Toponimie Si Istorie Comuna Victoria Iasi 2 [630986]

CONSTANTIN SECU

Toponimie și istorie
Comuna Victoria (Ia și)
1

Coperta: Victor Cristian Secu

Descrierea CIP a Bibliotecii Na ționale a
României

Secu, Constantin
Toponimie și istorie Comuna Victoria (Ia și) /
Constantin Secu. – Ia și : Princeps Edit, 2006
Bibliografie; Prefa ță Prof. univ. dr. Ilie DAN;
Rezumat engl. Prof. Simona Elena LUPU

ISBN 973-7730-82-8
978-973-7730-82-4

002 (Iași)

Carte ap ărută în regia autorului, cu sprijinul
Domnului ing. Daniel CRE ȚU, primarul comunei Victoria

© 2006 Princeps Edit, Ia și
Str. Păcurari nr. 4, Cod ‘700511
Tel: 0232/ 409829
Fax: 0232/ 409830
E-mail: [anonimizat]
www.princepsedit.ro
Printed in Romania
2

CONSTANTIN SECU

Toponimie și istorie
Comuna Victoria (Ia și)

Iași, 2006
3

4

O valoroas ă cercetare
interdisciplinar ă

Pentru cunoa șterea și punerea în valoare a trecu-
tului românesc, un rol important revine monografiilor zo-
nale (vale, masiv muntos, jude ț, comună), alcătuite pe
baza materialului cules și a document ării istorice rigu-
roase și a unei perspective interdisciplinare, care s ă stu-
dieze istoria, geografia, via ța social-economic ă și spiri-
tuală, graiul, folclorul și tradițiile din aria geografic ă res-
pectivă. Pe linia ini țiativei interbelice a lui Dimitrie Gusti,
unii învățători, profesori (mai ales de limba român ă și
istorie) și preoți au publicat în ultimele trei decenii mono-
grafii dedicate zonei sau localit ății cărora aceștia le apar-
țin, chiar dac ă unele dintre ele au r ămas la stadiul de în-
cercări meritorii. Pentru zona Moldovei, trebuie men țio-
nate, ca valoroase, dup ă aprecierea noastr ă, următoa-
rele: Nicolae Cojocaru, O așezare din Bucovina – Pâr-
teștii de Sus ; Laura și Eugen Bejenaru, Mircești și Alec-
sandri ; Ștefan Epure, Valea Trotu șului. Toponimie și
istorie .
Pe linia unor astfel de preocup ări, diversificate,
completate și cu o informa ție à jour , se situeaz ă și acest
volum datorat profesorului Constantin Secu . Publicist
cunoscut și comentator literar avizat, a șa cum o pro-
bează în revista ie șeană Dacia literar ă, domnia sa a ma-
5

nifestat de mai mult ă vreme un interes constant pentru
toponimia româneasc ă, concretizat, cu rezultate foarte
bune, în aceast ă cercetare științifică remarcabil ă, intitu-
lată Toponimie și istorie . Comuna Victoria (Ia și). Ea re-
prezintă, fără îndoială, rezultatul unei munci perseve-
rente și metodice, începând cu adunarea, clasificarea și
analiza lingvistic ă a materialului toponimic înregistrat
prin anchete pe teren în cele șapte sate componente ale
comunei de pe malul Prutului (au fost chestiona ți 19
informatori) și continuând cu documentarea istoric ă,
pentru a reliefa vechimea (prin atest ări documentare),
frecvența (prin răspândirea toponimelor pe întreg teri-
toriul României) și etimologia fiecăruia dintre numele
topice avute în vedere (lucru care, desigur, nu e posibil
în toate cazurile supuse analizei lingvistice propriu-zise).
În consecin ță, autorul a a șezat la baza investiga ției sale
criteriul geografic , cel istoric și cel lingvistic , acesta din
urmă justificat de faptul c ă și toponimele (ca și numele
de persoane) apar țin lexicului curent al limbii comune.
Pe baza unui bogat și variat material topic, cules
prin anchete pe teren sau excerptat din documente isto-
rice (publicate sau din arhive), a unei ample bibliografii
cuprinzând lucr ări cu caracter general, dar și de specia-
litate (lingvistic ă general ă, onomastic ă, gramatic ă,
semantic ă, lexicologie și lexicografie) și consecvent cu o
metodă științifică riguroas ă, Constantin Secu a realizat o
contribuție notabil ă la studiul numelor de locuri din
Moldova. Atât toponimia propriu-zis ă, cât și analiza
istorico-lingvistic ă de perspectiv ă, cu puncte de vedere
originale și soluții etimologice interesante și justificate
din punctul de vedere al evolu ției istorice a limbii noastre
dau substan ță și relief acestui volum de relevan ță pentru
6

dihotomia (determinat ă de factori naturali și cei sociali-
istorici) istorie – toponimie.
Dacă acordăm mai pu țină atenție capitolului I ( Intro-
ducere ), care explic ă scopul și metoda lucr ării, și celui
de al II-lea ( Toponimia – disciplin ă lingvistic ă), cu carac-
ter teoretic și metodologic (are rolul de ceea ce germanii
numesc, într-o lucrare științifică einführung , “introdu-
cere”), dar ambele necesare și justificate de concep ția
generală a lucrării, punctele de greutate din aceasta
rezidă în următoarele trei capitole, veritabile micromono-
grafii în domeniul respectiv, dup ă cum urmeaz ă: III.
Coordonate geografice și istorice ; IV Materialul topic din
comuna Victoria (jude țul Iași) și V. Analiza lingvistic ă.
Toate trei, pe baz ă de material faptic și cu argumente
convingătoare, las ă loc unei analize științifice obiective,
prin respectarea adev ărului istoric dovedit, ca și unor
considera ții de specialitate, care intereseaz ă, în egal ă
măsură, speciali știi în onomastic ă, dar și publicul doritor
să cunoasc ă istoria localit ății (în primul rând dasc ăli,
elevi, studen ți, slujitori ai sfântului altar).
Deși, aparent, fiecare capitol ne apare ca o unitate
distinctă, referitoare la aspectul enun țat de titlul s ău,
toate la un loc formeaz ă un ansamblu, bine gândit și
realizat, o unitate de referin ță ca cercetare științifică
aplicată, având la baz ă o concep ție, o metod ă și o
structură relațională, toate acestea punând în valoare nu
numai munca îndelungat ă și deloc facil ă, ci și realele
calități de cercet ător ale autorului, care, cu spirit critic și
analitic, a coroborat datele oferite de diferite discipline
(istorie, arheologie, folclor și lingvistic ă), de tradi ția
locală și explicațiile informatorilor (fa ță de acestea dou ă
din urmă, se cuvine, totu și, să manifest ăm pruden ța
necesară!). Iar Concluziile sunt la obiect, pertinente și
7

convingătoare, prin acuitatea observa țiilor și prin argu-
mentele invocate în sus ținerea unui punct de vedere sau
a altuia.
Două dintre acestea, care au fost avute în vedere
pe tot parcursul cercet ării, ne apar ca deosebit de impor-
tante și justificate:
a) a existat o continuitate neîntrerupt ă și o preva-
lență a elementului românesc în cele șapte sate din
comună, chiar dac ă, datorită unor împrejur ări istorice
determinante (cuceriri, r ăzboaie, n ăvăliri, migra ții din Bu-
covina și Basarabia), a existat și o simbioz ă etnică,
diferită ca intensitate de la o epoc ă la alta, care, îns ă, nu
a influen țat structura demografic ă a satelor din zon ă și
nici trăsăturile subdialectului moldovenesc ale graiului
vorbit în aceast ă zonă din jude țul Iași;
b) reflectând geografia, istoria și graiul local al
locuitorilor, se constant ă și în acest caz evidenta rela ție
de interdependen ță și condiționare reciproc ă dintre
istorie și toponimie ca două domenii complementare.
În spiritul care trebuie s ă călăuzească alcătuirea
unei asemenea lucr ări, autorul prezint ă, înainte de mate-
rialul topic propriu-zis, coordonatele geografice și, mai
ales, istorice (mult mai importante pentru cercet ările
onomastice, din România și din Europa), fiindc ă ele
oferă cadrul apari ției, caracterul adesea motivat al topo-
nimului, evolu ția în timp (p ăstrare, înlocuire, dispari ție,
nume noi, corespunz ătoare unor realit ăți noi) și chiar,
uneori, și “cheia” pentru stabilirea originii ( onomasio-
logică și etimologic ă) a numelui de loc analizat. Eti-
mologia (cauza care a determinat denominarea într-un
anume mod a realit ății înconjur ătoare, printr-un proces
de abstractizare, “golire” semantic ă și, îndeosebi, indivi-
dualizare), schimb ările cantitative și calitative dintr-un
8

“peisaj” toponimic dat, toate intereseaz ă, prin urmare, pe
istoric, geograf, folclorist, etnolog și lingvist, deoarece
toponimia , ca studiu al numelor de locuri, și antro-
ponimia , ca studiu al numelor de persoan ă (nume de
botez, prenume, porecle și supranume) sunt p ărți ale
lingvisticii, ca studiu organizat, pe compartimente, al
limbii, comunic ării, limbajului și vorbirii (s ă nu uităm
dihotomia lui Saussure: langue – parole ).
Ca și în alte lucr ări similare (unele dintre ele, remar-
cate de subsemnatul!), Constantin Secu are în vedere
câteva repere de prim ordin, de nelipsit în cercet ările de
onomastic ă româneasc ă, mai vechi și mai noi: toponimul
(cu indicarea claselor morfologice și a accentului în
cuvânt), referentul (aspectul din realitate care este
determinat prin sens referen țial – deal, vale, apă curgă-
toare , pădure, sat, luncă, iaz, poiană, drum , cimitir , teren
arabil ș.a.), localizarea exactă a acestuia, satul sau
satele din care a fost înregistrat cu ajutorul chestio-
narului sau prin anchet ă directă (marcate cu majuscule),
atestările istorice, răspândirea (aspect foarte important
pentru în țelegerea toponimiei române ști, în ansamblu,
dar și cu mici diferen țe explicabile, de la o provincie la
alta) și etimologia .
Mai mult decât al ți autori afla ți la prima carte de
toponimie, Constantin Secu a apelat consecvent la
documentele istorice, pentru a eviden ția vechimea unor
nume de locuri, contextul socio-cultural în care a fost
consemnat în documentele din epoc ă, dar și dinamica
multora dintre ele, din perspectiv ă evolutiv ă (și merită
toată lauda pentru acest mod de a proceda în demersul
său științific), mai ales c ă multe sate sunt foarte vechi
(din secolul al XIV-lea, în mod sigur, chiar dac ă sunt
consemnate în cel urm ător, mai ales în epoca lui Ștefan
9

cel Mare – ca sate boiere ști sau r ăzășești). Astfel,
constatăm și din partea consacrat ă istoriei celor șapte
sate ( Victoria , Stânca , Luceni , Icușeni, Sculeni , Fră-
suleni și Șendreni ), și din prezentarea lor distinct ă, că
unele nume de a șezări omene ști din zon ă sunt con-
semnate în documentele vremii la 1436, 1453, 1476,
mențiunile documentare sporind considerabil în veacu-
rile următoare (în acte de danie, de mo ștenire, de sta-
bilire a hotarelor sau de vânzare-cump ărare). Aceste
considerente de ordin social-istoric explic ă, pe deplin, de
ce pentru unele nume topice sunt consemnate nume-
roase fapte în capitolul atest ări (Posadnici , Luceni ,
Siliștea, Șendreni , Băcăloaia , Cotul Boilor , Dumbrava ,
Troianul , Icușeni, Frăsuleni ). Este interesant c ă în topo-
nimia comunei Victoria întâlnim, ca în toponimia din
toate provinciile istorice române ști, sate care, în împreju-
rări date, au disp ărut, dar în unele cazuri toponimul co-
respunzător s-a p ăstrat, chiar dac ă se refer ă la o alt ă
realitate ( Lăzăreni, Mirceani , Lelești, Ionășeni ș.a.).
Și în ceea ce prive ște răspândirea , numele topice
din zonă nu au toate acela și rang de frecven ță, deoa-
rece, pe lâng ă unele întâlnite aproape în toate jude țele
țării, există și cele care apar o singur ă dată în nomen-
clatura topic ă româneasc ă.
Cele 257 de toponime sunt prezentate în ordine
alfabetică (faciliteaz ă lectura textului), iar în capitolul al
V-lea autorul realizeaz ă o bună analiză lingvistic ă, insis-
tând, în mod justificat, asupra problemelor de fonetic ă.
Constantin Secu dispune de cuno ștințe de lingvistic ă
generală și de gramatic ă româneasc ă, dar și de utili-
zarea adecvat ă a terminologiei științifice din acest dome-
niu. Cum era și firesc, termenii topici sunt transcri și în
forma literarizat ă, așa cum apar în actele oficiale și în lu-
10

crările de specialitate (între care, Toponimia româneas-
că, de Iorgu Iordan, și Dicționar geografic al jude țului
Iași, de Al. Obreja).
De altfel, în întreaga lucrare, autorul apeleaz ă nu
numai la lucr ări de istorie, geografie și arheologie, ci și la
sinteze de valoare dedicate istoriei limbii române (Ovid
Densusianu, G. Iv ănescu, Al. Rosetti, I.I. Rusu, Gr.
Brâncuș), ca și la nume cu autoritate în onomastica ro-
mâneasc ă: Iorgu Iordan, Emil Petrovici, Nicolae Dr ăga-
nu, Al. Graur (al ți autori sunt înregistra ți în bibliografia al-
fabetică, cuprinzând 88 de titluri). Cât prive ște etimologia
toponimelor (mai exact, a apelativelor de la baza lor), el
a apelat la cele mai importante “instrumente” lexicogra-
fice cunoscute în lingvistica româneasc ă, precum: Dicțio-
narul Academiei (Pușcariu), cele ale lui Candrea – Ada-
mescu, Laz ăr Șăineanu și August Scriban, ca și Dicțio-
narul limbii române moderne și Dicționarul explicativ al
limbii române (DEX) . Au fost utilizate, în nu pu ține ca-
zuri, și două dicționare speciale: Marele dic ționar geo-
grafic al României (cinci volume, 1898 – 1902) și Dicțio-
nar onomastic românesc (în special, pentru nume de bo-
tez și nume de familie) de N.A. Constantinescu (1963).
Comentariile și observa țiile autorului, expuse mai
ales în Concluzii (unde întâlnim și aspecte privind stra-
turile etimologice ale apelativelor, structura numelor de
locuri, derivarea cu sufixe, categoriile morfologice). Din
toate acestea se desprind câteva concluzii importante,
pe care autorul le subliniaz ă argumentat. Mai întâi, este
vorba despre procesul toponimiz ării apelativelor, care
are loc și în zilele noastre, ceea ce explic ă, și în cazul
comunei Victoria, existen ța în nomenclatura topic ă a
două categorii distincte: pe de o parte, toponime propriu-
zise, care au statut de nume proprii și sunt bine fixate în
11

sistemul limbii, la periferia vocabularului în uz, pe de
alta, apelative în curs de a deveni nume de loc, având,
prin urmare, un statut dublu, de nume proprii și nume
comune, trecerea, cu timpul, din cea de a doua cate-
gorie în prima realizându-se prin complexul proces al to-
ponimizării. În leg ătură cu rolul apelativelor, în general,
și al termenilor entopici , în special, autorul men ționează
un fapt de maxim ă importan ță, pe care l-au neglijat,
uneori, chiar cercet ători de renume. Este meritul unui
slavist de talie european ă (Emil Petrovici) de a fi deose-
bit toponimele slave propriu-zise (împrumutate ca atare)
de cele pseudoslave (care sunt creații române ști). Pe
această linie, se situeaz ă și Constantin Secu, atunci
când afirm ă tranșant: “Prin studierea din punct de vede-
re lingvistic a materialului topic cules, rezult ă că majori-
tatea numelor de locuri sunt crea ții române ști (sublinie-
rea noastr ă – I.D.), având la baz ă apelative de origine la-
tină (dar și de alte origini) întrebuin țate și astăzi în vorbi-
rea curent ă“. Este evident c ă în asemenea situa ții (gene-
rale, în toponimia româneasc ă!) românii au fost ceea ce
nemții numesc Die Namengeber (“creatori de nume pro-
prii”). Ca și în alte zone din România, și cea studiat ă de
autor ne ofer ă prilejul constat ării că multe nume de loc
au legătură cu antroponimele cunoscute aici, alc ătuind
grupa toponimelor personale . Numele de botez (în multe
situații, persoane reale, ca în cazul familiei boierului
Roznovanu) apare simplu, în derivate cu sufixe sau în
construc ții genitivale cu articol hot ărât masculin lui, pro-
clitic (mai ales) sau enclitic. Unele dintre ele, e lesne de
constatat, sunt la origine porecle, vizând defecte fizice și
psihice. Nu numai pentru cazul genitiv, ci și pentru acu-
zativ (cele mai multe exemple de acest tip pot fi încadra-
te aici) întâlnim construc ții prepozi ționale (cu în, la, pe),
12

care au un rol orientativ și reprezint ă, adesea, marca
procesului de toponimizare. Din aceast ă categorie fac
parte și toponimele recente, raportate la noi realit ăți so-
cial-culturale și economice, de tipul: La Fermă, La Grădi-
niță, La Monument , La Observator , dar și În Hotar , În
Podari , Pe Dig , Pe Fâșie, Sub Pădure etc.
Un aspect nou, pe care nu l-am întâlnit în lucr ări si-
milare (exceptând pe cele realizate la Universitate sau în
institutele de cercetare ale Academiei Române). Este
vorba de polarizare , ca factor determinant pentru apari ția
unui spectru sau câmp toponimic, ceea ce implic ă “mi-
grația” unui nume (ap ă curgătoare, de exemplu) spre re-
alitățile învecinate – deal, p ădure, poian ă, luncă. Exem-
plul Stânca este conving ător în aceast ă privință.
Am fi nedrep ți cu valoarea și noutatea lucr ării lui
Constantin Secu, dac ă n-am eviden ția excelentele
Anexe care o înso țesc ( indice alfabetic al toponimelor,
două hărți și zece fotografii de relevan ță), absolut nece-
sare într-o astfel de încercare monografic ă, având drept
coordonate istoria și toponimia unei localit ăți moldo-
venești de pe malul Prutului. De asemenea, sporesc
valoarea lucr ării și criteriile utilizate de autor pentru clasi-
ficarea numelor de locuri înregistrate: una onomasiolo-
gică, a lui Iorgu Iordan ( topografice , sociale , istorice , psi-
hologice ), alta lingvistico-structural ă sau tipologic ă (între
altele, primare , secundare , simple – compuse etc.).
Bogăția și diversitatea materialului topic analizat în
spiritul adev ărului științific, pe baza unor criterii adecva-
te, varietatea informa ției bibliografice și pertinen ța con-
cluziilor confer ă cărții lui Constantin Secu statutul de
contribuție de referin ță în cercetarea pluridisciplinar ă a
toponimiei române ști. Prin valoarea sa, ea constituie un
nucleu cu repere precise, dar și un model pentru astfel
13

de cercet ări, ca și pentru monografia exhaustiv ă (deo-
camdată, e un deziderat!) a comunei Victoria (vor trebui
incluse în ea și folclorul, etnografia, mi șcarea demogra-
fică, viața religioas ă).
Prin fond și formă, concep ție, metod ă și analiză,
volumul reprezint ă, cu certitudine, valorizarea calit ăților
de cercet ător, avizat și pasionat, ale autorului. El se im-
pune ca o lucrare de referin ță în studiul istoriei și al
toponimiei unei localit ăți din Moldova, cercetarea stând
sub semnul muncii, al perseveren ței și al competen ței.
În întregul ei, cartea lui Constantin Secu este una
utilă, interesant ă și valoroas ă.

Prof. univ. dr. Ilie DAN

14

Capitolul I

INTRODUCERE

Lucrarea de fa ță, intitulat ă Toponimie și istorie .
Comuna Victoria (Ia și), își propune s ă facă o prezentare
a elementelor de toponimie din zon ă, sub aspect istoric,
geografic și lingvistic, departe îns ă de a se vrea o mono-
grafie exhaustiv ă bazată pe fapte de onomastic ă. Este
doar o încercare de studiu istorico-lingvistic fundamentat
pe materialul toponimic adunat de pe întreg cuprinsul
comunei.
Am prezentat, mai întâi, condi țiile istorice de forma-
re a localit ăților, o localizare geografic ă a satelor, în ca-
drul comunei, și a comunei în cadrul jude țului, cu scopul
de a încadra cu exactitate numele topice, în timp și spa-
țiu, și pentru reliefarea vechimii unor nume topice, pre-
cum și a procesului de transformare lingvistic ă a toponi-
melor sub aspect lingvistic. Este cunoscut faptul c ă între
toponimie și istorie exist ă un raport de interdependen ță,
fapt ce ajut ă cercetătorii în elucidarea unor momente im-
portante din istoria zonei investigate sau în descifrarea
faptelor vechi de limb ă, de mare valoare semantic ă. To-
ponimia zonei reflect ă originea și evoluția numelor locu-
rilor respective, implicat ă în trecutul istoric și în prezentul
regiunii.
Tot astfel, exist ă o strâns ă legătură între toponimie
și lingvistic ă, iar explorarea trecutului, prin coroborarea
15

datelor oferite de acestea, constituie cel mai sigur mod
de descifrare. „Se știe că, pentru epoca anterioar ă vea-
cului al XVI-lea – noteaz ă Iorgu Iordan1 –, aproape sin-
gurul mijloc de a ne informa asupra limbii noastre sunt
numele topice, al ături de cele personale, din documen-
tele scrise, dup ă provincii, slavone ște sau latine ște.” Se
poate spune, f ără a greși, că toponimele sunt, de cele
mai multe ori, singurele dovezi din limba noastr ă care ne
ajută în cercetarea trecutului atât de bogat în fapte și
date.
Transform ările fonetice, pe care le întâlnim în cadrul
numelor de locuri, multiplele etimologii folosite pentru ex-
plicarea în țelesului acestora, toate ne ajut ă să cunoaș-
tem mai bine diferitele etape de dezvoltare a limbii, evo-
luția ei de-a lungul timpului. „Unele cuvinte s-au p ăstrat
numai în nume de locuri”2, fapt ce ne determin ă să le pri-
vim cu mult ă atenție pentru c ă ele reprezint ă un tezaur
documentar de mare valoare spiritual ă.
De asemenea, între toponimie și lingvistic ă s-a sta-
bilit o leg ătură statornic ă, fiindcă numeroasele toponime
desemneaz ă natura sau forma terenurilor. „C ăci orice
loc însemneaz ă și orice accident al solului (în sensul
foarte larg), adic ă orice fapt topografic natural sau arti-
ficial, și toate speciile de a șezări omene ști (orașe, târ-
guri, sate, bordeie, târle, od ăi etc.)”3 și că „o bună parte
din ele sunt întrebuin țate de geograf ca termeni tehnici,
fac parte, a șadar, din nomenclatura geografic ă consa-
crată întocmai ca atâtea alte cuvinte, b ăștinașe sau îm-
prumutate.”4

1 Iorgu Iordan, Toponimia româneasc ă, Editura Academiei, Bucure ști, 1963,
p.3.
2 Al. Graur, Nume de locuri , Editura Științifică, București, 1972.
3 Iorgu Iordan, op.cit. , p.1.
4 Ibidem , p.1
16

Pentru redactarea lucr ării, am folosit un bogat mate-
rial bibliografic, de arhiv ă, precum și rezultatul investi-
gațiilor lingvistice de pe teren. Ancheta a fost f ăcută cu
ajutorul unui chestionar ce a cuprins întreb ările noastre
cu privire la definirea numelui analizat, la cunoa șterea
sensului și a istoriei, tradi țiilor ce s-au „ țesut” în jurul s ău.
Rezultatele cercet ărilor au fost confruntate apoi cu ates-
tările documentare, cu dic ționarele limbii române, cu di-
feritele însemn ări, mărturii documentare, literare, folclori-
ce.
Trebuie s ă recunoa ștem că, uneori, am întâmpinat
însă și unele dificult ăți privind stabilirea originii unor to-
ponime, când explica țiile date de unii informatori nu co-
respundeau cu explica țiile altora sau, în alte cazuri, când
toponimele atestate istoric nu puteau fi identificate pe te-
ren, întrucât localnicii nu le cuno șteau.
Materialul toponimic, cuprins în aceast ă lucrare, a
fost adunat prin anchete directe efectuate în satele Vic-
toria, Frăsuleni, Icu șeni, Luceni, Stânca, Sculeni, Șen-
dreni, iar numele topice au fost înregistrate numai atunci
când am fost convins c ă ele reprezint ă o realitate la care
se referă, pe baza explica țiilor și pronunției informatori-
lor. Pentru cercetarea zonei de care ne-am ocupat, am
investigat un num ăr mare de subiec ți din toate satele
componente, pentru ca, în felul acesta, s ă avem o privire
cuprinzătoare despre întreaga toponimie local ă.
În vederea cunoa șterii trecutului istoric al localit ăți-
lor, am consultat unele documente publicate, manuscri-
se aflate la Arhivele Statului, o încercare de monografie
a comunei, schi țe de sistematizare, ce se g ăsesc la
Consiliul Local Victoria, h ărți geografice ș.a.
Numele topice înregistrate din comuna Victoria se
referă la dealuri, v ăi, ape, a șezări omene ști, terenuri
17

agricole, p ăduri, poieni, iazuri, b ălți, locuri izolate, râpi,
lunci, părți de sat, tarlale, cimitire, fântâni și izvoare,
drumuri și ulițe, fânețe și pășuni, gârle, încruci șări de
drumuri, institu ții social-culturale, economice, am acordat
o importan ță deosebit ă descrierii și localizării lor și, dacă
am întâlnit dou ă sau mai multe denumiri identice sau o
realitate care poart ă denumiri diferite în cadrul aceluia și
sat ori în sate diferite, le-am înregistrat și comentat pe
toate, cu variantele lor fonetice, unde a fost cazul.
S-a studiat cu aten ție fiecare toponim, s-au întocmit
hărți cu toponimele existente în zon ă, iar materialul adu-
nat este foarte bogat, motiv pentru care am ales numai
acele mărturii care dau valoare însemnat ă domeniului
cercetat de noi.
Numele celor care ne-au oferit informa ții utile des-
pre istoria, tradi țiile, legendele, toponimia și onomastica
comunei Victoria este relativ mare. Vom prezenta, în
continuare, o parte din numele celor care ne-au fost de
un real folos în realizarea lucr ării noastre:

Victoria

Perianu Constantin , agricultor, 80 ani, 4 clase
Zaharia Gheorghe , fost viceprimar, 43 ani
Dabija Neculai , pensionar, 81 ani, 4 clase
Poncu Constantin , pensionar, 74 ani, 7 clase
Ursu Anton , 78 ani, agricultor, 4 clase
Pădureț Petru , 4 clase
Șfarc Alexandru , 83 ani, 4 clase, agricultor
Spițelnicu Constantin , 92 ani, 4 clase, pensionar
Filip Gheorghe , 83 ani, agricultor, 7 clase
Ciobanu Gheorghe , agricultor, 79 ani, 5 clase
Poncu Alexandru , 78 ani, agricultor, 7 clase
18

Luceni
Popa Mihai , 82 ani, școală comercial ă, pensionar
Lupușoru Neculai , 83 ani, pensionar, 4 clase

Icușeni
Poncu Ioan , 79 ani, agricultor, 7 clase
Țurilă Alexandru , 78 ani, agricultor, 4 clase

Frăsuleni
Baciu Vasile , 81 ani, agricultor, 6 clase

Șendreni
Vornicu Ștefan , agricultor, 80 ani
Eșanu Mihai , 81 ani, pensionar, 4 clase

Stânca
Prundianu Elena , 82 ani, pensionar ă, 7 clase

Numele topice din comuna Victoria care au fost în-
registrate au fost transcrise în form ă literarizat ă, preci-
zându-se, unde a fost cazul, pronun ția locală, iar cele-
lalte aspecte lingvistice ale numelor de locuri sunt pre-
zentate în capitolul Concluzii .
Lucrarea este înso țită de următoarele anexe :
a) indice alfabetic ce cuprinde numele de locuri din
comuna Victoria. Indicele con ține un num ăr de 257
de termeni transcri și în formă literară;

b) hărți: una a jude țului Iași, cu localizarea comunei
Victoria, și altele ale comunei Victoria, precum și a
satelor componente: Victoria, Icu șeni, Luceni, Stân-
ca, Sculeni, Fr ăsuleni, Șendreni;

c) fotografii .
19

LISTA DE ABREVIERI

1. Generale

adj. – adjectiv
adv. – adverb
alb. – albanez( ă)
atest. – atestări
bulg., bg. – bulgar, bulg ăresc
col. – colectiv
comp. cp. – compar ă cu
cf. – confer „compar ă cu”
com. – comun ă
cuv. – cuvânt
dial. – dialectal
ebr. – ebraică
et. – etimologie
et.nec. – etimologie necunoscut ă
f. distr. – fostul district
f. et. – fără etimologie
f. jud. – fostul jude ț
fr., franc. – francez( ă)
f.rn. – fostul raion
f.rom. – formație româneasc ă
gr. – greacă, grecesc
gr. biz. – greaca (bizantin ă)
gep. – gepid(ă)
germ. – german( ă)
il. – ilir(ă)
it. – italian(ă)
jud. – județul
lat. – latin(ă), latinesc
lat. clas. – latina clasic ă
lat. pop. – latina popular ă
lat. vulg. – latina vulgar ă
magh. – maghiar( ă)
20

masc. – masculin
m.gr. – medio-grecesc
n.gr. – neogreac ă
n. – neologism
n.topic – nume topic
orig. – origine
pl. – plural
pol. – polonez( ă)
prep. – prepozi ție
răsp. – răspândire
rom. – română, românesc
rus. – rus(ă), rusesc
rut. – ruteană
reg. – regionalism
scr. – sârbo-croat ă
sg. – singular
sic. – sicilian
sl., slav – slav(ă)
slov. – sloven( ă)
sârb. – sârbă, sârbesc
subst. – substantiv
suf. – sufix
tc., turc. – turcesc
ucr. – ucrainean( ă)
ung. – unguresc
v. – vezi
var. – variantă(e)
vb. – verb
v.bulg. – vechea bulgar ă
v.gr. – vechea greac ă
v.sl. – vechea slavon ă

2. Localit ăți

F – Frăsuleni
Ic – Icușeni
L – Luceni
21

Sc – Sculeni
St – Stânca
Ș – Șendreni
V – Victoria

3. Abrevieri bibliografice

ALR (M.N.) – Atlasul lingvistic român . Material necarto-
grafiat (ancheta Petrovici).
Arbore, Dic ț. – Zamfir Arbore, Dicționarul geografic al
Basarabiei , 1904.
AUT – Analele Universit ății din Timi șoara, I-VII,
1963 ș.a.
Busuioc, ARH – Busuioc, Monica-Mihaela, Dicționar de
arhaisme , Editura All Educational, Bucu-
rești, 2005.
CADE – I.A. Candrea – Gh. Adamescu, Dicționa-
rul enciclopedic ilustrat , București, 1931.
Cantemir, Descrierea – Dimitrie Cantemir, Descrierea
Moldovei , Biblioteca Școlarului, Ed.”Litera”
Internațional, Bucure ști-Chișinău, 1997.
Chirica, Rep . – Vasile Chirica, Marcel T ănăsachi, Re-
pertoriul arheologic al jude țului Iași, vol. I,
1984, vol. II, 1985, Ia și.
DA – Dicționarul limbii române , Academia Ro-
mână (sub redac ția lui Sextil Pu șcariu), Bu-
curești, 1913-1941.
Densusianu, ILR – Ovid Densusianu, Istoria limbii ro-
mâne , 2 vol., 1961.
DEX – Dicționarul explicativ al limbii române , Ed.
a II-a, Academia Român ă, Institutul de
22

Lingvistic ă „Iorgu Iordan”, Editura Univers
Enciclopedic, Bucure ști, 1998.
DLR – Dicționarul limbii române , Editura Acade-
miei, Bucure ști, 1966-1972.
DM, DLRM – Dicționarul limbii române moderne , Edi-
tura Academiei, Bucure ști, 1958.
DN – Dicționar de neologisme , Ed. a III-a, Edi-
tura Academiei, Bucure ști, 1978.
DOC – Aurelia B ălan-Mihailovici, Dicționar ono-
mastic cre știn, Editura Minerva, Bucure ști,
2003.
DOR – N.A. Constantinescu, Dicționar onomastic
român , Ed. Academiei, Bucure ști, 1963.
DR – Dacoromânia , Cluj, 1921-1948.
Drăganu, Rom . – N. Drăganu, Românii în veacurile IX-
XIV, pe baza toponimiei și onomasticii , Bu-
curești, 1933.
Eremia, N. – Nume de localit ăți, Chișinău, 1970.
FD – Fonetică și diactologie, Bucure ști, 1958,
ș.a.
Ghibănescu, Isp. – Gh. Ghib ănescu, Ispisoace și zapi-
se, vol. I, partea I (1400-1600), Ia și, tipo-
grafia “Dacia” Iliescu, Grossu & comp.,
1906:
Ghibănescu, Isp. – Gh. Ghib ănescu, Ispisoace și zapi-
se, vol. VI, partea a II-a, Editura Casei os-
pitalelor Sf. Spiridon, Ia și, tip. “Goldner”,
1933,
Giuglea, G . – G. Giuglea, Cuvinte române ști și romani-
ce, Editura Științifică și enciclopedic ă, Bu-
curești, 1983.
Graur, N. – Al. Graur, Nume de locuri , Editura științi-
fică, București, 1972.
23

Grigorovitza, Dic ț. – Em. Grigorovitza, Dicționarul geo-
grafic al Bucovinei , București, 1908.
GS – Grai și suflet , București, 1923 – 1938.
ILR – Istoria limbii române , Editura Academiei,
București, I, 1965, II, 1969.
Ionescu, Dic ț. – Serafim Ionescu, Dicționarul geografic
al județului Suceava , București, 1894.
Ioniță, Nume – Vasile Ioni ță, Nume de locuri din Banat ,
Editura „Facla”, Timi șoara, 1982.
Iordan, Dif. – Iorgu Iordan, Diftongarea lui é și é în
pozițiile ă, e, Iași, 1963.
Iordan, DNFR – Iorgu Iordan, Dicționarul numelor de fa-
milii române ști, Editura Științifică și Enci-
clopedică, București, 1983.
Iordan, N. – Iorgu Iordan, Nume de locuri române ști în
Republica Popular ă Română, vol. I, 1952.
Iordan, T. – Iorgu Iordan, Toponimia româneasc ă,
Editura Academiei, Bucure ști, 1963.
Ivănescu, ILR – Gheorghe Iv ănescu, Istoria limbii româ-
ne, Editura Junimea, Ia și, 1980.
LR – Limba român ă, 1952 – 1979.
Lex. Reg. – Lexic regional, Editura Academiei,
București, vol. 1, 1960; vol. 2, 1967
MDGR – Marele dic ționar geografic al României ,
București, 1898-1902.
Mihăescu, Infl. Grec . – H. Mih ăescu, Influența greceas-
că asupra limbii române , 1966.
Mihăilă, G, SCI – G. Mih ăilă, Împrumuturi vechi sud-sla-
ve în limba român ă, 1960.
Obreja, Dic ț. – Al. Obreja – Dicționar geografic al ju-
dețului Iași, Editura Junimea, Ia și, 1979.
Pascu, S. – G. Pascu, Sufixele române ști, București,
1916.
24

Pașca, TO – Nume de persoane și nume de animale
în Țara Oltului , București, 1936.
Pătruț, OR – Ioan P ătruș, Onomastica româneasc ă,
Editura Științifică și enciclopedic ă, Bucu-
rești, 1980.
Petrovici, S. – Emil Petrovici, Studii de dialectologie și
toponimie , Editura Academiei, Bucure ști,
1970.
Phil, I, II – Philologica , Craiova, I, 1970, II, 1970.
Porucic, Lex. – T. Porucic, Lexiconul termenilor ento-
pici din limba român ă, Chișinău, 1931.
Rosetti, ILR – Al. Rosetti, Istoria limbii române, Editura
pentru literatur ă, București, 1968.
Russu, Dacor. – I.I. Russu, Dacoromania , Freiburg-Mün-
chen, 1, 1973, p. 189-196.
Russu, Elem. – I.I. Russu, Elemente autorhtone în lim-
ba român ă, Editura Academiei, Bucure ști,
1970.
SCL – Stidii și cercetări lingvistice , Bucure ști,
1950, ș.a.
Șăineanu, D – Lazăr Șăineanu, Dicționar universal al
limbii române , ed. a VI-a, Craiova, 1925.
Scriban, D – August Scriban, Dicționarul limbii româ-
ne, Iași, 1939.
SMO – Studii și materiale de onomastic ă, Editura
Academiei, Bucure ști, I, 1969.
Ștefănescu, E. – Margareta Ștefănescu, Elemente ru-
sești-rutene din limba româneasc ă și vechi-
mea lor , 1925.
Stoicescu, Rep. – Nicolae Stoicescu, Repertoriul bibli-
ografic al localit ățikir și monumentelor me-
dievale din Moldova , Biblioteca monumen-
telor istorice din România, Bucure ști, 1974.
25

Suciu, Dic ț. – Coriolan Suciu, Dicționar istoric al locali-
tăților din Transilvania, Editura Academiei,
București, I, II, 1967-1968.
Tamás, Ety.Wört .– Lajos Tamás, Etymologisch-histori-
sches Wörtebuch der ungarischen Elemen-
te im Rumänischen , 1966.

26

Capitolul II

TOPONIMIA – DISCIPLIN Ă
LINGVISTIC Ă

Toponimia , una dintre ramurile lingvisticii care studi-
ază totalitatea numelor de locuri, a denumirilor geogra-
fice ale unui ținut, regiuni, localit ăți sau ale unei țări, este
considerat ă, cu îndrept ățită justificare, „istoria nescris ă a
unui popor, o adev ărată arhivă, unde se p ăstrează amin-
tirea atâtor evenimente, întâmpl ări și fapte mai mult sau
mai puțin vechi sau importante, care s-au petrecut de-a
lungul timpului și au impresionat într-un chip oarecare
sufletul popular”5.
Toponimia are ca aspecte principale ale studiului
lingvistic al numelor de locuri etimologia , semantica , fo-
netica , morfologia , sintaxa . „Toponimia este un domeniu
de grani ță, deci este la intersec ția mai multor științe.
Fără îndoială, ea prive ște în primul rând lingvistica, dar
geografii au și ei un cuvânt de spus (…) și, de aseme-
nea, istoricii”.6 Studiul toponimelor, înregistrate într-o
anumită arie geografic ă, trebuie s ă se realizeze mai întâi
prin adunarea materialului la fa ța locului, apoi prin cerce-
tarea izvoarelor scrise, dat ă fiind leg ătura strâns ă dintre
toponimie și istorie, studiu care se realizeaz ă prin folo-

5 Iorgu Iordan, Toponimia româneasc ă, Editura Academ iei, 1963, p. 2.
6 Al. Graur, Nume de locuri , Editura Științifică, București, 1972, p. 10.
27

sirea metodelor comparativ-istoric ă, descriptiv ă, tipolo-
gică, statistic ă și cartografic ă.7
Omul, privit ca fiin ță socială, a trăit totdeauna în so-
cietate și în natur ă. Trăind și muncind în colectivitate,
oamenii au fost nevoi ți să comunice între ei gânduri, idei,
sentimente. Confec ționarea uneltelor și, apoi, perfec țio-
narea lor, vân ătoarea, cre șterea animalelor, agricultura
au contribuit la complexitatea rela țiilor sociale și, mai
mult, la dezvoltarea comunic ării interumane. Nu este mai
puțin adevărat că tot în procesul muncii a ap ărut și nece-
sitatea de a denumi locurile înconjur ătoare, întrucât „oa-
menii simt nevoia, de ordin practic, s ă dea un nume și
celui mai neînsemnat loc pe care împrejur ările vieții de
toate zilele îi pune în situa ția de a-l cunoa ște. Pentru ei,
orice ridic ătură de pământ, orice balt ă, pădure, pășune
etc., adesea orice pâlc de copaci, orice groap ă etc. tre-
buie să aibă un nume care înlesne ște identificarea locu-
lui și îl deosebe ște astfel de altele similare…”8. Dar mo-
dul cum au luat na ștere aceste denumiri și rolul pe care
îl joacă în viața unui popor pot constitui sfere importante
ale activit ății unor discipline diferite: istorie, geografie,
etnografie, lingvistic ă.
Este cunoscut c ă relieful unui loc, cu particularit ățile
caracteristice de flor ă și faună, a ocupat un rol important
în apariția toponimelor înc ă din cele mai vechi timpuri.
Strânsele leg ături care exist ă între toponimie și geogra-
fie au făcut ca primele încerc ări, oarecum științifice, să le
fi făcut geografii, din cadrul Societ ății Geografice Româ-
ne, fondat ă în anul 1875. Numele topice, fiind în majo-
ritate apelative, care indic ă natura accidentelor de teren,

7 Ilie Dan, Toponimie și continuitate în Moldova de Nord , Editura „Junimea”,
1980, p. 48.
8 Iorgu Iordan, op. cit. , p. 16.
28

sunt considerate ca fiind adev ărate defini ții scurte: mun-
te, deal, lac, iaz, p ădure etc. Ele sunt întrebuin țate ca
termeni tehnici de care geografii nu se pot dispensa,
pentru că, fără acești termeni, prezentarea și cercetarea
faptelor nu este posibil ă. „După cum se apreciaz ă, în to-
ponimia unei zone întâlnim dou ă categorii de termeni: a)
apelative , care denumesc accidente de teren, dar care
n-au devenit nume topice și b) toponime propriu-zise ,
care au la baz ă apelative, devenite abstracte, golite de
înțeles. Mai exist ă și o fază intermediar ă când unul
dintre ace ști termeni apar ține atât lexicului obi șnuit, cât
și, într-o anumit ă măsură, toponimiei”.9
Numele de locuri, de v ăi, dealuri, râuri, a șezări ome-
nești prezint ă o importan ță deosebit ă nu numai pentru
geografi, ci și pentru istorici, în elucidarea unor aspecte
ale trecutului unei anumite zone geografice. Prin numele
topice, istoricii au în țeles cu mult înainte c ă pot explica
anumite detalii înc ă nelămurite din timpurile îndep ărtate,
pentru care nu se p ăstrează anumite m ărturii scrise. În-
tre istorie și toponimie exist ă un strâns raport de interde-
pendență și ele se condi ționează reciproc, întrucât topo-
nimia ajut ă pe istoric s ă elucideze anumite lucruri din
trecutul unui popor (dar f ără a exagera!), „reconstituirea
unor epoci îndep ărtate din trecutul unui popor, epoci
pentru care nu exist ă alte documente”.10
Dar și toponimia, în studiul numelor de locuri, „tre-
buie să se bazeze nu numai pe particularitatea reliefului
și a graiului din zona respectiv ă, ci și pe o atent ă cu-
noaștere a istoriei localit ății, văii, ținutului, jude țului
etc.”11, deoarece denumirile a șezărilor omene ști, ale

9 Ilie Dan, op. cit. , p. 23.
10 Emil Petrovici, Studii de dialectologie și toponimie , 1970, p. 241..
11 Ilie Dan, Toponimie și continuitate în Moldova de Nord , Editura „Junimea”,
1980, p. 22.
29

moșiilor, hotarelor, care au apar ținut altădată boierilor și
s-au schimbat, uneori, când s-au schimbat proprietarii,
dar și numele unor ape, v ăi, dealuri prezint ă importan ță
deosebit ă atât pentru localitatea lor, cât și pentru stabili-
rea unei etimologii exacte.
O etimologie trebuie s ă aibă la bază nu numai con-
siderente de ordin istoric, ci și anumite „însu șiri” lingvis-
tice ale numelui topic respectiv. În cele mai multe situa ții,
un toponim reprezint ă o expresie individualizatoare a
realității înconjur ătoare – una abstract ă, alteori el este
motivat de un element natural sau istoric a c ărui cu-
noaștere conduce la stabilirea etimologiei. În cazul topo-
nimelor mai vechi, numele de locuri nu sunt decât ni ște
nume proprii arhaice – denumiri ale unor realit ăți uitate
de multă vreme, alteori, în situa ția celor relativ mai noi,
legătura logico-semantic ă între numele topic și faptul so-
cial-istoric, pe care cel dintâi îl exprim ă esențial, iese în
evidență.
Onomastica, care contribuie prin explicarea originii,
formării și evoluției numelor proprii, cuprinzând și toponi-
mia, este în strâns ă legătură cu istoria limbii, deoarece
numele proprii de la care provin o serie din numele to-
pice, se supun și ele în egal ă măsură celor comune, le-
gilor de dezvoltare a limbii, conservând fapte lingvistice
existente în diferite perioade de dezvoltare a limbii.
Toponimia se afl ă într-o strâns ă legătură și cu dia-
lectologia, întrucât unele nume topice pot fi explicate prin
intermediul cuvintelor regionale ori chiar a fonetismelor,
pentru că, în general, toponimia unui teritoriu nu exprim ă
numai istoria sau geografia unei zone, ci și trăsăturile
graiului din acea arie.
Pe teritoriul țării noastre, în ceea ce prive ște hidro-
nimia, se impune a se men ționa că există un num ăr
30

mare de asemenea nume p ăstrate din antichitate pân ă
astăzi, spre deosebire de alte locuri din Peninsula Balca-
nică, unde hidronimia a fost înlocuit ă aproape în totali-
tate cu una slav ă (de exemplu, Grecia) sau neogreac ă,
„pe când în Dacia și Moesia ea s-a p ăstrat în m ăsură
considerabil ă, fiind transmis ă din genera ție în genera ție,
de la vechii locuitori, la invadatori.”12 Aceste nume topice
(hidronimele) au fost p ăstrate din antichitate și până
astăzi, prin filier ă slavă, întrucât toponimele prezint ă
schimbări fonetice proprii limbilor slave.
Toponimia, privită ca ramur ă a lingvisticii, știință
care a ap ărut și s-a dezvoltat începând cu secolul al
XIX-lea, s-a dezvoltat în paralel cu alte ramuri ale știin-
ței: geografie, etnografie, lingvi știi fiind, în general, ultimii
care au abordat acest domeniu atât de interesant, cu
toate că pentru un lingvist toponimele prezint ă un interes
tot atât de mare cât și cuvintele obi șnuite, deoarece,
prin transformarea apelativelor în toponime, un apelativ
poate căpăta o anumit ă stabilitate menit ă să-l fereasc ă,
parțial, de modific ările la care sunt supuse cuvintele ce-
lelalte. „În modul acesta toponimia român ă seamănă cu
epocile trecute ale unei limbi fixate în texte, deoarece
conservă stări lingvistice care au disp ărut cu vremea”.13
„Recunoa șterea unor nume dacice sau romane nu ne-a
fost posibil ă, cel puțin până acum, din lipsa unor dovezi
mai concludente, istorice și, mai ales, lingvistice. Exist ă,
în schimb, m ărturii toponimice care, de și mai recente,

12 Em il Petrovici, Istoria poporului român oglindit ă în toponimie , Editura
Academiei, Bucure ști, 1964, I, p.786.
13 Iorgu Iordan, Toponimia româneasc ă, Editura Academiei, Bucure ști, 1963,
p.8.
31

vorbesc destul de l ămurit despre via ța desfășurată în an-
tichitate pe aceste meleaguri.”14
Printre primele lucr ări mai însemnate ale toponimiei
românești de început poate fi considerat ă și cea a lui Ov.
Densusianu, Urme vechi de limb ă în toponimia româ-
nească, din 1898. Autorul acestei lucr ări a avut o contri-
buție important ă în dezvoltarea toponimiei române ști prin
cursurile universitare de toponimie ținute, acela și merit
avându-l, de altfel, și I.-A. Candrea. O alt ă lucrare impor-
tantă o constituie Marele dic ționar geografic al României
(1898–1902) – care însumeaz ă 32 de dic ționare geogra-
fice pe jude țe, alcătuite de D. Rotta, O. Racovi ță, I.-A.
Candrea și Mihail Canianu, Moise N. Pascu, Serafim
Ionescu.
Dup ă anul 1918, studiile și cercetările de toponimie
sunt mai numeroase, analizându-se un bogat material
toponimic, împreun ă cu solu ții și explica ții care au fost
date. Mari merite și-au adus, în acest sens, lingvi știi clu-
jeni V. Bogrea, N. Dr ăganu, Șt. Pașca și, mai ales, Emil
Petrovici, unul dintre frunta șii lingvisticii române ști ai se-
colului trecut, savant de renume interna țional.
Alte lucrări deosebit de valoroase, privind dezvolta-
rea toponimiei române ști, au publicat N. Dr ăganu ( Topo-
nimie și istorie – monografie toponimic ă a Văii Someșu-
lui), Coriolan Suciu ( Dicționar istoric al localit ăților din
Transilvania , vol.I, 1967, vol.II, 1968), G. Giuglea, M.
Homorodean și I. Stan ( Toponimia comunei Râu de
Mori, 1963), G. Giuglea și V. Țâra ( Toponime române ști
din Munții Apuseni – B ăișoara, Săcel, Muntele S ăcelului
– studiu publicat în „Analele Universit ății din Timi șoara”,
seria științe filologice, IV, 1966, pag. 197 – 217). În afar ă

14 M. Homorodean, Aspecte ale toponimiei V ăii râului Gr ădiștii (județul
Hunedoara) , Universitatea „Babe ș-Bolyai”, Cluj-Napoca, 1980, p.1.
32

de cele men ționate mai sus, trebuie s ă cităm lucrarea de
sinteză a academicianului Iorgu Iordan, Toponimia ro-
mâneasc ă, 1963.
Aceast ă ramură a lingvisticii, deosebit de importan-
tă, oferind prilejul de a descifra sensurile numelor de lo-
curi, solicit ă cunoștințe din domenii foarte diferite și, prin
această interferen ță, toponimia sprijin ă „reconstituirea
istoriei popoarelor în sensul cel mai larg al cuvântului
(viața material ă și cultural ă a oamenilor, limba lor).15 Pe
de altă parte, este important s ă se acorde o aten ție deo-
sebită schimbărilor fonetice, form ării cuvintelor, dar mai
ales celor morfologice. Din punct de vedere al condi țiilor
istorice și culturale, e de subliniat importan ța toponimiei
pentru arheologie, istorie social ă, economic ă, cultural ă și
locală.

15 Vasile Ioni ță, Nume de locuri din Banat , Editura „Facla”, Timi șoara, 1982, p.
23.
33

Capitolul III

COORDONATE GEOGRAFICE ȘI
ISTORICE

(A)

Comuna Victoria se afl ă în partea de nord-est a Ro-
mâniei, la circa 30 de kilometri de municipiul Ia și, în par-
tea de nord-est a jude țului cu acela și nume, la conflu-
ența meridianului de 27030’ longitudine estic ă cu parale-
la 47030’ latitudine nordic ă. În partea de sud se înveci-
nează cu teritoriul comunei Aroneanu, la vest are ca ve-
cini comunele Popricani și Țigănași, la nord comuna
Probota, iar la est comunele Sculeni (jude țul Ungheni,
din Republica Moldova) și Golăești. Între limitele men țio-
nate, teritoriul comunei se întinde pe o suprafa ță de
aproximativ 6602 hectare.
Cadrul natural este format din șesul aluvionar Jijia –
Prut, iar în partea înalt ă (vest) din terasele cuaternare
ale Prutului. Din punct de vedere geologic, teritoriul co-
munei Victoria se suprapune peste unitatea de relief a
Platformei Moldovene ști, peste al c ărei fundament crista-
lin se dispun depozitele necutate, înclinate pe direc ția
nord-est – sud-vest, de vârst ă miocenă, alcătuite din ni-
sipuri și pietrișuri. Structura geologic ă din bază aparține
sarmațiului mediu (marne, argile, gresii și intercala ții nisi-
poase). Relieful colinar urc ă până la aproximativ 200 m
altitudine. Microrelieful din șes are forme pozitive
34

(grinduri), negative (meandre p ărăsite) cu b ălți și mlaș-
tini. Relieful acestei zone face parte din unitatea geo-
morfologic ă a Podișului Moldovei, în care predomin ă, în
partea sa estic ă, Câmpia Moldovei, numit ă și Câmpia
colinară a Jijiei.
Solurile din lunc ă sunt reprezentate prin cernozio-
muri carbonatice, l ăcoviști, soluri aluviale și sărături, a
căror alcătuire geologic ă este reflectat ă prin altitudini
mici, în general sub o sut ă de metri, și zonele de șes,
prin înclinarea acestora, dar și prin direc ția general ă de
curgere a râurilor mari – Prutul și Jijia. Substratul mai
dur este reprezentat de forma țiunile mai înalte, de peste
o sută de metri, în partea de vest, structura solurilor fiind
dominată de cernoziomuri tipice, levigate slab și mode-
rat, cum este dealul Stânca. Pe teritorul comunei, în
afară de dealuri și coline, se impune, ca form ă de relief,
lunca unit ă a celor dou ă râuri, pe ale c ăror terase joase
locuitorii și-au constituit a șezările și practică diverse acti-
vități, cu deosebire cele tradi ționale – agricultura și creș-
terea animalelor. În lunci, domin ă solurile aluvionare, de
lăcoviști și humicogleice.
Clima comunei este caracteristic ă Podișului Moldo-
venesc, cu unele particularit ăți impuse de pozi ția geo-
grafică și de natura reliefului, orientarea v ăilor etc. Fac-
torii determinan ți ai climei sunt cei lega ți de așezarea pe
glob, dar și pe continent a țării, precum și a reliefului zo-
nei. Ținând cont de ace ști factori, de amplitudinile lunare
și anuale de temperatur ă ale aerului, precum și de radia-
ția solară, care oscileaz ă între 100 și 110 k.cal./ cm2, pu-
tem aprecia c ă zonei comunei Victoria îi sunt imprimate
trăsăturile unui climat temperat-continental.
În această parte a teritoriului na țional, vântul are o
frecvență mai mare decât în regiunile de sud, iar tempe-
35

tarura aerului este specific ă zonelor temperat-conti-
nentale, cu valori medii anuale cuprinse între 80C și 100C
(mai mici în lunile reci ale anului, când acestea variaz ă
între –30C și –60C, și mai mari în lunile calde, când se
apropie la o medie de 230C). Precipita țiile atmosferice au
valori medii în jurul a 500 ml/m2 anual, cu cele mai mari
cantități primăvara și în prima parte a verii, datorit ă influ-
ențelor ciclonice dinspre Oceanul Atlantic, iar cele mai
mici cantit ăți se înregistreaz ă în luna februarie, datorit ă
persisten ței aerului rece, cu presiune mare, originar din
estul Europei sau din Siberia. Din lunile noiembrie-de-
cembrie, precipita țiile sunt sub form ă de ninsoare, for-
mându-se un strat de z ăpadă ce persist ă circa 50 de zile
pe an. Primele înghe țuri se produc toamna, în general
după 15 octombrie, iar ultimele – pân ă la 17 aprilie. Bru-
mele de toamn ă încep, obi șnuit, în octombrie, iar cele de
primăvară continuă până la sfârșitul lunii aprilie.
Vânturile dominante bat, ca și în restul țării, dinspre
vest și nord-vest la începutul sezonului cald, fiind aduc ă-
toare de precipita ții importante în aceast ă parte a anului.
În cea de-a doua parte a verii, direc ția dominant ă se
modifică, preponderente fiind masele de aer venite din-
spre est și sud-est, care aduc secet ă și caniculă. Carac-
teristic, în perioada de iarn ă, este Criv ățul, vânt care pro-
voacă viscol și ger.
În decursul anului, pot fi întâlnite și fenomene me-
teorologice deosebite, printre care am putea aminti sece-
ta. Cele mai lungi astfel de perioade, ca durat ă și intensi-
tate, când s-a semnalat un astfel de fenomen, au fost
cele din anii 1896, 1907, 1946 și 2000. Atenuarea aces-
teia este acum realizat ă prin crearea sistemelor de
irigații, canalizarea și regularizarea cursurilor majore de
apă, măsuri ameliorative ce au fost luate înainte de anul
36

1989. Un alt fenoment meteorologic specific zonei tem-
perat-continentale îl reprezint ă înghețul, care se poate
produce oricând, din noiembrie pân ă în aprilie, putând
afecta culturile agricole, pomicole și viticole de pe raza
comunei, dar și comunica țiile ș.a. Viscolul, cauzat de Cri-
văț, este, de asemenea, d ăunător, prin blocarea, în spe-
cial, a căilor de comunica ții.
Asemenea caracteristici ale principalelor elemente
climatice permit definirea, în zona comunei Victoria, a
unui climat specific câmpiilor, dealurilor și podișurilor joa-
se, în cadrul c ărui etaj se resimt, preponderent, cu nuan-
țe climatice, influen țele est-europene (continentale).
Rețeaua hidrografic ă este destul de bogat ă. Terito-
riul comunei este str ăbătut de dou ă râuri importante,
Prutul și albia nou ă a Jijiei, la care se adaug ă cursul Jijiei
Vechi, care a c ăpătat, acum, caracter de balt ă, alimen-
tată fiind de izvoare din zonă, cum sunt pâraiele Neagra,
Stânca, Cotimani, torente temporare ș.a. În afar ă de ape-
le curgătoare, mai men ționăm că subsolul teritoriului co-
munei Victoria este bogat în pânze de ape freatice .
Adâncimea acestora variaz ă între 3 și 10 m, într-un prim
strat freatic, și până la 25 – 32 m la al doilea strat, îns ă
se întâlnesc și pânze freatice la adâncimi mai mici, ce
variază între 1 și 3 metri. Apele subterane formeaz ă, în
hotarele satelor Stânca și Cotu Morii (ultimul, din comuna
Popricani), o pânz ă de izvoare ale unor pâraie ce
alimenteaz ă, în continuare, albia Jijiei Vechi.
Prutul formeaz ă granița natural ă a țării noastre cu
Republica Moldova pe o lungime de 200 km, alimentat
pluvional, cu șesul larg pe partea dreapt ă de 3 – 7 km.
Deseori, era supus inunda țiilor, cu șesul alcătuit din
aluviuni groase (argile, nisipuri și prundișuri) ce ating
peste 14 m, la sud de Ungheni, și peste 20 m la Trife ști.
37

Relieful luncii este pres ărat cu grinduri, gr ădiști, ocupate
de sate și meandre p ărăsite cu b ălți, iar vegeta ția este
specific de lunc ă (zăvoaie). La mira Ungheni, debitul me-
diu multianual este de 72,5 m3/s. Are ca afluen ți, pe teri-
toriul jude țului Iași, Jijia, unit ă cu Bahluiul și pârâul Boho-
tin. Mineralizarea apelor sale este ridicat ă, depășind
1000 mg/l.
Jijia își are izvoarele în afara jude țului Iași (versantul
estic al masivului Bour, din ținutul Boto șanilor) și este
principalul afluent pe dreapta al râului Prut. Are o lungi-
me totală de 282,6 km. În jude țul Iași primește pe dreap-
ta ca afluen ți Miletinul cu Jijioara.
Pe stânga prime ște câteva pâraie mai mici cum
sunt: Puturosul, Valea Pop și Frasinul, iar mai la sud, pe
dreapta, râul Bahlui, ce se vars ă în Jijia lâng ă satul Chi-
perești. Mai spre sud de aceast ă localitate, singurii
afluenți pe dreapta sunt pâraiele T ătarca, Comarna, Co-
zia, Bohotin și Moșna.
Alimentarea Jijiei apar ține tipului pluvional, cu un
procent al scurgerilor medii lunare și sezoniere ce atinge
maxima prim ăvara (55,2 %). Lunile de var ă dețin 19,0%
din scurgere, iar minima are loc toamna cu 7,9 %. Debi-
tul maxim specific al Jijiei la punctul hidrometric Victoria
atinge 113 l/s/km2. Debitul minim specific la Victoria, în
condițiile de var ă și de toamn ă – iarna scade, oscilând
între 0,016 m3/s și 0,021 m3/s, este în raport cu condi țiile
de vreme. Turbicitatea medie la punctul Victoria este de
2600 g/m3, iar mineralizarea variaz ă în raport cu anotim-
purile și este în medie de 1879 mg/l la postul Victoria.
Prezen ța cursurilor de ap ă de pe teritoriul comunei
depinde, de asemenea, de mai mul ți factori, printre care
putem aminti pe cei de relief, alc ătuirea geologic ă, clima
și interven ția omului. În ceea ce prive ște rețeaua hidro-
38

grafică, menționăm că întregul teritoriu din zon ă aparține
bazinului hidrografic al Prutului, iar factorul om are o im-
portanță deosebit ă prin modific ările ce le face în favoa-
rea sa. Afluentul s ău, Jijia, a fost canalizat și regularizat
(acțiunea continu ă și acum pe teritoriul comunei vecine,
Țigănași), curgând ast ăzi paralel cu Prutul, la o distan ță
de mai pu țin de un kilometru, pe o distan ță mai mare,
până la punctul de confluen ță. Vechiul curs – numit Jijia
Veche – traverseaz ă comuna, de la nord-est la sud și
are trăsături asemen ătoare unei b ălți. Acest curs este
destul de meandrat, având numeroase coturi, marcate
cu toponime: Cotu Morii, Cotu lui Ivan etc. În sudul co-
munei Victoria se afl ă cumpăna apelor între bazinul hi-
drografic al Jijiei și cel al afluentului s ău – Bahluiul.
Datorită faptului c ă teritoriul comunei Victoria este
situat într-o regiune deluroas ă și de șes, vegetația domi-
nantă este cea de silvostep ă, caracterizat ă prin pășuni și
fânețe naturale pe v ăi și pante neîmp ădurite, cu p ătrun-
deri ale elementelor de step ă în lungul v ăilor. Și aceasta
este dependent ă de o serie de factori, între care o influ-
ență preponderent ă o au relieful și ocupațiile oamenilor.
Cea mai mare parte a teritoriului comunei era acoperit ă,
în trecut, cu o vegeta ție de silvostep ă, reprezentat ă de
asociații ierboase, cu pâlcuri de arbori, în special esen ță
de stejar. Vegeta ția ierboas ă a fost îndep ărtată pentru a
face loc culturilor agricole, a a șezărilor umane ori a c ăi-
lor de comunica ții. Pădurea se mai men ține îndeosebi în
sudul și sud-estul comunei, între satele Stânca și Cotu
Morii, dar și spre comunele Aroneanu și Golăești. În
Lunca Prutului, dar și în lungul Jijiei Vechi, se întâlne ște
o vegeta ție de lunc ă, cu sălcii, plopi, arini – p ăduri de
luncă numite z ăvoaie –, dar și cu papur ă (Typha ), stuf
39

(Phragmites communis ), rogoz ( Carex ), pipirig ( Schoe-
noplectus lacustris ).
În componen ța pădurilor de foioase, care domin ă
înălțimile dealurilor, predomin ă stejarul ( Quercus robur ),
frasinul ( Fraxinus excelsior ), carpănul ( Carpinus betu-
lus), ulmul ( Ulmus campestris ), în amestec cu al ți arbori
și arbuști. Fânețele și pajiștile naturale ocup ă un loc im-
portant în cuprinsul comunei, la care se adaug ă grami-
nee, între care p ăiușca (Festuca pseudovina ), colilia și
năgara ( Stipa capillata ), ca și alte plante xerofite sau
xeromezofite. În Lunca Prutului se mai întâlnesc plopul
(Populus alba ), salcia ( Salix alba , Salix fragilis ), apoi ul-
mul ( Ulmus ), în amestec cu frasinul ( Fraxinus excelsior ),
stejarul pedunculat și altele.
Aceste specii se dezvolt ă destul de bine și contri-
buie la crearea unui climat mai r ăcoros, cu aer curat, și
mai bogat în precipita ții atmosferice, care îndulce ște cli-
matul uscat al silvostepei și creează condiții optime pen-
tru dezvoltarea celorlalte specii lemnoase și de ierburi.
Ocrotirea florei, caracteristic ă zonei de deal, constituie o
măsură menită să conducă la o mai bun ă conservare a
solului și vegetației.
Solurile au o reparti ție legată, în primul rând, de cea
a vegeta ției. La nivelul comunei predomin ă cele din cla-
sa molisolurilor, reprezentate de cernoziomuri și din cla-
sa cambisolurilor (cernoziomuri cambice). În Lunca Pru-
tului se întâlnesc soluri de lunc ă.
Fauna este influen țată de condi țiile naturale și, înde-
osebi, de vegeta ție. În pădurile de foioase se întâlnesc
specii de mamifere precum veveri ța (Sciurus vulgaris ),
vulpea ( Canis vulpes ), lupul ( Canis lupus ), fazanul ( Pha-
sianus colchicus ), căprioara ( Capreolus capreolus ), ie-
purele ( Lepus europaeus ), mistrețul (Sus scrofa ) ș.a. Pe
40

cuprinsul comunei se mai întâlnesc roz ătoare, cum ar fi
popândăul (Citellus citellus ), dihorul ( Putoius putoius ),
șoarecele de câmp ( Microtus arvalis ), dar și bursucul
(Meles meles ), potârnichea ( Perdix perdix ), cioara ( Cor-
vus frugileus ), coțofana ( Pica pica), prepeli ța (Coturnix
coturnix ) ș.a. Primăvara, în timpul migra țiilor, apar diver-
se specii de păsări precum sitarul ( Scolopax rusticola ),
gaița (Garrulus glandarius ), sturzul ( Turdus ) etc. Printre
speciile de reptile se întâlnesc, în zon ă, șopârla ( Lacerta
viridis ), șarpele ( Natrix natrix ). Prin păduri și livezi se mai
găsesc grauri ( Sturnus vulgaris ), privighetori ( Luscinia ),
mierle ( Turdus merula ), gaițe (Garrulus glandarius ), cu-
cul ( Cuculus canorus ), coțofana ( Pica pica), turturica
(Streptopelia turtur ), presura ( Emberiza ), ciocârlia ( Alau-
da arvensis ), pițigoiul ( Parus major ), sticletele ( Carduelis
carduelis ), codobatura cu coad ă (Motacilla alba), care
aduc mari servicii omului, cur ățând livezile de omizi, cu-
cuveaua ( Athene noctua ) și huhurezul ( Syrnium aluco ),
care se hr ănesc cu roz ătoare.
Fauna piscicol ă este reprezentat ă prin pești din spe-
cii semimigratoare și stagnofile care populeaz ă pâraiele,
bălțile, iazurile, râurile Prut și Jijia aflate pe teritoriul co-
munei Victoria, printre care amintim: știuca ( Esox lucius ),
crapul ( Cyprinus carpio ), șalăul (Stizostedion lucioper-
ca), carasul ( Carassius auratus gibelio ), somnul ( Silurus
glanis ) etc.
Lumea insectelor este numeroas ă și variată, multe
dintre ele sunt d ăunătoare, hr ănindu-se cu frunze, l ăs-
tari, fructe și semințe ale plantelor, și aduc pagube pen-
tru sectorul agricol.
Defrișarea pădurilor, des țelenirea terenurilor cu ve-
getație stepic ă, amenajarea complex ă a unor râuri etc.
reprezint ă interven ții ale omului care au modificat, nu în-
41

totdeauna favorabil, mediul natural. Unele specii de
plante și animale au disp ărut, altora le-a fost diminuat
arealul și numărul de exemplare. Poluarea a afectat ape-
le, aerul și solurile prin substan țe toxice deversate de so-
cietățile industriale, cele utilizate în agricultur ă, sau rezi-
duurile menajere depozitate necorespunz ător. Măsurile
vizând ameliorarea condi țiilor de mediu și conservarea
acestuia trebuie înso țite de realizarea și intensificarea
educației ecologice în rândul locuitorilor comunei, în sen-
sul înțelegerii faptului c ă natura f ără om a existat și se
poate revigora, dar omul f ără natură nu!

(B)
Factorii naturali – printre care trebuie aminti ți cei
geografici, de clim ă, de relief, cei hidrografici ș.a. – au
favorizat condi ții de locuire în aceast ă zonă încă din cele
mai vechi timpuri. Vechimea și continuitatea de locuire în
acest spa țiu au fost dovedite prin cercet ările arheologice
întreprinse în zon ă, care au scos la iveal ă dovezi mate-
riale ce atest ă existența unor a șezări omene ști încă din
paleoliticul superior. În acest sens, unul dintre princi-
palele argumente este și numele râului Prut, care traver-
sează comuna pe la est, hidronim ce provine dintr-un
nume antic, dacic: Porata , Pyrethus . Despre vechimea
acestuia ne vorbe ște și D. Cantemir înc ă de acum trei
sute de ani, precizând c ă „În Dun ăre se vars ă Prutul ,
numit mai înainte Hierasus , de Ptolemeu, Gerasus , de
Ammianus, Parota , iar vechii greci Pyretus , care izvor ăș-
te din mun ții Transilvaniei, numi ți de cei vechi Carpa ți, ce
sunt hotar între aceast ă țară și Lehia și străbate întreaga
Moldovă. Are apa cea mai u șoară și mai sănătoasă, cu
toate că este mai tulbure din pricina nisipului pe care îl
42

duce cu ea; numai când o la și să stea într-un pahar, nisi-
pul cade la fund și atunci ai apa cea mai limpede.”1 Tot
Cantemir ne vorbe ște și despre al doilea râu important
ce traverseaz ă teritoriul comunei, amintind c ă „În Jijia se
varsă Șubana, Sitna, Miletin, Bahlui, Bahluie ț, Sârca.”2
Pe pantele estice ale dealului Stânca, situat pe par-
tea dreapt ă a Jijiei Vechi, nu departe de sat, a fost iden-
tificată o așezare cu fragmente ceramice hallstattiene
din secolele XIV și XVII-XVIII. La 14 martie 1957, s ătea-
nul Nicolae Stoian a descoperit, în gr ădina sa, un vas de
tipul piriform cu picior, lucrat la roat ă, din past ă cărămi-
zie, care con ținea un tezaur alc ătuit din 4 monede de aur
și 31 de argint: duca ți venețieni, genovezi, monede din
Țara Româneasc ă, groși din Boemia, aspri turce ști și
tătărești, având ca terminus postquem anul 1463. Locul
descoperirii se afl ă în vatra satului, la circa 200 m nord
de podul ce leag ă satul Victoria de satul Luceni. La circa
60 m de locul tezaurului, în malul Jijiei Vechi, s-au ob-
servat resturi sporadice de lipitur ă, vetre cu arsur ă și
cărbuni, dar f ără material ceramic. Pe partea stâng ă a
Jijiei Vechi, în apropiere de pod, s-au descoperit câteva
fragmente ceramice din secolul al XIV-lea.
La circa 100 m sud de podul satului de peste Jijia
Veche, pe malul stâng al apei, în apropiere de șoseaua
Iași – Sculeni, s-a descoperit întâmpl ător un tezaur com-
pus din 21 obiecte de podoab ă: o pereche de verigi de
tâmplă, doi cercei, cinci inele, trei nasturi întregi și unul
fragmentar, o cataram ă de curea, 7 aplice întregi și 9
fragmentare, precum și 179 monede întregi și 9 frag-
mentare: 54 aspri turce ști, un aspru al hanului Crimeii,

1 Dim itrie Cantem ir, Descrierea Moldovei , Biblioteca Școlarului, Ed.”Litera”
Internațional, Bucure ști-Chișinău, 1997, p. 20.
2 Cf. D. Cantemir, op. cit. , p. 23.
43

124 dinari ungure ști. Nu este exclus ca tezaurul s ă fi fost
îngropat în 1523, când, în Moldova, au avut puternice
frământări interne, determinate de tendin ța lui Ștefăniță
Vodă de a limita puterea marii boierimi3.
Satul Frăsuleni (Frăsuieni , Frățienești) este men țio-
nat, cu numele de Frățileni, la 13 ianuarie 16344. La 1
mai 1453, Alexandru-Voievod înt ărește satul Icușăni, în
urma judec ății proprietarilor cu m ătușa lor, Icu șoaia5. Sa-
tul Luceni este amintit la 12 aprilie 1623 în ținutul Iași6.
Satul Sculeni , cu denumirea Sculenii Vechi , este men țio-
nat la 1772-17737.
În apropierea unei vâlcele, pe un platou situat pe
partea dreapt ă a șoselei Vulturi – Sculeni, în locul numit
La Șipoțel, s-a descoperit o a șezare din secolele III – II
î.e.n., cu fragmente de vase cu buza r ăsfrântă și cu alve-
ole pe buz ă, suprapus ă de o locuire din sec. IV e.n., din
care se remarc ă un fragment de vas din past ă fină,
cenușie, cu decor realizat din dou ă linii orizontale, t ăiate
de linii scurte, verticale, având la partea inferioar ă alte li-
nii orizontale. O fusaiol ă plată este confec ționată dintr-un
fund de vas. Au fost descoperite și fragmente de amfore
romane.
Pe tarlaua Cosmani, la S-SE de satul Stânca , la li-
mita cu terenul comunei Aroneanu, localnicii afirm ă că,

3 Vasile Chirica, Marcel Tanasachi, Repertoriul arheologic al jude țului Iași,
vol.2, Iași, 1985
4 Cf. Vasile Chirica, Marcel Tanasachi, Documenta Romanie Historica , XXII,
București, p. 19, 382.
5 Vasile Chirica, Marcel Tanasachi, Documenta Romanie Historica , II,
București, p. 14-42.
6 Vezi Vasile Chirica, Marcel Tanasachi, Documente privind istoria României ,
XVII, V, Bucure ști, p. 212.
7 Vezi P. Gh. Dimitriev, Moldova în epoca feudalismului (Recens ămintele
populației Moldovei din anii 1772-1773 și 1774) , Chișinău, 1975.
44

prin alunec ări de teren, au fost distruse schelete umane
vechi aflate într-un vechi cimitir.
Satul Șendreni (Șendrești) este amintit la 18 ianua-
rie 1587, precizându-se existen ța uricului de la Alexan-
dru cel Bun. Pe teritoriul fostului sat Sorca (azi, parte a
satului Șendreni) a fost identificat ă și cercetat ă o așeza-
re cucutenian ă. S-au descoperit vase pictate, unelte de
piatră și silex, plastic ă antropomorf ă și zoomorf ă. Tot aici
s-a găsit o „oal ă ca de cinci oca” cu monede, dintre care
una era datat ă 1625. Tezaurul monetar a fost descoperit
pe locul numit Durducu , lângă Jijia. Pe teritoriul satului
Șendreni s-a semnalat și existența unor „ruine vechi”.
Între satele Cârlig (comuna Popricani) și Stânca, pe
drumul vechi al Sculenilor, este semnalat ă movila Vultu-
rul.
Satul Stânca este men ționat, de V. Chirica și M. Ta-
nasachi, la 25 octombrie 16098. Cu denumirea de Po-
sadnici , apare în documentele vechi ca apar ținând fami-
liei tatălui cronicarului Grigore Ureche, Nestor Ureche,
încă de dinainte de anul 1643: „Adic ă eu Grigore Ureche
vornic cel mare de țara de gios dimpreun ă cu nepotu
mieu Neculai Ureche spatar și cu Nestor Bati ște, dăm
știre cu aceast ă scrisoare a noastr ă, cum de bun ă voe
noastră, neam tocmit și neam împ ărțit cu toate satele ce
niau rămas de la p ărinții noștri, de la Nistor Ureche vor-
nic cel mare și de la Mitrofana giupâneasa dumisale […]
și așa au venit pe parte lui Nistor Bati ște, satul Br ăteștii
cu bălți de pește, și giumătate de sat de Fedele șăni și
părțile din Br ătulești ces la ținut Neam țului; și Cobăcenii
și Căzăneștii pe Răut și giumătate de sat Potlogeni și
parte din Cozme ști ces la ținut Orheiului; și Posadnici

8 Cf. Vasile Chirica, Marcel Tanasachi, Documente privind istoria României ,
XVII, II, Bucure ști, p. 260.
45

ces la ținut Eșului […]”9, pentru ca apoi, la 25 ianuarie
1659, vornicului Toma Cantacuzino s ă treacă zălogul
Posadnicilor de la Cotnarschi la Alaxandra Ureche, so ția
agăi Antiohie: „Adic ă eu Toma vel dvornic scriem și
mărturisim cu acest zapis al meu cum am fost dator
dumisale lui Antiohie și giupănesei dumisale Alexandrei
cu cinci sute de lei cari bani li s-au fost venit dumisale la
împărțală, când s-au împ ărțit cu alți frați a dumilorsale,
deci fiind la noi acei bani iam fost dat la Cotnarschie
pisariu, ca s ă îmble cu dobând ă pe an, tâmplatusau diau
perit Cotnarschie când au venit Timu ș fecior hatmanului
Hmil, în țară, acmu dumnealui Antiohie aga și cu giupâ-
neasa dumisale Alexandra au cer șit la noi acei bani ca
săi dăm dumilorsale, deci noi bani nam avut de undei
da, ce tâmplânduse la noi z ălog un sat ci s ă chiamă Po-
sadnicii z ălogit de Nistor feciorul lui Bati ște iscălit de mâ-
na lui. Deci fiind acel sat drept din mo șia dumilorsale noi
lam luat z ălog pentru acei bani carii scriu mai sus cinci
sute și trei lei întru mâinile dumisale ag ăi și a giupânesei
dumisale Alexandrei; pentru acela lucru dei va pare lui
Nistor Bati ște căi mai bun satul de cât acei bani, dmnlor
se vor învoi și se vor tocmi în sedine, și în tocmala noas-
tră au fost dmnlui Racovi ță Cehan biv sluger și Neculai
Buhuș al treile logof ăt, și eu Sava am scris. u Ia ș It 7167
Ghenar 25”10.
Și, tot cu denumirea de Posadnici, apare în conti-
nuare, la 8 iunie 1668, în zapisul de vânzare prin care
Lucache Bati ște (fratele lui Nistor Bati ște călugărul, a că-
ror mam ă era sora lui Grigore Ureche) vinde cu 1200 lei

9 Gh. Ghib ănescu Ispisoace și zapise , vol. VI, partea a II-a, Editura Casei
ospitalelor Sf. Spiridon, Ia și, tip. “Goldner”, 1933, p. 152-154.
10 Cf. Gh. Ghibănescu, op. cit. , p. 155-156.
46

satul Posadncii Alexandrei lui Chiriac paharnicul, actul
fiind semnat, ca martor, și de Miron Costin vel vornic11.
La 20 iunie 1668, Ilie ș Alexandru Vod ă întărește
Alexandrei și soțului Chiriac medelniceru întreg satul
Posadnicii pe Prut în ținutul Iașilor cump ărat cu 1200 lei
de la Lucachi jicnicer12, iar la 7 februarie 1670, printre
moșiile ce le de ținea Alexandra lui Chiriac Sturza pahar-
nicul de la tat ăl său Grigore Ureche se num ăra și Posad-
nicii de la E și cu vecini13, pentru ca, la 13 februarie 1670,
Gheorghe Duca s ă întărească lui Chiriac paharnicul mo-
șiile lăsate prin diat ă de giupâneasa lui Alexandra, fata
lui Grigore Ureche vornicul, și satul „Posadnicii de la
Iași”14. La 15 februarie 1670, so ții Chiriac paharnic și so-
ția sa Alexandra, fata lui Grigore Ureche, fac un testa-
ment prin care î și lasă unul altuia averea, act semnat, ca
martor, de Dosofteiu Episcop Romanului (cu pecetea
Episcopiei)15.
La 1 august 1690, Alexandra Buhu șoaie vinde, cu
400 lei, satul Posadnicii lui Iordache Roset vel vornic:
„«Adică eu Alexandra, fata lui Neculai Ureche, giupâ-
neasa răposatului Alexandru Buhu ș hatmanul, și cuconii
miei cu Dumitra șco postelnicul și cu Neculaiu, scriem și
mărturisim cu acest adev ărat zapis al nostru, de nimene
siliți nici asupri ți, ci de a noastr ă bună voie am vândut a
noastră direaptă ocină și moșie sat întreg anume Posad-
nicii la ținutul Eșilor din tot locul și cu tot venitul din vatra
satului, din câmpu și din țarină și din pădure și dintrapă
cu vad de moar ă și cu vad de pod pe apa Jijiei care sat
și moșie îmi este mie direapt ă ocină și moșie de la p ă-

11 Idem , p. 156-157.
12 Idem , p. 158-159.
13 Idem , p. 158-159.
14 Idem , p. 160-161.
15 Idem , p. 162-163.
47

rinții miei ce scriu mai sus, aceast ă moșie și sat lam vân-
dut noi dumisale lui Iordachi Roset vel visternic, drept
patru sute lei b ătuți bani gata, ca s ă fie dumisale direap-
tă ocină și moșie și giupânesei dumisale Saftei și cuco-
nilor dumisale în veci, și la aceast ă tocmală și vânzare a
noastră sau făcut denainte dumisale Tudosie Dub ău vel
logofăt, și dumisale Iona șco Balț vornicul, și dumisale
Alexandru Ramandi vornicul, și a dumisale lui Costantin
căminar și a lui Andrei Bal ș vornicul și a Zahariei Cluce-
riul, și pentru mai mare credin ța miam pus pecete și cu-
conii au isc ălit și dmnlor ace ști boieri ca s ă fie de mare
credință. (u Ias vlet 7198 August 1 )

Alexandra Buhu șoae (pecete)
Tudosă Dubău vel logof ăt
Dumitrașco vel stolnic
Constandin s ărdar
Alexandru vel postelnic
Neculaiu Buhu ș, iscal.
Vellicico Costin, vornic
Miron biv logof ăt
Buhuș postelnic
Constandin c ăminar
Lupu hatman»”16

După cum se vede, proprietatea Posadnicilor asu-
pra familiei Roset a fost transferat ă din anul 1690 și, de
atunci, începe perioada de istorie și înflorire a acestei lo-
calități, de când a fost cunoscut ă și consemnat ă în docu-
mente ca având denumirea de Stânca Roznovanu, dup ă
numele proprietarilor, familie bogat ă, de altfel, cu pro-

16 Cf. Gh. Ghib ănescu, Acta Stânca Roznovanului , Iași. Condica documente ,
caet XLVIII, 9 „Pe Posadnici” (Surete ms. LVII supt an)”, p. 165.
48

prietăți în toată Țara Moldovei, denumire a satului care
s-a păstrat pân ă în anul 1964. De asemenea, conside-
răm potrivit a ar ăta aici că ultimul proprietar al domeniilor
de la Stânca-Roznovanu, boierul Anton Rosetti-Rozno-
vanu, într-un memoriu, din 25 iulie 1941, men ționa:
„Castelul Stânca este singurul castel istoric bine între-
ținut din toat ă Moldova, cl ădit de str ămoșii mei prin anul
1630”17. Consider ăm că el invoc ă vechimea acestui do-
meniu în mod justificat mai mare tocmai pentru a atrage
atenția asupra degrad ării castelului și de a sensibiliza
autoritățile statului român în sprijinul de conservare a
proprietății, dat fiind c ă, în timpul opera țiunilor care s-au
desfășurat în zon ă, în timpul celui de-al doilea r ăzboi
mondial, și asupra c ărora vom reveni, castelul a fost
ocupat și de ruși, și de nem ți, fiind, pe rând, ținta atacu-
rilor artileriei sau avia ției ambelor armate. Nejustificat ă
ne apare, îns ă, constatarea unui gazeter ie șean (Cătălin
Croitoru) care apreciaz ă că, la Stânca, s-au scris „Trei
secole de istorie”, cum a ap ărut în subtitlul unui articol,
în unul din ziarele ie șene18, despre castelul în cauz ă,
cînd, în realitate, nu trecuser ă decât, cu mai pu țin de o
lună, … 254 de ani.
Vânzarea satului Posadnici de c ătre Alexandra, fiica
lui Nicolae Ureche, lui Iordache Roset, mare vistiernic, la
1 august 1690, ne este confirmat ă și din altă sursă19.
După intrarea în st ăpânirea familiei Roset-Roznovanu,
cum am mai amintit, satul s-a numit Stânca-Roznovanu .

17 Cf. Narcis Dorin Ion, Castele, palate și conace din România , vol. I, 2002,
Editura Funda ției Culturale Rom âne, p. 199.
18 „Jurnalul de est”, Anul III, nr. 688, vineri, 10 septem brie 2004, p. 7.
19 Cf. Nicolae Stoicescu, Repertoriul bibliografic al localit ăților și
monumentelor medievale din Moldova , 1974, Arhivele Statului, Bucure ști, m s.
628, f. 59.
49

Dar satul este men ționat și în documente mai vechi.
De pildă, la 1551, un sfert din sat apar ținea pârc ălabului
Veveriță20; la 1575, p ărți din satul Posadnici = Lelești,
pe Jijia, au fost vândute de urma șii lui Stan posadnic lui
Toma Berheci21, iar la 1580 un sfert din sat era în st ăpâ-
nirea familiei Veveri ță22. În 1583, o jum ătate din satul de
pe Jijia apar ținea urma șilor lui Costea și Stan posad-
nici23; la 1587, un sfert din sat este vândut so ției postel-
nicului Oprea24, iar la 1600, un sfert din sat era a vorni-
cului Nestor Ureche, tat ăl cronicarului Grigore Ureche25,
pentru ca, la 1617, întreg satul s ă fie în stăpânirea sa26.
Se pare îns ă că satul este și mai vechi, fiindc ă, la 22 mai
1476, „Ștefan cel Mare înt ărește vânzarea ce Șteful, ne-
potul lui Iaco ș, vistiernicul, o face c ătre Mușat, dvornicul,
în satul Popricanii pe Jijia cu pre ț de 100 zlo ți tătă-
răști”.Gh. Ghib ănescu, pentru o localizare mai precis ă,
amintește că satul Popricani se afl ă pe Jijia, între Posad-
nici și Crăniciani (actualul Cârniceni, din comuna Țiga-
nași – n.n.)27.
Despre vechimea de locuire în aceast ă zonă stă
mărturie și Valul lui Traian , care trece pe partea dreapt ă
a Prutului, în dreptul satului Toksobeni (Republica Mol-
dova), prin cotul creat de meandrul Prutului, la circa 1,5
km N-V de satul Șendreni, pe locul numit Boro șcani. Are
direcția N-NE – S-SV, cu șanțul la E-SE. Actualmente,

20 Cf. Nicolae Stoicescu, op. cit. , Documente , XVI, vol. II, p.6.
21 Cf. Nicolae Stoicescu, op. cit. , Documente , vol. III, p. 51-52.
22 Cf. Nicolae Stoicescu, op. cit. , Documente , vol. III, p. 137.
23 Cf. Nicolae Stoicescu, op. cit. , Documente , p. 218-219.
24 Cf. Nicolae Stoicescu, op. cit. , Documente , p. 35-336.
25 Cf. Nicolae Stoicescu, op. cit. , Documente , vol. IV, p. 287.
26 Cf. Nicolae Stoicescu, op. cit. , Documente , vol. IV, p. 145.
27 Gh. Ghib ănescu, Ispisoace și zapise , vol. I, partea I (1400-1600), Ia și, 1906, p.
21-25.
50

valul este complet aplatizat, iar șanțul nu mai poate fi ob-
servat decât la o cercetare foarte atent ă a terenului.
Despre acest „monument ve șnic” aminte ște și Dimi-
trie Cantemir, precizând c ă Valul lui Traian “Spre r ăsărit
se întindea din vremuri str ăvechi pân ă la Marea Neagr ă;
iar în vremile mai noi, când turcii au cucerit cu armele
Basarabia și Benderul, s-a strâmtat în aceast ă parte. Și,
după cum se vede limpede din hart ă, astăzi hotarul Mol-
dovei este pe Prut, de la gura lui pân ă la satul Traian, iar
de acolo pân ă la Valul lui Traian (s.n.), peste râul Botna,
și, în linie dreapt ă, până la linia r ăului Bâcu, care se var-
să în Nistru.”28, continuând apoi: „Acesta a p ăstrat pân ă
și astăzi numele întemeietorului s ău și mă mir că nici
unul dintre istoricii vechi sau mai noi n-a scris nimic des-
pre el.
Valul lui Traian începe, cum am v ăzut cu ochii mei,
cu două valuri la Petrivaradin în Ungaria, merge spre
muntele Demarcapu (Poarta de Fier), iar aici, numai cu
un val, prin Valahia și Moldova, taie Prutul lâng ă satul
Traian, Botna lâng ă târgușorul Căușani și, după ce stră-
bate întreaga țară a tătarilor, se sfâr șește la apa Donu-
lui. Are înc ă până astăzi peste doisprezece co ți adân-
cime. De aici se vede neîndoios c ă, atunci când s-a f ă-
cut, valul trebuie s ă fi fost înc ă o dată pe atâta de lat și
de adânc, fiind astfel o foarte bun ă lucrare de ap ărare
împotriva n ăvălirilor vrăjmașe.”29
Prima atestare documentar ă a satului Icușeni
datează din 1 mai 1453, când Alexandru-voievod înt ă-
rește satul Iucășeni, în urma judec ății proprietarilor cu
mătușa lor, Icu șoaia30.

28 Dim itrie Cantem ir, Descrierea Moldovei , Biblioteca Școlarului, Ed.”Litera”
Internațional, Bucure ști-Chișinău, 1997, p. 17
29 Cf. Dim itrie Cantem ir, op. cit. , p. 41
30 Cf. N. Stoicescu, op.cit. , p. 493.
51

La 15 octombrie 1481, „ Ștefan Voevod înt ărește lui
Groza comisul satul Iuc șanii de pe Jijia , cumpărat drept
160 de galbeni t ătărești, dela Elena, femeia lui Manoil
Raicii, și dela fetele sale.
Copie dup ă copia tălmăcirii de pe hrisovul Domnului
Ștefan Voevod, înt ăritor satului Iuc șănii ce-i pe Jijia, în
ținutul Iașii, din leat 6989 Octombrie 15.
«Cu mila lui Dumnezeu, Noi Ștefan Voevod, Domn
pământului Moldovei, facem știre cu acest hrisov al
nostru tuturor, care pre dânsul vor c ăuta sau citindu-se
vor auzi, c ă au venit înaintea noastr ă și înaintea boierilor
noștri ai Moldovei, marilor și mici, Elena, femeia a lui
Manoil Raicii și cu fetele sale, care sunt fiice a lui Manuil
Raicii, anume Dum șa și Zoica, de a lor bun ă voie, de
nimeni silite, nici asuprite, și au vândut a lor dreapt ă oci-
nă un sat anume Iuc șanii pe Jijia și cu moar ă în Jijia,
care acest sat este dreapt ă ocină a fetelor lui Raicii dup ă
Raicii și l-au vândut pre acest sat credinciosului nostru
boer, comisul Groza, drept o sut ă șasezeci galbeni t ătă-
rești. Și sculându-se credinciosul nostru boer Groza co-
misul au pl ătit toți acei de mai sus scri și bani, 160 gal-
beni tătărești, în mânile Elenii, femeii lui Manoil Raicii, și
în mânile fetelor ei, fiicelor lui Manoil Raicii, Dum șei și
Zoichii, înaintea noastr ă și înaintea tuturor boierilor no ștri
ai Moldovei.
Deci și Noi văzând a lor de bun ă voie tocmal ă și
plată deplin, a șijderea și dela Noi am dat și am întărit
credinciosului nostru boer, comisul Groza, acest de mai
sus zis sat, Iuc șanii pe Jijia și cu moar ă în Jijia, ca s ă-i
fie lui și dela Noi uric și cu tot venitul, lui și copiilor lui,
nepoților și strănepoților lui, prestr ănepoților lui și a tot
neamului lui, care i s ă va alege mai de aproape, nestr ă-
mutat, nici odinioar ă în veci.
52

Iar hotarul acestui sat s ă fie după hotarul vechiu, din
toate părțile, pe unde au apucat din vechiu.
Iar la aceasta este credin ța Domniei Mele, a mai sus
scrisului, Noi Ștefan Voevod, și credința a prea iubi- ților
fiilor noștri, Alexandru și Bogdan și Vlad, și credința
boerilor no ștri ai Moldaviei, credin ța d-sale Vlaicului,
pârcălab de Orheiu, și credința a fiului s ău, d-lui Dumei,
credința d-sale Neagului, credin ța d-sale Iughii vistier-
nicului, credin ța d-sale Gangurii, credin ța d-sale lui Her-
man și a d-sale Gherman și credința d-sale <Oan ă>,
pârcălabi de Cetatea Alb ă, credința d-sale lui Iva șco și
credința d-sale <Maxim>, pârc ălabi Chiliei, credin ța d-
sale Dajbog ă, pârcălab de Neam ț, credința d-sale Fete-
gotcă și credința d-sale Drago ș, pârcălabi Novogradului,
credința d-sale Iva șcu Gudici și credința d. Șteful al Hoti-
nului, credin ța d. Costea sp ătar, credin ța d. Chiracolea
vistierul, credin ța d. Irimia postelnicul, credin ța d. Ioan
paharnicul, credin ța d. Petrea stolnicul și credința a tu-
turor boerilor no ștri ai Moldaviei mari și mici.
Iar după viața noastră, care va fi Domn p ământului
nostru Moldaviei, din copiii no ștri sau din neamul nostru
sau iarăși ori pre carele îl va alege Dumnezeu, ca s ă fie
Domn pământului nostru Moldaviei, acela s ă nu strămu-
te aceast ă a noastr ă danie și întăritură, ci mai vârtos s ă-i
dee lui și să-i întăriască, pentru c ă i-am dat lui și i-am
întărit, pentru a lui dreapt ă și credincioas ă slujbă, fiindcă
el și-a cump ărat cu ai s ăi drepți bani cura ți.
Iar spre mai mare t ărie și întăritură tutulor celor de
mai sus scris ă, am poruncit credinciosului nostru boer,
Tăutului logof ăt, ca să scrie și a noastr ă pecete s ă o
lege, către acest adev ărat al nostru hrisov.
S’au scris în Suceava, la anul 6989 Oct. 15 zile.»
53

S’au tălmăcit de pe originalul sârbesc din cuvânt în
cuvânt, întocmit, de mine, jos isc ălitul, la anul 1840 Mart
în 24 zile
Hrisant Ieromonah.
1. În copie: Fetegu ș

Copia aceasta se afl ă în Arhiv. Stat., Ia și, documen-
te necatalogate. A fost publicat de A. B ăleanu, în Cerce-
tări ist. (Ia și), anul 8-9 (1932-1933), p. 82-84. Dup ă un
rezumat cu totul gre șit, din Arhiv. Stat., Bucure ști, Condi-
ca Asachi 2 fila 22, și cu data 1492 a fost publicat de I.
Bogdan, D. Șt. 1 p. 514-515. Aici Ileana e fata lui Mano-
le, iar Dum șa și Zoica sunt fetele lui Mihail. Satul e
Icușenii, corectat din Iuc șenii, „în ținutul Eșilor”.
Este vorba despre satul Icu șeni, din comuna Scu-
leni, jude țul Iași, așezat pe malul stâng al Jijiei. Satul
este pomenit și într-un document de la Petru Voievod,
din 7084 (1575) Dechemvrie 14, prin care Sandal ă și
soru-sa, Dr ăguța, fetele Mari ții, nepoatele jupânesii b ă-
trânului Vlad pârc ălabul, str ănepoatele lui Groza comis,
vând ocina și moșia, cu ispisoc de cump ărătură, ce a
avut Groza comisul dela b ătrânul Ștefan Vod ă, satul de
pe Jijia, Iuc șenii, lui Ioan Golâe logof ăt, drept 1000 zlo ți
tătărești, când s-au r ăscumpărat din robie dela T ătari.
Este foarte vechiu. Î și are numele dela un Iuca ș sau de
la un Iacu ș. Neamul lui Manoil Raicii nu este cunoscut.
Un Raiciu este pomenit într-un uric din 6961(1453) Iunie
20, a cărui soră era soția boerului Van ă Pâșca. Raiciu
era fiul lui Dragul și era înrudit și cu Neagoe logof ătul.
Boerul Groza comisul este cunoscutul boer al lui Ștefan
cel Mare, Grozea Micotici, comis din 6986 (1478) Fevru-
arie 11 și până în 6992 (1484) Mai 29, apoi din 6994
(1486) Septembrie 14 pân ă în 6999 (1491) Aprilie 20, ca
54

pârcălab de Orhei. El este fiul unui Micot ă. Un Micot ă
apare ca pârc ălab de Neam ț, împreun ă cu Reate ș, într-
un uric din 6987 (1479) Martie 9, apoi ca pârc ălab de
Cetatea Nou ă, din 6991 (1483) August 17 pân ă în 7003
(1495) Octombrie. Micot ă este fiul unui Micu.»”31
Tot despre satul Icu șeni, de pe Jijia, afl ăm că în
anul 1492* a fost vândut lui Grozea comisul32, că la 1575
este vândut lui Ioan Golâi logof ăt33, iar la 160334 intră în
proprietatea M ănăstirii Agapia, d ăruit de so ția lui Golâi.
În acest sens este și o hotărnicie, din 1657, a satului
„Iucșani” ca fiind al M ănăstirii Agapia35. La 21 aprilie
1660, satul era al acestei m ănăstirii, lăsat de Gavriil
Coci hatmanul36. Așadar, satul Icu șeni este o veche a șe-
zare atestat ă documentar din sec. al XV-lea (1453), al
cărei nume provine de la un Ecu șan – Iacu ș37.
Satul Frăsuleni , aflat în partea de nord a teritoriului
comunei, pe malul Prutului, este o a șezare veche, ates-
tată documentar în secolul al XVI-lea (1569). Numele
său derivă de la un Fr ățian38. În 1754, o jum ătate de sat
a fost dat ă Mănăstirii Sf. Sava, din Ia și, de soția lui Lupu

31 Mihai Cost ăchescu, Documentele moldovene ști de la Ștefan cel Mare ,
Fundația „Regele Ferdinand I”, 1933, p. 112.
* Nicolae Stoicescu, Repertoriul bibliografic al localit ăților și monumentelor
medievale din Moldova , București, 1974, Documente XV, p. 174.
32 Cf. Nicolae Stoicescu, Documente XV, p. 174.
33 Cf. Nicolae Stoicescu, Documente XVI, vol. III, p. 61.
34 Cf. Nicolae Stoicescu, Documente XVII, vol. I, p. 80.
35 Cf. Nicolae Stoicescu, D. Constantinescu, Do cumente moldovene ști din
secolele XV-XVII, 1970 , p. 351-352 .
36 Cf. Nicolae Stoicescu, Arhivele Statului, Bucure ști, ms. 629, f. 354 , cf. notei
212, p. 526.
37 Al. Obreja, Dicționar geografic al jude țului Iași, Editura „Junimea”, Ia și,
1979, p. 127.
38 Cf. Al. Obreja, op. cit., pag. 85, D. Ciurea, Evoluția așezărilor și a popula ției
din Moldova , Anuar. Institutul de Istorie și Arheologie „A.D.Xenopol”, Ia și,
1971, p. 126
55

Anastase, fost mare stolnic, iar la 1755 aceea și parte de
sat a fost dat ă mănăstirii Hlincea39.
Despre vechimea satului Șendreni , Al. Obreja afir-
mă, într-una din lucr ările40 sale, că acesta apar ține co-
munei Victoria și este așezat pe un grind longitudinal din
dreapta Prutului și că „este atestat din sec. al XIX-lea
(1803)”. Nu putem fi de acord cu acest punct de vedere,
întrucât satul, cu denumirea de Șăndreani , Șendrești
sau Posadnici , este atestat la 18 ianuarie 1587, preci-
zându-se, totodat ă, și existența unui uric de la Alexandru
cel Bun41. Tot aici trebuie s ă amintim c ă satul Sorca a
existat ca sat independent, men ționat în anul 183542,
chiar dac ă, același autor, Al. Obreja, precizeaz ă că așe-
zarea este atestat ă documentar în anul 186443. Loca-
litatea în cauz ă a fost încorporat ă apoi în satul Șen-
dreni, unde fiin țează și astăzi ca parte de sat.
Satul Sculeni aparține comunei Victoria. Este un
fost târgu șor (sec. al XIX-lea), a șezat pe un grind longi-
tudinal în dreapta râului Prut, atestat documentar din se-
colul al XVIII-lea (1772)44. La 13 mai 1828, cet ățeanul
Vasile Blehan recunoa ște că a primit dou ă candele de
argint dăruite bisericii din Sculenii Vechi din partea lui
Constantin Șuțu și soția acestuia, Alexandra45.

39 Cf. Nicolae Stoicescu, op. cit., p. 299, C.I. 1932-1933, nr. 3, p. 48-50, 60-61,
116-119.
40 Al. Obreja, op. cit ., p. 218.
41 Documente privind istoria României , XVII, II, Bucure ști, p. 165.
42 C.C. Giurescu, Principatele române la începutul sec. al XIX-lea. Constat ări
istorice, geografice, economice și statistice pe temeiul h ărții ruse din 1835 ,
București, 1957, p. 421.
43 Cf. Al. Obreja, op. cit ., p. 210.
44 Cf. Al. Obreja, op. cit ., p. 205.
45 Cf. N. Stoicescu, op. cit., p. 822, Arhivele Statului, Bucure ști, Documente
moldovene ști, VIII/15).
56

De asemenea, și satul Luceni face parte din catego-
ria așezărilor vechi, fiind men ționat în ținutul Iași la 12
mai 162346, deși Al. Obreja precizeaz ă că este o
așezare mai veche, atestat ă din secolul al XV-lea
(1436), și înclinăm să-i dăm dreptate, și asta din simplul
motiv că, situată pe apa Jijiei, au existat condi ții naturale
favorabile de locuire în acest spa țiu, iar pentru lucratul
terenurilor din zon ă era nevoie de for ță de munc ă locală,
nu adusă din alte p ărți, care ar fi presupus cheltuieli su-
plimentare. De-a lungul vremii, în func ție de numele st ă-
pânilor a șezării, care puteau avea în proprietate un sfert,
o jumătate, mai mult sau chiar întreg satul, p ărți din sat
au purtat denumiri de Lucenii B ăcăloaei , Lucenii Stur-
zoaei sau numai Luceni .
Pe teritoriul comunei, potrivit informa țiilor documen-
tare, de-a lungul timpului, au fost semnalate și alte sate
care fie au disp ărut, fie că sunt înglobate în satele exis-
tente în prezent, p ăstrându-și denumirea doar ca parte a
satului, fie c ă sunt denumiri vechi ale satelor, înlocuite
cu cele actuale. De pild ă, Băcăloae este, probabil alt ă
denumire a satului Lucenii B ăcăloaei, men ționat la 1833.
Cârpiți, este denumirea mai veche a satului Victoria.
Coțmănești este un fost sat lâng ă Luceni și Icușeni,
menționat la 1608 – 1609. Fetionești (Fitionești), a fost
sat pe Jijia, între Posadnici și Icușeni, men ționat la 1633
și 1701. Frățienești reprezint ă o altă denumire a satului
Frăsuleni. Ionășeni este un fost sat în comuna Victoria,
menționat la 1609, cu ocazia vânz ării unor p ărți din sat,
având și privilegiu de la Ion Despot.
Lăzăreni (Lazoreni ) este un fost sat al comunei Vic-
toria. La 14 octombrie 1490, Ștefan cel Mare înt ărește
acest sat, cu privilegiu de la Alexandru cel Bun. Liești

46 Documente privind istoria României , XVII, II, p. 212.
57

(Lelești), sat de pe teritoriul actual al comunei. La 26
iunie 1546, Petru Rare ș întărește împărțeala satului
Liești „unde a fost Doader Cheltezeu”. Un sat Lălești
este men ționat și la 1476, cu privilegiu de la Alexandru
cel Bun. Toate aceste denumiri de sate sunt, în realitate,
consider ăm noi, ale actualului sat Stânca. De și în unele
documente, amintite mai sus, satul apare ca fiind în
proprietatea familiei Ureche, trebuie ținut cont c ă aces-
tea sunt doar p ărți de sat. În asemenea condi ții, celelalte
părți de sate sunt amintite în func ție de numele pro-
prietarului de atunci sau a șa cum au fost cunoscute ele.
De pildă, la 14 august 1666, Ilia ș Alexandru Vod ă judecă
pricina dintre Lazor cu ai lui V. Butucea pentru Lișești la
Iași dând ca proprietar pe Lazor: Lazor, ginerele B ălăn-
cioae, cu feciorul s ău, Gligora șco, împreun ă cu soacr ă-
sa, cu B ălăncioae, se prezint ă la judecat ă cu Vasile
Butucea, ginerele lui Nacu, din satul Lie ști, din ținutul
Iașului, pentru jum ătate de sat, a patra parte dinspre pâ-
râu. Lazor, în timpul foametei, a fost plecat de pe mo șie.
În urmă, soacră-sa, Bălăncioae, a vândut acea mo șie lui
Vasile Butucea. Lazor vrea s ă răscumpere mo șia de la
Butucea. Ilia ș Vodă a considerat vânzarea ca fiind co-
rectă și i-a întărit dreptul de proprietate lui Vasile Butu-
cea47. În continuare prezent ăm și o listă cu urma șii lui
Vasile Butucea, de pe la 1870, nesemnat ă însă: Nacul
(1626) și cu femeia lui, socrii lui Vasile Butucea (1666).
Butucea are copii pe Lupa și Grigora ș. Lupa a n ăscut pe
Crăciun, Gafi ța, Paraschiva și Maria, iar Grigora ș a avut
ca fii pe Vasile Chiro șcă, Maria și Ștefan; ace ști trei se
dau fără urmași. În Liești, stăpânirea a urmat în descen-
denții Lupii și anume: Cr ăciun a n ăscut pe Iordachi și

47 Gh. Ghib ănescu, op. cit ., vol. III, partea a II-a (1663-1675), Ia și, 1912, p. 36-
38.
58

Ioniță; Gafița a născut pe Pav ăl, Vasile, Toader, Mariia și
Ioana; Paraschiva a avut dou ă fiice, pe Iliana și Maria;
Maria a n ăscut pe preotul Gheorghe. Spi ța cuprinde și
urmașii Mariei, fata Paraschivei, și anume: Ion, Gheor-
ghe și Gligore48.
Lucenii B ăcăloaei și Lucenii Sturzoaei sunt părți ale
satului Luceni sau alte denumiri ale acestuia. Luțăni, altă
denumire a satului Lucenii Sturzoaei. Mirceani , fost sat
lângă Luceni, men ționat la 1608-1609. Posadnici , fost
sat pe teritoriul actual al comunei, men ționat la 1476, dar
la 1575 și 1587 se precizeaz ă că jumătate din satele L ă-
lești și Șendrești se numesc Posadnici, men ționându-se
existența unui uric de la Alexandru cel Bun. Pureciani a
fost sat în comuna Victoria, men ționat la 1585, dar la
1642 se precizeaz ă existența unui privilegiu de la Ștefan
cel Mare. Sculenii Vechi este un c ătun al satului Sculeni.
Satul Sorca , contopit la Șendreni, este men ționat la
1835.
Din secolul al XIV-lea, și întreg acest spa țiu a făcut
parte din Țara Moldovei dintre Carpa ți și Nistru, Marea
Neagră și Dunăre, unită, la 27 mai 1600, de Mihai Vi-
teazul cu Țara Româneasc ă și Ardealul, Moldov ă care,
la 24 Ianuarie 1859, sub domnitorul Alexandru Ioan Cu-
za, împreun ă cu Țara Româneasc ă a format România,
definitivat ă ca stat na țional unitar la 1 Decembrie 1918.
Trecutul, adeseori zbuciumat, cu condi ții de trai mai
grele, este reflectat și de numele vechi al centrului de
comună – Cârpiți – ce vorbea despre o popula ție săracă.
Satul a fost afectat, la mijlocul anului 1944, de opera țiu-
nile militare de pe frontul Ia și – Chișinău, fiind ulterior re-
construit și cu un nume schimbat de oficialit ăți în Victoria
poate și cu scopul de a glorifica perioada comunist ă.

48 Cf. Gh. Ghib ănescu, op. cit ., p. 38.
59

Mobilitatea popula ției, datorit ă unor cauze diverse –
politice, economice, sociale, religioase etc. –, se reflect ă
și în onomastica local ă, ceea ce dovede ște așezarea în
satele comunei a unor originari veni ți, în unele cazuri, de
peste mun ți: Ungureanu , Ardeleanu , uneori ei fiind cio-
bani – Țuțuianu . Alteori, ace știa puteau veni și din alte
regiuni ale Moldovei: Eșanu (cu strămoși proveni ți, pro-
babil, din fosta capital ă a Moldoveni), Nemțanu, Roz-
novanu (numele boierului care a ridicat palatul de lâng ă
satul Stânca, ast ăzi dispărut), Pârjoteanu (din satul Pâr-
jota – Basarabia), Răileanu (cu strămoși refugiați din te-
ritorii române ști devenite raiale turce ști), Bălteanu (a-
vând, poate, înainta și originari de la est de Nistru, pleca ți
din orașul Balta), sau Munteanu (veniți din Muntenia ori
din regiunea montan ă moldoveneasc ă).
De-a lungul secolelor de existen ță a acestor spa ții
de viețuire, situate în luncile reunite ale Prutului și Jijiei,
satele comunei nu au fost locuite doar de români, ci s-au
așezat aici și reprezentan ți ai altor etnii: țigani – aduși în
comună pentru a lucra mo șiile boierului Roznovanu, dar
atestați și toponimic de numele comunei vecine Țiga-
nași; polonezi / leși – Leahu ; ruși (sau ruteni, ucraineni)
– Rusu , unii vechi lupt ători de origine est-slav ă, numiți
cazaci – Cazacu și chiar originari din Peninsula Balcani-
că – Sârbu . Unii asemenea str ămoși ai locuitorilor de azi
ai comunei pot fi români slaviza ți, probabil de timpuriu, la
nord de spa țiul românesc actual – în Pocu ția și Galiția –
care, ulterior, au emigrat spre sud, în Bucovina și în Mol-
dova, fiind numi ți azi huțuli sau huțani – Huțanu.
Există și strămoși de origine cuman ă ai altor locui-
tori, numele lor având o asemenea origine – Hodo-
roabă. Prezen ța, și în trecut, a reprezentan ților altor etnii
(sau confesiuni) – datorit ă faptului c ă în zonă a existat
60

tot timpul o mi șcare de popula ție – dovede ște spiritul de
conviețuire ce i-a caracterizat dintotdeauna pe români,
dar și vechimea și continuitatea pe aceste meleaguri a
autohtonilor.
De-a lungul timpului, num ărul locuitorilor a avut o
tendință general ă de creștere, așa cum rezult ă și din
situația prezentat ă în tabelul de mai jos.

1886
1930
1956
1966
2002
Satul
număr număr număr număr număr
Frăsuleni 172 224 320 389 381
Icușeni 202 503 698 791 569
Luceni 424 715 823 849 576
Sculeni 1228 571 403 384 357
Șendreni 227 316 381 389 338
Stânca 238 185 336 413 551
Victoria 619 1308 1611 1691 1528
TOTAL 2.910 3.822 4.572 4.906 4.300

Din punct de vedere al structurii na ționale, românii
dețin majoritatea absolut ă, religia dominant ă fiind cea or-
todoxă, dar li s-au ad ăugat și mici comunit ăți ai repre-
zentanților unor alte culte. O bun ă parte a popula ției este
de vârst ă tânără (0–15 ani), fiind cuprins ă în sistemul
educațional din comun ă, reprezentat de 7 gr ădinițe și 8
școli (cinci cu clase I-IV – Stânca, Luceni, Icu șeni Deal,
Sculeni, Șendreni, dou ă cu clase I-VIII – Icu șeni și Fră-
suleni, și una cu clase I-X – Victoria). Popula ția activă lu-
crează mai ales în agricultur ă, dar exist ă și activi ce sunt
61

angrenați în sectorul ter țiar (comer ț, transporturi,
învățământ, sănătate etc.).
Așezările sunt reprezentate numai de sate: Victoria
(cu fosta denumire Cârpiți) – centrul administrativ al co-
munei, a șezat în partea central ă a teritoriului, Șendreni ,
Frăsuleni și Sculeni , înșirate, de la nord la sud, pe
partea dreapt ă a Prutului, situate la nord-est de satul de
centru, Luceni și Icușeni – pe Jijia Veche, în aval de Vic-
toria, la sud-est, și Stânca , la vestul satului centru de
comună. Vechimea secular ă a satelor este dovedit ă și
de numele acestora: Șendrenii este satul urma șilor lui
Șandru / Șendrea , Lucenii – al urma șilor lui Luca , Icușe-
nii – sat al urma șilor boieroaicei Icușoaia, soția lui Icuș
etc.
Satele Victoria, Icu șeni, Luceni, Stânca, Sculeni,
Frăsuleni, Șendreni sunt, ca m ărime, sate mijlocii, cu
gospodării bine stabilite, casele fiind ref ăcute imediat
după război, deoarece au fost distruse de bombarda-
mente în cea mai mare parte. Dup ă funcție, sunt sate
preponderent agricole. Totu și, unele a șezări par să fi
ajuns, la un moment dat, la statutul de târguri / târgu șoa-
re, cum e situa ția Sculenilor. Da fapt, în acest caz, ca și
în ceea ce prive ște așezările Medeleni, Ungheni etc., se
pare că, la început, ele au ap ărut ca sate unitare, des-
părțite doar natural de Prut, devenite apoi a șezări-du-
blet, cu coresponden țe basarabene, dup ă anexarea, în
1812, a Basarabiei de c ătre Imperiul țarist.
De-a lungul timpului, preocup ările oamenilor din zo-
nă, cum s-a întâmplat pretutindeni, de altfel, au fost di-
verse, ei îndeletnicindu-se, pe lâng ă activitățile de baz ă
– cultivarea p ământului și creșterea animalelor –, cu di-
ferite me șteșuguri fie pentru satisfacerea unor nevoi în
62

gospodăria proprie, fie pentru a- și pune în valoare price-
perea și măiestria într-un anumit domeniu.
Activitatea cea mai veche și cu preponderen ță în
cadrul comunei este agricultura . Se remarc ă îndeosebi,
cultura plantelor, între care se disting culturile de câmp:
cereale (grâu, porumb), floarea-soarelui etc., dar un loc
important îl de ține cultura pomilor fructiferi și a viței de
vie sau legumicultura (ultima activitate, mai ales în
luncile râurilor mari). Acest fapt este dovedit și de pon-
derea terenurilor arabile, care dep ășește 70 la sut ă din
teritoriul comunei. Și creșterea animalelor este o activita-
te agricol ă însemnat ă. Pășunile și fânețele dețin aproape
20 la sut ă din suprafa ță. Azi se cresc mai ales p ăsări,
dar și bovine, porcine, ovine sau albine.
Sectorul ter țiar – în special turismul – beneficiaz ă
însă de cele mai bune condi ții de dezvoltare: existen ța,
în trecut, a unor me șteșuguri și activități preindustriale,
prezența unui drum de importan ță european ă – E 583 –
și a unui punct de trecere a frontierei, la Sculeni, ambele
modernizate, la care se adaug ă existența unor obiective
turistice poten țiale – amplasamentul fostului castel Roz-
novanu (identic ca înf ățișare cu cel din Ia și, ce ad ă-
postește Primăria municipiului), monumentul închinat
eroilor căzuți în anul 1941 pentru eliberarea Basarabiei –
ambele în apropierea satului Stânca, și prezența, la doar
câțiva km, în aval, de locul copil ăriei patronului spiritual
al Școlii Victoria, autorul romanului La Medeleni , scrii-
torul Ionel Teodoreanu.
De-a lungul timpului, teritoriul pe care se afl ă acum
comuna Victoria a fost situat în centrul unor evenimente
în urma c ărora popula ția acestuia a avut de suferit. Fr ă-
mântările interne cauzate de lupta dintre diversele par-
tide boiere ști pentru sus ținerea la domnie pe unul sau al-
63

tul dintre candida ți au transformat zona în teatru al ope-
rațiunilor militare armate, precum s-a întâmplat la sfâr-
șitul primăverii anului 1612, când oastea lui Ștefan Tom-
șa, alcătuită din ieniceri și tătari, din munteni și moldo-
veni, a învins-o, la Cornul lui Sas, loc situat ceva mai la
nord de comuna Victoria, pe cea a lui Constantin Vod ă
Movilă, aflat în fruntea unei mici o ști de țară, cu sprijin
polonez și cazac49. Cu acest prilej, zona a fost fr ămân-
tată de oștenii celor dou ă armii în lung și-n lat, au fost
arse case și luate vitele din gospod ăriile popula ției.
„Aceasta este vestita b ătălie de la Cornul lui Sas, pe
Jijia, care s-a întâmplat la anii 7120 (1612) și de care
vorbește pe larg Miron Cortin în letopise țul său […] Și
zice cronica «perit-au și boierii to ți câți s’au pribegit de
venise cu oastea, to ți oamenii de casa lui Eremia Vod ă,
anume: Vasile Stroici logof ătul, Isac Balica hatmanul,
Chiriță postelnicul și Miron stolnicul.»”50 Cronicarul mai
spune că, câțiva ani mai tîrziu, în vara lui 1633, zona a
fost frământată de alte armii, poloneze, turce ști, tătărești,
muntene ști și moldovene, când „i-au agiunsu pre t ătari
aicea în țară, pe Prutu, în preajma Cornului lui Sas, și i-
au lovit de au scos to ți robii câ ți luasă și au perit câ țva
den tătari”.51
Altădată, ceva mai tîrziu, lupt ătorii Eteriei (mi șcare
de eliberare a Greciei de sub ocupa ția otoman ă, condu-
să de Alexandru Ipsilanti), pornind din Ia și, după sfințirea
drapelului la biserica Trei Ierarhi, au fost înfrîn ți la Dră-
gășani de o mare armat ă turceasc ă, după care s-au re-
tras unii spre m ănăstirile din nordul Moldovei, al ții la
Sculeni pentru a trece Prutul. La intrarea turcilor în Ia și

49 Mihail Sadoveanu, Neamul Șoimăreștilor, Editura 100+1 Gram ar, Bucure ști,
1997, p. 5.
50 Gh. Ghib ănescu, op. cit. , vol. III, partea a II-a (1730-1837), Ia și, 1931.
51 Miron Costin, Letopisețul Țării Moldovei , Editura „Junim ea”, 1984, p. 95.
64

(13/25 iunie 1821), eteri știi deja se baricadaser ă la cas-
telul Stânca-Roznovanu, unde au fost înconjura ți de turci
și tăiați. În preajma podului firav, din b ărci, de peste Prut,
bătălia a fost și mai sângeroas ă, „lângă el înghesuindu-
se luptătorii răniți, fugarii ie șeni: boieri și negustori, cât și
soldați turci, pârjolind și ucigând totul în cale. D ăduseră
foc Sculenilor și trăgeau cu tunul în gr ămadă, înnegrind
Prutul…”52
Stăpânul castelului s-a retras în Basarabia din fa ța
furiei turce ști, cu cei doi feciori ai s ăi, Neculai și Alecu,
pentru c ă era considerat eterist, întrucât finan țase miș-
carea de eliberare a grecilor cu 10.000 de duca ți olan-
dezi și 300 de cai. În timpul luptelor din anul 1821, do-
meniul de la Stânca a fost ruinat. Mult ă vreme a d ăinuit
o legend ă potrivit c ăreia în parc ori în subteranele cas-
telului eteri știi ar fi îngropat mari comori, adesea c ăutate
de diferiți săpători, între care și niște ruși, în vremea pri-
mului război mondial. Se presupune c ă eteriștii, în retra-
gere, au îngropat la Stânca paisprezece c ăruțe cu o-
biecte din aur și argint, dar pân ă astăzi nu s-a g ăsit
nimic din comoara lor.
Un alt eveniment important petrecut pe aceste pla-
iuri moldave este și cel din anul 1907, când țăranii de
aici și-au manifestat protestul fa ță de condi țiile grele de
viață pe care erau sili ți să le îndure. Înarma ți cu furci,
coase, topoare, s-au adunat pe șesul dintre satele Vic-
toria și Sculeni, la punctul numit Șanțu lui Pătatu, pentru
a-și organiza lupta. Aici, au fost întâmpina ți de un esca-
dron de cavalerie, în frunte cu un c ăpitan care, între-
bându-i ce vor, ace știa i-au r ăspuns c ă vor pământ.
Atunci s-a ales o delega ție care s ă meargă la boierul

52 Narcis Dorin Ion, Castele, palate și conace din România , vol. I, Editura
Fundației Culturale Rom âne, Bucure ști, 2002, p. 198-199.
65

Anton Rosetti-Roznovanu cu care s ă discute problema
pământului. Dup ă alegerea și plecarea delega ției, mulți-
mea adunat ă s-a împr ăștiat, punând punct protestului.
Dar cele mai mari pagube au fost înregistrate în
timpul celor 6 luni de zile din anul 1944, când zona s-a
aflat pe linia întâi a frontului Ia și – Chișinău, fiind supus ă
permanent tirurilor de artilerie și aviației, în urma c ărora
satele au fost transformate în ruine, distrugându-se 426
de gospod ării țărănești. Pe timpul luptelor, localnicii au
fost evacua ți în județul Botoșani. Popula ția civilă a suferit
foarte mult și după terminarea r ăzboiului, și încă se mai
înregistreaz ă și astăzi evenimente soldate cu pierderi de
vieți omenești sau mutil ări datorate muni ției rămase ne-
explodate, îngropat ă atunci în câmp sau în p ăduri, dup ă
trecerea a peste 60 de ani de la încheierea deflagra ției.
Istoria castelului din Stânca Roznovanului începe cu
a doua jum ătate a secolului al XVII, mai precis în anul
1690, când a fost construit aici primul conac. Ramura
Roznovanu a familiei Rosetti este descendent ă din vis-
tiernicul Iordache Ruset (m.1718), iar întemeietorul
acestei ramuri este nepotul acestuia, Neculai Rosetti-
Roznovanu (1715-1805), care a ocupat cele mai impor-
tante dreg ătorii din Moldova (logof ăt, paharnic, vornic,
vistiernic) timp de aproape un veac, fiind posesorul unei
averi impresionante. Fiul acestuia, Iordache Rosetti-
Roznovanu (1764-16 februarie 1836), a devenit, în 1795,
vistiernic al Moldovei și, spre sfâr șitul vieții, a fost ales
chiar pre ședinte al Divanului Domnesc53. Iordache Ro-
setti-Roznovanu a fost c ăsătorit cu Pulheria Constantin
Baș.

53 General Radu Rosetti, Amintiri , I. Ce am auzit de la al ții, ediție de Mircea
Anghelescu, Bucure ști, Editura Funda ției Culturale Rom âne, 1996, p. 23
66

Ascenden ții familiei Rosetti-Roznovanu:

Castelul de la Stânca și palatul din Ia și (în care
funcționează astăzi primăria municipiului) au fost con-
struite de Iordache Rosetti-Roznovanu la începutul seco-
lului al XIX-lea, ambele re ședințe fiind mistuite de fl ăcări
la o distan ță de șase ani una de alta: mai întâi, cel de la
Stânca, în 1821, și apoi cel din Ia și, în 1827, ambele
fiind refăcute în 1832.

„Dintre toate re ședințele boiere ști ale Moldovei,
castelul Roznovanu de la Stânca a fost nu numai cel mai
vechi și mai vast, dar și cel mai fabulos, bog ățiile sale
interioare (mobilier de art ă franțuzesc, tablouri, por țe-
67

lanuri, argint ărie, biblioteca fabuloas ă) fiind admirate de
întreaga înalt ă societate a Ia șilor cu ocazia nenum ă-
ratelor recep ții pe care le d ădea aici familia Roznovanu.
Castelul a avut cea mai bogat ă colecție de docu-
mente vechi, legate atât de istoria familiei, cât și a Mol-
dovei, și cea mai mare bibliotec ă din acea vreme, ega-
lată mai târziu doar de aceea a lui George Sturdza de la
castelul din Micl ăușeni (Iași).”54 Castelul și-a câștigat o
faimă deosebit ă nu numai datorit ă luxului deosebit, dar
și prin balurile și petrecerile costisitoare organizate aici
de vistiernicul Iordache Rosetti-Roznovanu, mo ștenitorul
unei imense averi. Printre oaspe ții de seam ă ai castelu-
lui se num ără Alexandru Moruzi, domnul Moldovei, în
cinstea c ăruia s-a dat un bal în august 1803; la 6 decem-
brie 1833 a avut loc un mare bal cu prilejul zilei țarului
Rusiei, iar un an mai târziu a urmat altul, cu ocazia veni-
rii la Iași a ambasadorului Mu șir Ahmed Pa șa.55
La 22 aprilie 1871, castelul din Stânca-Roznovanu
avea să uimeasc ă, prin frumuse țea și bogăția sa, pe tâ-
nărul principe Carol I și pe soția acestuia, Elisabeta. Aici
„îi așteptau marile familii din ora ș, o gardă militară, sute
de țărani din satul de pe atunci Stânca și splendidul
palat alb – acoperit cu ghirlande și drapele –, ivit pe za-
rea cerului, din marea de verdea ță a parcului […] Era o
construc ție falnică, cu parter, etaj și ziduri de cetate,
înălțate nu se mai știa de ce me șteri pe culmea urcu-
șului, din care se vedeau, ca printr-un «ochean», valea
Jijiei, Sculenii de pe cele dou ă maluri ale Prutului cu
undele limpezi și ogoarele Basarabiei, pân ă hăt, depar-
te.”56 Se spune c ă aici ar fi fost formulat ă ideea ridic ării

54 Narcis Dorin Ion, Castele, palate și conace din România , vol. I, Editura
Fundației Culturale Rom âne, 2002, Bucure ști.
55 General Radu Rosetti, op. cit. , I, p. 123.
56 Cf. Narcis Dorin Ion, op. cit. , p. 33.
68

Castelului Pele ș, de către principesa Elisabeta, a c ărui
construc ție a fost început ă în anul 1875 și terminat ă în
1883.
Se pare c ă un alt vizitator de seam ă al castelului de
la Stânca a fost însu și marele poet Mihai Eminescu,
atunci când starea s ănătății s-a înr ăutățit în mod consi-
derabil, potrivit afirma ției marelui critic și istoric literar
George C ălinescu.57
În apropierea castelului, în parc, vistiernicul Iorda-
che Rosetti-Roznovanu a ridicat o biseric ă, în plan tre-
flat, la începutul sec. al XIX-lea, cu hramul Sf. Gheorghe.
Ca material de construc ție a fost folosit ă piatra adus ă cu
plutele, pe Prut, de la Ștefănești – Boto șani, precum și
cărămidă. Bine dimensionat ă, cu un singur turn și fără
pridvor, privit ă în ansamblu, biserica se prezenta ca o
construc ție măreață, care se impunea prin silueta ele-
gantă și zveltă. Aceasta a fost apoi înzestrat ă de pro-
prietarii domeniului cu cele mai scumpe și frumoase
odăjdii și cărți de cult, cununii și vase din aur, ve șminte
și broderii din fir de aur, clopote al c ăror dang ăt se au-
zea până la bariera Ia șului. Clopotul bisericii a fost turnat
în anul 1806 și, apoi, returnat de „D-sale Ana și fii D-sale
Alecu și Neculai Roznovanu și Maria, so ția D-sale a ma-
relui vistiernic a toat ă Moldova”58, în 1845. În aliaj a fost
inclus și argint, clopotul ajungând la o greutate total ă de
circa 800 kg.

57 Cf. Mihai T. Popa, Monografia comunei Victoria , înregistrat ă cu nr. 2136, din
28 septem brie 1970, la Prim ăria Victoria, p. 8, în m anuscris., conform și
însem nărilor preotului Nicolae Gugoa șă, de la biserica Victoria, din 4 februarie
1967.
58 Conform însem nărilor preotui Nicolae Gugoa șă, într-un m anuscris din 4
februarie 1967, aflat la Biserica parohial ă Victoria.
69

În biserica din parcul castelului se g ăsesc mormin-
tele lui Iordachi Rosetti-Roznovanu și al lui Neculai Ro-
setti-Roznovanu, precum și al unui cumnat de-al lor.
Atât palatul din Stânca-Roznovanu, cât și biserica
au suferit de pe urma bombardamentelor din timpul lup-
telor din vara anului 1944, castelul fiind ocupat pe rând
de trupele germane și sovietice și distrus în totalitate.
Din întregul domeniu din mijlocul p ădurii de pe dealul
Stânca nu au mai r ămas decât ruine și beciuri. C ărămida
castelului a fost folosit ă de săteni pentru construirea unei
noi biserici în sat, dup ă anul 1945, în care au fost reîn-
humați membrii familiei Roznovanu.
Din toate aceste minun ății s-au păstrat numai arhiva
familiei, depus ă la Arhivele Statului Ia și, și amintirea unei
mari familii. S-a dovedit astel, înc ă o dată, că războiul nu
iartă nimic!

Victoria

Sat și comună de la ultima împ ărțire administrativ ă.
Localitatea Victoria , cu denumirea mai veche Cârpiți,
este situat ă în centrul teritoriului comunei, pe ambele
maluri ale Jijiei Vechi. Se învecineaz ă la nord cu Lanul
lui Crețu, la S-SV cu satul Stânca, la E-SE cu satul
Luceni, la est cu satul Sculeni. Relieful localit ății este
traversat de cursul Jijiei Vechi, iar pe direc ția nord-est –
sud-est este str ăbătut de cursul nou al Jijiei îndiguite.
Satul are 552 case și o popula ție de 1528 de locuitori.
Unii bătrâni își amintesc c ă bunicii lor spuneau c ă
înainte existau trei sate care formeaz ă acum satul Vic-
toria: un sat s-a aflat peste apa Jijiei, sub poala P ădurii
70

Stânca, alt sat care se întindea în amonte de Luceni, pe
malul stâng al Jijiei, al treilea fiind Potcoava .
Din documentele existente la Arhivele Statului Ia și
reiese că satul Cârpi ți făcea parte, în 1874, din comuna
Stânca, plasa Brani ștea, jude țul Iași, situat pe malurile
Jijiei, la est de dealul Stânca, cu o în ălțime de aproape
200 m altitudine, cu o popula ție de 126 de familii și 238
de locuitori, care se ocupau cu agricultura și creșterea
vitelor. În anul 1864 au fost împropriet ărite 184 de familii,
pe categorii, dup ă numărul animalelor de munc ă pe care
îl poseda fiecare, ce au primit 870 de f ălci de pământ.
Satul era cuprins între mo șiile lui Stoica, la miaz ăzi,
moșia Ciomaga, la est, mo șia casei rurale și a boierului
Roznovanu, la apus. În partea de est a satului se afl ă un
pod ( La Pod ), construit din lemn, peste apa Jijiei, peste
care trecea drumul spre Ia și.
În afara arterei principale din sat, care f ăcea
legătura, cândva, dintre municipiul Ia și și satul Sculeni,
mai sunt circa 16 artere ce constituie re țeaua de c ăi de
comunica ții a satului.
Numele actual al satului, Victoria , datează din anul
1964, iar din 1968 satul a devenit centru administrativ al
comunei. Denumirea veche a satului a fost Cârpiți –
localitate din fosta comun ă Sculeni, zon ă în care cerce-
tările arheologice au scos la iveal ă urme de locuire din
timpuri str ăvechi. Prin descoperirile f ăcute, s-a constatat
că, pe pantele estice ale dealului Stânca, situat în partea
dreaptă a cursului vechi al Jijiei, nu departe de vatra sa-
tului, a fost identificat ă o așezare cu fragmente ceramice
hallstattiene din secolele XVIII-XIV î.e.n. Continuitatea
de viețuire în spa țiul cuprins între Prut și Jijia este confir-
mată și prin descoperirile unor fragmente ceramice, mo-
nede din aur și argint din timpul voievodului Ștefan cel
71

Mare și Sfânt (1463), vetre cu c ărbuni, fragmente cera-
mice din sec. al XIV-lea, obiecte de podoab ă din timpul
domnitorului Ștefăniță Vodă (1523).
În sat exist ă o școală, cu dou ă corpuri de cl ădire,
din cărămidă, acoperite cu tabl ă (cu 8 săli de clas ă, un
atelier de croitorie și un laborator de informatic ă), unde
învață aproximativ 500 de elevi, cuprin și la învățământ
primar, gimnazial și primul nivel de SAM ( școală de arte
și meserii), precum și o grădiniță, cu local propriu, unde
funcționează trei grupe, cu circa 80 de copii). Școala din
sat și-a deschis por țile la 15 septembrie 186559. Cer-
cetând documentele cu privire la date despre școlile din
comună, aflate la Arhivele Statului Ia și, am descoperit un
Proces-verbal de verificare , încheiat la 4 august 1939, în
care se arat ă că Școala Cârpi ți are o vechime de 65 de
ani și că, la acea vreme, activitatea se desf ășura în dou ă
localuri de școală, unul construit în anul 1906, altul
ridicat în 1926. În timpul r ăzboiului, cl ădirile au fost dis-
truse, ele fiind ref ăcute. În prezent, școala este cuprins ă
în programul de reabilitare a înv ățământului rural și
urmează ca un corp de cl ădire să fie demolat și înlocuit
cu un local modern, iar școala de arte și meserii benefi-
ciază de un proiect PHARE prin care va beneficia de lo-
cal nou, modern, și dotarea laboratoarelor cu aparatele
și utilajele necesare.
În centrul satului se afl ă sediul administrativ al co-
munei – al consiliului local și al primăriei – într-o cl ădire
cochet construit ă în anul 1952, apoi vizavi este situat se-
diul poliției comunale, dispensarul uman și cel veterinar,
căminul cultural (cu o sal ă de circa 150 – 200 de locuri,
pentru spectacole cultural-artistice și proiecții de filme,

59 Conform Anuarului general al Instruc țiunii Publice ( anul școlar 1864/1865) ,
p. 48-49, precum și V.A. Urechia, Istoria școalelor , III, p. 263-264.
72

discotecă etc.). De asemenea, în centrul satului, lâng ă
sediul prim ăriei, sunt construite dou ă blocuri de locuin țe
pentru speciali ști, la parterul unuia dintre ele fiind ampla-
sate sediul Po ștei, farmacia și un magazin alimentar, iar
în localul Gr ădiniței ființează și biblioteca comunal ă, cu
peste 24.000 de volume, de unde locuitorii pot împru-
muta cărți din toate domeniile. Tot în zona de centru
este amplasat ă clădirea magazinului mixt și a bufetului,
ambele unit ăți cu activit ăți reorganizate.
În partea de miaz ăzi a satului se g ăsește moara cu
valțuri, într-o cl ădire veche, care deserve ște popula ția
întregii comune. Peste apa Jijiei Vechi, în partea de vest
a satului, se g ăsește amenajat locul ce g ăzduiește iar-
marocul, având ziua de sâmb ătă stabilită pentru acti-
vitate, și, alături, sediul fostei sec ții a I.M.A. La nord de
consiliul local, se afl ă sediul fostei cooperative agricole
de produc ție, clădire cu patru birouri, magazie și sală de
ședințe, precum și serele, unde lucrau circa 300 de sala-
riați, activitate desfiin țată de actualul proprietar, iar con-
strucția stă nefolosit ă.
Populația din zon ă, aflată mereu în cre ștere (619
locuitori în 1886, 1308 – în 1930, 1611 – în 1956, 1691
locuitori în 1966, dup ă care a cunoscut un fenomen de
stagnare și chiar diminuare, datorit ă integrării unora
dintre ei în unit ăți economice din municipiul Ia și, iar în
2002 înregistra un num ăr de 1528 locuitori), a avut de
suferit și datorită calamităților naturale, cum ar fi seceta ,
cele mai lungi asemenea fenomene ca durat ă fiind cele
din anii 1896, 1907, 1946 și 2000, dar și inundațiilor, ca-
lamități naturale care au provocat mari distrugeri în gos-
podăriile țărănești în anii 1932, 1948, 1949, 1952, 1969
(în vara acestui ultim an, apa a distrus, în trei rânduri,
circa 280 de gospod ării). Împotriva rev ărsării apelor Pru-
73

tului și ale Jijiei, care formau un lac comun pe imense
suprafețe, au fost executate lucr ări hidrotehnice și hidro-
ameliorative (barajul de la Stânca-Coste ști), apoi regula-
rizarea și îndiguirea Jijiei și Prutului, lucr ări care au avut
menirea de a stopa acest fenomen.
În zonă, casele erau construite cu o singur ă came-
ră, cu tindă și prispă în față, cu geamuri mici, iar acope-
rișul, în patru ape, era f ăcut din paie și pănușiță. Șarpan-
ta era construit ă din lemn brut de p ădure. Casele nu a-
veau temelie, iar în interior se cobora cu circa 20 cm.
Șura era f ăcută din pere ți deschiși spre miaz ăzi, iar gar-
durile se confec ționau din scândur ă și șanțuri cu spini.
Principala activitate economic ă a popula ției zonei
este cultivarea p ământului și creșterea animalelor. Fe-
meile știau să țese, iar b ărbații făceau cărăușie pe timpul
iernii. Purtau c ămăși lungi vara și suman iarna, în picioa-
re aveau opinci, iar unii mergeau descul ț. La șezătoare,
se adunau fete, b ăieți, femei la tors cânep ă și lână. La
nuntă, vorniceii, c ălări, purtau n ăframe lucrate de fete.
Adusul miresei era înso țit de pocnete din bici, în vechi-
me, și, mai nou, în pocnete de pistoale, iscându-se mare
alai. Pân ă la primul r ăzboi mondial, la mor ți se făcea pri-
veghi cu ritualuri și scene cu caracter mistic. La s ărbă-
torile de iarn ă, se întâlneau Plugușorul cu boi, buhai
mare și harapnice, Capra , Cerbul , Jianul (ultimul a ap ă-
rut în comun ă după al doilea r ăzboi mondial).

Stânca

Localitate ce apar ține comunei Victoria, satul Stân-
ca este azezat pe dealul cu acela și nume, cu o altitudine
de 200 m, și este str ăbătut de Pârâul Stâncii . Acesta î și
74

are izvoarele în Dealul lui Damaschin, pe teritoriul comu-
nei Aroneanu, se une ște, în dreptul locului numit La Și-
poțel, aflat în din partea de sud a satului, cu Pârâul Coti-
mani , care izvor ăște din Tarlaua Cosman , și, după ce
străbate satul Stânca pe direc ția S-N, se vars ă în Jijia
Veche. Localitatea se învecineaz ă la nord-est cu satul
Victoria, la sud-est cu satul Luceni, la sud-vest cu satul
Cuza Vod ă, din comuna Popricani.
Prima atestare documentar ă a satului dateaz ă de la
25 octombrie 160960, dar vechimea acestuia se pierde în
negura timpului. Au fost descoperite aici urme de vie țuire
din secolele III – II î.e.n., apoi din sec. al IV-lea e.n., care
atestă o continuitate de locuire pe aceste meleaguri.
Până în anul 1964, satul s-a numit Stânca-Rozno-
vanu, dup ă numele proprietarilor s ăi. Este situat la circa
16 km de municipiul Ia și și la aproximativ 1,5 km de
Victoria, în partea de est a Câmpiei Jijiei inferioare, în
lunca și pe terasele de pe malul drept al Prutului, la
poalele colinelor Bahluiului, pe cursul inferior al Jijiei61.
Numărul locuitorilor satului a fost în permanent ă
creștere: la recens ământul din anul 1886 a șezarea avea
238 de locuitori, în 1930 – 185, în 1956 – 336, în 1966 –
413, iar în anul 2002 avea 551 de locuitori și 160 de
case. La împropriet ărirea din 1864, nici un s ătean nu a
primit pământ, întrucât ace știa nu posedau amimale de
muncă. Au primit îns ă după primul război mondial, la îm-
proprietărirea din 1921.
Satul nu a avut școală înainte de 1944 și, în
consecin ță, majoritatea popula ției era analfabet ă. Prima
școală la Stânca a luat fiin ță în 1946, avându-l înv ățător

60 Documente privind istoria României , XVII, II, p. 260.
61 Dan Ghinea, Enciclopedia geografic ă a României , Bucure ști, Editura
Enciclopedic ă, 1998, vol. III (R-Z), p. 396.
75

pe Nicanor Cimpoe șu, iar localul de școală, cu două săli
de clasă și cancelarie, a fost zidit prin contribu ția oame-
nilor, în 1952, utilizând ca material de construc ție cără-
mida și piatra pentru temelie din ruinele castelului.
După 1989, au ap ărut mai multe unit ăți de alimen-
tație publică în localitate.

Luceni

Satul Luceni se afl ă situat în partea S-SV a localit ății
Victoria, pe ambele maluri ale albiei fostului curs al Jijiei,
la o distan ță de circa 4 km de centrul comunei. Leg ătura
dintre cele dou ă localități este realizat ă printr-un drum
comunal nepietruit, de-a lungul albiei Jijiei Vechi. Satul
este împ ărțit în trei p ărți: Lucenii B ăcăloaei , Luceni și
Lucenii Sturzoaei . În partea de N-NE se învecineaz ă cu
satul Victoria, în partea de S cu satul Icu șeni, în partea
de E-SE cu P ădurea Icu șeni, la vest cu Dealul Ponoare .
Localitatea este str ăbătută de cursul meandrat al Jijiei
Vechi.
Satul este men ționat în ținutul Iași la 12 mai 162362.
În documentele p ăstrate la Arhivele Statului Ia și, satul
Luceni figureaz ă în jude țul Iași, plasa Brani ștea, pe
malul stâng al râului Jijia, la 2 km de satul Cârpi ți, din
comuna Stânca, a șezat pe șes, având spre est o p ădure
și care are o popula ție de 51 de familii sau 274 de
suflete, o biseric ă cu un preot, un cânt ăreț și un cristiac.
În sat exist ă o biseric ă construit ă la începutul veacu-
lui al XIX-lea (1810), de c ătre boierul Iordachi Rosetti-

62 Documente privind istoria României , XVII, II, p. 212.
76

Roznovanu, ale c ărui moșii cuprindeau și această parte
a comunei. În ansamblu, construc ția, amplasat ă lângă
podul de peste Jijia Veche, este solid ă, cu un singur
turn, bine dimensionat ă, însă lipsită de ornamenta țiile
exterioare. Zid ăria este executat ă din cărămidă pe o fun-
dație din piatr ă, acoperit ă cu tablă, are clopotni ță cu turn.
În anul 1900 i s-a ad ăugat pridvorul. În interior, bol țile
sunt sprijinite pe arcade masive. Biserica are un clopot
greu, de 850 kg, turnat, în anul 1806, dintr-un aliaj de
bronz și aramă, unul de 85 kg și un altul de 38 kg, toate
purtând pe ele inscrip ții chirilice. Construc ția a fost dis-
trusă în propor ție de 60 la sut ă în timpul celui de-al doi-
lea război mondial și prădată de toate obiectele de cult.
Biserica a fost renovat ă în anul 1958, când s-a ref ă-
cut și pictura din interior, de c ătre pictorul iconar Octav
Zmeu, și s-a construit o nou ă catapeteasm ă, de către Ni-
colae Chiriac, ambii me șteri fiind adu și de la Roman.
Toate icoanele sunt lucrate în ulei. Se g ăsesc aici obiec-
te de valoare, cum ar fi dou ă clopote turnate în cinstea
hramului Sf. Nicolae, dou ă mineie (ianuarie și decem-
brie), tip ărite la Buda, dou ă Evanghelii scrise cu litere
chirilice (f ără început și fără sfârșit), o ștampilă din anul
1843, în stare bun ă, cu chipul Sântului Nicolae.
Clădirea școlii a fost construit ă în 1963, la o distant ă
de circa 50 m de Jijia Veche, din c ărămidă și acoperit ă
cu țiglă, cu patru s ăli de clas ă și cancelarie. În acest
local se preg ătesc elevii din ciclul primar, în dou ă clase
cu predare în regim de simultan, unde func ționează și o
grupă de grădiniță, școala având 3 cadre didactice. Prin
programul de reabilitare a înv ățământului rural, urmeaz ă
să se execute repara ții capitale la instala ția electric ă, să
beneficieze de surs ă independent ă de apă potabilă, să
77

fie reconstruite grupurile sanitare și localul s ă fie dotat cu
încălzire central ă.
În sat, în afar ă de unități private de alimenta ție pu-
blică, alte unit ăți economice nu sunt.
Din bătrâni, se spune c ă o parte din popula ția locali-
tății a fost adus ă aici din ținutul Dorohoiului, de c ătre
boierul B ăcalu, care avea mo șia situată la est de satul
Cârpiți, pentru a-i lucra p ământul, de aici provenind și
denumirea satului de Lucenii B ăcăloaei.
Ca număr, popula ția așezării a fost mereu în cre ș-
tere: în 1886 erau de 424 de locuitori, în 1930 – 715, în
1956 de 836, în 1966 – 849, iar în 2002 de numai 576
de locuitori, explica ția constituind-o faptul c ă mulți tineri
au plecat la ora ș pentru a lucra în unit ăți economice.
În vechime, b ărbații făceau clac ă la bătut sumane,
iar fetele – la tors și la executat cus ături. De Anul Nou se
umbla cu Plugușorul, Capra , Jianul și Cerbul , iar de Cr ă-
ciun și de Paști tineretul umbla cu Învăleritul . De 1 mai
se sărbătorea Armindenul cu vin pelin și muzică, la iarbă
verde, pe dealul Ponoare. La nun ți, umblau vornicei
călare și anunțau mireasa de sosirea mirelui. Zestrea se
scotea cu dansul miresei, dup ă care mireasa se urca în
carul cu boi, deasupra zestrei, cu o farfurie din care
arunca pâine în cele patru z ări. Printre cântecele locale
sunt mai cunoscute cele precum Ca la ușa cortului , Ga-
lopul , Mazurca , Ciobănașul și Florica .

Icușeni

Satul Icu șeni se găsește așezat de o parte și de alta
a Jijiei Vechi, la o dep ărtare de circa 40 km de municipiul
78

Iași și la 9 km de centrul comunei, de care este legat
printr-un drum comunal nepietruit, care str ăbate satul
Luceni. În toamna lui 2003, pe por țiunea de drum dintre
Icușeni și Luceni, s-a pus ni ște piatră, făcându-se ceva
mai accesibil ă comunicarea cu celelalte localit ăți. Casele
sunt rare, cu gr ădini mari, împrejmuite cu șanț cu spini.
Satul se învecineaz ă la est cu Pădurea Icu șeni, la sud-
vest cu satul Cotu lui Ivan (comuna Gol ăești), la sud și la
vest cu Dealul Ponoare , iar la nord cu satul Luceni. La
vest de Icu șeni, pe Dealul Ponoare, se afl ă un cătun for-
mat din 36 de case, care se nume ște Icușeni Deal, a șe-
zat pe versantul dinspre Valea Racului. Cei mai în vârst ă
își amintesc c ă actualul c ătun ar fi fost înfiin țat pe la
188963.
Satul Icu șeni, în care este inclus și cătunul Icu șeni
Deal, are un num ăr de 214 case. Popula ția acestuia a
fost, de asemenea, în cre ștere, înregistrând 202 locui-
tori în anul 1886, 503 – în 1930, 698 – în 1956, 791 – în
1966 și 569 locuitori în anul 2002. Casele sunt rare, cu
grădini mari, mai înguste sau mai largi în partea din
spate, împrejmuite de șanțuri cu spini.
În tradiția locală se vorbe ște despre existen ța, înain-
te de anul 1800, a unui schit de m ăicuțe, situat în mijlo-
cul pădurii de stejar de pe dealul Ponoare, care apar ți-
nea Mănăstirii Agapia, iar c ă populația satului ar proveni
din partea Boto șaniului, adus ă de stare ța mănăstirii,
pentru muncile câmpului. Se mai spune c ă din pământul
acestui schit ar fi fost împropriet ăriți țăranii la 1864, iar
că, în anul 1888, acest schit a ars și a fost reconstruit
altul, în 1939. În prezent, schitul nu mai exist ă.
Prima atestare documentar ă a satului dateaz ă din 1
mai 1453, când Alexandru-voievod înt ărește satul Iucă-

63 Cf. Mihai T. Popa, op. cit. , p. 13.
79

șeni, în urma judec ății proprietarilor cu m ătușa lor, Icu-
șoaia64.
Potrivit documentelor aflate la Arhivele Statului Ia și,
satul Icu șeni era înregistrat ca fiind în jude țul Iași, comu-
na Stânca, plasa Brani ștea, pe malul stâng al Jijiei, mai
jos de satul Luceni, cu o popula ție de 66 de familii sau
202 locuitori. Are o biseric ă și școală înființată în 1865,
frecventat ă atunci de 29 de elevi, cu local propriu; în sat,
existau 237 de vite mari cornute, 92 oi, 30 cai, 136 vân ă-
tori.65
Școala din sat, care func ționează din 1865 mai întâi
în spații închiriate, apoi în local propriu, ref ăcută în etape
după al doilea r ăzboi mondial, are, în prezent, gr ădiniță,
frecventat ă de 30 copii, înv ățământ primar, cu predare
simultană, și învățământ gimnazial, cu un singur nivel de
clase, unde înva ță circa 120 de elevi, atât din Icu șeni,
Icușeni Deal, cât și din Luceni și Cotu lui Ivan (comuna
Golăești). Școala este inclus ă în programul pentru reabi-
litarea școlilor din înv ățământul rural. La 30 mai 2006, a
fost semnat ă recepția noului local care cuprinde 5 s ăli de
clasă, cancelarie, bibliotec ă, mobilier școlar nou, grupuri
sanitare conform standardelor europene, este dotat cu
încălzire central ă pe bază de energie electric ă, cu racord
la rețeaua de ap ă potabilă a comunei.
În vremea opera țiunilor militare din timpul celei de-a
doua conflagra ție mondial ă, a fost distrus ă o bună parte
din casele din Icu șeni, precum și biserica, construc ții
care apoi au fost ref ăcute prin str ădaniile sătenilor .
Din obiceiurile și îndeletnicirile mai vechi nu s-a p ăs-
trat mai nimic. S-a uitat pân ă și țesutul și împletitul66.

64 N. Stoicescu, Repertoriul bibliografic al localit ăților și monumentelor
medievale din Moldova , București, 1974, p. 493.
65 Cf. Mihai T. Popa, op. cit. , p. 13.
66 Cf. Mihai T. Popa, op. cit. , p. 13.
80

Ocupația de baz ă a sătenilor rămâne grădinăritul (produ-
sele fiind valorificate pe pia ța Iașului), precum și cele
tradiționale – cultura plantelor de câmp și creșterea ani-
malelor.

Sculeni

Satul Sculeni a fost cunoscut din vechime ca centru
de comun ă, care mai cuprindea localit ățile Frăsuleni,
Sorca, Șendreni și Sculeni. Localitatea este a șezată pe
malul drept al Prutului, care o desparte de localitatea-
dublet din Republica Moldova.
Satul este men ționat la 1772-177367, iar Sculenii
Vechi este men ționat ca fiind un c ătun al Sculenilor68.
Datorită amplasării sale în teritoriu, pozi ția geogra-
fică a avantajat în trecut satul Sculeni, care a cunoscut
o dezvoltare economic ă deosebit ă, devenind un târg im-
portant datorit ă comerțului ce c ăpătase o amploare mai
mare în rela ția cu Rusia, trecerea Prutului f ăcându-se,
spre Basarabia, pe cele șase poduri care existau în
zonă. Să nu uităm că, la renovarea castelului de la Stân-
ca, a fost adus ă până aici piatra de la Ștefănești, cu plu-
tele pe Prut, la începutul secolului al XIX-lea, dup ă care
a fost urcat ă, de cărăuși, pe dealul Stânca. Activitatea
comercial ă a fost un factor determinant pentru via ța eco-
nomică a satului Sculeni, care a contribuit la revigorarea
localității și dezvoltării sale.

67 P.Gh. Dimitriev, Moldova în epoca feudalismului (Recens ămintele popula ției
Moldovei din anii 1772-1773 și 1774) , vol. I, Chi șinău, 1975, p. 201.
68 Al. Obreja, Dicționar geografic al jude țului Iași, Iași, 1979, p. 205.
81

În satul Sculeni existau prim ărie, post de jandarmi,
pichet de gr ăniceri, centru veterinar și o școală, care a
luat ființă în 1865. Mai târziu, în 1912, s-a construit un
spital de tuberculoz ă, a cărui clădire exist ă și astăzi,
dându-i-se, de câ țiva ani buni, alt ă destinație – cea de
azil pentru bolnavi oncologici.
Populația satului, alc ătuită din români și evrei, se o-
cupa cu agricultura și creșterea animalelor, c ărăușia,
pescuitul, comer țul. Numărul acesteia a cunoscut o sc ă-
dere continu ă, în special dup ă construirea liniei ferate
lași-Ungheni, când interesul pentru comer țul cu Basara-
bia a scăzut în zon ă. Dacă la 1886 în Sculeni a fost înre-
gistrat un num ăr de 1228 de locuitori, popula ția satului a
scăzut la 591 locuitori în 1930, apoi la 403 în 1956 și
384 în 1966, pân ă la 357 locuitori în anul 2002.
În prezent, în sat exist ă o școală primară, cu circa
20 de elevi cu predare în regim de simultan la clasele I-
IV, și cu o grup ă de grădiniță, ce func ționează în acela și
local, cu aproximativ 20 de copii. Și școala din aceast ă
localitate beneficiaz ă de programul de dezvoltare rural ă,
urmând a se executa repara ții capitale la re țeaua electri-
că, asigurarea apei potabile din surs ă independent ă,
refacerea grupurilor sanitare.
Mai exist ă, în localitate, o biseric ă, cu un preot pa-
roh, care sluje ște și la bisericile din Fr ăsuleni și Șen-
dreni, clădirea Vămii, modernizat ă, întrucât traficul rutier
a cunoscut o amploare mai mare dup ă 1989 și, de ase-
menea, unit ăți de alimenta ție publică particulare.

Frăsuleni
Privind de pe dealul Popricanilor spre r ăsărit, așa
cum scrutau z ările eroii lui Sadoveanu din Neamul Șoi-
82

măreștilor, satul Fr ăsuleni se vede a șezat la ad ăpostul
unui cot al Prutului. Localitatea se învecineaz ă la nord
cu satul Șendreni, desp ărțite fiind de fosta albie a pâ-
râului Frasin , la est cu p ădurea Ciorărie, la sud cu albia
Prutului , iar la vest cu Gârla Tevia . Suprafa ța vetrei sa-
tului este de 14 hectare. Localitatea se afl ă la o distan ță
de peste 7 km fa ță de centrul de comun ă și la 24 km de
municipiul Ia și. Între Fr ăsuleni și Șendreni se g ăsește o
baltă ce se nume ște La Gavriloaia .
La adăpostul Valului lui Traian , situat la circa 2 km
în partea de nord a localit ății, oamenii au avut condi ții de
locuit înc ă din timpuri str ăvechi în aceast ă zonă a Luncii
Prutului. De-a lungul vremii, satul a purtat mai multe de-
numiri: cu numele de Frățileni, este men ționat la 13 ia-
nuarie 163470, apoi Frățienești71, sau Fetionești (Fitio-
nești)72, fost sat pe Jijia, între Posadnici și Icușeni, men-
ționat la 1633 și 1701. Cronicarul Miron Costin, în lucra-
rea sa, prezint ă cei 65 de ani de istorie fr ământată, când
s-au perindat pe scaunul Moldovei 22 de domni, dar nici
unul nu și-a încheiat domnia în lini ște. Despre unul dintre
ei aminte ște: „Tom șa la mine s-a prins, oastea în jos a
trecut Prutul pe la Fr ăsuleni”73. Același cronicar, pentru a
dovedi unitatea de origine dintre romani și români, aduce
ca argument arheologic, printre altele, și Valul lui Trai-
an74.
Prezentând disputa pentru domnie dintre Ștefan
Tomșa și familia Movile știlor, de la Cornul lui Sas, mai

70 V. Chirica, M. Tanasachi, Repertoriul arheologic al jude țului Iași, Iași, 1984,
p. 444.
71 D. Ciurea, Anuarul Institutului de istorie și arheologie „A.D. Xenopol” , XIV,
1977.
72 Cf. Vasile Chirica, Marcel Tanasachi, op. cit. , p. 446.
73 Miron Costin, Letopisețul Tării Moldovei de la Aron vod ă încoace , p. 184.
74 Miron Costin, De neamul moldovenilor .
83

sus de Fr ăsuleni, Mihail Sadoveanu arat ă că teatrul ope-
rațiunilor de lupt ă s-a întins în toat ă zona Prutului: „Ta-
tarii începeau a mâna pe cei prin și, a-i sfârcui și a-i îm-
punge; cu to ții lunecau prin sânge, s ăreau peste mor ți,
peste răniți, într-o înv ălmășeală ș-o învăluire de lume
nesfârșită, amestecat ă cu cai și boi, cu chervane și ca-
ră… În vremea asta, țăranii lui Tom șa făcuseră voloc și
cercetau prin z ăvoaiele Prutului pe fugari; împlinind o
poruncă a lui, pe cei prin și îi tăiau pe loc cu topoarele.
Puținii care se l ăsaseră înot pe ap ă și ajungeau la cel ă-
lalt mal, c ădeau între c ăruțele și străjile tătărăști. Moar-
tea pândea în toate cotloanele…”75.
Din păcate, astfel de scene s-au repetat de-a lungul
istoriei acestor locuri și amintim doar pe cele din 1821,
când turcii au ajuns pân ă aici pentru a pedepsi pe ete-
riști, sau altele din timpul celui de-al doilea r ăzboi mon-
dial, când localitatea n-a fost ocolit ă de distrugeri, dar și
neașteptate n ăpaste au urgisit pe oamenii din sat, cum
ar fi revărsările Prutului și Jijiei, apele distrugând case și
agoniseala gospodarilor.
La punctul numit Ciorărie, de lâng ă pădurea cu ace-
lași nume, la surparea malului Prutului, s-a descoperit
un cimitir vechi, unde au fost g ăsite niște monede: una
de argint, cu efigia împ ărătesei Ecaterina I, din 1769,
alta de argint, care avea pe o fa ță două valuri unite cu o
coroană, pe un val se vede un cap de zimbru, iar pe ce-
lălalt o pas ăre, având inscrip ții chirilice.76
În anul 1864 au fost împropriet ărite 16 familii. Popu-
lația satului a fost mereu în cre ștere: în anul 1886 erau
172 de locuitori, în 1930 – 224, în 1956 – 320, în 1966 –

75 Mihail Sadoveanu, Neamul Șoimăreștilor, Editura Minerva, Bucure ști, 1983,
p. 166.
76 Cf. Mihai T. Popa, op. cit. , p. 15.
84

389, iar în 2002 existau 381 locuitori și 123 de case.
Ocupația de baz ă a acestora era cultivarea p ământului,
în special a plantelor de câmp (grâu, porumb, floarea-
soarelui) și creșterea animalelor.
În sat func ționează o școală, construit ă din cărămi-
dă și acoperit ă cu țiglă, care are înv ățământ preprimar,
cu 42 de copii, constitui ți în două grupe de gr ădiniță,
învățământ primar și gimnazial cu câte un singur nivel de
clase, în care înva ță circa 119 elevi. Localul, care a be-
neficiat de repara ții capitale în anul 1996, are 4 s ăli de
clasă și cancelarie. În prezent, școala este cuprins ă în
programul de dezvoltare a înv ățământului rural prin care
sunt executate lucr ări de repara ții capitale la instala ția
electrică, s-a asigurat surs ă independent ă de apă curen-
tă, se reface grupul sanitar și este dotat ă cu încălzire
centrală. Școala mai are la dispozi ție și altă clădire, casa
boierului Tacu, pe care mo ștenitorii au hot ărât să nu o
revendice dac ă i se păstrează destinația actual ă. Aici își
desfășoara activitatea cele dou ă grupe de gr ădiniță, dar
localul necesit ă urgent lucr ări de repara ții capitale.

Șendreni

Satul se afl ă la o distan ță de 10,5 km fa ță de centrul
comunei și la 29,5 km fa ță de municipiul Ia și, situat în
extremitatea nordic ă, pe malul Prutului. Acesta, cu denu-
mirea de Șăndreani sau Șendrești, Sorca sau Posadnici ,
este amintit la 18 ianuarie 1587, precizându-se existen ța
85

uricului de la Alexandru cel Bun77. Trebuie de amintit c ă
Sorca a existat ca sat independent, men ționat la 183578,
încorporat apoi în satul Șendreni, unde exist ă și astăzi
ca parte de sat. În acest loc s-au descoperit vase pic-
tate, unelte de piatr ă și silex, plastic ă antropomorf ă și
zoomorfă.79
Bătrânii satului spun c ă, în Șendreni, a existat o
biserică construit ă din lemn de stejar, de pe timpul lui
Ștefan cel Mare, care a fost distrus ă în timpul r ăzboiului
din 1944. Masa împ ărătească a fost executat ă din trun-
chiul unui stejar b ătrân. În aceast ă biserică s-a găsit o
cruce din argint, de peste 400 de ani. Preotul venea de
la Probota pentru oficierea slujbelor religioase, întrucât
satul apar ținea, în acel timp, de comuna Probota.80 În
prezent, satul are o biseric ă nouă, construc ția fiind termi-
nată în anul 2003 și a fost sfin țită în toamna anului 2005.
Populația satului Șendreni a fost de 227 de locuitori
în 1886, 316 – în 1930, 381 – în 1956, 389 – în 1966 și
de 338 de locuitori în 2002. În sat exist ă un num ăr de
122 case.
Datorită așezării sale în lunca Prutului, inunda țiile
au distrus în repetate rânduri locuin țele. Din aceste moti-
ve, vatra satului a fost str ămutată pe un grind cu circa 3
metri mai înalt decât fostul amplasament.
Școala din sat func ționează într-un local construit
din cărămidă, acoperit cu tabl ă, are dou ă săli de clase la
învățământul primar cu predare în regim de simultan, în
care sunt cuprin și circa 40 de elevi.

77 Documente privind istoria României , XVII, II, Bucure ști, p. 165.
78 C.C. Giurescu, Principatele române la începutul sec. al XIX-lea. Constat ări
istorice, geografice, economice și statistice pe temeiul h ărții ruse din 1835 ,
București, 1957, p. 421.
79 Cf. Vasile Chirica, Marcel Tanasachi, op. cit. , p. 446.
80 Cf. Mihai T. Popa, op. cit. , p. 19.
86

*
* *
În căutările noastre pentru a descoperi m ărturii și
informații mai vechi cu privire la numele de locuri din
zona cercetat ă, am consultat sau am c ăpătat informa ții
despre urice, acte de danie, ispisoace, hrisoave, docu-
mente emise de cancelariile domne ști încă din timpul lui
Alexandru cel Bun sau Ștefan cel Mare ori din timpuri
mai apropiate, extrem de importante toate, pentru c ă ne
arată nu numai c ă au existat oameni foarte boga ți în
moșii și sate, în persoana unor mari boieri, dar – ceea ce
e mai important pentru noi – atest ă vechimea satelor
moldovene ști. Toate aceste informa ții descoperite în do-
cumente, precum și mărturiile arheologice arat ă că întot-
deauna Țara Moldovei a fost populat ă de oameni și de
sate încă din cele mai vechi timpuri.

87

Capitolul IV

MATERIALUL TOPIC DIN
COMUNA VICTORIA (JUDE ȚUL IAȘI)

BÁBA GROÁS Ă Sc
subst., adj.

Pădure în partea de sud a satului Sculeni, la est de
satul Icu șeni. Denumirea a fost preluat ă de localnici de
la înainta și, dar nici cei mai în vârst ă dintre săteni (unii,
de peste 80 de ani) nu știu care este explica ția acestei
denumiri.

Răsp.

Petrovici, S, 229: Dealul-Grosu .

Et.

babă: „femeie b ătrână” (CADE, 108: vsl. baba ; Șăi-
neanu, D, 47: slav. baba ; Scriban, D, 145: vsl.
sârb., bg., rus., rut. baba „babă”; DM, 62: v.sl.
baba ).
gros, groasă (CADE, 561-562: lat. grossus ; Șăinea-
nu, D, 284: lat. grossus ; Scriban, D, 578: lat. Gros-
sus; DM, 384: lat. grossus ).

88

BÁIA S t
subst .

Locul pe care s-a aflat cândva cl ădirea băii boie-
rești, situat la nord de satul Stânca.

Răsp.
MDGR, I, fasc.I, 197-210: Baia, sat și comună (f.
jud. Suceava); deal (f. jud. Tecuci); La Baia , localitate (f.
jud. Prahova); Baia, pârâu (f. jud. Tecuci); Baia + deter-
minanți (f. jud. Mehedin ți – de 2 ori).
SMO, 192: Baea dă Popești, mină de lignit; Baea dă
Budăi, mină de lignit; Baea dă la Ursoi , mină de lignit.
Rosetti, ILR, 335: Baia (jud. Suceava, jud. Mehe-
dinți, jud. Gorj, jud. Prahova).

Et.

baie (CADE, 112: sl. banja , ung. bánya ; Șăineanu,
D, 49: sl. banja , ung. banya „mină” și it. bagno ;
Scriban, D, 145: baĭe, f., pl. băĭ [vsl. banĭa, baĭe,
ung. bánya , baĭe, mină, ocnă, d. it. bagno , baĭe,
arest, lat. bálneum , baĭe. v. balnear ]. Apă sau alt li-
chid în care te scalzi: o baie cald ă. Scăldătură, ac-
țiunea de a te sc ălda: a face o baie . Localul, camera
sau vasul în care te scalzi; baĭa comunal ă, o baie
de zinc . Balie, g ăletar. Min ă, ocnă [Vechi]. Pl. Stabi-
liment de b ăi de ape termale sau minerale; Densu-
sianu, ILR, 16: lat. *banneam ; DM, 63: lat. baneum
[v. sl. banja ]; DEX, 81: lat. bannea [=balnea ]. Cf. sl.
banja ).

89

BÁLTA FR ĂSULÉNI F
subst., subst. (n. topic)

Baltă în lunca Prutului, lâng ă satul cu acela și nume.

Răsp.
MDGR, 221-224: Balta , plasă (f. jud. Br ăila); plas ă
(f. jud. Dolj); fost ă plasă (f. jud. Ialomi ța) fostă plasă (f.
jud. Romana ți); comun ă (f. jud. Mehedin ți); câmpie (f.
jud. Mehedin ți); colină (f. jud. Dolj); deal (f. jud. Ia și);
insulă (f. jud. Ialomi ța); loc (f. jud. Buz ău); loc (f. jud. Me-
hedinți); loc (f. jud. Prahova); mo șie (f. jud. Dolj), p ădure
(f. jud. Dolj); pichet (f. jud. Mehedin ți); pârâu (f. jud. Put-
na); pârâu (f. jud. Mehedin ți); vale (f. jud. Mehedin ți);
vale (f. jud. Putna); vâlcea (f. jud. Ilfov).
Iordan, T, 52: Balta , Balta ~ „în toate provinciile și ca
nume de a șezări umane, nu numai de accidente ale so-
lului”; 79: Balta ; 378: Baltele (f. jud. Arge ș), formă arhai-
că, înregistrat ă de DA pentru și alături de actualul bălți”;
417: Băltași (f. rn. Calafat; f. jud. Ia și); Balta (f. rn. Baia-
de-Aram ă) sau baltă („în ultima ipotez ă, sensul toponi-
mului nostru ar fi «oameni care tr ăiesc în preajma unei
bălți»; «oameni originari dintr-o regiune b ăltoasă»”).
SMO, 105: Baltă „n. p. dup ă apelativul baltă”, Paș-
ca, T. D. 170; Balții poate fi o form ă de genitiv sg. a lui
baltă (după pl. vechi balți)”.
ILR, 328: (d. rom. arom. megl.), istr. bate „apă stă-
tătoare, alb. baltă „noroi, mocirl ă”.
Iordan, N, 33: Balta , singur și cu epitete ( Albă, Nea-
gră, Verde, Vie etc.), în toate provinciile (afar ă de Bu-
covina, dup ă cât se pare), și ca nume de a șezări umane,
nu numai de accidente ale solului, Cetatea de Balt ă
(Mur), Baltele (Ar), Bățile dela Gura Boziei (Murg) și
90

foarte multe derivate, precum Baltacul (ape, Bu, Prh),
Baltina (Făg), Băltana (Streh), Băltani (vale, Dolj), Bălta-
nul (lac, Gorj), Băltași (VM), Băltăcaciul (loc mocirlos,
Bu), Băltăria (iar, Bot), Băltăul (bahnă, Suc), Băltâc (văi,
Bu), Bălteanca (lac, Bu), Bălteanul (Huși), Bălteni (Arg,
Bu, Bz, Gorj, Ia și, Sl, Va, Vâ), Băltica (Gal), Băltinașul
(insulă, Olte), Băltișul (Fă, Gorj, Ial, Prh), Bălătăul (Bâ),
Bălătăul (bac, Suc), Zaboloteni (Iași); unele derivate,
care la origine sunt, cu siguran ță, apelative, de ex. bălti-
șoară, băltâc, băltoaică lipsesc în DA și la Por. În privin ța
nuanțelor semantice, aceste dou ă izvoare nu sunt tot-
deauna de acord. Astfel băltău însemneaz ă, după unul
’baltă mare, băltoiu’, iar dup ă celălalt (pag. 37) ’balt ă mi-
că, mai ales din acelea care se formeaz ă după ploi mari
sau dup ă inundări’. Extrem de numeroase sunt sino-
nimele (de aceea le redau în ordine alfabetic ă, indiferent
de provenien ța lor lingvistic ă): Bahna , frecvent pretutin-
deni, dar mai ales în Moldova și Bucovina […]; 89: Lata
(Br, Bu, Ial), Lata Sărată (Bz), Piatra Lat ă (Bz), Valea
Lată (Hu), Dealul Lat (St), Piciorul Lat (Buc), Lătăușa
(Gorj), Lățăi (Hrl), Lățimea (Măc), cu derivatele Lati-
eșeni (Clg), Lăteni (Ial) și Lățești (Murg). Și sinonimul Și-
roca (TSev) pentru care cf. v. slav., bulg. sirok(ü) ’lat’,
sârb. Sirok ., femin. Siroka , idem și n. top. ceh. Siroká
(Miklosich) […].

Et.
baltă (DA, t. I, partea I, 164: il . *baltom , cu pl. * balta
„de la care au acest cuvânt albanezii, românii, dal-
mații, italienii și, probabil, și grecii”; CADE, 117: v.
sl. blato ; Șăineanu, D, 52: sl. blato , rut. balta ; Scri-
ban, D, 148: il . *baltom , v. sl., bulg. blato , rut., rus.
boloto ; DM, 65: f. et.; SMO, 91: Baltă „de origine ob-
91

scură sau nesigur ă”; G. Mih ăilă, SCI, XXIV, 1973, 1,
65: traco-dac; DOR, 189: „nume ce se poate explica
prin subst. pl. bălți”; Russu, Elem., 136-137: turco-ili-
ric, aparținând la i. – e *bhel- „a luci, a sclipi”; Rosetti,
ILR, 272: traco-ilir; DEX, 83: Probabil din sl. blato .
Cf. alb. baltë ).

Frăsuleni (v. Frăsuleni )

BÁLTA LÁT Ă L , Ic
subst., adj.

1. Baltă formată în lunca Jijiei Vechi, lâng ă satele
Luceni și Icușeni.
2. Suprafa ță mare de teren arabil, situat ă între
cursul vechi și cel nou al Jijiei, teren care apar ține săte-
nilor din Luceni și Icușeni.

Et.
balta (v. Balta Frăsuleni ).
lat, -ă (Scriban, D, 729: lat. latus , it. lato, pv. lat, sp.
lado; DM, 446: lat. latus ; DEX, 560: lat. latus ).

BÁLTA LUI MINCIÚN Ă L
subst., art., subst. (porecl ă)

Iaz format din rev ărsările Jijiei pe teritoriul comunei
Victoria, lâng ă satul Luceni, ast ăzi teren arabil. Denu-
mirea provine de la porecla primit ă de un localnic din
zonă.

92

Et.
baltă (v. Balta Frăsuleni )
lui (CADE; 452: lat. ĭllum, ĭllam; Șăineanu, D, 228:
lat. illum, illam ; Scriban, D, 617: iel < lat. ĭlle, ĭlla;
DM, 272: lat. illum, illa ).
Minciună < minciună (poreclă): (Scriban, D, 809: d.
lat. * metionica ; DEX, 635: lat. mentio , -onis ; DM,
501: lat. mentio , -onis ).

BÁLTA OCHI ȘÓR F , Ș
subst., subst. (n. topic)

Fostă baltă cu pește, alimentat ă cu apă prin rev ăr-
sările Pârâului Frasin . Astăzi, teren arabil.

Răsp.
Iordan, Top, 38: Ochișori (Dj), Ochișorul (Fil, Iaș,
Pr), Ochiul (Cal, Dj, Dor, Hu ș, Tec), Ochiul Bolătăului
(Făl), Ochiul Boului (Buc, Bz, Il, Miz, Plo), Ochiul lui Da-
maschin (Bot), Patru Ochi (Pr), Ochiurile (Bot, Gj),
Ocheni (Adj), Ocheșești (Adj), Ochești (Olt), Ochiuri
(Trg), Ocișor (Brd), Ociu (Brd).

Et.
baltă (v. Balta Frăsuleni ).
ochișor < ochi (Scriban, D, 890: lat. ŏculus și ŏclus,
dim. d. * ocus , vgr. ophthalmós [din răd. op, de unde
vine optic ]; scr. aksham sau akshi , germ. auge , vsl.
oko [ocnă]; it. óccho , pv. uelh, fr. oeil, sp. ojo, pg.
olho; DM, 556: lat. oc(u)lus ; DEX, 711: lat. oc(u)lus )
+ suf. – ișor (Pascu, S, 160-169: – iș + -or; -iș: sl. – iș;
-or: lat. – eolus , -iolus; Rosetti, ILR, 81: lat. oculus ).
93

BÁLTA PÓPII I c
subst., subst. (n. topic)

Baltă formată de râul Jijia pe teritoriul satului Icu-
șeni, în partea de est, pe terenul ce apar ținea bisericii
parohiale.

Et.
baltă (v. Balta Frăsuleni ).
popă (CADE, 972: vsl. popŭ; Șăineanu, D, 496:
slav. popŭ; Scriban, D, 1016: lat. popa ; DM, 641:
v.sl. popŭ; DEX, 824: sl. popŭ).

BĂCĂLOÁIA L
subst. (n. topic)

Băcăloaia este o parte a satului Luceni . Cu numele
de Lucenii B ăcăloaiei , este men ționat la 1833. Denu-
mirea unei p ărți a satului Luceni provine de la numele
proprietarei care era v ăduva unui anume B ăcalu.

Atest .
MDGR, vol. I, 157: Bacalul , deal, în jude țul Fălciu,
plasa Podoleni, în partea de nord-vest.
Iordan, DNFR, 42: Bacal (u): „băcan”; cf. n. top. Bă-
călești.
TTR, I, 2, 651: Lucenii s., com Victoria [Ia ș]. I. (~) 1.
S., oc. Copoului2: PER. (1772), 200. a. Înglobeaz ă s.
Străoani1: COND. (1803), 351, cf. COND. (1816), CAT.
(1820)r (al logof ătului Dumitrache Sturza, al lui Dumitru
Alhazi și al lui Vasile Caramfil). II. (~ Alcăzoaiei , trup al
moșiei), CIUBOTARU – ISTRATI (1828), 496. III. (~)
94

ISPR. IA ȘI (1830), 51. IV. (~, al logof ătului Dimitrie Stur-
za; ~, al vistiernicului Nicolae Roset Roznovanul; Băcă-
loaia , al Elenei Alh ăzoaia) b. Împărțit în trei ss.: CAT.
(1830), 299V, 304V, 321V. V. (~ Sturzei ; ~; Băcăloaia )
COND. PR. (1833), 50R, 49V, COND. (1833), 66, 48, P.
ASACHI, M. (1833). VI. (~Sturzoaiei; ~; Băcăloaie ) 2.
Ss., oc. Brani ștei3: TARLA (1834 B), 731. VII. (~ Sturzei;
~; Băcăloaia ) TARLA (1834 C), 767. VIII. (~ Sturzei; ~
Vistiernicului Roset ; Băcăloaia ) TARLA (1835), 198. IX.
(~ lui Sturza; ~ și Băcăloaia ) c. Împărțit în două ss. (din-
tre care ultimul format din dou ă părți): CAT. (1838), 135r,
141r. X. (~ Logofătului Sturza; ~ și Băcăloaia ) TĂBLIȚI
(1841), 100. XI. (~ și Băcăloaia , al logof ătului Dimitrie
Sturza) d. S. (format din dou ă părți), considerat unitar;
FOS (1842), 74, LISTA (1843), 212, T ĂBLIȚI (1844),
177. XII. (~ Logofătului Sturza; ~ Băcăloaiei ) e. Împărțit
în două ss.: STAT. (1844), 122V. XIII. (~ și Băcălenii) f.
S. (format din dou ă părți), considerat unitar: TABLA
(1845), 10. XIV. (~ Sturzei ; ~ Băcăloaiei ) g. Împărțit în
două ss.: CAT. (1845), 213v. XV. (~ Logofătului Sturza; ~
și Băcăloaia ) POP. MOLD. (1846), 401. XVI. (~ sau Bă-
călenii, al lui Nicolae Roset-Roznovanu) MACOVEI-VIT-
CU (1848), 17. XVII. (~ Lo-gofătului Cost ăchiță Sturza;
~ și Băcăloaia ) CAT. (1851), 141r, 91r. XVIII. (~ Logo-
fătului Sturza; ~) STAT. (1854), 143v. XIX. (~;~ Băcă-
loaiei ) LISTA (1857), 24. XX. (~ Sturzoaiei; ~ Băcăloaiei )
LUCR. STAT. (1859), 174, LISTE (1861), 1171. 3. Ss.,
primul în com. Lucenii Sturzoaiei, al doilea în com. Stân-
ca: INDICE (1865), 44. 4. Ss., primul în com. Icu șeni, al
doilea în com. Stânca: FRUNZ. (1871). 5. Ss., com.
Stânca: LEGE (1871), 487, indice (1873), 130. 6. Ss.,
com. Sculeni1: INDICE (1876), 74. 7. Ss., com. Stânca:
IND. (1887), 147. XXI. (~ Sturzeni; ~ Băcăloaiei ) NOM.
95

(1889). XXII. (~ Sturzoaiei; ~ ; ~ Băcăloaiei ) h. Împărțit
în trei ss.; LEGEA (1892, MDG. XXIII. (~) i. S. unificat:
IND. (1896), 9897. XXIV. (~ Stur-zoaiei; ~ Băcăloaiei ) j.
Împărțit în două ss.: IND. (1896 v), 189, LEGEA (1904),
1191. 8. Ss., com. Stânca-Sculeni1: MO (1905), 1713.
XXV. ( ~) 9. k. S. unificat, com. Sculeni1: TABLOU
(1908), 1040, IND. (1912), 89, DIC Ț. STAT. (1913), 482,
RUM. (1917), 645. 10. S., com. Stânca: DECRET, I
(1925), 11026, ÎMP. ADM. (1926), 209. 11. S., com. Ți-
gănași: DECRET (1929), 9243, MO (1930), 667, IND.
(1930). 12. S., com. Sculeni1: TABLOU (1931), 7951,
DEC. (1932), 6437, TABLOU (1939), 2348, TABLOU
(1942), 2332, ÎMP. ADM. (1943), 274. 13. S., com. Câr-
piți: ÎMP. ADM. (1950), 281, ÎMP. ADM. (1952), 114,
IND. (1954), ÎMP. ADM. (1956), 121, IND. (1956). 14. S.,
com. Victoria: DECRET, II (1964), 220, ÎMP. ADM.
(1965), 159, LEGEA (1968), 1592. – Și: Băcăloasa
SECR. MOLD. (1850), 295, Lucenii Alc ăzoaii CIUBO-
TARU-ISTRATI (1828), 496, Lucenii B ăcăloaii NOM.
(1889), Lucenii B ănăloaei LISTA (1857), 24, Lucenii B ă-
noloaei INDICE (1865), 44, Lucenii Sturdzoaei LEGE
(1871), 487, Lucenii Sturzii COND. PR. (1833), 50r,
COND. (1833), 66, P. ASACHI, M. (1833), CAT. (1845),
213v, Lucinii MACOVEI-VITCU (1857), 297, Luncenii
KARTA (1830 G), 240, IND. (1912), 89, TABLOU (1939),
2348, Luncenii B ăcăloaei LEGEA (1904), 1191, Luncenii
Sturzoaiei INDICE (1865), 44, LEGEA (1904), 1191, Lu-
țănii FRUNZ. (1871).

Et.
Băcăloaia < bacal (Șăineanu, D, 116, 128: din turc.
bakal ; Scriban, D, 144: turc. ar. bakkal , pop. bakal ;
CADE, 109: mold. băcel, bacal [tc. bakal ] DEX, 88:
96

[var.: (reg) bacál s.m.] – Din tc. bakkal ; DM, 71: tc.
bakal ; Iordan, Top, 223: bacal ’negustor de coloni-
ale’) + suf. – oaie, masc. – oi (Pascu, S, 109-121: lat. –
oneus , -onius ).

BOLDIȘÓR S t
subst.

Pârâu temporar, afluent pe dreapta al pârâului
Neagra , la nordul satului Cîrlig (com. Popricani). Denu-
mirea provine de la pr ăjina ( bold) cu care era sârnit
peștele ascuns între ierburile de la malul apei.

Et.
boldișor < bold (Scriban, D, 185: vsl. bodlĭ; DM, 87:
v. sl. bodlĭ „ghimpe”; DEX, 105: din sl. bodlĭ „ghim-
pe”) + suf. – ișor (v. Balta Ochi șor).

BOROȘCÁNI Ș
subst. (n. topic)

Locul numit astfel pe unde trece Valul lui Traian , în
partea dreapt ă a Prutului, în dreptul satului Toksobeni
(Republica Moldova), prin cotul creat de meandrul Pru-
tului, la circa 1,5 km N-V de satul Șendreni.

Et.
Boroșcani < Baroș (nume de familie de origine ma-
ghiară) + suf. – (c)ani (Pascu, S, 291-293: – an < sl.-
an; SMFC, II, 93: suf. – an < sl. – anǔ; Iordan, Dif., 84:
bg. -eaninǔ, -ianinǔ).
97

BÓRTA LA CO ȘÉRI V
subst., prep., subst.

Loc săpat în p ământ, unde boierul Roznovanu î și
depozita cerealele; s ătenii își aduc aminte c ă aici, în tim-
pul treieri șului, pământul s-a surpat și, în groap ă, a căzut
o batoză care nu a mai putut fi recuperat ă.

Răsp.
MDGR, II, fasc. I, 684-686: Coșarele , sat (f. jud. Ar-
geș); Coșărele, sat (f. jud. Prahova); mo șie (f. jud. Pra-
hova); Coșăreni, cătun (f. jud. Olt); Coșerei (Valea- ),
vale (f. jud. Vâlcea); Coșerei (Poiana- ), poiană (f. jud.
Vâlcea); Coșereni , com. rur. (f. jud. Ialomi ța); cătun (f.
jud. Romana ți); Coșerila, poiană (f. jud. Muscel); Coșeri-
lor (Dealul- ), deal (f. jud. Boto șani; f. jud. Ia și – de 2 ori);
Coșeriul, deal (f. jud. Vaslui); Coșeriului (Movila- ), movilă
(f. jud. Ia și); Coșești, com. rur. (f. jud. Muscel; f. jud.
Vaslui); sat (f. jud. Muscel; f. jud. Vaslui); deal (f. jud.
Muscel); loc izolat (f. jud. Muscel); p ădure (f. jud. Mus-
cel); pârâu (f. jud. Vaslui).

Et.
bortă (Scriban, D, 189: rut. bortĭ, bort ; DM, 89: (reg)
ucr. bort; DEX, 108: din ucr. bort; Drăganu, TO, pag.
53: borta , cf. rom. bortă, din slav.; ung. Barta ).
la (CADE, 687: lat. illac ad ; Șăineanu, D, 353: lat.
illac; Scriban, D, 723: lat. illac < ille „după alții”: illac
ad; DM, 442: lat. illac).
coșere < coșar (CADE, 342: bulg., sârb. košara ;
Șăineanu, D, 171: slav. koșarŭ; Scriban, D, 354: v.
sl. košara , -rĭa; DM, 192: bulg., sârb. košara ).
98

BÓRTA LA ZGAMÍN ȚI Ic
subst., prep., subst. (porecl ă)

Groapă în partea de nord-nord-est a satului Icu șeni,
pe malul Jijiei Vechi.

Et.
borta (v. Borta la Co șeri)
la (v. Borta la Co șeri)
Zgaminți (f. et.; porecl ă).

BUDÁIUL ÎMPU ȚÍT S t
subst., adj.

Afluent al pârâului Neagra ce curge în hotar cu satul
Popricani, în apele c ăruia se deversau gunoaiele de la
cotețele de păsări și porci de pe mo șia boierului Rozno-
vanu.

Răsp.
Iordan, Top. 120: Puturoasa (oș. BM, Hîr, Ia ș, Sla,
SM, Tc, Vl) […]: majoritatea acestor numiri apar țin ape-
lor, în sensul larg (de obicei izvoare minerale). Sinonime:
Împuțita (Neg), Gârla Împu țită (Tul), Împuțitul (Bc), Pu-
cioasa ((RoV)…

Et.
budăi (DA, t.I, partea I, 672-673: ung. bödöny , „pu-
tină mică, știubei”; CADE, 178: ung. bödöny ; Șăi-
neanu, D, 82: bùdur , „derivat dintr-un primitiv bud,
«trunchi», înrudit cu but; Scriban, D, 202: budui <
99

ung. bödöny ; DM, 97: magh. bödöny ; Tamáș, Etym.
Wört., 148: ung. bödön(y) , bodony ; DEX, 116: din
magh. bödön ; Iordan, T, 501: în țelesul ce i se d ă cu-
vântului este de „cocioab ă de lemn în p ădure”; Lo-
biuc, CL, 299: din ucr., pol. buda ar proveni […]
rom. nordic (din sec. XVII, în BV, MD, MM) BUDĂ,
care, extinzându-se și încrucișându-se cu al ți ter-
meni înrudi ți semantic, a dat na ștere unei familii în-
tregi, în virtutea c ăreia poate fi socotit popular în dr.
bujdă (sec. XIX, în MM și BV), bujdúcă (MD), buj-
dúlă (AR, CR, OL), bujdílă (AR), (+ hîjlă) bujlă (MD),
bujdei (MM, N AR), cf. și ALRM, II/I, h. 332).
împuțit < a împuți (Scriban, D, 675: lat. imputo, -are ;
DM, 405: lat. *imputire ; DEX, 518: [prez. ind. și: îm-
puțesc] – în + puți).

BULGĂRÍE V
subst.

Teren arabil, situat într-un cot al Jijiei Vechi, la nord-
est–est de satul Victoria, unde, pe la începutul secolului
trecut, s-au stabilit câteva familii de bulgari, a c ăror ocu-
pație principal ă era grădinăritul.

Et.

bulgărie < bulgar (Scriban, D, 205: turc. bulghari ;
DM, 99: slav [v. sl. blǔgarinǔ]; DEX, 117: din sl. blǔ-
garinǔ) + suf. -ărie (Pascu, S, 180-189: -ar + -ie; -ar
< lat. – arius ; -ie < lat. – ia; SMFC, I, 77: – ar < lat. –
arius ).

100

CÁHNII S t
subst.

Locul fostelor buc ătării boiere ști, situat în partea de
vest a satului Stânca.

Et.
cahnii < cuhnie (Lobiuc, Cont ., 366: ’buc ătărie’ <
ucr. kuchnja , cf. magh. înv. kuhnya = konyha ; DEX,
246: din ucr. cuhnja ).

CÂRPÍȚI V
subst. (n. topic)

Fostă denumire a satului Victoria. Denumirea actua-
lă dateaz ă de la 1964. Numele de Cârpiți a fost
consemnat înc ă din 1803. Numele satului Cârpiți provine
de la situa ția material ă precară a localnicilor, deoarece
duceau o via ță foarte grea, lucrând mo șiile boiere ști.

Et.
Cârpiți < a cârpi (Poreclă colectiv ă, precum Beje-
nari, Afurisiți, Afumați, Puturoși; Scriban, D, 297: vsl.
*krpiti , iskrăpiti, sârb. krpiti ; DM, 154: v. sl. krŭpiti;
DEX, 156: din sl. krupiti ).

CĂRĂMIDĂRÍE V, St
subst.

Punct situat între satele Victoria și Stânca, care
denumește locul unde s-a f ăcut cărămida necesar ă con-
101

struirii castelului de la Stânca, a acareturilor și a zidurilor
curții boierești.

Et.
cărămidărie < cărămidă (CADE, 222: gr.-biz. Χερα –
µίδα; Șăineanu, D. 104: gr. bizantin karamida ; Scri-
ban, D, 249: ngr. karamida ; DM, 127: ngr. karamida )
+ suf. -ărie (Pascu, S, 180-189: – ar, < lat. – arius ;
SMFC, I, 77: – ar < lat. – arius + -ie, < lat. – ia).

CIÉR S t
subst.
Teren arabil în preajma unui meandru al Jijiei Vechi,
în partea de N-NV a satului Victoria. Numele provine și
de la o specie de stejar care cre ștea în apropiere de Pă-
durea Stânca .

Et.
cier (DM, 130: cier < ceaír [Var.: ciér s.n.] – tc. çayir
„câmpie”; DEX157: cier < ceaír [Var.: ciér s.n.] – tc.
çair).

CIORĂRÍE F r
subst.

Loc în partea de est a satului Fr ăsuleni, lâng ă pădu-
rea cu acela și nume, unde și-au găsit loc de cuib ărit nu-
meroase ciori.

Et.
ciorărie < cioară (CADE, 268: comp. alb. sorrë ; Șăi-
neanu, D, 130: onomatopee ca și friulanul čore;
102

Scriban, D, 280: alb. čaulă; DM, 145: comp. alb.
sorrë ) + suf. -ărie (v. Bulgărie).

COÁSTA CIRITÉILOR MÁRI St
subst., subst., adj.

Pantă în partea de vest a Dealului Stânca .

Răsp.
MDGR, II, 531-532: Coasta , sat (f. jud. Vâlcea); par-
te a Bărăganului (f. jud. Ialomi ța); deal (f. jud. Muscel);
deal (f. jud. Prahova); deal (.f jud. Roman); munte (.f jud.
Vâlcea); p ădure (f. jud. Bac ău – de 2 ori).
Grigorovitza, Dic ț., 69: Coasta , deal mic (450 m), (f.
distr. Storojine ț).
Suciu, Dic ț., I, 159: Coasta , cătun (Bistri ța, Hune-
doara); localitate (Cluj); (1318, 1326, 1329, 1348).
Iordan, T, 311: Coasta Șanțurilor ; nota 2: Coasta
Băștii.
SMO, 78: Coastă; 158: Coasta , „teren arabil și fâ-
naț”; Coasta , pădure. La p. 158-159 apare de 23 ori,
simplu sau înso țit de determinan ți.

Et.
coastă (DA, t. I, partea II, 600: 1. costa ; CADE,
299: lat. costa ; Șăineanu, D, 142-143: lat. costa ;
Scriban, D, 308: lat. costa ; DM, 161: lat. costa ).
ciritèi (DA, t, I, parea a II-a, 301: rut. (o) čeret „păpu-
riș”; CADE, 276: rut. čeret „tufiș de papur ă”; Șăinea-
nu, D, 119: cer < lat. cerrus ; Scriban, D, 287: „comp.
cu ceret și cu ung. cserje „tufă”; DM, 148: din ceret
(puțin folosit) < cer + suf. – et; S. Pușcariu (DR, III,
103

1923, 834): ciritei , ciritel , ciritiș „tufă, tufiș” < sârbo-
cr. čret „forrêt marecageuse”; Iordan, Top. 505: ciri-
tei ’regiune acoperit ă cu boschete izolate de tuf ă-
riș’).
mare (CADE,749: probabil lat. marem ; TDRG, II,
951:lat. mas, marem ; Șăineanu,D,384: lat. mas, ma-
rem; Scriban, D, 775: v. germ. de sus ori gep. Mâri,
„măreț, mare”; DM, 479: lat. mas, maris ; Densu-
sianu, ILR, I, 38: lat. mas, marem ; Rosetti, ILR, 191:
lat.mas, marem „mâlle”; Russu, Elem., 35, 42,101,
112, 116: traco-dac; Russu, Dacor., 1, 1920, 1973:
traco-dac; ILR, II, 344: autohton, comun în român ă
și albanez ă; DEX, 599: probabil lat. mas, maris ).

COÁSTA DELÉNILOR S t
subst., subst.
Pantă în partea de vest a Dealului Stânca , la hotar
cu teritoriul comunei Popricani. Aici s-au descoperit frag-
mente ceramice Cucuteni B, Hallstatt și din sec. XVII-
XVIII.

Răsp.
MDGR, II, fasc. I, 531-532. Coasta , sat (f. jud. Vâl-
cea); parte a B ărăganului (f. jud. Ialomi ța); deal (f. jud.
Muscel); deal (f. jud. Prahova); deal (f. jud. Roman); deal
(f. jud. Vâlcea); munte (f. jud. Vâlcea); p ădure (f. jud. Ba-
cău – de 2 ori).
MDGR, III, 96-100: Deleni , comun ă (f. jud. Boto-
șani); comun ă (f. jud. Olt), comun ă (f. jud. F ălciu); comu-
nă (f. jud. Vaslui); sat (f. jud. Bac ău – de 2 ori); sat (f.
jud. Boto șani); sat (f. jud. F ălciu); sat (f. jud. Ilfov); sat (f.
jud. Mehedin ți); sat (f. jud. Neam țu); parte de sat (f. jud.
104

Neamțu – Humule ști); sat (f. jud. Olt); sat (f. jud. Sucea-
va); sat (f. jud. Tecuci – de 2 ori); sat (f. jud. Vaslui); ma-
hala (f. jud. Tecuci – de 2 ori); m ănăstire (f. jud. Olt);
deal (f. jud. Dolj – de 2 ori); deal (f. jud. F ălciu); deal (f.
jud. Olt); locuin ță izolată (f. jud. Ilfov); platou (f. jud. Va-
slui); pârâu (f. jud. Bac ău); vale (f. jud. Buz ău).
Grigorovitza, Dic ț., 84-85: Delenii , cătun (f.distr. Sto-
rojineț); cătun (Vama – f. distr. Câmpulung).
Ionescu, Dic ț., 93: Deleni , sat.
Suciu, Dic ț., I, 159: Coasta , cătun (Bistri ța, Hune-
doara), localitate (Cluj); 196: Deleni , cătun, localitate
(Cluj), c ătun (Hunedoara, Bra șov), localitate (Mure ș);
Delenii , localitate (Cluj, Mure ș).
Iordan, N, 10: Dealul = neobișnuit de frecvent în toa-
te provinciile, atât singur, cât și, mai ales, combinat cu
alte cuvinte, printre care atributele calificative ocup ă lo-
cul de frunte. […] Situa ția se explic ă prin topografia ac-
cidentală a celor mai multe ținuturi locuite de Români.
Frecvente sunt și locurile, de obiceiu, sate, cu numele
Deleni , care însemneaz ă ’oameni dela deal’ (veni ți, adi-
că, dintr’o regiune deluroas ă). Este interesant c ă întâl-
nim și munți, totdeauna izola ți, care de asemenea sunt
numiți Dealul . Aceasta arat ă că noțiunile ’deal’ și ’munte’
se confund ă ușor, lucru firesc, chiar pentru psihologia
mai complicat ă a oamenilor instrui ți (de altfel, în unele
limbi slave exist ă un singur cuvânt, gora, pentru ambele
noțiuni. Și germ. Berg însemneaz ă, după împrejur ări,
când una, când alta). Gra ție bogăției și variației, impus ă
de realitatea material ă, a toponimicelor aici în discu ție,
constatăm un fapt de ordin pur lingvistic, pe care l-am
relevat deja s.v. Curătură: întâlnim numiri tautologice, de
felul lui Dealul-Cuca (Sl), Dealul cu Gruiul (Msc), Dealul
Gruiului (Sl), Dealul-Tepe (Cța). De asemenea, merit ă a
105

fi pomenite unele dintre aspectele «str ăine» ale rom.
Deal(ul) , precum Dal, Djal, Dala, Dallen, Dallia etc. (BkA
II, p.40), Gel(o)u (Dr. II, p. 427 urm), Dzia! (Arh. XXXVIII,
p. 269).
Iordan, T, 311: Coasta Șanțurilor ; nota 2. Coasta
Băștii; 407: Deleni (general) < deal; 415: Deleni .
Petrovici, S, 174: Deleni .
SMO, 78: Deleni ; Coastă; 158: Coastă „teren arabil
și fânaț”; Coasta , pădure. La p. 158-159 apare de 23 de
ori simplu sau înso țit de determinan ți.

Et.
coastă (v. Coasta Ciriteilor Mari ).
deleni < deal (CADE, 385: v. sl. dĕlo; Șăineanu, D,
192: sl. dielǔ) + suf. – eni (pl.); Scriban, D, 393: v. sl.
dĕlǔ; DM, 217: v. sl. dĕlǔ) + suf. – ean (Pascu, S, 302
-305: slav. – eaninǔ, -ianinǔ; 291-293: – an < sl.- an;
SMFC, II, 93: suf. – an < sl. – anǔ; Iordan, Dif., 84: bg.
-eaninǔ, -ianinǔ).

CÓTUL BÓILOR F
subst., subst.

Fânaț situat la E de Tarlaua P ătlăgeanu , la intersec-
ția hotarelor comunelor Victoria, Țigănași și Popricani.

Răsp.
MDGR, II, fasc.I, 705-709: Cotul , baltă (f. jud. Dolj);
parte a iezerului Razelm (f. jud. Tulcea); loc izolat (f. jud.
Muscel); m ăgură (f. jud. Vla șca); Cotu-Arce ști, cătun (f.
jud. Romana ți); Cotu-Bandei , loc (f. jud. F ălciu); Cotul-
Baciului , localitate izolat ă (f. jud. Br ăila); Cotu-Băei, sat
(f. jud. Suceava); Cotu-Bălței, baltă (f. jud. Dolj); Cotu-
106

Boianului , sat (f. jud. Dorohoi); Cotul-Bucurei , șes (f. jud.
Mehedin ți); Cotul-Bumbacului , suburbie (a ora șului Foc-
șani); Cotul-Cailor , șes (f. jud. F ălciu); Cotul-Chistrugeni ,
parte de sat (f. jud. Dorohoi); Cotul-Cârstei , loc (f. jud.
Mehedin ți); Cotul-Condurachi , șes (f. jud. F ălciu); Cotul-
cu-Plopi , trup de p ădure (f. jud. Prahova – de 2 ori); Co-
tul-cu-Vitele , deal (f. jud. Gorj); Cotul-Dobii , loc izolat (f.
jud. Boto șani); Cotul-Epure , sat (f. jud. Ialomi ța); pădure
(f. jud. Ialomi ța); Cotul-Fer ăstrău, loc (f. jud. Bac ău); Co-
tul-Floarei , cot al Siretului (f. jud. Boto șani); Cotul-Fur-
nicăi, moșie (f. jud. Tecuci); Cotul-Furnicei , trup de mo-
șie (f. jud. Tecuci); Cotul-Gorb ănești, sat (f. jud. F ălciu);
Cotul-Grosului , sat (f. jud. Roman); Cotul-Haleasei , parte
de sat (f. jud. Suceava); Cotul-Hotinului , sat (f. jud. Doro-
hoi); Cotul-Iarcei , localitate (f. jud. Br ăila); Cotul-Iura șcu
(Cotul-lui-Iura șcu), sat (f. jud. Bac ău); Cotul-lui-B ălan,
sat (f. jud. Roman); Cotul-lui-Ciorneiu , loc (f. jud. Ro-
man); Cotul-lui-Cocolo ș, moșie (f. jud. Ialomi ța); pădure
(f. jud. Ialomi ța); Cotul-lui-Coto șman, movilă (f. jud. Dolj);
Cotul-lui-Dr ăgan, moșie (f. jud. Ialomi ța); pădure (f. jud.
Ialomița); Cotul-lui-Epure , pădure (f. jud. Prahova); Co-
tul-lui-Găină, loc (f. jud. Mehedin ți); Cotul-lui-Ivan , sat (f.
jud. Iași); Cotul-lui-Lu țean, luncă (f. jud. Boto șani); Cotul-
lui-Mămăligă, luncă (f. jud. Boto șani); Cotul-lui-Pung ă,
loc (f. jud. Br ăila); Cotul-lui-Ruf ă, luncă (f. jud. Boto șani);
Cotul-lui- Țimpău, luncă (f. jud. Boto- șani); Cotul-Lung ,
com. rur. (f. jud. Br ăila); sat (f. jud. Br ăila); sat (f. jud.
Buzău); Cotul-Malului , izvor de ap ă minerală (f. jud. Pra-
hova); Cotul-Miculin ții, sat (f. jud. Dorohoi); Cotul-Mielu-
lui, pădure (f. jud. Ialomi ța); Cotul-Morii , fost sat (jud.
Dolj); parte de sat (f. jud. Suceava); balt ă (f. jud. Sucea-
va); șes (f. jud. Dolj); loc (f. jud. F ălciu); vale (f. jud. Su-
ceava); Cotul-Negru , sat (f. jud. Dorohoi); suburbie (f.
107

jud. Tecuci); vale (f. jud. Tutova); Cotul-Neto ților, loc (f.
jud. Fălciu); Cotul-Oancei , suburbie (ora ș Pașcani); Co-
tul-Ogrăzii, pădure (f. jud. Ialomi ța); Cotul-Peri șorului ,
șes (f. jud. F ălciu); Cotul-Periri ței, sat (f. jud. Dorohoi);
Cotul-Podului , loc (f. jud. Tutova); Cotul-Popii , movilă,
semn de hotar (f. jud. Teleorman); cot al Siretului (f. jud.
Suceava); Cotul-Roib , baltă (f. jud. Putna); Cotul-Rusu-
lui, sat (f. jud. Roman); Cotul-Ru șilor, șes (f. jud. F ălciu);
Cotul-Sanih ăul, sat (f. jud. Dorohoi); Cotul-Sofiei , loc (f.
jud. Fălciu); Cotul-Turcului , cot al pârâului Râ șca (f. jud.
Suceava); Cotul-Vame șului, com.rur. Și sat (f. jud. Ro-
man); Cotul-Vla șca, podiș (f. jud. Bac ău); Cotul (Valea- )
vale (f. jud. Ilfov).
SMO, 172: Coturi (Pe-), fânațuri. Cot se nume ște o
bucată de pământ, îndeosebi fâna ț, cuprins ă între ape,
sub forma unei mici p ășune.

Et.
cot (DA, t. I, partea II, 834: lat. cubitus și cubĭtum;
CADE, 343: lat. cubitus ; Șăineanu, D, 172: lat.
cubitum ; Scriban, D, 355: lat. cubitus și cubitum ;
DM, 192: lat. cubitus ; CD, 62-63: lat. adv. en-zigzag ;
Densusianu, ILR, 24: lat. cubĭtum).
bou (DA, t. I, partea I, 631-632: lat.pop. * bovus , –
um [pentru bos, bovem ]; CADE, 166-167: lat. bos,
bovem ; Scriban, D, 191: lat. bos, bovis ; DM, 90: lat.
bobus [= bos, bovis ]).

CÓTUL C ĂRĂȘÉL Ș
subst., subst. (n. topic)

108

Gârlă lângă Șendreni , care comunica cu Balta Ochi-
șor, la estul satului Șendreni , denumit ă cot, pentru as-
pectul său. Localnicii spun c ă în baltă predomin ă mai
mult carasul dintre speciile de pe ști de apă dulce.

Et.
cot (v. Cotul Boilor ).
cărășel < caras (Scriban, D, 231: rus. kárasĭ, d.
germ. karas și karausche ; DM, 116: rus. karas ;
DEX, 137: din rus. karas’ ) + suf. -el, -ea (Pascu, S,
144-153: lat. -ellus , -ella; -ĭllus, -ĭlla).

CÓTUL FANTAZÍU F , Sc
subst., subst. (n. pers.)

1. Meandru al Prutului situat în partea de est a Gâr-
lei Tevia , între drumul comunal ce duce c ătre satul Fră-
suleni , pe malul Prutului.
2. Teren arabil în partea de NV de Cotul Vacii .

Et.
cot (v. Cotul Boilor ).
Fantaziu < fantezie (Scriban, D, 492: fandasĭe <
ngr. fandasia [scris fantasia ]; DEX, 366: [var.: (rar)
fantasíe, fantazíe ] – din fr. fantaisie ; DM, 292: [var.:
(rar) fantasíe, fantazíe s.f.] – fr. fantaisie ).

CÓTUL GÁRLEI F , Ș
subst., subst. (n. topic)

109

Canal natural format datorit ă revărsărilor râului Prut,
ce comunica cu Balta Gavriloaia , și care trecea pe lân-
gă școala Frăsuleni și se vărsa în Prut.

Răsp.
MDGR, III, 558: Gârla Morii , pârâu (f. jud. Bac ău);
pârâu (f. jud. Suceava); Gârla Morilor , gârlă (f. jud. Putna
– de 2 ori).
Ionescu, Dic ț., 136: Gârla Morii – de 4 ori.
Iordan, T, 68: Gârla Morii (Botoșani, Buhu și) și alți
determinan ți; 417: derivat < Gârla (Buzău) sau Gârlă;
441, 453, 477: derivate.
SMO, 136: În Gârlă, fânaț.

Et.
cot (v. Cotul Boilor ).
gârlă (DA, t.II, partea I, 230: bulg. gărlo; CADE,
546: bg. gărlo; Șăineanu, D, 268: slav. grŭlo; Scri-
ban, D, 562: v.sl., bg. grŭlo, „gât, gur ă, gură de râu”;
DM, 338: bg. gărlo).

CÓTUL GR ĂDÍNII L
subst., subst.

1. Meandru al Jijiei Vechi, situat la nord de satul Lu-
ceni.
2. Teren arabil în nordul satului Luceni, unde a exis-
tat grădina fostului C.A.P.

Răsp.
Iordan, N, 11: Grădina (Dolj), Grădina lui Gobe și
Grădina-Penciul (Bu), Grădina Sârbului (RS), Grădina lui
110

Teodor (Br), Grădinile (Dolj, Ial.,RS), apoi sinonimele
slave, mai numeroase, Sadina (Bu), Sadna (Br), Sadova
(Clg., Dolj), Sadova Nou ă și Sadova Veche (Sev), Sadul
(Gorj, Si), Gura Sadului (Hu), Râul Sadului (Si), Sadăul
(Răd) Sădovinele (Hu), poate și Sădinca (A), la baza
cărora stau v. slav., bulg. sadü ‚ plantă ,grădină, planta-
ție, loc plantat’, bulg. sadina ‚loc plantat’, v. slav. sadovü
‚de grădină’ ș.a. Să se compare și sârb. sad ‚vie tânără’,
ceh. sad ‚grădină de fructe’, ucr. sadovina ‚fruncte’, pre-
cum și dacorom. sad ‚Andropogen ischaemun L.’ ( Rev.
Cr. VIII, p. 141), sádină ‚frumoas ă plantă, cu frunze aco-
perite cu peri lungi și albi’ (DE).
Iordan, T, 27: Grădina + determinan ți.
SMO, 98, 121, 124: Grădina + determinan ți
Eremia, N, 66: Grădinița.

Et.
cot (v. Cotul Boilor ).
grădină (DA, t, II, partea I, 293: bulg. gradina ;
CADE, 554: bg. gradina ; Șăineanu, D, 281: slav.
Gradina ; Scriban, D, 573: v.sl. bg. gradina ; DM,
345: bg. gradina ; Rosetti, ILR, 309: v.sl. gradina ;
Mihăilă, Împrumuturi , 39: bg. gradina , scr. Grádina ).

CÓTUL JÍJIEI I c
subst., subst. (n. topic)

La nord de Cotu Jijiei , meandru al Jijiei Vechi, se
afla sediul brig ăzii fostului C.A.P. din satul Icu șeni. Aici a
existat și o așezare mai veche.

Et.
cot (v. Cotul Boilor ).
111

Jijia (v. Jijia).

CÍTUL LUI CHIRIÁC V
subst., art. hot., subst. (n. pers.)

1. Meandru al Jijiei Vechi , în estul satului Victoria.
2. Tarla situat ă la estul satului Victoria, pe un mean-
dru al Jijiei Vechi .

Et.
cotu (v. Cotul Boilor ).
lui (CADE, 452: lat. illum, illam; Șăineanu, D, 228:
lat. illum, illam; Scriban, D, 617: iel < lat. ille, illa;
DM, 272: lat. illum, illa).
Chiriac : (DOC, 103-104: „provenit din numele de
persoană în greac ă Κνριακος (Kyriaké ) ’duminic ă’,
cu sensul ’de duminic ă’, ’duminical’, sinonim cu lat.
Dominicus ”).

CÓTUL LUI IVÁN Ic
subst., art., subst. (n. topic)

Sat, propus dezafect ării înainte de 1989, component
al comunei Gol ăești. Este a șezat pe un grind, într-un cot
al Jijiei, și se învecineaz ă cu satul Icu șeni.

Atestări
Obreja, Dicț., 59: dateaz ă din secolul al XVIII-lea,
fiind atestat documentar în 1803.

Răsp.
TTR, I, 1, 299-300: Cotul lui Ivan s., com. Gol ăești
[Iași]. 1. S., ț. Iașilor3: BAWR (1774). 2. S., oc. Copou-
112

lui2: COND. II (1803), 352, COND,(1816), CAT. (1820),
85r, CAT. (1832), 300v, COND. (1833), 64, COND. PR.
(1833), 49v, P. ASACHI, M. (1833). 3. S., oc. Brani ștei3:
TARLA (1834 B), 731, TABLA (1834 C), 767, CAT.
(1838), 121R, TĂBLIȚI (1841), 100, FOS (1841), 79, LIS-
TA (1843), 212, T ĂBLIȚI (1844), 177, STAT. (1844),
122V, TABLA (1845), 10, CAT. (1845), 213V, POP.
MOLD. (1846), 400, CAT. (1851), 83R, STAT. (1854),
143V, BFO (1856), 393, LISTA (1857), 24, LISTE (1858),
981, LUCR. STAT. (1859), 174, LISTE (1861), 1171,
MOM (1861), 706. 4. S., com. Lucenii Sturzoaiei: INDI-
CE (1865), 44. 5. S., com. Icu șeni: FRUNZ. (1871). 6.
S., com. Stânca: LEGE (1871), 487, INDICE (1873),
130. 7. S., com. Medeleni: INDICE (1876), 74. 8. S.,
com. Stânca: IND. (1887), 147, LEGEA (1892), 4955,
MDG, IND. (1896), 9897, IND. (1896 v), 189, LEGEA
(1904), 1191. 9. S., com. Stânca-Sculeni: MO (1905),
1713. 10. S., com. Sculeni: TABLOU (1908), 1040, IND.
(1912), 89, DIC Ț. STAT. (1913), 482, RUM. (1917), 645.
11. S., com. Stânca: Decret, I, (1925), 11026, ÎMP.
ADM. (1926), 209. 12. S., com. Holboca: DECRET
(1929), 9242, MO (1930), 665, IND. (1930). 13. S., com.
Sculeni: TABLOU (1931), 7951, DEC. (1932), 6437, TA-
BLOU (1939), 2348, TABLOU (1942), 2332, ÎMP. ADM.
(1943), 274. 14. S., com. Cârpi ți: ÎMP. ADM. (1950),
281, ÎMP. ADM. (1952), 114, IND. (1954), IND. (1956),
ÎMP. ADM. (1956), 121. 15. S., com. Gol ăești: ÎMP.
ADM. (1965), 158, LEGEA (1968), 1590. – Și: Cotul lui
Ioan RUM. (1917), 645, Kosolui BAWR (1774).

Et.
cot (v. Cotul Boilor ).
lui (v. Balta lui Minciun ă).
113

Ivan (DOR, 83: Ivan, frecv. [Dm, Ștef, Ard etc]).

CÓTUL LUI NICÚLI L
subst., art. hot., subst. (n. topic)

1. Teren arabil pe care s-a aflat gr ădinăria fostului
C.A.P.
2. Cot al Jijiei Vechi , situat la N-NE de satul Luceni .

Et.
cot (v. Cotul Boilor ).
lui (v. Balta lui Minciun ă).
Niculi (DOR, 117: Nicolae < lat. Nicolas ; DOC, 404-
406: „La baza lui st ă numele de persoan ă, greces-
cul Νικολαος , format din compunerea celor doi ter-
meni Νικ(η) < verbul νικαω , ’a învinge’ + λαος ’po-
por’, ’victoria poporului’, în sensul figurat, ’biruin ța
simplității, a blânde ții’).

CÓTUL MÓRII V
subst., subst. (n. topic)

Sat, propus dezafect ării înainte de 1989, ce apar ține
comunei Popricani, situat pe un meandru al Jijiei, sub
dealul Popricanilor și pe un rest de teras ă a acestui râu.
În diverse puncte lîng ă sat s-au descoperit resturi arheo-
logice din neoliticul dezvoltat, bronz, hallstatt, din perioa-
da prefeudal ă târzie și o siliște din secolul XV-XVI.

Atestări.
Obreja, Dicț., 59: Cotu Morii este o a șezare nou ă,
de la începutul secolului al XX-lea (1921).
114

Răsp.
TTR, I, 1, 300: Cotul Morii s., com. Popricani [Ia și].
1. S., com. Rediul Mitropoliei: FRUNZ. (1871), INDICE
(1873), 134. 2. S., com. Zahorna: INDICE (1876), 77. a.
Înglobat în s. Popricani, cf. IND. (1887), 145, UNDE NU
MAI APARE. 3. b. s., COM. Rediul Mitropoliei1: DEC.
(1932), 6437, TABLOU (1939), 2348, TABLOU (1942),
2331, ÎMP. ADM. (1943), 273. 4. s., com. Popricani:
ÎMP. ADM. (1950), 282, ÎMP. ADM. (1952), 115, IND.
(1954), IND. (1956), ÎMP. ADM. (1956), 122, ÎMP. ADM.
(1965), 159, LEGEA (1968), 1591. Și: Cotul Morei
FRUNZ. (1871), NOM. (1889), ENC. ROM. II, 246.

Et.
cot (v. Cotul Boilor ).
moară (CADE, 789-791: lat. mola ; Șăineanu, D,
404: lat. mola ; Scriban, D, 823: lat. mŏla; DM, 509:
lat. mola ; DLR, t. VI, f. 10-11, 754: lat. mola ).

CÓTUL PREOTÉSEI V
subst., subst.

Tarla situat ă la sud de Gârla Tevia , la est de Lanul
lui Crețu, în partea de nord a satului Victoria , care făcea
parte cândva din lotul parohial.

Et.
cot (DA, t. I, partea II, 834: lat. cubitus și cubitum ;
CADE, 343: lat. cubitus ; Șăineanu, D, 172: lat. cubi-
tum; Scriban, D, 355: lat. cubitus și cubitum ; DM,
192: lat. cubitus ).
preoteas ă < preot (Scriban, D, 1044: lat. pop. pré-
biter, -tri, îld. presbiter ; DM, 657: lat. presbiterum ;
115

DEX, 842: lat. presbiterum ) + suf. – easă (Pascu, S.
24-27: lat. issa; Iordan, Dif., 53: lat. – issa).

CÓTUL VÁCII Sc
subst., subst.

1. Imaș situat la N de satul Sculeni , într-un meandru
al Prutului, loc de p ășunat pentru animale.
2. Cot al râului Prut, lâng ă satul Sculeni .

Et.
cot (v. Cotul Boilor ).
vacă (Scriban, D, 1388: lat. vacca , it. vacca , pv.,
sp., pg. vaca , fr. vache ; DM, 915: lat. vacca ; DEX,
1144: lat. vacca ; RUSSU, Elem., 96: vacca > vacă).

COȚMĂNÉȘTI L , Ic
subst. (n. topic)

Fost sat lâng ă Luceni și Icușeni, menționat la 1608
– 1609. Denumirea provine de la numele de persoan ă
Coțman. Localitatea Coțmani există și în Bucovina de
Nord.

Răsp.
TTR, I, 1, 304: Coțmăneștii fost s. pe r. Jijia, lâng ă s.
Stânca [Ia și]. I. (Coțmanii ) 1. Moșie, ț. Iașilor: ARH.
BUC. PL. Ia și (1794), 61. II. (~) FOS, I (1840), 227. a.
Siliște a moșiei Stânca: MOM (1860), 27/108).

Et.
Coțmănești < Coțman (Pătruț, OR, 119: Coțan, Co-
țic, Coțoiu, Coțuș, Coțman sunt derivate ale lui Co-
116

ța, legat de numele Constantin .) + suf. – ești, (Pascu,
S, 65-69: lat. – iscus ).

CURTÉA BOIEREÁSC Ă St
subst., adj.

Locul unde a fost amplasat ă, până la al doilea r ăz-
boi mondial, curtea castelului familiei Rosetti-Rozno-
vanu.

Răsp.
SMO, 125. Curții (Râtu- ), „grădină, case. Mai de-
mult, aici erau fâne țele curții domne ști”.

Et.
curte (DA, t.I, partea a II-a, 1035: lat. * curtis , -em;
CADE, 374-375: lat. vulg. cŭrtem < cohortem ; Șăi-
neanu, D, 187: lat. co(ho)rtem ; Scriban, D, 383: lat.
cohors , cors și cŭrtis; DM, 209: lat. * curtis , -em (lat.
clas. = co(ho)rs ,-tem – cu trecerea lui o în u încă ne-
explicată).
boiereasc ă < boier (DA, t. I, partea I, 601: bulg.
bolàr(in)u ; CADE, 156-159: v.sl. boljaru ; Șăineanu,
D, 70: sl. boliaru ; Scriban, D, 184: v.sl. boliaru și bo-
liarinu ; DM, 86: v.sl. boljarinu ) + suf. – esc, -ească
(Pascu, S, 65-69: lat. – iscus ).

DÁMBUL COVRÁC V
subst., subst.

Deal cu aspectul unui covrig, situat la vest de Gârla
Tevia .
117

Răsp.
MDGR, III, 135: Dâmbul , sat, râule ț (f. jud. Praho-
va).
Suciu, Dic ț., I, 201: Dâmbu (lângă Luduș; prima a-
testare la 1325).
Ștefănescu, E, 71: Dâmb , comună.
SMO, 76: Dâmb : dâmb < magh. domb .
Porucic, Lex, 25: Dâmb „deal de m ărime mai mult
mică, cam rotund”.
MDGR, II, fasc. I, 559-561. Colac (La-), sorginte de
apă minerală (f. jud. Buz ău); Colacul , com. rur. (f. jud.
Putna); sat (f. jud. Dâmbovi ța; f. jud. Putna; f. jud. Ialo-
mița); parohie (f. jud. Putna); balt ă (f. jud. F ălciu); insul ă
(f. jud. Buz ău); pârâu (f. jud. Putna); Colacul-de-Piatr ă,
cătun (f. jud. Rm. S ărat); Colacului (Dâmbul -), munte (f.
jud. Suceava); Colacului (Lacul -), băltoacă (f. jud. Su-
ceava); Colacul , com. rur. (f. jud. Dâmbovi ța); Colăcelul,
pârâu (f. jud. Putna); afluent al pârâului Ortoaia (f. jud.
Suceava).

Et.
dâmb (CADE, 422: ung. domb ; Șăineanu, D, 190:
ung. domb ; Scriban, D, 436: ung. domb ; DM, 254:
magh. domb ; Tamás, Etym. Wört., 299: ung. domb ;
DM, 254: magh . domb ; DEX, 262: din magh. domb ).
covrac < covrig , colac (Scriban, D, 359: covrag m.
[turc. kννrag, sucit, încovoiat, rud ă cu covrig ]. Munt .
Olt. Vrej. Cocean, strujan. Trans . Vrej. O buruian ă
ale cărei flori violete seam ănă cu ale pejmei.
Vreasc. – În Olt. Munt. Vest covreag , pl. – egi. Proba-
bil, tot de aici și covrag , n., „rupere, zmulgere”;
CADE, 306: v. sl. kolačĭ; Șăineanu, D, 147: sl.
kolač; DM, 165: bulg., sârb. kolak [sg. refăcut după
118

pl. kolač]; DEX, 194-195: din sl. kolačĭ; Lobiuc, CL,
312: Dup ă unii, dr. covrig ar trebui legat de v.rs.
kovriga „pâinișoară” […]; DA a r ămas nedecis între
sursa v.rs. și cea bg.; dup ă alții, el ar proveni din rs.
Și bg. kovrigŭ (CADE) sau numai din rs. (SDR) ori,
în fine, numai din bg. (DEX). Bg. kovríg este pus, al.
de rs. kovriga „dărab de pâine”, v.rs. ~ „pâine de
post”, și el la baza rom. covrig în REW, II, 272.
Probabil c ă trebuie acceptat ă această din urm ă so-
luție, dată fiind extensiunea maximal ă și numeroasa
familie de derivate în dr. ale împrumutului. ).

DÁMBUL LA HÁN St
subst., prep., subst.

Pe drumul care urc ă spre satul Stânca, lâng ă locul
numit Hrubă, se afla un han, proprietatea familiei Roz-
novanu, prev ăzut cu un beci pietruit, folosit pentru p ăs-
trarea vinului adus pentru vînzare din via proprie, care
era plantat ă cu cele mai valoroase soiuri, din ai c ăror
struguri se scoteau renumitele vinuri de la Stânca Roz-
novanu.

Et.
dâmb (v. Dâmbul Covrac ).
han (Scriban, D, 588: turc. han, ngr. háni, alb. bg.
sârb. rut. han; DM, 354: tc. han; DEX, 443: din tc.
han).

DEÁLUL BÁNCA S t
subst., subst.
119

Deal, situat la S-SE satului. Denumirea se datorea-
ză aspectului s ău.

Răsp.
MDGR, III, 77-78: Dealul , com. (f. jud. Dâmbovi ța);
fost sat (f. jud. Muscel); sat. (f. jud. Boto șani); sat (f. jud.
Dorohoi); c ătun (f. jud. Ia și); parte de sat (f. jud. Sucea-
va); mahala (f. jud. Mehedin ți); mănăstire (f. jud. Dâm-
bovița); mahala (f. jud. Suceava); deal (f. jud. Covurlui);
pădure (f. jud. Muscel); p ădure (f. jud. Tecuci); deal (f.
jud. Muscel).
Iordan, T, 26: Dealul ; 452: Delcelul , Delușelul, Delu-
șu < deal; 469: Delosul < deal; 484: de Rudina ; 446:
Dealul (Hunedoara, Mara, N ăsăud), Dzealul (Hunedoa-
ra); 407: Delani (Bei), Deleni (Acl, Adj, Ba, Bz, Cîm, Dr,
Făl, Fil, Gj, GuH, Hrl, Hu ș, Iaș, Ili, Med, R ăc, Reg, Sla,
Str, TîN, TîO, Tur, Vas) < deal; n. top. Dealul (foarte
răspândit, vezi mai sus, p. 26. s.v.). La Tiktin g ăsim de-
lean ’locuitor al regiunilor situate între munte și câmp’,
așadar ’locuitor al unei regiuni de deal’. De cele mai mul-
te ori, poate chiar totdeauna, în toponimie avem a face
cu acest apelativ. Cf. discu ția de mai sus, s.v. Câmpani .
De adăugat Deleanca (Fet), Deleanul (Bot, Ol, Trg, RS),
Delureni (Bc, Drg, Lud, Ol ț, Ved): ultimul este format de
la plur. dealuri , pe care nu-l întîlnim ca toponimic.
Petrovici, S, 174: Dealul ; 295: Dealul .
SMO, 91: Dealu ; 119: Dealu .
Iordan, N, 10: Dealul = neobișnuit de frecvent în toa-
te provinciile, atât singur, cât și, mai ales, combinat cu
alte cuvinte, printre care atributele calificative ocup ă lo-
cul de frunte. […] Situa ția se explic ă prin topografia ac-
cidentală a celor mai multe ținuturi locuite de Români.
Frecvente sunt și locurile, de obiceiu, sate, cu numele
120

Deleni , care însemneaz ă ’oameni dela deal’ (veni ți, a-
dică, dintr’o regiune deluroas ă). Este interesant c ă întâl-
nim și munți, totdeauna izola ți, care de asemenea sunt
numiți Dealul . Aceasta arat ă că noțiunile ’deal’ și ’munte’
se confund ă ușor, lucru firesc, chiar pentru psihologia
mai complicat ă a oamenilor instrui ți (de altfel, în unele
limbi slave exist ă un singur cuvânt, gora, pentru ambele
noțiuni. Și germ. Berg însemneaz ă, după împrejur ări,
când una, când alta). Gra ție bogăției și variației, impus ă
de realitatea material ă, a toponimicelor aici în discu ție,
constatăm un fapt de ordin pur lingvistic, pe care l-am
relevat deja s.v. Curătură: întâlnim numiri tautologice, de
felul lui Dealul-Cuca (Sl), Dealul cu Gruiul (Msc), Dealul
Gruiului (Sl), Dealul-Tepe (Cța). De asemenea, merit ă a
fi pomenite unele dintre aspectele «str ăine» ale rom.
Deal(ul) , precum Dal, Djal, Dala, Dal-len, Dallia etc. (BkA
II, p. 40), Gel(o)u (Dr. II, p. 427 urm), Dzia! (Arh.
XXXVIII, p. 269).

Et.
deal (CADE, 385: v. sl. dělo; Șăineanu, D, 192: sl.
dielu ; Scriban, D, 393: v. sl. dělu; DM, 217: v. sl.
dělu).
bancă (Scriban, D, 149: it. banca și banco , fr.
banque și banc , sp. pg. banco , vgerm. banch ,
panch , ngerm. bank , ngr. bánka , pron. bánga , sca-
un, și bánkos , zărăfie; rus. bánka , bank ; DM, 66: fr.
banc ; DEX, 84: din fr. banc ).

DEÁLUL CIRITÉI S t
subst., subst. (n. topic)

Deal situat la S-SV de satul Stânca, spre comuna
Popricani.
121

Răsp.
MDGR, II, 440-441: Ciritei , deal (f. jud. Boto șani);
deal (f. jud. Ia și); deal (f. jud. Neam țu); deal (f. jud. Su-
ceava); loc izolat (f. jud. Neam țu); moșie (f. jud.
Neamțu); pădure (f. jud. Boto șani – de 4 ori); vale (f. jud.
Suceava).
Grigorovitza, Dicț., 56: Ceretei , fermă (f. distr. Sto-
rojineț).
Ionescu, Dicț., 75: Ciritei , deal, vale.
Iordan, T, 505: Ciritei, ciritei , „regiune acoperit ă cu
boschete izolate de tuf ăriș”; Ciritei (Ba, Bot, I ș, PiN), Ci-
riteii lui Drînc ă și Ciriteii lui Vrabie (Bot) (Mai toate locu-
rile în discu ție sunt p ăduri și dealuri): ciritei ’regiune aco-
perită cu boschete izolate de tuf ăriș’ (Por., p. 65); Topo-
nimul are sensul de regiune acoperit ă cu boschete izola-
te de tufăriș.
SMO, 171: Pe Cirete (Ŝiręțè), deal cu teren arabil.
Cf. ceret „loc cu cer (specie de stejar)”.
DR, XI, 1948, 80: Cerăt, Ceratoaia „deal acoperit cu
stejari”.
Obreja, Dic ț., 48: locuri unde au fost tufi șuri (ciritei)
în sud-estul satului Popricani.
Drăganu, TO, 98: diminutivul cereteiu (ceriteiu , ciri-
teiu, cireteiu și ceretel , ceritel , ciritel ) «tufiș», «copăcel»,
«arbust».

Et.
deal (v. Coasta Delenilor ).
ciritèi (DA, t, I, parea a II-a, 301: rut. (o) čeret „pă-
puriș”; CADE, 276: rut. čeret „tufiș de papur ă”; Șăi-
neanu, D, 119: cer < lat. cerrus ; Scriban, D, 287:
„comp. cu ceret și cu ung. cserje „tufă”; DM, 148: din
ceret [puțin folosit] < cer + suf. – et; S. Pușcariu [DR,
122

III, 1923, 834]: ciritei , ciritel , ciritiș „tufă, tufiș” <
sârbo-cr. čret „forrêt marecageuse”).

DEÁLUL CÓRBULUI S t
subst., subst.

Deal, situat în partea de S-SE a satului Stânca.

Et.
deal (v. Coasta Delenilor ).
corb (Scriban, D, 347: lat. cŏrvus, it. corbo , corvo ,
vfr. cat. corb [nfr. corbeau ], pv. corp, sp. cuervo , pg.
corvo ; DM, 187: lat. corvus ; DEX, 226: lat. corvus ).

DEÁLUL CO ȚMÁNI S t
subst., subst.

Deal, cu o altitudine de 160 metri, str ăbătut de pâ-
râul cu acela și nume, la sudul satului Stânca .

Et.
deal (v. Coasta Delenilor )
Coțmani (v. Coțmănești)

DEÁLUL LUI HÚM Ă St
subst., art., subst. (n. topic)

Deal situat în partea de sud-vest a comunei, în
hotar cu teritoriul comunei Popricani, la stânga Pârâului
Neagra .
123

Atestări
N. Zaharia, SCIV, 6, 1955, 1-2, p. 292; Așezări, p.
213: Pe pantele sudice ale platoului a fost identificat ă o
bogată și întinsă așezare cu ceramic ă de la sfâr șitul
epocii bronzului sau începutul primei epoci a fierului și
din sec. IV e.n., cu elemente din epoca anterioar ă.

Răsp.
MDGR, III, 751-752: Humariul , pârâu (f. jud. Doro-
hoi); Humăria, deal (f. jud. Dorohoi); deal (f. jud. Sucea-
va); deal (f. jud. Vaslui); p ădure (f. jud. Dorohoi); pârâu
(f. jud. Boto șani, Vaslui); vale (f. jud. Vaslui); pârâu (f.
jud. Suceava); Humăria Mare , Humăria Mică, pâraie (f.
jud. Vaslui).
Ionescu, Dicț., 173: Humăria, pârâu, coast ă, deal –
de 6 ori.
Iordan, T, 79: Humăria (Botoșani, Dorohoi, F ălticeni,
Vaslui); 420: Humăria < humă „pământ argilos de culoa-
re albăstruie, întrebuin țat la țară pentru lipit și spoit ca-
sele”.

Et.
deal (v. Coasta Delenilor ).
lui (v. Balta lui Minciun ă).
Humă < humă (DA, t.II, partea I, 420: bulg. huma ;
CADE, 590: blg. humă; Șăineanu, D, 299: bulg. hu-
mă; Scriban, D, 607: ngr. hóma ; DM, 367: bg. Hu-
ma; DEX, 466: din bulg. huma ).

DEÁLUL RÁCULUI St, Ic
subst., subst. (n. topic)

124

Deal situat între satul Stânca , la sud–sud-est, și
cătunul Icu șeni Deal, fa ță de care se afl ă la nord–nord-
vest.

Răsp.
Suciu, Dic ț., I, 194: Dealul Racovei , cătun (Hune-
doara).
Iordan, T, 479: Racova (Bacău, Buhuși, Cehul-Sil-
vaniei, F ălticeni, Gura Humorului, Negre ști, Praho-
va, Suceava, Tulcea, Turnu-Severin, Vaslui) < slav.
rakov „de rac”. Cf. n. top. sârb. Rakova , Racovata ,
Rakovitsa , ucr. Rakova etc.

Et.
deal (v. Coasta Delenilor ).
rac (CADE, 1036: v.sl. rakŭ; Șăineanu, D, 528:
slav. rakŭ; Scriban, D, 1083: v. sl. rakŭ; DM, 685: v.
sl. rakŭ; DEX, 878: din sl. rakŭ).

DEÁLUL RÚSULUI S t
subst., subst. (n. topic)

Deal situat în partea de sud-vest a satului Stânca.

Răsp.
Iordan, N, 238: Rusca (Crs, GH, Hu și, Răd, Tul,VD),
Rusca lui Bercea (Drăg), Rusca Mare și Rusca Mic ă
(Gl), Rusca Montan ă (Crs), Rusca-Ulma (Răd), Padeș-
Rusca și Poiana-Rusca (Crs), Runcul-Rusca (Răd), Ruș-
chița (Crs), Rus (BMa, Dej), Rusul (Bd, CA, F ălt, Prh,
VD), Rusul Bârg ăului (Bis), Rusul de Jos (Prh), Rusul de
jos și Rusul de Sus (Becl), Rusul Mare (Prh), Rusul Mă-
125

năstioara , Rusul-Plavar și Rusul-Poieni (Sc), Rusul Râs-
cei (Fălt), Balta Rusului (Huși), Cotul Rusului (Rom),
Dealul-Rusul (GH), Fundul V ăii Rusului (MSC), Măgura
Rusului (Drg), Movila Rusului (Măic), Pârăul Rusului
(PN), Piscul Rusului (Negr; s. V. Dagâța), Valea Rusului
(Ial), Ruși (Bc, Bd, Dolj, F ălt, Haț, Hrl, Med, Pa șc, PN,
Prh, Rom, RS, SM, TO), Sasca Mic ă sau Ruși (Fălt), Ru-
șii-Bojica (Hrl), Rușii lui Anas (Mih), Rușii lui Chiriac și
Rușii-Ciomortanul (Răd), Rușii lui Giu șcă, Rușii lui Ho-
ciung și Rușii lui Murgule ț ( Bac), Rușii Moldovi ței (Buc),
Rușii-Munți (Reg), Rușii pe Boul (Buc), Rușii-Străteni
(Dor), Rușii Vlădicăi (Bc), Cioranii-Ru și (Hrl), Dobrova țul-
Ruși, alături de Dobrovățul-Moldoveni (Cod), Slobozia-
Ruși (Iași), Cotul Ru șilor (Huși), Cracii Ru șilor (Pit), Iazul
Rușilor și Valea Ru șilor (Truș), Podul dela Ru și (PN),
Ruși sau Roșiori (Fălt), Roșiori sau Ruși și Roșiorii de
Vede sau Rușii de Vede (Tel), Ruscior (Bis), Rusciori
(Sb, Sl), Ruștiori (Buc), Rușor (Lăp), Ruști (Olt), Gea-
ferca Rus ă (Tul), Slava Rus ă (Istr), Răusăni (Truș), Reu-
seni (Sc), Rusăești (Mo), Rusănești (Cor, Vâ), Rusănești
sau Rușca (Drăg), Ruseni (Buh, Chl, I ș, TSăc), Rusenii
Boierești și Rusenii-R ăzeși (Bc), Rusenii Noi și Rusenii
Vechi (Buh, Iș; pentru primul raion, v. Mat., p. 52), Ru-
sești (Mo), Rușani (Prh), Rușeni (Negr, SM), Ruseasca
(VD), Rusova Nou ă și Rusova Veche (Orav), Rusneanca
(Tel). Asupra unora dintre aceste toponime trebuie s ă ne
oprim, c ăci au nevoie de explica ții. Numirile duble de
felul lui Ruși sau Roșiori arată clar că forma în -(i)ori este
un diminutiv al celeilalte. Prefacerea în o a lui u neac-
centuat n’are nimic surprinz ător, întrucât corespunde
unei norme fonetice vechi și răspândite în limba noastr ă.
Ne putem întreba numai dac ă Roșiori a ieșit direct din
Ruși (prin faza intermediar ă Rușiori) sau a sunat mai în-
126

tâiu Rusciori , cum ar dovedi existen ța acestuia în diver-
se regiuni ale țării. Ambele ipoteze sunt acceptabile, a șa
că o discu ție mai am ănunțită mi se pare inutil ă. […]
Când și când DG ne informeaz ă despre na ționalitatea lo-
cuitorilor din satele ale c ăror nume le-am pomenit mai
sus (v., de pild ă, s. v. Rusenii Vechi, unde afl ăm că-i vor-
ba de imigran ți «ruși», stabili ți acolo între 1710 – 1712,
și s. v. Cotul Ru șilor sau Ru și, parte a satului Homocea
(Adj), locuit ă, la început, de o «colonie ruseasc ă», venită
din Galiția).

Et.
deal (v. Coasta Delenilor ).
rus (Lobiuc, CL, 277: Harta dat ă ne arată și exten-
siunea celuilalt etnonim, rusoaică, cunoscut mai
peste tot în aceast ă formă dr., cu excep ția unei fâ șii
nordice, unde circul ă var. ca rúscă (MM/353, 362,
346, N-V CR/325, N AR/260, BV/365, 386, MD/414,
520, 537), rusoaie (S CR/53 și MM/346), aceasta
cunoscut ă, desigur, și în N CR, cum probeaz ă der.
„contaminat”, ruscoáie , cu care s-a r ăspuns, al. de
ruscă, în pct. 325. Harta e interesant ă și altfel, pen-
tru înțelesul de „ucraineanc ă” al etimonului, precizat
clar în nota din pct. 353, 362, 365, 386, 414 (de alt-
fel, în BV/386 s-a r ăspuns și cu huțáncă), înțeles,
care, ca și în cazul „perechii” masculine rus, trebuie
să fi fost mult mai larg teritorial, cum arat ă, cel puțin
în cazurile sigure, toponimia (v. supra ) și antropo-
nimia dr (v. MihG 10 149-150: în forma românizat ă,
Rusul , deja la anul 1507, și DER, 364-5); unele din-
tre numeroasele der. ale acestui etnic, ca Rusin
(Ib.) ș.a., se refer ă, ca apelative, în mod sigur nu la
slavii estici în genere și nici la (velico)ru și, ci la ucr.,
127

în special la cei carpatici. Pe de alt ă parte, ca și în
alte cazuri (cf. infra , s.v. șvab), constat ăm transfe-
rul, în dr., a acestui etnic în „câmpuri” lexical-seman-
tice referitoare la lumea animal ă (cf., s.v. rus,
TDRW, CADE, CDE, unde se citeaz ă și ar. arus și
mr. rus (improbabil în CapT 2, 347: rusă – nume de
oi (după culori!) < lat.), cf. TDRW și CADE, s.v. rus2
„roșcat” < v.sl. rusŭ și nu lat. russus , cum probeaz ă
și termenul dr. rúsav id. < ucr. rusjavyj , v. TDRW și
SDR): ruși „borze” în V AR/95, cf. ALRMn, II, h. 566
(care consemneaz ă și sinonimul șvab într-o arie din
N-E AR și BV, arie care trebuie separat ă de cea din
BN/2, 74 și S-V AR/105, 833, ceea ce impune o eti-
mologie multipl ă (și magh. și sb.) și nu exclusiv ucr.
chiar pentru etimon, v. infra ); CADE, 1088: v.sl. ru-
sŭ; Șăineanu, D,557:rus. rusŭ; Scriban, D,1143: vsl.
rusŭ; DM, 730: rus. rusĭ; DEX, 939: din rus. rus’).

DEÁLUL STÁNCA S t
subst., subst. (n. topic)

Deal în partea de vest a comunei, având altitudinea
cea mai mare din comun ă, cu o înălțime de circa 200 m.

Et.
deal (v. Coasta Delenilor ).
stâncă (CADE,1207: f. et.; Șăineanu, D, 612: „ori-
gine necunoscut ă”; Scriban, D, 1244: v. sl. stĭena
„zid, perete, piatr ă”; DM, 802: f. et.).

DEÁLUL TILIÁNA I c
subst., subst.

Deal situat în partea de SE a c ătunului Icu șeni Deal.
128

Et.
deal (v. Coasta Delenilor ).
Tiliana < Tilea (nume de persoan ă, frecvent în Tran-
silvania) + suf. – an (v. Coasta Delenilor )

DEÁLUL VÚLTUR S t
subst., subst. (n. topic)

Deal situat între satul Stânca și satul Cârlig (comuna
Popricani), pe drumul vechi al Sculenilor.

Et.
deal (v. Coasta Delenilor ).
vultur (vechi toponim românesc, derivat din apela-
tivul vultur < lat. vultur, -uris : CADE, 1449: lat. vŭltŭr,
vŭltŭrius; Șăineanu, D, 704: lat. vultur ; Scriban, D,
1423: lat. vŭltur, vŭlturius ; DM, 943: lat. vultur , -uris;
DEX, 1173: lat. vultur , -uris).

DRÚMUL ÎN ȚÁRINĂ V
subst., prep., subst.

Drum către terenul arabil din partea de nord a sa-
tului Victoria.

Răsp.
MDGR, III, fasc.I, 257-258: Drumul (Valea-cu- ), vale
(f. jud. Buz ău); Drumul-B ăicoiului , trup de p ădure (f. jud.
Prahova); Drumul-Br ăilei, deal (f. jud. F ălciu); deal (f.
jud. Fălciu); deal (f. jud. Covurlui); Drumul-cel-Mare , că-
tun (f. jud. Pravova); Drumul-Cerii sau al Merii , drum (f.
129

jud. Teleorman); Drumul-de-Piatr ă, drum (f. jud. Praho-
va); Drumul Ho ților, drum (f. jud. F ălciu); Drumul-lui-Ar-
ghir, cale (f. jud. Covurlui); Drumul-lui-Gheorghi ță, pote-
că (f.jud.Dolj); Drumul-lui-Rujan , drum vechi (f. jud. Dolj);
Drumul Mare , sat (f.jud.Dolj); mo șie (f.jud.Dolj– de 2 ori);
drum natural (f. jud. Tecuci); p ădure (f. jud. Tecuci); șes
(f. jud. Dolj); Drumul Morei , loc, șes (f. jud. Tecuci); Dru-
mul-Oii , drum vechi (f. jud. Mehedin ți); f. jud. Rm. Vâl-
cea; f. jud. Olt; f. jud. Romana ți); Drumul-Oilor , movilă (f.
jud. Brăila); deal (f. jud. Olt); Drumul Olacului , cătun (f.
jud.Ialomi ța); Drumul-P ăzei, mahala (f. jud. Dolj); Drumul
-Peștelui, drum (f.jud.Ilfov); Drumul-Picio-rului , pădure (f.
jud.Botoșani); Drumul-Po ștei sau al Griviței, drum (f. jud.
Teleorman); Drumul-Pr ăjei, vale (f. jud. Ialomi ța); Drumul
-Sărat și Drumul S ărei, stații de cai de po ștă (f. jud.
Ilfov); drum (f.jud.Dolj); Drumul T ătarilor , cale (f.jud. Pra-
hova); Drumurile , deal (f. jud. Muscel); Drumurile-Mari ,
drumuri vechi (f. jud. Dolj).
Iordan, T, 332: Drumul Frumos .
SMO, 210 (indice): apare de 53 de ori înso țit de de-
terminative (de obicei, în cazul genitiv).

Et.
drum (TDRG, II, 577: srb. drumu ; CADE, 437: srb.
drum gr. δροµοζ; Șăineanu, D. 222: gr. bis. Dró-
mos; Scriban, D, 449: gr. dial. Drúmos , ngr. și v. gr.
drómos „loc de alergare”; DM, 623: bg. drum (< gr.);
SCL, XX, 1969, 6, 618: gr. drómos ; Mihăescu: Infl.
grec., 82: gr.-biz.; 186: „grecesc prin filier ă slavă”;
Rosetti, ILR, 231: gr. drómos ; ILR, II, 330; 362: tra-
co-dac).
în (CADE, 639-640: lat. in; Șăineanu, D, 312: lat. in;
Scriban, D, 676: lat. in; DM, 405-406: lat. in).
130

țarină (CADE, 1353: v.sl. carina „bir”; Șăineanu, D,
642: „derivat din țară” < lat. terra; Scriban, D, 1362:
v.sl.carina ; DM,892:comp.alb. carina ; Russu, Dacor.,
1, 1973, 193: traco-dac).

DRÚMUL JIDÁUCEI St
subst., subst.

Drum pe malul drept al Jijiei Vechi , străbate Pădu-
rea Stânca și ajunge în șoseaua Ia și – Sculeni.

Răsp.
MDGR, III, 257-258: Drumul , vale (f. jud. Buz ău);
Drumul Mare , sat, fost sat, mo șie (f. jud. Dolj); drum na-
tural (f.jud.Tecuci), p ădure (f.jud.Tecuci); șes (f.jud.Dolj)
Iordan, T, 332: Drumul Frumos .
SMO, 210 (indice): apare de 53 de ori înso țit de
determinante (de obicei în cazul genitiv); 131: Drumu
Mare , stradă.
Iordan, N, 232: Jidava (Msc), Jidini , Valea Jidinii și
Vârful Jidinii (Istr), Jidioara (Ban), Jidoștița și Gura Jidoș-
tiței (Tsev), Jidova (Buz), Jidovele (Gorj), Jidovi (Ban),
Jidovina (BA, Bac, Bot, Hu și), Pârăul Jidovinei (Bot), Ji-
dovița (Năs), Jidovul (Vâ), Coasta Jidovului (Pașc), Pia-
tra Jidovului (RS), Urma de Jidov (Bz), Vâlceaua Jido-
vului (Tel), Jidul (Sl), Jideni (RS), Jidești (PN) […]

Et.
drum (TDRG, II, 577: srb. drumu ; CADE, 437: srb.
drum gr. δροµοζ; Șăineanu, D. 222: gr. bis. Dró-
mos; Scriban, D, 449: gr. dial. Drúmos , ngr. și v. gr.
drómos „loc de alergare”; DM, 623: bg. drum (< gr.);
131

SCL, XX, 1969, 6, 618: gr. drómos ; Mihăescu: Infl.
grec., 82: gr.-biz.; 186: „grecesc prin filier ă slavă”;
Rosetti, ILR, 231: gr. drómos ; ILR, II, 330; 362: tra-
co-dac).
jidaucă < jidan (DM: – ; DEX, 547: jidan + suf. – că;
Șăineanu, D, 286: din sl. židŭ ’iudeu’ + -an; CADE,
678: v.sl. židŭ; Scriban, D, 714: r ădăcina jid-, din ji-
dov și sufixul – an; v.sl. židinu , zidu, ung. zsidó , lat.
Judaeus ,v.gr. Iudaios ; Petrovici,S,291: În lexicul sla-
vilor de la noi exista adjectivul židovĭskŭ ’de uriaș, al
uriașilor’ și substantivul židovŭ ’uriaș’, trecut de la
acești slavi la români [> jidov ’uriaș’]; Ioniță, Nume ,
80: Uriașii basmelor, fiin țe fabuloase, numite pe alo-
curi jidovi , au populat p ământul înaintea oamenilor.
Oasele mari g ăsite în p ământ sunt atribuite de po-
por acestor uria și. Apelativul jidov a stat totdeauna
la baza numirii locurilor cu ruine socotite r ămășițe
ale așezărilor populate de jidovi [uriași]) + suf. -că
(Pascu, S, 231: sl. – ka).

DRÚMUL LA FÂNÁ Ț V, F, Ic
subst., prep., subst.

Drum spre fâna țul satului.

Et.
drum (v. Drumul în Țarină).
la (v. Borta la Co șeri).
fânaț (CADE, 496: lat. * fēnacium ; Scriban, D, 511:
fân < lat. fênum ; DM, 306: lat. * fenacium ).

132

DRÚMUL LA FÉRM Ă V
subst., prep., subst.

Drum natural care pleac ă din centrul satului Victoria ,
de lângă primărie, spre ferma Penitenciarului.

Et.
drum (v. Drumul în Țarină).
la (v. Borta la Co șeri).
fermă (CADE, 488. fr.; Șăineanu, D, 248: fr. ferme ;
Scriban, D, 502: fr. ferme ; DM, 299: fr. ferme ; DN,
307: fr. ferme , it. Ferma ).

DRÚMUL M ĂNĂSTÍRII St
subst., subst.

Drum spre locul unde a fost biserica castelului Roz-
novanu.

Răsp.
Iordan, T, 88: ~ Mănăstirii; 236: Mănăstioara (Gă-
ești, Fălticeni, Panciu, R ădăuți, Suceava); 454: Mănăs-
tioara (Baia, Dâmbovi ța, Putna, R ădăuți, Suceava).
Ionescu, Dicț., 195: Mănăstioara , deal.
MDGR, IV, 279: Mănăstioara , comună (f.jud.Putna);
sat (f.jud.Dâmbovi ța); cătun (f.jud.Putna), deal (f.jud.Su-
ceava); schit (f. jud. Suceava); sat (f. jud. Suceava).
Grigorovizta, Dicț., 145: Mânăstioara , cătun (f. distr.
Suceava); com. rur. (f. distr. Siret).

Et.
drum (v. Drumul în Țarină).
133

mănăstire (CADE,742:v.sl. monastiri ; Șăineanu,D,
379: slav din gr. monastirion ; Scriban,D,819: mânăs-
tire < ngr. monastirion ; DM, 485: v. sl. monastiri ;
DLR, t. VI, fasc.6, 246: v. sl. Monastir ĭ).

DRÚMUL PE SÚB CÚRTE F
subst., prep., prep., subst.

Drum ce trece pe lâng ă fosta curte boiereasc ă din
sat.

Et.
drum (v. Drumul în Țarină).
pe (CADE, 917-918: lat. per; Șăineanu, D, 472: lat.
per; Scriban, D, 955: lat. per; DM, 599: lat. per).
sub (CADE, 1223: lat. subtus ; Șăineanu, D, 623:
lat. sub; Scriban, D, 1256: lat. sub; DM, 813: lat.
subtus ).
curte (CADE, 374-375: lat. vulg. *cŭrtem < cohor-
tem; DA,t.II, partea a II-a, 1035: lat. *curtis ,-em; Șăi-
neanu, D, 187: lat. co(ho)rtem; Scriban, D, 383: lat.
cohots , cors și cŭrtis; DM, 209: lat. curtis (=co-hors ,
-tis); CD, 73: lat. *curtis , -em).

DRÚMUL SUB P ĂDÚRE St
subst., prep., subst.

Drum care trece pe lâng ă Pădurea Stânca , paralel
cu albia veche a Jijiei.

Et.
drum (v. Drumul în Țarină).
134

sub (v. Drumul pe sub Curte ).
pădure (CADE, 885: lat. vulg. padulem = clas. Palū-
dem „baltă”; Șăineanu, D, 453: lat. vulg. padulem ,
metateză din paludem ; Scriban, D, 947: lat. padu-
lem; DM, 593: lat. padulem ; CD, 196: lat. padulem
(lat. clas. palus , -udem ).

DURDÚCUL Ș
subst. (n. topic)

Loc pe teritoriul fostului sat Sorca, în apropiere de
apa Prutului. Aici s-a g ăsit, în urm ă cu ceva timp, o „oal ă
ca de cinci oca” cu monede, dintre care una era datat ă
1625.

Răsp.
Iordan, To., 59: Duduitul (Căl), Duduiți (Giu), Dudu-
ieni (Câm), de la verbul onomatopeic dudui ’a face zgo-
mot’ (despre mersul ap ăsat și iute al omului; despre fo-
cul bine alimentat cu lemne etc.); Durduci (Pârâu, RâV),
Durducul (ape diverse, Bt, Ia ș, Săv, Vas), Durducul Mare
și Durducul Mic (Tej): Bogrea, loc.cit., p. 450 se întreab ă
dacă durduc nu-i cumva o variant ă a onomatopeicului
hurduc […].
Iordan, To, 40: Bălbăitoarea (Prh), Bâlbâitoarea Ma-
re și Bâlbâitoarea Mic ă (Bz): ultimele dou ă aparțin unor
izvoare, din a c ăror descriere, f ăcută de DG, rezultă că
avem a face cu adev ărate cascade, numite astfel din ca-
uza zgomotului produs de apele lor. Num ărul sinonime-
lor este neobi șnuit de mare. În m ăsura posibilului, le-am
adunat, cred, pe toate. […] Durduci (pârâu, Vâ), Durdu-
cul (ape diverse, Bot, Cod, Ia și), Durducul Mare și Dur-
135

ducul Mic (Prh): Bogrea, loc.cit ., p. 450, se întreab ă, da-
că durduc nu-i cumva o variant ă a onomatopeicului hur-
duc.

Et.
Durducul < durdui (Scriban, D., 455: dúrduĭ, a, -ĭ v.
intr. [imitativ d. dur-dur , huietu pa șilor grei și înde-
sați. V. dârdâĭ și duduĭ]. Tropoiesc îndesat, vorbind
de o mul țime care vine, de o ma șină care duduie ș.
a.: mașina, pământu durdu ĭe; dur-dur interj. care
arată huietu rostogolirii sau zbuciumului: dur la deal ,
dur la vale . V. dura-vura ; DEX, 322: forma ție ono-
matopeic ă; DLRM, 264: onomatopee).

DUMBRÁVA Ș
subst.

Rariște în Lunca Prutului .

Răsp.
MDGR, III, 267-369: Dumbrava , plasă (f.jud.Mehe-
dinți); sat (f.jud.Dâmbovi ța); cătun (f.jud.Putna); sat (f.
jud.Tecuci); deal (f.jud.Buz ău); deal, movil ă (f.jud.Ba-
cău); colină (f.jud.Buz ău); deal (f.jud.F ălciu); deal (f.jud.
Iași); deal, izvor (f.jud.Boto șani); deal (f.jud. Suceava);
deal (f.jud.Vaslui–de 3 ori); izvor (f.jud.Boto șani); loc ara-
bil, șes (f.jud.Tecuci); p ădure (f.jud.Bac ău); pădure (f.
jud. Boto șani); pădure (f. jud. Dorohoi – de 2 ori); p ădure
(f.jud.Buz ău); pădure (f.jud.Gorj); p ădure (f.jud.Ilfov); p ă-
dure (f.jud.Neam țu); pădure (f.jud.Prahova); p ădure (f.
jud.Tecuci); p ădure (f.jud.Suceava); deal (f.jud.Sucea-
136

va); pădure (f.jud.Vla șca); șes (f.jud.Vaslui); vie (f.jud.
Buzău).
Grigorovitza, Dicț., 91: Dumbrava , numele unei re-
giuni lâng ă com. Hliboca (f.distr.Siret); târl ă (f.distr.Siret).
Ionescu, dicț., 113: Dumbrava , deal, țarină, pădure
de stejar – poian ă.
Suciu, Dicț.,I,212-213: Dumbrava (Hunedoara–1309;
Crișana–1553; Maramure ș–1584); c ătun (Cluj, Hune-
doara); localitate (Huedin – 1288; lâng ă Turda – 1219; în
Banat – 1453; lâng ă Toplița – 1593, de 17 ori).
ALR(M), 105: Dumbrava (pădure de carpen, cer, go-
run, plop); 514: Dumbrava (pădure).
Iordan, T, 70: Dumbrava ; 88 Dumbrava ; 452, 484:
derivate.
Petrovici, S,148: Dumbrava ; 174: Dumbrava ; 175:
Dumbrava („cele câteva sute de toponimice”); 195: Dum-
brava ; 197: Dumbrava ; 248: Dumbrava ; 294: Dumbrava ;
295: Dumbrava ; 76: Dumbrav ă; (174,175, 195, 248, 295,
296, 299); derivate: 148, 174, 175, 195, 196, 296, 299.
Drăganu, Rom., 388: Dumbrava .
Ștefănescu, E, 71: Dubrava ; Dumbrava < rus. Dum-
brava „pădure de stejar”.
SMO, 128: Dumbrava , fânaț; 135: ar ătură (fostă pă-
dure cu mesteceni); 156: dumbrav ă; 162: Dumbrava , pă-
șune, fâna ț (3).
Rosetti, ILR, 616: Dumbrava , poate fi și de „origine
româneasc ă”.
Petrovici (DR, X, partea II, 1943, 237): Dumbrava
(Arad, Mure ș) – sunt cuvinte române ști < dumbrav ă.
AUT, IV, 1966, 209: Dumbrav ă „mai demult a fost o
pădure frumoas ă acolo”.
Porucic, Lex, 65: Dumbrav ă „loc cu pădure de ste-
jari mai r ărită”.
137

ALR(MN) – 272: Dumbrav ă.

Et.
dumbrav ă (CADE, 442: v.sl. dobrava ; Șăineanu, D,
224: slav dõbrava (din dõbiu „arbore”); Scriban, D,
452: v. sl. dombrava ; DM, 265: v.sl. donbrava . Dră-
ganu, Rom.,595, nota 3: dumbrav ă, „sud slav”; Den-
susianu, ILR, I, 172: dumbrav ă < sl. donbrava ; 178:
dumbrav ă (slav); 186: dumbrav ă).

DÚPĂ SÁT F
prep., subst.

Teren arabil situat la nord de satul Frăsuleni .

Răsp.
Iordan, T, 332: După ~.
SMO, 128: După ~ (de 16 ori).

Et.
după (CADE, 443-444 : lat. de – post ; Șăineanu, D,
224 : lat. de post ; Scriban, D, 454 : lat. de – post ;
DM, 267 : lat. de – post ).
sat (CADE, 1105 : lat. fossatum , «șanț»; Șăineanu,
D, 568 : *massatum < lat. medieval massa «câșlă,
termen primitiv ciob ănesc ca și sinonimul s ău că-
tun”; Scriban, D, 1156: m. lat. fossatum „șănțuit”;
DM, 736: lat. fossatum ).

FÂNÁȚUL DIN JÓS V
subst., prep., adv.
138

Fost fânaț, actualmente teren arabil, situat la est de
satul Victoria .

Et.
fânaț (CADE, 496: lat. * fēnacium ; Scriban, D, 511:
fân < lat. fênum ; DM, 306: lat. * fenacium ).
din < de (CADE, 384-385: lat. de; Șăineanu, D, 192:
lat. de; Scriban, D, 392: lat. de; DM, 217: lat. de) +
în (CADE, 639-640: lat. in; Șăineanu, D, 312: lat. in;
Scriban, D. 676: lat. ĭn; DM, 405-406: lat. in).
jos (DA, t.II, partea II, 37-39: lat. pop. deosum (cl.
deorsum ); CADE, 682: lat. deo(r)sum ; Șăineanu, D,
350: lat. deo(r)sum ; Scriban, D, 717: lat. pop. jos-
sum și dejusso , clas. deosum și deorsum , din * de-
vorsum , compus din de, „de sus în jos” și vorsum,
vórtere și vertere , „a învârti, a întoarce”; DM, 437:
lat. deo(r)sum; DEX, 549: deo[r]sum).

FÂNÁȚUL DIN SÚS V
subst., prep., adv.

Tarla, teren arabil situat în Lanul lui Cre țu, la nord-
est de satul Victoria.

Et.

fânațul (v. Fânațul din Jos ).
din (v. Fânațul din Jos ).
sus (CADE, 1239: lat.vulg. susum , clas. sursum ;
Șăineanu, D, 631: lat. susum ; Scriban, D, 1271: lat.
susum și sursum din * sub-vorsum și *sub-versum ;
DM, 825: lat. susum ).

139

FÂNTÁNA LA GÚZU V
subst., prep., subst. (n. pers.)

Fântână situată lângă Podul lui Klein , pe șoseaua
Iași – Sculeni.

Răsp.
MDGR, III, fasc. I, 369-377: Fântâna Rece , fântână
(f.jud.Dolj); Fântâna , pârâu (f.jud.Mehedin ți; f.jud.Sucea-
va); vale (f.jud.Mehedin ți; f.jud.Prahova–de 2 ori); vâlcea
(f.jud.Prahova); Fântâna Banului , com.rur.(f.jud.Dolj); sat
(f.jud.Dolj); balt ă (f.jud.Dolj); mo șie (f.jud.Dolj–de 2 ori);
Fântâna B ălănești, loc (f.jud.Dorohoi); Fântâna Bl ă-
narului , sat (f.jud.Tutova); mo șie (f.jud. Tutova); Fântâna
Bodei , pădure (f. jud. Bac ău); Fântâna Boului , șes (f. jud.
Dolj); Fântâna Bun ă, loc izolat (f. jud. F ălciu); Fântâna
Caprei , cătun (f. jud. Rm. S ărat); Fântâna Catâr , loc izo-
lat (f. jud. Vâlcea); Fântâna Cerbului , mahala (f. jud. Me-
hedinți); Fântâna Ciobanului , deal (f. jud. Vaslui); Fân-
tâna cu Metanele , fostă mahala (f. jud. Mehedin ți); Fân-
tâna de Leac , izvor (f. jud. Prahova); fântân ă (f. jud. Pra-
hova); izvor de ap ă minerală (f. jud. Olt; f. jud. Pravova –
de 2 ori); fântân ă (f.jud.Prahova); Fântâna Dimei , deal (f.
jud. Vaslui); Fântâna din Sili ște, loc (f. jud. Dolj); Fântâna
Doamnei , pisc de deal (f.jud.Dorohoi); Fântâna Dom-
nească, com. rur. (f.jud.Mehedin ți); sat (f.jud. Mehedin ți);
fântână (f.jud.Vâlcea–de 2 ori); Fântâna Dulce , vârf de
munte (f.jud.Bac ău); Fântâna Gerului , moșie (f.jud.Co-
vurlui); Fântâna H ăneală, fântână (f.jud.Neam ț); Fântâna
Hoților, izvor (f.jud.Ilfov); Fântâna lui Bortic ă, pârâu (f.
jud.Suceava); Fântâna lui Briciu , Pârâu (f. jud. Suceava);
Fântâna lui Bur ău, pârâu (f.jud.Suceava); Fântâna lui
Dobromir , fântână părăsită (f. jud. Vâlcea); Fântâna lui
Fum, deal (f. jud. Mehedin ți); Fântâna lui Ov ăz, localitate
140

(f.jud. Suceava); Fântâna lung ă, pădure (f. jud. Dorohoi);
Fântâna Mare , com. rur. (f. jud. Suceava); c ătun (f. jud.
Mehedin ți); sat (f.jud.Suceava); deal (f.jud.Bac ău); câmp
(f.jud.Mehedin ți); lac (f.jud.Tecuci); loc izolat (f.jud.Ba-
cău); pârâia ș (f.jud.Covurlui); pârâu (f.jud.Mehedin ți); pâ-
râu (f.jud. Tecuci); Fântâna M ăcărescului , fântână (f. jud.
Neamț); Fântâna M ăzăreanului , vale (f. jud. Neam ț);
Fântâna Mircei , fântână (f. jud. Vâlcea; f. jud. Mehedin ți);
Fântâna Mitropolitului , fântână (f. jud. Neam ț); Fântâna
Nucului , pârâiaș (f.jud.Tutova); Fântâna Olarului , șes (f.
jud. Neam ț); Fântâna Pitii , izvor (f. jud. Muscel); Fântâna
Pârvului , izvor (f. jud. Vâlcea); Fântâna Popii , moșie (f.
jud.Vlașca); Fântâna Rece , fântână (f.jud. Dolj); Fântâna
Teilor , sat (f. jud. Tecuci); Fântâna Tâlharilor , hârtop (f.
jud.Dorohoi); fântân ă (f.jud.Dorohoi); pârâu (f.jud.Sucea-
va); Fântâna Trifului , pârâiaș (f.jud.Tutova); Fântâna Ți-
ganului , localitate (f.jud.Pravova); mo șie (f.jud. Covurlui);
Fântâneanul , sat (f. jud. Bac ău); Fântâneanca , munte (f.
jud.Muscel– de 2 ori); p ădure (f. jud. Muscel); pisc (f. jud.
Olt); vale (f.jud.Vâlcea); vâlcea (f.jud.Olt); Fântânei
(Dealul- ), deal (f. jud. Gorj; f. jud. Muscel); Fântânei (Va-
lea-), cătun (f.jud. Buz ău – de 2 ori); izvor (f. jud. Buz ău);
vale (f.jud.Buz ău); moșie (f.jud.Buz ău – de 2 ori); p ădure
(f.jud.Buz ău); vale (f.jud.Muscel; f.jud.Vâlcea); Fântâne-
le, com. rur. (f.jud. Boto șani); sat (f. jud. Boto șani); cătun
(f.jud.Buz ău); sat (f.jud.Covurlui–de 2 ori; f.jud.Dâmbovi-
ța; f.jud.Dolj–de 2 ori; f.jud.Ia și– de 2 ori; f. jud. Tecuci; f.
jud.Tutova; f.jud.Suceava); deal (f.jud.F ălciu; f.jud. Ia și; f.
jud. Neam ț; f. jud. Suceava); mo șie (f. jud. Dolj; f. jud.
Ilfov); pădure (f. jud. Dolj); pârâu (f. jud. F ălciu; f. jud.
Putna; f. jud. Suceava – de 3 ori); pârâia ș (f. jud.
Suceava; f. jud. Tecuci); vale (f. jud. Dolj).
141

Iordan, T, 87: Fântâna ; 239: Fântâna + determi-
nanți; 388: derivate; 239-240: Fântâna Alb ă (f. jud. Rod-
na);Fântâna Babii (f.rn.Ludu ș);Fântâna Banului (f.rn. Ca-
lafat); Fântâna B ălănești (f.rn. Dorohoi); Fântâna Blana-
rului (f. rn. Vaslui); Fântâna Bodei (f.jud.Bac ău); Fântâna
Boului (f.rn. Băicoi; f.rn. Pa șcani); Fântâna Brazilor (f.rn.
Odorhei); Fântâna Bun ă (f.rn.Huși); Fântâna Caprei (f.rn.
Rm.Vâlcea); Fântâna Catâr (f.rn.Rm.S ărat);Fântâna Cer-
bului (f.jud.Turnu Severin); Fântâna Ciobanului (f. rn. Va-
slui); Fântâna cu Metanele (f. rn Strehaia); Fântâna de
Leac (f. rn Câmpina; f. rn. Teleajen; f. rn. Vedea); Fântâ-
na Dimei (f. rn. Vaslui) Fântâna din Sili ște (f. rn. Băicoi);
Fântâna Doamnei (f. rn. Dorohoi; f. rn. Lehliu); Fântâna
Domneasc ă (f. rn. Turnu Severin; f. jud. Vâlcea); Fântâ-
na Dulce (f. rn. Tg. Ocna; f. rn. Tulcea); Fântâna G ălba-
zei (f.rn. Câmpulung); Fântâna Gerului (f.rn. Gala ți); Fân-
tâna Hăneală (f. rn. Piatra Neam ț); Fântâna Ho ților (f. rn.
Titu; f.jud. Buz ău; prov. Transilvania); Fântâna lui Bortic ă
(f. rn. Pa șcani); Fântâna lui Briciu și Fântâna lui Bur ău (f.
rn. Fălticeni); Fântâna lui Dobromir (f.rm Rm.Vâlcea);
Fântâna lui Fum (f. rn. Turnu Severin); Fântâna lui Ov ăz
(f. rn. Pa șcani); Fântâna Lung ă (f. rn. Dorohoi); Fântâna
Mare (f. rn. Bac ău; f. rn. Turnu Severin; f. rn. Vânju Ma-
re); Fântâna M ăcărescului (f. rn. Piatra Neam ț); Fântâna
Măzăreanului (f. rn. Piatra Neam ț); Fântâna Mircei (f. rn.
Baia de Aram ă; f. rn. Rm. Vâlcea); Fântâna Mitropolitului
(f.rn.Piatra Neam ț); Fântâna Nucului (f.rn.Bârlad); Fân-
tâna Olarului (f.rn P.Neam ț); Fântâna Pârvului (f. rn. Rm.
Vâlcea); Fântâna Pitei (f. rn. Pite ști); Fântâna Plaiului (f.
jud. Gorj); Fântâna Popii (f. rn. Boto șani; f. rn. Rm. Vâl-
cea); Fântâna Radului (f.rn. Ploie ști); Fântâna Rece (f.rn.
Dorohoi; f. rn. Piatra Neam ț; f. rn. Vânju Mare); Fântâna
Roșie (f.rn.Dorohoi); Fântâna Sterpului (f.jud.Gorj); Fân-
142

tâna Tâlharilor (f.rn.Pașcani); Fântâna Teilor (f.jud. Te-
cuci); Fântâna Teiului (f.rn.Craiova; f.jud.Tecuci); Fân-
tâna Trifului (f. rn. Bârlad); Fântâna Turcului (f. rn. Rm.
Sărat); Fântâna Țiganului (f. rn. Bujor; f. rn. Câmpina);
Fântâna Untului (f. rn. Gorj); Fântâna Vacilor (f. rn.
Dorohoi); Culmea Fântânii (f. rn. Vânju Mare).
SMO, 121, 128, 136, 144, 163, 195: Fântâna + de-
terminan ți sau + lui + n. pers. (Filimon, Dr ăgan); 121:
Fântâna din Obâr șii, izvor.
Drăganu, TO, 605): Fântâreali , cătun al comunei
Pașcani în Moldova a. 1453 (Hasdeu, Cuv.d.b ătr., II, 14)
și Fântâreale a. 1470 (I. Bogdan, Documentele lui Ștefan
cel Mare , I, 145, doc. datat din Suceava), al ături de Fân-
tâneale , n.top. în Moldova a. 1447 (Hasdeu, Cuv. d.
bătr., II, 13), Fântâneanele = «Fântânealele» a. 1482 (I.
Bogdan, o. c., I, 263, doc. dat din Suceava) și La Fântâ-
nițe, n. top. în jud. F ălciu, a. 1471 (id., ib., I, 164, doc.
datat din Suceava).

Et.
fântână (DA, t.II, partea I, 47: lat. fontana ; CADE,
496: lat. fontana ; Șăineanu, D, 234: lat. (Aqua) fon-
tana; Scriban, D, 511: lat. fontana ; DM, 306: lat. fon-
tana; DEX, 371: fontana ).
la (v. Borta la Co șeri).
Guzu (nume de familie, r ăspândit în Transilvania).

FRĂSULÉNI F
subst. (n. topic)

Sat ce apar ține comunei Victoria, situat în partea de
nord-est fa ță de centrul administrativ, aflat la circa doi
km sud de albia Pârâului Frasin , de unde se pare c ă
provine și numele satului Fr ăsuleni.
143

Atestări
DRH, XXII, p. 19, 382: satul, amplasat în partea de
nord a comunei, este men ționat, cu numele de Frățileni,
la 13 ianuarie 1634. S-a mai numit Frăsuieni, Fr ățienești.
Obreja, Dicț., 85: sat, propus dezafect ării, ce apar ți-
ne comunei Victoria, a șezat în lunca Prutului, pe un
grind longitudinal. Este o a șezare veche, atestat ă docu-
mentar în secolul al XVI-lea (1569).
Fetionești, sat pe Jijia, între Posadnici și Icușeni,
menționat la 1633 și 1701. Fetione ști – fostă denumire a
satului Fr ăsuleni, pe Jijia, între Posadnici și Icușeni,
menționat la 1633, 1701. ( DRH , XXI, p. 597; Cat.Doc.
Mold. , V. p. 5).
Fitionești, sat pe Jijia, între Posadnici și Icușeni,
menționat la 1633 și 1701. Fitionești – fostă denumire a
satului Fr ăsuleni, pe Jijia, între Posadnici și Icușeni,
menționat la 1633, 1701. ( DRH , XXI, p. 597; Cat.Doc.
Mold. , V. p. 5).

Răsp.
MDGR, III, fasc. I, 414-416: Frasinei , sat (f. jud. Su-
ceava); p ădure (f.jud.Boto șani); poian ă (f.jud. Suceava);
Frasini (În-muchie-la- ), colină (f. jud. Buz ău); Frasinul ,
com. rur. (f.jud.Dâmbovi ța); com.rur.(f.jud.Vla șca); sat (f.
jud.Dâmbovi ța); sat (f.jud.Dolj); balt ă (f.jud.Vla șca); deal
(f.jud.Vrancea); deal (f.jud.Bac ău); colină (f.jud.Buz ău);
munte (f.jud.Gorj); deal (f.jud.Gorj); deal (f.jud.Ia și–de
două ori); deal (f.jud.Mehedin ți); grind (f. jud. Tulcea); iaz
(f.jud.Probota, spre est); mo șie (f.jud.Buz ău); pădure (f.
jud.Buzău); pădure (pe dealul Turia, la NE de Perieni,
com.Cârniceni, plasa Turia, f.jud.Ia și); pădure (f.jud. Me-
hedinți); izvor (f.jud.Buz ău); pârâu (f.jud.Suceava); pârâu
(izvorăște din Iazul Stâng ăcenilor, com. Hermeziu, f.jud.
Iași, curge spre sud prin Iazul Frasinul, din satul Probo-
144

ta, taie șoseaua jude țeană și se vars ă în bălțile din șe-
sul Prutului–de 2 ori); pârâia ș (f.jud.Neam ț); vâlcea (f.
jud. Olt); vale (f.jud.Prahova); loc izolat (f.jud.Prahova);
Frasinul-de-Jos , deal (f.jud.Gorj); Frasinul-de-Sus , deal
(f. jud. Gorj); Frasinul (Hotarul- ), comun ă (f. jud. Buz ău).
Iordan, T, 47: Frasin (ul) (f. rn. Baia-de-Aram ă; f. jud.
Bacău; f.reg.Bucure ști; f.jud.Bucure ști; f.jud.Buz ău;f. reg.
Craiova; f.jud. Constan ța; f. jud. Dolj; f. jud. Ia și; f. rn.
Fălticeni; f. rn. G ăești; f. rn. Gilor ț; f. rn. Giurgiu; f. rn.
Gura Humorului; f.rn.Negru-Vod ă; f. jud. Olt; f. rn. Piatra
Neamț; f. reg. Ploie ști; f. rn R ădăuți; f. rn. Strehaia; f. rn.
Tulcea; f. rn. Vatra Dornei; f. rn. Vânju Mare); Frasinul ,
două coline (f. jud. Buz ău),
Iordan, N, 67-68: Frasina (Bz), Frasini (Bot, Chl,
Fălt, Gorj, GH, R ăd), În Muche la Frasini (Bz), Frasinile
(Trans), Frasinul (BA, Bac, Bu, Bz, C ța, Dolj, F ălt, Gă,
Gorj, Iași, PN, Olt, Prh, Streh, Tul, VM), Dealul Frasinului
(Suc, Trans), Hotarul-Frasinul (Bz), Valea Frasinului
(msc), Vârful Frasinului (Suc), Frasănu (Munții Apuseni),
Frăsinata (Hu), Frăsinei (Tsev), Dealul Frăsineilor (Bot),
Frăsineiul (Vâ), Frăsinelul (PN), Frăsinetul (Bu, Bz, Car,
Prh, Vâ, Vi), Frăsinetul de P ădure (Car), Dealul Fr ădine-
tului (Trans), Valea Fr ăsinetului (Bz), Frăsinișul (Bot),
Frăsineanca (Bz), Frăsineni (Crev), Frăsuleni (Iași). De-
rivatul Frăsinoaia (Bac) arat ă, prin sufixul lui, origine per-
sonală și de aceea ne trimite la un atroponimic Frasin ,
eventual Frăsina (cf. Frăsina, Bot, Chl; Piciorul Fr ăsinei,
Bac; Pârăiul Frăsinei și Valea Fr ăsinei, Bot)3. Frăsinel,
plur. -ei are înfățișare de diminutiv, dar nu însemneaz ă
‚frasin mic’, ci o «plant ă ierboasă ale cărei frunze sea-
mănă cu cele de frasin ( Dictamus fraxinella )» (DA).
Sunt, unele sigur, altele probabil, sinonime cu acestea:
Esna (Br), Iasenova (Tim) și Isnovățul (Dar), pentru care
145

cf. bulg. jasen ’frasin’, n. top. Croat Jesenovets , croat.,
sârb., Jasenova , ucr. Jasen , Jasenovets (Milk., s. V. Ja-
senü ).
TTR, I, 1, 429: Frăsulenii S., COM. Victoria [Ia ș]. I.
(~) 1. S., oc. Turiei : COND. II (1803), 345, COND.
(1816). II. (Frăsuleștii sau ~ sau Sorca ) a. Include c ăt.
Sorca : CAT (1820), 33, 189. III. (Frăsineștii sau ~) I.
NEC. III (1825), 130. IV. (Frăsineștii) CIUREA, D.M.
(cca. 1825), 81. V. (~) CAT. (1832), 69. 2. S., oc. Copou-
lui : COND. PR. (1833), 49r, COND. (1833), 89, P. ASA-
CHI, M (1833) 3.S., oc.Jijiei: TABLA (1834 B), 730. 4. S.,
oc. Copoului: TABLA (1834 c), 766. 5. S., oc. Brani ștei:
TABLA (1835), 198, CAT. (1838), 153, T ĂBLIȚI (1831),
100, LISTA (1843), 213, T ĂBLIȚI (1834), 177, STAT.
(1844), TABLA (1845), 10. VI. (Sorca și ~) b. Contopit cu
s. Sorca: CAT. (1845), 213. VII. (~) c. Înglobeaz ă s. Sor-
ca: POP. MOLD. (1846), 401. VIII. (Sorca și ~) d. Con-
topit cu s. Sorca: CAT (1851), 107. IX. (~) e. Separat de
s. Sorca:STAT (1854), 143. X. (Sorca și ~) f. Contopit cu
s. Sorca: LISTA (1857), 24. XI. (~) g. Separat de s. Sor-
ca: LUCR. STAT.(1859), 174, LISTE (1861), 1171. 6. S.,
com. Șendreni: INDICE (1865), 44. 7. S., com. Sorca:
FRUNZ. (1871). 8. S., com. Sculeni: LEGE (1871), 487,
INDICE (1873), 130, INDICE(1876), 74, IND. (1887),
147, NOM. (1889), LEGEA (1892), 4955, IND. (1896),
9897, IND. (1896), 188, MDG, LE-GEA (1904), 1191. 9.
S., com. Stânca-Sculeni: MO (1905), 1713. 10. S., com.
Sculeni: TABLOU (1908), 1040, IND. (1912), 89, DIC Ț.
STAT. (1913), 482, RUM. (1917), 645. h. Înglobeaz ă
prob. s. Sorca: DECRET, I (1925), 11026, cf. ÎMP: ADM.
(1926), 209. 11. i. S., com. Țigănași, pierde c ăt. Sorca,
devenit s.: DECRET (1929), 9243, CF. ind. (1930). 12.
S., com. Sculeni: TABLOU (1931), 7951, DEC. (1932),
146

6437, TABLOU (1939), 2348, TABLOU (1942), 2332,
ÎMP.ADM. (1943), 274. 13. S., com. Cârpi ți: ÎMP. ADM.
(1950), 281, ÎMP. ADM. (1952), 114, IND. (1954), ÎMP.
ADM. (1956), 121, IND. (1956). 14. S., com. Victoria:
ÎMP. ADM. (1965), 159, LEGEA (1968), 1592. – Și: Fra-
sulenii KARTA (1830 G), 240, NOM. (1889), Fransu-
lenii LEGEA (1871), 487, Frăgulenii ISPR, IA ȘI (1836),
354. Frăsăneștii CIUREA, d.m. (CCA. 1825), 81, Frăsi-
lenii RFO (1853), 67, Frăsuienii JRS (1969), 326, Fre-
sulenii FOS (1847), 77, Frosulenii FOS (1836), Trăsu-
lenii MO (1830), 667.
TTR, I, 1, 411: Fitioneștii fost s. pe r. Jijia, lâng ă s.
Stânca [Ia și]. 1. Moșie, ț. Iașilor: ARH. BUC. PL. IA Ș
(1794), 61, TABLOU (1812), 4. a. Siliște a moșiei Stân-
ca: MOM (1861), 27/108. – Și: Feteone știi ARH. BUC.
PL. Iaș (1794), 61, TABLOU (1812), 4.
Alte denumiri ale satului Fr ăsuleni: Frăsuienii, Fr ă-
suleștii, Fetione ști, Fitione ști, Frățienești.

Et.
Frăsuleni < frasin (Al. Obreja, Dic ț, 85: Numele s ău
derivă de la un Frățian (D.Ciurea– Evoluția așezări-
lor și a popula ției din Moldova,Anuar . Institutul de Is-
torie și Arheologie A.D.Xenopol, Ia și, 1971, p. 126);
Iordan, Top., 68, nota 2 : Ultimele trei – Frăsineanca
(Buz), Frăsineni (Vid) Frăsuleni (Iaș) – arată origi-
nea local ă (Frăsuleni poate nici nu apar ține aici, afa-
ră de cazul când ar exista o form ă fras, cum pare
probabil, judecând dup ă numele de familie Geor-
gescu Delafras .
În afara celor dou ă etimologii explicate mai sus,
una exprimat ă de Al. Obreja, ce îl citeaz ă pe D. Ciu-
rea, potrivit c ăruia ar fi un derivat al lui Frățian, și
una formulat ă de Iorgu Iordan, care consider ă că
147

„pare probabil ă” ca denumirea de Frăsuleni să ai-
bă la bază o formă fras, aducem în discu ție și alte-
le: un posibil derivat de la a frăsui și a unei porecle
Frăsulea (asemenea altora precum Căbulea, C ățu-
lea, Ulea, N ăsulea ș.a.) dată unei persoane f ără sta-
re, nelini ștită, care umbla f ără rost. De asemenea,
dacă avem în vedere c ă în zonă întâlnim toponime
cu aceast ă denumire, de ex. pârâul Frasin , a cărui
albie se afl ă la circa doi kilometri nord de satul Fr ă-
suleni unde î și are punctul de v ărsare în Prut, apoi
Frasinul , deal, cu o în ălțime de 150 m, la nordul sa-
tului Vân ători, comuna Popricani, situat la circa 7 km
de Frăsuleni, putem aprecia probabil ă și explicația
ca denumirea s ă aibă la bază o porecl ă Frasin dată
unei persoane a c ărei statur ă a impresionat pe cei
din jur (se întâlnesc, de pild ă, nume de persoane în
zona Moldovei ca Brad, Plop, Ghind ă, Cireș, Vișin +
suf. – escu ).
Din toate variantele de etimologie pentru Fră-
suleni prezentate mai sus, noi suntem de p ărere că
varianta propus ă de Iorgu Iordan este cea mai
aproape de realitate.

Et.
frasin < DLR, lat. fraxinus ; DA, 273: cunoa ște (ca
„cuvânt rar”) fasină „fruct al frasinului”; CD, Dic ț.,
102: lat. fraxinus , -um; DM, 316: lat. fraxinus ; CADE,
510: lat. fraxinus ; Densusianu, ILR, 20: frasin < lat.
fraxinum ; DEX, 397: lat. fraxinus ) + suf. – ean, -(l)eni
(pl.): (Pascu, S, 302-305: slav. – eaninǔ, -ianinǔ; 291
-293: – an < sl.- an; SMFC, II, 93: suf. – an < sl. – anǔ;
Iordan, Dif., 84: bg. – eaninǔ, -ianinǔ).

148

GAVRILOÁIA F , Ș
subst. (n. persoan ă)

Baltă în lunca Prutului, situat ă între satele Șendreni
și Frăsuleni , în prezent secat ă.

Et.
Gavriloaia < Gavril (Dor, 63: Gavriil < ebr. Gabri’ēl.
I. Gavril 1. -ă (C. Bog) + suf. – oaia, masc. – oi
(Pascu, S, 109-121: lat. -oneus , -onius ).

GÁRLA POTCOÁVA V
subst., subst. (n. topic)

Gârl ă pe Jijia Veche , denumit ă astfel datorit ă aspec-
tului ei, situat ă în partea de N-V a satului Victoria.

Răsp.
MDGR,III,558: Gârla Morii , pârâu(f.jud.Bac ău): pârâu
(f.jud.Suceava); Gârla Morilor , gârlă(f.jud.Putna–de 2 ori).
MDGR, V, fasc. I, 65: Potcoava , stație de cale ferat ă
(f.jud.Olt); c ătun (f.jud.Olt); deal (f.jud.Olt); balt ă (lângă
satul Probota, f.jud.Ia și); lac (f.jud.Tulcea); Potcoava Ma-
re, baltă (f.jud.Fălciu, de 2 ori); Potcoavele , lac (f.jud.
Ialomița).
Ionescu, Dicț., 136: Gârla Morii – de 4 ori.
Iordan, T, 68: Gârla Morii (Botoșani, Buhu și) și alți
determinan ți; 417: derivat < Gârla (Buzău) sau gârlă;
441, 453, 477: derivate.
SMO, 136: În Gârlă, fânaț.

Et.
gârlă (DA, t.II, partea I, 230: bulg. gărlo; CADE,
546: bg. gărlo; Șăineanu, D, 268: slav. grŭlo; Scri-
149

ban, D, 562: v.sl. bg. grŭlo, „gât, gur ă, gură de râu”;
DM, 338: bg. gărlo; DEX, 415: din bg. gărlo).
potcoavă (CADE, 984: sl. podkova ; Șăineanu, D,
500: sl. podŭkovŭ; Scriban, D, 1026: vsl. podŭkovŭ,
d. podŭ, dedesubt, și kovati , a fabrica; bg. sârb. ceh.
Podkova , ung. patkó ; DM, 647: bg, sb: podkova ;
DEX, 831: din bg. podkova , scr. potkova ).

GÁRLA TÉVIA V
subst., subst. (n. topic)

Nume dat de localnici din apelativul ștevie , un fel de
măcriș, o plant ă poligonacee ce cre ștea din abunden ță
pe malurile apei.
Canal natural, între Prut și Jijia Veche, format prin
eroziune, care se umplea cu ap ă în timpul rev ărsărilor
Prutului și ale Jijiei. În prezent, face parte din Rezervația
Tevia-Vișina, rezerva ție de interes științific regional, cu o
suprafață de 6,89 hectare, localizat ă în lunca râului Prut,
pe teritoriul comunelor Victoria și Popricani. Rezerva ția
este loc de cuib ărit, de odihn ă sau hrănire pentru nume-
roase specii de p ăsări acvatice, limicole și de stuf. Cele
mai multe dintre aceste p ăsări sunt men ționate în listele
speciilor protejate și strict protejate. Acvatoriul Tevia re-
prezintă un biotip unic, în m ăsură să asigure reproduce-
rea și conservarea unor pe ști autohtoni, redu și numeric
în apele naturale. Caracteristica acestui biotop este pre-
zența linului – Tinca tinca , pește autohton deosebit de
valoros, c ăutat și ca material de populare pentru cres-
cătorii piscicole.

Răsp.
Iordan, N, 48: Gârla (Br, Bz, Tel, TM ăg, VM), Gârla
lui Bran (Tel), Gârla Mare (Giu, M ăc, VM), Gârla Mic ă
150

(Ple), Gârla Morii (Bac, Suc), Gârla Morilor (Pu), Gârla
Remnicelor (Bot), Gârla Săpată (Bot), Gârla Vl ădicăi
(Huși), Gărlele (Bac, Pu), Gârliște (Reș), Gârlița (AICI,
Dolj, Tsev), Gârloaca (Ple), Gârluța (Ial), Gura Gârliței
(Br), cu derivatele, ar ătând originea local ă a oamenilor,
Gârlași (Bz) și Gârleni (Buh, Tel). Gârleasca (Măic), și
Gârlești (Dolj, M ăic) au mai degrab ă senifica ție antro-
ponimică, iar Gârlici (ul) (Hârș, Prh), care formal este un
diminutiv al lui gârlă, denume ște diverse obiecte asem ă-
nătoare, ca aspect, cu albia unei gârle. În schimb, pe
gârliță îl găsim în DA trecut printre un diminutivele pro-
priu-zise, al ături de gârloacă, deși acesta face impresia
unui augmentativ. De altfel, gârlă însuși are sensuri mai
mult ori mai pu țin deosebite unul de altul:’bra ț al unui râu
sau fluviu; crac de râu care e condus la moar ă; apă cur-
gătoare, vale, pârâu, (uneori) râu’ ( DA); ’canal (viroag ă)
mai mare, prin care se scurge apa și peste care se trece
greu cu piciorul; vâna de ap ă care se scurge printr-un
canal; ap ă curgătoare, ce cu greu se trece cu piciorul;
canalul de scurgere al apei curg ătoare; albia minor ă a
pârăului’ (Por., p. 34, 42, 46). Gârliște îi este cunoscut
numai lui Por., care-l define ște astfel (p. 41): ’locul unde
un râu se pierde în gârli șoare mici și se împr ăștie în
luncă’ (așa dar, colectiv).

Et.
gârlă (v. Gârla Potcoava ).
tevia < ștevie , (Scriban, D, 1288: vsl. štaviĭe, štavŭ,
măcriș; štabelĭ, un fel de m ăcriș; bg. štavelĭ. Cp. cu
steblă; DEX, 1061: sl. štavije , bg. štavel , scr. Štavli-
je; DLRM, 838: bg. štavel , sb. štavelj ).

151

GÁRLA VÍ ȘINA V
subst., subst. (n. topic)

Baltă alimentat ă cu apă din revărsările Prutului și
Jijiei Vechi, situat ă la graniță cu teritoriul comunei Popri-
cani. Face parte din Rezervația natural ă Tevia–Vi șina.

Et.
gârlă (v. Gârla Potcoava ).
vișina < vișin < vișină (CADE, 1428: sl. višnja ; Șăi-
neanu, D, 599: bulg. visni; Scriban, D, 1410: sârb.
bg. rut. višnja , d. turc. [d. pers.] vișne, vișină; DM,
933: v. sl. višnja ; DEX, 1165: din sl. višnja ).

GÚRA HRÚBEI S t, V
subst., subst. (n. topic)

Denumirea marcheaz ă capătul drumului dinspre
satul Victoria spre un al doilea drum c ătre poarta dinspre
răsărit a castelului Roznovanu, drum care urc ă pe lângă
pădurea și satul Stânca spre locul unde a fost curtea
castelului, trecând prin fa ța hanului.

Răsp.
Iordan, T, 71: Gura + determinan ți; 72: „locurile nu-
mite astfel sunt a șezări omene ști, situate la confluen ța
apei curg ătoare respective, eventual la cap ătul ei, în
ipostaza, foarte rar ă de altminteri, c ă înceteaz ă de la
sine, fără să se verse în alta”; 408: derivate ( Guroni );
453: derivat.
Petrovici, S, 213: Gura + determinan ți; 229: id; 279:
Gura Râului .
SMO, 145: Gura + determinan ți; 98,121,136,166, id.
152

Emil Petrovici (DR, X, partea II, 1943, 340, nota 5):
„În toată țara sunt vreo șaptezeci de nume de sate ase-
mănătoare”.
E. Petrovici, S, 213: Gura + determinan ți; 98, 121,
136, 166 id.
LR,XX,1971,2,166:v.s. imaș „izlaz, pășune” în l. ucr.
Porucic, Lex, 32: Gură „sfârșitul văii”.

Et.
gură (DA, t.II, partea I, 329: lat. gula, -am; CADE,
504: lat. gula; Șăineanu, D, 285-286: lat. gula; Scri-
ban, D, 581: lat. gŭla; DM, 350: lat. gula, „gâtlej,
gât”; DEX, 439: lat. gula „gâtlej, gât”).
hrubă (DA, t.II, partea I, 415: ung. hruba , hurba ;
CADE, 589: rut. hruba ; Șăineanu, D, 298: ung. hu-
ruba; Scriban,D, 606: rut. hrúba (gruba) „sob ă”. DM,
366: ucr. hruba ; Tamás, Etym.Wört., 450: ung. hu-
ruba; DEX, 465: din ucr. hruba ).

GÚRA VÁII I c
subst., subst.

Vale mică situată în partea de vest, spre c ătunul
Icușeni Deal.

Et.
gura (v. Gura Hrubei ).
vale (CADE, 1399: lat. vallem ; Șăineanu, D, 685:
lat. vallem ; Scriban, D, 1389: lat. vallis ; DM, 916: lat.
vallis ).

HÁNUL ROZNOVÁNULUI St
subst., subst.
153

Fost sat pe teritoriul comunei Victoria , în partea de
est a satului Stânca .

Atest .
TTR, I,1,516: Hanul Roznovanului , fost s., prob. lân-
gă s. Stânca [Ia ș]. I. (Hanul de Sus sau ~) 1. S., com.
Stânca: FRUNZ. (1871). II. (~) INDICE (1873), 130. 2.
S., com. Sculeni: INDICE (1876), 74. – Și: Hanul Ros-
novanului INDICE (1873), 130.

Et.
han (CADE, 571-572: tc.; Șăineanu, D, 289: tc.
han; DM, 354: tc. han).
Roznovanului < Roznov + suf. – an (Pascu, S, 302-
305: slav. – eaninŭ, -ianinŭ; 291-293: – an < sl. – an;
SMFC, II, 93: suf. – an < sl. -an ŭ; Iordan, Dif., 84: bg.
-eaninŭ, -ianinŭ).

HÁNUL VÉCHI St
subst., adj.

Clădire situat ă la marginea satului Stânca , unde a
existat hanul boieresc. Ast ăzi, acest spa țiu are alt ă des-
tinație (cândva, aici, a func ționat și un centru de achizi ție
a laptelui).

Et.
han (CADE, 571-572: tc.; Șăineanu, D, 289: tc.
han; Scriban, D, 588: turc. han, ngr. háni, alb. bg.
sârb. rut. han; DM, 354: tc. han).
vechi (CADE, 1407: lat. vulg. vĕclus = clas. vĕtŭlus;
Șăineanu, D, 691: lat. vetulus ; Scriban, D, lat. pop.
154

vĕclus, din *vetlus , vetulus ; DM, 922: lat. veclus (=
vetulus ); Densusianu, ILR, 17: lat. vĕtulus ).

HÂRTÓPUL GHÍNDEI St
subst., subst.

Vale râpoasă, situată la sud de Dealul Stânca , la
hotar cu teritoriul comunei Popricani, în apropierea c ăre-
ia crește un pâlc de stejari.

Et.
hârtop (DM, 363: var. (pop) vârtóp ; slav (v. sl. vrŭtŭ-
pŭ); DEX, 448: var. (pop) vârtóp ; din slav vrŭtŭpŭ).
ghindă (Scriban,D, 554: vrom. ghinde , d. lat. glans ,
glandis ; it. ghianda , vfr. glande , nfr. gland , sp.
land[r]e , pg. lande ; DM, 335: lat. glans , -ndis ; DEX,
422: lat. glans , -ndis ).

HEREÉSCA Ș
subst.

Teren arabil situat la V de satul Șendreni, pe partea
stângă a vechiului curs al Pârîului Frasin , la nord de Tar-
laua Șleahul .

Et.
Hereasca < Herea (Pătruț, OR, 37: Herba nb și Her-
bea nb sunt derivate fa ță de Her nb, Heru nb, Hera
pren, Here , Herea pren (cf. der. Herăști [cu e>ă, du-
pă r]…; DARH, 138: herâie , taxă fixată de domn
pentru reluarea unui proces, în scopul de a garanta
stabilirea lucrului judecat [var. herie ]; nume de fa-
milie, feminin, derivat de la Herescu , răspândit în
155

toată România) + suf. – esc, -ească (v. Curtea Boie-
rească).

HRÚBA S t
subst.

1. Drum ce pornea de la una dintre por țile castelului
Roznovanu spre apa Jijiei și asigura leg ătura cu satul
Victoria.
2. Beciuri s ăpate în Dealul Stânca , cu porți din fier și
lacăte pentru a împiedica accesul „curio șilor”. Bătrânii
satului spun c ă era, totodat ă, și un sistem de comuni-
care de la castel cu ie șire spre codrii din apropiere, prin
care treceau ap ărătorii curții boiere ști și le cădeau în
spate inamicilor, izbind în du șmani. Acestea s-au surpat
în timpul celui de-al doilea r ăzboi mondial.

Răsp.
MDGR, III, fasc. I, 748: Hrubă, deal (f. jud. Tecuci).

Et.
hrubă (v. Gura Hrubei).

HÚCI V , Sc
subst.

Tarla situat ă la N-E de satul Victoria , spre Sculeni .

Răsp.
MDGR,III,748: Huci, deal (f.jud.Dorohoi); Huciul , trup
de moșie, pădure (f.jud.Neam țu); pădure (f.jud. Dorohoi).
Iordan, T, 87: Huci (f.jud.Cluj); Huci (f.jud. Dorohoi);
Huciul (f.jud.Dorohoi); Huci(ul) (P. Neam ț, Roman, S ă-
veni); Dealul Huciului (f.rn.P. Neam ț); Huceagul (f. jud.
156

Bacău);Higiul (f.rn.Strehaia); Higiul-Dr ăgănești,Higiul-Tr ă-
gești și Higiul-Ursoaia (f.rn.Strehaia) „toate aceste deri-
vate sau variante ale lui Huci (p ădure cu copaci mul ți și
mici)”.
Drăganu, Rom., 399: Huci (în N. Tisei).
Graur, N, 56: Huciu .
SMO, 136: ucr. rušča.

Et.
huci (DA, t.II, partea I, 416: rut. hušča (desime),
huščak „tufiș”; TDRG, II, 742: huceag , et. nec.;
CADE, 589: f. et.; Șăineanu, D, 298: et. nec.; Scri-
ban, D, 606: „rud ă cu rut. húšča”; DM, 366: ucr. huš-
ča ”desiș”).

HULPĂRIE Ș
subst.

Loc îngust de trecere spre fostul ima ș al satului
Șendreni, situat în partea de N, în care multe vulpi și-au
făcut vizuini.

Răsp.
Iordan, Top., 339: Hulpăria (Bot), Hulpi (Ald), Hul-
poiul (Hrl) < vulpe : varianta (popular ă și dialectal ă) hulpe
este răspândită prin Moldova; 421: Dealul Vulpăriei (Nț),
Hulpăria (Bot). Cf. Hulpari (Rd).

Et.
hulpărie < vulpe (v inițial > h; CADE, 1449: lat. vul-
pes; Șăineanu, D, 704: lat. vulpes ; Scriban, D,
1423: lat. vŭlpes; DM, 943, lat. vulpes ) + suf. – ărie
(v. Bulgărie).

157

IÁNȚUL S c
subst.

Baltă formată prin rev ărsarea Prutului, lâng ă satul
Sculeni , în prezent locul fiind redat circuitului agricol.
Et.
Ianț < n. pers. germ. Janz.

ICUȘÉNI I c
subst. (n. topic)

Sat situat pe ambele maluri ale Jijiei Vechi , aparți-
nător comunei Victoria.

Atestări
Stoicescu, Rep. , p. 493: Satul, ce apar ține comunei
Victoria, este a șezat pe terasele neinundabile din șesul
râului Jijia. Este o veche a șezare atestat ă documentar
din sec. al XV-lea (1453), al c ărei nume provine de la un
Ecușan – Iacu ș. S-a mai numit și Icușani. La 1 mai 1453,
Alexandru-voievod înt ărește satul Icu șăni, în urma jude-
cății proprietarilor cu m ătușa lor, Icu șoaia.
Gh. Ghib ănescu , Isp.: 22 mai 1476. Ia și. Ștefan cel
Mare întărește vânzarea ce Șteful, nepotul lui Iaco ș, vis-
tiernicul, o face c ătre Mușat, dvornicul, în satul Popri-
canii pe Jijia cu pre ț de 100 zlo ți tătărăști.
TTR, I,1,584: Icușenii s.,com. Victoria [Ia ș]. I. S., oc.
Copoului: PER. (1772), 200, COND, II (1803), 254,
COND. (1816), CAT. (1820), 84, CAT. (1832), 297,
COND. PR. (1833), 50, COND. (1833), 66, P. ASACHI,
M. (1833). 2. S., oc. Brani ștei: TABLA (1834 B), 731, TA-
BLA (1834 C), 767, TABLA (1835), 198, CAT. (1838),
113, TĂBLIȚI (1841), 100, LISTA (1843), 212, T ĂBLIȚI.
(1844), 177, STAT. (1844), 122, TABLA (1845), 10,
158

CAT. (1845), 213, POP. MOLD. (1846), 400, CAT.
(1851), 87, STAT. (1854), 143, LISTA (1857), 24, BOF
(1858), 65, LUCR. STAT. (1859), 174, LISTE (1861),
1171. 3. S., com. Lucenii Sturzoaiei. INDICE (1865), 44.
4. S., com. Icu șeni: FRUNZ. (1871). 5. S., com. Stânca:
LEGE (1871), 487, INDICE (1873), 130. 6. S., com. Me-
deleni: INDICE (1876), 74. 7. S., com. Stânca: IND.
(1887), 147, LEGEA (1892), 4955, MDG, IND. (1896),
9897, IND. (1896), 189, LEGEA (1904), 1191. 8. S.,
com. Stânca-Sculeni: MO (1905), 1713. 9. S., com.
Sculeni: TABLOU (1908), 1040, IND. (1912), 89, DIC Ț.
STAT.(1913), 482, RUM. (1917), 645. 10. S., com. Stân-
ca:DECRET, I (1925), 11026, ÎMP.ADM.(1926), 209. 11.
S., com. Țigănași: DECRET (1929), 9243, MO (1930),
667, IND. (1930). 12. S., com. Sculeni: TABLOU (1931),
7951, DEC. (1932), 6437, TABLOU (1939), 2348, TA-
BLOU (1942), 2332, ÎMP. ADM. (1943), 274. 13. S. com.
Cârpiți: ÎMP. ADM. (1950), 28, ÎMP. ADM. (1952), 114,
IND. (1954), ÎMP. ADM. (1956), 121, IND. (1956). 14. s.,
COM. Victoria: DECRET, II (1964), 220, ÎMP. ADM.
(1965), 159. LEGEA, LEGEA (1968), 1592. – Și: Ecșenii
TABLOU (1812), 10, Icșănii CAT. (1845), 25, Icusenii
BFO (1846), 41/216, INDICE (1873), 130, RUM. (1917),
645, TABLOU(1939), 2348, TABLOU (1942), 2332, ÎMP.
ADM. (1943), 274, Iocșăștii TABLA (1845), 10, Iocșenii
TĂBLIȚI (1841), 100, FOS (1841), 79, BFO (1842), 60,
POP. MOLD.(1846), 400,BFO(1849), 167, Iocușănii TĂ-
BLIȚI (1844), 177, BFO (1849), 171, Ionoșănii LISTA
(1843), 212, Ionușănii BFO (1858), 65, Iucșanii PER.
(1772), 200, PLATON, I. Ț. (1843), 39, Iucșenii COND. II
(1803), 3354, CAT. (1820), 84, CIUBOTARU-ISTRATI
(1830), 584, KARTA (1830 G), 240, TABLA (1834 C),
767, Iucușenii CAT. (1820), 84, CAT. (1832), 297, CAT.
159

(1845), 213, Luc-șenii COND. PR. (1833), 50, COND.
(1833), 66, P. ASACHI, M. (1833), Nicșenii TABLA
(1834) B), 731, Okscheny BAWR (1774), Săcșănii
BULAT, D.V. (1808), 173.

Et.
Icușeni < Iacuș, Icuș, Iacoș + suf. – ean (pl.) (Pascu,
S, 302-305: slav. – eaninŭ, -ianinŭ; 291-293: – an < sl.
–an; SIMFC, II, 93: suf. – an < sl. – anŭ; Iordan, Dif,
84: bulg. – eaninŭ, -ianinŭ).

ICUȘÉNI DEÁL I c
subst., subst. (n. topic)

Cătun, cu 36 de case, ce apar ține de satul Icu șeni.

Et.
Icușeni (v. Icușeni).
deal (v. Coasta Delenilor ).

IONĂȘÉNI V
subst. (n. topic)

Denumire a unui fost sat pe malul Jijiei, în comuna
Victoria , astăzi dispărut.

Atestări
Fost sat în comuna Victoria, men ționat la 1609, cu
ocazia vânz ării unor p ărți din sat, având și privilegiu de
la Ion Despot Vod ă (DIR, XVII, II, p. 260, 323).

Et.
Ionășeni: < Ion (DOC, 289; 277-288: „la baza lui st ă
vechiul nume ebraic Johanán , care, dup ă formație,
160

este un nume teofonic, compus din Jahve [forma
scurtă, Jo] + hanan ’a avea mil ă’ […] a dat forma
greceasc ă Іωαννης și cea latin ă, Iohánnes .”) + suf. –
eni (v. Frăsuleni ). Derivat din Ion, numele cel mai
frecvent la români, prezent în limbile ebraic ă, latină
și greacă.

IMÁȘ Ș
subst.

Fost izlaz comunal, situat într-un cot al Prutului, la N
de satul Șendreni, loc care, în prezent, este împ ădurit.

Răsp.
SMO, 77: imaș; imaș < ung. nyomás „urmă”, „căl-
cătură” (N. și E. Trans. și Mold.).

Et.
imaș (DA, t.II, partea I, 470: magh. nyomás ; CADE,
603: ung. nyomás ; Șăineanu, D, 305: ung. nyomás ;
Scriban, D, 601: ung. nyomás ; DM, 375: ung. nyo-
más).

IZLÁZ F
subst.

Loc de p ășunat, apar ținând mo șiei boierului Tacu,
situat la N de Frăsuleni și la S de albia pârâului Frasin .

Et.
izlaz (Șăineanu,D, 343: sl. izlazu ; Scriban, D, 667:
vsl. sârb. izlaz, ieșire, d. izlaziti , a ieși, adică „la
păscut”; DEX, 511: din bg. izlaz; DM, 398: bg. izlaz).

161

IZVÓRUL LUI PÍCIU St
subst., art. hot., subst. (porecl ă)

Izvor în apropierea locuin ței unui anume Nem țanu,
care, pentru statura sa joas ă, a primit porecla de Piciu .

Răsp.
MDGR, IV, 79-83: Izvoarele – de 27 ori.

Et.
izvor (DA, t. II, partea I, 936: paleosl. izvoru (bulg.
sârb. Izvor ); CADE, 630: v.sl.; Șăineanu, D, 346-
347: slav. izvoru ; Scriban,D, 668: v.sl. iz – voru „fân-
tână”; DM, 399: v.sl. izvoru ).
lui (Cotul lui Chiriac ).
Piciu < pici, porecl ă primită datorită staturii sale
scunde (Scriban, D, 976: cp. cu pițigoĭ, cu pitic, și cu
turc. pič, bastard, animal sau plant ă incomplet ă,
vlăstar adventiv creescut lâng ă trunchi; DM, 613:
comp. bulg. pič „bastard”; DEX, 788: din tc. piç).

ÎN CÓTUL LUI ZBÁN Ț Sc
prep., subst., art., subst.

Cot al Prutului, ale c ărui maluri sunt acoperite cu
boscheți și lăstăriș.

Et.
în (CADE, 639-640: lat. in; Șăineanu, D, 312: lat. in;
Scriban, D, 676: lat. in; DM, 405-406: lat. in).
cot (v. Cotul Boilor ).
lui (v. Balta lui Minciun ă).
Zbanț (de la o porecl ă, provenit ă de la verbul a [se]
zbânțui).

162

ÎN HOTÁR Ic, St, Ș, V, Sc, F
prep., subst.

1. Granița cu teritoriul Republicii Moldova.
2. Locul în care se separ ă o proprietate de alta.

Răsp.
MDGR, III, fasc, I, 744. Hotarul , comună (f. jud. Ro-
manați); sat (f.jud.Rm.S ărat); deal (f.jud.Prahova); munte
(f. jud. Rm. S ărat); movil ă (f. jud. Romana ți); pârâu (f.
jud. Tecuci; f. jud. Suceava); canal (f. jud. Putna).
Iordan,T,73. Hotarele + determinan ți; 408: derivate.
SMO, 77: „ Hotar : hotar < ung. határ „graniță; terito-
riul unui sat” (toat ă țara).

Et.
în (v. În Cotul lui Zban ț).
hotar (DA, t, II, partea I, 409: ung. hotár .; CADE,
589: ung. hotár ; Scriban, D, 605: ung. hotár ; DM,
365: ung. hotár ; DOR, 298: hotar „subst. 1.– u.s., to-
ponim originar; hotăr/asa, -oaia, -oasa ss., din mari-
tale,<antroponimul * hotar b”;DEX,465: magh. határ ).

ÎN HRÚB Ă St
prep., subst
Drum ce urc ă de la Jijia Veche spre satul Stânca .

Et.
în (v. În Cotul lui Zban ț).
hrubă (DA, t.II, partea I, 415: ung. huruba , hurba ;
CADE, 589: rut. hruba ; Șăineanu, D, 298: ung.
huruba ; Scriban, D, 606: rut. hrúba (gruba ) „sobă”;
DM, 366: ucr. hruba ; DEX, 465: ucr. hruba ).

163

ÎN PĂDÚRE Ș
prep., subst.

Pădure mic ă în hotar cu teritoriul comunei Probota.

Et.
în (v. În Cotul lui Zban ț).
pădure (CADE, 885, lat. vulg. padūlem = clas. palū-
dem „baltă”; Șăineanu, D, 453: lat. vulg. padulem ,
metateză din paludem ; Scriban, D, 947: lat. padu-
lem; DM, 593: lat. padulem ; CD, 196: lat. padulem
(lat. clas. palus , -udem ).

ÎN PODÁRI S c
prep., subst.

Teren arabil situat la S-E de satul Sculeni.

Et.
în (v. În Cotul lui Zban ț).
podar < pod (CADE, 963: v.sl; Șăineanu, D, 491:
slav. podŭ; Scriban, D, 1004: vsl. podŭ; DM, 635:
v.sl. podŭ) + suf. – ar (Pascu, S, 180-189: – ar < lat. –
arius ; SMFC, I, 77: – ar < lat. – arius ).

ÎN POIÁN Ă S t, F
prep., subst.

Rari ști în pădurile de pe Dealul Stânca și din Lunca
Prutului .

Răsp.
MDGR, IV, fasc.I, 88: Dealul Poenii , localitate (f. jud.
Putna); V, 25-31: Poiana , com., sat (f. jud. Dolj); com. (f.
jud.Ialomi ța); com.(f.jud.Olt); com.(f.jud.Prahova); com.(f.
164

jud.Putna);com.(f.jud.Tecuci); sat (f.jud.Arge ș); sat (f.jud.
Bacău, de 2 ori); sat (f.jud.Boto șani, de 3 ori); c ătun (f.
jud.Buzău); sat (f.jud.Dolj); sat (f.jud. Dorohoi – de 2 ori);
cătun (f.jud.Gorj, de 2 ori); sat (f.jud.Ialomi ța); sat (f.jud.
Mehedin ți);sat (f.jud.Neam țu, de 2 ori); sat (f.jud.Olt); sat
(f.jud.Prahova, de 2 ori); sat (f.jud.Tutova); sat (f.jud. Va-
slui); sta ție CFR (f.jud.Prahova); f. sat (f.jud. Suceava);
mănăstire (f. jud. Prahova); parohie (f. jud. Putna); deal
(f. jud. Boto șani); loc (f. jud. Ialomi ța); moșie (f. jud.
Bacău); moșie (f. jud. Dolj); p ădure (f. jud. Bac ău);
pădure (f. jud. Olt); pârâu (f. jud. Boto șani), pârâu (.f jud.
Prahova); pârâu (f. jud. Tecuci); șes (.f jud. Dolj).
Grigorovitza, Dicț., 166: Poiana , sat (com. R ăuseni
– f. distr. Suceava).
Suciu, Dicț., II, 50-51: Poiana , localit. (Cri șana, 151
=; Maramure ș); cătun (Cluj); localit. (Turda – Cluj, 1291);
localit. (f. r. Or ăștie – Hunedoara); c ătun (Crișana); loca-
lit. (Banat, 1489); – de 22 ori.
Arbore, Dic ț. 166: Poiana , sat (f. jud. Soroca, Orhei,
Hotin); vale și pârâu (f. jud. Hotin); vale (f. jud. B ălți).
Iordan, T, 23: Poiana ; 42: Poiana și Poienile , singu-
re sau cu determinative; 381: Poienii +determinative; 415:
derivate, < Poiana , Poieni „foarte r ăspândite pretutin-
deni”; 457: derivate diminutivale cu determinan ți (Poeni-
ța, nota 6: Poenița – foarte r ăspândite; Poienițele de Jos
etc.). 542: Poiene (le), Poieni (le) (generale).
Petrovici, S, 148: Poiana ; 225: Poiana (nume de
sat); 294: Poiana ; 295: Poiana .
Drăganu, Rom., 288: Poiana (Poyan – 1511, Hune-
doara).
Graur, N, 50: Poiana ; 70: Poiana .
165

SMO, 91: Poiana (de 22 ori în satele Cinci ș și Valea
Ploștii); 119: Poiana ; 125: Poiana , (arătură) < sl. poljana
„câmp”; 175: Poiana (fânaț; de 3 ori).
Eremia, N, 65: Poiana ; 68: Poiana < poiană „loc fără
copaci într-o p ădure, acoperit cu iarb ă”. 131: Poiana .
AUT, V, 1967, 16: Poiana , comună lângă Sibiu.
Phil., II, 83: Poiană, fânaț în pădure, teren în pant ă
lină”.
ALR(MN) – 310: Poiana (deal).

Et.
în (v. În Cotul lui Zban ț).
poiană (CADE, 966: v.sl. poljana ; Șăineanu, D,
492: sl. polĭana; Scriban,D, 1008: v. sl. polĭana; DM,
636: v. sl. poljana ; Densusianu, ILR, I, 172: v. bulg.
poljana ).

ÎNTRE SÁLCII F
prep., subst.
Loc cu s ălcii pe malul Prutului , în dreptul satului
Frăsuleni .

Răsp.
Iordan, T, 153: Între ~ (de 16 ori).
SMO, 213: Între ~ (de 23 ori).

Et.
între (CADE, 667: lat. inter; Scriban, D, 702: lat.
inter; DM, 428: lat. inter).
salcie (CADE, 1096: lat. salicem ; Șăineanu, D, 561:
lat. salicem ; Scriban, D, 1149: salix, sálicis ; DM,
733: lat. salix, -icis).

166

JÍJIA V, L, Ic
subst. (n. topic)

Râul ce str ăbate teritoriul comunei pe direc ția N-V la
S-E. Cursul apei este aproximativ paralel cu cel al Pru-
tului, intr ă pe teritoriul comunei la N-NV, din comuna Po-
pricani, la circa 1000 metri amonte de Podul lui Klein , de
pe DJ 249, str ăbate teritoriul comunei și iese, la S-SE,
pe teritoriul satului Cotu lui Ivan, din comuna Gol ăești.
Izvoarele sunt în afara jude țului Iași (versantul estic al
masivului Bour , din ținutul Boto șanilor) și este principalul
afluent pe dreapta al râului Prut. Are o lungime total ă de
282,6 km. În acest sector prime ște pe dreapta ca afluen ți
Miletinul cu Jijioara. Pe stânga prime ște câteva pâraie
mai mici cum sunt: Puturosul, Valea Pop și Frasinul, iar
mai la sud, pe dreapta, râul Bahlui, ce se vars ă în Jijia,
lângă satul Chipere ști. Mai spre sud de aceast ă locali-
tate, singurii afluen ți pe dreapta sunt pâraiele T ătarca,
Comarna, Cozia, Bohotin și Moșna. Este o ap ă amintită
în documente din anul 1400, al c ărei nume pseudoslav
derivă din Dzijia cu r ădăcina în adjectivul „zvezaia – ze-
zîia” ce are în țelesul de „r ăcoros” – „rece” (G. Iv ănescu –
1969).
Alimentarea Jijiei apar ține tipului pluvional, cu un
procent al scurgerilor medii lunare și sezoniere ce atinge
maxima prim ăvara (55,2 la sut ă). Lunile de var ă dețin
19,0 la sut ă din scurgere, iar minima are loc toamna, cu
7,9 la sut ă. Debitul maxim specific al Jijiei la punctul hi-
drometric Victoria atinge 113 l/s/km2. Debitul minim spe-
cific la Victoria, în condi țiile de var ă și de toamn ă – iarna
scade, oscilând între 0,016 m3/s și 0,021 m3/s, în raport
cu condițiile de vreme. Turbicitatea medie la punctul Vic-
toria este de 2600 g/m3, iar mineralizarea variaz ă în ra-
167

port cu anotimpurile și este în medie de 1879 mg/. la
postul Victoria.

Et.
Jijia (Rosetti, ILR, 329: „Toponime slave: unele
din aceste nume au putut fi date de români, întrucât
ele exist ă și în române ște: Jijia [reg. Sucevei, rn.
Botoșani, jumătatea de nord a reg. Ia și]: v.sl. žiža,
žižda , bg. žižila ”; Obreja, Dic ț., 132: „râu, cu izvoa-
rele în afara jude țului Iași (versantul estic al masi-
vului Bour, din ținutul Boto șanilor), principal afluent
pe dreapta al râului Prut. Are o lungime total ă de
282,6 km. În acest sector prime ște pe dreapta ca
afluenți Miletinul cu Jijioara… Mai spre sud, afluen ții
sunt pâraiele: Cozia, Bohotin și Moșna. Este o ap ă
amintită în documente din anul 1400, al c ărui nume
pseudoslav deriv ă din Dzijia, cu rădăcina în adjec-
tivul zvezaia = zezîia ce are sensul de „r ăcoros, re-
ce” [Gh. Iv ănescu-1969]”).

JÍJIA NÓU Ă V , L, Ic
subst., adj.

Cursul nou al Jijiei, rezultat în urma lucr ărilor de sis-
tematizare și îndiguire din zon ă.

Et.
Jijia (v. Jijia)
nouă (CADE, 845: lat. novus ; Scriban, D, 877: lat.
nŏvus; DM, 547: lat. novus ).

JÍJIA VÉCHE V , L, Ic
subst., adj.
168

Cursul vechi al Jijiei, din albia sa natural ă, intră pe
raza comunei Victoria dup ă ce traverseaz ă teritoriul co-
munei Popricani, prin șesul satului Cotu Morii , la N-NV,
în apropierea sta ției de pompare SPP 2, în dreptul caba-
nei AJVPS Ia și (cu iazuri în suprafa ță de circa 30 de
hectare, lacuri din vecin ătatea Rezervației naturale Tevia
-Vișina), traverseaz ă localitățile Victoria, Luceni, Icu șeni
și, în partea de S, intr ă pe teritoriul satului Cotu lui Ivan,
din comuna Gol ăești. În prezent, se alimenteaz ă din iz-
voare proprii. Pe teritoriul comunei Victoria, Jijia Veche
formează numeroase meandre mari, pe terenul c ărora
localnicii și-au amenajat gr ădini de zarzavat și legume,
plante iubitoare de ap ă, care poate fi g ăsită din abun-
dență în apropiere.

Et.
Jijia (v. Jijia).
vechi (CADE, 1407: lat. vulg. vĕclus = clas. vĕtŭlus;
Șăineanu, D, 691: lat. vetulus ; Scriban, D, 453: lat.
pop. vĕclus, din *vetlus , vetulus ; DM, 922: lat. ve-
clus (=vetulus ).

LA ANDRÓNIC V
prep., subst. (n. pers.)

Tarla situată în partea S a Lanului lui Cre țu, pe
malul Jijiei Vechi , la N-E de satul Victoria.

Et.
la (v. Borta la Co șeri).
Andronic (DOR, 11, Andronic < gr. Άνδρόνικος „vic-
torios” < ανδήρ + νική; I. 1. Andronic , – [Bc; CL];
169

DOC, 36-37: „Nume de persoan ă, frecvent în Grecia
antică, Άνδρόνικος , care reprezint ă, din punct de
vedere formal și semantic, un cuvânt compus… din
ανερ, ανδρος «bărbat» + νικη «victorie», deci «b ăr-
bat victorios»).

LA APÉTREI Sc, V
prep., subst. (n. pers)

Tarla situată între satele Victoria și Sculeni , la N-E
de satul Victoria .

Et.
la (v. Borta la Co șeri).
Apetrei < a- (DA, t.I, partea I, 86-88: lat. ille, illa ;
CADE, 28: lat. ĭllum, ĭllam; Șăineanu, D, 14: lat.
illum, illam ; Scriban, D, 57: a > lat. ĭlla; DM, 1: lat.
illum, illam ) + Petru (DOR, 132: Petru apostolul <
lat. Petrus , gr. Πέτρος , nume create spre a traduce
pe ebraicul Kepha „stâncă, piatră”, nefolosite ante-
rior ca nume de persoan ă. C. Petre , voc. 1. – frecv.
Act.; – a (Dm; Ștef.).

LA BÁCIU F
prep., subst.

Loc, la intrarea în satul Frăsuleni , ales de familia
săteanului Baciu de a- și construi o locuin ță, căreia, între
timp, i s-au mai ad ăugat altele.

Et.
la (v. Borta la Co șeri).
Baciu < baci (DA, t.I, partea I, 409: et. nec.; TDRG,
I, 138-139: et. nec.; CADE, 110: f. et.; Șăineanu, D,
170

48: „origine necunoscut ă”; Scriban, D, 144: „rud ă cu
badea și bădia, care se reduc la vsl. bratŭ «frate»”;
DM, 62: f. et.; DOR, 185: Baciu , subst. „termen co-
mun popoarelor din S-E european în sensul de «c ă-
petenie de p ăstori» și «nene», frate mai mare”. 1.
Baciul (C.Ștef; Ștef; – boier 1521) – 29 (P Gov fo 16).

LA BAMBÓI I c
prep., subst. (n. persoan ă)

Teren arabil situat în partea de sud a c ătunului Icu-
șeni Deal.

Et.
la (v. Borta la Co șeri).
Bamboi < baboi (variantă a termenului baboi , o spe-
cie de pe ște: Scriban, 143: babóĭ m., pl. tot a șa [d.
babă; bg. baboi și baban . Cp. cu bubuĭoc, biban ,
ghiban , ghiborț, ghigorț]. Ghibor ț.–dim. Baboĭaș–
Ceata lui Baboi [Isp.], ceata unor r ăi, după numele
căpitanului lor numit a șa).

LA BISÉRIC Ă V, Ic, F, Ș, L, Sc
prep., subst.

Locul unde se afl ă construit ă biserica satului, pe
fostul amplasament al vechii construc ții, distrus ă de
bombardamente în cel de-al doilea r ăzboi mondial.

Răsp.
SMO, 192: Biserica, „aici a fost construit ă o bise-
ricuță, construit ă de Baliță Vodă (T.G.); 210 (Indice): Bi-
serică + determinan ți – de 3 ori”.

171

Et.
la (v. Borta la Co șeri).
biserică (DA, t.I, partea I, 568-569: lat. basĭlĭca;
CADE, 146: lat. basĭlĭca; Scriban, D, 172: lat. ba-
sĭlĭca; DM, 81: lat. basilica ; Densusianu, ILR, 25: lat.
basilicam ).

LA CASTÁNI S t
prep., subst.

Loc situat în Tarlaua Vulturul , unde se afl ă un pâlc
de castani.

Et.
la (v. Borta la Co șeri).
castan (DM, 120: ngr. kastanon ; DEX, 143: din ngr.
kastanon ).

LA CATÁRG St
prep., subst.

Punctul cel mai înalt din comun ă, marcat astfel
pentru diferite aplica ții speciale.

Răsp.
Iordan, T, 419: Cătărgărie, în Pîrîul Cătărgăriei (Nț;
Mat;, p.45) < catarg . cf. Catargul (Ba, PiN), Dealul
Catargului (Făl), Catargele (Br). (p. 419).

Et.
la (v. Borta la Co șeri).
catarg (Scriban, D, 238: ngr. katárti ; sârb. katarka ,
vechi katarga ; DEX, 144: din ngr. katárti ; DM, 121:
ngr. katarti ).
172

LA CIMITÍR V, Sc, F, L, Ic
prep., subst.

Cimitirul satului.

Et.
la (v. Borta la Co șeri).
cimitir (CADE, 265: chimitir + fr. cimitière ; Șăinea-
nu, D, 129: f. et.; Scriban, D, 278: ngr. kimitiri , d.
vgr. koimeterion „loc de z ăcut”; DM, 144: ngr. ki-
mitirion ).

LA COPÁC I c
prep., subst.

Punct situat în partea de S–SV a satului Icu șeni,
numit astfel din pricina unei s ălcii singuratice în zon ă.

Et.
la (v. Borta la Co șeri).
copac (Scriban, D, 345: alb. kopač buturug ă. D.
rom. vine ung. kopáč, tufă; DM, 185: comp. alb. ko-
pač; DEX, cf. alb. kopač).

LA CÓTUL LUI IVÁN I c
prep., subst., art., subst.

Pârâu ce curge în partea de S-E a c ătunului Icușeni
Deal și se varsă în Jijia Veche .

Et.
la (v. Borta la Co șeri).
cot (v. Cotul Boilor ).
lui (v. Balta lui Minciun ă).
Ivan (v. Cotul lui Ivan ).
173

LA CRÁM Ă S t
prep., subst.

Loc situat la S-E de satul Stânca , unde se aflau be-
ciurile și crama familiei boierilor Roznovanu.

Et.
la (v. Borta la Co șeri).
cramă (Scriban, D, 360: vsl. cr. krama baracă, pol.
rut. kram , d. germ. kram , prăvălie; DM, 194: comp.
sb. krama ; DEX, 235: cf. scr. krama ).

LA CRÚCE S t
prep., subst.

Monument ridicat în memoria eroilor români c ăzuți
la datorie în cel de-al doilea r ăzboi mondial, care au
luptat pentru reîntregirea neamului.

Răsp.
MDGR, II, fasc. I, 783-785: Crucea , sat (f. jud. Ia și);
sat (f.jud.Boto șani); balt ă (f.jud.Dolj); deal (f.jud. Bac ău);
movilă (f.jud.Br ăila, de 2 ori); movil ă (f.jud.Dolj); punct
înalt (f.jud.Dâmbovi ța); deal (f.jud.Ia și, de 5 ori); movil ă
(f.jud.Iași); munte (f.jud.Mehedin ți); deal (f.jud.Neam ț);
deal (f.jud.Prahova); deal (f.jud.Bac ău, de 5 ori); deal (f.
jud.Suceava);pisc (f.jud.Vâlcea);mo șie (f.jud.Tecuci); pâ-
râu (f.jud.Ia și); pârâu (f.jud.Suceava, de 2 ori); poian ă (f.
jud.Muscel); vad (f.jud.Br ăila); vale (f.jud.Ia și); izvor (f.
jud.Muscel); izvor de ap ă minerală (f.jud.Suceava); vârf
de deal (f.jud.Prahova).
Iordan, T, 234: Crucea (general); 332: Crucea ; 452:
derivate.
174

SMO, 100: La Cruce „aici se întâlnesc trei drumuri”;
Cruce „Încrucișare, răspântie de drumuri”; 145: La Cruce
„arătură unde se afl ă o cruce”.
Graur, N, 158: Crucea < Cruce (articulat).

Et.
la (v. Borta la Co șeri).
cruce (DA, t.I, partea a II-a, 928: lat. crux; CADE,
359: lat. crux, crucem ; Scriban, D, 369: lat. crux,
crucis ; DM, 200-201: lat. crux, -cis ; CD, D, 65: lat.
crux, crucem ).

LA DISPENSÁR V
prep., subst.

Locul unde se afl ă dispensarul medical.

Et.
la (v. Borta la Co șeri).
dispensar (CADE, 420: fr.; Șăineanu, D, 213: fr.
dispensaire ; Scriban, D, 432: fr. dispensaire ; DM,
251: fr. dispensaire ).

LA FEREDÉU Sc
prep., subst.

Loc de sc ăldat, lâng ă satul Sculeni.

Et.
la (v. Borta la Co șeri).
feredeu (de la apelativul vechi feredeu ‚baie de
aburi’; Scriban, D, 501: ung. fürdö , dial. feredö ; DM,
298: magh. dial. feredö ; DEX, din magh. dial.
feredö ).
175

LA FÉRM Ă V
prep., subst.

Ferm ă agricolă a Penitenciarului din Ia și, amplasat ă
în partea de nord a satului Victoria.

Et.
la (v. Borta la Co șeri).
fermă (CADE, 488. fr.; Șăineanu, D, 248: fr. ferme ;
Scriban, D, 502: fr. ferme ; DM, 299: fr. ferme ; DN,
307: fr. ferme , it. Ferma ).

LA FOIȘÓR F
prep., subst.

Loc amenajat pentru c ălătorii care a șteaptă autobu-
zul, pe traseul Ia și – Victoria, amplasat la intersec ția șo-
selei europene Ia și – Sculeni cu drumului comunal spre
satul Frăsuleni.

Et.
la (v. Borta la Co șeri).
foișor (Scriban, 519: ung. folyosó , galerie, coridor,
d. folyosni , a curge încet, folyos , lichid, pavilion,
chioșc, turn de observa țiune; DM, 311: magh. folyo-
só; DEX, 389: din magh. folyosó ).

LA GRÁNI ȚĂ Ș, F, Sc
prep., subst.

Grani ța natural ă pe care o formeaz ă Prutul cu Re-
publica Moldova.

Et.
la (v. Borta la Co șeri).
176

graniță (CADE, 556: bulg., sârb. granica ; Scriban,
D, 571: vsl. sârb. bg. gránîca , d. vsl. granĭ, cap,
unghi, hotar; ung. gránic , germ. grenze ; DM, 344:
bulg., sârb. granica ; DEX, 431: din bg, scr. granica ).

LA GRĂDINÍȚĂ V
prep., subst.

1. Poiană la V de sat, unde a existat o pepinier ă.
2. Locul unde se sfl ă amplasat ă grădinița pentru
copiii satului Victoria.

Răsp.
Iordan, T, 27: Grădina + determinan ți.
SMO, 98, 121, 124: Grădina + determinan ți.
Eremia, N, 66: Grădinița.

Et.
la (v. Borta la Co șeri).
grădiniță < grădină (DA, t.II, partea I, 293: bulg.
gradina ; CADE, 554: bg.; Șăineanu, D, 281: slav.
gradina ; Scriban, D, 573: vsl., bg. gradina ; DM, 345:
bg., sb. gradina ; Rosetti, ILR, 309: vsl. gradina ;
Mihăilă, Împrumuturi , 39: bg. gradina , scr. grádina )
+ suf. – iță (Pascu, S, 254-267: sl. – ița).

LA HÁN St
prep., subst.

Hanul, proprietate a boierului Roznovanu, prev ăzut
cu un beci pietruit, folosit pentru p ăstrarea vinului adus
pentru vînzare din via proprie. Vinurile erau din cele mai
valoroase soiuri, provenite din struguri de soiuri care d ă-
deau renumitele vinuri de la Stânca Roznovanu. Acestea
177

au fost medaliate cu aur și argint la diferite concursuri.
Erau și soiuri care produceau struguri pentru mas ă cu
bobițe cât pruna.

Et.
la (v. Borta la Co șeri).
han (CADE, 571-572. tc.; Șăineanu, D, 289: tc.
han; DM, 354: tc. han; DEX, 443: din tc. han).

LA HÚM Ă I c
prep., subst.

Teren arabil situat la N de c ătunul Icușeni Deal .

Răsp.
MDGR, III, 751-752: Humariul , pârâu (f. jud. Doro-
hoi); Humăria, deal (f.jud.Dorohoi); deal (f.jud.Suceava);
deal (f.jud.Vaslui);p ădure (f.jud.Dorohoi); pârâu (f.jud.Bo-
toșani, Vaslui); vale (f.jud.Vaslui); pârâu (f.jud. Suceava);
Humăria Mare , Humăria Mică, pâraie (f. jud. Vaslui).
Ionescu, Dicț., 173: Humăria, pârâu, coast ă, deal –
de 6 ori.
Iordan, T, 79: Humăria (Botoșani, Dorohoi, F ălticeni,
Vaslui); 420: Humăria < hum ă „pământ argilos de culoa-
re albă-albăstruie, întrebuin țat la țară pentru lipit și spoit
casele”.

Et.
la (v. Borta la Co șeri).
humă (DA, t.II, partea I, 420: bulg. huma ; CADE,
590: blg. humă; Șăineanu, D, 299: bulg. humă;
Scriban, D, 607: n.gr. hóma ; DM, 367: bg. huma ).

178

LA LUMINÍ Ș Ș
prep., subst.

Rari ște în Pădurea Tocsobeni .

Răsp.
Suciu, Dicț.,I, 365: Luminișul (Dej-Cluj; 1546, 1566,
1600, 1603, 1750, 1800).

Et.
la (v. Borta la Co șeri).
luminiș < lumină (CADE, 728: lat. *lum(ĭ)nina (<
lumen ); Șăineanu, D, 372: lat. lumina ; Scriban, D,
760: lat. * lumina ; DM, 468: lat. lum(i)nina (< lumen )
+ suf. -iș (Pascu, S, 352-359: sl. -iș; 354: Luminiș
„loc într-o p ădure în care copacii sunt rari, și în care
deci este lumin ă, poiană < lumină”).

LA MONUMÉNT St, Ș
prep., subst.

Loc în curtea școlii din Șendreni și pe Dealul Stânca
unde s-au ridicat monumente în cinstea eroilor neamului
căzuți pe câmpul de lupt ă în al doilea r ăzboi mondial.

Et.
la (v. Borta la Co șeri).
monument (CADE, 799: fr.; Șăineanu, D, 408: fr., f.
et.; Scriban, D: monumentum ; DM, 514: fr. monu-
ment ; DEX,652: din fr. monument , lat.monumentum ).

LA MOVÍL Ă S t
prep., subst.

Ridic ătură de pământ, de mic ă înălțime, denumire
căpătată datorită aspectului s ău.
179

Et.
la (v. Borta la Co șeri).
movilă (CADE, 794: moghilă < vsl. mogyla ; Șăinea-
nu, D, 411: slav. mogyla ; Scriban, D, 837: vsl. Mo-
gyla; DM, 518: v.sl. mogyla ; DLR, t.VI, fasc. 12-13,
925: movilă „formă hipercorect ă”; moghilă < v.sl.
mogîla , ucr. mogila ”; Densusianu, ILR, I, 172: movilă
(slav); 180: movilă < sl. mogyla ; 187: movilă < v.
bulg. mogyla ).

LA OBSERVATÓR S t
prep., subst.

Parte mai înalt ă de teren situat pe Dealul Stânca .

Et.
la (v. Borta la Co șeri).
observator (CADE, 854: fr.; Șăineanu, D, 438: f. et.;
Scriban, D, 887: lat. științific. observatorium ; DM,
554: fr. observatoire ; DN, 493: cf. fr. observatoire ,
germ. Observatorium ; DEX, 708: din lat. obser-
vatorium , fr. observatoire , germ. Observatorium ).

LA PALÁT S t
prep., subst.

Locul unde a existat castelul boierilor Roznovanu.

Et.
la (v. Borta la Co șeri).
palat (Scriban, D, 923: ngr. paláti , d. lat. Palatium ,
dealul Palatin [prin ext.] casa împ ăratului A ŭgúst,
situată pe acest deal; it. palazzo , engl. germ.
180

palast , rus. paláta ; DM, 578: fr. palais (lat. lit.
palatium ); DEX, 740: din ngr. paláti , lat. palatium ).

LA PANȚIROÁICELE I c
prep., subst.

Tarla mic ă, în apropierea c ătunului Icușeni, în
mijlocul c ăreia se afla casa v ăduvei unui Pan țiru, ce
locuia aici împreun ă cu fiicele ei.

Răsp.
Iordan, Top., 217: Panțiri (Bot), Panțirul (TâO),
Groapa Panțirului și Panțireni (Bac).

Et.
la (v. Borta la Co șeri).
Panțiroaice < panțir (Scriban, D, 929: rus. páncyrĭ,
platoșă, páncyrnik , chiurasier; pol. panzier , platoșă,
germ. panzer , d. it. panziera și panciera , d. panza și
páncia , pântece; DEX, 746: din pol. pancerz , scr.
pancir ; DLRM, 582: pol. pancerz < germ.) + suf. –
oaia (Pascu, S, 109-121: lat. – oneus , -onius ) + suf. –
că (Pascu, S, 231: sl. – ka).

LA PÂRÁU S t
prep., subst.

Pârâu temporar pe Dealul Stânca .

Et.
la (v. Borta la Co șeri).
pârâu (CADE, 947: com. alb. pεrrua; Șăineanu, D,
462: alb. pārrua; Scriban, D, 988: alb. pārrua; DM,
181

624: com. alb. pĕrua; Russu, Elem., 180-188: traco-
ilir).

LA PLÓPUL ȘCÓLII Ș
prep., subst., subst.

Loc în curtea școlii din fostul sat Sorca unde a
existat un plop înalt și bătrân. Azi, copacul nu mai exist ă,
dar localnicii continu ă să denumeasc ă locul astfel.

Et.
la (v. Borta la Co șeri).
plop (CADE, 958: lat. vulg. * ploppus = clas.
populus ; Șăineanu, D, 489: lat. populus ; Scriban, D,
1000: lat. popŭlus; DM, 632: plop, lat. ploppus .
(=pop(u)lus ).
școală (CADE, 1246-1247: ung. iskola < lat. schola ;
Șăineanu, D, 575: lat. schola ; Scriban, D, 1277: il.
Scuola (ven. scola ), lat. schola ; DM, 830-831: lat.
schola ).

LA POÁRTA VÉRDE V
prep., subst., adj.

Cot al Jijiei, aflat la N-V de satul Victoria și la N de
satul Stânca .

Răsp.
Petrovici, S, 230, nota 47: Poarta „trecătoare peste
munți sau dealuri”; 269: Poarta „nume de sat”; poarta ~ .

Et.
la (v. Borta la Co șeri).
182

poartă (CADE, 962: lat. porta ; Șăineanu, D, 490:
lat. porta ; Scriban, D, 1002: lat. porta ; DM, 634: lat.
porta ).
verde (Scriban, D, 1400: lat. virîdis , pop. vĭrdis, it.
sp. pg. verde , pv. fr. cat. vert: DM, 925: lat. vir(i)dis ;
DEX, 1156: lat. vir(i)dis ).

LA PÓD V, L, Ic, Sc
prep., subst.

Denumirea indică mai multe astfel de locuri de tre-
cere peste râul Jijia, fie peste albia cea veche, fie peste
cea nouă. De pildă, la punctul La Pod , peste Jijia, situat
la V de satul Victoria, la circa 100 m, pe malul stâng al
apei, în apropiere de fostul drum Ia și – Sculeni, s-a des-
coperit, întâmpl ător, un tezaur compus din 21 obiecte de
podoabă: o pereche de verigi de tâmpl ă, doi cercei, cinci
inele, trei nasturi întregi și unul fragmentar, o cataram ă
de curea, 7 aplice întregi și 9 fragmente; 54 aspri tur-
cești, 1 aspru al hanului Crimeii, 124 dinari ungure ști. Nu
este exclus ca tezaurul s ă fi fost îngropat în 1523, când
în Moldova au avut loc puternice fr ământări interne, de-
terminate de tendin ța lui Ștefăniță Vodă de a limita pute-
rea marii boierimi.

Et.
la (v. Borta la Co șeri).
pod (CADE, 963: v. sl.; Șăineanu, D, 491: sl. podŭ;
Scriban, D, 1004: v. sl. podŭ; DM, 635: v. sl. podŭ).

LA PRIM ĂRÍE V
prep., subst.
183

Locul unde se afl ă centrul administrativ al comunei.

Et.
la (v. Borta la Co șeri).
primărie < primar (CADE, 1002: lat. primarius ; Șăi-
neanu, D, 511: lat. primarius ; Scriban, D, 1049: lat.
primarius ; DM, 662: lat. primarius ) + suf. – ărie (v.
Bulgărie).

LA PÚNTE L
prep., subst.

Loc de trecere peste Jijia Veche , amenajat din tra-
verse din scânduri prinse pe cabluri din sârm ă.

Et.
la (v. Borta la Co șeri).
punte (Scriban, D, 1077: lat. ponce , pŏntis, punte,
probabil rud ă cu vgr. pátos , drum bătut, scr. pathas,
panthan , drum; vsl. pontĭ, drum; DM, 680: lat. pons,
-ntis; DEX, 872: lat. pons, -ntis ).

LA RÓBI S t
prep., subst.

Loc în partea de nord a satului Stânca , în spatele
castelului, sub coasta dealului cu acela și nume, loc de-
numit astfel întrucât era amenajat cu dou ă ancore ce
aveau câte patru bra țe fiecare, prez ăzute cu câte o ve-
rigă groasă, la capătul de sus având în ălțimea ca pân ă
la brâul omului; erau asem ănătoare celor cu care se an-
corează corăbiile pe mare. Aici erau pedepsi ți robii de pe
moșia boiereasc ă.
184

Et.
la (v. Borta la Co șeri).
rob (CADE, 1075: vsl. robŭ; Șăineanu, D, 551: slav.
robŭ; Scriban, D, 1132: vsl. robŭ, rabŭ; DM, 722:
v.sl. robŭ).

LA SÓRCA Ș
prep., subst.

Islaz ce se afl ă la nordul satului Șendreni , în
apropierea locului unde a fost satul cu acela și nume,
care a fost str ămutat din cauza deselor inund ări datorate
revărsărilor Prutului.

Et.
la (v. Borta la Co șeri).
Sorca < soroca (Bolocan, D, 585: ucr. coțofană).

LA SPITÁL Sc
prep., subst.

Et.
la (v. Borta la Co șeri).
spital (Scriban, D, 1231: ngr. spitáli ; DM, 790: germ.
Spital ; DEX, 1010: din germ. Spital ).

LA STADIÓN V
prep., subst.

Loc în marginea satului Victoria unde este amenajat
un teren de fotbal pentru jocurile echipei din comun ă.

Et.
la (v. Borta la Co șeri).
185

stadion (DM,795: ngr. stadion ; DEX,1014: din germ.
Stadion ).

LA STÁȚIE V, F, Sc, Ș, Ic
prep., subst.

Stații de pompare a apei pentru sistemul de iriga ții
din comun ă. Fiecare sta ție poartă și câte un num ăr.

Et.
la (v. Borta la Co șeri).
stație (DM, 797: pol. stacja , fr. station [lat. lit. statio ,
-onis]; DEX, 1016: din fr. station , lat. statio , -onis).

LA ȘCOÁLĂ V, St, L, Ic, Sc, F, Ș
prep., subst.

Locul unde este amplasat ă școala din sat.

Et.
la (v. Borta la Co șeri).
școală (v. La Plopul Școlii).

LA ȘIPOȚÉL S t, Ic
prep., subst.

Locul unei foste a șezări umane din sec. III – II î.e.n.,
suprapus ă de o locuire din sec. IV e.n., în apropierea
unei vâlcele, la sudul satului Stânca , la V de c ătunul Icu-
șeni Deal . Aici au fost descoperite fragmente de vase cu
buza răsfrântă și cu alveole pe buz ă, apoi fragmente de
vas din past ă fină, cenușie, cu decor realizat în dou ă linii
orizontale, t ăiate de linii scurte, verticale, având la partea
inferioară alte linii orizontale. O fusaiol ă plată este con-
186

fecționată dintr-un fund de vas. Au fost descoperite și
fragmente de amfore romane.

Et.
la (v. Borta la Co șeri).
șipoțel < șipot (CADE, 1250: comp. bulg. šepotŭ;
Șăineanu, D, 595: cf. sl. sĭpotŭ; Scriban, D, 1281: v.
sl. sĭpotŭ, sĭpŭtu; DM, 833: comp. bulg. šepot „mur-
mur”. ) + suf. -el (v. Cotu Cărășel)

LA ȘOSEÁ S c
prep., subst.

Denumirea drumului european Ia și – Sculeni 583.

Et.
la (v. Borta la Co șeri).
șosea (CADE, 836: fr. chaussée ; Șăineanu, DN,
605: fr. chaussée ; Scriban, D, 1285: fr. chaussée , d.
lat. pop. calciata , subînț. Via, adică „cale înc ălțată,
îmbrăcată sau acoperit ă”; DM, 1256: fr. chaussée ).

LA ȚÍNTĂ S t
prep., subst.

Teren pe malul Prutului, loc de joac ă pentru tineri.

Et.
la (v. Borta la Co șeri).
țintă (Scriban,D,1367: vsl. centa ; DEX, 1128: din sl.
centa „ban, moned ă”; DM, 895-896: slav (v. centa ).

LA ÚLMI S c
prep., subst.
187

Cot al Prutului, spre Gârla Tevia , la N-E de Lanul lui
Crețu.

Răsp.
MDGR, V, 687: Ulmul , com., sat (f.jud.Br ăila); com.
(f.jud.Ialomi ța); sat (f.jud.Dolj); sat (f.jud. Ialomi ța); munte
(f.jud.Suceava); mo șie (f.jud. Br ăila); izvor (f. jud. Br ăila).
Suciu, Dicț., II, 217: Ulmeni (f. r. Cehul Silvaniei –
Maramure ș, 1405); Ulmoasa , cătun (f. r. Șomcuța Mare
– Maramure ș).
Iordan, T, 103: Ulma (Banat, R ădăuți), Ulmetul , Ul-
mețelul, Ulmețul, Ulmi , Ulmi-Liteni , Ulmii Mari , Ulmii Noi
și Ulmii Vechi , Ulmi Orne ști; nota 8: Ulmi Oine ști, Ulmi,
Ulmi-Polieni , Dealul Ulmilor , Ulm(ul), Dosul Ulmului , Va-
lea Ulmului , Ulmulețul, Ulmușorul, Ulmoasa , (Șomcuța
Mare–Maramure ș) și derivatul „local” Ulmeni , Ulmeni P ă-
mânteni și Ulmeni Ungureni ; 392: Ulma (Rădăuți, Timiș
– Torontal, „sl. de Ulmul , Ulm, Ulmi, Ulmi ~ ”; 428:
Ulmetul < lat. ulmetum „pădure de ulmi”. 461: Ulmețul,
Ulmulețul, Ulmușorul < ulm. De ad ăugat Ulmețelul <
Ulmețul. 473: Ulmoasa (Șoncuța Mare) < ulm.
Drăganu, Rom, 214: Ulmi (Hunedoara), Ulma (Ti-
miș, Rădăuți), Ulmoasa (Satu-Mare); Ulmul (Brăila, Dolj,
Ialomița), Ulmi (Buzău, Dâmbovi ța, Ilfov), Ulmeni (Brăila,
Buzău, Ilfov, Teleorman), Ulmetul (Buzău), Ulmețul
(Dolj), Ulmușorul (R. Sărat), Ulmulețul (Ialomița); 163:
Ulma (Rădăuți) < ulm; 235: Ulma (Timiș); 236: Ulma
(Timiș, 1232), Ulma (Rădăuți); 324: Ulmoasa (a pătruns
în ung.) Ulmásza (Munții Apuseni).
Graur, N, 151: Ulma ; Ulmu .

Et.
la (v. Borta la Co șeri).
188

ulm (CADE, 1368: lat. ulmus ; Șăineanu, D, 676: lat.
ulmus ; Scriban, D, 1374: lat. ūlmus ; DM, 901.
ulmus ; Drăganu, Rom, 214: ulm < lat. ulmus , -um).

LA VÁD F
prep., subst.

Loc nisipos, pe malul Prutului , situat între Pădurea
Moglan și punctul La Baciu , la S-E de Frăsuleni . Loc po-
trivit pentru sc ăldat.

Et.
la (v. Borta la Co șeri).
vad (CADE, 1396: lat. vadum ; Șăineanu, D, 684: lat.
vadum ; Scriban, D, 1388: lat. vadum ; DM, 915: lat.
vadum ).

LA VÁM Ă S c
prep., subst. (n. topic)

Loc în Sculeni unde se afl ă clădirea vămii la punctul
de trecere a frontierei spre Republica Moldova.

Răsp.
MDGR, V, 720: Vama , sat (f. jud. Bac ău).
Grigorovitza, Dic ț., 234: Vama , târg (f. distr. Câm-
pulung); c ătun (f. distr. Cern ăuți).
Iordan, T, 259: Vama (Botoșani, Câmpulung, Ia și,
Oaș, Pașcani); Vama sau Punctul Oituzului ; Vama ~
(Măgura, Seac ă, Veche), Vămile (Bârlad) „cu derivatul
«local» Vămeni ”. nota 3: Vama ; nota 4: Vămei, Vămeni .
SMO, 7: Vamă < vamă < magh. vám „vamă” (toată
țara).

189

Et.
la (v. Borta la Co șeri).
vamă (CADE, 1400: ung. vám; Șăineanu, D, 686:
ung. vám; Scriban, D, 1390: ung. vám; DM, 914:
magh. vám; Drăganu, Rom, 596, nota 2: vamă <
ung. vám (cf. rut. vama și vam, sloven. vama , srb.
vam).

LA VÍI St
prep., subst.

Loc, pe Dealul Stânca , unde au fost viile boiere ști.

Răsp.
MDGR,III,fasc.I,90: Dealul Viei , deal (f.jud.Boto șani,
de 2 ori); deal (f.jud.Suceava); deal (f jud.Tecuci); deal
(f. jud. Vâlcea).
Suciu, Dicț., 194, I. Dealul Viilor (lâng ă Sighișoara).
SMO, 161: Dealul Viilor , teren arabil.
Iordan, N, 79: Via Bobului (Prh), Coasta Viei (Cod),
Dealul Viei (Bot, Dar, F ălt, Gorj, Vâ, Zel), Groapa Viei
(Tel), Malul Viei (Msc), Valea Viei (Arg, Bz, Gorj, PN),
Viile (Dolj, Vâ), Viile Apei (Bma), Viile-Cenu șasca (Măic),
Viile Ioar ășului (BM), Viile Oache șe (Tul), Viile Sătmaru-
lui (SM), Coasta Viilor (Drăg, Iași), Dealul Viilor (Arg,
Murg,Streh), Dealul (Coasta)Viilor (5 locuri, Trans; Kisch
I,p.140), Dealul cu Viile (Gorj), Deasupra Viilor (A),
Valea Viilor (C ța), Viișoara (Bz, Car, C ălm, Cța, Drăg,
Iași,Măic,Negr,PN, Prh, Tel, Trg, Tur), Vii șoara sau Bon-
ta, Viișoara Mo ștenească sau Mare și Viișoara Mic ă
(Car), Pierla sau Vii șoara (Prh), Vii șoara-Ulmetul (Bz),
Viișoarele (Ial), Dealul-Vii șoarele (BA), Vi ța (Trans). Si-
nonime: Valea Lozanei (Va), Lozia (Ia și), Lozinca (Zel),
Lozna (Dor), Lozna Mare (Jib), Lozna-Ple ș (Crs), Lozova
190

(Gl, Tul), Lozovi ța (Gl) < slav. loza ’vi ță’ (să se compare
n. top. croat. Lozon, sârb. Lozanj, Loz-na, Lozovik […]

Et.
la (v. Borta la Co șeri).
vie (CADE, 1421: lat. vinea ; Șăineanu, D, 696: lat.
vinea ; Scriban, D, 1405: lat. vinea ; DM, 929: lat.
vinea ).

LÁNUL LUI CRÉ ȚU V
subst., art., subst. (n. topic)

Tarla situată în partea de nord a satului Victoria, ce
se mărginește cu drumul european Ia și – Sculeni.

Et.
lan (Lobiuc, CL, 295: împrumutul lan „câmp sem ă-
nat cu acela și fel de plante (în special cereale); p.
ext. holdă; plantele sem ănate pe acel câmp” (< ucr.
lan, DA, DM, DEX; DA a precizat c ă lan exprimă,
mai ales în S dr., și noțiunea de „lanț”, provenind
dintr-un sl. lanŭ „neatestat în sensul acesta, dar
care a trebuit s ă existe poate la Slavii desna ționa-
lizați de Români în Nordul Dun ării”, cum arat ă și der.
Sb. de aici lanac , iar întinderea de p ământ dup ă
„lanțul” cu care se m ăsura, cf. funie, curea, pr ăjină
(de pământ ) și chiar un lanț de pământ ; cf. și CDE,
BrüH , 228, VasV 3, 398). Dup ă PavV 1, 288, lan ar
avea circula ție în R.S.S.Mold. și în N-E României.
Aparent, lucrurile ar sta a șa, dacă ne-am limita nu-
mai la ALRMn, I, h. 6 „LAN”, pe care lan, teren a-
gricol propriu-zis, apare în toat ă MD, dar numai în
ea, nu și, d.p., în BV. De fapt îl g ăsim infiltrat și în
MM, în aria cvasigeneral ă a lui hóldă (ALRMRM, III,
191

h. 410 „LAN”/225), prezent în BV ( HerE , VII: lan, pl.
lanuri și sintagma lánuri boieré ști „Felder vom Gros-
sgrundbesitz”), circulând și în MT de N-E (TDM, II,
780: băgăm combínili… în lan ), dar, desigur, și în al-
te părți din MT, c ăci de aici termenul a trebuit s ă pă-
trundă în OL, unde este aproape general uzitat, pe
alocuri în coexisten ță și concuren ță cu alți termeni,
în primul rând tarlá, cf. interesanta form ă contami-
nată tarlán (< tarla + lan ) din E OL/931 (NALRO, III,
h. 441 „LAN”; e drept, pe alocuri, cunoa șterea ter-
menului e „pasiv ă” cf. nota pt. pct. 971, la S de Cra-
iova: o tarlá de p ământ, de grâu; pe álte p ărț îi zíĉe
lan). După VasV 3, l.c., împrumutul s-a realizat pân ă
în sec. XVII. În limba ucr., lan „câmp sem ănat; hold ă
(< pol. lan, ca și ceh. lán, < germ. Lehn , SEJP 306)
e atestat cu aceast ă semantic ă abia din sec. XVIII,
însă, inițial (de la primele apari ții în textele v. ucr. de
la finele sec.XIV–începutul sec.XV) și până prin sec.
XVIII el denumind o unitate de m ăsură a pămân-
tului; aceasta înseamn ă că și dr. lan va fi intrat, mai
întâi, cu acest în țeles; DA , t. II, partea II, fasc. II, 90:
rut. lan; CADE , 693: rut., pol. lan; Șăineanu, D, 355:
pol. lan; Scriban, D, 726: vgerm. * lann; DM, 444:
ucr. lan; Ștefănescu, E, 96: lan < rus. lan).
lui (v. Balta lui Minciun ă).
Crețu < creț (CADE, 353: f. et.; Șăineanu, D, 177:
„origine necunoscut ă”; Scriban, D, 364: cp. cu lat.
crĭspus ; DM, 197: lat. *cricius (=c’ricus); DOR, 252 –
253: creț adj. Crețu, C. (D Buc).

LÁNUL LA PAN ȚÍRU I c
subst., prep., subst. (n. pers.)

192

Teren arabil situat la S de c ătunul Icușeni-Deal .

Et.
lan (v. Lanul lui Cre țu).
la (v. Borta la Co șeri).
Panțiru: (v. La Panțiroaicele ).

LÁNUL TRUFANDÁ I c
subst., subst (n. pers.)

Teren arabil situat la S de c ătunul Icușeni-Deal , în-
vecinat cu tarlaua La Bamboi .

Et.
lan (v. Lanul lui Cre țu).
Trufanda < trufanda (Scriban, D, 1352: turc. trufan-
da, tru- și tro-, pers. türfende , d. ar. türfe, noutate;
DEX, 1117: din tc. trufanda ; DM, 885: tc. turfanda ).

LÁNUL VÁLEA M ĂGÁRULUI Ic
subst., subst. subst. (n. pers.)

Teren arabil situat la S-E de c ătunul Icușeni-Deal .

Et.
lan (v. Lanul lui Cre țu).
vale (v. Gura Văii).
măgar (Scriban,D, 784: alb. magár și gomár , d. ngr.
gomár , măgar [care vine din vgr. gómos , încăr-
cătură, sarcină, cu suf. – ári, ca’n samári , samar];
DEX, 607: cf. alb. magar , bg. magare ; DM, 484:
conf. alb. magar ).

193

LĂZĂRÉNI V
subst. (n. topic)

Fost sat ori parte de sat în comuna Victoria. În pre-
zent, nimeni nu- și amintește de aceast ă denumire.

Atestări
La 14.X.1490, Ștefan cel Mare înt ărește acest sat,
cu privilegiu de la Alexandru cel Bun. (DRH, III, p. 155-
157, 601).

Et.
Lăzăreni < Lazăr (DOR, 94: aramaic Lăzâr, pres. <
ebr. Eleazar n. teofonic < el, azar „doamne ajut ă”.
C. 1. Lazur [Ard.]; DOC, 321-322: Lazăr < ebr. Eleà-
zar, nume teofonic cu semnifica ția „Dumnezeu aju-
tă” < El (Elohim) + azar „a ajuta”) + suf. – eni, pl. (v.
Coasta Delenilor ).

LÓTUL CANTÓNULUI S t
subst., subst.

Tarla str ăbătură de Pârâul Stânca , la S de satul cu
același nume.

Et.
lot (Scriban, D, 757: fr. tot, cuv. de origine germa-
nică; got. hlauts , vechi scandinav hlaut , anglo-sax.,
hlot, engl. lot, germ. loos, sorț, parte; DEX, 582: din
fr. lot; DM, 465: fr. lot; DN, 638: fr., engl. lot).
canton (Scriban, D, 225: fr. canton , d. it. cantone ;
DEX, 133: din fr. canton ; DM, 112: fr. canton ; DN,
177: fr. canton ).

194

LÓTUL PRISÁCA S t
subst., subst.

Teren pe care a existat prisaca boierilor Roznovanu.

Răsp.
MDGR, V, 99-100: Prisaca – de 10 ori.
Grigorovitza, Dicț., 170: Prisaca , moșie (f. distr.
Câmpulung) (azi, Prisaca-Dornei ).
Suciu, Dicț., II, 61: Prisaca (f. r. Beiu ș, 1580; f. r.
Caransebe ș, 1561); ( Prisaca apare de 5 ori).
Arbore, Dicț., 168: Prisaca sau Sociteni, sat mic (f.
jud. Chișinău).
Iordan, T, 24: Pris(e)aca ; 343: Prisiceni : „derivat din
prisacă; 410: Pris(e)aca („răspândit mai pretutindeni”);
96: Presaca , Prisaca (general); dimin. Priseceana ; 458:
Priseceana < priseacă.
Petrovici, S, 188: Prisaca .
Graur, N, 50: Priseaca (slav presek – „a tăia”).
ALR(MN) – 346: Prisaca (deal).

Et.
lot (v. Lotul Cantonului ).
prisacă (CADE, 1005: vsl. * preseka ; Șăineanu, D,
513: cf. slav. prisiekati „a reteza (stupii)”; Scriban, D,
1053: vsl. pri-sĭeka „tăiere de tot, retezare”; DM,
664: com. ucr. pasika ; Rosetti, ILR, 314: prisacă <
sl. merid. (N.p. 313): prĕsĕka; 333: prisacă).

LUCÉNI L
subst. (n. topic)

Sat care apar ține comunei Victoria . Satul este con-
stituit din trei p ărți: Lucenii B ăcăloaiei , Luceni propriu-zis
195

și Lucenii Sturzoaiei . Bătrânii satului spun c ă populația a
fost adus ă aici de boierul B ăcalu din localitatea Hondu și,
Dorohoi. Boierul B ăcalu avea mo șia la est de satul Câr-
piți.

Atestări
Satul Lucăcești, din jud. Bac ău, și Luceni , din jud.
Iași, Dicț. Statistic al Româniiei 1 p. 66, 482, Frunzescu,
Dicționar topografic p. 270. Luceni = sat al comunei Vic-
toria, amintit la 12 aprilie 1623, este situat pe malul
drept al Jijiei Vechi, atestat la 1536, cel mai vechi sat din
comună, amplasat în partea de S-SE fa ță de satul Victo-
ria. Lucenii B ăcăloaei, Lucenii Sturzoaei, Lu țăni – părți
ale satului Luceni, sau alte denumiri ale acestuia (Frun-
zescu, Dicționar , p. 270; Chiri ță, Dicționar, Iași, p. 146).
Satul este a șezat pe ni ște grinduri din stânga râului Jijia.
Este o a șezare veche atestat ă din secolul al XV-lea
(1436), al c ărui nume provine de la antroponimul Luca.
TTR, I, 2, 651: Lucenii s., com Victoria [Ia ș]. I. (~) 1.
S., oc. Copoului: PER. (1772),200. a. Înglobeaz ă s. Stră-
oani: COND. (1803),351, cf. COND. (1816), CAT. (1820)
(al logofătului Dumitrache Sturza, al lui Dumitru Alhazi și
al lui Vasile Caramfil). II. (~ Alcăzoaiei , trup al mo șiei),
CIUBOTARU-ISTRATI (1828), 496. III. (~) ISPR. IA ȘI
(1830),51. IV. (~,al logof ătului Dimitrie Sturza; ~, al vis-
tiernicului Nicolae Roset Roznovanul; Băcăloaia , al Ele-
nei Alhăzoaia) b. Împărțit în trei ss.: CAT. (1830), 299,
304, 321. V.(~ Sturzei ; ~; Băcăloaia ) COND. PR. (1833),
50, 49, COND. (1833), 66, 48, P. ASACHI, M. (1833). VI.
(~Sturzoaiei; ~; Băcăloaie ) 2. Ss., oc. Brani ștei: TARLA
(1834 B), 731. VII. (~ Sturzei; ~; Băcăloaia ) TARLA
(1834 C), 767. VIII. (~ Sturzei; ~ Vistiernicului Roset ; Bă-
căloaia ) TARLA (1835), 198. IX. (~lui Sturza; ~ și Băcă-
loaia ) c. Împărțit în dou ă ss. (dintre care ultimul format
196

din două părți): CAT. (1838), 135r, 141. X. (~Logofătului
Sturza; ~ și Băcăloaia ) TĂBLIȚI (1841), 100. XI. (~ și Bă-
căloaia , al logof ătului Dimitrie Sturza) d. S. (format din
două părți), considerat unitar; FOS (1842), 74, LISTA
(1843), 212, T ĂBLIȚI (1844), 177. XII. (~ Logofătului
Sturza; ~ Băcăloaiei ) e. Împărțit în dou ă ss.: STAT.
(1844), 122. XIII. (~ și Băcălenii) f. S. (format din dou ă
părți), considerat unitar: TABLA (1845), 10. XIV. (~
Sturzei ; ~ Băcăloaiei ) g. Împărțit în dou ă ss.: CAT.
(1845), 213. XV. (~ Logofătului Sturza; ~ și Băcăloaia )
POP. MOLD. (1846), 401 XVI. (~ sau Băcălenii, al lui Ni-
colae Roset-Roznovanu) MACOVEI-VITCU (1848), 17.
XVII. (~ Logofătului Cost ăchiță Sturza; ~ și Băcăloaia )
CAT.(1851),141,91. XVIII. (~ Logofătului Sturza; ~) STAT.
(1854), 143. XIX. (~;~ Băcăloaiei ) LISTA (1857), 24. XX.
(~ Sturzoaiei; ~ Băcăloaiei )LUCR. STAT.(1859),174, LIS-
TE (1861), 1171. 3. Ss., primul în com. Lucenii Stur-
zoaiei , al doilea în com. Stânca : INDICE (1865), 44. 4.
Ss., primul în com. Icu șeni, al doilea în com. Stânca :
FRUNZ. (1871). 5. Ss., com. Stânca : LEGE (1871), 487,
indice (1873), 130. 6. Ss., com. Sculeni : INDICE (1876),
74. 7. Ss., com. Stânca : IND. (1887), 147. XXI. (~ Stur-
zeni; ~ Băcăloaiei ) NOM.(1889). XXII. (~ Sturzoaiei; ~;~Bă-
căloaiei ) h. Împărțit în trei ss.; LEGEA (1892, MDG.
XXIII. (~) i. S. unificat: IND. (1896), 9897. XXIV. (~ Stur-
zoaiei; ~ Băcăloaiei ) j.Împărțit în două ss.: IND. (1896 v),
189, LEGEA (1904), 1191. 8. Ss., com. Stânca-Sculeni :
MO (1905), 1713. XXV. ( ~) 9. k. S. unificat, com. Scu-
leni: TABLOU (1908), 1040, IND. (1912), 89, DIC Ț.
STAT.(1913), 482, RUM. (1917), 645. 10. S., com. Stân-
ca:DECRET,I(1925), 11026, ÎMP. ADM. (1926), 209. 11.
S., com. Țigănași: DECRET (1929), 9243, MO (1930),
667, IND. (1930). 12. S., com. Sculeni: TABLOU (1931),
197

7951, DEC. (1932), 6437, TABLOU (1939), 2348, TA-
BLOU (1942), 2332, ÎMP. ADM. (1943), 274. 13. S.,
com. Cârpi ți: ÎMP. ADM. (1950), 281, ÎMP. ADM. (1952),
114, IND. (1954), ÎMP. ADM. (1956), 121, IND. (1956).
14.S.,com. Victoria : DECRET, II (1964), 220, ÎMP. ADM.
(1965),159,LEGEA(1968),1592. – Și: Băcăloasa SECR.
MOLD. (1850), 295, Lucenii Alc ăzoaii CIUBOTARU-
ISTRATI(1828),496, Lucenii B ăcăloaii NOM.(1889), Lu-
cenii Bănăloaei LISTA (1857), 24, Lucenii B ănoloaei
INDICE (1865),44, Lucenii Sturdzoaei LEGE (1871),
487, Lucenii Sturzii COND. PR. (1833), 50, COND.
(1833), 66, P. ASACHI, M. (1833), CAT. (1845), 213,
Lucinii MACOVEI-VITCU (1857),297, Luncenii KARTA
(1830 G), 240, IND. (1912), 89, TABLOU (1939), 2348,
Luncenii B ăcăloaei LEGEA (1904),1191, Luncenii
Sturzoaiei INDICE (1865), 44, LEGEA (1904), 1191,
Luțănii FRUNZ. (1871).

Et.
Luceni < Luca (DOR, 97: Luca < lat. Lucas , ipoc.
din Lucanus , etnic < Lucania sau Lucius . [Tagl.] I. 1.
Luca b[Dm]) + suf. – eni (v. Frăsuleni).

LUCÉNII B ĂCĂLOÁEI L
subst., subst. (n. topic)

Parte a satului Luceni .

Et.
Luceni (v. Luceni ).
Băcăloaia (v. Băcăloaia ).

198

LUCÉNII STURZOÁEI L
subst., subst.

Denumirea unei p ărți a satului Luceni .

Răsp.
Drăganu, TO, 175: „ Sturz , munte între Bucovina și
Moldova; Zghiabul-Sturza, pârâu, jud. Buz ău; Sturzeni ,
sat în jud. Dâmbovi ța; n. pers. Sturza etc.”

Et.
Luceni (v. Luceni ).
Sturzoaia < sturz (Scriban, D, 1256: lat. tŭrdus;
DEX, 1031: turdus – refăcut din pl. turdi [< lat. tur-
dus, influențat probabil de lat. sturnus ]; DM, 812: lat.
turdus) + suf. – oaia (v. Băcăloaia ).

LÚNCA PRÚTULUI Ș, F, Sc
subst., subst.
Loc situat de-a lungul râului Prut, cu vegeta ție spe-
cific de lunc ă, ce se întinde pe teritoriul celor trei sate.

Răsp.
MDGR, IV, fasc. I, 194-197: Lunca , sat (f. jud. Ar-
geș;f.jud.Bac ău, de 4 ori;f.jud.Boto șani); cătun (f.jud. Bu-
zău; f.jud.Dorohoi, de 3 ori); sat (f.jud.Covurlui; f.jud.F ăl-
ciu; f.jud.Muscel; f.jud.Neam ț, de 2 ori); c ătun (f.jud,Put-
na); sat (f.jud.Roman, de 2 ori; f.jud.Tecuci; f.jud.Tutova;
f.jud.Suceava, de 2 ori);c ătun(f.jud.Vaslui); sat (f.jud.Vâl-
cea, de 3 ori); schit (f.jud.Bac ău); mahala (f.jud. Me-
hedinți; f.jud.Prahova); mo șie (f.jud.Covurlui); p ădure (f.
jud. Dorodoi); p ădure(f.jud.Muscel;f.jud.Tecuci, de 3 ori);
pădure de stejar (f.jud.Suceava); pârâia ș (f.jud.Neam ț);
tufărie (f. jud. F ălciu).
199

Iordan, T, 408: Luncani (Bac, Bt, Fge, Ha ț, Ms, Tpl,
Tur), Luncanii de Jos și Luncanii de Sus (Fge), Luncani-
Marginea (Moi), Lunceni (Buz) < luncă și Lunca (toponi-
mic foarte r ăspîndit). Strict formal, derivatul în -ani cere
drept tem ă sing. luncă, pe cînd Lunceni , plur. lunci. Pen-
tru unele dintre raioanele men ționate constat ăm o situa-
ție pe care ne-ar da dreptul s ă presupunem c ă această
normă a fost respectat ă: unui Luncani îi corespunde
Lunca , iar lui Lunceni , Luncile . (p. 408).
Suciu, Dic ț., I, 366: Lunca , cătun (Bicaz, Cluj, Hune-
doara, Beiu ș, Mediaș, Mureș; 1440, 1447, 1453 etc.);
Lunca-Mure ș (1319, 1355, 1366…).
Iordan, T, 78: Lunca „singur sau înso țit de atribute
substantivale sau adjectivale”; 88: Lunca ; 359: luncă
(Luncușoara, Suceava); 470: Luncoasa (Buzău) < luncă.
Iordan,N,56: Lunca , singur și însoțit de atribute sub-
stantivale sau adjectivale (printre acestea din urm ă, Fru-
moasă, Largă, Mare etc.), Luncile , numeroasse mai pre-
tutindeni, cu derivatele «locale» Luncani (Bc, Bot, Ha ț,
Lug, Msc, Tur), Luncași (Bz, Pașc, Trg), Valea Luncași-
lor (Vâ), Luncașul (Dolj, Suc), Lunceni și Lunceni -Nisi-
poasa (Bz),cu colectivele Luncetul (Arg), Luncoasa (Bz),
cu «augmentativul» Luncoiul de Jos și Luncoiul de Sus
(Hu) și cu diminutivele Lunc(u)șoara (Ar, Bi, Buc, Hu,
Vâ), Luncușorul (Dolj). Al ături de aceste nume, create de
Români, avem altele, formate dela aceea și temă, dar în
limba unor popula ții străine (slave), care au tr ăit și s’au
amestecat cu cona ționalii no ștri în regiunile respective.
Ele se recunosc u șor ca atare, unele prin caracterul lor
morfologic, altele prin aspectul fonetic al radicalului ( -u-
în locul lui –un- din apelativul luncă), inexistent în româ-
nește. Iată-le (pe grupe, dup ă criteriile men ționate): Lu-
cavățul (Vâ), cu diminutivul (iar ăși românesc!), Lunca-
200

văciorul (Vâ), Luncavița (Buc), Lucavița (Dor), Lucăreț
(Ban), Lușca (Năs), foarte probabil și Lucauțul (Puc),
pentru care cf. n. top. croat. Lukavets , sârb. Lukavitsa ,
Lukovista , ucr. Lucka , ceh. Lúcka , Luková , Lukavets , Lú-
kavitsa (Mikl., s.v. laka)2 Cum vedem, originea toponi-
micelor pur slave din limba noastr ă variază după regiuni,
ceea ce am constatat și vom constata adesea. Raportul
dintre aspectele lor române ști și cele slave corespun-
zătoare, precum și poziția acestora din urm ă unele fa ță
de altele sunt analizate de E. Petrovici, Dacor , X, p. 346-
247, 251. Dup ă Tiktin, luncă însemnea-z ă 1. ’vale p ădu-
roasă pe margonea unui râu’ ( Țara Veche); 2. ’câmpie u-
medă, acoperit ă cu iarbă’ (Transilvania). Eu am avut în
vedere, când am a șezat aici toponimicele respective,
sensul 1, acela cu care sunt obi șnuit și din vorbirea mea
de acasă și din limba comun ă. Evident îns ă că trebuie
să ținem seam ă și de accep ția regional ă, pornind tot-
deauna de la a șezarea geografic ă a locurilor în discu ție.
Pentru în țelesul 2, s ă se compare și cele spuse în para-
graful precedent, s. v. Livada și Curătura (subt acesta
din urmă figureaz ă, între altele, Lucina (Răd), care co-
respunde perfect cu sârb. Lucina , pus de Milk. Împre-
ună cu diverse derivate ale slav. laka)3. Sinonime cu
Lunca (sensul 1) sunt Zăvoaia (Călm, Prh), Zăvoiul (Arg,
Crs, Gă, RV, SI), Zăvoiul Orbilor (Gț), cu derivatul Ză-
voieni (Bi, Vâ).
Drăganu, TO, 39: Nota 2: „M ă gândesc la rom. loc <
lat. locus și la ung. lok «adâncitur ă», «vale», «lunc ă»,
care, cum se știe, deriv ă din slav. lokâ, deci din acela și
radical, din care este și rom. luncă < loka, dar printr-un
intermediar neo-slav.
Petrovici, S, 148: Lunca ; 195: Lunca ; 197: Lunca ;
294: Lunca .
201

Graur, N, 160: Lunca , Lunci .
SMO, 101: Lunca ; Lunca Mic ă; 111: Lunca ; 137
Lunca , În Luncă, Lunca Baciului ; 146: Luncă, arătură.
Rosetti, ILR, 616: Lunca (recent și rom.).

Et.
luncă (CADE, 729: f. et.; Șăineanu, D, 373: sl. lõka;
Scriban, D, 761: v. sl. lonka ; DM, 469: v. sl. lonka ).
Prut (ILR, 358: scitic Porat (a); Ivănescu, ILR, 741-
743: daco-getic).

LUTĂRÍE
subst.

Punct la marginea satului de unde localnicii iau lut
pentru lipit.

Răsp.
Iordan T, 79: Luta, Luta ~ .
Iordan, N, 57: Luta, Luta Mare și Luta Mic ă (Zim),
Lutele Mari și Lutele Mici (msc) Lutul Alb (Br), Lutul Ro-
șu (Bz, Vra), Valea Lutului Alb (Tul), Lutișa și Lutoasa
(Trans), Lutosul (Prh). Sinonime: Glina (Bu) Hlincea
(Iași), Gârla Hlincei (Pu), pentru care s ă se compare cu
slav. glina ’argilă, lut’ și n. top. croat. Glina , Glinitsa , ucr.
Hliynky , ceh. Hlinci (Mikl., s. v. glina ); Huma și Piscul
Humei (Bz) Humele (Arg, Msc), Humariul (Răd), Humă-
ria (Bot, Dor, F ălt,Va), Humăraia Mare și Humăria Mică
(Negr), Humosul (Bot), Berezlogi -Humosul (Pașc), Hu-
meni (Dor): hum ă ’pământ argilos de culoare alb ăstrie’;
Ilova (Ban), Ilovățelul, Ilovița și Ilovul (Tsev), Ilva (Reg,
Ro), foarte probabil și Ilba (Bma), Iluța (Dar), la baza c ă-
rora stă slav. ilü ’lut’, tem ă existent ă și în toponimicele
202

slave de felul crost. Ilova , Ilovats , sârb. Ilovitsa , rus. Ilov
(Mikl., s. V. ilü).
Graur, N, 72: Lutoasa < lut + suf. -oasa .
SMO, 168: La Lut „locul de unde oamenii iau lut «ar-
gilă de culoare galben ă-verzuie […] folosit la muruitul
pereților la casele f ăcute din lemn» – de 2 ori”.

Et.
lutărie < lut (CADE, 732: lat. lutus ; Șăineanu, D,
373: lat. lutum ; Scriban, D, 762: lat. lutum ; DM, 470:
lat. lutus ; CD, 155: lat. lutus , -um) + suf. -ărie (v.
Cărămidărie).

MIRCEÁNI L
subst. (n. topic)

Fost sat pe malul Jijiei, lângă Luceni .

Atestări
DIR, XVII, II, p. 165): Fostul sat de lâng ă Luceni a
fost men ționat la 1608-1609.

Et.
Mirceani < Mircea (DOR,322: Mircu, Mircea (…) „sl.
Μир «pace» sau din calendaristicul Miron cu schim-
barea părții finale, plus sufixele – cea, -ciu, -ca, -cu”;
DOC, 381: „radicalul, prezent în substantivul româ-
nesc mire, se pare c ă este vorba de un omonim, ve-
chiul mer-, prezent în onomastica din limbile vechi,
greacă -moros , celtică -maros , gotică -mar, cu sen-
sul de ’pream ărit’, ’lăudat’.) + suf. – ean (Pascu, S,
302-305: slav. – eaninŭ, -ianinŭ; 291-293: – an < sl. –
an;SMFC,II,93:suf. – an < sl. – anŭ;Iordan,Dif., 84: bg.
-eaninŭ, -ianinŭ).
203

MOVÍLA STÁNCA St
subst., subst.

Deal la S de Victoria (Cârpiți), de 195 m. altitudine.

Răsp.
Iordan, T, 33: Movila , singur și cu epitete. 40:
Movila ; 42: Movila ; 237: Movila ; 307: Movila ~.
Petrovici, S, 294: Movila ; 275: Movila Lat ă, Movila
Roșie.
Graur, N, 70: Movila (nume de localitate).
SMO, 61-62: Movila ~.

Et.
movilă (CADE, 794: moghilă < vsl. mogyla ; Șăinea-
nu, D, 411: slav. mogyla ; Scriban, D, 837: vsl.
mogyla ; DM, 518: v.sl. mogyla ; DLR, t.VI, fasc. 12-
13, 925: movil ă „formă hipercorect ă; moghilă < v.sl.
mogîla , ucr. mogila ”; Densusianu, ILR, I, 172: movilă
(slav); 180: movilă < sl. mogyla ; 187: movilă < v.
bulg. mogyla .
Stânca < stâncă (TDRG, III, 1497: ksl. stanŭ < vgl.
stană (de piatr ă). „Doch kömme auch v ỉat. stancus
müde” [Deci ar veni și din lat. pop. ~ „obosit”];
CADE, 1207: f.et.; Șăineanu, D, 612: „origine necu-
noscută”; Scriban, D, 1244: vsl. stïena „zid, părete,
piatră”; DM, 802: f. et.).

MOVÍLA VÚLTURUL S t
subst., subst.

Ridicătură de pământ pe drumul vechi al Sculenilor.

Et.
movila (v. Movila Stânca ).
204

vultur (v. Dealul Vultur ).

MUCHÍA DEÁLULUI St
subst., subst.

Parte de țarină pe platoul Dealului Stânca .

Răsp.
MDGR, IV, Muchea , sat (f. jud. Br ăila); Mucheni , sat
(f. jud. Br ăila).
Petrovici, S, 265, 270, 276, 277, 298: Muchea ~ (de
6 ori).
SMO, 62-63, 101-102: Muchea ~ (de 11 ori).

Et.
muchie (CADE, 806: comp. lat. mutŭlus; Șăineanu,
D, 411: cf. lat. mutilus ; Scriban, D, 839: muche < lat.
mútulus ; DM, 519: lat. * mutila ; DLR, t.VI, fasc. 12-
13, 945: * mutila [=mutulus ]; DEX, 658: probabil lat.
*mutila [=mutulus ]).
deal (v. Coasta Delenilor ).

NEÁGRA S t
subst. (n. topic)

Teren arabil pe platoul Dealului Stânca .

Răsp.

Iordan, N, 91: Neagra (Ar, Arg,Câmp, Chl, Dolj,
Gorj, Ial, Ia și, PN, Prh, Tel, Tur, VD), Neagra Bro ștenilor
(Chl), Neagra-Dr ăgoești (Chl), Negra Mare (PN), Neagra
Mădeiului (Chl), Neagra Mic ă (PN), Neagra-P ăltinașul
205

(PN), Neagra S ăcuescului )PN), Neagra S ăcuilor (Chl),
Neagra Șarului (VD), Dealul Negrei (Va), Fundul Negrei
(Va), Slobozia Negrei (Zel), Valea Negrei (Va), Apa Nea-
gră (Zel; DG v, P. 789, S. V. Zeletinul ); Movila Neagr ă
(Istr), Piatra Neagr ă (Buc), Valea Neagr ă (Bz, Pit, Prh,
Pu, Vâ, Vra), Negraia (Vâ), Negra și (Arg), Negra șul și
Poienile Negra șului (Prh), Negr ăița (Vâ), Negreia (Bma),
Negrele (Gorj), Negri șoara (Chl, VD, Ve), Dealul Negri-
șoarei (Gorj), Negri șori (Vâ), Negrita (Msc, Vâ), Negru(l)
(Arg, Bac, Bi, Gorj, VD), Dealul Negru (Pu, Vâ), Lacul
Negru (RS), Pâr ăul Negru (Arg, Bac, Dor, TN), Izvorul
Negru (Buc), Negru șa (Tsev), Negru șca (Ial), cu deri-
vatele «locale» și «personale»2, foarte numeroase și va-
riate, Negrea (Arg, Gl)3, Negreana (Gorj), Negreasca
(Bz, Tel), Negreni (Arg, Bc, BMs, Dej, Dolj, Gorj, S ăv, Sl,
Vâ, Vi), Negrenii de jos (Sl, Vi), Negrenii de Sus (Vi), Ne-
grescu (Bot), Negre ști (Arg, Bz, C ța, Iași, Oaș, PN, Rom,
Top, Tsev, Vâ), Dealul Negre știlor (VD), Negri (Buh, Prh,
Pu), Râpa lui Negri (Foc ș), Valea lui Negri (Bz), Negrila
(Buj), Negrileasa (F ălt, GH), Negrile ști (Dej, Tec, Tel, Va,
Vra), Negri șeni (Răd), Negri țești (PN), Negrule ști (Arg,
Vâ), Negru șeni (Bac). Cele mai multe, cu excep ția fi-
rească, a derivatelor, sunt nume de ape… […]
Grigorovitza, Dic ț., 144: Neagra , pârâu, afluent pe
dreapta Dornei.
Suciu, Dic ț., I, 422: Negra , localit. (f. r. Cri șana –
1553); localit. (f. r. Câmpeni-Cluj – 1850); c ătun (f. r. To-
plița-Mureș – 1913).
Iordan, T, 116: Neagra (general); 171: derivate.
Drăganu, Rom., 409: Niagra , Niagrya , Neagrova
(Ucraina Subcarpatic ă).
Petrovici, S, 229: nota 38: Neagra .
ALR(MN) – 791: Negrișoara (apă).

206

Et.
Neagra < negru (CADE, 832: lat. nĭgrum ; Șăineanu,
D, 425: lat. nigrum ; Scriban, D, 863: lat. nĭger, nĭgra;
DM, 536: lat. niger ; DLR, t, VII, partea I, 246: lat.
niger , -gra, -grum ).

OCHIȘÓR Ș
subst.

Fost ă baltă la N de sat, ast ăzi este teren arabil.

Et.
ochișor (v. Balta Ochi șor).

OGÓRUL BISÉRICII St
subst., subst.

Teren arabil, în partea de sud a satului Stânca .

Et.
ogor (CADE, 863: srb. ugar; Șăineanu, D, 442: pol.
ugor; Scriban, D, 534: ugor, ugór „țelină, pământ
înțelenit”; DM, 560: bg., sb. ugar).
biserică (v. La Biseric ă).

OGÓRUL PÓPII Ș
subst., subst.

Tarla, situat ă în partea de sud a satului, parohia a
avut în st ăpânire o suprafa ță de cinci hectare de teren.

Et.
ogor (v. Ogorul Bisericii ).
popă (v. Balta Popii ).
207

OGÓRUL ȘCÓLII S t
subst., subst.

Tarla, la S de sat, între Ogorul Bisericii și Tarlaua
Șleahului .

Et.
ogor (v. Ogorul Bisericii ).
școală (v. La Plopul Școlii).

OREZĂRÍA F
subst.

Teren arabil, situat în partea de nord-vest a satului,
unde, cândva, se afla planta ția de orez a boierului Tacu.

Et.
orezărie < orez (Scriban, D, 908: ngr. oryzi și rýzi,
vgr. óryza , lat. orýza ; DEX, 727: din bg. oriz; DM,
568: slav [v. sl. oriz ŭ < gr.]) + suf. – ărie (v. Cărămi-
dărie).

PÂRÁUL COSMÁNI S t
subst., subst. (n. topic)

Pârâu, afluent al Pârâului Stânca , cu o vale de
peste 3,5 km lungime.

Et.
pârâu (CADE, 947: com. alb. pεrrua; Șăineanu, D,
462: alb. pārrua; Scriban, D, 988: alb. p ārrua; DM,
624: com. alb. pĕrua; Russu, Elem., 180-188: traco-
ilir; Rosetti, ILR, 272: părău, pârâu , pârâu < përrua ,
prrua ;).
208

Cosmani (v. Coțmănești)

PÂRÁUL FRÁSIN F , Ș
subst., subst.

Pârâul izvor ăște din Iazul Stâng ăcenilor, comuna
Trifești, curge spre sud, prin Iazul Frasinul, de pe te-
ritoriul satului Probota, traverseaz ă șoseaua jude țeană și
pătrunde pe teritoriul comunei Victoria la nord de Valul
lui Traian , pe care îl „taie”, apoi se vars ă în Prut prin
partea de nord a satului Frăsuleni .

Atestări
Obreja, Dicț., 84: Frasinul – pârâu, afluent perma-
nent al Prutului, cu o lungime de 27 km și o suprafa ță a
bazinului hidrografic de 141 km2. Are în cursul s ău o sal-
bă de 10 iazuri utilizate piscicol.

Răsp.
Iordan, T, 427: Frăsinetul (Ale, Bz, Cis, Cpi, Crl,
Hue, If, Leh, R ț, Tur, Vl, V ș), Frăsinetul de P ădure (Rț),
Dealul Fr ăsinetului (Tran), Valea Fr ăsinetului (Cis) < lat.
fraxinetum ’pădure de frasini’; 436: Frăsiniș(ul) (Bt, MoN,
Ns), Frăsînișul (Mara; GrFM, p. 205), Chiciorul Fr ăsini-
șului și Pîrîul Frăsinișului (Nț, Mat., p. 62). Cf. sinonimul
Frăsinetul […], care, gra ție faptului c ă i s-a transmis
direct din latine ște, este mai r ăspîndit ca toponimic decît
formația româneasc ă în -iș. Iordan, T, 465: Frăsinata
(Hn; Kisch I, p. 108) < frasin . (pag. 465).

Et.
pârâu (CADE, 947: comp. alb. pέrrua; Șăineanu, D,
462: alb. părrua; Scriban, D, 988: alb. părrua; DM,
624: comp. alb. părrua; Rosetti, ILR, 272: părău,
209

pârâu , pârâu < përrua , prrua ; Russu, Elem., 180-
188: traco-illir).
Frasin (v. Frăsuleni )

PÂRÁUL G ĂINĂRÍE St
subst., subst.

Pârâul izvor ăște din Tarlaua Vulturul și se vars ă în
lacul Aroneanu, la sud-estul satului Stânca .

Răsp.
MDGR, IV, 744: Pârâul , com., sat (f. jud. Gorj); sat
(f. jud. Bac ău), cătun (f. jud. Gorj); deal (f. jud. Gorj); râu
(f. jud. Vâlcea); vale (f. jud. Vâlcea)
Iordan, Nume, 69: Pâraiele, Pârăul, singur și, mai
des, cu determinative (precum Adânc, Glodului, Mare,
Negru), apoi derivate ca Pârâianul și Pârâieni : extrem de
numeroase pretutindeni (cf., de pild ă, Bul. Phil. IV, p.
87, unde Pârăul, cu un genitiv dup ă el, apare de cinci ori
pe teritoriul unui singust sat, Nepos (Năs) și GrS II, p.
66, unde ne întâmpin ă de unsprezece ori).
Porucic, Lex, 41: părău „apă curgătoare mic ă, pe
care ușor o treci cu piciorul”.
Petrovici, S, 329: Pârâul~ (de 11 ori).

Et.
pârâu (CADE, 947: comp. alb. pέrrua; Șăineanu, D,
462: alb. părrua; Scriban, D, 988: alb. părrua; DM,
624: comp. alb. părrua; Rosetti, ILR, 272: părău,
pârâu , pârâu < përrua , prrua ; Russu, Elem., 180-
188: traco-illir).
găinărie < găină (Scriban, D, 543: lat. gallina ; DEX,
413: lat. gallina ; DM, 329: lat. gallina ) + suf. – ărie (v.
Bulgărie).
210

PÂRÁUL NEÁGRA St
subst., subst.

Are izvoarele pe teritoriul satului, se une ște cu Pâ-
râul Stânca , la N de Tarlaua Neagra , traverseaz ă satul și
se varsă în pârâul Ciric. Are o vale de peste 6 km.

Et.
pârâu (v. Pârâul Cosmani ).
Neagra (v. Neagra ).

PÂRÁUL RÁCULUI I c
subst., subst.

Pârâul izvor ăște din Dealul Racului , trece E de c ătu-
nul Icușeni Deal și trece pe teritoriul comunei Gol ăești.

Atestări
Obreja, Dic ț., 188: Pârâul Racului , afluent al pârâu-
lui Valea Lung ă, ce curge prin satul Redu Aldei, comuna
Aroneanu.

Et.
pârâu (v. Pârâul Cosmani ).
rac (v. Dealul Racului ).

PÂRÁUL STÁNCA S t
subst., subst.

Pârâul izvor ăște din Dealul Stânca , se unește apoi
cu Pârâul Neagra , la N de Tarlaua Neagra , străbate
satul cu acela și nume și se vars ă în cursul vechi al Jijiei,
în apropiere de Cotul Morii .
211

Et.
pârâu (v. Pârâul Cosmani ).
stânca (v. Dealul Stânca ).

PĂDÚREA CIOR ĂRÍE F
subst., subst.

Pădure pe malul Prutului , unde predomin ă salcia, ca
specie de arbori, situat ă la est de satul Frăsuleni , în care
și-au făcut cuiburi o sumedenie de ciori, de unde provine
și denumirea.

Et.
pădure (v. Drumul sub P ădure).
ciorărie (v. Ciorărie).

PĂDÚREA CIRITÉI S t
subst., subst.

Pădure veche, situat ă în partea de vest a castelului
Roznovanu. Drumul spre castel, dinspre Ia și, era așter-
nut cu pietri ș și traversa p ădurea cu stejari seculari, a
căror tulpin ă abia o cuprindeau cu bra țele doi oameni
voinici.

Et.
pădure (v. Drumul sub P ădure).
ciritei (v. Coasta Ciriteilor Mari ).

PĂDÚREA DIN CÓTUL VÁCII Sc
subst., subst., subst.

Pădure de plopi pe marginea Prutului , lângă mean-
drul ce poart ă aceeași denumire.
212

Et.
pădure (v. Drumul sub P ădure).
din (v. Drumul din Jos ).
cot (v. Cotul Boilor ).
vacă (v. Cotul Vacii ).

PĂDÚREA DE PE IMÁ Ș Ș
subst., prep., prep., subst.

Pădure relativ tân ără, situată într-un cot al Prutului ,
dincolo de locul numit Hulpărie, plantată pe fostul ima ș
al satului Șendreni .

Et.
pădure (v. Drumul sub P ădure).
de (v. Fânațul din Jos ).
pe (v. Drumul pe sub Curte ).
imaș (v. Imaș).

PĂDÚREA FR ĂSULÉNI F
subst., subst.

Pădure pe malul Prutului în partea de S-E a satului
Frăsuleni , cu arbori de esen ță diversă, la adăpostul
cărora trăiesc numeroase vie țuitoare.

Et.
pădure (v. Drumul sub P ădure).
Frăsuleni (v. Frăsuleni ).

PĂDÚREA ICU ȘÉNI I c
subst., subst. (n. topic)

213

Pădure de stejari seculari, la N-E de satul Icu șeni,
declarată rezerva ție natural ă, care are o suprafa ță de
11,60 hectare.

Et.
pădure (v. Drumul sub P ădure).
Icușeni (v. Icușeni).

PĂDÚREA IÚGA S t
subst., subst.

Pădure, pe coasta Dealului Stânca .

Et.
pădure (v. Drumul sub P ădure).
Iuga (DOR, 65: Gheorghie < gr.Γεώρφιος „agricul-
tor”. VII. E. Iuga, frecv. mar. și mold. [Mar; an mar;
Dm; Ștef; CL]; – ard, 1680 [Pa ș]; – olt. [13-15, B 153;
Sd VII 50]. „Ignatie zis Iuga mare vistiernic” [ Ștef. I
70, 211]).

PĂDÚREA LUI TÁCU F
subst., art., subst.

Pădure situat ă la est de satul Frăsuleni , pe malul
Prutului .

Et.
pădure (v. Drumul sub P ădure).
Iui (v. Balta lui Minciun ă).
Tacu (nume de persoan ă, la origine o poreclă: tă-
cut, închis, care nu vorbe ște mult).
214

PĂDÚREA M ĂGUREÁNU F
subst., subst.

Fost ă pădure a prim ăriei, situat ă la nord-est de satul
Frăsuleni , pe malul Prutului .

Et.
pădure (v. Drumul sub P ădure)
Măgureanu < măgură (Scriban, D, 785: gep. * mö-
gila; DEX, 607: cf. alb. magulë ; DLRM, 484: comp.
alb. magulë ) + suf. – an (v. Balta Frăsuleni ).

PĂDÚREA SCULÉNI Sc
subst., subst.

Pădure în partea de nord a satului.

Et.

pădure (v. Drumul sub P ădure).
Sculeni (v. Sculeni ).

PĂDÚREA STÁNCA St
subst., subst.

Pădure situat ă pe Dealul Stânca .

Et.

pădure (v. Drumul sub P ădure).
Stânca (v. Stânca ).

PĂDÚREA ȘENDRÉNILOR Ș
subst., subst.

215

Pădure la N-E de sat, în care predomin ă salcia, sal-
câmul și plopul, situat ă pe malul Prutului , în partea de N.

Răsp.
Iordan, Top.,135: Șendreni (Gl, Hrl, Ia și, Negr), Șen-
drești (Zel), Șăndrești (fost sat Adj): întocmai ca și primi-
tivul (Șendrea ), aceste toponimice apar exclusiv în Mol-
dova. Ultimul aminte ște de Șendrea , hatman și cumnat
al lui Ștefan cel Mare (Al. Papadopol-Calimah, loc. cit .).
Dela Șandru (< magh. Sándor ’Alexandru’), care a dat
naștere lui Șendrea (cf. Negrea < Negru , Verzea < Ver-
de etc), avem Șendrulești (Arg), cu a neacc. > ă, apoi e,
subt influen ța pronun țării palatale a lui ș: chipul cum s’a
adăugat -ești ne trimite la o tem ă terminat ă în -u (ca la
Negulești < Neagu , Rădulești < Radu ș. a.). Cf. și Șan-
drești (SM) < Șandru .

Et.
pădure (v. Drumul sub P ădure).
Șendreni (v. Șendreni ).

PĂDÚREA TOCSOBÉNI Ș
subst., subst.

Pădure situat ă în extremitatea de nord a comunei,
pe malul Prutului .

Atestări
Obreja, Dic ț., 218: P ădure în lunca Prutului, unde a
fost și un sat cu acela și nume, disp ărut în sec. al XIX-lea
(comuna Probota). Numele apar ține unui proprietar,
Tocsoab ă (Constantinescu N. A., Dicționar onomastic
românesc , Editura Acad., 1963, Bucure ști, p. 390).

216

Et.
pădure (v. Pădurea Cior ărie).
Tocsobeni < Tocsabă (DOR, 390: Tocsaba , n.
cuman [dup ă N. Iorga ș.a.,
cf. Drăgan, 225] < turc. tocuz , doguz „nouă” + aba
„tată”) + suf. -eni (v. Dealul Delenilor ).

PĂDUREA VAIDEEI L
subst., adj.

Pădure situat ă la circa 300 de metri de sat.

Et.
pădure (v. Drumul sub P ădure).
vaideei (Drăganu, TO, 286: Dintre derivatele cu suf.
-ei merită atenție deosebit ă Vaidei sau Vai-de-ei .
Deosebitele forme atestate ne arat ă clar că avem a
face cu un diminutiv al ung. vajda = voevod , deci cu
o dovadă de organiza ție în voievodat. Când aceast ă
organiza ție a disp ărut și nobilimea româneasc ă a
început s ă sărăcească și să ajungă în stare de
iobăgie, etimologia și ironia popular ă a schimbat pe
Vaidei în Vai-de-ei ).

PE DIG F , Ș
prep., subst.

Drum de acces spre satele Frăsuleni și Șendreni .

Et.
pe (v. Drumul pe sub Curte ).
dig (Scriban, D, 425: fr, digue , fem., vfr. Dique , d.
ol. Dijk; DEX, 302: din fr. digue ; DM, 245: fr. digue ;
DN, 345: fr. digue ).
217

PE FÂȘÍE F r, Ș, Sc
prep., subst.

Porțiune de teren, de-a lungul Prutului , la grani ța cu
Republica Moldova.

Et.
pe (v. Drumul pe sub Curte ).
fâșie (CADE, 496: f. et.; DEX, 371: fașă + suf. – ie;
DM, 307: fașă + suf. – ie).

PE ȘES L
prep., subst.

Teren arabil în partea de est a satului.

Et.
pe (v. Drumul pe sub Curte ).
șes (CADE, 1248: lat. sĕssum ; Șăineanu, D, 586:
lat. (locus) sessus ; Scriban, D, 1279: lat. sĕssus;
DM, 832: lat. sessus ).

PÍSCUL LA DÂMB L
subst., prep., subst.

Ridic ătură de pământ la intrarea în satul Luceni
dinspre satul Victoria .

Răsp.
Iordan, Top., 347: Chiscul (Huș), Chiscul Ganei și
Chiscul Gudrei (Iaș), Chiscul lui Donici (Gal), Chiscul lui
Toader (Iaș) < pisc.
MDGR,III,135. Dâmbul, sat, râule ț (f. jud. Prahova).
Iordan,Top,39: Piscul, singur și cu atribute de tot fe-
lul, precum Piscul Calului (Pit), Piscul Câinelui (Cpi, Vl),
218

Piscul Corbului (Tc), Piscul cu Nisip (Gj), Piscul de Câm-
pie (Cal), Piscul Dracului (Bv), Piscul Holmul (Hu ș), Pis-
cul Înalt și Țuguiat (M ăc), Piscul La (Ms), Piscul Herasca
(Tit), Piscul Ienei (Bld), Piscul Lung (Ol ț), Piscul Mo șului
(Pit), Piscul Nou (Cal), Piscul Pietrei (RîV), Piscul Ple șuv
(Dor), Piscul Popii (Ved), Piscul Radului (Pan, Pit), Pis-
cul Roșu (TuS), Piscul Rusului (Neg), Piscul Sadovei
(Seg).
Suciu, Dicț., I, 201: Dâmbu (lâng ă Luduș; prima
atestare la 1325).
Ștefănescu, E, 71: Dâmb, comun ă.
SMO, 76: Dâmb: dâmb < magh. domb.
Porucic, Lex, 25: Dâmb „deal de m ărime mai mult
mică, cam rotund”.

Et.
pisc (CADE, 940: vsl. * pyskŭ; Șăineanu, D, 485:
„redus din pițic = it. Pizzice «extremitate»”; Scriban,
D, 982: vsl. piskŭ; DM, 620, f. et.).
la (v. Borta la Co șeri).
dâmb (CADE, 422: ung. domb ; Șăineanu, D, D,
190: ung. domb ; Scriban, D, 436: ung. domb ; DM,
254: magh. domb ; Tamás, Etym.Wört., 299: ung.
domb ).

PLÓPI S t
subst.

Pârâu cu debit temporar, afluent al Pârâului Neagra .

Et.
plop (v. La Plopul Școlii).

219

POÁRTA VÉRDE V
subst., adj.

1. Teren arabil pe malul Jijiei Vechi .
2. Meandru al Jijiei Vechi, în partea de nord – nord-
vest a satului Victoria.

Et.
poarta (CADE, 962: lat. porta ; Șăineanu, D, 490:
lat. porta ; Scriban, D, 1002: lat. porta ; DM, 634: lat.
porta ).
verde (DEX, 1156: lat. vir(i)dis ; DM, 925: lat.
vir(i)dis ).

PODÁRI S c
subst.

Teren arabil, situat la N-E de satul Sculeni .

Et.
podari (v. În podari ).

PODÉȚUL DÍMII S t
subst., subst.

Podeț din lemn peste Pârâul G ăinăriei, la V de satul
Stânca , în dreptul locuin ței săteanului Petru Dima.

Et.
podeț < pod (v. În Podari ) + suf. – eț (Pascu, S, 316-
322: lat. – icius, -itius; sl. – eț).
Dima (DOC, 143: Dima – „prenume ce provine
direct din onomastica greceasc ă, ∆ηµας (Demás ) și
∆ηµoς (Demos ), după cum o arat ă și forma româ-
nească, prin respectarea pronun ției grece ști. Forma
220

greceasc ă este socotit ă un hipocoristic de la Dimi-
trie.”)

PÓDUL LUI KLEIN V
subst., art., subst. (n. pers.)

Pod pe șoseaua Ia și – Sculeni, în apropiere de satul
Cotu Morii , proiectat și construit de un inginer neam ț cu
numele de Klein .

Et.
pod (v. În Podari ).
lui (v. Balta lui Minciun ă).
Klein (nume de origine german ă).

PONOÁRE L , Ic, St
subst.

Teren cu alunec ări pe coasta Dealului Stânca , la
degradarea c ăruia contribuie toren ții formați la căderea
precipita țiilor sau din topirea z ăpezii, datorit ă încălzirii
bruște a vremii.

Răsp.
Iordan, T, 42: Toponimul are sens de teren cu alu-
necări pe coasta unei v ăi.
Iordan, N., 24: Ponoară (Bi), Ponoarele (BA, Dor,
Gorj), Ponor (A, Hu), Ponorul Apelor (Dor), Gura Pono-
rului (Arg), Pârăul Ponorului (Bac), Valea Ponorului
(Tur), Ponorăul (BA9, Ponorel (Tur), Ponărăul (BA), Po-
norel (Tur), Ponărătura (Iași): la Por. ponor (var. pomor )
’scobitură naturală (în pământ), rezultat ă din fugirea te-
renului la vale; vâlcea în semicerc, format ă prin surparea
coastei v ăii’; ‚teren zbârcit (cu umfl ături și bube), din cau-
221

za alunec ării’; ‚loc cu sol r ăvășit; loc pr ăbușit’; ponorâ-
tură ‚teren alunecat la vale pe coast ă, cu denivelarea
respectiv ă’.

Et.
ponor (Scriban, D, 1015: vsl. ponoră; DEX, 823: din
sl. ponorŭ; DM, 641: bg., sb. ponor ).

PORCĂRÍA S c
subst.

Locul unde C.A.P. Sculeni avea cresc ătoria de
porci. În prezent, aici a fost amplasat ă stația de tratare a
apelor pentru re țeaua de ap ă din comun ă.

Răsp.
MDGR, V, fasc. I, 58: Dealul-Porcului , deal (ramifi-
cație a Dealului Turia, în partea de est a satului Perieni,
comuna Cârniceni, plasa Turia, f.jud.Ia și); Porcărețul, sat
(f.jud.Tecuci; f.jud.Vaslui); munte (f.jud.Mehedin ți); pârâu
(f.jud.Dolj); Porcăreanca , vale (f.jud.F ălciu); Porceni , că-
tun (f.jud.Gorj); Porcești, sat (f.jud.Roman); comun ă
(f.jud. Roman); Balta-Porcilor , lac (f.jud. Tulcea); Dealul
Porcilor , deal (f.jud.Vâlcea); Porcul , deal (f.jud. Gorj); lac
(f.jud.Brăila); pârâu (f. jud. Olt); Balta-Porcului , lac (f. jud.
Tulcea); Colțul Porcului , munte (f.jud.Rm. S ărat); Dealul-
Porcului , deal (f.jud.Covullui; f.jud.Ia și); Lacul Porcului ,
lac (f.jud.Teleorman); Movila Porcului , movilă (f.jud.
Constanța); Ostrovul-Porcului , insulă (f. jud. Teleorman);
Pârâul-Porcului , pârâu (f. jud. Boto șani; f. jud. Suceava);
Poiana Porcului , poiană (f. jud. Bac ău); Valea Porcului ,
cătun (f.jud.Buz ău); Valea-Porcului , pădure (f.jud.Bu-
zău); vale (f.jud.Buz ău; f.jud.Covurlui; f.jud.Gorj, de 2
ori); Vârful-Porcului , pisc (f. jud. Putna); 180: Purcelul ,
222

munte (f. jud. Rm. S ărat); pârâu (f. jud. Rm. S ărat);
Purcilești, sat (f. jud. Suceava); Râtul-Porcului , deal (f.
jud. Fălciu); vol. I, fasc.I, 232: Balta Porcului , sat (f. jud.
Suceava); balt ă (f. jud. Bac ău); pârâia ș (f. jud. Bac ău).
SMO, 176: Porcărescu , teren arabil. Derivate din
numele de persoan ă Porcaru ; 133: Calea Porcilor , pășu-
ne. „Aici vin porcii satului la p ășune”.

Et.
porcărie < porc (CADE, 974-975: lat. porcus ; Șăi-
neanu, D, 497: lat. porcus ; Scriban, D, 1018: lat.
porcus ; DM, 642-643: lat. porcus ; CD, 125: lat. por-
cus, -um; DEX, 825: lat. porcus) + suf. -ărie (v. Bul-
gărie).

POSÁDNICI S t, Ș
subst.

1. Fost sat în comun ă, la V de satul Stânca .
2. Denumire a uner p ărți din moșia Stânca .

Atestări.
Ghibănescu, Isp., p. 152-154: 9 martie 1643. Zapis
de împărțală între Gr. Ureche și nepoții săi de soră și
frate:
„Adică eu, Grigore Ureche vornic cel mare de țara
de gios dimpreun ă cu nepotu mieu Neculai Ureche spa-
tar și cu Nestor Bati ște, dăm știre cu aceast ă scrisoare a
noastră, cum de bun ă voe noastr ă, neam tocmit și neam
împărțit cu toate satele ce niau r ămas de la p ărinții noș-
tri, de la Nistor Ureche vornic cel mare și de la Mitrofana
giupâneasa dumisale […] și așa au venit pe parte lui
Nistor Bati ște, satul Br ăteștii cu bălți de pește, și giumă-
tate de sat de Fedele șăni și părțile din Br ătulești ces la
223

ținut Neam țului; și Cobăcenii și căzăneștii pe Răut și
giumătate de sat Potlogeni și parte din Cozme ști ces la
ținut Orheiului; și Posadnici ces la ținut Eșului […]”
Ghib ănescu, Isp., p. 155-156: 25.I.1659. Ia și. Toma
Cantacuzino vornic trece z ătogul Posadnicilor de la Cot-
narschi la Alexandra Ureche so ție alui Antiohie aga:
„Adică eu Toma vel dvornic scriem și mărturisim cu
acest zapis al meu cum am fost dator dumisale lui An-
tiohie și giupănesei dumisale Alexandrei cu cinci sute de
lei cari bani li s-au fost venit dumisale la împ ărțală, când
s-au împ ărțit cu alți frați a dumilorsale, deci fiind la noi
acei bani iam fost dat la Cotnarschie pisariu, ca s ă îmble
cu dobând ă pe an, tâmplatusau diau perit Cotnarschie
când au venit Timu ș fecior hatmanului Hmil, în țară,
acmu dumnealui Antiohie aga și cu giupâneasa dumisa-
le Alexandra au cer șit la noi acei bani ca s ăi dăm dumi-
lorsale, deci noi bani nam avut de undei da, ce tâmplân-
duse la noi z ălog un sat ci s ă chiamă Posadnicii zălogit
de Nistor feciorul lui Bati ște iscălit de mâna lui. Deci fiind
acel sat drept din mo șia dumilorsale noi lam luat z ălog
pentru acei bani carii scriu mai sus cinci sute și trei lei în-
tru mâinile dumisale ag ăi și a giupânesei dumisale Ale-
xandrei; pentru acela lucru dei va pare lui Nistor Bati ște
căi mai bun satul de cât acei bani, dmnlor se vor învoi și
se vor tocmi în sedine, și în tocmala noastr ă au fost
dmnlui Racovi ță Cehan biv sulger și Neculai Buhu ș al
treile logof ăt, și eu Savva am scris. u Ia ș It 7167 Ghenar
25. Acta Stânca Roznovanului, Ia și, Condic ă documen-
te, caet XLVII,7, pe Posadnici (Surete ms.LVII supt. An)”
Ghibănescu, Isp.,p. 156-157: 8 iunie 1668. Zapis de
vânzare prin care Lucache Bati ște (fratele lui Nistor
Batiște călugărul, a căror mam ă era sora lui Grigore
Ureche) vinde cu 1200 lei satul Posadncii Alexandrei lui
224

Chiriac paharnicul. Actul este semnat, ca martor, și de
Miron Costin vel vornic.
Ghibănescu, Isp., p.158-159: 20.VI.1668. Ia și. Ilieș
Alexandru Vod ă întărește Alexandrei și soțului Chiriac
medelniceru întreg satul Posadnicii pe Prut în ținutul
Iașilor cump ărat cu 1200 lei de la Lucachi jicnicer.
Ghib ănescu, Isp.,p. 159-160: 7 februarie 1670. Ia și.
Moșiile ce le are Alexandra lui Chiriac Sturza paharnic
de la tat ăl său Grigore Ureche. Printre celelalte sate se
numără și Posadnicii de la Eși cu vecini.
Ghib ănescu, Isp.,p. 160-161: 13 februarie 1670. Ia și.
Gheorghe Duca V ădă întărește lui Chiriac paharnicul
moșiile lăsate prin diat ă de giupâneasa lui Alexandra,
fata lui Grigore Ureche vornicul, printre care se num ără
și satul „ Posadnicii de la Iași”.
Ghibănescu, Isp.,p. 162-163: 15 februarie 1670. Ia și.
Testamentul ce- și fac unul altuia so ții Chiriac paharnic și
soția sa Alexandra, fata lui Grigore Ureche. Testamentul
este semnat și de Dosofteiu Episcop Romanului (cu pe-
cetea Episcopiei).
Ghib ănescu, Isp., 1 august 1690: Ia și. Alexandra
Buhușoaie vinde cu 400 lei satul Posadnicii lui Iordachi
Roset vel vornic.
„«Adică eu Alexandra, fata lui Neculai Ureche, giu-
pâneasa r ăposatului Alexandru Buhu ș hatmanul, și cu-
conii miei cu Dumitra șco postelnicul și cu Neculaiu, scri-
em și mărturisim cu acest adev ărat zapis al nostru, de
nimene sili ți nici asupri ți, ci de a noastr ă bună voie am
vândut a noastr ă direaptă ocină și moșie sat întreg anu-
me Posadnicii la ținutul Eșilor din tot locul și cu tot veni-
tul din vatra satului, din câmpu și din țarină și din pădure
și dintrapă cu vad de moar ă și cu vad de pod pe apa
Jijiei care sat și moșie îmi este mie direapt ă ocină și mo-
225

șie de la p ărinții miei ce scriu mai sus, aceast ă moșie și
sat lam vândut noi dumisale lui Iordachi Roset vel vis-
ternic, drept patru sute lei b ătuți bani gata, ca s ă fie du-
misale direapt ă ocină și moșie și giupânesei dumisale
Saftei și cuconilor dumisale în veci, și la aceast ă tocmală
și vânzare a noastr ă sau făcut denainte dumisale Tudo-
sie Dubău vel logof ăt, și dumisale Iona șco Balț vornicul,
și dumisale Alexandru Ramandi vornicul, și a dumisale
lui Costantin c ăminar și a lui Andrei Bal ș vornicul și a
Zahariei Cluceriul, și pentru mai mare credin ța miam pus
pecete și cuconii au isc ălit și dmnlor ace ști boieri ca s ă
fie de mare credin ță. u Ias vlet 7198 August 1. Alexandra
Buhușoae (pecete); Neculaiu Buhu ș iscal; Tudos ă Du-
bău vel logof ăt; Vellicico Costin vornic; Dumitra șco vel
stolnic; Miron biv logof ăt; Constandin s ărdar; Buhu ș pos-
telnic; Alexandru vel postelnic; Constandin c ăminar; Lu-
pu hatman»
TTR,I,2, 933: Posadnicii fost s. pe p. Ciric, în partea
de V a s. Stânca [Ia ș]. I. (~) 1. S. (neofic.), ț. Iașilor:
BAWR (1774). Mo șie: ARH. BUC. PL. Ia ș (1794), 61, I,
NEC. VIII (1802), 104. a. Înglobată în s. Stânca, cf.
COND. (1816), care atest ă apariția acestui s. Mo șie:
BFO (1843), 40. II. (~ sau Stânca ) Trup al mo șiei Stân-
ca: BFO (1858), 221, MOM (1860), 3/11, 27/107-108. –
Și: Posadnischy BAWR (1774).

Et.
posadnic < posadă (Scriban, D, 1022: posád , n., pl.
-uri [vsl., po-sadă, suburbie, d. po-saditi , a pune a
așeza. V. sad, sădesc ]. Vechi . Impozit p. ținerea
garnizoanelor în ora șe; p. 1023: posádă, f., pl. e și
ăzĭ [sârb. posada , „garnizoan ă”, rut. „a șezare”, d.
vsl. sârb. rut. po-saditi , a așeza]. Vechi . Post ori fort
226

la frontier ă; Busuioc, ARH, 302: posádă < ucr. 1. Pi-
chet [punct de] vam ă).

POTCOÁVA V
subst.

1. Parte a satului Victoria , situată spre N-V.
2. Teren arabil pe Jijia Veche , la E de sat, care are
forma unei potcoave.

Răsp.
MDGR, V, fasc.I, 65: Potcoava , stație de cale ferat ă
(f.jud.Olt); c ătun (f.jud.Olt); deal (f.jud.Olt); balt ă (lângă
satul Probota, f.jud.Ia și); lac (f.jud.Tulcea); Potcoava Ma-
re, baltă (f.jud.Fălciu, de 2 ori); Potcoavele , lac (f.jud.
Ialomița).

Et.
potcoavă (v. Gârla Potcoava ).

PRUT F, Ic, Sc, Ș
subst. (n. topic)

Râu care curge pe direc ția N-S în partea de E a co-
munei, formând grani ța natural ă cu Republica Moldova.

Răsp.
Ivănescu, ILR, 742-744: „… hidronimul român și
slav de azi, Prut, nu poare fi separat de numele antice
ale râului, scitul Pórata și gr. Puretós , […] cuvântul este
foarte probabil de origine iranian ă: el invoc ă av. p∂r∂θú –
„plin”, „lat”, „larg” și v. ind. pŗthúļi „lat”, „plin” sau de ase-
menea av. p∂r∂tu – „vad” și oset. furd „râu”, propuse de-
ja de alții. […] Vasmer nu arat ă care dintre cele dou ă eti-
227

mologii iranice este just ă: cea care pleac ă de la cuvântul
cu sensul „larg”, „lat” sau cea care pleac ă de la cuvântul
cu sensul „vad”? Socotesc c ă, dintre cele dou ă etimo-
logii, singura plauzibil ă este prima. […] Deci prima ca-
racteristic ă a apei Prutului în cursul ei inferior este aceea
că e foarte lat, iar valea lui, plin ă de apă. Deci, dac ă ast-
fel stau lucrurile, ne punem întrebarea: de ce cuvântul
Prut, care numai cu o echilibristic ă lingvistic ă poate fi de-
rivat pe cale slav ă din scitic ă sau din forma greac ă ve-
che a numelui apei, nu trebuie considerat, cum voia Pâr-
van, o mo ștenire tracodacic ă la români (bineîn țeles, ple-
când de la alt cuvânt indoeuropean decât cele avute în
vedere de marele arheolog și istoric român) (am v ăzut
că și originea româneasc ă a cuvântului în ucrainean ă a
fost recunoscut ă de Vasmer – mai ales c ă etymonul in-
doeuropean cel mai plauzibil – cuvântul cu sensul de
„plin”, „larg” […] este fonetice ște cel mai aproape de cu-
vântul românesc. […] Odat ă indicată drept cea mai plau-
zibilă etimologia dacogetic ă a cuvântului, r ămîne de l ă-
murit o problem ă de fonetic ă dacogetic ă. După câte am
arătat […], *ŗ indoeuropean primitiv a devenit în dacic ă –
ur: *bhŗtō > dac búrta > rom. burtă. Ne-am a ștepta deci,
ca, în cazul lui *ļ, tratamentul daco-getic s ă fi fost *ul,
eventual *ur (căci unele limbi prefac pe *l și *ļ în r, ŗ).
Dar, în cuvântul Prut, avem tratamentul ru. Faptul nu
este izolat în limbile indoeuropene: și în alte limbi, ca de
exemplu greaca, avem mai multe tratamente […]. Pe
baza acestui cuvânt, Prut, trebuie s ă admitem deci c ă
dacogeții (sau m ăcar unii dintre ei) aveau dou ă trata-
mente pentru sunetele în discu ție: unii îl transformaser ă
în *ur, alții în * ru. Dar și în cazul ultim, trebuie s ă con-
cludem c ă rom. și ucr. Prut nu pot avea o str ăveche ori-
gine iranic ă, ci numai una dacogetic ă. De altfel, trata-
228

mentul * ru se întâlne ște probabil și în alt cuvânt dacic
[…]. Etimologia dacogetic ă a cuvântului Prut dovedește
prezența la Prut a românilor în tot cursul evului mediu.
Obreja, Dic ț., 186-187: Prutul (antic Pyretos, Porata)
formează granița natural ă cu URSS (200 km), alimentat
pluvionival, cu șesul larg pe partea dreapt ă (3-7 km). De-
seori, este supus inunda țiilor, cu șesul alcătuit din alu-
viuni groase (argile, nisipuri și prundișuri) ce ating peste
14 m, la sud de Ungheni și peste 20 m la Trife ști. Relie-
ful luncii cu grinduri, gr ădiști, ocupate de sate și mean-
dre părăsite cu b ălți, iar vegeta ția este specific de lunc ă
(zăvoaie). La mira Ungheni debitul mediu multianual
este de 72,5 m3/s. Are ca afluen ți, pe teritoriul jude țului
Iași, Jijia, unit ă cu Bahluiul și pârâul Bohotin. Mineraliza-
rea apelor sale este ridicat ă, depășind 1000 mg/l.
Drăganu, TO, cap. 264, pag. 574: „Este aproape si-
gur că numele Prutului, care are la temelie un radical
scitic și, după Herodot, IV, 48, era la Sci ți Porata , la
greci Πνρετσζ , și pentru care Const. Porphyr cunoa ște
forma actual ă Βρσντζ (cu înlocuirea consonantei neso-
nore cu cea sonor ă corespunz ătoare), al ături de cea pe-
cenegă Βονρατ , oricare ar fi etimologia lui, îl avem prin
mijlocire slav ă, înfățișarea fonologic ă nefiindu-i româ-
nească.”
nota 1 : Cf. A. Philippide, Originea Românilor , I, 459.
Deosebitele etimologii propuse pentru a explica radicalul
Prutului se pot vedea la L. Niederle, Slovanski Starožit-
nosti , I,I,p. 154, și V. Pârvan, Considera țiuni asupra unor
nume de râuri daco-scitice , pp. 8-10: dintr-un presupus
trac. pěrua, pěrěu «râu» (Šafa ŕik); din iran. par «a um-
plea», paurva «bogat» (Müllenhoff); din scit., cf. sanscr.
pâr. zend pěrě, gr. περαϖ «a trece» (Hasdeu); din iran.
avestic aodha «ape», vechiu ind. adati «izvorând», «în-
229

văluindu-se»; din gr. ποροζ , germ. furth «vad» (Rawi-
linson); din pera, pru, sanscr. pru-th «sprühen» (Toma-
schek); din deosebite radicale slave. În timpul din urm ă
Weigard, XXVI-XXIX. Jahresbericht , 8, a încercat s ă-l
identifice cu rut. prut «Sumpf» (cf. îns ă obiecțiile lui V.
Bogrea, Dacoromania II, 799-600, care crede c ă rut. prut
este un apelativ n ăscut din n. pers. Prut, ca și rom. olt
din Muscel cu sensul de «trâmb ă de apă mare de colo-
colo», ori jiiu «râu, în genere», din jos de Craiova). M.
Vasmer, Untersuchungen über die ältesten Wohnsitze
der Slaven , Leipzig, 1923, p. 61, crede c ă rus. și pol.
Prut sânt din rom. Prut < v. bg. pruth , care ar fi din sci-
ticul peretu «Furd», dar P. Skok, Slavia , VII – 1929, p.
726, se opune acestei p ăreri, afirmând c ă este exclus ă
din punct de vedere cronologic, Românii fiind recen ți la
Prut, și presupunând evolu ția Pyretós > prin metatez ă
Per ýtus > slav. Prut. A. Rosetti, Resturi de limb ă scito-
sarmată, extras din „Via ța Româneasc ă”, Iași, 1930, por-
nind de la forma scit ă Porata și adăugând că în evul me-
diu este numit „Alanus fluvius”, trimite la gatha (limba
părții versificate din Avesta), av. peretav – «trecere, vad,
punte».
Este greu de spus dac ă este vreo leg ătură, ori nu,
între numele Prutului și cel al Brodnicilor (Brodoni , Prod-
nic-, Brodnic , Borodnic , Borothnic , Borodnic -), socoti ți
Români, pentru care s’au propus deosebite explic ări
<brod + -nic «podar», Miklosich, Die slav. Ortsn. aus
Appell ., I, 87, II, 147, și D. Onciul, Orig. princ. rom ., 89-
90; < brdo + nik «muntean», A. Bunea, Incercare de ist.
Rom. pân ă la 1382 , pp. 130-131; Berendici , numele unui
neam turcesc, în rostire ruseasc ă cu o în loc de e, Dr. I.
Ferențiu, Cultura cre ștină, XII – 1923, nr. 6-7, p. 59; <
vran(a) + ik, V. Montogna, Articole și documente , 35-42
230

(cf. și N. Iorga, Brodnicii și Românii , Bucure ști, 1928, p.
5, și N. Drăganu, Toponimie și istorie , Cluj, 1928, p. 20,
și Pușcariu, Dacoromania , III, 1070, care nu admit
această explicație). Să se compare îns ă Pruteni din S.
Kézai și Chron , pict. (A m. honfogl. kútfõi , 479 și 491).
Cantemir, Descrierea ,20: În Dun ăre se vars ă Prutul ,
numit mai înainte Hierasus , de Ptolemeu Gerasus , de
Ammianus Parota , iar vechii greci Pyretus , care izvor ăș-
te din mun ții Transilvaniei, numi ți de cei vechi Carpa ți, ce
sunt hotar între aceast ă țară și Lehia și străbate întreaga
Moldovă. Are apa cea mai u șoară și mai sănătoasă, cu
toate că este mai tulbure din pricina nisipului pe care îl
duce cu ea; numai când o la și să stea într-un pahar,
nisipul cade la fund și atunci ai apa cea mai limpede.”

Et.

Prut (ILR, 358: scitic Porat (a); Ivănescu, ILR, 741-
743: dacogetic; I.I.Russu, Elem.187: „alb. përua și
rom. din trac *păraul[t] = *părutu, din care Prut”).

PURECIÁNI V
subst.

Fost sat în comuna Victoria , pe valea râului Jijia,
astăzi dispărut.

Atestări

Ghib ănescu, Isp., II, 2, p. 102-105: Cu denumirea
de Pureciani, satul a fost men ționat la 1585, iar la 1642
se precizeaz ă existența unui privilegiu de la Ștefan cel
Mare.

231

Et.
Puceciani < purice (Scriban, D, 1078: lat. pûlex,
púlicis ; DEX, 873: [var.: púrece , púrec ] – lat. pulex , –
icis) + suf. – an (pl) (v. Coasta Delenilor ).

RÁTEȘ S c
subst.

Loc de popas, în trecut, un fel de han, situat în
partea de sud a satului, Sculenii aflându-se la mijlocul
distanței a drumului comercial dintre ținutul Boto șanilor
și cel al Hu șilor.

Et.
rateș (DEX, 886: din ucr. ratuś; DM, 690: ucr. ratuš
[< germ. Rathaus ).

RĂZÓR DÚP Ă SÁT F
subst., prep., subst.

Tarla, la nord de sat.

Et.

răzor (Scriban, D, 1102: sârb. râzor ; DEX, 894: din
bg. razor ; DM, 698: bg., sb. razor ).
după (v. După Sat).
sat (v. După Sat).

RÉDIUL VÁDULUI Ic
subst., subst.

232

Teren arabil în partea de est a satului Icușeni, pe
cursului vechi al Jijiei.

Răsp.
MDGR, V, 224-226: Rediul , com.(f.jud.Nem țu); com.
(f.jud.Vaslui); sat.(f.jud.F ălciu); sat (f.jud.Neam țu); sat (f.
jud.Roman, de 2 ori); sat (f.jud.Suceava); parte de sat (f.
jud.Suceava); sat (f.jud.Vaslui, de 2 ori); sta ție CFR (f.
jud.Botoșani); deal (f.jud.Bac ău, de 2 ori); deal (f.jud.Bo-
toșani); deal (f.jud.Ia și, de 3 ori); deal (f.jud.Suceava);
deal (f.jud.Vaslui); mo șie (f.jud.Boto șani); pădure (f.jud.
Botoșani); pădure (f.jud.Vaslui); balt ă (f.jud.Ia și, de 2
ori); pârâu (f.jud.Ia și, de 4 ori); pârâu (f.jud.Neam țu);
vale (f. jud. Tecuci).
Suciu, Dicț., II, 74: Rediu (f. r. Turda – Cluj, 1292).
Arbore,Dic ț.,174: Rădiul-Mare , vale (f. jud. Soroca).
Porucic, Lex., 67: Rădi „pădure rară, împărțită în pă-
durici mai mici”.
Iordan, T, 45: Vad (general), Vadul ~ ; nota 6: Vadul
Vlădichii , Vădurelele .
nota 7: Între Vaduri , Vadul Vl ădica, Vadurile .
nota 8: Vădaș, Vădeni; Cf. arom. Avadu și Vadu ;
vădar.
Graur, N, 80: Vadu Oii ; 152: Vadu Stânc ăi.
SMO, 100: La Vad , trecătoare de care; 169: La Va-
duri, teren arabil; 197: Vadu Co ți, loc.

Et.
rediu (TDRG, III, 1293: Wahr śch. [„probabil”,
presc.]; ksl. [„slav bisericesc”, presc.] < rêdŭkŭ, Adv.
rêdy „dünn stehend”; CADE, 1057: redie (rădiu), f.
et.; Șăineanu, D, 529: „Origine necunoscut ă”; Scrie-
ban,D,1092: rădĭ (redĭ), f.et.; DM,704: „p ădure mic ă
și tânără”,f.et.; DEX,905: [var.: rădiu s.n.] – et. nec.).
233

vad (CADE, 1396: lat. vadum ; Șăineanu, D, 684:
lat. vadum ; Scriban, D, 1388: lat. vadum ; DM, 915:
lat. vadum ).

REZERVÁ ȚIA MEDELÉNI Ic
subst., subst.

Rezervație natural ă ce cuprinde și Pădurea Icu șeni,
alcătuită din stejari seculari.

Et.
rezervație (DEX, 925: din fr. réservation ; DM, 717:
fr. réservation ; DN, 938: cf. fr. réservation ).
Medeleni (Pătruț, OR, 80: „…cf. der. Medan nfam
actual, Medelea , Medelean nb, explicate dintr-un
cuvânt ucrainean necunoscut, în DOR, p. 320; cf.
Medeleni , sate, jud. Bac ău și Iași”).

ROBÍA St
subst.

Loc situat în partea de nord a satului, unde se aflau
bordeiele robilor ce lucrau mo șia boierului Roznovanu.

Et.
robie (Russu, Elem., 96: „* robh- ’lipsit de ceva,
împilat, chinuit, muncit’, din care lat. orbus ’fără
vedere’, gr. δρφαν óς ’lipsit de p ărinți’, germ. arbeit
’muncă’, slav robú, robota [robie etc.]; rom. răbda in-
tră în aceea și grupă etimologic ă fără a putea s ă fie
cuvânt latin, grec, nici slav, german, venind dintr-o
limbă în care bh trece la b, o eventual la a; struc-
tura lui morfologic ă – derivarea cu -d- – e de ase-
234

menea specific ă, străveche”; Scriban, D, 1133: d.
rob d. rom. vine sârb. robija , muncă silnică).

ROȘCÁNA I c
subst.

Teren arabil, situat pe locul unei foste b ălți formate
prin vărsarea Prutului în sectorul satului Icușeni.

Et.
Roșcana < roșu (CADE, 1081: lat. roseus ; Șăinea-
nu, D, 553: lat. roseus ; Scriban, D, 1138: lat. róse-
us. „trandafiriu”, d. rŏsa „roză, trandafir”; DM, 726:
lat. roseus ) + suf. – an (v. Costa Delenilor ).

RÚȘI V
subst.

Fost cătun pe locul numit Poarta Verde , sub poala
Pădurii Stânca , unde se mai g ăsesc și astăzi urme de
vetre de foc.

Et.
rus, pl. ruși (Lobiuc, CL, 277: Harta dat ă ne arată și
extensiunea celuilalt etnonim, rusoaică, cunoscut
mai peste tot în aceast ă formă dr., cu excep ția unei
fâșii nordice, unde circul ă var. ca rúscă (MM/353,
362, 346, N-V CR/325, N AR/260, BV/365, 386,
MD/414, 520, 537), rusoaie (S CR/53 și MM/346),
aceasta cunoscut ă, desigur, și în N CR, cum pro-
bează der. „contaminat”, ruscoáie , cu care s-a r ăs-
puns, al. de ruscă, în pct. 325. Harta e interesant ă și
altfel, pentru în țelesul de „ucraineanc ă” al etimonu-
lui, precizat clar în nota din pct. 353, 362, 365, 386,
235

414 (de altfel, în BV/386 s-a r ăspuns și cu huțáncă),
înțeles, care, ca și în cazul „perechii” masculine rus,
trebuie s ă fi fost mult mai larg teritorial, cum arat ă,
cel puțin în cazurile sigure, toponimia (v. supra ) și
antroponimia dr (v. MihG 149-150: în forma români-
zată, Rusul , deja la anul 1507, și DER, 364-5); une-
le dintre numeroasele der. ale acestui etnic, ca Ru-
sin (Ib.) ș.a., se refer ă, ca apelative, în mod sigur nu
la slavii estici în genere și nici la (velico)ru și, ci la
ucr., în special la cei carpatici. Pe de alt ă parte, ca
și în alte cazuri (cf. infra , s.v. șvab), constat ăm
transferul, în dr., a acestui etnic în „câmpuri” lexical-
semantice referitoare la lumea animal ă (cf., s.v. rus,
TDRW, CADE, CDE, unde se citeaz ă și ar. arus și
mr. rus (improbabil în CapT , 347: rusă – nume de oi
(după culori!) < lat.), cf. TDRW și CADE, s.v. rus
„roșcat” < v.sl. rusŭ și nu lat. russus , cum probeaz ă
și termenul dr. rúsav id. < ucr. rusjavyj , v. TDRW și
SDR): ruși „borze” în V AR/95, cf. ALRMn, II, h. 566
(care consemneaz ă și sinonimul șvab într-o arie din
N-E AR și BV, arie care trebuie separat ă de cea din
BN/2, 74 și S-V AR/105, 833, ceea ce impune o
etimologie multipl ă (și magh. și sb.) și nu exclusiv
ucr. chiar pentru etimon, v. infra ); CADE, 1088: v.sl.
rusŭ; Șăineanu, D, 557: rus. rusŭ; Scriban, D, 1143:
vsl.rusŭ; DM, 730: rus. rusĭ; DEX, 939: din rus. rus’).

SĂRĂCUȚA F
subst.

Tarla situat ă la nord-vestul satului, între tarlaua
Răzor după Sat și Tarlaua Ochi șor.

236

Răsp.
Iordan, Top., 325: Săraca (Oră), Săracul -Olanului
(Ag), Sărăcești (Sla), Valea lui Sărăcilă (Cpi), Sărăcitul
Grivelor (Gj), Sărăcitul-Joseni (Bz).

Et.
sărăcuța < sărac (Lobiuc, CL, 34-35: Se constat ă,
mai întâi, un num ăr destul de mare de cuvinte pri-
vite de unii cercet ători (români îndeosebi) ca prove-
nind în dr. din ucr., iar de al ții (ucraineni în primul
rând) ca fiind, în aceasta din urm ă, de origine dr.
Este vorba, de fapt, pe lâng ă lucrări ucrainene, și de
cele române ști și străine, consacrate studierii ling-
vistice, azi tot mai intense, a „coloniz ării valahe” a
Carpaților Nordici, în primul rând a ținuturilor ucr., iar
dintre acestea cu deosebire a celor hu țule. Vom tre-
ce, deocamdat ă, peste cuvintele sigur sau foarte
probabil române ști în graiurile ucr., ca saraka , žen-
tyc’a etc.; Scriban, D, 1161: vsl. sirakŭ; bg. sârb.
sirak ; rut. soraka ; DEX, 951: [var.:(pop.) sireác ,-ă
adj.] – din bg., scr. sirak ) + suf.- uța (Pascu, S, 153-
159: lat.- uceus ; SMFC,IV,143-144:-u ț < lat. [F. Diaz,
Meyer – Lübke, Pu șcariu, Löwe, Pascu, Iordan]: < –
uceus, -ucea; -u ț, -uță „Este un sufix diminutival
vechi în limba român ă”).

SCULÉNI S c
subst.

Sat component al comunei Victoria , pe malul drept
al Prutului, punct de trecere a frontierei în Republica
Moldova.

237

Atestări
Satul este men ționat la 1772 – 1773. (Dimitriev, Re-
censământul , I, p. 201).
Obreja, Dic ț., 205: Fost târgu șor (sec. al XIX-lea),
așezat pe un grind longitudinal în dreapta râului Prut,
este o așezare atestat ă documentar din sec. al XVIII-lea
(1772).
TTR, I, 2, 1053: Sculenii s., com. Victoria [Ia ș]. I.
(Târleștii) 1. a. Moșie, ț. Iașilor: R. ROSETTI, C.V.
(1776), 113. II. (Târleștii „care acum se cheam ă Scu-
leni”) BĂLAN, D.B. V (1795), 189, vi (1803), 367. III. (~)
2. B. S., oc. Turiei: COND. II (1803), 345. c. Înglobat în
s. Stânca, cf. COND. (1816), UNDE NU MAI APARE. D.
S.: CAT. MAN. III (1820), 9 CR. COL. xix (1820), 259.
IV. (Podul of. Sculeni ) 3. S., oc. Copoului: CAT.(1820),
82. V. (~) ANP, IV (1821). 4. α) Tg., ț. Iașilor: DER., II
(1821), 83 VI. (Târgușorul Sculeni ) ERBICEANU, I.M.
(1821), 137, 139-140. VII. (Târgul ~) CR. COL. XXXI-
XLIII (1825), 237, DER, II (1829), 133, ISPR. IA ȘI
(1829), 48. VIII. (~) CIUBOTARU – ISTRATI (1829),
537, KARTA (1830 G), 241. 5. Tg., oc. Copoului: CAT.
(1832), 245/13. 6. Tg., ț. Iașilor: COND. (1833), 84,
COND. PR. (1833), 52, P. ASACHI, M. (1833), TABLA
(1834 B), 731, TABLA (1834 C), 768, TABLA(1835),
199. IX. (Târgul Sculeni ) DER, II (1836), 464, ISPR. IA ȘI
(1837), 416. X. (Târgușorul ~) BFO (1838), 18. XI. (Târ-
gul ~), CAT (1839), 1303/10, IPR. IA ȘI (1839), 521. XII.
(~) BFO (1840), 396, FOS, II (1840), 173. XIII. )Târgul ~)
FOS (1841), 190, ISPR, IA ȘI (1842), 624. XIV. (~) ANP,
XI (1842), 923, DER, II (1842), 273. XV. (Târgușorul ~)
FOS (1842), 272, BFO (1842), 300. XVI. (~) ANP, XII
(1843), 266, XIII (1845), 332, NEIG. (cca. 1845), 117,
BFO (1845), 396. 7. β) Considerat s., oc. Brani ștei: TA-
238

BLA (1845), 10. XVII. (Târgușorul ~) γ) Tg. : CAT.
(1845), dos. 1026, 1031, FOS (1845), 180, ib. (1840),
229. XVIII. (Târgul ~) POP. MOLD. (1846), 401. XIX. (~)
8. Tg., ț. Iașilor:FOS(1846),177, ib. (1847),161. ANP. XV
(1847), 814. XX. (Târgușorul Sculeni ) DER, II (1847),
477, BFO (1848), 200. XXI. (~) FOS (1848), 194, ib.
(1849), 147. XXII. (Târgul ~) BFO (1849), 170, ib.
(1850), 192, FOS (1850), 98. XXIII. (~) FOS (1850), 149.
XXIV. (Târgușorul ~) 9. Tg., oc. Brani ștei: CAT. (1851),
149. XXV. (~) STAT. (1854), 143, DER, II (1854), 386.
XXVI. (Târgul ~) BFO (1854), 258, ib. (1855), 177.
XXVII. (Târgușorul Sculeni ) LISTA (1855), 397. XXVIII.
(~) SECR. MOLD. (1856), 377. XXIX. (Târgușorul ~)
BOF (1857), 355. XXX. (Târgul ~ sau Târgușorul ~) ib.
(1858), 221, 223. XXXI. (Târgul ~) BOM (1859), 37.
XXXII. (~) 10. Tg., distr. Ia și: LISTA (1859), 433, LUCR.
STAT. (1859), 40. XXXIII. (Târgul ~) MOM (1860), 989,
DER. II (1860, 1861), 449, 451, 453, 486, MOM (1861),
406. XXXIV. (Târgușorul ~ sau Târgul ~) FPO (1862),
558. XXXV. (Târgul Sculeni ) 11. δ) S., com. Sculeni:
TABLOU (1864), 14, INDICE (1865), 44. XXXVI. (Târ-
gușorul Sculeni ) FRUNZ. (1871). XXXVII. (Târgul Scu-
leni) LEGE (1871), 487, INDICE (1873), 130. XXXVIII.
(~) INDICE(1876), 74. XXXIX. (Târgușorul Sculeni ) ind.
(1887), 147. XL. (~ – Târg și ~, considerate ss. diferite)
NOM. (1889). XLI. (~ – Târgușor) LEGEA (1892), 4955.
XLII. (Târgușorul Sculeni ) MDG. XLIII. (~ – Târgușor)
IND. (1896), 9897, IND. (1896), 188, LEGEA (1904),
1191. 12. S., com. Stânca-Sculeni: MO (1905), 1713.
XLIV. (~) 13. S., com. Sculeni: TABLOU (1908), 1040,
IND. (1912), 89, DICT. STAT. (1913), 482, RUM. (1917),
645, DECRET, I (1925), 11026, ÎMP. ADM. (1926), 209.
XLV. (~ Vechi ) 14. ., com. Țigănași: DE-CRET (1929),
239

9243, mo (1930), 667, IND. (1930). XLVI. (~) 15. S.,
com. Sculeni: TABLOU (1931), 7951, DEC. (1932),
6437, TABLOU (1939), 2348, TABLOU (1942), 2332,
ÎMP. ADM. (1943), 275. 16. s., COM. Cârpi ți: ÎMP. ADM.
(1950), 281, ÎMP. ADM. (1952), 114, IND. (1954), ÎMP.
ADM. (1956), 121, IND. (1956). 17. S., com. Victoria:
[DECRET, II (1964), 220], ÎMP. ADM. (1965), 159, LE-
GEA (1968), 1592. – Și: Sculeani KARTA (1830 G),
241, Skuleny NEIG. (cca. 1845), 117, Târgul Scu-lenii
CAT. (1839), 1303/10, POP. MOLD. (1846), 401, BFO
(1849), 170, ib. (1850), 192, FOS(1850), 98, BFO
(1854), 258, IB. (1855), 177, BOF (1858), 221,
BOM(1851), 37, MOM (1860), 989, ib. (1861), 406, FPO
(1862), 558, Tărgușorul Sculenii BFO (1842), 300,
CAT. (1845), dos. 1026, 1031, CAT. (1851), 149, BFO
(1852), 253, BOF (1857), 355, ib. (1858), 223, FPO
(1862), 558, Tărleștii R. ROSETTI, C. V. (1876), 113,
Trileștii BĂLAN, D.B. v (1795), 189.

Et.
Sculeni (Suntem de p ărere că numele topic are la
bază o porecl ă, probabil Sculea [așa cum întâlnim și
alte construc ții terminate în – ulea, precum Căbulea,
Cățulea, Ulea, N ăsulea, Fr ăsulea ș.a.] dată unei
persoane pricepute în a face acea pies ă necesar ă
la războiul de țesut, numit ă scul, activitate, de altfel,
foarte răspândită în casele țărănești din zon ă în pe-
rioada mai veche. La acest nume de persoan ă s-a
adăugat suf. – eni (v. Frăsuleni ), sufix cu o frecven ță
foarte mare în limba vorbit ă care se preteaz ă la o
largă utilizare tocmai în domeniul toponimiei și care
(cf. Iordan, Top., 404) „reprezint ă o particularitate
mai ales a toponimiei moldovene ști – în sensul ling-
vistic al termenului”).
240

SCULENII VECHI Sc
subst., adj.

Parte de sat.
Atestări
Obreja, Dicț. 205: Cătun al satului Sculeni .

Et.
Sculeni (v. Sculeni ).
vechi (v. Jijia Veche ).

SILIȘTEA Ș
subst.

Pășune la marginea de nord a satului.

Răsp.
MDGR, V, 383-386: Siliștea, com., sat (f. jud. Mehe-
dinți); com. (f.jud.Neam țu); com.(f.jud.Suceava); com.(f.
jud.Vlașca); sat (f.jud.Arge ș, de 2 ori); sat (f.jud.Boto șani
de 4 ori); sat (f.jud.Dâmbovi ța); sat (f.jud.Neam țu); cătun
(f.jud.Romana ți); sat (f.jud.Suceava); sat (f.jud.Tecuci);
fost sat (f.jud.Suceava); c ătun (f.jud.Teleorman); sat (f.
jud.Tutova); sat (f.jud.Vaslui); sat (f.jud.Vâlcea); fost sat
(f.jud.Suceava); sta ție CFR (f. jud. Ialomi ța); luncă (f. jud.
Muscel); teren arabil (f. jud. Dorohoi – de 2 ori); mo șie (f.
jud. Neam țu); localit. Izolat ă (f. jud. Olt); vechi pichet (f.
jud. R.Sărat); pichet de grani ță (f. jud. Romana ți).
Grigorovitza, Dicț., 191: Săliștea, cătun, târlă (f.
distr. Vijni ța); târlă, fermă (f. distr. Cern ăuți); loc arabil și
zăvoi (f. distr. Storojine ț).
Suciu, Dicț., II, 105: Săliște (f. r. Cehul-Silvaniei –
Maramure ș, 1424; f. r. Turda – Cluj, 1418; f. r. Brad –
241

Hunedoara, 1439; f. r. Marghita – Cri șana, 1490 – de 11
ori). Seliște (f. r. Lipova – Banat, 1479; f. r. Câmpeni –
Cluj, 1850; f. r. Sibiu – Bra șov).
Arbore, Dicț., 189: Seliștea, sat, cătun (f. jud. Hotin);
sat (f. jud. Chi șinău); sat, vale (f. jud. Orhei).
Iordan, T, 257: Săliște(a) (general), Săliștea ~; 459:
Siliștioara , Săliștioara < siliște, săliște.
Drăganu, Rom., 566: Săliște (în centrul Transilvani-
ei) apare în documente la 1496, 1497, 1507; „ Seliște <
v. bg. selište «tantorium, habitatiuo», propriu «Siede-
lung», apoi «Dorf» este numirea original ă”.
Graur, N, 69: Siliștea „locul unde a fost un sat”.
SMO, 106: Siliștea, loc arător și fânaț; siliște „loc pe
care a fost a șezat un sat; loc necultivat sau plantat cu
pomi”.
Eremia, N, 8: Săliște; 123: Săliște < seliște, siliște <
sl. selisče „1. locul unde a existat odinioar ă o așezare
omeneasc ă; 2. vatra satului”. 160: Săliște (suf. – iște);
171: Săliște; 181: Săliște.
DR, X, partea II, 1943, 240: săliște (seliște); 241,
nota 2: Săliște „există ca apelativ în limba român ă”.
DR, IV, partea II, 1924-1926, 1090: Seliștea (Mara-
mureș).
GS, III, 1927, 249-250: Săliștea, Săliște.
Porucic, Lex., 57: Seliște „locul unde este sau a fost
altădată un sat”.
ARL (MN) – 2: Săľișće; 64: Săliștióra; 836: Siliștile
(țarină).
ALR – localit ăți 130: Sălíștea (Sibiu); 353: Sălíșťa
(Maramure ș).

Et.
siliște (CADE, 1149: vsl. selište ; Șăineanu, D, 591:
slav. sěliște; Scriban, D, 1199: vsl. selište , „cort,
242

locuință, curte”; DM, 769: v. sl. seliště. Densusianu,
ILR, II, 337: seliște (siliște) < v.sl. selište „loc unde
se găsește un sat”).

SORCA Ș
subst. (n. topic)

Fost ă localitate pe teritoriul comunei Victoria , astăzi
parte a satului Șendreni .

Atestări
Obreja, Dic ț., 210: Sat, ce apar ține comunei Victo-
ria, așezat pe un grind longitudinal din dreapta râului
Prut. Este o a șezare atestat ă documentar din sec. al XIX
-lea (1864). Popula ția sa era în anul 1912 de 101 loc., în
1930 de 131 loc., în 1966 de 213 loc., iar în 1976 era
contopit cu satul Șendreni.
Arh. St. Buc., Min. Instr. Publ., Dir. II, Dos. 38/1897,
fila 16, 46; Arhiva istoric ă a Inst. De Arh. Bucure ști: Par-
te a satului Șendreni; sat contopit la Șendreni, unde, în
prezent, au mai r ămas dou ă-trei case, men ționat la
1835. Pe teritoriul fostului sat Sorca a fost identificat ă și
cercetată o așezare cucutenian ă. S-au descoperit vase
pictate, unele de piatr ă și silex, plastic ă antropomorf ă și
zoomorfă. Pe teritoriul fostului sat Sorca s-a găsit o „oal ă
ca de cinci oca” cu monede, dintre care una era datat ă
1625. Tezaurul a fost descoperit de pe locul Durducul .
TTR, I, 2, 1099: Sorca fost s. în partea de S-E a s.
Șendreni [Ia ș].1. (Frăsulenii sau ~) a. Căt. Al s. Fr ăsu-
leni: CAT. (1820), 189. // II. (~) S. (neofic.): KARTA
(1830 G), 241. // III. (~ și Frăsulenii ) 1. b. S., oc. Bra-
niștei, contopit cu s. Fr ăsuleni: CAT. (1845), 213. c.
Înglobat în s. Fr ăsuleni, cf. POP MOLD. (1846), 401,
unde nu mai apare. IV. (~) Moșie: BFO (1846), 165. V.
243

(~ și Frăsulenii ) d. S., contopit cu s. Fr ăsuleni: CAT.
(1851), 107. VI. (~) e. Separat de s. Fr ăsuleni: STAT.
(1854), 143. VII. (~ și Frăsulenii ) f. Contopit cu s. Fr ă-
suleni: LISTA (1857). 24. VIII. (~) g. Separat de s. Fr ă-
suleni: LUCR. STAT. (1859), 174, LISTE (1861), 1171.
2. S., com. Șendreni: INDICE (1865), 41. 3. s., COM.
Sorca: FRUNZ. (1871). 4. S., com. Sculeni: LEGE
(1871), 487, INDICE (1873), 130, INDICE(1876), 74,
IND. (1887), 147, NOM. (1889), LEGEA (1892), 4955,
IND. (1896), 9897, IND. (1896 V), 188, MDG, LEGEA
(1904), 1191. 5. S., com. Stânca-Sculeni: MO (1905),
1713. 6. S., com. Sculeni: TABLOU (1908), 1040, IND.
(1912), 89, DIC Ț. STAT. (1913), 482, RUM. (1917), 645.
h. Înglobat prob. în s. Fr ăsuleni, cf. DECRET, I (1925),
11026, unde nu mai apare. 7. i. S., com. Țigănași: DE-
CRET (1929), 9243, MO(1930), 667, IND. (1930). 8. S.,
com. Sculeni: TABLOU (1931), 7951, DEC. (1932),
6437, TABLOU (1939), 2348, IND. (1941), 357, TA-
BLOU (1942), 2332, ÎMP. ADM. (1943), 275. 9. S., com.
Cârpiți: ÎMP. ADM. (1950), 281, ÎMP. ADM. (1952), 114,
IND. (1954), ÎMP. ADM. (1956), 121, IND. (1956). 10. S.,
com. Victoria: [DECRET, II (1964), 220], ÎMP. ADM.
(1965), 159. j. Înglobat în s. Șendreni: LEGEA (1968),
1713. IX. (~ Nouă și ~ Veche ), Căt. Ale s. Șendreni: AN-
CHETĂ (1969. – Și: Sârca IND. (1941), 357, Soroca
IND. (1924), TABLOU (1939), 2348.
Sorca fostă moșie, lângă s. Burdusaci [Bac].// Mo-
șie, ț. Tecuciului: BFO (1835), 73/supl. II, ib. (1837), 121,
FOS (1844), 17. – Și: Solca BFO (1835), 75/supl. II, Sor-
că FOS (1844), 17, Soria BFO (1835), 88/568 supl. II.

Et.
sorca < soroca (Bolocan, D, 585: ucr. soroca „coțo-
fană”).
244

SORCA BRIGAD Ă Ș
subst., subst.

Tarla situată în partea de sud a satului, între Ogorul
Popii și Prut.

Et.
sorca (v. Sorca ).
brigadă (Scriban, D, 195: fr. brigade ; DEX, 112: din
fr. brigade , rus. brigada ; DM, 93: fr. brigade , rus. Bri-
gada ; DN, 157: fr. brigade , rus. brigada ).

STÁNCA S t
subst. (n. topic)

Sat component al comunei.

Atestări
TTR, I, 2, 1114: Stânca s., com. Victoria [Ia ș]. I. (~
sau ~ Golog ănesei, a lui Iordache Roset-Roznovanu) 1.
a. Moșie, ț. Iașilor: I. NEC. IX (1804), 262. II. (~, al ag ăi
Neculai Roset) 2. b. S., oc. Copoului, înglobeaz ă ss. Po-
sadnici și Sculeni: COND. (1816). III. (~, a vistiernicului
Iordache Roset, și ~, al lui Nicolae Roset) 3. c. Moșie,
oc. Turiei, cu c ăt. Poșta Ulmii, și s., oc. Copoului; pierde
căt. Sculeni, devenit s.: CAT. (1820), 34, 80. IV. (~ Roz-
novanului ) d. S. considerat unitar: T. CODR. IV (1821),
77. V. (Roznovanul ) KARTA (1830 G), 241. VI. (~ -Câr-
piți) 4. e. S., oc. Copoului, contopit cu s. Cârpi ți: ISPR.
IAȘI (1830), 51. VII. (~ și Cârpiți, al vistiernicului Nicolae
Roset-Roznovanu) CAT. (1832), 292, COND. PR.
(1833), 50, COND. (1833), 84, P. ASACHI, M. (1833). 5.
S., oc. Brani ștei: TABLA (1834 B), 731, TABLA (1834
C), 767. VIII. (~ -Cârpiți) TABLA (1835), 198. IX. (~ și
245

Cârpiții) CAT. (1838), 145, T ĂBLIȚI (1841), 100. f. Înglo-
bat în s. Cârpi ți, cf. LISTA (1843), 212, unde nu mai apa-
re. g. S., contopit cu s. Cârpi ți: TĂBLIȚI (1844), 177. X.
(~ -Cârpiții) STAT. (1844), 122. XI. (~ și Cârpiții) TABLA
(1845), 10, CAT. (1845), 213, POP. MOLD. (1846), 400.
XII. (Lăzărenii sau ~, sinonime ca nume de mo șie) FOS
(1847), 77. XIII. (~ și Cârpiții) CAT. (1851), 97, STAT.
(1854), 143, LISTA (1857), 24. XIV. (Posadnicii sau ~,
sinonime ca nume de mo șie) BOF (1858), 221. XV. (~ și
Cârpiții) LUCR. STAT. (1859), 174. XVI. (~ sau Posad-
nicii, moșia) MOM (1860), 3/11. h. Include sili știle Coț-
mănești și Fitionești: ib. 27/108. XVII. (~ și Cârpiții) ib.
(1861), 476, LISTE(1861), 1171. XVIII. (~-Cârpiții) 6. S.,
com. Stânca: TABLOU (1964), 14. XIX. (~) i. Înglobeaz ă
s. Cârpiți: INDICE(1865), 44. j. Pierde căt. Cârpiți, deve-
nit s.: FRUNZ. (1871). XX. (~-Cârpiții) k. Contopit cu s.
Cârpiți: INDICE (1873), 130. 7. S., com. Sculeni: INDICE
(1876), 74. XXI. (~) 8. l. S., com. Stânca, separat de s.
Cârpiți: IND. (1887), 147, NOM. (1889), LEGEA (1892),
4955, IND (1896), 9897, IND. (1896), 189, MDG, LEGEA
(1904), 1191. 9. S., com. Stânca-Sculeni: MO (1905),
1713. 10. S., com. Sculeni: TABLOU (1908), 1040, IND.
(1912), 89, DIC Ț. STAT. (1913), 482, RUM. (1917), 645.
m. Înglobat în s. Cârpi ți, cf. DECRET, I (1925), 11026,
unde nu mai apare (dac ă nu cumva este vorba de o sim-
plă omisiune), 11. n. S., com. Stânca: ÎMP. ADM.
(1926), 209. 12. S., com. Țigănași: DECRET (1929),
9243, MO (1930), 667, IND. (1930). 13. S., com. Scu-
leni: TABLOU (1931), 7951, DEC. (1932), 6437, TA-
BLOU (1939), 2348, TABLOU (1942), 2332, ÎMP. ADM.
(1943), 274. 14. S., com. Cârpi ți: ÎMP. ADM. (1950),
281, ÎMP. ADM. (1952), 114, IND. (1954), ÎMP. ADM.
(1956), 121, IND. (1956). 15. S., com. Victoria: [DE-
246

CRET, II (1964), 220], ÎMP. ADM. (1965), 159, LEGEA
(1968), 1592. Și: Pocita Ulmii CAT. (1820), 34, Rozno-
vana KARTA (1830 G), 241, Stănca CAT. (1820), 34,
80, 196, COND. PR. (1833), 50, COND. (1833), 84, KI-
RILEANU, C.P. (1833, 1835, 1837), 88-89, CAT. (1838),
145, TĂBLIȚI (1841, 100, T ĂBLIȚI (1844), 177, STAT.
(1844), 122, TABLA (1845), 10, CAT. (1845), 213, POP.
MOLD. (1846), 400, BFO (1849), 138, CAT. (1851), 97,
STAT. (1854), 143, BOE (1857), 6, LISTA (1857), 24,
BOF (1858), 221, ROM (1859), 37, MOM (1860), 3/11,
27/108, ib. (1861), 406, LISTE (1861), 1171, MOM
(1862), 62, IND. (1887), 147, Stănca Roznovanului T.
CODR. IV (1821), 77, Stenca SECR. MOLD. (1850),
295, Stânca C ăpriței TABLOU (1864), 14. Stânca Go-
logănesei I. NEC. IX (1804), 262.

Răsp.
Iordan, N, 26: Stânca (Bor, Buc, Ia și), Stânca Leului
(Bz), Stânca Mare și Stânca Mic ă (Tul), Stânca lui Negri
(Bac), Stânca-Popricani (Iași), Stânca lui Ureche și
Stânca cu Zvorâ ștea (Dor), Coada Stâncii (Iași), Vadul
Stâncăi (Bu), Stâncul (Bi), Stâncești (Hu), acesta din
urmă derivat dela n. pers. Stâncă (se compare sufixul).
Înrudite, cel pu țin samantic, dac ă nu și etimologic, sunt
Stana (deal și sat, Hu și), Stană (Cluj), Staneica (munte,
Bac), Stanuleț (Hu), Dealul Stănișori (Trans), Stănișoara
(mănăstire Arg; munte, Gorj), Stănița (Rom), Steia (Hu),
Dealul Steiului (Si): cf. Por., p.26 stană ‚stânci mari’; p.
63 stan, stancî, stau, steiu ‚mal de piatr ă, înțepenit în p ă-
mânt, adic ă având r ădăcini în p ământ’. Derivatul Stă-
nișori și următoarele ar putea reprezenta aspecte fone-
tice ușor modificate (cu ă < â neacc.) ale diminutivelor
corespunz ătoare dela stână (un munte din raionul F ăl-
ticeni se chiam ă Stânișoara, iar despre Stănișoara, mun-
247

tele gorjean men ționat, afl ăm, din DG, c ă are stâni pe
el), dar aceast ă ipoteză mi se puțin acceptabil ă, din cau-
ză că limba dacoormâneasc ă cunoaște obișnuit fenome-
nul opus ( ă neacc. > â). De aceea am avea, mai degra-
bă, dreptul s ă consider ăm pe Stânișoara drept o variant ă
a lui Stănișoara. Cât despre toponimele ardelene ști […]”.
Obreja, Dicț., 212: Sat, propus dezafect ării, ce apar-
ține com. Victoria, a șezat pe dealul cu acela și nume (te-
rasa înalt ă a Prutului). Este o a șezare nou ă, formată prin
împropriet ărirea locuitorilor în 1921, pe locul satului dis-
părut, Posadnici (sec. al XV-lea). Popula ția sa era în
anul 1930 de 185 loc., în 1966 de 413 loc., iar în 1977
de 491 loc. Economia are caracter agricol și zootehnic,
cu cariere de argil ă.
DRH, II, p. 312-313; DIR, XVI, III, p. 51-52, 335-336;
Stoicescu, Repertoriul , p. 662-663, 826: Sat amplasat la
S-E de satul Victoria, men ționat la 25.X.1609. (DRH,
XVII, II, p. 260). Denumirea veche a satului este Posad-
nici. Locul Posadnici , fost sat în comuna Victoria, este
menționat la 1476, dar la 1575 și 1587 se precizeaz ă că
jumătate din satele L ălești și Șendrești se numesc Po-
sadnici, men ționându-se existen ța unui uric de la Ale-
xandru cel Bun.
Lelești (Liești) – după toate indiciile, o parte a satu-
lui Stânca. La 26 iunie 1546, Petru Rare ș întărește îm-
părțeala satului Lie ști „unde a fost Doader Cheltezeu”.
Satul, cu denumirea Lălești, este men ționat și la 1476,
cu privilegiu de la Alexandru cel Bun.

Et.
Stânca (CADE, 1207: f. et.; Șăineanu, D, 612: „ori-
gine necunoscut ă”; Scriban, D, 1244: v. sl. stĭena
„zid, perete, piatr ă”; DM, 802: f.et. ).
248

SÚB PĂDÚRE V
prep., subst.

Tarla la S-E de Lanul lui Cre țu, în apropierea satului
Cotu Morii .

Et.
sub (v. Drumul pe sub Curte ).
pădure (v. Drumul sub P ădure).

ȘÁNȚUL LUI P ĂTÁTU Sc
subst., art., subst (porecl ă)

Hotar între dou ă proprietăți.

Răsp.
MDGR, V, 506: Șanțul, sat (.f jud. Ilfov); sat (f. jud.
Vâlcea); Șanțurile, deal, pădure (f. jud. Ia și).
Iordan, T, 307: Șanțul; 311: Șanț(ul); 381: Șanțe, în
Valea Șanțelor, „plural nou, al ături de șanțuri”.
SMO, 178: Șanț, fânaț și loc arabil.

Et.
șanț (CADE, 1245: pol. szanc ; Șăineanu, D, 564:
germ. Schanze ; Scriban, D, 1275: rus. šánec ; DM,
829: pol. [germ. Schanze ] szanc ).
lui (v. Balta lui Minciun ă).
Pătatu -< pată-poreclă (Scriban,D,842: alb. petă, pg.
peta,d.vgr. pĭtta = pissa [din * píkia ], smoală, păcură;
DEX, 758: et. nec.; DM, 589: lat. * pitta [< gr.]).

ȘÁNȚURILE V
subst.

Canale de regularizare a noului curs al Jijiei, aflate
la est de Lanul lui Cre țu.
249

Et.
șanț (v. Șanțul lui Pătatu).

ȘENDRÉNI Ș
subst. (n. topic)

Sat ce apar ține comunei Victoria .

Atestări
TTR, I, 2, 1138-1139: Șendreni s., com. Victoria
[Iaș]. 1. S., ț. Iașilor: GHIB ĂNESCU, S. xxv (1777), 71,
CR. COL. VI (1777), 88, XXIII (1792, 1793), 173, 174, VI
(1796), 95. a. Moșie fără s.: CR. COL. XX (1798), 133,
XIII (1799, 1802), 198, 199, XX (1802), 135. 2. Moșie,
oc. Turiei: COND. (1816). b. S.: CAT. (1820), 32, CAT.
(1832), 69. 3. S., oc. Copoului: COND. PR. (1833), 49,
COND. (1833), 94, P. ASACHI, M. (1833). 4. S., oc. Jiji-
ei: TABLA (1834 B), 730. 5. S., oc. Copoului. TABLA
(1834 C), 766. 6. S., oc. Brani ștei: TARLA (1835), 198,
CAT. (1838), 151. 7. s., OR. Turiei: T ĂBLIȚI (1841), 100.
8. S., oc. Brani ștei: LISTA (1843), 213, T ĂBLIȚI (1844),
177, STAT. (1844), 122, TABLA (1845), 10, CAT.
(1845), 213, POP. MOLD. (1846), 401, CAT. (1851),
113, STAT. (1854), 143, LISTA (1857), 24, LISTE
(1858), 981, LUCR. STAT. (1859), 174, LISTE (1861),
1171. 9. S., com. Șendreni: TABLOU (1864), 14, INDICE
(1865), 44. 10. S., com. Sorca: FRUNZ. (1871). 11. S.,
com. Sculeni: LEGE (1871), 487, INDICE (1873), 130,
INDICE (1876), 74, IND. (1887), 147, nom. )1889), LE-
GEA (1892), 4955, IND. (1896), 9897, IND. (1896 v),
188, mdg, LEGEA (1904), 1191. 12. S., com. Stânca-
Sculeni: MO (1905), 1713. 13. S., com. Sculeni: TA-
BLOU (1908), 1040, IND. (1912), 89, DIC Ț. STAT.
250

(1913), 482, RUM. (1917), 645, DECRET, I (1925),
11026, ÎMP. ADM. (1926), 209. 14. s., COM. Țigănași:
decret (1929), 9243, mo (1930), 667, ind. (1930). 15. S.,
com. Sculeni: TABLOU (1931), 7951, DEC. (1932),
6437, TABLOU (1939), 2348, TABLOU (1942), 2332,
ÎMP. ADM. (1943), 275. 16. S., com. Cârpi ți: ÎMP. ADM.
(1950), 281, ÎMP. ADM. (1952), 114, IND. (1954), ÎMP.
ADM. (1956), 121, IND. (1956). 17. S., com. Victoria:
[DECRET, II (1964), 220], ÎMP. ADM. (1965), 159. c. În-
globează s. Sorca: LEGEA (1968), 1592, 1713. – Și:
Sendrenii TABLOU (1931), 7951, TABLOU (1942),
2332, Sândrenii LUCR. STAT. (1859), 174, Șandreni
KARTA (1830 G), 241, Șăndrenii CR. COL. VI (1777),
88, XIX (1780), 227, XXIII (1793), 174, VI (1796, 95, XX
(1798), 133. XIII (1799, 1802), 198, 199, XX (1802), 135,
COND. (1816), CAT. (1820), 32, CIUBOTARU-ISTRATI
(1828), 479, 491, CAT. (1832), 69, COND. PR. (1833),
49, COND. (1833), 94, P. ASACHI, M. (1833), TABLA
B), 730, TABLA (1834 C), 766, TABLA (1835), 198,
CAT. (1838), 151, FOS (1839), 187, T ĂBLIȚI (1841),
100, FOS (1841), 397, BFO (1842), 60, CR. COL. XLIX-
LIII (1843), 213, LISTA (1843), 213, T ĂBLIȚI (1844),
177, STAT, (1844), 122, TABLA (1845), 10, CAT.
(1845), 213, POP. MOLD. (1846), 401, BFO (1846), 43,
44, FOS (1849), 76, CAT (1851), 113, BFO (1852), 10,
ib. (1852), 86, STAT. (1854), 143, BFO (1854), 77,
LISTA (1857), 24, BFO (1858), 74, BOM (1859), 13/42
AD., LISTE (1861), 1171, MOM (1862), 17, 115, Șindre-
nii TABLOU (1864), 14.

Răsp.
Iordan, N, 135: Șendreni (Gl, Hrl, Ia și, Negr), Șen-
drești (Zel), Șăndrești (fost sat Adj): întocmai ca și pri-
mitivul (Șendrea ), aceste toponimice apar exclusiv în
251

Moldova. Ultimul aminte ște de Șendrea , hatman și cum-
nat al lui Ștefan cel Mare (Al. Papadopol-Calimah, loc.
cit.). Dela Șandru (< magh. Sándor ’Alexandru’), care a
dat naștere lui Șendrea (cf. Negrea < Negru , Verzea <
Verde etc), avem Șendrulești (Arg), cu a neacc. > ă,
apoi e, subt influen ța pronun țării palatale a lui ș: chipul
cum s’a ad ăugat -ești ne trimite la o tem ă terminat ă în -u
(ca la Negulești < Neagu , Rădulești < Radu ș. a.). Cf. și
Șandrești (SM) < Șandru . Sărdarul sau Șendreni (Gl):
serdar ’(odinioar ă) la început, rang boieresc militar, co-
respunzător, aproximativ, gradului de general, dup ă ace-
ea simplu titlu de boierie (f ără funcțiune). Serdarul mare
aparținea (dup ă D. Cantemir, Descriptio Moldaviae II, 6)
la boierii de divan și sta, ca rang, între clucerul mare și
slugerul mare ’ (Tiktin).

Atestări
Obreja, Dic ț, 218: Sat ce apar ține com. Victoria,
așezat pe un grind longitudinal din dreapta Prutului. Este
atestat din sec. al XIX-lea (1803). Popula ția sa era în
anul 1912 de 136 loc., în 1930 de 185 loc., în 1966 de
205 loc., iar în 1977 de 317 loc.
Sat al comunei Victoria, situat la nord de satul Fr ă-
suleni, str ămutat de pe vechiul amplasament, circa 1,5
km, datorit ă revărsărilor Prutului. Cu denumirea Șăn-
dreani (Șendrești) este amintit la 18 ianuarie 1587,
precizându-se existen ța uricului de la Alexandru cel Bun.
P. Polonic, Ms.Ac.R.S.R., 22/940, III, c. 3, f. 9: Pe
teritoriul satului se semnaleaz ă ruine vechi.

Et.
Șendreni (< Șendrea (Iordan, Top. 174-175: „…a-
mintește de Șendrea , hatman și cumnat al lui Ștefan
cel Mare […]. De la Șandru (< mahg. Sándor ’Ale-
252

xandru’), care a dat na ștere lui Șendrea [cf. Negrea
< Negru , Verzea < Verde etc.]) + suf. – eni (v. Frăsu-
leni).

ȘÉSUL DIN JOS V
subst., prep., adv.

Teren arabil, parte din Lanul lui Cre țu, situat în
partea de nord a satului.

Răsp.
MDGR,V,518: Șesurile , sat (f. jud. Bac ău – de 2 ori).
Suciu, Dicț., II, 171: Șesul (Șesurile ), cătun (f. r. Vi-
șeu – Maramure ș).
Iordan, T, 132: Șesul (Prahova); Șesul ~.
Petrovici, S, 275: Șesul, nume de munte.
Drăganu, Rom, 396: Șesul (la N. de Tisa); 615: Șe-
su (Pen. Balcanic ă).
SMO, 178: Șăsu, pășune, Șesurile în Sus , teren
arabil; Șesul în Jos , fânaț; 130: Șes; În Șes, fânaț; Șesu
Fântânii , pădure, pășune; 175: Pe Șes, teren arabil și
fânaț; 131: Șesu, arătură; 61, 91, 107, 139, 178: Șesul.
Rosetti, ILR, 426: Șesul.
AUT, IV, 1966, 217: Șăsuri; Șăsurele , pășunat.
Phil., II, 84: Șes „platou pe culme de deal în
pășune”.

Et.
șes (CADE, 1248: lat. sĕssus; Șăineanu, D, 586:
lat. (locus) sessus ; Scriban, D, 1279: : lat. sĕssus;
DM, 832: : lat. sessus ).
din (v. Fânațul din Jos ).
jos (v. Fânațul din Jos ).

253

ȘLEÁHUL Ș, Fr, Sc
subst.

Drum de c ăruțe, paralel cu albia Prutului, care por-
nește din ținutul Boto șanilor, trece prin Sculeni și coboa-
ră spre Hu și. Pe acest drum erau c ărate, în trecut, cu ca-
rul cu boi, produsele agricole și, de la Hu și, erau înc ăr-
cate pe șlepuri cu destina ția Brăila sau Gala ți.

Et.
Șleah < șleau (Lobiuc, CL, 281-282: În dr. avem trei
omonime ȘLEAU 1. „ ștreang, frânghie (curea) la
ham”, 2. „drum (de care)” și 3. „pădure cu arbori de
specii diferite” (cf. tratarea lor în DEX, unde originea
celui de-al treilea, < germ. Schlehe , este oferit ă ca
sigură, ca, de altfel, și a celorlalte dou ă). Îndeob ște,
era acceptat pân ă nu demult c ă șleau < ucr. šlejá
(cf. și în Gl.R. 68: dr. buc. șlecuri „bretele la panta-
loni” < ucr. šlejka ) (în unele D se invoc ă și pol. szla,
rs. Šleja , iar în PopS3, 230, numai ucr. šle […]. Deja
C. Lacea, în DR, III, 745, încerca s ă separeu, contra
dicționarelor, pe șleau (-f, -v, -h ) „ștreang” de omo-
nimul său șleau „făgaș, drum (b ătut)”, crezând c ă
cel dintâi s-a apropiat, probabil, de acesta din urm ă,
„veriga” intermediar ă a sensului oferind-o chiar s ăs.
Schleif , nu numai „fâ șie de piele cu ochi la cap ăt”,
ci, poate, și „făgaș de car adânc”. […] Opinia e,
însă, rectificabil ă, căci e greșit să se limiteze omo-
nimul șleah „drum”, „f ăgaș, urmă a (a ro ților de
car/!/)”, incontestabil de origine în primul rând ucr.,
doar la MD și să se ignore „amestecul” continuu al
celor dou ă omonime; Scriban, D, 1282: d. rut. šlĕah,
pol. szlach, szlak , drum b ătut, d. mgerm. Slage , ur-
mă, ngerm. Schlagen , a bate, schlagbahn , drum bă-
254

tut; DEX, 1057: [var.: șleah s.n.] – din pol. szlak ,
ucr. šljak; DM, 834: [var.: șleah s.n.] – din pol. szlak ,
ucr. šljak).

TÁRLAUA CIOR ĂRÍE F
subst., subst.

Teren arabil situat pe un grind în apropierea
Prutului , la nord-est satului.

Et.
tarla (CADE,1278: tc.; Șăineanu, D, 642: turc. tarla;
Scriban, D, 1299: turc. tarla; DM, 847: tc. tarla).
ciorărie < cioară (CADE, 268: comp. alb. sorrë ;
Șăineanu, D, 130: onomatopee ca și friulanul čore;
Scriban, D, 280: alb. čaulă; DM, 145: comp. alb.
sorrë ) + suf. -ărie (v. Bulgărie).

TÁRLAUA CO ȚMÁNI St
subst., subst.

Teren arabil str ăbătut de cursul Pârâului Cosmani .

Et.
tarla (v. Tarlaua Cior ărie).
Coțmani (v. Coțmănești).

TÁRLAUA DÚP Ă SÁT F
subst., prep., subst.

Teren arabil situat în partea de nord a satului, lâng ă
Tarlaua Șleahul și Ogorul Popii .

255

Răsp.
Suciu, Dicț., I, 215: După Deal de 11 ori; c ătun (Cluj,
Mureș, Brașov).
Iordan, T, 332: După Deal .
SMO, 120: După Deal , arătură; 144: După Deal ,
fânaț; 102: După Deal , teren arabil și fânaț (de 3 ori);
128: După ~ (de 16 ori).

Et.
tarla (v. Tarlaua Cior ărie).
după (CADE, 443-444: de-post ; Șăineanu, D, 224:
lat. de-post ; Scriban, D, 454: lat. de-post ; DM, 267:
lat. de-post ).
sat (CADE, 1105: lat. fossatum , „șanț”; Șăineanu,
D, 568: * massatum < lat. medieval massa „câșlă,
termen primitiv ciob ănesc ca și sinonimul s ău
cătun”; Scriban, D, 1156: m. lat. fossatum „șănțuit”;
DM, 736: lat. fossatum ).

TÁRLAUA G ĂINĂRÍE S t
subst., subst.

Locul unde boierul Roznovanu avea cresc ătoria de
găini, situat între Tarlaua Vulturul și Podețul Dimii , la
vest de sat.

Et.
tarla (v. Tarlaua Cior ărie).
găinărie (v. Pârâul G ăinăriei).

TÁRLAUA HARBUZ ĂRÍE S t
subst., subst.

256

Teren arabil, situat pe partea stâng ă a Pârâului
Stânca , la hotar cu terenul comunei Aroneanu, unde
familia Roznovanu avea gr ădini de pepeni.

Et.
tarla (v. Tarlaua Cior ărie).
harbuzărie < harbuz (Lobiuc, CL, 329: Prezen ța ma-
sivă a termenului în MM, în acelea și accepții aproa-
pe ca în BV și MD, face mult mai probabil ă sursa
ucr. (ca în SDR, DEX) decât cea tc. (TDRW, DU,
CADE, DA, DM); Scriban, D, 590: rut. harbúz , rus.
arbúz , d. pers. herbuze , herbuz ; DEX, 444: din ucr.
harbuz ; DM, 355: tc. harbuz )+ suf. -ărie (v. Bulgă-
rie).

TÁRLAUA ICU ȘĂNÁRILOR F r
subst., subst

Teren arabil atribuit unor s ăteni din Icușeni, după
cel de-al doilea r ăzboi mondial, situat în partea de vest a
satului, în hotar cu terenul comunei Țigășani.

Et.
tarla (v. Tarlaua Cior ărie).
Icușănari < Icușan (v. Icușeni) + suf. – ar (Pascu, S,
180-189: – ar < lat. – arius ; SMFC, I, 77: – ar – < lat. –
arius ).

TÁRLAUA LA APÉTREI Ic
subst., prep., subst. (n. pers.)

Teren arabil, situat între Valea Racului și Tarlaua
Vișinei, la sud de c ătunul Icușeni Deal .

257

Et.
tarla (v. Tarlaua Cior ărie).
Ia (v. Borta la Co șeri).
Apetrei (v. La Apetrei ).

TÁRLAUA LA CATÁRG S t, L
subst., prep., subst.

Teren agricol situat la vest de satul Luceni și la sud-
est de satul Stânca .

Et.
tarla (v. Tarlaua Cior ărie).
Ia (v. Borta la Co șeri).
catarg (v. La Catarg ).

TÁRLAUA LUI P ĂTÁTU V, Sc
subst., prep., subst.

Teren arabil situat între satele Victoria și Sculeni .

Et.
tarla (v. Tarlaua Cior ărie).
Iui (v. Balta lui Minciun ă).
Pătatu (v. Șanțul lui Pătatu).

TÁRLAUA M ĂRDĂROÁIA V
subst., subst. (n. pers.)

Tarla aflat ă pe un cot al Jijiei Vechi , la est de Vic-
toria.

Et.
tarla (v. Tarlaua Cior ărie).
258

Mărdăroaia < Mardare (DOC, 349: „numele este
atestat în greac ă Μαρδι , -ορον µ [Mardi, -órum]…
Forma greceasc ă Μαρδονιος – Mardariós -, redat ă
și Mardarios , este de fapt un nume care are la baz ă
forma de genitiv plural din latin ă cu sensul „al mar-
dilor”, „al marzilor”…În onomastica româneasc ă este
atestat ca nume al c ălugărului de la Cozia, Marda-
rie”) + suf. – oaia (v. Băcăloaia ).

TÁRLAUA NEÁGRA S t
subst., subst.

Teren arabil situat în partea de sud a comunei, la
sud de satul Stânca , străbătut de Pârâul Neagra .

Et.
tarla (v. Tarlaua Cior ărie).
Neagra (v. Neagra ).

TÁRLAUA OCHIȘÓR F , Ș
subst., subst.

Tarla între Șendreni și Frăsuleni , în partea de vest.

Et.
tarla (v. Tarlaua Cior ărie).
ochișor (v. Balta Ochi șor).

TÁRLAUA PĂTLĂGEÁNU F, Ș
subst., subst.

Tarla situat ă la hotar cu comuna Țigănași, pe fostul
curs al Pârâului Frasin , la est de satele Frăsuleni și Șen-
dreni .
259

Et.
tarla (v. Tarlaua Cior ărie).
Pătlăgeanu < pătlăgea (DEX, 767: din tc. patlican ;
DM, 598: tc. patlican ) + suf. – an (v. Coasta Deleni-
lor).

TÁRLAUA RÂM ĂRÍE Ș
subst., subst.

Teren, plin de ap ă înaintea efectu ării lucrărilor de
desecare și îndiguire, locul preferat de porcii mistre ți
pentru sc ăldat.

Et.
tarla (v. Tarlaua Cior ărie).
râmărie < râmă (Scriban, D, 1130: lat. rîmari , -are;
DEX, 895: lat. rimare ; DM, 720: lat. rimare ) + suf. –
ărie (v. Bulgărie).

TÁRLAUA ȘLEÁHUL St, F
subst., subst.

1. Teren la E de Lotul Cantonului , la S de Stânca .
2. Teren arabil situat în partea de nord a satului
Frăsuleni , între Tarlaua S ărăcuța și Tarlaua Dup ă Sat.

Et.
tarla (v. Tarlaua Cior ărie).
șleah (v. Șleahul ).

TÁRLAUA VI ȘINÉI S t
subst., subst.

Loc unde au crescut câ țiva vișini izolați.
260

Et.
tarla (v. Tarlaua Cior ărie).
vișin (v. Gârla Vișina).

TÁRLAUA VÚLTURUL St
subst., subst.

Teren arabil, situat între Valea Ciritei și Podețul
Dimii , pe unde trece drumul ce duce c ătre Dealul Vultur .

Et.
tarla (v. Tarlaua Cior ărie).
vultur (v. Dealul Vultur ).

TOCSOBÉNI Ș
subst. (n. topic)

Fâna ț în Lunca Prutului , în partea de N a satului.

Et.
Tocsobeni (v. Pădurea Tocsobeni ).

TOLOÁCELE V
subst.

Teren situat la nord de satul Victoria , în partea de
sud a Lanului lui Cre țu.

Atestări
Teren aflat pe malul drept al Jijiei, ce se întinde și
pe raza comunei Popricani; la 100 m de podul de peste
râu, pe partea dreapt ă a șoselei Ia și – Sculeni, într-o
zonă intens afectat ă de alunec ări de teren și de lucr ări
de consolidare, au fost descoperite o a șezare Noua și o
261

necropol ă din Hallstatt-ul timpuriu. Au fost descoperite
mai multe morminte de incinera ție cu groapa în form ă de
clopot, drept urne fiind utilizate vase diferite, acoperite
cu străchini drept capace. Lâng ă ele se aflau câte 1-2
cești cu toart ă supraînălțată sau străchini mici, semisfe-
rice. Necropola este suprapus ă parțial de o locuire din
La Tène-ul timpuriu, din care s-a s ăpat, în 1982, un bor-
dei rectangular. (Cercet ări: N. Zaharia, 1957, M. Tanasa-
chi, 1964-1980, A. László, 1973, C. Iconomu, 1978, V.
Chirica, C. Iconomu, R. Popovici, 1982. – A. László, CI
(SN), VII, 1976, p. 73; idem, Studia Antiqua et Archae-
logica , I, Iași, 1983, p. 52-58; Așezări, p. 273).

Răsp.
Ștefănescu, E, 21-22: Toloaca , Tolocuța, Toloaca
Mare (de 5 ori în jud. Suceava).

Et.
toloacă (CADE, 1311: rut. toloka ; Șăineanu, D, 657:
rus. toloka ; Scriban, D, 1329: rut., rus. toloka ; DM,
876: ucr. toloka ).

TORÉNTUL FLORIÁN I c
subst., subst.

Torent, care are un curs temporar, ce coboar ă din
dreptul c ătunului Icușeni Deal și alimenteaz ă cursul
vechi al Jijiei.

Et.
torent (DEX, 1099: din fr. torrent ; DM, 869: dup ă fr.
torrent ; DN, 1088: fr. torrent , it. torrente , lat. torrens ).
Florian < Flor, Flora (DOC, 218-220: Flor, Flora ,
prenume prescurtat de la numele de persoan ă ro-
262

man Florus , Flora . Flora era zeița florilor și a vegeta-
ției, zeiță glorificat ă la serbările numite Floralii . […]
Derivarea pe teren românesc a numelor din familia
lui Flor, Flora s-a făcut foarte devreme, din moment
ce sistemul de derivare cu sufixele productive și
vechi – in, -ina, în variantele Florin , Florina , era deja
prezent în sec. al XIV-lea și al XV-lea.) + suf. – an (v.
Frăsuleni ).

TORÉNTUL HRÚBEI S t
subst., subst.

Torent, cu un curs temporar, care coboar ă pe Dea-
lul Stânca și se varsă în Jijia Veche .

Et.
torent (v. Torentul Florian ).
hrubă (v. Gura Hrubei ).

TORÉNTUL ȘFÁRC I c
subst., subst. (n. pers.)

Torent, cu un curs temporar, ce adun ă apa de pe
versanții dealurilor din dreptul c ătunului Icușeni Deal și
se varsă în Iazul Aroneanu.

Et.
torent (v. Torentul Florian ).
Șfarc (variant ă a lui șfor, șforac care înseamn ă
„izvor, torent, firicel de ap ă, loc unde țâșnește apa
dintr-o ridic ătură sau mal”; șforac circulă rar, în une-
le localități din zona R ădăuți).

263

TROIÁNUL Ș
subst. (n. topic)

Construc ție veche de ap ărare, care abia se mai
cunoaște datorit ă acțiunii de erodare a factorilor climate-
rici, căreia oamenii îi spun Troianul .

Atestări
Valul lui Traian = trece pe partea dreapt ă a Prutului,
în dreptul satului Toksobeni (Republica Moldova), prin
cotul format de meandrul Prutului, la circa 1,5 km nord-
vest de satul Șendreni, la locul numit Boro șcani. Are
direcția nord – nord-est – sud – sud-est, cu șanțul la est
– sud-est. Actualmente, valul este complet aplatizat, iar
șanțul nu mai poate fi observat decât la o cercetare foar-
te atentă a terenului. ( Rep.Chest.Odobescu , V, p. 285-
286; C. Schuchard, AEM , IX, 1885, p. 200; C. Zagoritz,
Valurile , p. 32; Gr. Tocilescu, Ms.Ac. R.S.R., 5144, f. 66;
P. Polonic, Ms.Ac.RSR, 22/940, III, c. 3, f. 12).
Această construc ție începe dintr-un meandru al Pru-
tului din perimetrul satului Șendreni. Pân ă în marginea
pădurii Popricani din șesul Jijiei, valul are direc ția est-
nord-est – vest-sud-vest, cu șanțul spre nord-est. De
aici, face un unghi și, urmărind prin șes cursul Jijiei, a
fost amplasat pe direc ția est – vest, trecând prin teritoriul
mai multor comune.

Răsp.
Iordan, N, 241: Troianul (Adj, Iași, Tel): valuri de p ă-
mânt, dintre care cel pu țin unul, și anume ultimul, datea-
ză, după spusele lui Gr. Tocilescu, reproduse în dg, din
vremea Romanilor. Interesant este am ănuntul că valului
existent în regiunea Ia și îi spun Șanțul lui Troian . Avem
apoi Troianul sau Traianul , deal, și Troianul , «loc isto-
264

ric», ambele în Vâlcea, Troian (Ial), Troian și Hliza-Tro-
ian (Gl), Troiana (Ial), Troieni (Arg), Valul lui Traian (Br.
Cța, Gl, Tul). Ultimul este, cu siguran ță, de origine c ărtu-
rărească, cum dovede ște, mai ales, forma Traian , pe
care poporul n’o cunoa ște decât, cel mult, prin interme-
diul școlii și al scrisului. De altiminterelea nepopular ă
este formula întreag ă: valurile de p ământ țăranii noștri le
numesc troiene , la fel cu ’valurile de z ăpadă’. Cf. și Tro-
ianul sau Traianul : aspectul cu a provine dela autorit ăți,
eventual dela vreun c ărturar din partea locului.
Drăganu, TO, 232: nota 2: „Mai avem Troian în Bol-
grad, Covurlui, Ia și, Ialomița, Tecuciu, Teleorman, Vâl-
cea; Troiana în Ialomi ța; Troieni în Argeș; numirile Valul
lui Traian din Brăila, Covurlui, Tulcea nu par a fi auten-
tice, popular necunoscându-se decât forma Troian . În
Ardeal avem « Pratul lui Traian », «Câmpul Traianului sau
Câmpul lui Traian , din sus de Zlatna.”

Et.
Troian (DOR, 378: Stroe < sl. Strojair < Строю
„providen ță, ordine”, cf. srb. – bg. Stroje . 7. Stroian
pr. act. 8. Cu afer. Troian act. sau troian ; CADE,
1337: vsl. Trojanŭ „Traian”; Șăineanu, D, 668: v.
Troian (859): „numele vechi slavon al lui Traian”;
Scriban, D, 1350, v.sl. troĭan; DM, 883: v.sl. trajanu ;
Drăganu, Rom ., 185: rom. troian < sl. tro-janŭ <
Trojanŭ < Trajan; 186, nota 1: „ Trojanu s-a întins nu
numai la slavii sudici, ci și la cei nordici, atât în
toponimie, cât și în onomastic ă. Cei ce l-au r ăspân-
dit așa departe au putut fi românii”. G. Giuglea, DR,
XI, 1948, 125: troian , latin; G. Giuglea, Cuv., 233,
propune preromanul -*troj(u), -*trogiu (> rom.*troiu-);
S-a crezut c ă acest toponim ar fi preluat de români
de la slavi: trojanŭ. Însă, pe o in-scri ție care amin-
265

tește despre moartea lui Decebal, întâlnim forma:
„Troianus ” „(a divo Traiano)”, ceea ce ne determin ă
a conchide c ă acest toponim î și are obâr șia în ape-
lativul românesc înc ă din vremea traco-dacilor, din
timpul domniei lui Decebal, „f ără a mai fi nevoie de
un intermediar slav”.

ȚÁRINA DE SÚS V
subst., prep., adv.

Teren arabil la N de Victoria , lângă Gârla Potcoava .

Răsp.
SMO, 107: Țarină, numire global ă dată unei părți
(cu terenuri arabile și fânațuri) din teritoriul economic al
locuitorilor satului; După Țarină „teritoriul unei comune
(cu pământ arabil, p ășune etc.”

Et.
țarină (v. Drumul în Țarină).
de (CADE, 384-385: lat. de; Șăineanu, D, 192: lat.
de; Scriban, D, 392: lat. de; DM, 217: lat. de).
sus (v. Fânațul din Sus ).

ȚÁRINA PÉSTE HÚC V
subst., prep., subst.

Teren arabil în marginea satului.

Et.
țarină (v. Drumul în Țarină).
peste (CADE, 927: pre + spre; Șăineanu, D, 610:
lat. super ; Scriban, D, 971: pre + stre; 1248: stră,
stre < extra ; DM, 609-610: pre + spre).
266

pe (v. Drumul pe sub Curte ).
spre (CADE, 1190: lat. super ; Scriban, D, 1233: lat.
supra ; DM, 792: lat. super ).
huc (v. Huci).

ÚLIȚA CÚRȚII F
subst., subst.

Uliță în centrul satului Frăsuleni , unde era situat ă
curtea boiereasc ă, fiind ca și punct de „reper”.

Răsp.
SMO, 219-220: Ulița ~ (Broaștelor, Corbului , Curții,
Morii , Popii , cea Strâmtă, între Dealuri ) – de 35 ori.

Et.
uliță (CADE, 1368: vsl. ulica; Șăineanu, D, 676: rus.
ulițá; Scriban, D, 1374: vsl., rus., bg. úlica; DM, 901:
v.sl. ulica; SCL, XX, 1969, 6, 621: v. sl. ulița „stra-
dă”).
curte (DA, t.I, partea II, 1035: lat. * curtis , -em;
CADE, 374-373: lat. vulg. * cŭrtem < cohortem ; Șăi-
neanu, D, 187: lat. co(ho)rtem; Scriban, D, 383: lat.
cohors , cors și cŭrtis; DM, 209: lat. * curtis (=cohors ,
-tis).

ÚLIȚA LA BISÉRIC Ă V, Ic, Ș
subst., prep., subst.

Uliță lângă biserica din sat.

Et.
uliță (v. Ulița Curții).
la (v. Borta la Co șeri).
267

biserică (v. La Bisericâ ).

ÚLIȚA LA ȘCOÁLĂ Ic, Ș, V
subst., prep., subst.

Uliță lângă școală.

Et.
uliță (v. Ulița Curții).
la (v. Borta la Co șeri).
școală (v. La Plopul Școlii).

ÚLIȚA PRINCIPÁL Ă S c
subst., adj.

Uliță în centrul satului.

Et.
uliță (v. Ulița Curții).
principal (Scriban, D, 1051: lat. principalis ; DEX,
850: din fr. principal , lat. principalis ; DM, 663: fr.
principal [lat. lit. principalis ]; DN, 868: fr. principal , it.
principale , lat. principalis ).

ÚLIȚA SPRE JÍJIA V
subst., prep., subst.

Uliță lângă cursul vechi al Jijiei.

Et.
uliță (v. Ulița Curții).
spre (CADE, 1190: lat. super ; Scriban, D, 1233: lat.
supra ; DM, 792: lat. super ; DEX, 1012: lat. super ).
Jijia (v. Jijia).
268

VÁIDEEI V
subst. (n. topic)

Parte de sat, pre Luceni .

Răsp.
Iordan, T, 412: Vaideeni (Hor)< Vai de Ei (TîJ): iar ăși
o formație interesant ă în ce privește posibilitatea de a
deriva toponimice în -eni de la sintagme (cf. mai sus, s.
v. Satnoieni ). Despre modul, deosebit de al meu, cum
interpreteaz ă unii lingvi ști aceste numiri, v. discu ția de la
p. 325, s.v. Vai de Ei. (p. 412).
Iordan, N, 280: Vai de ei (Br, Giu, Gorj, M ăic, Slob,
Tj, Vâ, Ve, Vi): c ă avem a face cu în țelesul literal, a șa
cum îl arat ă această sintagm ă toponimic ă, dovedesc
formațiile paralele Vai de Ea (TFr) și Vai de El (Prh). Cf.
și cele spuse în DG, s. v. Vaideeni (Vâ), care-i un derivat
«local» dela Vai de Ei : «Și-au luat numele din nefericirea
foștilor proprietari, c ărora s’a luat proprietatea de egu-
menii mân ăstirii Bistri ța». Prin urmare, se în șală G. Wei-
gand, ZONF III, p. 154-155, când afirm ă că Vai de Ei ar
fi un derivat dela n. pers. Vaida , cu modificarea, prin eti-
mologie popular ă, a finalei. Aceast ă explicație se potri-
vește lui Vaidei (Hu, Mur): Dr. II, p. 286 d ă ca variant ă a
toponimicului din Hunedoara pe Vai de Ei , atestat și în
documente, unde g ăsim diverse aspecte (« Vaidel vel
Vojvod », Waydeyey , Weydendorf , Waiwoden etc.), care
arată că tema este magh. Vajda (> rom. Vaida ) = voie-
vod. La fel s-au petrecut lucrurile, spune Dr., și cu omo-
nimul turdean Vaidei sau Vai de Ei (pronun țat și Vai-
gheiei ).
Drăganu, TO, 286: Vai-de-ei (Ialomița, Olt, Prahova,
Vâlcea, Vla șca); Vai-de-el (Prahova); Vai-de-ea (Iași),
Vaideeni (Vâlcea).
269

Et.
vaideei (Drăganu, TO, 286: Dintre derivatele cu suf.
-ei merită atenție deosebit ă Vaidei sau Vai-de-ei .
Deosebitele forme atestate ne arat ă clar că avem a
face cu un diminutiv al ung. vajda = voevod , deci cu
o dovadă de organiza ție în voievodat. Când aceast ă
organiza ție a disp ărut și nobilimea româneasc ă a
început s ă sărăcească și să ajungă în stare de
iobăgie, etimologia și ironia popular ă a schimbat pe
Vaidei în Vai-de-ei ).
În ce ne prive ște, având în vedere starea de
sărăcie din zon ă a localnicilor, a c ăror sat se numea
Cârpiți, înclinăm să acceptăm părerea acad. Iorgu
Iordan și să consider ăm sintagma toponimic ă Vai-
deei ca un derivat „local”, care s ă individualizeze o
parte de locuitorii satului cu stare material ă foarte
scăzută, înțelesul fiind de oameni s ăraci „lipiți pă-
mântului”. Nefericirea lor const ă în faptul c ă nu au
avut niciodat ă pământ, nicidecum c ă l-au pierdut în
diferite împrejur ări, ba, mai mult, n-au fost împro-
prietăriți nici în secolele al XIX-lea și al XX-lea pen-
tru că nu aveau nici animale de munc ă.

VÁLEA CIRITÉILOR S t
subst., subst.

Teren arabil, situat între locul La Castani și Tarlaua
Vulturul , la sud-vest de sat.

Răsp.
Iordan, N, 27: Valea , aproape totdeauna cu deter-
minative, printre care mai dese sunt adâncă, largă,
lungă, mare, rea, seac ă, apoi plur. Văile și Vălcele(le),
Vâlcele(le), V ălioara, V ălișoara, Văluța: extraordinar de
270

numeroase în toate regiunile. DG consacr ă mai mult de
20 pagini acestor toponimice, iar diversele colec ții sau
studii privitoare la celelalte ținuturi dacoromâne ști oferă
aceeași copleșitoare bog ăție. Astfel pe teritoriul unui
singur sat (Nepos, N ăs), Valea ne întâmpin ă de zece ori
(Bul. Phil. IV, p. 87); într-o pagin ă și jumătate (cu dou ă
coloane) de nume topice din Mun ții Apuseni îl g ăsimde
douăsprezece ori ( GrS II, p. 66); pentru fostul jude ț
Maramure ș, GrFM , p. 208-209, umple aproape trei co-
loana; indicele la Dr. I con ține peste patruzeci de ase-
menea numiri etc. Ele apar țin, foarte des, și satelor (mai
mult de zece pagini ale Indicatorului Statistic sunt pline
cu nume de comune și unități administrative Valea , ur-
mat de diverse atribute), dar, în mod obi șnuit, locuri pro-
priu-zise, adic ă accidente ale solului, sunt numite astfel.
Sensul curent este cel etimologic, pen ționat și de Por:
‚loc larg între dou ă înălțimi; teren în pant ă coborâtoare’;
‚loc cuprins între dou ă înălțimi, cu talveg și cu fund’, dar
de multe ori vale însemneaz ă ‚pârâu’, ‚ap ă curgătoare’,
cum rezult ă, indirect, și din a doua defini ție a lui Por.,
mai ales îns ă din descrierile f ăcute de dg cu privire la
numeroase toponimice apar ținând acestei categorii,
precum și din epitete de felul lui seacă, pe care nu le
putem interpreta altminterelea. În acela și sens pledeaz ă
traducerile în limbi str ăine ale numirilor noastre […].

Et.
vale (v. Gura Văii).
ciritei (v. Coasta Ciriteilor Mari ).

VÁLEA COVRÁC V
subst., subst.

Vale pe Dâmbul Covrac , la estul Gârlei Tevia .
271

Et.
vale (v. Gura Văii).
covrac (v. Dâmbul Covrac ).

VÁLEA LUI SÁNS St, Ic
subst., art., subst. (n. pers.)

Tarla situat ă la S-E de satul Stânca și la N-V de sa-
tul Icușeni. Sens, nume de persoan ă; tatăl acestuia, ori-
ginar din Fran ța, a fost gr ădinarul care s-a ocupat de flo-
rile și pajistile ce apar țineau palatului Roznovanu. Fiul
acestuia, Sens, dup ă cel ce-al doilea r ăzboi mondial, nu
a părăsit România, ocupând chiar func ția de profesor la
școlile din comun ă

Et.
vale (v. Gura Văii).
lui (v. Balta lui Minciun ă).
Sens (nume de persoan ă de origine francez ă).

VÁLEA M ĂGÁRULUI I c
subst., subst.

Teren în partea de S-E a c ătunului Icușeni Deal .

Et.
vale (v. Gura Văii).
măgar (v. Lanul Valea M ăgarului ).

VÁLEA M ĂNĂSTÍRII S t
subst., subst.

Vale dinspre drumul Ia șilor, spre biserica de la
castelul Roznovanu.
272

Et.
vale (v. Gura Văii).
mănăstire (v. Drumul M ănăstirii).

VÁLEA RÁCULUI I c
subst., subst.

Vale străbătută de Pârâului Racului .

Et.
vale (v.Gura Văii).
rac (v. Dealul Racului ).

VÁTRA SÁTULUI V
subst., subst.

Parte de sat, în care localnicii și-ai construit casele,
centrul satului în care se afl ă și principalele institu ții so-
cial-culturale ale comunei: prim ărie, dispensar, poli ție,
poștă, școală, farmacie, c ămin cultural ș.a.

Atestări
V. Chirica, Rep., II, 444: Partea de centru a satului
Victoria , unde, în 1957, la circa 200 m N de podul ce
leagă satul Victoria cu satul Luceni , a fost descoperit un
vas de lut con ținînd un tezaur monetar, alc ătuit din 4
monede de aur și 31 de argint: duca ți venețieni, geno-
vezi, monede din Țara Româneasc ă, groși din Boemia,
aspri turce ști și tătărești, având ca terminus postquem
anul 1463.

Răsp.
Iordan,T,534: Vatra (Dorohoi); Vatra Comunei (Câm-
pina), Vatra Dornei (Vatra Dornei), Vatra Moldovi ței
273

(Câmpulung) – dup ă CADE «locul pe care se întind satul
și pământurile din împrejurimi ce țin de el». Vatra Epis-
copiei de Arge ș, Vatra Mănăstirii Govora , Vatra Schitului
Flămânda etc., „foarte numeroase în Muntenia și Olte-
nia”.

Et.
vatră (TDRG, III,1719: vsl. < alb. vatră, serb., nslav.
etc. vatra , poln. watra ; CADE, 1406: comp. alb.
vatrε, srb., slav. vatra ; Șăineanu, D, 690-691: alba-
nez vatră; Scriban, D, 1393: ngr. váthra și
vathron ; DM, 919: com. alb. vatră; Russu, Elem.,
210-211: traco-ilir; Russu, Dacor., 1, 1975, 192:
tr.dac.).
sat (v. După Sat).

VICTÓRIA V
subst.

Satul de re ședință a comunei, cu vechiul nume
Cârpiți, ce l-a purtat din 1803 pân ă în 1964. Victoria este
un nume oficial, dat pe cale administrativ ă în anul 1964,
cum au fost date și alte denumiri unor localit ăți de pe
teritoriul țării, precum Independen ța, Grivița, Roșiori etc.
Localitate de grani ță, cu un trafic sporit de trecere a
frontierei, de persoane și mărfuri, dincolo de Prut dup ă
anul 1989. Ocupa țiile de baz ă sunt agricultura și creș-
terea animalelor.

Atestări
TTR, I, 2, 1301: Victoria s., com. Victoria [Ia ș]. I.
(Cârpiți) 1. a. Moșie, ț. Iașilor: CODRESCU, U. VI
(1801), 243. b. S.: KARTA (1830 G), 240. II. (Stânca-
Cârpiți) 2. c. S., oc. Copoului, contopit cu s. Stânca:
274

ISPR. IA ȘI (1830), 51. III. (Stânca și Cârpiți), CAT.
(1832), 292, COND. PR. (1833), 50, COND.(1833), 84,
P. ASACHI, M. (1833). 3. S., oc. Brani ștei: TABLA (1834
B), 731, TABLA (1834 C), 767. IV. (Stânca-Cârpi ți)
TABLA (1835), 198. V. (Stânca și Cârpiți), CAT. (1838),
145, TĂBLIȚI (1841), 100, FOS (1842), 74. VI. (Cârpiții)
d. Înglobeaz ă s. Stânca: LISTA (1843), 212. VII. (Stânca
și Cârpiții) e. Contopit cu s. Stânca: T ĂBLIȚI (1844),
177. VIII. (Stânca-Cârpi ții) STAT. (1844), 122. IX.
(Stânca și Cârpiții) TABLA (1845), 10, CAT. (1845), 213,
POP. MOLD. (1846), 400, CAT. (1851), 97. X. (Stânca –
Cârpiții) STAT. (1854), 143. XI. (Stânca și Cârpiții)
LISTA (1857), 24, LUCR. STAT. (1859), 174, MOM.
(1861), 476, LISTE (1861), 1171. 4. S., com. Stânca,
TABLOU (1864), 14. XII. (Cârpiții) f. Înglobat în s.
Stânca, INDICE (1865), 44. g. S.: FRUNZ. (1871). XIII.
(Stânca -Cârpiții) h. Contopit cu s. Stânca: INDICE
(1873), 130. 5. S., com. Sculeni: INDICE (1876), 74.
XIV. (Cârpiții) 6. i. S., com. Stânca, separat de s. Stân-
ca: IND. (1887), 147.// 7. S., com. Lucenii Sturzoaiei (in-
formație prob. eronat ă): NOM. (1889). // 8. S., com.
Stânca: LEGEA (1892), 4955, IND. (1896), 9897, IND.
(1896 V), 189, MDG, LEGEA (1904), 1191. 9. S., com.
Stânca-Sculeni: MO (1905), 1713. 10. S., com. Sculeni:
TABLOU (1908), 1040, IND. (1912), 89, DIC Ț. STAT.
(1913), 482, RUM. (1917), 645. 11. j. S., com. Stânca,
înglobeaz ă s. Stânca (dac ă nu cumva este vorba de o
simplă omisie): DECRET, I (1925), 11026. k. Pierde căt.
Stânca, devenit s.: ÎMP. ADM. (1926), 209. 12.. s., com.
Țigănași: DECRET (1929), 9243, MO (1930), 667, IND.
(1930). 13. S., com. Sculeni: TABLOU (1931), 7951,
DEC. (1932), 6437, TABLOU (1939), 2348, TABLOU
(1942), 2332, ÎMP. ADM. (1943), 274. 14. S., com.
275

Cârpiți: ÎMP. ADM. (1950), 281, ÎMP. ADM. (1952), 114,
IND. (1954), IND. (1956), ÎMP. ADM. (1956), 121. XV.
(~) 15. S., com. Victoria: DECRET, II (1964), 220, ÎMP.
ADM. (1965), 159, LEGEA (1968), 1592. – Și: Capriței
TABLOU (1804), 14, Carpeții NOM. (1889), Cărligii
BOF (1857), Cărpeștii BOE (1857), 6, MOM (1860),
694, Cărpițăi CAT. (1851), 97, Cărpiței INDICE (1873),
130, Cărpiții CODRESCU, U. VI (1801), 243, COND.
PR. (1833), 50, CAT. (1838), 145, T ĂBLIȚI (1841), 100,
LISTA (1843), 212, T ĂBLIȚI (1844), 177, STAT. (1844),
122, TABLA (1845), 10, CAT. (1845), 213, POP. MOLD.
(1846), 400, BFO (1849), 138, STAT. (1854), 143,
LISTA (1857), 24, BOM (1859), 37, MOM (1860),
27/106, ib. (1861), 476, LISTE (1861), 1171, IND.
(1887), 147, Chirpița KARTA (1830 G), 240, Câripiții
ÎMP. ADM. (1956), 121, Cârpiții MACOVEI-VITCU
(1857), 297.
TTR, I, 2, 1665: Victoria com., j. Ia și. I. a. Com., rn.
Iași, format ă din ss. Cârpi ți, Cotul lui Ivan, Fr ăsuleni,
Icușeni, Lluceni, Sculeni, Sorca, Stânca și Șendreni:
ÎMP. ADM. (1950), 281, ÎMP. ADM. (1952), 114, ÎMP.
ADM. (1956), 121. II. (~) DECRET, II (1964), 220
(Victoria în loc de Cârpi ți). b. Pierde s. Cotul lui Ivan:
ÎMP. ADM. (1965), 159. 2. c. Com., j. Ia și, pierde s.
Sorca: LEGEA (1968), 1592.
Obreja, Dicț, 246-247: sat, pe o teras ă joasă din
stânga râului Jijia. La poalele dealului Stânca Rozno-
vanu (vest de sat), s-a descoperit o a șezare cu
fragmente ceramice din hallstatt, perioada feudalismului
dezvoltat (XIV-XVIII) și un tezaur cu monede t ătărăști.
Este o a șezare atestat ă documentar din sec. al XIX
(1803). Popula ția era în anul 1912 de 973 loc., în 1930
276

de 1308 loc., în 1966 de 1691 loc., iar în 1977 de 1530
loc.

Et.
victorie (Scriban, D, 1405: lat. victoria , fr. victoire ;
DEX, 1160: din lat. victoria ; DM, 928-929: lat. lit.
victoria ; DN, 1142: lat. victoria ).

277

Capitolul V

ANALIZA LINGVISTIC Ă

I. Clasificarea materialului toponimic

Așa cum sublinia Iorgu Iordan în lucrarea amintit ă
anterior, „… oamenii simt nevoia, de ordin practic, s ă
dea un nume și celui mai neînsemnat loc pe care împre-
jurările vieții de toate zilele îi pun în situa ția de a-l cu-
noaște. Pentru ei, orice ridic ătură de pământ, orice balt ă,
pădure, pășune etc., adesea orice pâlc de copaci, orice
groapă etc. trebuie s ă aibă un nume, care înlesne ște
identificarea locului și îl deosebe ște astfel de altele simi-
lare, dup ă cum pe semenii no ștri tot numai cu ajutorul
numelor (propriu-zise sau porecle) îi putem individua-
liza”.17
Datoria toponomastului este ca, dup ă adunarea în-
tregului material de pe teren, s ă procedeze la clasifica-
rea toponimelor, dup ă criteriile precizate în lucr ările de
specialitate, analizându-le din punctul de vedere al ling-
vistului și demonstrând astfel cât de bogat ă și expresiv ă
este limba român ă și în domeniul toponomasticii.
Indiferent de terminologia de specialitate și ce cri-
terii se adopt ă (știut fiind faptul c ă lingviștii au păreri dife-
rite în aceast ă privință), trebuie s ă pornim de la preci-
zarea că „foarte multe toponime exist ă ori au existat ca
nume apelative în limba de toate zilele”.18 Originea lor

17 Iorgu Iordan, Toponimia româneasc ă, Editura Academ iei, 1963, p. 15-16.
18 Iorgu Iordan, op. cit. , p. 7.
278

trebuie c ăutată în lexicul curent și vor fi analizate și ex-
plicate la fel ca elementele lexicale obi șnuite, ca orice
cuvânt românesc strict lingvistic. Ca toponime, aceste
cuvinte au c ăpătat un statut special prin utilizarea lor în
situații aparte, de cele mai multe ori întâlnindu-le și ca
unități lexicale comune, dar și ca nume proprii.
Fiind strâns legate de realitatea geografic ă pe care
o denumesc, dar și de viața de ieri și de azi a locuitorilor
zonei cercetate, toponimele se pot clasifica în patru mari
grupe, și anume:
1. toponime care țin seama de particularit ățile geomor-
fologice ale locurilor pe care le denumesc;
2. toponime care amintesc de via ța socială a locuito-
rilor zonei respective;
3. toponime care păstrează vie istoria mai veche sau
mai recent ă a locurilor;
4. toponime legate de atitudinea, afectivitatea sau psi-
hologia locuitorilor.19
Sau, cum le nume ște Iorgu Iordan, toponime topo-
grafice , sociale , istorice și psihologice .

a. Toponime topografice

Toponimele topografice sunt denumiri care descriu
exact forma și aspectul reliefului , oglindesc natura
terenului din zona cercetat ă, arată o însușire sau poziția
locului fa ță de punctele cardinale, fa ță de localit ățile din
jur sau cu referire la un punct de referin ță aflat la o altitu-
dine mai mare. De asemenea, se pot urm ări culorile
naturale specifice, fiziologia geomorfologic ă, flora, fauna
etc.

19 Ibidem , p. 18.
279

În componen ța toponimelor topografice intră, de re-
gulă, un nume comun mai multor realit ăți geografice –
pârâu, deal, p ădure, poian ă etc. (obișnuit, apele au fost
primele denumite, iar mai târziu numele multora dintre
ele s-au extins și asupra zonei înconjur ătoare – în zona
care a stat în aten ția noastr ă având exemplul concret al
toponimului Frasin – pârâu , și sat, atestat la 1569).
Etimologic, legătura dintre apelativ și toponim , în ca-
zul toponimelor topografice , este mult mai evident ă de-
cât la celelalte clase de toponime, procesul de genera-
lizare și, mai ales, de abstractizare toponimic ă nefiind în-
că finalizat.
Indiferent dacă este vorba de zone locuite sau nelo-
cuite, toponimele topografice se refer ă adesea la nume
de persoane (onomastice propriu-zise sau cu reguli la a-
numite funcții și ocupații), simple, derivate sau compuse,
pornind de la realit ățile sociale, în special de la rela țiile
de proprietate, dar vorbitorii au avut în vedere și alte
multiple elemente legate de realitatea denumit ă (di-
mensiuni , formă, vegetație, faună etc.), alegând întot-
deauna, din mai multe variante, pe cea mai apropiat ă,
mai cunoscut ă sau mai expresiv ă (simțul artistic al româ-
nului fiind adesea recunoscut).
Concret, în zona comunei Victoria predomin ă a-
ceastă categorie de toponime topografice, legate de
specificul geografic al zonei de deal și al văilor râurilor
Prut și Jijia și afluenții lor, astfel c ă termeni topici precum
deal, coast ă, șes, pârâu, p ădure, poian ă, gârlă, cot, izvor
etc. se întâlnesc frecvent, simpli sau înso țiți de determi-
nanți referitori la tr ăsăturile locului denumit sau la propri-
etarul acestuia. De asemenea, întâlnim destul de multe
toponime orientative , specifice microtoponimiei, apoi ter-
meni dialectali din geografia fizic ă, în vechime apelative,
280

azi simțite de vorbitori, în aproape toate cazurile, ca to-
ponime .
În continuare, clasificând materialul toponimic, adu-
nat prin anchete pe teren, vom schi ța tipologia toponi-
mică actuală a comunei Victoria, jude țul Iași, în privin ța
primei clase mari de nume topice.

1. Toponime care descriu forme sau aspectul
exterior al locului

În cadrul acestei grupe, foarte importante sunt ape-
lativele, frecvente în graiul popular, alc ătuind „haina geo-
grafică”20 a regiunii respective. Și în comuna Victoria
există numero și termeni entopici , cu dubl ă funcție, de
apelative și toponime , cum ar fi: coastă, cot, deal, fântâ-
nă, gârlă, gură, grădină, izlaz, pârâu , șes etc.
Astfel de toponime nu indic ă numai fenomene natu-
rale, precizate în terminologia geografic ă popular ă21, ci
și numeroase fapte din istoria local ă, dovedind continui-
tatea de veacuri a locuitorilor în aceast ă zonă, având po-
sibilitatea, în timp, s ă observe atent și să denumeasc ă
exact trăsăturile reliefului, a șa cum le ilustreaz ă urmă-
toarele toponime: Dealul Banca , Dâmbul Covrac , Piscul
la Dâmb , La Grădină, Gârla Potcoava , Movila Stânca ,
Movila Vulturul , Potcoava etc.
Etimologic, se observ ă că toponimele topografice
sunt mai clare, deoarece leg ătura semantic ă dintre ape-
lativ și toponim este evident ă22, deși întâlnim și toponime
(mai puține, e drept), pe care nu le-am putut explica eti-

20 Ilie Dan, Toponimia V ăii Solonețului, Universitatea „Al. I. Cuza” Ia și, 1979,
p. 112.
21 D. Pușchilă, Observații cu privire la terminologia geografic ă populară și la
toponimie , în „Anuarul de geografie și antropogeografie”, II, 1911, p. 157-175.
22 Cf. Ilie Dan, op. cit. , p. 112.
281

mologic, neg ăsind echivalentul lor în limba comun ă, ori-
ginea lor pierzându-se în vremurile de demult și în ma-
rea și nemărginita putere de metaforizare a românilor:
Borta la Zgaminți, Fântâna lui Guzu , În Cotul lui Zbanț.
Tot în cadrul acestei grupe, construc ția prepozi țio-
nală are un rol foarte important în eviden țierea proce-
sului de toponimizare a apelativelor, proces continuu, în
care se poate observa transferul de sens, valoarea ori-
entativă având-o cuvintele precedate de prepozi ții, care
pot însoți și un apelativ și un toponim: În Hotar , În Hrubă,
În Pădure, În Podari , Între Sălcii, La Catarg , La Copac ,
La Foișor, La Monument , La Plopul Școlii, La Șipoțel, Pe
fâșie, Pe Dig , Sub Pădure etc.
În timpul cercet ării pe teren, am observat c ă unii in-
formatori folosesc toponimul (Podari, Șesul, Movila ș.a.),
iar alții denumesc acela și loc prin formele prepozi ționale
(Pe Șes, La Potcoava , În Podari etc.), predominant ă fi-
ind la ace știa legătura cu apelativul, cu valoarea mai
mult informativ ă și de orientare, decât cu valoare toponi-
mică. Istorice ște vorbind, aceste toponime topografice
sunt motivate de realitatea înconjur ătoare, precum și de
elemente ale vie ții social-economice (t ăierea unor p ă-
duri, desecarea unor b ălți sau gârle, schimbarea desti-
nației unor terenuri etc., toponimia , ca și alte domenii ale
lexicului, fiind foarte sensibil ă la schimb ările vieții dintr-o
anume zon ă geografic ă. Așa se explic ă apariția în zona
noastră de cercetare a unor toponime mai mult sau mai
puțin recente, legate de apelative ca: tarla, ferm ă, spital,
observator ș.a.: Tarlaua lui P ătatu, La Ferm ă, La Spital,
La Observator etc.
Observa ția care se impune este, întrucâtva, parado-
xală: pe de o parte, a șa cum am subliniat mai sus, topo-
nimia este partea lexicului foarte sensibil ă la schimb ările
282

istorico-sociale, idee sus ținută de dispari ția unor toponi-
me în momentul în care se transform ă realitatea denumi-
tă de ele și înlocuirea acestora cu un nume topic nou; pe
de altă parte, am întâlnit în timpul document ării și al
anchetelor efectuate pe teren o putere de conservare cu
totul aparte, impresionant ă, destule toponime vechi de
sute de ani fiin țând și astăzi, chiar dac ă nu mai denu-
mesc acela și obiect geografic. Explicabil ă în cazul unor
nume de ape, de sate sau de forme de relief mai… „sta-
bile” (dealuri…). Situa ția este surprinz ătoare în cazul
obiectelor schimb ătoare: Balta Ochi șor, fostă baltă for-
mată prin rev ărsările Prutului, ast ăzi denume ște terenul
arabil din zona respectiv ă; La Plopul Școlii denume ște
locul unde, cândva, se afla un plop în curtea școlii din
fostul sat Sorca , însă satul a fost str ămutat, plopul a
dispărut de mult, iar acum denume ște terenul arabil din
zonă; În Podari denumea locul în care se aflau cei care
dețineau mijloacele și se ocupau de traversarea Prutului
cu bacul a animalelor și oamenilor, iar ast ăzi denume ște
terenul arabil din acea zon ă.
În cadrul acestei grupe, a șa cum am mai ar ătat, dis-
tingem o prim ă categorie de toponime cuprinzând apela-
tive (cele mai numeroase), cu sau f ără prepoziții, unele
având în componen ță nume de persoan ă, altele fiind to-
ponime propriu-zise rezultate în urma procesului de ge-
neralizare și abstractizare toponimic ă.

2. Toponime care evoc ă natura terenului apar ținând
localității respective sau aflate în apropierea ei

Aceste toponime au în vedere specificul natural al
locurilor, fizionomia geomorfologic ă a terenurilor, flora și
fauna lor, cele mai multe nume topice din aceast ă cate-
283

gorie din zona comunei Victoria referindu-se mai ales la
puncte nelocuite, situate înafara satelor, pu ține fiind în
localitățile cercetate.
Ceea ce se cuvine neap ărat subliniat este faptul c ă
vorbitorii, având la îndemân ă mai mul ți termeni pentru a
denumi o realitate, l-au preferat pe cel mai apropiat de
structura istorico-social ă a realității respective sau pe cel
mai expresiv. De exemplu: Lutărie, Baba Groas ă, Piscul
la Dâmb, La Gavriloaia, Durducul, Lunca, Borta la
Coșere etc.
De regul ă, toponimele din aceast ă categorie denu-
mesc detaliat realitatea geografic ă înconjur ătoare, flora
și fauna determinând apari ția multor nume topice în zo-
na cercetat ă, astfel: Pădurea Cior ărie, Tarlaua Cior ărie,
Cotul Cărășel, Cotul Vacii, Cotul Boilor, La Plopul Școlii,
Dealul Ciritei, Dealul Corbului, Dealul Vultur, Gârla Vi și-
na, Gârla Tevia, Între S ălcii, La Copac, La Castani, La
Șipoțel, La Poarta Verde, La Ulmi etc.

3. Toponime care arat ă o însușire a locului denumit

Putem considera aceast ă grupare de toponime ca
fiind foarte apropiat ă de viața locuitorilor zonei cercetate,
aceștia fiind cei care au observat sau au intuit, de-a lun-
gul vremii, însu șirea esen țială a unui loc, denumindu-l în
consecin ță. De aceea, astfel de nume topice au leg ătură
și cu realitatea concret ă (din care cauz ă sunt incluse în
categoria toponimelor topografice ), dar și cu ceea ce ține
oarecum de structura sufleteasc ă, mai bine-zis de tipo-
logia psihic ă a vorbitorilor unei zone geografice (motiv
pentru care le putem include în categoria toponimelor
psihologice ).
284

Urmărind forma sau culoarea unor locuri, vechimea
în timp, anumite însu șiri specifice, aceste toponime de-
monstreaz ă stabilitatea, unitatea și continuitatea poporu-
lui român pe aceste meleaguri, deoarece, pentru a ajun-
ge la acel proces de esen țializare, de abstractizare și
generalizare presupus de evolu ția de la apelativ la nume
topic , vorbitorilor le-au trebuit ani și ani de via ță stabilă
într-o zon ă. Această subliniere este cu atât mai necesa-
ră cu cât studiile de specialitate23 au relevat faptul c ă în
special unele adjective sau calificative intr ă în toponime
ce denumesc o realitate cu mare vechime, ast ăzi accep-
ția acestora fiind departe de cea avut ă inițial. Confor-
mația istorico-social ă și geografico-economic ă a locurilor
se schimb ă destul de repede, în timp ce denumirile vechi
se păstrează, alături sau chiar în compunere cu denumiri
noi. În comuna Victoria s-au p ăstrat nume topice cum ar
fi: Orezăria (denumire dat ă unui loc inundat, situat în
partea de nord a satului Fr ăsuleni, unde boierul cultiva
orez; locul a fost asanat și redat circuitului agricol); Ga-
vriloaia (fostă gârlă între satele Șendreni și Frăsuleni,
astăzi desecat ă); Budăiul Împuțit (pârâiaș a cărui apă
era urât mirositoare, întrucât aici erau deversate gunoa-
iele de la cote țele de păsări ale boierului, ast ăzi însă are
o apă curată și limpede).
Din aceast ă categorie, unele au devenit toponime
propriu-zise ( Gavriloaia , Roșcana, Cotu Morii ), altele î și
mențin aspectul de toponime topografice, în majoritate
compuse cu adjectivele: mare , lat, nou, vechi , verde
(Balta Lat ă, Coasta Ciriteilor Mari, Hanul Vechi, Jijia
Nouă, Jijia Veche, La Poarta Verde, Sculenii Vechi ).
Acestora li se adaug ă și apelativele înso țite de determi-
native care arat ă însușiri ale locurilor: Dâmbul Covrac,

23 Cf. Iorgu Iordan, op. cit. , p. 153.
285

Dealul Banca, Gârla Potcoava, Gârla Tevia , sau toponi-
me propriu-zise, exprimând ele însele o însu șire: Roșca-
na, Sărăcuța, Potcoava, Vaideei, Cior ărie.
La aceast ă grupă, o discu ție special ă impune topo-
nimul Sorca , cuvânt împrumutat de origine slavon ă care
are sensul de „co țofană”, deci în țelesul lui în traducere
implică atribuirea unei caracteristici a locului.

5. Toponime care arat ă poziția locului
față de punctele cardinale, fa ță de altitudine
sau față de localit ățile învecinate

Din aceast ă categorie fac parte mai ales toponimele
în componen ța cărora intră apelative însoțite de prepo-
ziții și care se integreaz ă în numele topice orientative
(sau de orientare), înso țite sau nu de determinative.
Comuna Victoria nu înregistreaz ă aspecte deosebi-
te în acest sens. Iat ă câteva exemple: Fânațul din Jos,
Fânațul din Sus, Icu șeni Deal (cu raportare la altitudine,
și nu la punctele cardinale, spre a-l deosebi de Icu șenii
de pe malul Jijiei Vechi), Șesul din Jos, Țarina de Sus,
Drumul pe sub Curte, Drumul sub P ădure, Pădurea din
Cotul Vacii, R ăzor după Sat, Țarina peste Huc, Uli ța
spre Jijia, Vatra Satului (cu raportare la locuri înveci-
nate).
Toponimia minor ă sau microtoponimia comunei Vic-
toria con ține nume topice care exprim ă mai puțin poziția
locului fa ță de punctele cardinale, unele având semni-
ficația de altitudine – deal-vale – (Icușeni Deal, Țarina de
Sus, situată pe Dealul Stânca ), altele indicând pozi ția
prin raportare la cursurile celor dou ă râuri importante ce
286

traverseaz ă zona: Șesul din Jos, Șesul din Sus, Fâna țul
din Jos, Fâna țul din Sus .
Așa cum sublinia și Iorgu Iordan24, multe nume de
locuri exprim ă poziția acestora fa ță de alte forme de
relief mai înalte sau mai joase din vecin ătate, cu ajutorul
unor determinative de ordin topografic sau prin forme
simple, de o for ță expresiv ă ce le apropie adesea de
poezie: Drumul pe sub Curte, Drumul sub P ădure, Pă-
durea din Cotul Vacii, R ăzor după Sat, Țarina peste Huc,
Ulița spre Jijia, Vatra Satului …

b. Toponime sociale

Sunt nume topice care au ca punct de plecare di-
verse fapte din via ța socială a poporului nostru25 și anu-
me: institu ții, obiceiuri, raporturi economico-sociale, m ă-
suri sociale, func ții, profesiuni etc.
Pentru zona comunei Victoria, cele mai multe dintre
aceste toponime sunt antroponime (adică sunt derivate
de la nume de persoane), predominând toponimele care
exprimă raporturi de proprietate, apoi toponimele deri-
vate de la un nume de persoan ă, referindu-se și la așe-
zări omene ști, dar și la forme de relief. Trebuie s ă preci-
zăm că este grupa cu cele mai multe clase de toponime.

1. Toponime derivate de la un nume de persoan ă

Înscriem aici, în primul rând, numele localit ăților:
Luceni , Icușeni, Șendreni , ale unor p ărți de sat: Lucenii
Băcăloaei , Lucenii Sturzoaei , Băcăloaia ; ale fostelor sate
de pe teritoriul comunei: Ionășeni, Lăzăreni, Mirceani,

24 Cf. Iorgu Iordan, op. cit. , p. 153.
25 Ibidem , p. 18
287

Posadnici, Lele ști. Întâlnim apoi denumiri ale diverselor
forme de relief: Cotul lui Chiriac (meandru al Jijiei Vechi,
în apropierea c ăruia avea teren un anume Chiriac), Cotu
lui Ivan . Se poate u șor observa c ă acestea amintesc, de
cele mai multe ori, pe cel care a întemeiat a șezarea
umană sau a st ăpânit, ca proprietar, terenurile respec-
tive.
Toate aceste situa ții sunt fire ști și des întâlnite în is-
toria poporului nostru, popor legat prin r ădăcini adânci
de locurile în care tr ăiește și pentru care s-a jertfit vea-
curi de-a rândul. Tot a șa a păstrat în amintire și pe cei
care întemeiau sate, îngrijindu-se de via ța oamenilor,
care, drept recuno ștință, își numeau a șezările cu numele
întemeietorului, derivat cu sufixele – esc, pluralul -ești, –
an(u), plural -eni sau -ani, a căror funcție const ă în
indicarea originii persoanelor, a descenden ților acestora,
primele mai frecvente în Muntenia, ultimul mai frecvent
în Moldova (vezi și exemplele de mai sus).
În comuna Victoria predomin ă toponimele nume de
așezări umane ( oikonime ) formate cu sufixul -eni (Luceni
– de la Luca , Icușeni – de la Iacuș, Iacoș sau Icuș, Șen-
dreni – de la Șandru , Ionășeni – de la Ion, nume larg
răspândit în onomastica româneasc ă, Lăzăreni – de la
Lazăr, ultimele dou ă fiind denumiri ale unor a șezări
umane disp ărute sau denumiri ale unor p ărți de sat uita-
te cu trecerea timpului).
În materialul toponimic adunat din zona cercetat ă
am întâlnit multe derivate de la nume de persoan ă în to-
ponimele formate prin compunere, dar toponimul ca
unitate exprim ă mai ales raporturi de proprietate și le
vom discuta la categoria respectiv ă (sunt toponime de
tipul apelativ + antroponim derivat: Dealul Rusului, Hanul
288

Roznovanului, La Apetrei, La Andronic, La Baciu, La
Bamboi, La Pan țiroaicele etc.).

2. Antroponime cu forma de plural în -ești și -eni

Așa cum am ar ătat mai sus, aceste sufixe au rolul
de a forma pluralul de la antroponime care indic ă origi-
nea persoanelor, a locuitorilor, a descenden ților înteme-
ietorilor unor a șezări sau a proprietarilor acelor locuri.26
În afara celor reliefate anterior, trebuie s ă precizăm
faptul că sufixul -ești, deși nu este predominant în micro-
toponimia zonei Victoria, are un sens mai restrâns, indi-
când o grupare de oameni apar ținând unei familii: Coț-
mănești (aparținând familiei Coțman) – fost sat pe teri-
toriul actual al comunei.
A doua form ă de plural mai bine reprezentat ă în
zona noastr ă de cercetare este în -eni, sufix mai cuprin-
zător ca sens în compara ție cu -ești, denumind pe to ți
componen ții unui grup anumit, indiferent de rela țiile de
rudenie dintre ei. De exemplu: Icușeni, cu varianta Icu-
șeni Deal, Luceni, Șendreni (se refer ă la toți locuitorii
acestor sate), sau p ărțile de sat Lucenii B ăcăloaei sau
Lucenii Sturzoaei (se refer ă la toți locuitorii acestor p ărți
de sat fără a exista vreun grad de rudenie între ei).
O discuție aparte ar comporta toponimele Sculeni și
Frăsuleni , care, de și au forma de plural în -eni, nu sunt
antroponime (derivate din nume de persoan ă), ci sunt
toponime rezultate din apelativele: scul, -eni (piesă la
războaiele de țesut din gospod ăriile proprii, ocupa ție ve-
che a locuitorilor), frasin (de la pârâul cu acela și nume
ce curge în apropiere și de la specia de arbori ce cre ște
în zonă).

26 Cf. Iorgu Iordan, op. cit. , p. 154.
289

3. Antroponime care î și păstrează neschimbat ă
forma

Anchetele toponimice efectuate în zona comunei
Victoria au relevat câteva toponime provenite din nume
de persoane care, în decursul procesului de toponimi-
zare nu și-au schimbat forma ini țială. Este vorba de
toponime care, de și se refer ă la alte raporturi, au în
alcătuirea lor nume de persoan ă (și numai de asta le-am
inclus aici!) ce nu au suferit fenomenul de derivare: Fân-
tâna la Guzu, La Andronic, La Apetrei, La Baciu, Lanul
lui Crețu, Lanul la Pan țiru, Pădurea Iuga, Podul lui Kein,
Tarlaua Co țmani, Torentul Florian, Torentul Șfarc.
După cum se observ ă din exemplele date, am iden-
tificat antroponime cu form ă de singular (Guzu, Andro-
nic, Apetrei, Baciu, Cre țu, Panțiru, Iuga, Florian, Șfarc,
Klein – nume de familie și prenume, Klein – nume de
bărbat de origine german ă), un antroponim masculin cu
formă de plural ( Coțmani ). Prezen ța numelor calenda-
ristice al ături de cele laice în microtoponimia comunei
Victoria atest ă existența unor puternice sentimente reli-
gioase la popula ția din aceast ă zonă, precum și pre-
lungirea, pân ă în zilele noastre, a tradi țiilor credin ței ma-
nifestate prin ridicarea bisericilor.
Majoritatea toponimelor înregistrate aici sunt relativ
recente, dintre cele cu o mai mare vechime se num ără
Curtea Boiereasc ă, La Palat, Drumul pe sub Curte, Dru-
mul Mănăstirii (aleea c ătre biserica din curtea castelului
Roznovanu).
În toponimele compuse am înregistrat, dup ă cum
am mai ar ătat, destul de multe nume de persoan ă cu
formă neschimbat ă, pe care le vom discuta mai pe larg
în continuare.
290

4. Toponime derivate în – ărie

Sunt în majoritatea lor cu sens colectiv, în special
cele care au ca tem ă un nume de animal. Sufixul are la
bază pe -ar, a cărui funcțiune este de a forma nume de
agent.
Înțelesul toponimicelor derivate cu -ărie oscileaz ă
între cel colectiv propriu-zis și cel care prezint ă acțiunea
verbului respectiv. În zona cercetat ă de noi, cele mai
multe dintre numele topice au ca tem ă un nume de ani-
mal: Ciorărie (loc de cuib ărit al acestor p ăsări, nu depar-
te de satul Fr ăsuleni, a c ăror existen ță oamenii o percep
mai ales cu auzul), care, prin iradiere, a dat na ștere altor
denumiri ( Pădurea Cior ărie, Tarlaua Cior ărie); Hulpărie
(loc unde și-au făcut vizuini mai multe vulpi); Porcărie
(loc, urât mirositor, pe care a existat cresc ătoria de porci
a fostului C.A.P.); Pârâul G ăinărie (pârâu ce avea în
apropiere cresc ătoria de p ăsări a familiei boierului Roz-
novanu, în a c ărui apă se deversa toat ă mizeria, denu-
mire ce a fost preluat ă și de lotul de p ământ străbătut de
acest pârâu, Tarlaua G ăinărie); Tarlaua Râm ărie (denu-
mirea evoc ă acțiunea verbului a râma ; loc mlăștinos pe
o porțiune îngust ă de teren la intrarea pe un cot al
Prutului, teren râmat de mistre ții veniți la scăldat).
Tot cu sens colectiv, care pot însemna și „mulțime
mare de…” sau „depozite”, întâlnim derivatele Tarlaua
Harbuzărie (teren cultivat cu pepeni verzi pentru masa
boierilor din familia Roznovanu), Cărămidărie (loc la
poalele dealului Stânca unde s-au f ăcut cărămizi pentru
construc ția castelului, a capelei, a acareturilor, a zidului
de împrejmuire, loc care, probabil, avea și un aspect de
depozit al acestor c ărămizi). Un alt derivat cu sens co-
lectiv este Bulgărie, ce denume ște o parte a satului Vic-
291

toria unde s-au stabilit câteva familii de bulgari care s-au
ocupat cu gr ădinăritul).

5. Toponime care exprim ă raporturi de proprietate

Acestea sunt toponime care oglindesc stratificarea
socială în diverse epoci istorice, indicând raportul de
proprietate supra p ământului, în special.
În zona comunei Victoria aceast ă categorie de topo-
nime, ca și cele topografice, este cea mai bogat ilustrat ă.
Marea lor majoritate sunt compuse dintr-un apelativ și un
nume de persoan ă: Balta lui Minciun ă, Balta Popii,
Coasta Delenilor, Cotul lui Chiriac, Cotul lui Ivan, Cotul
lui Niculi, Cotul Preotesei, Cotul Vacii, Dealul Corbului,
Dealul lui Hum ă, Dealul Racului, Dealul Rusului, Drumul
Jidaucii, Drumul M ănăstirii, Hanul Roznovanului, Hârto-
pul Ghindei, Izvorul lui Piciu, În Cotul lui Zban ț, Lanul lui
Crețu, Lanul Valea M ăgarului, Lucenii B ăcăloaei, Lucenii
Sturzoaei, Lotul Cantonului, Muchia Dealului, Ogorul
Bisericii, Ogorul Popii, Ogorul Școlii, Pădurea lui Tacu,
Podețul Dimii, Podul lui Klein, Șanțul lui Pătatu, Tarlaua
Icușănarilor, Tarlaua lui P ătatu, Valea Ciriteilor, Valea
Măgarului, Valea M ănăstirii, Valea Racului, Vatra Satului
ș.a.
Alte toponime din aceast ă categorie sunt formate
dintr-un apelativ și un substantiv în cazul genitiv (inițial
tot apelativ), care denume ște originea, profesia, satul
sau alte realit ăți social-istorice locale mai vechi sau mai
noi.
Unele toponime exprim ă raportul de proprietate
printr-un nume de persoan ă (numele, prenumele sau
porecla proprietarului) precedat de o prepozi ție: La An-
dronic, La Apetrei, La Baciu, La Bamboi, La Pan țiroai-
292

cele etc., la care ad ăugăm apelativele cu prepozi ție
devenite toponime : La Catarg, La Han, La Observator .

6. Toponime înso țite de adjectivele „nou” – „vechi”,
„mare” – „mic”

Precizăm de la început c ă, pe parcursul cercet ării
noastre, nu am întâlnit nici un toponim înso țit de adjec-
tivul mic și orice explica ție am încerca presupune a intra
în discuții lipsite de suport științific.
Sunt reprezentate toponimele din grupa nou –
vechi , ceea ce poate însemna c ă locuitorii din zon ă s-au
raportat mai ales la cele dou ă aspecte ale istoriei: tre-
cutul – adjectivul vechi : Jijia Veche , și prezentul : Jijia
Nouă (sigur, este vorba doar de un prezent relativ, ele
denumind o realitate trecut ă, dar de dat ă mai recent ă).
Din grupa a doua, am înregistrat un toponim ce are
în componen ță adjectivul mare : Coasta Ciriteilor Mari .

7. Toponime care amintesc diverse institu ții sau
măsuri de ordin social

Zona cercetat ă nu înscrie nume topice privitoare la
crearea de sate noi, cu „oameni din alt ă țară”, numite în
general Slobozii, Colonii, Bejenari sau Liuzi. Cu toate
acestea, s-au stabilit, în partea de nord-vest a satului
Victoria, câteva familii de bulgari care s-au ocupat cu
grădinăritul, loc ce a c ăpătat numele de Bulgărie.
Unele toponime amintesc și azi de realit ăți de mult
dispărute: Curtea Boiereasc ă, La Palat (amintind strati-
ficarea social ă și de toate datoriile ce rezultau din subor-
donarea fa ță de cei boga ți), La Robi (locul de cazn ă
pentru robii r ăzvrătiți), Robia (loc în partea de nord a
293

satului Stânca, unde se aflau bordeiele robilor care lu-
crau moșia boierului Roznovanu), Sculeni (sunt excep ții
familiile unde gospodina mai lucreaz ă la războiul de
țesut), Posadnici (denumire a unui fost sat ori parte de
sat, provenit ă de la posadă, taxă de vam ă care se per-
cepea la trecerea peste Prut, strâns ă de către un posad-
nic).
O altă grupă cuprinde toponime ce denumesc locuri
legate de m ăsuri sociale și instituții mai noi, unele dis-
părute relativ curând, altele existente înc ă: La Sere, La
Școală, Sorca Brigad ă, La Grădiniță, La Restaurant, La
Saivane, La Sediu, La Sta ție etc.

8. Toponime care arat ă poziția socială a oamenilor

Raporturile dintre oameni în societate și-au pus
amprenta și în toponimie, nu numai în onomastic ă, astfel
că am înregistrat și în zona noastr ă de cercetare topo-
nime indicând prezen ța „institu ției robiei”: La Robi,
Robia , mai ales în cazul țiganilor care lucrau p ământurile
boierești.
O discuție aparte reprezint ă fosta denumire a satului
centru de comun ă, Cârpiți, care indica cât se poate de
expresiv starea social ă a locuitorilor lui, fiind, de fapt, o
poreclă colectivă. Printr-o m ăsură administrativ ă, în anul
1964, aceasta a fost schimbat ă în Victoria , așa cum s-a
procedat și cu denumirile altor localit ăți, noi denumiri
apărând pe hart ă în locul celor vechi, dup ă cum am
putea aminti M. Kogălniceanu (pentru satul Bășăni, din
comuna vecin ă Țigănași) sau Independen ța, Grivița.

294

9. Toponime care arat ă ocupația locuitorilor

Unele dintre acestea precizeaz ă ocupații mai vechi,
azi dispărute: Posadnici (posadă, taxă de vamă care se
percepea la trecerea peste Prut, strâns ă de către un
posadnic ), Sculeni , La Robi, Robia, Cotu Morii, Lut ărie,
Cărămidărie.
Alte toponime precizeaz ă ocupațiile stabile ale
locuitorilor din zona cercetat ă, îndeletniciri care dateaz ă
din vechime și sunt continuate și astăzi. Este vorba, mai
ales, de nume topice referitoare la agricultur ă (cultivarea
cerealelor, viticultur ă, pomicultur ă, legumicultur ă, crește-
rea animalelor): Cotul Vacii, Cotul Boilor, Borta la Co șeri,
Cotul Cărășel, Cotul Gr ădinii, Fâna țul din Sus, Fâna țul
din Jos, Drumul la Fâna ț, La Grădină, Lotul Prisaca, În
Podari, Podari .
Alte toponime denumesc activit ăți desfiin țate de
curând, acestea continuând într-o form ă sau alta de or-
ganizare: La Ferm ă, la C.A.P. (sediul fostei cooperative
agricole de produc ție), La Releu, La A.E.I. (sediul fostei
asociații economice intercooperatiste). O alt ă grupă de
toponime se refer ă la profesiuni mai vechi sau mai noi,
obișnuite în zona cercetat ă, practicate în gospod ării sau
pe scară mai larg ă: Băcăloaia (văduva unui anume
Bacalu (denumire care provine de la bacal – negustor de
coloniale), La Magazin, La Moar ă, Cotu Morii , La I.C.I.L.
(secție a întreprinderii de industrializare și de comerciali-
zare a laptelui) , La Stație, La Transformator, La S.M.T.
(secție de mecanizare și tractoare).
Nu am inclus în lista noastr ă cu nume din microto-
ponimie denumiri recente, imita ții ultramoderne dup ă de-
numiri str ăine, fiind convin și că nu vor avea via ță lungă.
Pe de alt ă parte, ele sunt utilizate de tineret ( La Disco
295

ș.a.) și nu se impun în vorbirea curent ă a locuitorilor, fapt
dovedit și prin neprecizarea lor de c ătre informatori în
timpul anchetelor toponimice, iar, atunci când li s-au
indicat aceste denumiri, ace știa au precizat c ă nu le
folosesc.

10. Toponime care vorbesc despre credin țe,
superstiții și obiceiuri

Facem precizarea c ă aceste nume topice se refer ă
în totalitate la religie ori la cinstirea eroilor care și-au dat
viața pentru ap ărarea patriei în cel de-al doilea r ăzboi
mondial: La Cruce, La Monument, La Biseric ă, Ogorul
Popii, Ogorul Bisericii, Balta Popii, Cotul Preotesei, La
Cimitir, Uli ța la Biseric ă ș.a.
Iorgu Iordan distinge aici trei subgrupe de toponime:
a) care vorbesc despre obiecte religioase;
b) care vorbesc despre reprezentan ți ai bisericii și
ai credin ței, în general;
c) care vorbesc despre lucruri și ființe abstracte sau
având o anume semnifica ție spiritual ă.
La aceast ă ultimă subgrup ă se înscriu și toponime
derivate din apelativele cișmea și fântână, înregistrate și
în zona cercetat ă, având în vedere obiceiul românilor de
a înălța troițe la izvoare de ap ă.27

11. Toponime care amintesc existen ța unor foste
așezări omene ști

Deși am mai amintit și cu alte prilejuri, facem preci-
zarea c ă am inclus în lucrarea noastr ă toponime
referitoare la sate disp ărute mai demult, Coțmănești,

27 Iorgu Iordan, op. cit. , p. 232-252.
296

Mirceani, Posadnici, Lele ști sau Liești, Ionășeni, Lăză-
reni sau Lazoreni, Pureciani , dar am amintit și alte denu-
miri ale unor sate, cum ar fi Fitionești, Fetionești, Frăți-
leni (pentru Frăsulenii de astăzi), Posadnici (pentru Șen-
dreni și Stânca ), Iucșani (pentru Icușeni). Am procedat
astfel, deoarece pu țini informatori ne-au f ăcut aceste
precizări și pentru c ă le-am g ăsit menționate în docu-
mentele de arhiv ă cercetate de noi, dar și pentru simplul
motiv că amintirea realit ăților trecutului, a istoriei vechi a
localităților din aceast ă zonă este mereu necesar ă și im-
portantă.

c. Toponime istorice

Sunt nume de locuri care p ăstrează amintirea unor
evenimente și momente ale trecutului, fapte istorice și
sociale, mai mult sau mai pu țin îndep ărtate, care au
impresionat pe cei ce le-au imortalizat în toponime. Pot fi
considerate istorice și numele topice care amintesc de
întâmplări personale, deoarece, a șa cum sublinia Iorgu
Iordan, poporul român este suma individualit ăților din
care este format, iar introducerea unui individ în masa
compact ă a colectivit ății constituie „un fapt istoric”, mai
ales dac ă fenomenul „se repet ă frecvent de-a lungul
veacurilor”.28
Caracter istoric au și toponimele care poart ă amintiri
materiale despre întâmpl ări din trecut sau despre activi-
tăți obișnuite locuitorilor acelor timpuri din zona noastr ă.
Nu am întâlnit toponime care arat ă originea local ă.

28 Ibidem , p. 280.
297

1. Toponime formate de la nume de popoare

Acestea nu amintesc de stabilirea unor popoare sau
populații în zona comunei Victoria în perioadele mai
vechi ale istoriei, locuitori permanen ți fiind românii. Am
înregistrat îns ă unele toponime care amintesc de un
anumit grup de popula ție străină, de fapt de câteva fa-
milii sau, uneori, de persoane izolate de alt ă etnie, parti-
cipanți la anumite evenimente sau care au locuit aici mai
multă vreme și care au r ămas în con știința locală și prin
nume topice.
Este vorba de câteva familii de bulgari, stabilite în
partea de nord-vest a satului Victoria la începutul seco-
lului trecut, care s-au ocupat cu gr ădinăritul, în locul
numit și acum Bulgărie. Celelalte amintesc de întâmpl ări
izolate legate de o persoan ă de altă etnie: Cotu lui Ivan
sau Dealul Rusului , care amintesc de indivizi diferi ți,
Șendreni , care provine de la un Șendrea , la rândul lui
din magh. Șandor , adică Alexandru.

2. Toponime care p ăstrează amintirea unor
evenimente și obiecte istorice

Această grupă de toponime are la baz ă apelative ce
amintesc diverse întâmpl ări istorice. Movila Stânca și
Movila Vulturul denumesc ridic ături de p ământ pe care,
în timpul n ăvălirilor tătarilor, se aprindeau focuri pentru a
se vesti pericolul; La Observator denume ște locul unde
s-a construit un observator militar pe cea mai înalt ă
culme a dealului Stânca.
Caracter istoric au și toponimele pe care le-am
înscris la profesiuni sau la m ăsuri sociale, deoarece
acestea se refer ă la realit ăți vechi, legate de anumite
298

evenimente istorice (o delimitare strict ă a sensurilor unor
toponime fiind foarte dificil de realizat): La Vamă, În Po-
dari, Robia, La Robi etc.
Se poate afirma a șadar că „fiecare denumire geo-
grafică este o istorie exprimat ă cu mijloacele limbii”,
potrivit afirma ției lingvistului V.A. Nikonov.29

d. Toponime psihologice

Acestea sunt nume de locuri legate de modul în
care poporul s-a ata șat de meleagurile pe care tr ăiește,
de intuiția și deosebitele nuan țe cu care a știut să vadă
și să denumeasc ă realitatea înconjur ătoare, de sensibili-
tatea exprimat ă, pentru conota țiile unor toponime. Ele
sunt dovezile atitudinii subiective a vorbitorilor fa ță de
unele aspecte ale formelor de relief, însu șiri sau defecte
ale unor cons ăteni sau proprietari ai locurilor respective,
care s-au extins cu timpul și la realitatea înconjur ătoare.
De cele mai multe ori aceste toponime sunt metafore
sau expresii cu sensuri figurate, provenind adesea din
porecle date unor oameni, purtând și denumirea de to-
ponime anecdotice .
Putem da câteva exemple din zona comunei Victo-
ria: Cârpiți (denumirea veche a satului Victoria, care se
datoreaz ă unei porecle colective, ironizatoare, pentru a
desemna o colectivitate s ăracă), Vaideei (parte a satului
Victoria, spre Luceni, denumire care exprim ă o stare
materială precară), Izvorul lui Piciu (amintind de statura
sa, a primit porecla de pici, mic de stat, nedezvoltat), În
Cotul lui Zban ț (de la a (se) zbân țui, a nu sta locului ),
Balta lui Minciun ă (supranume dat unei persoane care
obișnuia să spună numai neadev ăruri).

29 Cf. Ilie Dan, op. cit. , p. 31.
299

*
* *
Ținând cont de pozi ția geografic ă a comunei Victo-
ria, aflată în partea estic ă a Podișului Moldovenesc, cer-
cetarea noastr ă nu înscrie coronime (nume de continen-
te, state, țări, regiuni) și nici oronime (nume de mun ți).
În cadrul toponimelor topografice distingem: floroni-
me (nume de locuri ce provin de la flora zonei): Cier,
Coasta Ciriteilor Mari, Dealul Ciritei, Fr ăsuleni, Gârla
Tevia, Gârla Vi șina, Hârtopul Ghindei, Huci, Între S ălcii,
La Castani, La Copac, La Plopul Școlii, La Ulmi, Pârâul
Frasin, La Vii etc.; zoonime : (de la fauna specific ă locu-
lui): Ciorărie, Cotul Boilor, Cotul Vacii, Dealul Corbului,
Dealul Racului, Dealul Vultur, Hulp ărie, Tarlaua Râm ă-
rie, Valea M ăgarului etc.; hidronime (nume de ape):
Prut, Jijia, Pârâul Frasin, Pârâul Cosmani, Pârâul Stân-
ca, Pârâul Neagra, Balta Lat ă, Balta Ochi șor, Gârla
Tevia, Balta Popii, La Șipoțel etc.; oikonime (nume de
așezări): Victoria, Fr ăsuleni, Icu șeni, Luceni, Stânca,
Sculeni, Șendreni, Icu șeni Deal, Posadnici, Mirceali,
Lelești, Băcăloaia etc.; toponime care exprim ă culori sau
fiziologia geomorfologic ă a locurilor: Roșcana, Dâmbul la
Pisc, Dâmbul la Han etc.; toponime orientative sau de
orientare (care arat ă direcția sau un punct de orientare):
Drumul pe sub Curte, Drumul sub P ădure, Fâna țul din
Jos, Fâna țul din Sus, Icu șeni Deal, În Podari, La Cas-
tani, La Catarg, La Lumini ș, La Sorca etc.
În cadrul toponimelor sociale întâlnim: antroponime
(toponime derivate de la nume de persoane): Șendreni,
Luceni, Icu șeni, Coțmănești, Lăzăreni, Gavriloaia, La
Panțiroaicele, Mirceani etc.; patronime (care exprim ă
raporturi de proprietate): Balta lui Minciun ă, Hanul
Roznovanului, Izvorul lui Piciu, Cotul lui Ivan, Lanul lui
300

Crețu, Lucenii B ăcăloaei, Lucenii Sturzoaei, P ădurea lui
Tacu, Podul lui Klein etc.; socionime (care amintesc
măsuri sau institu ții sociale): La Dispensar, La Prim ărie,
La Spital, Ogorul Școlii, La Biseric ă, La Școală etc.;
profesionale (care arat ă ocupația locuitorilor): Sculeni,
Băcăloaia, În Podari, Sorca Brigad ă, La Vii, Lotul
Prisaca etc.; hodonime (toponime care denumesc c ăi
de comunica ție): Drumul Jidaucei, Drumul la Ferm ă,
Drumul M ănăstirii, Drumul pe sub Curte, Drumul sub
Pădure, Uli ța la Biseric ă, Ulița Principal ă, Ulița spre Jijia
ș.a.
În cadrul toponimelor istorice am constatat existen ța
în zona cercetat ă a unor pu ține etnonime (toponime
provenite de la numele unor popoare, cu preciz ările pe
care le-am f ăcut la vremea potrivit ă, și anume c ă
acestea nu atest ă locuirea pe aceste meleaguri a unor
popoare str ăine, ci doar a unor grupuri mici de alt ă etnie
sau a unor indivizi izola ți): Bulgărie, Șendreni, Cotu lui
Ivan, Dealul Rusului .
Ancheta noastr ă pe teren a înregistrat și toponime
populare (care nu sunt înscrise în documentele oficiale,
pe hărți, ci sunt înregistrate în toponimia oficial ă): Sorca
(nume de sat, str ămutat și inclus în satul Șendreni, din
care astăzi doar o parte a satului Șendreni mai poart ă
această denumire, unde mai sunt cinci case), Posadnici
(denumirea a cel pu țin două localități existente cândva
pe raza actualei comune Victoria: una lâng ă satul
Stânca și alta în apropierea satului Fr ăsuleni, despre
care ne-au amintit informatorii). La acestea se adaug ă,
desigur, toate numele de locuri din microtoponimia
comunei Victoria (terenuri, drumuri, gârle, p ăduri, puncte
de orientare etc.) neînscrise pe h ărți sau în documentele
301

oficiale, dar pe care localnicii le utilizeaz ă în vorbirea
zilnică.
Aici putem vorbi despre schimbarea calitativ ă și
cantitativ ă care are loc în microtoponimia oricărei zone
cercetate, ceea ce implic ă, pe lâng ă adunarea mate-
rialului toponimic prin anchete pe teren și cercetarea
trecutului istoric al zonei cercetate. Procedând astfel,
toponomastul poate deosebi toponimele primare de cele
nonprimare (sau secundare ), deoarece toponimele (mai
ales cele sociale, istorice și psihologice) au un caracter
efemer, fiind posibil ca numele unei realit ăți dispărute
(deal, pârâu, p ădure, râp ă, gârlă etc.) să fie transferat
asupra alteia: „Despre o serie de schimb ări istorice în
microtoponimie se poate vorbi numai prin compara ția
materialelor microtoponimiei actuale cu datele izvoarelor
scrise. De aceea, atragerea în studiu a bogatelor și
interesantelor materiale din izvoarele scrise în toponimie
trebuie înt ărită și amplificat ă.”30
Toponimele primare sunt nemijlocite, exprimând o
însușire a obiectului denumit, mai rezistent ă în timp, iar
toponimele nonprimare (secundare ) marcheaz ă o dife-
rență între locuri și denumiri, cauzat ă și de schimb ările
numeroase din microtoponimie, dictate de factori sociali-
economici (a șezarea unei popula ții noi, cre șterea
numărului de familii sau locuin țe, înființarea unor sate și
cătune noi sau unificarea acestora, cum s-a întâmplat în
comuna Victoria, unde dispari ția unui toponim în
microtoponimie are loc treptat, în func ție de noile condi ții
istorice).
Ajungem astfel la o nou ă clasificare a toponimelor
în: toponime motivate (care denumesc de mai mult ă
vreme aceea și realitate, neschimbat ă și astăzi: satul

30 Cf. Ilie Dan, op. cit. , p. 54.
302

Stânca , atestat documentar în anul 1476, și Pârâul
Stânca, Luceni , care apare în documente la 1436,
Icușeni la 1453, Șendreni – la 1587 etc.) și toponime
nemotivate (care denumesc mai ales lunci, câmpii,
poieni etc.), amintind de vechi raporturi de proprietate
care nu mai exist ă astăzi, de tipul Fântâna lui… , Gârla
lui…, Cotul lui…, Dealul lui… etc., care ast ăzi ori nu mai
există, denumind alt ă realitate, ori nimeni nu- și mai
amintește de vechiul proprietar, dar numele lui se men-
ține în memoria locuitorilor, a șa cum l-au preluat, ori din
istoria scris ă locală. Astfel de denumiri pot fi amintite:
Dealul Rusului, La Gavriloaia, Cotul lui Chiriac, Cotul lui
Ivan, Lanul lui Cre țu etc.
Din punct de vedere structural, în zona comunei
Victoria am întâlnit: toponime simple (cu forme de baz ă:
Stânca, Sorca, Cârpi ți, sau cu forme derivate cu sufixe:
Luceni, Icu șeni, Sculeni, Șendreni, Fr ăsuleni, Mirceani,
Posadnici etc.) și toponime compuse (forme genitivale:
Dealul Rusului, Coasta Delenilor, Cotul lui Chiriac, Cotul
Morii, Hanul Roznovanului, Drumul Jidaucei, Drumul
Mănăstirii, Izvorul lui Piciu, În Cotul lui Zban ț etc.,
compuse cu adjective sau adverbe: La Poarta Verde,
Fânațul din Jos, Fâna țul din Sus, Jijia Nou ă, Jijia Veche
etc., sau foarte multe construc ții prepozi ționale: În Po-
dari, Între S ălcii, La Bamboi, La Castani, La Copac, La
Cramă, La Feredeu, La Movil ă, La Pârâu, La Pod, La
Punte etc.).
Din cele ar ătate pân ă acum, se poate desprinde
concluzia c ă, din punct de vedere istorico-geografic,
microtoponimia este cea mai mobil ă parte a toponimiei,
întâlnind adesea termeni dialectali , din domeniul geogra-
fiei fizice sau economice, precum și termeni arhaici care
aveau, ini țial, statut de apelativ, evoluând ulterior spre
303

cel de nume topic. În cercetarea noastr ă am întâlnit ter-
meni entopici (apelative – care denumesc accidente de
teren, forme de relief, având un caracter concret, un
sens precis, identificând doar o realitate geografic ă) și
toponime propriu-zise (care redau abstract imaginea
unei zone geografice, derivând de multe ori din apelative
sau din antroponime , trecând prin procesul amplu și
complex de toponimizare și care se refer ă la un anumit
loc, devenind nume proprii). Întrucât termenii geografici
care stau la baza toponimelor sunt numero și și variați, o
cercetare a microtoponimiei trebuie s ă urmărească și
frecvența entopicelor din zona de referin ță, ceea ce am
realizat și noi în lista cu nume topice din comuna Victo-
ria, având permanent în vedere sublinierile anterioare cu
privire la rela ția dintre toponim și apelativ (poziția în
cadrul lexicului, anumite deosebiri și chiar neconcordan-
țe între cele dou ă categorii de termeni, re ținerea pe care
trebuie s ă o manifeste orice toponomast în direc ția iden-
tificării toponimelor cu apelativele corespunz ătoare31
etc.), precum și faptul c ă orice „monografie toponimic ă…
trebuie s ă se bazeze pe raportul de interdependen ță
dintre toponimie și istorie, discipline care se condi țio-
nează reciproc”32. Aceasta pentru c ă „se spune despre
toponimie c ă reprezint ă o adevărată arhivă, care poate
servi istoricilor la reconstituirea unor epoci îndep ărtate
din trecutul unui popor, epoci pentru care nu exist ă alte
documente. De obicei s-a exagerat îns ă valoarea toponi-
melor locale ca documente istorice. În nici un caz istoricii
nu trebuie s ă procedeze singuri, f ără ajutorul lingvi știlor,
la studiul numelor de locuri și să tragă din acestea

31 Dragoș Moldovanu, Principii ale lexicografiei toponimice , în „Anuar de
lingvistică și istorie literar ă”, Iași, tom . XXIII, 1972, p. 73-99
32 Cf. Ilie Dan, op.cit. , p. 38.
304

concluzii privitoare la istoria unei regiuni, a unei țări, a
unui popor. În schimb, nici cercet ătorii toponimiei nu se
pot dispensa de ajutorul istoricilor. Explicarea unui nume
de loc oarecare trebuie s ă țină seama de datele istorice
referitoare la regiunea unde se g ăsește locul respectiv,
precum și la însăși localitatea al c ărei nume trebuie ex-
plicat.”33
Pornind de la aceste delimit ări importante, vom
proceda, în continuare, la relevarea unor probleme de
lingvistic ă (fonetică, morfologie, formarea cuvintelor, sin-
taxă) desprinse în urma cercet ărilor microtoponimiei co-
munei Victoria .

II. Lingvistic ă

Multe nume topice provin din apelative, ca elemente
obișnuite ale lexicului, care pot fi studiate mai ales dup ă
criterii strict lingvistice. În urma unui îndelungat și com-
plex proces de generalizare și abstractizare semantic ă,
denumit proces de toponimizare , aceste apelative au
devenit nume proprii , ocupând un loc special în cadrul
lexicului ca toponime propriu-zise .
Determinarea tuturor transform ărilor structurale și
formale prin care a trecut un cuvânt de la stadiul de ter-
men entopic la cel de nume topic ține de lingvistic ă, iar
studierea acestora contribuie la adâncirea cuno ștințelor
despre evolu ția lexicului, la precizarea deosebirilor dia-
lectale dintre diverse ținuturi ale țării.34
Numeroase toponime provin din apelative foarte
vechi pe care limba actual ă nu le mai cunoa ște decât
sub form ă de toponime, sensul lor fiind neîn țeles pentru

33 Ibidem , p. 241.
34 Cf. Iorgu Iordan, op. cit. , p. 335.
305

vorbitorii de azi, care nu le mai utilizeaz ă decât ca nume
proprii de loc: Băcăloaia (provine de la apelativul vechi
bacalu =„negustor de coloniale”). Locuitorii de azi știu
doar că acesta denume ște o parte a satului Luceni, cu-
noscută și ca Lucenii B ăcăloaei .
Istoricii și filologii sunt de acord s ă recunoasc ă
faptul că, prin „traducerile în slavone ște ale toponimelor
latinești din limba noastr ă, care sunt foarte frecvente în
documentele slave de pe vremuri” deoarece „…cancela-
ria slavon ă a slavizat nomenclatura mai mult decât se
crede…”35, s-a ajuns la forme atât de variate, încât este
greu de reconstituit forma ini țială (vezi variantele: Lăză-
reni, Lazoreni – sat disp ărut, sau Frăsineni, Fr ățileni,
Frățienești pentru Fr ăsuleni).
Cercetarea fenomenelor lingvistice întâlnite în mi-
crotoponimia comunei Victoria ne relev ă, pe lâng ă unele
fapte interesante cu privire la evolu ția lexicului sau ele-
mente fonetice specifice subdialectului moldovenesc, și
unele fapte specifice numai acestei zone geografice.

Probleme de fonetic ă

Cele mai multe dintre toponimele zonei Victoria
provin din apelative , adică din cuvinte comune ale
vocabularului curent, întrebuin țate ca nume proprii în
mod special, în urma procesului de toponimizare. Ca
nume comune, ele se supun, mai întâi, legilor strict ling-
vistice. Multe dintre ele au devenit adev ărate documente
lingvistice, ilustrând imaginea lexical ă, fonetică și morfo-
sintactică a graiului zonei cercetate.

35 Iorgu Iordan, Nume de locuri , p. VI, nota 1.
306

Studiind pronun ția toponimelor din comuna Victoria,
observăm specificul subdialectului moldovenesc din zo-
na est-central ă a Moldovei, zona Ia șilor. Acad. Iorgu
Iordan36 prezintă câteva grupe de fenomene fonetice
întâlnite în întreaga toponimie româneasc ă, deci și în
microtoponimia comunei Victoria.

1. Asimilații și disimila ții

Sunt fenomene specifice subdialectului moldove-
nesc, în general, cu grupele cunoscute: asimila ții vocali-
ce și consonantice, organice, progresive, totale și disimi-
lații regresive. (Preciz ăm că vom folosi o transcriere fo-
netică simplificat ă, pe baza Atlasului lingvistic român și a
Dicționarului de terminologie lingvistic ă, transcriere utili-
zată și de alți autori):

Cârkiț (Cârpiți)
Huš (Huci)
La Bisăricâ (La Biseric ă)
Bulgării (Bulgărie)
La Crùši (La Cruce)
Dĭàlu Čiritei (Dealul Ciritei)
La Moğilâ (La Movil ă)
Pârău Frasân (Pârâul Frasin)
Ogoru Bis ăriŝi (Ogorul Bisericii)
Kiscu la Dâmb (Piscul la Dâmb)
Ogoru Popi (Ogorul Popii)
Izvoru lu Ki ŝiu (Izvorul lui Piciu)
Padurea Ŝiorării (Pădurea Cior ărie)
Ponoarâ (Ponoare)

36 Cf. Ilie Dan, op. cit. , p. 183, și cf. Iorgu Iordan, op. cit.
307

Șanțu lu Patatu ( Șanțul lui Pătatu)
Țarna pisti Huš ( Țarina peste Huci)
Ulița Prinšipalâ (Uli ța Principal ă)
Valea Magarulu (Valea M ăgarului)

2. Apocope și sincope

Apocopele constau, mai ales, în dispari ția lui -i final
în formele articolului hot ărât proclitic și în formele articu-
late de genitiv-dativ. Sincopele, în zona Victoriei, sunt
mai rare și se înscriu în cele obi șnuite, date ca exemple
în lucrările de specialitate precizate anterior.

Cotu Mori (Cotul Morii)
Cotu lu Ivan (Cotul lui Ivan)
Cotu lu Niculi (Cotul lui Nicolae)
Dâmbu la Han (Dâmbul la Han)
Drumu pi supt Curti (Drumul pe sub Curte)
În Cotu lu Zban ț (În Cotul lui Zban ț).

Ca observa ție necesar ă pentru zona noastr ă de cer-
cetare este aceea cu privire la c ăderea vocalei i din
forma de genitiv-dativ. Prezen ța acestui fenomen fonetic
pentru articolul hot ărât antepus este semnalat ă în toate
localitățile comunei Victoriei, atât la vorbitorii mai în
vârstă, cât și la cei tineri. Cu totul alta este situa ția în ca-
zul articolului hot ărât enclitic, c ăderea vocalei i înregis-
trându-se mai ales la locuitorii din Icu șeni Deal, Sânca și
Șendreni. În celelalte localit ăți acest sunet este rostit
destul de clar de c ătre toți informatorii no ștri.
O precizare aparte este necesar ă pentru toponimul
Sorca (numele unui fost sat de pe malul Prutului, locui-
torii fiind str ămutați într-o parte a satului Șendreni, parte
308

de sat ce poart ă numele de Sorca ), care provine din
slavă, soroca „coțofană”, ce a suferit fenomenul fonetic
al sincopei vocalei o: soroca > sorca .

3. Metateze

Sunt puține, și acestea destul de rar folosite de oa-
menii foarte b ătrâni sau de copii, ceea ce ne determin ă
să consider ăm că acest fenomen fonetic nu este specific
zonei. Toponimul Potcoava (parte a satului Victoria, spre
malul stâng al Jijiei Vechi) este rostit, uneori, și Poctoava
(cu repetare pentru Gârla Poctoavei ).

4. Închiderea vocalelor ă, e și i

Fenomenul este specific zonei Moldovei (dar și altor
zone), frecvent pentru pozi ția finală a acestor vocale, dar
îl întâlnim și în interiorul cuvintelor, când sunt în pozi ție
atonă (în seriile e>ă, ă>â, e>i, i>â).

Baba Groasâ (Baba Groas ă)
Balta Latâ (Balta Lat ă)
Cotu Jâjâ į (Cotul Jijiei)
Drumu la Fermâ (Drumul la Ferm ă)
Gura Hrubii (Gura Hrubei)
Hârtopu Ghindii (Hârtopul Ghindei)
La Șușă (La Șosea)

La fel, e , precedat de consoane dure, se închide la
ă:
La Șâpoțăl (La Șipoțel)
Cotu Cărășăl (Corul C ărășel)
Borta la Co șări (Borta la Co șeri)
309

Există și un fenomen invers, adic ă deschiderea
vocalei â la ă:

Pârău Neagra (Pârâul Neagra)
Pârău Raculu (Pârâul Racului)
Pârău Stânca (Pârâul Stânca)

5. Palatalizarea labialelor

Specifice subdialectului moldovenesc sunt fenome-
nele fonetice în sistemul consonantic, palatalizarea labi-
alelor fiind prezent ă în vorbirea cotidian ă a majorit ății
locuitorilor din zonele rurale (dar nu numai), cu preciza-
rea că în zona comunei Victoria (zon ă specifică Podișu-
lui Central Moldovenesc) nu se întâlnesc stadiile inter-
mediare de provenien ță ardeleneasc ă (pĉ). La noi,
oclusivele bilabiale p și b, precum și nazala bilabial ă n își
schimbă locul articula ției în zona palatal ă sub influen ța
unei spirante palatale sonore (yot – un i lung sau un ĭ
final aton). În unele lucr ări, acest fenomen fonetic mai
este numit alterarea sunetelor .

p>k’: K’iscu la Dâmb (Piscul la Dâmb)
Izvoru lu Ki ŝiu (Izvorul lui Piciu)
f>h: Hulp ării (Hulpărie)
m >n: La Uln’ (La Ulmi)

Aici am înregistrat și unele excep ții de la regul ă,
cum ar fi lipsa palataliz ării bilabialei p urmată de i final
neaccentuat, rezultat în cadrul flexiunii în genitiv-dativ:
se pronun ță Balta Popi și nu Balta Pok’i , Ogoru Popi și
nu Ogrou Pok’i (de fapt, întâlnim aici diftongul -ii – Popii ,
310

rostit Popi cu i vocalic; la num ărul plural, graiul din zon ă
înregistreaz ă palatalizarea: pok’ilor ).

6. Afonizarea (asurzirea) sunetelor sonore

Este un fenomen fonetic ce const ă în pierderea vi-
brațiilor glotale la sunetele sonore, care se transform ă în
sunete surde. Pentru vocala final ă -i, acest fenomen
constă în rostirea șoptită a acesteia.
În cadrul toponimelor din comuna Victoria, afoniza-
rea este combinat ă uneori cu epenteze.

Drumu pi subt curti (Drumul pe sub Curte)
La Opservator (La Observator)
La Robi (La Robi)
Cotu lu Niculi (Cotul lui Niculi).

De fapt, în cazul toponimelor cu epentez ă, avem și
un proces de asimilație organic ă (sau alăturată sau în
contact ), b sonor fiind asimilat de t surd la p surd: Drumu
pi supt Curti (Drumul pe sub Curte ). La celelalte exem-
ple, consider ăm că este un aspect al asimil ării consoa-
nelor de c ătre elementul vocalic preparital i .

7. Iotacizarea (Iodizarea)

Acest fenomen const ă în palatalizarea sau înmuie-
rea unor sunete (de regul ă, consoane) sub influen ța unui
iot (iod), notat cu y, numit și i consonantic . În zona
noastră de cercetare am întâlnit iotacizarea vocalelor e
și a prin apari ția unui iot înaintea lor : Ca fenomen fonetic
mai aparte, de și întâlnit mai ales în Moldova, este
iodizarea diftongului ea:
311

Dialu Corbulu (Dealul Corbului)
Dialu Stânca (Dealul Stânca)

8.Transformarea africatelor în fricative
specific moldovene ști

Este vorba despre africatele de tip muntenesc ce,
ci, ge, gi, cât și de sunetele provenite din palatalizarea
cunoscutelor f, v, j.

Ŝièr (Cier)
Ŝiorării (Ciorărie)
Dialu Ŝiritèi (Dealul Ciritei)
La Ŝimitir (La Cimitir)

9. Căderea lichidei -l (articolul hot ărât)

Este un fenomen fonetic general, mai ales în vorbi-
rea popular ă, ca și apocopa , constând în dispari ția sune-
tului final – articolul hot ărât pentru masculin-neutru sin-
gular. Zona comunei Victoria ne ofer ă multiple astfel de
exemple:

Cotu Morii (Cotul Morii)
Cotu lu Ivan (Cotul lui Ivan)
Cotu lu Chiriac (Cotul lui Chiriac)
Dâmbu Covrac (Dâmbul Covrac)
Dâmbu la Han (Dâmbul la Han)
Dialu Ŝiritei (Dealul Ciritei)
Durducu (Durducul)
Hanu Roznovanulu (Hanul Roznovanului)

312

10. Transformarea diftongilor

În microtoponimia comunei Victoria am întâlnit frec-
vent trecerea diftongului ei în ii, mai ales în formele femi-
nine de genitiv-dativ, dar și în alte cazuri asem ănătoare:

Drumu Jidau ŝii (Drumul Jidaucei)
Gura Hrubii (Gura Hrubei)
La Apetrii (La Apetrei)
Tarlaua la Apetrii (Tarlaua la Apetrei)
Torentu Hrubii (Torentul Hrubei)

11. Modificări spontane de sunete

Aceste transform ări fonetice nu chiar frecvente în
zona noastr ă ar putea fi încadrate și în categoria etimo-
logiilor populare. Este vorba despre rostiri dialectale care
au avut loc în prima etap ă a procesului de toponimizare,
păstrate apoi și în forma toponimului propriu-zis.

313

Capitolul VI

CONCLUZII

Comuna Victoria, așezată în nord-estul jude țului
Iași, cuprinde șapte localit ăți, așezate pe malurile princi-
palelor cursuri de ap ă ce străbat zona – Prut și Jijia – și
este bine conturat ă din punct de vedere geografic,
economic, social-cultural și lingvistic. Ținând cont de
condițiile naturale pe care le ofer ă ținutul și având în
vedere rezultatele cercet ării documentelor istorice și
descoperirilor arheologice, rezult ă că, între Prut și Jijia,
au existat condi ții de locuire de care oamenii au bene-
ficiat înc ă din cele mai vechi timpuri. Faptul c ă aproape
toate localit ățile sunt men ționate în documente înainte
de secolul al XV-lea ne îndrept ățește să credem c ă ele
au luat fiin ță cu mult înainte, m ărturie oferindu-ne, în
acest sens, și descoperirile arheologice înregistrate pe
raza comunei. Pe lâng ă alte elemente, de natur ă istorică
și etnografic ă, toponimia vine s ă întărească ideea ve-
chimii și continuit ății românilor în aceste locuri.
Toponime majore sau minore, numele de locuri
sunt, prin excelen ță, creația oamenilor, care con țin ter-
meni specifici graiului vorbit în zon ă. Toponimia comunei
Victoria cuprinde, pe lâng ă nume topice vechi, unele
atestate în documentele vremii, nume noi, ap ărute în
ultimele decenii. Prin aceasta se eviden țiază faptul c ă
procesul de toponimizare a apelativelor s-a petrecut în
tot cursul evolu ției istorice, chiar dac ă fixarea exact ă a
acestui proces nu se poate realiza în toate cazurile.
314

Toponimele mai vechi, unele atestate documentar
de câteva sute de ani ( Icușeni, Stânca, Șendreni, Lu-
ceni, Posadnici, Mirceani, Lucenii B ăcăloaei, Lucenii
Sturzoaei ), cele mai multe fiind înscrise în acte de vân-
zare și de întărire a propriet ății, cu siguran ță că sunt cu
mult mai vechi decât la data când apar ele în înscrisuri și
prezintă trăsăturile toponimiei române ști, în general.
Aceleași caracteristici le afl ăm și la majoritatea numelor
topice mai noi, cele mai multe putând fi încadrate în
clasificările propuse de acad. Iorgu Iordan.
Având un caracter motivat istoric, geografic și socio-
cultural, toponimia comunei Victoria se înscrie în speci-
ficul zonelor Podi șului Central Moldovenesc, partea es-
tică, având la baz ă apelative ce denumesc forme de
relief, flora, fauna sau antroponime exprimând, de regu-
lă, raporturi de proprietate sau descenden ță.
Așa cum sublinia Emil Petrovici, majoritatea toponi-
melor sunt creații române ști, care deriv ă din apelative de
origine latin ă, slavă, turcă, greacă etc., puține fiind cuvin-
tele cu adev ărat împrumutate de la popula țiile străine
care au vie țuit cândva pe aceste locuri, de la care româ-
nii au preluat și au transmis pân ă astăzi „elemente lexi-
cale inexistente în limba român ă”37.
Dup ă semnifica țiile pe care le prezint ă și după mo-
dul de formare, toponimele înregistrate în comuna Victo-
ria se pot încadra în cele patru categorii propuse de
acad. Iorgu Iordan ( topografice , sociale , istorice și psiho-
logice )38. Se observ ă că numele topice au la baz ă ape-
lative care exprim ă aspecte privind relieful, flora, fauna
ori realități geografice mai mult sau mai pu țin reprezen-

37 Em il Petrovici, Istoria poporului român oglindit ă în toponimie , Editura
Didactică și Pedagogic ă, 1964, p. 303.
38 Iorgu Iordan, Toponimia româneasc ă, Editura Academiei, Bucure ști, 1963, p.
17.
315

tative. Cel mai mult întrebuin țate sunt apelative cum ar fi:
deal, râp ă, drum, pârâu, p ădure, vale, izvor, fântân ă,
nume topice care au la baz ă apelative de origine latin ă.
„Contactul îndelungat și intim al românilor estici și nordici
cu ucr[ainenii], asimilarea etnic ă și lingvistic ă a celor mai
vechi straturi de la noi ale acestora din urm ă, traiul în
comun și în vecin ătate […] cu valurile mai noi de colo-
niști ucr., românizarea par țială a acestora, toate acestea
au necesitat din partea ucr. însu șirea și mânuirea prac-
tică, pe lâng ă limba matern ă, și a românei. Prin biling-
vism vom putea explica p ăstrarea în româna adoptat ă în
locul limbii materne de c ătre ucr. asimila ți și reluarea de
către românii care i-au absorbit a unor deprinderi foneti-
ce ucr., a unor serii întregi de împrumuturi în anumite
microstructuri lexicale ș.a.”39, ceea ce explic ă și numele
topice provenite din apelative slave, cu precizarea c ă
toponimele provenite din apelativele slave sunt tot crea ții
românești, dar și din turc ă, maghiar ă ș.a.
În câteva cazuri se pot delimita etapele în procesul
de toponimizare a apelativelor. Numele topice, chiar
dacă au disp ărut realit ățile care au determinat apari ția
lor, provin din apelative care î și păstrează sensul lor ini-
țial și, în prezent, r ămân înregistrate doar ca nume de lo-
curi. Toponimul Cotu Morii provine de la faptul c ă, pe un
meandru al cursului vechi al Jijiei, exista o moar ă de mă-
cinat cereale, asemenea construc ții ființând, cu sigu-
ranță, și în alte locuri. Moara cu pricina a disp ărut de
foarte mult ă vreme (locuitorii mai în vârst ă n-au văzut-o
niciodată!), realitatea ce a determinat apari ția toponimu-
lui nu mai exist ă, însă apelativul a r ămas în toponimie.

39 Ioan Lobiuc, Contacte lingvistice ucraino-române , Editura Universit ății „Al.
I. Cuza”, Ia și, 2004, p. 132-134.
316

Podari era locul situat pe malul Prutului, la Sculeni,
unde se aflau cei care se îndeletniceau cu transportul
oamenilor, a m ărfurilor și animalelor cu bacul de pe un
mal pe altul al râului. Era un punct comercial bine dez-
voltat, la intersec ția drumurilor comerciale dinspre Ia și
spre Basarabia și dinspre Boto șani spre Hu și, pe unde
treceau c ăruțele cu cereale pentru a fi transportate pe
Prut la Gala ți. Apelativul provine din cuvântul de origine
slavă podŭ, căruia i s-a ad ăugat sufixul -ar, numele topic
fiind o crea ție româneasc ă. Și în aceast ă situație, realita-
tea care a dat na ștere acestei denumiri a disp ărut, dar
toponimul a r ămas, păstrându-se și astăzi.
Prutul , pentru a c ărui etimologie exist ă mai multe
teorii („Cei mai mul ți cred că numele românesc al râului
este continuatorul vechilor nume scitic și grecesc, ates-
tat de Herodot, dar prin intermediul slav. Vasmer […]
credea c ă ucr., rusul și pol. Prut provin din rom. Prut, dar
că românii au împrumutat numele în discu ție de la vechii
slavi de tip bulgar care ar fi avut, dup ă el, un * Pŭrŭtŭ,
provenit el însu și din sciticul p∂r∂tŭ – „vad”, adic ă din sci-
ticul Pórata , atestat de Herodot”40), înseamn ă „curs de
apă mare, lat ă” și este de origine daco-getic ă41. Nici
acest apelativ nu mai este întrebuin țat în vorbirea cu-
rentă, dar, împreun ă cu altele rămase în toponimie, de-
monstreaz ă continuitatea românilor în toate timpurile și
etapele istorice pe aceste locuri.
Pentru clarificarea etimologiei corecte a hidronimului
Prut, am apelat la p ărerea autorizat ă a lui G. Iv ănescu
care, în Istoria limbii române (p.742-744), face un
comentariu pe aceast ă temă, din care prezent ăm urmă-
toarele: „… hidronimul român și slav de azi, Prut, nu

40 G. Ivănescu, Istoria limbii române , Editura „Junimea”, Ia și, 1980, p. 742.
41 Cf. G. Ivănescu, op.cit. , p. 743.
317

poate fi separat de numele antice ale râului, scitul Pórata
și gr. Puretós , […] cuvântul este foarte probabil de origi-
ne iranian ă: el invoc ă av. p∂r∂θú – „plin”, „lat”, „larg” și v.
ind. pŗthúļi „lat”, „plin” sau de asemenea av. p∂r∂tu –
„vad” și oset. furd „râu”, propuse deja de al ții. […] Vas-
mer nu arat ă care dintre cele dou ă etimologii iranice este
justă: cea care pleac ă de la cuvântul cu sensul „larg”,
„lat” sau cea care pleac ă de la cuvântul cu sensul „vad”?
Socotesc c ă, dintre cele dou ă etimologii, singura plauzi-
bilă este prima. […] Deci prima caracteristic ă a apei Pru-
tului în cursul ei inferior este aceea c ă e foarte lat, iar
valea lui, plin ă de apă. Deci, dac ă astfel stau lucrurile,
ne punem întrebarea: de ce cuvântul Prut, care numai
cu o echilibristic ă lingvistic ă poate fi derivat pe cale slav ă
din scitic ă sau din forma greac ă veche a numelui apei,
nu trebuie considerat, cum voia Pârvan, o mo ștenire
tracodacic ă la români (bineîn țeles, plecând de la alt cu-
vânt indoeuropean decât cele avute în vedere de marele
arheolog și istoric român) (am v ăzut că și originea româ-
nească a cuvântului în ucrainean ă a fost recunoscut ă de
Vasmer – mai ales c ă etymonul indoeuropean cel mai
plauzibil – cuvântul cu sensul de „plin”, „larg” […] este fo-
neticește cel mai aproape de cuvântul românesc. […]
Odată indicată drept cea mai plauzibil ă etimologia
dacogetic ă a cuvântului, r ămîne de l ămurit o problem ă
de fonetic ă dacogetic ă. După câte am ar ătat […], *ŗ
indoeuropean primitiv a devenit în dacic ă -ur: *bhŗtō >
dac búrta > rom. burtă. Ne-am a ștepta deci, ca, în cazul
lui *ļ, tratamentul dacogetic s ă fi fost *ul, eventual *ur
(căci unele limbi prefac pe *l și *ļ în r, ŗ). Dar, în cuvântul
Prut, avem tratamentul ru. Faptul nu este izolat în limbile
indoeuropene: și în alte limbi, ca de exemplu greaca,
avem mai multe tratamente […]. Pe baza acestui cu-
318

vânt, Prut, trebuie s ă admitem deci c ă dacoge ții (sau
măcar unii dintre ei) aveau dou ă tratamente pentru su-
netele în discu ție: unii îl transformaser ă în *ur, alții în * ru.
Dar și în cazul ultim, trebuie s ă concludem c ă rom. și
ucr. Prut nu pot avea o str ăveche origine iranic ă, ci nu-
mai una dacogetic ă. De altfel, tratamentul * ru se întâl-
nește probabil și în alt cuvânt dacic […]. Etimologia
dacogetic ă a cuvântului Prut dovedește prezen ța la Prut
a românilor în tot cursul Evului Mediu.
Numele localit ăților din zon ă se pot încadra atât în
categoria sociale , cât și în istorice , întrucât se num ără
printre cele mai vechi și au la baz ă, în cele mai multe
cazuri, nume de persoan ă, de regul ă împrumutate de la
întemeietorul ori st ăpânul așezării, sau apelative care
exprimă aspecte privind înf ățișarea locurilor respective.
În prima categorie vom încadra toponimele Cârpiți,
denumire provenit ă dintr-o porecl ă colectiv ă primită de
localnici datorit ă stării de sărăcie avansat ă în care se
aflau, o situa ție special ă față de locuitorii altor sate din
împrejurimi de care se deosebeau; Posadnici – denumi-
re ce nu se mai p ăstrează, pe care o purta o parte a
satului Stânca, înc ă înainte de secolul al XVII-lea, parte
de sat care a fost proprietatea unui posadnic , slujbaș al
statului care se ocupa cu strânsul unei taxe de trecere
(probabil peste apele Prutului, în Basarabia); denumiri
ale altor sate exprim ă raporturi de proprietate, „boierul
sau slujba șul respectiv a st ăpânit satul, mo șia ori o parte
din moșia care-i poart ă numele”42: Mirceani , sat men țio-
nat în documente la 1608, aflat lâng ă Luceni, disp ărut
astăzi, care purta numele proprietarului s ău, un anume
Mircea; Luceni , denumire provenit ă de la un anume Lu-
ca, stăpânul acestuia; Lucenii Băcăloaei sau Băcăloaia –

42 Cf. Iorgu Iordan, op.cit. , p. 206.
319

o parte a satului Luceni, aflat ă în stăpânirea unui pro-
prietar Bacalu; Lucenii Sturzoaei – parte a satului Lu-
ceni, aflat ă în stăpânirea familiei Sturza.
Din categoria celor istorice fac parte numele topice
care amintesc de existen ța unor oameni de alt ă națio-
nalitate, „a șezați definitiv sau afla ți numai în trecere prin
țările noastre, fie în grupuri relativ numeroase, fie, mult
mai des, ca indivizi izola ți, aduși aici de împrejur ări. Eve-
nimentele care au dat na ștere toponimelor respective
sunt, într-un anume sens, istorice”43. Aici vom aminti
satul Șendreni , a cărui denumirea provine de la un anu-
me Șendrea, care provine din magh. Sándor (Alexan-
dru), ce a dat na ștere lui Șendrea , fost proprietar al loca-
lității, care aminte ște de Șendrea, hatman și cumnat al
lui Ștefan cel Mare.
Condițiile naturale au impus ca satele s ă fie așezate
fie pe malurile Prutului sau ale Jijiei, fie pe în ălțimile dea-
lurilor din împrejurimi, pentru ca gospog ăriile locuitorilor
să nu aibă de suferit în urma rev ărsărilor dese ale râu-
rilor din zon ă. Întrucât satele sunt în șirate de-a lungul
cursului apelor, a determinat ca pu ține drumuri s ă fie
„croite” printre gospod ăriile oamenilor, motiv pentru care
apelativul uliță aproape c ă nu este necesar. Sunt totu și
câteva care au fost denumite într-un fel sau altul, în a șa
fel încât s ătenii să poată identifica mai u șor locurile
despre care vorbesc: Ulița spre Jijia (aflată în partea
estică a satului Victoria, numit ă Bulgărie, care „coboar ă”
spre cursul vechi al Jijiei), Ulița Curții (calea de acces
spre fosta curte boiereasc ă de la Fr ăsuleni), Ulița Princi-
pală, Ulița la Biseric ă, Ulița la Școală.
Prin studierea din punct de vedere lingvistic a mate-
rialului topic cules rezult ă că majoritatea numelor de lo-

43 Ibidem , p. 260.
320

curi sunt crea ții române ști, având la baz ă apelative de
origine latin ă (dar și de alte origini), întrebuin țate și as-
tăzi în vorbirea curent ă. Aceste nume topice, c ărora li se
adaugă mărturiile din documentele istorice și arheolo-
gice vin s ă întărească dovada ideii continuit ății neîntre-
rupte a românilor în aceste locuri, ele fiind transmise pe
cale oral ă, din genera ție în genera ție, și, de la o anumit ă
vreme, înregistrate și în documentele din cancelariile
domnești ori în actele de proprietate. Transmiterea topo-
nimelor s-a realizat neîntrerupt, deoarece înc ă „din primii
ani ai vie ții individul înva ță, împreun ă cu cuvintele apar ți-
nând vocabularului obi șnuit […] și o sumedenie de nume
proprii: de persoan ă, de animale, de locuri (începând cu
numele str ăzii, apoi al localit ății unde st ă, continuând cu
numele altor localit ăți, de ora șe și sate, cu numele unor
cursuri de ap ă, ale unor dealuri, mun ți, văi etc.)44.
Din punct de vedere etimologic, apelativele sunt de
diferite provenien țe:

latină: curte, plop, biseric ă, luminiș, lut, arie, coast ă,
cot, cruce, fâna ț, fântână, jos, sus, moar ă, pădure, râp ă,
vale, frasin;
slavă veche : potcoav ă, iaz, ponor, deal, dumbrav ă,
gârlă, grădină, izvor, lunc ă, poiană, șipot, uliță;
maghiară: imaș, hotar, baie;
turcă: tarla;
ucrainean ă: huci, rediu, toloac ă;
necunoscut ă: stâncă.

În ceea ce prive ște structura numelor topice, se
întâlnesc mai multe situa ții:

44 Em il Petrovici, Studii de dialectologie și toponimie , Editura Academ iei,
București, 1970, p. 241.
321

1) substantiv + substantiv cu articolul hot ărât ante-
pus: Balta lui Minciună, Izvorul lui Piciu , În Cotul lui
Zbanț, Cotu lui Ivan, Lanul lui Crețu, Pădurea lui Tacu ,
Podul lui Klein ;
2) substantiv + substantiv cu articolul hot ărât post-
pus: Coasta Delenilor , Cotul Preutesei , Cotul Boilor , Co-
tul Grădinii, Cotu Morii , Cotul Vacii , Dealul Corbului ,
Dealul Racului , Dealul Rusului , Drumul Mănăstirii, Plopul
Școlii, Lunca Prutului , Pădurea Șendrenilor , Valea Mă-
garului .
3) substantiv + substantiv: Balta Frăsuleni , Balta
Ochișor, Balta Popii , Cotu Morii , Cotul Vacii , Dâmbul Co-
vrac, Dealul Banca , Dealul Ciritei , Dealul Stânca , Dealul
Vultur , Gârla Potcoava , Gârla Tevia , Gura Hrubii , Icușeni
Deal, Movila Vulturul , Movila Stânca , Pârâul Frasin , Pă-
durea Icușeni, Pădurea Măgureanu , Pădurea Moglan .
4) substantiv + adjectiv: Baba Groasă, Balta Lată,
Curtea Boiereasc ă, Jijia Nouă, Jijia Veche , Ulița Princi-
pală, Sculenii Vechi .
5) substantiv + prepozi ție + substantiv: Borta la Co-
șeri, Borta la Zgaminți, Piscul la Dâmb , Drumul la Fânaț,
Drumul la Fremă, Drumul în Țarină, Drumul sub Pădure,
Lanul la Panțiru, Răzor după Sat, Tarlaua la Catarg ,
Tarlaua la Apetrei , Țarina peste Huci, Ulița la Biserică,
Ulița la Școală, Tarlaua după Sat.
6) prepozi ție + substantiv nearticulat: În Hotar , În
Hrubă, În Pădure, În Podari , În Poiană, Între Sălcii, La
Andronic , La Apetrei , La Baciu , La Bamboi , La Biserică,
La Castani , La Catarg , La Cramă, La Dispensar , La
Humă, La Movilă, La Pod, La Punte , La Robi, La Șipoțel,
La Ulmi, La Vad, Pe Dig, Pe Șes.
7) prepozi ție + substantiv + adjectiv: Coasta Ciritei-
lor Mari.
322

8) substantiv + prepozi ție + adverb: Fânațul din Jos,
Fânațul din Sus, Șesul din Jos, Țarina din Sus.
9) substantiv + prepozi ție + prepozi ție + substantiv:
Drumul pe sub Curte , Pădurea de pe Imaș.
Cele 257 de nume topice înregistrate cuprind un nu-
măr de 504 cuvinte, din care: substantive – 389; adjec-
tive – 30; articole – 14; prepozi ții – 84; adverbe – 4; mo-
nomembre – 56; bimembre – 163; trimembre – 36; cu
patru termeni – 2; masculine – 98; feminine – 146; neu-
tre – 145.
Principalele sufixe sunt repartizate astfel: – ărie – 16;
-eni, -ani – 15; – oaie – 6; – ar(i) – 4; -esc, -ești, -ească –
4; -an(i) – 4; – ișor – 3; -iș, -easă, -el, -iță, -ic – câte o
dată.
În privința apelativelor recente din toponimia local ă,
acestea au ap ărut ca urmare a noilor realit ăți din zonă și,
cu toate c ă nu sunt percepute ca nume proprii, trec to-
tuși printr-un proces de toponimizare. Dintre pseudoto-
ponimele recent ap ărute, putem aminti: La Grădiniță, La
Primărie, La Spital , La Cruce , Lotul Cantonului , La Ca-
targ, La Monument .
Așa cum am mai ar ătat, toponimia comunei Victoria,
din punct de vedere lingvistic, reflect ă principalele parti-
cularități ale subdialectului moldovenesc, ale graiului
vorbit în aceast ă zonă, încât nu numai materialul lexical,
dar și mijloacele utilizate în compunerea toponimelor
(prepozițiile, conjunc țiile) sau în derivare (sufixele, pre-
fixele), precum și cele gramaticale sunt acelea și ca și în
vorbirea curent ă.
Varietatea geografic ă a teritoriului comunei, faptul
că, de-a lungul mileniilor, aceste locuri au fost vie țuite,
că pământul a fost cultivat și că s-a practicat p ăstoritul,
toate nu puteau s ă nu lase urme în toponimie, iar m ăr-
323

turii se întâlnesc pretutindeni. Numai c ă, trebuie s ă
menționăm, există o diferen ță între genera ții în ceea ce
privește pronun ția: bătrânii cunosc mai multe nume to-
pice, cunosc explica ții mai am ănunțite privind toponime-
le, le pronun ță adesea dialectal, pe cât ă vreme tinerii
cunosc mai pu ține și, sub influen ța culturii, au tendin ța
de a le pronun ța într-o form ă „literarizat ă”.

*
* *

Cea mai mare parte a lucr ării de față o constituie
prezentarea materialului toponimic în form ă literarizat ă și
articulată, la singular și plural, potrivit noilor direc ții în to-
ponimia româneasc ă, a metodei și tehnicilor lexicogra-
fice desprinse din lucr ările lui Drago ș Moldovanu Princi-
pii ale lexicografiei toponimice (1972) și Câmpurile topo-
nimice. Fundamentare teoretic ă (1992), în care sunt
clarificate unele aspecte privind rolul și locul etimologiei
în cercetarea numelor de locuri, importan ța exemplelor
(contextelor sintactice), pentru ilustrarea unor fenomene
morfologice (articularea, num ărul), problemele defini ției
(localizării) obiectelor sociogeografice denotate, defini-
rea conceptului de câmp toponimic și a proceselor
constitutive ale câmpurilor (polarizarea, diferen țierea,
extensia, restric ția, opoziția), microstructura lexicografic ă
etc.
Unul dintre principalele concepte promovate de Dra-
goș Moldovanu în studiul toponimiei este câmpul toponi-
mic, care reprezint ă „un ansamblu denominativ dezvoltat
în jurul unui toponim-baz ă (sau nucleu ), având rol de
centru polarizator în raport cu toponimele secundare
(sau dezvoltate )”. Prin polarizare toponimic ă, autorul
324

studiilor amintite mai sus în țelege „procesul structural
prin care numele primar al unui obiect geografic devine
determinant (exprimat ca atare sau subîn țeles) într-una
sau mai multe sintagme toponimice desemnând obiecte
apropiate”, iar prin diferențiere numește „procesul prin
care se desemneaz ă, cu ajutorul unor delimitatori lexi-
cali, părțile unui obiect geografic denumit.”
În lucrarea de fa ță, cuvântul-titlu a fost prezentat în
formă literarizat ă și articulat ă, la singular sau plural.
„Cuvântul reprezint ă numele polarizator al întregului
câmp, un toponim primar propriu-zis, un reper toponimic
sau un centru de polarizare toponimic ă. Reperul este un
obiect izolat, un element natural (un copac) sau o
construc ție (un co șer, o cas ă, o stână etc.) centrul de
polarizare toponimic ă este un nume care nu poate fi
atribuit cu certitudine unui obiect polarizator.”45 De pildă,
în cazul toponimului Ciorărie, nu putem ști care a fost
obiectul ini țial denumit astfel: o poian ă, o pădure, o parte
de teren. În cele mai multe cazuri, numele de persoane
(porecle) sunt centre de polarizare, f ără a fi toponime
propriu-zise.
Articularea cuvântului-titlu s-a f ăcut la majoritatea
numelor. Nu am articulat numele de persoan ă, cum sunt
Cotul Fantaziu , Fântâna la Guzu , La Baciu , La Bamboi
ș.a., care au fost consemnate doar în sintagme.
În cazul pâraielor, care preiau nume ale satului
străbătut, este de remarcat faptul c ă denumirea este
dată de vecini, de c ătre cei din aval, fiind apoi preluat ă
de către cei din amonte. Astfel, Pârâul Stânca este
denumit a șa la Cotul Morii, la Victoria, fiind preluat apoi
de locuitorii satului pe care îl str ăbate. Am luat în calcul

45 Mircea Ciubotaru, Oronimia și hidronimia din bazinul superior al Bârladului ,
Casa Editorial ă Dem iurg, Iași, 2001, p. 18.
325

și o a doua variant ă, cea potrivit c ăreia a ap ărut întâi
oronimul Stânca , dat fiind pozi ția sa dominant ă în zonă,
apoi a hidronimului. O dificultate major ă în stabilirea
câmpurilor toponimice, în concordan ță cu corectitudinea
etimologiei, este identificarea toponimului primar. De
cele mai multe ori, poate fi doar presupus, în lipsa unor
elemente probatorii certe, pentru c ă toponimul primar nu
este întotdeauna cel atestat, el fiind, în interpretarea ma-
terialului toponimic, o op țiune a cercet ătorului. De exem-
plu, în cazul câmpului Stânca se pare c ă toponimul pri-
mar ar fi oronimul, având în vedere c ă înălțimea acestuia
domină împrejurimile într-o zon ă de lunc ă. Localizarea,
care presupune un sistem coerent de rela ții între feno-
mene, evenimente contingente, s-a f ăcut în func ție de
obiectele geografice existente în zona cercetat ă. Spe-
cificul geografic al zonei, caracterizat ă prin mo ștenirea
istorică (propriet ăți ale unor familii boiere ști sau răză-
șești), a determinat o fragmentare accentuat ă a no-
menclaturii unit ăților geografice. Dealurile – de fapt p ărți
constitutive ale unor în ălțimi – sunt localizate în func ție
de poziția lor față de satele actuale, care reprezint ă re-
pere relativ stabile.

326

327

Indice alfabetic al toponimelor
din comuna Victoria

Bába Groás ă p ădure în partea de sud a satului (Sc)
Báia locul pe care s-a aflat baia boierului (St)
Bálta Frăsuléni balt ă în lunca Prutului (Fr)
Bálta Lát ă teren arabil (L, Ic)
Bálta lui Minciún ă fost iaz, azi teren arabil (L)
Bálta Ochi șór fost ă baltă (Fr, S)
Bálta Pópii baltă ce a apar ținut bisericii parohiale (Ic)
Băcăloáia parte a satului (L)
Boldișór pârâu temporar (St)
Bórta la Coșéri fost loc pentru depozitat cereale (V)
Bórta la Zgamínțĭ groapă în partea de nord a satului (Ic)
Budăiul Împuțít afluent al pârâului Neagra (St)
Bulgăríe parte a satului (V)
Cáhnii locul fostelor bucătării boiere ști (St)
Cârpíți fosta denumire a satului (V)
Cărămidăríe loc unde s-a f ăcut cărămida (V, St)
Ciér teren arabil (St)
Ciorăríe loc în partea de est a satului (Fr)
Coásta Ciritéilor Mári parte a dealului Stânca (St)
Coásta Delénilor pantă a dealului Stânca (St)
Cótul Bóilor fânaț la est de Tarlaua P ătlăgeanu (Fr)
Cótul Cărășél gârl ă lângă sat (Ș)
Cótul Fantazíu meandru al Prutului; teren arabil (Fr, Sc)
Cótul Gârlei canal al Prutului (Fr, S)
Cótul Grădínii locul fostei grădini a C.A.P. (L)
Cótul Jíjiei meandru al Jijiei Vechi (Ic)
Cótul lui Chiriác tarla situată în partea de est a satului (V)
Cótul lui Iván sat vecin cu satul Icu șeni (Ic)
Cótul lui Nicúli teren arabil (L)
Cótul Mórii sat vecin din comuna Popricani (V)
328

Cótul Preotései tarla situată la sud de Gârla Tevia (V)
Cótul Vácii cot al Prutului, lâng ă Sculeni (Sc)
Coțmănéști fost sat (L, Ic)
Cúrtea Boiereásc ă curte a castelului Rosetti Roznovanu (St)
Dâmbul Covrác deal cu aspectul unui covrig (V)
Dâmbul la Hán r idicătură de pământ (St)
Deálul Bánca deal (St)
Deálul Ciritéi deal în partea de sud-vest a satului (St)
Deálul Córbului deal în partea de sud-est a satului (St)
Deálul Có țmani deal cu o altitudine de 160 m (St)
Deálul lui Húm ă deal în hotar cu Popricanii (St)
Deálul Rácului deal situat între cele dou ă sate (St, Ic)
Deálul Rúsului deal în partea de sud-est a satului (St)
Deálul Stânca deal cu o în ălțime de 200 m (St)
Deálul Tiliána deal la S-E de c ătunul Icu șeni Deal (Ic)
Deálul Vúltur deal între satele Stânca și Cârlig (St)
Drúmul în Țárină drum în partea de nord a satului (V)
Drúmul Jidáucei drum în P ădurea Stânca (St)
Drúmul la Fâná ț drum spre fâna țul satului (V, Fr, Ic)
Drúmul la Férm ă drum în partea de nord a satului (V)
Drúmul M ănăstírii drum spre locul fostei biserici (St)
Drúmul pe sub Cúrte drum pe lâng ă fosrta curte boieresc ă (Fr)
Drúmul súb P ădúre drum pe lâng ă pădurea Stânca (St)
Durdúcu loc pe teritorul fostului sat Sorca ( Ș)
Dumbráva rari ște în Lunca Prutului ( Ș)
Dúpă Sát teren arabil (Fr)
Fânáțul din Jós fost fânaț (V)
Fanátul din Sús teren arabil situat în Lanul lui Cre țu (V)
Fântâna la Gúzu fântână lângă Podul lui Klein (V)
Frasuléni sat din comună (Fr)
Gavriloáia balt ă în lunca Prutului (Fr, S)
Gârla Potcoáva gârlă pe Jijia Veche (V)
Gárla Tévia canal natural între Prut și Jijia Veche (V)
Gárla Vișína balt ă (V)
Gúra Hrúbei cap ătul drumului spre castel (St, V)
Gúra Văíi v ale mică (Ic)
Hánul Roznovánului fost sat pe raza comunei (St)
Hánul Véchi fostul han boieresc (St)
Hârtópul Ghíndei vale râpoas ă în hotar cu Popricanii (St)
329

Hereásca teren arabil la vest de sat ( Ș)
Hrúba drum; beciurile castelului (St)
Hùci tarla la nord-est de sat (V, Sc)
Hulpăríe loc unde își au vizuini mai multe vulpi ( Ș)
Iánțul b altă lângă sat (Sc)
Icușéni sat ce aparține comunei (Ic)
Icușéni Deál c ătun (Ic)
Ionășéni fost sat pe raza comunei (V)
Imáș fost izlaz (Ș)
Izláz p ășune proprietate boiereasc ă (Fr)
Izvórul lúi Píciu izvor (St)
În Cótul lúi Zbán ț cot al Prutului (Sc)
În Hotár granița cu Moldova (Ic, St, Ș, V, Sc, Fr)
În Hrúbă drum spre Stânca (St)
În Pădúre p ădure mic ă la nord de sat ( Ș)
În Podóri teren arabil la sud-est de sat (Sc)
În Poiánă rari ști în păduri (St, Fr)
Între Sălcii loc cu sălcii pe malul Prutului (Fr)
Jíjia râu (V, L, Ic))
Jíjia Nóu ă cursul nou al râului Jijia (V, L, Ic)
Jíjia Véche albia veche a Jijiei (V, L, Ic)
La Andrónic tarla (V)
La Apétrei t arla între cele dou ă sate (Sc, V)
La Báciu loc în marginea satului (Fr)
La Bambói teren arabil la sud de c ătun (Ic)
La Biséric ă loc unde este biserica (V, Ic, Fr, S, L, Sc)
La Castáni loc situat în tarlaua Vulturul (St)
La Catárg î nălțime a Dealului Stânca(St)
La Cimitír cimitirul satului (V, Sc, Fr, L, Ic)
La Copác loc situat la sud-sud-vest de sat (Ic)
La Cótul lui Iván pârâu temporar la sud-est de c ătun (Ic)
La Crám ă locul fostelor crame boierești (St)
La Crúce monument (St)
La Dispensár locul unde se afl ă dispensarul (V)
La Feredéu loc de sc ăldat, lăngă sat (Sc)
La Férmă f ermă agricolă (V)
La Foișór s tație de autobuz (Fr)
La Gráni ță grani ța cu Republica Moldova ( Ș, Fr, Sc)
La Grădiníță locul unde se afl ă grădinița din sat (V)
330

La Hán fost han (St)
La Húmă teren arabil lângă Icușeni Deal (Ic)
La Luminí ș rariște în Pădurea Tocsobeni (S)
La Monumént monumente ale eroilor (St, Ș)
La Movíl ă r idicătură de pământ lâng ă sat (St)
La Observatór obiectiv militar pe Dealul Stânca (St)
La Palát locului castelului Roznovanu (St)
La Panțiroáicele tarla mică în apropierea satului (Ic)
La Pârâu pârâu temporar pe Dealul Stânca (St)
La Plópul Șcólii loc pe care a fost plopul școlii (S)
La Poárta Vérde cot al Jijiei, la nord-vest de sat (V)
La Pód trecere peste Jijia (V, L, Ic, Sc)
La Primăríe sediul administrativ al comunei (V)
La Púnte loc de trecere peste Jijia Veche (L)
La Róbi loc de cazne (St)
La Sórca izlaz la nord de sat (S)
La Spitál locul unde se află azilul de b ătrâni (Sc)
La Stadión teren de fotbal (V)
La Stáție s tații pentru iriga ții (V, Fr, Sc, S, Ic)
La Școálă școala din sat (V, St, L, Ic, Sc, Fr, S)
La Șipoțél izvoare (St, Ic)
La Șósea drumului european Iași – Sculeni (Sc)
La Țíntă loc pe malul Prutului (St)
La Úlmi meandru al Prutului (Sc)
La Vád loc nisipos pe malul Prutului (Fr)
La Vámă locul unde este clădirea vămii (Sc)
La Víi locul fostele vii boierești (St)
Lánul lui Cré țu tarla la nord de sat (V)
Lánul la Pan țíru teren arabil în partea de sud (Ic)
Lánul Trufandá teren arabil lângă Lanul la Pan țiru (Ic)
Lánul Válea M ăgárului teren arabil la sud de sat (Ic)
Lăzăréni (Lazoréni) fost sat pe raza comunei (V)
Lótul Cantónului tarla lângă pârâul Stânca (St)
Lótul Prisáca locul unde a fost prisaca boierului (St)
Lucéni sat component al comunei (L)
Lucénii B ăcăloáei denumire a unei p ărți a satului (L)
Lucénii Sturzoáei denumire a unei p ărți a satului (L)
Lúnca Prútului teren cu vegetație (Ș, Fr, Sc)
Lutăríe punct de scos lut pentru lipit (V, St, Ic)
Mirceáni fost sat pe raza comunei (L)
331

Movíla Stânca deal situat de sat (St)
Movíla Vúlturul ridicătură de pământ (St)
Múchia Deálului parte de țarină (St)
Neágra teren arabil (St)
Ochișór f ostă baltă, astări – teren arabil ( Ș)
Ogórul Biséricii teren arabil la sud de sat (St)
Ogórul Pópii tarla în partea de sud a satului ( Ș)
Ogórul Șcólii teren arabil la sud de sat (St)
Orezăría teren arabil (Fr)
Pârâul Cosmáni afluent al pârâului Stânca (St)
Pârâul Frásin pârâu (Fr, Ș)
Pârâul G ăinăríe pârâu temporar (St)
Pârâul Neágra afluent al pârâului Stânca (St)
Pârâul Rácului pârâu ce traverseaz ă cătunul (Ic)
Pârâul Stánca pârâu ce traverseaz ă satul (St)
Pădúrea Cior ăríe pădure pe malul Prutului (Fr)
Pădúrea Ciritéi p ădure situat ă la vest de sat (St)
Pădúrea din Cótul Vácii pădure de plop pe marginea Prutului (Sc)
Pădúrea de pe Imá ș pădure tânără pe malul Prutului ( Ș)
Pădúrea Fr ăsuléni pădure lâng ă sat (Fr)
Pădúrea Icu șéni pădure de stejar la est de sat (Ic)
Pădúrea Iúga p ădure pe coasta Dealului Stânca (St)
Pădúrea lui Tácu pădure pe malul Prutului (Fr)
Pădúrea Măgureánu fostă pădure a prim ăriei (Fr)
Pădúrea Sculéni pădure lâng ă sat (Sc)
Pădúrea Stânca pădure (St)
Pădúrea Șendrénilor pădure la nord-est de sat ( Ș)
Pădúrea Tocsobéni pădure la nord de sat ( Ș)
Pădúrea Vaideéi pădure șituată în apropierea satului (L)
Pe Díg drum de acces (Fr, S)
Pe Fâșíe loc unde trecerea e interzis ă (Fr, S, Sc)
Pe Șés teren arabil în partea de est a satului (L)
Píscul la Dâmb r idicătură de pământ la intrarea în sat (L)
Plópi pârâu temporar, (St)
Poárta Vérde teren arabil; meandru al Jijiei Vechi (V)
Podári teren arabil (Sc)
Podéțul Dímii pode ț din lemn (St)
Pódul lui Kléin pod peste Jijia Nou ă (V)
Ponoáre coasta a dealului Stânca (L, Ic, St)
Porcăría locul fostei crescătorii de porci (Sc)
332

Posádnici fost sat; parte din mo șia Stânca (St, Ș)
Potcoáva parte de sat (V)
Prút râu (Fr, Ic, Sc, Ș)
Pureciáni fost sat pe raza comunei (V)
Ráteș loc de popas, în trecut, la sud de sat (Sc)
Răzór dúpă Sát tarla, la nord de sat (Fr)
Rédiul Vádului teren arabil (Ic)
Rezerváția Medeléni rezervație de stejari seculari (Ic)
Robía locul fostelor bordeie ale robilor (St)
Roșcána teren arabil (Ic)
Rúși fost cătun (V)
Sărăcúța tarla situată la nord-vest de sat (Fr)
Sculéni sat component al comunei (Sc)
Sculénii Véchi parte de sat (Sc)
Siliștéa p ășune (Ș)
Sórca fost sat (Ș)
Sórca Brigád ă tarla în partea de sud a satului ( Ș)
Stânca sat component al comunei (St)
Sub Pădúre tarla la sud-est de Lanul lui Cre țu (V)
Șánțul lui Pătátu hotar între propriet ăți (Sc)
Șánțurile canale de regularizare a apei (V)
Șendréni sat component al comunei ( Ș)
Șésul din Jós teren arabil, parte din Lanul lui Cre țu (V)
Șleáhul drum de căruțe (Ș, Fr, Sc)
Tarláua Cior ăríe teren arabil (Fr)
Tarláua Co țmáni teren arabil (St)
Tarláua dúp ă Sát teren arabil (Fr)
Tarláua G ăinăríe veche crescătorie de g ăini (St)
Tarláua Harbuz ăríe teren arabil (St)
Tarláua Icu șănárilor teren arabil (Fr)
Tarláua la Apétrei teren arabil pe Valea Racului (Ic)
Tarláua la Catárg teren arabil (St, L)
Tarláua lui P ătátu teren arabil (V, Sc)
Tarláua M ărdăroáia tarla pe un meandru al Jijiei Vechi (V)
Tarláua Neágra teren arabil pe pârâul Neagra (St)
Tarláua Ochi șór teren arabil (Fr, Ș)
Tarláua P ătlăgeánu tarla în hotar cu Țigănașii (Fr, Ș)
Tarláua Râm ăríe teren mocirlos ( Ș)
Tarláua Șleáhul teren arabil (St, Fr)
Tarláua Ví șinei teren arabil (St)
333

Tarláua Vúlturul teren arabil la vest de sat (St)
Tocsobéni fâna ț în lunca Prutului ( Ș)
Toloácele teren la nord de sat (V)
Toréntul Florián torent temporar (Ic)
Toréntul Hrúbei torent temporar (St)
Toréntul Șfárc torent temporar (Ic)
Troiánul construc ție de apărare (Ș)
Țárina de Sús teren arabil la nord de sat (V)
Țárina péste Húc teren arabil în marginea satului (V)
Úlița Cúrții u liță spre curtea boiereasc ă (Fr)
Úlița la Biséric ă u liță lângă biserică (V, Ic)
Úlița la Școálă u liță lângă școală (Ic, Ș, V)
Úlita Principál ă u liță în centrul satului (Sc)
Úlița spre Jíjia u liță spre cursul vechi al Jijiei (V)
Vaideéi parte a satului (V)
Válea Ciritéilor teren arabil, la vest de sat (St)
Válea Covrác vale, la vest de Gârla Tevia (V)
Válea lui Sáns teren arabil la sud-est de sat (St, Ic)
Válea Măgárului teren arabil la sud-est de c ătun (Ic)
Válea Mănăstírii drumul spre fosta biseric ă (St)
Válea Rácului vale (Ic)
Vátra Sátului parte de sat (V)
Victória satul de re ședință a comunei (V)

334

The Toponomy and History
of the Victoria Commune

‘The Victoria Commune’ , Mr Constantin Secu’s book
is a successful attempt at presenting Romanian local
history on the basis of rigorous research and documen-
tation on the historical, geographical, socio-economical
and spiritual lifestyle of the people living in that particular
area. The paper offers an intense linguistic and historical
study on the toponomy of the commune.
Firstly, the author presents a geographical setting of
the all the villages in the commune, in order to find the
precise period of time when the places were given a
name, as well as the linguistic process undergone by
them from the moment when they appeared.
In the first chapter, ‘ Introduction’ , Mr Constantin
Secu specifies that in order to write this book, he had to
research the archives and make linguistic inquiries in the
villages, while starting an investi-gation by means of a
questionnaire given to different people living in the areas
covered by the study. Furthermore, the results were
confirmed by the proof of certified documents, archaeo-
logical evidence, Romanian dictionaries and different
literary and folkloric data.
The names are given the correct pronunciation,
according to the local accent and all the other linguistic
335

features are presented in the last chapter, entitled
‘Witnesses’.
Chapter 2, ‘Toponomy, as a Branch of Linguistics’ ,
introduces the theoretical approach to this paper. To-
ponomy, as a science, is a part of the General Linguis-
tics, and studies all the names of the places where a
certain community live, thus implying the names of
different places, locations, regions, rivers and forests. It
is also considered to be the unwritten history of the
community, generally speaking, a huge archive of all the
more or lesser important events of a county, and then of
a country, whose people preserved them, attributing
them a special significance.
Toponomy, as a science, brings together the work
of geographers, historians and linguists, to explain why
certain places were given certain names, such as ‘the
forest’, ‘the mountain’, ‘the lake’, ‘the pond’. For
example, the names of the valleys, rivers and villages go
back in time and inform us regarding interesting
historical and geographical data for the studied area.
Through the linguistic study of the names, there can be
discovered many yet unknown details, which, unfor-
tunately, can’t be found in the written papers of that time.
Mr Constantin Secu suggests that between History and
Toponomy there is a close rapport, both subjects
depend upon each other and help historians when
reconstructing parts of History where there are no
written documents to certify and explain the names of
regions, rivers, etc.
The third chapter: ‘The Geographical and Historic
Coordinates’ presents the natural environment: soils, cli-
mate, winds, rivers, vegetation, fauna, insects and fish.
Moreover, the natural factors influencing the environ-
336

ment and the archaeological discoveries in this parti-
cular area sustain the state-ment that people had been
living there since the superior Palaeolithic era. Further-
more, some villages are known to have existed in
Stefan cel Mare’s reign and consequently, have docu-
mentary evidence, such as: Frasuleni (13th January,
1634), Icuseni ( 1st May, 1453), Luceni (1436), Sculeni
(used to be known as ‘ The Old Sculeni’), (1772-1773),
Sendreni (18th January, 1587), Stanca (25th October,
1609).
According to the data found in the archives, the
author inferred that in the 14th century, the Victoria
commune was part of Moldavia County, situated among
the Carpathian Mountains and Nistru, The Black Sea
and The Danube river.
The next chapter is a vast one based on the
etymological explanation of 257 toponymes, presented
in the alphabetical order (to make the reading of the
book easier).
Chapter 5 begins with a linguistic analysis on the
phonetic issues, followed by a classification of the
toponymes into classified into 4 categories: the first is
the topographic toponymes, which refer to the forms of
relief. They usually describe the places according to the
cardinal points, or they are about the colours, geomor-
phologic physiology, vegetation, fauna, etc.
The second classification is that of the social
toponymes, such as: names of institutions, customs,
professional status, or appellatives indicating economic
and social relation, etc.
The third are the historic toponymes, which point to
historic and social events, and finally, the fourth category
designates the psychological toponymes , most of them
337

metaphors which describe the way in which people
became attached to the places where they lived.
In the last chapter there are the author’s commen-
taries and notes, morphology of the appellatives on de-
rivation
Chapter 6, ‘Conclusion’ joins the author’s commen-
taries and reflections, with the appellatives’ etymological
strata study, suffix derivation and morphological cate-
gories (the structure of the names designating places) ,
all of them nicely emphasising the aim of this book.
Firstly, there is a focus on the realisation of the topony-
mes, clearly divided into already existing toponymes,
designating names of rivers, or different locations, and
new appellatives which soon will become recognised
and used by all communities in that area.
Mr. Constantin Secu states that all the studied
toponymes are appellatives created in Romanian lan-
guage by means of words of Latin, Greek, Slavic and
Turkish origin. Some words have been borrowed from
foreigners accidentally living there, and this is how
some foreign words or lexical structures appeared in our
language. In some cases, by means of examples, there
can be approximated the period of time when they first
appeared. However, although there may be some
toponymes borrowed from the migratory people coming
to our country, their number is less significant.The whole
toponymic formation process explains this.
The paper also contains the Annex, in which there
are a list of toponymes in alphabetical order, 2 maps and
8 interesting photos. Not only does it make the reading
of the book easier, but also indicates how important the
toponymes are when considered from an historic point of
view.
338

Through this complex research, the author success-
fully manages to let us discover more about the history
of a community living on the banks of the Prut river in
Moldavia County.

By Simona Elena LUPU

339

Bibliografie

Bălan-Mihailovici, Aurelia – Dicționar onomastic cre știn, Editura
„Minerva”, Bucure ști, 2003.
Bogdan, I. – Documentele lui Ștefan cel Mare , I-II, Bucure ști,
1913.
Bolocan, Gh. – Dicționar rus-român , Editura Științifică, Bucure ști,
1964.
Brâncuș, Grigore – Vocabularul autohton al limbii române , Editura
științifică și enciclopedic ă, București, 1983.
Bulgăr, Gh. – Sinonimie lexical ă, în „Sinteze de limba român ă”,
Editura „Albatros”, Bucure ști, 1984.
Bulgăr, Gh. și Popescu, Al. – Dicționar de oronime , Editat de In-
stitutul Pedagogic, Facultatea de Filologie, Bucu-
rești, 1996.
Burețea, N. – Unele aspecte ale rela ției dintre toponim și
apelativ în toponimia din Oltenia , în „Limba româ-
nă”, XXIV, 1975, nr. 3.
Busuioc, Monica-Mihaela – Dicționar de arhaisme , Editura All
Educational, Bucure ști, 2005.
Candrea, I.-A.–Adamescu, Gh. – Dicționar enciclopedic ilustrat , Bu-
curești, 1931.
Candrea, I.-A.–Ov. Densusianu – Dicționarul etimologic al limbii
române. Elemente latine , București, 1907-1914.
Cantemir, Dimitrie – Descrierea Moldovei , Biblioteca Școlarului, Ed.
”Litera” Interna țional, Bucure ști-Chișinău, 1997.
Capidan, Th. – Limbă și cultură, București, 1943.
Cârstoiu, Ion – Între lingvistic ă și istorie , Editura „Litera”, Bucu-
rești, 1975.
Chirica, Vasile; Tanasachi, Marcel – Repertoriul arheologic al jude-
țului Iași, vol. 2, Ia și, 1985.
Ciubotaru, Mircea – Omonimia și hidronimia din bazinul superior al
Bârladului , Iași, 2001.
Constantinescu, N.A. – Dicționar onomastic românesc , Editura Aca-
demiei, 1963.
340

Costăchescu, M. – Documente moldovene ști înainte de Ștefan cel
Mare , I, 1374-1437, II, 1438-1456, 1387-1458, Ia și,
1931, 1932.
Costăchescu, Mihai – Documentele moldovene ști de la Ștefan cel
Mare , Fundația „Regele Ferdinand I”, 1933.
Costin, Miron – Letopise țul Țării Moldovei , Editura „Junimea”, Ia și,
1984.
Dan, Ilie – Toponimie și continuitate în Moldova de nord ,
Editura „Junimea”, 1980.
Dan, Ilie – Nume de locuri în limba român ă, Editura „Res-
titutio”, Ia și, 2002.
Dan, Ilie – Dicționar toponimic al V ăii Solone țului, Universi-
tatea „Al.I. Cuza”, 1979.
Densusianu, Ov. – Istoria limbii române , vol. I-II, 1961.
Densusianu, Ov.– Probleme de toponimie și onomastic ă (curs),
1930.
Drăganu, Nicolae – Românii în veacurile IX-XIV pe baza toponimiei
și a onomasticei , Imprimeria na țională, Bucure ști,
1933.
Drăganu, N. – Toponimie și istorie , Cluj, 1928.
Dragu, Gh. – Locul și rolul microtoponimiei în cercetarea geo-
grafică cu referiri la Țara Oltului , în Lucrările Simpo-
zionului de toponimie (Bucure ști, iunie, 1972), Bucu-
rești, 1975.
Frunzescu, Dimitrie – Dicționarul topografic și statistic al României ,
București, 1872.
Gămulescu, Dorin – Elemente de origine sârbo-croat ă ale vocabula-
rului daco-român , București-Pancevo, 1974.
Ghibănescu, Gh. – Ispisoace și zapise , vol. VI, partea a II-a, Editu-
ra Casei ospitalelor Sf. Spiridon, Ia și, tip. “Goldner”,
1933:
Ghibănescu, Gh. – Ispisoace și zapise , vol. I, partea I (1400-1600),
Iași, tipografia “Dacia” Iliescu, Grossu & comp.,
1906.
Ghinea, Dan – Enciclopedia geografic ă a României , Bucure ști,
Editura Enciclopedic ă, 1998.
Giuglea, G. – Cuvinte române ști și romanice , Editura științifică și
enciclopedic ă, București, 1983.
Giurescu, C. C. – Formarea poporului român , Editura „Scrisul Ro-
mânesc”, Craiova, 1973.
341

Giurescu, C. C. – Principatele române la începutul sec. al XIX-lea.
Constatări istorice, geografice, economice și statis-
tice pe temeiul h ărții ruse din 1835 , București, 1957.
Goicu, Viorica – Structura numelor de locuri din Valea Alm ăjului, în
Studii de onomastic ă, Cluj-Napoca, 1981.
Graur, Al. – Nume de locuri , Editura științifică, Bucure ști,
1972.
Graur, Al. – Scrierea numelor de locuri în române ște, în culeg.
Lucrările Simpozionului de toponimie , Bucure ști,
iunie, 1972, Bucure ști, 1975.
Graur, Al. – Nume de persoane , Editura științifică, Bucure ști,
1965.
Homorodean, Mircea – Aspecte ale toponimiei V ăii râului Gr ădiștii
(județul Hunedoara) , în culeg. Probleme de ono-
mastică, Cluj-Napoca, 1980.
Homorodean, Mircea – Vechea vatr ă a Sarmizegetusei în lumina
toponimiei , Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1980.
Ion, Narcis Dorin – Castele, palate și conace din România , vol. I-II,
Editura Funda ției Culturale Române, Bucure ști,
2002.
Ionescu, Christian – Mică enciclopedie onomastic ă, Editura Enciclo-
pedică Română, București, 1975.
Ioniță, Vasile – Nume de locuri din Banat , Editura „Facla”, Timi-
șoara, 1982.
Ioniță, Vasile – Contribu ții lingvistice. Onomastic ă. Lexicologie , 1,
Editura „Eurostampa”, Timi șoara, 2002.
Iordan, Iorgu – Nume de locuri române ști în Republica Popular ă
Română, vol. I, 1952.
Iordan, Iorgu – Toponimia româneasc ă, Editura Academiei, Bucu-
rești, 1963.
Ioniță, Vasile – Nume de locuri din Banat , Editura „Facla”, Timi-
șoara, 1982.
Ivănescu, G. – Istoria limbii române , Ed. „Junimea”, Ia și, 1980.
Lobiuc, Ioan – Contactele dintre limbi. Vol.I: Istoricul teoriilor și
metodologiilor , ed. a II-a, revizuit ă și adăugită, Casa
Editorială „Demiurg”, Ia și, 2004.
Lobiuc, Ioan – Contactele lingvistice ucraino-române (pe baza
Atlasului lingvistic român și a tuturor celorlalte surse
documentare ), Editura Universit ății „Al. I. Cuza”,
Iași, 2004.
342

Loșonți, Dumitru – Toponime române ști care descriu forme de relief ,
Casa de editur ă „Atlas-Clusium” SRL, Cluj-Napoca,
2000.
Mihăilă, G. – Dicționar al limbii române vechi (sfâr șitul sec. X –
începutul sec. al XVI) , Editura Enciclopedic ă Româ-
nă, București, 1974.
Mihăilă, G. – Împrumuturi vechi sud-slave în limba român ă,
1960.
Moldovanu, Drago ș – Principii ale lexicografiei toponimice , în „Anuar
de lingvistic ă și istorie literar ă”, Iași, tom. XXIII,
1972.
Mușat, Mircea – Izvoare și mărturii străine despre str ămoșii popo-
rului român, Editura Academiei, Bucure ști, 1980.
Oancă, Teodor – Onomastic ă și dialectologie , Fundația „Scrisul ro-
mânesc”, Craiova, 1999.
Obreja, Al – Dicționar geografic al jude țului Iași, Editura Juni-
mea, Iași, 1979.
Parfene, Constantin – Literatura în școală, Editura Didactic ă și Pe-
dagogică, București, 1977.
Pascu, G. – Sufixele române ști, 1916.
Parascan, Constantin – Monografie sadovenian ă toponimico-lite-
rară, Editura „Timpul”, Ia și, 2004.
Pătruț, Ioan – Onomastic ă româneasc ă, Editura științifică și
enciclopedic ă, București, 1980.
Pătruț, Ioan – Nume de persoane și nume de locuri române ști,
Editura științifică și enciclopedic ă, București, 1984.
Pârvan, Vasile – Getica , Editura „Meridiane, Bucure ști, 1982.
Petrovici, Emil – Studii de dialectologie și toponimie , Editura Aca-
demiei, Bucure ști, 1970.
Petrovici, Emil – Istoria poporului român oglindit ă în toponimie , Edi-
tura Didactic ă și Pedagogic ă, București, 1964.
Porucic, T. – Lexiconul termenilor entopici din limba român ă,
Chișinău, 1931.
Pușchilă, D. – Observa ții cu privire la terminologia geografic ă po-
pulară și la toponimie , în „Anuarul de geografie și
antropogeografie”, II, 1911.
Rosetti, Al. – Istoria limbii române , Editura științifică și enci-
clopedică, București, 1978.
Russu, I.I. – Elemente autohtone în limba român ă, Editura
Academiei, Bucure ști, 1970.
343

Sadoveanu, Mihail – Neamul Șoimăreștilor, Editura 100+1 Gramar,
București, 1997.
Scriban, August – Dicționaru limbii române ști, Iași, 1939.
Stoicescu, Nicolae – Repertoriul bibliografic al localit ățikir și monu-
mentelor medievale din Moldova , Biblioteca monu-
mentelor istorice din România, Bucure ști, 1974.
Suciu, Coriolan – Dicționar istoric al localit ăților din Transilvania , I,
II, 1967-1968.
Șăineanu, Laz ăr – Dicționar universal al limbii române , ed. a VI-a,
Craiova, 1925.
Vrabie, Maria – Noi contribu ții la cercet ările arheologice de supra-
față, Iași, Cercetări istorice, IX-X (serie nou ă), Mu-
zeul de istorie a Moldovei, 1978-1979.
Vraciu, Ariton – Limba geto-dacilor , Editura „Facla”, Timi șoara,
1980.
Vulcănescu, Romulus și Simionescu, Paul – Drumuri și popasuri
străvechi , Editura „Albatros”, Bucure ști, 1974.
*** – Tezaurul toponimic al României. Moldova , vol. I-
V, Academia Român ă (Institutul de Filologie Româ-
nă „Alexandru Philippide” Ia și), Bucure ști, vol. I,
partea 1, 1991, partea a 2-a, 1992.
*** – Marele dic ționar geografic al României , Bucu-
rești, 1916.
*** – Dicționarul limbii române, Academia Român ă (sub
redacția lui Sextil Pu șcariu), 1913-1941.
*** – Dicționarul limbii române moderne , Editura Aca-
demiei, 1958.
*** – Istoria limbii române , I, 1965, II, 1969.
*** – Marele dic ționar geografic al României , 1898 –
1902.
*** – Studii și materiale de onomastic ă, Academia, filia-
la Cluj-Napoca, Bucure ști, I, 1969.
*** – Prin țările române. C ălători străini din secolul al
XIX-lea , Editura Sport-Turism, Bucure ști, 1984.
*** – Documente privind Istoria României. R ăscoala din
1821 , Editura Academiei, Bucure ști, 1962.
*** – Dicționar de neologisme , Ed. a III-a, Editura Aca-
demiei, Bucure ști 1978.

344

Harta comunei Victoria

345

Harta jude țului Iași

H

346

347

Satele Victoria (imaginea de sus) și Luceni (imaginea de jos
văzute de pe Dealul Stânca

) –

348 Castelul de la
Stânca- Roznovanu,
înainte de anul 1940

Vedere general ă (din avion) a castelului de la Stânca al
familiei Roznovanu

Ceremonie de cinstire a eroilor neamului la Monumentul de la
Stânca închinat celor care au c ăzut la datorie în timpul celui de-
al doil ea război mondial
Dealul Racului
349

350

Jijia – cursul nou (imaginea de sus) și
cursul vechi (imaginea de jos)

350

Jijia – cursul nou (imaginea de sus) și
cursul vechi (imaginea de jos)

Jijia: cursul nou (imaginea de sus) și
cursul vechi (imaginea de jos)

Moment artistic sus ținut de elevii școlii la Căminul Cultural

Întâlnirea de r ămas bun dintre cadrele didactice și absolven ții
claselor a VIII-a, promo ția 2005, ai Școlii „Ionel Teodoreanu”
351

Cuprins

O valoroas ă cercetare interdisciplinar ă ………………… 5
Cap. I. Introducere ……………………………………… 15
Lista de abrevieri ………………………………………. 20
Cap. II. Toponimia – disciplin ăingvistică …………….. 27
Cap. III. Coordonate geograficeși istorice …………….. 34
Cap. IV. Materialul topic din comuna Victoria ……….. 88
Cap. V. Analiza lingvistic ă ……………………………… 278
C
In
The Toponomy and History of the Victoria Commune … 335
Bibliografie …………………………………………….. 340
ărți ……………………………………………………. 345
otografii ………………………………………………. 347
l

ap. VI. Concluzii ……………………………………… 316
dice alfabetic al toponimelor ………………………… 328
H
F

352