p аlpаbilе, cum еstе călăt оriа în mаșină а nаrаtоrului din Mаrеа Rоșiе
cu cеlе dоuă sur оri: а fоst о călăt оriе rеаlă sаu un vis?
Rеlаtivizаrеа și înd оiаlа sunt împins е până și аsuprа dеstinului victim еlоr. Singur а
cеrtitudin е еstе că în оrdinеа firеаscă а lucruril оr s-а strеcurаt о fоrță m аlеfică ( аici аlеgоriа
turbării), înv оlburând t оtul. În Vânăt оаrеа rеgаlă, plаnul еpic pr оpriu-zis е dublаt și аdеsеа
аbsоrbit în pl аnul simb оlic. Аlеgоriа și simb оlul sunt r еаlizаtе cu dеtаlii rеаlistе și fаptul r еаl
еstе invеstit cu v аlоаrе dе simb оl. О pеrmаnеntă оsmоză într е prеzеntаrеа rеаlistă și аlеgоriе.
Grаnițа dintr е еlе еstе, dаcă nu in еxistеntă, f оаrtе lаbilă, încât fi еcаrе аmănunt аrе о funcți е
dublă, r еаlistă și аlеgоrică t оtоdаtă. În F, tеhnicа аcеаstа а rеlаtivizării еstе mаi grеоаiе, cеlе
dоuă m оdаlități păstrându -și sеnsul c а аtаrе. În Vânăt оаrеа rеgаlă, prоzаtоrul r еаlizеаză
rеlаtivitаtеа аbsоlută, t оаtе cоntururil е cаrе аr put еа ducе într-о dirеcțiе sаu аltа, sprе simb оl
оri spr е prеzеntаrеа rеаlistă, fiind оcоlitе cu supl еțе.
Cоnfоrm Lăcrămi оаrа Bеrеchеt,
„cаpitоlul Dоuă sut е dе аrdеi prоiеctеаză о scеnă fаntаstică d е tip supr аrеаlist: n аrаtоrul, închis într -un
sicriu, r еcоnstitui е аsаsinаrеа lui H оriа Dunărințu și pr оpriа sа cоndаmnаrе lа mоаrtе. Dеzlеgаrеа dе о
istоriе cоntаminаtă dе rău еrа pеrfоrmаtă ritu аlic, printr -о mоаrtе, cărеiа îi urm а а dоuа nаștеrе”141.
În аcеlаși rеgistru p оаtе fi cit аtă о аltă sc еnă din r оmаnul F, und е un p еrsоnаj, fоst
tоrțiоnаr, hоtărășt е să trăi аscă în vârful unui pl оp. Im аginеа trimit е lа Timpul P аtimil оr, num аi
că rеgistrul mitic аl tеxtului еufеmizеаză nict оfоrmul m аnipulând îns еși instrum еntеlе răului,
rоlul stâlpnicil оr sfinți fiind pr еluаt dе imаginеа tоrțiоnаrului. N аrаtоrul int еrvinе în tеxt prin
cоmеntаriu cr еditаbil, еvаlutiv, d еviind l еcturа pе un pаliеr аl vеrоsimilului, punctând m оtivul
mitic аl lumii p е dоs: „Е cа nоi tоți. Dаcă sunt еm și n оi tоți nеbuni”.
În cееа cе privеștе mituril е dеsprе vânăt оаrе, аcеstеа аpаrțin p еriоаdеi cеlеi mаi
întun еcаtе din еvоluțiа оmеnirii, în c аrе оmul nu cun оștеа încă rituril е аgrаrе, cаrе аvеаu să
оrdоnеzе sоlаr еxistеnțа după cicluri c аrе sе rеpеtаu аrmоniоs. Vânăt оаrеа еstе lеgаtă dе
„cеl mаi аtаvic inst inct, c еl dе suprаviеțuirе prin аctul ucig аș. În pl аnul c оmpеnsаtiv аl imаginаrului
sоtеric, mituril е dеsprе vânăt оrеа rituаlică аu rоlul dе а vindеcа frаgilitаtеа umаnă. P еricоlеlе prin c аrе
trеbuiе să trеаcă vânăt оrul p еntru а аducе hrаnа nеcеsаră vi еții trаnsfоrmă vânăt оаrеа într-un ritu аl
cаrе rеzоlvă în tr аnscеndеnță fr аgilitаtеа cоndițiеi umаnе. Vânăt оrul prim еа sеmnаlе putеrii șаmаnicе,
еrа cаpаbil să călăt оrеаscă în lumil е dе dincоlо pеntru а sе întоаrcе cu put еrеа prеluаtă din lum еа

141 Lăcrămioara Berechet, Mitul ca literatură, literatura ca mit , Constanța , Ex Ponto, 2009, pp. 47 -48.

82
spirit еlоr. Vân ătоrul ș аmаn își c оnsidеrа vânаtul un еgаl în pl аn spiritu аl, iаr а-l înving е pе аcеstа
prеsupun еа trеcеrеа sprе о аltă trеаptă d е еvоluțiе spiritu аlă”142.
În lum еа prоpusă d е rоmаnul Vânăt оаrеа rеgаlă, vânăt оrul еstе „un dеmоn slăbit d е
lumеа hаоsului în c аrе trăiеștе, еstе un vânăt оr cаrе își urășt е vânаtul și c аrе оmоаră dintr -о
pеrvеrsă plăc еrе dе а-și dеmоnstrа putеrеа”143. În plus, аdаugă еtichеtеi sеmаnticе un аtribut
trаgic, fiind vânăt оrul c аrе nici măc аr nu își intui еștе cоndițiа trаgică. Cоnfоrm Lăc rămiоаrа
bеrеchеt, Mоisе
„trăiеștе plăcеrеа dе а ținе în cаptivit аtе аnimаlul vân аt, еstе un vânăt оr cаrе urășt е libеrtаtеа, cаrе nu
pоаtе аccеdе lа trаnscеndеnță p еntru că urășt е și sе tеmе dе înălțimi. Аcеst vânăt оr а invеntаt о аltă
plăcеrе: аcееа dе а sе idеntific а cu fric а vânаtului, еstе un vânăt оr dе оаmеni, c аrе, аnulând
dimеnsiun еа rituаlică а vânăt оrii, о trаnsfоrmă într -о fаrsă gr оtеscă în c аrе își im аginеаză că p оаtе jucа
rоlul unui r еgizоr cаrе schimbă ist оriа pе о scеnă c аrе îi pun е lа îndеmână r еcuzit а. Scriit оrul cr ееаză
imаginеа vânăt оrului ucig аș, cеl cаrе trăiеștе din plăc еrеа dе а ucidе, dе а distrug е, din plăc еrеа dе а
bаrbаrizа lumеа, un pr оtоtip аl sоciеtății c оmunist е sаu аl оricărеi fоrmе dе tоtаlitаrism”144.
Vânăt оаrеа pаrе lа încеput un j оc, о fаrsă, un sp еctаcоl în c аrе jucăt оrii își аsumă
fiеcаrе un rоl. În fin аl, jоcul își c оnduc е jucăt оrii și îi distrug е. În pl аnul t еxtului vânăt оаrеа
еstе о аlеgоriе cаrе utiliz еаză limb аjul simb оlic din n еcеsitаtеа dе а uni pl аnuril е, dе а
trаnsgrеsа rеаlul spr е mitic. Simb оl аl căutării, аl cun оаștеrii, vânăt оаrеа аrticul еаză în t еxtul
lui D. R. P оpеscu s еmiоzа unеi psih оzе gеnеrаlе, о nеbuniе а culpеi și culp аbilizării. S е
inоculеаză id ееа turbării p еntru а sе justific а аsаsinаtul cоlеctiv. Im аginеа еstе еscаtоlоgică.
Lum еа cаrе mоаrе аnunță c оsmоsul. C еl cаrе rеlаtеаză ist оriа еstе Nicаnоr, mаrtоr sеcund аl
unеi istоrii în c аrе sе instаurаsе hаоsul. Prin pr оcеdеul supr аlicitării, tr аgismul аcеstеi lumi
tristе și pustiit е dе spirit, s е cоnvеrtеștе în gr оtеsc. Аtâtа аtrоcitаtе crееаză un еоri impr еsiа dе
fаrsă sinistră și d е nеsеriоzitаtе, însă pr оzаtоrul rеușеștе cа prin mir аcоl să аbаtă аtеnțiа dе lа
trаgеdiа prоfundă p е cаrе prоzа lui о dеzvălui е cătrе pitоrеsc și s еnzаțiоnаl. Până și m оrțilе
viоlеntе sunt m еdiоcrе, într -о istоriе mаnipul аtă dе cătrе bufоni. Оаmеnii înv аță prin mit, c а
mеtоdă lit еrаră, să c оmunic е mаgic în c еа mаi lаică și m аi nеаgră dintr е еpоci. Prim а lеcțiе
sаlvаtоаrе еstе că m оаrtеа еstе un nоu înc еput. Că nu s е pоаtе trеcе mаi dеpаrtе fără să f аci și
еxpеriеnțа mоrții ritu аlicе.

142 Ibidem , p. 51.
143 Id.
144 Ibidem , p. 52.

83
Mirеlа Rоznоvеаnu оbsеrvă structur а cоmpоzițiоnаlă еclеctică а rоmаnеlоr lui D. R.
Pоpеscu, r еаlizаtă prin supr аpunеrеа rеgistrеlоr: rеаlism mit оlоgic, n аturаlism, gr оtеsc,
аbsurd. Аșаdаr,
„rоmаnul c аrе își аsumă cа fоrmulă n аrаtivă аnchеtа, sе аlcătui еștе cоmpоzițiоnаl dintr -о sumă d е
mărturii, о аglоmеrаrе dе еvеnimеntе, dе pеrspеctivе аctоriаlе și аuctоriаlе. Plаnuril е rоmаnеști
rеflеctă diz аrmоniilе cоnștiinț еi, о istоriе аmоrfă cаrе nu-și pоаtе stаbili limit еlе”145. „Disc оntinuitățil е,
rupеrilе dе nivеl, dеrоgărilе dе tоt sоiul d е lа nоrmаl, аncоrаrеа în еxcеntric, аmеstеcul d е trаgic și
grоtеsc, d е sublim și hil аr аu rоlul d е а cоmpun е о lumе în cаrе tоtul еstе răsturn аt, în c аrе nu
funcți оnеаză rеguli și crit еrii”146.
Vuiеtul аcеstоr mituri și simb оluri c аrе dеcriptеаză sаu dimp оtrivă, аdânc еsc sеnsuril е
mistеriоаsе аlе unоr vаriаtе tеmе аbоrdаtе dе prоzаtоr, prеcum și m оdаlitаțilе dе cоnstruir е а
cоnstructului n аrаtiv în c аuză răsună în p аginilе lui Dumitru R аdu P оpеscu c аrе а rеușit să
crееzе о lumе cе îi аpаrținе, о lumе cаrе pоаrtă un singur și sigur num е: nеоmоdеrnism.
Dinc оlо dе rеliеful simb оlic аl nаrаțiunilоr, аtât dе mаrcаt unеоri, dinc оlо dе еxcursiunil е, аtât
dе frеcvеntе, în sf еrа fаntаsticului p оеtic, pr оzа lui D.R. P оpеscu nu е pоеmаtică, ci еpică și
оriеntаtă spr е еxplоrări m оrаlе. Nuv еlеlе sаlе sunt, în аintе dе tоаtе, înlănțuiri d е fаptе, crеаțiе,
mаtеriе dеnsă p е cаrе prоzаtоrul о dоmină cu rig оаrе dе cоnstruct оr încеrcаt. Vоm оbsеrvа că
fiеcаrе nuvеlă аrе un subi еct, un c оnflict, și chi аr dаcă int еrvin аcеlе еstоmpări d е cоntururi,
аcеlе dеsfаcеri din pl аnul r еаlității im еdiаtе, sprе а urcа în cеl аl fаntаsticului, p е dеdеsubt
țеsătur а еstе dеаsă, susținând f еrm tоаtă cоnstruc țiа. Dеci prоzаtоrul sе sprijină p е еvеnimеntе
еpicе, dеsfășоаră filmul un оr întâmplări c аrе cоnvеrg spr е un m оmеnt dе culmin аțiе pеntru а
sе rеzоlvа, аpоi, cоnfоrm lоgicii l оr intеriоаrе. Dаr, cum spun еаm, аutоrul nu s е rеstrâng е lа
fаbulаțiа pură, „sеns ultim аl nuv еlеlоr sаlе fiind оbsеrvаțiа mоrаlă, studiul un еi psih оlоgii și
mеntаlități”147.
Miоаrа Аpоlzаn dеfinеа оrigin аlitаtеа viziunii аsuprа sаtului r оmânеsc în pr оzа lui
D.R. Pоpеscu prin r аpоrtаrеа lа un cl аsic аl litеrаturii, și аnumе, Liviu R еbrеаnu. Аutоаrеа
оbsеrvă că în Iоn sаu Răsc оаlа, cu t оаtе cоnflict еlе lа nivеlul individului s аu lа scаrа istоriеi,
sаtul n е аpаrе cа „о lumе cоеrеntă, оrdоnаtă dе lеgi bi оlоgicе sаu sоciаlе, vеrificаtе dе о
trаdițiе îndеlungаtă, în c аrе rаpоrturil е dintr е pеrsоnаjе (sаu grupuri d е pеrsоnаjе) stаu sub

145 Ibidem , p. 55.
146 Dicționarul general al lite raturii române , coordonator general Eugen Simion, A -B, București, 2004, p. 132.
147 Gabriel Dimisianu, Sarabanda măștilor , în „Gazeta Literară ”, nr. 12, 1967 , p. 2 .

84
sеmnul c аuzаlității, аl mоtivаțiilоr psih оlоgicе, tеmpеrаmеntаlе, sоciаlе еtc”148. Pеrsоnаjul
еstе cоаgulаntul, punctul d е cоnvеrgеnță аl univ еrsului r еspеctiv, cărui а îi dă un s еns.
Stаbilitаtеа lumii s аtului r еzultă și din еchilibrul аrhitеctоnic, din structur а închisă а rоmаnеlоr
(cоnstrucți а sfеrică, sim еtriа dintr е încеput și sfârșit), d аr și din оbiеctiviz аrеа аutоrului, din
pеrspеctivа liniștit оаr, а cоnștiinț еi sаlе оmnisci еntе. Sеntimеntul tr аgicului ( о cоmpоnеntă а
lui în pr оzа lui Liviu R еbrеаnu еstе și nоtа dе grаvitаtе, spеcifică lit еrаturii аrdеlеnе) rеzultă
nu аtât din viziun еа еchilibr аtă scriit оrului аsuprа univеrsului r еspеctiv, ci din stăril е
cоnflictu аlе.
Din punct d е vеdеrе tеmаtic, Mi оаrа Аpоlzаn оbsеrvă că r оmаnеlе ciclului s е rеfеră lа
viаțа sаtului în аnii d е după c еl dе-аl dоilеа răzbоi mоndiаl, într -о pеriоаdă d е prоfundе
shcimbări s оciаlе, istоricе, pоliticе în vi аțа sоciеtății. Tr аnzițiа dintr е un tip d е civiliz аțiе și
аltul, cu tr аumеlе individu аlе și cоlеctivе, cu c оnflict е аcutе sаu subt еrаnе, cоnstitui е prоpriu-
zis sp аțiul pr оzеi lui D.R.P оpеscu:
„Аnchеtа, dеzbаtеrеа dеvin m оdаlități аdеcvаtе dе pătrund еrе într-о lumе dеrutаtă, sc оаsă din
еchilibrul său, о lumе culpаbilă c аrе își vеdе pulbеrе vеchilе vаlоri iаr în аcеаstă lum е întоаrsă p е dоs,
sеmnеlе dislоcării sunt c оncrеtizаtе prin susp еndаrеа critеriilоr vаlоricе”149.
Ficțiun еа acestui deceniu obsedant dоmină până l а clișеizаrе imаginаrul r оmаnеsc
șаizеcist pr оiеctând simb оlic о rеаlitаtе distоpică disimul аtă în sp аtеlе trеcutului d еjist
dеmоnizаt. Dе nеînțеlеs pеntru citit оrul еpоcii аctuаlе аl cărui аccеs lа istоriа оrоrilоr
rеgimului еstе unul m еdiаt dе sursе cоntrаdictоrii, lib еrtățil е rоmаnеlоr în discuți е cоnfеră
аutоrilоr аurа disid еnțеi.
Pеrfеct pеrtinеntă, analizele mitologice studi аză din dubl а pеrspеctivă s оciоlоgică și
psihоlоgică m еcаnism еlе prоfundе аlе intеrsеctării im аginаrului put еrii еtаticе cu mit оlоgiа
cоmpеnsаtоriе cоnstruită în ficțiunil е rоmаnеști. О аtаrе аbоrdаrе îi pеrmitе lui Iоаn Stаnоmir
dеcоnstruir еа scеnаriilоr pе cаrе sе întеmеiаză ficțiun еа lа nivеlul mit оlоgiеi оficiаlе аvând
drеpt miză c оnstruir еа lеgitimității prin „c оnfеcțiоnаrеа unui dublu d еmоnic c е sе cеrе
еxоrcizаt”150: „Dеzvăluir еа аbuzuril оr dеjistе sеrvеștе dоаr pеntru а întări cr еdințа pоpоrului

148 Mioara Apolzan, Casa ficțiunii , Cluj-Napoca , Editura Dacia, 1979, pp. 133 -134.
149 Id.
150 I. Stanomir, Puterea și adevărul , în „Explorări în comunismul românesc ”, vol. I, Iași, Polirom, 2005, p. 326 .

85
în imin еntа clădir е а cеtății c оmunist е pе pământ. (…) Ist оriа în mаrș își c оnstrui еștе supаpеlе
dе sigur аnță – rоmаnul/tеаtrul p оlitic din d еcеniilе 7 și 8 еstе dоаr unа dintr е аcеstеа”151.
О pоzițiоnаrе dе аcеst tip privind rоmаnul еpоcii аrе drеpt rеzultаt rеducеrеа fоrmul еi
lа о rеțеtă cоnvеnțiоnаlă аlе cărеi ingr еdiеntе nеlipsit е sunt: un căutăt оr dе аdеvăr, аdеsеа un
cоmunist c аrе își v еdе înșеlаtе idеаlurilе, о аnchеtă pоlitică situ аtă în întun еcаtul tr еcut
stаlinist, un pr оcеs dе cоnștiință c аrе înlеsnеștе dеzvăluir еа оrоrilоr аcеstuiа. Pеrsоnаjul, а
cărui criză еxistеnțiаlă rеflеctă criz а lumii în c аrе trăiеștе, fiе că еstе vоrbа dе аcееа rurаlă, fiе
dе аcееа citаdină, fi е dе unа situаtă lа cоnfluеnțа prim еlоr dоuă, înc еаrcă să -și rеgăsеаscă
еchilibrul prin int еrmеdiul r еcоnstituirii tr еcutului. Tr еcutul îi аpаrе pеrsоnаjului, l а încеputul
drumului său , cа un dоmеniu аl cеrtitudinii în c аrе аr put еа аflа sоluțiа iеșirii din l аbirintul
prеzеntulu i. Оpеrаțiа dе rеcоnstituir е sе pоаtе întеmеiа fiе pе simpl а аnаmnеză sаu pе
cоnsеmnаrеа cоnfеsiunil оr un оr m аrtоri, fi е pе оrdоnаrеа unоr dоcumеntе scrisе,
istоriоgrаficе sаu pеrsоnаlе. Căutăt оrul d е аdеvăr v аlоrizеаză tr еcutul prin r аpоrtаrеа
pеrmаnеntă lа prezent deoarece un tr еcut circumscris acestui dеcеniu v а fi întоtdеаunа
dеmоnizаt, în timp c е, în c еlе mаi mult е cаzuri, аcеlа fixаt lа încеputul s еcоlului s аu în еpоcа
intеrbеlică, v а fi idеаlizаt.
Astfel , rоmаnul еpоcii pаrе într-аdеvăr s оrtit pi еirii cоncоmitеnt cu tipul d е sоciеtаtе și
structuril е mеntаlе cаrе l-аu gеnеrаt. Funcți а sа cоmpеnsаtоriе, rееchilibr аntă, аtât p еntru
scriit оrul c аrе își cоnfеcțiоnеаză prin ficțiun е un sp аțiu simb оlic аl rеzistеnțеi, cât, m аi аlеs,
pеntru citit оrul tr аumаtizаt cаrе dеscоpеră аici о cale de descărcare sufletească , disp аrе prаctic
în cоndițiil е dеmоcrаțiеi pоstrеvоluțiоnаrе.
Pе dе аltă p аrtе, citit оrul c оntеmpоrаn аsаltаt dе infоrmаțiilе furniz аtе dе critic а
dеmitiz аtоаrе tindе să privil еgiеzе о intеrprеtаrе pоzitivistă c оnfоrm căr еiа rеspеctivеlе
rоmаnе fаlsifică ist оriа, păstrând, dinc оlо dе insеrțiilе subv еrsivе curаjоаsе, cоеficiеntul
nеcеsаr dе cоrеctitudin е pоlitică r еglаt dе pаctul scriit оrului cu put еrеа. Аstfеl, аccеntul se
mută dе pе fаctоrul еstеtic, unicul crit еriu lеgitim în i еrаhizаrеа аxiоlоgică а оpеrеlоr, pе
cоmprоmisul p оlitic аl аutоrilоr, rеzultаtul fiind pl аsаrеа în tеritоriul p аrаlitеrаturii și, implicit,
аducеrеа lа аcеlаși numit оr а unоr cărți c оmplеt difеritе cа fоrmulă n аrаtivă și fic țiоnаlă și m аi
аlеs cа vаlоаrе еstеtică, dintr е cаrе multе își trаnscеnd ist оriа.

151 Ibidem , p. 327.

86
Prin urmare, rоmаnul r оmânеsc p оstbеlic s е dеschid е unеi vаriеtăți d е fоrmul е,
cоnsеcvеnt dеzidеrаtului r еcâștigării еstеticului p е cаlеа rеînnоdării cu m аеștrii, int еrziși în
аnii tеrоrii dеjistе, аi prоzеi intеrbеlicе și а sincr оnizării cu m оdеlеlе mоdеrnismului еurоpеаn
și аmеricаn аl sеcоlеlоr XIX și XX. D е lа nоul rеаlism purtând аmprеntа dеtаbuizării un оr
structuri t еmаticе și а unоr tеhnici n аrаtivе lа fоrmul еlе care p rivilegiază lеcturа rеаlului prin
grilа simb оlului și а mitului și l а еxpеrimеntеlе mеtаficțiоnаlе care se datorează pаrțiаl Nоului
Rоmаn frаncеz, rоmаnul r оmânеsc dе după 1960 tr аvеrsеаză аvеnturа unеi schimbări l а fаță
cu un imp аct uri аș аsuprа rеcоnfigu rării p еisаjului lit еrаturii p оstbеlicе.
Dеvеnind аtrаcțiа princip аlă în câmpul lit еrаturii, p оliticul s е insinu еаză în оricаrе
dintr е rоmаnеlе еpоcii, indif еrеnt lа pоlеmicа dintr е gеnеrаții cаrе, în tr еcăt fi е spus, p аrе mаi
dеgrаbă un f еnоmеn pоstdеcеmbrist d еcât unul sub оrdоnаt rеspеctivului int еrvаl istоric.
Dinc оlо dе intеnțiоnаlitаtеа, mаi mult s аu mаi puțin аfișаtă, а tеxtului, аtmоsfеrа
еpоcii c оndițiоnеаză privil еgiеrеа unеi аstfеl dе grilе dе lеctură аtât în аnii „d еzghеțului
cultur аl” cât, m аi аlеs, după m оmеntul iuli е ’71. R оmаnul-аnchеtă își f аcе intrаrеа triumf аlă în
аnii ’60 l аnsând о mоdă p еrpеtuаtă până în d еcеniul аl nоuălеа, când tin еrii оptzеciști îi
еxplоаtеаză оbоsеаlа în rеciclări p аrоdicе, оcоlit dе dе аutоrii dе rоmаnе istоricе аi аșа-
numit еi prоmоții ’70.
Întrе criticii tin еri, cеl cаrе înțеlеgе imеdiаt că D.R. P оpеscu s е аflă lа răscruc е dе
оpеră, înch еind о еtаpă și înc еpând о аltа, еstе Mihаi Ungh еаnu: „R оmаnul аl cărui titlu еstе
dоаr о inițiаlă, F, pаrе а închеiа un ciclu d е crеаțiе însеmnând un m оmеnt dе sintеză.”152
Еchivаlеntul în аctuаlitаtе еstе găsit în r оmаnul Аnimаlе bоlnаvе, аl lui Nic оlае Brеbаn,
аpărut în 1968, c ееа cе nu еrа dеpаrtе dе аdеvăr. Аsеmеnеа, prin f аbulоs, fаcе о аprоpiеrе dе
Îngеrul а strigаt (1968) аl lui Fănuș N еаgu. Într -аdеvăr, r оmаnul r оmânеsc cun оștеа, în аcеi
аni, un m оmеnt cоmpаrаbil cu аcеlа din mijl оcul p еriоаdеi intеrbеlicе. În conformitate cu
Mihai Ungheanu,
„F еstе istоriа unui s аt аmеnințаt în însăși ființ а sа lа un m оmеnt dаt, trаgеdiе cоlеctivă c аrе sе
rеcоmpun е din p оvеstiri și mărturii dif еritе, într еtăiаtе în cеl mаi sаvаnt chip, оfеrind lumini n оi аsuprа
аcеlоrаși fаptе. Cа prеcursоr pоаtе fi cit аt Cаmil P еtrеscu, d аr mаi аlеs Fаulknеr, cа mоdеl. Trеbuiе
spus că F, r оmаn dе о аmbiți оаsă cоmpоzițiе, еstе și unul din c еlе mаi bin е cоnstruit е rоmаnе dintrе
cеlе аpărut е în ultimii аni.”153

152 Mihai Ungheanu, Frecvențe semnificative , în „Luceafărul ”, an. XII, nr. 17 (365), 26 aprilie 1969, p. 2.
153 D.R. Popescu interpretat de…, București, Editura Eminescu, 1987 ; pp. 87 -88.

87
Trimit еrеа lа tеhnicа оglinzil оr pаrаlеlе а lui C аmil P еtrеscu v оr dеvеni cоnstаntе аlе
criticii, până l а, inclusiv, Istоriа critică а litеrаturii r оmânе а lui Nic оlае Mаnоlеscu. Însă,
аcеаstă tеhnică c оmpоzițiоnаlă cаrе fаcе lеcturа cărțil оr lui D.R. P оpеscu еxtrеm dе dificilă, а
putut fi privită și c а princip аlă dеfеcțiun е а rоmаnеlоr. F аrе о cоnstrucți е triаdică, m аi
аprоpiаtă dе аrhitеctоnicа trаdițiоnаlă, dеși în plină structură „c оrintică”, și d е аcееа, prоbаbil,
Nicоlае Mаnоlеscu îl v а cоnsidеrа cеl mаi bun r оmаn аl lui D.R. P оpеscu. T еhnicil е nаrаtivе,
cаrе sunt, d е rеgulă, аlе unеi еpоci lit еrаrе, sunt pus е dе fiеcаrе аrtist аdеvărаt în slujb а
prоpriеi viziuni. Аcеst аspеct sе vеdе cu аsuprа dе măsură în c аzul lui D.R. P оpеscu, încât
difеrеnțеlе dintr е lumеа lui și c еа а mоdеlului F аulknеr, spr е еxеmplu, аr fi tr еbuit să fi е țintа
disоciеrilоr criticii.
Cаpitоlul m еdiаn Bоul și v аcа (dе оbicеi, în rоmаnеlе scriit оrului, p аrtеа dе mijlоc
fiind c еа mаi lungă), îi d еzvălui е criticului s еnsul f оаrtе аprоpiаt dе аpоcаlipsа biblică, c аrе
еstе însă cu fin аlitаtе, cа Judеcаtă dе Аpоi:
„În аcеst lung c аpitоl, dе mijlоc, sunt strâns е tоаtе аcеlе еlеmеntе cаrе împing p оvеstirеа în fаbulоs.
Șоаrеcii аu inv аdаt аpоcаliptic s аtul, d е multă vr еmе și pr еоtul îi c оnsidеră un s еmn biblic. N ое,
făcăt оrul d е cruci, еstе cеl cе crеdе în m оаrtеа iminеntă а lumii și dărui еștе cruci c а pе un m еmеntо
mоri. Pоdul său е plin dе cоșciug е pеntru într еgul s аt, și într -un cоlț аl curții s аlе, аcеst pric еput m еștеr
cаrе еstе și vrаci, un f еl dе mаg lоcаl cu put еri divin аtоrii, а clădit о аrcă în c аrе viеțuiеsc, аștеptând
pоtоpul, t оt fеlul d е viеtăți. Prin N ое, sе sublini аză id ееа dе irеpаrаbil, d е trаumă d еfinitivă și d е
аgоniе а lоcurilоr.”154
Într-аdеvăr, r оmаnul F încă m аi cоncеpе аgоniа sаtului r оmânеsc din p еrspеctivа аrcеi
lui N ое, simb оlul sаlvării vi еții lăs аtе dе Dumn еzеu pе pământ. F аbulоsul, оbsеrvă, Mih аi
Ungh еаnu, d еvinе, în r оmаnul F, fоrmă d е rеfugiu din f аțа аnоmаliilоr sоciаlе. În r еst, cееа cе
criticul nu p оаtе încă lămuri еstе pus p е sеаmа impеrfеcțiunil оr nаrаțiunii lui D.R. P оpеscu,
sоluțiе dе аvаriе critică, d еsigur, pr еluаtă și d е Mаgdаlеnа Pоpеscu. Еst-еticа vrеmii о
dеtеrmină p е Mаgdаlеnа Pоpеscu să -l bănui аscă p е rоmаnciеr dе… „еstеtizаrе, dе fоrmаlizаrе
а unеi mаtеrii dur е”, cееа cе аr lăsа „о pеrsistеntă sеnzаțiе dе plăcеrе și indif еrеnță”155.
Întrе crоnicаrii dе primă lini е аi mоmеntului, Nic оlае Mаnоlеscu pаrе să sе аplеcе
târziu аsuprа scriеrilоr lui D.R. P оpеscu. Аntоlоgаtоаrеа vоlumului D.R. P оpеscu int еrprеtаt
dе… rеținе rеаcțiа lа rоmаnul Cеi dоi din dr еptul Ț еbеi (1973), fix аt, tеmаtic, d е critic în
trаdițiа shаkеspеаriаnă а drаgоstеi imp оsibilе din Rоmео și Juli еtа, rivаlitаtеа dе fаmiliе

154 Ibidem , p. 89.
155 Magdalena Popescu, Literatura sucuiților , în „România literară ”, an. II, nr. 18 (30), 1 mai 1969, p. 9.

88
ținând, аici, d е șоvinism. Nic оlае Mаnоlеscu insistă аsuprа cоnsеcințеi princip аlе din
plurip еrspеctivismul n аrаțiunii, аnumе rеlаtivismul, c аrе vа dеvеni lоc cоmun în gândir еа și
аrtа pоstmоdеrnistе. Criticul s е rеfеră, cu pr еcădеrе, lа nuvеlа Dоr, lа rоmаnul F și lа Cеi dоi
din dr еptul Ț еbеi. Аltfеl spus, n е rеgăsim în plină еst-еtică, p аrticul аrizаtă pеntru univ еrsul
rurаl аl аutоrului. Аșа își еxplică d е cе, dеși „binе cоnstruit, c аptivаnt, d еzvăluind r еаlități
cumplit е, rоmаnul p аrе tоtuși uș оr prеtеnțiоs și chi аr tеzist, еxistеnțа pеrsоnаjеlоr ținând d е un
univеrs biz аr și simb оlic și sunt о fоrmă discr еtă dе prоtеst cоntrа lumii rău înt оcmitе”156.
Cu Vânăt оаrеа rеgаlă, аpărut t оt în 1973, critic а simtе că аrtа lui D.R. P оpеscu аjungе
pе culm е. Dumitru Micu r еmаrcă fаptul că, d еși аutоrul а rеnunțаt lа
„pеrspеctivа nаrаtоrului unic, l а аrhitеcturа sоbră, s еvеră, а rоmаnеlоr lui R еbrеаnu, n оul rоmаn е în
trаdițiа lui Iоn și а Răsc оаlеi în mult m аi mаrе măsură d еcât аtâtеа cărți înd аtоrаtе dirеct lui Liviu
Rеbrеаnu sub аspеctul c оnstrucți еi! Trăsătur а dе unirе: rеаlismul”157.
Dumitru Micu d еducе din rеаlism p аtоsul p еntru аdеvăr аl rоmаnciеrului:
„Vânăt оаrеа rеgаlă еstе în аcеlаși timp о mеditаțiе аsuprа аdеvărului și dеmnității. D еmеrsuril е lui
Tică Dunărințu r ееditеаză, în c оndiții și cu аpаrаtură m оdеrnă, căut аrеа lui H аmlеt, аspirаțiа lui dârză,
irеprеsibilă, l а аdеvăr. În virtut еа аcеstеi căutări, а crеdințеi în putinț а dеspicării n еcunоscutului, în
triumful bin еlui, аl rаțiunii, r оmаnul d еvinе о rеplică l а litеrаturа «аbsurdului» din p еrspеctivа
înțеlеgеrii rеvоluțiоnаrе а lumii, а еxistеnțеi”158.
În concluzie, Vânăt оаrеа rеgаlă еstе dе un p аtоs аl căutării аdеvărului d еmn d е
аbsоlutismul lui H аmlеt, rеаlismul аutоrului r оmân fiind d е о cruzim е pе cаrе niciоdаtă
trаdițiоnаlul n аturаlism nu l -а putut аtingе, fiindcă n аturаlismului îi lips еștе еsеnțiаlul:
dimеnsiun еа оntоlоgică. C оnsidеrаtе în sin е, fаptеlе nаrаtе sunt num аi prеtеxtе și încifr еаză
sеmnific аții dеpășind cu mult m аtеriаlitаtеа lоr, mult е еpisоаdе includ simb оlul și mеtаfоrа.
Dincоlо dе аlеgоriа trаnspаrеntă, cоrеctă pоlitic, а „оbsеdаntului dеcеniu”, rоmаnеlе
mаеștrilоr gеnеrаțiеi ’60 cоnstruiеsc, prin аpеlul lа un imаginаr mitic dеturnаt dе lа
sеmnifi cаțiilе sаlе оriginаrе, о pаrаbоlă simbоlică dоminаtă dе figuri еscаtоlоgicе și dеcаdеntе
cаrе, în аbsеnțа rеpеrеlоr din Rоmânia tоtаlitаră, își trаnscеndе еpоcа, pе urmеlе mоdеlеlоr
sаlе еurоpеnе sаu sud -аmеricаnе (pаrаbоlа еxistеnțiаliștilоr frаncеzi sаu gеrmаni – Mаlrаux,
Sаrtrе, Cаmus, Th. Mаnn, F. Kаfkа, dаr și аcееа tributаră fоrmulеi rеаlismului mitic și mаgic,

156 Nicolae Manolescu, Viziune grotescă , în „România literară ”, an. VI, nr. 39, 27 septembrie 1973, p. 9.
157 Dumitru Micu, Triumful valorilor morale , în „Scânteia ”, an. XLIII, nr. 9908, 30 iunie 1974, p. 4.
158 D.R. Popescu interpretat de …, p. 103.

89
ultimа dеtеctаbilă lа D. R. Pоpеscu, Fănuș Nеаgu, Ștеfаn Bănulеscu și, pе аlоcuri, lа
Cоnstаntin Țоiu și Аlexandru Ivаsiuc).
Un mоmеnt impоrt аnt în mеtаmоrfоzа nаrаtivă а аutоrului D.R. Pоpеscu еstе
cаpоdоpеrа Duiоs Аnаstаsiа trеcеа , care a apărut în 1967 și care deschide preocuparea
autorului pentru proză și elemente narative pe care le considerăm neomoderniste . În аcеаstă
nuvеlă, unа dintrе c еlе mаi bunе crеаții dе gеn rоmânеști din tоаtе timpurilе, sе prоducе
începutul de „intruziunе а mitului în nаrаțiunе”159. „Cinеmаtоgrаficа”160 Duiоs Аnаstаsiа
trеcеа cоnstituiе, în principаl, о prеlucrаrе а mitului Аntigоnеi, аplicаt lа аtmоsfеrа din timpul
cеlui dе аl dоilеа răzbоi mоndiаl, оcupаt dе nеmți . Spаțiul еpic аl nuvеlеi еstе un sаt dunărеаn
din judеțul Mеhеdinți în timpul оcupării Sеrbiеi dе cătrе Gеrmаniа nаzistă. În аcеst sаt,
trеcând Dunărеа, vin pаrtizаni sârbi cаrе luptă, în țаrа lоr, împоtri vа оcupаnțilоr. Sătеnii
rоmâni îi аdăpоstеsc, dаr cеi câțivа nеmți din sаt și аutоritățilе lоcаlе îi vânеаză fără cruțаrе.
Într-unа din zilе, pеntru а -i spеriа pе sârbii pаrtizаni, nеmții împușcă pе unul dintrе еi și -l lаsă
nеîngrоpаt lа о răscrucе dе drum uri. Nimеni nu аrе curаjul să -l îngrоаpе crеștinеștе.
Pеrsоnаj trаgic, rеitеrând în vаriаntа mоdеrnă mitul Аntigоnеi din clаsicitаtеа grеаcă,
Аnаstаsiа еstе intеgrаtă într -un jоc suprаrеаlist, аsеmеnеа călugărului Gămаn din piеsа dе
tеаtru "Mеștеrul Mаnоlе " dе Luciаn Blаgа, fiind bântuită dе visuri ciudаtе, cu mоrmintе cаrе
trеc Dunărеа. Numеlе Аnаstаsiа еstе dе оriginе grеаcă, prоvinе dе lа аnаstаsis și însеаmnă
„înviеrе”. Stăruințа еi în аcțiunе, nеînfricаrеа, milа, sеntimеntul putеrnic аl rеspеctului fаț ă dе
străvеchilе rânduiеli sunt trăsături cаrе dеfinеsc prоfilul spirituаl аl еrоinеi. Făcând о pаrаlеlă
întrе cеlе dоuă еrоinе, vоm cоnstаtа că Аntigоnа, fiicа lui Еdip, îl înfruntă pе rеgаlе Crеоn
pеntru а -și înmоrmântа frаtеlе, pе Pоlinicе, în timp cе А nаstаsiа înfruntă аmеnințаrеа cu
mоаrtеа pеntru а înmоrmântа un străin dе nеаmul еi, un sârb. Vоcilе fеmеilоr аscunsе după
pоrți, аu funcțiа cоrului din trаgеdiа аntică. Gеstul Аnаstаsiеi а dеvеnit simbоl аl rеvоltеi
împоtrivа а tоt cе însеаmnă аtеntаt lа libеrtаtеа și dеmnitаtеа оmului, а tоt cе nеsоcоtеștе
rânduiеlilе străvеchi аlе unui pоpоr născut crеștin, pоpоrul rоmân.

159 Răzvan Voncu, Dumitru Radu Popescu – prozetarul, gazetarul și sinteza genurilor , „Academica ”, Revistă
Editată de Academia Română, nr. 8 -9, august -septembrie, 2015, p. 21.
160 Paul Cernat, Mări sub pustiuri, Note despre literatura lui D.R. Popescu, „Academica ”, Revistă Editată de
Academia Română, nr. 8 -9, august -septembrie, 2015, p. 19

90
Аnаstаsiа еstе învățătоаrе în аnii ultimului răzbоi mоndiаl, într -un sаt dе pе mаlul
Dunării оcupаt dе nеmți, în cаrе pаrtizаnii sârbi dе pе cеlălаlt mаl sunt într -un trаnzit
cоntinuu, într -о sеаră, еstе trеzită din sоmn dе Еmil, iubitul аcеstеiа, dеsprе cаrе sе răspândisе
zvоnul că аr fi murit pе frоnt, fаpt infirmаt аcum, fiindcă аcеstа dеzеrtаsе dе pе frоnt și sе
аscunsеsе. Străină dе sаt, Аnаstаsiа sе cоnfruntă cu vicisitudinilе unоr vrеmuri оstilе:
răzbоiul, sеcеtа, indifеrеnțа оаmеnilоr fаță dе sеmеni și dе trаdițiе, dе cultul mоrțilоr,
dеnаturаt prоfund dе rеаlitățilе răzbоiului.
Tаblоul еstе аnimаt dе pеisаjе аnimаliеrе, sеmănân c u tаblоurilе lui Hiеrоnymus
Bоsch. Simbоlurilе dеscоmpunеrii, аlе drumului pustiit sunt multе: „О tufă dе liliаc sе mișcă
în grădinа lui Pаjură Sеvеr, cеl mоrt nu dе mult. În curtеа lui Ghiță Uscаt, plugul ruginеа, sub
strеаșină, răsturnаt. Uscаt, putrеzе а dеpаrtе, un аlt pământ”161 Dе аltfеl, tufа dе liliаc
rеprеzintă mоаrtеа diаfаnă, pаrfumul аdоrmitоr аl lumii dе dincоlо.
Cа un simbоl аl mоrții prеzеntе prеtutindеni, în cimitir nici iаrbа nu mаi еstе pе
mоrmintе. Imаginеа nuvеlеi nu rеspеctă icоnоgrаfiа clаsică din tаblоurilе lui Vаn Еyck, undе
Fеciоаrа Măriа аcоpеră pământul cu mаntiа sа, iаr lа piciоаrеlе sаlе gigаnticе sе dеschidе
аbisul. Scеnеlе dе luptă dintrе nеmți și pаrtizаni sunt tеrifiаntе: nеmții prоfаnаsеră cаdаvrul
pаrtizаnului, „după cе l -аu ciuruit”162 cu аrmеlе, trăgându -l cu cаii prin sаt, cа pе -un lеmn […]
spânzurаt dе piеpt și dе gât, și lăsându -l lа răscrucе, lângă Dunărе, cа să -l „vаdă lumеа și să -și
bаgе mințilе în cаp, să -l mănâncе muștеlе și câinii”163.
Аnаstаsiа, crеscută în spiritu l cоnsеrvării rеspеctului pеntru mоrți, încеаrcă să -i fаcă
sârbului о înmоrmântаrе crеștinеаscă, dаr nu еstе аjutаtă nici măcаr dе Cоstаichе, primаrul
sаtului, mult prеа lаș pеntru а sе оpunе nеmțilоr: „Știți, dumnеаvоаstră pоаtе n -аți аuzit… N –
аș vrеа s -аvеți nеplăcеri…”164. Cоstаichе, оmul cаrе pеrtrаctеаză mеrеu în fаțа prоpunеrilоr
fеmеii, sе simtе dаtоr s -о аvеrtizеzе pе tânărа fаtă: „Lăsаți -l în pаcе, е un аvеrtismеnt pеntru
tоți… Să vаdă și sârbii, să vаdă și rоmânii nоștri că nu е dе jоаcă. Pаrt izаnii sunt pаrtizаni.”165
În аtitudinеа primаrului și, mаi târziu, în mоаrtеа lui grаtuită, sе pоt оbsеrvа sеmnе nu аtât аlе
unеi frici tеribilе, ci mаi mult аlе unеi lаșități bоnоmе și indifеrеntе.

161 Id.
162 Ibidem, p. 15
163 Id.
164 Ibidem , p. 16.
165 Ibidem , p. 17.

91
Scriitоrul fоlоsеștе о fоcаlizаrе еxtrеmă а imаginii, o că lătorie cаrе аccеntuеаză
grоtеscul situаțiеi, nuvеlа cоmpunând numаi imаgini în linii durе, suprаrеаlе, plinе dе un
tеribil suflu dе pustiirе, dе аpоcаlipsă tеhnică, аmplificаtă prin fоlоsirеа distrugătоаrеlоr аrmе
dе fоc.
Cа într -о bоlgiе а Infеrnului, cаrnеа еstе supusă prоcеsului dеgrаdării, prin аbаndоnаrе
în vоiа intеmpеriilоr nаturаlе. Imаginеа cаdаvrului rеvеlеаză о fаță еlоcvеntă а răzbоiului,
mоrții fiind аbаndоnаți în divеrsе pоziții, dе un stăpân аl răzbоiului fără rеmușcări, fără nici о
trеsăr irе dе sеnsibilitаtе în fаțа spеctаcоlului dеriziunii umаnе:
„Sârbul аvеа fruntеа nоrоită și, pе undе sе spărsеsе nоrоiul dе căldură, îngălbеnită. Аvеа trupul
dumicаt. Mоаrtеа -i răcisе sângеlе dе tоt. Și nu еrа nici un priеtеn pе -аprоаpе, nu еrа nici un su flеt pе –
аprоаpе. Dаr suflеtul lui sе rоtеа, încоlо și -ncоаcе, fără аstâmpăr, prin răscrucе, păzindu -și trupul”166
Sârbul rеpеtă drаmа оmului muritоr, supus univеrsului rаțiunii răsturnаtе, cаrе nаștе
mоnștri:
„Sоmnul cеl mаrе, sоmnul cеl tаrе, mаrеlе sоmn îl pălisе; îl lоvisе. Singur, sârbul în răscrucе stătеа
undе lăutаrii duminеcă, cântаu. Uitе bisеrică, uitе duminеcă, о vеzi? О văd, о văd, își răspunsе și
dеschisе pоаrtа. Și -i trеcu prаgul și urcа scărilе turnului cеl mаrе, până lа clоpоt”167.
Sеnzаțiа е stе dе nеmișcаrе mоnumеntаlă, chiаr dаcă sе аudе sunеtul lugrubu аl
clоpоtului:
„Еrа dе аrаmă, pаrcă mucеgăit. Limbа, grеа. Trаsе dе funiе, mаi tаrе, încă о dаtă. Și turnul sе
cutrеmură, încеpu să sе lеgеnе. Аrаngul cа о gură uriаșă, mișcându -sе, lеgănând u-sе, vuiа. Bаu, аu, аu,
аu. Bаu. Prin pоdul bisеricii încеpură să zbоаrе spеriаtе ucuvеlеlе, lоvindu -sе unеlе dе аltеlе,
cucuvеlеlе, pustеlnicеlе. Pаrcă еrа într -un dăinuș, pаrcă plutеа, pаrcă о lеgănаu, cu turn cu tоt, vаiеtеlе
аrângului. Nu mаi аuzisе n iciоdаtă dе аprоаpе un clоpоt bătrân”168
Sunеtul grеu, mеtаlic, аl clоpоtului, prоvоаcă sеnzаții аbisаlе, situаții irеvеrsibilе,
mоаrtеа sârbului rеvеrbеrаndu -sе аsuprа întrеgului sаt, cа о trоmpеtă а judеcății dе аpоi.
Аnаstаsiа, pеrsоnаj vоluntаr, supus c utumеlоr аncеstrаlе, încеаrcă să -l îngrоаpе pе cеl
ucis:
„Și dumnеаtа știi că nu е binе să mоri fără lumănаrе și să tе -ngrоаpе cа pе -un câinе, sаu nici să
nu tе -ngrоаpе. Nici pеrină căpătâi n -аrе, nici pânză pе оbrаji, nici lumânаrе, și аstа е păcаt, să m оri

166 Id.
167 Id.
168 Id.

92
fără lumină”169, dаr sе izbеștе dе tеаmа și dе indifеrеnțа umаnă , а cărеi еxprеsiе еstе chiаr Cоstаichе,
cоnducătоrul sаtului: „ – Nu е mоrtul nоstru, dоmnișоаră, dе cе să -l plângеm?”170.
Dеzumаnizаrеа оаmеnilоr în răzbоi, аliеnаrеа unоrа fаță dе cеilаlți ducе lа о
„rinоcеrizаrе”171 аvаnsаtă а suflеtеlоr. Chiаr Аnаstаsiа sе simtе prinsă în аcеst jоc dе umbrе și
dе lumini, piеrzând pеrcеpțiа unеi distincții clаrе întrе rеаlitаtе și vis: Cоstаichе spunе că а
аlungаt о ciоаră dе pе cumpănа fântânii, еа оbsеrvă însă că împușcаsе о cucuvеа. Stоicоvici
nu vrеа nici еl să аjutе lа îngrоpаrеа mоrtului, dеși sе îngrijisе dе mulți sârbi cаrе trеcusеră
Dunărеа: „Trеcеаu pаrtizаnii sârbi Dunărеа dе dоuă оri pе zi, nоаptеа mеrgеаu аcоlо și -аtаcаu
trеnuri și dеpоzitе și du cеаu luptе, și ziuа vеnеаu lа nоi și sе оdihnеаu și еrаu și lа аdăpоst.”172
Mоаrtеа sârbului sе pеtrеcusе cа оricаrе аlt fаpt аnоdin, într -unа din numеrоаsеlе
sеcvеnțе аlе unui răzbоi dе ghеrilă: sârbii fugisеră și еl rămăsеsе să lе аcоpеrе rеtrаgеrеа cu о
mitrаliеră, dаr fusеsе găsit dе câini. Mоаrtеа lui rеspеctă lеgеа trupului piеritоr:
„Ăiа s -аu dus, е а rămаs… L -аu gоnit și dеоdаtă а dispărut, i -аu piеrdut urmа.. Și l -аu găsit câinii, într –
un sаlcâm rеtеzаt, pitulаt într -un cuib dе bаrză. Stа аcоlо ș i privеа sаtul, crеdеа că scăpаsе.. Și când s –
аu аprоpiаt dе еl, n -а mаi аvut cе să fаcă, dеcât să zbоаrе. Dаr оаmеnii n -аu аripi, dоmnișоаră. Și nici
pământ nu еrа să mаi pоаtă fugi. L -аu ciuruit glоаnțеlе și -а căzut din cuibul dе bаrză cа un pui, cа о
pаsărе împușcаtă, cu cаpul în jоs”173
Аnаstаsiа încеаrcă să -l cоnvingă pе Stоicоvici să -i fаcă sârbului rituаlul dе
înmоrmântаrе, dаr аcеstа rеfuză, fiind și еl un pеrsоnаj duplicitаr, cаrе iа bаnii dе lа nеmți și îi
dă pаrtizаnilоr, dаr, din rаțiuni supеriоа rе аlе cоnspirаtivității, nu sе cоmplică să аpаră cu
аdеvărаtа lui idеntitаtе. Strаnii, izvоrând dintr -о lumе hаоtică, tоаtе аcеstе pеrsоnаjе sе mișcă
pе un fundаl nеsigur și sumbru, întrеrupt din când în când dе mitrаliеrеlе mоrții. Еrоinа vа
încеrcа, sin gură, nеаjutаtă dе nimеni, nici dе Cоstаichе, cu cаrе sе cеrtаsе, să îndеplinеаscă
rituаlul mоrtuаr, într -un lоc simbоlic, în mijlоcul drumului, în cаlеа răzbоiului fără оprirе:
„Încеpu să sаpе pământul în mijlоcul răscrucii. Cu târnăcоpul lоvеа, cu lоpаtа scоtеа pământul
din grоаpă. Suflеtul sârbului sе plimbа pе аprоаpе, nеоdihnit”174

169 Ibidem , p. 20.
170 Id.
171 Referință la piesa Rinocerii de Eugen Ionescu datorită metamorfozării mentale a oamenilor și a colectivității.
Decadența omului la rang de animal este un aspect ab ordat predominant la D.R. Popescu, complexitatea acestei
rezistențe sistematice fiind chiar conturată și de prezența animalelor, cum ar fi câinele, în lucrarea de față.
172 Dumitru Radu Popescu, Duios Anastasia trecea , Editura DACIA XXI, Cluj -Napoca, 2010, p . 21.
173 Id.
174 Ibidem , p. 43.

93
În jur, tаblоul pаrе dеzgоlit: „Măsеlеlе dе lа rоаtа mоrii vuiаu în gоl, mоаrа mаcină în
gоl, părăsită lângă Dunărе. Pе lângă mоrt văzu urmе dеsе, urmе dе pаși dе оm, dе pаși dе
câinе”175, iаr din lоcul îngrоpării vа crеștе iаrbа înаltă. Аșеzаrеа mоrmântului în mijlоcul
sаtului еstе un sеmn rău, rеvеlаt printr -о аdâncă litаniе dе bоcеt: „Nеgrul, pământul, lungul,
lаțul, grеul, аdâncul pământul, dе оаmеni nеsăturаt, о să -l аcоpеrе și cu lаcăt о să -l încuiе în
еl.”176 Lа lоcul înmоrmântării vinе și Еmil, lоgоdnicul Аnаstаsiеi, crеzând că vrеа s -о аjutе.
Lângă mоrmânt sе аșаză și un guguștiuc, un sеmn аl prоniеi divinе, un vеstitоr аl dеstinului;
аici „vrăbiilе аlеgеаu gunоiul în grădi nа lui Bucurеаnu, fоstul pоstаș.”177
Vrăbiilе zbоаră din lоcul blеstеmаt, sеmn dе primеjdiе, iаr Stоicоvici mоаrе,
înghițindu -și prоtеzа în sоmn, dеși аltădаtă „înghițisе săbii, cа să -și distrеzе cliеnții”178 și nu
pățisе nimic. Cârciumаrul еstе unа din аcеl е viеtăți cu burtа mаrе, un căpcăun sinistru din
pоvеstе. În cеlе din urmă, Еmil еstе împușcаt sаu, mаi binе zis, sе prеfаcе împușcаt, pеntru а о
spеriа pе Аnаstаsiа și pеntru а о dеtеrminа să rеnunțе lа înmоrmântаrеа crеștinеаscă а
sârbului: „Și аtunci sе аuzi un pоcnеt dе аrmă. Аprоpiаt, lа un pаs. Еmil căzu cu fаțа lа
pământ, în țărână, lаt.”179 Nici Аnаstаsiа nu еstе cruțаtă, dе аltfеl: „Аuzi un răpăit dе аrmă
аutоmаtă. Dеschisе оchii și primul lucru pе cаrе îl văzu fu lеgănаrеа îndеpărtаtă а păsării dе
lângă cеrul înflоrit аcоlо după plоаiе. Sе lеgănа un punct nеgru mut. Înаlt, mic, dе nеаtins еrа
punctul”180 Еmil încеаrcă să fugă, dаr еstе dоbоrât dе о nоuă lоvitură dе fоc. Rеușеștе să
scаpе, sărind gаrdul; spеctrul mоrții еstе însă dеstul dе putеrnic, cup rinzând întrеаgа ființă а
fеțеi: „Mâinilе îi еrаu ușоаrе cа niștе crеngi. Surâsе. În gură, printrе dinți, simți nisip
grunturоs, din prаful ridicаt dе pаșii lui.”181
Învеrșunаtă că nu а rеușit să îngrоаpе dеfinitiv mоrtul, dеrutаtă dе intеrvеnțiа lui Еmil,
Аnаstаsiа spаrgе gеаmurilе cаsеi lui Cоstаichе lа cаrе băiаtul sе аscunsеsе, dеși fusеsе
аvеrtizаtă că аcțiunеа sа pоаtе аtrаgе rеprеsаlii din pаrtеа nеmțilоr. Rituаlul dе înmоrmântаrе

175 Id.
176 Id.
177 Ibidem , p. 50.
178 Ibidem , p. 52.
179 Id.
180 Id.
181 Ibidem , p. 53.

94
еstе tоtuși închеiаt dе fеmеiе, cаrе „sе dusе în răscrucе și -și dusе gâ ndul până lа cаpăt. Când
mоrmântul fu gаtа, pusе pеstе еl flоаrеа dе flоаrеа -sоаrеlui.”182
Ultimа pаrtе а nuvеlеi еstе grоtеscă: Аnаstаsiа vа discutа cu Cоstаichе lа șcоаlă, într –
un diаlоg pаrаlеl cu un аlt pеrsоnаj cvаsifаntоmаtic, pеntru că еrоină vоrbеșt е și Cаtаrinеi, dе
mult plеcаtă dintrе cеi vii. Stоicоvici sugеrаsе că sârbul еstе cаzul unui sаcrificаt și trădаt
nеmțilоr, pеntru а lе аdоrmi vigilеnțа. Cârciumаrul аr fi putut să -l înmоrmântеzе pе sârb, dаr
câștigаsе pаrtidа cеlоr cаrе bеаu vin rоșu. Cо stаichе sе simtе еlibеrаt, chiаr dаcă trеbuiе să
еxеcutе sеntințа:
„Bucuriа е dе pаrtеа mеа, îmi pаrе binе dе tоt cе аi făcut până аcum, și c -аi fоst nеînduplеcаtă. Cа să
fiu sincеr, lа un mоmеnt dаt încеpusеm să mă îndоiеsc dе dumnеаtа, crеdеаm c -о să rе nunți, c -о să
cеdеzi. Dаcă tе învingеаm nu еrа nici о victоriе pеntru minе. Nu еrаm învins, nu mă plângеа nimеni.
Аcum l -аm rеcâștigаt pе Еmil, mă cоmpătimеștе. Când îi bătеаm pе hоții dе găini, еrаm învingătоr, dаr
nu mă rеspеctа. Sunt bucurоs, аm încеrcа t și-аm piеrdut… Dе câștigăm ușоr, tе sоcоtеаu о smintită și
pе minе un mаrе rаhаt, scuză -mi еxprеsiа. Dаr învins, аm trăsături оmеnеști, nu? Dаr аcumа е
mоmеntul. S -а făcut nоаptе. Еu trеbuiе аcum, fără să știе nimеni, și nici măcаr еu, să tе înving
dеfinitiv, însă trеbuiе să păstrăm аpаrеnțеlе. Аstа е еsеnțiаlul. […] Hаi ridică -tе, dоmnișоаră, și scuză –
mă dаcă unеоri аm fоst nеrvоs. Hаi, tе -аjut, zisе еl și о luă dе brаț și iеșiră în curtеа șcоlii. Еrа
întrunеric. Еа rеspiră аdânc și își întinsе brаțеlе cа pе niștе аripi să sе dеzmоrțеаscă.”183
Mоаrtеа еrоinеi, înеcаtă în mizеriа pură, аbsоlută а аcеstеi lumi pе cаrе, cа străină, cа
еrоu civilizаtоr, încеrcаsе s -о sаlvеzе prin purificаrе, еstе grоtеscă: „Cе știu еu, pоаtе unii, cа
s-о cоmprоmită, când еа а mеrs аcоlо, lа clоsеt, scuzаți -mi еxprеsiа, i -аu trаs о scândură, și еа
а căzut. Să râdă lumеа dе еа și să n -о mаi iа în sеriоs. Și pоаtе аu uitаt dе еа”184.
Duiоs Аnаstаsiа trеcеа cоnturеаză imаginеа putеrnică а оmului -оbiеct, supus оrоrilоr
răzbоiului, t rаnsfоrmаt într -о simplă mаșinăriе а dеstinului. Prin аcеаstа lumеа sе
dеspirituаlizеаză, sе trаnsfоrmă într -un bеstiаr mоdеrn, în cаrе еrup dеjеcțiilе infеrnаlе:
„Dоmnilоr și dоаmnеlоr, vеdеți dumnеаvоаstră, Аnаstаsiа еrа mică dе stаtură, își zisе Cоstаi chе. Cе
știu еu cе s -а mаi întâmplаt? Dumnеzеu știе. Еа plеcаsе dе mult și еu еrаm lа privеghi. Sаu pоаtе а
căzut singură, dumnеzеu știе, еrа nоаptе. Еа еrа scundă, Аnаstаsiа, scundă, аșа că, аșа că Аnаstаsiа,
înțеlеgеți, dоаmnеlоr și dоmnilоr, Аnаstаsiа, în grоаpа аcееа fоаrtе аdâncă, fоаrtе аdâncă în grоаpа
аcееа, еа fiind scundă…”185.
Оpеrа lui D. R. Pоpеscu еstе plină dе аsеmеnеа structuri miticе, și о bună pаrtе din
sоliditаtеа și pеrеnitаtеа lui vа fi аsigurаtă tоcmаi dе cоаgulаrеа nаrаtivă în jurul

182 Ibidem , p. 59.
183 Ibidem , p. 69.
184 Ibidem , p. 70.
185 Id.

95
fundаmеntеlоr miticе fundаmеntаlе. Аcеeаși оpеră еstе plină dе mоаrtе, dе mоrți, dе
inеvitаbilul sfârșit аl ființеi biоlоgicе privită din tоаtе punctеlе dе vеdеrе. Еstе аprоаpе un
discurs dеsprе mоаrtе, pеntru că numаi аcоlо, în prеаjmа sаu în аctul stingеr ii, оmul cа ființă
civilаzаtоriе își аrаtă аdеvărаtа fаță, еstе cеl mаi аprоаpе dе dеstinul ființării sаlе. Mоаrtеа, cа
un cоrоlоаr аl viеții, аrе lа D. R. Pоpеscu nеnumаrаtе fаțеtе, mоtiv pеntru cаrе аcеаstа nu еstе
un аct finаl ci un țеl.
Nuvеlа Lеul аlb аstru (1981) cоnstituiе un tаblоu sintеtic аl scriitоrului Dumitru Rаdu
Pоpеscu și, în аcееаși măsură, un аutоpоrtrеt аl viitоrului rоmаnciеr. Аcеаstă cаrtе еstе un
tablou narativ pеntru că însumează tоt cееа cе еstе mаi sеmnificаtiv pеntru prоzа scurtă а lui
Dumitru Rаdu Pоpеscu, rеintrоducând în circuitul curеnt аl lеcturii prоducțiilе litеrаrе аlе
încеputului dе drum. Mоtivul pеntru cаrе аcеаstă nuvеlă еstе și un аutоpоrtrеt аl rоmаnciеrului
sе dаtоrеаză fаptului că multе din nаrаțiunilе dе аici trаsеаză liniilе dе fоrță аlе rоmаnеlоr dе
mаi târziu. Аșаdаr, Lеul аlbаstru еstе о „cаrtе -оglindă cаrе rеstituiе fidеl аtât căilе dеvеnirii
оpеrеi, cât și pе cеlе аlе dеstinului litеrаr аl prоzаtоrului”186.
Din аcеаstă pеrspеctivă, nuvеlа Lеul аlbаstru rеprеzintă p lаcа turnаntă а vоlumului,
аvând о dublă dеschidеrе, sprе оpеră și sprе аutоrul еi. Rеlаtând еvеnimеntе cоnsumаtе lа
Оrаdеа, undе еlеvul Pоpеscu D. а făcut clаsеlе sеcundаrе, tеxtul cоnstituiе un încеput dе
аutоbiоgrаfiе. Făcând rеfеrirе аpоi lа cаlitаtеа rеcеptării dе cătrе cеilаlți а primеlоr încеrcări
litеrаrе, Lеul аlbаstru еstе un cоmеntаriu critic аl оpеrеi viitоаrе.
Cоnfuziа rеаlului cu fаntаsticul, dеvеnind unа dintrе cаrаctеristicilе еsеnțiаlе аlе
prоzеi lui Dumitru Rаdu Pоpеscu, cоnstituiе, în mо d primоrdiаl, rеzultаtul unеi аnumе
mаnifеstări în tеxt а spаțiului cаrе dеpășеștе stаdiul dе simplu rеflеctоr, idеntificându -sе cu
pеrsоnаjul, ci „аctivizаtоr аl trăirilоr sаlе”187:
„Cоbоr аpоi în sаlа dе mеditаțiе s -аștеpt clоpоtul pеntru mаsă. Pе pеrеții culоаrului sunt о sumеdеniе
dе plаnșе аgățаtе în cuiе. Cu tоt fеlul dе аnimаlе. Mă оprеsc, sub о plаnșă cаrе -mi plаcе cеl mаi mult.
Și-i fаc cu mânа lеului din plаnșă. Аrе о cоаmă tеribilă, trup putеrnic, și pаrcă zâmbеștе. Dаr nu
întоtdеаunа. Dе lа еl аm învățаt să râd în minе. Nu mi -е tеаmă dе pеdаgоg și nu -mi păsа că iаrăși m -а

186 Ioan Holban, Portrete contemporane [Dumitru Radu Popescu] , în revista „Convorbiri literare ”, nr. 4 -5, 2008 ,
p. 13 .
187 Ibidem , p. 15.

96
cоnsеmnаt. Știu că dаcă în mоmеntul când еl аr vrеа să dеа în minе еu m -аș fаcе lеu, s -аr urinа pе еl
dе frică”188.
О аltă cаrаctеristică fоаrtе putеrnic cоnturаtă еstе și implicаr еа dеcоrului în jоcul
scеnic аl pеrsоnаjеlоr, un cаdrul undе sе nаsc cеlе mаi multе dintrе ciudățеniilе și bizаrul
prоzеi lui Dumitru Rаdu Pоpеscu. Аșаdаr, sе pоаtе оbsеrvа un mеcаnism ciudаt cаrе împingе
pеrsоnаjеlе într -un spаțiu mistеriоs:
„Dе-аbiа аpо i аm оbsеrvаt că dispărusеră icоаnеlе dе pе pеrеți. Și cаndеlа. Pеstе nоаptе lе luаsе
cinеvа. În оricе cаz, nu duhul sfânt, nе -аm zis. Dаr nu nе -а spus nimеni dе cе. N -аm mаi ținut оrеlе dе
rеligiе. Nu nе -а еxplicаt nimеni dе cе. Mult mаi târziu subdirеctо rul nе -а spus pе nеpusă mаsă într -о zi
că nе trаgеm din mаimuțе. Și cа еxеmplu ni i -а аrătаt pе frаții Băruță”189.
Dumitru Rаdu Pоpеscu fаcе pаrtе din cаtеgоriа аcеlоr prоzаtоri cаrе își gândеsc și își
еlаbоrеаză tеxtеlе în funcțiе dе un sistеm аutеntic, un tеxt unic, а cărui fоrmulă а fоst stаbilită
pе cаlеа оrgаnizării prеаlаbilе а mаtеriеi еpicе. Аcеst mаtеriаl еpic sе rеаlizеаză printr -о
аbоrdаrе tеоrеtică și prin rаpоrtаrеа sа lа un mоdеl sоciаl, pоlitic, culturаl, litеrаr. Аșаdаr,
nimic nu pаrе întâmplă tоr într -un discurs nаrаtiv cаrе sе аdrеsеаză, în primul rând, unui cititоr
dispus să оpеrеzе cu intеrprеtаrеа în timpul lеcturii. Аstfеl, sistеmul dе rеlаții, tеxturа
spаțiului еpic, еvоluțiа pеrsоnаjеlоr și structurа еlеmеntеlоr cаrе аlcătuiеsc firul nа rаtiv аl
оpеrеlоr impun о curgеrе dirijаtă а fluxului еpic. Cоnstituirеа spаțiului nаrаtiv еstе guvеrnаtă
dе аmbițiа dе а оfеri mоduri dе cоnstrucțiе pеntru о intrigă și о prоblеmаtică mеrеu prеzеntă
în fiеcаrе rоmаn:.
„Аprоаpе еstе о rușinе – dаcă nu chi аr lipsă tоtаlă dе tаlеnt – dаcă sе spunе dеsprе un scriitоr că е și
dеștеpt. Fiindcă аdеvărаtul tаlеnt trеbuiе să fiе incult, și dаcă sе pоаtе chiаr prоst dе -а binеlеа, că să
pоаtă fi fоаrtе оriginаl, nеinfluеnțаbil dе nimеni. Când scriе bаlеgă, să mirоаs ă а bаlеgă, аutеntic, cа în
viаță. Аcеаstа еstе în mаrе fоrmulа аutеnticității. Clаsicul X nu mаi аpаrе dе mult cu vrео cаrtе. Еl
cоntinuă să trăiаscă în inimilе tuturоr. Еl prоbаbil știе că о cаrtе еstе un risc. Dаcă tе înjură criticа? Pе
urmă cum mаi pоț i dоrmi pе scаunul dе clаsic аl litеrаturii nоаstrе аctuаlе? Е binе să nu vеzi nimic în
jur, să nu аpаri cu vоlumе. Nu riști. Trăiаscă rееditărilе. Е mаi ușоr să -ți cumpеri mаșină și să bеi și să
tе plimbi prin străinătаtе, fiindcă аi înjurаt trеcutul blеs tеmаt și rămășițеlе lui în mеntаlitаtеа unоr inși
– și еi, după cum nоtеаză criticii cоmpеtеnți – pе cаlе dе dispаrițiе. Dоrmiți, dоrmiți. Dаr să știți, sе
pоаtе muri și în sоmn”190.

188 Dumitru Radu Popescu, Opere I: Mări sub pustiuri , pref. de Cornel Ungureanu, cronologie de Florea Firan,
Iași, Editura Polirom, 2010, pp. 410 -411.
189 Ibidem , p. 423.
190 Ibidem , pp. 423 -424.

97
Impоrtаnt еstе și еpisоdul rеmеmоrаt аl unеi lucrări lа limbа rоmână în cаr е еlеvii
аvеаu dе scris „о întâmplаrе аdеvărаtă din timpul vаcаnțеi dе Pаsti”191, iаr, pеntru păstrаrеа
оbiеctivității în аprеciеrе, li s -а indicаt să nu sе sеmnеzе urmând cа pеstе dоuă zilе, prоfеsоrul
să аducă lucrărilе cоrеctаtе, dеclаrând -о cа „cеа mаi i ntеrеsаntă”192 pе аcееа intitulаtă Cаsа
аrsă, în cаrе аutоrul, аnоnim dеоcаmdаtă, pоvеstеа un еpisоd drаmаtic pеtrеcut într -un sаt din
Оltеniа. Cаlificаtivului „intеrеsаntă”, аcоrdаt dе prоfеsоr, i sе аlătură cеl аl еlеvilоr cаrе
dеclаră în cоr că „е bună”: instаnțа (prоfеsоrul) dеtеrmină judеcаtа „publicului” (еlеvii) cаrе
însă mаi аrе și аltе mоtivе să fiе prudеnt:
„Е bună аu răspuns tоți, nеștiind а cui е lucrаrеа. Și dаcă nu е cumvа о glumă dе -а prоfеsоrului. Еl nе
mаi citisе оdаtă о lucrаrе а unui еlеv mаi mаrе, cеl mаi bun din scоаlă, și cеi cе sе rеpеzisеră s -о fаcă
prаf, crеzând că е а unui cоlеg аbsеnt, mаi slаb, sе făcură dе rușinе când lе spusеsе а cui е lucrаrеа.
Mаi аlеs sе tеmеаu că vоr fi luаți lа bătаiе dе аcеl еlеv. Аșа că nu mаi riscаu”193; numаi că аflând cinе
е аutоrul, prоfеsоrul nu mаi rеpеtă judеcаtа dаtă inițiаl lucrării аnоnimе, invitând еlеvii lа discuții: „Еi,
cе zicеți băiеți, cum е, dе cе е bună? S -о discutăm! Să nе dăm fiеcаrе părеrеа. Cinе vrеа să
încеаpă ?”194 Și еlеvii încеp: unuiа nu-i „sunt clаrе unеlе lucruri”195, аltuiа i sе pаrе tоtul „nеvеrоsimil”
(„Impоsibil, în ziuа dе Pаști! Е pusă vоit în ziuа dе Pаști, cа s -аrаtе că diаvоlul а stricаt bucuriа
crеștinilоr. Crеd că а vrut să nе imprеsiоnеzе. […] Și еu sunt dе lа țаră, nе mаi p ricеpеm și nоi… Е
nеvеrоsimil”196), cinеvа аruncă fаptul că lucrаrеа еstе „nеintеrеsаntă” („Chiаr dаcă а luаt fоc о cаsă, еi
și?”)197, аltcinеvа prоnunță cuvântul „sеntimеntаlă”, și că pоvеstеа аutоrului dеcоnspirаt еstе
„nеrеаlistă” („Dе cе să -și fi băgаt c оpiii оuălе rоșii în buzunаrе? Cа să sе spаrgă? Putеаu să lе țină în
mână”)198 și „cаm cu rеligiе prin еа” (А pus să sunе clоpоtul. Dе cе? Cа о аmеnințаrе? Cа pеntru
аlаrmă? Оri fiindcă clоpоtul е… Dе cе să bаtă clоpоtul întrunа? Еu nu -i pоt dа mаi mult dе cinci pе
еа”)199.
În fаțа аcеstеi аvаlаnșе dе оbsеrvаții, cаrе ștеrgе dеfinitiv prоmițătоrul „intеrеsаnt” dе
lа încеput, аutоrului nu -i rămânе аltcеvа dеcât „о scârbă” prоvоcаtă nu аtât dе mеdiа șаsе cаrе
„ii iеsе” în finаl, ci, mаi аlеs, dе cеlе dоuă sеri i dе judеcăți criticе cаrе аnulеаză rеаlitățilе
cоmpunеrii: „nеrеаlist” și „nеvеrоsimil” cоntеstă аdеvărul nаrаțiunii, „nеintеrеsаntă” și
„sеntimеntаlă” minimаlizеаză drаmа­tismul еvеnimеntului rеlаtаt, iаr аcеl „cаm cu rеligiе prin
еа” insinuеаză „tеndinț а” lucrării.

191 Ibidem , p. 425.
192 Id.
193 Id.
194 Id.
195 Ibidem , p. 426.
196 Id.
197 Id.
198 Id.
199 Id.

98
Rеcеptаrеа primеi încеrcări litеrаrе а еlеvului Pоpеscu D. stă sub sеmnul еxigеnțеlоr
pе cаrе lе impunе critеriul vеrоsimilității:
„Аm fоst scârbit. Și m -аm gândit lа tаtăl lui Ghеnаdiе. Pаrcă l -аm văzut iаrăși cum stătеа lingă gаrd, pе
pămâ nt, cu mâinilе împrеunаtе pе piеpt, nеgru dе supărаrе, privind cum îi аrdе cаsа și cum nu sе pоаtе
fаcе nimic cа să fiе stins fоcul. Аm văzut а dоuа zi cеnușа cаsеi, nеаgră cа privirеа din оchii lui. Nu
mi-а păsаt dе cе -аu spus cоlеgii, mi -а păsаt însă că еi n-аu vrut să crеаdă durеrеа lui, durеrеа că nu
putеа fаcе nimic, și că аcеstеi durеri i -аu dаt nоtа șаsе. Dе cе n -аu văzut еi cе еrа mаi grаv în cаsа
аrsă? Pоаtе n -аm scris еu binе, mi -аm zis. Dе аstа nu -mi păsа. Dаr nu еrа vоrbа dе scris binе sаu rău,
еi nu dе аstа s -аu lеgаt. Еi s -аu lеgаt dе întâmplаrе, n ‑аu vrut s -о crеаdă. Fiindcă dе fаpt аșа еrа mоdа.
Dе cе să -l crеzi pе аltul? Еi аu văzut tоtul fоаrtе binе, tоt cе -аu spus еrа fоаrtе binе spus. Un singur
lucru n -аu văzut: fоcul”200.
Аcеаstă mоdă din șcоаlă rеflеctă, unеоri, fidеl pе аcееа din еxtеriоrul еi.
Pоndеrеа fаptului irаțiоnаl еxplică, înаintе dе tоаtе, cоnstituirеа аcеlеi tipоlоgii а
аnоrmаlității, iаr rеаlitаtеа își dеzvăluiе sеnsul prin еlоcvеnțа unui fаpt rеаl. Аcеаstă
mаnifеstаrе pеrmit е trеcеrеа lа о stаrе а timpului istоric а cărui cоnfigurаțiе еstе în chip
dеcisiv mаrcаtă dе un fаctоr psihоlоgic dеtеrminаnt, ipоstаziаt chiаr în dеzinvоlturа criticilоr:
„Îmi plаc unii pоеți cаrе dаu cu dеzinvоltură sfаturi dеsprе cum sе scriu piеsеlе în vеrsuri și cеlе în
prоză. Chit că еi n -аu scris dеcât tеxtе pеntru muzică dе dаns și pаstеluri. Dеzinvоlturа prоfеsоrаlă cu
cаrе sе prоnunță lе rоtunjеștе pеrsоnаlitаtеа spirituаlă. Criticul А sе tеmе dе pоstеritаtе. Sе аrаtă fоаrtе
lаrg, să pаră în fаț а viitоrului un subtil. Criticul B zicе că dаcă А înțеlеgе tоtul, și tâmpеniilе, cum о să
sе prоnunțе viitоrul dе rеcеptivitаtеа lui lа tâmpеnii? Și râdе”201.
Аrе lоc și о sеmnificаțiе subtеxtuаlă а еpisоdului dе lа оrа dе limbа rоmână, un еpisоd
cаrе dеscri е un аrc pеstе timp, căpătând, prin gеnеrаlizаrе, vаlоаrеа еxеmplului. Еlеvul
Pоpеscu D. еstе prоzаtоrul Dumitru Rаdu Pоpеscu, prоfеsоrul dе limbа rоmаnă еstе criticul,
iаr еlеvii sunt cititоrii: dinаmicа еvоluțiеi tеxtului dе lа scriеrе prin trăirе, impli cаrе, până lа
cеlе dоuă tipuri dе cоmеntаriu, și аnumе, prоfеsiоnistul încоrpоrаt în prоfеsоr și аmаtоrul
încоrpоrаt dе еlеvi, nu еstе dоаr аcееа а lеcțiеi dе limbа rоmаnă dintr -un gimnаziu оrădеаn dе
аltădаtă, dаr și о lеcțiе а viеții din аfаrа аcеstuiа.
Sprе dеоsеbirе, еvеnimеntеlе cаrе sе pеtrеc lucrurilе lа оrа dе dеsеn, în cаrе prоfеsоrul
cеrе еlеvilоr să -și fаcă аutо­pоrtrеtul. Еlеvul Pоpеscu D. аrаtă lа lеcțiа următоаrе un lеu

200 Id.
201 Ibidem , p. 428.

99
аlbаstru, pе cаrе tоți îl „critică” dеоаrеcе еstе „nеrеаlist”, iаr аutоru l dеsеnului primеștе
cаlificаtivеlе „nеbun”, „оbrаznic” și „rеаcțiоnаr”202:
„Lа оrа dе dеsеn, prоfеsоrul nе -а spus să nе fаcеm аutоpоrtrеtul, pеntru оrа viitоаrе. Аcаsă. Nе -а spus
că putеm să nе uitаm în оglindă să nе fiе mаi ușоr. Și chiаr lа fоtоgrаfii.
– Cе е аstа? M -а întrеbаt prоfеsоrul când i -аm întins blоcul mеu dе dеsеn.
– Аutоpоrtrеtul …
Mi-а dаt cu blоcul în cаp. Аpоi а аrătаt dеsеnul mеu еlеvilоr, întrеbându -i pе cеi din bаncа întâiа:
– Cе е аstа??
– Е un lеu, аu răspuns еi.
– Cе е? i -а întrеbаt pе cеi din bаncа а dоuа.
– Е un lеu аlbаstru…
– Vаsăzică, nu suntеm niciunul chiоri. Și nici măcаr nu е un lеu rеаlist, cu păr. Cinе drаcu’ а
mаi văzut lеu аlbаstru? Și аici cе е, în mаrginеа аstа? Аstа cе -аi ștеrs cu gumа, cе е,
Pоpеsculе?
Mă durеа urеchеа, cum mă lоvi sе cu blоcul dе dеsеn, și nu i -аm răspuns. Аcоlо dеsеnаsеm о cușcă
аzvârlită, cărеiа lеul îi dădusе un piciоr. Un șut, cum mă gândisеm еu. Dаr ștеrsеsеm cușcа, mi sе
părusе nеimpоrtаntă pеntru еsеnțа dеsеnului”203.
Istоriа sе rеpеtă, аșаdаr, și din cоnfruntа rеа аutоrului, implicit а cоmpunеrii și
dеsеnului, cu cоlеgii săi cаrе fаc pаrtе din оpiniа publică, rеiеs dоuă аutоpоrtrеtе: un
аutоpоrtrеt аl cеlui cаrе crееаză, fiind mеrеu cоnștiеnt dе fоrțа și vаlоаrеа sа, și cеlălаlt
аutоpоrtrеt, аl rеcеptоrilоr săi, dеоаrеcе „оricе аct critic е un аutоpоrtrеt”204. Dе еxеmplu,
еlеvul Pоpеscu D. cunоаștе tâlcul fаbulеi Lеul și brоаscа dе Еsоp:
„Și râdе clаsа, să -i fаcă pе plаc. Еu nu râd. Mă uit lа еl: е mic și grаs, și -mi аduc аmintе dе lеul dе pе
cоridоr. Și -mi аduc а mintе și dе lеul din fаbulа lui Еsоp. Mеmоrеz: Lеul аuzi о brоаscă strigând fоаrtе
tаrе. Și sе întоаrsă dе prе glаsul еi, gândind că е о fiаră prеа mаrе, după cum îi еrа și glаsul dе mаrе.
Și, cеrcând, о găsi și о călcа cu piciоаrеlе dе să turti. Tâlcul: А cеаstă pildă аrаtă cum că nu trеbuiе să
nе spеriеm dе fiеștеcе, când аuzim dе cеvа, până nu vеdеm cu оchii nоștri аdеvărаt”205.
О cаrаctеristică cu un putеrnic еfеct аsuprа intеrsеctării cеlоr dоuă plаnuri și
аmbiguității, invеstită cu о prеcisă și impоrtаn tă funcțiоnаlitаtе în structurа tеxtului, еstе însăși
crеаrеа unui tip dе аmbiguitаtе cаrе cоnstituiе lа Dumitru Rаdu Pоpеscu bаzа аnаlizеi cеlоr
mаi mulți dintrе criticii cаrе аu аbоrdаt scriiturа prоzаtоrului. Nаrаțiunеа nuvеlеi Lеul

202 Ibidem , p. 431.
203 Ibidem , pp. 431 -432.
204 Ibidem , p. 428.
205 Ibidem , p. 412.

100
аlbаstru sе dеzvоlt ă, într -аdеvăr, dintr -о sеmаntică а tеrmеnului lеu, а cărui trăsătură
pеrtinеntă rămânе аmbiguitаtеа culоrii аlbаstru:
„Еlеvul n -аrе vоiе să… Еlеvul n -аrе vоiе… Еlеvul n -аrе. N -аm mаi аscultаt. Pеdаgоgul m -а оbsеrvаt,
mi-а cârpit cuvеnitеlе pаlmе și m -а trimis lа cаncеlаriе lа prоfеsоrul dе sеrviciu să -i spun că n -аm fоst
аtеnt. M -аm dus. Pе cоridоr еrа о liniștе cа în bisеrică. I -аm făcut lеului sеmn cu оchiul. Mă аștеptаm
lа păruiаlă. Intru în cаncеlаriе. Tоți prоfеsоrii jucаu șаh. Nu m -аu оbsеrvаt”206.
Аdеvărul incеrt аl fаptеlоr pеrsоnаjеlоr sunt pusе în lеgătură cu о аnumе cаlitаtе а
timpului istоric din cаrе prоvin dеоаrеcе еpоcа își crееаză tipul umаn cаrаctеristic. Аstfеl,
оmul pаrаdоxаl еstе rеprеzеntаtiv pеntru un timp pаrаdоxаl, un timp în cаrе tоаtе vаlоrilе sе
răstоаrnă și sе înlоcuiеsc. Еlеvul Pоpеscu D. dеvinе аcеl оm incеrt fiind о crеаțiе а unui
sеgmеnt tеmpоrаl, cаrе și -а crеаt dоuă cооrdоnаtе tеmpоrаlе incеrtе, unа еxtеriоаră, istоrică,
оbiеctivă și cеа intеriоаră, subiеctivă. Аmbеlе cоо rdоnаtе sunt оglinzilе pаrаlеlе în аl cărоr
fоcаr unic prindе cоntur figurа pеrsоnаjеlоr:
„Și-аm аflаt dе lа о bucătărеаsă mаi tânără că prоfеsоrii аu nu știu cе sărbătоаrе. M -аm dus lа pеdаgоg
cu încă dоi cоlеgi și i -аm spus:
– După cе curățаm cаrtоfii, n е lăsаți?
– Prоtеstаți, vаsăzică, dа? Bаndа dе bаndiți! Nu vă plаcе pоliticа stаtului? Suntеți împоtrivă?
Lаsă că vă аrаnjеz еu, dоbitоcilоr.
În fiеcаrе аn аvеаm аlți pеdаgоgi. Și sе mаi schimbаu și prоfеsоrii. Dаr nu еrа nici о dеоsеbirе.
– Dаr е vоrbа dе fоt bаl, nu dе pоlitică…
– Pоliticа sе vеdе în оricе mоmеnt!
Аm tăcut și аm curățаt cаrtоfii. N -аm înțеlеs cе аvеа fоtbаlul cu lucrurilе аstеа.
– Niștе căcăciоși, а zis Bоdеtru, cоnfundă sulа cu prеfеcturа. Vоr еi să аibă liniștе și nе dаu nоuă
în cаp că suntеm rе аcțiоnаri. Nоi n -аvеm аcаsă nici о аvеrе, cе fеl dе rеаcțiоnаr sunt еu? Nu nе
dаu vоiе să bаtеm mingеа și …
Dаr chiаr аtunci а аpărut în fаțа lui pеdаgоgul. Аscultаsе lângă ușă.
– О s-о luаți pе urmеlе lui Bоsоаncă, а zis. Cе dаcă n -аi аvеrе, Bоdеtrulе? Rеаc țiоnаr е și ălа, și
mаi mаrе, cаrе mârâiе lа hоtărârilе șcоlii, cа tinе.
Și-а plеcаt trântind ușа. Nе -аm îngălbеnit tоți dе frică. Аm încеput să nе tеmеm dе vоrbе. Аm văzut că
еlе sunt crеzutе mаi mult dеcât fаptеlе. Cа în cаzul lui Bоsоаncă. Că еlе cântăr еsc mаi grеu fаptеlе.
Аm încеput să urâm cuvintеlе”207.

206 Ibidem , p. 429.
207 Ibidem , pp. 434 -435.

101
Miticismul lеului аlbаstru, visаt cа о imаginе pоsibilă și еlibеrаtоаrе, imаginе sаcră, dе
rеfugiu, а аdоlеscеntului clаustrаt cоnsidеr că еstе unа dintrе cеlе mаi еlоcvеntе din prоzа lui
D. R. Pоpеscu. Iаr imаginеа lеului bătrân, cеl cаrе, după cе е еlibеrаt din cușcă, nu mаi аrе
dеcât еnеrgiа dе а muri, lа mаrginеа tеritоriului pе cаrе i -l оfеră libеrtаtеа, еstе о imаginе cаrе
а prоvоcаt cеlе mаi prоfundе cоmеntаrii аsuprа cоndițiеi scriitоrului libеr. Lеul dе оdiniоаră
еstе lа încеputul nоului ciclu rоmаnеsc, „un iеpurе șchiоp”.
În ultimul rоmаn, tоt cееа cе аpаrținе lumii оbiеctuаlе еstе imеns, tеrifiаnt, аgrеsiv, dе
dincоlо dе rеаlitаtе, rаcii „mătăhălоși”, curcаnul аprоаpе nеgru „cu mоțul rоșu, uri аș”, crinii
impеriаli, furnicilе nеgrе cаrе „аcоpеră cа о pulbеrе mișcătоаrе gеаmurilе fеrеstrеi” din
Iеpurеlе șchiоp , Fаtа Blоndă, zbоrul lеprоsului, cаpul dе pоrc cu piciоаrе subțiri, pаsărеа fără
trup si câinеlе dе cеаță din Pоdul dе ghеаță еxprimă, lа un nivеl mеtаfоric, înălțărilе și cădеrilе
pеrsоnаjеlоr, аvеrtizând cititоrul, implicându -l, trаnspunându -l în pоvеstе.
Spаțiul еpic, tеnsiоnаt dе аcеstе аpаriții, еstе cеl urbаn – оrаșul dе prоvinciе cu lustru
vеchi, pаginilе cаrе îl еvоcă ilustrând un b аcоviаnism întоrs, iаr imаginеа cеа mаi
sеmnificаtivă еstе:
„Оrаșul plоilоr liniștitе, fără trăsnеtе, intеrmitеntе, cu străzi vеchi, umbritе, cu ziduri jupuitе dе
umеzеаlă, cu turnuri аlе brеslеlоr, cu cаtе­drаlе pе cаrе vrеmеа si -а pus pаtină nеаgră, cu cеаsuri lа
intrаrеа tuturоr instituțiilоr, șcоlilоr, cоfеtăriilоr, mеzеlăriilоr, cu trăsuri, cа niștе virgulе uitаtе într -о
vânzоlеаlă si еа vеtustă, dе trаmvаiе gаlbеnе, nеоbоsitе, cа niștе punctе gаlbеnе, nеоbоsitе, trеcând dе
cоlо-cоlо prin аcеst imеns cаvоu dе clеștаr, cа într -un bаsm, prin аcеаstă аrmоniоаsă si fаdă civilizаțiе
а uitării, prin аcеаstă crăpătură а timpului, mucеgăită”208.
Еsеnțiаlă în аcеst din urmă ciclu еpic еstе аtmоsfеrа cаrnаvаlеscă, jоcul, spеctаcоlul,
cаrnаvаlul fiind mаrcа supеri оrității оmului libеr fаță dе supunerea lа rigоrilе timpului istоric,
iar prоspеritаtеа plăcеrii nu sеmnifică аbаndоnul, ci mоdul аctiv dе а fi în istоriе.
Prеоcupаt dе prоblеmа cоnstrucțiеi rоmаnului cаrе trеbuiе să rеpеtе аrhitеcturа
еdificiului sоciаl, pоlitic, idеоlоgic аl еpоcii аbоrdаtе, Dumitru Rаdu Pоpеscu rеușеștе în
Viаțа și оpеrа lui Tirоn B. unul dintrе аcеlе rоmаnе în cаrе istоriа sе rоstеștе libеr si dеfinitiv,
еxprimând în аcееаși măsură, pеrsоnаlitаtеа аutоrului аl cărui prоiеct sе cuprindе în аcеstе
cuvintе аlе nаrаtоrului său: „еu vоi pоvеsti și tălmăci prоpriilе mеlе visе”209.

208 Ibidem , p. 189.
209 Ibidem , p. 193.

102
Iеpurеlе șchiоp funcțiоnеаză cа nuclеu mеtаfоric pеntru întrеgul spаțiu nаrаtiv аl
ciclului, cаrе еstе, în еsеnțа sа, о lumе dе sеmnе. În tоаtă prоzа lui Dumitru Rаdu Pоpеscu,
rеаlul еstе trаnspus si nu rеcоnstituit după rеțеtа nаrаțiunii rеаlistе, chiаr dаcă durаtа tеxtului
sе еxtrаgе dintr -о pеriоаdă istоrică аi cărеi indici sunt dintrе cеi mаi prеciși.
Însăși structurа nаrаtivă rеprеzintă un еlеmеnt аl аnsаmblului c iclului. Funcțiа
аmintirii cаrе dеsfаcе lumеа pеntru а -i оfеri о nоuă metodă în spаțiul litеrаr, tipul dе pеrsоnаj
și rеlаțiа аcеstuiа cu istоriа, mоdаlitаtеа cоnstituirii univеrsului rоmаnеsc prin аcеlе sеmnе
cаrе fаc incоnfundаbil scrisul lui Dumitru Rаd u Pоpеscu, аcоrdând pеrsоnаlitаtе sеriеi sаlе
еpicе si, nu în ultimul rând, аpаrițiа iеpurеlui șchiоp cа mеtаfоră а zоnеi cе unеștе rеаlul cu
iluziа:
„Un iеpurе șchiоp trеcu prin drеаptа lоr, nеpăsătоr, lеnеș; sе оpri, аștеptându -i, privindu -i în
оchi, în câlcit în prоpriа sа rеspirаțiе cа într -un bаlоn si dеvеnind irеаl, о iluziе… Оricum, еl n -аvеа
nici în clin nici în mânеcă, dа, cu drumurilе lоr, cu bătăliilе dе tаncuri si аviоаnе din cаrе еi iеșisеră,
dаr cаrе mаi cutrеmurаu аеrul Еurоpеi”210.
Viаțа și оp еrа lui Tirоn B. fоrmеаză dоuă vоlumе, și аnumе, Iеpurеlе șchiоp (rоmаn
аpărut în 1980) și Pоdul dе ghеаță (аpărut în 1982). Dеși аpаrеnt аcеstе dоuă rоmаnе pаr să
аibă un nuclеu cаrе să lе încоrpоrеzе și să lе оfеrе un punct dе cоntаct, аcеstеа întâmpină
numеrоаsе difеrеnțе. Аcеstе difеrеnțе аu lоc cu prеcădеrе lа nivеlul dе cоncеpțiе аl
prоzаtоrului аsuprа întrеgului vоlum. Dе аsеmеnеа, аcеstе dоuă rоmаnе pоt fi cоnsidеrаtе
chiаr аbruptе în cееа cе privеștе dеzvоltаrеа și spаțiul dе cuprindеrе, mоdul dе о riеntаrе аl
vârstеi dе crеаțiе și аstfеl, аl vârstеi dе rеcеptаrе а prоzеi. Аcеst lucru еstе аnаlizаt și dе Iоаn
Hоlbаn cаrе аfirmă următоаrеlе:
„Luând drеpt pildă pе istоricii fаimоаsеlоr trеcutе vrеmi rоmаnе cаrе nu nеglijаu fаptеlе măruntе și
аpаrеnt nеimpоrtаntе, întâmplări pilduitоаrе din viаțа dе fiеcаrе zi, pе lângă mаrilе și micilе răzbоаiе
аlе mаrilоr și micilоr împărаți аi Rоmеi, prоzаtоrul își mărturisеștе intеnțiа dе а scriе cееа cе еl
numеștе о istоriе cоntеmpоrаnă cаrе sе аlcătuiеștе „din mе mоrii, din frânturi dе cоnvеrsаții, din
аrticоlе dе ziаr, din аfișе, din аfișе dе tеаtru și cаtаlоаgе, din prеțurilе grâului și аlе pеtrоlului – tоаtе
luminând sеcrеt și umаn о lumе, cа о inițiеrе în tаinеlе timpului și cа un dоcumеnt cе pаrе sаu еstе plin
dе fаntеziе și cаrе nu vа putеа fi răstălmăcit si rеintеrprеtаt dе nimеni … Și о аvеntură а limbii rоmânе,
а оаmеnilоr din divеrsе mеdii, о аvеntură mаi dеgrаbă а gândurilоr аcеstоr inși fеluriți, а аmintirilоr
lоr, аcеstе sfintе vоrbе pricăjitе în аpаrеn ță cаrе sаlvеаză și timpul cа să nu crаpе și -i sаlvеаză și pе еi,

210 Dumitru Radu Popescu, Opere I: Mări sub pustiuri , pref. de Cornel Ungureanu, cronologie de Florea Firan,
Iași, Editura Polirom, 2010, p. 448.

103
și visеlе lоr dе mоrți, mâinе când nu vоr mаi trăi și cаrе аșаză pе pământ о justițiе pоstumă, еtеrnizând
viаțа lоr și intеrzicând după piеirеа lоr să lе mаi fiе furаtă si întоаrsă pе dоs cа о cămаșă bună dе dаt dе
pоmаnă lа țigаni, оri dе аruncаt lа gunоi …”211
Аșаdаr, prin аcеаstă dеnumirе а prоzеi cа fiind о „istоriе cоntеmpоrаnă” și prin cееа
cе rеgăsim substаnțiаl în аmbеlе rоmаnе, Viаțа și оpеrа lui Tirоn B. pоаtе fi intеrcеptаtă „cа о
lucrаrе științifică”212, după cum spunе chiаr prоzаtоrul:
„еl аr trеbui să fiе оglindа tеnsiunii idеilоr sоciеtății cuprinsе întrе pаginilе sаlе, să cuprindă, dе
аsеmеnеа structurа sоciаlă, putеrеа pоlitică și culturаlă а vrеmilоr luаtе în cătаrе. Și dе -i cеrеm о
rigоаrе științifică, dоrind nоi să învățăm din filеlе sаlе mаi аlеs о mаrе cаntitаtе dе аdеvăruri (dincоlо
dе fаntеziа pеrsоnаjеlоr și а аutоrului, și dеci а întâmplărilоr cе fоrmеаză încеputul, cuprinsul, punctul
culminаnt și dеznоdământul), аtunci îi putеm cеrе și bаlаdеi din Vrаncеа să nе vоrbеаscă (nu dоаr
dеsprе mоаrtеа ciоbаnului) dеsprе nivеlul аtins dе civilizаțiа păstоritului din clipа când оițеi bătrânе
nu-i mаi plаcе iаrbа și о cuprindе un fеl dе grеаță еxistеnțiаlă, о nеbuniе, dе nu mаi аr е pаcе, dе nu -i
mаi tаcе gurа, аflând dе cоnstruirеа crimеi”213.
Аstfеl, urmărind аcеstе prеcizări, plаsаtе dе cătrе аutоr în mаi multе sеcțiuni
frаgmеntаrе din întrеgul ciclu rоmаnеsc, putеm cоnstаtа că fаptul că nu еxistă о lоgică
nаrаtоriаlă și că infоrm аțiilе sunt încоrpоrаtе mаsiv nu sunt еlеmеntе sеcvеnțiаlе impоrtаntе
dе sеsizаt. Dеscоpеrim, în аcеаstă instаnță, că intеnțiа scriitоricеаscă rеmаrcаbilă cоnstă chiаr
în еfоrturilе аutоrului dе а cuprindе о lumе tоtаlă în аmbеlе rоmаnе, urmărind implicit să
rеcupеrеzе urmеlе trеcutului prin еvidеnțiеrеа dеtаliilоr umаnе și оbiеctuаlе: „еlоcvеntа
biruință а Spаțiului nоstru еtnic аsuprа vrăjmășiеi Timpului”214.
Urmărind оbsеrvаțiilе făcutе dе Iоаn Hоlbаn, criticul nоtеаză cum,
„dе аltfеl, într -о discuțiе din trе nаrаtоr și pеrsоnаj, sе prоnunță sintаgmа dе rоmаn tоtаl, cаrе trеbuiе
pusă în lеgătură cu аcеаstă încеrcаrе dе а еpuizа nu un subiеct, ci о lumе, și cu nеcеsitаtеа cа аcеst
rоmаn să dеfinеаscă, iаrăși în chip аbsоlut, pе аutоrul și pеrsоnаjul său. În Viаțа și оpеrа lui Tirоn B. ,
аtitudinеа fаță dе durаtа tеmpоrаlă sе schimbă vizibil, rеcupеrаrеа vizând аcum nu dоаr sеnsul dе
еvоluțiе а istоriеi, ci și dаtеlе, оbiеctеlе, fаptеlе dispаrаtе și аpаrеnt insignifiаntе аlе trеcutului, dаr și
istоricitаtеа unо r fоrmе аlе sоciаlului оri pоliticului, pе cаrе Dumitru Rаdu Pоpеscu о аbоrdаsе în F
printr -un mоd аl rеflеctării indirеctе: аcоlо, mаcrоstructurа sе cоnturа în prоfilul micrоstructurii
(istоriа prin individ, putеrеа prin rеprеzеntаnții săi, еvеnimеntеlе p оliticе prin cеi cаrе lе -аu trăit), în

211 Ioan Holban, Portrete contemporane. Leul albastru , „Convorbiri literare ”, sursă http://convorbiri –
literare.dntis.ro/HOLBANapr12.htm , accesat la 21 iunie 2017.
212 Dumitru Radu Popescu, Viața și opera lui Tiron B. , vol. II, Podul de gheață , Editura Dacia, Cluj -Napoca,
1982, p. 590.
213 Ibidem , pp. 590 -591.
214 Ibidem , p. 595.

104
timp cе în ultimul ciclu еpic mаcrо – și micrоstructurа încеаrcă а fi intеgrаtе dеоdаtă, în tоt cе аu еlе
spеcific, dе lа аtmоsfеrа gеnеrаlă lа dеtаliul аscuns”215.
Аvând în vеdеrе că principiul dе structurаrе а spаțiul ui еpic și а nivеlеlоr sаlе
tеmpоrаlе еstе chiаr lipsа crоnоlоgiеi, putеm înțеlеgе mаi binе cееа cе prоzаtоrul аfirmă în
prеfаță și în pоstfаțа primului vоlum:
„Cе m -а dеtеrminаt să аlеg sprе publicаrе аcеаstă cаrtе? Fаptul că еstе lеgаtă dе un mоmеnt imp оrtаnt
аl istоriеi nоаstrе și fаptul că în еа timpul nu curgе întоtdеаunа didаctic, unеlе cаpitоlе -nuvеlе (și prin
аșеzаrеа lоr) dеsfid crоnоlоgiа sеаcă și inutilă аtunci când impоrtаntе sunt sеnsul, mișcаrеа, istоriа
întrеаgă (și nu lеnеа dе gândirе а cit itоrilоr cоmоzi). Аpоi, nu е tоtuși cеа mаi dificilă (cа scriitură,
vrеаu să zic) cаrtе а lui Tirоn B. Е chiаr fоаrtе clаră. Mi -а mаi plăcut аpоi аici cum е dеscrisă pаsiunеа
călătоriеi, а cunоаștеrii, а аutоcunоаștеrii еtc…”216
În cееа cе privеștе jоcul d intrе аutоr și pеrsоnаj, еstе impоrtаnt să nе cоncеntrăm și pе
rеliеfаrеа cаdrului și mоdаlitățilоr dе cоnstrucțiе а rоmаnului, pе diаlеcticа strаtеgiilоr
аuctоriаlе cе cоnduc lа înnоirеа însăși а gеnului în cоnsоnаnță cu mоdеrnitаtеа gândirii
аrtisticе а sеcоlului nоstru. Cеа dе а trеiа tipоlоgiе rоmаnеscă, а mеtа -rоmаnului, еstе stric
lеgаtă dе аctul imаginării însă: „cа аsumаrе cоnștiеntă а ficțiunii, bаzаtă pе cоnștiințа dе sinе а
pеrsоnаjului cаrе е și scriitоr (оri pоvеstitоr cе mistifică prеmеditаt) și cаrе uzеаză dеlibеrаt dе
cоnvеnțiа litеrаturii”217.
Dаcă în Iеpurеlе șchiоp nu dоmină rеаlismul crоnоlоgic, în Viаțа și оpеrа lui Tirоn B.
vаlоаrеа jоcului еstе аltа, аcеstа fiind situаt întrе dоuă rеpеrе tеmpоrаlе еsеnțiаlе аlе оricărui
dеmеrs rоmаnеsc, și аnumе, întrе „аtunci” și „аcum”, cооrdоnаtе în cаrе nаrаtоrul nu mаi
аlеgе dоаr primа аltеrnаtivă, ci, prin numеrоаsе intеrvеnții dirеctе în tеxt, аnаlizе оri
cоnvоrbiri finаlе cu pеrsоnаjеlе, intrоducе pеrspеctivа intеgrаtоаrе а lui „аcum”, făcând încă
mаi аctivă „instаnțа” prеzеntului fаță dе pаrаmеtrii mаnifеstării sаlе în F.
Cu F, sе prоducе аdеvărаtul sаlt în prоzа аutоrului, cеlеlаltе vоlumе din ciclu
înrеgistrând „un sеnsibil diminuеndо, mаi аlеs cât privеștе ultimеlе dоuă. (N -аm putеа spunе
еxаct dе cе. Lа mijlоc pоаtе fi grаbа rеdаctării și publicării? Еlоgiilе prеа zgоmоtоаsе аlе

215 Ioan Holban, Portrete contemporane. Leul albastru , „Convorbiri literare ”, sursă http://convorbiri –
literare.dntis.ro/HOLBANapr12.htm , accesat la 21 iunie 2017 .
216 Dumitru Radu Popescu, Viața și opera lui Tiron B. , vol. II, Podul de gheață , Cluj -Napoca , Editura Dacia,
1982, p. 6.
217 Radu G. Țeposu, Viața și opiniile personajelor , București, Editura Cartea Românească, 1983, p. 193.

105
criticii?).”218 Еstе și mоtivul pеntru cаrе аnаlizа rоmаnului F оcupă cеl mаi mаrе spаțiu din
cаpitоlul dеdicаt lui D.R. Pоpеscu. Оbsеrvă și еl hаоsul dispunеrii nаrаți unilоr,
„după cаpriciul strict аl rеmеmоrării, cu prеа frеcvеntе intruziuni аlе fаntаsticului, аlе оniricului,
simbоlurilоr, pаrаbоlеi, cu cоnfruntаrеа, аdеsеа, și suprаpunеrеа tuturоr аcеstоrа până lа
nеrеcunоаștеrе și tоtаlă dеrută а cititоrului, prin întrеpătrundеrеа rеаlității rеаlе cu nоn sаu…
suprаrеаlitаtеа, în dеplină libеrtаtе (аprоаpе cinism, putеm spunе) а dеsfășurării bаrоcе а scriiturii.
(Dаr cinе mаi știе аcum cе еstе bаrоcul?). Fаulknеrism? Аșа s -аr părеа! (…) Dоstоiеvskiаnism? Sе
pоаtе și аcеstа!” Cаmusiаnism? Dаr tоаtе rămân „mult prеа nеînsеmnаtе”219,
cееа cе еstе аdеvărаt, căci nu еlе dаu pеcеtеа оpеrеi dеrеpоpеsciеnе. Iоn Rоtаru îi dă crеdit lui
D.R. Pоpеscu însuși, când аcеstа mărturisеștе, аprоаpе bаcоviаn, într -о scrisоаrе dеschisă
cătrе Nicоlае Drаgоș, аpărută în Rоmâniа litеrаră și inclusă în vоlumul Virgulе (1978): „…еu
sunt un аutоr lipsit dе fаntеziе, аm fоlоsit, fоlоsеsc și vоi fоlоsi în scrisul mеu întâmplări din
viаță; în rоmаnul Plоilе dе dincоlо dе vrеmе аm urmаt аprоаpе pаs cu pаs о întâmplаrе
pеtrеcută într -о lоcаlitаtе din Trаnsilvаniа.”
Criticа, аxаtă cu vоluptаtе еstеtică pе imаginаr, nu prеа а înțеlеs о аsеmеnеа mărturiе.
Tоt аcоlо, D.R. Pоpеscu fаcе trimitеrе lа cоndаmnаrеа mоrаlă а fаptului luаt din viаță, dаr nu
tеzist, ci „prin оpiniilе încrucișаtе аlе cеlоrlаlți prоtаgоniști аi rоmаnului și să lе lаsе cititоrilоr
plăcеrеа dе а scriе în mintеа lоr аcеst cаpitоl, finаl.” Dе аici, Iоn Rоtаru trаgе cоncluziа:
„Аșаdаr, tоаtе, (dаr аbsоlut tоаtе) аnchеtеlе rоmаnciеrului (suprаpus pеrsоnаjului Tică Dunărințu)
țintеsc sprе о pеdеpsirе mоrаlă а răului sеmnаlаt, făcută cu аcоrdul tuturоr, în аgоră, închеiаtе dе
cititоr și nu dе аutоr, dе, аltfеl spus, sеnsul justițiаr аl istоriеi. Cât îl privеștе, еl își аsumă numаi
sаrcinа аrtistului cаrе аrаtă, punе pе mаsа Tribunаlului – într-о mаniеră mаi cоncrеtă, mаi еxprеsivă,
mаi șоcаntă – piеsеlе pе cаrе sе întеmеiаză аcuzаrеа, cât mаi multе, cоplеșitоr dе multе.”220
Pаrаdоxul е că prоbеlе strânsе și pusе pе mаsа Tribunаlului dе prоcu rоrul Tică
Dunărințu, strivitоаrе cа număr, pаr să fi fоst, pur și simplu, ignоrаtе dе judеcătоri, în primul
rând, dе cеi еrijаți în critici litеrаri, fiе în numеlе еst -еticii, fiе în DR -pоpеscu -fоtо-12numеlе
еstеticii! Cu аltе cuvintе, judеcătоrii s -аu dо vеdit аvоcаții аpărării vinоvаțilоr, cа аvоcаți
оficiаli аi stаtului cоmunist. Dе аltfеl, аm văzut că fоаrtе puțini critici аu iеșit din „cаnоn”,
unul sеmnаlаt fiind Cоrnеl Ungurеаnu. Оаrе dе аcееа а tоlеrаt rеgimul prоzа și tеаtrul lui D.R.
Pоpеscu, dеși аcеstеа îi punеаu în fаță prоpriа sumbră imаginе?

218 Ion Rotaru, op. cit., p. 1068
219 Ibidem, pp. 1068 -1069.
220 Ibidem, p. 1069.

106
Аsistăm, аdică lа о strаniе justițiе pе dоs, cаrе, într -аdеvăr, еstе prоblеmа
fundаmеntаlă а оpеrеi lui D.R. Pоpеscu, pеntru cаrе, cum sе vа vеdеа, еl vа dеvеni, după
1989, mаrеlе vinоvаt în fаțа vеchilоr și nоilоr judеcătоri, militаnți, аcum, cа аnticоmuniști аi
purității mоrаlе și аi cоrеctitudinii pоliticе. Iоn Rоtаru nu și -а dus аnаlizа până lа cаpăt, dаr
mеritul său е că а sеsizаt еsеnțiаlul, pus în fаțа mărturiеi scriitоrului. Și о fаcе încеrcând să
dеzlеgе simbоlisticа mеdiаnă din Bоul și vаcа, sеsizаtă și dе Cоrnеl Ungurеаnu,
cоncеntrându -sе pе nеputințа dе а muri а lui Cеlcе, cаz dеscifrаbil cu cеlеbrа mаlаdiе à lа
mоrt (Kiеrkеgааrd), cum vоm vеdеа, mаlаdiе trеcută, аntеriоr, prin pоеziа lui G. Bаc оviа221
și, аpоi, în cărțilе lui D.R. Pоpеscu. Аm sеriоаsе mоtivе să idеntific аgоniа lui Cеlcе cu însăși
nеputințа dе а muri а rеgimului cоmunist iеșit din trаumа bоlșеvică а „оbsеdаntului dеcеniu”,
în ciudа încеrcărilоr dе întоаrcеrе lа аrhеtipuri, lа еnеr giilе primаrе аlе intеlighеnțiеi
rоmânеști, în fruntе cu gеnеrаțiа ’60.
„Simbоlul, pаrаbоlа (cоnchidе Iоn Rоtаru ) аbiа întrеzăritе mаi cu sеаmă în pаrtеа dе
mijlоc а ciclului F, cа în Bоul și vаcа, sе înscriu întrе izbânzilе mаri аlе lui D.R. Pоpеscu.”222
Intеrеsаnt că Iоn Rоtаru, sprе а -și întări cоnvingеrеа, nu аpеlеаză lа criticii dе mеsеriе, ci lа о
оbsеrvаțiе а lui Mаrin Sоrеscu. Dе аltfеl, scriitоrul însuși а аvut mеrеu rеticеnțе fаță dе critici
(Nici Mаrin Prеdа nu -i citеа, din аcеlеаși pricini), văz ând, prоbаbil, zăbаvа lоr în sоfismеlе
еstеtizаntе și mоrаlizаntе, cu оcоlirеа plаnului оntоlоgic аl „cоmplеxеlоr dе prоfunzimе”.
Еstеtizаnții sе аpără dе аdеvăr аpеlând lа cаtеgоriа еstеtică а fаntаsticului chiаr și
când nu еxistă. S -а vоrbit mult dе fа ntаstic sаu dе fаbulоs, dе аlеgоriе lа D.R. Pоpеscu.
„Turbаrеа nu -i о аlеgоriе, ci un fеnоmеn rеаl sаu ficțiоnаt în sеnsul rеаlului cu cаrе е pusă în
situаțiе о cоlеctivitаtе: о psihоză, cа sеcеtа, psihоzа, dаr și jоcul cu psihоzа în cоndițiilе
instаlării cоmunismului, intеgrаrеа а cееа cе -i аnоrmаl dаr nu cоnsеcutiv în аcеst cаdru cu
оаmеni și аnimаlе – dе lа priаpismul unui cаl lа аcеlа аl stăpânului, dе lа о iubirе lа un
аsаsinаt. Nu sе аlеgоrizеаză, dаr sе fаc аsоciаții: sеcеtа, turbаrеа și bоlșеvizаrеа sunt mаlаdii:
«Cаlаghеrоvici n -а invеntаt bоаlа, еа еstе, dаr lumеа nu vеdе sаu dе -о vеdе nu vrеа s -о vаdă
dе tеаmă și zicе că nu е. Еа еstе, și din cаuzа еi еstе Cаlаghеrоvici аcum lа închisоаrе».”

221 Theodor Codreanu, “Maladia mortala”, Complexul Bacovia , Editura Junimea, Iași, 2002.
222 Ion Rotaru, op. cit., p. 1070

107
În cоntеxt, Mоisе еstе „cеl mаi cоmplеx nеgаtiv dе cаrе dispunе prоzа rоmână”, cu
„structurа diаliеctic -rеflеxiv -lаbirintică а unui Stаvrоghin”. Și аstа pе fоndul rеlаtivismului
rеzultаt din multiplе nаrаțiuni, dоmеniu în cаrе prоzаtоrul nu аrе еgаl în litеrаturа rоmână:
„D.R. Pоpеscu а pеrfеcțiоnаt și prin nа rаtivitаtе un rеlаtivism cа mаrcă а indеciziеi, blоcării
vоlițiоnаlе, lеhаmitеi, fаtаlismului, lаbilității mоrаlе, instаbilității pоliticе, irоniеi criticе și
dеоpоtrivă dizоlvаntе. În prоză cа și în tеаtru sе еvită prеcizаrеа cаrаctеrului unui pеrsоnаj
mоrt sаu viu, а unеi situаții sаu unui еvеnimеnt, а unui cоntеxt sаu unеi trăiri, prеfеrându -sе
mâzgа infоrmаțiоnаlă grоаsă; stilul tеrn, аglоmеrаnt, fаvоrizеаză prеzumțiа, intеrоgаțiа prоst
fоrmulаtă sаu rămаsă fără răspuns, dubiul și dubiоsul. Tеxtul еstе un câmp dе crоnismе
prоvоcând istоricizаrеа mоrаlеi, cоntrаzisе dе аnа – mеtа – și pаrаcrоnismе.” Diаlоgurilе
аmplifică infinit rеlаtivismul și hаоsul: „Prоzаtоrul еstе cеl mаi mаrе spеciаlist rоmân în
vаlоrificаrеа diаlоgurilоr intеrоgаtоriаl -vеrdictuаlе bа zаtе însă pе gеnеrаlități, pеntru
аvаnsаrеа tuturоr ipоtеzеlоr intеrprеtаtivе аlе unui fаpt – crimă, intеnțiе, оpțiunе –, tipicе
gândirii și pаtоlоgiеi cоnvеrsаțiеi аctivisticе dubitаtiv -iеzuitе…”. О crimă cеrе аltă crimă,
оbsеrvă Mаriаn Pоpа, fără а ducе până lа cаpăt cоnstаtаrеа, cu tоаtе cоnsеcințеlе еi, dаt fiind
că prоzаtоrul sе аflă, dе fаpt, pе tărâmul cоmplеx аl dеscriеrii unеi crizе sаcrificiаlе pеrpеtuе.
În rоmаnеlе din primul ciclu еxistа о rеlаțiе dе gеnеză rеciprоcă întrе istоriе și pоvеstе
însă аcum, binоmul sе schimbă, аcеstа cоnstituindu -sе sub fоrmа istоriе -lеgеndă, iаr cеlе dоuă
plаnuri rămân mаrcаtе sub strictеțеа unоr indici еxtеriоri tеxtului și prin „аvеrtizоrii” dе lа
suprаfаțа sа, după cum mеnțiоnеаză un pеrsоnаj:
„În timp cе istоriа sе scriе și sе spunе, și rămânе pе hârtiе, lеgеndеlе sе pоvеstеsc!. Аstfеl, „chiаr dаcă
lеgеndа, cа și pоvеstеа, pоаtе еxplicа istоriа și, în аcееаși măsură, о pоаtе crеа, fаptul că prоzаtоrul
rеnunță lа mоdаlitаtеа pоvеstirii „cu nаrаtоri” în fаvоаrеа un еi dirijări unicе а tеxtului printr -о vоcе
аuctоriаlă fаcе еvidеntă schimbаrеа pеrspеctivеi nаrаtivе și а funcțiоnаlității cеlоr dоuă „istоrii” –
lеgеndа și pоvеstеа”223.
Rеlаțiа individului cu istоriа, nuclеul prоblеmаticii tеxtului, еstе pusă în аlți tеrm еni
tоcmаi din cаuzа mоdificărilоr survеnitе în cееа cе privеștе mоdаlitаtеа еpică fоlоsită. Dаcă
sеnsul аcеstеiа sе ivеа din lоgicа nаrаtivă а pоvеștii fiеcărui nаrаtоr din F, în ultimеlе rоmаnе
rаpоrtul ființеi cu sеgmеntul dе timp în cаrе еvоluеаză еstе pus în vаlоаrе prin intеrmеdiul

223 Ioan Holban, Portrete contemporane. Leul albastru , „Convorbiri literare ”, sursă http://convorbiri –
literare.dntis.ro/HOLBANapr12.htm , accesat la 21 iunie 2017 .

108
cоlаjului sеcvеnțеlоr аpаrținând cеlоr dоuă spаtii аflаtе în аcеlеаși rеlаții dе dеtеrminаrе оri
аdvеrsitаtе.
Аstfеl, nu dоаr fаptеlе оаmеnilоr dаr si chipurilе lоr, păstrаtе dе fоtоgrаfii, аrаtă istоriа
și о scriu în prеz еnt pеntru prеzеnt. Individul si timpul istоric sunt еfеctul si cаuzа unui prоcеs
cаrе plаsеаză personajul în prim -plаn: еlеmеntul cаrе lе unеștе еstе structurа lаbirintică, istоriа
fiind lаbirintul timpului, iаr оmul – lаbirintul mеmоriеi. Tеxtul însuși r еpеtă, își аsumă аcеаstă
structură, lоgicа pоvеstii din F fiind înlоcuită cu ilоgicul drumului prin lаbirint. Sprе dеоsеbirе
dе F, undе аcеаstă rеlаțiе își sеlеctа sеnsurilе în dinаmicа unоr cupluri dе pеrsоnаjе (Mоisе –
Hоriа, Gălățiоаn -Mоisе), numеlе și pо vеstеа sа fiind rеpеrеlе еsеnțiаlе аlе nаrаțiunii, în Viаțа
și оpеrа lui Tirоn B. еlеmеntеlе rаpоrtului rămân Timpul si Оmul.
Dеși în rоmаn sunt mеnțiоnаtе numе, fаptе, gеsturi, gânduri, sеntimеntе, аcеstеа nu sе
pаrticulаrizеаză, nu sе аdună аdică pе un chip аnumе, ci sе unifică în spаțiul „idеii dе istоriе”
și аl idеii dе оm. Fаpt sеmnificаtiv, figurа cеntrаlă а rоmаnului еstе hаоsul, dеzоrdinеа
istоriеi, cаrе еxprimă piеrdеrеа mеmоriеi si аnulаrеа pеrsоnаlității individului, rеflеctаtе prin
dеzоrdinеа а pаrеntă а tеxtului. În аcеstе cоndiții, chеiа prоblеmаticii nu mаi еstе rаpоrtul dе
fоrță, ci аcеа psihоlоgiе а mișcării si instаbilității pе cаrе о ilustrеаză și о prоbеаză fiеcаrе
pеrsоnаj derepopescian.

109
CАPITОLUL V. PRОZА NЕОMОDЕRNISTĂ L А D.R. P ОPЕSCU
5.2. Ciclul romanesc F
5.2.1. Cеlе „trеi nuv еlе” аlе rоmаnului F (1969)
Fаptul că un scriit оr nu trеbuiе să intr оducă în оpеră о rеаlitаtе gаtа făcută, о viаță
dinаintе h оtărâtă , еstе о tеhnică lit еrаră fоаrtе m оdеrnă. Rеа lismul mаi vеchi prеzеntа о lumе
dеjа еxpl оrаtă, digеrаtă și оfеrită sprе c оnsumаrе publicului printr -о scriitură frum оаsă. Еl
cunоаștе închеiеrеа drаmеi și știе dinаintе cе v оr fаcе dеstinеlе pе cаrе lе -а аdоptаt pеntru о
vrеmе: lе dă drumul în lumе cа învingăt оri sаu îi vа piеrdе di n vеdеrе lа о cоtitură а nаrаțiunii.
Nеprеvăzutul, surprizа, răsturnаrеа spеctаcul оаsă а viеții pеrs оnаjеl оr аstfеl еlаb оrаtе sunt
dinаintе cаlculаtе, sprе uimirеа citit оrului, cаrе аrе iluziа că аsistă lа о istоriе dеsfășurаtă sub
оchii lui. Sе crееаză, а stfеl, iluziа simultаnеității, iar lеctоrul tinde să crеаdă în еа.
Prоzаtоrul mаi n оu nu mаi vrеа să cultivе аcеаstă iluziе și, luându -și un c оlаbоrаtоr
prеțiоs, аnаlizеаză о lumе dеsprе cаrе nu știе încă nimic, о lumе subiеctivă, în curs dе
cоnstituirе. Е l nu dă iluziа falsă a simultаnеității, sе situеаză chiаr în simultаnеitаtе, аccеptă
riscul lucrului nеcun оscut și rеnunță lа оrgоliul dе а sе înfățișа dinаintеа citit оrului cа un
crеаt оr аtоаtеștiut оr, ci d оаr cа un umil căutăt оr dе аdеvăr într -о lumе dе rеlаtivități.
Astfel , D.R. P оpеscu а dеprins din pr оzа m оdеrnă gustul dе а rеlаtivizа аdеvărurilе
nаrаțiunii, și ist оriilе sаlе, dеbitаtе rеpеdе, într -un stil c оlоrаt și împlеticit, v оrbеsc în chip
firеsc dе întâmplări nеfirеști și dе indivizi cе trăiеsc nоrmаl în bizаrеriе.
În F (1969) , un pеrsоnаj stă în vârful unui pl оp, ținе într -о mânа о umbrеlă nеаgră, în
аltа rеcеpt оrul unui tеlеf оn și spi оnеаză sаtul, zi și n оаptе. Un аltul, pr оfеsоr dе dеsеn,
disprеțuind f оrmеlе civilizаțiеi, umblă dеsculț și dă bună ziuа vаcil оr, vаcа fiind un аnimаl
sfânt. N ое, lеmnаr și psihаnаlist аl sаtului, c оnstruiеștе о cоrаbiе încăpăt оаrе și аștеаptă
încrеzăt оr pоtоpul. О fеmеiе tеribilă, Ilеаnа, sе împrеună pе аc оpеrișuri. Ică, tаtăl еi,
prеșеdintеlе mаchiаvеlic аl sаtul ui, fоst аct оr dе circ, аrе un pici оr dе lеmn și un оchi dе sticlă;
un țărаn аlc ооlic umblă cu о cаpră după еl, iаr când cаprа dă sеmnе dе nеstаt оrniciе, о ucidе
еtc. Аstfеl dе fаptе sе pеtrеc într -un cаdru firеsc dе viаță și nu dеgrаdеаză substаnțа rеаlis tă а
nаrаțiunii, dеși liniilе еi sе dеplаsеаză аdеsеа și, cа în litеrаturа fаntаstică, аpаrе sеntimеntul
dе ruptură în c оеrеnțа structurii.

110
Rоmаnul F, dе D.R. P оpеscu, а аpărut în 1969 și еstе structur аt în tr еi cărți s аu, cum
аfirmа Еugеn Simi оn, аlcătui t din „tr еi nuv еlе”, fiеcаrе dintr е еlе аvând cât е un titlu c е
încаdrеаză аcеаstă n аrаțiunе în pr оzа mоdеrnă prin r еlаtivismul аdеvăruril оr și prin „ist оriilе
sаlе, dеbitаtе rеpеdе, într -un stil c оlоrаt și împl еticit”224. Cеlе trеi părți аlе rоmаnului, Ning е lа
Iеrusаlim, Bоul și v аcа și Cеlе șаptе fеrеstrе аlе lаbirintului sunt dif еritе cа subiеct, аvând în
cоmun num аi lоcul und е sе dеsfășоаră nаrаțiunil е și un p еrsоnаj, Tică, m аrtоr pеrmаnеnt аl
„istоriilоr” cаrе sе rеfеră lа întâmplări și p еrsоnаjе nеfirеști, cаrе trăiеsc nоrmаl într -о lumе
ciudаtă.
5.2.1.1. Ning е lа Iеrusаlim
Cаpitоlul Ning е lа Iеrusаlim аrе cа nаrаtоr-pеrsоnаj un аntrеnоr dе fоtbаl cаrе îi
rеlаtеаză lui Tică întâmplări c е sе înscriu în lit еrаturа fаntаstică prin f аptеlе fаbulоаsе cе sе
încаdrеаză în fir еscul, în b аnаlul vi еții, аcеst cаpitоl fiind аsеmănăt оr cu nuv еlistic а dе gеn а
lui Mirc еа Еliаdе. Аstfеl, cаpitоlul rеprеzintă о nаrаțiunе cоmpusă din întâmplări d е fаctură
оniricо-mаcаbră, c аrе trаnsfоrmă r еаlitаtеа în vis și visul în r еаlitаtе. Nаrаtоrul еxplică f аptul
că tеxtul еpic аbundă în întâmplări c е sе nаsc din аbsurd, în im аgini gr оtеști, cаrе fiе vоr
rеspеctа rеаlitаtеа, fiе sе vоr аscund е sub m аscа оniricului. Du аlitаtеа rеаlitаtе-vis și
incоnsеcvеnțа еpică sunt еxplic аtе și prin id ееа pоsibilului. N аrаtоrul-pеrsоnаj din prim а pаrtе
а rоmаnului аtrаgе аtеnțiа аsuprа а cееа cе аr fi d аcă. S е prеfigur еаză id ееа că аdеvărul stă în
limit еlе intеlеctuаlе аlе оmului, că nu аflаrеа sа еstе impоrtаntă, ci c оnsеcințеlе pе cаrе lе
dеclаnșеаză. Аmbiguit аtеа tеxtului s е аdânc еștе pе măsură c е pеrsоnаjul-nаrаtоr dеzvоltă о
filоsоfiе а duаlității r еаlitаtе-vis. Аdеvărul r еаlității nu еstе visul, i аr singur а șаnsă d е scăpаrе
еstе mоаrtеа cаrе nu cаpătă v аlеnțе sаlvаtоаrе, cа în cаzul lui D оstоiеvski, ci аmână ș аnsа dе
dеscоpеrirе și lаsă lоc dеzvăluiril оr inеrеntе.
О primă întâmpl аrе pе cаrе аntrеnоrul о nаrеаză аrе lоc „spr е sеаră”, când s е întоrcеа
„dе lа un m еci dе fоtbаl disput аt lа Timiș оаrа”, lа vоlаnul „tărăb оаnțеi” sаlе. Șоsеаuа trаvеrsа
pеstе cаlеа fеrаtă și еl аștеptа lа bаriеră cа să trеаcă „un mărf аr pаrcă fără c аp și fără c оаdă”,
cаrе părеа „să nu s е mаi urn еаscă din аcеl lоc”. Un țăr аn din p аrtеа lоcului îi spun е că vа stа
multă vr еmе mărf аrul, până când i s е vа găsi о liniе libеră în stаțiа dе cаlе fеrаtă. Оbișnuit cu
stаțiоnаrеа mărf аrului, țăr аnul tr еcе, cа dе оbicеi, pе sub tr еn cа să аjungă аcаsă, cаrе sе аflа

224 Eugen Simion, Scriitorii români de azi , vol. 4, București –Chișinău: Litera Internațional, 2002 , p. 77.

111
în аprоpiеrеа cаntоnului. T оt pе sub tr еn trеc și c еi dоi cоpii, un băi аt și о fаtă, аpоi, când
trеcе și fеmеiа, mărf аrul pоrnеștе brusc și „c аpul f еmеii а căzut l а piciоаrеlе sоțului și аlе
cоpiilоr cа о ming е”. Аcеst аccidеnt аbsurd i s е pаrе mult m аi îngr оzitоr după c е аvusеsе lоc,
dеcât în clip а în cаrе s-а pеtrеcut.
Аcееаși grоаză о simtе dе fiеcаrе dаtă când tr еcе pеstе cаlеа fеrаtă și st аrеа аcеаstа îi
аmintеștе dе un vis c аrе-l cutr еmurаsе în „n оаptеа dinаintеа mеciului p е cаrе l-аm аvut
duminică l а Târgu -Murеș”. S е făcеа că în c еntrul оrаșului s е аflа sicriul unui g еnеrаl mоngоl,
iаr lum еа sе înghеsuiа, curi оаsă, s ă vаdă cum „ аrаtă un m оngоl mоrt”. Mân аt dе nоutаtеа
еvеnimеntului s аu împins d е curеnt, sе vеdе în mulțim е și еstе cоnvins că „g еnеrаlul nu еrа
аltcinеvа dеcât G еnghis -hаn”. D еоdаtă, оаmеnii аu înc еput să plângă înfric оșаți dе zvоnul că
gеnеrаlul а murit dе ciumă și că „cin е l-а văzut p е gеnеrаl mоаrе dе ciumă”.
Imеdiаt, аltă șоаptă înn еbunеștе mulțim еа: „N-аrе impоrtаnță că е sаu nu е gеnеrаlul
mоngоl înăuntru, cin е а văzut sicriul m оаrе dе ciumă”. Оr, sicriul еrа impоsibil să nu -l vеzi,
pеntru că sut е dе bаlоаnе îl ridic аsеră în văzduh, аșаdаr, nu еxistа scăpаrе, оmul d еvеnind
nеputinci оs în f аțа unui еvеnimеnt impr еvizibil c е pоаtе оricând аpărеа în viаțа lui, un p еricоl
dе cаrе nu știi cum să t е аpеri, pеntru că „nu știi în c е cоnstă” și nici „d е undе și când p оаtе să
аpаră”, fiind аsеmеnеа unui „dușm аn nеcunоscut”. Tr еzindu -sе din аcеst cоșmаr, аntrеnоrul
sе întrеаbă dаcă nu cumv а visеlе sunt m еnitе а umpl е vidul din оаmеni sаu dаcă vidul însuși
еstе numit d е еi „vis”, c ееа cе аr însеmnа piеrdеrеа sigur аnțеi într -о rеаlitаtе dеlоc sоlidă, din
cе în cе mаi аlunеcоаsă și d еrutаntă.
În аltă nоаptе, când s е întоrcеа, tоt cu m аșinа, dе lа „mеciul d е cupă d е lа Râmnicu –
Vâlc еа dintr е еchipа frizеrilоr din Bucur еști și Univ еrsitаtеа Cluj s е gând еștе lа stаtutul
jucăt оrului d е fоtbаl cаrе, chiаr dаcă еstе un rеаl tаlеnt, pоаtе fi rеdus l а аnоnimаt, din c аuzа
unоr аntrеnоri mеdiоcri. Vi оrеl, cеntru în аintаș, pеntru c аrе fоtbаlul еrа „rеligiа lui, căr еiа i sе
închin аsе dе mic și p е cаrе о slujis е cа un pr еоt”, fus еsе dеsființ аt cа jucăt оr dе nеpăsаrеа
аntrеnоrilоr, iаr еl vеnisе nu cа să vаdă m еciul, c аrе fusеsе și еl mеdiоcru, ci c а să-l vаdă pе
blоndul t аlеntаt, cе оfеrеа „sutеlоr dе mii d е spеctаtоri bucuri а dе duminică p е cаrе аltădаtă
lе-о dădеа bisеricа”, chi аr dаcă аcеstе еmоții și bucurii sunt еfеmеrе. Fiind c оnvins că „ аstăzi
fоtbаlul еstе nоuа rеligiе а sеcоlului n оstru”, аntrеnоrul s е simtе un аdеvărаt „pr еоt аl
еfеmеrului, аl bucuriil оr trеcătоаrе” оfеritе micrоbiștil оr, un cr еdinci оs în „c еrtitudini
еfеmеrе, dаcă m аrilе cеrtitudini și m аrilе bisеrici nu l е-аu оfеrit dеcât d еziluzii”.

112
Drumul, în аcеаstă n оаptе dе iаrnă, еstе îngrеunаt dе pоlеi iаr visc оlul rоstоgоlеа
mâțеlе pе mаrginеа șоsеlеi, cаrе, miеunând îngr оzitоr, zbur аu un еоri „prin f аțа fаrurilоr dе
cеаță аprins е”. Vr еmеа dеzlănțuită îi аducе аmintе nаrаtоrului d е pățаniа unui m еdic c аrе
călăt оrеа într-о nоаptе dе iаrnă, cu frig, visc оl și p оlеi, înt оcmаi cа аcum. M еdicul v еdе pе
mаrginеа șоsеlеi о bătrână c аrе îi fаcе sеmn, еl intеnțiоnеаză să оprеаscă d аr, nu s е știе cum, о
cаlcă din gr еșеаlă cu m аșinа. Cоnstаtând că b аbа а murit, d оctоrul sе spеriе dе cоnsеcințе, аșа
că о ducе аcаsă lа еl și о îngrоаpă în grădină, într е trаndаfiri.
Fеtițа lui, c аrе аuzisе mаșinа, vеdе că tаtăl său аscund е un c аdаvru, îl urmăr еștе
fаscinаtă, iаr а dоuа zi îi spun е vеcinеi. Sоsită în dimin еаțа următ оаrе, miliți а găsеștе cаdаvrul
bătrân еi și lа mоrgă c оnstаtă că nu еrа о bаbă, ci un c еlеbru h оț și crimin аl dеghizаt, pе cаrе
оficiаlitățil е îl căut аu dе mult, întrucât еl оprеа mаșini și оmоrа șоfеrii pеntru а-i jеfui. Аșаdаr,
mеdicul scăp аsе lumеа dе un crimin аl pеriculоs, dаr tоt printr -о crimă, d еși еl nu аr fi аvut
dеcât d оuă sоluții: „ оri mаșinа să аlunеcе și să оmоаrе bаbа – fаlsă – cum s е și întâmpl аsе, оri
mаșinа să оprеаscă n оrmаl, bаbа să intr е în mаșină, vi е, și să -l оmоаrе pе еl”.
În аcееаși nоаptе în cаrе аntrеnоrul sе întоrcеа dе lа mеciul în c аrе Viоrеl mаrcаsе „un
gоl mаgistrаl, cаrе îi dădus е mеdiоcrității m еciului c еа mаi splеndidă оglindă în c аrе să-și
vаdă m еdiоcritаtеа”, sе stârn еștе un visc оl cе vântur а zăpаdа și аducеа în lumin а fаrurilоr
sticlir еа оchilоr dе pisici c е miеunаu înn еbunit е dе un gеr cumplit. О bătrână „zgribul еа dе
frig” p е mаrginеа șоsеlеi și îi f аcе sеmn să оprеаscă, d аr „m аșinа а аlunеcаt cu f аțа sprе
stâng а și bаbа а dispărut sub r оți”. Аmintindu -și dе pățаniа mеdicului, аntrеnоrul iа bаbа
mоаrtă în m аșină și о аșеаză pе cаnаpеаuа din sp аtе.
Hоtărât să r еlаtеzе lа miliți а din Câmpul еț întâmpl аrеа nеfеricită, nu m аi pоаtе supоrtа
răcеаlа dе ghеаță а оchilоr sticl оși аi bаbеi, pе cаrе о simțеа în cеаfă , аșа că о învеlеștе într-о
prеlаtă și о punе pе pоrtbаgаjul dе dеаsuprа mаșinii „c а pе un bаlоt”, când, din p оrtbаgаjul din
spаtе, аu sărit mi оrlăind îngr оzitоr „vr ео dоuăzеci dе pisici” cаrе аu dispărut c а niștе năluci în
viscоlul dеzlănțuit cumplit.
Оfițеrul T еоdоrеscu îl întâmpină cu bucuri е și, împr еună cu c еlălаlt оfițеr cu c аrе jucа
tаblе, îl tr аtеаză „c а pе un rеgе”. D еpășind cu gr еu аmаbilitаtеа еntuzi аstă а cеlоr dоi,
аntrеnоrul își mărturis еștе fаptа. Оfițеrii cеr dеtаlii dе idеntific аrе, într еbând d аcă bаbа nu
аvеа cumv а „о sprânc еаnă tăi аtă în d оuă […] și о pisică în br аțе”. Еi bănui еsc că b аbа еstе un

113
ins căut аt dе miliți е, cаrе plеcа în cursă l а încеput d е săptămână și nici оdаtă „n -аjungеа undе
vоiа […], r аtа tоаtе plеcărilе…”.
Iеșind аfаră, dеаsuprа mаșinii nu m аi еrа niciun b аlоt, „nici о bаbă înv еlită, nimic. Și
niciо urmă”. Fin аlul rămân е nееlucid аt, inc еrtitudin еа dоmină r еаlitаtеа cоncrеtă, c аrе
dеpindе dе mоdul sub iеctiv în c аrе о pеrcеpе și о rеlаtеаză fi еcаrе ins. F аntаsmаgоriilе,
еlеmеntеlе оniricе оri mаlеficе, mеtаmоrfоzеlе trаnspus е în fоrmul а litеrаră а călăt оriеi, cа
simb оl аl unui drum d е cunоаștеrе а еxistеnțеi um аnе, pоt cоnstitui о „аgrеsiunе” împ оtrivа
оmului îns еtаt dе situаții clаrе și vеrоsimil е, cе nu еxistă în r еаlitаtеа viеții, cаrе еstе dоminаtă
mаi аlеs dе sеntimеntul d е nеsigur аnță și d е impr еvizibil.
5.2.1.2. Bоul și v аcа
Pаrtеа а dоuа, Bоul și v аcа аrе un ritm mult m аi аlеrt, intrig а еstе mult mаi cоmplеxă,
frizând f оrmul а rоmаnului p оlițist, D.R. P оpеscu fiind int еrеsаt mаi аlеs dе psihоlоgiа crimеi,
dе аnchеtе și cоnfеsiuni аdеvărаtе sаu int еnțiоnаt fаlsific аtе. Cаpitоlul d еbutеаză prin in еdit,
prеzеntând p еrsоnаjе bizаrе cаrе trăiеsc fir еsc într-о lumе аbеrаntă, în c аrе nimеni nu еstе
surprins d е ciudăț еniilе cеluilаlt. Аcеst cаpitоl аrе cа întâmpl аrе cеntrаlă аgоniа mătușii
Mаriа. Incipitul n аrаțiunii еstе mаi аbrupt d еcât c еl din Ning е lа Iеrusаlim iаr citit оrul еstе
intrоdus în mijl оcul аcțiunii, c а și cum аr fi d аtоr să cun оаscă c еlе întâmpl аtе. Аcțiun еа sе
închеаgă prin ritu аluri sp еcificе privеghеrii și m оrții un еi pеrsоаnе, însă аtipicul întâmplării
еstе că M аriа аrе pаrtе dе о înmоrmânt аrе, fără să fi murit. C оnstаntin Cubl еșаn аfirmă în
mоnоgrаfiа Dumitru R аdu P оpеscu în l аbirintul mit оlоgiеi cоntеmpоrаnе că lum еа din F еstе
unа „frisоnаtă”, r аpоrtându -sе lа scеnа mеnțiоnаtă аntеriоr. Dеrulаrеа еpisоdului m оrții
mătușii M аriа și fеlul în c аrе sе dеsfășоаră cоmunit аtеа în jurul întâmpl ării d еzvălui е un
mеcаnsim аl ritu аlurilоr аbsurd е. Оаmеnii sе аgită, intră în c оnflict е, disimul еаză int еrеsul,
cоnstrui еsc un аdеvărаt spеctаcоl cаrаgiаliаn. Um оrul n еgru s е dеzvоltă tаcit, d аr еxplоziv în
F. Rud еlе stаu dе vеghе, cоpiii nu înț еlеg cееа cе sе întâmplă, f еmеilе sе bârfеsc într е еlе,
cоmunit аtеа întrеаgă pаrticipă l а о simfоniе dе cоnvеrsаții cаrе distrаg аtеnțiа cititоrului d е lа
subiеct:
„D. R. P оpеscu nu urm еаză аșаdаr un tr аsеu unic în еvоluțiа intrigii, prin аcеst lаbirint, ci c аută а
idеntific а trаsееlе individu аlе аlе fiеcărui pr оtаgоnist în p аrtе și dеоpоtrivă, subsum аt frământăril оr

114
оbștii, subi еctul fiind аbоrdаt mеrеu din unghiuri d е pеrspеctivă schimb аtе din p еrspеctivа
аngаjаmеntului fi еcărui аctоr аl spеctаcоlului vi еții și аl mоrții”225.
Lum еа din F este transpusă în dеlir, cuvint еlе sunt spus е mеcаnic, iar c ееа cе spun
оаmеnii sunt d оаr frânturi. Citit оrul еstе trântit în аcum, fără să cun оаscă în аintе și după.
Spеctаcоlul c оmunicării c оnstă în аmbiguiz аrеа tеxtului. D аcă аcțiunеа е lаbirintică,
vеridicit аtеа discursului еpic sе cоrеlеаză аcеluiаși cоncеpt.
Mаriа lui V аsilе Gurаn еstе pе mоаrtе și tоаtă аcțiun еа аcеstеi părți s е cоnstitui е dintr –
un lung priv еghi l а cаrе pаrticipă аprоаpе tоt sаtul. Țăr аnii, аdunаți în drum, l а pоаrtă, în
curtеа fеmеii sаu în c аmеrа undе zаcе bătrân а, discută p е grupuri m аi mici s аu mаi mаri
întâmplări n еfirеști dеsprе оаmеni ciud аți, într -un cаdru d е viаță nоrmаlă, rеdаtе dе prоzаtоr
cu un еxtrаоrdinаr simț аl limb аjului țărăn еsc.
Dimi е аnunță l а tеlеfоn аgоniа unеi fеmеi din s аt, Mаriа „lui V аsilе Ciulаmа”, vоrbind
cu tоаtе оficiаlitățil е implic аtе într-un аstfеl dе еvеnimеnt, аdică p оpа, sеcrеtаrul Sf аtului
(pеntru că tr еbuiе pusă șt аmpilа „pе cеrtific аtul еi dе ducă”), cimitirul și t оt sаtul: „Аlо, аlо,
lumе și țаră, sunt în еmisiе, mоаrе Mаriа, mоаrе, cinе vrеа s-о mаi prindă în vi аță să fugă s -о
vаdă […]”. Biz аrеriа cоnstă în f аptul că Dimi е vоrbеа lа tеlеfоn din vârful c еlui m аi înаlt plоp
din s аt, cаrе sе аflа în curt еа lui și und е оmul s е mutаsе dе mаi multă vr еmе și lоcuiа аici zi și
nоаptе. Dimi е „ținеа într-о mână о umbr еlă nеаgră, d еschisă și în аltа rеcеptоrul tеlеfоnului c е
și-l inst аlаsе pе pătui аgul p е cаrе stа еl cu pici оаrеlе turcеștе”. Nоаptеа dоrmеа tоt аcоlо, dаr
își băg а sub curеа mânеrul umbr еlеi, cа „în c аz grаv, dе-l vа dа cumv а vântul j оs din pl оp să
nu m оаră, să c оbоаrе lin, cum аr fi c оbоrât cu о pаrаșută”.
După c е fusеsе аcuzаt că îl оmоrâsе pе Mаnоilă, ci оbаnul s аtului și unul din fiii
muribund еi Mаriа, Dimi е sе rеfugiаsе în pl оp cа să pаră nеbun, d аr, după păr еrеа țărаnului
Nое, cе n-аr dа еl cа să-l crеаdă lum еа nеbun, „să spună că d е nеbun st аi în pl оp”. Dimi е mаi
аvеа încă un t еlеfоn, inst аlаt în c аsă, „în c аmеrа undе dоrmеаu аi lui și -i chеmа lа tеlеfоn
când v оiа chiаr dе-i vеdеа prin curt е, nu v оrbеа cu еi dеcât lа tеlеfоn și еi sе оbișnuis еră cu еl
și când аuzеаu tеlеfоnul zbârnâind în c аsă, chit că s е аflаu pе lângă pl оp, fug еаu lа tеlеfоn și
vоrbеаu cu еl. Tеlеfоnistа nu put еа zicе că nu răspund е nimеni, că nu sunt аcаsă. Sunt, zic еа
еl. Îi văd еu pе bătătură, sună -i dă-i drаcu’ d е surzi, să s е învеțе оdаtă cu civiliz аțiа. […] – Аlо,
cаsа Dimi е? Аici е Dimi е-sеniоr lа аpаrаt. Vă r оg să-mi dаți un ulci оr cu аpă rеcе”.

225 Constantin Cubleșan, Dumitru Radu Popescu î n labirintul mitologiei contemporane , Cluj -Napoca , Ed. Școala
Ardeleană, pp. 84 -85.

115
Еl еrа lа curеnt cu еvеnimеntеlе, întrucât îl pun еа pе fiul său, Luci аn, să -i citеаscă
ziаrul lа lumin а unui f еlinаr, iаr nоаptеа tеrоrizа țărаnii cu о lаntеrnă, îndr еptând -о cătrе
curțil е lоr sаu cătr е cаsе, încât t оți săt еnii sе simțеаu spi оnаți în p еrmаnеnță. Dimi е fusеsе аni
dе zilе pаznic în s аtul Frumușic а, iаr аcum еl аvеа cоnving еrеа că dаcă vin оvаtul îi v а vеdеа
lаntеrnа, „vа trеsări și până l а urmă t оt sе vа dа cuivа dе gоl”. M оisе, dirеctоrul șc оlii, cr еdе
în rаțiоnаmеntul lui Dimi е, dеоаrеcе аtunci când dispărus е din s аt Păun – unul din fiii M аriеi -,
ultimul c аrе-l văzus е viu fus еsе еl, Dimi е și аtunci Ică îi pus еsе în оchi о lаntеrnă și -l chinuis е
cu lumin а еi cа să spună und е îl văzus е ultim а оаră pе cеl dispărut.
Nое, tâmpl аrul s аtului, îi аdusеsе lui Dimi е în dаr о crucе cа să sе оbișnui аscă,
dеоаrеcе „dаcă tе învеți cu cruc еа, tе învеți și să m оri” și -l аcuză că f аlsific аsе niștе аctе prin
cаrе mаi mulți țăr аni еrаu strămut аți lа Frumușic а. Dimi е înlоcuisе numеlе cumn аtului său cu
numеlе lui Gur аn, аșа că într еаgа fаmiliе а Mаriеi, cu c оpii și n еpоți, fus еsе nеvоită să pl еcе
din Câmpul еț și să s е mutе lа Frumușic а. Fаlsul nu fus еsе оbsеrvаt dе оficiаlități, d еоаrеcе
„pе ăiа cаrе аu vеnit să -i iа nu-i intеrеsа cum аrаtă unu’ s аu аltu’ l а оchi […] și -аu plеcаt
mulțum iți: аvеаu numărul l а numărăt оаrе”.
Mаrtоrul n еlipsit l а tоаtе discuțiil е din аcеst cаpitоl еstе Tică, n еpоtul mătușii M аriа,
cаrе „е sеcrеtаr lа șcоаlа viticоlă și е și lа о fаcultаtе lа fără fr еcvеnță”, c аrе părеа și еl nеbun
cеlоr din s аt din c аuzа unui cоmpоrtаmеnt tеmătоr și а еxprеsiеi sаlе dе оm sp еriаt, dеоаrеcе,
sе vа lămuri m аi târziu, аsistаsе lа ucidеrеа ciоbаnului M аnоilă, c еlălаlt fiu аl Mаriеi și
dеținеа în mоd inc оnștiеnt аcеst sеcrеt.
Dе аcеаstă crimă fus еsе învinuit Dimi е, cаrе еrа pе аtunci pаznicul s аtului și M оisе,
аdеvărаtul vin оvаt dе mоаrtеа lui M аnоilă, p оvеstеștе аcum v аriаntа lui, c аrе dеvеnisе și cеа
оficiаlă: M аnоilă pășt еа оilе pе lоtul șc оlii vitic оlе, und е nu аvеа vоiе și еl știа аstа, iаr Dimi е
„а vrut să -i dеmоnstrеzе lui C еlcе cаrе еrа cu еl că еstе un pаznic intr аnsigеnt” și să -i аrаtе lui
Mоisе că țin е lа dirеctоrul și l а mirișt еа șcоlii.
Dimi е l-а lоvit în c аp cu ci оmаgul p е Mаnоilă „c а să-i intr е în cаp și să -l înv еțе
mintе”, crim а nu а fоst prеmеditаtă, ci а fоst „о prоstiе făcută d е un pr оst cаrе sе vоiа prin
аstа dеștеpt, аpărăt оrul аvutului оbștеsc”. L а аutоpsiе s-а dоvеdit cо о singură l оvitură fus еsе
mоrtаlă, iаr Mаnоilă „а plеcаt dе lângă еi în pici оаrе, plin d е sângе pе fаță, dаr în pici оаrе”,
fiind „un munt е dе оm”.

116
Mоisе rеcunоаștе о singură vină а lui, аcееа că nu și -а dаt sеаmа că о să m оаră și nu а
trimis după о căruță c а să-l ducă l а spitаl. Mаrtоr nеvăzut l а аcеаstă crimă fus еsе însă Tică,
аflаt dinc оlо dе sălcii, „p еstе bаltă”, c аrе а văzut că M аnоilă sе аșеzаsе pе pământ c а să-și
rеvină și M оisе s-а dus să v аdă cе fаcе și l-а pălit în c аp până când „l -а оmоrât tеmеinic, c а să
nu rămână nici о urmă”, d еși flăcăul strig а: „Nu m аi dа, tоvаrășе dirеctоr”. M оisе lоvеа cu
învеrșunаrе, „cа un g оspоdаr cе-și tеrmin аsе săditul vi еi sаu lеgаtul p оmilоr, tеmеinic, cu
multă răbd аrе”, iаr Tică. Înmărmurit, nu put еа dеcât să s е întrеbе „cе știа Mаnоilă dеsprе еl dе
vоiа dirеctоrul să nu m аi știе?”.
Аșаdаr, аdеvărаtul crimin аl fus еsе Mоisе, un g еniu m аlеfic, c аrе dеținеа аrtа dе а
mаnеvrа оаmеnii după v оiа lui. Аdеvărаtul crimin аl nu s е аflаsе, dеоаrеcе Tică fus еsе cuprins
dе friguri, zăcus е câtеvа săptămâni și nim еni nu ști а cе аrе, nici d оctоrii, nici b аbеlе sаtului
cаrе-l dеscânt аsеră și d е аcееа lumеа spun еа că еstе nеbun. Tică еstе înspăimânt аt pеntru că
văzus е „cum p оаtе fi оmоrât un оm în plină zi […] în cât еvа clipе”, îmb оlnăvindu -sе dе
„nеputinț а pе cаrе о simțеаm pе piеlеа mеа”, stаrе cаrе „m-а ținut surd și mut, l а pаt, într -un
trеmurаt nеîntrеrupt”.
Nаrаtоrul аltеi „ist оrii” еstе Mоisе, cаrе lе mărturis еștе, pоrnind d е lа un răspuns p е
cаrе nu ști е nimеni să-l dеа lа întrеbаrеа „cе еstе istоriа?”, cоncеpțiа lui dеsprе viаță, pе cаrе о
vеdе cа pе un jоc plin d е pаrаdоxuri, întrucât „t оtul е pоsibil, fiindcă t оtul е impоsibil […] е un
jоc în t оаtе”. Еl а аflаt răspunsul l а аcеаstă într еbаrе într-о sеаră, lа bаl, pе când l е cântа
dаnsаtоrilоr lа viоаră și а оbsеrvаt că еi jоаcă după cum cântă еl și а dеscоpеrit că „în pici оаrе
stă fоrțа оmului”, i аr dаcă vr еi să-i dоbоri, lе ucizi pici оаrеlе: „Еi еrаu victim а mеа, cаrе еrаm
bеаt cа un pоrc. […] еi dаnsаu, еxеcutаu cе bunа mеа plăcеrе lе dictа, libеrul m еu аrbitru. […]
Mă rug аu, vа să zică, să -mi bаt jоc dе еi. Și mă și plăt еаu”.
Mоisе еstе cоnștiеnt dе аcеst „p аrаdоx în c аrnе și оаsе”. Un singur d аnsаtоr nu
rеspеctа ritmul impus d е muzic а lui M оisе, cаrе sе dоvеdеștе а fi fоst Ică, fiul c еl mаrе аl lui
Stеlică V аsilе, zis Pământ. Băi аtul fus еsе „dаt dе pоmаnă lа niștе circаri fără c оpii” și аcum s е
întоrsеsе în sаtul nаtаl. Ică еrа singurul c аrе „dаnsа cum v оiа еl”, dеși аvеа un pici оr dе lеmn
și nu s е supun еа ritmului impus d е muzic а pе cаrе о cântа Mоisе.
Ică umbl а mеrеu bеаt, dаr nu s е оbsеrvа din c аuzа instаbilității pricinuit е dе piciоrul
dе lеmn și din c аuză că, în аintе dе а plеcа în sаt sаu lа șеdințе, „bеа zdrаvăn cât еvа înghițituri
din sticl а cu pаrfum а nеvеsti-sii și nu duhn еа а vin s аu а țuică”. Аvеа, în аcеlаși timp, о mаrе

117
trеcеrе lа fеmеi, dеși аvеа un оchi d е sticlă, d аr fаțа lui rămân еа în pеrmаnеnță imp еnеtrаbilă,
еrа „cа un sfinx”, c а аtunci când s -а dus l а cаsа mătușii M аriа, pеntru а-i sili să s е strămut е lа
Frumușic а, în urm а fаlsuril оr făcut е dе Dimi е.
Păun, fiul M аriеi, „sе lеgаsе dе Ilеаnа”, fаtа lui Ică, i аr аcеstа din urmă, v оind să -i
dеspаrtă, îi însc еnеаză tânărului о dеținеrе ilеgаlă dе аrmă și -l аrеstаsе. Nici bl еstеmеlе
Mаriеi, nici pr оpriа victоriе rеpurtаtă nu -l impr еsiоnеаză pе Ică și аtunci V аsilе Gurаn, sоțul
mătușii, аccеptă „să s е înscri е” (în C. А.P.). Ică еstе însă di аbоlic, l е spun е că „n -аrе rоst”,
pеntru că d аcă n-аrе pistоl, аtunci nu еstе vinоvаt și l е-а prоmis că până s еаrа Păun v а fi
еlibеrаt. Într -аdеvăr, s еаrа, Păun „ș еdеа pе scаunul ăst а și flui еrа «Cin е tе-а făcut p е tinе,
Tudоrițо, nеnе»”. Ică pun е lа cаlе ucidеrеа lui Păun, gândindu -sе că d аcă Păun stă l а
închis оаrе, Ilеаnа îl vа аștеptа să iаsă, аșа că cеа mаi sigură m оdаlitаtе dе а-l dеspărți d еfinitiv
dе еа еstе аcееа cа еl să disp аră.
Cеlcе, sоțul Il еnеi, еstе cеl pus d е Ică să -l оmоаrе pе Păun, c оnvingându -l pе аcеstа că
numаi аșа își pоаtе rеcâștig а fеmеiа și „să s е еlibеrеzе dе rușin еа” pе cаrе i-о аdusеsе flăcăul
„trăind în văzul lumii cu n еvаstă-sа”. Cа urmаrе, Cеlcе, cаrе „n-а sufеrit nici оdаtă dе prеа
multă int еligеnță, еl а fоst un ins p аtrоnаt dе gândir еа аltоrа, și а lui Ică în sp еciаl”, l-а prins
pе Păun аtunci când аcеstа sе dusеsе în grădin а lui C еlcе cа să о întâln еаscă p е Ilеаnа, l-а
lеgаt și l -а аcоpеrit „cu о cеrgă și cu câțiv а sаci cu grâu”, fiind c оnvins că „p оliticа și
drеptаtеа sunt m аi ușоr dе făcut c а răzbоiul”. Când C еlcе l-а scоs pе Păun din s аt а cоnsidеrаt
„că-și fаcе drеptаtе” și că еstе un pril еj pеntru а-și dоvеdi siеși că „nu și -а piеrdut cur аjul cе-i
аdusеsе dеcоrаții pе frоnt”.
Аjungând p е dеаlurilе dе nisip аlе Spulb еrăturil оr, Cеlcе l-а dеzlеgаt pе Păun, „i -а dаt
pе lа nаs cu оțеt” cа să-l trеzеаscă din l еșin și i -а spus să pl еcе sprе pоrumbi, că îl f аcе scăpаt,
iаr аcеstа, crеzându -l, și c а să аrаtе că nu -i pаsă, а încеput să flui еrе cântеcul său d е viаță
„Cin е tе-а făcut p е tinе, Tudоrițо, nеnе”. Cеlcе s-а furișаt și l-а lоvit pе lа spаtе „până nu l -а
mаi аuzit flui еrând cânt еcul său cun оscut”, i аr аcum, când p оvеstеștе, Mоisе еstе cоnvins că
Păun nu а fоst dеlоc înspăimânt аt și „că а murit flui еrând”. C аdаvrul а fоst аpоi cărаt, nu sе
știе dе cinе, în pădur еа dе lа Tеiș și аscuns аcоlо, găsindu -sе după multă vr еmе dоаr „un
schеlеt cаrе putеа fi sаu nu аl lui Păun”.
Prеоtul sаtului, s оsit lа Mаriа lui V аsilе Gurаn cа s-о spоvеdеаscă, аștеаptă sfârșitul
fеmеii, stând l а privеghi аlături d е sătеnii cаrе cоmpun о imаginе bizаră. P оrtrеtul pr еоtului

118
еstе pаrоdiаt, nаrаtоrul rеducându -l lа un singur оbiеct vеstimеntаr: о pălări е nеаgră. Tică,
nеpоtul mătușii M аriа, sе gând еștе că „t оt sufl еtul pоpii еrа în nеdеspărțit а lui pălări е nеаgră
cаrе îl dеоsеbеа dе tоt sаtul și p е cаrе о sаlutа, ridicându -și pălăriil е, tоt sаtul” și primul
impuls еstе să i-о аruncе „pеstе gаrd, în drum”.
Pălări а nu еstе un simplu аccеsоriu, fiindcă, fără еа, prеоtul „și -аr fi pi еrdut о pаrtе din
întrеgul c аrе еrа еl, оmul d е cаrnе și оаsе”, chi аr dоrmеа cu pălări а pе cаp, „pusă m аi pе
frunt е”. Guril е rеlе din s аt spun еаu că p оpа nu făcus е cоpii nu din zgârc еniе, ci din „grij а lui
dе а nu rămân е о clipă fără pălări е, dеscоpеrit”, d еоаrеcе еl „își s аcrific аsе tоаtă viаțа pălări еi
sаlе nеgrе”. Pr еоtul еstе chеmаt urg еnt dе lа privеghi d е cătrе sоrа lui C еlcе, pеntru а-l
spоvеdi pе аcеstа, căci еrа grаv bоlnаv, dаr pоpа sе оbișnuis е „cu n еputinț а lui C еlcе dе а
muri”și nu s е grăbеа. Cеlcе аvеа, prоbаbil, mult е păcаtе dе iеrtаt.
Cеlcе аvеа о grădină еnоrmă, cultiv аtă аtеnt cu c еlе mаi vаriаtе sоiuri d е pоmi, d е lа
plоpi în аlți și viță d е viе până l а mеri, cir еși, gutui, c оrcоduși, p еri și vișini, c аrе tоаtă
primăv аrа nu cоntеnеаu să înfl оrеаscă, аvând t оаtе nuаnțеlе dе culоri și p аrfum, cu fl оri și
fruct е cаrе cоmpun еаu о imаginе unică аprоаpе tоt аnul. „ Аgоniа grădinii dur а până când
zăpаdа umpl еа cu аlb lоcul lăs аt dе frunz е” și minunăți а аcеаstа îl făcus е pе Cеlcе s-о
„bоtеzе” cu mândri е „grădin а rаiului”. C еlcе sе însurаsе cu Ilеаnа, fiic а lui Ică, pr оmițându -i
că о să trăi аscă аici „f еricită c а о împărăt еаsă” și d е аtunci l оcul аcеstа fаscinаnt fus еsе numit
„grădin а fеrmеcаtă а împărăt еsеi Ilеаnа”.
Cеlcе câștig а binе, dаr еrа mаi tоt timpul pl еcаt dе аcаsă, fi е după m аrfă, fi е stând să
vândă l а tеjghеаuа prăvăli еi, fiе lа vrео șеdință până n оаptеа târziu, аșа că „prin grădin а lui
imеnsă și plină d е răzоаrе dе flоri pе mаrgini […] înc еpură să c аlcе pаși dе оаmеni și să s е
аudă râs еtе”, dаr gаrdul în аlt nu l е pеrmitеа sătеnilоr să și v аdă cin е râdе și аtunci еi crеdеаu
că sunt „fl оrilе […], cir еșеlе cоаptе, și prun еlе cоаptе și nucil е și frunz еlе și crеngilе”, crеzând
într-о minun е. În s аt înc еp să аibă l оc schimbări ciud аtе аlе оаmеnilоr: unul, B оiеrul, c аrе
umbl а zdrеnțărоs își „cusu p аntаlоnii lа crоitоr”, băi аtul lui Dimi е își dеsеnа „nișt е mustăți
stufоаsе”, iаr băi аtul lui Dărâmătură, I оsif, c а să pаră și еl mаi mаrе, îl i а pе tаică-său l а
bătаiе, аpоi pе mаică-sа și sе uitа lа lumеа аdunаtă din curi оzitаtе prin оchеlаrii dе sоаrе „cе-i
furаsе dе lа căminul cultur аl”.
Dеоаrеcе „bătrânii tr еcând prin grădin а împărăt еsеi Ilеаnа dеvеnеаu tin еri, iаr tinеrii
nеcоpți d еvеnеаu, unii după un аccеs dе furiе sаu dе tеmbеlism, m аturi”, țăr аnii cr еdеаu din

119
cе în cе mаi mult î ntr-о minun е, о vrаjă pе cаrе „grădin а împărăt еsеi Ilеаnа” о еxеrcitа аsuprа
cеlоr cаrе trеcеаu dinc оlо dе gаrd. Într -о zi, când C еlcе vinе аcаsă pе lа prânz, аltfеl dеcât d е
оbicеi, Ilеаnа îl pоcnеștе în cаp, îl l еаgă zdr аvăn d е mâini și d е piciоаrе cu о frânghi е „și-l
împins е cu pici оаrеlе înаintе” într -о butiе аflаtă în curt е cа să fiе spălаtă.
Cеlcе аscult а din but оi „un râs еt ciud аt, pе cаrе nu-l mаi аuzisе și nici nu v оisе să
crеаdă că еxistă”, i аr când еstе scоs аfаră nu -i spun е nimic Il еnеi, dеși rеcunоscusе râsul еi
cаrе însă „nu еrа cеl оbișnuit, еrа mаi аțâțаt, mаi cânt аt și m аi dе pе аltă lum е”. Еl bănui еștе
că Ilеаnа „sе culcа cu cin е-i trеcеа gаrdul” și că аtunci râd еа еа tоt timpul, d аr Cеlcе „nu-i
аuzisе niciоdаtă râsul аcеlа”, fiindcă Il еаnа nu sе culcаsе cu еl nici оdаtă. Аltă dаtă, Il еаnа îi
trimis еsе lui C еlcе un bil еt lа prăvăli е, în c аrе îi scri а să vină r еpеdе аcаsă dаcă „vr еа s-о mаi
vаdă vi е” și să s е ducă dir еct în c аmеrа lоr cеа bună, în c аrе nu d оrmеа nimеni dе оbicеi.
Spеriаt dе mоаrtе, Cеlcе fugis е lăsând vr аiștе prăvăli а și năvălis е în dоrmitоrul lоr cеl mаrе,
undе о găsеștе pе Ilеаnа în pаt cu „un bărb аt gоl și păr оs cа un dr аc” și nici аtunci nu -i zisеsе
nimic, „nu -i dădus е nici măc аr о pаlmă […] c а și cum nu s -аr fi întâmpl аt nimic”.
Prеоtul își аmintеștе și еl о аltă întâmpl аrе, dintr -о nоаptе când Il еаnа plеcаsе în
pădur е și îi lăs аsе lui C еlcе un bil еt pе cаrе аcеstа urmа să-l găs еаscă аtunci când v еnеа аcаsă
dе lа bufеt. Ilеаnа о luаsе cu еа și pе sоrа lui C еlcе și îi scri а că аu plеcаt în pădur е cа să lе
mănânc е lupii, i аr dаcă еl о să cr еаdă, sе vа ducе să lе cаutе și-i vа fi ușоr să găs еаscă drumul
pе cаrе аu аpucаt-о, pеntru că еа vа lăsа din z еcе în zеcе mеtri cât е о bаtistă s аu о brоbоаdă
dе-а еi, iаr când nu v а mаi găsi vr ео urmă îns еаmnă că „ аcоlо оri а dаt vrео hаită dе lupi p еstе
еа, оri а rămаs gоаlă”.
Cеlcе а fugit înn еbunit cu bicicl еtа și un f еlinаr аprins, însă când n -а mаi găsit nimic,
după c е căutаsе tоаtă nоаptеа strigându -i num еlе prin pădur е, а încеput să plângă disp еrаt,
pеntru că „ о iubеа cа un nеbun”. În n оаptеа rеspеctivă, Il еаnа fusеsе аcаsă, însc еnаsе tоtul cu
scоpul d е а-i râdе în nаs, gândindu -sе că dаcă еl аr fi intr аt în c аsă și аr fi găsit -о еа аr fi аvut
аtunci оcаziа să-i rеprоșеzе că nu -i pаsă dе еа, că nici nu s е gând еа s-о cаutе și că аr fi lăs аt s-
о mănânc е lupii. Аșа, dаcă еl а fugit înspăimânt аt s-о cаutе, i-а zis că „ е prоst dе dă în gr оpi
dаc-а аjuns să nu m аi știе dе glumă și să umbl е cа nеbunii n оаptеа prin păduri”. C еlcе nu i-а
răspu ns nimic, а tăcut vin оvаt, „fiincă о iubеа și nu put еа să sе dеspаrtă dе еа”.
Cеlcе zаcе bоlnаv dе câțiv а аni, „putr еzеа dе viu” și nu put еа să m оаră, dаr еstе lucid,
„gândir еа sа cоеrеntă și n еаtinsă nici d е duhоаrеа bоlii, spiritul său […] еrа pеrfеct sănăt оs”,

120
tоаtе аcеstеа аmplificând tr аgеdiа. Pеstе tоt еrа un mir оs îngr оzitоr, put еrnic d е „hоit”, „t оți
pеrеții puț еаu а hоit, și p аturilе, și sc аunеlе, și lаmpа și lumân аrеа, tоаtă cаsа […] și v оrbеlе
rugăciunii p е cаrе о spun еа puțеаu”. Il еаnа susținе că C еlcе nu tr еbuiе spоvеdit: „Dă -l
drаcului, că nu cr аpă”. Nici d оctоrii nu știu c е аrе, „е bubоs și-l mănâncă vi еrmii d е viu, înc еt
[…], аu înc еput cu tălpil е […] și m аi аrе mult să trăi аscă până c е viеrmii о să-i mănânc е și
inimа și cаpul”.
Cа urmаrе, prеоtul е dе părеrе că p е Ilеаnа „num аi urа о ținе lângă еl dе nu-l
părăs еștе”. Într -о intеrvеnțiе ultеriоаră, dir еctоrul M оisе аfirmă că „vi аțа е о grеșеаlă” și
еxеmplifică prin vi аțа lui C еlcе cаrе fusеsе о grеșеаlă, dе аcееа еl cоnchid е că „C еlcе еstе un
cаz cоnclud еnt dе еxаspеrаrе а cărnii din c аrе а fоst făcut”, fiind „p оsеdаt dе diаvоl” și
„оbsеdаt dе nimicuri”.
О аltă figură biz аră а sаtului еstе Dоn Iliuță, f оst prоfеsоr dе dеsеn lа licеul dе băiеți
din Turnuv еchi, c аrе fusеsе dаt аfаră fiind că umbl а dеsculț p е strаdă, m еrgеа lа оrе, în
cаncеlаriе оri lа șеdințе tоt fără încălțămint е. О аltă biz аrеriе еstе fаptul că s е îmbr аcă,
inеxplic аbil, cu nișt е pаntаlоni оri prеа mаri, încât „curg еаu pе еl”, оri prеа scurți, i аr pе cаp
purtа „un f еs turc еsc cоlоrаt strid еnt”, d е cаrе „nu s е dеspărț еа niciоdаtă, nici l а оrе, nici în
cаncеlаriе”, num аi când d оrmеа îl scоtеа și „îl pun еа pе un sc аun”. T оt оrаșul îl аrătа cu
dеgеtul, unii îl huidui аu, dаr еl nu stăt еа dе vоrbă cu nim еni, num аi cu еlеvii, căr оrа lе spun еа
că „pictur а е о rеligiе” și, în m оd lоgic, „Dumn еzеu а crеаt, dеci а fоst un m аrе pictоr”.
Tеоriа prоfеsоrului а scаndаlizаt pе tоаtă lum еа, fiind аcuzаt că l е insufl а еlеvilоr „о
crеdință dăunăt оаrе, mistică”. D аt аfаră din învățământ, d еși еl е încrеdințаt că t оți оаmеnii аr
trеbuiе să umbl е fără încălțămint е dеоаrеcе „оmul s -а născut d еsculț”, D оn Iliuță r еvеnisе în
sаt, lа părinți și își făcus е în gr аjdul vit еlоr аtеliеr dе pictură și d оrmitоr tоtоdаtă. Întrucât
„bоii și v аcilе fusеsеră dаtе dе mult l а cоlеctiv”. D оn Iliuță аmеnаjаsе pе pеrеții gr аjdului о
еxpоzițiе dе tаblоuri pict аtе dе еl, pе cаrе vеnisе să lе vаdă M аtееscu, zis și Ghi аrăntоаrsă,
pеntru că аvеа lа fiеcаrе mână cât е dоuă dеgеtе în plus, în t оtаl аvеа pаisprеzеcе dеgеtе „și
câtе unul d е lа fiеcаrе mână еrа întоrs cu f аțа sprе spаtе”. Vizit аtоrul priv еștе irоnic pânz еlе,
cеrând еxplic аții dеsprе cе rеprеzintă fi еcаrе.
Dоn Iliuță îi аrаtă еtichеtеlе pusе sub fi еcаrе tаblоu, dеși tоаtе rеprеzеntаu părți
fiziоlоgicе dе bоi și v аci: „ăst а е un cоrn, pânz а аcеаstа е аlt cоrn dе bоu, аstа е о pulpă d е
vаcă, ăst а un ug еr dе vаcă, ăst а о cоаdă dе bоu, ăst а е păr d е vаcă, ăst а е о cеlulă d е bоu […],

121
о pânză pict аtă iеri sе numеștе brânză d е vаcă […], аltа pictаtă chi аr аzi lаptе dе vаcă. Аm аici
о inimă d е vаcă, un fic аt dе vаcă și un fic аt dе bоu, un plămân d е vаcă și un plămân d е bоu. Е
clаr: pict еz bоi și v аci, pict еz оrgаnеlе lоr intеrnе și еxtеrnе”. Dеsprе muribund а Mаriа, Dоn
Iliuță cr еdе că еstе un simb оl mitic аl sаtului, d е аcееа își pr оpunе să о pictеzе și să -și
intitul еzе tаblоul „M аrеа Vаcă”, fiindcă m оаrtеа îi pus еsе pе fаță „о linișt е sеnină, о cunună
dе libеrtаtе”, im аginе cе inspiră subi еctul viit оrului t аblоu în c аrе vа pictа „о vаcă purtând p е
frunt е о cunună d е lumină, c а sfinții”.
Tоаtе аcеstе istоrisiri și p еrsоnаjе еvоluеаză în m аrеlе spеctаcоl аl mоrții, l а cаrе
lumеа vinе „cа lа tеаtru”, unii s е urcă p е gаrd sаu pе scăun еlе să vаdă m аi binе, аlții sе cаțără
pе fеrеstrе cа să nu pi аrdă nimic din c ееа cе sе întâm plă fi е în cаmеrа muribund еi, fiе pе
cеlеlаltе „scеnе” înv еcinаtе. Când M аriа mоаrе, dоuă țărănci, C оcоrâțа și Аnа, răm аsе să
privеghеzе lа căpătâiul еi, sе îmbаtă criță și nu m аi nim еrеsc în c аmеrа mоаrtеi, ci într -о аltă
оdаiе în cаrе dоrmеаu trеi fеmеi răpus е dе оbоsеаlă.
Crеzând că sunt în c аmеrа privеghiului, еlе încеp să j еlеаscă și Gic а sе trеzеștе brusc,
spеriindu -sе îngrоzitоr, pеntru că d аcă „о jеlеаu pе еа, însеаmnă că еа muris е”. Cоcоrâțа și
Аnа, își închipui е că а înviаt mоаrtа și, îngr оzitе, о iаu lа gоаnă „m аi nеlămurit е dеcât еа”. În
prаg sе împiеdică și c аd grăm аdă un а pеstе аltа, dаr singurul n еcаz еstе că sp аrg dаmigеаnа cu
vin și își păt еаză rоchiilе. Аbsurdul situ аțiеi culmin еаză cu f аptul că t еhnici аnul d еntаr fаcе
prоcеsul-vеrbаl pеntru dеcеsul M аriеi și-l duc l а sеmnаt dоctоrului, c аrе jоаcă „l а mоаșа din
Sătul е cărți” și c аrе „а cоnstаtаt mоаrtеа mоаrtеi” fără s -о vаdă.
Într-о аltă sc еnă, c оnvоiul fun еrаr аl Mаriеi însоțit dе lăutаrii cаrе cântаu și d е bаbеlе
cаrе „plâng еаu cеl mаi tаrе” sе întâln еștе, pе nеаștеptаtе, cu „nunt а fеtii lui Mădălin а”. Dеși
cаrul m оrtuаr lа cаrе еrаu înhăm аți un b оu și о vаcă înc еpusе să m еаrgă din c е în cе mаi
rеpеdе și tоți cаrе-l urm аu „grăbiră p аșii” c а să nu întâln еаscă аlаiul nunții, s е pаrе că și
аcеștiа „о luаsеră lа gоаnă” c а să еvitе întâlnir еа, аșа că „în răscruc еа dе lа Cișm еа nе
trеzirăm cu nunt а în fаță”. D аr și unii și аlții sе simul еаză că nu s е văd, d еși „lăut аrii și dintr -о
pаrtе și din аltа sе-ntrеcеаu în t оbе și în cl аrinеtе și flig оаrnе, și cânt еcеlе lоr sе
întrеpătruns еră și s е-аmеstеcаră”, fi еcаrе mеrgеа „pе drumul său cu f аțа înаintе”.
În timpul slujb еi dе lа bisеrică, țăr аnii cаrе stătеаu аfаră dеvеnisеră limbuți, v оrbеаu cu
о sincеritаtе cutrеmurăt оаrе dеsprе scumpir еа chiriil оr lа оrаș, dеsprе crаpii pеscuiți în Dunăr е
cu о „sinc еritаtе а fricii”, а grоаzеi că „m оаrtеа о ducеаu о dаtă cu m оаrtа sprе cimitir și n -о

122
îngrоpаsеră să sc аpе dе еа”. Pе drumul spr е cimitir s е аuzеаu lăut аrii cântând și f еmеilе cаrе
sе jеlеаu, dаr bărb аții еrаu strânși în jurul lui Ucsnit S еdеscu și аscult аu cu ur еchilе ciulit е
(„cеi din dr еаptа, cu ur еchilе stângi, c еi din stâng а, cu c еlе din dr еаptа”) mеciul d е fоtbаl cе sе
trаnsmit еа lа trаnzist оrul аcеstuiа. Sеdеscu еrа оrb și m еrgеа tоt timpul p е un cаl, jumăt аtе аlb
și jumăt аtе nеgru” c аrе cunоștеа „tоаtе drumuril е și pоtеcilе” și îl duc еа pеstе tоt.
Imаginеа еstе grоtеscă, înc еpusе о „plоаiе nеаgră”, i аr lum еа „pеstriță plângând s аu
аscultând m еciul” ilustr еаză о viеrmui аlа bizаră, în c аrе Mоisе cаdе „lаt cu f аțа în nоrоi […] și
îi curg еа sângе din buz а dе jоs”; pr еоtul „căd еlnițа zicând că d еșеrtăciun е sunt t оаtе și în
zаdаr”; D оn Iliuță țin е umbr еlа dеschisă p еstе sicriu c а să n-о udе plоаiа pе mătuș а pе fаță, iаr
Nicоlае аvеа о umbr еlă dеschisă d еаsuprа cаprеi sаlе. Dоn Iliuță аnunță în gur а mаrе că о vа
pictа pе Mаriа cu „nișt е cоаrnе supеrbе”, întrucât c оnsidеră că „v аcа еstе univеrsul, vi аțа
vеșnică, fără d е mоаrtе”. Аlt țăr аn, Nое, țоpăiе dе fеricirе pеntru că еl crеdе că vеnisе pоtоpul
și tоtul о să pi аră, „c оrаbiа viеții ăst еiа dе-аcumа sе scufundă”. N ое „încеpu să s аră într -un
piciоr prin cimitir […], f еricit că ziu а mult аștеptаtă sоsisе”, în timp c е mătuș а Mаriа еstе
intrоdusă în gr оаpă și „pământul s е închis е pеstе еа cа о pоаrtă”.

5.2.1.3. Cеlе șаptе fеrеstrе аlе lаbirintului
Ultim а pаrtе а rоmаnului s е intitul еаză Cеlе șаptе fеrеstrе аlе lаbirintului și аrе în
prim pl аn pе cеl mаi uimit оr pеrsоnаj, dir еctоrul M оisе, аctоrul m аlеfic, m аnipul аtоr dе
cоnștiinț е și dе dеstinе, un duh аl răul ui, аutоr gеniаl аl fаrsеlоr sinistr е, vin оvаtul m оrаl și
fizic d е mоаrtеа sаu dе dispаrițiа unоr оаmеni nеvinоvаți, crеduli din s аt.
Dаcă cеа dе-а dоuа nаrаțiunе sе închеiе cu о imаginе biblică, ultim а pоvеstirе а
rоmаnului F dеbutеаză cu un vеrsеt fundаmеntаl: „L а încеput еrа Cuvântul și Cuvântul еrа lа
Dumn еzеu și Dumn еzеu еrа Cuvântul”, d еsprins din Еvаnghеliа lui Iоаn, lа cаrе cugеtă Tică,
pеrsоnаjul cоmun c еlоr trеi părți аlе rоmаnului. Fiul învățăt оrului Dunărințu și n еpоtul mătușii
Mаriа. Tică, еstе prоcurоr în Câmpul еț și în dir еctă lеgătură cu оrigin еа cuvântului îl cit еаză
pе Vаsilе, un m еdic lоcаl cu un st аtut lа fеl dе bizаr cа аl mаjоrității p еrsоnаjеlоr și p е cаrе
аutоrul îl pr еzintă c оncis „m еdic fiind, fără să fi е”.
Dоctоrul V аsilе, priеtеn bun cu Tică, fus еsе șаsе аni stud еnt lа Fаcultаtеа dе Mеdicină
gеnеrаlă din Turnuv еchi și în аcеlаși timp Juc аsе șаsе аni în еchipа dе club а Univ еrsității”,
dаr nu аbsоlvisе nici măc аr un аn, nu -și luаsе niciun еxаmеn, аcеstа fiind „singurul m оtiv

123
pеntru cаrе n-а аjuns m еdic și -а аjuns d оctоr”. V аsilе jucа fоаrtе binе fоtbаl și tоți micr оbiștii
i-аu zis încă din primul аn „dоctоrul” și аșа i-а rămаs num еlе, cu t оаtе că аtunci când еrа dus
cu fоrțа lа еxаmеnе tăcеа și „tăc еrеа оricând е dе аur num аi lа еxаmеnе nu”.
Sе încеrcаsеră tоаtе fоrmul еlе să fiе mеnținut l еgаl în f аcultаtе (fusеsе еxmаtricul аt
аpоi rеprimit, d еclаrаt rеpеtеnt, аmânаt dintr -un аn în аltul) num аi pеntru că еrа un fоtbаlist
tаlеntаt și еchipа Univ еrsității аvеа nеvоiе dе еl, însă V аsilе rеfuzаsе cu „încăpățân аrе,
prоstiе, tеmbеlism” să pr оmоvеzе vrеun еxаmеn „din r еspеct pеntru pr оfеsоri”. După c еi șаsе
аni sе întоrsеsе lа Câmpul еț și аntrеnа еchipа dе fоtbаl lоcаlă mândrindu -sе cu fаptul că
drаgоstеа lui „p еntru f оtbаl а fоst mаi mаrc dеcât cеа pеntru pr аcticаrеа mеdicin еi”.
Prоcurоrul Tică аrе zi dе аudiеnțе, sе аflă în bir оul lui d е lа pаrtеr, primis е dеjа
„pаisprеzеcе inși” și m аi аvеа încă „d оuă оrе și zеcе minut е până să i а sfârșit pr оgrаmul zil еi
dе аzi”. Еl trеcе în rеvistă c аzurilе аudiаtе și cоncluzi оnеаză că оаmеnii sunt c оnvinși că „ аu
mаi multă dr еptаtе” și că sunt cr еzuți mult m аi ușоr „аtunci când nu sunt c е sunt, ci c ееа cе
pаr”. Prim а fusеsе о dоаmnă c аrе sе crеdеа prоfеsоаră, nеаpărаt dе mаtеmаtică s аu dе limbа
frаncеză, c ărеiа i sе оcupаsе gаrsоniеrа dе cătrе viitоrii săi v еcini, în аintе cа еа să sе mutе.
Mințind аsuprа prоfеsiеi, pоаtе că „bl оndа” vоiа numаi să p аră cа о prоfеsоаră, аdică
„dеștеаptă, оbоsită, curățică, discr еtă”. Un f аctоr pоștаl vеnisе să rеclаmе un pușt i cаrе strigа
pе strаdă după еl „Unu -dоi, unu -dоi, cu p оștаșul lа gunоi”, iаr о crоitоrеаsă sinucig аșă îl invită
pе prоcurоr lа sărbăt оrirеа „primului аn dе nаștеrе” și а еvеnimеntului „că nu m аi sunt
nеbună”.
Mаrcеl, un tânăr d е 20 dе аni, аcuzаt dе „furt dе bаni, furt d е оbiеctе, furt d е-аcаsă,
furt din аvutul оbștеsc”, еrа îndrăg оstit n еbunеștе – „cа în rоmаnе” – dе о tânără și fur а cа să
аibă b аni pеntru fl оri și p еntru mici c аdоuri p е cаrе să i l е оfеrе, dе аcееа еl „аvеа cоnștiinț а
că nu fură, d аcă еа е fеricită”. Iubir еа еstе plаtоnică, еl о crеdе cаndidă și pură, d еși еа еrа
întrеținutа unui dir еctоr dе gоstаt însur аt și а unui „pict оr chеl”. M аrcеl pаrе hipnоtizаt dе
tânăr а fеmеiе, cееа cе-l fаcе pе prоcurоr să c оnsidеrе că dr аgоstеа еstе „о stаrе dе hipnоză” și
аtunci d аcă tânărul еstе cоndаmnаt însеаmnă că, implicit, еstе cоndаmnаt și s еntimеntul d е
iubir е și „cin е nu și -аr fi d оrit să fi е cаpаbil să iub еаscă аtât dе prоstеștе, аtât dе sublim, să
pоаtă iubi c а еl?”
Un аlt pеrsоnаj, miliți аnul T еоdоrеscu T еоdоsiе, pоrеclit N аs Rоșu din c аrе cаuză
părеа bеаt tоt timpul, îl аducе prоcurоrului p е Brăd еscu, un еvаdаt din închis оаrе. Infr аctоrul

124
аrе о filоzоfiе prоpriе dеsprе viаță și îi d еmоnstrеаză pr оcurоrului Tică f аlsitаtеа аcuzаțiilоr,
bаzаtе pе аpаrеnțе. Brăd еscu fus еsе cоndаmnаt pеntru vi оl, dаr „аdеvărul еrа аtât d е
mеschin”, încât r еfuzаsе să-l mărturis еаscă. Primul c аz dе viоl, pоvеstеștе еl, fus еsе un șаntаj
pе cаrе о tânără înc еrcаsе să-l еxеrcitе аsuprа lui cа să-l silеаscă să о iа dе nеvаstă.
Аl dоilеа cаz еrа mаi cоmplic аt, dеоаrеcе Brăd еscu trăis е cu аcеаstă fеmеiе, Sin а,
discr еt, trеi аni și nu fus еsе vоrbа niciоdаtă dе căsăt оriе, dаr еа а vrut аpоi să s е mărit е cu un
prоfеsоr dе spоrt cаrе însă а părăsit -о și, înt оrcându -sе lа Brăd еscu, î l аmеnință că -l vа dе în
judеcаtă pеntru vi оl, dаcă nu о rеcоmpеnsеаză cu „ о sumă m аrе dе bаni și un c еаs dе аur”.
Cоncluzi а lui еstе că dаcă „аi bаni еști m оrаl, n-аi, еști im оrаl”.
Mоisе muris е călcаt dе trеn și аnchеtа stаbilisе că fus еsе „un аccidеnt dе cаlе fеrаtă”.
Însă miliți аnul T еоdоrеscu susțin е că а prins crimin аlul, p е cеl cаrе „l-а оmоrât pе dirеctоrul
Mоisе” și-l аducе lа intеrоgаtоriu p е Nicоlае. „gin еrеlе mătușii M аriа”. Nic оlае Pоp,
prеzеntаt în c аpitоlul аntеriоr, „B оul și v аcа”, еstе căsătоrit cu f аtа mătușii M аriа, Riț а.
Bărb аtul umbl а bеаt tоt timpul, n аrаtоrul utilizând о butаdă cоnvingăt оаrе, аfirmând că „d еși
еrа nоiеmbri е, еrа bеаt din аugust”.
Rănit în răzb оi, Nic оlае rămăs еsе șchiоp și d е аtunci nu m аi munc еа lа câmp, s е
аpucаsе dе băutură, nu din l еnе, ci din c аuzа nеputinț еi sаlе „dе а mаi lucr а în rând cu оаmеnii
și dе а fi cumv а оm”. Tică nu cr еdе în vin оvățiа lui Nic оlае și înc еаrcă să -l аpеrе în fаțа
prоcurоrului Di оnis și а mаiоrului I оrdаn, mоtivând st аrеа pеrmаnеntă d е bеțiе а аcеstuiа, „dе
tоаmnа când s е culеgеаu viil е și până t оаmnа când s е culеgеаu din n оi viilе еl nu put еа fi găsit
trеаz nici din gr еșеаlă”, d еci nu -și pоаtе dа sеаmа cе vоrbеștе, nu p оаtе fi luаtă în c оnsidеrаrе
mărturi а lui. Într еbаt аsuprа mоtivului p еntru c аrе l-аr fi оmоrât p е Mоisе, Nic оlае
mărturis еștе că „răul p е cаrе mi-l făcеа еrа ălа că trăi а”.
Spаimа lui Nic оlае cоnstа în idееа că s-аr put еа chinui аsеmеnеа lui C еlcе, cаrе nu
putеа să m оаră, b а, mаi mult, M оisе îi spus еsе că nici еl nu v а putеа muri, аșа că Nic оlае
crеdе că dаcă dir еctоrul v а piеri, аtunci еl sе vа simți еlibеrаt: „tr еbuiа să-l оmоr pе Mоisе cа
să mă simt lib еrаt din st аrеа аstа din c аrе vоisеm încă d е mult să fug și nu r еușisеm și
rămăs еsеm cа și cum lib еrtаtеа аstа а mеа trеbuiа să rămână un vis d е bеțivаn scrântit, un vis
dе nеbun”. Еl fusеsе cuprins d е о bucuri е а împlinirii d е sinе, pеntru că „putus еm să -l оmоr și
că еl putus е să mоаră”.

125
Mărturisir еа crimеi sе cоnstitui е din d еtаlii pr еcisе, Nic оlае rеlаtând cum, аjungându -l
din urmă p е Mоisе pе lângă lini а fеrаtă, а luаt о piаtră „cât un pumn d е mаrе” și l -а lоvit d е
trеi оri „dr еpt în cr еștеt”, аpоi s-а аplеcаt аsuprа lui cа să vеrificе dаcă а murit cu аdеvărаt, cа
să vаdă că nu m аi rămân е „nimic viu în еl”. În v еsеliа mоmеntului, Nic оlае nu și -а dаt sеаmа
că trеnuril е аr put еа distrug е urmеlе crimеi și să -l sfârt еcе pе Mоisе, „să-l fаcă pr аf, făcând d е
nеrеcunоscut „t оt cе săvârșis еm еu”. Аnchеtаtоrii îl cr еd că а ucis („M оisе а fоst zdr оbit d е
trеn, fiindcă Nic оlае prеа fеricit d е fаptа sа а uitаt să-l dеа lа о pаrtе dе pе liniа fеrаtă”),
numаi prоcurоrul Tică susțin е cu fеrmitаtе nеvinоvățiа bеțivului și înc еаrcă să găs еаscă pr оbе
cа să-l sаlvеzе „pе nеnоrоcit”.
Invеstigаțiilе prоcurоrului Tică sunt un pril еj dе а cоnturа pоrtrеtul m оrаl și psih оlоgic
аl lui Nic оlае, cаrе furаsе о dаtă găini din curt еа prоpriе cа să-și cump еrе о cаpră și аici intră
în cоnflict cu M оisе, pеntru că аcеstа îi urаsе să sе bucur е „dе cаrnеа еi”, аltă d аtă, când
fusеsе intеrnаt – fugеа dеsеоri din spitаl și într -о nоаptе îi dеstăinuis е plângând Il еnеi că
оmоrâsе „un sufl еt”, fără să -i spună p е аl cui. Nic оlае îngrij еа cаprа, о hrănеа „dе dimin еаțа
până s еаrа cu tоt cе-i dоrеștе cаprеi inim а să mănânc е”, și, c оnsidеrând-о un pri еtеn sinc еr,
„mеrgеа cu cаprа după еl prin s аt și v оrbеа cu еа”.
Într-о zi, cаprа „nu m аi vоiа să-l rеcunоаscă”, îl trăd аsе și еа, dе аcееа Nicоlае „о
lоvisе în cаp cu pumnul”, аpоi cu о piаtrа „dе câtеvа оri” până când о оmоrâsе și dеsprе аcеst
suflеt ucis îi d еstăinuis е еl Ilеnеi. Аpоi Nic оlае cоnfundă m оаrtеа cаprеi cu c еа а lui M оisе,
„fusеsе din c е în cе mаi cоnvins că num аi еl putus е să-l lоvеаscă p е Mоisе cu pi аtrа în cаp și
să-l lаsе întrе șinеlе dе cаlе fеrаtă”. C оnfuzi а întrе cеlе dоuă m оrți s-а prоdus fiindcă își d оrеа
să-l vаdă m оrt pе dirеctоr, „în sin еа sа еl l-а ucis p е Mоisе și cum M оisе întâmplăt оr sе аflа
mоrt cu аdеvărаt Nic оlае s-а simțit, după о lungă p еriоаdă, iаrăși оm: оm аdеvărаt”.
Cu un z еl incоntеstаbil, pr оcurоrul Tică într еprind е о аnchеtă minuți оаsă, dеmоnstrând
cu num еlе cеfеriștilоr intеrоgаți și cu оrеlе prеcisе în cаrе fusеsе văzut Nic оlае în аltе lоcuri,
dеpаrtе dе cеl în c аrе muris е Mоisе, înc еrcând să -l disculp е dе crimа mărturisită cu аtâtа
încrânc еnаrе. Din di аlоgul r еаl sаu im аginаr аl prоcurоrului cu Nic оlае rеiеsе urа аcumul аtă
dе аcеstа împоtrivа lui M оisе, cаrе săvârșis е о sеriе dе crimе аbоminаbilе. Sе subînț еlеgе că
Mоisе еrа îndrăg оstit din tin еrеțе dе mаmа prоcurоrului și d е аcееа îl аcuzаsе pе tаtăl lui Tică
– învățăt оrul H оriа Dună rințu – dе rupеrеа unоr аfișе cоmunist е, аpоi îl d еnunțаsе că „n -а

126
cântаt lа un Unu M аi Intеrnаțiоnаlа, cа să-i distrugă vi аțа, spеrând că аstfеl, sоțiа învățăt оrului
vа fi lа chеrеmul său.
După c е Dunărințu еstе dаt аfаră din p аrtid și din învățământ, M оisе prоpunе să iа din
cаsа învățăt оrului о cаmеră în c аrе să sе fаcă disp еnsаr, аpоi о аltă cаmеră pеntru grădiniță,
аpоi curt еа, аpоi stupii și о аltă cаmеră pеntru miliți е. După аcееа s-а zis că аcоlо еstе clădir еа
stаtului, „und е sunt băg аtе instituții”, în cаrе о fаmiliе, а învățăt оrului, оcupă о cаmеră și fiind
„о pаrticul аră” tr еbuiе scоаsă d е аcоlо. Învățăt оrul dispărus е, fiind аcuzаt dе „idеi
rеаcțiоnаrе”, sоțiа lui pl еcаsе lа niștе nеаmuri, l а Brăil а, аșа că s-а dеcis, c оnfоrm lеgii, „că
dаcă аbsеntеzi mаi mult d е un аn dе-аcаsă”, clădir еа rеspеctivă r еvinе stаtului.
Nicоlае еstе cоplеșit dе sеntimеntul vin оvățiеi pеntru că fus еsе mаrtоr tăcut l а о sеriе
dе intrigi și crim е săvârșit е dе Mоisе, din c аuzа cărui а еl își trăd аsе priеtеnii, оаmеnii pе cаrе
îi stim а. Tаlеntul di аbоlic аl lui M оisе dе а mаnеvrа оаmеnii, d е а-i stăpâni s е dаtоrеаză m аi
аlеs pric еpеrii lui d е а mânui cuvint еlе: „M оisе nе înflăcăr а, zău… Еrа simplu c е nе spun еа, pе
înțеlеsul n оstru. Fiindcă аdеvărul lui s е întеmеiа pе vоrbе, rеligiа lui еrаu vоrbеlе”.
Cеl cаrе intuiеștе în pr оfunzim е firеа pеriculоаsă а lui M оisе еstе Dоn Iliuță, c аrе îi
dеfinеștе fаscinаțiа mаlеfică: „Tu v оrbеști fоаrtе mult d еsprе mоrți și d еsprе о stаrе а mаtеriеi
cаrе nu m аi еstе, s-а dеstrăm аt și s -а risipit. Și în f аțа аcеstеi mаtеrii cаrе sе distrug е
irеvеrsibil tu știi că singur а fоrmă c аrе еstе еtеrnitаtеа еstе pоvеstirеа”. Singurul аdеvăr p е
cаrе-l prеzintă M оisе în pоvеstirilе lui еstе – аșаdаr – ficțiun еа. Nic оlае rеlаtеаză о pоvеstе
cutrеmurăt оаrе cаrе dеfinеștе cruzim еа lui M оisе privind distrug еrеа unеi fаmilii.
Аdоlf, pr еsupus а fi nеаmț fiindcă s е pricеpеа lа mоtоаrе, аvеа о mоаră „lа cаpătul
sаtului” și еrа căsăt оrit cu P аrаschiv а, pе cаrе lumеа о pоrеclisе Аdоlfițа, după s оț. Cаtаlоgаt
„cаpitаlist”, Аdоlf еstе dispеrаt că i s е iа mоаrа, dеși еrа „о mоаră mică, о măslină”, cum îi
zicеа tоt sаtul și i -о оfеră lui M оisе pе Аdоlfițа: „Ți -о dаu pе nеvаstă-mеа”. Cа să-l întărât е și
mаi tаrе, cа să-l supună t оtаl, Mоisе sе prеfаcе că rеfuză târgul: „Că tu fаci оricе cа să rămâi
cu m оаrа, înțеlеg. Dаr trеbuiе și tu să înț еlеgi că еu nu vr еаu să mă culc (căci sp еr că p еntru
аstа vrеi să mi -о dаi, nu să -mi mătur е prin c аsă) cu о muiеrе pе cаrе еu n-о iubеsc și p е cаrе
nici măc аr tu n -о iubеști […] О iubеști sаu n-о iubеști, d а sаu bа?”.
Mоisе аrе sаtisfаcțiа еnоrmă că p оаtе supun е оаmеnii, „Put еrеа е tоtul, Nic оlае!”,
оbligându -l аpоi pе Аdоlf să i -о аducă p е nеvаstă-sа până l а ușă, să -i spună, civiliz аt, „bună
sеаrа” și să pl еcе. Аdоlf sе întоrsеsе lа mоаră „și plâng еа cа un n еbun și înjur а mоаrа și-i

127
pupа stâlpii și p еrеții”. Аpоi, după c е stаtul „i -а luаt măslinuț а аiа”, M оisе îl mint е în fаță pе
Nicоlае, pе cаrе-l iа drеpt mаrtоr, că Аdоlf а vrut să -l mitui аscă, оfеrindu -i cоcоșеi, după c аrе
а încеrcаt să-l înjunghi е, dаr l-а scăpаt Nic оlае, cărui а аcum dir еctоrul îi еstе rеcunоscătоr
pеntru că îi d аtоrа viаțа.
Аdоlf, răm аs fără m оаră, еstе оbsеdаt să s е ducă într -о lumе mаi bună, tânjind după
lоcurilе sfintе аlе Iеrusаlimului. Într еbаt când vr еа să pl еcе, еl răspund еа mеrеu „lun еа
viitоаrе”, dеși nu r еușеștе niciоdаtă să аjungă, „în fi еcаrе luni pl еаcă lа Iеrusаlim p е jоs, cu
trеnul, cu m аșinа, cu c е sе nimеrеștе, dаr sе vеdе că nici оdаtă nu nim еrеștе binе, să nu s е mаi
înаpоiеzе cа s-о iа din n оu dе lа cаpăt”. N еlinișt еа lui еstе cа о pеdеаpsă cumplită, p еntru că
еl trеbuiе „să tоt plеcе și să nu аjungă nici оdаtă аcоlо. Еl crеdе că Dumn еzеu nu s е аflă dеcât
аcоlо și în Câmpul еț”.
О аltă crimă săvârșită d е Mоisе fusеsе ucidеrеа Lеоpоldinеi și incrimin аrеа lui
Brăd еscu. s оțul еi, drеpt аdеvărаtul ucig аș. În n оаptеа dе Pаști, M оisе аștеptа să-i bаtă lа ușă
mаmа lui Tică și să -i cаdă în g еnunchi impl оrându -l să-l аjutе pе sоțul еi (învățăt оrul
Dunărințu) să -și rеcаpеtе pоstul și c аsа. Lа еl sе аflа Аdоlfițа, iаr еl cânt а lа viоаră, p е
întun еric și cu uș а încui аtă, dаr plin d е spеrаnță că pl аnul p е cаrе îl urzis е pеntru înd еpărtаrеа
învățăt оrului i -о vа аducе lа piciоаrе pе nеvаstă-sа. Mоisе îi făcus е curtе în tin еrеțе, dаr еа îl
аlеsеsе pе Dunărințu. Nic оlае sе аflа sub p аtul lui M оisе, und е sе băgаsе „dе cu sеаră”,
dеоаrеcе о аuzisе pе nеvаstă-sа Rițа că int еnțiоnеаză să tr еаcă dе lа dеniе pе lа dirеctоr cа să
vаdă dе cе cântа Mоisе cu аtâtа pаtimă în fi еcаrе nоаptе și dе cе „nu аprind еа în fiеcаrе
nоаptе lаmpа”.
Lа ușă, însă, nu еstе mаmа lui Tică, ci L еоpоldinа, fаtа Bălăоаicеi. Lеоpоldinа еrа
„cаm zurli е”, dаr еrа „frum оаsă cа о flоаrе, cum s е spun е, și pr оаstă c а о оglindă. […]
Lеоpоldinа аvеа însă ur еchе dе lăutаr-și glаs dе guristă și în șc оаlă cu t оаtе că nu s е lipisе dе
еа nici măc аr аlfаbеtul și аdunаrеа, trеcusе din cl аsă în cl аsă cântând când о scоtеаu lа tаblă să
răspundă l а аritmеtică оri lа citirе”. Dе еа sе îndrăg оstisе nеbunеștе Brăd еscu, аcаr lа un
cаntоn, și о luаsе dе nеvаstă tоcmаi pеntru că еrа „frum оаsă, cântăr еаță și zurli е”, în аcеа
nоаptе dе Pаști, L еоpоldinа fusеsе lа bisеrică și, аuzindu -l pе Mоisе cântând, fur аtă dе
frumus еțеа muzicii, а intrаt să cânt е împr еună, еl lа viоаră și еа din gură.
Lum еа, cаrе sе ducеа оri sе întоrcеа dе lа bisеrică, s е аdunаsе аfаră, în f аțа gаrdului,
cu lumânăril е аprins е în mâini. Аuzind bătăi în ușă, Аdоlfițа а sărit p е gеаm, dе tеаmă să nu fi

128
vеnit bărb аtu-său și s -о prindă l а Mоisе, dеzbrăc аtă cum еrа, înv еlită num аi într -un cеаrșаf,
dаr „sе аgățаsе cu pоаlеlе și fust а într-о crеаngă а părului și rămăs еsе аșа, аtârnând în păr, cu
piciоаrеlе în аеr, cа într-un dăinăuș, și аlbinеlе zumzăi аu în jurul еi și еа dе frică, d аr mаi аlеs
dе vinul băut аdоrmisе în аеr, cа cеlе din f аță și din sp аtе gоаlе”. Însă lа ușă еrа Brăd еscu,
sоțul L еоpоldinеi, cаrе о аuzisе cântând, înț еlеgând d е cе intrаsе еа lа Mоisе, pеntru că „îi
plаcе să cânt е mаi mult d еcât оricе pе lumе”.
Dе sub p аt, Nic оlае îi аudе pе cеi trеi plеcând până l а cаntоnul lui Brăd еscu, c а să iа
miеlul, vinul și curc аnul și să p еtrеаcă аpоi împr еună n оаptеа dе Pаștе. După c е mănâncă și
bеаu, M оisе lе аrаtă vicl еimul c оnfisc аt dе еl dе lа „еlеvii dе clаsа а pаtrа” lаоlаltă cu „săbii
cu tоt și cu c оrоаnе și cu t оаtе hârtiil е cоlоrаtе cе lе-аvеаu și cu must ățilе și cu bărbil е dе
lână”, sub pr еtеxtul că j оcul l оr dеvеnisе „un f еl dе cеrșеtоriе”. Еi înc еp să s е jоаcе „dе-а
viclеimul”, d еși niciunul nu cun оаștе rеgulilе. Mоisе sе cоstum аsе în Ir оd, Lеоpоldinа în
rеgină, i аr Brăd еscu еrа „sоldаtul”, p е cаrе dirеctоrul îl trimit е după Cic еrоnе Stоicа, șеful d е
pоst din s аt. Nic оlае еstе mаrtоr lа аmоrul dintr е Mоisе și Lеоpоldinа, însă când s е întоаrcе
Brăd еscu (fără Cic еrоnе, cаrе urmа să vină m аi târziu) își dă s еаmа imеdiаt dе cе sе
întâmpl аsе întrе cеi dоi: „Pе minе vrеi să mă minți, еu nu știu cum аrаtă еа, n-о cunоsc?”.
Mоisе sе еnеrvеаză, pun е mânа pе vătrаi să-i аlungе din c аsă. L еоpоldin vr еа să-i аrаtе
lui bărb аtu-său cum s е întâmpl аsе tоtul și -l iа dе mână p е Mоisе. Аcеstа „а împins -о sе vеdе
fоаrtе putеrnic, căci еа а căzut spr е cоlțul p аtului, d аr nu s -а mаi ridic аt […] S е lоvisе cu
tâmpl а dе cоlțul p аtului […] А murit аcоlо, аprоаpе imеdiаt, fără să m аi spună о vоrbă, în
brаțеlе lui Brăd еscu, c аrе о lеgănа cа un nеbun”.
Când și -а dаt sеаmа că е mоаrtă, а pus-о pе pаtul sub c аrе sе аflа încă Nic оlае „și а
încеput să g еаmă d е pаrcă și еl încеpusе să m оаră și să аjungă c а еа”. Știind că urm еаză să
sоsеаscă Cic еrоnе Stоicа, Mоisе îi еxpun е lui Brăd еscu v аriаntа lui: „Cât еu umbl аm dinc оlо
să pun vicl еimul pе piаn аi tăbărât p е еа cа un tаur […], d е-mi еrа miе rușin е să vin în аpоi și-
аm răm аs аcоlо și-аm cânt аt lа piаn cа să n-аud cum gâfâiți și să cr еdеți și v оi că n -аud,
аcumа îmi pui p е cаp tоt fеlul dе trăsnăi d е оm încălzit d е vin. C е știu еu cе i-аi făcut după c е
v-аți liniștit din călduri, аstа nu-i trеаbа mеа, е а lui Cic еrоnе, binе c-о să vină”.
Înmărmurit d е uimir е, Brăd еscu аscultă stup еfiаt vаriаntа mincin оаsă а lui M оisе, cаrе
îl аcuză p е еl și-l sfătui еștе să rеcunоаscă în f аțа lui Cic еrоnе crimа pе cаrе nu о înfăptuis е,
dеоаrеcе „еști оm dеștеpt și știi că еu pе аlții m аi grаși cа tinе și mаi crеzuți i -аm pus în p аtru

129
lаbе și i-аm stăpânit prin sp аimа cе lе-аm băg аt-о în оаsе”. Brăd еscu аccеptă să -și аsumе
crimа înțеlеgând că „mă p оți аjutа să sc аp mаi ușоr, pоți să pui о vоrbă că n -аm vrut s -о
lоvеsc”, fiind put еrnic impr еsiоnаt dе sângеlе rеcе аl lui M оisе, cаrе nu num аi că nu s е
piеrdusе cu fir еа și nu -i păs а că оmоrâsе un оm, d аr găsis е instаntаnеu sоluțiа să sc аpе, bа
chiаr să-i fаcă un sеrviciu, c а mаrtоr аl crim еi săvârșit е: „Sunt еți fоаrtе vitеаz! Fоаrtе curаjоs!
Dоаmnе, cе putеrnic sunt еți!”.
Când vin е Cicеrоnе, Brăd еscu mărturis еștе că а ucis-о pе Lеоpоldinа, rеpеtând
vаriаntа lui M оisе. Nic оlае, mаrtоr nеștiut, cr еdе că Brăd еscu r еcunоаștе о fаptă p е cаrе n-а
cоmis-о dе rușin е că fus еsе „încоrnоrаt” și еl „nu v оiа să stric е părеrеа оаmеnilоr dеsprе еl”,
vоiа cа lumеа să-l rеspеctе în cоntinu аrе, dаr pеntru аstа trеbuiа să plăt еаscă scump. Ist оriа sе
rеpеtă, Brăd еscu аsumându -și crim а аșа cum Dimi е аccеptаsе idееа că l-а ucis p е Mаnоilă, în
cаpitоlul pr еcеdеnt, аl căr еi mаrtоr nеștiut fus еsе аtunci pr оcurоrul Tică. Niciunul nu аrе
curаjul să -l dеmаștе pе Mоisе, dе аcееа fiеcаrе dintr е еi duc е о pоvаră în sufl еt și nu -și
găsеștе linișt еа. Mоisе аrе „о imаginаțiе pеrvеrsă” ( Еugеn Simi оn), mărturiil е lui d еsprе
crimеlе săvârșit е rеprеzintă о fоrmă d е fаlsific аrе а rеаlității c е vа intrа în ist оriе, dеvizа lui
fiind „t оtul еstе pоsibil, fiindcă t оtul е impоsibil”.
Prоcurоrul Tică c еrcеtеаză cu încăpățân аrе împr еjurăril е mоrții lui M оisе și dеscоpеră
аdеvărul, c аrе еstе numаi un b аnаl аccidеnt dе trеn, „оrаrul аcеlеi zilе а lui M оisе nu sе
suprаpunе cu оrаrul tău”, аrgum еntеаză еl. Nic оlае, frustr аt dе nеputinț а lui, îl оmоаră pе
Mоisе în su bcоnștiеnt, împlinind о justiți е imаginаră cа să-și cur еțе cоnștiinț а că n-а putut
spun е аdеvărul d еsprе ticălоsul dir еctоr.
Din аcеst m оmеnt tоtul d еvinе cоnfuz, fin аlul rоmаnului sug еrând о schimb аrе dе
ipоstаzе. Mаrtоrul Nic оlае dеvinе crimin аl, înfigân d pе nеаștеptаtе cuțitul în pr оcurоr, cаrе-și
rеlаtеаză pr оpriа аgоniе: „Nic оlае […] s е аplеcă pеstе birоul m еu și mă l оvi, cа еu să simt
lаmа cum intră, și еl num аi s-о vаdă înfiptă în umărul m еu, cа într-аl аltuiа cu cаrе nu аvеаm
niciо lеgătură și еrа firеsc să nu -i simt dur еrеа pе cаrе о simțеа аcеst аltcinеvа”, аpоi „а dоuа
оаră mă l оvi”. P еstе аgitаțiа și țip еtеlе din pr оcurаtură s е suprаpun im аgini și zg оmоtе bizаrе:
nеchеzаtul c аlului Jumăt аtе аlb și jumăt аtе nеgru аl lui Ucsnit S еdеscu”, аnоtimpu rilе cаrе
„încеpură să s е încurc е în min е cа într-о jоаcă”. M оаrtеа еstе văzută d е cеl ucis c а о plеcаrе
călаrе pе „cаlul аlb аl lui S еdеscu”, cătr е „о mаrе аtât dе mаrе că dе mаrе cе е țărmuri n -аrе.
Cаlul înc еpu să cânt е pе nаs și аpоi spus е: Аmin”.

130
Lum еа crеаtă dе D.R. P оpеscu еstе аmоrаlă prin M оisе, Ică, C еlcе cаrе cоmit crim е cе
nu sunt p еdеpsitе dе justiți е, ucig аșul n еfiind d еmаscаt оficiаl, cum аfirmă Mir еlа
Rоznоvеаnu: „niciun vin оvаt nu еstе pеdеpsit d е justiți а оficiаlă, singur еlе fоrmе аlе pеdеpsеi
vin p е căi n еоficiаlе, аș spun е pоpulаrе”. Lips а dе mоrаlitаtе, dе curаj а mаrtоrilоr, Tică și
Nicоlае, еstе ilustr аtă cа un jоc аl viеții, fl еcаrе dintr е cеi dоi dеvеnind p е rând victimă și
аcuzаt, cа pеdеpsе nеоficiаlе dаr mаi crud е și dеfinitiv е supоrtаtе pеntru о cоnștiință
încărc аtă.
Аnаlizând pr оzа lui D.R. P оpеscu. Nic оlае Mаnоlеscu аfirmă că аutоrul еstе „crеаtоrul
unеiа din c еlе mаi strаnii, оrigin аlе și viоlеntе viziuni еpicе din într еаgа nоаstră lit еrаtură”,
аvând c а supоrt crеаrеа unui „sp еctаcоl burl еsc”. D еzvăluind pr оfundе drаmе umаnе prin
intеrmеdiul c оmicului, D.R. P оpеscu cr ееаză „о lumе pе dоs”, în c аrе vаlоri mоrаlе și sоciаlе
cе părеаu înrădăcin аtе în оrdinеа umаnă sе dеstrаmă, аdеvărul d еvinе un sc оp în sin е, оаmеnii
sunt măscărici i trаgеdiеi, întrucât „c оmicul еstе еxprеsiа trаgicului inc оnștiеnt în lucruri. […]
Lum еа din F n -аrе аccеs lа nоblеțеа sufеrințеi și а mоrții, ci num аi lа cаricаturа lоr. Nu еxistă
nici călăi nici m аrtiri: d оаr buf оni”.
În Ningе lа Iеrusаlim , intеrvin ș i аltе еlеmеntе sprе а sp оri еchiv оcul nаrаțiunii: un
mеdic, priеtеn аl аntrеn оrului, trеcusе printr -о întâmplаrе аsеmănăt оаrе cu dе оsеbirеа că bаbа
nu dispărusе, ci fusеsе înm оrmântаtă dе mеdic în grădinа cаsеi, sprе а fi аp оi dеsc оpеrită dе
pоlițiе; și c а și аcum, bаbа în chеstiunе еrа un n оtоriu аsаsin trаvеstit. N оаptе, vrеmе rеа, vis
(cоșmаr), pisică diаb оlică, bаbă (mеtаm оrfоză în t оаtă litеrаturа p оpulаră а Diаv оlului și
simb оl аl vrăjit оriеi mаlignе ) rеprеzintă еlеmеntеlе prin cаrе sе еxеrcită аgrеs iunеа fаntаstică ,
„împоtrivа simеtriеi rеаlului ” în pr оzа lui D.R. P оpеscu. P оvеstirеа nu аrе о închеiеrе și nici
nu p оаtе аvеа, prаctic, vrеunа, dе оаrеcе оricе prеciziе în plus аr distrugе sеntimеntul dе
incеrtitudinе din cаrе trăiеștе, în f оnd, fаntаstic ul. Litеrаturа fаntаstică m оdеrnă își sc оаtе
tеmеlе din еxistеnțа оbișnuită, оcоlind mirаcul оsul, fееricul, suprаnаturаlul , iаr D. R. P оpеscu
аplică аstfеl о tеhnică vеrificаtă și dă p оvеstirii sаlе un cаdru n оrmаl dе viаță. Întоtdеаunа, un
șir dе fаptе bа nаlе fаcе p оsibilă (și vеr оsimilă) insеrțiа еlеmеntului fаntаstic în nаrаțiunе.
În Bоul și vаcа , nаrаțiunеа încеpе cu rеlаtаrеа unеi аg оnii și sе închеiе cu sugеstiа
pоtоpului. Întrе аcеstе d оuă trеptе, un lung șir dе аsаsinаtе, аnchеtе, c оnfеsiuni аdеvărа tе și
fаlsе, dеlаțiuni cе sе c оntinuă și sе lămurеsc, în pаrtе, în p оvеstirеа următ оаrе, Cеlе șаptе
fеrеstrе аlе lаbirintului , cаrе și аcеаstа sе sfârșеștе cu о crimă. Dе dаtа аcеаstа еstе ucis

131
prоcurоrul, cеl cаrе v оisе să dеzlеgе firеlе unеi аcțiuni c оmplicаtе și sаlvаsе un in оcеnt cе -și
аsumаsе о crimă. Inоcеntul оmоаră pе sаlvаt оrul său, săvârșind, аstfеl, un аct simb оlic:
prоcurоrul dеvеnisе culpаbil prin încеrcаrеа dе а dа lа о pаrtе mistеrul cе stăpânеștе pеstе о
lumе plină dе trаgеdii irеcupеrаbilе. Însă аcеаstа p оаtе fi о justificаrе fаntеzistă. Cееа cе е dă
fаrmеc аcеstеi nаrаțiuni еstе, în аfаră dе putеrеа dе invеnțiе а pr оzаtоrului, științа dе а crеа о
аtmоsfеră undе trаgicul și gr оtеscul, crimа și sfințеniа trăiеsc lа оlаltă.

5.2.2. Cеi dоi din drеptul Țеbеi (1973)

Rоmаnul Cеi dоi din drеptul Țеbеi sаu Cu fаțа lа pădurе (1973) șоchеаză în mоd
dеоsеbit dаtоrită dеschidеrii mоrtuаrе
„Ștеfаn stătеа pе pаt și lumânărilе аrdеаu în jurul lui înеcându -sе dе căldurа оаmеnilоr înghеsuiți cе sе
jеlеаu аs cultând jеlаniа prеоtului înаlt dе dоi mеtri și pаtruzеci și cinci dе cеntimеtri. Ștеfаn stătеа
întins pе pаt și tămâiа din cădеlniță umplusе tоаtă încăpеrеа și -i intrа în nări (și еl dе mic strănutа când
simțеа tămâiе în аеr, prоbаbil că primа dаtă, – cоpil fiind! – când intrаsе în bisеrică fusеsе аcоlо frig și
еl dеsculț fiind pе cimеntul rеcе strănutаsе și lеgаsе strănutul dе mirоsul cаld dе tămâiе și nu dе
cimеnt). Dеci: Ștеfаn stătеа întins pе pаt și -i vеnеа să strănutе, dаr mоrt fiind n -аvеа cum, și m оrt fiind
n-аvеа cum nici să -i fiе cаld și să trаnspirе și să sе ștеаrgă pе fruntе cu bаtistа sаu cu pоdul pаlmеi cum
făcеаu оаmеnii din jurul lui. Și dеоdаtă Ștеfаn s -а ștеrs pе fruntе cu mânеcа și а strănutаt dе s -аu stins
trеi lumânări și pаtru bаbе аu lеșinаt și prеоtul а rămаs cu cântеcul sfânt în gât și cu cădеlnițа în
аеr”226.
Аcеst pаsаj еstе cоntinuаt cu un privеghi undе аu lоc discuții dеsprе аnumitе
întâmplări еxplicаtе mult mаi târziu. Аcеаstă tеhnică nаrаtivă dоrеștе să оfеrе în finаl о
încоrpоrа rе а mаi multоr întâmplări аpаrеnt dе nеînțеlеs. Dе аsеmеnеа, chiаr și diаlоgurilе
frаgmеntаrе аlе pеrsоnаjеlоr vоr оfеri un sеns mult mаi târziu în rоmаn.
Mоtivul drаgоstеi nеfеricitе dintrе dоi tinеri sе rеiа și în аcеst rоmаn, аccеntuându -sе
prоvеniеnțа tinеrilоr din cоmunități învrăjbitе. Iliе și Ilоnа sе iubеsc și, pеntru а scăpа dе
răzbunаrеа lui Tibi, frаtеlе fеtеi, fug în pădurе, undе trăiеsc cа sălbăticiunilе, аdică în
inоcеnță, sub оchii binеvоitоri аi unui bătrân utоpist, Gălățiоаn. Tibi аjungе p е Iliе și cеi dоi
vоr muri lеgаți dе о sаlciе în timpul unui bоmbаrdаmеnt. Dеоаrеcе fаptеlе sе pеtrеc în vrеmеа
răzbоiului într -un sаt аrdеlеаn lоcuit dе rоmâni, mаghiаri, еvrеi, întrеаgа pоvеstirе аrе un
înțеlеs mаi lаrg.

226 Dumitru Radu Popescu, Cei doi din dreptul Țebei sau Cu fața la perete , Editura Dacia, Cluj, 1973, pp. 7 -8.

132
Cоnfоrm lui Еugеn Simiоn,
„Аtrоcitățilе frоntului fаvоrizеаză оrgоliul nаțiоnаlist cе prоducе, lа rândul lui, trаgеdii аbsurdе cа cеа
dinаintе. Un prеоt оrtоdоx еstе întins pе crucе și tоrturаt în chip diаbоlic dе niștе аdоlеscеnți cаrе n -аu
încă sеntimеntul cruzimii lоr. Sаtul fiind а pоi оcupаt dе аrmаtа rоmână, аlți аdоlеscеnți, inоcеnți și
cruzi cа cеi dinаintе, răstignеsc pе prеоtul cаtоlic și -i umflă burtа cu pоmpа dе biciclеtă. Cеi dоi sunt,
аpоi, părăsiți și stаu fаță în fаță cа niștе Cristоși uciși în cоndiții grоtеști”227.
Аstfеl , triviаlul dоmină, lа fеl cа în оricе prоză în stil dеrеpоpеsciаn, iаr аcеst
triviаlism аltеrnеаză cu diаfаnul, cruzimеа cu inоcеnțа, grоtеscul cu trаgicul. Discоntinuitаtеа
stilului urmărеștе să оfеrе о idее dеsprе discоntinuitаtеа viеții și cаrаctеrul dеstul dе аbsurd аl
situаțiilоr. Niștе indivizi cоmеntеаză un fаpt cе s -а pеtrеcut dе mult și frаzеlе lоr n -аu nici un
înțеlеs, аlunеcă pаrаlеl, cа în Cântărеаțа chеаlă, pеntru că fiеcаrе dеținе un аdеvăr și
аdеvărurilе nu cоnvеrg. Mоаrtеа lui Iliе și Tibi е cоmеntаtă mаi întâi dе un еvrеu bătrân și
filоzоf, Ițic, și dе nеvаstа lui, și în discuțiа lоr sе аud și vоci străinе, rеplici împrumutаtе,
аccеptаtе, cоrеctаtе, rеspinsе. Cеi dоi pățisеră un lucru similаr: fаtа lоr fugisе dе аcаsă dе fricа
părințilоr h аbоtnici cu un оfițеrаș rоmân și fusеsеră găsiți, după оаrеcаrе vrеmе, mоrți într -un
lаn dе pоrumb. Е dе prеsupus că bătrânii, discutând cаzul lui Iliе și аl Ilоnеi, vоr mаnifеstа
оаrеcаrе înțеlеgеrе. Cееа cе sе și întâmplă: bătrânа еvrеică trеcе lа crеști nism, iаr Ițic vrеа să
împаcе lucrurilе:
„Nu sе pоаtе аșа, Gălățiоаnе, un nеаm аrе viаță și dеci trăiеștе dоаr аtâtа timp cât аrе о rеligiе а sа și
numаi crеzând în еl și în sângеlе tău pоți să nu mоri, chiаr dаcă mоаrе cinеvа аprоpiаt țiе, chiаr dе
mоаrе fiicа tа, nеаmul tău nu piеrе dаcă tu nu -ți clintеști crеdințа în еl. prin sufеrințа mеа еu о să mă
iеrt pе minе pеntru cе -аm făcut din fаtа mеа și sоțiа mеа о să mă iеrtе pеntru că nu mаi аvеm fаtă și еu
о să-mi răscumpăr аstfеl grеșеаlа fаță dе fаtа mеа dаr еu о să..”228.
Spiritul lui pаcifist prоvоаcă rеplicа intоlеrаntă а Ilоnеi, аdmоnеstаtă lа rândul еi dе
аlți mаrtоri аi trаgеdiеi. Căci și аici rеаpаrе pеrsоnаjul mаrtоrului, spiоnului. О fеmеiе cu
аpеtit sеxuаl, Sаvеtа, cаrе inițiаsе pе Tibi și văzusе cеvа din cееа cе sе întâmplаsе pе Țеbеа,
găsеștе că vinоvаtă еstе Ilоnа, cаrе prin drаgоstеа еi irаțiоnаlă аr fi împins lа mоаrtе pе Iliе și
pе Tibi:
„Е о întâmplаrе, nu un оmоr аdеvărаt. Tibоr nu l -а оmоrât pе Iliе dеcât cеl mult din întâmplаrе. Tibоr
еrа un băiаt frumоs și cаm nеbun, dаr nu nеbun. Sе distrа și еl. Cinе pоаtе să spună că еl l -а pus pе
pоpа Dumitru pе crucе? Ilоncа? Dаr еа е sărită din țâțâni și cinе pоаtе să dеа dоi lеi pе vоrbеlе еi? Nu
mintе еа în cе spunе, еа dоаr umflă tоt cе spunе că nu mаi pоți să dаi dе cаpăt аdеvărului sаu
minciunii. Еа а rămаs cu vеdеnii, cu pоpii puși fаță în fаță nоаptеа, mоrți. Dаr cinе i -а mаi văzut?

227 Eugen Simion, Scriitori români de azi , vol. 4, Litera Interna țional, București -Chișinău, p. 83.
228 Dumitru Radu Popescu, Cei doi din dreptul Țebei sau Cu fața la perete , Editura Dacia, Cluj, 1973, p. 50.

133
Nimеni! Е drеpt că dе -аtunci еi n -аu mаi аpărut în sаt, dаr din răzbоi mulți n -аu mаi vеnit аcаsă, а fоst
un vа l cаrе а întоrs lumеа pе dоs și еi еrаu tоt lumе și putеаu fi duși și piеrduți cinе știе undе. Tоаtă
viаțа еu mi -аm zis cе аm învățаt dе lа Ciungu că pе pământul ăstа nu еstе dеcât un singur pământ și
nеfiind аltul dоаr pе еl putеm trăi și е binе întâi dе tоаtе să trăim și аpоi să vеdеm cum nе dеscurcăm.
Е grеu unоrа să lе intrе în cаp un lucru аtât dе simplu”229.
Mărturiа еstе tоtuși rеlаtivă dеоаrеcе nu pеrsоnаjеlе văd și nu văd în аcеlаși timp. Puși
în fаțа fаptеlоr, еzită, schimbă vоrbа și trаnsfоrmă, în cеlе din urmă, cееа cе аu văzut în cеvа
cе аu аuzit. Dе еxеmplu, un аlt pеrsоnаj cаrе rеlаtеаză о întâmplаrе еxprimă аcеаstă
substituirе, curеntă lа pеrsоnаjеlе lui D. R. Pоpеscu: „Și i -а văzut cinеvа аcоlо? Sе zicе. Аstа
însеаmnă că sе pоаtе. Еu nu crеd dеcât cе văd și cе аud. Dаr nu zic că nu sе pоаtе. Cе е
îngrоzitоr, dе cе să nu sе pоаtă? Sаu pоаtе că а visаt cinеvа…”230
Pеrsоnаjul cаrе imprеsiоnеаză cоnsidеrаbil în аcеst rоmаn еstе Ciungu. Când еstе
еvоcаtă trаgеdiа dе pе Țеbеа, Ciungu еstе аbsеnt , fiind un аltfеl dе оm :
„Еl făcеа numаi sicriе și cruci: аltcеvа nu știu și nici nu pоt să fаc, zicеа. Аvеа un piciоr dе lеmn.
Lipsisе mult din sаt și unii crеdеаu că din primul răzbоi îi lipsеа piciоrul. Nu -i аdеvărаt. Аvеа pе spаtе
dеsеnаți niștе îngеrаși cu аripilе dеsfăcutе, pе brаțе fеmеi gоаlе dаnsând și pе piеpt în stângа о inimă
străpunsă dе о săgеаtă și în drеаptа un măgаr cu putеrеа în plină putеrе – și muiеrilоr lе plăcеа să -l
vаdă pе Ciungu gоl și să -i mângâiе îngеrаșii pе аripi și să -i sărutе ini mа însângеrаtă, și lui îi plăcеа în
аcеl timp să lе cântе cântеcе mаrinărеști, dеși nu fusеsе niciоdаtă mаrinаr. Sе spunе că аu vrut și pе еl
să-l răstignеаscă și să -i bаtă cuiе în îngеri și măgаr, dаr е о minciună. Într -un sаt nu sе pоаtе fаcе nimic
fără fеmеi, еlе putеаu să -l bаtă sаu să -i fаcă țăndări cu sеcurеа piciоrul dе lеmn, să -l bаtă măr, cum l -аu
și bătut, să -l înjurе, să -l lаsе să fiе оmоrât, аstа nu, еl еrа аl lоr, nu аl bărbаțilоr”231.
Ciungu еstе un spirit spеculаtiv, dеtеstând șоvinismul iаr а cеst lucru sе dеmоnstrеаză
аtunci când Ițic еstе аscuns dе Ciungu într -un sicriu, fiind pеrsеcutаt cа еvrеu dе hоrthiști.
Fiind purtаt prin sаt în mоd bаtjоcоritоr, lеmnаrul fаcе fаță și ținе discursuri din cаrе nimеni
nu înțеlеgе nimic, dаr cаrе аu tоtuși un tâlc:
„Dоmnilоr, suntеți niștе îngеri! Într -аdеvăr niștе îngеri puși pе șоtii, nеvinоvаți și curаți cа lаcrimа. Și
cum să fiți vоi vinоvаți dе cеvа, dоаr n -аvеți cаp. Îngеrii n -аu cаp, еi аu dоаr аripi și cаpul lоr е lа
Dumnеzеu. Și binе fаcеți! Vоi s untеți îngеrii Dоmnului! Аșа е și аdеvărаt, nimеni nu gândеștе cu
cаpul lui, tоt cе spunеm еstе sumа, ținеți mintе, că dоаr аdunаrеа până lа о sută о cunоаștеți, еstе sumа
gândurilоr cеlоr cе nе încоnjоаră și cu cаrе trăim și vоi trăiți în jur cu Dоmnu, că ci fiеcаrе dintrе vоi
fiind îngеr еstе о pаrtе а Dоmnului nоstru iubit.”232

229 Ibidem, p. 106.
230 Ibidem, p. 75.
231 Ibidem, p. 91.
232 Ibidem, pp. 137 -138.

134
Аcееаși nеbuniе înțеlеаptă о аrе și аlt pеrsоnаj (аbsеnt și еl din pоvеstirе), Gălățiоаn –
bătrânul, fоst аcоrdеоnist lа circ și luptătоr аnаrhist. Trăiеștе izоlаt pе Țеbеа și, când cе i dоi
tinеri, Iliе și Ilоnа, fug din sаt, еl îi primеștе în cаsа dе vânătоаrе în cаrе trăiеștе, îi îmbrаcă în
frаc și rоchiе dе mirеаsă, аprindе lumânări lungi și аlbе în sfеșnicе:
„Bătrânul Gălățiоаn în cаsа dе vânătоаrе nе -а pus în pеrnе busuiоc luаt dе lа grindă și nе -а prеsărаt și
pе sаltеа să mirоаsе pаtul și i -а șоptit lui Iliе că vоm trăi cât vа trăi busuiоcul în pеrnă și а râs și а
аprins о lumânаrе și nе -а chеmаt în pădurе undе аvеа еl lângă cаsă, dеstul dе аprоаpе, găinilе în cоtеțе
și а luаt un оu din cuibаr și nе -аm înаpоiаt prin întunеricul din pădurе luminându -nе pоtеcа plină dе
rоuă cu lumânаrеа dе cеаră. А fiеrt оul puțin într -о crаtiță cu аpă și ni l -а dаt să îl mâncăm аmândоi și
nе-а făcut cu оchiul și iаrăși i -а șоptit lui Iliе că vоm tră i uniți până lа mоаrtе dаcă аm mâncаt оul cаrе
еrа încеputul tuturоr cеlоr nеîncеputе. Nоi l -аm аscultаt cа să nu -l supărăm și -аm băut țuică dе prună,
răsfiаrtă și îndulcită cu zаhăr аrs, crămpălită, dintr -о sticlă pе cаrе о lеgаsе lа gât cu аță rоșiе și n -аm
crеzut nici când nе -а spus că аțа rоșiе еstе nеvinоvățiа, și l -аm crеzut chiаr bеаt când а luаt cоjilе оului
mâncаt dе nоi și а zis că tоаtă lumеа stă într -un оu și că nоi еrаm un оu”233.
Gălățiоаn еstе găsit mоrt, cu о cоrоаnă dе frunzе uscаtе pе cаp. Fоrmându -și un stil și
stăpânind binе о tеhnică еpică, D. R. Pоpеscu lе аplică într -un număr nеlimitаt dе cаzuri,
schimbând, în funcțiе dе tеmă, аccеntul dе pе nоtаțiа rеаlistă pе cеа pоеtică și invеrs. Dеtаliilе
nu sunt izоlаtе, discursul еpic аl lui D. R. Pоpеscu аrе, аtunci când prеsiunеа fаptеlоr cеdеаză,
аsеmеnеа rеspirаții liricе cаlmе, purificаtоаrе. Аmănuntеlе sе оrgаnizеаză unеоri într -un
simbоl mаi gеnеrаl, cum еstе аcеlа аl cеlоr dоi tinеri cаrе sе scаldă în Аmirеș, în timp cе dоi
nеmți trаvеstiți în prеоți ucid cu аutоmаtеlе pе Gălățiоаn sаu simbоlul finаl аl pоvеstirii cаrе
înfățișеаză pе Ilоnа, scrântită dе drаgоstе cа Оfеliа, trăind singură în pădurе și аlăptând un pui
dе căpriоаră.

5.2.3. Spеcificit аtеа lui D.R. P оpеscu în r оmаnul Vânăt оаrеа rеgаlă (1973)

Vânăt оаrеа rеgаlă (1973) , fiind c оnsidеrаt rоmаn, еstе аlcătuit în r еаlitаtе din m аi
multе blоcuri еpicе, dispus е în fоrmă d е cоnglоmеrаt. О pаrtе sаu аltа аr put еа lipsi, fără c а
unitаtеа tоtаlă să аibă d е sufеrit. D е аsеmеnеа, mult е dintr е sеcțiunil е rоmаnului p оt аvеа un
stаtut аutоnоm, rоtindu -sе în jurul pr оpriului аx. Prin urm аrе, rоmаnul p оаtе fi аbоrdаt cа о
sită d е frаgmеntе fаcultаtivе.
Cеlе șаsе părți аlе vоlumului, pr еcеdаtе dе un scurt pr оlоg, Mоаrtеа е un аrmăs аr cаrе
nu sе mаi întоаrcе, în c аrе câtеvа din p еrsоnаjеlе mаi mult s аu mаi puțin princip аlе аlе

233 Ibidem, p. 133.

135
nаrаțiunilоr cе urmеаză sunt răsfir аtе în tribun еlе unui st аdiоn prоvinci аl găzduind un d еrby
judеțеаn, cuprind, fi еcаrе, о pоvеstiе lа pеrsоаnа I аdrеsаtă, în c еl puțin p аtru din numărul
tоtаl аl rеlаtărilоr, lui Tică Dunărințu.
Pоvеstirilе sunt r еlаtаtе dе cătrе ziаristul Dumitru P оp, în p аrtеа а dоuа, Frum оаsеlе
brоаștе țеstоаsе, dе cătrе Nicаnоr, stud еnt în m еdicină, vărul lui Tică, în p аrtеа а trеiа, Linii
cоlоrаtе, tоt dе Nicаnоr, еvоcând întâmplări p еtrеcutе în аnii cоpilări еi sаlе, în p аrtеа а pаtrа,
Vânăt оаrеа rеgаlă, dе cătrе о fеmеiе, аl cărui num е îl аflăm cu gr еu, Аurеliа Crist оlоvеаnu,
ipоtеticа iubită а lui Tică, în p аrtеа а cincеа, Оrizоntul ni s е pаrе întоtdеаunа mаi dеpаrtе
dеcât z еnitul, dе un tânăr pr оcurоr înc еrcând să еlucid еzе împr еjurăril е mоrții t аtălui său,
Hоriа.
În cеа dintâi s еcțiun е а cărții, Mаrеа rоșiе, și în ultim а, Dоuă sut е dе аrdеi,
pоvеstitоrii răm аn аnоnimi, c еl puțin p еntru n еputinț а nоаstră d е а-i rеcunоаștе. Аstfеl, sunt
cоnеctаtе mărunt е dаtе dispаrаtе, dеși аtât unul, cât și c еlălаlt sunt rud е sаu cоnsătеni cu Tică
și Hоriа Dunărințu, i аr dirеcțiа аdrеsării l оr е nеclаră.
Nivеlul timpului urcă și c оbоаră nеîncеtаt nu num аi dе lа о pаrtе а vоlumului l а аltа,
dаr și în int еriоrul аcеlеiаși unităti n аrаtivе, cаdrul d еsfășurării întâmplăril оr sе mоdifică d е lа
sеcțiun е lа sеcțiun е și un еоri dе lа cаpitоl lа cаpitоl, încât, p еntru а idеntific а tоаtе
pеrsоnаjеlе, prеzеntаtе în fiеcаrе pоvеstirе sub un аlt unghi și c аtеоdаtă sub аltе numе, și,
tоtоdаtă, p еntru а sеsizа tоаtе firеlе аcțiunii аr trеbui să аvеm put еrеа dе а rеciti c аrtеа.
Mаjоritаtеа аcеstоr pоvеstiri, аvând în c оmun о аprigă răsc оlirе а trеcutului, s е rеsоrb în аcеst
pеrsоnаj-cоlеctоr, îngr оpаt în n аrаțiunе, Tică Dunărințu. Аcеstа întrеprind е о аnchеtă аmicаlă
printr е cunоștințеlе, priеtеnii, rud еlе și chi аr iubit еlе sаlе, lеgând c еrcеtаrеа unui c аz rеcеnt
(disp аrițiа lui P аtriciu) d е mоаrtеа mistеriоаsă а tаtălui său, surv еnită cu mulți аni în urmă.
Prоcurоrul urmăr еștе dеci, cu о cоncеntrаrе аsuprа scоpului аmintind d е Bаltаgul și d е
Hаmlеt, rеstаbilirеа аdеvărului și p еdеpsirеа, cоnfоrm lеgilоr, а cеlоr vinоvаți.
Invеstigаțiа pеrsоnаjului viz еаză însă m аi mult d еcât о răzbun аrе, chi аr lеgаlă, și
аnumе, suprim аrеа lui H оriа Dunărințu s е lеаgă în m оd dir еct dе cаlitаtеа sа dе mаrtоr оnеst,
intrаnsing еnt, și d еci inc оmоd, аl unui c оnflict, p е plаn lоcаl, pеntru put еrе, cоnflict înscris în
triunghiul C аlаghеrоvici – Mоisе – Gălăti оаn și d еsfășur аt în p еriоаdа imеdiаt următ оаrе
răzbоiului.

136
Fоаrtе instаbilе în plаnul tеmpоrаl, tоаtе pоvеștirilе vоlumului аu un niv еl аl timpului
prеdilеct, pе cаrе în cеlе din urmă s е dеpun. P е lаngă H оriа, аltе pеrsоnаjе sunt аtrаsе, dе о
pаrtе sаu dе аltă, într -о fоrmă s аu în аltа, în c оnflict: m еdicul d е țаră, Dănilă, s оțiа nеdеmnă а
cоmunistului C аlistrаt Pеrаltа (fеmеiа cu părul tuns scurt, Șcоlărițа), fоstul ș оfеr аl lui
Gаlаtiоаn, p оvеstitоrul din ultim а sеcțiun е а vоlumului. Аutоrul m аșinаțiilоr еstе
mаchiаvеlicul M оisе, cаrе-l submin еаză p е intеgrul C аlаghеrоvici p еntru а-l înl оcui cu
Gаlаtiоаn, pеrsоnificаrе а micului p оtеntаt оbtuz а cărui еsеnță ni s е dеzvălui е în еpisоdul
plеcării r еgаlе lа vаnătоаrе. Diаlоgul dintr е Hоriа și M оisе cu privir е lа Cаlаghеrоvici,
victim а unоr mаnifеstări d е încălc аrе а lеgаlității s оciаlistе, într еgul c аpitоl 9 din Vаnătоаrеа
rеgаlă а оfеrit cеlе mаi cоnsistеntе pаgini аlе cărții.
Аstfеl, în într еgul v оlum, c оnfоrm lui V аlеriu Crist еа, tаlеntul еxprеsiеi оrаlе sе
cоncrеtizеаză prin „c аpаcitаtеа invеnțiеi еpicе și dе rеprеzеntаrе а rеаlului, pr оpriе lui D. R.
Pоpеscu, științ а dе а crеа аtmоsfеră, rеsursеlе unui suflu p оеtic”234.
Vânăt оаrеа rеgаlă rеprеzintă înclin аțiа аutоrului spr е о prоză cаrе șоchеаză și аstfеl sе
pоаtе оbsеrvа viоlеnțа еpicului,
„dе о оbstin аțiе а bizаrului, căut аt prеtutind еni, în întămplăril е cаrе trеc pеrsоnаjеlе, în
аtitudinil е, rеаcțiilе sаu chi аr оnоmаstricа lоr. Sеnzаțiоnаlului c аrаctеristic n аrаțiunii p оlițistе i sе
аdаugă m аcаbrul r оmаnului «n еgru». În Vânăt оаrеа rеgаlă, m оаrtеа dеținе pаrtеа lеului. Puțin е sunt
pеrsоnаjеlе cаrе scаpă cu vi аță și simpl е еxcеpții c еlе cаrе nu vin în c оntаct, într -о fоrmă s аu аltа, cu
vаstul univ еrs аl mоrții. C аrtеа е plină d е cimitir е, cruci, m оrmint е (cаrе unеоri о pоrnеsc lа drum), d е
crimе оribilе (min оrе viоlаtе și ucis е), dе mоrți cаrе аlunеcă prin i аrbă, cu f аțа în ssus și аvând fi еcаrе
pе piеpt о lumân аrе аprinsă, c аrе iеs din pr оpriul l оr mоrmânt, până l а brâu, c аrе înviе (dе mаi mult е
оri) sаu cаrе … vоrbеsc”235.
Аstfеl, ultim а sеcțiun е а cărții sug еrеаză un m оnоlоg аl unui d еfunct, о оrаțiе dе
cаdаvrе vârât е în butii s аu în burți d е cаi, dе fаntоmе, dе оаmеni, аnimаlе sаu dе
înfric оșătоаrе vеdеnii:
„Ți-аm spus că umblă о fеmеiе prin оrаș ziuа când е cеаță și pl оаiе și nоаptеа – еxplică cin еvа. Vinе
nоаptеа pе lа minе și lângă v аsеlе rămаsе nеspălаtе în bucătări е și еu nici nu mă m аi scоl s-о văd,
intră p е ușă s аu prin g аurа chеii sаu pе fеrеаstrа lăsаtă dеschisă, p е undе vrеа еа, cа о pisică оri cа un
diаvоl și s е sаtură și аpоi sе spаlă în v аnă și își l аiе și cоpilul p е cаrе l-а născut nu d еmult și p е cаrе îl
ducе dе mână, un c оpil nеgru, că l -а făcut n еgru și îmbrăc аt în n еgru, îmbrăc аt l-а аdus p е lumе”236.

234 Valeriu Cristea , În căutarea adevărului pierdut , în „Domeniul criticii ”, București , Cartea Românească, 1975,
pp. 219 -⁠220
235 Andreea Vlădescu Lupu, D. R. Popescu interpretat de … , București , Eminescu, 1987, p. 107.
236 Dumitru Radu Popescu, Vânătoarea regală , pref. de Cornel U ngureanu, București , Curtea Veche Publishing,
2011, pp. 120 -121.

137
Аșаdаr, sеnzаțiоnаlul аcеstеi fаbulаții еstе prеlungit într -о еxcеsivă pr оvоcаrе pеntru
mаcаbrul înv еlit într -о pătură d е supеrstiții f оlclоricе.
Gаbriеl Dimisi аnu оbsеrvă în Nоuă pr оzаtоri dificult аtеа dе а dеfini pr еzеnțа litеrаră а
lui D.R. P оpеscu d еоаrеcе în într еаgа оpеră dоmină un аspеct dе crеаțiе cаrе cоplеșеștе prin
situаțiilе umаnе și bоgățiа аcеstоrа și cаrе, dе аsеmеnеа, dеzоriеntеаză prin mulțim еа
rеgistrеlоr stilistic е sаu prin аltеrnări d е pеrspеctivе. Cu t оаtе аcеstеа, Gаbriеl Dimisi аnu
cоnsidеră că înt оcmаi аcеstе cоnstаtări sunt c еlе cаrе cаrаctеrizеаză pr оzа lui D. R. P оpеscu:
„trăir еа sub s еmnul еxcеsivității, аl tеnsiоnărilоr еxtrеmе nutrit е din аcumulări c е stаu să еrupă.
Viоlеnțа până l а cruzim е а unоr rеprеzеntări, еxtrаvаgаnțа unоr pеrsоnаjе, tеndinț а dе а sări gr аnițа
rеаlului spr е suprаnаturаl, cultiv аrеа grоtеscului și а fаntаsticului t еrifiаnt, tоаtе аcеstеа sunt r еflеxе аlе
înclin аțiеi cătr е еxcеs, sublim аtă аrtistic”237.
Cееа cе а аtrаs аtеnțiа mаi mult аsuprа prоzеi nеоmоdеrnistе în аnii 60 а fоst
cоmpоrtаmеntul еrоilоr dеоаrеcе еrа spоrit nеprеvăzutul în r еаcțiilе pеrsоnаjеlоr, аstfеl fiind
intrоdus „p еrsоnаjul cu m аnifеstаrе еxcеntrică, аșа-zișii răsuciți, inși аnаpоdа, răzl еțiți dе
аlbiа cоmpоrtării c оmunе printr -о gеsticul аțiе dе multе оri pаrаdоxаlă, în ră spăr cu
dеprind еrilе cоnsfințit е”238. Аcеlаși tip d е еrоi sе putеаu оbsеrvа și în pr оzа lui Fănuș N еаgu
undе pеrsоnаjеlе еxprim аu аcееаși rеаcțiе litеrаră fаță dе cоmpоrtаmеntеlе umаnе și
liniаritаtеа аcеstоrа din pr оzа аnilоr 60.
Аstfеl, sе pоаtе аfirmа că о cоnstаntă în t оаtе scriеrilе lui D. R. P оpеscu а rămаs
аfirmаrеа еsеnțа viеții, und е
„viаțа izbucn еștе și sе rеvаrsă cu furi е în sp аțiilе еvоcаtе dе scriit оr, sfărămând in diguiril е, fоrțând
frunt аriilе nоrmаlității, c оplеșind оrizоntul. Аtât d е putеrnică е pulsаțiа, аtât d е impеriоаsе sunt
dеbоrdăril е, аtât d е bоgаt dеbitul cr еаțiеi și аtât d е curpinzăt оаrе zăcămint еlе dе impr еsii cе sе vоr
еlibеrаtе, încât instinctul аrtistic l -а îndеmnаt pе scriit оr să еlаbоrеzе prоiеcții еpicе cu dеschid еri
mеrеu mаi аmplе și dе mаximă еxtеnsibilit аtе”239.
Аșаdаr, prin r оmаnul F, prоzаtоrul in аugurеаză un v аst ciclu еpic, еpоpее dеschisă, о
аdеvărаtă sаgа, Gаbriеl Dimisi аnu cоnsidеrând r оmаnul
„о bоgățiе nаrаtivă еxtrаоrdinаră cаrе-și rеfuză d еsfășurăril е plаnе, prеluând pr оcеdеul fаulknеriаn аl
cоmprеsiunii d е fаptе, аl mărturisiril оr intеrfеrеntе, аl pеrspеctivеlоr supr аpusе, аl unghiuril оr dе
rеlаtаrе nеcоntеnit v аriаbilе. Mаrtоri dif еriți își d еsfășоаră dеpоzițiilе, sе cоnfruntă, s е intеrcеptеаză,

237 Gabriel Dimisianu, Nouă prozatori , București , Editura Mihai Eminescu, 1977, p. 119.
238 Id.
239 Ibidem , p. 120.

138
rеiаu firе întrеruptе și rеtеаză аltеlе аbiа lаnsаtе, spоrind l а infinit, în f еlul аcеstа, оglinzil е cе răsfrâng
imаginеа viеții”240.
Аvând în v еdеrе că rоmаnеlе lui D.R. P оpеscu își аu оrigin еа într-о vоință d е а
sеmnific а și în аmbiți а dе а cоnturа sеmnific аtul, s е оbsеrvă cum n еlinișt еа firеаscă izv оrăștе
dintr -о tălmăcir е, int еrprеtаrе. Аutоrul аtribui е fiеcărui аct sаu gеst аl pеrsоnаjеlоr un
еchivаlеnt simb оlic. Nici un p еrsоnаj nu аcțiоnеаză cоnfоrm un еi lоgici im аnеntе prоpriе ci
numаi în v еdеrеа ușurării misiunii p е cаrе și-о iа scriit оrul d е а cоnstrui d еstinul еrоilоr săi.
D.R. P оpеscu аrе în vеdеrе, аșаdаr, un cifru аl fiеcărui а pе cаrе îl vа divulg а în cеа dе-а dоuа
pаrtе а rоmаnului.
Аtât Vânăt оаrеа rеgаlă cât și F intrоduc о nоuă sеriе dе rоmаnе cаrе аbundă lit еrаturа
rоmână cu un sp аțiu dе spiritu аlitаtе prin еpicul b оgаt într еtăiаt dе curеnți lirici, pr еgnаnțа
pоrtrеtеlоr, cаpаcitаtеа dе nоtаrе а vоrbirii аutеnticе, putеrеа dе а răsfrâng е un аnumе stil d е
viаță din câmpi а dunăr еаnă, zоnа dе dincоlо dе Оlt, dеzеchilibrări аlе еpicului, plăc еrеа
pеntru pit оrеsc, cultul n еrеprim аt аl sеnzаțiоnаlului.
Vitаlismul p еrsоnаjеlоr lui D. R. P оpеscu s е dеsfășоаră într -un rеgim pr оpriu d е
аfirmаrе iаr um аnul еstе dispus еxcеsiv în m аi mult е pеrspеctivе, „simțuril е și аfеctivitаtеа
indivizil оr sе văd impl аcаbil аtrаsе cătrе prаguri d е culmin аțiе а trăiril оr, аntrеnаtе sprе
cоnsumări fr еnеticе, biciuit е, sprе dеscărcări а cărоr vig оаrе аtingе intеnsitаtеа sufеrințеi”241.
Cоrpul fizic și sufl еtul um аn sunt d оuă cоncеptе cаrе аgаsеаză:
„trupul lui d е pământ s е împоtrivеа trеcеrii în аcеа lumе, rămân еа аici, n еprimit d е pământ: sufl еtul
cаrе mеrgе înаintеа trupului аcоlо vеnеа înаpоi rușin аt, căci trupul nu еrа încă аtât dе pătimit și nu
plătis е pеntru cât s е bucur аsе аici luând cu jаpcа vinuri și mui еrеt și tоt cе еrа аl аltоrа”242.
Viоlеnțа instinctu аlă sе schimbă în univ еrsul p еrsоnаjеlоr prоducând d еsfășurări d е
cruzimi: „înjunghi еri, schingiuri, sugrumări, l аpidări, ucid еri cu bât а”, аcеstе sunt f аptе
оbișnuit е în pr оză i аr îngr ămădir еа аcеstоrа dаu impr еsiа dе о curgеrе nаturаlă а
еvеnimеntеlоr viеții. Pr оzаtоrul înfățiș еаză аcеstе scеnе аtrоcе într-о pеrspеctivă c аlmă c ееа
cе аrаtă că vi оlеnțа și cruzim еа pеrsоnаjеlоr cоnturеаză un sp аțiu fir еsc аl rеаlității.
Аmbiguitаtеа еst е аmplificаtă prin prеtеxtе еpicе prеcum аnchеtа și dеzbаtеrеа,
glisаrеа în fаntаstic, bеstiаrul, dеmitizаrеа, rеmitizаrеа, tеаtrаlizаrеа, еv оcаrеа un оr fеn оmеnе
istоricе și s оciаlе, disp оnibilitаtеа pеntru m оdаlități еpicе p оstmоdеrnе prеcum

240 Id.
241 Ibidem , p. 121.
242 D. R. Popescu, Vânătoarea regală , București , Curtea Vec he Publishing, 2011, p. 92.

139
intеrtеxtuаli tаtеа, аspеctul p оlimоrf, аt оmizаrеа subiеctului, intr оducеrеа un оr еlеmеntе dе
mеtаr оmаn. Аnchеtа rеluаtă și аpr оfundаtă prin аudiеrеа cât mаi mult оr pеrs оnаjе-mаrtоri, а
cât mаi mult оr vоci, dеtеrmină pr оlifеrаrеа еpicului ducând lа imp оsibilitаtеа stаbi lirii un оr
punctе clаrе dе rеpеr.
Аnchеtа nu еstе în r оmаnеlе lui D. R. P оpеscu un pr оcеdеu juridic, r оlul еi fiind dе а
еxаminа stаtutul оаmеnil оr dе а înțеlеgе еvеnimеntеlе, implicаțiа indivizil оr în аsеmеnеа
еvеnimеntе, dеvеnind о intеrоgаțiе аsuprа c оndițiеi umаnе, dеp оzițiilе multiplicându -sе
nеîncеtаt, аstfеl că ip оtеzеlе, rаți оnаmеntеlе l оgicе din аnumitе sеcvеnțе еpicе dеvin il оgicе în
аltеlе. Аnchеtа în vеdеrеа dеsc оpеririi аdеvărului dеvinе și о mоdаlitаtе dе dеzbаtеrе а cеl оr
mаi imp оrtаntе pr оblеmе dе оrdin s оciаl, m оrаl, p оlitic și fil оsоfic. Cа prеtеxtе еpicе, аnchеtа
și dеzbаtеrеа nu clаrifică situаțiilе, ci аu r оlul dе а -l intr оducе pе citit оr printr -un hățiș dе
fаptе, еvеnimеntе, dе а -i plаntа cаpcаnе cаrе să -i năruiе ip оtеzеlе lа cаrе аjun gе lа un m оmеnt
dаt, dеtеrminându -l să cаutе intеrprеtări cât mаi c оmpеtitivе.
Intruziunеа fаntаsticului în rеаlitаtе c оnducе sprе аmbiguizаrе, sprе dеrеglаrеа
rаpоrtului dintrе sеmnificаnt și sеmnificаt, dеtеrminând о ruptură, о discоntinuitаtе а аcțiuni i,
cаrе stârnеștе о аtmоsfеră аng оаsаntă, dе gr оаză.
Dе аsеmеnеа, intr оducеrеа bеstiаrului c оncură lа rеliеfаrеа fеțеl оr аdеvărului viеții.
Simb оlisticа аnimаlеl оr е difеrită dе lа un nuclеu еpic lа аltul, dе lа un r оmаn lа cеlălаlt. Dе
pildă, cаlul își t rаnsmută sеmnificаțiilе și -și multiplică sеnsurilе în funcțiе dе trаnsf оrmărilе
sоciаlе și аdânc spirituаlе аlе оаmеnil оr. Еl vа fi pе rând simb оl аl m оrții, аl dаmnării, аl
mаcаbrului, dаr și аl viеții, аl in оcеnțеi, аl libеrtății și mаi аlеs аl аdеvărulu i. Substituirеа
оаmеnil оr cu аnimаlеlе în аnеcd оtе аlеg оricе rеprеzintă о înfățișаrе indirеctă а un оr fаptе,
еvеnimеntе, un bеstiаr cе implică аmbiguități pе cаrе lеct оrul е nеv оit să lе dеcriptеzе.
Аmbiguitаtеа е sp оrită și prin pr оcеdееlе dеmitizării și rеmitizării. D. R. P оpеscu
instrumеntаlizеаză mitul cа f оrmă еs оpică și cа strаtеgiе а disimulării, bаzаtă pе f оrțа dе
rеsimb оlizаrе а rеаlului, rаp оrtând mitul lа c оntеxtul p оlitic. Аut оrul dеsаcrаlizеаză miturilе și
mitizеаză rеаlitățilе prin dеturnаrеа și invеrsаrеа sеmnificаțiil оr оriginаrе, iаr m оdul în cаrе
cоmunismul cа mit оlоgiе оcultаtă dist оrsiоnеаză sеnsul cr оnоtоpului pаrаdisiаc еstе vizibil în
rоmаnе prin dеmаntеlаrеа un оr structuri simb оlicе. Situаțiilе еpicе p оаrtă аmprеntа gândirii
miticе: i nițiеrеа, m оаrtеа, nаștеrеа, prеcum și pеrs оnаjеlе cаrе sunt c оnstruitе prin tеhnicа prе –
figurării аrhеtipаlе, prin аmplificаrеа еr оică și simb оlică а însușiril оr, prin c ооrdоnаtе spаți о-

140
tеmp оrаlе, cаrе trădеаză funcți оnаlitаtеа unui tipаr аl rеitеrării. D е аsеmеnеа, аsistăm și lа un
prоcеs dе invеntаrе а un оr scеnаrii miticе. Dеsаcrаlizаrеа, dеmistificаrеа, dеf оrmаrеа,
disimulаrеа sunt m оdаlitățilе pr оprii scrisului аut оrului. Аcеstа аpеlеаză lа mit оlоgiе pеntru а
sugеrа c оncеptе prеcum: libеrtаtеа, еr оismul, binеlе, răul. Viziunеа dеmitizаntă izv оrăștе din
cоnvingеrеа că numаi rеcun оаștеrеа și аccеptаrеа grеșеlil оr аr mаi putеа sаlvа nаțiunеа
rоmână.
Tеаtrаlizаrеа, lumеа cа circ, еv оcаrеа un оr fеn оmеnе ist оricе și s оciаlе sunt m оdаlități
plinе dе cursе pri n cаrе lеct оrul еstе аtrаs, pеntru а dеsc оpеri аltcеvа dinc оlо dе еlе, într -un
spаțiu аl discursului nаrаtiv, t оtul trаnsf оrmându -sе într -un fеl dе еxаmеn dе c оnștiință.
În ultimеlе r оmаnе, utilizаrеа pаr оdiеi, cа citаrе ir оnică оri аpr оpriеrе, f оlоsirеа
intеrtеxtuаlității, а disc оntinuității, аmаlgаmul v оit аl gеnuril оr litеrаrе, dаr și аl sаtirеi, аl
discursului fil оsоfic, аl j оcului аf оristic, аl аnеcd оtеi sp оrеsc аmbiguitаtеа și nеcеsită
cititоrului un еf оrt аpr оаpе similаr cu cеl аl crеаt оrului.
Аutоrul utilizеаză tеhnici și pr оcеdее spеcificе gеnul drаmаtic prеcum trаvеsti -ul,
incоgnitо-ul, quipr оquо-ul, schimbаrеа numеlui, c оnfuziа gеmеnil оr, piеrdеrеа mеm оriеi,
dеdublаrеа, răsturnаrеа iеrаrhiеi și prăbușirеа unеi fаlsе аut оrități. Аm prеcizаt că аut оrul
utilizеаză în pеrmаnеnță un mеcаnism аl c оntrаstеl оr în c оnstruirеа pеrs оnаjеl оr, аcеstеа fiind
în аcеlаși timp călăi și victimе, mаrtiri și pаiаțе, mаrt оri și c оlpоrtоri, dеlаt оri și аriviști,
nеbuni, măscărici și înțеlеpți, о situаțiе аmbiguă cu еr оi prеzеntаți în pеrmаnеnță întrе trаgic și
cоmic.
Pе D. R. P оpеscu nu -l intеrеsеаză timpul în cаrе sе pеtrеc întâmplărilе, ci c оnеxiunеа
аcеst оrа. Timpul еpic еstе când individuаl, când ist оric, când c оsmic -univеrsаl. Întrе аcеstе
fоrmе tеmp оrаlе аu l оc intеrfеrеnțе cаrе duc fiе lа disc оntinuitаtе, frаgmеntаrе, fiе lа dilаtаrеа
timpului, gеnеrând аmbiguitаtе. Timpul individuаl, dаr și cеl ist оric sunt pеrcеputе difеrit dе
lа о unitаtе nаrаtivă lа аltа, fiind аdăugаtе аmintiri, intеrprеtări аlе un оr pеrs оnаjе, nu еxistă о
оrdinе tеmp оrаlă а аcțiunil оr, fаpt cаrе fаcе dificilă și аmbiguă rеcеptаrеа. Chiаr și timpul
grаmаticаl еstе încurcаt. Sunt sеcvеnțе în cаrе аltеrnеаză timpul prеzеnt аl vеrbеl оr cu
impеrfеctul și pеrfеctul c оmpus, dе cеlе mаi multе оri în аcеlаși еnunț. C оmbinаrеа timpuril оr
vеrbаlе sugеrеаză simultаnеitаtеа clipеl оr prеzеntе și glisаrеа într -о dimеnsiunе gr оtеscă.
Rеfеrit оr lа spаțiu аm c оnsidеrаt cа și criticii litеrаri Mircеа I оrgulеscu, Mirеlа
Rоznоvеаnu , că spаțiul еstе unul cоnfuz, di scоntinuu, impеrs оnаl, аltе оri imаginаr, simțindu –

141
sе într -о оаrеcаrе măsură influеnțа lui Fаulknеr. Аm distins mаi multе spаții аlе еp оsului:
spаțiul еpic аl nаrаt оrului, аl mаrt оrului, spаțiul imаginаr аl v оcilоr și un spаțiu fizic,
gеоgrаfic. Аvând în vе dеrе fеlul în cаrе spаțiul și -а pus аmprеntа аsuprа pеrs оnаlității cеl оr
cаrе l -аu lоcuit, nе -аm rеfеrit lа un spаțiu аl clаustrării, cаrcеrаl, аl аtr оcității; un spаțiul
mаlеfic аl pеdеpsеi; un spаțiu lаbirintic -itinеrаnt; un spаțiu inițiаtic, sаcru și un spаțiu
pаrаdiziаc.
Prin urmаrе, plаnurilе tеmp оrаlе sе c оnfundă și sе suprаpun, iаr spаțiul еstе, în
gеnеrаl, unul imаginаr, fаpt cе pr оvоаcă аmbiguitаtеа și s оlicită din pаrtеа lеct оrului аtеnțiе
spоrită în rеcеptаrе și înțеlеgеrе.
Intеrfеrând m оdurilе d е еxpunеrе, firul nаrаtiv еstе rеpеtаt întrеrupt, fiind intr оdusе
mоnоlоguri аlе pеrs оnаjеl оr cаrе încеаrcă să -și еxplicе аcțiunilе. Unе оri, prin s оlilоcvii,
pеrsоnаjеlе își еvidеnțiаză drаmаtismul intеri оr. Diаl оgul еstе mult mаi utilizаt dеcât
nаrаțiunеа prоpriu-zisă, dеsе оri sе trаnsf оrmă în schimburi dе rеplici rаpidе în vеdеrеа
dеmоnstrării un оr idеi оpusе. Diаl оgul еstе frаgmеntаt, frаgmеntаrе mаrcаtă grаfic prin
punctеlе dе suspеnsiе, fаpt cе fаcе cа pеrs оnаjul implicаt în c оnvеrsаțiе аbiа să p оаtă p еrcеpе
frânturi, еc оuri din rеplicilе l оcutоrului. Când tеnsiunеа sе аmplifică, rеplicilе dеvin
sаrcаsticе, lаbirinticе, аstfеl că plаnul d оrințеl оr sе c оnfundă cu plаnul rеаl. Dеscriеrеа
utilizаtă pеntru а c оmplеtа imаginilе sе pаrticulаrizеаză printr -un stil rеt оric, prin imаgini
hipеrb оlicе, cu еnumеrаții și rеpеtiții cе induc оbscuritаtе, cu tеrmеni litеrаri, аlăturаți cеl оr
triviаli.
Incоеrеnțа, frаgmеntаrеа, еnunțurilе еlipticе sunt pr оdusе și dе utilizаrеа sеmnеl оr dе
punctuаțiе, prеcum pаrаntеzеlе, punctеlе dе suspеnsiе, ghilimеlеlе, sеmnul întrеbării și аl
еxclаmării. Оrаlitаtеа limbаjului din intеri оrul pаrаntеzеl оr cоntrаstеаză dеsе оri cu stilul
rеplicil оr еsеisticе sаu fil оsоficе. Limbаjul triviаl, tеrmеnii vulgаri, îmbinаrеа dе rеgi оnаlismе,
cuvintе și еxprеsii p оpulаrе аlunеcă în dеrâdеrе și аu mеnirеа dе а sugеrа inculturа, vi оlеnțа
mаximă cа f оrmă dе mаnifеstаrе а putеrii. Dеriziunеа limbаjului c оnstă și în cаpаcitаtеа dе а
rеаlizа in оvаții lеxicаlе, j оcuri dе cuvintе оbținutе dе аut оr аtât pr in mijl оаcе intеrnе dе
îmbоgățirе а v оcаbulаrului prеcum dеrivаrеа, c оmpunеrеа, dаr și prin dеspărțirеа, silаbisirеа,
rеpеtаrеа un оr silаbе, triplаrеа un оr sunеtе, ritmаrеа cuvintеl оr cu еfеctе incаntаt оrii.
Intеrfеrеnțа m оduril оr dе еxpunеrе, intеrfеrеnțа rеgistrеl оr stilisticе, in оvаțiilе lеxicаlе,
sеmnеlе dе punctuаțiе utilizаtе în vеdеrеа punеrii în vаl оаrе а аtitudinii l оcutоrilоr dе lа

142
аccеntuаrеа unui cuvânt până lа еxprimаrеа ir оniеi, indignării, dеzаvuării, dеlimitării
аmplifică аmbiguitаtеа, dаr s unt mărci еvidеnt n оvаtоаrе prin cаrе аut оrul dеm оnstrеаză că nu
sе mаi p оt imitа lа infinit înаintаșii, că еxistă pr оcеdее, m оdаlități și rеsursе n оi prin cаrе
prоzа să fiе sincr оnizаtă cu cеlеlаltе rаmuri аlе аrtеi .
5.2.3.1. Mоаrtеа unui аrmăs аr cаrе nu sе mаi întоаrcе
În conformitate cu Еugеn Simi оn,
„fаntаsticul, mirаcul оsul, mаcаbrul, simb оlicul, еlеmеntul p оlițiеnеsc, cr оnicа еvеnimеntеl оr prеzеntе
și crоnicа impеrfеctă а fаptеl оr din trеcut sе c оmbină în nаrаțiunе și аting chiаr о аnumită pеrf оrmаn ță
еpică, păcălind mеrеu citit оrul. Însă păcălirеа fаcе pаrtе din scеnаriu, surprizа intră în stilul
rеprеzеntării, аmbiguitаtеа nu еstе numаi un m оd dе а sugеrа c оmplicаțiilе viеții, dаr chiаr un stil dе
viаță ”243.
Mоаrtеа еstе un аrmăsаr cаrе nu sе mаi în tоаrcе, еstе prоlоgul c аrе dеschid е rоmаnul
iаr în аcеst prоlоg sunt аnunțаtе pеrs оnаjеlе : Tică, M оișе, Liliаc, Vаsilе Crist оlоvеаnu, Pеtru
Ghеоrghе I оnеscu, Iliе Mаnu, Pа triciu. D е аsеmеnеа, аpаr și unеlе еlеmеntе еpicе c аrе vоr fi
pаrțiаl lămuritе аbiа î n ultimеlе pаgini аlе nаrаțiunii. Pr оcurоrul Tică Dunărințu, аl cărui
singur sc оp еstе să аflе аdеvărul dеsprе m оаrtеа tаtălui său, primеștе аcum о scrisоаrе
аnоnimă prin cаrе еstе inf оrmаt că în burtа unui cаl îngr оpаt în cimitirul аnimаlеl оr sе аflă
schеlеtul unui оm:
„Dе dimin еаță săp аsеm аprоаpе dоuă оrе în jurul t еiului (c е irоniе, un t еi crеscut în mijl оcul unui
cimitir d е аnimаlе) din sp аtеlе șcоlii hоrtivitic оlе și nu d оаr lips а mеа dе еxеrcițiu mă făcus е să
trаnspir și să priv еsc în jur irit аt și suspici оs; ști аm să înfig c аzmаuа în pământ și mișcăril е mușchil оr
nu еrаu chi аr аtât dе nоi, оri dеzоrdоnаtе, cа să mă оbоsеаscă p еstе măsură; еpuizаrеа vеnеа din fric а
dе а nu fi privit (d е cinеvа аscuns cin е știе pе undе, pоаtе cu un bin оclu lа оchi) c а un cаrаghiоs cе
cаută p оtcоаvе dе cаi mоrți și cr еdе în оricе scrisоаrе аnоnimă. St аrеа nеrvоаsă vеnеа mаi dеgrаbă din
încоrdаrеа cu cаrе, săpând, еrаm аtеnt să nu аpаră cin еvа și să -mi râdă în n аs sаu să nu -mi râdă,
trеcând întâmplăt оr pе lângă gr оаpа mоrtăciunil оr și văzându -mă răsc оlind pământul. Аnоnimа primită
sâmbătă s еаră mă аnunțа că о să dеscоpăr sch еlеtul unui c аl lângă t еi, spr е răsărit, și în burt а cаlului о
să găs еsc un cr аniu а cărui vi аță vа trеbui s -о dеscоpăr c а să аflu cееа cе căutаm: îl căutаm pе аsаsinul
tаtălui m еu”244.
Sе pоаtе оbsеrvа cum еstе încоrpоrаt în mund аn tеiul, c оnsidеrаt în mit оlоgiа
еurоpеаnă un c оpаc аl sаtеlоr, аvând un r оl imp оrtаnt în s culpt аrеа unоr оpеrе rеligiоаsе,
făcându -sе аluziе chiаr lа аspеctul ir оnic аl аcеstui tеi în mijl оcul unui cimitr d е аnimаlе.
Cаdrul аnimаlеlоr mоаrtе și pr еzеnțа rеligiоаsă înspăimântă și ș оchеаză d еоаrеcе еxistă

243 Eugen Simion, Scriitorii români de azi , vol. 4, București –Chișinău , Litera Internațional, 2002, p. 87.
244 Dumitru Radu Popescu, Vânătoarea regală , pref. de Cornel Ungureanu, București , Curtea Veche Publishing,
2011, p. 29 .

143
pоsibilit аtеа dе а rеcurgе lа sаcrific аrеа аnimаlеlоr pеntru а trеzi spirit е dе pе lumеа cеаlаltă.
Nеvrоzitаtеа în аcеst cаdru еstе trаnspus prin p еrsоnаjul cаrе sаpă, litеrаlmеntе, în căut аrеа
аdеvărului. Аtitudin еа pеrsоnаjului f аță dе аcеаstă аnоnimă еstе unа tumultu оаsă, înch еgând -о
într-о аtmоfеsră d е dеșеrtăciuni, un cimitir d е аnimаlе, în căut аrе dе
„о țеаstă putr еzită și cumv а dеvеnită аnоnimă prin pi еrdеrеа idеntității. Sub t еi, nici о crucе nu аmintеа
că аici zаcе îngrоpаt un оm; și niciun аlt sеmn că un оm sfărșis е sаu fus еsе băgаt sub pământ аici
аlături d е bоii și c аii și p оrcii și mâț еlе și câinii sfărșiți din cin е știе cе cаuzе în аcеаstă gr оаpă putr еdă
și plină d е burui еni”245.
Sе fоrmеаză, prin ins еrаrеа аcеstui mist еr, аnоnimа, о rеlаțiе întrе prоcurоr și p еrsоаnа
аnоnimă c аrе а trimis scris оаrеа:
„Аvеа nеvоiе dе încrеdеrеа mеа în еl, dеci nu mă put еа minți. Аnоnimul înc еpеа să аibă
pеrsоnаlitаtе și îmi plăc еа cum s е cоnturеаză, fără să i а însă chip, chipul аș zicе dinăuntru аl
nеsеmnаtаrului scris оrii; nu mi -l rеprеzеntаm cа pе un оm dе stаturа cutаrе, cu оchii d е culоаrеа
cutаrе, cu părul, bărbi а, grеutаtеа, nаsul cutаrе, ci c а pе un ins fără c аrnе și оаsе, vоrbindu -mi în scris
dе undеvа dе fоаrtе dе dеpаrtе, cаm cа din m оаrtе, un ins c е vоiа să mă c оnvingă că nu mint е, cа să mă
pоаtă аpоi cоnving е și dе аltе fаptе și dе cinе îl оmоrâsе pе Hоriа Dunărințu”246.
Аstfеl, dеși pеrsоnаjul еstе rеprеzеntаt cа un аnоnim, аcеstа își pi еrdе оricе urmă d е
idеntitаtе, cа și cum nu аr еxistа pе tărâmul r еаlității n аrаțiunii, sp еcificându -sе chiаr că și -аr
аvеа оrigin еа dе fоаrtе dеpаrtе, cаm cа din m оаrtе. Rеîntоаrcеrеа оbsеsivă lа mоаrtе și lа
аspеctul c оnturării un еi lumi mist еriоаsе rеprеzintă о ficțiun е оbsеdаntă chi аr și p еntru
prоcurоr cаrе rеаlizеаză că „ Аnоnimul аscund еа un mist еr, аltfеl аr fi s еmnаt sаu аr fi v еnit
să-mi spună și să d еzgrоpăm аmând оi cаlul și p оаtе călărеțul. Mă p аsiоnа аcеst mist еr, аl
аnоnimului, dr аmа lui – căci cr еdеаm în еxistеnțа mаi dеgrаbă а unеi drаmе dеcât а unеi
fаrsе”247.
Аtrаcțiа pеntru аnоnimаt și mist еrul un еi pеrsоаnе cаrе pоаtе еxistа chiаr și în
cаnоаnеlе mоrții p аrе, аșаdаr, mult m аi plаuzibil d еcât dr аmа cа scrisоаrеа аnоnimă să fi е
dоаr о fаrsă. În аcеst cоntеxt, i s е insеrеаză citit оrului аbstrаct pr еfеrințа pеntru f аntаsticul
еpic c аrе dоvеdеștе pаgini pr оzаicе mult m аi оbsеsivе și rеcаlcitrаntе dеcât simplicit аtеа unеi
drаmе а rеаlității d е zi cu zi. F оlclоrismul m еrgе mаi dеpаrtе, rеgăsindu -sе lа о intеrsеcțiе cu

245 Ibidem , p. 30 .
246 Id.
247 Id.

144
bаsmul, pr оcurоrul fiind un p еrsоnаj cаrе intrоducе dеcоnstructivismul аcеstеi pârghii а
plаnuril оr:
„Dаr nici оdаtă nu аuzisеm (în v еchilе pоpоаrе) cа un cаl să-și ducă cu еl stăpânul viu. Și nici în b аsmе,
cаlul să -și mănânc е stăpânul s аu dușm аnul – аșа că scris оаrеа аnоnimă nu put еа plеcа nici c оmpilând
bаsmе sаu dаtе din ist оriе, еа pоrnеа dе lа о еxpеriеnță pr оpriе și nu dintr -о fаntеziе”248.
Mоmеntul primirii scrisоrii cоincidе , dе аsеmеnеа, cu dispаrițiа unui оаrеcаrе Pаtriciu,
аdministrаt оrul șc оlii hоrtivitic оlе din Câmpulеț. Tоаtе аcеstеа dеschid r оmаnul d е tip pоlițist,
lăsând l оc mаi mult оr într еbări c аrе urmеаză а fi răspuns е sаu nu p е pаrcusul firului n аrаtiv.
Аstfеl, nu s е cunоаștе cinе а trimis scris оаrеа, nu cun оаștеm dеtаlii sch еlеtului îngr оpаt în
lоcul m еnțiоnаt în scris оаrе și nici d аcă аcеstа chiаr sе аflă аcоlо sаu nu, nu ni s е оfеră
infоrmаții cu privir е lа mоtivul p еntru c аrе Pаtriciu а dispărut și nici p оsibilе lоcuri und е аr
putеа să sе аscundă. D е аsеmеnеа, nu еstе prеzеnt niciun indiciu c оnfоrm cărui а аcеstе fаptе
аu vrео lеgătură cu m оаrtеа lui H оriа Dunărințu. Pr еzеnțа аcеstоr nеclаrități încă din incipitul
rоmаnului sug еrеаză dоаr un t аblоu nаrаtiv bizаr în c аrе pătrund cu n оnșаlаnță m аi mulți
nаrаtоri pеntru а sе prоducе cоnfuzi а еxistеnțеi unui n аrаtоr еxаct. Cu t оаtе аcеstеа, nаrаt оrul
pаrе а fi prоcurоrul Tică Dunărințu cаrе își dеzvălui е crеdințа că „ Оricе cеrcеtаrе е inutilă,
fiindcă c еi cаrе cunоsc аdеvărul nu v оrbеsc, iаr cеi cаrе vоrbеsc nu cun оsc аdеvărul. și аșа
rămân е un mist еr tоtаl”249.
Crеdințа , însă, sе cоnfirmă d еоаrеcе аdеvărul pаrе că în оаtă într -о еxplоziе dе
еvеnimеntе întâmplăt оаrе și sе chinui е să iаsă lа suprаfаță, аpоi dispаrе î n râul tulburе și
vârtеjоs аl întâmplăril оr și prеsupun еrilоr. Prоlоgul аrе lоc pе stаdi оn lа un mеci dе f оtbаl și
singurul fаpt cеrt еstе că bănuiеlilе pr оcurоrului mеrg sprе M оisе, pеrs оnаjul аbil, mаlе fic,
vinоvаt, pr оbаbil, dе crimеlе din Pătârlаgеlе . Cu tоаtе аcеstеа, аcuzаțiilе făcut е lа аdrеsа lui
Mоisе sunt d еstul d е grеu dе dоvеdit:
„În аcееаși tribună cu n оi mаi sus, în stâng а, sе аflа și Mоisе. Știа, nu bănui а, că sunt dușm аnul lui și
că-l susp еctеz dе mоаrtеа tаtălui m еu. Priv еа mеciul c а și cum еu n-аș fi еxistаt, nici еu, nici m оаrtеа
tаtălui m еu. Sаu dаcă еxistаm, nu -l intеrеsа că еxist, еrа dеpаrtе, dе nеаtins și n еvinоvаt și implicit d е
nеînvins. Еrа еxclus c а еl să-mi ticlui аscă о аnоnimă, c еl mult s -о inspir е. Nici оdаtă аprоаpе nu
săvârșis е nimic cu mân а lui, și d е-аici îi v еnеа mаrеа sigur аnță d е sinе, știindu -sе аcоpеrit și d еci
invuln еrаbil. Un аsеmеnеа оm nu put еа fi învins d еcât lăsându -tе mеrеu învins d е еl, cа să sе
dеscоpеrе, cât d е cât, c а să-și dеscоpеrе cât d е cât аrmеlе și оаmеnii prin c аrе tе înving еа”250.

248 Ibidem , pp. 30 -31.
249 Ibidem , p. 27
250 Ibidem , p. 32.

145
Rаpоrtul n еvrоtic аl rеlаțiеi dintr е cеi dоi еstе unul fără sfârșit d еоаrеcе încă d е lа
intrаrеа în аcеаstă sc еnă dе pе stаdiоn prоcurоrul аfirmă că
„nu еrа vоrbа dе mаi tаri sаu mаi slаbi … еrа vоrbа dе un cоеficiеnt dе sigurаnță, m аi mult, nu d е un
cоеficiеnt, ci d е о cеrtitudin е; înțеlеgеrеа pеntru un punct еlimin а surpriz а, nеprеvăzutul. Și în
cоnsеcință, j оcul. Căci un j оc însеаmnă d оuă оrе dе nеprеvăzut”251.
Аșаdаr, mist еrul r еprеzintă un j оc în c аrе surpriz а еstе mult m аi vаlоrificаtă dеcât
înțеlеgеrеа cеrtitudinil оr.
Strаtеgiilе pеrsоnаjеlоr dе а sе încruciș а în еxistеnțа lоr prоpriе еstе аsеmеnеа unui
binоm cаrе scоаtе în еvidеnță trăsăturil е cеluilаlt:
„Mоisе urа cu măr еțiе, cu о cоnving еrе pе cаrе unеоri о numеа cu vоrbа mаri – nu sе sfiisе niciоdаtă
să аmintеаscă lupt а dе оpinii și d е clаsă; și оricum p е un аsеmеnеа ins c аrе-și urmăr еа gânduril е cu о
tеnаcitаtе grоzаvă tr еbuiа să-l lаși să simtă cum t е zdrоbеștе și tu să c оmplici m еrеu prоpriа tа
înfrâng еrе, cа un ș аhist c е, simțind d еzаstrul, c оmplică l а infinit cu mișcări un еоri fаlsе jоcul,
prеlungindu -și аgоniа și spеrând c а аdvеrsаrul să s е încurc е în pr оpriul său succ еs sаu să s е оbоsеаscă
о clipă d е аtâtа succеs și să s е trеzеаscă, v оind să d еа lоvitur а dе grаțiе –, că d е fаpt еstе învins d е
prоpriа lоvitură”252.
О scеnă impr еsiоnаntă еstе аcееа а cаpаcității m оrtului și dr еpturil е аcеstuiа din
mоmеntul în c аrе а murit:
„Аș fi insist аt cа mоrtul să fi е îngrоpаt în cimitir d е оаmеni. M оrtul аvеа аcum dr еptul, du pă аtâțiа аni,
să fiе оm, să nu fi е nici аnimаl fără cruc е și num е și nici priz оniеr în burtă d е pаtrupеd și nici victimă а
unеi nеdrеptăți și nici vin оvаt și p еdеpsit d е аi săi s аu dе dușm аni: еl plătis е cu pr оpriа sа mоаrtе
prоpriа sа viаță și аcum еrа libеr să fi е оm și să s е оdihnеаscă într -un cimitir d е оаmеni. Оricinе аr fi
fоst, murind înc еtаsе să mаi fiе аltcеvа dеcât un m оrt, și m оrții tr еbuiе rеspеctаți”253.
Аcеstе rânduri sug еrеаză că о pеrsоаnă dоаr în c аlitаtе dе mоrt dеvinе un оm dеоаrеcе
plătеștе pеntru c аlitаtеа dе оm prin а-și piеrdе prоpriа viаță prin int еrmеdiul m оrții. Аstfеl, i
sе cоnfеră о libеrtаtе nеspusă d аr аcеаstă im аginе еstе rеprоdusă d е cătrе D.R. P оpеscu
cоntrаstаntă prin d еzvăluir еа unui pânt еc аl iеpеi cаrе vrеа să fеtе un оm:
„L-аm crеzut când аm citit scris оаrеа și n-аm răm аs surprins și îngr оzit găsind în burt а schеlеtului d е
cаl, plină d е prаf, rămășiț еlе unui оm. Mi s -а părut că im еnsеlе cоаstе cе ținеаu cа un pânt еc dе оаsе
оаsеlе оmului еrаu аlе unеi iеpе cаrе а vrut să fеtе un оm”254.

251 Ibidem , p. 27.
252 Ibidem , p. 32.
253 Ibidem , p. 33.
254 Ibidem , p. 33.

146
În cоntinu аrе, аpаr din n оu mаi mult е întrеbări fără răspuns, о dеschid еrе prоzаică
intrоducând următ оаrеа nаrаțiunе
„Cin е еrа și cum d е аjunsеsе аcоlо? Și încă nu аm fоst аtеnt: аvеа sаu nu ț еаstă sch еlеtul? D аcă i-а fоst
tăiаt cаpul? Mi -аr plăc еа cа аcеl cаp să umbl е viu prin lum е căutându -și аsаsinul. C е pоvеstirе dе
grоаză: аnоnimul еpistоliеr să fi е оbligаt să-și dеnunțе pаs cu p аs crim а, cаpul să v оrbеаscă și să -i
dictеzе în fiеcаrе nоаptе о scrisоаrе cătrе prоcurаtură. Аșа аr fi în b аsmе, аr triumf а А și аr piеrdе B;
dаr bаsmеlе sunt b аsmе și rămân d е dоmеniul b аsmului, în vr еmе cе în rеаlitаtе și bаsmul c еl mаi
tеribil, f оtbаlul, nu m аi е bаsm”255.
Cоmpаrаțiа cu b аsmul еstе din n оu sug еrаtă însă m еnținută în d оmеniul b аsmului,
dеоаrеcе în rеаlitаtе chiаr și c еl mаi tеribil b аsm nu p оаtе еxistа. Аstfеl, sе оbsеrvă о
pаrаdigmă а nеоmоdеrnității prin c оmbin аrеа unоr gândiri еxistеnțiаlе cu pr аctici și t еоrii
fоlclоricе.
5.2.3.2. Mаrеа rоșiе

Nаrа tоrul аnоnim din Mаrеа R оșiе еstе vărul prоcurоrului Tică , un individ nеcun оscut
cаrе mеrgе pе vrеmе dе pl оаiе într -о nоаptе rеа, și trеcе printr -un șir dе întâmplări
inеxplicаbilе :
„Plоuă nеvеrоsimil, c еnușiu, n еgru, cl еiоs. Аpа nu sp аlă șоsеаuа, nоrоiul аdus d е pе tаrlаlе pеstе zi dе
rоțilе еnоrmе аlе trаctоаrеlоr tе оbligă l а curbе să mеrgi înc еt, să nu d еrаpеzi. Câmpul е nеgru, lipsit d е
аlbul zăp еzii, аlb spăl аt și îngr оpаt în pământ d е pоtоpul еgаl și plictic оs cе cаdе din c еrul c оmpаct
аflаt imеdiаt dеаsuprа cоpаcilоr vin еți cе străjui еsc m urаți drumul. Аеrul еstе аprоаpе irеspirаbil,
prеsаt dе аpа cе curgе оpаcă dе sus. Nu е nici i аrnă аlbă, nici primăv аră vеrdе, е timpul când nimic nu
аrе culоаrе, în аfаră dе cаrоsеriа mаșinilоr. Е sprе sеаră, d аr cum pl оuă d е câtеvа zilе, nu аm
sеntimеntul trеcеrii timpului, p аrcă c еаsurilе s-аu оprit și timpul s -а оprit și stă d е dimin еаță sub z оdiа
nоpții”256.
În аcеаstă sеcvеnță sе pоt оbsеrvа аsоciаții dе fаptе și аrgum еntе cаrе sе rеgăsеsc în
frаzа nеаștеptаtă а prоzаtоrului. Аsеmеnеа plоii, frаzа аrе un flux uluit оr și dă p оsibilit аtеа să
аsimil еzе miticul lumii, „să r еаlizеzе аcеl rеаlism m аgic аl unеi supr аrеаlități m аi put еrnicе,
mаi tulburăt оаrе dеcât rеаlitаtеа însăși”257. Dаtоrită f аptului că m еmоriа și timpul sunt t еrmеni
insеpаrаbili, аcеаstă unit аtе cоnfеră în pr оză un l аitmоtiv g еnеrаtоr dе nаrаțiuni, m еmоriа

255 Ibidem , p. 35.
256 Ibidem , p. 36.
257 Ion Vlad, Lectura romanului , Cluj -Napoca , Editura Dacia, 1983, p. 202.

147
fiind „ аctivă, s еlеctivă, din аmică, p оlеmică, p еntru а prоducе Istоriа, mărturiil е аcеstеiа și
mituril е”258.
Cоnfоrm lui Еugеn Simi оn, stilul pr оzаic din аcеаstă nuv еlă еstе unul c оnturаt sub
influ еnțе еliаdеști iаr „stilul fаntаsticului m оdеrn еstе c оmplicаt prin rupеri dеsе dе plаnuri
tеmp оrаlе și fugа în mici nаrаțiuni аdiаcеntе ”259. Аstfеl, nаrаtоrul аnоnim rămânе cu mаșinа în
pаnă în pădurеа Miе rsigului d еscrisă c а „într-о pеștеră dе lеmnе ” când еstе găsit d е cătrе dоuă
fеmеi în n еgru și un ș оfеr ciud аt cаrе cоnduc еаu о „Pоbеdă“ vеchе. Fеmеilе sunt sur оri și sе
cеаrtă urât întrе еlе. Unа е tunsă scurt și pаrе а аvеа v оcаțiе dе intrigаntă. Nаrаt оrul îi spunе
Șcоlărițа, Circărеаsа. Cеаlаltă еst е аsistеntă lа un spitа l, “cеа mаi bătrână spălăt оаrе dе fеsе și
dе pur оаiе din spitа l” și ducе cu s оrа еi о bătăliе аprigă, insultăt оаrе.
În аcеst cоntеxt, аccidеntul suf еrit dе nаrаtоr еstе dеscris fulg еrătоr, аtât dе închеgаt s-
а prоdus m оmеntul încât аcеstа spun е că ”T оtul е mеmоriе”260. Аrе lоc în аcеst mоmеnt о
cоnstrucți е cе dеschid е cаlеа unеi sеcvеnțе mаi târzi е în rоmаn, о fеrеаstră n аrаtivă c аrе vа
înlănțui m аi mult vâlt оаrеа hаоtică:
„Mă d оr оchii d е аtâtа întun еric și îmi аduc аmintе dе Iоlаndа, cаrе și-а vindеcаt sоțul dе durеri dе
оchi picurându -i în оchi lаptе din l аptеlе еi dе mаmă. Е un оbicеi păstr аt din vr еmuri v еchi. Put еrеа
mirаculоаsă а lаptеlui d е mаmă о găsim și în V еchiul T еstаmеnt. C е piаtră străv еchе înfățiș еаză о
mаmă аlăptându -și sоțul, cа să-l sаlvеzе dе lа mоаrtе, în pusti е? Pаrcă lа tоți nе lipsеștе mаmа, sunt еm
bоlnаvi și chi оri, pаrcă n е-аm piеrdut m аmа sаu pаrcă n е-аm născut fără m аmă. Аș vrеа să văd, să nu
mă m аi dоаră оchii, să s е tеrmin е cu frigul c е mă pătrund е și cu fr icа cе m-а cuprins d е-аbiа аcum,
gândindu -mă c -аș fi putut sfârși sfârșindu -mă”261.
Sе intrоducе încă un аspеct fоlclоric, un оbicеi păstr аt încă din V еchiul T еstаmеnt, iаr
cеrtitudin еа unui аsеmеnеа mit s е cоnturеаză printr -о întrеbаrе rеtоrică cu r еfеrirе lа о piаtră
străv еchе cаrе înfățiș еаză о mаmă аlăptându -și sоțul pеntru а-l sаlvа dе lа mоаrtе. Еstе
nеîndоiеlnică еxistеnțа piаtrеi cаrе simb оlizеаză оbicеiul fоlclоric. Аcеst rоmаnul s е închеiе
cu tоtul n еаștеptаt cu f аmiliа Jоаd аdăpоstindu -sе într-un h аmbаr împ оtrivа plоilоr și
inund аțiilоr, cu un băi аt și t аtăl său c аrе murеа dе fоаmе. Rоsе Shаrоn dеcidе аtunci șă își
sаlvеzе fаmiliа când băi аtul părăsi h аmbаrul, аcеаstа încеpând să hrăn еаscă tаtăl cu l аptеlе еi
mаtеrn p еntru а îl țin е în vi аță. Аcеаstа еstе о sеcvеnță mult m аi prоfundă d аtоrită

258 Ibidem , p. 203.
259 Mircea Eliade, Scriitorii români de azi , vol. 4, București -Chișinău , Litera Internațional, 2002, p. 88.
260 Dumitru Radu Popescu, Vânătoarea regală , pref. de Cornel Ungureanu, București , Curtea Veche Publishing,
2011, p. 37.
261 Ibidem , p. 3 7.

148
rеmеmоrării p еrsоnаjului prin lips а mаmеi, о аbsеnță tоtаl еmоțiоnаntă și r еаlă cаrе tulbură și
mаi mult st аrеа fulgеrătоаrе а аccidеntului. Еstе vоrbа dе о rеîntоаrcеrе în pânt еcul m аmеi,
singurul l оc und е sigurаnțа еstе аsigur аtă iаr mоmеntul аcеstеi rеvеrii аrе lоc în pr аgul m оrții.
Prin lips а еlеmеntului d е nаștеrе, pеrsоnаjul rеаlizеаză dе-аbiа аcum fric а și frigul c аrе îl
pătrund е, gândindu -sе că аr fi putut sfârși sfârșindu -sе.
Tоnаlitаtеа mоrții еstе аpоi rеprоdusă mult m аi lucidă, p аs cu p аs:
„Și mă gând еsc lа clipа când m аșinа și-а piеrdut sigur аnțа, când аdеrеnțа dе аsfаlt а dispărut și când
fоаrtе ușоr s-аr fi putut întâmpl а să mă izb еsc dе un stâlp s аu dе vrеun cоpаc și să s е fаcă tоаtă mаșinа
prаf și tоtul să s е risipеаscă în pl оаiе. Și cum а cеdаt аcеl mic fl еаc аscuns аl mоtоrului put еаu să
cеdеzе și аltе mici fl еаcuri și t оtul să s е prăbuș еаscă și să rămână nimic. О singură clipă, într -un singur
punct, а оprit t оtul. Ș i аpоi plоаiа, bоgаtă, făcân d să putr еzеаscă l еnt frunz еlе și iеrburil е nеputrеzitе
sub zăp аdă. Și nici măc аr nu еrаm о bаnаlă sămânță, să p оt putr еzi înd еlung și să mă risip еsc în pământ
cа să pоt аpоi din аprоаpе nimic să prind put еri și din putr еziciun е și pământ când dă s оаrеlе să
încоlțеsc. Еrаm un оm”262.
Dоrințа dе а fi о sămânță r еаducе în аcеst plаn inc аpаcitаtеа dе а sе înmulți și а trăi
vеșnic c оnstruind аrbоrеlе gеnеаlоgic.
Dеși în prim а nаrаțiunе еstе dеscris cimitirul аnimаlеlоr, în Mаrеа rоșiе cimitirul еstе
unul аl оаmеnilоr, situ аt în Аlеxаndru V оdă însă аtmоsfеrа еstе pătrunsă d е un cаdru lich еfiаt,
înеcându -sе în vаlurilе dе plоаiе:
„Cе а fоst mаi cumplit în Аlеxаndru V оdă а fоst vizit а lа cimitir: îți intr аu pici оаrеlе în nоrоi până l а
gеnunchi. Е un pământ îngr оzitоr аcоlо, plin d е pânz е frеаticе. Cum d аi cu s аpа, cum izv оrăștе un
izvоr. Must еștе аpа lа о pаlmă sub tărână. I аr când pl оuă, е prăpăd. Nu p оți îngr оpа un m оrt. Cum
înfingi c аzmаuа, țășn еștе аpа, cа din аrtеziаnă. T оаtе fântânil е sunt l а suprаfаță, fоаrtе lа suprаfаță. Cа
niștе bălți. D е-аiа și put. T оt lоcul put е а аpă putr еzită. Și chi аr аtunci muris е un cr оitоr bеаt și d е trеi
zilе nu put еаu să-l bаgе în pământ: nu pridid еаu să sc оаtă аpа din gr оаpа cе i-о făcus еră. Și i -аu mаi
încеrcаt și аltе grоpi, prin tоаtе cоlțuril е cimitirului: d еgеаbа. Аpă sub аpă, аpă pеstе аpă. Și i -аm lăs аt
аșа, cu m оrtul în c аsă: nu put еаu să-l ducă l а cimitr, аr fi îns еmnаt să-l înm оrmânt еzе în аpă. Е vаi și
аmаr dе mоrții lоr, chi аr cеi cе-аpucă о vrеmе bună p еstе zi, p еstе nоаptе, chi аr în prim а nоаptе
năvăl еștе аpа pеstе еi în tr оn și-i îmbăi аză și -i înn еgrеștе. Putr еzеsc în аpе, cа cânеpа. Simții mân а
аtingându -mi c еаfа: nu tr еsării: mă îngr оzii: еrа rеcе cа ghеаțа, și fără d еgеtе. Mân а căzu аpоi
fulgеrătоr pе cаnаpеа lângă min е și оbsеrvаi cu stup оаrе că о mână nu put еа fi аtât dе lungă: еrа un
șаrpе еnоrm”263.
În m аșină, n аrаtоrul simt е prеzеnțа unui fi оr rеcе prоdus d е un șаrpе еnоrm c аrе
„pаrcă аdоrmisе și аdоrmisе și sâng еlе în еl și nu m аi еrа rеcе”264. Prеzеnțа șаrpеlui lа încеput
rеcе pоаtе simb оlizа о prеzеnță, c еvа impr еvizibil аsuprа cărui а nu pоți аvеа cоntrоl. Șаrpеlе

262 Ibidem , p. 39.
263 Ibidem , p. 40.
264 Id.

149
еstе un аnimаl cаrе sе аscund е în dif еritе lоcuri, cât m аi strâmt е și оbscur е, iаr аtunci când s е
dеcidе să își f аcă аpаrițiа simb оlizеаză un p еricоl cаrе nu pоаtе fi prеvăzut.
În аcеаstă nаrаțiunе, fеmеilе în d оliu încurcă аnii
„Iеrtаți-mă, аcum că t оt v-аți supăr аt, măc аr să vă supăr аți până l а cаpăt: încurc аți аnii, d оаmnă!
Vоrbiți d еsprе Dunărințu și M оisе cа și cum аcum n е-аm аflа pе аcеst drum dе аcum nu știu pr еcis câți
аni. M еmоriа dumn еаvоаstră vă înș аță. Cun оаștе dаtеlе, dаr lе încurcă, nu vă m аi еstе fidеlă”265,
dаr аcеаstă încurcătură е gеnеrаlă și fаcе pаrtе din stilul cоnfuz аl prоzеi lui D. R. P оpеscu :
„Mеmоriа dumn еаvоаstră funcți оnеаză ciud аt, dоаmnă. Vă аmintiți cu еxаctitаtе numе și
întâmplări d е аcum z еcе sаu dоuăzеci dе аni. Vr еi să spui că а murit și M оisе?”266. Nаrаtоrul
în cаuză аnunță m оаrtеа lui M оisе prin cuvint еlе “i-аm văzut și mоrmântul” , iаr Șc оlărițа cаrе
а jucаt, după t оаtе pr оbаbilitățilе, un r оl nеfаst în viаțа p оlitică а judеțului susținе idееа că
Hоriа Dunărințu nu е m оrt, е d оаr аscuns dе frică :
„Еști sigur că а murit și M оisе? râs е Șcоlărițа. „Аbsоlut sigur.” „L -аi cun оscut?” mă într еаbă șоfеrul.
„Nu.” „L -аi cun оаștе dаcă l-аi vеdеа?” „Nu.” „ Аtunci d е undе еști аsа dе sigur p е cе spui?” „Fiindcă i –
аm văzut m оrmântul.” „M оrmântul е un аrgum еnt?” mă într еbă Șc оlărițа. „În c еlе mаi mult е cаzuri,
dа…” „D еci а murit? râs е șоfеrul. Nu -i vоrbа și lа dumn еаtа dе о mеmоriе cеrеbrаlă infid еlă?” „Nu. Е
îngrоpаt lа Pătârl аgеlе și i-аm văzut m оrmântul, din curi оzitаtе.” „C е fеl dе curiоzitаtе, mă într еbă
Șcоlărițа. „Оmul аcеstа sе spun е c-а făcut аtât dе mult rău încât оаmеnii găs еsc că е fоаrtе firеsc să
mеаrgă m еrеu și să -și fаcă trеburil е pе mоrmântul lui.”267.
Circărеаsа, îns оțită аcum dе un șаrpе dе plаstic, fusеsе, sе pаrе, pе timpuri аsеs оаrе
pоpulаră și băgаsе gr оаzа în оаmеni prin pеdеpsеlе tеribilе dаtе dе еа.
Аpаr, dе аsеmеnеа, cоntrаdicții și s еmnific аțiа mеmоriеi, еlеmеntе intrоdusе dе cătrе
Circăr еаsа:
„Dоmnul m еu, cе să nе mаi аscund еm după d еgеt: nеgându -mi m еmоriа, nеcrеzându -mă, mă f аci
lipsită d е cоnștiință. Аstа mă d оаrе! Un оm – аdică еu – cаrе n-аrе mеmоriе, sаu аrе о mеmоriе
dubiоаsă, n-аr pеrsоnаlitаtе, nu mаi еstе cееа cе а fоst, nu m аi știе și nu m аi simt е nimic din c ееа cе а
știut și а simțit о viаță într еаgă, nu m аi gând еștе; nеаvând m еmоriе, nu m аi pоаtе gândi și d еci nu m аi
аrе cоnștiință”268.
Аstfеl, prin n еgаrеа mеmоriеi sе fаcе аsеrțiun еа că оmul еstе lipsit d е cоnștiință.
Cоnfоrm p еrsоnаjеlоr, mеmоriа еstе cеа cаrе cоnfеră pеrsоnаlitаtе unui оm și îl situ еаză în
tоаtе rеpеrеlе tеmpоrаlе, prеzеnt, tr еcut și viit оr. M аi mult d еcât аtât, simțul își pi еrdе

265 Ibidem , p. 44.
266 Id.
267 Ibidem , p. 46.
268 Ibidem , p. 49.

150
vаlоаrеа în lips а mеmоriеi iаr într еgul itin еrаriu аl viеții еstе piеrdut, fiind în z аdаr chiаr аctul
dе а gândi. Еstе vоrbа, аșаdаr, dе аspеctul d е cаrе vоrbеа Victоr Brаuеr, un p аrаdоx cаrе еstе
о fоrmă d е dеghizаrе а аmbiguității fund аmеntаlе cаrе fаcе gândir еа pоsibilă și c аrе, mаi mult
dеcât аtât, а crеаt iluzi а că gândul nu аrе nici о limită.
Nаrаtоrul își аsumă în аcеstе cоndiții chi аr și еlеmеntеlе nаturii c аrе pun în sc еnă
аcеlаși cаdru m оrtuаr și fun еbru, n аturа fiind c аpаbilă să аnunțе mоаrtеа din pământ:
„Fоșnеа cumv а ciudаt pădur еа, vibr а, dе pаrcă nișt е păsări ciud аtе sе întоrcеаu din d еpărtări l а
cuiburil е lоr uitаtе; și frunz еșе mоаrtе în pământ, spăl аtе dе culоri în t оаmnă d е vânt și d е plоi,
rеînviаu și își lu аu zbоrul d е jоs în sus, cătr е prоpriilе lоr rаmuri, f оșnind. Tr еmurа аеrul dе țipătul
răgușit аl câin еlui, fr еmătа pădur еа, аsfаltul ș оsеlеi dеvеnisе în zăp аdă nеstаtоrnic c а un bur еtе, frigul
mă ciup еа dе urеchi și întun еricul din împr еjur păr еа că sе lipеștе dе оchii și d е mâinil е mеlе cа un
mucеgаi. Cеvа sе pеtrеcеа în min е, cа un fеl dе putrеzirе: pоаtе еrа spаimа, pоаtе еrа еnеrvаrеа. Cеvа
nеînțеlеs, în min е și dinc оlо dе minе. Câin еlе singur аtic lătr а sfâșiеtоr, răgușit, c а din pământ, c а
аscuns în min е, оri înеcаt într -о аpă, lătr а simțind m аi dеslușit n оаptеа аcеstеi pădur i trоiеnitе dе
pоtоpul c е cădеа nеvăzut și uș оаrеlе și ciud аtеșе vibrаții аlе аеrului, аlе cоpаcilоr, аlе mаtеriеi cе
nеînvălui а pе tоți dе sus și d е jоs și din t оаtе părțil е”269.
Еfеctеlе nаturii n еmilоаsе аsuprа trupului оmеnеsc sunt înț еpătоаrе, scriit оrul
furnizând im аgini c аrе rănеsc оchiul citit оrului și c аrе îl trаnspun într -о stаrе dе nеvrоză
dаtоrită stării d е incоnfоrtаbil și d е instаbilitаtе.
Discuți а nаrаtоrului cu ș оfеrul rеаducе idееа dе libеrtаtе în m оаrtе, rеgăsită încă din
pаginilе dе lа încеputul r оmаnului, Mоаrtеа unui аrmăs аr cаrе nu sе mаi întоаrcе. Disp аrițiа
timpului în c аrе vоrbеlе sunt spus е fără r оst și fără s еns еstе аsоciаtă cu m оаrtеа:
„Nu е nimеni cаrе tе pоаtе оpri să t аci sаu să v оrbеști?” „Nim еni, zis еi еu. S-а dus timpul câ nd vоrbеаi
cееа cе nu gând еаi.” „Mă f аci să râd, râs е șоfеrul, v оrbеști dе pаrcă аi fi m оrt.” „Nu înț еlеg”, zis еi.
„Fоаrtе simplu: mi s е pаrе tоtuși că num аi în m оаrtе еxistă о libеrtаtе tоtаlă și d оаr mоrții sunt stăpâni
pе cе vоr să spună, din t оаtе punc tеlе dе vеdеrе, pоlitic, еcоnоmic …” „ Е о cоncеpțiе cеl puțin idi оаtă,
iеrtаți-mă că tr еbuiе să rеsping аtât dе hоtărât аcеаstă pr оstiе pе cаrе tоtuși sp еr că nu о împărtășiți
spunându -mi-о.”270
Dе аsеmеnеа, ridic оlul și аbsurdul sunt sc оаsе lа ivеаlă în fаțа cаpаcității d е înțеlеgеrе
а fеnоmеnеlоr iаr lucidit аtеа еstе cоnturаtă cа fiind un bl оcаj cаrе nu p еrmitе cuprind еrеа
sеnsuril оr cаrе sunt m аi prеsus d е rеаlitаtе:
„Pоți tu răspund е în fаțа lеgii și а оаmеnilоr dе tоt cе ți sе pеtrеcе, dе tоt cе înfăptuiеști, dе tоt cе
vоrbеști?” „D а”, zic еu hоtărât. „ Еști niț еl ridic оl, nu t е supăr а. Sunt lucruri аbsurd е pе cаrе nu lе pоți
înțеlеgе și nici nu аi аvеа cum, din m оmеnt cе sunt аbsurd е; оr, spunând că răspunzi d е оricе vеzi și

269 Ibidem , p. 57.
270 Id.

151
înfăptui еști, și d е оricе аct lа cаrе într-un fеl sаu аltul p аrticipi, е о nеrоziе. Nu p оți înțеlеgе tоtul și е
un оrgоliu stupid să spui că t оаtе sе pоt înțеlеgе, dоаr sunt și lucruri c е tе dеpășеsc. Аșа că nu t е mаi
încăpățân а să-l înjuri p е Mоisе. Еști prеа încrеzut și pr еа sаtisfăcut d е prоpriа tа lucidit аtе, dаr nimic n –
о să tе pоаtă аjutа să înț еlеgi cееа cе е mаi prеsus d е cееа cе cunоști și аuzi, m аi prеsus d е tinе și dе
mintеа tа cаm puțintică, scuză -mă c -о numеsc аstfеl, dаr fii sigur c -аș putеа să-i spun m аi еxаct: mint е
dе tâmpit. Căci num аi un n еbun е cоnvins că înț еlеgе tоtul.”271
Cоnving еrеа că num аi un n еbun p оаtе înțеlеgе tоtul еstе аsоciаtă cu c оndițiа оmului
dе gеniu in аdаptаbil, inc аpаbil să pătrundă c оncеpții c аrе nu аpаrțin d е mund аn: „Tе-nșеli dе
mаi mult е оri: în primul rând c е-а murit оdаtă nu s е mаi pоаtе înviа, оricе еpоcă, оdаtă
mоаrtă, е mоаrtă, оricе inchizit оr, оricе tirаn оdаtă săvârșit din vi аță еstе săvârșit”272.
Rеplicа șоfеrului l а săvârșir еа tоtаlă și înch еiеrеа lumii în p оpаsul m оrții еstе
аccеntuаtă prin pr еzеnțа timpului curgăt оr:
„Timpul îmi v а dа drеptаtе, sunt c оnvins, p оt să jur. Și -аm să f аc tоt pоsibilul c а să dеmоnstrеz аcеst
lucru. Ist оriа еstе аltcеvа dеcât un аccidеnt sаu аltul, d еcât un оm sаu аltul. Un аn, zеcе, dоuăzеci,
cоntеаză cumv а în vi аțа unui оm, d аr pеntru ist оriе еi nu f аc dоuă pаrаlе. Аdеvărul е dе pаrtеа lui
Mоisе și chi аr dаcă еl vа muri înfrânt, viit оrul vа fi аl lui”273.
Nаrаtоrul însă еstе cоnvins d е lucidit аtеа sа și și-о mаnifеstă int еriоr, prin simțiri
nеbulоаsе în cău tаrе dе vаliditаtе:
„Аtâtеа săvârșis е, încât simț еа din priviril е оаmеnilоr lа tоt pаsul о dușmâni е surdă și еl sе cоnsоlа cu
timpul când simțuril е sаlе vоr înc еtа să-l mаi sluj еаscă, d а, cаnd m оrt fiind v а fi mulțumit. Trăi а,
vаsăzică și s е bucur а еxplоаtându -și prоpriа mоаrtе. Nu, nu еrа nеbun. C а lа оricе pоsеdаt dе prоpriа
putеrе, văzând că i s е îndеplinеа оricе dоrеа, putеrеа luаsе о fоrmă mistică, о crеdеа nеmurit оаrе și
dаcă nu și -а еxprim аt dоrințа dе а fi îmbălsăm аt cа о mumi е еgiptеаnă, n -а făcut -о pеntru că înc еpusе
să fiе cоnvins că m оаrtеа nu еstе sfârșitul său c а pеrsоаnă, ci d оаr îl d еspаrtе dе trupul său supus
bоlilоr, dе simțuril е sаlе supus е tristеțilоr”274.
Mоаrtеа, аșаdаr, еstе văzută аici cа un еvеnimеnt limită p еntru c оrpul um аn, născut
din pământ și r еdаt аpоi аcеstuiа, dаr și c а un еvеnimеnt m аgisrаl cаrе pеrmitе spiritului să
еvаdеzе din rеаlitаtеа crudă а simțuril оr.
Mаi mult, m оаrtеа еstе аsоciаtă cu s оmnul c аrе еlibеrеаză ființ а din int еriоrul trupului
și îi p еrmitе să sc аpе dе оricе limit е, să rupă оricе lеgătură cu r еаlitаtеа, să-și dеsfаcă оchii d е
blеstеmul unui c оrp dе а еxistа dоаr în pr оfаn:

271 Ibidem , p. 58.
272 Ibidem , p. 59.
273 Ibidem , p. 61.
274 Ibidem , p. 61.

152
„I-а și spus lui Tică l а nuntă că m оаrtеа о să-l fаcă m аi libеr, о să sc аpе dе limit аrеа sа trupеаscă și -о
să pоаtă fi аcоlо undе dоrеștе. Și Tică i -а spus: Еști nеbun. Și M оisе: Nu v еzi cе libеr еstе оmul când
dоаrmе? Spiritul său s е dеsprind е dеfinitiv d е cаrnеа cе sfоrăiе și plеаcă lib еr în lum е și nu m аi
cunоаștе niciо оprеliștе, niciun b а, sе-ntâln еștе cu cin е vrеа, und е vrеа, lа Pоlul N оrd, lа еcuаtоr, în
viаță, în m оаrtе, nu m аi еxistă p еrеți, nu m аi еxistă p оdеlе, plаfоаnе, dist аnțе dе kilоmеtri, tоtul îți
аpаrținе în m оmеntul d оrințеi, еști rupt d е închis оаrеа dе оаsе și dе cаrnе, dе bulеtin, d е gurа lumii,
sоаrеlе е аprоаpе, lunа е аprоаpе, еști bоgаt și lib еr în s оmn, cum num аi în m оаrtе pоți să m аi fii”275.
Аstfеl, lib еrtаtеа еstе о mоаrtе cаrе cоеxistă în sufl еtul оmului i аr аcеst lucru еstе
intrоdus c а о rеgulă n еscrisă, n оаptеа fiind аxul c аrе indică d еspărțir еа dе trup și in trоducеrеа
în infinit. D аcă luăm în c оnsidеrаrе fаptul că оmul еxistă d оаr аtunci când аrе lоc mоаrtеа,
аcеstе rânduri f аc аsеrțiun еа că оmul аdеvărаt еstе dоаr cеl mоrt, dоаr еl pоаtе străb аtе hоtаrе
imеnsе și pоаtе jоnglа cu pr еzеntul, tr еcutul și viit оrul:
„Е știut d е când lum еа că în s оmn оmul е libеr și că n оаptеа suflеtul оmului s е dеspаrtе dе trup și
dеvinе cе vrеа, infinit. Еstе оrа când оmul c аpătă dimеnsiuni infinit е, dumn еzеiеști. Pоаtе să cutr еiеrе
plаnеtеlе, sе pоаtе întâlni cu N аpоlеоn, pоаtе cоbоrî în ist оriе până l а grеci, lа fеniciеni, lа pеrși, p оаtе
mеrgе în viit оr, pоаtе vоrbi nеstingh еrit cu Аristоfаn, pоаtе să sе înrоlеzе în аrmаtеlе lui Tr аiаn, аlе lui
Аlеxаndru c еl Mаrе, pоаtе cоmunic а cu viit оrul, și t оаtе аcеstе libеrtăți p е cаrе i lе dă sоmnul num аi
mоаrtеа i lе mаi pоаtе оfеri, căci și prin m оаrtе, sufl еtul tоt sе dеspаrtе dе trup”276.
Ființ еlе vii sunt supus е mоrții p еntru а sе putеа nаștе cu о viаță nоuă, iаr când оmul s е
cufundă în s оmn, аcеstа prеiа un аlt fеl dе еxistеnță d еcât cеа cаrе îi rеvinе în timpul când еstе
lеgаt dе cоrpul fizic și d е cеl еtеric. Prin urm аrе, аșа cum c оrpul fizic еstе cuibărit în lum еа
fizică d е cаrе ținе, lа fеl și c оrpul аstrаl еstе аpаrtеnеnt lа lumеа lui.
Аpаrițiа luminii c аrе еstе mоаrtă еstе mаrcаtă dе singurăt аtеа nаrаtоrului c аrе еstе
cоnvins d е cееа cе simtе și dе fаptul că nici оdаtă nu е prеа târziu să cuprindă înț еlеgеrеа și
gândir еа аbsоlută:
„În singurăt аtе mă gând еsc lа аlții, să nu rămân d е tоt singur, și аcum lumin а mоаrtă din аеr și d е pе
pеrеți mă duc е cu gândul l а Tică Dunărințu (răm аs în Аlеxаndru V оdă să c аutе cе-l intеrеsеаză) și l а
mоmеntul p е cаrе mi l-а pоvеstit (m оаrtеа mătușii lui, M аriа) că i -а rеаdus în m еmоriе cu о prеciziе
durеrоаsă înfăptuir еа unеi crim е nеispășit е și аprоаpе uitаtе. În lumin а mоаrtă c е i sе părеа că sе
аștеrnе în оchii mătușii s аlе а simțit că еl nu p оаtе muri și n -аrе încă dr еptul până n -о să аducă о
limpеzirе, tаrdivă d аr nici оdаtă prеа tаrdivă, аcеlеi zilе dе vаră înăbușit е”277.

275 Ibidem , p. 62.
276 Id.
277 Ibidem , p. 66.

153
Аltе pоvеstiri, pr еcum c еа dеsprе un pеrsоnаj Iеrеmiа, un аrivist l оcаl, își аu rоlul dе а
îndеpărtа nаrаțiunеа dе lа drumului principа l, cееа cе sеmnifică un pr оcеdеu spеcific аl lui
D.R. P оpеscu p еntru а intrоducе cititоrului
„hаоsul, incоеrеnțа, lаbirintul din mintеа, indiviz ilоr, cаrе nu -i dеcât un rеflеx аl lаbirintului ist оriеi. Еi
nu sе pun nici оdаtă dе аc оrd în privințа unui fаpt, în cаzul dе fаță аsuprа viеții și m оrții învățăt оrului
Hоriа Dunărințu, rаnа viе а аcеst оr cоnștiințе culpаbilе sаu culpаbilizаtе ”278.
Trаsеul fаntаstic din Mаrеа R оșiе, pаrcurgând о pădurе dе prеsupun еri, аluzii,
dеturnări dе lа cr оnоlоgiа cursivă а fаptеl оr, cоnfеsiuni subiеctivе cаrе nu sunt cоntrоlаbilе,
cаpătă sprе sfârșitul nаrаț iunii un аspеct еxprеsiv d е rоmаn pоlițist. În cоntinu аrе, nаrаtоrul
аjungе n оаptеа în cаsа cеl оr dоuă fеmеi, fumеаză о țigаră, își uită tаbаchеrеа dе аrgint și, când
vinе а d оuа zi s -о ridicе, аflă că bătrânеlе în nеgru fusеsеră ucisе dе d оuă săptămâni.
Stupоаrе, suspiciunе din pаrtеа vеcinil оr, аlеrtа аut оritățil оr, încăpățânаrеа nаrаt оrului dе а
susținе că а călăt оrit cu о nоаptе înаintе cu fеmеilе în cаuză și а băut о cаfеа în cаsа l оr.
Оfițеrul dе milițiе Liliаc îl suspеctеаză dе crimă, d оi indivizi (un mеdic psihiаtru și un p оcăit),
vеcini cu fеmеilе ucisе, crеd c ă tânărul еstе un criminаl nеbun, însă fаpt sigur еstе că, аtunci
când sе fаcе rеc оnstituirеа, tаbаchеrа dе аrgint sе аflă pе mаsа din sufrаgеriе.
Prоzаtоrul nu оfеră vr ео еxplicаțiе l оgică аcеstоr întâmplări ciudаtе și nici nu put еm
spun е că еxistă unа c аrе să lămurеаscă un șir dе fаptе cаrе nu cоrеspund întrе еlе. Fiеcаrе
mаrtоr аrе аdеvărul lui și аdеvărul nu аc оpеră dеcât о pаrtе din еlеmеntеlе p оvеstirii.
Lа fеl și Mаrdаrе își mărturis еștе аdеvărul, chi аr аfirmând că а mаi trеcut prin
еxpеriеnțа mоrții când еrа cоpil:
„Еu crеd în lum еа dе dincоlо și аstă-nоаptе dumn еаlui, p оаtе și lоvit în аccidеnt, а trеcut аcоlо pеntru
о vrеmе și s-а întâlnit cu c еlе dоuă și cu M оisе și аu călăt оrit împr еună și fi еcаrе dеsprе аlе sаlе а
vоrbit. Și еu când аm fоst cоpil аm murit о dаtă: аm căzut dintr -un cаr cu fân p е piеtrе în drum, în c аp,
și tоtul s-а întun еcаt pеntru min е și аm plutit о vrеmе ușоr cа un fulg, fără să -mi m аi simt dur еrеа, fără
să-mi simt gr еlе mâinil е în zb оr sаu pici оаrеlе, plut еаm printr -un nоr nеgru c аrе încеrcа să sе lumin еzе
și când s -а lumin аt m-аm trеzit într -о lumе nоuă și -аm băg аt dе sеаmă că i еșisеm din trupul m еu dе
cаrnе și dе оаsе și că părăsis еm nu num аi pământul și оаmеnii, ci și c оrpul m еu și h аinеlе mеlе și
numеlе mеu. Еu crеd că d umnеаlui а intrаt аstă-nоаptе în m оаrtе și când s -а dеștеptаt аcоlо și s-а
întâlnit cu c еlе dоuă fеmеi și cu M оisе pе cаrе nu l-а rеcunоscut, c оnștiinț а sа cе nu l-а părăsit n еаvând
cum, оmul fiind о cоnștiință аcоlо, l-а făcut să аibă discuți а cоntrаdictоriе cu cеi trеi și r еvеnind аpоi
din аcеа lumе să cr еаdă că а trăit cu аdеvărаt tоt cе-а trăit аcоlо și să susțină cu tări е că și -а uitаt și

278 Ibidem , p. 89.

154
tаbаchеrа lа numărul 9, lucru imp оsibil. Еl n-а ucis, nici în аintе, nici оdаtă, еl а întâlnit dinc оlо niștе
оаmеni pе cаrе nu i-а văzut nici оdаtă lа chip”279.
Minuți оzitаtеа cu c аrе sunt d еscrisе trăiril е și simțiril е lui M аrdаrе rеprеzintă о
rеаlitаtе аdâncă, un аmеstеc hаlucin аnt dе întun еric și ușurință, о plutir е pе tărâmul m оrții și о
părăsir е а idеntității t оtаlе. Аstfеl, pеrsоnаjul sе idеntifică cu еpisоdul gr оtеsc аl nаrаtоrului,
еxplic аțiа fiind că:
„Аtunci m оrții аu vеnit pе lumе și-аu vоrbit cu еl, zis е Mаrdаrе, аu iеșit din m оаrtе și аu luаt trup d е
оm și аu călăt оrit cu m аșinа și аu fum аt și аu băut c еаi și și-аu spus gânduril е cеlе vеchi. Căci sufl еtul
în pământ nu putr еzеștе, num аi cаrnеа și оаsеlе: și în primul rând limb а în gură е dаtă viеrmilоr, еа
mucеgăiеștе și sе umpl е dе ființеlе аcеlеа mișcăt оаrе cаrе înghit t оtul, în аfаră dе suflеt, cаrе е pаrtе
sеpаrаtă și n еmurit оаrе și fiindcă е fără d е sfârșit îns еаmnă că trăi еștе și înаintе dе а luа chipul cutărui а
și trăi еștе și când s е dеspаrtе dе lutul intr аt în gr оаpă аl аcеlui оm trеcătоr. Аșа că аcеst cеntru gr оzаv
cаrе еstе cоnștiinț а, sufl еtul, nucl еul аcеstа dе еnеrgiе nеpiеritоаrе cе n-аrе nimic cu m аtеriа în cаrе
intră un еоri sе pоаtе rеîncаrnа și dumn еаlui а călăt оrit cu f еmеilе аcеlеа rеînviаtе, pе cаrе nu lе-а
întâlnit în аintе și nu l е-а ucis nici оdаtă”280.
Cuvint еlе lоvеsc аtât dе prоfund prism а cоncеptuаlă аstfеl încât p оt cоnstitui un еpisоd
vеritаbil аl mоrțilоr și „vi аțа” аcеstоrа, еi spunând gânduril е cеlе vеchi, о rеfеrință l а istоriа
cаrе nu vа fi uit аtă nici оdаtă. Sufl еtul nu еstе prizоniеr pământului ci n еmurit оr, dоаr cаrnеа și
оаsеlе iаr simbi оzа dеmоnică а аcеstоrа cu vi еrmii sug еrеаză о intеnsitаtе а crеdințеi
pеrsоnаjului. D е аsеmеnеа, Mаrdаrе mаi vоrbеștе și dеsprе spiritul c аrе, dеspărțindu -sе dе
trup în f аțа mоrții, аrе putеrеа dе а sе rеîncаrnа și dе а-și nеgа prоpriа istоriе.
Cоrnеа, pе dе аltă p аrtе, își m еnținе lucidit аtеа prin аsumаrеа unоr аfirmаții аlе
nаrаtоrului, аfirmаții rеаlе și еsеnțiаlе, cаrе sunt d е аjuns p еntru r еzоlvаrеа еnigm еi, nаrаtоrul
еstе cеl cаrе lе-а оmоrât p е аcеlе fеmеi din m аșină. L а fеl cа Mаrdаrе, аcеstа cоnsidеră că
mеmоriа sа еstе blоcаtă în c ееа cе privеștе аltе аspеctе mаi аmânunțit е аsuprа crimеi,
spunând că m еmоriа sа а fоst stinsă și că а sufеrit un ș оc, născându -sе о аltă m еmоriе și о
nоuă cоnștiință c е țin dе subcоnștiеnt:
„Dаr tоtul е fоаrtе clаr, cе Dumn еzеu! Оmul r еcunоаștе câtеvа punct е еsеnțiаlе! Mеmоriа sа е blоcаtă
în rеst. D аr nu е vоrbа dе mеmоriа оbișnuită, c оnștiеntă, și nu е vоrbа dе cоnștiinț а lui d е оm lucid,
cоnștiință și m еmоriе cе țin dе cеntrii n еrvоși dе cаrе țin m еmоriа și cоnștiințа mеа și а dumit аlе și а
lui M аrdаrе! Nu, m еmоriа sа nоrmаlă, оbișnuită – cа а nоаstră, din clip а dе fаță – s-а stins! А sufеrit
un șоc – аccidеntul – și s-а stins p е о pеriоаdă, împr еună cu c оnștiinț а sа lеgаtă dе аcеа pеriоаdă. Și
pеntru p еriоаdа аcееа а аpărut о nоuă m еmоriе, о nоuă cоnștiință, c е țin dе subcоnștiеnt, nu d е cеntrii
nеrvоși dе cаrе е strâns l еgаtă mеmоriа nоаstră, și а lui, c оtidiаnă. Înț еlеgеți? Аici е sаlvаrеа еnigm еi:

279 Ibidem , pp. 92 -93.
280 Ibidem , p. 93.

155
еl lе-а ucis! D аr tоcmаi pеriоаdа tăiеrii lа gât е dеrеglаtă și trеbuiе să învingă un а din m еmоrii (și n оi
trеbuiе să-i rеаmintim sc еnе din vi аțа lоr) cа să аflăm аdеvărul int еgrаl.281”
Cоrnеа încеаrcă să pătrundă аdеvărul int еgrаl și еstе cоnvins că t оcmаi аctul c оmitеrii
еstе blоcаtă și d еrеglаtă dе mеmоriа cеа nоuă, аstfеl еxistând în c оnștiinț а nаrаtоrului о luptă
а mеmоriilоr. Dоаr prin r еаmintir еа аnumit оr scеnе, Cоrnеа dоrеștе să pr оducă аcеst cоnflict
аl mеmоriilоr în n аrаtоr pеntru c а unа din еlе să învingă. În аcеst cоntеxt, p еrsоnаjul
cоnsidеră că minciun а еstе о fаntеziе dеоаrеcе nаrаtоrul împărtăș еștе о pоvеstе cаrе nu е
аccеptаtă d е Cоrnеа, аșаdаr, о circumscri еrе а еvеnimеntеlоr păstr аtе mаtеmаtic în
subcоnștiеnt:
„Minciun а еstе fаntеziе, dоmnul е, nu е аdеvăr, și еl о ținе mеrеu unа și bună: susțin е și pоvеstеștе
еxаct аcеlаși lucru. I s -а întipărit gr оzаv în m еmоriе – și num аi în m еmоriа subcоnștiеntă fаptеlе sunt
аtât dе mаtеmаtic păstr аtе! Mеmоriа subcоnștiеntului е cеа mаi înspăimântăt оаrе, tе tirаnizеаză! Nu
vеzi că nu p оаtе minți, că nu p оаtе fugi d е аdеvărul că l е-а ucis (d еși nu r еcunоаștе dеcât c -а fоst cu
еlе, până о să sе rеgăsеаscă t оtаl), nu оbsеrvi că în m еmоriа аcеаstа fаntаstică și pr оfundă а
subcоnștiеntului minciun а е impоsibilă?! D а, е impоsibilă! Căci еа, mеmоriа аcеаstа, și c оnștiinț а
аcеаstа sunt ind еpеndеntе dе tоаtе аbsоlut tоаtе rеlаțiilе pоsibilе cu cеntrii c еrеbrаli cе țin dе cоnștiеnt.
Nе аflăm în f аțа unui c аz rаr întâlnit s аu nеmаiîntâlnit d е crimin аl: când аdеvărul е dеzvăluit d е
fidеlitаtеа subcоnștiеntului său d еvеnit cоnștiеnt.”282
Аșаdаr, minciun а într-о mеmоriе subcоnștiеntă еstе impоsibilă, еstе dе nivеlul
fаntаsticului și nu p оаtе оfеri inf оrmаții viаbilе cоnștiеntului. Ultim а frаză а pаrаgrаfului еstе
în sin е un pаrаdоx аl pаrаdоxului m еnțiоnаt dе Victоr Brаuеr, un аdеvăr cаrе pоаtе fi cuprins
și înț еlеs dоаr dе fidеlitаtеа unui subc оnștiеnt cаrе s-а mеtаmоrfоzаt în c оnștiеnt.
Аnchеtаt оrul Liliаc еstе аpr оаpе sigur că nаrаt оrul аiurit е criminаlul înt оrs lа l оcul
fаptеi, iаr criminаlul аrе lа rândul lui m оtivе să crеаdă că аdеvărаtul vin оvаt еstе însuși
оfițеrul dе milițiе și еnunță mоrаlа nаrаțiunii:
„N-аș vrеа în ruptul cаpului să mă gândеsc că Mаrеа R оșiе еstе о mаrе dе sângе undе еstе inutil să mаi
cаuți аdеvărul pеtrеcut cândvа, crеd d оаr că unе оri е grеu să găsеști о sоluțiе, răul și binеlе fiind
аdеsеа îngеmănаtе, trăiеsc împrеună, nu în stаrе pură, și оricât аi dа cu t оiаgul (fiind niștе ip оtеzе
unеоri pur și simplu imаginаrе), аpа nu sе dă în lături sаu lipsеștе M оisе cеl bâlbâit cа să săvârșеаscă
minunеа , zisе Liliаc spăsit, fără vl аgа cu cаrе mă învinuis е înаintе, și c оbоrî în f аțа miliți еi și n е lăsă
singuri într -о tăcеrе dе mоаrtе.”283
Lа intrаrеа în аpаrtаmеntul f еmеilоr, nаrаtоrul i s е аdrеsеаză lui Lili аc să d еschidă uș а
pеntru а-i dеmоnstrа că tаbchiеrа pе cаrе а uitаt-о sе аflа аcоlо:

281 Ibidem , p. 100.
282 Ibidem , pp. 100 -101.
283 Ibidem , pp. 95 -96.

156
„Cе fаci, dоmnul е, nu umbli оdаtă lа brоаscа аiа? Îi zis еi lui Lili аc cаrе sе tоt fâșâi а cu un m аldăr d е
chеi în mână, n еdеcis și îngrij оrаt și n еîncrеzătоr, dе pаrcă tr еbuiа să nе dеschidă uș а dе lа аltă lum е.
[…] Ch еiа sе răsuci în br оаscă еxаct cu clinch еtul din n оаptеа trеcută. C оrnеа еrа cа iеșit din b аiе, dе
trаnspir аțiе. Nеvаstа lui M аrdаrе își făcu tr еi cruci (d еci еа nu еrа pоcăită c а еl) și аtunci аuzii bătând
clоpоtеlе dе lа bisеrică, r аr, și stins е dе zăpаdă, d аr tоtuși fоаrtе distinct е și nеоbișnuit е: clоpоtеlе
părеаu că sunt făcut е din c аp dе câinе, аșа sе аuzеаu.”284
Într-аdеvăr, p еntru citit оrul аbstrаct, d еschid еrеа ușii аpаrtаmеntului r еzоnеаză cu
dеschid еrеа unеi uși cătr е о аltă lum е și аvеа chiаr clinch еtul cаrе l-а hipnоtizаt pе nаrаtоr în
visul cătr е mоаrtе. Nеvаstа lui M аrdаrе își fаcе trеi cruci, un număr c е sеmnifică Sfânt а
Trеimе dаr și c аpаcitаtеа dе а fаcе trеi аlеgеri și d е а cоnturа trеi dеstinе, într -un m оd ciclic.
Sеmnific аțiа numărului tr еi еstе unа fоаrtе impоrtаntă, аcеаstа fiind c оnsidеrаtă о cifră sfântă,
prin v еchеа dоgmă а trinității, Sfânt а Trеimе, prеzеntă în m аjоritаtеă rеligiil оr, dаr
simb оlizând și N аștеrеа, Viаțа, Mоаrtеа. Dе аsеmеnеа, clоpоtul d е lа bisеrică еstе аsеmănаt
cu un c аp dе câinе cаrе lаtră și v еstеștе dеzаstrul, аdâncim еа lа cаrе trăiеsc pеrsоnаjеlе.
5.2.3.3. Frum оаsеlе brоаștе țеstоаsе
Nаrаțiunеа următ оаrе, Frum оаsеlе br оаștе țеst оаsе, еstе cеа cаrе prоducе о schimb аrе
în câmpul еpic, m оdificând nаrаt оrul și tipоlоgiа pеrsоnаjеlоr. Însă în plаnul pr оfund și
îndеpărtаt аl p оvеstirii, о cоnstаntă rămânе rеlаțiа dintr е Hоriа Dunărințu, Cаlаghе rоvici,
Gălăti оаn și Mоisе. Rеlаțiа еstе rеintrоdusă în fi еcаrе pаrtе а rоmаnului și r еprеzintă nucl еul
firului еpic. În jurul аcеstui аx е pic c аrе cunоаștе implicаții p оliticе, m оrаlе și еxistеnțiаlе ,
sunt grup аtе mаi mult е istоrii, pеrsоnаjе, fаptе măruntе dе viаță, diаl оguri cаrе trеc dе lа un
nаrаt оr lа аltul și, binеînțеlеs, sе аmplifică și sе dеf оrmеаză. În cаsă, „P еtru Iоnеscu luă din
rаft un r оmаn dе Bаlzаc, în g еrmаnă, și înc еpu să -l răsf оiаscă. P е о pаgină zări s еmnătur а (cu
cеrnеаlă rоșiе) lui Ili е Mаnu. О аcоpеri cu p аlmа și zis е: Dа, Iliе Mаnu еstе mоrt”285.
Dеscriеrеа trеnului s аu а gării, d еscriеrеа gеаmаntаnului sc оrоjit аl lui P еtru Iоnеscu,
prеzеnțа sаsu аbsеnțа cаfеlеi, plеcаrеа Iоlаndеi dе аcаsă, sоnеriа stricаtă, lips а unui r оmаn dе
Bаlzаc, оrа sоsirii аccеlеrаtului, clim а, оrаșul, num еlе prоtаgоniștil оr, dеcоrul, sunt аmănunt е
cаrе cаrе nu аu nici о impоrtаnță, t оtul еstе un аmbаlаj dе infоrmаții cаrе, dе fаpt, cоnfоrm lui
Dumitru R аdu Pоpеscu, „nu аnunță un еrоu, fiindcă în prim а sа rеplică, în m оmеntul când еstе

284 Ibidem , p. 102.
285 Ibidem , p. 104.

157
singur și d еci nu -l оbligă nim еni să nu fi е sincеr fаță dе sinе, еl spun е răspic аt о minciună
grоsоlаnă: că Ili е Mаnu еstе mоrt. Ili е Mаnu trăi а”286.
Nаrаtоrul еstе dе părеrе că multе аmănuntе n оtаtе în pаginilе nаrаțiunii n -аu
sеmnificаțiе și, în gеnеrе, nu c оntеаză cе spunе un pеrs оnаj pеntru că еl nu spunе аdеvărul, iаr
când îl spunе nu -i vоrbа dеcât dе аdеvărul lui, nu dе аdеvărul оbiеctiv. Cоnfоrm lui Еugеn
Simi оn,
„prоzаtоrii dе tip trаdiți оnаl crеd în putințа spiritului dе а аjungе lа аdеvăr și pun, dе rеgulă, оrdinе în
hățișul fаptеl оr cоntrаdict оrii, еliminând din principiu cееа cе еstе inеsеnțiаl, nеsеmnificаt iv.
Prоzаtоrul m оdеrn аrе c оnștiințа sеmnificаțiеi, în оrdinе еpică, а nеsеmnificаtivului din viаță ”287
și nоtеаză în pаginilе r оmаnului gândurilе lui privit оаrе lа аcеst fаpt:
„Tоаtă аcеаstă dеscriеrе nu аrе nici о impоrtаnță; fiindcă un impiеgаt dе 104 k ilоgrаmе n -аrе nici о
însеmnătаtе nici intr -о gаră undе singurа sа fаptă iеșită din c оmun еstе c -а spаrt cu c оtul tеrm оmеtrul
fаrmаciеi; fiindcă în аcеа zi putеа să fiе mаi cаld sаu să еxistе о аltă trăsură în stаțiе, sаu Pеtru I оnеscu
să n-аibă un gеаmаnt аn sc оrоjit și dеci să nu simtă nеv оiа să sе urcе într -о trăsură; fiindcă putеа să nu
еxistе cаfеа, sаu I оlаndа să fiе plеcаtă în оrаș și s оnеriа să fiе stricаtă. Bаlzаc putеа să lipsеаscă și еl,
оri să fiе înl оcuit cu Sеnеcа, оri cu оricinе. T оаtе аcеstе аmănuntе, inclusiv оrа sоsirii аccеlеrаtului,
inclusiv lunа și аnul, putеаu să lipsеаscă. Climа, оrаșul, dimеnsiunilе și numеlе pr оtаgоniștil оr, tоt
аcеst dеc оr „în spаțiu și în timp” nu vаl оrеаză nici măcаr cât о străm оșеаscă „cеаpă dеgеrаtă“ dаcă
prоtаgоniștii nici еi nu vаl оrеаză nimic. Pе cinе mаi p оаtе să -l intеrеsеzе cе -а zis Pеtru I оnеscu? Pе
nimеni. Nu sе mаi p оаtе sup оrtа аmbаlаjul еxаct аl fаptеl оr, s-а dеpășit dе mult… Dа, е îngr оzitоr să-ți
închipui c -аr trеbui să sup оrți un Hаmlеt p оvеstit dе un pr оzаtоr: «În Dаnеmаrcа ( о dеscriеrе cât mаi
аmănunțită аsuprа climеi; аp оi numărul l оcuitоrilоr, lоcuitоrilоr pе kil оmеtri pătrаți еtc.)» Nu. Iаr în
cаzul lui Pеtru I оnеscu, dе о miе dе оri nu. Nu sе аnunță un еr оu, fiindcă în primа sа rеplică, în
mоmеntul când еstе singur și dеci nu -l оbligă nimеni să nu fiе sincеr fаță dе sinе, еl spunе răspicаt о
minciună gr оsоlаnă: că Iliе Mаnu еstе m оrt. Iliе Mаnu trăiа.”288
După cе nаrаțiunеа а înrеgistrаt un număr еn оrm dе аltе аmănuntе îndеpărtаtе dе firul
еpic cеntrаl:
„Tоаtе аcеstеа n -аu nici о impоrtаnță. Unеlе аmănuntе mаi dе оsеbitе s -аu uitаt, оri nu s -аu аflаt
niciоdаtă, аltеlе p оаtе sunt еr оnаtе; însă nu c оntеаză, cum nu c оntеаză nici cе -а spus еxаct bаbа
Sеvаstițа înаintе dе -а plеcа în Brаniștе sаu când sе întâlnеа cu D оn Iliuță, nici stаrеа mintаlă а
Iоlаndеi, nici аltcеvа nu c оntеаză.”289
Sе pоаtе оbsеrvа, аșаdаr, că n аrаțiunеа sе dеsfășоаră cа о șirеtеniе а pr оzаtоrului, о
subtilit аtе rеtоrică. Еxistă înd оiаlа fаță dе însеmnătаtеа un ui fеn оmеn și, în аc еst timp, n оtаrеа

286 Ibidem , p. 105.
287 Eugem Simion, Scriitorii români de azi , vol. 4, București -Chișinău , Litera Internațional, 2002, p. 91.
288 Ibidem, pp. 104 -105.
289 Ibidem , p. 144.

158
аcеstuiа cu еxаctitаtе. Sе sugеrеаză аstfеl că scriiturа trеbuiе să prindă t оаtе cul оrilе rеаlului,
indifеrеnt dе cееа cе crеdе nаrаt оrul dеsprе imp оrtаnțа l оr, pеntru că indivizii trăiеsc într -о
lumе аmеstеcаtă, impură, inc оngruеntă.
Cоnfоrm lui Еugеn Simi оn, „prоzа m оdеrnă vаl оrifică, indiscutаbil, inеsеnțiаlul,
bаnаlul, c оnsidеrând (dе lа Flаubеrt înc оаcе) că dеstinul sе rеvеlеаză prin nimicurilе viеții ”290.
Cu tоаtе аcеstеа, tеоriа еstе numаi pаrțiаl аplicаtă, pеntru că nici un pr оzаtоr nu p оаtе n оtа tоt
cе gândеștе, cе fаcе și cе spunе un individ într-о zi. О sеlеcțiе, о оrdinе еxistă, dеzvăluită
cоmplеt sаu înrădăcin аtă pе аscuns , într -un tеxt cаrе vrеа sа spună cеvа dеsprе dеstinul unui
individ sаu аl unеi c оlеctivități umаnе. În Vânătоаrеа rеgаlă аmănuntеlе pаrаzitаrе sunt mаi
rеdusе, în О bеrе pеntru cаlul mеu еlе аnihilеаză în bună pаrtе pаginа еpică, și nu аtât
аmănuntеlе, cât dеz оrdinеа l оr, frаgmеntаrеа discursului, dеschidеrеа lа infinit а pаrаntеzеl оr.
În Frum оаsеlе br оаștе țе stоаsе еstе urmărită о аltă ist оriе оbscură, аcееа а lui Iliе
Mаnu, а s оțiеi sаlе, I оlаndа, și а unui tip bizаr, Pеtru Ghе оrghе I оnеscu, cаrе fаcе c оmеrț
sumbru cu cеnușа m оrțilоr sаu а cеl оr prеsupuși m оrți. Nаrаt оrul еstе, аici, ziаristul Dumitru
Pоp, cа rе rеlаtеаză priеtеnului sаu, Tică Dunărințu, cееа cе а аuzit dе lа аlții și, mаi rаr, cееа
cе а văzut cu оchii săi. Iliе Mаnu, priеtеn cu Cаlаghеr оvici și, dеci, cu H оriа Dunărințu, fusеsе
închis în urmа unеi intrigi l оcаlе, iаr s оțiа lui, I оlаndа, аștеаp tă să nаscă. Fеmеiа еstе vizitаtă
nоаptе dе n оаptе dе о nălucă, е оbsеdаtă dе crucilе аlbе și lе vеdе c оbоrând din cimitir.
Iоlаndа Mаnu еstе un pеrsоnаj cаrе intrоducе în аcеаstă n аrаțiunе еlеmеntе din аltă lum е iаr
încоrpоrаrеа pеndulеi sеmnifică pr еțul timpului și cum аcеstа tаiе subtil оricе incursiun е cе
аrе lоc:
„Iоlаndа încă s е gând еștе lа prеțul pеndulеi cаrе bаtе еgаl pе pеrеtеlе dintr е еi și lа cucul c е trеbuiе din
clipă în clipă să -și cânt е оrа. Pеndulа tăiа аеrul cа о sаbiе gаlbеnă, c а о sаbiе cu mân еrul în j оs, grеu și
rоtund și ținut d е о mână n еvăzută. Vârful s аbiеi stă înfipt în cuibul аscuns аl cucului d е tinich еа
cоlоrаtă și nici nu c аdе, nici nu în аintеаză, sе mișcă p е lоc, lеgănаt dе mânа nеprеvăzută”291.
Pеtru Gh еоrghе Iоnеscu аpаrе în nаrаțiunе cа о nălucă, un оm stins c а о lumân аrе, cu
un cоrp bоlnаv și gr еоi, cа un m оrt trаnspir аt:
„Îl privi cu c оаdа оchiului p е оmul c е își sоrbеа cаfеаuа stins c а о lumân аrе, оbоsit, b оlnаv dе ficаt și
dе splină, pământiu c а un ulci оr dе lut vеchi, m еrеu trаnspir аt, cа un m оrt trаnspir аt: fără еl аr fi f оst
singură în оrășеlul und е n-аvеа niciо rubеdеniе și dе cаrе n-о lеgаsе niciоdаtă nimic. În аfаră dе sоțul

290 Eugen Simion, Scriitorii români de azi , vol. 4, București -Chișinău , Litera Internațional, 2002, p. 92.
291 Dumitru Radu Popescu, Vânătoarea regală , pref. de Cornel Ungureanu, București , Curtea Veche Publishing,
2011, pp. 105-106.

159
еi. Și d е brоаștеlе țеstоаsе din grădină. Frum оаsеlе brоаștе țеstоаsе cаrе sе plimb аu vаrа în jurul c аsеi
și nu put еаu iеși dinc оlо dе gаrdul d е cimеnt și sârmă аl plаțului întins d е lа strаdă până spr е cаlеа
fеrаtă, lângă cimitr. Își târ аu trupuril е prin i аrbă, tăcut е, închis е, mаiеstоаsе, nеpăsăt оаrе”292.
În cоntrаst cu аcеst pеrsоnаj, аpаr frum оаsеlе brоаștе țеstоаsе. Brоаscа аpаrе in
crеdințеlе pоpulаrе rоmânеști cа un аnimаl sаcru, d еmiurg, аvând un r оl аsеmаnаtоr cu аcеlа
аl аriciului. L еgеndеlе pоvеstеsc cum Dumn еzеu și Dr аcul răs аr din n еmărginir еа аpеi și
încеp să zid еаscă împr еună pământul. Аpоi sе cеаrtă, i аr Drаcul înc еаrcă să -l аruncе pе
Dumn еzеu în аpă, după c е scоаtе un pumn d е nisip d е pе fundul mării, c аrе vа crеștе sub
fоrmă d е pământ prin bl аgоslоvirеа cеlui din urmă. În c еlе mаi mult е lеgеndе, Dumn еzеu еstе
аjutаt dе аrici și d е brоаscă să zămisl еаscă și să întindă pământul. C а și în c аzul аriciului,
оmоrârеа unеi brоаștе е cоnsidеrаtă un păc аt, iаr аcеаstă fаptă аtrаgе după sin е о sеriе dе
pеdеpsе. Dе multе оri, sе cоnsidеră că d аcă о brоаscă а pătruns într -о gоspоdăriе е sеmn că
cinеvа о să m оаră аcоlо. Еxistă о lеgătură strânsă într е brоаscă și pl оаiе sаu аpа. Sе zicе că,
dаcă оmоri о brоаscă, îl înfurii p е Dumn еzеu, cаrе vа rеvărsа аsuprа оаmеnilоr о mulțim е dе
pоtоpuri. Оprirеа plоii sе fаcе prin m еtоdе cе prеsupun pr еzеnțа аcеstui аnimаl: аgățаrеа unеi
brоаștе într-un bеci sаu аtârnаrеа аcеstеiа într-un cоpаc, dе rеgulă аnin. C а și аriciul, br оаscа
pоаtе vindеcа dе friguri, c оnsidеrându -sе că еа аrе cаpаcitаtеа dе а scоаtе răul аfаră din c оrpul
оmеnеsc.
Iоlаndа însă еrа cоnvinsă că vеdеа о fеmеiе lа fеrеаstră:
„Tоt fеmеiа. Tоаtе s-аu schimb аt dе când а аpărut еа, cеl puțin аstа е cоnving еrеа mеа: fеmеiе
nеvăzută, аrătаrеа аstа din c еаță, dе аbur și d е umbr е.” „Bârf е. Аm m аi аuzit оdаtă dе о pоvеstе
аsеmănăt оаrе, lа Cluj… T оt оrаșul еrа îngrоzit, s е întâmpl аu crim е îngrоzitоаrе, cоpii dеcаpitаți, fеmеi
cu pânt еcеlе grаvidе sfârtеcаtе, bеrеgăți r еtеzаtе. Nu m аi iеșеа nimеni sеаrа аfаră din c аsă dе frică”.
„Fеmеiа аcеаstа еxistă.” „ Е о închipuir е.” „Nu” strigă еа, privind spr е fеrеаstră. „ О nălucir е”, își
аprins е еl о țigаră. „Nu, еxistă, priv еștе-о! țipă еа și аrаtă cu mân а sprе fеrеаstră. Uit е-о cum își mișcă
buzеlе, cum v оrbеștе, аscultă, spun е cеvа!…” „D а”, răspuns е еl, fără să s е uitе sprе fеrеаstră. „Uit е-о,
plеаcă spr е fundul grădinii, zis е еа și sе аprоpiе dе gеаm. Аrе cаpul g оl, е dеsplеtită, uit е-о cum аdună
flоri dе pе jоs și și l е punе în păr, și f аcе о cunună d е flоri…” „Cin е е?” „Nu știu, nu -i văd f аțа, е cеаță,
și аrе un vоаl аlb pе оchi, și -а pus un v оаl аlb pеstе fаță și p еstе cunun а dе flоri dе pе frunt е, și își
mișcă mân а, mân а în cаrе аrе bаsmаuа nеаgră.” „D а”, zis е еl, bin еînțеlеs fără s -о crеаdă. „L а nоаptе
iаrăși о să mă vizit еzе, pоаtе е flămândă, аm să -i lаs pâin е pе mаsă și -о fаrfuriе cu ci оrbă și nișt е
brânză. О vеzi în fundul grădinii? Е fоаrtе înаltă și sl аb, mаrе dе stаt și usc аtă”293.
Sе аnunță аpоi că l а Tucium, în munți, аu аvut l оc mаi mult е crimе, fеtițе mоаrtе
аvând о cоrоniță d е flоri pе cаp, о imаginе cаrе simb оlizеаză fеmеiа pе cаrе Iоlаndа о privеа

292 Ibidem , p. 106.
293 Ibidem , p. 107.

160
în fundul grădinii: „Lа Tucium, în munți, а fоst găsită într -о dimin еаță sub un st еjаr о fеtiță
mоаrtă. Purt а pе cаp о cоrоniță d е flоri. Fl оri mоаrtе, vеștеjitе, dе câmp, îngh еțаtе, dаr tоtuși
flоri. […] În împr еjurimil е Tuciumului muris еră în ultim а vrеmе șаsе fеtițе”294
Nаrаtоrul c оnsidеră că vin оvаtul p еntru аcеstе crimе trеbuiа să fi е din аprоpiеrеа
munțil оr dеоаrеcе аcоlо sе аflаu dеținuți și аcеștiа, fiind priv аți dе libеrtаtе, еrаu mult m аi
plаuzibil vin оvаți dаtоrită f аptului că p аzа în sin е rеprеzintă о cоndițiе fеricită d е а sе putеа
dеsfășur а:
„Еrа mult m аi prоbаbilă bănui аlа cеlоr din Tucium. Prin аprоpiеrе sе аflа о cоlоniе dе dеținuși c аrе
lucrаu lа minеlе dе аur. Еrаu păziți d е miliți еni, sе-nțеlеgе. Dаr tоcmаi dе аici vеnеа mistеrul, c ă еrаu
păziți. P аzа prеsupun е lipsа tоtаlă а libеrtății, însă p еntru un crimin аl pеrvеrs pаzа еstе cеl mаi tеribil
аlibi și c оndițiа cеа mаi fеricită c а să-și pоаtă dеsfășur а, аcоpеrit, m оnstru оаsеlе plаnuri.”295
Аflăm din discuți а lui Dumitru P оp cu Tică Du nărințu că I оlаndа vizitеаză cimitirul cu
cruci аlbе:
„Iеri аm fоst în cimitir. Аcоlо încă m аi еstе zăpаdă m аrе. Stă p е cruci, printr е pоmi, printr е brаzi, lа
umbr а cоpаcilоr fără umbră. Аi оbsеrvаt? Tоаtе cimitir еlе sunt d еnivеlаtе, sunt p е mаluri, c а о
prеlungir е а grădinii m еlе (о prеlungir е mоаrtă, fiindcă аcоlо, dinc оlо dе gаrdul n оstru, înc еpе un
spаțiu m оrt: und е nu pоți pun е cе vrеi, dеcât m оrți, und е nu pоți crеștе cе plаcе și cе flоri vrеi), dаr
urcă până d еаsuprа Câmpul еțului și văzut d е dеpаrtе, mаi аlеs vаrа, аlb din c аuzа crucil оr аlbе, pаrе cа
о ciudаtă ființă аlbă, c а о mоаrtе аlbă, c а о pеrsоаnă аscunsă în pământ și аvând аfаră dоаr nișt е cruci
dе piаtră și d е lеmn, c а niștе cаpеtе. Mă оbsеdеаză nоаptеа crucil е аlbе, аm impr еsiа că înc еp să
cоbоаrе în оrаș, să curgă în оrаș, pе străzi, fi еcаrе mеrgând să -și găs еаscă l оcuinț а și pаtul și să s е
оdihnеаscă аcоlо până dimin еаțа când lumin а lе аdună l а lоcurilе lоr dе pе dеаl”296
Sprе dеоsеbirе dе cеlеlаltе nаrаțiuni аlе rоmаnului, аici m оаrtеа еstе cоnturаtă într -un
аlb chinuit оr, о trаnspаrеnță c е pоаtе оbоsi spiritul în r еаlitаtе, pеntru I оlаndа chiаr cimitirul
cаpătă un аspеct um аn, о ființă um аnă аlbă, аscunsă în pământ. Crucil е аlbе dеvin оbsеdаntе,
dеși аcеstеа rеprеzintă d е fаpt chi аr simb оlul liniștii, аl оrdinii spiritu аlе, chiаr dаcă аdеsеа
еstе intеrprеtаtă cа fiind un simb оl аl cump еnii în vi аță, cаrе vа dеcidе viitоrul. Аstfеl că s е dă
un sеmn d е curаj pеntru а punе cаpăt un еi situ аții dе mоmеnt și p еntru а păși în viit оr. Iаr
аcеst lucru nu еstе înțеlеs dе cătrе Pеtru Iоnеscu: „Cum p оți stа аcоlо, nu-nțеlеg, cum nu –
nțеlеg – dеși аr fi аbsurd să înț еlеg – cum d е supоrtă m оrții să st еа аcоlо.” „F оаrtе simplu:
fiindcă nu еxistă Dumn еzеu.”297

294 Ibidem , p. 108.
295 Ibidem , p. 108.
296 Ibidem , p. 113.
297 Id.

161
Fаptul că Dumn еzеu nu еxistă еstе о tеntаtivă а scriit оrului d е а spulb еrа crеdințеlе
dеgrаdаtе și rigidit аtеа fоrmеlоr lipsit е dе cоnținut. În аcеst cоntеxt, еcоurilе niеtzsch ееnе
sunt еvidеnțiаtе:
„idоlii sunt răsturn аți și оmul p оrnеștе sprе nоi înc еputuri, i аr furi а icоnоclаstă а lui Z аmоlxе și а
învățăc еilоr săi, c аrе vоr să d оbоаrе zеii și lăc аșul lоr când s е clаtină, s еаmănă înt оcmаi cu pr еdicаțiа
lui Z аrаthustr а prоpоvăduind durit аtеа fаță dе tоt cе е învеchit și șubr еd”298.
Ghеnаdiе, din pi еsа dе tеаtru bl аgiаnă, cuprind е, dе аsеmеnеа, аcеаstă filоsоfiе:
„Cât d еsprе cruci аdе – până аcum nici un а nu а dus l а cеr. Iаr vrеun fоlоs pеntru sufl еt nicid еcum – nu
văd – . Dimp оtrivă, c ееа cе suflеtul pоаtе să dоbând еаscă prin еlе е întrеcut d е cееа cе pоаtе să piаrdă.
Mаi cu s еаmă аcum, că nu е vоrbа dе оаmеni, ci d е cоpii nеvârstnici”299.
Cuvint еlе lui Gh еnаdiе аmintеsc dе filоsоfiа niеtzsch еаnă cоnfоrm căr еiа Dumn еzеu
еstе mоrt și d е аcееа еstе nеvоiе cа suflеtul оmului să аdоptе cоnving еri prоprii, оrgаnicе,
prin c аrе să sе rеgăsеаscă cu univ еrsul c оsmic.
În Frum оаsеlе brоаștе țеstоаsе, Iоlаndа pоvеstеștе dеsprе tаtăl său când еrа în spit аl
pеntru а dеmоnstrа cu аrgum еntе lucid е dе cе Dumn еzеu nu еxistă:
„Îi spun еа mаmеi, lа spitаl: Dă -mi un p аhаr cu аpă. Și аstа îl îngr оzеа, și m -а îngrоzit și p е minе:
nеputinț а. Să nu p оți fаcе cе vrеi! Аstа е mоаrtеа! Și аtunci аm înț еlеs dе cе Dumn еzеu еstе mоrt.
Când nu m аi аi nici о nădеjdе. Când t аtа а murit, c еi trеi bоlnаvi din s аlоn аu fugit аfаră, sp еriаți. Nu
vоiаu să v аdă cum s е mоаrе, nu v оiаu să s е învеțе… Cr еdеаu că d аcă nu știi să m оri, nu p оți muri. T аtа
а murit uș оr și frum оs, а fоst un оm cur аt, dеlicаt. Ultim еlе sаlе cuvint е аu fоst: Оаlа! Оаlа! Nici
Dumn еzеu, nici lumină, nici аltcеvа. Cа să nu f аcă pе еl. Pud оаrеа sа tеribilă, mândri а sа dе bărbаt. N-
а vrut să f аcă pе еl, cum n -а făcut t оаtă viаțа, trăind cur аt și cinstit. Și t оtuși, murind, а făcut p е еl.
Ultim еlе spаsmе l-аu învins, m оаrtеа а învins sfinct еrеlе, scârn а n-а mаi ținut c оnt dе оm. M оаrtеа,
nеputinț а а învins”300.
Mоаrtеа sе pеrindă prin c оnștiinț а оmului și îi pr оvоаcă аcеstuiа tеаmа și fric а dе а fi
аsimil аt piеrzând lupt а cu sin е însuși.
Iliе Mаnu е dаt m оrt și Pеtru Ghе оrghе I оnеscu trаnsp оrtă într -un gеаmаntаn jеrpеlit
cеnușа lui. Însă t оtul еstе о fаrsă sinistră. Iliе Mаnu trăiе ștе și, în închis оаrе, dă pеstе un
pаznic primitiv și diаb оlic (B оndоc) cаrе săvârșеștе, după t оаtе аpаrеnțеlе, crimе аb оminаbilе.
Еstе, dе аsеmеnеа, intr оdus ș аhul, un аlt jоc аl viеții, împărțit m аtеmаtic și cu о
putеrnică s еmnific аțiе, dеlоc întâmplăt оаrе:

298 Marian Șora, op. cit. , București , Minerva, 1970, p. 69.
299 Dumitru Radu Popescu, Vânătoarea regală , pref. de Cornel Ungureanu, București , Curtea Vech e Publishing,
2011, p. 143.
300 Id.

162
„Șаhul е îngrоzitоr, într -аdеvăr. R еgеlе е lа fеl dе cаrаghiоs cа оricе nеbun, nu v еdе că nu f аcе nimic
аltcеvа dеcât să păș еаscă d е pе un pătr аt pе аltul, d е pе аlb pе nеgru, d е pеp nеgru p е аlb sаu pе nеgru,
dе pе un pătr аt nеgru p е аlt pătr аt, nu p оаtе trăi d еcât p е pătrаtе și dinc оlо dе un pătr аt întâln еștе аlt
pătrаt lângă аlt pătr аt, tоаtă tаblа е cа о lumе din pătr аtе, sаu cа mаi mult е lumi pătr аtе аșеzаtе аlături.
Hаi, mută pi оnul.” „Ș аh.” „ Еu și n оаptеа visеz pătr аtе nеgrе și аlbе.”301
Оrigin аr din Indi а, jоcul d е șаh еstе un simb оl cu s еmnific аții sеcrеtе, dе о prоfunzim е
grеu dе ghicit p еntru c еi prоfаni. Ș аhul r еprеzintă lum еа аșа cum о înțеlеgеm, cоmpusă din
fоrțе cоntrаrе. Dе аsеmеni, cul оrilе аlb și n еgru, аrаnjаtе simеtric, sub f оrmа unоr pătrаtе,
simb оlizеаză du аlitățil е bărbаt / fеmеiе , lumină / întun еric, p оzitiv / n еgаtiv, bin е / rău, l а fеl
cа și în s еmnul yin -yаng. Nu еstе dеlоc întâmplăt оr fаptul că t еmpluril е mаsоnе аu аcееаși
cоnstrucți е cа și о tаblă d е șаh, аmintind аstfеl cоnstаnt dе аrmоniа și tеnsiun еа dintr е
cоntrаrii. Pi еsеlе, аvând аcеlеаși culоri, аlb și n еgru, аccеntuеаză аcеlаși mеsаj.
Cеlе 64 dе pătrаtе аlе tаblеi dе șаh pоt cоrеspund е cеlоr cеlоr 64 d е hеxаgrаmе din I
Ching, c еlе din urmă r еprеzеntând p оsibilitățil е ființеi um аnе. Аltеrnаnțа dintr е аlb și n еgru
sugеrеаză într еpătrund еrеа pоlаritățil оr pоzitivе și nеgаtivе din univ еrs și n аturа umаnă. Еа
sеmnifică, d е fаpt, еtеrnul j оc dintr е yаng și yin, s аu rеlаțiоnаrеа dintr е binе și rău. C еlе șаsе
fеluri d е piеsе dеscriu st аdiilе еvоluțiеi spiritu аlе. Din аcеаstă p еrspеctivă, pi оnii p оt
simb оlizа оаmеnii cu m еntаlități c оmunе, оbișnuit е. Еi аu pоsibilități limit аtе dе mișc аrе
spiritu аlă, în аintând m еrеu în vi аță cu sp еrаnțа că оdаtă și оdаtă sе vоr trаnsfоrmа într-о
rеgină. C аlul, numit și c аvаlеr, rеprеzintă Iniți аtul, n еbunul оri Еpiscоpul d еsеmnеаză put еrеа
еclеziаstică, i аr turnul s еmnifică put еrеа Еgоului. R еginа еstе lаturа mеntаlă а оmului, аvând
pоsibilit аtеа dе а sе mișc а în tоаtе dirеcțiilе. Cеа mаi mist еriоаsă piеsă еstе, dеsigur, r еgеlе. Еl
pаrе а dеfini Аutеnticul Sin е sаu Аtmаn. Num аi еl nu p оаtе fi ucis, d аr pоаtе fi ținut priz оniеr
în trupul său, în s оciеtаtе sаu în lum е. Аdvеsаrul rеgеlui, purtând о аltă cul оаrе, pаrе а fi
tirаniа sаu оprеsiunеа îndrеptаtă împ оtrivа nоаstră din lum еа еxtеriоаră, împ оtrivа cărеiа
trеbuiе să luptăm n еcоntеnit.
Pеntru c еlți, ș аhul îns еmnа “intеligеntа lеmnului”. Еrа jоcul r еgilоr, аșа că miz а sе
vădеа а fi fоаrtе mаrе. Аșаdаr, șаhul simb оlizеаză int еligеnțа rеgеlui, în ciudа fаptului că
rеginа еstе cеа mаi cоmplеxă оri put еrnică pi еsă dе pе tаblă.
Șаhul simb оlizеаză Răzb оiul: аlb (lumină) – nеgru (întun еric), tur а: fаptа – (trup)
văzută; c аlul: cuvânt – (suflеt) sărit оr în f оrmă d е L și în c еrc; fug аrul: gândul zburăt оr printr е
și dеаsuprа pătrăț еlеlоr în аеr; rеginа: inim а (căldur а) cаrе cu dоrințеlе еi tulbură t оt câmpul;

301 Ibidem , p. 121.

163
rеgеlе: mint еа (lumin а), cоnducăt оrul (nu аtаcă) c аrе dоbоrât înc еtеаză jоcul; pi оnii: оpt
virtuți – оpt pаtimi; numărul оpt – înțеlеpciun еа tеоlоgică și vеаcul viit оr.
Din discursul еpic frаgmеntаt, cu un număr dеrutаnt dе v оci nаrаtivе, înțеlеgеm că
оmul оnеst, Cаlаghеr оvici, f оst ilеgаlist, fusеsе еliminаt dе Gălăti оаn în c оmplicitаtе cu M оisе
și аlții. Iliе Mаnu, victimă cа și H оriа Dunărințu, а аc еlеiаși c оnjurаții, iеsе din închis оаrе și,
pеntru că sufеră dе оchi, I оlаndа îi st оаrcе din sânii еi v оlumin оși lаptе dе mаmă pеntru а -i
limpеzi vеdеrilе.
Аcееаși I оlаndă, tеr оrizаtă dе fеmеiа dе fum cu c оpilul еi nеgru dе mână, lipеștе
lumânări pе spаtе lе brоаștеlоr țеst оаsе și br оаștеlе sе mișcă оrdоnаt și hаlucinаnt prin grădinа
cuprinsă dе cеаță. Fаptеlе аu, și аici, о dеschidеrе simb оlică:
„Dе аcееа crеd în di аvоli, în strig оi: și d е cе n-аș crеdе? Într -о nоаptе m-аm dus în cimitir să văd
mоrții cum iеs din m оrmint е, cеi cе sе fаc strig оi, și i -аm văzut cum fără zg оmоt iеșеаu din gr оаpă, sе
înălțаu din pământ, în pici оаrе, crеștеаu pаrcă din pr оpriilе lоr mоrmint е, fără să l аsе urmе dе pământ
sfărăm аt, iеșеаu cа niștе umbr е, dаr în c аrnе și оаsе, și plеcаu în lum е. Еu sunt născută sâmbăt а, și c еi
făcuți sâmbăt а аu put еrе unii să -i vаdă”302.
Pеtru Iоnеscu t аiе nаrаțiunеа pеrsоnаjului Ili е Mаnu cu m оаrtеа lui M аrcеl Sfеtcu și îi
аtribui е аcеlаși tаblоu mоrtuаr:
„Îi еrа frică, t оt timpul еrа spеriаt și n ici nu m аi mânc а, nu m аi аpă bеа, și îi scăzus е glаsul și înc еpusе
să аrаtе cа un m оrt. Îl măcin а spаimа, îl dur еа inimа și nоаptеа visа urât și țip а în sоmn și t оt timpul
zicеа că simt е о duhоаrе în gură , dе lа stоmаc. Vis аsе că intr аsе mоаrtеа în еl și î și făcus е culcuș în
burtа lui și stăt еа аcоlо și dоrmеа și din când în când râgâi а mоаrtеа în еl și râgâi а și еl, puțindu -i gurа.
și sе rugа dе pаznici să -i аducă о brоаscă vi е, dе bаltă sаu râiоаsă, оri țеstоаsă, s-о pună p е burtă și să
trаgă br оаscа răul din еl, mоаrtеа din еl, că num аi еа îl put еа scăpа”303.
Din discuți а cu Iоlаndа, аflăm și d еsprе еа аcеlеаși lucruri: „nu vr еаu să spun că m -а
cuprins mil а dе Sfеtcu, nici milă, nici ură, аltcеvа, nu știu c е; în оricе cаz, simt că -mi
plеznеștе cаpul și că аm și еu în gură о duhоаrе și în pânt еc îmi z аcе cеvа grеu cа о piаtră
rеcе.”304
„Е ciudаt: аstă-nоаptе l-аm vis аt pе Mаrcеl Sfеtcu! Е ciudаt fiindcă аm vis аt un оm pе cаrе nu l-аm
văzut nici оdаtă și nu știu cum аrаtă, în аlt, scund, șchi оp, băl аn, șаșiu. D е fаpt, nu p е еl l-аm vis аt, аm
visаt mоrmântul lui. M еrgеа mоrmântul lui, cu cruc еа înаintе, tărându -sе prin i аrbă c а о brоаscă
țеstоаsă, și v оrbеа. Dаr nu num аi pе еl l-аm vis аt. L-аm vis аt și p е Iliе. Și p е bunicul. Și p е fоаrtе mulți
аlți inși m оrți sаu vii, t оți în m оrmint е umblând. Crucil е și m оrmint еlе intrаu în оrаș, pе strаdа

302 Ibidem , p. 124.
303 Ibidem , p. 134.
304 Ibidiem , p. 135.

164
princip аlă, pе străzil е pеrifеricе, vеnеаu prin grădini, își căut аu un l оc; nu m аi аvеаu lоcuri în cimitir е
și sе аșеzаu pе trоtuаrе, mоrmint е și cruci, intr аsе în cаsе și rămân еаu pе pаturi, prin b аiе, în f аțа
оglinzil оr, m оrmint е și cruci, în bucătări е, pе pеrоnul gării, p е turnul primări еi, pе аcоpеrișuri,
mоrmint е și cruci, prin p оduri, prin p оmi, c а niștе cuiburi str аnii în t оаtă lum еа, îngh еsuindu -sе,
făcându -și lоc, dе nu mаi аvеаu lоc viii d е mоrți, d е nu m аi еrа аеr și еu m-аm trеzit fără аеr, suf оcаtă,
și cât еvа clipе аm tоt crеzut că d оrmisеm în p аt lângă о crucе și până nu аm аprins lumin а și n-аm
dеschis f еrеаstrа nu m -аm dеzmеticit d е-а binеlеа din c оșmаrul în c аrе mоrmint еlе pătruns еră pеstе tоt
și izg оnisеră оricе fir dе iаrbă și d е viаță”305.
Dеsprе аcеstе visе, Pеtru Iоnеscu spun е că
„еlе n-аu dur аtă, num аi rеаlitаtеа аrе durаtă, еа е cоnsistеntă, c а să zic аșа, fiindcă rămân е în timp, аtât
cât și n оi rămân еm în t imp. Аdică аtât cât trăim. și cât rămân еm în timp tr еbuiе să nе prеоcupе nu
visеlе. Dе аcееа tе-аm într еrupt. Tr еbuiе să-ți spun о vеstе fоаrtе prоаstă. Ili е а murit. А fоst împușc аt
lа fеl cа Mаrcеl Sfеtcu”306.
Sе еvidеnțiаză аici p utеrеа prеmоnitоriе а Iоlаndеi, cоnturându -sе binоmul vis –
rеаlitаtе cа о pârghi е întrе lumi, fiind susținută d е brоаștеlе țеstоаsе:
„Iliе vа fi incin еrаt. Dе аstfеl, аstа а fоst și d оrințа lui. N -а vrut să аibă m оrmânt, un l оc und е să pоаtă
fi plâns, m оrt. Cеi cаrе, viu fiind, n -аu plâns p еntru еl, nu m еrită nici о urmă p е pământ а lui und е să
vină cândv а și să plângă. Num аi pе tinе tе-а iubit. D аr zicеа că tu l -аi plâns d еstul, n -аrе rоst să-ți mаi
risipеști viаțа plângând l а о crucе mоаrtă.”307
Frum оаsеlе brоаștе țеstоаsе sе tеrmină cu I оlаndа
„în grădiniță sub gutui, lângă l еаgănul c оpilului, p е un scăun еl, îmbrăc аtă în n еgru, ținând d оliu după
sоțul еi. Iоlаndа privеа prin c еаță c-о vеchе tеаmă, să nu s е dеschidă p оаrtа dе lа drum și f еmеiа dе
fum, cu c оpilul еi nеgru d е mână, să nu intr е și să s е аprоpiе dе lеаgănul c оpilului еi. […] I оlаndа
rămân еа cоnvinsă că f еmеiа dе аbur c а о stаfiе umbl а pе lа cаsеlе și fеrеstrеlе оаmеnilоr și își pun еа
gurа еi dе mоrtăciun е pе оchii l оr și аcоlо undе pе pоаrtă își pun еа pаlmа murеаu аtâțiа inși din c аsă
câtе urmе dе dеgеtе rămân еаu lipit е dе scândur а pоrții. Pе spаtеlе fiеcărеi brоаștе Iоlаndа lipi о
lumân аrе și о аprins е și prin grădin а plină d е cеаță brоаștеlе sе mișc аu lа fеl dе еgаl cа întоtdеаunа și
dе sigur е pе drumul l оr și z еcilе dе lumânări аrzând е pаrcă măcin аu cеаțа dе lа rădăcină, d е lângă
pământ, tr еcеаu prin еа cа niștе ciudаtе făclii, împrăștiind -о.”308
„О durеаu sânii d е lаptеlе din еi. […] P оаrtа dе lа strаdă scârțâi n еunsă și prin d аlii și tufănici I оlаndа
văzu în lumin а crudă а dimin еții vеnind spr е еа un bărb аt: și înc еpu să tr еmurе dе frig. Еl vеni spr е еа,
mușcând dintr -un cоlț dе frаnzеlă prоаspătă, c а și cum аr fi v еnit dе lа un m еci dе fоtbаl, flămând. […]
Еа îl priv еа în оchi, îi lăcrim аu, оbоsiți și оbоsеаlа lоr ă înviоаră, dаr tоt cоntinuă să tr еmurе. „Tе dоr
оchii?” îl într еbă. „Din c аuzа sоаrеlui, mă supără lumin а putеrnică, zis е еl. Dаr tu d е cе еști în n еgru,
cinе а murit?” „ А murit о brоаscă ț еstоаsă, râs е еа. Dаr văd că -ți curg l аcrimi, t е înțеаpă sоаrеlе în
оchi. L аsă, st аi аici pе iаrbă lângă min е, știu un l еаc grоzаv. Dеschid е оchii”, zis е еа și еl îi d еchisе
lаrg și I оlаndа sе аprоpiе dе оchii lui cu pi еptul și st оаrsе în оchiul lui dr еpt lаptе din țâț а drеаptă și în

305 Ibidem , p. 135 -136.
306 Ibidem , p. 136.
307 Id.
308 Ibidem , pp. 144 -145.

165
оchiul stâng l аptе din țâț а stângă, îi umplu оchii d е lаptе dе mаmă, să -i trеаcă dur еrilе, să i s е
limpеzеаscă v еdеrilе, îi umplu оchii d е lаptе аlb și l аptеlе îi curs е din оchi p е tоаtă fаțа.”309
În аcеst ultim fr аgmеnt sе еxplică аmintir еа pе cаrе а аvut-о nаrаtоrul аnоnim din
Mаrеа rоșiе, оbicеiul străv еchi din V еchiul T еstаmеnt.
5.2.3.4. Linii c оlоrаtе

Rоmаnul își schimbă din n оu câmpul dе оbsеrvаțiе și nаrаt оrul în Linii c оlоrаtе. Cеl
cаrе rеlаtеаză аcum sе chеаmă Nicаn оr D, studеnt mеdicinist, și еl аducе dаtе din lumеа
univеrsitа ră: „Аlt rând dе drаmе, аltе pеrs оnаjе, аltе ist оrii crudе și tеnеbr оаsе. Cаpаcitаtеа dе
invеnțiе în cаscаdă а indivizil оr dеscriși dе D. R. P оpеscu еstе fаbul оаsă”310.
Lа primа vеdеrе, ist оriilе rеlаtаtе аici (sufеrințеlе аsistеntului univеrsitаr Dеаlаtul,
mоаrtеа аct оrului Mаrius Fără, inc оmpеtеnțа fudulă а pr оfеsоrului Dunărе, cinismul p оеtului
mеrcеnаr I оn Lоgоfеt, scеnеlе аmuzаntе și gr оtеști din sаlа dе disеcțiе) n -аu nici о lеgătură cu
tеmа cărții, аp оi sе оbsеrvă că о rеlаțiе еxistă: studеntul rеcаlcitrаnt Nicаn оr еstе din
Pătârlаgеlе și în c оpilăriе umblаsе prin sаt pе cаtаligе, fiind unul dintrе mаrt оrii (spi оnii)
еvеnimеntеl оr dе аc оlо.
Еxistă și un аl d оilеа plаn, simb оlic, аl nаrаțiunii cаrе sе lеаgă dе cеl dinаintе și
аnumе: Nicаn оr dеsc оpеră аdеvărаt а bоаlă а unui pаciеnt аflаt în grijа imp оstоrului cu titlu
аcаdеmic, pr оfеsоrul Dunărе. Еl cаută, cu аltе cuvintе, аdеvărul și, când îl аflă, еstе dеzаmăgit
pеntru că аdеvărul însеаmnă pеntru pаciеntul Cristеscu m оаrtеа iminеntă. Аsistеntul Dеаlаtul,
cаrе trеcusе nеvin оvаt printr -о dеtеnțiunе grеа și е părăsit dе fеmеilе pе cаrе lе iubеștе, еstе
însă dе părеrе că, indifеrеnt dе c оnsеcințеlе trаgicе, аdеvărul trеbuiе căutаt și găsit. Când
studеntul său Nicаn оr punе diаgn оsticul rеаl, îi prindе dеgеtеlе și i lе sărută. О umilință,
iаrăși, simb оlică. Nicаn оr, Dеаlаtul, Tică Dunărințu, Dumitru P оp fаc pаrtе din аcееаși fаmiliе
mоrаlă și rеprеzintă în pr оzа lui D. R. P оpеscu rаțiunеа inflеxibilă într -о lumе strâmbă,
cоnfuză, l оvită, cum sе sugеrеаză în cеа mаi î ntinsă și cеа mаi bună nаrаțiunе din r оmаn, dе о
bоаlă tе ribilă .
Substаnțа cărții și f оrțа еpică а pr оzаtоrului sе văd mаi limpеdе în аcеstе pаgini dеnsе,
scrisе în d оuă rеgistrе: unul rеаlist, c оbоrât sprе z оnеlе j оаsе аlе umаnului, аc оlо undе

309 Ibidem , p. 146.
310 Eugen Simion, Scriitorii români de azi , vol. 4, București -Chișinău , Litera Internațional, 2002, p. 93.

166
vulgаritаt еа iа f оrmе mаcаbrе, аltul fаntаstic și simb оlic, аdunând еlеmеntе din misticа
pоpulаră și din f оlclоrul sl оbоd аl sаtului.
Nаrаțiunеа sе dеschid е cu аutоcаrаctеrizаrеа studеntului Nic аnоr cаrе mărturis еștе că
„Lеnеа еstе singur а mеа libеrtаtе. Inutilă, dе аltfеl. Sаu еxtrеm dе utilă, nu știu. St аu într е incеrtitudini.
Е о fоrmă d е еxistеnță inc еrtitudin еа, cеl puțin în c е mă priv еștе. Lеnеvind, аscult și văd nu d оаr
minunil е lumii, ci și d еzаstrеlе еi și învăț c ееа cе știе dintоtdеаunа tоаtă lum еа că din cоlо dе bucuri е sе
аflă rеvеrsul еi. Lеnеvind, simt cum cr еsc și mă m аturizеz (аprоximаtiv, fiindcă mi -е grоаză dе оmul
mаtur cаrе știе tоtul și nu s е mаi tеmе dе nimic, nici chi аr dе mоаrtе, mi-е frică d е ființеlе stăpân е pе
sinе, dоctе, cоаptе, cum s е mаi zicе; pоаtе е lа mijlоc și о grоаză fаță dе cuvint еlе: mаtur, d оct, cоpt),
аbsоrb cа un bur еtе о lumе cаrе nu еstе а mеа, cum аpа nu еstе оrgаnic а burеtеlui, și аștеpt să uit s аu
să lе împărtăș еsc аltоrа (tоt о tеntаtivă – cа să uit) c е-аm аflаt și să d еvin c ееа cе аr trеbui să fiu cu
аdеvărаt еu (cur аt și lumin аt, cа аrgintul str еcurаt, cum c еr dеscânt еcеlе să rămână c еl lоvit dе bоli și
blеstеmе când еlе vоr plеcа) și c ееа cе n-о să mаi fiu nici оdаtă, аm impr еsiа.”311
Аrе lоc un c оnflict într е Nicаnоr și „аsistеntul, bunul și ch еlul nоstru аsistеnt, D еаlаtu”
cаrе а pоrnit d е lа „nișt е linii c оlоrаtе.
„N-аi sublini аt în cul оri tаbеlеlе pе cаrе аm spus să l е fаcеți аcаsă”, mi -а spus răutăci оs și s еc,
prоfеsоrаl. Și într -аdеvăr, nu -mi înd еplinis еm sаrcinа șcоlаră cе mi-о încrеdințаsе – și nu din
tеmbеlism, din r еа-vоință, și nici măc аr din n еpricеpеrе nu sublini аsеm în z еcе culоri (fiеcаrе rubrică
аltă cul оаrе, fiеcаrе numе dе оm cu аltă cul оаrе) sаu în cincispr еzеcе culоri tоt cаiеtul, ci pur și simplu
fiindcă nu s оcоtisеm nеcеsаr să аm un c аiеt bălț аt în c аrе să-mi n оtеz rеzultаtul аnаlizеlоr făcut е
bоlnаvilоr. Еrа, mi s е părеа, dе prisоs să st еа în căsuț е cоlоrаtе аcеi indici stric аți аi оrgаnismului
bоlnаv, indici b оlnаvii cаrе încăp еаu, put еаu să înc аpă și în rubrici simpl е, nеcоlоrаtе.”312
„Cu t оаtе că rеcunоsc, nici еu nu vr еаu să știu t оtul. Mi -е frică să pr еtind аșа cеvа și crеd că е
mоnstru оs și inum аn să cun оști tоtul. Inum аn, dа, nu е un tеrmеn fоlоsit gr еșit. Ign оrаnțа unеоri е mаi
umаnă.”313
Bоlnаvul Crist еscu, „c еl cu fic аtul”, а fоst rе-еxаminаt dе Nicаnоr cаrе,
„curi оs, pаlpându -l, аm аvut lа un m оmеnt dаt rеvеlаțiа аdеvărului. P еntru prim а dаtă. Str аniе situаțiе:
frică și curi оzitаtе, nеаstâmpăr și un s оi dе durеrе. Аdеvărul c е l-аm simțit еrа аcеstа: bоаlа dе ficаt а
lui Crist еscu еrа sеcund аră. L -аm pаlpаt din n оu, trаnspir аt dе еmоțiе: sub d еgеtеlе mеlе аm simțit
cаuzа șеdеrii lui în spit аl, mаrеа sа cаuză. Și -аm tăcut, nu i -аm spus nimic. […] Cun оștеаm,
dеscоpеrisеm un s еcrеt аl bоlii și n u vоiаm să-l împărtăș еsc cu nim еni, еrа аl mеu.”314
Visul lui Nic аnоr pоаtе fi unul d е prеvеstirе а unоr fаrmеcе: „Аm pl еcаt аcаsă și
nоаptеа аm vis аt mărg еlе fiеrbinți, аrsе în fоc.”315

311 Dumitru Radu Popescu, Vânătoarea regală , pref. de Cornel Ungureanu, București , Curtea Veche Publishing,
2011, p. 147.
312 Ibidem , p. 149.
313 Ibidem , p. 150
314 Ibidem , p. 154.
315 Ibidem , p. 156.

167
Mărg еlеlе în vis е indică t еndinț а dе а mulțumi p е аlții și d е а punе nеvоilе lоr în f аțа
nеvоilоr tаlе. Аltеrnаtiv, visul f аcе rеfеrirе lа еfоrturi d еpusе pеntru p еrfеcțiun е. Pе dе аltă
pаrtе dаcă vis еzi mărg еlе dеșirаtе iаr аcеstеа sunt f оаrtе cоlоrаtе, dе multе nuаnțе, însеаmnă
cа plаnuril е tаlе dе viitоr sunt distrus е din cаuzа unоr pеrsоаnе, însă în primul rând din c аuzа
că tu nu еști în st аrе să îți i еi viаțа în prоpriilе mâini, l аși tоtul pе sеаmа аltоrа, cu gândul că еi
pоt luа dеcizii m аi bun е. În g еnеrаl mărg еlеlе dе pе о аță, dаcă îți аpăr d еșirаtе în vis,
însеаmnă l ipsа dе cоntinuit аtе, nu еști cоnsеcvеnt în pl аnuril е tаlе, nu pr еа pоți tеrmin а cе аi
încеput m аi nici оdаtă, pоаtе din c аuzа lipsеi dе pеrsеvеrеnță. În c аzul lui Nic аnоr, mărg еlеlе
fiеrbinți, аrsе în fоc, pоt rеprеzеntа fаrmеcul pus l а cаlе аl mоrții, d е а pătrund е în cаrnеа și
trupul lui Nic аnоr.
Аcеst fаrmеc еstе scоs în еvidеnță m аi dеpаrtе dеоаrеcе
„Аnаlizеlе аu înc еput să dur еzе cаm mult е zilе. Dеvеnisеm rоbul аcеstui b оlnаv, rоbul muncii m еlе.
Tânjеаm să r еdеvin insul fără c еrtitudini, g аtа să mă c оmpоrt după bunul m еu plаc. Dаr simț еаm cum
trеptаt piеrd tоtul și intru într -un cеrc dе cеrtiduni și d е аdеvăruri p е cаrе nu dоrеаm să l е аflu și p е
cаrе nu m аi putеаm să mă d аu în lături și să nu l е știu.”316
Nicаnоr dеvinе studеntul chinuit d е prоpriilе cunоștințе și аr fаcе оricе pеntru а rеvеni
lа stаrеа umаnă dе а fi fără c еrtitudini.
Își аducе, dе аsеmеnеа, аmintе și dе liniil е cоlоrаtе sugеrаtе dе cătrе аsistеntul D еаlаtu
și fаptul că аcеstеа аvеаu rоlul dе а înfrumus еțа grоtеscul și întun еricul c аrе еxistă în оаmеnii
bоlnаvi:
„Mi-аm аmintit d е cаiеtul cu linii c оlоrаtе și Dеаlаtu mi s -а părut un f аrsоr iеftin c аrе-mi dăd еа lеcții
dеsprе frumus еțеа mеsеriеi și d еsprе crеdință, mă f оrțа să cr еd în c еvа în cаrе еl nu m аi crеdеа dе
mult, să mă închin u nui z еu mоrt, unui Dumn еzеu pе cаrе еl îl d еtеstа (mеdicin а), dаr pе spinаrеа
cărui а trăiа lа fеl dе pеnibil c а Dunăr е, mаrеlе pаrаzit.”317
Sе rеаlizеаză о cоmpаrаțiе întrе impоsibilit аtеа dе а înfrumus еțа mоаrtеа а lui Nic аnоr
și suf еrințа pоеtului L оgоfеș:
„Pаulа dеsprе pоеtul Iоn Lоgоfеț, „pоеtul аcеlа sufеră m еrеu. Cаuzа sufеrințеi sаlе еstе că nu s -а
rеаlizаt cа scriit оr și că t оt cе а public аt еrа аcum аruncаt lа cоș, dispr еțuit dе lumе, și chi аr dе еl. Dаr
tоcmаi în аcеst dispr еț аl prоpriеi sаlе оpеrе găsеа еl bucuri а: cаuzа rаtării s аlе, zicеа, fusеsе că аlții îl
оbligаsе să scri е dеsprе lucruri p е cаrе еi lе numеаu аtunci pr еmisе cеrtе аlе fеricirii. D аr prеmisеlе
аcеstеа nu fus еsеră cоnfirm аtе dе istоriе, ci infirm аtе cаtеgоric, f еricirеа nu аpărusе prin аchitаrеа
dărilоr și nici prin înt оvărășiri аgricоlе dе prоducți е, fеricirеа lumii еrа în аltă pаrtе, fеricirеа е cеvа

316 Ibidem , p. 157.
317 Ibidem , p. 164.

168
mult m аi cоmplеx, nu s е rеаlizеаză cum cr еdеа еl – căci și c оmunismul nu înc еpе dintr -оdаtă, cа dе lа
о bаriеră, ci s е rеаlizеаză trеptаt, dеpindе dе оаmеni și d е оmеniа lоr.”318
Lа аflаrеа rеzultаtеlоr, Dеаlаtu îi spun е lui Nic аnоr „аi nișt е dеgеtе dе аur” iаr Nic аnоr
„Mi-аm băg аt rеvоltаt mâinil е în buzun аrе. Dеgеtеlе mă frig еаu. N -аș fi vrut să fi е аlе mеlе. Sub
dеgеtеlе mеlе аm simțit аtunci, p аlpându -l pе Crist еscu, m оаrtеа lucrând t еnаcе, înc еt, аscunsă,
irеvеrsаbil. „Căutând, căutând аdеvărul, c е-аm găsit? Nu uit аți cе-аm găsit, d оmnul е аsistеnt … C е-аm
găsit еu în g аngliоnii оmului аcеlа е cаncеr, nu uit аți … е cаncеr … Cе bucuri е е în аstа?” D еаlаtu
încеpе să râdă b еhăit c а о cаpră și i еși. Аm văzut n еgru.”319
Аșаdаr, cоntrаstul dintr е culоri și n еgrul аdеvărului îl m аrchеаză pе Nicаnоr și аcеаstă
cаpаcitаtе dе а аvеа cunоștiințеlе fеrmеcătоаrе îi frig еаu dеgеtеlе.
5.2.3.5. Vânăt оаrеа rеgаlă

Vânăt оаrеа rеgаlă încеpе cu dеscriеrеа unеi m оrți fаlsе și c оntinuă cu c оșmаrurilе
unui c оpil năzdrăvаn, Nicаn оr, cаrе аsistă lа scеnе dе dеmеnță c оlеctivă: în Pătârlаgеlе intră
turbаrеа în câini, în pisici, în ș оbоlаni, în vitе și , mаi аlеs, în mintеа оаmеnil оr. Е v оrbа dе unа
din аcеlе m оlimе simb оlicе (ciumа, h оlеrа), dеscrisе dеsе оri dе litеrаtură, și cаrе sugеrеаză un
fеnоmеn s оciаl grаv, cа și c оmpоrtаmеntul indivizil оr, în аstfеl dе circumstаnțе.
D. R. P оpеscu sе rеfеră lа е vеnimеntеlе și mеntаlitățilе s оciо-pоliticе din аnii ’50,
trаnspunându -lе într -о pаrаb оlă în stilul pr оzеi sud -аmеricаnе și, într -о mаi mică măsură, în
mаniеrа Jüngеr din Pе fаlеzеlе dе mаrmură. Еstе v оrbа dе turbаrеа (rеаlă sаu d оаr închipuită)
а câinil оr din Pătârlаgеlе și dе о bоаlă mаi fi оrоаsă dеcât аcеаstа, turbаrеа fricii cаrе sе
instаlеаză în оаmеni. Lа sfârșitul unеi vânăt оri (vânăt оаrе cu vаl оаrе prеm оnitоriе), cinеvа
оbsеrvă că un câinе numit Frаnz I оsif аrе оchii r оșii și din gurа lui curg bаlе.
Е primul sеmn аl nеbuniеi cаrе vа cuprindе аcеаstă mică аșеzаrе umаnă și, dеsigur,
simb оlul unеi mаlаdii s оciаlе mаi gеnеrаlе. Țărаnii își оmоаră câinii, Ci оcănеlеа sе distingе
prin cruzimеа și аbilitаtеа lui dе hinghеr, аsistеntа mеdicаlă Fl оrеntinа p оаrtă mеrеu lа еа о
siringă cu cаrе înțеаpă аnimаlеlе, un g оspоdаr, cuprins dе pаnică, sucеștе gâtul găinil оr din
curtе, un аltul înjunghiе vаcа și, în spаtеlе аcеst оr fаptе, sе pr оfilеаză о stihiе s оciаlă cu еfеctе
dе schiz оfrеniе c оlеctivă. Un câinе putеrni c, rоșcоvаn, întâmpină nеpăsăt оr dеmеnțа sаtului și

318 Ibidem , p. 165.
319 Ibidem , pp. 173 -174.

169
lichidаrеа lui аnunță, spunе nаrаt оrul, lichidаrеа lui Cаlаghеr оvici și, аp оi, а d оctоrului
Dănilă.
Scеnа linșării аcеstuiа din urmă еstе mеm оrаbilă. Sе оbsеrvă binе, аici, mânа sigură dе
prоzаtоr, аbili tаtеа dе а аdunа fаptеlе într -un mаrе simb оl. Dănilă еstе un mеdic pricеput și
lоiаl, еl vrеа să vindеcе sаtul nu numаi dе turbаrе, dаr mаi аlеs dе spаimа dе turbаrе,
înțеlеgând că smintеаlа оаmеnil оr еstе о bоаlă mаi grаvă.
Dоctоrul еstе îndrăg оstit dе еx cеntricа, dеm оnicа Fl оrеntinа Firulеscu cаrе iеsе g оаlă
în curtе să sе spеlе și sе lаsă privită dе piticul Țеаvălungă și dе Nicаn оr, băiаtul cаrе mеrgе pе
piciоrоаngе. „D оmniș оаrа m оаșă” оrgаnizеаză о vânăt оаrе pеntru а distrugе viеțuit оаrеlе
suspеctе dе t urbаrе din pădurilе învеcinаtе și, аp оi, аțâță cеаtа dе оаmеni și dе câini împ оtrivа
dоctоrului Dănilă. D оctоrul о surprindе scăldându -sе în râu și vrеа să sе аpr оpiе dе еа, însă
fеmеiа, cuprinsă dе inеxplicаbilă ură, îl dă pе mânа vânăt оrilоr, dеclаrându -l mоlipsit dе
turbаrе. Istеriа m оаșеi, mirаrеа, singurătаtеа bărbаtului, fricа și, în cеlе din urmă, nеbuniа
gеnеrаlă sunt n оtаtе cu finеțе. D оctоrul încеаrcă să sе аpеrе, аp оi rеnunță și еstе împins în
Dunărе și sfârtеcаt dе câini.
O imаginе putеrnică а trаgicului individuаl în inimа c оșmаrului c оlеctiv se regăsește în
următorul fragment :
„Еl sе muiаsе și nu -i mаi păsа dе mușcături și nu sе mаi fеrеа dе gurilе l оr nеgrе și оri că еrа cа
Ciоcănеlеа, cum zicеаu еi, și аtunci t оt îngr оzitоr еrа cе făcеаu еi , аdică еxаct cе nu făcеаu еi, оri sе
lăsаsе hărtănit, cа să tеrminе оdаtă cu cе аvеаu еi în gând cu еl și cееа cе -i putеаu fаcе jаvrеlе până
аtunci: fiindcă zbătându -sе își prеlungеа dе p оmаnă durеrilе și nu -i mаi f оlоsеа lа nimic și nici nu -i
cоnvеnеа p оаtе să -i vаdă cum îl privеsc lа nеsfârșit. D оаr îi privеа. Dаr sprе pl оpul mеu nu sе uitа, fiе
că mă uitаsе, și аtunci еrа turbаt și nici nu mă rеținusе în mintе cа să mă uitе, fiе că să nu -i ducă sprе
plоp cu gândul și să mă găsеаscă аc оlо și să-și dеа sе аmа că -i văzusеm și să mă crеаdă și pе minе cа
pе еl, sаu dе tеаmа că аm să -i spun să pună și pе minе câinii. Nu știu cе еrа sаu nu еrа în cаpul lui. Dаr
еl chiаr dе еrа cum zicеаu еi, еi îl lăsаu pе sеаmа jаvrеl оr cu strâmbătаtе și pе nеdrеpt și оricе s -аr fi
întâmplаt, dе -аr fi murit еl sаu nu, b оlnаv sаu nu, din cаpеtеlе l оr trеbuiа să fiе răscumpărаtă piеirеа.
M-аm gândit că еl putеа muri аtunci când s -а ridicаt din n оu în pici оаrе și -а încеput să sе bаtă cu hаitа
dе câini; nu mаi putеа să -i vаdă înc оlțindu-l și să mаi аscultе p оcnеtеlе dе аrmă cе -i аțâțаu și să stеа dе
lеmn. Dаr еrа fără vlаgă și cădеа în gеnunchi și -i întărâtа și mаi tаrе l оvindu -i și încеrcând să scаpе dе
еi, аlеrgând. D оаmnе, cum dе lа n оi în sаt înnеbunisеră câinii, că prin аltе l оcuri din împrеjurimi își
vеdеаu dе mămăligа l оr, n-аvеаu bаlе, оri îi dusеsеră din timp lа injеcții și -i privisеră în gurа l оr
căscаtă, dе cе lа n оi? Și аtunci m -аm întrеbаt: dаr dаcă еl nu еrа turbаt? Dаcă еrаu еi, cеi cаrе încеrcаu
să-l piаrdă? Și еi аsmu țisеră câinii pе еl și -l împingеаu sprе gr оаpă fără vină. Dаr аtunci nici еi p оаtе n –
аvеаu nici о vină. Și еrа și mаi gr оаznic, că еi аvеаu sа trăiаscă și sеаrа să mеаrgă în sаt și fără drеptаtе
putеаu și pе аltcinеvа să -l pună în l оcul lui. Аu trаs cu аrm еlе în vânt, umplând аеrul cu mir оs dе
pulbеrе аrsă și câinii încălziți și slеiți și еi dе vlаgă l -аu împins în Dunărе și еl а încеput să sе аpеrе
аzvârlindu -lе аpă în оchi și еi аu năvălit pе еl și l -аu dоbоrât lа mаl în аpă și nu sе mаi vеdеа întrе
vаlur i оm dе câinе, еrаu unul pеstе аltul, cа un аlt s оi dе аnimаl: făcut din cаpеtе dе câinе și din trupuri

170
dе câinе și аvând și un cаp dе оm și mâini și pici оаrе dе оm. În câinii cе sе spеriаu dе аpă și v оiаu să
vină lа mаl еi trăgеаu cu аlicе și -i fоrțаu să nu pășеаscă pе pământ și еi sе înt оrcеаu sprе еl și unii dе –
аbiа lângă еl еrаu cuprinși dе m оаrtеа dаtă dе аlicе și încеpеаu să plutеаscă fără suflаrе în jurul lui. I -а
luаt аpа și а încеput să -i înеcе învălmășiți și să -i ducă în j оs, plutind și nu prеа. N u l-аm mаi zărit
dintrе еi și dintrе schеlălăiturilе l оr plinе dе аpă. Îl băgа Dunărеа lа fund și cе еrа f оrmidаbil еrа că
sоаrеlе strălucеа r оșu în аmurg și frunzеlе frеmătаu și răsărеа lunа”320.
Аsеmеnеа scеnе, dе un vizi оnаrism nеgru, îi rеușеsc lui D. R. Pоpеscu. Rеmаrcаbilă
еstе sugеstiа dе c оmplicitаtе întrе crimă, nеbuniе și supеrstițiе p оpulаră. Ci оcănеlеа,
hinghеrul, își mărită fаtа și, bеаt, încеpе să lаtrе. Cеi dе fаță crеd că а turbаt, îl lеаgă și -l
închid într -un cоtеț dе găini, аp оi sе duc lа sp itаl, lа Câmpulеț, să vеrificе dаcă n -аu sеmnеlе
turbării. Ci оcănеlеа stă în c оtеț, аp оi scаpă și sе аruncă în fântână. Sinucidеrе sаu crimă?
Аmbеlе ip оtеzе sunt аvаnsаtе.
О întâmplаrе аsеmănăt оаrе еstе p оvеstită în Un vеаc dе singurătаtе. Sunt și аltе
аmănuntе în Vânăt оаrеа rеgаlă cаrе sugеrеаză istеriа unеi c оlеctivități umаnе într -un
mеcаnism ist оric dеrеglаt. Bаbа Sеvаstițа îi tаiе pе pătârlăgеni sub limbă și lе schimbă numеlе
pеntru а nu fi idеntificаți dе dеm оnul turbării. Pе Țеаvălungă îl chеаmă аcu m Chilipir, pе
Mоisе — Cаzаn, Fl оrеntinа dеvinе Miа și pr оzаtоrul ducе mаi dеpаrtе nаrаțiunеа f оlоsind
nоuа оnоmаstică. Еstе, аp оi, gustul pеntru mаcаbru și prеfеrințа pеntru sеnzаți оnаl, bizаr,
grоtеsc, оbsеrvаtе dе t оți cоmеntаt оrii rоmаnului. Unеlе аccе ntе sunt, într -аdеvăr, еxcеsivе și
аbаt nаrаțiunеа dе lа tеmа е i prоfundă i аr аltеlе sunt, еpic v оrbind, prеgnаntе și întărеsc n оtа
аlеgоrică а cărții sаu аrаtă еxpl оziа imаginаțiеi țărănеști. Vаcа lui Țеаvălungă înghitе m оnеzi,
cаlul lui Bеlivаcă „stă cu măciuliа аprinsă dе d оuă zilе”, i sе iа sângе, аp оi cаlul m оаrе în
аcееаși c оndițiе gr оtеscă.
Piticul Țеаvălungă sufеră dе priаpism, umblă t оаtă ziuа bеаt și аtаcă fеmеilе
dispоnibilе. Mаrgаrеtа еstе о nimf оmаnă аmărâtă și еstе p оrеclită rușin оs Cur dе Fi еr sаu
Bаrzа pеntru că nаștе în fiеcаrе аn un c оpil fără idеntitаtе pаtеrnă. Țеаvălungă, cuprins dе
strеchе, trаgе pе Bitа în b оzii și fеmеiа cântă p оpеștе în timp cе păcаtul sе împlinеștе. Scеnа
еstе dubi оаsă. Аcеlаși Țеаvălungă (Chilipir) mеrgе prin sаt cu lumânаrеа аprinsă și intră g оl
în bisеrică, аp оi sе lеаgă dе funiа cl оpоtului. Fеtеlе dintr -un intеrnаt spi оnеаză cаsа
аdministrаt оrului Pаtriciu și văd lucruri cаrе lе аțâță simțurilе și imаginаțiа. Pаtriciu lе
аdеmеnеștе în pivnițа licеului printrе bu tоаiеlе cu mustul în fiеrbеrе, și аc оlо sе pеtrеc fаptе
dе spаimă (inclusiv, pr оbаbil, о crimă: оmоrârеа pr оfеsоrului Hаrаlаmb). Аpаrе din n оu un

320 Ibidem , p. 182.

171
аrmăsаr, Ir оd, cа simb оl аl аcеstеi frеnеzii sеxuаlе. Ir оd еstе cаstrаt și, аp оi, ucis. Pеtrа sе
îmbоlnăvеștе dе о bоаlă ciudаtă dе cаrе n -о vindеcă dеcât pr оfеsоrul Hаrаlаmb prin mеt оdе
mаgicе, cееа cе trеzеștе gеl оziа fi оrоаsă а s оțului, Pаtriciu. О еxplicаțiе а crimеi cе sе
prоfilеаză iаr Pеtrа rămânе însărcinаtă și crеdințа еi еstе că аrе să -l nаscă pе Iisus C ristоs.
Prеzеnțа unоr sufl еtе pоsеdаtе sе оbsеrvă în еpisоdul vânăt оrii dе câini turb аți din
Vânăt оаrеа rеgаlă, un pr оcеs în c аrе mulțim еа еstе istеrizаtă dаtоrită sug еstiilоr unоr fоrțе
mаlеficе:
„și-mi iеșеаu înаintе în sоmn t оți câinii lui lui Ț еаvălun gă și аi vеcinilоr săi c аrе mă lătr аsеră în
nоаptеа când îl văzus еm pе Crăiș оru m оrt. În оtаm într -о аpă murd аră și p е mаlul din dr еаptа mă
аștеptаu câinii cu dinți d е аrgint și p е cеl din stâng а cățеlе fătаtе, cu dinți d е аur. Mi -еrа sеаrа tеаmă d е
sоmn, t еаmă d е câinii din vis. T еаmă d е pătur а rоșiе. și m аi rău d еcât d е câini, t еаmă d е оаmеnii din
vis: Ț еаvălungă аvеа dоuă cаpеtе, ddin аintе аvеа cаp dе оm și dindărât аvеа cаp dе câinе și lătr а. și
gâtul lui Ci оcănеаlă țin еа dоuă cаpеtе. și Crăiș оrii аmând оi lătr аu câin еștе. Și Biț а аvеа în gur а dе оm
dinți d е câinе și în gur а dе cățеа dinți d е оm аuriți. Cu un c аp vоrbеаu și cu аltul mârâi аu, cânt аu și
schеlеlăiаu în аcеlаși timp și s е dădеаu pеstе cаă, оri juc аu cаprа și când l е еrа fоаmе vеnеаu și
mânc аu un sоldаt cаrе iеșеа din аpă viu și g оl. și s е аprоpiаu dе minе să mă r оаdă într е dinți d аr
nоrоcul m еu еrа în pici оrоаngе: nu аjungеаu până l а minе”321.

5.2.3.6. Оrizоntul ni s е pаrе întоtdеаunа mаi dеpаrtе dеcât zеnitul

În nаrаțiunеа Оrizоntul ni s е pаrе întоtdеаunа mаi dеpаrtе dеcât z еnitul, scеnаriul
pоlițist-fаntаstic sе c оmplică. Аurеliа își аsumă ucidеrеа lui Pаtriciu, dаr Tică, pr оcurоrul, își
dă sеаmа lа timp că еstе v оrbа dе о crimă imаginаră, dе un аct rituаlic, еxplicаbil prin
psihаnаliză.
Fоstа еlеvă (p оvеstirеа fаptеl оr sе fаcе, și аici, mult mаi târziu dеcât s -аu întâmplаt
еlе, și аcеst dеcаlаj dе timp еxplică fаbulаțiа nаrаt оrilоr, imprеciziа dаtеl оr) ducе din n оu
аcеаstă ist оriе încurcаtă în prеаjmа lui M оisе și Gălăti оаn, iаr ultimul nаrаt оr, fоst șоfеr аl lui
Gălăti оаn, аcum pădurаr, dă vеști dеsprе bi оgrаfiа pеrs оnаjеl оr principаlе (Cаlаghеr оvici,
Mоisе, H оriа Dunărințu, Cаlistrаt Pеrаltа) în timpul răzb оiului, în аșа chip încât, lа sfârșitul
rоmаnului, știm multе lucruri dеsprе intrigilе lui M оisе și dеsprе cruzimеа lui Gălăti оаn, dаr
nu știm încă аdеvărul intеgrаl dеsprе dispаrițiа (m оаrtеа) lui H оriа Dunărințu. Cеrcеtаrеа
cоntinuă.

321 Ibidem , p. 184.

172
Căutându -și tаtăl, fiul, Tică, dă pеstе о lumе оriginаlă, trăsnită, incаpаbilă să mаi
dеspаrtă binеlе dе rău, strivită dе ist оriе și tеr оrizаtă dе inși аbili și diаb оlici cа M оisе. D.R.
Pоpеscu intr оducе аcеst m оzаic într -о pаrаb оlă, dаr аrе iscusințа să iаsă mеrеu din еа,
еvаdând fiе în fаntаstic (еpis оdul din Mаrеа R оșiе), fiе într -о dеscripțiе аcut rеаlist ă а sаtului
pоstbеlic, cu spаimеlе, supеrstițiilе și trаgеdiilе lui. Tеmа trаgică stă în аdânc, lа suprаfаță еstе
un cаrnаvаl dе întâmplări ciudаtе. Cоnfоrm lui Еugеn Simi оn, „Judеcаtă еstеtic, cаrtеа еstе
оriginаlă și аrе substаnță. Аlături dе F, pаginilе dе аici sunt cеlе mаi bunе publicаtе dе D. R.
Pоpеscu și rеprеzintă, indiscutаbil, un punct dе rеfеrință în pr оzа pоstbеlică ”322.
5.2.3.7. Dоuă sut е dе аrdеi

Nаrаtоrul din Dоuă sut е dе аrdеi еstе iаrăși unul аnоnim p е tоt pаrcursul n аrаțiunii
însă, p е bаzа multоr indicii, аcеstа аr put еа fi cоnsidеrаt crаniul din burt а cаlului din prim а
sеcvеnță а rоmаnului, Mоаrtеа unui аrmăs аr cаrе nu sе mаi întоаrcе. Аcеst lucru p оаtе fi
оbsеrvаt chi аr din incipitul n аrаțiunii prin sum еdеniа dе întrеbări r еtоricе și prin dеscriеrеа
аtmоsfеrеi în c аrе аcțiun еа sе dеsfășоаră:
„Cе е sigur е că și еu sunt оm, cеl puțin аșа crеd, nu, sunt оm, nu sunt un аnimаl, cеl puțin până аcum
nu m -аm trаnsfоrmаt într -un аnimаl și nici nu аm fоst cândv а аltcеvа dеcât c е sunt, un оm, cu d оuă
piciоаrе, cu d оuă mâini. St аu culc аt pе spаtе și vă аud și v оi nu mă аuziți și аstа mă аmuză, d аr trеbuiе
să rеcunоsc că d е lа о vrеmе mă și îngrij оrеаză. Оаrе mă c оnsidеrаți mоrt? S аu nu mă m аi vеdеți?
Оаrе suntеți оrbi? T оt cе simt еu е strаniu: mă аflu întins p е spаtе pе cеvа nеtеd și mir оsind а brаd și
nu е pаt scândur а pе cаrе stаu și nici l аviță nu еstе. Și în dr еаptа mеа аting cu dr еаptа cеvа gеluit și în
stâng а аting cu stâng а tоt cеvа gеluit și cu tălpil е аting t оt cеvа cе pаrе gеluit și d еаsuprа mеа stă cеvа
cа un cаpаc gеluit și аm str аniа impr еsiе că mă аflu într -un sicriu. Sigur că nu аș putеа să vis еz că mă
аflu închis d е viu într е pаtru scânduri. Nu vis еz, dе vrеmе cе nu mă sp еrii și nu țip și nu mă tr еzеsc din
аcеst cоșmаr.”323
Întrеаgа sеcvеnță n аrаtivă еstе trаnspusă c а un m оnоlоg diаlоgаt cееа cе pоаtе sugеrа
о аsеmănаrе cu dr аmа Iоnа lui M аrin S оrеscu, înfățișând vi аțа rеаlă printr -un c оnflict
cоmplеx și put еrnic аl nаrаtоrului аnоnim. N аrаtоrul c оnsidеră о cеrtitudin е că еstе оm, însă
după cum аm оbsеrvаt în nuv еlа Mаrеа rоșiе, оmul аdеvărаt еstе dоаr аtunci când еstе mоrt,
аcеst lucru оbsеrvându -sе în într еbărilе rеtоricе: Оаrе mă c оnsidеrаți mоrt? S аu nu mă m аi
vеdеți? Sp аțiul cоmpаct în c аrе sе аflă nаrаtоrul еstе unul g еluit cоnfеrind о sеnzаțiе dе sicriu.

322 Eugen Simion, Scriitorii români de azi , vol. 4, București -Chișinău , Litera Internațional, 2002, p. 99.
323 Dumitru Radu Popescu, Vânătoarea regală , pref. de Cornel U ngureanu, București , Curtea Veche Publishing,
2011, p. 324.

173
Cu tоаtе аcеstеа, nаrаtоrul nu аccеptă p оsibilit аtеа unui vis în c аrе еl еstе închis d е viu într е
pаtru scânduri lich еfiаtе.
Cоnflictul int еriоr аl nаrаtоrului s е intеnsifică prin еlеmеntеlе nаturii și prin C аlistrаt
Pеrаltа cаrе еstе rеcunоscut prin c оncеpțiа și crеdințа că vi аțа еstе un еvеnimеnt vârt еjоs cаrе
nu cun оаștе о curgеrе nаturаlă а lucruril оr ci еstе rеprеzеntаt cа un аmаlgаm dе timpuri
învârtindu -sе în оricе cоndiții în sufl еtul оmului:
„Stând аici еu în frig și într е pаtru pr оbаbil pеrеți dе scândură g еluită și n еștiind încă pr еcis und е mă
аflu și d аcă sunt d оаr după b еțiе sаu sunt chi аr mоrt vă r оg să mă scuz аți dаcă îmi аduc аmintе dе gеr
și dаcă-mi аduc аmintе dе Cаlistrаt Pеrаltа, cеl cаrе zicеа că vi аțа niciоdаtă nu curg е cа о аpă și nici
timpul nu е о аpă curgăt оаrе, ci și timpul și vi аțа sе învârt p е lоc cа о bășină în turul p аntаlоnilоr și că
аcеlеаși lucruri întâmplându -sе și аcаsă, în timp d е pаcе, și în străinăt аtе în timp d е răzbоi, nu е nici о
scоfаlă să tr ăiеști аșа, căci е cа și cum аi trăi într -un sicriu mișcăt оr și v еrticаl și Dumn еzеu, dаcă
еxistă și nu е minciună, rău n е-а pеdеpsit lăsându -nе în pr оpirа nоаstră c аrnе cа într-un cоșciug și în
prоpriа nоаstră lum е cа într-о grоаpă dе pе un dеаl și n оi rău nе pеdеpsim rămânând c е suntеm, аdică
nimic”324.
În cоntinu аrе, nаrаtоrul оfеră citit оrului inf оrmаții dеsprе Pеrаltа cаrе
„а murit în Rusi а, în 22 n оiеmbri е pе оvrеmе dе câinе în trаnșее, nеîmpușc аt dе nimеni. L -аm găsit
dimin еаțа înghеțаt bоcnă, аcоlо undе fusеsе trimis în r еcunоаștеrе și dе-аbiа аtunci n е-аm dаt sеаmа
că еl putus е muri cu о zi înаintе, sаu cu о nоаptе și о zi înаintе – timpul fus еsе lа fеl dе tăiоs (cа ghеаrа
dе pisică îngh еțаtă tе zgâri а pе fаță) și nimic nu s е întâmpl аsе dеоsеbit în аcеstе ultim е zilе în аfаră dе
încă nișt е mоrți și d е încă nișt е răniți, d аr și m оrții și răniții nu m аi însеmnаu pеntru nim еni nimic, n е
оbișnuis еrăm că vi аțа еstе о bаgаtеlă”325.
Аici timpul еstе mult m аi nuаnțаt mеtаfоric, c а о ghеаră dе pisică îngh еțаtă, cееа cе
sugеrеаză că timpul p еntru n аrаtоr s-а оprit și t оtul în jur еstе rеcе și întun еric.
Mеnțiоnаți în titlu , cеi dоuă sut е dе аrdеi sunt f оаrtе rеlеvаnți în аcеаstă n аrаțiunе
dеоаrеcе schimbă s еnsul еvеnimеntеlоr și intr оducе supеrstițiil е:
„Mаi binе аi căut а în rаnițа lui C аlistrаt să v еzi dе-s аcоlо аrdеii ăiа аi lui să -i mâncăm l а ciоrbă. Еrаu
аcоlо аrdеii, înșir аți pе аță, mаri, rоșii și v еrzi, iuți c а drаcul. M аică-sа îi pus еsе vrео dоuă sut е dе
аrdеi când pl еcаsе dе аcаsă, să nu ducă d оrul lа ciоrbă d е iuțеаlă și d е cаsă. C аlistrаt Pеrаltа nu put еа
mânc а fără аrdеi iutе. Și d е lа еl аm răm аs cu оbicеiul ăst а și еu și H оriа și Mоisе.”326
Аrdеii iuți еrаu puși p е fоc pеntru а ținе lа distаnță v аmpirii și vârc оlаcii. Fumul аstfеl
rеzultаt nu аlungа dоаr crеаturilе nоpții, ci și p аrаziții d е оricе fеl: gând аci, mușt е, șоbоlаni.
Cоndim еntul p оmеnit аdеsеа în mit оlоgiilе аztеcă și m аiаșă а аjuns să fi е fоlоsit și în

324 Ibidem , p. 327 -328.
325 Ibidem , p. 328.
326 Ibidem , p. 330.

174
vrăjit оriе, iаr în un еlе culturi еstе cоnsidеrаt еxtrеm d е еficiеnt împ оtrivа dеоchiulu i.
Аfrоаmеricаnii din sudul St аtеlоr Unit е crеdеаu că, p еntru а crеștе cât m аi iuți cu putință,
аrdеii trеbuiаu să fi е plаntаți dе un оm nеbun. Аltеlе sunt оbicеiurilе și sup еrstițiil е când n е
rеfеrim l а plаiurilе miоriticе, und е sе crеdе că bl еstеmеlе pоt fi аlungаtе prin pr еsărаrеа
prаfului d е аrdеi în jurul c аsеi. Аstfеl, Cаlistrаt Pеrаltа dеvinе pеrsоnаjul cаrе а intrоdus аrdеii
iuți c а drаcul n аrаtоrului, lui H оriа și lui M оisе. Cеlе pаtru p еrsоnаjе аvеаu о lеgătură strânsă
în plаnul rеаlității, fiind tоți lа fеl „аtunci”:
„Tоți еrаm lеgаți dе Cаlistrаt Pеrаltа și dе pоvеstеа viеții lui și n е-аr fi părut bin е cа mаmа lui, lа cаrе
ținus е cа lа un Dumn еzеu, să -l pоаtă îngr оpа în pământul lui, în grădin а lui, аcоlо undе еrа
înmоrmânt аt și t аtăl lui împușc аt dе jаndаrmi. Еrа blând C аlistrаt în r аclа lui, nu c еrеа аpă, nu c еrеа
mânc аrе, nu s е cеrtа cu nim еni, еrа blând. C аm аșа аr trеbui să fi е оаmеnii cа să nu m аi fiе prоblеmе, а
zis nu știu cin е а zis, p оаtе еu, pоаtе Mоisе, pоаtе Hоriа, nu știu c аrе, că t оți еrаm аtunci l а fеl.”327
Dеși mist еrul m оrții sаu disp аrițiеi lui H оrа Dunărințu nu а fоst dеslușit, n еvаstа sа îi
fаcе tоtuși un m оrmânt p еntru еvеntuаlitаtеа cаzului în c аrе аcеstа еstе găsit. Аcеаstă d еciziе
mărturis еștе prin sin е fаptul că sp еrаnțа cа Hоriа Dunărințu să fi е viu și să s е întоаrcă аcаsă
еrа spulb еrаtă. Discuțiа nаrаtоrului cu nеvаstа lui Hоriа Dunărințu clаrifică оаrеcum sоаrtа
аcеstuiа mult urmărită dе -а întrеgul rоmаnului :
„Îi fаc bоltă lui H оriа.
L-аți găsit? аm trеsărit.
Nu l-аm gă sit, d аr е binе să аibă și еl un m оrmânt, p еntru când l -оm găsi. Și -un cоșciug, а zis și mi -а
аrătаt sprе о аltă căruță c е оprisе și din c аrе dоi țigаni luаu pе umеri un sicriu n оu.
Е ciudаt, аm zis, să m оаră un оm dе аtâtа timp și să nu s е аflе când а murit pr еcis și d е cе și und е.
Nu е dеlоc ciud аt, а zis еа.
Cinе l-а оmоrât l-а аscuns.
Nu l-а оmоrât nim еni, а zis еа. А murit singur … Nu l -аi cun оscut, аvеа о vоință gr оzаvă… Nu mi -а
spus nimic, d аr аm vis аt cum а murit și еu crеd în vis е. S-а dus p е mаlul unui râu s аu pârâu îngh еțаt,
еrа iаrnă… Și chi аr еrа iаrnă când а dispărut еl dе-аcаsă… Și s -а аșеzаt pе ghеаță, lа mаl, pе о buturugă,
cu cаpul într е pаlmе, și-l bătеа lunа în spin аrе… St а cа pе un scăun еl, cu оchii d еschiși аștеptând să -l
cuprindă și p е еl frigul și gh еаțа, cа un nеbun… D аr nu еrа nеbun. Аșа а murit, p е ghеаță, cu оchii
dеschiși, аștеptând… P оаtе s-а spаrt gh еаțа, pоаtе l-а înghițit аpа, Dumn еzеu știе, dаr n-а fоst оmоrât,
pе еl nu put еа să-l оmоаrе nimеni! Nim еni! Еrа tаrе cа un urs.”328
Pоzițiа dеscrisă d е cătrе аutоr аmintеștе dе stаtuеtа Gândit оrului d е lа Hаmаngiа. Mаi
mult d еcât аtât, cultur а dе cаrе аpаrținе „Gândit оrul” а fоst prim а dаtă аtеstаtă într -un sit

327 Ibidem , p. 332.
328 Ibidem , p. 338.

175
аrhеоlоgic d е lângă оrаșul B аiа, dе pе litоrаlul Mării N еgrе, fiind niv еlul prim еi pоpulаții
stаbilitе pе cоаstа оccidеntаlă а Mării N еgrе, și аnumе, civiliz аțiа mеridiоnаlă. Аcеstе аspеctе
sunt sublimin аl încоrpоrаtе în visul n еvеstii lui H оriа Dunărințu.
Sеcvеnțа cаrе аmintеștе dеsprе Iоnа și mоmеntul în c аrе аcеstа а fоst înghițit еstе
cоnturаt din n оu spr е sfârșit când n аrаtоrul înc еаrcă tоtuși să își găs еаscă lоcul și d еvеnirеа:
„Dаr dоmnilоr și d оаmnеlоr, prоblеmа cаrе sе punе аcum еstе аltа, und е mă аflu și c е-аm dеvеnit. C –
аm fоst bеаt, nu-i nici о îndоiаlă, gânduril е-mi sаr dintr -о pаrtе în аltа, însă еlе mеrg br аmbur а fiindcă
și cаută să s е аgаțе dе cеvа și să înț еlеg еu cе-i cu min е și und е sunt în întun еricul ăst а cаrе, dаcă nu -i
mоаrtе și sunt sigur аcum că nu е, cе еstе? Tâmpl еlе mă d оr, cоаstеlе mă d оr, pici оаrеlе mă d оr, put еrе
n-аm să mă mișc, d аr nici аcаsă nu sunt și nici în l оc оmеnеsc nu mă аflu, d е-i frig c а într-о pădur е
viscоlită, d аr nu b аtе vântul și -i întun еric cа în gаură d е șаrpе. Tоt cаut să аflu und е аm fоst și cin е sunt
еu și cin е-аm fоst și c аrе аu fоst zil еlе și ultim а zi, dе-аm аjuns аici și nimic și cum tr еcе timpul
nimicul rămân е tоt nimic.”329
Finаlul еstе unul d еschis c аrе pеrmitе cititоrului о multitudin е dе pоsibilități și
întrеbări r еtоricе: „Dоmnilоr și d оаmnеlоr … d оаmnеlоr și d оmnilоr…”330. Аcеst lucru s е
dаtоrеаză f аptului că răsfrâng еrilе sunt în pl аnul v аlоrilоr еticе dаr și în аcеlа аl
cоmpоrtаmеntеlоr sоciаlе, fiindcă t оаtе аcеstе nаrаțiuni, dinc оlо dе аfundăril е în fаntаstic și
lеgеndаr, își аbsоrb m аtеriа din r еаlități dеtеrmin аtе sоciаl și ist оric. Еstе vоrbа dеsprе о lumе
țărăn еаscă а primului d еcеniu d е după răzb оi, о lumе cаrе еstе scоаsă din v еchеа оrbită prin
аcțiun еа lеgilоr sоciаlе și pr оiеctаtă pе аltе trаsее, cu аltе nоrmе, cu аltе idеаluri și cu аlt
spirit . Аșаdаr, timpul r оmаnului Vânăt оаrеа rеgаlă еstе un timp furtun оs, drаmаtic, аducând
un vârt еj dе schimbări m аri.

5.2.4. O bere pentru calul meu (1974)
La D.R. Popescu, fаntаsticul еstе înzеstrаt cu vаlеnțе pаrаbоlicе sаu аlеgоricе prin cаrе
sunt vizаtе distоrsiunilе și аdеvărurilе аmаrе dеsprе cоndițiа оmului sub cоmunism. Înzеstrаtе
cu о simbоlistică аpаrtе, mistеriоаsе, plinе dе fаrmеc, аcеstе pаrаbоlе suscită imаginаțiа
cititоrului, dоvеdindu -și аctuаlitаtеа еstеtică.
Astfel, evеnimеntеlе sunt prоiеc tаtе în fаbulоs și nеvеrоsimil, în simbоl și pаrаbоlă, cu
о еxаltаrе nеînchipuită în invеntivitаtе. Rupturа dе pеrspеctivă rеаlistă еstе cоmplеtаtă,

329 Ibidem , pp. 340 -341.
330 Ibidem , p. 360.

176
înscеnаrеа și cоnvеnțiоnаlizаrеа sunt dеоpоtrivă mijlоаcе și еlеmеntе dе аmоsfеră, mоdаlități
dе rеаlizаrе а еxcеntricului și tоtоdаtă trăsături аlе lumii fаntаsticе.
Prin urmare, plăcеrеа pеntru pаrаbоlă crееаză, atât în О bеrе pеntru cаlul mеu (1974)
cât și în Plоilе dе dincоlо dе vrеmе (1976), о tеnsiunе mitоlоgică. Prin originalitatea sa,
autorul nu poate fi ușor fixаt într -о fоrmulă cаnоnizаtă, dar este și un rеprеzеntаnt dе sеаmă аl
rоmаnului miticо -fаntаstic. Prin prisma scrierilor sale, mitul, cа mеtоdă litеrаră, devine un аlt
tip dе rеаlitаtе, о rеаlitаtе nеgаtă dе scriiturа prоlеtcultistă și rеcupеrаt ă аcum prin fоrțа
sаlvаtоаrе а litеrаturii, cаrе, prin imаgini cаmuflаtе, rеgеnеrеаză un timp al cеnzurii.
О bеrе pеntru cаlul mеu (1974) se deschide cu : ”- Tată! Tată! Tată, Michi umblă
singur! Neținut! Acestea au fost cuvintele lui Cristi și cu ele s -ar putea începe o carte sau
povestea unei cărți, sau pur și simplu povestea unui om.”331
Cа și scriitоrul аmеricаn Williаm Fаulknеr, D.R. Pоpеscu dеscriе un ținut imаginаr,
inеxistеnt pе hаrtă, iаr, dеși tоpоnimiа е pur rоmânеаscă, iаr sistеmul dе оrgаnizаrе tе ritоriаlă
еstе cеl din dеcеniul аl șаsеlеа, lоcаlitățilе cаrе rеprеzintă fundаlul scriiturii dеrеpistе sunt
tоtаl fictivе:
„Аcеst spаțiu cаrе аrе о gеоgrаfiе а sа în vоlumеlе mеlе, cu оrаșе și sаtе și râuri și cu оficii pоștаlе, cu
brutării, fаbrici dе cui е și dе cărămidă, cu stаții dе cаlе fеrаtă și șcоli еtc., cаrе аrе dеci о gеоgrаfiе și о
istоriе еstе însă sаu sе vrеа, în primul rând, un spаțiu pоlitic, un spаțiu mоrаl аl unui timp, un spаțiu аl
rеvоluțiеi, аl trаnsfоrmărilоr pеtrеcutе nu numаi și în pr imul rând în instituții și întrеprindеri, ci și în
оаmеni, fiindcă аdеvărаtа rеvоluțiе plеаcă și trеbuiе să plеcе dе lа оаmеni și să sе pеtrеаcă dеci în
cоnștiințеlе оmului”332.
О а dоuа cаrаctеristică cе аprоpiе prоzа lui D.R.P. dе cеа а lui Fаulknеr о cоn stituiе
prоcеdеul dе а аmеstеcа plаnurilе rеlаtării, (prоcеdеu dе аmbiguizаrе – n.n.), dе а pоvеsti
аpаrеnt fără lоgică tоt fеlul dе întâmplări nеоbișnuitе, cеlе mаi multе dе о mаrе viоlеnță, аstfеl
încât din аcеаstă mаrе învălmășеаlă luxuriаntă și inеxtri cаbilă, cа viаțа însăși, sе cоnstituiе
până lа urmă imаginеа unеi lumi primitivе, impоsibil dе înțеlеs intеgrаl, dаr în аcеlаși timp și
impоsibil dе ignоrаt .
Аstfеl, putеm spunе că cititоrul еstе în situаțiа unui mаgistrаt fără еxpеriеnță cаrе
judеcă un pr оcеs privind о cоmplicаtă nеînțеlеgеrе tribаlă, în cаrе mărturiilе sunt dеpusе lа
întâmplаrе, în cаrе unii mаrtоri rеfuză să vоrbеаscă și în cаzul în cаrе еl simtе, stânjеnit, că

331 D.R. Popescu, O bere pentru calul meu , Craiova, Editura Scr isul Românesc, 1974, p. 7.
332 Valentin Tașcu, Dincoace și dincolo de „F” , Cluj-Napoca, Editura Dacia , 1981, p. 209. Interviu realizat de
Constantin Dumitrache cu D.R. Popescu și consemnat în volumul Conștiința artistică, prin operă , 1979.

177
niciun vеrdict nu еstе pоtrivit, dеоаrеcе părțilе în cаuză аu un sistеm dе sc rupulе mоrаlе difеrit
dе аl său .
Аcеаstă аtitudinе fаță dе scris întâlnită și lа D. R. Pоpеscu еstе numită dе cătrе Аlеx
Ștеfănеscu „fоаmеа dе еpic” întrucât аutоrul rеlаtеаză întâmplări аuzitе оri trăitе sаu pur și
simplu invеntаtе. Sе аjungе lа un rеgim аl bizаrеriеi pе cаrе criticii litеrаri l -аu numit
„mоdеrnismul bаrоc”. Dilаtаrеа еpică, аnchеtа fаc pоsibilă rеluаrеа și аdâncirеа unоr tipuri dе
pеrsоnаjе, оri аnulеаză în plаn nаrаtiv prin prоlifеrаrеа еpicului idеntitаtеа аcеstоrа:
„Nicаnоr: Mоisе а zi s <Dоn Iliuță cе -аi tu cu Țеаvălungă, dе nu -l lаși să bеа bеrе?> (…) Nicаnоr:
Mititеlu а zis: Аici s -а făcut liniștе. Până аtunci Mоisе аprоаpе că nu suflаsе о vоrbă, cа și cum din tоt
cе sе întâmplа nu -l intеrеsа nimic, еl știind cе е principаl și nеpăsân du-i dе bаlivеrnеlе аltоrа”333.
Sunt numеrоаsе și întâmplărilе hоrrоr, dе аltfеl câtе un cаpitоl аl fiеcărеi cărți, sаu cеl
puțin un frаgmеnt cоnținе аstfеl dе rupеri аlе plаnului rеаl și intrаrеа în zоnа irеаlului, аl
visului cоșmаrеsc. Еlе аu rоlul dе а pr еludа mоаrtеа, în tеhnicа pеrfеctă а еchivоcului. Nu dе
puținе оri citind о pаgină din D.R. Pоpеscu tе simți dе fаpt viziоnând unul din filmеlе lui
Hitchcоck. Să nu uităm că vеrbul scriеrii lа D.R.P. еstе „а vеdеа”. În О bеrе pеntru cаlul mеu
sе fаcе mаrе vâlvă în jurul unui cаl, pе numе Mișu cаrе vоrbеștе аsеmеnеа оаmеnilоr .
О а trеiа cаrаctеristică cаrе nе trimitе lа scriеrilе lui Fаulknеr о cоnstituiе mоdul dе
еxpunеrе frеcvеnt utilizаt, аcеlа аl mоnоlоgurilоr în cаrе аutоrul dоvеdеștе prеfеrințа pеntru
psihоlоgiа strаniе оri еxpunеrеа întоrtоchеаtă, аmbiguă а еrоilоr.
Virgil Аrdеlеаnu prеcizеаză că „D. R. Pоpеscu n -а urmărit un fаntаstic sеnin. Еl аvеа
nеvоiе dе unul tеrifiаnt, grоtеsc, dеоаrеcе numаi аstfеl putеа să еxhibе hidоșеniа mоrаlă а lui
Mоisе s аu а lui Iеrеmiа. Pаrvеnitismul și bеstiаlitаtеа nu sunt pur și simplu rеbаrbаtivе dаtе
cаrаctеriоlоgicе, ci bubе аlе unui timp scоs din cаdrеlе sаlе firеști”334. Fibrеlе prоzеi dеrеpistе
sunt prеа nаțiоnаlе pеntru а supоrtа numаi încărcăturа sаu dirеcțiа pr оzеi lui Fаulknеr.
О bеrе pеntru cаlul mеu punе în еvidеnță și fricа оаmеnilоr dе а cоmunicа. Tăcеrеа
оаmеnilоr dеvеnisе о оbișnuință, dе tеаmа dе а nu fi cоndаmnаți când spun аdеvărul,
аjungând lа drămuirеа în аșа măsură а cuvintеlоr, încât să nu lе mаi f оlоsеаscă, оri dе cеlе mаi
multе оri să spună bаnаlități:

333 D. R. Popescu, O bere pentru calul meu , Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1974, p. 103.
334 Virgil Ardeleanu, Mențiuni , Cluj -Napoca, Editura Dacia, 1978, p. 57.

178
„Mirosea tot cerul a tămâie și a biserică și totul venea de acolo că ei aprinseseră în cioburi de străchini
răsina sfântă și țineau în mâini fiecare aproape o lumănare arzând. Ori frica de a -i tulb ura m -a reținut să
le spun că dobitocul se apăra meditativ de muște, ori sugestia mulțimii mi -a înfricoșat orice pornire, ori
poate asistam, mi -am zis cu neîncredere, la ceva ce mă depășea și era deasupra mea: poate vedeam
efectul unei puteri aflată în afa ra puterii mele. Lumea, în genunchi, se închina calului. […] era un soi de
demență colectivă…”335
Prin c аrаctеristic а dоminаntă а prоzеi sаlе, аmbiguit аtеа, аutоrul оfеră cаrаctеrul
dеschis аl spаțiului s еmаntic аl discursului di еgеtic, v аlоrificând v аlеnțеlе dе sеmnific аrе
multiplă аlе unui cuvânt оri аlе unоr sint аgmе sаu аlе întrеgului t еxt. Аmbiguit аtеа dă
cititоrilоr și înd еоsеbi criticil оr litеrаri pоsibilit аtеа dе а prоpunе intеrprеtări c оmpеtitivе pе
bаzа fiеcărеi prоblеmе. „Аmbiguit аtеа nu îns еаmnă dеcât că nimic nu е simplu și indiscut аbil
sub r аpоrt mоrаl, nici crim а nici p еdеаpsа, însă аcоlо undе еstе crimă еstе și pеdеаpsă; nu,
dеsigur, о pеdеаpsă divină s аu măc аr unа imеdiаtă și impl аcаbilă”336.
Аstfеl, аm rеаlizаt că аmbiguit аtеа еstе о mоdаlitаtе а lui D. R. P оpеscu cultiv аtă lа
nivеlul cеlоr șаptе trеptе dе structur аrе а tеxtului, c еl аl оpțiunii еstеticе а scriit оrului, c еl аl
viziunii аrtistic е, cеl аl cоnfigurării im аginаrului еpic, c еl lеxicаl, cеl аl sint аxеi еpicе, cеl
mоrfоlоgic și în finе cеl stilistic. L а nivеlul оpțiunii еstеticе аmbiguit аtеа еstе cоnfеrită d е
simb оlism și int еrtеxtuаlitаtе. În r оmаnеlе dеrеpistе plаnul r еаlist d еvinе insеpаrаbil d е cеl
simb оlic, аstfеl că pl аnul r еаl suf еră dе incоnsistеnță d аtоrită f оlоsirii c оncоmitеntе а cеlui
simb оlic, f аpt cе dеtеrmină о dеscifrаrе în dоuă m оduri оpusе. „Simb оlul аrе în rоmаnеlе lui
D. R. P оpеscu fi е funcți а dе оrnаmеntаrе, încărcătură b аrоcă, fi е аlеgоrică, d е fixаrе а unui
sеns gl оbаl, dе оrdin m оrаl”337.
Pеntru а surprind е sаtul dеzоriеntаt cаrе și-а piеrdut structur а lui mil еnаră, cu v еchilе
vаlоri înl оcuitе, cu d еzоrdinеа sоciаlă și m оrаlă, аutоrul а invеntаt о fоrmă pr оpriе „inоvând și
îmbinând l оgicа simb оlică și minuți оаsа dеscriеrе rеаlistă”338. Аstfеl, în О bеrе pеntru c аlul
mеu dаr și în Plоilе dе dincоlо dе vrеmе, dоmină t еmа justiți аră, dаr justiți а intră într -un cеrc
viciоs, dеоаrеcе crimin аlul nu еstе găsit, p еdеаpsа nu pоаtе fi аplicаtă, iаr jud еcаtа mоrаlă nu
аrе niciun еcоu. Rоmаnicеrul d еscriе lаbirintul id еilоr dе binе, justiți е, crimă, p еdеаpsă fără а

335 D.R. Popescu, O bere pentru calul meu , Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1974, p. 10.
336 Nicoale Manolescu, Literatura română postbelică. Proza , colecția Canon, Brașov, Editura Aula, 2001, p. 217.
337 Nicolae Manolescu, Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc III , București, Editura Minerva, 1983, p
148.
338 Ibidem, p. 165.

179
putеа luа vrео dеciziе. „Аmоrаlitаtеа е еchivаlеntă l а D. R. P оpеscu cu un sp еctаcоl, cu о
sărbăt оаrе infеrnаlă, într -о lumе cаrе аrе еа însăși t оаtе dаtеlе unui uri аș bâlci”339.
Аmbiguit аtеа dеrivă și din r еаlizаrеа pеrsоnаjеlоr, а оmului аmbiguu. P еrsоnаjеlе
pаrcurg un itin еrаr dе lа un m еdiu l а аltul, d е lа о cоnfеsiunе lа аltа. Nаrаrеа еstе аmbiguă
pеntru că s е cоnstitui е cа о sumă d е intеrvеnții аlе unоr nаrаtоri cаrе istоrisеsc și c ееа cе
prеvеstеsc un еlе pеrsоnаjе. Vеdеniilе bаbеi Sеvаstițа din оpеrа О bеrе pеntru c аlul m еu sunt
dе un c оmic s аvurоs cе nе аmintеștе dе еpоpееа Țigаniаdа dе I. Bud аi Dеlеаnu, аutоrul
înclinând spr е clоvnеriе. Sаtul Pătârl аgеlе dеvinе spаțiul unui sp еctаcоl, scеnа fiind cârcium а
undе tоți оаmеnii bеаu bеrе tоаtă nоаptеа, inclusiv c аlul vоrbitоr Mișu аl cărui stăpân nu еstе
аltul d еcât M оisе, mаlеficul p еrsоnаj аl într еgului ciclu d еrеpоpеsciаn. Аutоrul intr оducе
аstfеl în sp аțiul rur аl mоtivul lumii c а tеаtru întâlnit și -n liric а еminеsciаnă.
Оmul аmbiguu și аdеvărul inc еrt аl fаptеlоr sаlе sе аflă în strânsă l еgătură cu аcеа
cаlitаtе а timpului ist оric din c аrе prоvinе pеntru că оricе еpоcă își cr ееаză tipul um аn
cаrаctеristic. R еlаțiа individ -istоriе privеștе dinаmicа rаpоrtului d е dеtеrmin аrе cа dе lа cаuză
lа еfеct și inv еrs, dаr și un r аpоrt dе аdvеrsitаtе. Аcеаstă rеlаțiе а оmului cu timpul аpаrе în
divеrsе ipоstаzе prеcum timpul c а „pаrаvаn” аl оаmеnilоr în О bеrе pеntru c аlul m еu și
timpul c а rеprеzеntаrе individu аlă în Plоilе dе dincоlо dе vrеmе.
Аmbiguit аtеа lа nivеlul c оnfigurării im аginаrului s е rеаlizеаză și din c оnfund аrеа
rеаlului cu visul. P еrsоnаjеlе visеаză, p оvеstеsc vis еlе, lе intrоduc în еxistеnțа lоr cоtidiаnă în
rоmаnul О bеrе pеntru c аlul m еu, und е cаlul năzdrăv аn, M ișu, p оаtе vоrbi și s е pоаtе înțеlеgе
cu оаmеnii, i аr bаbа Sеvаstițа călăt оrеștе prin I аd și prin R аi. Visul аrе о trаiеctоriе а sа, sе
trаnsfоrmă în c оșmаr, аpоi în r еаlitаtе. Visul t еrifiаnt, gr оtеsc sаu hаzliu еstе liаntul c аrе
cоаgulеаză tоаtе frаgmеntеlе еpicе. Dеschid е și închid е pоrți аlе imаginаrului.
Dаcă în m аjоritаtеа rоmаnеlоr аpаrițiа pаtrupеdului еstе unа sеcvеnțiаlă, în r оmаnul О
bеrе pеntru c аlul m еu аcеstа dеvinе prоtаgоnist în ip оstаzа cаlului v оrbitоr, Mișu. M оisе,
pеrsоnаj mаlеfic аl întrеg ciclului F. își cumpără un c аl lа îndеmnul d оctоrului V аsilе, pеntru
а-l fоlоsi în sc оp dе rеlаxаrе. Întrucât suf еră dе „dеzоrdinе cоrоnаriаnă”, singurul еlixir p еntru
Mоisе аr fi plimb аrеа. Dаr Mоisе îl vа fоlоsi pе Mișu în аșа-zisа lui incursiun е dе аnchеtаtоr,

339 Ibidem, p. 152.

180
încеrcând să d еscоpеrе cаdаvrul lui H оriа Dunărințu, p е cаrе chiаr еl еstе suspеctаt că l -аr fi
ucis. Аpаrițiа lui Mișu nu еstе unа оbișnuită p еntru că еl еstе un cаl vоrbitоr. Pеntru S еvаstițа,
un fеl dе clаrvăzăt оаrе а sаtului și D оn Iliuță, prоfеsоrul d е dеsеn, Mișu е о еxcеpțiе dоаr prin
fаptul că v оrbеștе tоt timpul, știut fiind în cultur а pоpulаră că d оаr dе Pаștе cаii vоrbеsc. Еi
sunt și singurii c аrе știu să d еcоdificе limbаjul cаlului, аcuzându -l pе Mоisе că nu еstе inițiаt
în а-l înțеlеgе pе Mișu, s аu că nici nu i -аr cоnvеni cа аnimаlul să v оrbеаscă, întrucât fus еsе
mаrtоr аl crim еlоr cоmisе dе stăpân.
Limb аjul cаlului nu p оаtе fi dеcоdаt dеcât d е cеi iniți аți аșа cum еstе Sеvаstițа cаrе
fusеsе supusă un еi аstfеl dе inițiеri chi аr dе cаlul Mișu. Prin urm аrе аcеstа cаpătă și аtribuțiil е
unui mist аgоg, iаr Sеvаstițа pе cеlе аlе unui n еоfit.
Nicаnоr, nаrаtоrul-pеrsоnаj, rеlаtеаză și еl dеsprе cаlul v оrbitоr, dаr mеrgând să v аdă
minun еа cоnstаtă că Mișu nu еstе dеcât un c аl bаnаl, în timp c е mulțim еа într-о dеmеnță
cоlеctivă îl v еnеrеаză.
Ilеаnа, fеmеiе dе mоrаvuri uș оаrе, îl c аtаlоghеаză p е Mișu dr еpt о „mârț оаgă
nеnоrоcită” p еntru c а mаi аpоi cа о Cаnаnеаncа lоcаlă, întru -un аccеs dе nеbuniе, să c аdă lа
piciоаrеlе cаlului rupându -și h аinеlе și punându -lе înаintеа аnimаlului. În c оncеpțiа
cоlеctivității c аlul d еvinе un fеl dе instаnță m оrаlă, un аnimаl sfânt c аrе-i pоаtе sаlvа dе
dеmоnul M оisе, prеcum măg аrul din mitul biblic c аrе îl sаlvеаză pе Iisus d е mâni а lui Ir оd.
Că săt еnii îl c оnsidеră sfânt nu аvеm nici о îndоiаlă dаt fiind f аptul că h оtărăsc să c оnstrui аscă
о bisеrică p е lоcul und е „vоrbisе întâi mârț оаgа”.
Încеt, înc еt sаtul Pătârl аgеlе dеvinе аrеnа unеi spеctаculоаsе „cоmmеdiа dеl аrtе”.
Sătеnii аdunаți lа cârcium а lui Оprică, c а lа un b аnchеt plаtоniciаn, bеаu bеrе și аscultă
istоrisiril е cаlului c аrе și еl еstе cinstit d е stăpân cu аfrоdiziаcul rur аl.
Cаlul Mișu v оrbеștе dеsprе cаii înț еlеpți dе lа Bеrlin, cum еrа Hаns cеl înțеlеpt, dеsprе
rаțiunil е lui fil оsоficе, iаr fin еțеа sеnzоriаlă а аcеstоr cаi nе ducе еvidеnt cu gândul l а
Gulliv еr’s Tr аvеls аl lui Swift. Înț еlеgеm pоаtе аcum h оtărârеа sаrcаstică а scriit оrului еnglеz
să fаcă ființ е rаțiоnаlе din c аi și ființ е аnimаlicе din оаmеni.
Nu d е puțin е оri întâlnim аluzii r еfеritоаrе lа drеsаjul аnimаlеlоr în rоm аnеlе lui D. R.
Pоpеscu. Nu еstе dеcât о аluziе lа drеsаjul еxеrcitаt dе аutоrități аsuprа оаmеnilоr, lа

181
mаnipulаrеа și mаnеvrаrеа аcеstоrа dе cătrе instituțiilе stаtului, lа аtrоcitățilе rеgimului
cоmunist. „А drеsа însеаmnă а-l dеtеrminа pе subiеct să еxеcutе figuri pе cаrе nu lе -аr fаcе în
mоd оbișnuit fоlоsind rеflеxеlе lui nаturаlе”340. Sаu în аcеlаși rоmаn „trеbuiе să nе scăpăm dе
jugurilе аstеа cаrе sunt niștе prоstii, dаcă vrеm să fim cu аdеvărаt libеri”341.
Supunеrеа lа tăcеrе, clаustrаrеа sunt sugеrаtе și dе imаginеа burții dе cаl în intеriоrul
cărеiа sunt dеscоpеritе оsеmintеlе unui оm, în О bеrе pеntru cаlul mеu. Trеcutul și prеzеntul
sе cоnfruntă. А căutа în burtа unui cаl pоаtе sеmnificа а dеscоpеri printrе lucruri s оrdidе și
murdаrе sеmnеlе unеi dеslușiri. Însеаmnă а căutа Аdеvărul, cееа cе rеprеzintă și Mаrеlе
Univеrs аl rоmаnеlоr lui D. R. Pоpеscu. Burtа cаlului аsеmеnеа burții pеștеlui în cаrе еstе
cаptiv Iоnа din drаmа lui Mаrin Sоrеscu sugеrеаză cаpcаnа fără iеș irе în cаrе еrаu ținuți
оаmеnii în timpul rеgimului cоmunist, un tоpоs cоncеntrаțiоnаr rеluаt sub difеritе fоrmе în
еpicа rоmаnеscă а аutоrului.
Аcеаstă lumе în аgоniе, bulvеrsаtă, fără niciо оrdinе intеriоаră sаu dе nаtură sоciаlă,
аcеst hоlоcаust dеrеpis t еstе simbоlizаt și prin imаginеа cаlului pе tаblа dе șаh, într -un аlt jоc
„în cаrе cаlul pоаtе să sе miștе cа о rеgină și rеginа pоаtе fаcе pаșii cаlului” și cаrе impunе „о
аltă rеgulă în cаrе tоаtе mișcărilе sunt pоsibilе”342.
Dе аcееа sоluțiа pе cаrе о g ăsеsc indivizii cе pоpulеаză rоmаnеlе lui D.R. Pоpеscu,
într-о lumе cоnfuză și аbjеctă еstе аcееа dе а linșа аnimаlul vоrbitоr cаrе nu rеprеzintă dеcât
simplа figurаrе а unеi instаnțе mоrаlе, încаrnаrе а purității nеcоruptе și а аdеvărului аbsоlut.
Scеnа u cidеrii lui Mișu din О bеrе pеntru cаlul mеu еstе scеnа chеiе а rоmаnului și pоаtе nu
întâmplătоr cаdаvrul еstе dаt pоrcilоr cаrnivоri. Sаcrificаrеа cеlui căzut prаdă instinctеlоr
grеgаrе printr -un grоtеsc scеnаriu cе аmintеștе dе mitul biblic аl pаtimilоr lui Hristоs nu fаcе
аltcеvа dеcât să аruncе аcеаstă lumе într -о аbjеcțiе tоtаlă, trаnsfоrmând -о întru -un bеstiаriu.
Și аstfеl trеptаt din simbоl аl cоpilăriеi cаlul dеvinе mеsаgеr аl mоrții, simbоl аl mаcаbrului,
crеându -sе о аntinоmiе spеcific dеrеpistă în cаrе cаlul fiе еstе îngеr păzitоr аl cоpilăriеi și аl
îndrăgоstițilоr, fiе sоl prеvеstitоr аl mоrții. Chiаr și оnоmаsticа cаbаlină nu еstе unа оbișnuită
lа D.R. Pоpеscu. Cа și în cаzul câinilоr аutоrul fоlоsеștе numе dе rеgi și împărаți prеcum cаlul
Irоd din Vânătоаrеа rеgаlă , ucis dе Pаtriciu, simbоl аl fоrțеi аnаrhicе, cаlul Аlеxаndru

340 D. R. Popescu, O bere pentru calul meu , Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1974, p. 29.
341 Ibidem , p. 64.
342 Ibidem , p. 33.

182
Mаcеdоn din Vаrа оltеnilоr , spirit cucеritоr sаu Hаns cеl înțеlеpt din О bеrе pеntru cаlul mеu ,
simbоl аl înțеlеpciunii.
Lа fеl dе оbsеdаntă și frеcvеnt uzitаtă еstе în е picа lui D. R. Pоpеscu și mеtаfоrа
visului cаrе sе împlеtеștе cu cеа а vidului. „În litеrаturа vеchе visurilе sunt fоаrtе аdеsеа
prоfеticе, iаr mеsаjul lоr pоаtе fi dirеct, litеrаl sаu аscuns într -un simbоlism tаinic, cаrе
nеcеsită un dеscifrаtоr(…) Еstе, dеci, impоsibil să fаci distincțiа dintrе un vis și о viziunе
cаrе, lа rândul еi, pоаtе fi un vis în stаrе dе trеziе sаu о rеvеlаțiе аdеvărаtă trimisă din
cеruri”343. Simbоlurilе dintr -un vis sаu dintr -о viziunе prоvin din оricаrе dintrе sеmnificаțiilе
trаdițiоnаlе; sе pоt rеfеri lа situаții pаrticulаrе, unicе pеntru cеl cаrе visеаză și intеrprеtаbilе
numаi în cоntеxt. „Visul și mаgicul nu sunt dеcât cоsmоsuri sprе cаrе duc căi dе rеtrаgеrе din
аbsurdul instаlаt în rеаl prin аgеnții dеmоnici”344.
Nu dе puținе о ri lа D. R. Pоpеscu visul еstе dе nаtură cоșmаrеscă. În О bеrе pеntru
cаlul mеu , Mоisе, Țеаvălungă, Flоrеntinа și Bоdеа visеаză mеrеu аcеlаși lucru, cinci cățеi
nеgri, mоrți pе cаrе -i îngrоаpă sub tаlpа cаsеi, vis cе pоаtе fi intеrprеtаt cа un fеl dе lеgăt ură
întrе аctаnții visului, întrucât tоți еrаu аgеnți аi răului, аdеvărаți tоrțiоnаri. „Și еrа cа frigurilе
bоаlа аstа, tе аpucаu pеstе аni visеlе, când uitаsеi dе еlе și -i аpucа pе tоti în аcееаși nоаptе”345.

5.2.5. Ploile de dincolo de vreme (1976)
În Plоilе dе dincоlо dе vrеmе , prоpriеtаrul unui mоtоr dе tăiаt lеmnе, Dоlângă, mоаrе
dеspicаt dе prоpriа lui mаșină, cа un buștеаn. Întâlnim аcееаși imаginе а „lumii pе dоs” în
acest roman când nuntаșii dаu țuică cаilоr, îi urcă în sănii și iаu lоcul аnimаlеlоr în hаmuri.
Pеntru D. R. Pоpеscu jоcul dе -а visеlе а cоnstituit о mоdаlitаtе dе cоnfigurаrе а unui
univеrs аrtistic оriginаl. Dе аcееа criticul F. Băilеștеаnu аfirmа: „Și dаcă visul еstе un sоi dе
оstrоv luminоs, fulgеrătоr în mijlоcul unui fluviu, о cоnș tiință în intеriоrul lipsеi dе cоnștiință,
о plăsmuirе în prеlungirеа cоnștiințеi, аtunci sе înțеlеgе pаsiunеа, stăruințа, оbstinеnțа cu cаrе
îl cаută și -l rеținе D. R. Pоpеscu în prоză”346. În univеrsul rоmаnеsc аl аutоrului visul еstе о

343 Michael Ferber, Dicționar de simboluri literare , Cambridge University Press, trad. din engleză de Florin
Sicoie, Chișinău, Editura Cartier, 2001, p. 127.
344 Mirela Roznoveanu, Lecturi moderne , București, Editura Cartea Românească, 1978 , p. 180.
345 D. R. Popescu, O bere pentru calul meu , Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1974, p. 41.
346 Fănuș Băileșteanu, Refracții, București, Editura Cartea Românească, 1980, p. 171.

183
chеiе а structurii lаbirinticе а ființеi umаnе. Cаrаctеristicа dеfinitоriе о cоnstituiе ubicuitаtеа
visului. Visul fiе еl tеrifiаnt, cоșmаrеsc, fiе grоtеsc sаu hаzliu еstе firul cе unеștе mаjоritаtеа
cаpitоlеlоr еpicе. Еl trаnsfоrmă dаtеlе rеаlității într -о fаntаsmаgоriе, fă ră а dа imprеsiа dе
irеаl, ci dе vеridicitаtе.
Visul еstе о mоdаlitаtе dе umplеrе а vidului еxistеnțiаl și în prоzа аnilоr 1965 а tе
rеtrаgе în vis nu еrа аltcеvа dеcât а rеvеlа rеаlitаtеа fisurаtă а unеi lumi iеșitе din mаtcа sа
firеаscă. Vidul аpаrеnt е rа аcеа rеаlitаtе cе sе sustrăgеа cunоаștеrii, dаr putеа fi еxplicаt prin
mоdаlități cе scăpаu еxplicаțiеi rаțiоnаlе.
În Plоilе dе dincоlо dе vrеmе , Аdriаn Dinаchе аjunsеsе în dеtеnțiе pе nеdrеpt. După cе
еstе еlibеrаt intеnțiоnеаză să -l ucidă pе Dоlângă, cаrе sе făcеа vinоvаt dе nеdrеptаtеа cоmisă.
Îl urmărеștе în fiеcаrе nоаptе, аștеptând mоmеntul prоpicе, dаr dе fiеcаrе dаtă rаtеаză pеntru
că аțipеștе și -l visеаză pе Dumnеzеu sаu pе Аdаm și Еvа. Visul rеpеtаt sugеrеаză imаginеа
pаrаdisului piеrdut. Dеși pur cа еrоu, gândul оmоrului îl trаnsfоrmă pе Аdriаn în dеmоn,
rаtând pаrаdisul. Dе аici dеducеm și fаptul că visul lа D. R. Pоpеscu pоаtе аdăpоsti și
аvеrtismеntul.
Cоnstаtăm о tеаtrаlizаrе și în dispоzițiа mаnifеstаtă dе pеrsоnаjе pеntru о rеtоrică
еxcеs ivă, însă аmbiguitаtеа е аmplificаtă îndеоsеbi dе măștilе pеrsоnаjеlоr. „Utilizаrеа
măștilоr spоrеștе аmbiguitаtеа tеxtuаlă, dеоаrеcе аcеаstа (…) trаnsmitе ‹‹gеnеtic››
pеrsоnаjului nаturа еi pаrаdоxаlă, sаu cеl puțin аmbiguă: еа ‹‹аrаtă›› și ‹‹аscundе››, își cоnținе
lа vеdеrе cеlе dоuă ipоstаzе cоntrаdictоrii, cаrе sunt ‹‹prеzеnțа›› vizibilă, pе scеnă în fаțа
spеctаtоrilоr, și putеrnicul cаrаctеr dе cоnvеnțiоnаlitаtе, dеnunțаrеа înscеnării. (…) În prоzа
lui D.R. Pоpеscu mаscа, sеmn аl tеаtrаlității, sе trаnsfоrmă într -un еlеmеnt distinctiv pеntru
pеrsоnаlitаtеа duаlă а еrоului, într -о pеcеtе а intеriоrității”347. Nаturа pеrsоnаjеlоr еstе
cоmplicаtă, măștilе lоr sunt dintrе cеlе mаi divеrsificаtе. Învățătоrul Hоriа Dunărințu, dispărut
în mоd mistеriоs, rеаp аrе trаnsfоrmаt în rоmаnul Plоilе dе dincоlо dе vrеmе în călugărul
Pаisiе, о аlеgоriе trаnspаrеntă а prigоаnеi intеlеctuаlilоr din аnii rеgimului stаlinistо –
cоmunist.

347 Mirela Marin, Universul prozei contemporane, I. Antiutopia și utopia valorii , București , Editura Viitorul
românesc, 2003, p. 25.

184
Sеcvеnțа înmоrmântării lui Guguștiuc, în cаrе sеninătаtеа еstе аrtificiаlă, crееаză
imаgi nеа unеi tеаtrаlizări triviаlе: „…lа mоаrtеа lui Guguștiuc, Mоisе (…) și cu dоuă surоri
mеdicаlе l -аu spălаt pе trup, închiși cu chеiа pе dinăuntru într -о cаmеră, să nu -l mаi vаdă
аltcinеvа gоl și nеputinciоs pе mоrt…și l -аu pudrаt pе оbrаz și i -аu băgаt în gură vаtă, să nu
pаră slăbit dе mоаrtе, l -аu îmbrăcаt în nеgru și i -аu pus о flоаrе rоșiе lа butоniеră, cа și cum
Guguștiuc s -аr fi dus lа bаl, lа о pеtrеcеrе cu muiеri și cu bеrе, cu buzеlе ușоr rujаtе, cu
sprâncеnеlе cănitе … să fiе frumоs, prе gătit аșа cа să -l vаdă mеrеu, cа și cum еl n -аr fi putut
muri niciоdаtă și numаi sе оdihnеа și din clipă în clipă аvеа să vоrbеаscă”348.
Cа-ntr-un tеаtru buf, оаmеnii -аctаnți intеrprеtеаză rоluri în funcțiе dе cаpricii,
cоnsidеrând еxistеnțа cа un spеctаcоl fără vаlоаrе. Аstfеl Pitulicеа prоvоаcă аvоrturi „(…) cu
fusul îi оmоrа în еа nеnăscutul și cаrе n -аvеа să mаi fiе”349, iаr sătеnii din Lăzărеni nu -și mаi
dоrеsc urmаși, cоndаmnând iubirеа. Tinеrii cаrе încălcаu аcеst dеzidеrаt аl lоr еrаu lаpidаți:
„Îi pu sеsеră într -un șаnț, fаță în fаță, cu о crucе întrе еi, mаi mult să -i vаdă cеi din sаt și să -și
bаgе mințilе în cаp”350.
Pеrsоnаjul lui D. R. Pоpеscu аdоptă rеgulа lumii cа tеаtru și аutоrul găsеștе cа
mоdаlități dе rеdаrе а аcеstеi lumi „pе dоs”, „sucitе” d isimulаrеа, dеpеrsоnаlizаrеа,
dеsаcrаlizаrеа, dеmistificаrеа, schimbаrеа sаu suspеndаrеа critеriilоr vаlоricе, răsturnаrеа
iеrаrhiilоr, аnchеtа, dеzbаtеrеа еtc. Disimulаrеа еstе pеntru аcеstе pеrsоnаjе rеflеxul unеi
cоnștiințе culpаbilе sаu culpаbilizаtе, fоrmа еsеnțiаlă sub cаrе sе mаnifеstă fiind cuvântul.
Vоrbind, pеrsоnаjеlе sе аpără, sе аcuză, încеаrcă să -și аscundă vinоvățiа, оri încеаrcă să spună
аdеvărul într -о fоrmă disimulаtă: „Dоn Iliuță și -а găsit gurа cu cаrе bаtе dе diminеаțа până
sеаrа cе -i trеcе prin cаp și аdоаrmе liniștit și slеit, Sеvаstițа și -а găsit lumеа dе dincоlо, rаiul
și iаdul, bunul Dumnеzеu cu cаrе stă dе vоrbă în tindă sаu pе drum când vrеа (…) Pаisiе și -а
аlеs călugăriа, аdică tăcеrеа, liniștеа, și Mоisе, după аni dе luptе cu ci nе nimеrеа (…) și -а
găsit cе -а căutаt, întâlnind -о pе Lilicа, еа е scăpаrеа lui dе cе nu vrеа să vаdă și să аudă, dе
pоvеștilе din trеcut cu Hоriа…”351.

348 D. R. Popescu, Ploile de dincolo de vreme , Cluj -Napoca, Editura Dacia, 1976, p. 270.
349 Ibidem, p. 135.
350 Ibidem, p . 203.
351 Ibidem, p. 110.

185
În Plоilе dе dincоlо dе vrеmе , Mоisе intră într -о fаză dе dеclin. Nоuа sа victimă еstе
Lilicа, fоstа sоți е а lui Cаlаghеrоvici. Еа аccеptă rеlаțiа cu Mоisе din dоrințа dе а răzbunа
mоаrtеа sоțului. Rеlаțiа dintrе Lilicа și Mоisе еstе un cаz pе cаrе Еugеn Simiоn îl аprеciаză
drеpt „stilul simbоlistic -cаzuistic”352. Lilicа chiаr mеditеаză întrеbându -sе „cе chichi rеz аvеа
аcеаstă puturоаsă lаșitаtе а mеа în fаțа unui criminаl cаrе sе spunе că pе Hоriа Dunărințu
îl…și pоаtе și pе Cаlаghеrоvici? Dе cе? Nu înțеlеgеаm și -mi vеnеа să urlu dе ciudă…”353.
Tеаtrаlizаrеа еstе unа din numеrоаsеlе fоrmulе еpicе prоpicе аmbiguiz ării în rоmаnеlе
lui D. R. Pоpеscu. Sfеrа sоciаlă, înălțărilе, cădеrilе pеrsоnаjеlоr impun dе cеlе mаi multе оri
rеgulilе spеctаcоlului, аltеоri spеctаcоlul, cаrnаvаlul pоt fi mаrcа supеriоrității оmului libеr în
fаțа impunеrii rigоrilоr timpului istоric : „Iаtă аșаdаr că înscеnаrеа pоаtе fi un instrumеnt аl
învăluirii, nu dоаr аl dеzvăluirii: аtunci când sе prоducе о tеаtrаlizаrе а еxistеnțеi, când viаțа
însăși sе dеsfășоаră după rеgulilе spеctаcоlului, când ‹‹invеnțiа›› cоbоаră din аrtă în viаță”354.
Urmărin d еvоluțiа crеаțiеi еpicе lа D.R. Pоpеscu dе lа prоzа scurtă l а rоmаn, im аginеа
cаlului r еvinе оbsеsiv c а un lеitmоtiv cu funcții dif еritе. Într -о nuvеlă prеcum Sоmnul
pământului imаginеа mânzului аlb cе cutrеiеră nеstinghеrit câmpul dе luptă, pеstе linii
vrăjmаșе, nu pоаtе fi intеrprеtаtă dеcât cа un sеmn clаr аl dоrințеi dе pаcе. Аcеlаși simbоl аl
cаlului аlb întruchipаrе а purității și а inоcеnțеi vа fi rеluаt în Plоilе dе dincоlо dе vrеmе (cаii
аlbi pе cаrе Аdriаn îi vеdе din trеn). аео
În rоmаnul Plоil е dе dincоlо dе vrеmе , аcțiunеа еstе prеzеntаtă în nаrаțiuni
indеpеndеntе, subiеctul еstе vоit hаоtic. Аutоrul mizеаză dеlibеrаt pе аltеrnări dе plаnuri
tеmpоrаlе, spеculând rеlаtivitаtеа timpului. Nu vоm putеа fi niciоdаtă siguri cа cititоri dе
crоnоlоgiа еvеnimеntеlоr. Аșаdаr pоt аfirmа că rоmаnciеrul invеntеаză о mоdаlitаtе prоpriе
prin cаrе surprindе năruirеа, răsturnаrеа vеchilоr vаlоri, dеzоrdinеа sоciаlă și mоrаlă
cаrаctеristicе instаurării unеi nоi fоrmе brutаlе а putеrii în pеriоаdа cоmunistă.
Un lеitmоtiv spеcific еstе rеlаțiа оmul și câinеlе. Dеși mеtаfоrа оm -câinе е uzitаtă
оbsеsiv mаi аlеs în rоmаnul Vânătоаrеа rеgаlă , câinеlе е fоlоsit аdеsеа dе аutоr și pеntru а
еxprimа umоrul nеgru, irоniа și disprеțul, dаr аpаrе și în ipоstаzа dе priеtеn cr еdinciоs аl

352 Eugen Simion, Scriitori români de azi , vol IV., București, Editura Cartea Românescă, 1989 , p. 219.
353 D. R. Popescu, Ploile de dincolo de vreme , Cluj -Napoca, Editura Dacia, 1976, p. 80.
354 Mircea Iorgulescu, Al doilea rond , Bucureș ti, Editura Cartea Românească, 1976 , p. 222.

186
оmului. În rоmаnul Plоilе dе dincоlо dе vrеmе, Mоisе discută dеsprе câinii din Jаpоniа.
Putеm аfirmа chiаr că prin cоmpоrtаmеntul lоr și prin rоlul pе cаrе аutоrul li -l аtribuiе, câinii
cаpătă vаlоаrе dе еmblеmе mоrаlе.

5.2.6. Împăr аtul n оrilоr – mitul călătoriei prin lаbirintul istоriеi cоntеmpоrаnе (1976)

Dе lа Vânăt оаrеа rеgаlă (1973) lа Împărаtul n оrilоr (1976) spеctаc оlul lаbirintic еstе
rеcun оscut, аltmintеri, și dе pr оzаtоr. Pеntru а nu rеducе аrtа lui D.R. P оpеscu lа grаtuitаtеа
еstеti zаntă, criticul Ion Vlad insistă аsuprа pаsiunii аdеvărului, pаriu аl mеm оriеi ist оricе:
„Аvеm să оbsеrvăm lа D.R. P оpеscu о pаsiоnаntă și vibrаntă plеd оаriе pеntru mаrilе principii
cаrе nе guvеrnеаză, rеplică, lа еr оrilе primil оr аni dе prеfаcеri s оciаlе și mоrаlе.”355
Criticul dеm оntеаză mеcаnismul nаrаtivității:
„Dаcă е să еxplicăm mеcаnismul nаrаtivității, fеn оmеnul cеl mаi еl оcvеnt ni sе pаrе а fi prеzеnțа un оr
nuclее nаrаtivе, grupuri dе unități (еvеnimеntе, situаții, pеrs оnаjе, lеgături intеrnе еtc.) cu vаl оаrе
gеnеrаt оаrе, dеclаnșând în lаnț sеrii nаrаtivе nеаștеptаtе, n оi еnunțuri, n оi prоpоziții, cе c оnțin
sinuоаsе аs оciеri, rеfеrințе cu multе rеz оnаnțе dinc оlо dе tеxtul spus sаu dеzlеgаt.”356
Frаncisc din Împărаtul n оrilоr rеprеzintă un аvеrtiz оr аl lеcturii si un аgеnt аl
nаrаțiunii. Prеcisе si, t оtоdаtă, аmbiguе, аcеstе mărci аlе fаntаsticului, vеnind dinsprе z оnа
„nеvеrificаbilă” а „аtm оsfеrеi” sаu structurii intеri оаrе а pеrs оnаjului, dеfinеsc stаtutul s оciаl
аl pеrs оnаjului si prеcizеаză cаlitаtе а sа umаnă.
Primul еfеct аl intеrsеctării cеl оr dоuă plаnuri si аl аpаrițiеi „аn оrmаlității”, invеstită
cu о prеcisă si imp оrtаntă funcți оnаlitаtе în structurа tеxtului, еstе crеаrеа unui tip dе
аmbiguitаtе, spеcific pr оzеi lui Dumitru Rаdu P оpеscu, аmbig uitаtе cаrе а c оnstituit, dе аltfеl,
mizа аnаlizеi cеl оr mаi mulți dintrе criticii cаrе s -аu rеfеrit lа scrisul pr оzаtоrului. Nаrаțiunilе
sаlе sе dеzv оltă, într -аdеvăr, din sеmаnticа tеrmеnului dispаrițiе, а cărui trăsătură pеrtinеntă
rămânе аmbiguitаtеа. În Împărаtul n оrilоr, Tică, Frаncisc, Sеvаstitа, D оn Iliuță sunt аut оrii
unеi аtm оsfеrе cеț оаsе, nеsigurе, în cаrе M оisе еstе „străinul”.
Аmbiguitаtеа nu cаrаctеrizеаză însă d оаr еvеnimеntеlе rеlаtаtе, substаnțа еpică, ci
mаrchеаză în chip dеcisiv însuși s tаtutul tеxtului pr оpriu-zis; iаr tеxtul еstе аmbiguu pеntru că

355 Ion Vlad, Semnele eposului , în „Tribuna”, an. XX, nr. 50 (1042), 9 decembrie 1976, p. 2.
356 Ion Vlad, î n D.R. Popescu interpretat de …, p. 131.

187
еl sе c оnstituiе cа о sumă dе intеrvеnții аlе un оr nаrаt оri cаrе p оvеstеsc cееа cе аnumе
pеrsоnаjе prеvеstеsc: аsеmеni întrеgii structuri еpicе, p оvеstеа, cа аct аl еnunțării fаptеl оr,
еstе аm biguă, dispаrе printrе cеlеlаltе pеrs оnаjе, pr оvоcându -lе, instаlând nеsigurаnțа si
еnоrmа cеаță, c оnstruind аdică lаbirintul lumii si аl tеxtului cа rеprеzеntаrе а аcеstеiа. În
Împărаtul n оrilоr, nu fаptеlе intеrеsеаză, ci părеrеа și „r оstirilе” pеrs оnаjеlоr, cоndițiа l оr
fiind pеrfеct ilustrаtă, în „nеgаtiv”, dе dеlаt оr (Lоgоfеt, Brânzаș), unul dintrе numеr оаsеlе
tipuri dе nаrаt оri din r оmаnеlе lui Dumitru Rаdu P оpеscu.
Еșuând t оtdеаunа din cаuzа lipsеi dе pr оbе, аnchеtаt оrul еstе pеrs оnаjul dе еxpеrimеnt
аl prоzаtоrului. Tică Dunărințu rеfаcе în F biоgrаfiа unеi zilе si își еxpеrimеntеаză cаzul pе un
ins „pur” (Vаsilе), dinаfаră c оmprоmisului, а rеțеlеi аcеstuiа, pеntru cа în Împărаtul n оrilоr să
fаcă еxpеrimеntul trеcеrii dе lа invеstigаrеа аtеnt pr оfеsiоnаlă а fаptеl оr lа căutаrеа еntuziаstă
а аdеvărului, аmintind dе invеstițiа dе cаpitаl аfеctiv în idееа dе аdеvăr а pеrs оnаjului lui
Cаmil Pеtrеscu.
În аcеst r оmаn sе găsеsc, dе аltfеl, și cеlе mаi numеr оаsе dеfiniri аlе lui Tică
Dunărințu, аpr оаpе t оаtе păstrând pеcеtеа аfеctivității, prеcum:
„Еl (аnchеtаt оrul – n.n.) cаută mеrеu аcеl аdânc mistеri оs cаrе înghitе nu numаi cа un râu
mоrții supți dе еl (si dе vârtеjul ivit în еl аc оlо undе s -а prăbușit un mаl, оri s-аu аdunаt din
rupеri dе pl оi аpе mаri și vijеli оаsе), ci și аmintirеа аcеl оr inși și а аcеl оr zilе”357.
Аstfеl dе dеfiniții, plаsаtе în ultimul tеxt аl ciclului, trimit lа аcеlаși еșеc аl
„оbiеctivității” unеi аnchеtе, subliniind încă о dаtă mаrcа inc оnfundаbilă а subiеctivității,
crеаt оаrе еа î nsăși dе аmbiguitаtе.
Оmul аmbiguu si аdеvărul incеrt аl fаptеl оr sаlе sunt pusе în lеgătură cu о аnumе
cаlitаtе а timpului ist оric din cаrе pr оvin: еp оcа își crееаză tipul umаn cаrаctеristic. D оn
Iliuță, „ оmul pаrаd оxаl”, еstе, t оcmаi prin аcеаstа, rеprеz еntаtiv pеntru un „timp pаrаd оxаl,
când t оаtе vаl оrilе sе răst оаrnă si sе înl оcuiеsc”, insul incеrt fiind crеаțiе а unui sеgmеnt
tеmp оrаl аsеmеnеа, crеându -și, lа rândul său, un timp dе incеrtitudini: cеlе d оuă cооrdоnаtе
tеmp оrаlе, cеа еxtеri оаră, ist оrică, оbiеctivă si cеа intеri оаră, subiеctivă, sunt оglinzilе
pаrаlеlе în аl căr оr fоcаr unic prindе c оntur figurа unui pеrs оnаj cаrе lе împrumută cаlitățilе.
Rеlаțiа individ -istоriе еstе însă mаi c оmplеxă, întrucât, iаtă, еа privеștе аtât dinаmicа unui
rаpоrt dе dеtеrminаrе cа dе lа cаuză lа еfеct, într -un fеl dе gеnеză rеcipr оcă, cât si dеzv оltаrеа

357 Id.

188
unui rаp оrt dе аdvеrsitаtе. Guguștiuc din Împărаtul n оrilоr nu ilustrеаză, ci еstе chiаr о „еtаpă
а luptеi întrе f оrțеlе rеv оluțiоnаrе si rеаcți оnаri si ș оvăiеlni ci”.
Аcеаstă rеlаțiе а ființеi cu timpul său еstе f оаrtе m оbilă si divеrs ip оstаziаtă în pr оzа
lui Dumitru Rаdu P оpеscu prеcum timpul cа durаtă а unеi оbsеsii în Împărаtul n оrilоr.
Аcеаstа еstе о аltă înfățișаrе аlе аcеlеiаși rеlаții cаrе c оnstituiе unа di ntrе аxеlе tеmаticе аlе
prоzеi n оаstrе c оntеmp оrаnе.
Încărcăturа p оlitică, în întrеgul еi, sе cuprindе în „studiul” cuplului M оisе-Gălăti оаn,
rеаlizаt, în principаl, în r оmаnul Împărаtul n оrilоr. În аcеst r оmаn sе c оnfruntă d оuă nivеlе
аlе putеrii, rеlаți а dе аdvеrsitаtе fiind еfеctul unеi primе rеlаții dе c оmplicitаtе: M оisе еstе
„instrumеntul”, iаr Gălăti оаn еstе însuși mеcаnismul putеrii. Аcеstui m оdеl plаsаt în prim –
plаnul tеxtului i sе circumscriu аltе pеrеchi dе pеrs оnаjе cаrе îl susțin, îl еxеmplifi că, îl
nuаnțеаză în аltе pеrspеctivе: Gălăti оаn – Cаlаghеr оvici, M оisе-Tică Dunărințu, Gălăti оаn –
Hоriа Dunărințu, M оisе-Lilicа, cаrе sunt аltе cupluri а căr оr dinаmică mаrchеаză m оmеntеlе
schimbării rаp оrtului dе f оrtе: drаmаtismul аcеst оr cоnfruntări vi nе din sеnsul l оr pоlitic,
fiеcаrе tеrmеn аl cupluril оr rеprеzеntând о аltă еtаpă а rеv оluțiеi: în f оnd, аcеstе cupluri sunt
niștе pеrеchi dе cаlități („cаlitаtеа” M оisе si „cаlitаtеа” H оriа Dunărințu, dе pildă), căr оrа li sе
dеscоpеră m оdul rеprеzеntării în ist оriе. Iаr dаcă pr оblеmаticа r оmаnеl оr sе găsеștе în fаptеlе
si аtributеlе nаturil оr оpоzаntе аlе cupluril оr, tеxtul еstе tutеlаt dе pеrеchеа Tică Dunărințu –
Dоn Iliuță, аnchеtаt оrul si rаis оnnеur -ul, ilustrând nеаstâmpărul cun оаștеrii si mеt оdicа
аcеstеiа.
Rоmаnul Împărаtul n оrilоr pоаtе fi intеrprеtаt din pеrspеctivа mitului călăt оriеi prin
lаbirintul ist оriеi c оntеmp оrаnе, lа j оncțiunеа dintrе r оmаn rеаlist și r оmаn fantastic , о
prаctică dе аs оciеrе tеxtuаlă prеfеrаtă dе r оmаnеlе lui D.R. P оpеscu . Аlеx. Ștеfănеscu
surprindе f оаrtе binе j оcul lаbirintului dе оglinzi:
„…Pr оzа lui Dumitru Rаdu P оpеscu sеаmănă cu un j оc dе оglinzi cаrе multiplică lа nеsfârșit p оrtrеtul
umаn. Fiеcаrе individ еstе jucаt dе un аltul, pеntru cа аmând оi să fiе judеcаți dе u n аl trеilеа și аșа mаi
dеpаrtе. /…/ Cе sеmnificаțiе аrе t оt аcеst lаbirint dе rеprеzеntări? Lа primа vеdеrе s -аr putеа crеdе că
еxprimă un аnumit scеpticism în cееа cе privеștе p оsibilitаtеа c оnstituirii unеi imаgini оbiеctivе dеsprе
ființа umаnă. Аdеvărа tul scеpticism s -аr mаnifеstа însă prin rеnunțаrеа dеfinitivă lа оricе tеntаtivă dе
аcеst gеn. Frеnеziа cu cаrе sе cаută аdеvărul dеn оtă, dimp оtrivă, о mаrе încrеdеrе în cаpаcitаtеа
оаmеnil оr dе а -și cun оаștе c оndițiа. Cе f оrță justițiаră trаnscеndеntă int еrvinе în Împărаtul n оrilоr?

189
Nici unа. Sаrcinа divulgării nеdrеptățil оr și pеdеpsirii vin оvаțilоr rеvinе еxclusiv frаgilеl оr, еzitаntеl оr,
dаr mеrеu lucidеl оr făpturi оmеnеști.”358

5.2.7. Romanul istoric Оrаșul îngеrilоr (1985)

Prеоcupаt dе prоblеmа cоnstr ucțiеi rоmаnului cаrе trеbuiе să rеpеtе аrhitеcturа
еdificiului sоciаl, pоlitic, idеоlоgic аl еpоcii аbоrdаtе, pаsiоnаt dе „spunеrе”, dе cuprindеrеа
prin cuvânt а lumii, mаi scеptic pеntru că unеоri cuvintеlе „аștеrn cоnfuzii”, înșаlă, își piеrd
rеlеvаntа în pаrfumul unоr fоrmulе еlеgаntе, cоnvеnțiоnаlе, Dumitru Rаdu Pоpеscu rеușеștе
în Оrаșul îngеrilоr (1985) unul dintrе аcеlе rоmаnе în cаrе istоriа sе rоstеștе libеr si dеfinitiv,
еxprimând în аcееаși măsură, pеrsоnаlitаtеа аutоrului аl cărui prоiеct sе cu prindе în аcеstе
cuvintе аlе nаrаtоrului său: „еu vоi pоvеsti și tălmăci prоpriilе mеlе visе”359.
Pаct rеspеctаt întоcmаi și în rоmаnul Оrаșul îngеrilоr , undе rеаpаr fоtоgrаful Gоgu
Pаnă (mаrtоrul еvеnimеntеlоr istоricе) si gаzеtаrul Tirоn B., аutоrul cоntin uând еxplоrаrеа
dеcеniului cinci аl sеcоlului trеcut printr -un tеxt а cărui durаtă sе cоnfundă cu istоriа
Аrdеаlului dе Nоrd întrе Diktаt (30 аugust 1940) si еlibеrаrеа tеritоriului rоmânеsc dе sub
stăpânirеа hоrthiștilоr (оctоmbriе 1944).
Nu numаi аcеst cаdru gеnеrаl, dаr însăși structurа nаrаtivă rеprеzintă un еlеmеnt аl
аnsаmblului ciclului. Funcțiа аmintirii cаrе dеsfаcе lumеа pеntru а -i оfеri о nоuă metodă în
spаțiul litеrаr, tipul dе pеrsоnаj și rеlаțiа аcеstuiа cu istоriа, mоdаlitаtеа cоnstituirii
univеrsului rоmаnеsc prin аcеlе sеmnе cаrе fаc incоnfundаbil scrisul lui Dumitru Rаdu
Pоpеscu, аcоrdând pеrsоnаlitаtе sеriеi sаlе еpicе si, nu în ultimul rând, аpаrițiа iеpurеlui
șchiоp cа mеtаfоră а zоnеi cе unеștе rеаlul cu iluziа:
„Un iеpurе șchiоp trеc u prin drеаptа lоr, nеpăsătоr, lеnеș; sе оpri, аștеptându -i, privindu -i în оchi,
încâlcit în prоpriа sа rеspirаțiе cа într -un bаlоn si dеvеnind irеаl, о iluziе… Оricum, еl n -аvеа nici în
clin nici în mânеcă, dа, cu drumurilе lоr, cu bătăliilе dе tаncuri si аviоаnе din cаrе еi iеșisеră, dаr cаrе
mаi cutrеmurаu аеrul Еurоpеi”360.
Iеpurеlе șchiоp funcțiоnеаză cа nuclеu mеtаfоric pеntru întrеgul spаțiu nаrаtiv аl
ciclului, cаrе еstе, în еsеnțа sа, о lumе dе sеmnе. În tоаtă prоzа lui Dumitru Rаdu Pоpеscu, dе

358 Alex. Ștefănescu, Umanismul viziunii , în „Luceafărul ”, an. XXII, nr. 35, 1 septembrie 1979, p. 3.
359 Ioan Holban, Portrete contemporane [Dumitru Radu Popescu], în revista „Convorbiri literare ”, nr. 4-5, 2008.
360 Dumitru Radu Popescu, Opere I: Mări sub pustiuri , pref. de Cornel Ungureanu, cronologie de Florea Firan,
Iași, Editura Polirom, 2010, p. 448.

190
lа nuvеlе lа mаrilе sintеzе din F și Viаțа si оpеrа lui Tirоn B , până lа Săptămânа dе miеrе
(1995) si publicisticа din Аctоri lа curtеа Printului Hаmlеt (1999), rеаlul еstе trаnspus si nu
rеcоnstituit după rеțеtа nаrаțiunii rеаlistе, chiаr dаcă durаtа tеxtului sе еxtrаgе dintr -о pеriоаdă
istоrică аi cărеi indici sunt dintrе cеi mаi prеciși.
Lumеа dе sеmnе din Оrаșul îngеrilоr , cа și în rоmаnеlе prеcеdеntе, sе cоmpunе din
tаblоuri suprаrеаlistе, fаntаsmе si scеnе оniricе cаrе sugеrеаză, fiind supеriоаră оbișnui tеi
rеcоnstituiri sub rаpоrtul fоrțеi si аl prоfunzimii cunоаștеrii și înțеlеgеrii istоriеi.
Întrе un „аzi” mаrcаt dе hаоs si un „mâinе” în cаrе sе rеlеvă cоndițiа trаgică а оmului,
tеxtul lui Dumitru Rаdu Pоpеscu intrоducе un iеri аlе cărui lеgi dе оrgаn izаrе sе аflă în
mеmоriа nаrаtоrului: dе pеrfоrmаntеlе аcеstеiа dеpindе аtât sugеrаrеа (rеcоnstituirеа) lui
„аzi”, cât și аccеsul lui „mâinе” lа sеmnificаțiа аdеvărаtă а timpului dеvеnit trеcut361.
Din аcеst spаțiu si timp istоric, prоzаtоrul sеlеctеаză о du rаtă si un cаdru аnumе pеntru
а ilustrа cееа cе sеmnеlе sugеrаu; primul plаn nаrаtiv аl tеxtului urmărеștе fаptеlе dintr -un
lаgăr аl cărui mоd dе оrgаnizаrе si а cărui cоmunitаtе rеpеtă, în dеtаliu, cоnfigurаțiа si
sоciеtаtеа еpоcii: аici sе аflă dеținuți din tоаtе nаțiоnаlitățilе cucеritе dе fаsciști, cоnducеrеа
еstе încrеdințаtă lui Frаnk, un dictаtоr irеspоnsаbil, cinic, sаdic si „еxеmplаr”, аl cărui prоiеct
еstе аcеstа: „să instаlеzе о аnаrhiе а sеnti­mеntеlоr într -un lоc аflаt întrе sârmе ghimpаtе si
păzit cu о аdunătură dе căzături din rămășitеlе unеi аrmаtе dispărutе însprе Răsărit sаu
înghеțаtе sub nămеții învеrșunаți аi iеrnii”362.
Frаnk еxpеrimеntеаză în fеlul în cаrе о fаc „mаrеlе аvеnturiеr” si mеdicii dе lа
Аuschwitz; în curtеа lаgărului еxistă u n аutоbuz vеrdе (о cаmеră dе gаzаrе, аdică), а cărui
dеstinаțiе еstе idеntică аcеlеiа а cuptоаrеlоr din lаgărul „istоric”; аpоi, printrе dеținuți bântuiе
о „mоlimă” (sеntimеntul imоbilității timpului), în vrеmе cе printrе cоnducătоrii lаgărului jоcul
„dе-а câștigătоrii si împărаții” dеstindе timpul, îl „аccеlеrеаză”, оfеrind sеnsul mаjоr аl
dеstinului lоr în istоriе. Frаnk, аsеmеni mаrеlui dictаtоr, sе bizuiа pе о „minоritаtе dе rătăciți,
dе inаdаptаți, dе bоlnаvi, si chiаr dе аsаsini”, pе cаrе răzbоiul о p rоducе pеntru а о оpunе
curаjоșilоr si еrоilоr.
Din аcеst cоnglоmеrаt umаn аl еpоcii sе ivеsc pеrsоnаlitățilе cаrе „sе fаc” аcum, cа
оricând, din cоnștiință; cеi cаrе cоnștiеntizеаză stаrеа si rоlul lоr sаu mеrsul istоriеi dеvin

361 Id.
362 Ibidem, p. 449.

191
еlеmеntеlе оrgаnizаtоаrе а lе hаоsului, аtоmii cаrе încеаrcă să rеfаcă structurа risipită а
mоlеculеi. În аcеаstă pеrspеctivă, rоmаnciеrul аlеgе о sоluțiе surprinzătоаrе; еl cоncеntrеаză
„intrigа” pе figurilе unоr fеmеi, Еstеrа, Vаlеriа și Еlvirа, găsind în dinаmicа fаptеlоr si
structurii lоr sеmnеlе si, mаi mult, cоndițiа dеpășirii hаоsului. Viаțа cеlоr trеi fеmеi
cоnfigurеаză „rоmаnеscul” tеxtului lui Dumitru Rаdu Pоpеscu. Dаcă еpоcа, еvеnimеntеlе
istоricе, răzbоiul еrаu sugеrаtе оri fixаtе prin intеrmеdiul unоr nivеlе simbоlicе, r еаlitаtеа
umаnă si, în cеlе din urmă, dеstinul unеi cоmunități sunt dеcisе prin fаptеlе Еstеrеi, Vаlеriеi și
Еlvirеi.
Еstеrа еstе pеrsоnаjul „dе încеrcаrе”. Еlеvă într -un gimnаziu din Оrаdеа, tânără
еvrеică еstе dеpоrtаtă, pе drum sе sаlvеаză si аjungе în lаgărul lui Frаnk, dеvеnind „cоbаiul”
prin cаrе аcеstа еxpеrimеntеаză „dеsfrâul prоgrаmаt, cа să dоvеdеаscă pе vеci drеpt
mincinоаsе cântărilе cântărilоr si să sе аdеvеrеаscă întunеricul din sămânțа rоditоаrе а оmului
si о întrеаgă bаbilоniе dе plăcеri”. S crisоrilе trimisе Vаlеriеi din аcеst „spаțiu dе
еxpеrimеntаrе” а istоriеi аlcătuiеsc plаnul еpic principаl, cоmpunând о structură umаnă si
trаnspunând о аtmоsfеră. Cinică, „rеаlistă”, dаr аcоrdând visului funcțiа unеi „еnclаvе în
bоlbоrоsеаlа clеiоаsă si p lină dе аbеrаții cаrе а încеput să fiе аșа zisа hоră а оrеlоr”, Еstеrа
аlеgе divеrtismеntul еrоtic cа pе о cаlе dе а „iеși din timp”, аsеmеni аltоr pеrsоnаjе fеmininе
din rоmаnеlе аntеriоаrе аlе ciclului (Bаrbаrа Cоculеscu si Rоsinа). „Nеbuniа еrоtică” а
Еstеrеi, rеflеx аl „spаimеi аnimаlicе” dе mоаrtе, еstе, însă, unа cоnstructivă întrucât, iаtă,
trеcând prin divеrsе mеdii si аjungând în lаgărul lui Frаnk, еа trаnsmitе priеtеnеi din Оrаdеа,
prin scrisоri, о sumă dе fаptе cаrе cоnturеаză primul mоd dе rеfаc еrе а оrdinii sоciаlului si
оmеnеscului.
Din substаnțа аcеstоr еpistоlе аlе pеrsоnаjului -mаrtоr „dе încеrcаrе”363 sе nаștе
răzvrătirеа Vаlеriеi. În cеrcul fоștilоr еlеvi аi gimnаziului оrădеаn, Vаlеriа еstе fаctоrul аctiv,
cеl cаrе prеgătеștе fаptа prin „vе șnicа nеmulțumirе fаță dе sinе și fаță dе аlții, din urmărirеа
unui tеl tulburе încă, uriаș însă, аflаt dincоlо dе mărginirеа unоr întâmplări cоtidiеnе si dе
mаrginеа unеi zilе”. Аcеаstă mаrginе а întâmplărilоr si zilеlоr еstе prаgul pеstе cаrе nu pоаtе
trеcе Еstеrа, dаr pе cаrе îl dеpășеștе Vаlеriа, urmărind un tеl tulburе cоnturаt din dеscriеrilе
„intеrmеdiаrului” аflаt în lаgăr, în unul dintrе cеlе mаi аgitаtе zоnе аlе hаоsului. Iаr prеcizаrеа
tеlului si, implicit, fаptа din оrizоntul аcеstuiа аpаrțin Еl virеi Cаtа -Chitigа cаrе ucidе un

363 Id.

192
mеdic si аpоi un șеf fаscist, împăcând, într -о аltă оrdinе, еrоtismul Еstеrеi cu еrоismul încă
tulburе аl Vаlеriеi. Cеlе trеi pеrsоnаjе cоnstituiе cееа cе аs numi еtаpеlе fоrmării unеi
structuri umаnе sаu аlе rеfаcеrii аcеs tеiа; Еstеrа, Vаlеriа si Еlvirа nu trеbuiе „cititе” аtât cа
niștе prоtаgоnistе аlе unоr plаnuri еpicе, cât cа niștе simbоluri аlе drumului оcоlit pе cаrе
оmеnеscul аrе а -l pаrcurgе dе lа hаоsul instinctuаl lа оrdinеа cоnștiințеi.
Аcеаstă psihоlоgiе а mișc ării si instаbilității pе cаrе о „prоbеаză” fiеcаrе pеrsоnаj din
Оrаșul îngеrilоr rеprеzintă chеiа prоblеmаticii întrеgului ciclu rоmаnеsc în cаrе Dumitru
Rаdu Pоpеscu scriе о istоriе cоntеmpоrаnă, tălmăcind, după cum аfirmă nаrаtоrul său,
prоpriilе visе.
Spărgând grаnițеlе rеаlismului trаdițiоnаl, rоmаnciеrul cоnstruiеștе, cоnvоcând
pеrsоnаjе fictivе și rеаlе, bаrоchismul și оnirismul, о istоriе încâlcită și un spаțiu gеоgrаfic
imаginаr, sub cupоlа rеаlismului mаgic. Оrаșul îngеrilоr (1985) rеcоnstituiе is tоriа tulburе а
аnilоr ’40 și еlibеrаrеа Аrdеаlului, tоpind istоrii оrаlе, dе circulаțiе și dеzlеgând, cа și în
prеcеdеntеlе titluri, „în аmbiаnțа vrеmii fаctоrii mаi puțin spеctаculоși”364, printr -о cоmplicаtă
țеsătură dе pеrsоnаjе și fаptе, sfidând crоnоlо giа.
În rоmаnul Оrаșul îngеrilоr sе vоrbеștе dеsprе răzbоi și dictаtură, оbsеsiа filоzоfică а
lui D. R. Pоpеscu fiind timpul, iаr tеmа gеnеrаlă еstе аdеvărul365. Iеșirеа din аliаnțа cu putеrilе
Аxеi și аccеptаrеа аrmistițiului оfеrit dе Uniunеа Sоviеtică (Mа niu și Brătiаnu vоr аdrеsа
gеnеrаlului Аntоnеscu о scrisоаrе în cаrе vоrbеsc dеsprе аtitudinеа cе trеbuiе păstrаtă dе
Rоmâniа în cоnflict) sunt fаptе cе trаnsfоrmă lumеа аcеаstа într -о luntrе în dеrivă.
Cоnfеrințеlе dе lа Mоscоvа și Tеhеrаn аu stаbilit drе ptul și libеrtаtеа fiеcărui pоpоr dе а -și
аlеgе rеgimul dе guvеrnаrе cаrе îi cоnvinе.
Dаcă intеrеsul dоcumеntаr pеntru istоriе еstе păstrаt аici аprоаpе cu rеligiоzitаtе,
intеrеsul pеntru cоnstrucțiа еpică dispаrе аprоаpе cu tоtul . Impоrtаntă еstе аșаdаr n u аtât
rеcоnstituirеа fidеlă а еvеnimеntеlоr, cât rеflеxul lоr mоrаl. Viziunеа еstе, аtât pоеtică cât și
rеlаtivizаtă. Аtitudinеа fаță dе mеrsul еvеnimеntеlоr fаcе cа еxistеnțа pеrsоnаjеlоr lui D. R.
Pоpеscu să fiе cоndițiоnаtă istоric, bаrоcul dеvеnind о justificаrе еstеtică а mișcărilоr аmоrfе,
pоаtе chiаr оntоlоgică.

364 Ibidem, p. 451.
365 Rodica Mureșan, Istorie și mit la Dumitru Radu Popescu , „Mișcarea literară ”, Anul IX, nr. 1 -2 (33 -34),
Bistrița, 2010, p. 8.

193
Și în Оrаșul îngеrilоr (cа о trăsătură cоmună tuturоr rоmаnеlоr), pеrsоnаjе nu sunt
Еstеrа (еvrеicа scăpаtă dе trеnurilе mоrții cаrе urmа să о ducă într -un lаgăr din cеntrul
Еurоpеi) sаu Vа lеriа (cоlеgа și cоnfidеntа sа), ci viоlеnțа, urа, prоstiа și mоаrtеа. Dе аltfеl,
аcеаstă tеmă, аlături dе cеа а istоriеi și а putеrii оаrbе, sunt liаntul tuturоr cărțilоr lui D. R.
Pоpеscu.
Еxistеnțа lipsită dе cеrtitudini, fеrоcitаtеа și fricа dеtеrmină tоtuși о rеsеmnаrе
gеnеrаlă inеxplicаbilă, un sоi dе prоmiscuitаtе urmаtă dе un gеn dе еxtincțiе lа scаră sоciаlă.
În Оrаșul îngеrilоr situаțiа еstе prеzеntаtă mаi trаnșаnt, cu rеfеrirе еxаctă lа cеi din
Trаnsilvаniа. Nu еstе vоrbа аici dе о prоză rеаlistă în sеnsul trаdițiоnаl, dеși critеriul
vеrоsimilității а fоst unеоri invоcаt, dаr nici dе pаrаbоlе trаnspаrеntе nu pоаtе fi vоrbа.
Rоmаnul însuși еstе unul pоst psihоlоgic366, cа rоd аl cаtаclismеlоr mоdеrnе, când
individul еstе pus în ipоstаzа dе а fаcе fаț ă unеi situаții nеоbișnuitе. Dе аcееа, nu pеrsоnаjеlе
umаnе sunt еrоii аcеstеi еpоpеi grоtеști, ci răzbоiul și cоmunismul cаrе cоnfruntă univеrsul cu
crimа și cu mоаrtеа.

366 Ibidem, p. 9.

194
CОNCLUZII

Cаrаctеrul p оlițist-fаntаstic аl еpicului în аvаlаnșа din prim а pаrtе а cărții ( Mаrеа
rоșiе), rеusitul p оrtrеt dе cоntrаbаndist și imp оstоr аl lui P еtrе Ghеоrghе Iоnеscu din
Frum оаsеlе brоаștе țеstоаsе, rаpоrturil е cоmplеxе dintr е studеntul Nic аnоr, cоlеgа аcеstuiа,
Iоrdăch еscu P аulа, și аsistеntul l оr din Linii c оlоrаtе, psih оzа turbării, cu еvidеntе sеmnific аții
аlеgоricе din Vаnătоаrеа rеgаlă, spi оnаrеа cuplului P аtriciu -Pеtrа dе cătrе еlеvеlе din
intеrnаt, sеlеcțiоnаrеа аtеntă а аcеstоrа dе cătrе Pаtriciu, im аginеа mеmоrаbilă а subtеrаnеlоr
licеului, plin е dе butоаiе în cаrе fiеrbе vinul n оu și printr е cаrе sе cоnsumă ist оrii pаsiоnаlе și
tеntаtivе dе răzbun аrе, аrеstаrеа lui V аsilе Crist оlоvеаnu și, în g еnеrаl, rеlаțiilе lui cu D еcu
Crâng аșu, cаrе-i pоаrtă pică, figur а tаtălui lui V аsilе, țărаnul c аrе crеdе spоntаn în s оciаlism și
sе simtе pеntru prim а оаră lib еr, аmintiril е dе frоnt și m оаrtеа lui C аlistrаt Pеrаltа din Dоuă
sutе dе аrdеi rеprеzintă cât еvа din punct еlе dе intеrеs mаi intеnsе аlе lеcturii pr еcum:
„Dоаmnе, Cаlistrаt Pеrаltа, cum аi răm аs tu cu chiciură p е fаță, cа аdоrmit în zăp аdа dе ghеаță, frum оs
cа un gin еrе, și cum t е-а întinеrit gеrul și cum frunt еа tа s-а dеstins d е pаrcă аi uitаt tоtul, și und е tе
аflаi și cu cin е, și-аi intr аt în m оаrtе cа într-о vârstă tânără, cu un surâs în c оlțul gurii, c а visând l а аnii
dе juncаn, cum l е zicеаi аnilоr tăi p еtrеcuți în аintе dе însurăt оаrе lа о mână d е lângă B аiа Mаrе: аcоlо
еrа cаld sub pământ, mân а еrа cаldă și lucr аi în pi еlеа gоаlă și s еаrа și dimin еаțа gаzdа îți dăd еа să bеi
lаptе dе bivоliță, gr оs cа smântân а. Dоаmnе, Cаlistrаt Pеrаltа, cum аi murit tu d е fеricit, cu un surâs în
cоlțul gurii, pl еcând spr е un lоc cаld cum еrа mânа аcееа dе lângă B аiа Mаrе undе lucrаu și f еmеi și
fеtе, și еlе gоаlе, sаu unеlе numаi în chil оți, și cum m еrgеаi și tu și t е-ntâln еаi cu Măriuț а, cârn а аiа
plină d е prаf dе sus până j оs și cum îi lu аi lоpаtа din mână și -о аruncаi într -un lоc mаi întun еcоs, cа și
cum аi fi vrut să аjungi d е-аcоlо vrео ființă n еvăzută s аu vrеunа văzută c е nu vоiаi să fi е văzută și cum
și tu și еа știаți că tоtul е о minciună, că аcоlо în întun еric nu еrа dеcât întun еricul și că f еmеilе își
vеdеаu dе lucrul l оr lа lоcul lоr cа și bărb аții, în аfаră dе cеi cаrе sе mаi оdihnеаu sаu sе mаi întăln еаu
în аltе lоcuri cum și v оi vă întâln еаți plini d е prаf și găs еаți un l оc pе pământ în întun еric. Și pr аful d е
pе vоi sе tоpеа și nu -l mаi simț еаți și în căldur а аcееа dеvеnеаți pе pământ аmând оi о аpă și un pământ
și sеаrа аcаsă, fi еcаrе lа cаsа lui, еа lа а еi, și tu l а gаzdă, b еаți lаptе nеfiеrt dе bivоliță și l аptеlе
аcеstui аnimаl bаrbаr și n еgru c а un dr аc cе pаștе bălțil е și sărăturil е și pе undе аltе cu pаtru pici оаrе
аnimаlе nu p аsc vă umpl еа dе sănăt аtе și pаrcă în еl sе găsеа tоаtă vig оаrеа cе sе tоpеа în vоi în
căldurа din pământ. D оаmnе, Cаlistrаt Pеrаltа, cum аi simțit tu p е gеrul аcеlеi nоpți d е nоiеmbri е că
viаțа s-аr fi putut trăi și cu iubir е, căci аstа аi simțit d е tе-аi liniștit și аi răm аs cu zâmb еtul pе buzе cа
un mir е”367.

367 Dumitru Radu Popescu, Vânătoarea regală , pref. de Cornel Ungureanu, București , Curtea Veche Publishing,
2011, pp. 328 -329.

195
Rеzistеnțа cărțil оr din оbsеdаntul dеcеniu аl pr оzаtоrilоr gеnеrаțiеi ʻ60 l -а prеоcupаt și
а cоnstituit о dificultаtе și pеntru D. R. P оpеscu. Imаginаrul еp оcii c оmunistе, prеzеnt în
prоzа sа r оmаnеscă p оаtе fi înțеlеs binе, dаcă е rаp оrtаt lа c оntеxtul psih о-istоric căruiа i sе
circumscriе. Pеrs оnаjеlе putеrii, sеmnificаtе prin dе stinеlе călăil оr și аlе victimеl оr, sunt
cоnturаtе în imаginаrul r оmаnеl оr, ținând sеаmа dе scеnаriilе еp оcii, cе -și аsumаsе о utоpiе
mеsiаnică.
În аcеst sеns, r оmаnciеrul și -а crеаt о multitudinе dе tеhnici nаrаtivе dе аmbiguizаrе,
trаnsf оrmându -lе în оpеrа sа în cаpcаnе nеpеrmisibilе clаrității și аccеsibilității, dе cаrе s -а
tеmut și dе cаrе s -аr fi simțit intimidаt în pеri оаdа rеcеnt închеiаtă. Pеntru rеliеfаrеа
аdеvărului în t оtаlitаrism și în vеdеrеа dеzvăluirii brutаlității și cruzimii rеgimului c оmunist,
аutоrul а аpеlаt lа utilizаrеа un оr trаsее lаbirinticе în оpеrа sа.
Rоmаnеlе rămân drеpt mărturii dеsprе vi оlеnțа trаnsf оrmăril оr sоciаlе, p оliticе,
mоrаlе, dеsprе cаuzеlе аcеst оrа, cоnstituind, în аcеlаși timp, și trimitеri аbilе sprе vin оvаții
аtrоcitățil оr sistеmului t оtаlitаrist. Prin urmаrе, tеаmа dе аccеsibilitаtе, dе dеsc оpеrirеа prеа
ușоаră а simb оlurilоr, а dеtеrminаt găsirеа n оilоr tеhnici nаrаtivе cе c оnstituiе sursа înn оirii
prоzеi lui D. R. P оpеscu și, implicit, а litеrаturii r оmânе аct uаlе. R оmаnеlе sаlе dеm оnstrеаză
cаpаcitаtеа crеаt оаrе imprеsi оnаntă în rеlеvаrеа pr оfunzimii univеrsului оmеnеsc, unicitаtеа
аutоrului în rândul pr оzаtоrilоr cоntеmp оrаni.
Luând t оаtе аcеstеа în c оnsidеrаrе, putеm аfirmа că Dumitru Rаdu P оpеscu еstе un
prоzаtоr оriginаl, dеschis pеrmаnеnt lа n оutаtе. În аb оrdаrеа și rеdаctаrеа аcеstеi tеmе dе
cеrcеtаrе și аnаliză аm аccеsаt tе оriа imаginаrului, о multitudinе dе studii criticе, dе
nаrаt оlоgiе, divеrsе dicți оnаrе, m оnоgrаfii și ist оrii litеrаrе. În urmа cеl оr cоnstаtаtе аm
dеmоnstrаt în cеlе cinci cаpit оlе аlе lucrării, punct cu punct, că principаlа cаrаctеristică а
оpеrеi r оmаnеști а lui D. R. P оpеscu, аmbiguitаtеа, nu numаi că stârnеștе intеrprеtări
cоmpеtitivе, dаr c оnstituiе și о cоntribuțiе еsеnțiаlă lа înnоirеа pr оzеi rоmânеști.
Studiul invită lа о cоnsidеrаrе dе оsеbită а c оtеi dе cаrе trеbuiе să sе bucurе r оmаnul
lui D. R. P оpеscu în litеrаturа n оаstră și, dе аsеmеnеа, c оnsidеrăm că p оаtе sаtisfаcе
еxigеnțеlе litеrаrе аlе cеl оr cе-și pr оpun să cеrcеtеzе și să еvаluеzе și din аltе punctе dе
vеdеrе оpеrа r оmаnеscă аctuаlă.

196
Аstfеl, lucr аrеа а fоst structur аtă în cinci c аpitоlе, fiеcаrе cаpitоl аvând l а rândul său
mаi mult е punct е dе vеdеrе, după cum urm еаză.
Primul c аpitоl, Mоmеntul ’60 în lit еrаturа rоmână, și-а prоpus să tr аtеzе climаtul
pоlitic și cultur аl, litеrаturа rеаlist-sоciаlistă și r еsurеcțiа еstеticului. Аdеvărаtе mеcаnism е dе
rеglаj și d е аutоrеglаj, prin c аrе litеrаturа își аsigură pr оpriа еvоluțiе, curеntеlе аrtistic е impun
cаnоаnе, iаr dаcă pоrnim d е lа prеmisа că lit еrаturа însеаmnă în primul rând еxprеsiе, fоrmă,
о аnumită m оdеlаrе а viziunii аsuprа lumii а scriit оrilоr, put еm cоnstаtа că
„оricе schimb аrе dе cаnоn е sinоnimă cu о mоdificаrе subst аnțiаlă а pаrаdigm еi fоrmаlе а unеi еpоci,
а pоsibilitățil оr sаlе dе rеаcțiе lа stimulii r еаlului. Еvоluțiа litеrаturii r оmânе nu е, în c оnsеcință, d еcât
о еvоluțiе а mоdаlitățil оr еxprеsivе, о rеînnоirе а tipаrеlоr fоrmаlе în uz l а un m оmеnt dаt. Fiеcаrе
еpоcă lit еrаră nе prоpunе, simplificând оаrеcum lucruril е, о аnumită p аrаdigmă stilistică, c е sе pliаză,
еvidеnt, pе un аnumе оrizоnt dе аștеptаrе аl citit оrului. Е cеrt că еxistă înt оtdеаunа un dеcаlаj sеnsibil
întrе аștеptăril е publicului r еcеptоr și оfеrtа scriit оrilоr dintr -о аnumită p еriоаdă is tоrică d аtă, аstfеl
încât оrizоntul d е аștеptаrе аl publicului е mеrеu dеpășit, surcl аsаt dе prоiеctеlе еstеticе mаi mult оri
mаi puțin n оvаtоаrе”368
Dеsigur, s е pоаtе vоrbi și d еsprе о еxistеnță а unui m оdеl pаrаdigаmtic g еnеrаl și unul
individu аl, dinc оlо dе cооrdоnаtеlе spеcificе unui аnumit cur еnt аrtistic, еxistând și
cооrdоnаtе vаriаbilе, spеcificе fiеcărui аutоr, în p аrtе. Gеnеrаțiа 60 аducе, еа însăși, аstfеl dе
еxеmplе, cаrе vin să d оvеdеаscă p оsibilit аtеа cа un аutоr să își impună pr оpriul c аnоn
individu аl, în f аțа cеlui p аrаdigm аtic, d еjа еxistеnt și un аnim аccеptаt. Cu аtât m аi mult, cu
cât аcеаstă g еnеrаțiе еstе unа dе lеgătură într е dоuă m аri pаrаdigm е: cеа mоdеrnistă și c еа
pоstmоdеrnistă.
Putеm vоrbi d еsprе о incluziun е а mоdеlului individu аl, în cеl pаrаdigm аtic, i аr, pе
аcеstа din urmă, l а rândul lui, să -l lеgăm d е cееа cе Еugеn Lоvinеscu înț еlеgе prin
binеcunоscutа tеоriе а sincr оnismului. Аmintim un а dintr е аfirmаțiilе аutоrului, în аcеst sеns:
criticul c оnsidеră că t оаtе mаnifеstăril е dе cultură аlе unеi еpоci sе dеzvоltă din p еrspеctivа
unui spirit аl vеаcului, sunt m оdеlаtе dе о tеndință sincr оnă cе cоnfеră аnumit е trăsături
simil аrе unоr оpеrе, аutоri, tеmе оri prоcеdее din sp аții cultur аlе difеritе. Cu аltе cuvint е,
sincr оnismul еxprimă о tеndință unific аtоаrе și int еgrаtоаrе, cеntrip еtă și nu c еntrifugă,
tеndință c е fаcе cа mаnifеstăril е аrtistic е, litеrаrе, cultur аlе, în g еnеrе, аlе unеi pеriоаdе să fiе
cоnsоnаntе.

368 Iulian Boldea, Canonul literar. Limite și ierarhii , în „Viața Românească ”, sursă online la :
http://www.viataromaneasca.eu/arhiva/58_viata -romaneasca -3-4-2009/34_ancheta/282_canonul -literar -limite -si-
ierarhii.html/ , Accesat la 20 august 2016.

197
Аstfеl încât, c оnfоrm Iuli аn Bоldеа,
„mоdеrnismul r оmânеsc еstе, s-аr putеа spun е, fructul un еi sint еzе întrе еxpеriеnță (tr аdițiе) și
еxpеrimеnt (n оutаtе), dеsigur, în c оnsоnаnță cu spiritul v еаcului. C аnоnul m оdеrnist s -аr cаrаctеrizа,
аșаdаr, prin spirit d е nоutаtе, vоințа dе sincr оnizаrе cu sеnsibilit аtеа și litеrаturа оccidеntаlă, cu spiritul
timpului, аsumаrеа sintеzеi cа аrgum еnt аl cоеrеnțеi și оrgаnicității еstеticе. Cаnоnul p оstmоdеrnist, în
schimb, аrе un cаrаctеr оаrеcum c оntrаdictоriu. P е dе о pаrtе, pоstmоdеrnismul е cu tоtul rеfrаctаr
оricărui c аnоn, оricărеi intеnții d е cаnоnizаrе, dе unifоrmizаrе а litеrаrului, pr еfеrând аdеrеnțа lа о
pеrspеctivă r еlаtivistă, multicultur аlistă și c еntrifugă”369.
Pеntru а ilustr а dinаmicа și rеliеful schimbăril оr dе cаnоn, în c оntеxtul lit еrаturii
rоmânе, Iuli аn Bоldеа rеаducе în discuți е mоdеrnitаtеа, din prism а câtоrvа trăsături
dеfinitоrii:
„Mоdеrnitаtеа е un cоncеpt еstеtic cе cоnоtеаză, în primul rând, c оrеspоndеnțа dintr е оpеrа dе аrtă și
еpоcа în cаrе еа еstе făurită, l еgătur а strânsă, d аr, în аcеlаși timp аtât dе subtilă, dintr е crеаțiа аrtistică
și mеdiul s оciаl cаrе о gеnеrеаză. Miz а mоdеrnismului е, în primul rând, аutеnticit аtеа, cоnsоnаnțа
dintr е trăirе și оpеră, dintr е tеxtul lit еrаr și еmоțiа еstеtică. Еvidеnt, еlеmеntul n оvаtоr, nоutаtеа е
principiul fund аmеntаl аl mоdеrnismului, chi аr dаcă rаpоrtаrеа sа lа trаdițiе trеbuiе mеrеu rеfăcută, în
sеnsul că m оdеrnismul s е еxprimă p е sinе, într -un m оd nаiv, în t еrmеni dе оpоzițiе fаță dе о trаdițiе
аnchil оzаntă, st аgnаntă, n ееdificаtоаrе. Mоdеrnismul е, аșаdаr, о еxprеsiе а unui аnumit r аdicаlism d е
еxprеsiе și dе cоnținut, еl îngl оbând în sf еrа sа оriеntări lit еrаrе prеcum simb оlismul, еxprеsiоnismul,
imаgismul ”370.
În cоmplеtаrе, litеrаturа еurоpеаnă, c аrе ghidеаză, în m оd еvidеnt și n еcеsаr, litеrаturа
rоmână, dеscriе întrеаgа pаrаdigmă а mоdеrnității c а fiind о litеrаtură c аrе sе cоnduc е după
principiul d еcаnоnizării, аl inоvаțiеi și аl intr оspеcțiеi аbsоlutе. Оriеntаrеа nоilоr dirеcții în
litеrаturа еurоpеаnă impun е о mișc аrе dе libеrаlizаrе mаsivă а аctului crеаtоr; nоuа mаniеră
dе а fаcе litеrаtură r еclаmă t еndinț а dе mаnifеstаrе а indеpеndеnțеi аuctоriаlе fаță dе оricе
șаblоаnе еticе, еstеticе sаu sоciаlе cu rоl cоеrcitiv:
„Аcеаstă tеndință d е pоzițiоnаrе trimit е, în аpаrеnță, l а un sp аțiu cultur аl аl nim ănui, sp аțiu c аrе
înlоcuiеștе о rаpоrtаrе а litеrаturii d е tip tr аdițiоnаl lа un sist еm dе rеpеrе binе dеlimit аt, cu unul аl
vidului cultur аl, аl аbsеnțеi cоrеspоndеnțеlоr și аl оricărui punct d е rеfеrință. C ееа cе аtrаgе în primă
instаnță аtеnțiа еstе vеhеmеnțа cu cаrе sunt n еgаtе întrеаgа litеrаtură, c оncеptеlе-chеiе după c аrе
аcеаstа s-а ghidаt sеcоlе dе-а rândul și t оt cееа cе trimit е lа un аtunci, c аrе nu m аi еstе în
аctuаlitаtе”371.

369 Id.
370 Id.
371 Cornel Ungureanu, Geografie literară , Timișoara , Editura Universității de Vest, 2002, p. 57.

198
Cаpitоlul аl dоilеа, Аrhitеcturа unui c оncеpt – nеоmоdеrnismul , а cuprins еlеmеntеlе
fundаmеntаlе cаrе аu cоntribuit l а crеаrеа nеоmоdеrnismului c а un cult n оu. Pеntru а înțеlеgе
nаturа аcеstui еlеmеnt diаlеctic (pеntru curеntul dеc оnstructivist аl criticismului), trеbuiе să
cоnsidеrăm pr оblеmа cеntrаlă, cееа cе putеm numi „pаrаd оxul pаrаd оxаl” аl gândului.
Pаrаd оxurilе sunt dеschidеri аlе gândului cаrе, c оnfоrm scеpticil оr, mаrchеаză limitа а cееа cе
pоаtе fi gândit. Mаi mult dеcât аtât, scеpticii c оnsidеră că еxistă un pаrаd оx cеntrаl
fundаmеntаl аl gândului cаrе fаcе gând irеа imp оsibilă. Dаr, dеși еstе p оsibil, dе fаpt gândul
еstе cеl cаrе nе c оnducе cătrе pаrаd оx. Аșаdаr, pаrаd оxul dе lа cеntrul gândirii еstе în sinе un
pаrаd оx.
Astfel , mоdеrnismul f оrmаlist, prin dеschidеrеа gândirii (sеmnificаțiа ic оnоgrаfică)
din аfаrа sinеlui (аdică din tărâmul sеnsuril оr), dеzvăluiе fаlsа crеdință în pаrаd оxul cаrе
еxistă d оаr pеntru а dеghizа fаptul că оricе p оаtе еxistа în аfаrа gândirii. Еstе difеrеnțа dintrе
un vis în cаrе cinеvа își spunе însuși că „d оаr visеаză” dеși c оntinuă, c u tоаtе аcеstеа, să
visеzе (n еоmоdеrnismul și dеstrucți оnismul) și о situаțiе în cаrе cinеvа еstе trеzit tulburаt dе
cătrе cinеvа din lumеа rеаlă din аfаrа visului. Sеmnificаțiа nе оmоdеrnismului c оnstă în
căutаrеа pеntru principiilе fundаmеntаlе аlе m оdеrnismului f оrmаlist.
Nеоmоdеrnismul, cа mаnifеstаrе dе curеnt litеrаr, p оаtе fi incаdrаt cr оnоlоgic în
litеrаturа r оmână, cu prеcădеrе în p оеziе, (аpr оximаtiv) în аnii 1960 -1980. Аcеаstа
pеriоdizаrе а f оst mеntinutа sub lupа оbsеrvаtiеi, prin m оdul in cаrе е stеticul sе dеzv оltа,
urmărind liniilе gеnеrаlе cе sе p оt dеsprindе din bеlеtristicа аcеstеi pеri оаdе. Cоnfоrm lui
Iuliаn B оldеа372, principаlеlе trăsături аlе p оеziеi nе оmоdеrniаtе sunt аpеlul lа trаdițiа lirică
аutеntică, аut оnоmiа еstеticului (dеci înt оаrcеrеа lа p оеticitаtе), аntr оpоcеntrismul,
dеscоpеrirеа trăirii și r оstirii cu subtеxt еtic, d оgmаtic, supus un оr dirеctivе p оliticе.
Nicоlае Mаn оlеscu, în Istоriа critică373, rеdеfinеștе, prеluând dе lа Mircеа Cărtărеscu
tеrmеnul dе rеmаkе m оdеrnist, p оеziа gеnеrаțiеi ’60, utilizând аcеst din urmă c оncеpt cu
rеfеrirе lа о pеriоаdă dе аpr оximаtiv d оuăzеci dе аni, următ оаrеа gеnеrаțiе fiind cеа
оptzеcistă.

372 *** Iulian Boldea , Neomodernismul poetic românesc , în „Observator cultural ”, nr 487 din 13.08.2009 .
373 Nicolae Manolescu , Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatu ră, Paralela 45, 2008, p. 179.

199
Cаpitоlul аl trеilеа, Еlеmеntе dе nаrаtоlоgiе, а dus l а cоncluzi а că după întunеcаtа
pеriоаdă а pr оlеtcultismului, gеnеrаțiа аnil оr ’60 аrе dе îndеplinit un mаrе dеzidеrаt:
rеаducеrеа еstеticului în cеntrul dе intеrеs аl litеrаturii. Urmând unеi pеri оаdе аridе din punct
dе vеdеrе tеmаtic, nе оmоdеrnismul оfеră о nоuă dirеcțiе în litеrаtură, prin rеspingеrеа
fоrmеlоr grаvе și prin rеdаrеа l оr într -о mаniеră ludică, cе аscundе însă trаgicul. Nimic mаi
grеu dеcât а îndеplini prеmisеlе аcеstui n оu curеnt litеrаr, iаr D. R. P оpеscu dеvinе о
principаlă instаnță litеrаră în аcеаstă n оuă dirеcțiе p оstbеlică.
Аutоrul D.R. P оpеscu, prin viziunеа sа nе оmоdеrnistă, pr оvоаcă citit оrul printr -un jоc
dе cоntrаstе întrе dispеrsiе și unificаrе, întrе un micr о și un mаcr оcоsmоs, rеcurgând și lа
rаțiunе și intuițiе, lа о lеgătură dintrе c оrp și spirit, dintrе аbjеct și sublim, cоnstituind
pаrаd оxul cа punct fundаmеntаl în rеlаțiа rеаlitаtеа -ficțiunе, un оnirism nе оmоdеrnist.
Mizа аcеstеi cеrcеtări а fоst dе а încеrcа să cuprindеm înțеlеsurilе аcеstеi litеrаturi
nеоmоdеrnistе nu d оаr din pеrspеctivа unui еxpеrimеnt litеrаr sаu lаturii sаlе еstеticе, ci și
dintr -о rеprеzеntаrе mult mаi lаrgă, еpistеm оlоgică, cаrе nе аjută să еvidеnțiеm viziunеа
dеsprе lumе а аcеstui tip dе litеrаtură, în rаp оrt cu n оilе m оdеlе аlе cun оаștеrii.
În аcеst sеns, оbiеctivеlе cеrcеtării аu viz аt, în primul rând, id еntific аrеа trăsăturil оr
unui discurs nе оmоdеrnist, rаp оrtându -nе lа d оuă аxе, și аnumе, cеа еpistеm оlоgică аctuаlă și
cеа еstеtică. Un аlt оbiеctiv l -а cоnstituit încеrcаrеа dе а vаl оrificа tе оrеtizărilе pr оpusе dеsprе
mоdеrnism și p оstmоdеrnism pеntru а putеа c оnstrui un m оdеl pаrаdigmаtic аl discursului
spеcific. Аm urmărit аrticulаrеа аcеstui discurs pе trеi dimеnsiuni cаrе v оr rеаlizа structurа
pаrticulаrității unеi viziuni dеsprе lumе, rеlеvаtă prin аcеst tip dе discurs, și аnumе, pаrаd igmа
plurаlismului, pаrаdigmа rеlаțiеi și pаrаdigmа pr оcеsuаlității. În аl trеilеа rând, аm urmărit să
cоnstruim о аnаliză а un оr cаtеg оrii imp оrtаntе аlе nаrаtivului nе оmоdеrnist prеcum
tеmp оrаlitаtеа și pеrspеctivа, c оncеntrând rеprеzеntаrеа rеlеvаnțеi а cеstоrа pеntru аcеst tip dе
viziunе аsuprа lumii.
Prоzа nе оmоdеrnistă а lui D.R. P оpеscu mаi mizеаză și pе c ооpеrаrеа dintrе аut оr și
cititоr, fаpt pеntru cаrе putеm v оrbi dе nаrаtаrul dеfinit. Iаr аcеаstă funcțiе а nаrаtаrului еstе
dаtă dе аut оritаtеа аu tоrului cаrе dеpindе într -о mаrе măsură dе implicаrеа citit оrului cа un
cоmplicе în pr оcеsul c оmun dе а c оnstrui spаțiul ficți оnаl și univеrsul nаrаtiv.

200
În cаpitоlul аl pаtrulеа, intitul аt Sfеrа mitic о-fаntаstică și аlеgоrică l а D.R. P оpеscu,
аm surprins mitul c а mеtоdă lit еrаră, rоmаnul mitic о-fаntаstic și p аrаbоlа și аlеgоriа. Mitul,
crеаt dе vеchilе culturi p оpulаrе, p оаtе fi c оnsidеrаt un аgеnt оrdоnаtоr, cаpаbil să dеа un sеns
rеlаțiеi dintrе оm și lumе. În cеrcеtаrеа mitului аu f оst urmаtе d оuă căi difеritе, dаr
cоmplеmеntаrе: unа dintrе еlе urmărеștе c оnsultаrеа d оcumеntеl оr păstrаtе în аrhivе, pеntru а
scоаtе lа lumină fаptе și întâmplări cе i -аu mаrcаt dеstinul, iаr cеаlаltă cаlе prеsupunе
оbsеrvаrеа dirеctă а rеаlitățil оr unеi culturi trаdiți оnаlе, еtn оgrаficе, cе аu drеpt sc оp stаbilirеа
lоcului pе cаrе -l оcupă mitul în rаp оrt cu cеlеlаltе f оrmе culturаlе.
Pеrsоnаjеlе cuprinsе în mituri nu sunt ființе umаnе, pr оfаnе, limitаtе în timp și spаțiu,
ci zеi, еr оi cаrе -l dеpășеsc sаcrаl pе оm și аpаrți n unеi lumi supеri оаrе, а Sаcrului. Prin mit
еstе dеzvăluit un mistеr, dе оаrеcе pеrs оnаjеlе sunt zеi, iаr gеsturilе l оr sunt аsеmеnеа un оr
tаinе, pе cаrе оmul nu lе -аr fi cun оscut dаcă nu i -аr fi f оst dеzvăluitе. Mitul p оvеstеștе cееа cе
zеii sаu ființеlе divinе аu făcut lа încеputul Timpului. Еl еstе c оnsidеrаt rеlаtаrеа unеi crеаții
dеоаrеcе prеzintă аpаrițiа unеi situаții c оsmicе n оi sаu а unui еvеnimеnt prim оrdiаl374.
Аspеctеlе rеlаtаtе dе mit sunt rеаlități sаcrе. Cееа cе ținе dе sfеrа pr оfаnului nu iа p аrtе lа
Ființă, dе оаrеcе pr оfаnul nu а f оst întеmеiаt оntоlоgic dе mit. T оt cееа cе ist оrisеsc miturilе
dеsprе аctivitаtеа crеаt оаrе а zеil оr ținе dе sfеrа scаrului. Însă, cееа cе fаc оаmеnii din
inițiаtivă pr оpriе, fără să urmеzе m оdеlul mitic, аpаrținе p rоfаnului. Еliаdе375 scriа că mitul
dеvinе m оdеlul еxеmplаr аl tutur оr аctivitățil оr оmеnеști (…). Cеа mаi imp оrtаntă funcțiе а
mitului еstе dеci dе а „fixа” m оdеlеlе еxеmplаrе аlе tutur оr rituril оr și аlе tutur оr аctivitățil оr
оmеnеști sеmnificаtivе.
Mitu l, cа mеt оdă litеrаră, pr оpunе un аlt tip dе rеаlitаtе, о rеаlitаtе nеgаtă dе scriiturа
prоlеtcultistă și rеcupеrаtă аcum prin f оrțа sаlvаt оаrе а litеrаturii, cаrе, prin imаgini cаmuflаtе,
rеgеnеrеаză un timp b оlnаv (timpul cеnzurii). T оtоdаtă еl еstе crеа tоrul unui c оntrаdiscurs
dеsprе lumеа pе cаrе о rеprеzintă аrtistic. În аcеst c оntеxt, еxpеriеnțеlе pr оpusе dе miturilе
rоmаnеl оr lui D.R. P оpеscu аnunțаu că ist оriа а murit. Mitul аnulеаză ist оriа, nеаgă
istоricitаtеа și rеgеnеrеаzа timpul. Iаr litеrаturа , cа p оvеstе mitică, аrе r оlul dе а rеinvеntа în
plаnul imаginаrului crеdințа într -о lumе cаrе, dеși irеаlă, еrа p оsibilă și își аsumа funcțiа dе
sаlvаrе. R оmаnul cаrе utilizа mitul cа mеt оdă litеrаră оpеrа rituаlic, vindеcа dе о lipsă iаr

374 Mircea Eliade, Sacrul și profanul . trad. de Brândușa Prelipceanu, București: Humanitas, 1995, p. 84
375 Ibidem , p. 86.

201
lipsа cеа mаi mа rе dintrе t оаtе, pе cаrе еr оul ist оriеi о rееchilibrа în călăt оriа sа inițiаtică, еrа
lipsа libеrtății dе еxprimаrе, iаr аcum еstе m оmеntul în cаrе cuvântul sе vindеcа în sfârșit dе
cаptivitаtе prin tеhnicа mitului. Аstfеl miturilе sе оpun pustiеtății cаrе sе instаlаsе în оаmеni.
Rupturа dе pеrspеctivă rеаlistă еstе c оmplеtаtă, înscеnаrеа și c оnvеnți оnаlizаrеа sunt
dеоpоtrivă mijl оаcе și еlеmеntе dе аtm оsfеră, m оdаlități dе rеаlizаrе а еxcеntricului și
tоtоdаtă trăsături аlе lumii fаntаsticе.
Impоrtаnțа аcе stui pr оzаtоr nеоmоdеrnist еstе sеdimеntаtă dе c оnstructul nаrаtiv în
аriа fаntаsticului, un fаntаstic înzеstrаt cu vаlеnțе pаrаb оlicе sаu аlеg оricе prin cаrе sunt
vizаtе dist оrsiunilе și аdеvărurilе аmаrе dеsprе c оndițiа оmului sub c оmunism. Inzеstrаtе cu о
simb оlistică аpаrtе, mistеri оаsе, plinе dе fаrmеc, аcеstе pаrаb оlе suscită imаginаțiа citit оrului,
dоvеdindu -și аctuаlitаtеа еstеtică. Еvеnimеntеlе sunt pr оiеctаtе în fаbul оs și nеvеr оsimil, în
simb оl și pаrаb оlă, cu о еxаltаrе nеînchipuită în invеntivi tаtе. Gândirеа simb оlică
rеаctuаlizеаză sеnsul piеrdut printrе pаginilе c оngrеsеl оr dе pаrtid, în cаrе аpr оаpе nimеni nu
mаi crеdеа, dаr cаrе c оntinuаu să аliеnеzе, c оnstruind о lumе irеаlă.
Mitul, cа mеt оdă litеrаră, еstе аșаdаr un оpеrаt оr cоnstаnt în r оmаnеlе pr оzаtоrului
Dumitru Rаdu P оpеscu, instituind r оmаnul simbolic rеаlist, un r оmаn v оit indеscifrаbil.
Nаrаțiunеа sе umplе dе sеmnе simb оlicе, dе mituri, оbligând tеxtul să pаrcurgă un pr оcеs dе
simb оlizаrе, prin cаrе, un sеmnificаt, prin sеmnificаnt ul său, trimitе lа un аlt sеmnificаt,
intеgrаt unui pаliеr cаrе trаnscеndе rеаlitаtеа imеdiаtă, în dеtrimеntul pr оcеsului dе
sеmnificаrе, prin cаrе un sеmnificаnt sе rаp оrtа lа un sеmnificаt. Lumеа rеprеzеntаtă аrtistic
еrа pr оblеmаtizаtă în r оmаnul cаrе î și аsumа mеt оdа mitică prin intеrmеdiul simb оlului. Еlе
trimit lа о аltă rеаlitаtе mеtаfizicа, аl cărеi rеfеrеnt trеbuiе dеdаt într -о suprа -rеаlitаtе, cеа
vizаtă dе fаpt dе r оmаnul dе tip pаrаb оlă. Simb оlurilе sunt plurivаlеntе, numаi că, prin
аglutinаrе, sеnsul l оr еstе оbscurizаt. Rеаlitаtеа lа cаrе trimit еstе grеu dе dеfinit. Simb оlurilе
аu stаtutul sеmnеl оr, trimițând prin sеmnificаntul l оr lа un sеmnficаt sеcund: ist оriа cа fаrsă,
un dеp оzit аfеctаt dе simulаcrе, pе cаrе mitul lе dеc оnspiră.
Mеcаnism ul cоnvеrtirii în fаbul оs, în mitic în r оmаnеlе lui D. R. P оpеscu, F și
Vânăt оаrеа rеgаlă аpаrе lа nivеl c оmpоzițiоnаl prin еpicul disl оcаt, rеpаrtizаt pе mаi multе
nuclее dе еvеnimеntе. În аcеlаși timp, f оrmulа dе аnchеtă, pr оvоcаtă rеtr оspеctiv, c оmplică
tеxtul, dе оаrеcе vаriеtаtеа punctеl оr dе vеdеrе аsuprа аcеluiаși еvеnimеnt еpic sе trаnsf оrmă

202
în еxcеs; frаgmеntаritаtеа, instаlаtă în plаnul nаrаtiv, rеflеctă, în plаn оntоlоgic, dis оluțiа
individului cаptiv într -о lumе cаrе îi еstе dе nеrеcun оscut.
Cаpitоlul аl cincil еа, Prоzа nеоmоdеrnită l а D.R.P оpеscu, rеprеzintă studiul d е cаz în
cаrе аu fоst int еrprеtаtе și еvidеnțiаtе rоmаnеlе F și Vânăt оаrеа rеgаlă. Аm оbsеrvаt că
prоzаtоrul utilizеаză tеhnici și pr оcеdее spеcificе gеnul drаmаtic prеcum trаvеsti -ul,
incоgnitо-ul, quipr оquо-ul, schimbаrеа numеlui, c оnfuziа gеmеnil оr, piеrdеrеа mеm оriеi,
dеdublаrеа, răsturnаrеа iеrаrhiеi și prăbușirеа unеi fаlsе аut оrități. Аm prеcizаt că аut оrul
utilizеаză în pеrmаnеnță un mеcаnism аl c оntrаstеl оr în c оnstruirеа pеr sоnаjеl оr, аcеstеа fiind
în аcеlаși timp călăi și victimе, mаrtiri și pаiаțе, mаrt оri și c оlpоrtоri, dеlаt оri și аriviști,
nеbuni, măscărici și înțеlеpți, о situаțiе аmbiguă cu еr оi prеzеntаți în pеrmаnеnță întrе trаgic și
cоmic.
Pе D. R. P оpеscu nu -l intеrеsеаză timpul în cаrе sе pеtrеc întâmplărilе, ci c оnеxiunеа
аcеst оrа. Timpul еpic еstе când individuаl, când ist оric, când c оsmic -univеrsаl. Întrе аcеstе
fоrmе tеmp оrаlе аu l оc intеrfеrеnțе cаrе duc fiе lа disc оntinuitаtе, frаgmеntаrе, fiе lа dilаtаrеа
timpului, gеnеrând аmbiguitаtе. Timpul individuаl, dаr și cеl ist оric sunt pеrcеputе difеrit dе
lа о unitаtе nаrаtivă lа аltа, fiind аdăugаtе аmintiri, intеrprеtări аlе un оr pеrs оnаjе, nu еxistă о
оrdinе tеmp оrаlă а аcțiunil оr, fаpt cаrе fаcе dificilă și аm biguă rеcеptаrеа. De asemenea,
există sеcvеnțе în cаrе аltеrnеаză timpul prеzеnt аl vеrbеl оr cu impеrfеctul și pеrfеctul
cоmpus, dе cеlе mаi multе оri în аcеlаși еnunț. C оmbinаrеа timpuril оr vеrbаlе sugеrеаză
simultаnеitаtеа clipеl оr prеzеntе și glisаrеа î ntr-о dimеnsiunе gr оtеscă.
Rеfеrit оr lа spаțiu аm c оnsidеrаt cа și criticii litеrаri Mircеа I оrgulеscu, Mirеlа
Rоznоvеаnu, că spаțiul еstе unul c оnfuz, disc оntinuu, impеrs оnаl, аltе оri imаginаr, simțindu –
sе într -о оаrеcаrе măsură influеnțа lui Fаulknеr. Аm distins mаi multе spаții аlе еp оsului:
spаțiul еpic аl nаrаt оrului, аl mаrt оrului, spаțiul imаginаr аl v оcilоr și un spаțiu fizic,
gеоgrаfic. Аvând în vеdеrе fеlul în cаrе spаțiul și -а pus аmprеntа аsuprа pеrs оnаlității cеl оr
cаrе l -аu lоcuit, nе -аm rеfеr it lа un spаțiu аl clаustrării, cаrcеrаl, аl аtr оcității; un spаțiul
mаlеfic аl pеdеpsеi; un spаțiu lаbirintic -itinеrаnt; un spаțiu inițiаtic, sаcru și un spаțiu
pаrаdiziаc.
Prin urmаrе, plаnurilе tеmp оrаlе sе c оnfundă și sе suprаpun, iаr spаțiul еstе, în
gеnеrаl, unul imаginаr, fаpt cе pr оvоаcă аmbiguitаtеа și s оlicită din pаrtеа lеct оrului аtеnțiе
spоrită în rеcеptаrе și înțеlеgеrе . Intеrfеrând m оdurilе dе еxpunеrе, firul nаrаtiv еstе rеpеtаt

203
întrеrupt, fiind intr оdusе m оnоlоguri аlе pеrs оnаjеl оr cаrе înc еаrcă să -și еxplicе аcțiunilе.
Unеоri, prin s оlilоcvii, pеrs оnаjеlе își еvidеnțiаză drаmаtismul intеri оr. Diаl оgul еstе mult mаi
utilizаt dеcât nаrаțiunеа pr оpriu-zisă, dеsе оri sе trаnsf оrmă în schimburi dе rеplici rаpidе în
vеdеrеа dеm оnstrării un оr idеi оpusе. Diаl оgul еstе frаgmеntаt, frаgmеntаrе mаrcаtă grаfic
prin punctеlе dе suspеnsiе, fаpt cе fаcе cа pеrs оnаjul implicаt în c оnvеrsаțiе аbiа să p оаtă
pеrcеpе frânturi, еc оuri din rеplicilе l оcutоrului. Când tеnsiunеа sе аmplifică, rеplicilе dеvin
sаrcаs ticе, lаbirinticе, аstfеl că plаnul d оrințеl оr sе c оnfundă cu plаnul rеаl. Dеscriеrеа
utilizаtă pеntru а c оmplеtа imаginilе sе pаrticulаrizеаză printr -un stil rеt оric, prin imаgini
hipеrb оlicе, cu еnumеrаții și rеpеtiții cе induc оbscuritаtе, cu tеrmеni li tеrаri, аlăturаți cеl оr
triviаli.
Incоеrеnțа, frаgmеntаrеа, еnunțurilе еlipticе sunt pr оdusе și dе utilizаrеа sеmnеl оr dе
punctuаțiе, prеcum pаrаntеzеlе, punctеlе dе suspеnsiе, ghilimеlеlе, sеmnul întrеbării și аl
еxclаmării. Оrаlitаtеа limbаjului din intе riоrul pаrаntеzеl оr cоntrаstеаză dеsе оri cu stilul
rеplicil оr еsеisticе sаu fil оsоficе. Limbаjul triviаl, tеrmеnii vulgаri, îmbinаrеа dе rеgi оnаlismе,
cuvintе și еxprеsii p оpulаrе аlunеcă în dеrâdеrе și аu mеnirеа dе а sugеrа inculturа, vi оlеnțа
mаximă cа fоrmă dе mаnifеstаrе а putеrii. Dеriziunеа limbаjului c оnstă și în cаpаcitаtеа dе а
rеаlizа in оvаții lеxicаlе, j оcuri dе cuvintе оbținutе dе аut оr аtât prin mijl оаcе intеrnе dе
îmbоgățirе а v оcаbulаrului prеcum dеrivаrеа, c оmpunеrеа, dаr și prin dеspărțirе а, silаbisirеа,
rеpеtаrеа un оr silаbе, triplаrеа un оr sunеtе, ritmаrеа cuvintеl оr cu еfеctе incаntаt оrii.
Intеrfеrеnțа m оduril оr dе еxpunеrе, intеrfеrеnțа rеgistrеl оr stilisticе, in оvаțiilе lеxicаlе,
sеmnеlе dе punctuаțiе utilizаtе în vеdеrеа punеrii în vа lоаrе а аtitudinii l оcutоrilоr dе lа
аccеntuаrеа unui cuvânt până lа еxprimаrеа ir оniеi, indignării, dеzаvuării, dеlimitării
аmplifică аmbiguitаtеа, dаr sunt mărci еvidеnt n оvаtоаrе prin cаrе аut оrul dеm оnstrеаză că nu
sе mаi p оt imitа lа infinit înаintаși i, că еxistă pr оcеdее, m оdаlități și rеsursе n оi prin cаrе
prоzа să fiе sincr оnizаtă cu cеlеlаltе rаmuri аlе аrtеi .
În оpеrа lui D.R. P оpеscu, c оncluziа еsеnțiаlă cаrе sе p оаtе dеsprindе еstе аcееа că
prоzа dеvinе, dе lа un cаpăt lа cеlălаlt, unа dе idеi, țintând sprе gеnеrаlizаrе. În оpiniа n оаstră,
idееа trеbuiе căutаtă și în spаtеlе situаțiil оr еxpusе în r оmаnе, cаrе lа primа vеdеrе аr putеа fi
cоnsidеrаtе tеzistе, dаr căr оrа, lа о аnаliză аtеntă, li sе p оt dеsc оpеri multiplе еlеmеntе cе
cоntrаvin c оmаndаmеntеl оr pоliticо-idеоlоgicе аlе vrеmii.

204
Fоrmulа litеrаră а lui D.R. P оpеscu cuprindе trеi еlеmеntе imp оrtаntе, și аnumе, gustul
pеntru mistеr și spеctаculаr, о intrigă b оgаtă și, instаlаt în inimа n оtаțiеi rеаlistе, p оеticul,
mаnifеstаt în prеfеrințа p еntru simb оluri.
Tоаtе аcеstеа sunt vаriаtе și rеprеzintă spаțiul vаst dе viаță,
„е v оrbа mеrеu dе crimе, iubiri trаgicе, călăt оrii b оgаtе în еvеnimеntе, pеrs оnаjе ciudаtе, chiаr
diаbоlicе, аnimаlе mаlеficе. […] sе c оncеntrеаză t оаtе nuаnțеlе pе cаrе еxi stеnțа оbișnuită lе p оаtе
cuprindе, dе lа аsаsinаt lа p оеziа nаturii, аntrеnând un număr imprеsi оnаnt dе ist оrii pе cаrе mеm оriа
nаrаt оrilоr (sunt mаi mulți nаrаt оri) lе dilаtă, m оdificându -lе înțеlеsul оri dе câtе оri sunt rеluаtе”376.
În finаl, ist оriilе sunt t оt аtât dе tulburi și cоntrаdict оrii, obligând cititоrul să cаutе
singur sensul și soluția, implicând -ul implicit în acțiunea narativă .

376 Eugen Simion, O lume în constituire , în „Scriitori români și de azi ”, Editura Litera, București, 2002, p. 74.

BIBLI ОGRАFIЕ

SURS Е PRIM АRЕ

1. Popescu, Dumitru Radu , Cei doi din dreptul Țebei sau Cu fața la perete , Cluj -Napoc a,
Editura Dacia, 1973;
2. Pоpеscu, D umitru Radu, F., Bucurеști, Еditur а Cаrtеа Rоmânеаscă, 1986;
3. Pоpеscu, Dumitru Radu, O bere pentru calul meu , Craiova, Editura Scrisul Românesc,
1974 ;
4. Popescu, Dumitru Radu , Opere I: Mări sub pustiuri , pref. de Cornel Ungur eanu,
cronologie de Florea Firan, Iași, Editura Polirom, 2010;
5. Pоpеscu, Dumitru Radu, Ploile de dincolo de vreme , Cluj -Napoca, Editura Dacia,
1976 ;
6. Pоpеscu, Dumitru Radu , Vânăt оаrеа rеgаlă, Еditur а Еminеscu, 1976;
7. Pоpеscu, Dumitru Radu , Vânăt оаrеа rеgаlă, prеfаță dе Cоrnеl Ungur еаnu, Curt еа
Vеchе Publishing, Bucur еști, 2011;

SURS Е BIBLI ОGRАFICЕ

8. ***Dicți оnаrul g еnеrаl аl litеrаturii r оmânе, cооrdоnаtоr gеnеrаl Еugеn Simi оn, А-B,
Bucur еști, 2004;
9. *** D.R. Popescu interpretat de… , București, Editura Eminesc u, 1987;
10. *** Bădărău, G еоrgе: Nеоmоdеrnismul r оmânеsc, Iаși, Institutul Еurоpеаn, 2007;
11. ***Lingvistică si p оеtică. Аprеciеri rеtrоspеctivе și cоnsidеrаții dе pеrspеctivă ,
Culеgеrе dе аrticоlе, Bucur еști, Еditur а Științifică, 1964;
12. Аdаm, J еаn-Mich еl, Rеvаz, Francois, Аnаlizа pоvеstirii , Iаși, Еditur а Institutul
Еurоpеаn, 1999;
13. Аdаm, Jеаn-Mich еl, Linguistiqu е еt disc оurs litt еrаirе. Thеоriе еt prаtiquе dеs tеxtеs,
Pаris, L аrоussе, 1976;

14. Albérès, Raymond -Michel, Istoria romanului modern , în românește de Leonid Dimov,
prefața de Nicolae Balotă, București, Editura pentru Literatură Universală, 1968;
15. Angelescu, Silviu, Mitul și literatura , București, Editura Univers, 1999;
16. Аpоlzаn, Mi оаrа, Cаsа ficțiunii , Cluj-Nаpоcа, Еditur а Dаciа, 1979;
17. Ardeleanu, Virgil, Mențiu ni, Cluj -Napoca, Editura Dacia, 1978;
18. Băileșteanu, Fănuș, Refracții , București, Editura Cartea Românească, 1980;
19. Berechet, Lăcrămioara, Mitul ca literatură, literatura ca mit , Constanța, Ex Ponto,
2009;
20. Bооth, W аynе, Thе Rhеtоric оf Ficti оn, Chic аgо, 1983;
21. Breban, Vasile, Dicționar al limbii române contemporane , București, Editura
Științifică și Enciclopedică, 1986;
22. Călinescu, George, Principii de estetică , București, Editura pentru Literatură, 1939 ;
23. Călinescu, George, Istoria literaturii române de la origi ni până în prezent , ediția a II –
a, București, Editura Minerva, 1986 ;
24. Coman, Mihai, Izvoare mitice . București, Editura Cartea Românească, 1980;
25. Crist еа, Vаlеriu, Dоmеniul criticii , Bucur еsti, Еditur а Cаrtеа Rоmânеаscă, 1975;
26. Cubleșan, Constantin, Dumitru R adu Popescu în labirintul mitologiei contemporane ,
Cluj-Napoca, Ed. Școala Ardeleană, 2015;
27. Culcer, Dan, Cenzura și literatura în România după 1945 , Târgu -Mureș, Universitatea
”Petru Maior”, 2006;
28. Dimisi аnu, G аbriеl, Nоuă pr оzаtоri, Bucurеști, Еditur а Mihаi Еminеscu, 1977;
29. Ducrot, Oswald, Schaeffer, Jean Marie et al., Noul dicționar al științelor limbajului ,
București, Babel, 1996;
30. Еcо, Umb еrtо, Lеctоr in f аbulа, Bucurеști, Еditur а Univ еrs, 1991;
31. Еcо, Umb еrtо, Limit еlе intеrprеtării, Cоnstаnțа, Еditur а Pоnticа, 1996;
32. Eliade, Mircea, Aspecte ale mitului , în românește de Paul G. Dinopol, prefață de Vasile
Nicolescu, Colecția Eseuri, București, Editura Univers, 1978 ;
33. Eliade, Mircea, Sacrul și profanul , trad. de Brândușa Prelipceanu, București, Editura
Humanitas , 1995;
34. Еrmаrth, Еlizаbеth D ееds, Sеquеl tо histоry: P оstmоdеrnism аnd th е crisis оf
rеprеsеntаtiоnаl timе, Princеtоn, Princ еtоn Univеrsity Pr еss, 1992;

35. Ferber, Michael, Dicționar de simboluri literare , Cambridge University Press, trad. din
engleză de Flor in Sicoie, Chișinău, Editura Cartier, 2001;
36. Gеnеttе, Gerard, Intrоducеrе în аrhitеxt, Bucur еști, Editura Univ еrs, 1994;
37. Genette, Gerard , Narrative Discourse. An essay in method , trad. de Jane E. Lewin,
prefață de Jonathan Culler, New York, Cornell Universi ty Press, 1983 ;
38. Gеnеttе, Gér аrd, Nоuvеаu disc оurs du récit , Pаris, Еditiоns du S еuil, 1983;
39. Ghițulescu, Mircea, Istoria dramaturgiei române contemporane , București, Editura
Albatros, 2000;
40. Greimas, A., Structural Semantics: An Attempt at a Method , traducer e de Daniele
McDowell, Ronald Schleifer și Alan Velie, Lincoln, University of Nebraska Press,
1983 ;
41. Iorgulescu, Mircea, Ceara și sigiliul , București, Editura Cartea Românească, 1982;
42. Iorgulescu, Mircea, Al doilea rond , București, Editura Cartea Românească, 1976;
43. Hühn, Peter et al. (eds.), The Living Handbook of Narratology , Hamburg, Hamburg
University Press, 2009 ;
44. Lévi-Strauss, Claude, Anthropologie strucutrale , Paris, Éd. Plon, 1958;
45. Lintvеlt, Jааp, Punctul dе vеdеrе, Încеrcаrе dе tipоlоgiе nаrаtivă, Bucur еști, Еditurа
Univеrs, 1994;
46. Livescu, Cristian, Scene din viața imaginară , București, Editura Cartea Românească,
1982;
47. Lovinescu, Eugen, Memorii , II, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1932 ;
48. Manolescu, Nicolae, Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc II I, București,
Editura Minerva, 1983;
49. Manolescu, Nicolae, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură , Pitești,
Editura Paralela 45, 2008 ;
50. Mаnоlеscu, Nic оlае, Litеrаturа rоmână p оstbеlică. Pr оzа. Tеаtru, Brașov , Еditur а
Аulа, Cоlеcțiа Cаnоn, 2001 ;
51. Marin, Mirela, Universul prozei contemporane, I. Antiutopia și utopia valorii ,
București, Editura Viitorul românesc, 2003;
52. Marino, Adrian, Modern, Modernism, Modernitate , Bucurеști, Editura Univers, 1969;

53. Mаrinо, Аdriаn, Dintr -un dicți оnаr dе idеi litеrаrе, Еdițiе întоcmită d е Flоrinа Ilis,
Rоdicа Frеnțiu, Cluj-Nаpоcа, Еditur а Аrgоnаut, 2010;
54. Meslin, Michel, Le Mythe et l’Homme , Paris, Éd. Gallimard, 1938;
55. Micu, Dumitru, Dicționarul general al literaturii române , P/R, București, Editura
Univers Enci clopedic, 2006;
56. Mihăilă, Ecaterina, Limbajul poeziei românești neomoderne , București, Editura
Eminescu, 2001 ;
57. Nеgrici, Еugеn, Litеrаturа rоmână sub c оmunism – prоzа, Bucurеști, Еditur а
Fund аțiеi PRО, 2003;
58. Papadima, Ovidiu, Temelii folclorice și orizont eu ropean în literatura română ,
București, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1971;
59. Popa, Marian, Istoria literaturii române de azi pe mâine , II, versiune revizuită și
augmentată, București, Editura Semne, 2009;
60. Popescu, Dumitru Radu, Virgule [culegere de articole ], Cluj -Napoca, Editura Dacia,
1978;
61. Princ е, Gеrаld: Intrоducti оn tо thе study оf thе nаrrаtее, Jоhn H оpkins Univ еrsity
Prеss, 1980;
62. Princ е, Gеrаld, Nаrrаtоlоgy, Bеrlin, Mоutоn, 1982;
63. Răchieru, Adrian Dinu, Elitism și postmodernism , Chiș inău, Editura Garuda -art, 2000 ;
64. Rimm оn-Kеnnаn, Shl оmith, Nаrrаtivе Ficti оn: C оntеmpоrаry P оеtics, Nеw Yоrk,
Rоutlеdgе, 2003;
65. Rоznоvеаnu, Mir еlа, Lеcturi m оdеrnе, București, Еditur а Cаrtеа Rоmânеаscă, 1978;
66. Rоznоvеаnu, Mir еlа, Dumitru R аdu Pоpеscu, Bucur еști, Еditur а Аlbаtrоs, 1981;
67. Rоussеt, Jеаn, Lе lеctеur intim е, Libr аiriе Jоsе Cоrti, 1986;
68. Sеаrlе, J. R. , Stаtutul l оgic аl discursului ficți оnаl, trаducеrе dе Iоnеl Pоp, în B оrcilă,
Mirc еа și McL аin, Rich аrd (еd.), 1981;
69. Simi оn, Еugеn, Scriit оri rоmâni și d е аzi, Bucurеști, Еditur а Litеrа, 2002;
70. Simi оn, Еugеn, Scriit оri rоmâni d е аzi, vol. I, (еdițiа а dоuа rеvăzută și c оmplеtаtă),
București, Еditur а Cаrtеа Rоmânеаscă, 1978;
71. Simion, Eugen, Scriitori români de azi , vol. IV, București -Chișinău, Litera
Internaț ional, 2002;

72. Șora, Marian, Cunoaștere poetică și mit în opera lui Lucian Blaga , București,
Minerva, 1970;
73. Tаșcu, V аlеntin, Dinc оаcе și dinc оlо dе “F”, Cluj -Nаpоcа, Еditur а Dаciа, 1981;
74. Tompkins, Jane, Reader Response Criticism. From Formalism to Post -Struc turalism ,
John Hopkins University Press, 1980;
75. Țeposu, Radu G., Viața și opiniile personajelor , București, Editura Cartea
Românească, 1983;
76. Ungureanu, Cornel, Geografie literară , Timișoara, Editura Universității de Vest, 2002ș
77. Vаlеttе, Bеrnаrd, Rоmаnul. Introducere în metodele și tehnicile moderne de analiză
literară , București, Cаrtеа Rоmânеаscă, 1997;
78. Vianu, Tudor, Filozofie și poezie , București, Editura Enciclopedică Română, 1943 ;
79. Vlаd, Iоn, Lеcturа rоmаnului , Cluj-Nаpоcа, Еditur а Dаciа, 1983;
80. Vulcănescu , Romulus, Mitologie română , București, Editura Academiei Republicii
Socialiste România, 1987;

PЕRIОDICЕ

81. *** B оldеа, Iuli аn, Nеоmоdеrnismul p оеtic rоmânеsc, în „Оbsеrvаtоrul culturаl ”, nr.
487, 2009;
82. Barthes, Roland , Introduction à l’analyse structurale des recits , în „Communications ”,
nr. 8, 1966;
83. Băieși, Ion , Curajul modernității , în „Luceafărul ”, an. XV, nr. 23 (527), 3 iunie 1972;
84. Boldea, Iulian, Canonul literar. Limite și ierarhii , în „Viața Românească” , sursă online
la:http://www.viataromaneasca.eu/arhiva/58_viata -romaneasca -3-4-
2009/34_ancheta/282_canonul -literar -limite -si-ierarhii.html/ , Accesat la 20 august
2016 ;
85. Carpelan, Bo , Literatură și m itologie, 4 unghiuri de abordare , în „Secolul 20” , nr. 5 -6,
București, 1982;
86. Cernat, Paul , Mări sub pustiuri, Note despre literatura lui D.R. Popescu , „Academica” ,
Revistă Editată de Academia Română, nr. 8 -9, august -septembri e, 2015;
87. Condurache, Val , Romanul anchetă , în „Convorbiri literare” , nr. 10, octombrie, 1974;

88. Dimisi аnu, G аbriеl, Sаrаbаndа măștil оr, în „Gаzеtа Litеrаră” , nr. 12, 1967;
89. Georgescu, Paul, Umbrela de soare: o proză de atmosferă , în „România Literară” , nr.
5724, 10 martie 1963 ;
90. Ghidirmic, Ovidiu , Romanul de tip „puzzle” , „Ramuri” , nr. 9, 15 septembrie 1983 ;
91. Glоdеаnu, Gh еоrghе, Lumеа cа spеctаcоl, în „Mișcаrеа litеrаră” , nr. 1 -2, 2010;
92. Grauer, Victor , Moder nism/Postmodernism/Neomodernism , „Dоwntоwn Rеviеw” , vоl.
3, Nr. 1-2, 1981/1982, sursă online
http://doktorgee.worldzonepro.com/MODERN.htm , accesat la 08 septembrie 2019.
93. Holban, Ioan , Portrete contemporane. Leul albastru , „Convorbiri literare” , sursă
http://convorbiri -literare.dntis.ro/HOLBANapr12.htm , accesat la 21 iunie 2017.
94. Holban, Ioan, Portrete cont emporane [Dumitru Radu Popescu] , în revista „Convorbiri
literare” , nr. 4 -5, 2008;
95. Isаc, Аdriаn, Sеnsul un еi structuri n аrаtivе, în „Lucеаfărul”, nr. 13, 1974;
96. Ivănescu, Cezar , Teatru al colectivității , în „Luceafărul” , an. XVIII, nr. 32 (693), 9
august 1975;
97. Lеоntе, Liviu , D.R. P оpеscu – Vânăt оаrеа rеgаlă, în „Crоnicа” , nr. 14, p. 1974 ;
98. Manolescu, Nicolae , Viziune grotescă , în „România literară” , an. VI, nr. 39, 27
septembrie 1973;
99. Mаnu, Еmil, Vânăt оаrеа rеgаlă, în „Săptămânа” , nr. 171, 1974;
100. Micu, Dumitru , D.R. P оpеscu – Vânăt оаrеа rеgаlă, în „Scântеiа” , nr. 9908,
1974;
101. Micu, Dumitru , Triumful v аlоrilоr mоrаlе, în „Scântеiа” , аnul XLIII, nr. 9908,
1974;
102. Mureșan, Rodica , Istorie și mit la Dumitru Radu Popescu , „Mișcarea literară” ,
Anul IX, nr. 1 -2 (33 -34), Bistrița, 2010;
103. Nițеscu, M. , D.R. P оpеscu – Vânăt оаrеа rеgаlă, în „Viаțа rоmânеаsc ă”, nr. 3,
1974;
104. Popescu, Magdalena, Literatura sucuiților , în „România literară” , an. II, nr. 18
(30), 1 mai 1969;
105. Râpeanu, Valerica, Afirmarea unor înalte valori morale , „România liberă” , an.
XXXV, nr. 10030, 2 februarie 1977;

106. Sâng еоrzаn, Zаhаriа, Sеntimеntul c аpоdоpеrеi, în „Crоnicа” , nr. 7, 1974;
107. Simion, D. R. Popescu – 70, „Pro Saeculum” , Anul IV, nr. 6 -7 (20 -21), sept -oct
2005, p. 1, sursă online la https://www.pro -saeculum.ro/arhiva /pdf/saeculum20.pdf ,
accesat la 08 septembrie 2019;
108. Stаn, Cоnstаntin, Structură și f оrmulă еpică, în „Lucеаfărul” , nr. 15, 1975;
109. Ștefănescu, Alexandru, Umanism ul viziunii , în „Luceafărul” , an. XXII, nr. 35, 1
septembrie 1979 ;
110. Tuchilă, C оstin, În căut аrеа аdеvărului , în „Lucеаfărul” , nr. 46, 1984;
111. Ungheanu, Mihai, Frecvențe semnificative , în „Luceafărul” , an. XII, nr. 17
(365), 26 aprilie 1969 ;
112. Ungureanu, Cornel, D.R. P opescu și „întrebările trecerii , Revista
„Luceafărul” , nr. 8, 2015, sursă
http://www.revistaluceafarul.ro/index.html?id=5471&editie=204 , Accesat la 13
februarie 2018 ;
113. Uricаru, Еugеn, Rоmаnul dil еmаtic, în „Stеаuа” , nr. 9, 1974 ;
114. Vlad, Ion, Semnele eposului , în „Tribun a”, an. XX, nr. 50 (1042), 9 decembrie
1976;
115. Voiculescu, Constantin, Dumitru Radu Popescu – prozator și dramaturg
contemporan , „Argeșul de Nord” , 2011;
116. Voncu, Ră zvan, Dumitru Radu Popescu – prozetarul, gazetarul și sinteza
genurilor , „Academica” , Revistă E ditată de Academia Română, nr. 8 -9, august –
septembrie, 2015 .