Disciplina : Teorii moderne ale comunicării publice [631006]

Universitatea de Stat a Moldovei
Facultatea Jurnalism și Științe ale C omunicării
Relații Publice și Publicitate

Referat

Disciplina : Teorii moderne ale comunicării publice
Tema: Teoria dependen ței de mass -media

Elaborat: Marina Balan , masterandă, a. I
Coordonator: doctor, conf. univ., Nelly Țurcan

Chișinău, 2017

2
CUPRINS

Introducere ……………………………………………………………………………………3
I. Teoria dependenței de mass -medis în perspectiva parcursului istoric …….4
II. Reflecția psihologilor despre dependența de mass -media …………………..18
III. Impactul dependeței de mass -media din perspectivă biseric ii ortodoxe ..21
Concluzii ……………………………………………………………………………………..24
Bibliografie ………………………………………………………………. …………………26

3
Introducere
Această lucrare se va baza pe studierea impactuluia mass -media asupra societății
umane, reeșind din situația alarman tă, după părerea psihologilor, în care ne aflăm astăzi.
Părerile despre mass -media sunt în tratât de diferite, încât se pune des întrebarea : oare
evoluția în acest domeniu este un beneficiu pentru societate sau nu? La momentul de fa ță,
resursele mass -media sunt libere ș i accesibile pentru fiecare . Aceeași pers oană poate reprezenta
atât emiță torul, cât și receptorul . Nu este necesar să ai studii în domeniu ca mesajul să fie primit
de societate. Orice părere , din moment ce există, merită să fie auzită .
Situația în domeniu l comunicării sa schimbat mult din momentul în care se manifestă la
începutul sec. XX, concepută ca o formă de influențare de masă. Până în prezent mass -media
cunoaște câteva etape de trecere, fiind percepută și văzută din diferite unghuri .
Alături cu avansarea mass -media ca instrument de comunicare și de transmitere a
informației, se dezvoltă tehnologiile și canalele de me diatizare. În sec. XXI trehnologiile
informaționale cunosc o etapă superioară, și care se află în continuă evoluție. Canalele media
merg în pas cu viața omului, urmărindul de la naștere . Inform ația ne copleșește de peste tot, omul
primește informație din diferite surse , în diferite domenii. Binevol sau nu, secolul tehnologiilor, a
libertății și democrației, ne pune în situația unde informația este putere a. Informația influenț ează
gândirea, starea emoțională, morală și chiar și fizică. De la in formație începe acțiunea și cu
informație se termină. Este un privelegiu să fii suprainformat sau o amenințare pentru sănătatea
fizică și morală?
Studiul asupra teoriei dependenței de mass -media se va desfășura în trei etape. Prima
etapă va dezvălui viziunea teoretică și parcursul istoric a evoluției în domeniul mass -media, de la
primele sale manifestări, și până la etapa a ctuală și situația în care apare teoria dependenței. În a
doua etapă se va aborda teoria dependenței de mass -media din perspectiva impactului psihologic
asupra personalității umane, avantajele și dezavantajele cărora se impune starea emoțională a
omului. Î n ultima etapă se va analiza impactul mass -media în vederea bisericii ortodoxe, și cum
influențează tehnologiile infor maționale asupra educației adole scentului.
La finele studiului se va putea face o concluzie obiectivă asup ra teoriei dependenței de
mass -media și cum aceasta se manifestă în viața cotidiană.

4
I. Teoria dependenței de mass -medis în perspectiva parcursului istoric (1)
Odată cu dezvoltarea studiilor în domeniul comunicării de masă, pe lângă problemele
legate de eficiența c omunicării, cercetătorii au început să îsi pună problema efectelor pe care
procesul comunicării le are asupra societății. Se încearcă printre altele găsirea unor motivații
pentru consumul media, cât și pentru modificările care pot surveni (ale opiniei sau ale atitudinii)
datorită consumului media. Aceste modificări se vor găsi sub denumirea de efecte media.
Distincția între diferite tipuri de efecte se face din două perspective:
• a tipului de schimbare pe care îl produce consumul media (schimbare de opinie
sau de atitudine);
• a existenței sau nu și a altor factori, pe lângă consumul media, ce favorizează sau
nu schimbarea;
Efectele comunicării de masă reprezintă ansamblul de procese și de consecințe pe care
le presupune receptarea mesajelor, procese și consecințe care nu pot fi atribuite decât actului de
comunicare sau toate modificările la nivel individual și social pe care le produc m ass-media prin
tipul de mesaje.
Printr -o privire de ansamblu, observăm că „în ultimele decenii s -au conturat și elaborat
mai multe tipuri de abordări, teorii și probleme referitoare la mass -media. Există însă două
paradigme generale, care sunt practic prezente în toate cercetările. Prima poate fi numită media
puternică și consideră că mass -media au efecte, în general negative, deosebit de puternice,
intervenind activ asupra structurilor și mecanismelor vieții sociale, ele fiind active în raport cu
individul sau societatea, iar structurile sociale relativ pasive la influențele media.
A doua paradigmă, numită și media slabă consi deră că influența mass -media în societate
este relativ mică, că ele sunt subordonate și nu supraordonate societății, că nu determină
opțiunile și comportamentele indivizilor, c i se orientează după acestea”.
Analiza efectelor mass -media reprezintă principala preocupare a cercetătorilor în
studiile privind comunicarea de masă. Aceasta deoarece mass -media, acționând asupra î ntregii
societăți, poate afecta personalitatea umană în cele trei dimensiuni ale sale: cognitivă, afectivă și
comportamentală. Astfel, rezultatele acestor căutări au fost o serie de teorii care încearcă să
descrie, să explice și să prezică ce se întâmplă a tunci când anumite categorii de oameni sunt
expuse unor conținuturi specifice prin intermediul unui anumit mijloc de comunicare de masă. O

5
trecere succintă în revistă a acestora ne arată că putem deosebi trei mari perioade, fiecare fiind
dominată de un anu mit tip de teorii.

„Atotputernicia” media și teoria „glonțului magic”. Efecte puternice și directe .
• Teoria „glonțului magic”
• Școala de la Frankfurt
Nașterea „glonțului magic” – propaganda . Primele teorii care au urmărit să sesizeze și
să exp lice impactul mediilor capabile să emită mesaje pentru un public numeros pot părea
demodate astăzi, însă ele sunt mai mult decât simple curiozități istorice. Evoluțiile concepțiilor
viitoare au reprezentat reacții la aceste prime construcții teoretice, de aici derivând importanța
cunoașterii lor.
Teoriile din perioada de debut a preocupărilor față de efectele mass -media s -au conturat
în primele decenii ale secolului al XX -lea, epocă de răspândire pe scară din ce în ce mai largă a
unor mijloace de comunicare precum: presa scrisă, dar mai ales radioul și cinematograful.
Prima perioadă poartă amprenta primului război mondial și a perioadei interbelice, se
caracterizează prin credința că puterea mass -media este nelimitată, influențând direct opiniile și
comporta mentele indivizilor. Publicul este perceput ca o masă de indivizi izolați și anonimi
expuși, fără nici o rezis tență, valurilor de propagandă.
Convingerea că media sunt atotputernice se baza pe un anumit mod de percepere a
realităților sociale ale acelui timp. Se considera că procese precum cele de adâncire a diviziunii
sociale a muncii, conducând la complexificarea societății, au drept consecință majoră apariția așa
numitei „societăți de masă”:
„Societatea de masă presupune o situație de izolare psihologi că a individului față de
ceilalți, o impersonalitate predominantă în interacțiunile cu ceilalți, precum și o bligații sociale
facultative.” Pe scurt, principalele trăsături ale societății de masă sunt următoarele:
• indivizi relativ izolați unii de ceilal ți (o izolare psihică și afectivă),
• interacțiunile dintre oameni au loc în manieră preponderent impersonală,

6
• relațiile se stabilesc între indivizi îndeosebi în virtutea existenței unei specializări
accentuate, pe baza funcțiilor și rolurilor sociale pe care aceștia le performează ca urmare a
diviziunii muncii în societate;
• indivizii sunt relativ liberi față de povara obligațiilor sociale neoficiale
Primul război mondial a scos la iveală aceste trăsături ale societății de masă. Aceasta
însemna lipsa de solidaritate și afectivitate care să susțină eforturile de război. Acest nou context
mondial însemna nevoia de „Gemeinschaft”, adică o societate în care oamenii sunt foarte legați
unii de alții prin intermediul rudeniei, prieteniei sau oricărui alt factor social de coeziune. Astfel,
„a devenit esențială mobilizarea sentimentelor și a loialității, inducerea în cetățeni a urii și fricii
de dușmani, menținerea moralului lor în fața privațiunilor și captarea energiilor în vederea unei
contribuții eficiente pen tru națiune. Mijlocuri pentru realizarea acestor scopuri urgente era
propaganda. Cetățenii trebuiau să îți urască dușmanul, să își iubească patria și să își
maximalizeze angajamentul în efortul de război. Mijloacele de comunicare de masă disponibile
în ace l moment au devenit principalul instrument pentru convingerea cetățenilor.”4 Mijlocul
folosit pentru mobilizarea energiilor individuale a fost propaganda. Mesaje propagandistice au
invadat mediile de comunicare. Succesul propagandei din timpul războiului a condus la
convingerea că media sunt atotputernice.
Pentru a ilustra pe scurt ceea ce propagandiștii considerau eficient și reacțiile pe care
căutau să le provoace cu ajutorul stimulilor, consider important un citat dintr -o destăinuire de
după război care a fost foarte mult mediatizată: „Tema atrocității a fost un factor important în
propaganda engleză. Cele mai multe expozeuri pe această temă erau înghițite cu nesaț de către
un public naiv. Poate că ar fi fost mai puțin înclinați să accepte poveștile despr e teroarea
germană dacă ar fi fost de față la nașterea celei mai lugubre povești despre atrocitate, la sediul
Departamentului britanic de informații, în primăvara anului 1917.
Gene ralul de brigadă J.V.Charteris compara două tablouri capturate de la german i.
Primul era o reproducere vie a unei scene îngrozitoare, care arăta cadavrele soldaților germani ce
erau transportate pentru a fi înmormântate în spatele liniilor. Al doilea tablou înfățișa cai morți
trimiși la o fabrică unde, datorită ingeniozității ger mane, se extrăgeau săpun și uleiuri din leșuri.
Generalul Charteris a avut inspirația de a schimba titlurile celor d ouă tablouri, generalul
a folosit foarfecele cu dexteritate și a pus titlul: Cadavre germane în drum spre fabrica de săpun
sub imaginea cad avrelor soldaților germani. În douăzeci și patru de ore, tabloul era în valiza
diplomatică ce urma să fie expediată la Shanghai.

7
Generalul Charteris a trimis tabloul în China pentru a revolta opinia publică împotriva
germanilor. Respectul chinezilor pentru morți ajunge până la venerație. Profanarea morților
atribuită germanilor a fost unul din factorii ce au determinat China să declare război împotriva
Puterilor Centrale.”
Teoria „glonțului magic” marchează nu numai această perioadă, dar și aproape toare
cercetările ce vor fi inițiate în următorii ai. Pornind de la premisa că natura umană este una
irațională și că ordinea socială este oglindită prin societatea de masă, teoria glonțului magic
considera mass -media un mecanism atotputernic, având la bază un m odel stimul -răspuns.
Publicul este considerat o țintă amorfă care se supune orbește acestui model. Conform acestei
interpretări, de îndată ce mesajul atinge receptorul el declanșează o reacție uniformă – la fel cum
un stimul extern declanșează, în corpul o menesc, reacții senzoriale spontane. Așa cum preciza și
T. O’Sullivan, teoria glonțului magic „apare ca un model mecanicist și lipsit de subtilitate de
explicare a relației dintre presă și audiență, model care considera că mass -media injectează
valori, ide i și informații, în chip direct, în indivizi pasivi, producân d un efect direct și
imediat.” Se presupune că mass -media acționează după modelul „acului de seringă hipodermică”
expresie creată de Harold Lasswell pentru a desemna efectul sau impactul direct și nediferențiat
asupra indivizilor. Expresia vine să sublinieze faptul că mesajele presei penetrează conștiința
receptorului cu ușurința cu care un ac străpunge pielea, generând un răspuns imediat, rapid și
necontrolat rațional, analog celui provocat de o împunsătură.
Urmărind acest model Lasswell a încercat să analizeze în mod obiectiv impactul
propagandei din timpul războiului și rolul pe care l -a avut mass -media în dezvoltarea acestui
fenomen: „propaganda este unul dintre instrumentele cele mai puternice din lumea mo dernă un
instrument mai nou și mai subtil trebuie să transforme mii și chiar milioane de ființe omenești
într-o masă amalgamată de ură, voință și speranță. O nouă flacără trebuie să ardă cangrena
neînțelegerilor și să topească oțelul entuziasmului belico s. Numele acestui ciocan și al acestei
nicovale a solidar ității sociale este propaganda” . Astfel, mesajele erau concepute cu atenție și
transmise în buletine de știri, filme, discursuri, cărți, predici, afișe, zvonuri, reclame publicitare.
Modelul pornea de la premiza că stimulii construiți cu abilitate ar ajunge la fiecare
membru al societății prin mass -media și că fiecare persoană îi va percepe în același mod,
provocând o reacție mai mult sau mai puțin uniformă la toți membrii societății.
Mesajele mass -media veneau astfel ca niște „gloanțe magice”, având o putere
nemăsurată de a influența direct opiniile, comportamentele, de a manipula masele. Altfel spus,
receptorii „dau un răspuns direct și imediat la mesaje, reacționând ca la o injecție”.

8
De asemenea, Lasswell arăta că mijloacele de informare reprezintă cea mai sigură
metodă „de gestionare guvernamentală a opiniilor”, atât în tabăra aliaților, cât și cea a inamicilor.
În viziunea sa comunicarea are întotdeauna același sens, unii direcțional, de la emiță tor la
receptor, ceea ce face ca receptorul să aibă un rol pasiv în relația comunicațională.
În ansamblu, modelul Lasswell poate fi prezentat astfel:
CINE? → emițător
CE SPUNE? → mesaj
CUM? → canal
CUI? → receptor
CU CE EFECT?→ efect
Simplificând, modelul comunicării de masă se poate rezuma la formula „someone says
something on somebody” (cineva spune ceva cuiva).
Pe de altă parte, perioada anilor ’40 reprezintă momentul divizării abordărilor asupra
media în două mari curente: empiric și critic. Curentul em piric, denumit de Paul Lazarsfeld în
1941 drept „cercetare administrativă”, presupunea folosirea unor metode empirice de cercetare a
comunicării, având în vedere audiența și impactul presei scrise, dar îndeosebi a radioului, asupra
indivizilor.
În acest context s -au dezvoltat și teoriile critice la adresa efectelor mass -media, având la
bază ideea manipulării. Această școală critică susținea că mijloacele comunicării de masă nu
beneficiază de autonomie în raport cu puterea economică și politică, ele servin d la perpetuarea
ideologiei dominante și la manipulare. Pentru reprezentanții acestei școli, rolul cercetării era
acela de a demasca rolul ascuns al mass -media.
Curentul critic reprezenta o viziune politico -filozofică asupra societății și a impactului
medi a în cadrul acestei societăți. Obiectivul criticilor nu consta în efortul de a ameliora
comunicarea în sensul creșterii performanțelor (așa cum gândeau empiricii), ci demistificarea
întregului sistem media pentru a -l transforma de la rădăcini. Ei consideră că inovațiile
tehnologice în sistemul media sunt de natură a altera democrația prin operarea unei violențe
simbolice și transformarea în mijloace de putere și dominare.

9
Pe la mijlocul anilor ’40, Th. Adorno și Max Horkheimer creează conceptul de
„industri e culturală” . Ei analizează producția industrială a bunurilor culturale ca o mișcare
globală de producere a culturii ca marfă. Schema de organizare a produselor culturale este văzută
ca un management al fabricării mașinilor în serie sau proiecte de urbani sm. Modul industrial de
producție naște „cultura de masă”, determinând decăderea culturii autentice la statutul de marfă
și supunerea ei unei raționalități mercantile conform logicii profitului și lipsită de orice
autonomie estetică. Ea nu mai este o artă pură dominată de logica creației, a independenței
artistului, ci de o logică comercială, cea a „vânzării”, exterioară creației propriu -zise.
Industrializarea producției culturale presupune existența proceselor de raționalizare, de
optimizare, în așa fel în cât, cu costuri relativ reduse, pe cicluri de producție cât mai scurte să se
ofere publicului produse care să placă și, prin consum masiv, să aducă profi turi cât mai mari.
Pornind o cercetare a programelor muzicale de la radio, Adorno și Horkheimer, cont ată
că muzica a fost redusă la starea de „ornament” al vieții cotidiene, fiind un fel de „fericire
frauduloasă a artei afirmative”, o formă de apropiere a individului alienat de cultura impusă de
elite, deci un produs cultural de integrare în societatea da tă.
Reprezentanții criticismului identificau în marile schimbări sociale generate de
industrializare, urbanizare și democratizare a societății occidentale pericolele unui proces de
masificare politică și culturală, ale formării unei „societăți de masă”, vă zută ca o colectivitate
abstractă de indivizi care primesc mesaje media. Rezultatul este conformismul și resemnarea în
fața acestei „culturi atrofiate” care, „amestecând în mod armonios și adesea insesizabil arta,
politica, religia, filozofia cu reclame co merciale, aduc aceste domenii ale culturii la același
numitor, adică la forma de marfă” . Fiind elaborate pentru publicuri masive, produsele culturale
nu aduc „provocări intelectuale”, ci conținuturi accesibile, care nu presupun efort de înțelegere.
„Indi ferent de gen cultura de masă se bazează pe structuri repetitive, ușor de înțeles, care îi dau
consumatorului o anumită senzație de confort intelectual, nesolicitându -i prea mult fantezia, și
care îl fac să trăiască senzați i intense, dar superficiale”.

De la „atotputernicia” media la teoria „fluxului în doi pași”. Efecte limitate.
• Modelul „fluxului în doi pași”
• Teoria „utilizării și gratificațiilor

10
Această a doua perioadă corespunde anilor 1945 -1960, când teoriile efectelor masive ale
mass -media încep să își piardă din puterea explicativă, urmare a inițierii unor proiecte de
cercetare empirică care au trimis la ideea relativității efectelor mass -media, în sensul că influența
este mai curând indirectă, mediată și de alte elemente ale mediului social sau ale procesului
comunicațional, cum are fi lider de opinie, grupuri mici, comunități de referință etc.
Această perioadă poartă amprenta modelului „fluxului în doi pași”, model ce își are
originea într -un studiu efectuat de Paul Lazarsfeld privind efectele comunicării de masă în
campania din 1940 pentru alegerile prezidențiale din S.U.A. Descoperirile au rel evat faptul că
mecanismul de influențare a comportamentului electoral este mult diferit față de ceea ce se știa,
chiar în contradicție cu teoriile anterioare. Astfel, informațiile despre campanie oferite de mass –
media nu ating decât un număr redus de perso ane. Premisa modelului este aceea că indivizii nu
trăiesc izolați, ci aparțin unor grupuri sociale și intră în legătură cu alți indivizi.
Cercetarea a demonstrat că există un flux al informațiilor în doi pași: de la mass -media
către liderii de opinie (indi vizi relativ bine informați, care apelează mai mult la media, sunt mai
sociabili, sunt conștienți că îi pot influența pe alții, că le este atribuit atât un rol sursă, cât și unul
de orientare), și de la aceștia către persoanele care erau expuse mai puțin d irect la mass -media și
care apelau în acest sens pentru obținerea de informații. Acești lideri de opinie oferă interpretări
ale campaniei, chiar influențează intențiile de vot ale celor care primesc informațiile. În timpul
cercetărilor, autorii studiului a u descoperit că „ori de câte ori cei intervievați erau rugați să
relateze despre modul în care erau influențați de campania făcută prin mijloacele de comunicare
de toate felurile, discuțiile politice erau menționate mai frecvent decât radioul sau știrile t ipărite.
Adesea, ideile vin de la radio și presa scrisă la liderii de opinie și de la aceștia la segmentele ma i
puțin active ale populației” .
Astfel selectarea mesajelor are loc în strânsă legătură cu sistemul de relații sociale,
punându -se sub semnul î ntrebării principiul lui Lasswell privind efectul direct și nediferențiat al
mass -media. Principalul efect al media pare a fi cel de întărire și de confirmare a atitudinilor și
opiniilor pe care le au indivizii. Este pusă la îndoială mai ales puterea media de a schimba
opiniile și atitudinile și mai ales capacitatea acestora de a denatura opinia și de a manipula
receptorii, efectele fiind considerate minimale în raport cu puterea de influențare a relațiilor
interpersonale. Publicul, până acum „uniformizat ș i nediferențiat”, este reprezentat de indivizi
care în grupurile de referi nță vor avea reacții diferite.
Noua viziune a relației dintre public și mass -media a fost determinată de conștientizarea
și studierea diferențelor individuale și sociale la nivelul indivizilor. Astfel, în timp ce teoria

11
glonțului magic vedea un public inert, influențat relativ uniform de informațiile transmise prin
mass -media, teoria utilizării și gratificațiilor insistă asupra diversității nevoilor, orientărilor și
activităților membrilor publicului. Bazele acestui model au pornit de la un studiu pe care Paul
Lazarsfeld si H. H ertzog l -au inițiat pentru a descoperi satisfacțiile pe care diferitele tipuri de
jocuri sau teatru radiofonic le produceau ascultătorilor. Mai târziu, în 1974, E. Katz si J. Blumler
au sintetizat aceste descoperiri sub forma modelului teoretic pe care îl cunoaștem astăzi, model
întemeiat pe două premise:
• publicul este activ; atunci când face apel la sistemul comunicării de masă, el
urmărește obiective clare;
• în dialogul cu presa, reprezentanțtii publicului caută sa -și rezolve anumite nevoi și
să obțină anumite satisfacții;
Consumul mediatic este un act de utilizare în funcție de așteptările și foloasele
presupuse, este un act de selecție, satisfacția publicului venind tocmai din proiecția acestor
cerințe. Cercetătorii au înțeles că un singur mesaj nu se adresează tuturor și că pentru a avea un
efect persuasiv trebuie adoptată o strategie diferită, astfel încât mesajele să fie create în funcție
de diversele categorii de interese și nevoi. Dar, pe lânga aceste variabile de ordin psihologic,
apar și varia bile de ordin social, în sensul că trebuie avute în vedere și diferențierile sociale:
barbați si femei, tineri si bătrâni, locuitori în mediul rural și locuitori în mediul urban, originea
etnică, afilierea religioasă, orientare politică, venit financiar, e ducație etc. De exemplu, nevoia de
informare poate mări, pe neașteptate, audiența unor mesaje: astfel, dezbaterea Kennedy -Nixon a
fost urmarită de 85 de milioane de oameni; la vestea uciderii lui J. F. Kennedy, audiența
programelor de știri ale televiziuni lor a crescut de la 25% la 75%; ‚inmormântarea lui Kennedy a
fost urmărită de 93% din audiență. Se observă astfel că acest model se dovedește a fi unul din
cele mai eficiente modele de analiză a receptării mesajelor mass -media.
Studiile comparative ale rea cțiilor diferitelor tipuri de oameni față de mass -media au
arătat că membrii publicului din cadrul unor categorii sociale distincte aveau tendința să
selecteze mesaje diferite din mass -media, să interpreteze același mesaj în moduri diferite de cele
ale alt or categorii sociale, să rețină mesajele selectiv și să acționeze diferit, ca rezultat al faptului
că fuseseră expuși influenței mass -media.” Nevoile care sunt satisfăcute de mass -media pot fi de
natura cognitivă (dobândirea de informații, cunoaștere, opin ii), afectivă (dobândirea de
experiențe emoționale), socio -integrativă (întărirea încrederii în sine și a statusului) și de scădere
a tensiunii (posibilitatea evad ării din grijile cotidiene).”

12
Concepția anterioară că publicul este pasiv s -a transformat în aceea că membrii
publicului sunt activi atunci când selectează mesajul preferat transmis de mass -media. Mass –
media îsi construiesc mesajele în funcție de preferințele publicului care, la rândul lui, își găsește
“gratificări” prin consumul acestor conțin uturi.
Etapa revirimentului. Perspectiva ef ectelor complexe ale mass -media
• Teoria „agenda -setting”
• Teoria „dependenței”
• Teoria „spiralei tăcerii”
• Teoria „cultivării”
Anii 70 aduc în prim plan o nouă perioadă în studiul efectelor mass -media, o etapă a
“revirimentului”, caracterizată prin revenirea la mai vechile idei ale influenței puternice a mass –
media, în principal datorită televiziunii care atrăsese în această perioadă audiențe de dimensiuni
fără precedent.
Etapa revirimentului relevă mecanisme mai ascunse ale producerii efectelor cognitive si
afective ale media, atât pe termen lung, cât și pe termen scurt. Astfel, efectele pe termen lung
sunt influențe de ordin mult mai general, cum ar fi cele asupra sistemelor de valori.
Ideea că mem brii societății sunt izolați din punct de vedere social și psihologic va fi
contrazisă de teoriile care au accentuat diferențele individuale, sociale, cele provocate de
normele grupului (studiile Fondului Payne, fluxul comunicării in doi pași). Conceptul d e instinct
va fi înlocuit de cel de atitudine și va sta la baza studiilor despre persuasiune ale lui Carl
Hovland, prin care acesta va demonstra că efectele mass -media sunt într -adevăr puternice, dar
numai în ceea ce privește acumularea de informație, iar nu în ceea ce privește orientarea opiniei
sau schimbarea comportamentului. Efectele imediate au fost înlocuite cu efectele pe termen lung,
cum ar fi efecte în ceea ce privește socializarea indivizilor (teoria dependenței). Media nu au
influențe imediate, c i joacă un rol în construirea semnificațiilor (teoria cultivării). Media nu ne
forțează să gândim ceva anume, dar ne pot influența să ne gandim la ceva a nume (teoria agenda –
setting).
Plecând de la această ultimă afirmație, ideea de bază a teoriei agend a-setting este aceea
că există o legătură strânsa între modul în care presa, în sensul larg, prezintă evenimentele din
timpul unei campanii electorale și ordinea importanței dată acestora de către cei care sunt expuși

13
știrilor. Această teorie este axată și convingerile care rezultă din prezentările mass -media,
respectiv, ordinea, după importanță, atribuită unui set de chestiuni politice care sunt discutate în
presă. Este conformă cu paradigma mai cuprinzătoare a semnificației, legând realitatea
mediatizată de conceperea semnificațiilor subiective și influența lor asupra comportamentului.
Ipoteza de bază a fost formulată de Maxwell E. McCombs și Donald Shaw, la sfârșitul
anilor 60. Ea a devenit principala teză pentru un studiu pe scară mică privind știrile de spre
campania prezidențială a anului 1968 și modul în care oamenii percepeau importanța
problemelor. S -a făcut o analiză a conținutului știrilor, pentru a vedea modul în care erau
prezentate știrile politice despre candidați la televiziune, în ziare și rev iste pe o perioadă mai
mare; de asemenea, a fost efectuat și un sondaj pentru a evalua convingerile celor intervievați
despre importanța diferențiată a problemelor care fuseseră prezentate de mass -media.
În principal s -a constatat o corespondență între gradul de atenție acordat în presă unei
anumite probleme și gradul de importanță acordat aceleiași probleme de către oamenii din
comunitate, care erau expuși la mass -media.
Aceasta nu înseamnă că presa a reu șit să influențeze publicul în adoptarea unui anumit
punct de vedere, dar a reușit să determine oamenii să considere unele chestiun i mai importante
decât altele.
Această formulă se bazează pe ideea simplă a mecanicii sociale, a existenței unui grup
deciz ional – compus mai ales din elita politică și mediatică – capabil să schimbe convingerile
publicului. Lucrul acesta s -ar datora modificării totale a modului în care se produce circulația și
distribuirea informațiilor în societățile democratice complexe. Ac eastă modificare presupune
selectarea anumitor mesaje din ansamblul de semnale transmise în societate și prezentarea
acestora drept cele mai semnificative. Modul în care știrile sunt selectate pentru difuzare în
redacțiile mijloacelor de comunicare nu re prezintă o simplă alegere între știri disponibile, ci este
influențat de acele sub -sisteme sociale care au ca scop controlarea fluxurilor de comunicare.
Mediile de informare, valorizând anumite evenimente, induc treptat schimbări de ordin
cognitiv, inocule ază oamenilor anumite modalități de construire mentală a lumii în care trăiesc.
Poate cel mai important efect al mass -media este cel pe termen lung, prin structurarea modului în
care oamenii ajung să perceapă viața publică. Mass -media au puterea de a etich eta actualitatea,
care este apoi preluată de public.
Critica vine din faptul că mesajele selectate sunt permanent în favoarea sistemului
existent, a clasei politice și a ideologiei dominante, fapt confirmat mai ales de către teoriile

14
proceselor selective, conform cărora informațiile neconforme cu convingerile existente și în
disonanță cu opiniile predominante produc disconfort psihic.
În cele din urmă, presa are un rol central în procesul de selectare a reprezentanților
cetățenilor, în funcție de intensitat ea cu care aceștia sunt prezenți. Media nu intervine asupra
proceselor democratice directe, ci mai ales în producerea unei atmosfere politice favorabile sau
nu anumitor grupuri. Fără știri sau fără accesul la știrile importante, alegătorul nu poate lua
decizii și devine în cele din urmă un simplu spectator pasiv la tranzacțiile informaționale dintre
putere și presă, supunându -se forței elitelor, care au prioritate în fața altor grupuri. Democrația
nu mai este decât un joc al elitelor, o competiție pentru câ știgarea susține rii și sprijinului
publicului.
Teoria dependenței vine și ea să susțină ideea influenței mass -media asupra sistemului
social, plecând de la ipoteza cătipul și intensitatea efectelor variază în funcție de relația dintre
sistemul mass -media și sistemul social. Astfel, în societate, indivizii pentru a cunoaște și a avea
acces la ceea ce se întâmplă în mediul lor, devin din ce în ce mai dependenți de informația
transmisă prin mass -media. Există două condiții ale acestui proces: dacă societat ea trece printr -o
perioadă de schimbare, criză sau conflict și dacă media ocupă o poziție centrală și impo rtantă ca
sursă de informații.
Procesul prin care se ajunge la efectul de dependență se bazează pe un model rațional
cognitiv, având ca premisă legă tura existentă între conținutul media și motivele pentru care
audiența îi acordă atenție. Putem spune că alegerea are la bază o nevoie preexistentă.
Relațiile de dependență se intensifică în funcție de gradul de stimulare cognitivă (ex.:
atenția) sau afect ivă (ex.: sentimentul de aprobare sau dezaprobare), adică implicarea în
procesarea informației. Cu cât este mai mare implicarea, cu atât este mai mare probabilitatea ca
media să inducă efecte cognitive, afective și comportamentale.
În momentele de criză, o amenii trec prin stări de neliniște, teamă și dezorientare. În
aceste momente, apelul la presă, ca factor de regăsire a echilibrului (prin distribuția de
informații), este mai intens. Dacă o informație corectă poate calma societatea, o informație
eronată s au exagerată poate declanșa o panică generală. Acest tip de efect este mai intens în
mediul urban, în societățile industrializate, unde dependența oamenilor față de mass -media
crește.
Dacă în situațiile de criză singurul mijloc prin care oamenii pot afla c e se petrece este
mass -media, aceasta înseamnă că audiențele vor crește neașteptat de mult în asemenea momente.

15
Spre exemplu, în SUA, în 1986, în noaptea atacului asupra Libiei, postul CNN a avut o audiență
de 2,1 milioane, enormă în raport cu audiența sa medie de 400.000 de persoane pe noapte.
In 1965, E. Noelle -Neumann, susținând ideea conform căreia presa are o putere
deosebită de a influența opiniile indivizilor, lansează teoria spiralei tăcerii. Teoria are în vedere
modul în care opinia publică este modelată de diferiți factori și felul în care ea modelează
reacțiile și concepțiile membrilor societății. Autoarea susține că presa are o putere deosebită de a
influența opiniile indivizilor, fiind instrumentul prin care societatea , în ansamblul ei, contr olează
comportamentul fiecărui individ în parte.
În esență, teoria „spiralei tăcerii” se bazează pe cinci premise:
• oamenii se tem de izolare, doresc să fie primiți și integrați în colectivitățile care -i
înconjoară;
• societatea are tendința de a marginal iza indivizii care au un comportament deviant
sau care au valori diferite de cele acceptate de majoritatea membrilor ei;
• frica de izolare îi îndeamnă pe oameni să evalueze permanent starea, direcțiile,
fluctuațiile opiniilor comune;
• aceste evaluări afe ctează reacțiile în public ale indivizilor, aceștia încercând
constant să se conformeze liniei generale de comportament și de gândire a colectivității;
• pe baza acestor procese de adecvare și renunțare la elementele disonante se
creează și se menține opin ia publică majoritară;
Astfel, pentru a evita izolarea, atunci când este vorba de probleme publice importante
(cum ar fi sprijinul acordat unui partid politic), mulți oameni caută în mediul în care trăiesc
indicii privitoare la opinia dominantă, opiniile aflate în ascensiune sau în declin. Dacă o persoană
crede că propria opinie coincide cu opiniile aflate în declin, este mai puțin înclinată să o exprime
public.
Pe măsură ce indivizii sunt mai conștienți de aceste tendințe și își adaptează propria
perspec tivă la cea dominantă, o parte a opiniilor par să domine, iar celelalte par să urmeze o
curbă descendentă. Astfel, tendința celor care împărtășesc primul tip de opinii de a vorbi și
tendința celorlalți de a tăcea declanșează un proces de spiralare care acc entuează prepondere nța
opiniei aparent dominante.

16
Neumann arată că, în lumea contemporană, individul este aproape în totalitate
dependent de mass -media în dobândirea informațiilor care depășesc sfera vieții personale,
precum și în privința evaluărilor as upra climatului de opinie din societate. Mai ales pe planul
opiniilor, mass -media se substituie grupurilor de referință, având o funcție de reprezentare
simbolică a opiniei publice.
Mesajele vehiculate în media sunt utilizate de indivizi ca indicatori a ce ea ce este sau nu
permis să fie susținut în mod public.
Propusă în 1967 de către George Gerbner, în urma studiilor despre violența simbolică
(în special cea televizuală), teoria cultivării pleacă de la premisa că mass -media nu acționează
doar la nivel in dividual (cultivă convingerile oamenilor), ci afectează deopotrivă cultura, stocul
de cunoștințe, n ormele și valorile societății. Astfel, cultivarea este un efect indirect și pe termen
lung și îi corespund două procese esențiale: învățarea și construcția .
Ipoteza centrală este aceea că odată cu consumul de mesaje televizuale, individul este
tentat să adopte anumite convingeri, idei despre o anumită societate ideală, precum și
stereotipurile și model ele prezente în programele tv.
Anchetele realizate în N ew York au relevat că există o relație de dependență între
consumul de mesaje televizuale și creșterea sentimentului de insecuritate, de teamă de
criminalitate la nivelul publicului. De exemplu, cei care vizionaseră mai multe programe cu
violențe și crime supraestimau ponderea violenței în societate, față de telespectatorii moderați. El
a constatat că influența mass -media este foarte vizibilă în cazul acelor persoane care petrec multe
ore (peste patru pe zi) în fața televizorului, persoane pe care le -a numi t „heavy viewers”, față de
cealaltă categorie, „light viewers”.
Expunerea la mesajele televiziunii, în corelație cu alți factori, precum vârsta, sexul,
cultura, poziția socială etc., conduce la obținerea unor efecte diferențiate, sugerând faptul că
diferit ele grupuri suportă în chip diferit acțiunea „cultivării”, adică:
1. receptarea sistematică prin mass -media a informațiilor, simbolurilor sau valorilor;
2. formarea în urma acestui proces a unei reprezentări, mediati c definite, asupra
realității;
Unele analize bazate pe ideea „imitației”, suțin că tinerii imită și învață să se comporte
agresiv sub influența modelelor oferite îndeosebi de filmele de aventuri.

17
Premisa majoră este că expunerea la stimuli agresivi va mări tensiunea psihologică și
emoți onală a individului, ceea ce va face să crească posibilita tea unui comportament violent.
Odată prezentate aceste abordări teoretice privind efectele mass -media, ne putem
întreba totuși cum percepem un astfel de efect la nivelul simțului comun. În cele ma i simple
cuvinte, constatăm sau nu o schimbare de atitudine la nivelul publicului în urma expunerii la
mesajele mass -mediei. Întrucât am stabilit deja că oamenii caută mesaje consonante cu opiniile
preexistente, atunci consumul de media este la rândul lui condiționat de sistemul de valori al
individului. Rămâne atunci în discuție problema dacă, în aceste condiții, mai putem vorbi de un
efect media direct și complet, în condițiile în care expunerea la mesajele canalului X doar îmi
întreține convingerile și a titudinile preexistente. Rămâne de văzut și dacă această presupunere
este general valabilă, sau dacă ea se aplică diferit diverselor categorii sociale în funcție de gradul
de educație sau alte caracteristici.

18
II. Reflecția psihologilor despre dependența de mass -media (2)
Astăzi, deseori, m ass-media inundă cu atacuri mediatice și cu agresivitatea
informațiilor. Tocmai acest aspect se va evidenția în a cest capitol, alături de alerta tuturor
celor care au început deja să tragă semnale de alarmă și doresc sau contribuie efectiv prin
aplicar ea unor măsuri în acestă privință, mai bine spus educarea publicului și în special a
tineretului, să poată diferenția din multitudinea mesajelor media.
În absența unei educații în ceea ce privește media, aceasta nu va face parte din
potențialul vieții ca factor de progres ce poate ajuta la ridicarea calității standardelor culturale
și sociale ale vieții, ci va fi un mijloc de dominare și manipulare, având consecințe negative
asupra personalității umane, comportamentelor și atitudinior.
Agresivitatea manif estată și prin violență oferită de mass media, care de fapt reflectă
realitate pot spune că este alarmantă. Agresivitatea apare de la prima pagină, la primul
program de știri. Agesivitate însemnând și instalarea fricii și dominarea victimei abuzatorul
preluând controlul, dezinformează, urmărindu -și scopul în mod subtil sau fățiș.
Relația dintre mass -media și procesul dezvoltării personalității copiilor a stârnit
numeroase controverse, deoarece influiențele exercitate asupra lor sunt însemnate.
Dacă adulți i dispun de un fond spiritual relativ cristalizat și, în consecință pot evita
relativ ușor potențialele efecte negative, copii aflându -se în plin proces de maturizare
intelectuală, afectivă, morală sau civică, pot fi influiențați negativ.
Stilul de viață alert a facilitat accelerarea fluxurilor de informații ierarhizate,
conform unor criterii deformatoare. Șocantul, senzaționalul sau absurdul au început să
guverneze interesul societății actuale care de dragul rating -ului sau în lipsa unei educații sau
culturi media, valorizeză insignifiantul și nonvaloarea, adoptând un comportament
iresponsabil în ceea ce privește interpretarea și utilizarea informației. Decăderea esenței în
favoarea aparenței pare să fie un ghid pentru interiorizarea și prelucrarea artefac telor media.
A viziona un program Mass -media nu înseamnă întotdeauna, a ști. Și de multe ori, a citi nu
poate fi echivalentul cu a înțelege.
Mass -media contemporană este marcată de explozia kitsch -urilor promovatoare de
nonvalori și de false modele compor tamentale, devenind sursa neautorizată de bun simț ce
alimentează conștințele tinerilor. Aceste condiții impun educația prin media pe diversele ei

19
coordonate, dintre care formarea și con cretizarea efectivă (modelarea ) a conștiinței civice ar
apărea ca sco p prioritar.
Creșterea consumului de mass -media de către copii și tineri , și datorită impactului
mare, aceștia sunt influiențați în privința:
– comportamentului și relaționării cu ceilalți;
– alegerii stilului de viață;
– selectării și ierarhizării val orilor
– formarea personalității.
Numeroase studii practice în legătură cu creșterea agresivității copiilor în urma
jocurilor pe calculator și a vizionării excesive a programelor de televiziune se alătură celor
care se referă la efectele considerate prof und dăunătoare asupra creierului uman, cele care
implică mai mult decât așa -zisa manipulare. Printre aceste efecte sunt enumerate deficiențele
de învățare, îndepărtarea de carte, " creșterea unei atitudini mentale pasive ", "vizionarea TV,
factor determinant în apariția hiperactivității, a irascibilității și a insomniei " etc..
Neuropsihologii Emery și Peper, dovedesc că, expunerea individului într -un mediu
de comunicare video este similară cu intrarea într -o "stare semi -hipnotică", ceea ce
antrenează o diminu are a cenzorului rațional al judecății și, în același timp deschiderea
porților subconștientului și pătrunderea necezurată a mesajelor TV în adâncul acestuia.
Efectul subliminal al televiziunii explică de ce oamenii nu pot înțelege că, prin simpla
vizionar e, poate să fie înrâurită într -o măsură definitorie existența.
Expunerea îndelungată și sistematică la efectele directe și indirecte ale televiziunii
modifică structural și funcțional activitatea cortexului, iar această modificare este întreținută
pe dura ta privirii la televizor. Apariția acestei anomalii neurologice în timpul vizionării TV
induce o radicală diminuare a capacităților critice, a creativității, a răspunsului și deci a
reactivității cortexului la stimulii primiți pe cale vizuală.
Se știe că o rice înlesnire excesivă adusă în serviciul unui simț, al unei funcții, al
unui organ atrage după sine un efect de amputare a acelui simț, a acelei funcții, a acelui
organ . Televizorul induce aceasta exact asupra simțului vederii, asupra imaginației. Limbaj ul
interior se diminuează, funcția analitică, de selecție a mesajelor și a semnalelor cu rădăcini în
emisfera stângă este și ea amputată, corpul calos, rețeaua de sinapse ce fac legătura între cele

20
două emisfere cerebrale, este și el blocat, undele beta, a le activismului, cedează în fața
undelor alfa ale somnolenței și reveriei etc., astfel încât omul consumator de televizor este o
altă realitate antropologică.
Sunt dovezi clare care arată că dependența de televizor este similară celorlalte tipuri
de depen dență. S -a studiat dependența în lumina teoriei fenomenelor hipnotice, ale
sugestibilului și a demonstrat că expunerea la televizual induce un tip special de legătură, o
adevărată legătură hipnotică. Omul televizual se comportă asemenea insului hipnotizat.
Fenomenul dependenței este o maladie a voinței, așadar la anomaliile cortexului,
televiziunea adaugă o gravă afecțiune a celeilalte componente ale persoanei umane și anume
componenta volițională. Omul fiind astfel deformat la praguri de alarmă antropolog ică la
toate nivelurile sale.
O altă componenă afectată a ființei umane este cea emoțional -morală. Televizorul
induce grave efecte represive asupra climatului afectiv al familiei și mai departe asupra une i
bune dezvoltăr i a copilului. Practic televizorul suspendă cea mai importantă funcție a familiei
și anume cea de suport emoțional și moral pentru buna dezvoltare a copi lului. (Virgiliu
Gheorghe, 2005 ) Televiziunea remodelează radical lumea, iar nevoia de senzațional a făcut
ca mass -media în general să se concentreze mai mult asupra unor aspecte negative ale naturii
umane, generând astfel incultura, agresivitatea, violența, modele negative de urmat, vedete,
etc., altfel spus se propagă o cultură nihilism.
Efectele televiziunii merg până acolo, încât remodelează omul în întregime. Astfel
apare un candidat la umanitate, în locul omului natural, al omului credincios, al omului
narativ, al omului oral, al omului ascetic, al omului interiorizat etc., care și -a pierdut toate
aceste capacități, funcții și pute ri. În lumina cercetărilor lui McLuhan, televiziunea i le -a
amputat. Omul televizual suferă de un sindrom în care se combină infirmități multiple, ceea
ce ne arată tipul acesta nou purtătorul unei terifiante mutații, a căror notă dominantă este
negativul o mului creat de Divinitate.
Cu ce se vor alege copiii din consumul masiv de mass -media? Acest consum
reprez intă un câștig sau o pierdere? Influiențele sunt prin intermediul efectele lor, cele
dorite sa u se dovedesc a fi dăunătoare?
Media trebuie valorif icată pentru a informa individul și nu penru a -l manipula. Un
public educat, alături de reguli de etică ale celor care publică informații, cred că va genera
o media de calitate.

21
III. Impactul dependeț ei de mass -media din perspectiva bisericii ortodoxe (3)
În acest capitol se va aborda subiect ul pericolului pe care îl ascunde dependența
tinerilor de internet, se va sublinia legătura strânsă dintre această dependență și numeroase
cazuri de sinucidere ap ărute în ultimul timp și va explic a motivele pentru care folosirea
exagerată a internetului are efecte nocive asupra spiritualității.
Folosirea excesivă și obsesivă a internetului produce anumite modificări în psihicul
adolescentului, întrucât cultivă în inte riorul a cestuia o atmosferă depresivă , care îi
influențează decisiv viața și care îl poate duce chiar în pragul sinuciderii. Așa cum reiese din
dezvăluirile tulburătoare pe care domnul Manólis Sfakianákis, șeful departamentului de
combatere a crimelor electronice, le -a făcut în cadrul celui de -al doilea congres organizat în
Athena având ca subiect internetul, realitatea este destul de gravă. Conform mărturiei
domnului Sfakianákis, «700 de copii au fost salvați în ultimul moment de la sinucidere». Iată
un caz aparte relatat de acesta: «Nu voi uita niciodată când a venit la biroul meu tatăl unei
fete de 18 ani, pe care o salvaserăm în ultima clipă de la sinucidere. Vădit emoționat, mi -a
împărtășit faptul că, la un moment dat, fiica sa i -a spus: Tată, dacă n u era domnul
Sfakianákis, eu nu aș mai fi fost aici cu tine» .
Orele în șir petrecute de tânăr în compania internetului îl fac nervos, irascibil,
iritabil și violent. În consecință, tânărul nu mai poate întâmpina cu luciditate diversele
dificultăți ale vieții . Scăderea respectului de sine, stress -ul și frica de societate iau locul
capacității creatoare a copilului și împiedică în mod decisiv procesul de socializare a
acestuia. Adolescentul devine fricos și incapabil să se confrunte în mod adecvat cu
problemele vieții.
Din moment ce crează și încurajează tendințele sinucigașe, e clar că dependența de
internet constituie o problemă pastorală majoră, care trebuie rezolvată urgent. Sinuciderea, ca
formă de manifestare a disperării și deznădejdii, este, pr intre altele, dovada certă a
necredinței în Dumnezeu, fapt pentru care putem spune că reprezintă un act cu un pro nunțat
caracter anti -creștin . Intenția de sinucidere a unui creștin constituie un semn clar că conștiința
de sine și spiritualitatea sa au fost serios zdruncinate. Dovedește, în mod categoric, că acest
om și -a pierdut nădejdea în Hristos, care este cea mai puternică nădejde.
Într-adevăr, în Biserică, creștinul este chemat să trăiască mesajul și bucuria Învierii
lui Hristos. Se integrează în t rupul lui Hristos și, prin harul Sfântului Duh, trăiește în
perspectiv a Învierii și a noii creații . Credința, nădejdea și iubirea îl fac părtaș la viața lui

22
Dumnezeu . Duhul în care trăiește nu este unul al fricii și lașității, ci duhul puterii și a l
nădejd ii. Simte din plin prezența lui Dumnezeu în lume, se împărtășește din iubirea
dumnezeiască, trăiește cele viitoare ca fiind prezente și are încredere în Pronia lui Dumnezeu.
Fără îndoială, creștinii sunt oameni ai nădejdii. Nădejdea lor este st abilă și sigură. Nu este
întemeiată pe ceva posibil sau probabil, ci pe certitudinea veșniciei, adică pe Dumnezeu .
Această nădejde învinge efemeritatea lumii acesteia, care, de acum încolo, este văzută prin
prisma veșniciei lui Dumnezeu.
În acest conte xt, creștinul este chemat să se întrarmeze cu putere, nădejde și
optimism, pentru a face față problemelor vieții. Lipsa respectului de sine, stress -ul zilnic și
frica de societate sunt înlocuite cu certitudinea păcii lui Hristos. În Biserică, pacea creștin ă
depășește starea psihologică de calm, în sensul lumesc al cuvântului, și capătă un nou
conținut: înseamnă că omul, curățit de păcat, trăiește în comuniune cu Dumnezeu. Nu este
vorba despre un proces de calmare convențională, ci despre o nouă stare ontolo gică, care
constă în elibera rea de stricăciune și moarte . Astfel, dezrobit de orice fel de tulburare și
neliniște, creștinul trăiește pacea cu sine și cu întregul univers.
Creștinul își păstrează pacea lăuntrică chiar și atunci când se confruntă cu mar i
dificultăți și necazuri, întrucât are cultivat în inima sa duhul blândeții și al răbdării, care
izvorăște din trăirea empirică a dragostei lui Dumnezeu. Acest sentiment îl împărtășește apoi
întregii lumi, lume pe care este chemat să o transfigureze și să o înnoiască. Creștinul îl vede
pe aproapele său și întrega lume în lumina Învierii lui Hristos. În cadrul procesului de
transfigurare a lumii, capătă un sens esențial și înnoirea legăturilor sale sociale și
interpersonale. Creștinul primește cu inima desc hisă dragostea lui Dumnezeu – izvorul
bucuriei sale – care nu este rodul năzuinței spre bunăstarea materială , ci a re conținut spiritual .
Deci, din moment ce dependența de internet exercită o influență negativă asupra
psihicului tinerilor, cultivând în ăuntrul lor un duh de pesimism, de violență, de iritare, de
conflict, de auto -distrugere și de teamă, atunci cu siguranță că aceasta intră în contradicție cu
lucrarea păstorului spiritual, care caută să insufle nădejdea și certitudinea creștină autentică
în sufletele copiilor săi spirituali.
Trebuie menționat, de asemenea, faptul că îndeletnicirea adolescentului cu toate
aceste aplicații ale internetului, care, din punct de vedere pedagogic, nu au substanță,
adâncește și mai mult sărăcia lingvistică deja vă dită a tânărului de astăzi. Îi limitează atât de
mult vocabularul, încât tânărul va fi incapabil să învețe și să înțeleagă anumiți termeni și
expresii ale limbii sale, termeni care, într -un final, se vor transforma în cuvinte moarte,

23
aparținând unui trecut glorios. Această problemă nu are consecințe nefaste numai asupra
educației tinerilor, care devin incapabili să -și dezvolte o personalitate bine definită și
închegată. În același timp, adolescenții se vor pricopsi și cu o mare insuficiență lingvistică,
care nu le va permite să înțeleagă conținutul învățăturii dogmatice a Bisericii. Termeni
precum «treimic», «născut – nenăscut», «părtaș», «zidit – nezidit», «purcedere», «întrupare»,
«mântuire», «har», «credință», «tainele Bisericii», «viața veșnică» ș.a., pr in care Părinții
Bisericii au consemnat – cu cea mai mare acrivie posibilă – conținutul credinței noastre,
rămân astăzi necunoscuți, dacă nu sunt explicați ca atare de către cei care îi folosesc.
Așadar, în măsura în care dependența tinerilor de internet contribuie la limitarea
orizonturilor lor spirituale și împiedică, așa cum am văzut, procesul de înțelegere a anumitor
termeni care exprimă conținutul credinței noastre, aceasta reprezintă o gravă problemă
pastorală, care trebuie tratată cu cea mai mare at enție.

24
Concluzii
Pentru a putea construi o viziune obiectivă asupra teoriei dependenței de mass -media,
au fost studiate tre i surse diferite, care abordează problema dependenței din diferite unghiuri de
vedere.
Studiul problemei abordate asupra teoriei d ependenței de mass -media întrunește trei
capitole . Primul capitol vine cu o introducere teoretică elaborată din treptele istorice prin care
trece mass -media până a ajunge la momentul de față . Astfel, mass -media cunoaște trei etape
definetorii în istoria evoluției sale. Mass -media are o manifestare remercabilă în primele decenii
ai secolului XX, utilizată ca instrument de propagandă în situația de război, numită ca teoria
„glonțului magic ”. A doua perioadă se man ifestă între anii 1945 -1960, unde influența mass –
media pierde din puterea conv ingerii , este tot mai des pusă la îndoială ve rigitatea presei în
contradicție cu realitatea, modelul ”fluxulu i în doi pași ”. Urm ătoare a perioadă este etap a
revenimentului, a ceastă perioadă din anii ’60 și până în prezent definește trei teorii . Teoria
agenda -setting ce reflectă faptul că mass -media nu este în stare să ne impună să gândim ceva
anume, dar ne poate influența să ne gândim la ceva anume. Teoria dependen ței se referă la
socializarea indivizilor, efectele imediate au fost înlocuite cu cele de lungă perioadă. Teoria
spiralei tăcerii ne vorbește despre momentul în care părerea individului se alătură celei a
majorității și în acest caz evită să enunțe propria părere. Teoria cultivării reflectă faptul că mass –
media nu au influențe imediate, ci joacă un rol în construirea semnificațiilor .
Capitolul doi reflectă starea alarmantă, unde psihologii ne avertizează de influența
strigentă pe care o are mass-media asupra stării emoțio nale a omului. Tot mai des mass -media
inundă cu atacuri mediatice pline de agresivitate, știrile abordează aspectele negative ce
provoacă stare de stres, alarmă, nesiguranță. Lipsa une i educații în ceea ce privește media pune
în pericol standartele culturale și sociale ale vieții, având consecințe negative asupra
personalității umane , comportamentelor și atitudinilor. Media trebuie valorificată pentru a
informa individul și nu penru a -l manipula. Un public educat, alături de reguli de etică ale celor
care publică informații va genera o media de calitate .
Capi tolul trei abordează problema dependenței de mass -media din perspectiva bisricii
ortodoxe. Biserica, la fel ca și psihologii vede o situație alarmantă în ceea ce privește efectele
negative aspra stării emoționale ale omului, și în special a adolescentului ce este mult mai
sensibil și ușor influiențat. Folosirea excesivă și obsesivă a internetului produce anumite
modificări în psihicul adolescentului, întrucât cultivă în interiorul ac estuia o atmosferă depresivă ,
care îi influențează decisiv viața și care îl poate duce chiar în pragul sinuciderii. Orele în șir

25
petrecute de tânăr în compania internetului îl fac nervos, irascibil, iritabil și violent. În
consecință, tân ărul nu mai poate întâmpina cu luciditate diversele dificultăți ale vieții . Pe când,
creștinul este chemat să se întrarmeze cu putere, nădejde și optimism, pentru a face față
problemelor vieții .
În acest context, părțile negative în care apare astăzi mass -media alarmează. Mass –
media astăzi este peste tot, ne influențează negativ sau pozitiv zilnic. Este un instrument, după
care ne -am adaptat și pe care l -am adaptat după noi, pe ntru că ne este util.
Așa sau altfel , problema nu constă în faptul că trebuie să ne dezicem de mass -media, ci
în cultivarea unei media corecte, ce promovează valorile umane, cultura, gândirea pozitivă,
bunul simț și adevărul . Mass -media de mâine trebuie s ă fie una demnă de respectat, ce nu este
axată pe influența și manipularea prin informație, ci pe informare corectă, obiectivă, ce este
îndreptată spre construcția unei gândiri corecte a societății .

26

Bibliografie
(1) Bogdan Mandru “Comunicare – efecte ale mass -media . O abordare teoretică ”
(2) Oanea Maria -Cristina „Efecte negative produ se de mass -media în dezvoltarea
personalității la adolescent ”
(3) Catedrala ortodoxă Schimb area la față a Mântuitorului,din municipiul Chișinău
„Dependența de internet și viața duhovnicească ”