TEORII SOCIALE PRIVIND GENEZA DELINCVENTEI [630983]

TEORII SOCIALE PRIVIND GENEZA DELINCVENTEI
Marioara Petcu
Institutul de Istorie,,Georgc Barit" din Cluj-Napoca
Identificarea factorilor sociali, cultLrrali, economici gi individuali care
structureazd configura{ia delincventei sub raportul enunfurilor explicative vizeaz6,
cauzele ;i conditiile de aparitie ale compoftamentului delincvent. Abordarea este
eficienta nu atAt diferentiat, cat mai ales din unglriul dependenlelor reciproce intre
dirnensiuni le enuntate.
.\nalizata dintr-o asemeuea perspectivd, etiologia delincventei anga-ieazd.
nt-uleroase teze. teorii, opinii, toate gravitAnd in jurul intrebdrilor fundarnentale:
..Ce anume ii detennind pe indivizi sI conritd acte delincvente?", ,,Cum pot fi
prerenite asemenea acte?",,,Care sunt criteriile de evaluare ale unei conduite drept
dei i ncr entd-, cri minald?".
Un prim rdspuns Ia aceste intreb[ri sustine cd la baza comportamentului
der iant sra stt"uctura biologicd Si personalitatea individului. Aceastd orientare
irnpIica unnitoarele:
– Punctul de vedere biologic-constitulional considerd factorii biologici gi
"enetici ca avdnd o contribu{ie hotdrdtoare in geneza crirninalitdlii.
– Orientarea neuro-psilticd (conplernentari cu cea psihiatrica) consider6
actele criminale, ca sdvdrgite preponderent de personalit6li patologice, ale cdror
tulburari sunt transmise ereditar.
– Orientarea psiho-inclividuald considerd caracteristicile de personalitate,
rdsfrAnte la nirel comportarnental, ca fiiud generatoare de frustrdri gi agresivitate.
– Orientarea psiho-sociald (complementard cu o perspectivS culturalistd)
apreciazd ca individul nu se nagte criminal, ci este socializat negativ (deficit de
socializare.;, structurdndu-se dizarmonic in funclie de modelele cultr,rrale.
Pornind de la aceste orietttdri, au fost exprimate numeroase teorii, puncte de
redere care ralorizeazi elernente de ordin biologic, constitufional, antropologic ai
psihologic ale personalitdtii infractorului. Aceste conceplii s-au structurattreptat in
ader'drate gcoli gi orientdri.
Un al doilea rlspuns la intrebdrile menlionate considerd delincvenla ca
fenonten de inadaptare, de neintegrare sociald, generdnd o anumitd stare
conflictuald produsd de neconcordanla dintre idealurile individului, sistemul s5u
Ialoric 5i ofertele sociale. Ca un efect al acestui dezechilibru, scade gi controlul
.An. Inst. de Ist…G. Baril" din Cluj-Napoca Series Humanistica, tom. I,2003. p. 87-100

88 Marioara Petcu
social, precum gi capacitatea de conciliere a conflictelor. Se pot distinge
urmdtoarele orient[ri :
– Orientarea statistico-normativd vizeazd varia{iile ce se inregistreazd, in rata
delincven{ei.
– Orientare macrosociald urmdregte identificarea unor legiGfi sociale ca
detenninante ale actelor de delincventi.
Un al treilea rdspuns in jurul cdruia s-au focalizat o parte din teorii se
concretizeazd in teoria cauzalitdlii nultiple (teoria factorialS), considerAndu-se cd
fenomenul de delincventd are determinare multicauzali at6t de facturd internd
(de naturd biologicd gi psihologici), cAt gi de facturl externd (de naturd economic6,
sociali gi cultural6), aflate intr-o relalie de reciprocitate.
De pe aceste pozilii, adeplii cauzalitSlii multiple acordi ponderi egale fiecdrui
factor in parte, accentul fiind pus pe identificarea corelaliilor statistice intre factorii
a cdror evaluare probeazd cd au cel mai important rol in cauzalitatea delincvenfei.
Un fapt demn de relinut in legdturd cu toate aceste teorii este evolu{ia lor de
la abordarea unidimensionali qi restrictivd, in descifrarea etiologicd a delincvenfei,
spre abordarea complementard gi interrela{ionati. Astfel, sub raport psihologic,
explicarea motivaliilor actelor criminale se intregegte gi se intersecteazl. cu abordarea
individului in ambientul social, cu explicarea complexi psihosociali a modului in
care are loc procesul de evaluare a delincvenlei.
LuAnd in considerare irnportanfa descifririi etiologiei delincvenlei in
descrierea, explicarea qi prevenirea acesteia, am considerat ca necesard o prezentare
nuantatd gi cAt mai completS, capabilb de a degaja gi ierarhiza caracteristicile de
personalitate gi elementele psihosociale cu caracter aplicativ.
Astfel, abordarea psihologicl a etiologiei fenomenului de delicventd a frcut
pentru noi obiectul de studiu a mai multor cercetiri'. Pe acestea le completlm, la
modul interrela{ionat, cu abordarea individului delincvent in ambientul sdu socio-
cultural.
Persistenfa la nivelul structurilor sociale a conflictelor gi tensiunilor sociale
comunitare, sciderea sentimentului de solidaritate social5, creqterea agresivitdlii ca
reflec{ie a frustririi individuale, rnultiplicarea fenomenului de marginalizare gi
atrofierea eu-lui colectiv sunt o serie de factori favorizanli sau generatori de
delincven,ti.
Pe de altd parte, implicarea unei cauzalitdli multiple gi a unor condilii cu
numeroase neregularit6.{i a impus cregterea eforturilor de identificare concretE. a
substratului social, economic, moral gi cultural in descifrarea delincven{ei.
Astt'el, in demersul de studiere a formelor principale de manifestare a
delincven;ei gi a descifrdrii cauzeior ce o fundamenteazd s-au impus mai multe
directii ce necesitd a fi corelate:
' M. Petcu, Teorii psihalogice referitoare la etiologia agresfuitdlii delincvente.,,F'iat Justitia".
nr. I, 1999, Cluj-Napoc4 p. 157-167; idern, J'lrse/e de influenlare ale agresivitdlii cielincvente.,.Fiat
Justifia", Clu"f-Napoca. nr.2, 1999, p. 159-169; idem, Intoleranla lafrustrare – Dimemiune psihologicd
a comporlementului delincvent, ,,Fiat Justilia", Clu-j-Napocl, nr. 1,2000, p. 135-144.

, Teorii sociqle privind geneza delincvenfei
– analiza originii indepdrtate a actului delincvent, qi anume analiza structurii
sociale, economice, culturale a societltii in ansamblu;
– analiza originii imediate a actului delincvent;
– dinamica sociald a delictului;
– originile imediate ale ,,reacfiei sociale" fald de actul delincvent;- originile indepirtate (sistemul de incrinrinare gi sanc{ionare).
Intr-o asffel de viziune, de interferenfd a dimensiunilor menfionate, delipcven[a
apare ca rezultarrtd a convergenlei urmdtoarelor situatii:
– situalia social economicd gi culturald in care s-arealizaLprocesul de socializare;- situalia personalitSlii delincventului;
– condilii favorizante (dupa S. Rddulescu gi D. Banciu)2.
I. TEORII CE RELATIONEAZA DELINCVENTA
CU ETIOLOGII NIACROSOCIALE
Factorul detenninant al delincven{ei pentru acest grup de teorii rezidd in
diminuarea funcliei de control social exersate de comunitate qi in tulburarea ordilii
sociale cauzate de diversitatea nonnelor de conduitd, de mobilitatea populafiei, de
multiplicarea rnediilor sociale nrarginale cu deschidere spre delincveri{I etc.
Conflictul de norme din anumite perioade de schirnblri sociale brugte
antreneazd stlri de anomie. contradictii sociale.
in demersul cercetdiii fenomerrului delincvent se face, astfel, trecerea de la
formele speculative la identificarea ,,snbstratului" social. S-a impus, astfel, atenliei
ceea ce W. Mills denumea ,,deteriorarea valorilor tradilionale" in vederea asandrii
problemelor de ,,patologie socialS" care genereazi delincverrla gi crima.
De aici interesul larg, ,,atitudinea pozitivd" eviden{iatd de G. Basiliade, de
prevenire gi cornbatere a delincventei prin ?nl[turarea tendinlei de ,,dezorganizare
social6".
I. I. TEORIA DEZORGANIZARII SOCIALE
La baza acestui fenomen std proliferarea delincven{ei ca o consecinll
nemijlocitd a expansiunii urbane gia cregterii dernografice, a generalizdrii unor noi
modele de comportament apdrute in ariile suburbane gi accentudrii rnarginalizdrii
unora dintre locuitori.
Punctul de pornire al acestei teorii se gdsegte in studierea traditiei
,dezorganizrrii sociale" de cltre sociologi apa(in6nd renumitei $coli de la
Chicago, av6nd ca reprezerrtanfi de seamd pe C. R. Shaw gi H. D, McKayr.
' S. M. Rddulescu, D. Llanciu, Introducere in sociologia delincvenyei juve,?lie, RucurcSti. Edit.
lvledicala 1990.I Apud S. M. Rddulescu, Teorii sociologice in domenittl devianlei si al problemelor socislc.
Bucuregti. Computer Publishing Center, 1994.89

90Marioara Petcu
Promotorii acestei teorii au incercat sd eviden{ieze efectul orgarriz6riimetropolelor asupra fenomenului delincvenfei. Metropola nu este un sistem unitar,ci este alcdtuitd din arii suburbane care au propriile lor subculturi gi rnodelenormative, in sectorul central fiind concentrate masiv funcfiile gi afacerile.
Diferenfierea internd genereazd o accentuare a distar,felor sociale diltrediferite grupuri, avAnd drept consecinfd tulburarea ordinii sociale tradiliopale prilvarietatea normelor, eterogenitatea popula{iei qi discrimindrile exercitate, sldbireacontrolului social. Locuitorii metropolei tind si devind ,,desocializa!i", indepdrt6ldu-se
de aprobarea celorlalli.
F. M. Thrasher, in lucrarea sa Bancla, evidenliazd zone care sunt populate deemigranfi, de persoane cu comportament imoral gi ilegitirn (alcoolism, consum dedroguri, prostitulie, homosexualitate), de persoane ,,desocializa te,,.lzolareaecologicd
este complementard cu izolarea cultural6, conduc6nd la aparilia unor subcuiiuridelincvente, care prezirftd,, a$a cum subliniazd F. M. Thrasher, modalitdli de
,,supravie{uire" gi de ,,adaptare" a indiviziror rnarginalizali in raport cu o societateostila.
Indivizii grupali la nivelul diferitelor subculturi au o alt6 scard de valori,recurg frecvent la cbi ilicite in atingerea scopurilor, devenind surse potentiale dedeviariti.
,,Subculturile" apar ca o reaclie de protest fald de nonnele gi valorile grupului
dominant' din dorinfa de indepdrtare a barierelor gi de anihilare a apxietdlilor gifrustrdri lor.
Modelul teoretic al ,dezorganizdrii sociale,, prezintd ca fiind generalizatd
aceasti influenfd a procesului de urbanizare asupra delincvenlei, nelin6nd seama deintervenfia altor variabile sociale cum este, de exemplu, contexiul socio-cultural incare trdiesc indivizii gi in care numai o parte din ei (nu toti) reacfioneazd prinmodalitdli comportamentale dezorg anizate.
Aceste ,,tendinle ecologice" pot genera concentrarea delictelor intr-o anumitdzond., dar variabila ecologici nu poate fi luatd singular in considerare indeterminarea fenomenului de delincventd, ruptd de conlextul economic, social,familial, cultural.
Meritul acestor cercetdri teoretice nu trebuie insi neglijat, ele evidentiind
legiturile existente intre cregterea la un monlent dat a delictelor gi diminuareacontrolului social.
I.2. TEORIA ANOMIEI SOCIALE
in forma clasici, aceastd teorie ir are ca fondator pe E. Durkheim, careporne$te de la conceperea devianlei ca avdnd caracter universal, fiind implicat6 infiecare societate. Conform acestui deziderat, in orice societate existd inevitabilindivizi care se abat de la tipul corectiv, comildnd crime. De pe aceste pozitii

Teorii sociale za delincventei
Durklreim prezint1, deiincventa ca legatd de conditiile fundamentale ale vietii
sociale, juc6nd un rol necesat qi uti/.
Durkfieim definegte ca anomie starea obiectivd a rnediului social caracterizatd,
printr-o dereglare a trormelor sociale, ca efect al unei schimbdri bruqte. Ea apare ca
urrnare a ,,ruperii" solidaritdtii sociale la nivelul instituliilor sociale mediatoare
(farnilia. qcoala, comunitatea etc.), a neputin{ei de a asigura integrarea nonnald a
indivizilor in colectivitate, deoarece nu mai alr nonre clare. Nu este vorba de o
absenld totald a nort'ttelor, ci de suspendarea temporard, a func{ionalitilii normelor
debaz\, cu consecinle la nivelul rriultiplicdrii comportamentelor deviante.
Anornia afecteazd, un grup social prin ruperea echilibrului ordinii sociale, prin
sentimentul de dezorientare rezultat din confruntarea cu noua situafie
Schimbarea are loc ca urmare a unor rnodificdri bruq;te, care pot fi dezastre
economice sau cregteri rapide ale bunistdrii.
In situatia de dereglare socialS indivizii sunt aruncafi irrtr-o situalie inferioari
celei anterioare 9i, in consecintd, unii dintre ei nu se mai supun regulilor impuse de
societate din exterior, iar la rdndul ei, ca urmare a acestor modificdri brugte, nici
societatea nu mai este capabild sa-gi impunl normele.
Prin suspendarea furrcfionalitelii normelor de bazd, ale societd{ii, starea de
anomie poate genera delicte, crime, sinucideri.
Teoria anomiei este preluatd in acceptiunea modernd de R. Maclver, care o
interpreteazd ca rdsfrAngere a nrodificdrilor sociale la nivelul psilricului urnan.
Astfel, autorul considerd cd individul urnan percepe decalajul dintre aspiratii gi
llorme sociale cu un sentiment de indispozilie gi anxietate, pierzdndu-gi simful
coeziunii 9i al solidaritilii sociale, iar acfiunile sale sunt irnpulsionate de proprille
triiri, f[rr a mai cunoaqte autoritatea normelor sociare dominante.
Tot ca o sldbire a influenfei normelor sociale asupra regldrii conduitei
membrif or grupului este gi interpretarea autorilor W. I. Thomas gi Fl. Znanieckis.
Aceqtia considerb cd dezorganizarea socialS se rdsfrdnge la nivelul ,dezorganizdriipersonalit[1ii" prin aparilia unei incapacit6li a individului de a-gi construi un mod
de via{d concordant cu idealurile gi interesele personale (fapt ce creeazd,
demoralizare), prin absen{a unor reguli stabile gi interiorizate.
o cercetare ampld, in mai multe variante, efectueazi R. K. Merton asupra
anomiei care rezultd din contradicfia dintre structura sociald gi cea culturalb, dintre
oferta_socialS de scopuri gi carenta mijloacelor puse de societate la dispozilie, ca gi
modalitdli de atingere a scopurilor.
Definind structura cultural[ ca set de nonne gi valori ce guverneazd
comportamentul membrilor unei societdli, Merton considerd anomia ca o
.,spargere" a structurii culturale. Neputdnd atinge scopurile lacare aspir6, individul
apeleazd la cdi ilicite. Tendinta spre conformism sau delincvenfl este deperrdeltl
'E. Durkheim, Suicide, New-York. Free press, 1951.'Apud S. M. Ridulescu. Anomie, deviantd si patologie sociald.Bucuresti, Edit. H-v-perion. l99l
]i::
:iiiir!illlllftt.,i

92 N,larioara Petcu
de statusul fiechrui individ, iar rata delincvenfei apare ca o ilustrare a necon-
cordanleiintre scopurile oferite de societate gi rnijloacele de care dispune individul.
Individul dispune de cinci modalitdli adaptative in societate:
– conforntisntul, care constd in acceptarea at?fi a scopurilor, cat gi a
mijloacelor oferite de societate, chiar dacd idealul, proiecfia aspira{ionala nu este
atirrsd niciodatS;
– inovalia, care rezultd din interiorizarea la nivelul individului a scopurilor
culturale propuse social, in tirnp ce procedeele legitime existente pentru atingeiea lor
sunt respinse;
– ritualisntul, care constd dintr-o restr6ngere a aspira{iilor individului pe
fundalul pistrdrii conformitdlii cu normele legitirne;
– evaziunea, ca un mod mai rar de adaptare, caracterizat prin abandonarea
simultand a scopttrilor qi nonnelor, precum gi prin refirgierea in zone marginale ale
societdtii;
– rebeliunea, constdnd in respingerea atdt a scopurilor, c6t gi a mijloacelor
din do^rinfa individului de a inlocui nonnele sociale cu altele,
Intr-o versiune mai tdrzie a lui Merton asupra anomiei, mediul social al
individului cuprinde, pe de o parte, ansamblul organizat al rela{iilor sociale in care
sunt implicali mernbrii unei societdfi, ca structur[ sociald, iar pe de alta parte,
ansarnblul organizat de valori normative ce orienteazd comportamentul membrilor
colectivit6tii, ca structuri culturali. Cdnd intre nonnele sociale, scopurile culturale
9i capacitatea de conformare normativd a mernbrilor unei societdli apar disjunclii,
structura cultural6 este dislocatd. Valorile culturale produc comportamente
contradictorii cu prescriptiile valorice. Astfel, pozilia ocupatd de individ in
structura sociald genereazd tendin{e de conformitate sau devian{d. Nu valorile
diferite produc delincven{a, ci diferenfele obiective existente intre condi{iile sociale
ale diferitelor clase gi grupurile sociale dominante ce genereazd asemenea
disfunc{ii. Ca o consecinld obiectivd, grupurile sociale cu situalie defavorizat1.
avAnd blocat accesul spre poziliile de prestigiu, recurg la acte ilegitime.
Deplasarea in cadrul viziunii anomice a reac{iei de pe implicarea individuald
pe cea colectivd o regbsim la R. A. Cloward qi L. E. Ohlin. Autorii considerd cd
reac{ia la inegalitatea sociald este de facturd colectivi, iar mecanismul care
expliciteazi aceastd reaclie este ansamblul mijloacelor (legitime, ilegitirne) de
realizare a scopurilor valorizate social, denumit sh"uctura de oportunitate.
Pornind de la mijloacele legitime gi ilegitime, delincvenla este consideratd un
act cofectiv, o ,,subcultur6" care prezbfid. o dubld integrare, gi anume: una in paralel
cu integrarea sociali ,,formald" gi o alta cu un ,,subsitem de roluri" integrate
sisternului social.
Banda de delincventi constituie un tip de subculturd anume. Rolurile
donrinante care trebuie indeplinite sunt cele ce {in de activitatea delincventa ca
,,exigente" esen{iale, justificate 9i legitimate de band5.
Av6nd ca punct de pornire aceste premise, autori ca cloward gi ohlin ajung
la concluzii paradoxale c5 actul delincvent este condifia esenfiali a fiintlrii unei
;i:;:
riliiiri',i

geneza delincven{ei 93
bande, nefiind o incrlcare a normelor sociale dac6 nu este descoperitd
sancfionatd, gi numai prin judecatd gi pedeapsd se constituie in infractiune.
Aceiaqi autori subdivid,,evaziunea', lui Merton in:- egecul continuu de-a ajLrnge la scopuri culturale prin rnijloace- inabilitatea de a promova alternative ilegitime.
Pornind de la aceast5 viziune, se pot identifica categorii
evaziunii:legitime;
generale
– indivizi care internalizeazl, prohibitiile sociale;
– indivizi care urmeazd scopuri ,,de succes" prin mijloace prohibite.
1.3. TEORTA OpORTtjNrTAtrr oIT.ERENTIALE
Deviatd din teoria anomiei sociale. teoria oportunitdlilor diferenliale a fost
dezvoltatd gi de alti autori. care au aratat cd scopurile culturale specifice modului
de viafd american gi rnijloacele de realizare se regdsesc la nivel desirnilaritate gi la
alte natiuni, ceea ce face din delincventd un fenomen cu trdsdturi universale.
2- TEORII CE RELATIONEAZA DELINCVBNTA
cu CAUZE PSTHOSOCTALE (CULTURALE)
Teoriile psihosociale evidenfiaza legatura dintre cLrlturd gi crimirralitate prin
fundamentarea corelafiei pe procesul ,,invd{drii sociale" (E. Sutherland). Conform
,,Conflictului cultural", elaborat de T. Sellin, delincvenla se datoreaz[ conflictului
suscitat intre nonnele de comportament gi conduita diferitelor grupe sociale6.
Preludnd ideea socializdrii 5i ,,inva{drii negative", A. cohen considerd
delincven[a ca atribut al anutnitor ,,subculturi" ce reunesc indivizi care considerd cd
le sunt blocate cdile de acces spre bunuri gi valori sociale. in consecinld, la nivelul
acestor grupuri se adoptd propriul lor sistem normativ gi cultural, opus celui
societal, irnpunAnd prin aceastd opozabilitate accederea la activitali ilicite gi ilegale
in vederea atingerii scopurilor lor7.
Conform acestor teorii, frecven{a criminalitdlii variazd in func{ie de un set
larg de indicatori cun'l sunt: sexul, vdrsta, clasa sociald, categoria socio-
profesionald etc. Relalia directd dintre nrodul de via{6 al popula{iei, altulturii ce o
definegte gi fenomenul delincvenlei este ilustratd prin aparilia gi rdspdndirea unei
adevirate ,,culturi a crimei gi delincvenfei". Ca o ilustrare a crimei ridicatd la
,,rang" de fenomen cultural ,,perfect acceptat" este exemplul Mafiei in Sicilia qi
Italia de Sud cu reguli extrenr de stricte. Pe linia aceleiaqi ilustrlri, autori ca M. E.
Wolfgang gi F. Ferracuti definesc ,,subculturile violente" prin reguli normative gi
tradilii particulare ce indicd individului modul de comportare in situalii d'e
6 E. H. Sutherland, D.7 A. Cohen, Deviance9r
ale
Cressey, Principes de criminologie, Paris, Editions Cujas, 1966.
and control, Prentice Hall, Englewood Cliffs, New-Jersey. 1986

94 Marioara Petcu
incdlcare a legii. Autorii atrag aten{ia gi asupra relaliei directe dintre rata de
omucidere gi gradul de valorizare a temelor violente.
SuslinAnd caracterul tot mai profesionist gi orgartizat al delincvenfei,
E. Sutherland consideri criminalitatea ca fiind apanajul unei categorii (denurnite
,,gulerele albe") ce profitd de ascendentul ei economic ai politic, desfrgur6nd
activitatii ilegale, de cele rnai multe ori nedescoperite de factorii specializali in
control social.
Teoria este preluatd qi dezvoltatd de Donald Cressey, care susfine ci in multe
societS{i funclioneazdorganizalii formale gi infbrmale irrtemeiate pe cornplicitate 9i
activiteti ilegale, ce profeseazd qantajul gi intimidarea, presiunea politicd 9i frauda,
corupf ia sociald. ,,Organizatiile criminale" includ majoritatea sectoarelor de
activitate, pe care le folosesc drept paravan de acoperire a activitAtilor ilegale,
avdpd extindere in sfera politicului, legislativului gi administraliei (trafic qi
comercializare de droguri gi arme, delicte computerizate, evaziuni fiscale, gestiuni
frauduloase, spdlarea banilor, contrabandd etc.).
2. 1. TEORIA ASOCIATIILOR DIFERENTIALE
Teoria asocialiilor diferenliale are ca fondator pe E. H. Sutherland 9i
reprezintd o particularizare a teoriei invdtdrii sociale in studiul delincverrlei. Este o
explica!ie ,.istoricd sau genetic6" a comportalnelttului social, prin luarea in
considerare a intregii experienfe de via{6 a individtrlui".
Preocupat de institulionalizarea delincvenlei in zonele urbane, E. H. Sutherland
consider[ comportamentul criminal condilionat nu de caracteristicile biofiziologice
sau psihice ale individului, ci de comunicarea din interiorul grupului unde individul
,,absoarbe" cultura qi se conformeazd regr.rlilor 5i normelor sociale 9i legale.
De pe aceste pozitrii de abordare in determinarea criminalitetii, Sutherland
respinge ieoria ,,criminalului inndscut", a ,,imita1iei" lui Tarde qi a cauzalitdfii
tnuitip-i" suslinutd de W. F. Osburn qi W. C. Recklesse.
Autorul considerd c6 in descifrarea gtiinlific6 a comportamentului criminal
trebuie luate in considerare urmltoarele explica{ii:
– situalionald – de luare in considerare a elementelor care intrb in joc in
momentul comiterii delictului;
– istoricd sau geneticd – vizind elemente care au influenfat anterior situafia qi
viap delincventului.
in consecinff,, comportamentul deviant este un comportament rezultat din
,,invilarea social6" gi nu dob6ndit sau irnitat.
Sutherland, trecAnd in revistd aspectele ce includ acest proces, menfioneazd:
– invd{area tehnicilor de comitere a delictelor;
– orientarea mobilurilor, tendin{elor impulsive $i atitudinilor agresive;
8 E. H. Sutherlancl, D. Cressey, Principes de criminologle, Paris. Editions Cujas, 1966.
n W. C. Reckless, M. Smith. .luvenile delinquencl'. Nerv-York' McGraw-Hill, 1973.
:iiiii;'i
iiiliiiiiti,ii

9 Tcorii sociale privind eeneza delincvenfei v)
– condilioltarea acestei orierrtdri de caracterul interpretdrii favorabil sau
defavorabil al dispoziliilor legale: se contllreazd, astfel, grupuri sociale care
interpreteaza regulile sociale ca norme ce trebuie respectate gi alte grupdri ce
interpreteazd aceleaqi nonre de pe pozitiile inclinate spre violarea, transgresarea
lor. lnterpretarea diferitd a normelor este specifici societdlii americane, in care
procesele de imigratie gi acultura{ie produc fiecvent conflicte culturale intre
grupuri qi indivizi;
– in momentul in care interpretdrile defavorabile ale regr.rlilor sociale devin
preponderente fa15 de cele favorabile, se acoperd principiul ,,asocierii diferen{iale".
Indivizii devin criminali prin contactul preponderent cu modelele criminale,
i gnordndu-le pe celelalte;
– col.nportarnentul criminal nu se structureazd printr-un proces de ,,imita1ie",
ci individul este atras gi canalizat de anumite grupuri spre ,,invdfarea" gi
experimentarea tehnicilor antisociale (socializarea negativd).
Lirnitele teoriei lui Sutherland consistd in ignorarea rnobilurilor gi aspiraliilor
individului, precum gi in omiterea explicdrii mecanismelor gi dimensiunilor
irnplicate in conqtientizarea modalitilii de asirnilare a comportamentelor eficiente
legale. Pentru el, prevenirea delincvenlei consti in evitarea contactului cu modelele
criminale gi confruntarea cu cele neutre sau conformiste.
Teoria apare sirnplistd gi reduc{ionistd prin neglijarea caracteristicilor de
personalitate ale delincventului, a irnplicarii motiva{ionale (in actul delincvent) qi
atitudinale fa(d de valorile sociale.
Prin procesul socializirii, Sutherland reduce crima la un simplu proces de
".transm isie cultural6".
Cu toate aceste omisiuni, ipotezele avansate de Sutherland s-au doar parlial,
evidenliind faptul cd fiecare dintre grupuri, datoritd ,organizdrii diferenfiale" a
societdlii, au o imagine reald viz6nd scara de valori, interesele, scopurile.
Teoria ,,asociafiilor diferenliale" igi aduce contribulia pe linia eviden{ierii
ideii c[ raporturile sociale intre indivizi sunt determinate fundamental de forma de
organizare social6 ce faciliteaz1, sau obstrucf ioneaz[ forme specifice de
comportament infrac{ional.
2.2. TEORIA CONFLICTELOR CODURILOR CULTURALE
Aceasti teorie este adusi in disculie prin abordarea problematicii delincvente
de cdtre T. Sellin. Autorul se delimiteazi de Shaw 9i McKay – care utilizeaza
conceptul de ,,conflict cultural" in explicarea ,dezorganizirii sociale" a grupurilor
– gi de Sutherland – care, pornind de la ,,conflictul cultural", construiegte delictul
ca o ,,consecin{6 a transmisiilor" qi a conflictelor culturale.
Sellin dd o mai mare extensie fenomenului, prin considerarea urmdtoarelor
fapte:

t0 96 Marioara Petcu
– conflicte intre ,,codurile culturale" ale diferitelor grupuri;
– conflicte intre ,,normele de comportament qi conduiti" ale diferitelor
grupuri. La modul general, subliniazd Sellin, conflictele culturale sunt ,,produse
naturale ale diferenfei sociale"r0, Aceastd diferenliere determind, la rAndul ei,
aparilia de grupuri sociale infinite, fiecare cu modul sdu specific de via!5, cu
particularitifile rela{ionale caracteristice gi cu o in{elegere gregiti a nonnelor
apa(inAnd altor grupuri. Ca o consecin{d a transformdrii unei culturi dintr-un tip
omogen gi integrat intr-un, tip eterogen, dezintegrat, este aparilia stdrii conflictuale
in anumite situa{ii, gi anume:
– cAnd aceste coduri ating grani{ele unor arii culturale ,,contagioase";
– c6nd normele sociale gijuridice dintr-un grup se extind gi la alt grup;
– c6nd membrii unui grup cultural migreazd spre alt grup cultural.
in viziunea lui Setlin, un prim tip de conflict dintre codurile culturale este
diferit de conflictul din interiorul unei culturi aflate in devenire. Conflictul generat
de contactul dintre sistemele culturale, indiferent de nivelul de dezvoltare a
acestora, se inregistreazd cazuri c6nd conduita membrilor unui grup va fi
consideratd ca ,,anormali" sau ,,ilegal6" de cdtre un alt grup cultural.
,,Normele de conduiti" ale unor grupuri. diferite de cele din interiorul
aceluiagi grup, considerate ca ,.produse secundare ale vietii culturale", determind
aparilia unor condilii sociale divergente gi eterogene la nivelul influen{ei resimlite
de indivizi. Existdnd reguli de conduitd divergente, ce guverneazdviala pafiiculard
a individului, acestea genereazd conflicte intre norme, reflectate pe plan psihologic
prin acceptarea unor norme gi valori duale, generatoare de comportamente agresive
sau distructive tocmai prin aceastd dualitate.
Ceea ce lipsegte in principal acestei teorii, pornind de la ideea gener6rii
delincven(ei numai in condiliile congtientizdrii conflictelor culturale, este faptul cd
Sellin nu expliciteazi mecanismul psihosocial prin care contradicliile dintre ,,codurile
culturale" sau dintre ,,normele de conduiti" pot genera comportamente infracfionale.
2.3. TEORIA SUBCULTURILOR DELINCVENTE
Teoria apar{ine lui A. K. Colren, care, piecdnd de la normele existente intr-o
culturi, identifici grupuri neprivilegiate sau frustrate, cu tlonne 9i valori in
contradictie cu cele ale restului societilii, pe care autorul le numegte ,,subculturi
delincvente"ll.
Aborddnd problema condiliilor de aparilie a acestor subculturi delincvente,
Cohen evidenliaz6 producerea lor datoritl urmltoarelor situalii:
r0 Apud S. M. Rddulescu, Teorii sociologice in donteniul devianlei Si al problemelor sociole.
Bucuregti, Computer Publishing Center, 1994.
" A. Cohen. Deviance and control. Prentice Hall. Englewood Cliffs, Ncrv-Jerscy, 1986.

97 ll Teorii sociale privind geneza delincvcnlei
– dezvoltare economicd mai redusd;
– existenfa unor bariere gi interdic{ii sociale;
– prezenta unor nivele societale cr.r situalie perifericd;
– existenfa unei stdri de spirit specific5, cu sentimente de izolare, frustrare gi
insatisfac{ie individual5 gi socialS.
Ca o consecinf6 a apariliei acestor subculturi, apare reaclia de respingere qi
contestare a nonnelor gi valorilor societifii globale gi constituirea propriilor nonne
de cornportament.
Cohen indici drept izvor al apariliei acestor subculturi reac{ia de protest fa{d
de norrnele gi valorile societd{ii, precum gi dorin{a anihilirii frustrdrilor ;i
anxietalilor de status marginal. Membrii acestor subculturi considerd cd le sunt
blocate cdile de acces spre valori qi statusuri elitare gi, in consecinfi, recurg la
nrijloace ilicite, devenind potenliali delincvenli.
Tot Cohen, prin analiza subculturilor delincvente, traseazd profiluri specifice
ale rnembrilor grupurilor, descifrdnd urm[toarele trisiturir2:
-non-utilitarisntul. in sensul ci destul de frecvent membrii acestei subculturi
acced la activitdti delictogene nu din ra{iuni utilitare, ci ca un ,,mod" de exprimare
a sof idaritilii. in acest sens R. A. Cloward qi L. E. Ohlin vorbesc de ,,socializarea
anticipativ6";
– nnliyiozitalea, in sensul cd actul delincvent este cauzat nu de satisfacerea
unei necesitd{i materiale, ci ca o formd de ,,rdutate", o ,,sfidare" la adresa celorlalli.
De pe aceste pozilii, membrii subculturii comit acte de vandalism, distrugere de
bunuri, numai pentru a fi maliliogi;
– negativismul este reflectat nu numai de setul de reguli ale grupului, cu
con{inut contradictoriu nonnelor sociale, ci gi de o ,,polarizare negativ6" in raport
cu acestea;
– versatilitatea (nestatomicia), sus{inutI ca gi caracteristici specifici de
abordare nu numai a unei singure rlanifestdri de activitdli ilicite, ci gi a practicdrii
unei multitudini de ac{iuni delincvente, fdr6, a se specializa in mod expres intr-o
formd de rnanifestare;
– autonomia grupului presupune solidaritatea intre membri grupului fald de
presiunile exercitate de alte subculturi.
3. TEORII ALE REACTIEI SOCIALE
RAPORTATE LA DELINCVENTA
Centrul de greutate in cadrul acestor teorii se cupleazb pe ,,reacfia socialb", pe
rolul jucat de reacJia de rdspuns gi contrardspuns in fundamentarea cauzald a
delincventei.
n-,
t"i!l'.
,;irii:r.:i:,t2 lbidem.

t2 98 Marioara Petcu
Confonn acestor teorii, delincvenfa nu este o trdsdturd intrinsecd actului sau
ac{iunii unui individ, ci mai cur6nd o insugire conferitd prin ,,etichetarea" unui grup
sau individ de cdtre indivizii ce defin puterea.
Aceastb viziune de abordare a delincvenlei irnplicd o interac{iune, o relalie
complementard intre cei care comit gi restui societilii, o reac{ie de rdspuns datl sub
forma etichetirii de cdtre indivizii cu putere sau de unele institu{ii sociale.
Pentru explicarea mecanismului definirii gi etichetdrii delincven{ei, adeplii
acestei teorii analizeazd interac{iunea dirrtre norme gi comportamente sociale,
considerdnd c6, in orice societate, sunt indivizi care incalcd normele prescrise gi
indivizi care se pronunlI asupra conduitelor celor ce violeazi normele. Norma
reprezintd, de fapt, etalonul in funclie de care conduita individului este valorizati
pozitiv sau negativ. Ele impun sau interzic anumite ac(iuni, evaluAnd la modul
impersonal in ce mdsurd un individ poate sau nu sd indeplineascd un anumit rol
social, in func{ie de pozilia lui sociald. Normele prescrise nu stipuleazd cum trebuie
sd ac{ioneze indivizii, ci doar mijloacele ce trebuie folosite in acest scop. Astfel, in
societate apar diverse tipuri de comportament. in funclie de modelul normativ care
intruchipeazd faptele tradilionale, de sistemul valoric al unei societSli, de rolurile
prescrise prin nonne gi de rolurile efective jucate, grupurile vor aprecia gi sanc{iona
diferite comportamente ca fiind legitirne sau ilegitinre.
Teoreticienii etichetdrii sociale concep delincvenla ca tip special de ,,reac{ie
sociald", de apdrare din partea societdlii sau a anumitor grupuri, iar natura 9i
intensitatea reacfiei depinde de factori cum sunt: puterea, statusul, bogd!ia,
prestigiul unei anumite categorii de indivizi. Fiecare dintre aceste grupuri, care
de{in puterea gi dominafia, au o imagine bine stabilitd referitor la scara de valori,
interese protejate, comportamente dezirabile pe care le impun celorlal{i. De ntulte
ori, delinitorii puterii sau ai bogdfiei, fiind mernbrii grupurilor privilegiate, atr
tendin{a de-a ,,eticheta" ea deviante actiunile indivizilor din clasele de jos sau
rnij locii ale societdlii.
Reaclia celor etichetali poate fi de acceptare sau de respingere, neutralizare,
adoptdnd alte conduite.
Subliniind rolul agenfilor de control social, K. T. Erickson apreciazd ci efectul
produs de etichetare are de multe ori canalizare cbtre o carierd criminal6, pe care o
acceptd ca singura altemativd posibildl3.
Explicind mecanismele procesului de etichetare, F. Tannenbaun arat6 cd
definirea delincven{ei se face prin ,,dramatizarea" rdului, indivizii fiind considerali
ca ,,rdi",,,bolttavi" sau ,,criminali", nu in func{ie de natura abaterii lor, ci de
intensitatea reacliei fa!6 de abatere, reactie ce le influen[eazA cariera de viitori
delincventi.
rr Apud S. M. Ridulescu, Teorii sociologice in domeniul devianlei Si al problemelor sociale,
Computer Publishing Center, Bucureqti, 1994.
il:: r

13 'l'corii sociale privind geneza delincven;ei
Conform paradigmei interaclioniste, principala consecin{d a acestei viziuni
este conceperea delincvenfei ca proces dinamic de interactiune cu alte procese
complexe de acfiune gi reacfiune, in care intervin mai multe nivele:
– elaborarea legii;
– reacfi ile interpersonale;
– procesul institulional al reacfiei sociale.
Astfel, cercetarea comportamentului delincvent, aratd E. Schur, va trebui sd
se axeze pe analiza nivelului societal al situaliilor particulare de delincvenld gi pe
procesul de reaclie socialS.
O consecinfd a acestei aborddri constd in necesitatea definirii qi conceperii
delincvenqei ca rezultat al acgiunii unor factori diferiti, succesivi gi grada{i, cum ar
fi ,.identitatea",,.statusul",,,cariera".
Mediul social, o componentd, de bazd, a mediului existenfial al omului, are
atdt un caracter diversificat, cAt gi unul contradictoriu, pozi{ionAndu-l pe individ in
fala necesitdlii de opfiune, de decizie.
Astfel, individul, de multe ori, pe calea realizdrii scopurilor sale este
confruntat cu situa{ii contradictorii gi dileme. insi nu toate influen{ele exercitate de
mediul social asupra individului sunt constructive gi de dorit.
Existi gi o fafetd mai pulin congruentb a influenfei mediului social punctat cu
factori gi situalii, dacd nu nocive, cel pu-fin ,,poluante" (poluarea sonori, reclame
stridente, droguri, produse artificiale). In al doilea r6nd, sub raportul sendtdtii
psihice, echilibrul personalit6lii este permanent ameninfat de vicierea relatiilor
interpersonale (agresivitate, neincredere, grosoldnie, ingelitorie, intoleran{i) gi nu
in ultirnul caz societatea este impregnatl cu tot felul de norme gi mecanisme cu
caracter restrictiv gi discriminatoriu, bazate pe unele criterii conjucturale, altele
subiective, altele arbitrare, de facturd sociald, economicd, politic6, cu implicafii din
cele mai negative asupra formdrii personalititii qi asupra posibilitalilor ei de
autoafi rmare qi autoreal izare.
In planul configuraliei interne, al cogniliei, motivele homeostatice au la
origine gi perturba{ii de genul disonanlei cognitive. Apare necesitatea asigurdrii gi
menfinerii unei concordanfe intre dinamica proceselor rnintale gi cea a
evenimentelor externe. Ca model informafional intern al lumii externe, structurile
cognitive includ in sine 9i nevoia (motivalia) de a consona cu evenimentele
acesteia. Cdnd nivelul optim de echilibru nu este realizat prin mecanismele de
adaptare – restructurare gi asimilare – integrare, se declangeazl o stare de tensiune,
de disconfort, de disonanfi cognitivd. Aceasta aclioneazd ca motiv homeostatic,
incit6nd comportamente de gisire a cdilor gi modalititilor de readucere a sistemului
personalit6lii la starea inilialS de consonanlila.
Din interacfiunea gi interdependenfa motivelor homeostatice se obline un
echilibru ernergent, generalizat al personalitdfii, ce va prezenta rezistenfd, dar gi
eficien!6 in raport cu ac{iunea divergilor factori perturbatori.99
to M. Golu, Dinamico personalitdlii, Bucuregti, Edit. Geneze, 1993.

IA100 Marioara Petcu
Procesul de structurare a motivelor va angaja o selec{ie in func(ie de
specificr.rl interacfiunii dintre factorii obiectivi qi cei subiectivi interni . La baza
actiunilor umane stb nevoia intrinsecd de valorizare a poten{ialitetilor gi
capacitdlilor proprii, de impunere a competen{ei gi autoritatii eu-lui. Motivele de
autorealizare cuplate cu tendinfele, mai ntult sau mai pufin congtientizate, de
optimizare a statutului socialvor angaja sentimerrtul realizdrii de sine, in situaliide
succes, sau frustrdri gi chiar agresivitSli, in caz de egec.
Modelul rela;ional dinantic dintre ntediul social Si confgurayiile interne poate
fi interpretat ca un complex de relatii interpersonale de angajare de statusuri qi roluri,
reflectate la nivelul personalit6lii prin dezvoltarea qi organizarea internd a
disponibilit6lilor gi capacit[1ilor psihofizice ale individului in raport cr.r statutul qi
rolurile asumate.
lndividul va inregistra satisfaclii sau insatisfacfii, consolidAndu-gi sau
fragilizAndu-gi echilibrul psihic al personalitetii, in funcjie de modul cum iqi joacd
rolul gi igi asumd statutul ce il de(ine.
in raporl cu succesele sau egecurile legate de competen{a de rol, indivizii se
vor inscrie pe o traiectorie ascendentd sau descendentd in dinamica ierarhiei
sociale. Cum fiecare posedd trebuin[a de autorealizare, traiectoria rnigcSrii ?n relalia
rol – status ii va influenla puternic personalitatea. Pornind de aici, de mare
importar-r!6 este elaborarea mecanisinelor care participb la creqterea rezistenlei la
fi'ustrare, la crearea unei corel6ri judicioase a aspira{iilor gi expecta{iilor cu
posibilit6lile proprii qi specificul imprejurdrilor date.
Componentele psihice ale sistemului personalitAtii. de la cele emofionale
p6nd la cele atitudinale qi la risiturile de caracter, sunt anrplu ancorate in rela{iile
interpersonale, fiind beneficiare sau ,,victime" ale acestei relalii, consoliddndu-ne
sau gubrezindu-ne echilibrul psilric.
Relafia interpersonalS, cu dinamismul sdu accentuat prin fenomenele psihice
angrenate, poate acfiona asupra echilibrului psihic al parenerilor, intrefindndu-l sau
alter6ndu-1, in condili i le acunru llri i unei tensi un i confl ictuale,
incdrcltura afectivi a unei rela(ii este funcfie de gradul de satisfaclii sau
insatisfacli i prilej uite parteneri lor.
Datd fiind rnultitudinea de intercondifioniri personalitate – mediu social,
psihologia nu se poate mulfumi cu simpla evidenliere a dependen(ei structurii sau
profilului personalit6lii de contextul sociocultural ciruia ii apar{ine individul, ci
trebuie si ad6nceascd analiza in direcfia dezvdluirii sistemului valoric (pozitiv sau
negativ) al influenlei factorilor socio-culturalir5.
tt Ibidem.