Indrumar Proiect: Sl. Dr. Ing. Apostolescu Zoie [630924]

Universitatea Politehnica Bucuresti
Facultatea: Ingineria si Managementul Sistemelor Tehnologice
Specializare: Ingineria Securitati Industriale An universitar: 2016 –
2017

Proiect Ecotehnologie II

Student: [anonimizat]: 641cc
Indrumar Proiect: Sl. Dr. Ing. Apostolescu Zoie
2017

Cuprins

1)Calculul indicatorului de calitate al mediului
2)Stabilirea metodelor de prevenire a poluarii
3)Determinarea gradului optim de reducere a poluarii
4)Evaluarea propriu zisa a impactului de mediu
5)Bilantul de mediu
6)Elaborarea modelului de organizare ecotehnologic

1)Calculul indicatorului de calitate al mediului
Pentru o proiectare corecta a unui proces tehnologic sau a unei activitati cu impact
asupra mediului etse necesara cunoasterea in fiecare etapa a acestuia a indicatorului de calitate
a mediului.Acest indicator de calitatea a mediului I cm se poate calcula la nivelul fiecarui
poluant i, cu relatia:
Icmi=
i ief i
CMA CC CMA

max [%]
in care, I cmi este indicatorul de calitate a mediului datorat poluantului “i”; CMA i-concentratia
maxima admisibila in poluantul “i”; C efi- concentratia efectiva, la momentul calcularii, in
poluantul “i”; C max – concentratia m axima in poluantul “i” ce conduce la degradarea
inevitabila a mediului.
Acest indicator are valori cuprinse intre 0 (cand poluare este maxima si inevitabila) si
1 (cand mediul este curat).
AER

Tabel 1.Dispozitii comunitare asupra poluarii aerului
Poluant Limita admisa
]/[3mmg
Limita de
interventie
[mg/m3] Cantitatea
de poluant
calculata
[mg/ m3]
Oxizi de sulf exprimati in SO 2 250 510 259.5
Oxizi de azot NO x exprimati in NO 2 350 810 322
Amoniac 40 81 36
Compusi anorganici gazosi ai clorului
exprimati in HCl 40 81 39
Compusi organici (exclusiv CH4) 150 300 144
Praf 40000 80100 35182
Metale grele
0.21
8
0.0255

NMVOC( non-methane volatile organic
compounds =compusi organic volatile
fara metan ) 100 220 92
CO(monoxid de carbon) 100 200 78.3
CO 2(dioxid de carbon) 50 110 102.6

Icmso2(oxid de sulf)=(250 −259 .5)
(510 −250 )=0.03 %

IcmNO 2(oxizi de azot)= (350 −322 )
(810 −350 )=0.06 %
IcmAmoniac=(40−36)
( 81−40)=0.09 %
IcmHCl(acid clorhidric)= (40−39)
( 81−40)=0.02 %
IcmCH 4(metan)= (150 −144 )
( 300 −150 )=0.04% %
IcmPraf= (40000 −35182 )
( 80100 −40000 )= 0.12 %
Icm Metale grele = (0.21−0.0255 )
( 8−0.21)= 0.02%
IcmNMVOC( compusi organic volatile fara metan )= (100 −92)
(220 −100 )= 0.06 %
IcmCO(monoxid de carbon)= (100 −78.3)
( 200 −100 )= 0.21 %
IcmCO 2(dioxid de carbon)= (110 −102 .6)
( 110 −50)=0.12 %

Icmtotal =0.03+0.06+0.09+0.02+0.04+0.12+0.02+0.06+0.21+012=0.77

APA
Substanta Valori ale CMC, mg/dmc3
Limita admisa Limita de
interventie Cantitatea de poluant
calculata
Amoniac liber(NH 3) 0.1 0,5 0.076
Arsen 0.05 0,2 0.178
Benzen 0.5 0,6 0.474
NH 3(amoniac ) 0,1 0,3 0.09
N02(dioxid de azot) 0,05 1 0.01
Cupru 0,05 1 0.021
Cl2(clor) 0,10 0,25 0.09
Fenoli 0,001 0,002 0.00042

Fe2O3(trioxide de
fier) 0,4 0,8 0.326
SO 2(monoxide de
sulf) 0,1 0,2 0.065
SO 42-(sulfat) 200 400 147.3
Plumb 0,05 0,1 0.0392

IcmNH 3(amoniac)= (0.1−0.076 )
(0.5−0.1)=0.06 %
IcmAs= (0.05−0.0233 )
(0.2−005 )=0.17 %
IcmBenzen= (0.5−0.474 )
(0.6−0.5)=0.26 %

IcmNH 3(hidroxizi de amoniu)= (0.1−0.09)
(0.03−0.1)= 0.05%
IcmNO 2(dioxid de amoniu)= (0.05−0.01)
(1−0.05)=0.04 %

IcmCu(cupru)= (0.05−0.021 )
(1−0.05)=0.03 %
IcmCl2(clor)= (0.10−0.09)
(0.25−0.10)=0.06 %
IcmFenoli= (0.001 −0.00042 )
(0.002 −0.0001 )= 0.30%

IcmFe2O3(trioxid de fier)= (0.4−0.326 )
(0.8−0.4)=0.18 %
IcmSO 2(dioxid de sulf)= (0.1−0.065 )
(0.2−0.1)=0.35 %
IcmSO 42-= (200 −147 .3)
(400 −200 )= 0.26%
IcmPb(plumb)= (0.05−0.0392 )
(0.1−0.05)= 0.21%

Icmtotal =0.06+0.17+0.26+0.05+0.04+0.03+0.06+0.30+0.18+0.15+0.10+0.26+0.21=1.57

SOL
Tabel3.Substante care polueaza solul si concentratiile acestora
Tipul poluantului Limita maxima
admisa[ppm] Limita de
interventie[ppm] Cantitatea de poluant
calculata
Fluor 200 750 114
Fenoli 1 10 0.12
Compusi sintetici
anioni activi
biodegradabili 1000 10000 15.3
C(carbon) 1500 2500 1367.23
Si(siliciu) 230 1000 175.96
Mn(mangan) 23 250 2.2
P(fosfor) 15 50 102.82
CO(bioxid de sulf) 115 240 108.65
CO 2(dioxid de sulf) 12 228 1.62

IcmPb(plumb = (200 −119 )
(750 −200 )=0.14%

Icmfluor=(1−0.12)
(10−1)=0.09%
Icmcompusi=(1000 −15.3)
(10000 −1000 )=0.10%
IcmC(crabon)= (1500 −1367 .23)
(2500 −1500 )=0.13%

IcmSi(siliciu)= (23−2.2)
(1000 −230 )=0.09%

IcmMn(mangan)= (15−12.54)
(50−15)=0.07%

IcmP(fosfor)= (115 −102 .82)
(240 −115 )=0.09%

IcmCO(monoxid de carbon)= (115 −108 .5)
(240 −115 )=0.05%

Icm CO 2(dioxid de carbon) = (12−1.62)
(228 −12)=0.04%

Icmtotal =0.14+0.09+0.10+0.13+0.09+0.07+0.09+0.05+0.04=0.8

2) Stabilirea metodelor de reducere a poluarii
Metode de reducere a oxizilor de sulf
Bioxidul de sulf este un gaz incolor, neinflamabil, cu un miros pătrunzător care irită ochii ẟi căile respiratorii .
Prezen a bioxidului de sulf în atmosferă peste anumite limite are efecte negative asupra plantelor, animalelor ẟi omului.
Bioxidul de sulf afectează vizibil multe specii de plante, efectul negativ asupra structurii ẟi esuturil or acestora fiind
sesizabil cu ochiul liber. La om ẟi animale, în concentra ii reduse produce iritarea aparatului respirator, iar în concentra
ii mai mari provoacă spasm bron ẟic. De asemenea, bioxidul de sulf produce tulburări ale metabolismului glucidelor ẟi a
proceselor enzimatice.

SO2 poate fi transportat la distan e mari prin fixarea pe particulele de praf, efectul toxic al acestuia fiind
accentuat de prezen a pulberilor. Cre ẟterea concentra iei de bioxid de sulf accelerează coroziunea metalelor, din c auza
formării acizilor. Oxizii de sulf pot altera: piatra, zidăria, vopselurile, fibrele, hârtia, pielea ẟi componentele electrice .
În atmosferă, în reac ie cu vaporii de apă formează acid sulfuric sau sulfuros, care conferă caracterul acid al ploilor.
Oxizii de sulf (bioxidul ẟi trioxidul de sulf) provin din surse naturale ẟi antropice. Sursele naturale sunt erup
iile vulcanice, fitoplanctonul marin, fermenta ia bacteriană din zonele mlă ẟtinoase, oxidarea gazului cu con inut de sulf
rezultat din descompune rea biomasei . Sursele antropice pot fi sistemele de încălzire a popula iei în care se folosesc
combustibili con inând sulf, centralele termoelectrice, diferite procese industriale ẟi în măsură mai mică, motoarele
diesel .
Controlul emisiilor provenite din instala iile mari de ardere (IMA), cu putere termică nominală egală sau mai
mare de 50 MWt, joacă un rol important în eforturile Uniunii Europene de a combate poluarea atmosferică. Unul din
obiectivele Directivei 2001/80/CE privind limitarea emisiilor de a numi i poluan i în aer din instala iile mari de ardere
(Directiva LCP) este asigurarea reducerii emisiilor de bioxid de sulf (SO 2) astfel încât depunerile ẟi concentra iile
acestuia să se afle sub anumite limite de emisie.

Plafonele intermediare stabilite prin Tratatul de aderare pentru IMA sunt de 336 Gg SO 2 pentru anul 2010, ẟi
de 148 Gg SO 2 pentru anul 2013. Evolu ia emisiilor de SO 2 în perioada 2010 -2020 este prezentată în figura de mai jos:

În anul 2009, emisiile de SO 2 au provenit în cea mai mare măsură (99.6%) din procesele de combustie
(producerea de energie, încălzirea popula iei, transporturi), iar restul de 0,4% au provenit di n diferite procese industriale.
Considerând riscurile asupra sănătă ii umane ẟi mediului l a nivel interna ional s -a urmărit cu prioritate reducerea
emisiilor de poluan i cu efect de acidifiere ẟi eutrofizare a mediului sau a celor care contribuie la formarea de ozon la
nivelul troposferei. În acest scop România a semnat la
Gothenburg în anul 19 99 Protocolul Conven iei asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distan e lungi referitor la
reducerea acidifierii, eutrofizării ẟi nivelului de ozon troposferic. Cerin ele prevăzute de Protocolul de la Gothenburg
sunt completate la nivel Comunitar c u prevederile Directivei nr. 2001/81/CE privind plafoanele na ionale de emisie
pentru anumi i poluan i atmosferici (denumită Directiva NEC). Aceste acte normative stabilesc cantită i maxime pentru
anumi i poluan i care pot fi emi ẟi la nivel na ional în dec ursul unui an calendaristic ẟi stabilesc pentru fiecare Parte,
plafoanele pentru emisii de bioxid de sulf, oxizi de azot, amoniac ẟi compu ẟi organici volatili nemetanici.

Având în vedere că aportul semnificativ de emisii de poluan i în atmosferă provine d in procese de combustie,
iar cea mai mare parte a acestor procese se desfă ẟoară în centralele electrice de termoficare (CET) ẟi termoelectrice
(CTE), la nivel comunitar s -a considerat necesar să se adopte prevederi privind emisiile rezultate de la instala iile mari
de ardere. În acest scop a fost adoptată Directiva 2001/80/CE privind limitarea emisiilor în atmosferă a anumitor poluan
i provenind de la instala iile mari de ardere.

Analizând situa ia IMA din ara noastră s -a considerat că pentru îndeplinirea cerin elor prevăzute de Directiva
2001/80/CE este necesar un proces dificil ẟi de durată. Prin Tratatul de aderare la UE, România a negociat perioade de
tranzi ie ẟi termene speciale pentru conformarea IMA cerin elor directivei.

La nivelul anului 2009, situa ia emisiilor principalilor poluan i (NOx, COVNM, SOx, NH3) comparativ cu
perioada 2001 -2008, este în scădere cu 5% fa ă de 2008 ẟi cu 22% fa ă de 2001. Plafoanele de emisii impuse pentru anul
2009 nu au fost depă ẟite.

Solut ii tehnologice de diminuar e a emisiilor de SO 2
Diminuarea impactului producerii energiei electrice ẟi termice în centrale se poate realiza fie prin cre ẟterea
randamentului instala iilor, fie prin utilizarea unor combustibili mai “cura i”. Trecerea la func ionarea cu un combustibil
mai pu in poluant (inclusiv prin aditivarea combustibililor lichizi fosili cu uleiuri vegetale) conduce la reducerea emisiilo r
poluante. Utilizarea combustibililor cu con inut scăzut de sulf este o op iune de luat în considerare în cazul în care
calculele tehnico -economice arată ca această solu ie este avantajoasă. Prin folosirea unor aditivi la arderea
combustibilului se poate realiza: intensificarea arderii; reducerea emisiilor unor poluan i; reducerea coroziunilor ẟi/sau
depunerilor pe traseul gazelor de ardere.
Cele mai bune tehnici disponibile pentru reducerea emisiilor de SO 2 sunt o combina ie a m surilor primare
generale ẟi ad ugarea de absorban i pentru un nivel ini ial de emisie de pân la 1200 mg SO 2/ m3 ẟi scruber umed sau uscat
pentru niveluri ini iale de emisie mai mari de 1200 mg/ m3

Nivelul de emisie BAT (Best Available Techniques) asociat cu aceste tehnici este 200 -400 mg SO 2/ m3. În ultimii ani
s-a practicat ca măsură primară de reducere a emisii lor de SO 2 înlocuirea combustibililor care con in sulf (cărbune, i ei)
cu gazele naturale. Cum con inutul de sulf din gazul natural este practic neglijabil, emisia de SO 2 a fost redusă
considerabil pe această cale.

În ultimele două decenii au fost dezvolt ate mai multe procedee de desulfurare, dintre care cele mai importante
sunt:
• procedeul umed , în care se introduce ca agent activ o solu ie de hidroxid de calciu ẟi carbonat de sodiu, ob
inând gipsul care se poate valorifica în construc ii.

• procedeul semiuscat , în care se introduce ca agent activ o solu ie concentrată de amoniac sau hidroxid de
calciu, în filtru având loc evaporarea completă a apei. Produsele sulfatice sunt recuperate în stare uscată, permi ând
reintroducerea lor în circuitul economic.

• procedeul catalitic , cu producere de sulf, aplicat la o temperatură ridicată a gazelor de
ardere.

Cea mai largă implementare industrială o are procedeul umed. Prin spălarea sau umidificarea aerului, se ob ine
o răcire a gazelor pâna la 50÷60 °C la pro cedeul umed ẟi la 70÷100 °C la cel semiuscat. În aceste condi ii, ridicarea
penei de fum se limitează ẟi dispersia este dezavantajată. Coborârea temperaturii sub temperatura punctului de roua
acidă atrage coroziuni inacceptabile, sub aspectul fiabilită ii traseului de gaze, motiv pentru care este necesară
reîncălzirea gazelor, fie cu abur, fie regenerativ, fie cu amestec de gaze fierbin i, fie prin căldura ob inută prin arderea
de combustibil suplimentar.

Instala iile de desulfurare uscată ẟi semiuscat ă sunt utilizate mai rar, în special pentru

centralele mici, datorită pericolului intoxicării cu amoniac. Principala caracteristică a desulfurării umede este reducerea
simultană a SO 2 ẟi producerea de gips ẟi controlul alimentării cu calcar, esen ia l pentru a învinge fluctua iile sulfului
con inut în combustibil.

Prezen a bioxidului de sulf în gazele reziduale este strâns legată de natura proceselor tehnologice care
prelucrează diverse materii prime cu con inut de sulf ẟi în cadrul cărora există cel
pu in o etapă de transformare prin procese de oxidare (sau în general de ardere). Din acest punct de vedere, cele mai
importante surse antropogene de gaze reziduale cu con inut de SO 2 sunt:

– Industria energetică, prin arderea combustibililor naturali sa u sintetici (în special a cărbunilor ẟi a păcurii sau a altor
combustibili petrolieri grei, care au un con inut relativ mare de sulf );
– Industria de metalurgie neferoasă, prin prelucrarea oxidativă a sulfurilor metalice de Zn, Pb, Cu etc.;
– Industria ch imică de prelucrare sau ob inere a compu ẟilor cu sulf, în special fabricarea acidului sulfuric.

Prin efectul poluant ẟi cantită ile emise anual în atmosferă, bioxidul de sulf este principalul poluant gazos,
motiv pentru care, de -a lungul timpului ẟi cu at ât mai mult la ora actuală, a existat ẟi
există o preocupare intensă privind elaborarea ẟi aplicarea unor procedee eficiente de desulfurare a gazelor reziduale.

Principalele probleme pe care le ridică desulfurarea gazelor reziduale cu con inut de SO 2 sunt:

– debitele foarte mari de gaze reziduale (în cazul centralelor electrice având valori de
ordinul 106Nm3/h);
– concentra ia scăzută a SO 2 în gazele reziduale (uzual 0,1 -0,2%);
– prezen a altor compu ẟi cu caracter acid (CO 2, NOx, SO 3 etc) ẟi a suspensiilor solide în gaze;
– temperatura ridicată a gazelor, în multe cazuri fiind necesară răcirea acestora ẟi apoi reîncălzirea lor după
desulfurare, în vederea unei mai bune dispersii atmosferice;
– ob inerea prin desulfurare a unor produ ẟi cu con inu t de sulf greu valorificabili sau nevalorificabili ẟi ca urmare are
loc un transfer poluant către apă sau sol, iar cheltuielile pentru desulfurare sunt mari ẟi greu de recuperat.

Aceste aspecte particulare fac ca majoritatea procedeelor de desulfurare a g azelor reziduale cu con inut de SO 2
să vizeze mai mult limitarea poluării atmosferei ẟi mai pu in recuperarea ẟi valorificarea sulfului.

Cheltuielile mari de desulfurare au facut ca aplicarea cu rezultate notabile a procedeelor de desulfurare să fie
foart e mult limitată, introducerea tehnologiilor de desulfurare fiind impusă de legisla ia de mediu.
În cadrul procedeelor umede, gazele reziduale cu con inut de SO 2 sunt contactate cu agen i desulfuran i afla i
în stare de solu ii sau suspensii, iar absorb ia este înso ită de reac ii chimice reversibile sau ireversibile. Reactivitatea
mare a bioxidului de sulf ẟi mai ales caracterul acid al acestuia determină, de reg ulă, caracterul bazic al agen ilor de
desulfurare, iar reac iile chimice sunt în general reac ii de neutralizare.

Procedeele bazate pe absorb ia So 2 în suspensii apoase ai compu ẟilor cu calciu sunt unele dintre cele mai
utilizate procedee aplicate la ora actuală. Primele instala ii de tip scrubere s -au folosit în Anglia între anii 1920 -1930 ẟi
aveau o eficien ă de re inere a SO 2 de aproximativ 90%. În Europa ẟi Japonia acest tip de procedee au fost folosite după
1960, iar în SUA după 1970. Ca absorbant se pot utiliza o suspensie formată din CaO ẟi apă (lapte de var, procedeul
LIME), o suspensie formată din CaCO 3 ẟi apă (procedeul LIMESTONE) sau o suspe nsie formată din CaO, CaCO 3 ẟi
apă (procedeul LIME -LIMESTONE), cu con inut de agent activ de 10 -20%. Produsul final este gipsul (CaSO 4 2H2O),
folosit ca material de construc ie dacă îndepline ẟte condi iile de calitate. Procesul de absorb ie are loc într -un mediu de
absorb ie cu pH slab bazic, datorat în special formării de Ca(OH) 2. Într -o primă etapă de lucru se prepară suspensia CaO –
H2O, când au loc procese fizice ẟi chimice, suspensia astfel ob inută re ine bioxidul de sulf din gaz.

În urma procesului de absorb ie se formează produse greu solubile care sa elimină ẟi care pot fi valorificate ca
material de construc ie. Produsul solid este impurificat cu CaCO 3 (în gaze poate exista o cantitate apreciabilă de CO 2),
precum ẟi particule solide de tip cenu ẟă (în cazul gazelor de ardere).
Suspensia (CaCO 3 ẟi/sau CaO – apă) este trimisă cu pompe la partea superioară a coloanei de absorb ie
(pulverizare cu sistem de duze) ẟi circulă în contracurent cu gazele reziduale răcite ẟi desprăfuite. După absorb ie, gazele

se reîncălzesc pentru o mai bună dispersie în atmosferă într -un schimbător de căldură ẟi sunt evacuate la co ẟ. Absorbantul
saturat cu SO 2 (o parte) este trimis la un sistem de separare de tip hidrociclon pentru separarea ẟi recuperarea gipsului.
Restul de a bsorbant (o suspensie fină) este recirculat la absorb ie.
Gazele de aredere de la electrofiltru sau de la ie ẟirea din preîncălzitorul de aer regenerativ sunt introduse în
scruber prin intermediul a două ventilatoare, câte unul pentru fiecare linie. Înainte de primul scruber este instalat un
schimbător de căldură gaz/gaz, care răce ẟte gazul cu con inut de SO 2, înainte de intrarea în scruber ẟi încălze ẟte gazul
curat până la aproximativ 100șC. Gazul din linia a doua este introdus direct în cel de -al doilea sc ruber ẟi apoi, fără a fi
reîncălzit, se amestecă cu gazul curat (reîncălzit la 100șC), de la primul scruber. Astfel, rezultă o temperatură a gazelor
la co ẟ de circa 80șC. Gipsul produs are umiditatea de 70%, iar după tratarea prin vacuum -filtre ajunge la u miditatea de
15%. Preaplinul concentratorululi ẟi produsul filtrării sunt circulate complet în proces.

Procedeul prezintă unele avantaje legate în special de utilizarea unor reactan i ieftini, operare în condi ii de
siguran ă, chiar la varia ii mari de de bite de gaz sau de concentra ie a SO 2, un randament de desulfurare destul de ridicat
(aproximativ de 90%) ẟi de posibilitatea valorificării gipsului ca material de construc ie.
Dezavantajele procedeului sunt date de volumul mare al instala iei, de volumul mare de suspensie care trebuie
vehiculată, precum ẟi de necesitatea reîncălzirii gazelor înainte de evacuare în atmosferă.

Reducerea hidrogenului sulfurat se mai poate face prin utilizarea cărbunelui activ. Adsorb ia hidrogenului
sulfurat pe cărbune activ este relativ slabă, numai de 0.1÷0.2 % din masa sa. Prin impregnarea cărbunelui cu un
catalizator pe bază de iodură de potasiu, se permite ridicarea cu 50 % a ratei de re inere, prin favorizarea oxidării
hidrogenului sulfurat în sulf.
Reac ia globală de r educere este: H 2S+1/2O 2 H2O+S
Cărbunele activ, care are o rată de reten ie a sulfului de maxim 50 %, nu se poate regenera ẟi, prin urmare, trebuie
înlocuit după saturare. Eficacitatea de re inere a cărbunelui activ se reduce atunci când în gazele tratate sunt ẟi COV
(compu ẟi organici volatili).

Prevenirea si combaterea poluarii cu oxizi de azot
Descriere generala
Oxizii de azot (NO X) din aerul ambiant constau mai ales din oxid azotic (NO) si dioxid de azot (NO 2). aceste doua
forme gazoase de oxizi de azot sunt poluanti semnificativi a straturilor inferioare ale atmosferei. Oxidul azotos (N 2O) este de
asemena un gaz cu efect de sera. La punctul de descarcare din surse antropogene oxidul azotic este forma predominanta a
oxizilor de azot .
Oxidul de azot este un gaz incolor si lipsit de gust . El este convertit rapid la dioxid de azot, o forma mult mai
daunatoare a oxizilor de azot, prin reactia chimica cu azotul provenit din atmosfera. Dioxidul de azot este un gaz galben –
portocaliuspre rosu -brun i nchis cu miros intepator iritant si este un oxidant puternic. O parte din dioxidul de azot din atmosfera
este convertit la acidul azotic (HNO 3) si saruri de amoniu. Aerosolul de azotat (aerosol acid) este indepartat din atmosfera prin
procese de depunere umeda sau uscata.
Surse principale
Numai aproximativ 10% din totalul emisiilor de NO X provine din surse antropogene. Restul este produs ca urmare a
proceselor biologice aerobe din sol si din apa, prin fulgere si activitati vulcanice si prin distrugerea fot ochimica a compusilor
cu azot din atmosfera superioara. Cam 50% din sursele antropogene provin de la arderea combustibilior fosili in centrale

termice si electrice si ceva mai putin de la autovehicule. alte surse constau din cazane industriale, incineratoa re, fabrici de acid
azotic si de compusi de azot, procese de sudura electrica, folosirea explozivilor in minerit si silozurile fermelor agricole.
Se estimeaza ca pe plan mondial, emisiile anuale antropogene de NO X sunt de aproximativ 50 milioane tone. Stat ele
Unite genereaza aproximativ 20 milioane tone de oxizide azot pe an, din care cca 40% este emis de surse mobile. Din cele 11 –
12 miloane de tone de oxizi de azot care provin din surse stationare, cca 30% sunt rezultatul arderii combustibilior in cupto are
mari, iar 70% provin de la cuptoarele electrice.
Prezenta in aer si caile de expunere
Concentratiile medii anuale de dioxid de azot pe plan global se situeaza in domeniul 20 -90 micrograme pe metru cub
(μg/m3). Valorile maxime ale dioxidului de azot se pot apropia de 850 μg/m3 in 1/2 ora si respectiv 400 μg/m3 in 24 de ore.
Mediile orare din vecinatatea drumurilor foarte circulate depasesc 1000 μg/m3.
Nivelele de dioxid de azot dinaer , in zonele urbane , variaza in functie de momentul zilei, anotimpul si conditiile
meteorologice. In mod obisnuit concentratiile urbane sunt maxime in orele de circulatie intensa de dimineata si dupa amiaza.
Nivelele sunt de aemenea mai mari iarna in regiunile reci ale lumii decat in anotimpurile mai calde, datorita folosirii sporite a
combustibililor pentru incalzire. In sfarsit, intrucat conversia dioxidului de azot din acidul azotic depinde de intensitatea
radiatiei solare, concentratiile sunt adesea mai mari in zilele insorite.
Concentratia de oxizi de azot scade pe masura indepartarii de sursa de poluare. Concentratiile din zonele rurale, fara
surse majore sunt de obicei apropiate de concentratiile de fond. Totusi, oxizii de azot se pot deplasa pe distante mari in at mosfera
superioara., contribuind la nivele ridicate de ozo n si la depuneri acide, la distante mari fata de surselele de poluare.
Concentratiile de dioxid de azot din locuinte pot depasi considerabil nivelele din exterior si de aceea pot fi mai
importante pentru sanatatea umana. Sursele mari de dioxid de azot din incaperi cuprind fumul de tigara, aparatele casnice
incalzite cu gaze si sistemul de incalzire. Concentratiile de dioxid de azot in timpul gatitului pot atinge 500 -1900 μg/m3 si
1000 -2000 μg/m3 acolo unde este in functiune si un boilr de apa incalzit pe g az. Fumul de la o tigara poate contine 150000 –
220000 μg/m3 acid azotic si ceva mai putin dioxid de azot.
Impactul asupra sanatatii si mediului
Sanatatea. Sunt rare cazurile cand studiile epidemiologice au detectat efecte asupra copiilor si adultilor ca urmare a
expunerii la dioxidul de azot din aerul exterior. Un studiu efectuat la Los Angeles a a constatat o asociere intre expunerea la
dioxidul de azot si inflamatii ale mucoasei respiratorii. Studiile au aratat ca folosirea aparatelor casnice cu gaze p entru gatit
poate avea un efect foarte mic asupra sistemului respirator uman, indeosebi in cazul copiilor mici si ca efectul (daca exista )
dispare pe masura cresterii copiiilor (OMS, 1987).
Datele obtinute prin experimentari toxicologice pe animale indica rareori efecte acute in urma expunerii la
concentratii de dioxid de azot mai mici de cat 1880 μg/m3. Asmaticii par a fi cei mai sensibili la expunerea la dioxid de azot.
Studiile efectuate pe animale au aratat ca expunerea timp de mai multe saptamani sau l uni la concentratii de dioxid
de azot sub 1800 μg/m3provoaca asupra plamanilor atat efecte reversibile cat si ireversibile precum si schimbari biochimice.
Animalele expuse la nivele de dioxid de azot de pana la timp de 6 luni, pot prezenta distrugerea cil ilor, degradarea tesutului
alveolar, obturarea bronhiolelor respiratorii si sussceptibilitatea crescuta la infectii bacteriene ale plamanilor. Sobolanii si
iepurii expusi la nivele mai ridicate prezinta o vatamare mai mare a tesuturilor asemanatoare cu em fizemul .(OMS, 1987)
Datele disponibile sugereaza ca efectele fiziologice ale dioxidului de azot asupra oamenilor si animalelor se datoreaza
mai ales concentratiilor de varf decat duratei dozei totale.
Materiale. Reactia dioxidului de azot cu colorantii tex tili poate provoca decolorarea sau ingalbenirea tesaturilor.
Expunerea la dioxid de azot de asemenea poate sa conduca la slabirea rezistentei tesaturilor sau sa reduca afinitatea acestor a
pentru anumiti coloranti. Industria a facut eforturi deosebite pentr u crearea de textile si coloranti rezistenti la expunerea la
dioxid de azot.
Efecte asupra ecosistemelor. Oxizii de azot sunt precursori atat ai precipitatiilor acide cat si ai ozonului, fiecare
dintere acestea fiind reclamate ca dauneaza plantelor. In tim p ce acidul azotic contribuie doar cu o mica parte la concentratia
ionilor de hidrogen (H+) din depunerile acide, contributia emisiilor de oxid de azot la depunerile acide poate fi mai
semniificativa. Oxidul de azot este cel care absoarbe radiatia solara i nitiind procesele fotochimice care produc acid azotic.
Aproximativ 90 -95% din NO X emis de centralele termice este oxid azotic; acesta se transforma lent in dioxid de azot in prezenta
ozonului.

Este complicata estimarea intinderii si gravitatii daunelor produse de depunerile acide, dat fiind faptul ca impactul
acestora variaza in functie de tipul de sol, speciile de plante, conditiile atmosferice, speciile de insecte si alti factori inca
necunoscuti. Azotatii din precipitatii pot ajuta de fapt cresterea p adurilor in zonele cu sol deficitatar in azot. In orice caz,
efectele fertilizante ale azotatilor pot fi contrabalansate prin levigarea potasiului, magneziului, calciului si a altor nutr ienti din
solurile de padure. Exista putine dovezi ca azotatii ar pute a dauna culturilor agricole. Cantitatea de azotati din apele de ploaie
este aproape intotdeauna sub nivelele aplicate ca ingrasamine.
Cea mai importanta vatamare provocata de depunerile acide este aceea suferita de ecosistemele de apa dulce ale
lacurilor s i raurilor. Depunerile acide pot micsora pH -ul apei cu urmari potentiale serioase pentru viata pestilor, a animalelor si
a plantelor acvatice. Sunt expuse la risc sporit lacurile din zonele cu soluri care contin cantitati mici de carbonati de cal ciu si
magneziu, care pot contribui la neutralizarea ploii acide. Sunt putine specii de pesti care pot supravietui la modificari bruste
ale pH -ului si la efectele substantelor solubile care rezulta din depunerile atmosferice si scurgerile de ape impurificate, astfel
incat lacurile afectate pot fi complet depopulate de speciile de pesti. Acidificarea poate de asemenea sa reduca varietatea s i
abundenta altor specii de animale si de plante. Mortalitatea pestilor observata in bazinele hidrografice sensibile, in cursul topirii
invelisului de zapada de primavara, a fost pusa in legatura cu excesul de aciditate. Depunerea atmosferica de oxizi de azot e ste
de asemenea o substantiala sursa de nutrienti, care afecteaza estuarele prin conditii anoxice (lipsa de oxigen) provocate de
inflorirea algelor (US EPA 1992).
Emisiile de oxizi de azot actionaza ca precursori de ozon (O 3) la nivelul solului, ceea ce, in mod potential, este o
problema mai serioasa. Specialistii in cultura plantelor pun pe seama ozonului troposferi c 90% din vatamarea vegetatiei din
America de Nord. Ozonul se poate deplasa pe distante mari, pornind de la sursa si poate contribui la nivele ridicate de ozon
chiar si in zonele rurale. Intrucat conditiile meteorologice si climatice care favorizeaza produ cerea de ozon – radiatie solara
intensa – sunt valabile si pentru agricultura, ozonul are capacitatea de a provoca mari daune economice prin reducerea recoltelor.
Dioxidul de azot afecteaza vizibilitatea prin absorbtia luminii albastre, (lungime de unda mai mica). Intrucat ochiul
percepe numai lungimile de unda mai mari, culoarea luminii apare galbuie sau brun roscata. Oxizii de azot se pot combina de
asemenea cu oxidanti fotochimici formand smogul fotochimic.
Prevenirea si combaterea poluarii cu oxizi de azot
Protejarea sanatatii umane reprezinta o prioritate in conceperea unei strategii pentru combaterea oxizilor de azot.
Impactul asupra sanatatii umane pare legat de expunerile de varf la oxizi de azot (NO X): pe langa posibilitatile de vatamare a
sanatatii umane, oxizii de azot sunt precursori ai formarii ozonului (O 3) care poate dauna sanatatii umane si vegetatiei . In
sfarsit, oxizii de azot contribuie la depunerile acide ,care afecteaza vegetatia ti ecosistemele acvatice.
Masuri pentru limita rea concentratiilor la nivelul solului
Masura in care emisiile de NO X vatama sanatatea umana, depinde de concentratiile la nivelul solului si de numarul
de persoane expuse. Amplasarea surselor poate afecta acesti parametri. In zonele cu caracteristici mete orologice, climatologice
si topografice care favorizeaza dispersia gazelor emise, concentratia la nivelul solului este mai putin probabila. Cu toate a cestea,
unele conditii meteorologice (cum ar fi inversia) pot conduce la nivele ambiante semnificativ mai ridicate. Sursele indepartate
de centrele populate vor expune mai putine persoane poluarii. Amplasarea instalatiilor este un factor critic in orice strateg ie de
control a poluarii aerului. Totusi, datorita dispersiei oxizilor de azot, care pot contribui l a formarea ozonului si a depunerilor
acide in zone indepartate, punerea accentului numai pe amplasarea surselor de poluare nu este o strategie recomandata.
Obiectivul pe termen lung trebuie sa fie reducerea totala a emisiilor.
Masuri pentru limitarea emisi ilor
Controlul efectiv al emisiilor de NO X va necesita combaterea acestora atat la sursele stationare cat si la sursele mobile.
Fiecare din aceste obiective necesita strategii diferite. Cea mai importanta sursa de NO X este considerata a fi arderea
combustibililor fosili. Cantitati importante de NO Xrezulta de asemenea in urma Utilizarii motoarelor cu ardere interna. Alte
surse constau din cazane industriale, Incineratoare, fabrici de acid azotic, procese de sudura electrica, folosirea explozivi lor in
minerit .
Limitarea emisiilor la sursele stationare
Oxizii de azot sunt produsi in procesul de combustie prin doua mecanisme diferite: prin arderea azotului din
combustibil, mai ales carbune si combustibil lichid greu (NO X din combustibil) si prin oxidar ea la temperatura ridicata a
azotului molecular din aerul folosit pentru combustie (NO Xtermic).
Formarea NO X din combustibil depinde de conditiile de combustie, cum ar fi concentratia de oxigen si profilele de
amestecare precum si din de continutul de azot din combustibil. Formarea NO X termic depinde de temperatura de combustie.

Peste 153 0C, formarea de NO X creste exponential, o data cu temperatura. Contributia relativa a NO X din combustibil in raport
cu NO X termic la emisiile de la o an umita instalatie, depinde de conditiile de combustie, de tipul de arzator, Si de tipul de
combustibil. Masurile de combatere a NO X de la sursele stationare se pot referi la NO X din combustibil, la NO X termic sau la
amandoua. Una din caile de combatere a em isiilor de NO X este folosirea de combustibili cu continut mic de azot. O alta cale
consta in modificarea conditiilor de combustie pentru a genera mai putin NO X Tehnicile de tratare a gazelor de ardere cum ar
fi reducerea catalitica (RCS) pot indeparta NO X.
Metode de reducere a compusilor organici volatile
Compușii organici volatili sunt larg utilizați în industrie, având în vedere capacitatea
lor de evaporare după utilizare. Această utilizare a compușilor organici volatili nu este fără
riscuri pentru mediul înconjurător și în consecință, trebuie luate măs uri de precauție pentru
tratarea aerului care le conține.
Compușii organici volatili (COV) sunt definiți ca substanțe organice, excluzând
metanul, conținând carbon și hidrogen, care este substituit parțial sau total de alți atomi și
care se găsesc în s tare gazoasă sau de vapor, în condițiile funcționale din instalații.
Proiectul de directivă europeană completează diferitele definiții care se referă la COV,
adăugând că aceștia se comportă asemeni compușilor organici, având o tensiune a vaporilor
mai mare sau egală cu 10 Pa la 273,15 K.
Un solvent organic este definit ca și cum ar fi tot COV, utilizat singur sau în amestec,
fără alterarea naturii sale, ca agent de curățare, dizolvant, mediu de dispersie, ajustor de
vâscozitate, plastifiant sau conserv ant.

Distrugerea prin oxidare recuperativă catalitică , prezentată în figura urmatoare,
implică prezența unui catalizator, pus într -un strat subțire pe un suport compus din bile de
aluminiu poros sau pe un suport metalo -ceramic și permite obținerea unor reacții de oxidare la
joasă temperatură (200÷500 ˚C).
Se disting două mari tipuri de catalizatori:
• catalizatori bazați pe metale prețioase (platină, rhodium, paladiu);
• catalizatori bazați pe metale oxidante (Cr, Fe, Mo, W, Mn, Co, Cu, Ni).
Durata de viață a catalizatorilor este limitată în timp (aprox. 4 ani), catalizatorul fiind
sensibil la anumite otrăvuri (precum metale grele, fosfor, SO2 și altele).
În absenț a substanțelor care atacă catalizatorii, aceste tehnici rămân interesante pentru
concentrațiile intermediare din aplicații industriale recuperative și regenerative pentru debitele
cuprinse între 1000÷20.000 m3 N/h.
Concentrația poluanților necesari pentru menținerea sistemului în autotermie este mai
mare de 3 g/m 3N.
Tehnica este sensibilă la mărirea concentrației și temperaturii, în caz că acestea
depășesc datele de dimensionare prevăzute.
Aplicată în bune condiții, oxidareaa catalitică recuperativă p ermite obținerea de foarte
bune rezultate, reușind înlăturarea COV < 20 mg/m3N.

Metode de reducere a metalelor grele
Metalele grele sunt prezente în mod obisnuit în compozitia combustibililor fosili.
Acestea sunt componente ale unor oxizi si cloruri în combinatie cu particule. Doar mercurul si
seleniul se gasesc si în faza de vapori. Metalele grele rezultate din arderea combustibililor
sunt eliminate în mediu înconjurator prin gazele de ardere, apele uzate, zgura si cenusa
depozitate. Principalele tip uri de metale eliminate de centralele termoenergetice sunt: arsenul,
cadmiul, mercurul, molibdenul, plumbul, aluminiul, cobaltul, nichelul, manganul, cromul,
cuprul, nichelul, zincul, fierul, magneziul si vanadiul. Concentrarea particulelor fractionate, în
cazul arderii carbunelui, se poate observa în figura urmatoare.

In tabelul urmator sunt prezentate câteva date pentru emisiile de metale grele de la
instalatiile de ardere la nivelul Uniunii Europene exprimate în tone pe an. Dupa cum se poate
observa cele mai mari emisii de poluanti au fost cele de zinc, iar cele mai scazute au fost cele
de cadmiu, iar la nivelul sectorului energetic cele mari au fost emisiile de nichel iar cele mai
reduse cele de cadmiu.

Reducerea emisiilor cu sisteme destinate retinerii de metale
Aceste sisteme de retinere a emisiilor au fost propuse pentru scaderea emisiilor unor
anumite metale din gazele de ardere ca: mercur, arsen, cadmiu si plumb, mai ales în cazul în
care sunt incinerate deseuri. Aceste tehnologii nu au fos t înca aplicate pentru grupuri mari.
Dintre cele mai bune tehnologii sunt:
filtre cu carbon activ;
filtre cu absorbanti;
filtre cu seleniu.
Filtrele cu carbon activ sunt destinate reducerii emisiilor de cadmiu, mercur si plumb
din gazele de ardere. Daca se utilizeaza un sistem catalizor si în acelasi timp gazele sunt
acidifiate credte cantitatea de metale retinute. Testele se afla doar în stadiu de pilot pentru
filtrarea gazelor de la incinerarea deseurilor municipale, însa se pare ca mercurul poate fi
redus în procent de peste 90%.
Mercurul aflat în stare de vapori în gazele de ardere poate fi retinut si cu ajutorul
absorbantilor impregnati cu sulfuri în sistem de pat fluidizat. Principalele tipuri de absorbanti
utilizati sunt: silice, bauxita, kaolinit, calcar. Daca sistemul este utilizat în cascada, întâi cel cu
filtre cu absorbanti impregnati si apoi sistemul cu carbune activ concentratiile de mercur tind
spre 0%.
Datorita stabilitatii legaturii dintre seleniu si mercur în HgSe se folosesc si filtre
impregnate cu seleniu însa se pare ca acest procedeu este destul de costisitor.
Sistemele de retinere pentru metale se afla în faze experimentale si de pilot, ele nu au
ajuns înca la faza comerciala si sunt destinate cu precadere instalatiilor de incinerare a
deseurilor.

4) DETERMINAREA GRADULUI OPTIM DE REDUCERE A
POLUĂRII
Experiența umană de până în prezent a demonstrat că “poluarea zero” nu poate exista,
ba mai mult chiar este necesar un nivel minim de poluare.
Reducerea totală a poluării nu este posibilă nici tehnologic și nici economic, deoarece
presupune cheltuieli antipoluante insuportabile de orice economie dezvoltată. Se demonstrează
că între valorile extreme: poluare minimă -cheltuieli maxime și poluare max imă-cheltuieli
minime (profit imediat maxim) există o poluare optim ă evaluată prin gradul de (de)poluare
optim . Pentru a ajunge la acest grad de (de)poluare optim trebuie gasită o metodă de armonizare
a intereselor producătorilor care urmăresc profituri ma xime și imediate, cu interesele întregii
societăți care dorește să trăiască într -un mediu nepoluat.
Determinarea gradului optim de reducere a poluării este o problemă extrem de
complicată și foarte greu de realizat, dar proiectarea oricărui proces ecotehn ologic trebuie
să se facă ținând cont de acest grad optim de (de)poluare. Pentru a rezolva această problemă
trebuie analizate cel puțin următoarele trei posibilități:
1. determinarea unui optimum economic , se face ținându -se cont de cheltuielile
pentru prevenirea poluării (pentru dezvoltare unor noi tehnologii.) și beneficiile rezultate în
urma depoluării sau folosirii unor tehnologii minime poluante. Experiența a constatat de
exemplu, că evoluția costului total pentru activitatea antipoluantă C a , în funcție de gradul
poluării este descrisă de o curbă de formă exponențială (fig.1.) iar costul beneficiului total
pentru realizarea diferitelor niveluri de poluare C b, este descris de o curbă logaritmică sau
semilogaritmică.
Realizarea unui grad înal t de reducere a poluării solicită cheltuieli foarte mari, care nu
se mai pot justifica nici chiar fizic, deoarece la o anumită concentrație, poluanții devin
nevătămători, iar beneficiile depoluării scad brusc în comparație cu cheltuielile necesare.

Pentru determinarea gradului optim de reducere a poluării se construiește un grafic în
care pe abscisă se trece gradul de reducere a poluării iar pe ordonată cheltuielile totale cu
depoluarea și beneficiul total al depoluării. Se constată că în punctul r 0 se obțin avantajele
maxime , deoarece diferența dintre beneficiul total realizat și cheltuielile cu depoluarea
este maximă , adică derivatele celor două funcții sunt egale, deci:

tg𝛼 = tg𝛽 (1.)

Cheltuielile cu depoluarea (C ) si
beneficiile depoluarii (C ) [lei]
50 100 [%] 75 M r 25Ca
Cb
Cd
Gradul de reducerea
a poluarii
0a
b

Fig. 1. Determinarea gradului optim de reducere a poluării r 0 în funcție de cheltuielile
cu depoluarea și beneficiile depoluării
Ca– cheltuieli cu depoluarea și cu tehnologiile noi; C b- beneficiile depoluării în funcție de
gradul de reducere a poluării; C d -distanța dintre cel e două curbe; r 0 – gradul optim de
reducere a poluării.

Limita maximă până la care se pot efectua cheltuieli pentru prevenirea și înlăturarea
poluării este punctul M, unde costul total este egal cu beneficiul total. Dincolo de punctul M,
orice cheltuial ă suplimentară aduce avantaje mai mici și încep să se producă pierderi.
O astfel de analiză este ușor de făcut dacă se cunosc relațiile de legătură dintre cele trei
variabile menționate (gradul de reducere a poluării, cheltuielile cu depoluarea și beneficiul total
al depoluării) iar gradul optim de reducere a poluării se obține atunci când creșterea costului
pentru reducerea gradului de poluare este egală cu creșterea beneficiului din această reducere.
Această analiză nu este completă deoarece nu i a în considerare pierderile cauzate de
poluar e, de aceea se determină și:
2. determinarea pierderilor cauzate de poluare. În cele mai multe cazuri, pagubele
produse de poluare sunt mai greu de cuantificat decât cheltuielile legate de introducerea de noi
tehnologii de producție, de prevenire a poluării sau de reducere a poluării. Oricum, la nivelul
unei etape a procesului tehnologic, la nivelul unei instalații industriale, la nivelul întregului
proces tehnologic sau chiar la nivelul întregii economii se poa te face o astfel de analiză se poate

face luând în considerare variația cheltuielilor cu prevenirea poluării sau cu reducerea poluării
Ca și pierderile datorate poluării C p, în raport cu gradul de reducere a poluării și construindu -se
graficul din figura 2 .

Cheltuielile cu depoluarea (C ) si
pierderile datorate depoluarii (C ) [lei]
50 100 [%] 75 r 25Ca
Cp
Gradul de reducerea
a poluarii
0a
b
I
C
Fig. 2. Determinarea gradului optim de reducere a poluării r 0, luând în considerare
pierderile datorate poluării:
Ca – cheltuielile cu depoluarea și tehnologiile noi; C p – pierderile datorate poluării;
Cs – suma celor două curbe; r 0 – gradul optim de reducere a poluării.

Se poate demonstra matematic dar și experimental că gradul optim de reducere a poluării
r0 se găsește la intersecția celor două curbe, adică în punc tul İ. Deoarece din această analiză la
cheltuielile cu depoluarea pierderile sunt mici datorate poluării dar descreșterea acestora este
foarte mică și nu se justifică suplimentarea cheltuielilor cu depoluarea trebuie făcută o altă
analiză mai concludentă .

3. determinarea utilității sociale a produsului . Teoria optimizării alocării resurselor
Această teorie spune că producția unui produs cu o anumită utilitate poate continua până în acel
moment în care utilitatea sa este egală cu costul producerii sale. Pentru determinarea gradului
optim de reducere a poluării ținând cont de această teorie trebuie luate în considerare
următoarele:

– gradul inițial de poluare a mediului;
– utilitatea socială suplimentară, reprezentată de sumele de bani în plus pe c are
consumatorii ar fi dispuși sa le plătească pentru reducerea gradului de poluare, sume care
descresc odată cu reducerea gradului de poluare;
– costuri suplimentare pe care societatea trebuie să le plătească pentru a avea un mediu
tot mai curat, costuri care cresc odată cu creșterea gradului de purificare a mediului.

Cheltuielile cu depoluarea (C ) si
avantajele depoluarii (C ) [lei]
50 100 [%] 75 r '' 25Ca
Cu
Gradul de reducerea
a poluarii
0a
u
I
0I II
Fig. 3. Determinarea gradului optim de reducere a poluării ținând cont de costurile și
utilitățile sociale:
Ca – cheltuielile suplimentare cu depoluarea și tehnologiile noi; C u – avantajele reducerii
poluării; r 0ʺ – gradul optim de reducere a poluării.

Se constată că pe măsură ce curba care reprezintă gradul de reducere a poluării crește,
curba cu costurile cu d epoluarea sunt tot mai mari, iar pe măsură ce acestea cresc, utilitatea
depoluării scade și la un moment dat chiar dispare. (fig..3.).
Limita până la care, din punct de vedere economic, se recomandă purificarea mediului
este r 0ʺ (la intersecția celor două curbe) deoarece la grade mai mari de reducere a poluării,
avantajele depoluării sunt mult mai mici decât cheltuielile suplimentare. Prin urmare, zona Ι
reprezintă mărimea avantajelor pentru activitățile de depoluare, iar zona ΙΙ reprezintă creșterea
pierderilor deoarece poluarea este deja redusă iar cheltuielile cu depoluarea cresc și mai mult.
Deci, în punctul İ se realizează gradul optim de reducere a poluăr ii r0ʺ.

Din cele prezentate mai sus rezultă o concluzie importantă: nu trebuie cerută purificarea
totală a mediului deoarece aceasta va deveni foarte costisitoare și cu avantaje economico –
sociale tot mai mici.
CONCLUIZIE: Trebuie găsit acel grad de reducere a pol uării pentru care cheltuielile cu
depoluarea mai pot asigura avantaje economice pe lângă avantajele depoluării.
În țările dezvoltate economic, investițiile alocate pentru protecția mediului dețin ponderi
însemnate, diferențiate pe ramuri industriale. Tehn ologiile noi, de prevenire sau reducere a
poluării dețin 1,2% din PIB, iar pierderile, ca urmare a faptului că nu se iau măsuri antipoluante
mai consistente, sunt de aproximativ 5% din PIB.
Se poate determina și un interval de timp t opt, pentru realizarea unui optimum economic
privind reducerea poluării, folosind o relație de forma:

𝑡𝑜𝑝𝑡 = 𝐶𝑎𝑚 (𝑡)− 𝐶𝑎𝑚 (𝑡0)
𝛼 ∙𝐶𝑝𝑝− 𝛽 ∙ 𝐶𝑟𝑝 [𝑎𝑛𝑖] => (4)
 (400 ∗365 )−( 500 ∗100 )
(1.2∗500 )−( 2.1∗220 ) = 768 zile = 2.10 ani = 2 ani

în care : C am este capacitatea de asimilare a mediului în urma efectuării cheltuielilor pentru
reducerea poluării existente; C rp – cheltuieli cu reducerea poluării existente la timpul t; C pp –
cheltuieli făcute pentru prevenirea poluării și menținerii ei în limit ele standard;  și  –
coeficienți ce exprimă creșterea capacității de asimilare respectiv de încadrare în limitele
standard, raportați la unitatea monetară cheltuită; t o și t – momentul de timp inițial și respectiv,
de perspectivă.

Pentru o proiectare corectă a unui proces tehnologic sau a unei activități cu impact asupra
mediului este necesară cunoașterea în fiecare etapă a acestuia a indicatorului de calitate a
mediului. Acest indicator de calitate a mediului I cm se poate calcula la nivelul fiecărui p oluant
i, cu relația.

i maxef i
cmCMA CC CMAI
ii
i [%] (5)

(8.52)
în care: I cmi este indicatorul de calitate a mediului datorat poluantului “i”; CMA i – concentrația
maximă admisibilă în poluant „i”; C efi – concentrația efectivă, la momentul calculării, în
poluantul „i”; C max – concentrația maximă în poluant „i” ce conduce la degradarea inevitabilă
a mediului.
Acest indicator are valorile cuprinse între 0 (când poluarea este maximă și inevitabilă) și
1 (când mediul este curat).

Indicatorul calității mediului se poate calcula și ca sumă a tuturor poluanților „p” din
mediul respectiv, cu relația:

(6)

(8.53)
în care: I cmt este indicatorul de calitate a mediului datorat tuturor poluanților „p” existenți în
mediu la momentul calculării. pt apa, aer, sol.
În concluzie se poate spune că la proiectarea oricărui ecoprodus, oricărui ecoproces de
prestare servicii sau oricărei activități rezultate în urma unui ecoproces tehnologic treb uie avute
în vedere următoarele elemente:
– planul calității;
– traseul tehnologic;
– diagrama flux a procesului tehnologic;
– etapele și momentele de impact asupra mediului;
– sursele de poluare;
– natura substanțelor poluante;
– modul de acțiune asupra mediului al sub stanțelor poluante (natura poluării);
– coefi cientul de poluare în fiecare etapă și coeficientul total de poluare pentru a stabili
măsurile necesare îndeplinirii obiectivelor stabilite și anume: modificările
procesului tehnologic în vederea transformării lui într-un proces ecotehnologic;
înlocuirea fazelor sau operațiilor cu poluare mare;
– indicatorul de calitate al mediului;
– măsurile de prevenire a poluării în fiecare etapă de desfășurare a procesului
tehnologic;
– măsurile de reducere a poluării în fiecare eta pă de desfășurare a procesului
tehnologic;
– posibilitățile înlocuirii unor substanțe poluante sau periculoase cu alte substanțe mai
puțin poluante sau periculoase;
– măsurile de recuperare, tratare și reciclare a reziduurilor secundare;
– măsurile de recondiționare și reciclare a deșeurilor;
– măsurile de reintegrare în mediu a deșeurilor;
– costurile cu reducerea poluării;
– gradul optim de reducere a poluării;
– costurile cu prevenirea poluării;
– bilanțul ecotehnologic;
– conexiunea standardelor și a instrument elor economice și juridice (fig. 4);
– costurile implementării unui sistem de management de mediu;
– posibilitățile transformării întreprinderii într -o unitate ecotehnologică.

i maxef i
1cmCMA CC CMAI
ii
t
p
i

Fig. 4. Conexiunea standardelor și a instrumentelor economice și juridice.

Numai printr -o astfel de abordare, societatea industrială -consumatoare exponențială de
resurse naturale și deci de poluare a mediului, trebuie să treacă masiv la o societate
informațională -creatoare exponențială de inteligență, pentru a trece apoi la societatea
cunoașterii și în final la so cietatea conștientizată.
Numai o persoană informată și conștientă de valoarea informației poate deveni prin
comportament un ajutor esențial în salvarea mediului și respectiv a Vieții pe Terra!

5) Evaluarea propriu -zisă a impactului de mediu
Evaluarea propriu -zisă a impactului trebuie să exprime nivelul acestuia prin mărimi
măsurabile, care urmează a fi transmise beneficiarilor analizei de impact.
Evaluarea propriu -zisă este rezultatul îndeplinirii următoarelor activități:
– normalizarea imp actului;
– măsurarea impactului;
– comunicarea impactului.
Deșeuri
producție
Standarde
de produs
Taxe și
impozite pe
produs
Standarde de produs
Standarde de proces
Permise de proces
Asigurarea răspunderii
pentru daune aduse
mediului
Amenzi
Standarde tehnologice
Standarde de performanță
Permise și licențe
Taxe și impozite de utilizare
Asigurare de risc
Standarde de
ambient
Materii prime
Procese de
producție
Distribuție
Standarde de produs
Taxe și impozite pe produs
Sisteme, garanții -colectare
MEDIU
Aer
Apă
Sol
Standarde, emisie și efluenți
Permise negociabile
Produse
Deșeuri de consum
Emisii de
deșeuri
Regimul deșeurilor
Colectare -tratare

Normalizarea impactelor se impune când, în urma nivelului prognozat pentru impactul de
mediu, apar situații de neconformare cu legislația de mediu (norme și standarde) sau in cazul
in care nu are nu are loc minimizarea impactelor negative/maximizarea celor pozitive, fiind
necesară proiectarea unor acțiuni corective pentru normalizarea efectelor.
Măsurile corective necesare trebuie să aibă in vedere obiective bine stabilite:
– modificarea caracteristicilor activității proiectate;
– limitarea agenților poluanți;
– evitarea exploatării necontrolate a resurselor natuniJe;
– sporirea capacității de exercitare a unui control eficient asupra executării și
valorificării proiectului.
Etapa de normalizare a impactelor cuprinde următoarele faze:
– sistematizarea informațiilor despre efectele proiectului asupra mediului;
– inventarierea acțiunilor directe prin care se pot realiza blocarea
efectelor negative și aplicarea celor pozitive;
– evaluarea acțiunilor mai sus inventariate în termeni economico -ecologici;
– proiectarea măsurilor propriu -zise de normalizare a impactelor;
– integrarea acestor măsuri în strategii de acțiuni, care să confere coerență
procesului decizional în domeniul mediulu i.
Măsurarea (cuantificarea evaluării) impactelor se realizează prin conversia unităților
eterogene, in care a fost exprimat impactul de mediu in unități omogene, în scopul creării și
selectării variantelor de acțiune.
Evaluarea propriu -zisă a impactului de mediu poate fi directă, atunci când
se bazează pe criteriile și indicatorii de calitate ai mediului și indirectă În cazul
utilizării criteriilor și indicatorilor sursei sau emisiei.
Comunicarea impactului de mediu reflectă calitatea sistemului de
gestionare a datelor și informațiilor. Ca parametru, comunicarea impactului de mediu este
structurată pe trei niveluri:
 comunicarea Între membrii echipei care realizează evaluarea impactului de mediu;
 comunicarea echipei cu diferite structuri organizatorice, decizionale;
 comunicarea cu beneficiarii analizei impactului de mediu.

6) Bilant de mediu nivel II
Bilanț de mediu nivel II – investigații asupra unui amplasament, efectuate în cadrul
unui bila nț de mediu, pentru a cuantifica dimensiunea poluării prin prelevări de probe și
analize fizice, chimice sau biologice ale factorilor de mediu.

Metodologia de elaborare a lucrării respectă prevederile Legea nr. 265/2006 privind
protecția mediului și O rdinul MAPPM nr.184/1997 privind procedura de realizare a
bilanțurilor de mediu.
Prelevarea probelor din diverse medii s -a efectuat prin metodele stabilite de reglementările
în vigoare, iar analiza acestora s -a efectuat cu respectarea standardelor și a normelor
metodologice în vigoare.
Rezultatele tuturor investigațiilor sunt prezentate în Raportul la Bilanțul de Mediu nivel II,
structurat în două părți distincte :
– prima parte cuprinde descrierea acestor investigații și rezultatele obținute ;
– a doua parte cuprinde concluziile și recomandările ce se impun.
Concluziile sunt formulate după o cuantificare a neconformării fiecărui factor de mediu.
În anexele bilanțului de mediu nivel II sunt prezentate buletinele de analiză.
Acestea cuprind rezultatel e măsurătorilor și descrierea metodelor de analiză, a standardelor
după care s -au efectuat prelevările de probe și aparatura folosită.

Prelevarea problelor de sol
Probele de sol au fost prelevate din locație potențial poluată (fabrica de const ructii
metalice), cu PCB -uri.
Programul de recoltare a probelor de sol, conform ISO 5667 -1:1993.
– Colectarea probei în vase speciale de laborator.
– Documentarea prelevării probei prin etichetarea vaselor.
– Transportul prob elor în geantă frigorifică.
Pentru prelevarea probelor de sol de la adâncimea prestabilită s -a folosit o sondă pedologică.
1. Descrierea investigațiilor și rezultatele analizelor
Natura și gradul de poluare a solului s -a stabilit pe baza rezultatelor analizelor efectuate pe
probe prelevate din zona fabricii de prelucrare a constructiilor metalice.
Am considerat că prelevarea probelor de sol de pe suprafața potențial poluată este suficientă
pentru cuantificarea naturii și intensității poluării solului ca urmare a activității anterioare și
prezente, desfășurate pe acest amplasament.

2.Descrierea secțiunilor de prelevare și tehnicile de lucru.
Secțiunile de prelevare a probelor de sol sunt prezentate în tabelul următor:

Cod probă Coordonatele geogr afice ale
secțiunilor de prelevare Adâncimea
de prelevare Tipul probei Descrierea
stratelor
N E m
R1 44,87225 23,20518 0,4 momentană sol vegetal
R2 44,87730 23,18846 0,4 momentană sol vegetal
R3 44,87603 23,21165 0,4 momentană sol vegetal
RD1 44,89079 23,17036 0,4 momentană sol vegetal
RD2 44,89058 23,16686 0,4 momentană sol vegetal
RD3 44,89170 23,16651 0,4 momentană sol vegetal

Prelevarea probelor de sol s -a efectuat cu ajutorul unei sonde pedologice ce a permis
prelevarea de la adâncimi prestabilite.
Din probele prelevate s -au determinat PCB -uri.Tehnicile utilizate la determinarea
indicatorilor de poluare sunt tehnic i instrumentale, bazate pe metoda gaz -cromotografiei
cuplată cu spectrofotometrie de masă.

3. Rezultatele analizei de PCB din probele de sol, mg/kg s.u., comparativ cu valorile
reglementate de Ordinul nr.756/1997 al MAPPM. [mg/kg s.u.]
Secțiunea de
prelevare Concentrații
determinate Concentrații
valori normale Concentrații
prag de alertă Concentrații
prag de
intervenție
RD 1 nd < 0,01 1,0 5,0
RD 2 0,035 <0,01 1,0 5,0
RD 3 nd <0,01 1,0 5,0
R 1 5,04 <0,01 1,0 5,0
R2 nd <0,01 1,0 5,0
R3 nd <0,01 1,0 5,0

Prelevarea probelor a apelor de suprafata
Natura și gradul de poluare a apei de suprafata s -a stabilit pe baza rezultatelor analizelor
efectuate pe probe prelevate din canal antropic, care dreneaza apele subterane si pluviale din
incinta fabricii. Apele subterane freatice si pluviale sunt conventional curate și din acest motiv
s-a prelevat doar probă de apa de suprafata din secțiunea aval. În acest caz nu este necesară

prelevarea unei probe de apă dintr -o secțiune situată în amonte. Au fost analizate substanțe
periculoase relevante și prio ritare periculoase.
Prelevarea transportul, conservarea și depozitarea probelor de apă s -a efectuat cu
respectarea următoarelor standarde:
– ISO 5667 -1/1993 Prelevare de probe din apă. Planificarea execuției de prelevarea
probei pentru analiza apelor.
– ISO 5667 -2/1993 Prelevare de probe din apă. Descrierea metodelor de prelevare probe
din apă.
– EN ISO 5667 -3/2004 Prelevare de probe. Metode de conservare, depozitare a
probelor de apă.
– Colectarea probei î n vase speciale a laboratorului (flacon de sticlă maro borosilicată).
– Documentarea prelevării probei și etichetarea sticlelor.
– Depozitarea probei în geantă frigorifică.
Probele de apă au fost transportate în laborator în geantă frig orifică, menținându -se astfel o
temperatură la care componenții din proba de apă nu se degradează chimic, respectiv fizic.

1. Descrierea investigațiilor și rezultatele analizelor
Natura și gradul de poluare a apei de suprafata s -a stabilit pe baza rezul tatelor analizelor
efectuate pe probe prelevate din canal antropic, care dreneaza apele subterane si pluviale din
incinta fabricii. Apele subterane freatice si pluviale sunt conventional curate.Din acest motiv
s-a prelevat doar probă de apa de suprafata di n secțiunea aval.
Rezultatele analizei s -au comparat cu limitele reglementate de ordinul nr.161/2006 privind
clasificarea calității apelor.

Prelevarea probelor s -a efectuat în conformitate cu:
ISO 5667 -1:1993 Prelevare de probe din apă. Planificarea execuției de prelevarea
probei pentru analiza apelor
ISO 5667 -2:1993 Prelevare de probe din apă. Descrierea metodelor de prelevare
probe din apă.
EN ISO 5667 -3:2004 Prelevare de probe. Metode de conservare, depozitare a probelor
de apă.
Metoda de analiză pentru determinarea metalelor se bazează pe procedeul din standardul
EPA 6020 cu spectrometru de masă cu plasmă cuplată inductiv iar hidrocarburile s -au
determinat prin extracție în solvent și cromatografie în fază gazoasă.

2. Rezultatele analizelor comparativ cu limitele admise
Denumirea poluantului UM Concentrația
măsurată. Concentrația maxim
admisă.
Clor liber µg/l 240 400
Fenoli µg/l 0,001 0,002
SO 42-(sulfat) µg/l 200 400
K2Cr2O7(bicromat de potasiu) µg/l 0,0417 0,25
Plumb µg/l 0,05 0,1
CH 4(metan) µg/l 2,62 25
CO 2(dioxid de carbon) µg/l 1,7 3,3
SO(monoxide de sulf) µg/l 1 5
Si(siliciu) µg/l 2,5 5
S(sulf) µg/l 1 2,5
F(fluor) µg/l 1,5 4,5
P(fosfor) µg/l 5 20

Prelevarea probelor de aer
Au fost prelevate probe din aerul înconjurător pentru determinarea pulberilor
sedimentabile și a pulberilor respirabile PM 10.
Aparatura folosită la prelevarea probelor din aerul înconjurător:
– Senzor complex climatic cu afișare digitală: TESTO GmbH. Típus: TESTO 400, număr
de fabricație: 00108606.
– Senzor multifuncțional, Tip: TESTO (0635.1540). Tub Prland. numărul certificatului de
calibrare: NYM -0204/2008
– Manometru digital, GMH 3150 Greisinger Electronic, numărul certificatului de
calibrare: OMH B042735.

– Barometru, producător: Greisinger Electronic, tip: GPB 1300. Domeniu de măsurare: 0 –
1300 mbar, numărul certificatului de calibrare: OMH B042733.
– Aparat de prelevat probe de imisie Controlflex Tip: Aeromat 2000 A.

1. Descrierea investigațiilor realizate
Sursele semnificative de poluarea aerului înconjurător sunt amplasate în depozit. Depozitul
este localizat în Tirgu Jiu, Judetul Gorj. Distanța maximă între casele de locuit Tirgu Jiu și
depozit este aproximativ 900 de m iar distanța minimă este 500 m.
Pentru cuantificarea concentrațiilor de pulberi în aerul înconjurător, s -au efectuat
măsurători în patru puncte, două pentru m ăsurarea monoxidului de carbon și două pentru
măsurarea substantelor volatile in aer(COV).

2.Descrierea secțiunilor de prelevare a probelor de aer

Pentru măsurarea monoxidului de carbon primul punct de prelevare (cod probă RD I1) a fost
amplasat în in Tir gu Jiu la o distanță de 200 m în direcția sud -vest față de amplasament.
A doua secțiune de prelevare (cod probă RD I2) a fost amplasată la o distanță de 250 m în
direcția nord -est față de amplasament spre Bucuresti.
Pentru măsurarea emisiei de substantelo r volatile in aer, punctele de prelevare au fost
amplasate în localitatea Tirgu Jiu la o distanță de 200 m în direcția sud – vest față de
amplasament.
Primul punct de prelevare a fost amplasat în partea vestică a stivei ,iar punctul al doilea a fost
amplasa t în partea estică a stivei.

Secțiunile de prelevare a probelor din aerul înconjurător:
Cod probă Locul probei Tipul probei Distranța
față de
depozit Direcția
față de
depozit Perioada
de mediere
N E pub.
sed./COV. m
RD I1 44,89135 23,16016 pub. sed. 100 SV 30 zile

RD I2 44,89170 23,16651 pub. sed 150 NE 30 zile
RD I3 44,89135 23,16016 PM10. 100 SV 24 ore
RD I4 44,89156 23,16812 PM10 100 SV 24 ore

3. Rezultatele analizelor efectuate comparativ cu valorile reglementate de ordinul
nr.592/2002 și STAS -12574/87.
Cod probă C.M.A. Valoarea măsurată Standard/ordin pentru
reglementarea C.M.A.
RD I1 17 g/m2/lună 32 g/m2/lună STAS 12574 -87
RD I2 17 g/m2/lună 29 g/m2/lună STAS 12574 -87
RD I3 50 µg/m3 183,85 µg/m3 Ordinul 592 /2002
RD I4 50 µg/m3 175,26 µg/m3 Ordinul 592/2002

Probele au fost prelevate în condiții de lucru normale. Rezultatele reflectă
concentrația de monixid de carbon și substante volatile din aerul înconjurător, datorită
emisiilor difuze din fabrica.
Depășirea c.m.a. în imisii este rezultatul emisiilor difuze neconforme ale celor două
companii.

Masurarea nivelului de zgomot
Au fost efectuate măsurători ale NZE, în zonele protejate.
Condițiile meteorologice în care s -au efectuat determinări le de zgomot:
Ziua Noaptea U. M.
Viteza văntului 0,2 0,4 m/s
Temperatura 24,6 17,5 oC
Presiunea barometrică 994 1002 hPa
Umiditatea relativă 60,4 37 %

S-a utilizat sonometru cu filtru tip A

1. Descrierea investigațiilor realizate

Condițiile meteorologice în care s -au efectuat măsurătorile:
Ziua Noaptea U.M.
Viteza vântului 0,2 0,4 m/s
Temperatura 25 17,5 oC
Presiunea barometrică 994 1002 hPa
Umiditatea relativă 61 37 %

2. Determinări și calcule:
Valorile au fost determinate prin masurare directa cu aparatura verificată metrologic și
calculate conform standardelor de mai jos.
ISO 1996 -1:1982 Acoustics. Description and measurement of environmental noise. Part 1:
Basic quantities and procedures
ISO 1996 -2:1987 Acoustics. Description and measurement of environmental noise. Part 2:
Acquisition of data pertinent to land use
ISO 1996 -3:1987 Acoustics. Description and measurement of environmental noise. Part 3:
Application to noise limits
ISO 9613 Outdoor sound propagation

3. Executarea analizei:
Măsurătorile au fost efectuate cu sonometre cu filtru tip A. Au fost efectuate câte trei
măsurători, ziua și noaptea, în fiecare punct de măsurare. Sonometrele au fost amplasate în
fața obiectivelor protejate. Distanța de la fațada obiectivelor protejate a fost de 3 m iar
distanța de la sol 1,5 m.

4. Rezultatele măsurătorilor efectuate comparativ cu valorile reglementate de ordinul
MS nr. 536/9.
Nr.
Crt. Punctul de
măsurare Valoarea
admisă ziua
LAeq dB Valoarea admisă
noapt ea
LAeq dB Nivelul de
zgomot
echivalent
măsurat ziua
LAeq dB Nivelul de
zgomot
echivalent
măsurat
noaptea
LAeq dB
1 CR – 1 50 40 59,8 52,3
2 CR – 2 50 40 50,2 48,3

3 CR – 3 50 40 51,6 47,2
4 CR – 4 50 40 53,2 48,1
5 CR – 5 50 40 68,0 –
6 CR – 6 50 40 61,1 –

NOTĂ:
– în punctele CR – 5 și CR – 6 nu s -au efectuat măsurători de zgomot în timpul nopții din
cauza că sursele de zgomot (masinile unelte ) nu au funcționat.

Concluzii si recomandari:
Rezumatul neconformării cuantificate
Sol:
Analizele indicatorului PCB, din probele de sol prelevate din incinta amplasamentului, au
scos în evidență următoarele rezultate:
Concentrațiile sunt exprimate în mg/kg substanță uscată.

Secțiunea de
prelevare Concentrații
determinate Concentrații
valori
normale Concentrații
prag de
alertă Concentrații
prag de intervenție
RD 1 nd < 0,01 1,0 5,0
RD 2 0,035 <0,01 1,0 5,0
RD 3 nd <0,01 1,0 5,0
R 1 5,04 <0,01 1,0 5,0
R2 nd <0,01 1,0 5,0
R3 nd <0,01 1,0 5,0

Concluziile formulate după cuantificarea neconformării fiecărui factor de mediu și
corelarea rezultatelor după o metodă grafică.
Pentru aprecierea impactului, s -a utilizat o metodă de evaluare globală a stării de
poluare a mediului.
În acest sens, calitatea factorilor de mediu, s -a încadrat într -o scară de bonitate, cu acordarea
unei note care să exprime apropierea sau depărtarea de starea ideală.

Scara de bonitate:
– Nota de bonitate 10 este considerată ca fiind starea ideală a mediului.
– Nota de bonitate 9, este acordată pentru imisii care se încadrează în limitele maxime admise
– Pentru imisiile măsurate a căror valoare este mai mare decât limita
maximă admisă, nota de bonitate acordată, reprezintă produsul î ntre cifra 9 și raportul dintre
limita maximă admisă și valoarea măsurată a imisiei.
Scara pentru indicele de poluare globală:
I= 1, mediu natural neafectat de activitatea umană;
I = 1 – 2, mediu supus efectului activității umane în limite admisibile ;
I= 2 – 3, mediu supus efectului activității umane, provocând stări de disconfort formelor de
viață
I= 3 – 4, mediu afectat de activitatea umană, provocând tulburări formelor de viață
I= 4 – 5, mediu grav afectat de activitatea umană, periculos formelor de viață
I= peste 6, mediu degradat, impropriu formelor de viață.

Notele de bonitate acordate:
Nr. Crt. Factorul de mediu Nota de
bonitate
acordată Observații.
1 Sol. 8,5 Depășirea concentrației pentru indicatorul PCB, în
secțiunea R1.
2 Apa de suprafață 9 Depășirea concentrației
3. Atmosfera.
3.1. Imisii în aerul
înconjurător 3,77 Sunt depășite c.m.a. de 0,79 ori la monoxid de carbon și
de 3,59 ori suspensi volatile PM 10.
3.2. Nivel de zgomot 7,35 Sunt depășiri ale nivelului de zgomot admis, cuprinse
între 12 – 14%.

Starea ideală este reprezentată de un patrulater regulat, cu aria S 1 iar starea reală este
reprezentată de patrulaterul neregulat, cu aria S 2, înscris în forma geometrică regulată a stării
ideale.
Indicele de poluare globală, I PG reprezintă raportul S 1/S2.
S1 = 200, S 2 = 98,92, de unde:

IPG = 2,0218
Mediu mediu supus efectului activității umane, provocând stări de disconfort formelor
de viață.
Din datele prezentate rezultă că impactul se mnificativ asupra mediului îl are depozitul
de cărbune.
Impactul unei activitati antropice asupra mediului inconjurator, este determinat de
amplasament -mărimea și localizarea acestuia, natura activității desfășurate și amploarea
acesteia.

Bilanțul teritorial al amplasamentului este urmatorul:
– Drum betonat: 3825,4 m2.
– Platforma tehnologica: 7018 m2
– Masini unelte: 1207,3 m2
– Magazii: 298 m2.
– Spatii verzi: 264 m2

Ape de suprafață:

Rezultatele analizei apei de suprafata sunt următoarele:
Denumirea poluantului UM Concentrația
măsurată. Concentrația maxim
admisă.
Clor liber µg/l 240 400
Fenoli µg/l 0,001 0,002
SO 42-(sulfat) µg/l 200 400
K2Cr2O7(bicromat de potasiu) µg/l 0,0417 0,25
Plumb µg/l 0,05 0,1
CH 4(metan) µg/l 2,62 25
CO 2(dioxid de carbon) µg/l 1,7 3,3
SO(monoxide de sulf) µg/l 1 5

Si(siliciu) µg/l 2,5 5
S(sulf) µg/l 1 2,5
F(fosfor) µg/l 1,5 4,5
P(fluor) µg/l 5 20

Se constată ca valorile concentrațiilor metalelor grele și indicile de hidrocarburi nu
depășesc limitele maxime admise.

Aerul înconjurător:
Rezultatele măsurătorilor de imisii:
Cod probă Concentrația
maxim admisă. Concentrații
măsurate Standard/ordin pentru
reglementarea c.m.a.
RD I1 17 g/m2/lună 32 g/m2/lună STAS 12574 -87
RD I2 17 g/m2/lună 29 g/m2/lună STAS 12574 -87
RD I3 50 µg/m3 183,85 µg/m3 Ordinul 592 /2002
RD I4 50 µg/m3 175,26 µg/m3 Ordinul 592/2002
Concentrațiile din aerul înconjurător ale monixidului de carbon și substante volatile depășesc
cu mult limitele maxime admise. Probele au fost prelevate din zonele protejate.
Monixidul de carbon are efecte negative asupra populatiei (deces in cantitati
mari),vegetaț iei în timp ce substantele volatile afectează starea de sănătate a
populației,toxicitate si proprietati cancerigene sau mutagene pentru anumiti compusi
(benzen),mirosuri neplacute in anumite cazuri.
Nivelul de zgomot.
Nivelul de zgomot echivalent depășește limita maximă admisă la receptorii protejați, în cursul
nopții, în toate punctele unde s -au efectuat măsurătorile.

Nr.
Crt. Punctul de
măsurare Valoarea
admisă ziua
LAeq dB Valoarea admisă
noaptea
LAeq dB Nivelul de
zgomot
echivalent
măsurat ziua
LAeq dB Nivelul de
zgomot
echivalent
măsurat
noaptea
LAeq dB
1 CR – 1 50 40 59,8 52,3
2 CR – 2 50 40 50,2 48,3
3 CR – 3 50 40 51,6 47,2
4 CR – 4 50 40 53,2 48,1
5 CR – 5 50 40 68,0 –
6 CR – 6 50 40 61,1 –

În timpul zilei valorile mari, cu depășiri cuprinse între 15 – 17%, se înregistrează în punctele
de CR -1, CR -4 și CR -4. În celelalte secțiuni unde s -au efectuat măsurătorile, depășirile
nivelului de zgomot echivalent sunt mai mici, fiind apropiate de limitele admise.

7) Elaborarea unui model de organizație ecotehnologica

7.1.Inițierea implementării modelului organizației ecotehnologice
Fiecare tip de organizație are specificul ei de organizare și funcționare și din acest
punct de vedere, este dificil să se reco mande o metodologie comună, aplicabilă oriunde și
oricând și al cărei succes este garantat Întotdeauna. Deși consultanții dispun adeseori de
metodologii vproprii, uneori chiar foarte performante, bazate pe o bogată experiență
profesională, totuși nu se poa te spune că există o singură cale de reușită. în continuare se vor
preciza câteva idei și indicații care să folosească celor ce doresc să implementeze sau să
mențină un astfel de sistem.
7.1.1. Crearea unui climat al schimbării. în cadrul organizațiilor au loc o serie de schimbări;
unele sunt de mică anvergură, influențând un individ sau un grup restrâns de indivizi, ca de
exemplu schimbări mici În organizarea muncii la un loc de muncă; altele sunt de amploare
mare, influențând organizația În ansamblu ei sau domenii majore ale acesteia, (ca de exemplu
asimilarea unui nou produs sau implementarea unui nou sistem de management)
Schematic, procesul schimbării se prezintă În figura 7.1. o organizație trebuie să fie conștientă
de presiunile existente pe piață și să dezvolte strategii corespunzătoare pentru a câștiga clienți
pe baza criteriilor de competitivitate existente pe piață în acel moment.
Realitatea este că, doar criteriile de competitivitate conduc piața. Organizația nu poate
modifica aceste criterii, iar mediul care creează presiunile exteme nu se va modifica. De
aceea, schimbarea trebuie să vină din partea organizației. În figura 7.2. se ilustrează
consecințele rezultate în urma ignorării forțelor prezente pe piață și a evitării acțiunilor de
schimba re.
Există nenumărate exemple de organizații care au plătit scump ignorarea
modificării condițiilor piețelor ezitând sau refuzând să se adapteze la aceste
schimbări. Schimbările sunt modificări reale care se aplică în orice parte
componentă a organizaț iei: planuri și programe de activitate, domeniul de actiune al
managementului, mașini și utilaje, echipamente, structura de organizare oamenii înșiși etc.

Forte pentru schimbare Forte care se opun schimnbarii

Fig 7.1. Procesul schimbarii organizationale

Fig 7.2. Consecintele ignorarii schimbarii

Fig 7.3. Factorii interni si externi ai schimbarii
În figura 7.3. se reprezintă schemele factorilor interni și externi care pot
produce schimbări într -o organizație .
Factorii externi ai schimbării derivă din factorii mediului organizațional
extern: general și specifici (fig. 7.1. și fig. 7.2.).

7. 1. 2. Conștientizarea necesității implementării managementului
mediului . Managerii din diverse organizații recunosc, în general, nevoia pentru schimbare, ca
pe o modalitate de a face față presiunilor cornpetitive, dar mulți nu înțeleg cum trebuie să fie
implementată schimbarea.
Cheia către succes este de a integra angajații, rolurile și responsabilitățile acestora din
cadrul organizației, în cadrul unei structuri de procese. O abordare bazată pe procese și
începând cu declararea viziunii și misiunii, analizând factorii critici de succes și identificând
procesele de bază, este cel mai eficient mod de angajare a personalulu i în procesul schimbării
(tab. 7.1).
Tabelul 7.1. Actiunile necesare schimbarii

Managementul superior trebuie să înceapă dezvoltarea noii structuri
orientate pe proces prin angajamentul la toate nivelurile respectând anumite etape. Punctul de
start tr ebuie să fie o analiză generală a organizației și a transformărilor solicitate de echipa
managerială, Prin realizarea acestei analize diagnostic asupra schimbărilor impuse, asupra

problemelor care există și asupra domeniilor care trebuie imbunătățite, se o bține un
angajament inițial, vital pentru începerea procesului de transformare.

Fig 7.4. Arhitectura de procese
Procesele de bază descriu ce se realizează sau ce trebuie să fie tacut astfel
încât organizația să realizeze factorii de succes. Prima etapă în înțelegerea
proceselor de bază este de a identifica o rețea, arhitectură de procese de același ordin de
importanță (fig. 7.4.).
Odată procesele de bază definite, este necesar ca pentru noua structură de procese să fie
stabilite obiectivele, țintele ș i indicatorii de performanță. Este
necesară; de asemenea, descompunerea proceselor de bază în subprocese, activități și sarcini.
O imagine asupra modului în care trebuie realizată structura de procese, se prezintă în fig. 7.5.
Sarcinile sunt realizate de către indivizi. Angajatul trebuie să înțeleagă sarcina și poziția lui în
ierarhia proceselo r.

Fig 7.5. Identificarea proceselor principale si descompunerea lor
Un program efficient de prevenire a poluarii trebuie:
-sa reduca riscul de raspundere civila sau penala
-sa reduca costurile de functionare
-sa protejeze sanatatea umana si mediu
-sa sporeasca imaginea companiei in cadrul comunitatii
-sa imbunatateasca morale si participarea angajatilor

BIBLIOGRAFIE:
http://calitateaaerului.ro/indici.php
http://www.scritube.com/medicina/alimentatie -nutri tie/IGIENA -APEI -FOLOSITE -IN-
INDUST10424172018.php
ECOTEHNOLOGIE SI DEZVOLTARE DURABILA VOL II – GH.AMZA