Insolvabilitatea Fictiva 1 [630893]
UNIVERSITATEA DE STA T DIN MOLDOVA
FACULTATEA DE DREPT
DEPARTAMENTUL DREPT PENAL
VÎRLAN PETRU
INSOLVABILIATATEA FICTIVĂ:
ANALIZA JURIDICO -PENALĂ
SPECIALITATEA 381.1 DREPT
Teză de licență
Șef de Departament:
Brînză Sergiu, dr. hab. în drept, prof univ.
Conducător științific:
Brînză Sergiu, dr. hab. în drept, prof univ.
Autorul:
Vîrlan Petru
____________________
____________________
____________________
CHIȘINĂU -2017
2
CUPRINS
LISTA ABREVIERILOR ………………………….. ………………………….. ……………….. 3
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 4
CAPITOLUL I –ISTOR ICUL REGLEMENTĂRII ȘI CERCETĂRII
INSOLVABILITĂȚII FICTIVE ÎN REPUBLICA MOLDOVA ……………….. 11
1. Analiza istoricului reglementării insolvabilității fictive în RM …………….. 11
CAPITOLUL II – ELEMENTELE OBIECTIVE ALE INFRACȚIUNII DE
INSOLVABILITATE FICTIVĂ ………………………….. ………………………….. ……. 17
2.1. Obiectul infracțiunii ………………………….. ………………………….. ……………….. 17
2.2. Latura obiectivă ………………………….. ………………………….. ……………………… 29
CAPITOLUL III – ELEMENELTELE SUBIECTIVE ALE INFRACȚIUNII
DE INSOLVABILITAT E FICTIVĂ ………………………….. ………………………….. . 70
3.1. Latura subiectivă ………………………….. ………………………….. ……………………. 70
3.2. S ubiectul infracțiunii ………………………….. ………………………….. ………………. 83
CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI ………………………….. ………. 108
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………… 111
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 118
ANEXA 1. Evoluția numărului întreprinderilor înregistrate și radiate de către
Camera Înregistrării de Stat a MJ în perioada anilor 2000 – octombrie 2016
………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 118
ANEXA 2. Obiectul infracțiunii prevăzute la alin.(1) art. 253 CP RM ……… 119
ANEXA 3. Latura obiectivă a infracțiunii specificate la alin.(1) art. 253 CP
RM ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 120
ANEXA 4. Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la alin.(1) art. 253 CP
RM ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 121
ANEXA 5. Subiectul infracțiunii specificate la alin.(1) art. 253 CP RM ……. 122
3
LISTA ABREVIERILOR
alin.
art.
BNM
cap.
CC FR
CNPF
CP
CP FR
CP RKz
CPC
CSI
CSJ
IFS
GȚ
LI
lit.
MO
MJ
nr.
pag.
pct.
PG
RM
SC
sec.
SRL
SUA
u.c
UE
UK
Vol. – aliniat
– articol
– Banca Națională a Moldovei
– capitol
– Codul civil al Federației Ruse
– Comisia Națională a Pieții Financiare
– Cod penal
– Codul penal al Federației Ruse
– Codul penal al Republicii Kazahstan
– Cod de procedură civilă
– Comunitatea Statelor Independente
– Curtea Supremă de Just iție
– Inspectoratul Fiscal de Stat
– Gospodărie țărănească
– Legea insolvabilității
– literă
– Monitorul Oficial
– Ministerul Justiției
– număr
– pagină
– punct
– Partea generală
– Republica Moldova
– Societate comercială
– secol
– Societate cu răspundere limitată
– Statele Unite ale Americii
– unitate convențională
– Uniunea Europeană
– United Kingdom
– Volum
4
INTRODUCERE
Actualitatea și importanța temei. Reformele economice din anii 90 ai sec. XX au readus
instituția insolvabilității, în RM, ce lipsea în perioada sovietică, a cărei formar e fost însoțită de
numeroase probleme de natură juridică, economică și socială. Readucerea procedurii
insolvabilității în economia națională a creat necesitatea creării unui mecanism juridic special, în
care un loc important i -au revenit și normelor din CP RM, care au fost și sunt unul din cele mai
eficiente mijloace de protecție a relațiilor ce apar în domeniul insolvabilității. Așadar, pe parcursul
a 25 de ani de independentă, RM a adoptat 4 legi în domeniul insolvabilității, a avut un cod penal
vechi car e a conținut 2 variante a infracțiunii analizate, ulterior adoptându -se actualul cod penal,
care a conlucrat cu două legi a insolvabilității. Deci, după cum putem vedea, unul dintre elementele
esențiale dezvoltării unui stat îl reprezintă economia de piață , element ce caracterizează și
economia RM, aceasta reieșind din prevederile alin.(3) art.9 din Constituția RM care prevede că
piața, libera inițiativă economică, concurența loială sunt factorii de bază ai economiei1. Totuși,
economia de piață trebuie să țină cont de existența anumitor cerințe pentru a putea asigura
dezvoltarea unui stat și anume, existența unei concurențe loiale, existența unor reguli de conduită
oneste, respectarea legislației și, în special, a normelor ce reglementează acest proces, pre cum și
incriminarea faptelor care vin să destabilizeze această situație.
Dacă anterior relațiile sociale cu privire la economia națională erau sub controlul total al
statului, atunci la momentul actual acest control este exercitat doar asupra unei părți a acestor
relații. Mai mult, sfera acestui control este în continuă restrângere. Noile relații sociale cu privire
la economia națională reprezintă expresia unei noi politici de stat în domeniul economiei. Totuși,
în esență, natura relațiilor sociale cu privi re la economia națională a rămas aceeași. Ca și înainte,
acestea se referă la producerea, schimbul, repartizarea și consumul bunurilor și serviciilor
patrimoniale. În acest plan, economia națională cuprinde activitățile economice care s -au constituit
în se ctoare de activități, ramuri, subramuri etc., la nivelul țării, între care se stabilesc legături
reciproce, pe baza cărora se realizează circulația bunurilor și serviciilor, se asigură funcționarea și
dezvoltarea economică a societății.2 Dezvoltarea relați ilor economice presupune existența unei
protecții sporite pentru creditori, care pot fi afectați prin nenumărate fraude, inclusiv prin cauzarea
insolvabilității fictive a debitorului.
Până la adoptarea Legii insolvabilității nr.632 din 14.11.2001, care a f ost apoi succedată de
adoptarea Legii insolvabilității nr.149 din 29.06.2012, în cadrul sistemului de drept al RM era
1 Constituția RM din 29.07.1994
2 Brînză Sergiu, Stati Vitalie ” Tratat de drept penal. Partea specială” Volumul II, Chișinău 2015, pag. 11
5
utilizat termenul de ”faliment”. Acest termen provine de la latinescul falo-falliere , care se traduce
ca “a lipsi”(lipsește de la datoria de a da satisfacție creditorilor săi) și “a înșela”(a înceta o plată, a
nu răspunde așteptărilor)3.
Ulterior, odată cu adoptarea acestor două acte, termenul de faliment a fost înlocuit cu termenul
de insolvabilitate. Insolvabilitatea fictivă, conform preve derilor art. 2 a Legii insolvabilității,
reprezintă acțiunea care se exprimă în anunțarea falsă de către făptuitor a insolvabilității
debitorului, deși acesta din urmă are posibilități reale de a satisface creanțele creditorilor. În
această ordine de idei, făptuitorul prezintă în instanța de judecată actele necesare intentării
procesului de insolvabilitate, falsificând dovezile în sprijinul insolvabilității pe care ar avea -o
debitorul. Necesitatea incriminării faptei de cauzare fictivă a incapacității de on orare a obligațiilor
de plată a apărut ca urmare a faptului că această acțiune este îndreptată spre obținerea unei amânării
și/sau a eșalonării plăților cuvenite creditorilor, fie reducerea datoriilor.
Insolvabilitatea fictivă reprezintă un subiect de o im portanță deosebită. Insolvabilitatea este
cea care facilitează eliminarea subiecților ineficienți din economie, astfel permițând
întreprinderilor noi să intre pe piață. Insolvabilitatea (autentică, nu cea falsă (fictivă)) este cea care
facilitează eliminar ea întreprinzătorilor ineficienți din economie, astfel permițând între –
prinzătorilor noi să intre pe piață. Un sistem de insolvabilitate eficient facili tează accesibilitatea
creditelor, ce reprezintă un factor esențial pentru creșterea economiei de piață și crearea locurilor
de muncă. De aceea, oricare abuzare de acest instrument de asanare a economiei și de consolidare
a mediului concurențial de afaceri poate destabiliza esențial circuitul economic.4 Ieșirea din
circuitul economic a unor participanți poat e și uneori chiar produce o reacție în lanț, determinând,
în unele cazuri, blocarea unui sector chiar a mai multor sectoare din economia națională.
În doctrina economică de specialitate5 se consideră că falimentul (sau insolvabilitatea) poate fi
determinat ă de existența a două categorii de factori: interni și externi. Din categoria factorilor
interni pot fi specificați greșelile manageriale, incapacitatea firmei de reacție la schimbare,
pierderea unor proiecte importante și frauda. Din categoria factorilor externi pot fi enumerați
problemele referitoare la forța de muncă, reglementarea, cauzele naturale.
Alți autori6 consideră că falimentul (sau insolvabilitatea) poate fi cauzată de cauze obiective și
subiective. Din categoria cauzelor obiective pot face par te catastrofele naturale, conjunctura
3 Costin M. N., Miff A. ”Instituția juridică a falimentului. Evoluție și actualitate”. Revista de Drept Comercial, 1996,
nr.3, p.47
4 Vitalie Stati ”Infracțiuni economice. Note de curs” Ediția a II -a revizuită și actualizată până la data de 1 iulie 2016,
Chișinău, 2016, pag. 576
5 Anghel Ion ” Falimentul. Radiografie și predicție ”, București: Ed. Economică, 2002, p.21 -22
6 Valentin Șt. G . ”Bancruta frauduloasă(rezumat)”. Teză de doctorat. București, 2010, p.6
6
imprevizibilă a pieței, evoluția haotică a prețului, conflictele armate. Din categoria cauzelor
subiective pot face parte incapacitatea comerciantului, determinată de nepriceperea sau
nepregătirea acestuia, de încălcar ea cu bună -știință a regulilor comerciale, dorința de îmbogățire.
Considerăm că anume acele cauze subiective sunt cele care prezintă pericol pentru stabilitatea
relațiilor economice și trebuie să fie sancționate de către legislație, dacă ele sunt comise cu
intenționat de către făptuitori în detrimentul creditorilor.
Documentele ce țin de inițierea procesului judiciar de insolvabilitate, precum și circulația
docu mentelor respective, reprezintă manifestările inerente ale unei economii de piață într -o
societa te informațională modernă. Însă, în condițiile progresului tehnico -științific, se face tot mai
vădită tendința de falsificare, prin noi și noi metode performante, a documentelor menționate și de
introducere în circulație a documentelor false. De aceea, în structura influențării juridice asupra
conduitei ilicite a subiecților, legate de falsificarea documentelor ce țin de inițierea procesului
judiciar de insolvabilitate, un rol considerabil trebuie să revină legii penale. Dispozițiile normative
de sorginte extrapenală nu reușesc să asigure apărarea ordinii de drept împotriva unor asemenea
manifestări socialmente pericu loase. În consecință, această destinație îi este rezervată dispoziției
incriminatoare de la art.253 CP RM.7
Menționăm că în Analiza impactului de reglementare, efectuată în 2011 de Ministerul
Economiei al Republicii Moldova pentru proiectul Legii insolvabilității, se menționează că, în
Republica Moldova, 10 -15% dintre cazurile de insolvabilitate reprezintă de fapt cazuri de
insolvabili tate falsă, atunci când scopul urmărit constă în obținerea hotărârii judecătorești privind
lichidarea persoanei juridice,8 de aici rezultă că aproximativ 1/8 dintre cazurile de insolvabilitate
reprezintă insolvabilitate fictivă, cu scopul de a obține hotă râri judecătorești privind lichidarea
persoanei juridice, ce constituie un număr destul de mare, dacă îl vom raporta la informația
furnizată de Camera de Înregistrare de Stat a Ministerului Justiției cu privire la evoluția numărului
întreprinderilor înregi strate și radiate. ( Anexa 19). În același timp, la moment, avem doar două
dosare penale intentante în baza art. 253 CP RM. Analizând datele privind numărul întreprinderilor
radiate din 2000 până în octombrie 2016, observăm că începând cu anul 2005 acestea se află într –
o creștere permanentă, ajungând de la 1524 de întreprinderi radiate în 2005 la 3537 de întreprinderi
radiate s pre sfârșitul anului 2016, anume în aceste condiții analiza juridico -penală a infracțiunii de
insolvabilitate fictivă e actuală ca niciodată.
7 Brînză Sergiu, Stati Vitalie ” Tratat de drept penal. Partea specială” Volumul II, Chișinău 2015, pag. 307
8 Vitalie Stati ”Infracțiuni economice. Ghid metodic”, Chișinău, 2014, pag. 484
9 http://www.cis.gov.md/statistica#c , accesat pe data de 15 ianuarie 2017, ora: 22 :04
7
Scopul și obiectivele propuse în teză. Scopul tezei de licență constă în analiza juridico -penală
minuțioasă a inf racțiunii de insolvabilitate fictivă, prevăzută de art. 253 CP RM, în analiza
juridico -penală comparativă a acestei infracțiunii cu toate analogele ei prevăzute de codurile
penale și legile speciale a tuturor satelor membre a UE, cât și a celor ce a fost m embre a Uniunii
Sovietice, precum și în formularea unei lege ferenda menite să eficientizeze cadrul legal care
incriminează insolvabilitatea fictivă.
Pentru realizarea acestui scop, a fost puse următoarele obiective:
analiza istorică a fenomenului de insol vabilitate fictivă;
analiza legală și doctrinară a noțiunii de insolvabilitate;
analiza noțiunii de ”bancrută”;
formularea unei opinii cu privire la utilizarea noțiunii corecte din art. 253 CP RM;
analiza obiectului juridic special al infracțiunii de insol vabilitate fictivă;
analiza obiectului material al infracțiunii de insolvabilitate fictivă;
analiza victimei infracțiunii de insolvabilitate fictivă;
analiza laturii obiective a infracțiunii de insolvabilitate fictivă;
delimitarea infracțiunii de insolvabilitate fictivă de alte fapte penale sau nepenale conexe;
analiza noilor modificări din CP RM și impactul acestora asupra infracțiunii de
insolvabilitate fictivă;
analiza laturii subiective a infracțiunii de insolvabilitate fictivă;
analiza noțiuni i de risc alături de scopul imediat și mediat al infracțiunii de insolvabilitate
fictivă;
analiza subiectului infracțiunii de insolvabilitate fictivă;
analiza detaliată a fiecărui subiect special al infracțiunii de insolvabilitate fictivă;
analiza circumst anței agravante a infracțiunii de insolvabilitate fictivă;
analiza celei de a doua variantă -tip a infracțiunii de insolvabilitate fictivă;
analiza juridico -penală comparativă a infracțiunii de insolvabilitate fictivă cu alte fapte
analogice prevăzute de co durile penale și legile speciale a statelor membre UE;
analiza juridico -penală comparativă a infracțiunii de insolvabilitate fictivă cu alte fapte
analogice prevăzute în Codul Penal Federal al SUA, Capitolul 9 din 6 noiembrie 1978 cu
modificările ulterioar e;
analiza juridico -penală comparativă a infracțiunii de insolvabilitate fictivă cu alte fapte
analogice prevăzute de codurile penale și legile speciale a fostelor state membre a Uniunii
Sovietice.
8
Suportul metodologic și teoretico -științific al lucrării (metode de cercetare). Pentru
atingerea scopului propus și realizarea obiectivelor expuse mai sus, au fost utilizate o serie de
metode de cercetare, printre care: fenomenologică, istorică, dialectică, comparativă, teleologică,
sistemică, logică, literară, exegetică, etc.
Baza empirică a lucrării se bazează pe analiza legislația în vigoare și a literatura de specialitate
(manuale, monografii, comentarii teze, articole ș.a) atât autohtonă, cât și străină. Printre autorii
autohtoni se numără: A. Borodac, S. Brînză, N. Roșca, M Hadârcă, I. Ciobanu, R. Botezanu, S.
Prodan, V. Cușnir, E. Belei. Cea mai mare contribuție în acest domeniu a adus -o autorul V. Stati
ș.a. Pe lângă autorii menționați se mai adaugă și Comentariul CP RM Partea specială și Manualul
judecă torului pentru cauze penale din 2013. La fel, pentru un studiu comparat și complet al
subiectului, au mai fost cercetate și lucrările autorilor străini, și anume: V. Pașca, F. Streteanu, G.
Ivan, C. Danileț, C. Catan (România), A. Cohen (UK), V. Marques (P ortugalia), Y. Morozova, S.
Șcipkova, O. Boev, E. Hristenko, A. Babaev, S. Dereaghina, E. Mahno, V. Koroleov (Federația
Rusă), N. Leapunova, A. Tyshchenko, (Ucraina), A. Gledrop, L. Clement (SUA), ș.a
Totodată, studiul de față a folosit și reglementări ale unor țări străine (SUA, Austria, Belgia,
Cipru, Finlanda, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Portugalia, Regatul Unit, Republica Cehă,
România, Spania, Ungaria, Federația Rusă, Belarus, Ucraina, Azerbaijan, Armenia, Tadjikistan,
Kazahstan, Uzbekistan, Turk menistan, Kârgâzstan ș.a).
Noutatea temei investigate. Caracterul novator al tezei se manifestă prin cercetarea complexă
a elementelor constitutive și a elementelor circumstanțiale agravante ale infracțiunii prevăzute la
art.253 CP RM, cât și prin cercetar ea comparativă a acestei infracțiuni cu alte fapte prevăzute în
legile penale a statelor membre a UE, SUA, cât și a statelor ce au fost membre ai Uniunii Sovietice.
Caracterul novator al rezultatelor științifice în urma analizei efectuate constă în următoa rele:
1) investigația istorică a infracțiunii de insolvabilitate fictivă, care a scos la iveală tendințele
legislative;
2) analiza legală și doctrinară a noțiunii de ”insolvabilitate”;
3) constatarea că noțiunea de ”bancrută” e mai potrivită decât cea de insolvabi litate;
4) constatarea că patrimoniul nu constituie obiectul material al infracțiunii de insolvabilitate
fictivă;
5) constatarea și cercetarea impactului noilor modificări din CP RM;
6) analiza obiectului juridic special al infracțiunii de insolvabilitate fictivă;
7) stabilirea obiectului material al infracțiunii de insolvabilitate fictivă;
8) constatarea victimei infracțiunii;
9) cercetarea laturii obiective a infracțiunii de insolvabilitate fictivă;
9
10) delimitarea infracțiunii de insolvabilitate fictivă de alte fapte penale și nepenale conexe;
11) interpretarea și evidențierea problemelor dispoziției prevăzute la art.253 CP RM prin
prisma practicii judiciare în materie;
12) identificarea tipului infracțiunii de insolvabilitate fictivă din legile penale ale SUA, UE,
fostele state memb re a Uniunii Sovietice;
13) constatarea că articolele din Republicile Azerbaidjan, Kârgâzstan, Tadjikistan și
Turkmenistan sunt identice, deoarece s -au inspirat din Codul penal -model al CSI N. 7 -5
din 17 februarie 1996. Scopul descris în articolele din Republi ca Armenia și Republica
Kazahstan este identic, din același motiv;
14) analiza detaliată a laturii subiective a infracțiunii de insolvabilitate fictivă;
15) analiza intenției, scopului și motivului infracțiunii din perspectiva influenței acesteia
asupra formei de vinovăție în cadrul infracțiunii analizate;
16) constatarea că riscul este o premisă obligatorie pentru desfășurarea activității normale de
afaceri și că orice afacerist rațional, începând o afacere, anticipează și posibilitatea
eșecului, și, ca urmare, cu intenție indirectă se relatează la insolvabilitate, ca urmare
infracțiunile de insolvabilitate fictivă pot fi săvârșite doar cu intenție directă;
17) constatarea și analiza detaliată a fiecărui subiect special al infracțiunii supuse studiului;
18) cercetarea circu mstanței agravante și celei de a doua variantă -tip a infracțiunii de
insolvabilitate fictivă etc.
În scopul perfecționării legii penale, au fost formulate următoarele propuneri de lege ferenda :
1) poziționarea art. 252 și art. 253 CP RM într -un capitol separa t și anume ”Infracțiuni legate
de insolvabilitate”, după exemplul următoarelor state din UE: Belgia, Bulgaria,
Danemarca, Estonia, Germania, Franța, Grecia, Irlanda, Letonia, Luxemburg, Portugalia,
Regatul Unit, Spania, Suedia, Țările de Jos, și totodată c redem că acest capitol ar trebui să
se completeze și cu alte infracțiuni, spre exemplu: tăinuirea insolvabilității; favorizarea
unui sau unor creditori, favorizarea unui sau unor debitori; încălcarea cu rea -credință a
regulilor de evidență; încălcarea proc edurii de insolvabilitate; tăinuirea bunurilor în cadrul
unei proceduri de insolvabilitate și de executare; obstrucționarea satisfaceri cerințelor
creditorilor ș.a, Cât și cu infracțiuni pentru administratorul insolvabilității: evaluarea
frauduloasă a mase i debitoare; favorizarea unor categorii de creditori; refuzul prezentării
raportului trimestrial de activitate; încălcarea regulilor de votare la adunarea creditorilor;
fraudara alegilor în cadrul adunării creditorilor ș.a.;
2) Substituirea noțiunii de ”insol vabilitate” cu cea de ”bancrută”;
10
3) Introducerea de către legiuitor în CP unei definiții exhaustive a noțiunii de ”insolvabilitate
fictivă”, pentru a elimina ambiguitățile și interpretările eronate;
4) Completarea art. 253 CP RM cu alin.(3) și alin.(4), după e xemplu art. 252 CP RM, adică
cu o nouă variantă -tip de infracțiune și cu o nouă agravantă, cu următorul conținut:
”(3) Cauzarea insolvabilității fictive băncii, prin acțiuni sau inacțiuni intenționate ale
administratorului acesteia, inclusiv prin neraporta rea, raportarea cu întârziere, raportarea de date
eronate privind indicatorii de prudență bancară sau alte exigențe prevăzute în actele normative ale
BNM,
se pedepsește cu închisoare de la 4 la 6 ani și cu amendă în mărime de la 2000 la 3000
unități conve nționale.
(4) Acțiunile prevăzute la alin. (3) săvîrșite:
a) de un grup de administratori și/sau de acționari;
b) cu scopul de a evita plata creanțelor și repornirea afacerii bancare,
se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 6 ani și cu amendă în mărime de la 2500 la 3000
unități convenționale.”
Cuvintele -cheie ale tezei. Insolvabilitate; fictivă; bancrută; analiză; penal; cod penal; obiect
juridic special; obiect material; victimă; creditor; proprietate; latură obiectivă; urmări
prejudiciabile; daune; proporții mar i; proporții deosebit de mari; legătură cauzală; legea
insolvabilității; cerere introductivă; escrocherie; contravenție; reputație; comercial; UE; Austria;
Belgia; Cipru; Finlanda; Grecia; Irlanda; Italia; Letonia; Portugalia; Regatul Unit; Republica
Cehă ; România; Spania; Ungaria; SUA; Federația Rusă; Belarus; Ucraina; latura subiectivă;
intenție; motiv; scop special; risc; afaceri; subiect; debitor; întreprinzător; organ executiv;
lichidator; asociat.
11
CAPITOLUL I –ISTORICUL REGLEMENTĂRII ȘI CERCETĂRII
INSOLVABILITĂȚII FICTIVE ÎN REPUBLICA MOLDOVA
1. Analiza istoricului reglementării insolvabilității fictive în RM
În legea penală a RM, prima încercare de incriminare a infracțiunii de insolvabilitate fictivă
(pe atunci ”falimentul fals”) datează încă din 1994, totuși, în aceste condiții numărul lucrărilor
monografice, tezelor de doctorat destinate analizei nemijlocite a infracțiunii de insolvabilitate
fictivă sunt foarte puține.
Parlamentul RM, pe data la 03.01.1992, a adoptat două legi, care au constituit primul pas
pentru formarea bazei economice pe care o cunoaștem azi, și anume Legea cu privire la
antreprenoriat și întreprinderi nr. 845 și Legea Republicii Moldova cu privire l a faliment nr. 851.
Așadar, legea nr.851/1992 cu privire la faliment a fost o pri mă încercare a legiuitorului național
de a reglementa situațiile când debitorul nu -și poate onora obligațiile patrimoniale ajunse la
scadență. Această lege cu 31 de articole, structurate în 5 capitole, avea ca sursă de in spirație un
proiect de lege cu aceiași denumire din Fe derația Rusă, și reprezenta mai mult o „povestioară”
despre faliment și etapele lui, decât un veritabil act legislativ. Conform normelor acestei legi,
debitorilor li se putea aplica fie procedura de reorganizare, fie procedura de lichidare. Falimentul
era aplicabil per soanelor juridice și fizice “care practică activități eco nomice și administrative
nereușite (ineficiente) și nu este în stare să -și achite ” datoriile al căror termen a expirat. Evident
că cercul de subiecte supuse falimen tului era foarte larg, precum și foarte larg și imprecis era
formulat temeiul pornirii procesului de falimen tul. Atribuind procesele de faliment de competența
Arbitrajului de stat, legiuitorul nu a reglementat deta liat modul de depunere a cererii, de intentare
a proce sului și efectele intentării, drepturile creditorilor, ad ministratorului, modul de vânzare a
bunurilor, de încetare a procesului, etc. Este suficient să men ționez că, în discuții cu unii arbitri
din acea perioadă, se re cunoștea că, la început le era frică să pornească astfel de procese, ori nu
știau cum să -l gestioneze până la capăt. Cel mai mare merit al acelei legi a fost cel de a trezi
curiozitatea jurișt ilor și întreprinzătorilor și de a le aduce la cunoștința acestora mecanismul
existent de încasare forțată a creanțelor ajunse la scadență, al tul decât urmărirea individuală
cunoscută în procedu ra civilă.10
În art. 31 al legii cu privire la faliment nr. 8 51 se indica că ” În cazul în care arbitrajul sau
instanța de judecată a demonstrat că falimentul întreprinderii a survenit ca urmare a unor acțiuni
10 Roșca N. Legislația insolvabilită ții Republicii Moldova: Calea spre perfecțiune. În: Materialele suport ale
Conferinței Științifice internaționale ”Legea insolvabilității – de la teorie la practică”, Chișinău 2014, pag. 2 -3
12
ilicite (cu scop de înșelare sau de acaparare) a persoanelor cu funcții de răspundere, aceste
persoane se sancționează în conformitate cu legislația .”11
La momentul intrării în vigoare a legii examinate (21.03.1992), Codul penal al RM încă nu
prevedea răspundere pen tru infracțiunile legate de insolvabilitate. Astfel, se observa o lacună în
legea pe nală. Dar această lacună nu era absolută, cum poate părea la prima vedere. Practica mergea
pe o cale destul de dificilă, însă cu toate acestea realizabilă, de tragere la răspundere a persoanelor
care au co mis fapte ilegale legate de insolvabilitate, calif icând aceste fapte ca escrocherie (art.122
CP din 1961). Totuși, în unele situații (de exemplu, distrugerea informației necesare din dările de
seamă), o asemenea în cadrare juridică nu putea fi făcută.
Ținând cont de aceste neajunsuri, Guvernul Republicii Moldova a adoptat, la 13.10.1994,
Hotărârea nr.761 “Pentru aprobarea Regulamen tului cu privire la asanarea, reorganizarea și
lichidarea întreprinderilor insolvabile”. în pct.8 al acestui act normativ se menționează: “Mini –
sterul Justiției până la 1 ianuar ie 1995 va elabora și va prezenta spre aprobare un proiect de lege
prin care să se stabilească răspunderea penală și administrativă a conducăto rului de întreprindere
pentru acțiunile ce au condus la insolvabilitatea și falimentul întreprinderii”.
Proiectu l de lege vizat, aprobat de Guvernul Republicii Moldova, a fost prezentat forului
legislativ. La 09.12.1994, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea Republicii Moldova
cu privire la introducerea modificărilor și completărilor în unele acte legislati ve. Potrivit .acestei
legi, Codul penal al Republicii Moldova din 1961 se completa cu art.1554 “Falimentul fals”.12
Până la acest moment, în literatura de specialitate nu fusese analizată această infracțiune.
Pe data de 26.03.1996 a intrat în vigoare o nouă lege, și anume Legea nr.786 din 26.03.1996
cu privire la faliment. În art. 1 al acestei legi se regăsesc urătoarele noțiuni:
faliment intenționat – crearea premeditată de către conducătorul debitorului a insolvabilității
acestuia;
faliment fictiv – declararea premeditat falsă de către debitor a insolvabilității sale în scopul
de a induce în eroare creditorii;13
Menționăm că termenul faliment provine de la latinescul falofalliere, care se traduce ca “a
lipsi” (adică lipsește de la datoria de a da sat isfacție creditorilor săi) și “a înșela” (adică a înceta o
plată, a nu răspunde așteptărilor).
11 Legea Republicii Moldova nr. 851 din 03.01.1992 cu privire la f aliment
12 Vitalie Stati ”Răspundere penală pentru infracțiunile legate de insolvabilitate. Monografie.”Chișinău 2003, pag. 84 –
85
13 Legea nr.786 din 26.03.1996 cu privire la faliment
13
În sens economic, falimentul desemnează starea financiară a unei persoane care nu poate să
satisfacă cerințele creditorilor săi.14
Așadar, noțiunea insolvabilitat e este strâns legată de noțiunea faliment. În unele legislații,
acestea sunt considerate sinonime, în altele, prin insolvabilitate se înțelege ceea ce alții înțeleg prin
faliment, deși este preferată utilizarea unei singure noțiuni . Există însă și legisla ții care fac
distincție între aceste două cuvinte, considerând insolvabilitatea o stare de fapt a debitorului
insolvabil, iar falimentul o stare de drept, adică o insolvabilitate constatată de instanța de judecată
competentă.15
Ca urmare, în urma adoptării Legii nr.786/1996, a avut loc și modificarea CP RM din
24.03.1961. Astfel, pe data de 24.12.1997 Parlamentul RM a adoptat Legea nr. 1436 pentru
modificarea și completarea CP, prin care art. art.1554 CP din 1961 a fost schimbat în “Fal imentul
fictiv sau int enționat.”
Întrucât modificarea, analizată mai sus, reprezenta de fapt un rezultat nereușit al inspirării din
prevederile legislației ruse, legislatorul autohton a decis să optimizeze normele penale privitoare
la faliment. Astfel, la 25.02.1998, la numai d ouă luni după ultima amendare, Parlamentul
Republicii Moldova a adoptat Legea Republicii Moldova cu privire la modificarea și completarea
unor acte legislative. În urma adoptării acestei legi, cadrul juridic de reglementare a infracțiunilor
legate de insol vabilitate a căpătat o altă înfățișare.16
Din anumite motive, obiective sau subiective, pe data de 14 noiembrie 2001 Parlamentul,
într-o singură zi a aprobat în 2 lecturi o nouă lege în do meniu – Legea insolvabilității nr.632/2001.
Aceasta a fost publicată chiar a două zi în Monitorul Oficial și a intrat în vigoare peste 3 luni de la
data publicării.
Legea nr.632/2001 a avut ca sursă de inspirație Legea federală a Germaniei cu privire la
insolvabilitate din 5 octombrie 1994. Ea depășea toate imaginațiile juriști lor moldoveni, ori ca
volum depășea de zeci de ori legea precedentă. Ea cuprindea 16 capitole cu 227 de artico le, iar
articolele erau voluminoase, uneori erau mai mari decât capito lele din fosta lege. Avea și o
structură logică deosebită, specifică legislației germane, la înce put puțin înțeleasă și dificilă
juristului moldovean.17
14 Roșca Nicolae, Baieș Sergiu ”Dreptul afacerilor” Ediția a III -a, Chișină u 2011, pag.250
15 Roșca Nicolae, Baieș Sergiu ”Dreptul afacerilor” Ediția a III -a, Chișinău 2011, pag. 250
16 Vitalie Stati ”Răspundere penală pentru infracțiunile legate de insolvabilitate. Monografie.” Chișinău 2003, pag. 85
– 86
17 Roșca Nicolae ”Legisla ția insolvabilității Republicii Moldova: Calea spre perfecțiune. În: Materialele suport ale
Conferinței Științifice internaționale ”Legea insolvabilității – de la teorie la practică”, Chișinău 2014, pag. 3
14
Deci, în 2001, a fost adoptată o nouă lege (Legea insolvabilității nr.632/2001), care nu numai
a modifi cat esențial conținutul și denumirea instituției respective, dar a folosit în locul termenului
”faliment” termenul ” insolvabilitate”.18
Autorul Nicolae Roșca, inte resându -se din ce motiv s -a renunțat la termenul ”faliment”, i s -a
explicat ca acesta ar inspira frică, și ar fi o sperietoare pentru întreprinzători, pe când cuvântul
insolvabilitate ar fi ceva mai fin, îngăduitor și mai ușor de suportat.19
Ca și falimentul, insolvabilitatea, în sensul Legii nr.632/2001, semnifică: o stare de fapt (sens
econom ic); o stare de drept (sens juridic), ambele sensuri având fundament juridic în lege.20
Ulterior, pe data de 18.04.2002 a fost adoptat actualul Cod Penal nr.985, care și conține în sine
art. 252 (insolvabilitatea intenționată) și art. 253 (insolvabilitatea fictivă).
Mai târziu, prin Legea nr.27 din 15.06.2009 pentru modificarea și completarea unor acte
legislative, conform art.III Legea insolvabilității nr.632 -XV din 14 noiembrie 2001 (Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.139 –140, art.1082), cu modificările ulterioare, s -a
modificat după cum urmează:
1. La articolul 1 alineatul (2), cuvintele „băncilor și altor instituții financiare,” se exclud.21
Ca urmare, alin.(2) art.1 al Legii insolvabilității nr.632/2001 avea următoarea dispoziție:
”(2) Pre zenta lege este aplicabilă întreprinderilor, indiferent de tipul lor de proprietate și forma
juridică de organizare, întreprinzătorilor individuali, inclusiv titularilor de patentă de
întreprinzător, societăților de asigurări, fondurilor de investiții, com paniilor fiduciare, societăților
necomerciale în proces de insolvabilitate, înregistrate în Republica Moldova în modul stabilit.”22
Iar în anul 2011 -2012 s -a lucrat intensiv asupra unor modi ficări în Legea nr.632/2001 pentru
a o face mai eficientă. Modific ărilor au fost supuse toate capitolele legii, iar grupul de lucru a
considerat că, deoarece ele duc la schimbarea a mai mult de jumătate din lege este necesa ră o nouă
lege. Astfel, în anul 2012 a fost adoptată Legea nr.149 care nu este absolut nouă, ci re prezintă o
perfec ționare a legii precedente.
Legea nr.149/2012 a intrat în vigoare la 14 martie 2013 conține 254 de articole structurate în
XV capitole.23
18 Roșca Nicolae, Baieș Sergiu ”Dreptul afacerilor” Ediția a III -a, Chișinău 2011, pag. 250
19 Roșca Nicolae ”Legislația insolvabilității Republicii Moldova: Calea spre perfecțiune. În: Materialele suport ale
Conferinței Științifice internaționale ”Legea insolvabilității – de la teorie la practică”, Chișină u 2014, pag. 3
20 Roșca Nicolae, Baieș Sergiu ”Dreptul afacerilor” Ediția a III -a, Chișinău 2011, pag. 250
21 Legea nr.27 din 15.06.2009 pentru modificarea și completarea unor acte legislative
22 Legea insolvabilității nr.632/2001
23 Roșca Nicolae ”Legislația insolvabilității Republicii Moldova: Calea spre perfecțiune. În: Materialele suport ale
Conferinței Științifice internaționale ”Legea insolvabilității – de la teorie la practică”, Chișinău 2014, pag. 4
15
De asemenea insovabilitatea fictivă a fost cerectată întro serie de lucrări, articole, monografii
ștințifice ale autorilor din republica Moldova cum ar fi, cele două volume dedicate analizei
infracțiunilor din partea specială a CP RM, și anume S. Brînză, V. Stati ”Drept Penal, Partea
specială.” Volumul I și Volumul II. Din 2011 Analiza infracțiunilor le gate de insolvabilitate se
regăsește în Volumul II. Aceste volume la timpul lor erau cele mai voluminoase și detaliate lucrări
din domeniul dreptului penal din RM.
Menționăm și faptul că despre insolvabilitatea fictivă au mai încercat să scrie și unii auto ri din
domeniul dreptului processual civil, spre exemplu: N. Roșca ”Instituția falimentului în legislația
Republicii Moldova”, Chișinău 2001; A. Cojuhari ”Drept procesual civil. Partea specială”
Chișinău 2009; N. Roșca, S. Baieș ”Dreptul afacerilor” Ediția a III-a, Chișinău 2011; N. Roșca
”Legislația insolvabilității Republicii Moldova: Calea spre perfecțiune. În: Materialele suport ale
Conferinței Științifice internaționale ”Legea insolvabilității – de la teorie la practică”, Chișinău
2014, în acelaș an, s -a editat următoarea lucrare a autorului V. Stati: ”Infracțiuni economice: Note
de curs .”, dedicată doctoranzilor, studenților, practicienilor, candidaților ce se prezintă la diferite
concursuri de admitere într -o profesie juridică, precum și tututot celor interesanți de problematica
vastă a infracțiunilor economice.24
Iar în 2015 apare și o nouă lucrare, și anume ”Tratat de drept penal. Partea specială” Volumul
I și Volumul II, scrisă de către autorii S. Brînză și V. Stati, care actualmente reprezintă cea mai
detaliată, valoroasă și voluminoasă sursă doctrinară dedicată părții speciale din CP RM. Analiza
juridico -penală a infracțiunii de insolvabilitate fictivă se regăsește în Volumul II. Acestă sursă
reprezintă o îmbunătățire și actualizare a sursei din 20 11 scrisă de aceeși autori, adică e vorba de
”Drept Penal, Partea specială.” Volumul I și Volumul II. – ”Tipografia Centrală”, Chișinău, 2011.
În 2016 au apărut două surse ce țin de dreptul processual civil, însă analiza din aceste studii e
utilă și pentru analiza temei abordate de teză, și anume: G. Macovei ”Procedura de declarare a
insolvabilității” Teză de doctor în drept, și respectiv E. Bele i ” Drept proccesual civil. Partea
specială.”
Ultima lucrare din domeniul dreptului penal care conține și analiza infracțiunilor de
insolvabilitate e ediția a II -a ,revizuită și actualizată până la data de 1 iulie 2016, a ”Infracțiunilor
economice. Note de curs” a autorului V. Stati. După cum menționeză însăși autorul, ediția actuală
a lucrării apare la o distanță de doi ani față de prima ediție, răstimp în care mai multe norme din
Capitolul X al Părții Speciale a Codului penal au suportat remanieri cardina le de conținut. In acest
fel, au fost luate în considerare modificările și completările aduse acestor norme prin Legea
24 Vitalie Stati ”Infracțiun i economice. Ghid metodic”, Chișinău, 2014, pag. 7
16
nr.173/2014, prin Legea nr.180/2014, prin Legea nr.223/2015, precum și prin Legea nr.105/2016.
De asemenea, necesitatea unei noi ediții a fost determinată de jurisprudența recentă a instanțelor
naționale în interpretarea și aplicarea normelor din Capitolul X al Părții Speciale a Codului penal.25
Această lucrare e cea mai proaspătă sursă dedicate analizei infracțiunilor din Capitolul X al Păr ții
Speciale a Codului penal.
25 Vitalie Stati ”Infracțiuni economice. Note de curs” Ediția a II -a revizuită și actualizată până la data de 1 iulie 2016,
Chișinău, 2016
17
CAPITOLUL II – ELEMENTELE OBIECTIVE ALE INFRACȚIUNII DE
INSOLVABILITATE FICTIVĂ
2.1. Obiectul infracțiunii
Infracțiunea, ca faptă a individului, ca manifestare a acestuia în sfera relați ilor sociale, este
periculoasă pentru valorile sociale.
Valorile sociale arătate în alin.(l) art. 2 din CP al RM, și anume: persoa na, drepturile și
libertățile acesteia, proprietatea, mediul înconjurător, orânduirea constituțională, suveranitatea,
independența și integritatea teritoria lă a Republi cii Moldova, pacea și securitatea omenirii,
întreaga ordine de drept, precum și re lațiile sociale create în jurul acestora și care sînt ocrotite
împotriva infracțiunilor, devin obiect al infracțiunii.
Doctrina penală este unanimă în a conside ra obiectul infracțiunii ca fiind valoarea socială și
relațiile sociale create înjurul acestei valori, care sînt preju diciate ori vătămate prin fapta
infracțională.26
Așadar, orice faptă prejudiciabilă impune mai multe niveluri de vătămare sau de punere în
pericol a valorilor sociale și, implicit, a relațiilor sociale referitoare la acestea, iată de ce, atât știința
dreptului penal, cât și practica legislativă iau în considerare următoarele categorii de obiecte
juridice ale infracțiunii: general, generic și special.
Obiectul juridic general este format din totalitatea relațiilor și valorilor so ciale ocrotite prin
normele de drept penal27, de aceea interes științific pentru noi această categorie nu prezintă.
Obiectul juridic generic al infracțiunilor econo mice este constituit din relațiile sociale cu
privire la economia națională ( alias relațiile sociale eco nomice), bazate pe următoarele principii
de desfășurare a activității economice: libertatea activității economice; exercitarea activității
economice în temeiuri legale; concurența loială a subiectelor activi tății economice; buna -credință
a subiectelor activității economice; interzicerea formelor vădit infracțio nale ale conduitei
subiectelor activității economice.28
Obiectul juridic special al infracțiun ii prevăzute la alin.(l) art.253 CP RM îl constituie relațiile
sociale cu privire la temeinicia intentării unui proces de insolvabilitate.29
26 Mariana Grama, Alina Șavga, Stela Botnaru, Vladimir Grosu: ”Drept penal. Partea generală.” Vol. I, Chișinău 2012,
pag. 156
27 Mariana Grama, Alina Șavga, Stela Botnaru, Vladimir Grosu: ”Drept penal. Partea generală.” Vol. I, Chișinău 2012,
pag. 157
28 Brînză Sergiu, Stati Vitalie ”Tratat de drept penal. Partea specială” Volumul II, Chișinău 2015, pag. 11
29 Vitalie Stati ”Infracțiunile legate de insolvabilitate: implicațiile adoptări”, Studia Universitatis. Seria Științe sociale.
2013. – N3: pag.201
18
În literatura de specialitate au fost exprimate opinii divergente privitoare la conținutul noțiunii
de obiect nemijl ocit al infracțiunilor legate de insolvabilitate. În cele ce urmează va fi întreprinsă
o analiză critică a acestor puncte de vedere.
Grosso modo, concepțiile privind conținutul noțiunii de obiect nemijlocit al infracțiunilor,
legate de insolvabilitate, pot fi clasate în: 1) concepții “relaționale” (neacceptată din cauza
perceperii neadecvate de către promotorii acestor concepții a esenței unei relații sociale) ; 2)
concepții “nonrelaționale”. Concepțiile “relaționale” sunt acelea care au ca numitor comun
recunoașterea rela țiilor sociale în calitate de obiect al apărării penale. Concepțiile “non relaționale”
sunt toate celelalte viziuni în materie.
Autorii, care sprijină cea de -a doua orientare, consideră că obiec tul nemijlocit al infracțiunilor,
legate de insolvabilitate, îl formează:
a) “ordinea stabilită de efectuare a procedurii de insolvabilitate și de satisfacere a cerințelor
patrimoniale ale creditorilor”
b) “ordinea normativ -juridică de activitate a întreprinderilor, precum și interesele
financiare, alte interese comerciale ale angajaților, acționarilor, proprietarilor
întreprinderii, ale creditorilor acesteia și ale statului.";
c) “drepturile și interesele ocrotite de lege ale creditorilor”;
d) “interesele legitime ale creditorilor, precum și ale altor per soane, satisfacerea cerințelor
cărora este prevăzută de lege”;
e) “interesele statului în sfera de activitate a autorităților publice, care sunt abilitate a
organiza lucrul cu întreprinderile insolvabile”;
f) “patrimoniul în ansamblu, precum și dreptul creditorului de a -și satisface cerința
patrimonială din contul averii debitorului”;
g) “activitatea de producere, comercială, financiară și alt gen de activitate economică,
bazată pe lege, a întreprinderii”.
Nu ne vom angaja să susținem un anumit punct de vedere dintre cele sus -menționate.
Considerăm că este absolut întemeiată opinia, conform căreia doar relația socială, în calitate de
sistem integral, poate forma obiectul nemijlocit al infracțiunii. Deci, caracterul relațional al
obiectului infracțiunii exclude posibili tatea ca în calitate de obiect nemiillocit al infracțiunilor,
legate de insolvabilitate, să figureze “ordinea normativ -juridică”, “drepturile subiective”,
“interesele legitime”, patrimoniul” sau “activitatea”. 30
30 Vitalie Stati ”Răspundere penală pentru infracțiunile legate de insolvabilitate. Monografie.” Chișinău 2003, pag.
26, 27
19
Autorul V. Stati consideră că, pentru a stab ili obiectul nemijlocit al infracțiuni lor, legate de
insolvabilitate, este necesar, înainte de toate, a determina scopul adoptării normelor penale privind
aceste infracțiuni. În mod indirect, acest scop îl putem identifica examinând pct.8 al Hotărârii
nr.761 a Guvernului Republicii Moldova pentru aprobarea Regulamen tului cu privire la asanarea,
reorganizarea și lichidarea întreprinderilor insolvabile, adoptată la 13.10.1994: “Ministerul
Justiției până la 1 ianua rie 1995 va elabora și va prezenta spre apr obare un proiect de lege prin
care să se stabilească răspunderea penală și administrativă a conducă torului de întreprindere pentru
acțiunile ce au condus la insolvabilitatea … întreprinderii”. De aici rezultă că scopul criminalizării
faptelor, legate de insolvabilitate, constă în apărarea întreprinderii împotriva insolva bilității,
provocate prin acțiunile conducătorului acestei întreprinderi.31
Într-un final autorul vine cu următoarea definiție: obiectul juridic special al infracțiunilor
legate de insol vabilitate îl formează relațiile sociale care apar și se dezvoltă în legătură cu
exercitarea, în temeiul legii, a activității de întreprinzător și prin care sunt asigurate interesele
legitime ale creditorilor în condițiile de insolvabilitate.
Într-o lucrare cu mult mai nouă, autorii S. Brînză și V. Stati vin cu următoarea definiție:
obiectul juridic special al infracțiunilor economice îl formează relațiile sociale ce vizează anumite
valori sociale concrete, care derivă din economia națională a Republicii Moldova.32
Autorul O. Boev menționează că obiectul juridic special al infracțiunii de insolvabilitate fictivă
constă în informația cu privire la starea financiară a debitorului, așa cum este reflectată în
evidențele financiare (inclusiv și cea in tenționat falsificată), care este adusă în atenția creditorilor
și a statului prin autoritățile judiciare și alte organe pentru a -i duce în eroare și a realiza ulterior
scopul infracțiunii.33 Un alt autor, și anume A. Timerbulatov specifică că obiectul infr acțiunii de
insolvabilitate fictivă e informația falsă ce conține în sine semne de insolvabilitate (faliment) a
debitorului.34 Iar E. Hristenko ne spune că obiectul juridic special constă în relațiile sociale cu
privire la desfășurarea activităților economi ce în domeniul finanțelor, care presupun punerea în
aplicare a angajamentelor asumate conștiincios atât de debitori, cât și de creditori.35
În legătură cu aceasta, menționăm că în corespundere cu art.9 și 10 ale Legii insolvabilității,
procesul de insolvabilitate se intentează doar în temeiul unei cereri de intentare a procesului de
31 Vitalie Stati ”Răspundere penală pentru infracțiunile legate de insolvabilitate. Monografie.” Chișinău 2003, pag.32
32 Brînză Sergiu, St ati Vitalie ”Tratat de drept penal. Partea specială” Volumul II, Chișinău 2015, pag.11 – 12
33 Боев Олег Викторович ”Уголобная ответственностъ за преднамеренное и фиктивное банкроство кредитных
организаций” Автореферат диссертации на соискание ученой степен и кандидата юридических наук, Москва
2011, Ст.19
34 Ю. В. Морозова ”Кбалификация преступлениий, предусмотренных статьями 195 -197 УК РФ”, Учебное
пособие, Санкт -Петербург 2012, ст.16
35 Е.В. Христенко ”Преднамеренное и фиктивное банкроство как преступления по УК РФ и стран ближнего и
дальнего зарубежья”, Вестник Российского нового университета, №:3, 2011, ст. 70
20
insolvabilitate (sau, altfel spus, a unei cererei introductiv e). Intentarea unui proces de
insolvabilitate presupune existența unui temei. Temeiul general de intentare a unui proces de
insolvabilitate constă în incapacitatea de plată a debitorului. Temeiul special de intentare a unui
proces de insolvabilitate constă în supraîndatorarea debitorului în cazul în care acesta este persoană
juridică responsabilă de creanțele creditorilor în limitele patrimoniului său.36
În același timp, urmează să subliniem și faptul că, în virtutea prevederilor art. 356 alin. (2)
CPC, în c onformitate cu care, „cere rea de declarare a insolvabilității se judecă în instanță
conform normelor generale din Codul de procedură civilă, cu excepțiile și completările stabilite
de legislația insolvabilității”, nu putem neglija aplicabilitatea efectel or nerespectării premizelor
prevăzute de art. 169 CPC, în măsură în care acestea nu contravin esenței procedurii de
insolvabilitate. Prin urmare, deducem următoarele premize ce influențează apariția dreptului la
înain tarea cererii introductive:
– capacitatea procesuală de folosință a persoanei ce depune cerere introductivă;
– inexistența unei hotărâri judecătorești irevocabile pe aceeași cauză;
– inexistența unei încheieri prin care a fost confirmată renunțarea la acțiune sau încheierea
tranzacției dintre părți;
– depunerea cererii introductive doar de persoanele prevăzute de lege;
– reglementarea expresă a dreptului solicitantului de a depune cerere introductivă in interesul
persoanei;
– inexistența unei proceduri de restructurare intentate în privința de bitorului insolvabil.
În condițiile în care persoana care dorește să depună cerere introduc tivă a îndeplinit toate
premizele necesare pentru a avea dreptul la înain tarea cererii introductive, acesta urmează să se
conformeze la o serie de cerințe legale pentru a putea exercita dreptul la înaintarea cererii intro –
ductive.37
Atragem atenția și asupra interpretării istorice . Așadar, conform Legii Nr. 316 din
09.12.1994 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, CP RM nr.010 din
din 24.03.1961 a fost pentru prima data completat cu articolul 1554 – Falimentul fals. Obiectul
juridic special atunci îl constituiau relațiile sociale ce apar în cadrul gestionării unei întreprinderii,
instituției, organizației, care determină asigurarea intereselor leg itime ale creditorilor în cadrul
falimentului.
36 Vitalie Stati ” Infracțiuni economice: Note de curs .” Chișinău, 2014, pag. 484 – 485
37 Elena Belei ”Drept proccesual civil. Partea specială.” Chișinău 2016, pag. 232
21
Conform art. 5 al Legii falimentului, procesul de faliment se intentează la cererea creditorului
(creditorilor), precum și la cererea debitorului,38 de aici rezultă că obiectul material îl constituia
cerere a scrisă falsă de intentare a procesului de faliment. Victima infracțiunii specificate îl
constituia creditorul.
La 24.12.1997, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea Republicii Moldova pentru
modificarea și completa rea Codului penal. În conformit ate cu această lege, era sancționată nu doar
aducerea intenționată, dar și fictivă a debitorului la starea de fali ment. în mod corespunzător, titlul
art.1554 CP din 1961 a fost schimbat în “Fal imentul fictiv sau intenționat”,39
Obiectul juridic special al acestei infracțiuni îl formau relațiile sociale care apar și se dezvoltă
în legătură cu exercitarea, în temeiul legii, a activității de întreprinzător și prin care se asigură
interesele legitime ale creditorilor în condițiile de insolvabilitate.40
Din art. 7 și 8 al Legii nr.786 din 23.03.1996 cu privire la faliment desprindem că obiectul
material al acestei infracțiuni îl constituie 1) cererea scrisă falsă a de intentare a procesului de
faliment; 2) anexele la această cerere, și ele false. Victima infracți unii date era creditorul.
În 2001, a fost adoptată o nouă lege (Legea insolvabilității nr.632/2001), care nu numai a
modificat esențial conținutul și denumirea instituției respective, dar a folosit în locul termenului
”faliment” termenul ” insolvabilitate”.41
Legea insolvabilității nr.632/2001 prevedea, totodată, condiții obligatorii în ce privește datele
cererii introductive a debitorului și anexele necesare. Conținutul cere rii introductive a debitorului
se diferențeau de conținutul cererii de chemare în ju decată. În conformitate cu art. 28 din Legea
insolvabilității nr.632/2001, cererea introductivă a debitorului trebuia să conțină: datele de
identificare a debitorului (denumirea / numele debitorului, adresa/sediul debitorului, conturile
bancare ale acestu ia); date despre creanțele avute (suma datoriilor, mărimea dobînzilor, valoarea
penalităților); date despre temeiul creanțelor și termenul de executare a acestora; suma datoriilor
la bugetul public național; indicarea și motivarea temeiului insolvabilități i; informația despre
procesele intentate de debitor și titlurile executorii asupra bunurilor debitorului; informația despre
bunurile debitorului, inclusiv mijloacele bănești ale acestuia; date despre obligațiile ce nu rezultă
din activitatea de întreprinză tor în cazul cînd debitor este persoană fizică; solicitarea, după caz, de
a aplica procedura planului și motivarea aplicării acesteia; anexele conform prevederilor legale.42
38 Legea nr. 851 din 03.01.1992 cu privire la faliment
39 Vitalie Stati ”Răspundere penală pentru infracțiunile legate de insolvabilitate. Monografie.”Chișinău 2003, pag. 85
40 Stati Vitalie: ”Răspunderea penală pentru infracțiunile l egate de insolvabilitate”, Teză de doctor în drept, Chișinău
2002, pag.128
41 Roșca Nicolae, Baieș Sergiu ”Dreptul afacerilor” Ediția a III -a, Chișinău 2011, pag. 250
42 Alexandru Cojuhari ”Drept procesual civil. Partea specială” Chișinău 2009, pag. 205 -206
22
Ulterior, pe data de 18.04.2002 a fost adoptat actualul Cod Penal nr.985, care și c onține în sine
art. 252 (insolvabilitatea intenționată) și art. 253 (insolvabilitatea fictivă).
Așadar, după adoptarea CP din 2002 și până la intrarea în vigoarea a Legea insolvabilității nr.
149 din 29.06.2012, obiectul juridic special îl constituia relațiile sociale cu privire la temeinicia
intentării unui proces de insolvabilitate.43
Obiectul material al infracțiunii date este cererea scrisă falsă, de intentare a procesului de
insolvabilitate, și anexele la această cerere, și ele false . Victimă a insolvabilității fictive este
creditorul.44
În anul 2011 -2012 s -a lucrat intensiv asupra unor modi ficări în Legea nr.632/2001 pentru a o
face mai eficientă. Modificărilor au fost supuse toate capitolele legii, iar grupul de lucru a
considerat c ă, deoarece ele duc la schimbarea a mai mult de jumătate din lege este necesa ră o nouă
lege. Astfel, în anul 2012 a fost adoptată Legea nr.149 care nu este absolut nouă, ci reprezintă o
perfec ționare a legii precedente.
Legea nr.149/2012 a intrat în vigoare la 14 martie 2013 conține 254 de articole structurate în
XV capitole.45
Menționăm că nu toate infracțiunile au obiect material; el există numai în cazul în care valoarea
socială ocrotită, asupra căreia atentează făptuitorul, se proiectează într -o entitate materială, astfel
încât relațiile sociale sînt vătămate sau amenințate prin intermediul acestei entități. În felul acesta,
obiectul juridic al infracțiunii și obiectul material al infracțiunii se corelează ca o categorie socială
și o categorie corpo rală (materială).
Nu toate entitățile aflate în aria relației sociale pot avea calitatea de obiect material al
infracțiunii, ci doar acele care, spre deosebire de fenomenele ideale, au o natură corporală și care,
fiind influențate, fac posibilă fixarea ace steia prin percepția de afară.
Obiectul material e format din bunul, lucrul sau persoana împotriva căruia se îndreaptă
acțiunea -inacțiunea incriminată și asupra căruia se răsfrâng urmările provocate, aducându -se astfel
atingere relațiilor sociale ocrotite de norma de drept penal. Obiectul material nu există la orice
infracțiune, ci numai la acelea la care valoarea socială ocrotită constă sau se exprimă într -o entitate
materială. Prin urmare, obiectul material al infracțiunii constă în entitatea materială asupra căreia
se îndreaptă fapta nemijlocită infracțională, prin al cărei intermediu se aduce atingere obiectului
juridic al infracțiunii.
43 Brînză Sergiu , Stati Vitalie ” Drept Penal, Partea specială. Volumul II”. – ”Tipografia Centrală”, Chișinău, 2011,
pag.125
44 Sergiu Brânză ”Drept penal. Partea Specială” Volumul II, Chișinău: Cartier Juridic, 2005, pag. 455
45 Roșca Nicolae ”Legislația insolvabilității Republicii Moldova: Calea spre perfecțiune. În: Materialele suport ale
Conferinței Științifice internaționale ”Legea insolvabilității – de la teorie la practică”, Chișinău 2014, pag. 4
23
De aici rezultă că obiectul material al infracțiunii examinate îl reprezintă anumite documente
false, și anume: 1) ce rerea scrisă falsă de intentare a procesului de insolvabilitate; 2) anexele la
această cerere, și ele false.46 (Anexa 2)
Reieșind din regulile competenței generale, în Republica Moldova cauzele de insolvabilitate
se soluționează în exclusivitate de instanțe le de judecată. Nici un alt organ jurisdicțional nu are
dreptul de a examina și a soluționa asemenea cauze. În aceste condiții apare întrebare: care instanță
de judecată este în drept să examineze în fond cauzele de insolvabilitate? Anterior, până la
intro ducerea modificărilor în sistemul instanțelor specializate economice, toate cauzele de
insolvabilitate se examinau în fond de Curtea de Apel Economică, care era unica instanța de
judecată competentă de a porni și examina în fond cauza. Unica instanță de re curs la examinarea
cauzelor de insolvabilitate era Colegiul Economic al Curții Supreme de Justiție. În present reieșind
din prevederile art. 355 Codul de procedură civilă, cererea de declarare a insolvabilității se depune
la curtea de apel de drept comun.47
Conform art. 356 CPC ”cererea de declarare a insolvabilității se judecă în instanță conform
normelor generale din prezentul cod, cu excepțiile și completările stabilite de legislația
insolvabilității.”48
Similar înaintării cererii de chemare în judecată, la înaintarea cererii introductive debitorul
urmează să achite și să probeze faptul achitării taxei de stat. Conform Legei taxei de stat Nr. 1216
din 03.12.1992, lit.b) art. 3 , tarifele taxei de stat se stabilesc la următoarele cuantumuri: pentru
cereril e de intentare a procesului de faliment în valoare de 2000% dintr -o unitate convențională,
adică 1010 lei.
În continuarea celor expuse vom face o referire și la Decizia Colegiului penal lărgit al Curții
Supreme de Justiție din 11.02.2014. Dosarul nr.1ra -53/2014: ” Instanța de apel urma să desrie în
decizie probe concrete, care confirmă vinovăția inculpatului pe art. 253 alin. (2) lit. b) Cod penal,
adică de comitere a insolvabilității fictive.
Potrivit literaturii de specialitate, obiectul material al insolvabilității fictive îl reprezintă
anumite documente false: cererea scrisă falsă de intentare a procesului de insolvabilitate; anexele
la această cerere și ele false.
Instanța de apel însă, nu a specificat în decizia adoptată și nu a descris în fa pta constatată de
prima instanță care sunt documentele false prezentate de către inculpat, sau de ce este falsă cererea
de intentare a procesului de insolvabilitate.
46 Vitalie Stati ” Infracțiun i economice: Note de curs .” Chișinău, 2014, pag. 485
47 Macovei Gheorghe ”Procedura de declarare a insolvabilității” Teză de doctor în drept, Chișinău 2016, pag.81
48 Codul de procedură civilă nr.225 din 30.05.2003
24
Astfel, instanța de apel a examinat probele superficial, fără ca acestea să fie minuțios analizate
și apreciate în ansamblu cu alte probe.”49
Pentru o imagine completă a celor expuse vom face referire și la sentința dosarului analizat și
vom expune documentele cauzei penale ce au servit drept probe pentru învinuirea inculpatului în
baza art. 25 3 alin 2 lit.b), și anume:
Contract din 04.04.2009 prin care SRL”A -D” a transmis la SRL”A” datoriile GȚ ”MI” în sumă
de 1301008 lei ( f/d 172, vol.I).
Acte prin care s -a verificat datoriile dintre SRL”A” și SRL”A -D” (f/d 173,174,175 , vol.I).
Raportul Financiar la SRL ”A” pe anul 2009 ( f/d 218 -223, vol.I)
Copia hotărîrii Curții de Apel Economice din 22.03.2010 ,prin care a fost încetat procesul de
insolvabilitate față de SRL”A -D” cu anunțul din Monitorul din 23.04.2010 (fd.224 -225,vol.I).
Copia încheie rii Curții de Apel Economice din 20.05.2010 prin care s -a dispus redeschiderea
procedurii de lichidare a SRL”A -D”, cu considerarea existent și cu desemnarea ca lichidator
pe CT (f d.239,vol.I).
Tabelul creanțelor SRL”A -D” la data de 22.03.2010 ( f/d 241, v ol.I).
Comunicare de la IFS Edineț din 28.05.2009 ,din care urmează că se solicită atragerea la
răspundere penală a lui NI în baza art. 253 ,insolvabilitate fictivă 7, vol.II).
Actul IFS pe raionul Edineț nr.5 din 08.05.2009 de efectuare a controlului fisc al la SRL”A”,din
care urmează că conducătorul întreprinderii NI la sfârșitul fiecărei luni gestionare returna
mijloacele bănești în casieria întreprinderii SRL”A , iar la începutul fiecării luni următoare,sunt
transmise din avans aceleași persoane. (f/d 11 -17, vol.II).
Dispoziții de plată prin care SRL”A” a eliberat lui NI pe cont propriu diferite sume în perioada
anilor 2008 -2009 ( f/d 18 -45, vol.II).
Registrul de evidență a soldului la începutul lunii la SRL”A” ( f/d 46 -49, vol.II).
Informația referitor l a rulajele din contul SRL”A -D” și SRL”A” (f d.63 -72, vol.II).
Cererea SRL”A” din 02.10.2009 de atragere la răspunederea penală (fd.78 -80,vol.II).
Contract nr 48/03 din 05.02.2008 încheiat între SRL”A” și SRL”A -D”, prin care i -a fost
vîndută marfă în sumă totală de 1022060 lei , cu acte verificare din 30.10.2008 (fd. 137 -141,
vol.II).
Facturile fiscale din 05.02.2008 și din 20.02.2008 prin care SRL ”A” i -a livrat la SRL”A -D”
îngrășăminte minerale( f/d 142 -143, vol.II).
Copia hotărîrii judecătoriei Economice de Circumscripție , prin care a fost încasat de la
49 Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 11.02.2014. Dosarul nr.1ra -53/2014
25
SRL”A -D” în beneficiul SRL ”A” datoria de 109709 taxa de stat 32912,70 lei. (fd. 145, vol.II).
Act de constatare din 28.05.2010 întocmit de către Direcția de Control și Revizie a DGT Nord
a centrului pent ru Combaterea Crimelor Economice și Coorupți Moldova la SRL „A -D” (f/d
153-158, vol.II).
Raportul financiar pe anul 2008 a SRL”A -D” (f/d 163 -172, vol.II).
Actul reviziei economico -fnanciară la SRL ”A” din 28.05.2010( f/d 210 -213, vol.II).
Raport nr.3 privi nd finalizarea procedurii de insolvabilitate a SC”A -D”SRL întocmit de
administratorul insolvabilității CT (f/d 225 -227, vol.II).
Copia hotărîrii Judecătoriei Economice de Circumscripție din 22.12.2010 prin care s -a hotărât
încasarea din contul SRL”A -D” în proces de insolvabilitate în beneficiul Bugetului de stat
suma de 228690 lei (fd. vol.III).50
Așadar, potrivit art.16 și 17 al Legii insolvabilității, în cererea introductivă a debitorului trebuie
să se indice: a) codul fiscal și numerele conturilor bancare ale debitomlui; b) valoarea creanțelor
creditorilor, dobânzilor și penalităților aferente; c) temeiul creanțelor și termenele lor de executare,
cu specificarea sumei creanțelor decurgând din daunele cauzate vieții și sănătății, precum și ale
creanțe lor salariale față de angajații debitorului; d) suma datoriilor la bugetul public național; e)
motivarea temeiului insolvabilității; f) datele despre cererile de chemare în judecată a debitorului
primite spre examinare de către instanța de judecată, precum și d espre titlurile executorii asupra
bunurilor debito rului; g) datele despre bunurile debitorului, inclusiv despre mijloacele bănești și
creanțele lui; h) can didatura propusă la funcția de administrator al insolvabilității/lichidator. La
cererea introductiv ă a debitorului se anexează: a) copia de pe statutul sau de pe contractul său de
asociere; b) lista partici panților (membrilor) săi; c) bilanțul contabil la data ultimului raport
financiar; d) documentele care atestă componența și valoarea bunurilor sale dacă este persoană
fizică (întreprinzător individual); e) datele din registrele publice despre bunurile sale, inclusiv
despre bunurile gajate; f) lista creditori lor și a debitorilor, cu specificarea datoriilor creditoare și
debitoare, adreselor și datelor de identificare ale creditorilor și debitorilor; g) dovada notificării
proprietarului, a cărui lipsă însă nu împiedică admi terea spre examinare a cererii introductive.51
Spre deosebire de posibilitatea restituirii fără examinare a cererii introductive, de pusă de
creditor, în cazul în care nu au fost respectate condițiile de conținut și de anexare a documentelor
necesare, prevăzute la art. 20 din Lege, cererea introductivă a debitorului, în situația în care nu au
fost anexate la ea documentele prevăzute la art.17, instanța de insolvabilitate nu este în drept de a
50 Sentința Judecătoriei Edineț din 27 iunie 2011, Dosarul -37/11
51 Vitalie Stati ”Infracțiuni economice. Note de curs” Ediția a II -a revizuită și actualizată până la data de 1 iulie 2016,
Chișinău, 2016, pag.577
26
restitui cererea introductivă, dar o admite spre examinare printr -o încheiere, solicitînd prezentarea
documentelor în ordinea dezbaterilor judiciare.52
Totodată, menționăm și faptul că în conformitat e cu alin.(2) al Legii insolvabilității nr.149, în
cazul în care debitorul a depus cerere introductivă în temeiul art. 14, dar nu a anexat la ea
documentele prevăzute la art. 17, instanța de insolvabilitate admite spre examinare cererea
solicitând prezenta rea documentelor în ordinea dezbaterilor judiciare. Conform alin.(3) al aceluiași
articol, instanța de insolvabilitate va restitui fără examinare cererea introductivă în toate cazurile
dacă aceasta nu va avea anexat avizul Serviciului Fiscal de Stat aferen t informării acestuia de către
creditor (creditori) sau debitor despre intenția de a depune cererea introductivă. Avizul Serviciului
Fiscal de Stat include sumele restanțelor debitorului față de bugetul public național la momentul
sesizării, precum și înșt iințarea instanței că, pe parcursul procesului, organul fiscal poate interveni
cu sume suplimentare ce pot apărea de pe urma controlului fiscal.53
Specificăm și faptul că odată cu cererea introductivă va fi depusă și declarația prevăzută la
alin.(2) art.85 Legea insolvabilității: ” Instanța de insolvabilitate cere debitorului să semneze,
înainte de prima adunare a creditorilor, următoarea declarație: “Declar pe onoarea și pe
răspunderea mea că orice informație, orală sau scrisă, pe care o voi prezenta instanț ei de
insolvabilitate despre patrimoniul debitorului și despre activitatea lui de întreprinzător sau despre
orice alt fapt pe care îl cunosc este adevărată și completă”.54
În unele situații, datorită particularităților intentării procesului de insolvabilita te în privința
unor categorii de persoane, la cererea scrisă de intentare a procesului de insolvabilitate pot fi
anexate și alte documente în afară de cele sus -nominalizate. Astfel, de exemplu, conform alin.(2)
art.232 al Legii insolvabilității, pe lângă d ocumentele prevăzute la art. 17 din aceeași lege,
conducătorul gospodăriei țărănești (de fermier) anexează la cererea introductivă documentele
privind: a) componența și valoa rea patrimoniului gospodăriei; b) componența și valoarea bunurilor
aflate în prop rietatea membrilor gospodăriei, precum și sursele acestor bunuri; c) mărimea
veniturilor estimate pentru încheierea sezo nului de lucrări agricole.55
Pentru calificarea faptei în baza alin.(1) art.253 CP RM, nu este important dacă prin falsitate
se caracter izează: 1) numai cererea scrisă falsă de intentare a procesului de insolvabilitate; 2)
numai anexele false la această cerere; 3) atât cererea scrisă falsă de intentare a procesului de
52 Hotărârea Plenului CSJ cu privire la aplicarea în practica judiciară a Legii insolvabilității din 24.03.2014
53 Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012
54 Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012
55 Brînză Sergiu, Stati Vitalie ”Tratat de drept penal. Partea specială” Volumul II, Chișinău 2015, pag.308
27
insovabilitate, cât și anexele false la această cerere. O astfel de circ umstanță poate fi luată în calcul
doar la individualizarea pedepsei.
De asemenea, pentru calificarea faptei în baza alin.(1) art. 253 CP RM, nu contează dacă
cererea scrisă falsă de intentare a procesului de insolvabilitate sau anexele false la această cer ere
sunt falsificate total sau parțial. Și o asemenea circumstanță poate fi luată în considerare numai la
individualizarea pedepsei.56
Specificăm și faptul că în mod eronat se poate considera că patrimoniul constituie obiectul
material al infracțiunilor de insolvabilitate fictivă. Nu putem fi de acord cu aceasta deoarece
obiectul material e format din bunul, lucrul sau persoana împotriva căruia se îndreaptă acțiunea
sau inacțiunea incrimintă și asupra căruia se răsfrâng urmările provocate, aducându -se astfel
atingere relațiilor sociale ocrotite de norma de drept penal.
Într-adevăr unele legislații străine au poziționat aceaste infracțiuni în capitole ce conțin
infracțiuni contra patrimoniului, spre exemplu Codul penal al Italiei din 1931 , în Titlul XIII
reglementează infracțiunile contra patrimoniului. Acestea se divid în: infracțiuni contra
patrimoniului săvârșite prin violență asupra bunurilor sau persoanei (Capitolul I, art.624 etc., furtul
simplu și agravat, tâlhăria, extorsiunea, ocuparea de terenuri și altele) și infracțiuni contra
patrimoniului săvârșite prin fraudă (Capitolul II, art.640 etc., înșelăciunea, insolvabilitatea
frauduloasă, înșelarea persoanelor incapabile, tăinuirea, însușirea bunului pierdut sau obținut prin
eroare, distrugerea frauduloa să de bunuri, camăta și altele).57 Printre alte state europene care au
poziționat la fel infracțiunile de insolvabilitate fictivă ( bancrută frauduloasă ) se numără: Austria,
Grecia, Italia, Portugalia, Republica Cehă, România și Slovacia.
Cât privește patrim oniul, autorul V. Pașca menționează că acesta din urmă este valoarea
economică a totalității puterilor, facultăților și aptitudinilor cuprinse în câmpul de autonomie a
dreptului subiectiv al unei persoane și nu se confundă cu obiectele materiale asupra căr ora poartă
drepturile subiective ale unei persoane. Doar bunurile corporale pot constitui obiect material al
infracțiunii.58
Deci, obiectul material al infracțiunii, care nu poate fi obținut în urma săvârșirii infracțiunii,
constă în entitatea materială asu pra căreia se îndreaptă fapta nemijlocită infracțională, prin al cărei
intermediu se aduce atingere obiectului juridic al infracțiunii, ce reprezintă în cazul nostru anume
documentele false, și anume: 1) cererea scrisă falsă de intentare a procesului de in solvabilitate; 2)
anexele la această cerere, și ele false.
56 Vitalie Stati ” Infracțiuni economice: Note de curs .” Chișinău, 2014, pag. 486
57 Sergiu Brînză ”Obiectul infracțiunilor contra patrimoniului” Monogra fie, Chișinău 2005, pag. 338
58 Viorel Pașca ”Falimentul fraudulos. Răspundere și sancțiuni” Lumina -Lex, București 2005, pag. 163
28
Victimă a infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.253 CP RM este creditorul. Conform art.2 al
Legii nr.149/2012, creditor este persoana fizică sau persoană juridică deținător al unui drept de
creanț ă asupra patrimoniului debitorului, care poate face dovada creanței sale față de acest
patrimoniu în condițiile Legii insolvabilității. 59
Din această definiție reiese că creditorul, privit ca victimă a infracțiunii analizate, este persoana
caracterizată prin următoarele calități: 1) este o persoană fizică sau o persoană juridică; 2) este
deținătoare a unui drept de creanță asupra patrimoniului debitorului; 3) poate face dovada creanței
sale față de acest patrimoniu în condițiile Legii nr.149/2012. În lips a oricăreia din aceste calități,
persoana nu poate fi considerată victimă a infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.252 CP RM.60
Specificăm că în funcție de momentul apariției creanțelor, creditorii sunt divizați în: a) creditori
chirografari și creditori ga rantați (creanțele cărora au apărut până la intentarea procesului); b)
creditori ai masei debitoare (creanțele cărora au apărut după intentarea procesului de
insolvabilitate).
Creditorii garantați reprezintă clasa de creditori ale căror creanțe față de deb itor au apărut
înainte de intentarea procesului de insolvabilitate și sunt asigurate prin garanții reale.
Creditori chirografari sunt clasa de creditori ale căror creanțe au apărut înaintea de intentarea
procesului de insolvabilitate și nu sunt asigurate prin garanții. La rândul său, creditorii chirografari
se împart în două categorii: creditorii chirografari cu creanțe de rang preferențial și creditorii
chirografari cu creanțe de rang inferior.
Creditori chirografari cu creanțe de rang preferențial sunt c ei care au: creanțe din dăunarea
sănătății sau din cauzarea morții – rangul I; creanțe salariale față de angajați și creanțe la
remunerația datorată, conform drepturilor de autor – rangul II; creanțele la impozite și la obligații
de plată la bugetul public național – rangul III; creanțele de restituire (achitare) a datoriilor față de
rezervele materiale ale statului – rangul IV; alte creanțe chirografare care nu sunt de rang inferior
– rangul V.
Creditori chirografari cu creanțe de rang inferior – rangul VI , au următoarele clase:
a) dobânda la creanțele creditorilor chirografari calculată după intentarea procesului; b) amenzile,
penalitățile și alte sancțiuni financiare (pecuniare), precum și cele cauzate de neexecutarea
obligațiilor sau din executarea lor n ecorespunzătoare; c) creanțele din prestațiile gratuite ale
debitorului; d) creanțele legate de rambursarea creditelor de capitalizare și/sau împrumuturile unui
59 Manualul judecătorului pentru cauze penale, Chișinău 2013, pag. 865
60 Vitalie Stati ”Infracțiunile legate de insolvabilitate: implicațiile adoptări”, Studia Universitatis. Seria Științe sociale.
2013. – N3: pag. 19 8
29
asociat, acționar sau membru al debitorului ori ale persoanelor afiliate sau interdependente și alte
asemenea creanțe; e) creanțele salariale ale persoanelor indicate la art. 247 Legii insolvabilității.61
Trebuie de menționat că în Legea nr.632/2001 nu a existat o definiție a noțiunii de creditor.
Astfel că numai pe calea interpretării doctrinare se putea deduce că creditor este persoana care are
dreptul asupra creanțelor scadente, inclusiv asupra creanțelor fiscale, datorate de către debitor.62
Aducem la cunoștință și faptul că reglementările, ce stipulează faptul posibilității retragerii
cererii intr oductive, sunt prevăzute la art. 31 alin. (1) din Legea insolvabilității. Astfel, acest articol
prevede că, cererea introductivă poate fi retrasă de către deponent pînă la adoptarea unei hotărîri
de intentare a procesului de insolvabilitate sau de respinger e a cererii introductive.
Renunțarea la cererea introductivă, conform prevederilor art. 31 alin. (2) din Legea
insolvabilității, nu privează persoanele care s -au alăturat acestei cereri de dreptul de a solicita
examinarea pricinii în fond. În cazul în care debitorul sau creditorul renunță la cererea introductivă,
instanța de insolvabilitate dispune încetarea procesului doar dacă renunțarea nu contravine legii și
nu încalcă drepturile și interesele legitime ale altor persoane.63
Concluzionăm prin aceea că obi ectul juridic generic îl constituie relațiile sociale cu privire la
economia națională/relațiile economice, obiectul juridic special îl constituie relațiile sociale cu
privire la temeinicia intentării unui proces de insolvabilitate, obiectul material îl co nstituie
documentele false, și anume: 1) cererea scrisă de intentare a procesului de insolvabilitate, care
conform art.10 al Legii insolvabilității nr.149 se depune în baza unui temei, și anume în baza unui
temei general de intentare a unui proces de insol vabilitate ce constă în incapacitatea de plată a
debitorului, sau în baza temeiului special de intentare a unui proces de insolvabilitate, ce constă în
supraîndatorarea debitorului în cazul în care acesta este persoană juridică responsabilă de creanțele
creditorilor în limitele patrimoniului său; 2) anexele la această cerere, și ele false. Victima
infracțiunii analizate este creditorul.
2.2. Latura obiectivă
Latura obiectivă reprezintă unul din cele patru elemente ale componenței infracțiunii și constă
în fapta manifestată sub forma unei acțiuni sau inacțiuni împreună cu urmările ce le produce, adică
atingerea adusă valorilor sociale apărată de norma penală.
61http://avocat -grosu.com/ro/insolvabilitatea/158 -subiec -ii-i-participan -ii-al-procesului -de-insolvabilitate -n-
republica -moldova , accesat pe data de 21 februarie 2017, ora:17:11
62 Vitalie Stati ”Infracțiunile legate de insolvabilitate: implicațiile adoptări”, Studia Universitatis. Seria Științe sociale.
2013. – N3: pag. 198
63 Mihail Garmandir și Irina Cebaniuc: „Procedura de insolvabilitate a întreprinderilor”, Monitorul Fiscal FISC.md
nr.3(13) mai 2013, preluat de pe
http://monitorul.fisc.md/legal_assistanc e/mihail_garmandir_si_irina_cebaniuc_procedura_de_insolvabilitate_a_in tre
prinderilor.html la dat de 21 februarie 2017, ora 00:3 3
30
Deci latura obiectivă reprezintă aspectul exterior al comportamentului persoanei ce a comis o
infrac țiune. Ea cuprinde fapta prejudiciabilă, ilegală care se săvârșește într -un anumit loc și într -o
anumită perioadă de timp, prin intermediul unui anumit mijloc sau unei anumite metode. De
asemenea, în conținutul acesteia sînt incluse urmările prejudiciabile care s -au produs ori s -ar fi
putut produce ca rezultat al săvârșirii faptei.
În dreptul penal toate semnele laturii obiective a infracțiunii se clasifică în două grupe:
principale (fapta prejudiciabilă) și facultative (urmarea periculoasă și legătura de cauzalitate).
Autorii S. Brânză și V. Stati menționează că din punctul de vedere al laturii obiective,
majoritatea infracțiunilor economice sunt săvârșite pe calea acțiunii.64
Actualmente în RM, infracțiunile de insolvabilitate fictivă sunt prevăzute de art. 253 ce se
regăsește în Capitolul X – infracțiuni economice din Partea Specială a Codului penal.
V. Stati, definișește infracțiunile economice drept faptele socialemente periculoase, săvârșite
cu intenție sau din imprudență, care aduc atingere, prin e xcelență, relațiilor sociale cu privire la
economia națională, răpunderea penală care se stabilește în art. 236 -258 CP RM.65
Nu suntem de acord cu poziționarea acestor două infracțiuni (art. 252 și art. 253) în Capitolul
X, și credem că cu mult mai bine ar fi fost dacă ele (cât și multe altele infracțiuni care ar trebui
adăugate ulterior, spre exemplu: tăinuirea insolvabilității; favorizarea unui sau unor creditori,
favorizarea unui sau unor debitori; încălcarea cu rea -credință a regulilor de evidență; încăl carea
procedurii de insolvabilitate; tăinuirea bunurilor în cadrul unei proceduri de insolvabilitate și de
executare; obstrucționarea satisfaceri cerințelor creditorilor ș.a, Cât și infracțiuni pentru
administratorul insolvabilității: evaluarea frauduloasă a masei debitoare; favorizarea unor categorii
de creditori; refuzul prezentării raportului trimestrial de activitate; încălcarea regulilor de votare la
adunarea creditorilor; fraudara alegilor în cadrul adunării creditorilor ș.a) s -ar fi aflat într -un
capitol separat, și anume ”Infracțiuni legate de insolvabilitate”, după exemplul următoarelor state
din UE: Belgia, Bulgaria, Danemarca, Estonia, Germania, Franța, Grecia, Irlanda, Letonia,
Luxemburg, Portugalia, Regatul Unit, Spania, Suedia, Țările de Jos. S usținem acest punct de
vedere deoarece aceste fapte aduc atingere relațiilor sociale cu privire la apărarea intereselor
legitime ale creditorilor, sau a altor persoane prevăzute de lege, însă până la adoptarea
modificărilor, aceste articole pot fi lăsate î n Capitolul X din CP RM.
Înainte de a trece la analiza detaliată, vom supune analizei istorice laturile obiective ale
infracțiunilor de insolvabilitate fictivă ( faliment fals ).
64 Brînză Sergiu, Stati Vitalie ”Tratat de drept penal. Partea specială” Volumul II, Chișinău 2015, pag. 14
65 Vitalie Stati ”Inf racțiuni economice. Note de curs” Ediția a II -a revizuită și actualizată până la data de 1 iulie 2016,
Chișinău, 2016, pag.24
31
După intrarea în vigoare a Legii Nr. 316 din 09.12.1994 pentru modificarea și completarea
unor acte legislative, CP RM din 1961 a fost completat cu art. 1554 – Falimentul fals. Alin.(1) al
acelui articol avea următoarea latură obiectivă: 1) aducerea intenționată a întreprinderii, instituției,
organizației la faliment în scopul es chivării de la obligațiunile financiare, materiale
și de altă natură; 2) urmările prejudiciabile sub formă de pagube de mari proporții; 3) legătura
cauzală dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile. Infracțiunea prevăzută la alin.(1) art.
1554 CP RM din 1961 este o infracțiune materială.
Alin.(2) al art. 1554 CP RM din 1961, în concepția actuală include în sine atât o variantă
agravantă (”aceleași acțiuni săvîrșite în urma unei înțelegeri prealabile de către un grup de
personae”), cât și o a doua variantă -tip de infracțiune (”aceleași acțiuni care au cauzat pagube în
proporții deosebit de mari”). Ambele alinite conțin infracțiuni materiale .
După adoptarea Legii nr.786/1996 cu privire la faliment și intervenii modificărilor din CP RM
din 1961 la 24.12.1997, inițial, latura obiectivă a falimentului fictiv se exprima prin acțiunea care
în declararea falsă de către debitor a insolvabilității sale. Formula ”declarația … falsă de către
debitor a insolvabilității sale nu corespundea conju ncturii reala din țara noastră.66
Alin.(2) al art. 1554 CP RM din 1961, după adoptarea Legii insolvabilității nr.632, la fel în
concepția actuală includea în sine atât o variantă agravantă (” aceleași acțiuni comise de un grup
de personae”), cât și o a doua variantă -tip de infracțiune (aceleași acțiuni … care i -au cauzat daune
în proporții deosebit de mari creditorului (creditorilor). Victimă a infracțiunii specificate e
creditorul.
A urmat adoptarea actualului cod penal, care includea în sine art. 253 (insolvabilitatea fictivă).
Alături de Legea insolvabilității nr.632, art.253 CP RM forma o c omponență de infracțiune
materială , a cărei latură obiectivă era alcătuită din trei elemente: 1) insolvabilitate fictivă; 2) daune
în proporții mari; 3) legăt ura de cauzalitate dintre acțiunile și consecințele indicate.
Potrivit art. 27 al Legii din 14 noiembrie 2001, insolvabilitatea fictivă presupunea o situație în
care debitorul depune cererea de intentare a unui proces de insolvabilitate, în conformitate c u
legea, dar în baza unor semne false vizând incapacitatea de plată, deși mai dispune de posibilități
reale de a onora integral polițele creditorilor.67
Actualmente, în art.253 CP RM, sub denumirea marginală de insolvabilitate fictivă sunt
reunite două variante – tip de infracțiuni și o singură variantă agravată de infracțiune.
66 Stati Vitalie: ”Răspunderea penală pentru infracțiunile legate de insolvabilitate”, Teză de doctor în drept, Chișinău
2002, pag. 129
67 Borodac Alexandru ” Manual de drept penal : Partea specială cu modificările și completările până la 22.04.2004 :
Pentru învățământul universitar” Chișinău 2004, pag.340
32
Astfel, prima variantă -tip de infracțiune, prevăzută la alin.(l) art.253 CP RM, se exprimă în
insolvabilitatea fictivă care a cauzat creditorului daune în proporții mari.
Varianta agravată de infracțiune, consemnată la lit.a) alin,(2) art.253 CP RM, presupune că
infracțiunea prevăzută la alineatul (1) se comite de două sau mai multe persoane.
Cea de -a doua variantă -tip de infracțiune, specificată la lit.b) alin.(2) art.253 CP RM, co nstă
în insolvabilitatea fictivă care a cauzat creditorului daune în proporții deosebit de mari.68
Autorul V.Stati accentuiază că la lit.b) alin.(2) art.253 CP RM este consemnată nu o
circumstanță agravantă a infracțiunii specificate la alin.(l) art.253 CP RM. De fapt, la alin.(l) și la
lit.b) alin.(2) art.253 CP RM sunt prevăzute infracțiuni de sine stătătoare. Aceste infracțiuni se pot
afla între de în concurs.69 Literalmente, o circumstanță este o împrejurare (particulară) care
însoțește o întâmplare, un f apt, o acțiune sau un fenomen. Pe cale de consecință, o circumstanță
agravantă prevăzută de legea penală îndeplinește rolul de apendice, de adaos, de supliment, de
anexă la componența de bază a infracțiunii. Ceea ce este prevăzut la lit.a) alin.(2) art.253 CP RM
cores punde acestei condiții. În contrast, ceea ce este prevăzut la lit.b) alin.(2) art.253 CP RM nu
corespunde acestei condiții.
Explicația faptului că la alin.(l) și la lit.b) alin.(2) art.253 CP RM se stabilește răspunderea
pentru două infracțiun i de sine stătătoare constă în următoarele: nu există o componență „de bază”
de insolvabilitate fictivă, componență care: 1) nu ar presupune produerea unor daune având o
mărime concretă și 2) pe care s -ar grefa în calitate de circumstanță agravantă: a)prod ucerea unor
daune în proporții mari; b) producerea unor daune în proporții deosebit de mari.
Iată de ce săvârșirea infracțiunii în proporții deosebit de mari nu poate fi privită ca circumstanță
agravantă pentru in fracțiunea prevăzută la alin.(1) art.253 C P RM, infracțiune care presupune
producerea unor daune în proporții mari. În alți termini, cauzarea de daune în proporții deosebit
de mari nu poate fi privită ca apendice, ca adaos, ca supliment, ca anexă la componența de
infracțiune specificată la alin.(1 ) art.253 CP RM, care deja presupune cauzarea de daune în
proporții mari.70
Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.253 CP RM are următoarea structură:
1) fapta prejudiciabilă desemnată prin formula „insolvabilitatea fictivă”; 2) urmările prejudiciabile
sub formă de daune în proporții mari; 3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă și urmările
prejudiciabile. ( Anexa 3 )
68 Vitalie Stati ”Infracțiuni economice: Note de curs.” Chișinău, 2014, pag. 483
69 Vitalie Stati ”Infracțiuni economice. Note de curs” Ediția a II -a revizuită și actualizată până la data de 1 iulie 2016,
Chișinău, 2016, pag.575
70 Brînză Sergiu, Stati Vitalie ”Tratat de drept penal. Partea specială” Volumul II, Chișinău 2015, pag.346
33
Autorul V. Stati afirmă că fapta prejudiciabilă specificată la alin.(1) art.253 CP RM nu trebuie
confundată cu fapta descrisă la alin.(2) art.15 al Legii nr.149/2012: „Dacă debitorul depune cerere
introductivă în cazul în care dispune de posibilități reale de a satisface integral creanțele
creditorilor (insolvabilitate fictivă), persoanele culpabile menționate la alineat ul (1) poartă
răspundere pentru prejudiciile cauzate creditorilor prin depunerea cererii”. Fapta în cauză
reprezintă un delict sancționat prin mijloacele stabilite de legea sus -amintită, nu prin mijloacele
legii penale.71
Codul penal al RM nu conține o defi nire expresă a noțiunii de „insolvabilitate fictivă”.
Considerăm astfel oportună introducerea de către legiuitor unei definiții exhaustive, pentru a
elimina ambiguitățile și interpretările eronate, astfel, la moment, din alin.(2) art.15 al Legii
insolvabil ității reiese că prin sintagma „insolva bilitate fictivă” este desemnată acțiunea care se
exprimă în anunțarea falsă de către făptuitor a insolvabilității debitorului, deși acesta din urmă are
posibilități reale de a satisface creanțele creditorilor. Deci, în esență, este vorba despre o formă
specifică a înșelăciunii active. Totodată, fapta de insolvabilitate fictivă este una dintre varietățile
folosirii documentelor oficiale false.
Insolvabilitatea se depășește printr -un proces judiciar complex care combin ă procedurile
stabilite în textul Legii insolvabilității și care se intentează de instanța de judecată. Cererea de
intentare a procesului de insolvabilitate se examinează de către instanța de judecată (instanța de
insolvabilitate) în conformitate cu compet ența jurisdicțională stabilită în Codul de procedură civilă
și în Legea insolvabilității.72
În continuare vom analiza mai detaliat sintagma de ”insolvabilitate fictivă”, și vom încerca să
înțelegem dacă e cea mai potrivită.
În limbaj comun, prin “insolvabilitate’' se subînțelege situația în care se află un debitor ale
cărui bunuri sunt de o valoare mai mică decât totalitatea obligațiilor care ar urma să fie satisfăcute
cu acele bunuri.
În limbajul actului normativ – al Legii insolvabilității (art. 2), adop tate de Parlamentul
Republicii Moldova la 14.11.2001, prin “insolva bilitate” se înțelege situația financiară a
debitorului caracterizată prin incapacitatea de a -și onora obligațiile de plată.
71 Vitalie Stati ”Infracțiunile legate de insolvabilitate: implicațiile adoptări”, Studia Universitatis. Seria Științe sociale.
2013. – N3: pag.202
72 Vitalie Stati ”Infracțiuni economice: Note de curs.” Chișinău, 2014, pag. 486
34
Analizând variantele definițiilor prezentate, putem se siza că existența stării de insolvabilitate
nu înseamnă că neapărat sunt prezente temeiurile necesare și suficiente pentru pornirea procesului
penal. De regulă, procesul de insolvabilitate decurge fără careva repercusiuni juridico -penale.73
Insolvabilitatea este prin excelență o instituție juridică din cadrul ramurii dreptului comercial
(dreptului afacerilor). Această aserțiune este confirmată și în plan legislativ: conform alin.(2) art.l
LI, normele acestui act legislativ au ca destinatar persoanele fizice și juridice care desfășoară
activități de întreprinzător. Deci, sfera de aplicare a normelor juridice cu privire la insolvabilitate
este tocmai domeniul afacerilor.
Următoarea concluzie este ușor de făcut: infracțiunile legate de insolvabilitate sunt compo nente
ale categoriei de infracțiuni din dome niul afacerilor, care, la rândul lor, sunt parte componentă a
infracțiu nilor economice. Totodată, dreptul penal al insolvabilității constituie un fascicul de norme
penale care face parte din subinstituția drept ului penal al afacerilor. Această subinstituție este parte
integrantă a dreptu lui penal economic – instituție a dreptului penal special.74
Conform DEX -ului prin ”insolvabilitate” se înțelege situația unui debitor de a fi în incapacitate
de plată a datoriil or scadente.75
Termenul de faliment, este explicat în Dicționarul de Neologisme a Limbii Române prin prisma
a două situații:
a) situație de insolvabilitate a unui comerciant, a unui bancher (sau a unei întreprinderi
comerciale, industriale etc. ), recunoscută și declarată de o instanță judecătorească;
b) bancrută,
Astfel, prima explicație implică recunoașterea stării de fapt de către instanța dejudecată.
Falimentul, prin prisma definițiilor din cadrul Dicționarului de Neologisme a Limbii Române
constă în recunoașterea de jure a stării de fapt (adică a incapacității de plată).
În același timp Dicționarului de Neologisme a Limbii Române, menționează că, falimentul se
identifică cu bancruta. Ceea ce parțial poate fi acceptat, pornind de la explicarea termenului de
bancruta în DEX – ”faliment însoțit de nereguli financiare făcute î n dauna creditorilor”. Prin
urmare, bancruta este o modalitate a falimentului, acea modalitate în care există nereguli provocate
de debitor în dauna creditorului.
Ca urmare, reieșind din aceste explicații, bancruta este o parte, iar falimentul este tot -întregul,
noțiunile fiind în coraport parte -întreg.
Analiza definițiilor oferite de dicționarele enunțate, vine încă o dată să confirme corelația
73 Vitalie Stati ”Răspundere pen ală pentru infracțiunile legate de insolvabilitate. Monografie.” Chișinău 2003, pag.11
74 Vitalie Stati ”Răspundere penală pentru infracțiunile legate de insolvabilitate. Monografie.” Chișinău 2003, pag. 21
75 https://dexonline.ro/definitie/insolvabilitate , accesat la 2 martie 2017, ora 14:07
35
termenilor de ”insolvabilitate”, ”insolvență”, ”faliment” și ”bancrută”, fără însă a le delimita exact
volumul și conținutul acestor noțiuni.76 Astfel, considerăm necesar de a explica conținutul acestor
și altor noțiuni prin prisma interpretărilor legislative:
incapacitate de plată – situație financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea lui de a
își execu ta obligațiile pecuniare scadente, inclusiv obligațiile fiscale. Incapacitatea de plată este,
de regulă, prezumată în cazul în care debitorul a încetat să efectueze plăți;
insolvabilitate – situație financiară a debitorului caracterizată prin incapacitate a de a își onora
obligațiile de plată, constatată prin act judecătoresc de dispoziție;
procedură accelerată de restructurare – procedură prin care debitorul, după o perioadă de
observație, intră direct în procedură de restructurare;
procedură a falim entului – procedură de insolvabilitate concursuală colectivă și egalitară care
se aplică debitorului în vederea lichidării patrimoniului acestuia pentru acoperirea pasivului;
procedură de insolvabilitate – procedură prin care debitorul intră, după o p erioadă de observație,
în procedură de restructurare sau în procedură a falimentului;
procedură de restructurare – una dintre procedurile procesului de insolvabilitate care se aplică
debitorului și care presupune întocmirea, aprobarea, implementarea și res pectarea unui plan
complex de măsuri în vederea remedierii financiare și economice a debitorului și achitării
datoriilor acestuia conform programului de plată a creanțelor;
procedură simplificată a falimentului – procedură prin care debitorul intră direct în procedura
falimentului după o perioadă de observație sau odată cu intentarea procedurii de insolvabilitate;
restructurare – proces de realizare a unui set de măsuri financiare, organizatorice, operaționale
și juridice, orientate spre remedierea financia ră și economică a întreprinderii pe bază de
capitalizare, de reorganizare, de schimbare a structurii activelor și de modificare a procesului
operațional de producție, precum și de alte măsuri care nu contravin legislației în vigoare;
supraîndatorare – situație financiară a debitorului, a cărui răspundere este limitată prin lege la
valoarea patrimoniului său, în care valoarea bunurilor nu mai acoperă obligațiile existente ale
acestuia;77
Așadar, prin insolvabilitate se înțelege situația financiară a debitoru lui caracterizată prin
imposibilitatea ei de a -și onora obligațiile de plată ajunse la scadență. Noțiunea insolvabilitate este
strâns legată de noțiunea faliment. În unele legislații, termenele insolvabilitate și faliment sunt
considerate sinonime, în alte le, prin insolvabilitate se înțelege ceea ce alții înțeleg prin faliment,
76 Carolina Catan ”Unele aspecte privind problematica definirii conceptului de insolvabilitate”, Jurnalul juridic
național: Teorie și practică, iunie 2014, pa g.11
77 Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012
36
deși este preferată utilizarea unei singure noțiuni. Există însă și legislații care fac distincție între
aceste două cuvinte, considerând insolvabilitatea o stare de fapt a debitorul ui insolvabil, iar
falimentul o stare de drept, adică o insolvabilitate constatată de instanța competentă.
Termenul faliment provine de la latinescul falo-falliere, se traduce ca “a lipsi” (lipsește de la
datoria de a da satisfacție creditorilor săi) și “a înșela” (a înceta o plată, a nu răspunde așteptărilor).
Aceiași instituție se desemna și prin termenul bancrută. Instituția falimentului își are originea în
proced ura execuțională „ vendetio bonorum”, procedură creată și perfecționată de jurisconsulții
romani. Vendetio bonorum a apărut ca efect al legii „Poetilia Papiria” aprobată aproximativ în
anul 311 a.Chr. care a interzis executarea silită asupra persoanei debit orului și sancționa uciderea
debitorului de către creditor sau vânzarea lui în sclavie, statuând că executarea silită trebuie
îndreptată exclusiv asupra bunurilor debitorului. Procedura vendetio bonorum se desfășura sub
autoritatea pretorului și avea două faze: trimiterea în posesia (missio in possesionem) bunurilor
debitorului și vânzarea la licitație a acestora.78
Inițial, în conformitate cu tendințele internaționale, procedura aplica bilă debitorilor insolvabili
purta denumirea de falimentul sau procedu ra falimentului. Acesta a fost termenul de referință
utilizat de legiuitorul moldav, la moment revenit în uz datorită reglementărilor Legii insolvabili –
tății nr. 149 din 29.06.2012. Dacă, anterior, prin faliment înțelegeam ori ce procedură aplicată față
de debitorul insolvabil, în prezent, în domeniul insolvabilității, falimentul urmează a fi definit ca
un anumit fel de proce dură de insolvabilitate ce cuprinde lichidarea concursuală și
proporționa lă a patrimoniului unui debitor insolvabil cu scopul satisfa cerii creanțelor
creditorilor săi. Faliment, în sensul strict legal al cuvântului, este doar un mod de desfășurare a
procedurii de insolvabilitate îndreptat exclusiv spre lichidarea patrimoniului și repartizării
produsului acestuia. Procedura de insolvabil itate, la rândul ei, pe lângă procedura de faliment mai
include și alte proceduri, ca, de exemplu, procedura de restructurare, procedura de restructurare
accelerată, procedura de faliment simplificat.
Drept rezultat, termenul generic care marchează totalitatea proce durilor judiciare și
extrajudiciare aplicabile debitorului aflat în stare de insolvabilitate poartă denumirea de procedură
de insolvabilitate. Proce dura de insolvabilitate sau procedura de declarare a insolvabilității (în
versiunea Codul ui de procedură civilă) reprezintă un anumit fel de procedură civilă, caracterizată
printrun mod deosebit de intentare, pregă tire și examinare, îndreptată spre soluționarea cererii
privind declararea insolvabilității unui subiect de drept față de care exi stă prezumția aflării în
78 Nicolae Roșca ”Insolvabilitatea în dreptul Republicii Moldova – o instituție modernizată a procedurii „vendetio
bonorum” din dreptul roman”, Revista de științe juridice, Craiova, 2007, nr.4 pag.71
37
incapacitate de plată sau supraîndatorare79
În Manualul judecătorului pentru cauze civile se mai specifică că termenul de ”insolvabilitate”
reprezintă definiția cadru reieșind din utilizarea ei atît normativă cît și doctrinară, fiind
fundamentală în spațiu național. În esență este cea mai largă noțiune și cuprinde toate aspectele
legate de incapacitatea de plată sau supraîndatorare, sub aspec t de instituție de drept cuprinzînd
inclusiv noțiunile de insolvență, faliment, bancrută, procedură de insolvabilitate.80 În continuare
urmează să definim termenul de ”bancrută”.
Bancruta este definită, în genere, ca fiind falimentul însoțit de nereguli fin anciare făcute în
dauna creditorilor. În limba franceză se folosește cuvântul banqueroute, care înseamnă falimentul
unui comerciant ocazionat din culpa sa și sancționat de lege. În dreptul anglo -saxon (Marea
Britanie, SUA) se folosește cuvântul echivalent – bankruptcy.
Dar atât termenul bankruptcy, cât și cel de banqueroute provin din limba italiană, fiind
omologul cuvântului italian bancarotta, care semnifică falimentul comis cu dol sau din culpă.
Acesta provine din expresia italiană banca rotta (banca – bancă, tejghea, masă, tarabă; rotta –
ruptă, spartă, sfărâmată), care face referire la practica din Evul Mediu prin care banca sau tejgheaua
bancherului insolvent era distrusă de către creditori. Distrugerea tejghelii sau a băncii era făcută
în prezența alt or comercianți, cu scopul de a aduce la cunoștința tuturor că din acel moment
debitorul bancrutar nu mai face parte din comunitatea comercianților.81
În prezent, termenul de bancrută este utilizat în legislația și doctrina multor state, având
semnificația de faptă ilicită , precum SUA, Austria, Cipru, Croația, Germania, Italia, Lituania,
România, Slovacia, Slovenia, Ungaria, Rusia, Belarus, Ucraina, Azerba ijan, Georgia, Armenia,
Tadjikistan, Kazahstan, Uzbekistan, Turkmenistan, Kârgâzstan ș.a
Se pune întrebarea care este relația dintre noțiunea de bancrută și cea de insolvență?
Cu toate că, într -o accepțiune largă, s -ar putea pune semnul egalității între no țiunea de bancrută
și insolvență, deoarece în esență bancruta este și ea o stare de încetare a plăților determinată de
lipsa lichidităților, totuși, în sens propriu, potrivit legislației noastre, bancruta presupune o condiție
în plus față de insolvență, și anume ca imposibilitatea plății datoriilor scadente să fie determinată
de anumite nereguli.
Potrivit DEX, cuvântul bancrută are și accepțiunea de faliment (în sensul de insolvență,
încetare a plăților, crah). Cu toate acestea, bancruta ar putea fi definit ă ca fiind insolvența cauzată
de anumite nereguli.
79 Elena Belei ”Drept proccesual civil. Partea specială.” Chișinău 2016, pag. 214 – 215
80 Manualul judecătorului pentru cauze civile, Ediția II, 2013, pag. 223
81 Gheorghe Ivan ”Bancruta o infracțiune specific mediului de afaceri” Publicat în Revista de drept penal, Anul XVII Nr. 2/2010,
pag. 2
38
Ca urmare putem concluziona că bancruta este o faptă ilicită penală, specifică domeniului
afacerilor. La aceeași concluzie – bancruta reprezintă o infracțiune specifică mediului de afaceri –
au ajuns și un ii autori italieni.82
Deci, noțiunea de ” bancrută ” reprezintă termenul corect, care ar trebui substituit celui ce
”insolvabilitate”, utilizat în CP RM.
Conform art. 9, 13 și 14 ale Legii insolvabilității, debitorul este în drept să depună cerere
introductivă în situația în care există pericolul intrării lui în incapacitate de plată când, în mod
previzibil, nu își va putea executa la scadență obligațiile pecuniare; debitorul este obligat să depună
cerere introductivă dacă există unul din temeiurile prevăzute la art. 10 al Legii insolvabilității;
debitorul este obligat să depună cerere introductivă și în cazul în care: a) executarea integrală a
creanțelor scadente ale unui sau ale mai multor creditori poate cauza imposibilitatea satisfacerii
integral e la scadență a creanțelor celorlalți creditori; b) în cadrul lichidării, care se efectuează
conform altor legi (altor decât Legea insolvabilității), devine evident că debitorul nu poate satisface
integral creanțele creditorilor.83
Se va reține că debitorul este în drept (art. 13 din lege) să depună cerere introductivă în situația
în care există pericolul intrării în incapacitate de plată și presupune că nu va putea executa la
scadență obligațiile pecuniare. Dimpotrivă, art. 14 din lege obligă debitorul să d epună cererea
introductivă dacă există temeiurile prevăzute la art. 10, precum și în situațiile în care:
executarea integrală a creanțelor scadente ale unui sau ale mai multor creditori poate cauza
imposibilitatea satisfacerii integrale la scadență a creanțelor celorlalți creditori;
în cazul lichidării, care se efectuează conform altor legi, devine evident că debitorul nu
poate satisface integral creanțele creditorilor.
Potrivit art. 13 alin. (2) din Legea insolvabilității, dacă debitorul este o persoană fizică, dreptul
de a depune c erere introductivă pentru intentarea procesului de insolvabilitate în numele
debitorului îl au: organul executiv, persoana care în conformitate cu legislația în vigoare deține
dreptul de reprezentare a debitorului, asociații cu răspundere nelimitată (asoci ații unei societăți în
nume colectiv și asociații unei societăți în comandită) și lichidatorii debitorului. Din prevederile
menționate rezultă că instanțele de judecată nu pot accepta cererea introductivă depusă în numele
debitorului de acționarii unei soc ietăți pe acțiuni și asociații unei societăți cu răspundere limitată.
După intentarea procedurii de insolvabilitate, interesele debitorului și ale acționarilor/asociaților
vor fi reprezentate de persoana fizică, aleasă ca reprezentant de adunarea generală a acționarilor,
82 Gheorghe Ivan ”Bancruta o infracțiune specific mediului de afaceri” Publicat în Revista de drept penal, Anul XVII Nr. 2/2010,
pag. 3
83 Vitalie Stati ” Infracțiuni economice: Note de curs .” Chișinău, 2014, pag. 486 – 487
39
asociaților debitorului pe cheltuiala lor și care va participa la procedura de insolvabilitate din
contul debitorului. Dacă acest reprezentant nu a fost desemnat în termen de 10 zile de la data
publicării hotărârii privind intentarea proced urii de insolvabilitate, instanța va desemna un
reprezentant al debitorului din rândul persoanelor specificate la art.247 din lege.
Mandatul reprezentantului debitorului va fi redus la reprezentarea intereselor
acționarilor/asociaților prin exercitarea atr ibuțiilor specificate la art. 88 alin. (3) din Legea
insolvabilității, inclusiv prin formularea contestațiilor în cadrul procesului, activitatea comercială
fiind condusă de administratorul insolvabilității.84
În unele situații, datorită trăsăturilor individ ualizante ale debitorului, procedura de depunere a
cererii introductive se poate caracteriza prin anumite particularități. La acestea se referă art.136,
137 și 138 ale Legii insolvabilității.85
De exemplu, în conformitate cu art.136 al Legii insolvabilități i, starea de insolvabilitate a
întreprinzătorului individual poate fi declarată de către instanța de insolvabilitate la cererea
debitorului în privința obligațiilor pecuniare ajunse la scadență și nestinse în termen, legate atât de
activitatea de întreprin zător a debitorului, cât și de activitățile cu caracter personal. Odată cu
intrarea în inca pacitate de plată, întreprinzătorul individual este obligat ca, în termen de 30 de zile,
să adreseze instanței de insolvabilitate o cerere introductivă. Instanța de insol vabilitate va emite,
în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii introduc tive, o hotărâre de respingere a cererii
introductive ca fiind neîntemeiată sau de declarare a întreprinzătorului individual ca insolvabil și
va iniția față de ace sta procedura simplificată a falimentului.
Prevederi asemănătoare atestăm în art. 137 și 138 ale Legii insolvabilității ,86 astfel art. 137
alin. (2) prevede situația în care după intentarea procesului de insolvabilitate se constată că masa
debitoare nu este suficientă pentru acoperirea cheltuielilor procesului. În acest caz, instanța va
iniția îndată printr -o hotărîre procedura simplificată a falimentului după audierea adunării
creditorilor și a administratorului insolvabilității.87
Iar art. 138 al Legii inso lvabilității specifică particularitățile falimentului debitorului aflat în
proces de lichidare care constau în depunerea în termen de 30 de zile, de către lichidator, a cererii
introductive în instanța de insolvabilitate, în cazul în care activele societăț ii aflate în proces de
lichidare, voluntară sau forțată, sînt insuficiente pentru satisfacerea creanțelor, ca urmare,
lichidarea se face în cadrul procedurii simplificate a falimentului.
84 Hotărârea Plenului CSJ cu privire la aplicarea în practica judiciară a Legii insolvabilității din 24.03.2014
85 Brînză Sergiu, Stati Vitalie ”Tratat de drept penal. Partea specială” Volumul II, Chișinău 2015, pag.309
86 Vitalie Stati ”Infracțiuni economice: Note de curs.” Chișinău, 2014, pag. 487
87 Hotărârea Plenului CSJ cu privire la aplicarea în practica judiciară a Legii insolvabilității din 24.03.2014
40
Deci, anunțarea insolvabilității se concretizează în depunerea, de că tre debitor sau în numele
debitorului, a acte lor necesare intentării în instanța de judecată a procesului de insolvabilitate. În
primul rând, trebuie depusă cererea introductivă. Aceasta trebuie să conțină dovezile ce confirmă
insolvabilitatea debitorului : 1) valoarea creanțelor creditorilor, mărimea dobânzilor și penalităților
aferente; 2) temeiul creanțelor și termenele lor de executare, cu specificarea sumei creanțelor
decurgând din daunele cauzate vieții și sănătății, precum și ale creanțelor salariale față de angajații
debitorului; 3) suma datoriilor la bugetul public național; 4) motivarea temeiului insolvabilității;
5) date despre cererile de chemare în judecată a debitorului primite spre examinare de către instanța
de judecată, precum și despre titl urile executorii asupra bunurilor debitorului; 6) date despre
bunurile debitorului, inclusiv despre mijloacele bănești și creanțele lui etc.
La cererea introductivă a debitorului se anexează: 1) copia de pe statutul sau de pe contractul
de asociere a debitorului; 2) lista participanților (membrilor) debitorului; 3) bilanțul contabil la
data ultimului raport finan ciar; 4) documentele care atestă componența și valoarea bunurilor sale
dacă este persoană fizică (întreprinză tor individual); 5) datele din registrele publice despre bunurile
debitorului, inclusiv despre bunurile gajate; 6) lista creditorilor și a debitorilor, cu specificarea
datoriilor creditoare și debitoare, adreselor și datelor de identificare ale creditorilor și debitorilor;
7) dovada not ificării proprietarului, a cărui lipsă însă nu împiedică admiterea spre examinare a
cererii introductive.
Așadar, realizând acțiunea de insolvabilitate fictivă, făptuitorul prezintă în instanța de judecată
actele necesare intentării procesului de insolvabi litate, falsificând dovezile în sprijinul
insolvabilității pe care ar avea -o debitorul. După formă, actele necesare intentării procesului de
insolvabilitate sunt perfectate conform regulilor stabilite în Legea nr.149/2012. Totuși, după
conținut, aceste act e sunt false, deoarece, în realitate, debitorul are capacitatea de a achita, în
termenele stabilite, creanțele scadente ale creditorilor, ori activele debitorului nu sunt depășite de
pasivele acestuia.88
După această precizare, consemnăm că – fiind pusă în situația de a alege dintre două soluții
alternative: 1) a respinge cererea introductivă ca fiind neîntemeiată sau 2) a declara debitorul ca
insolvabil – instanța de insolvabilitate va lua în considerare condițiile specificate în art.11 al Legii
insolvabili tății: la determinarea temeiurilor de insolvabilitate se iau în calcul: a) mărimea
obligațiilor pecuniare, inclusiv suma restanței la livrarea bunurilor, la prestarea serviciilor și la
îndeplinirea lucrărilor care urmează a fi plătite de către debitor; b) mărimea datoriilor la credite, la
împrumut, plus dobânda care urmează a fi achitată de către debitor; c) mărimea prejudiciilor care
88 Vitalie Stati ”Infracțiunile legate de insolvabilitate: implicaț iile adoptării”, Studia Universitatis. Seria Științe sociale.
2013. – N3, pag. 202 -203
41
urmează a fi recuperate de la debitor; d) mărimea obligațiilor la bugetul public național prevăzute
de lege (alin.(2)); la c onstatarea insolvabilității debitorului nu se ia în calcul valoarea creanțelor
constituite din: a) penalități și/sau din alte sancțiuni financiare aferente neexecutării obligațiilor;
b) orice obligație de plată față de asociații (membrii, acționarii) debit orului.89
Dacă, în rezultatul examinării tuturor acestor aspecte, instanța de insolvabilitate ajunge la
concluzia că lipsesc condițiile care permit depunerea cererii introductive de către debitor,
anunțarea insolvabilității intră sub incidența dispoziției d e la alin.(l) art.253 CP RM.90
Menționăm câteva forme concrete – comisive sau omisive – prin care se poate realiza crearea
insolvabilității fictive: 1) f alsificarea documentelor contabile ; 2) ascunderea proprietății ; 3)
distragerea, tăinuirea sau disimulare a activului ; 4) ascunderea pasivelor ; 5) dispunerea de orice
parte din bunurile proprietății sale într -un mod substanțial redus decât valoarea de piață obișnuită
a unor astfel de bunuri sau proprietăți 6) înlăturarea frauduloasă a proprietății 7) cauzarea în mod
fraudulos a unor pierderi 8) efectuarea unor cheltuieli fictive cu orice parte a proprietății sale ; 9)
obținerea unei proprietăți în credit și neonorarea acestuia; 10) simularea unui drept inexistent ; 11)
invocarea unor pretenții exagerate sau false ; 12) raportarea parțială a activelor/pasivelor ; 13)
invocarea unor datorii inexistente ; 14) cumpărarea unor bunuri în credit, în scopul de a le vinde
sau de le folosi ca plată în mod substanțial mai mic decât prețul curent 15) recunoașterea unor
datorii inexistente ș.a
În opinia conducătorului firmei “Asis -Centru” C&C, Gheorghe Covaliu, deținătorul primei
licențe de administrare a întreprinderii in procesul de insolvabilitate, “este foarte dificil a proba
caracterul intenționat sau fictiv al falimentului (a se citi – insolvabilității – n.a.). Pentru aceasta este
nevoie de multă dorință și mijloace mari. Și, desigur, de calificare înaltă. Încearcă să probezi
intenția în cazul achitării pentru o oarecare tranzacție, la un preț ce pare a fi “umflat”. Or, se p rea
poate că directorul de întreprindere a studiat rău ofertele existente pe piață. Atunci el nu este
infractor, ci pur și simplu lipsit de judecată”.91
Cu această ocazie vom specifica care sunt indicatorii ce denotă săvârșirea unei insolvabilități
fictive: 1) existența unor tranzacții dintre societatea comercială și administratorul societății
comerciale, care par a fi ilegale; 2) existența unor tranzacții dintre societatea comercială și alte
persoane juridice care par a fi dubioase; 3) existența unor semne care denotă retragerea unor
proprietăți din activele societății comerciale; 4) actele societății comerciale lipsesc sau sunt
89 Vitalie Stati ”Infracțiuni economice. Note de curs” Ediția a II -a revizuită și actualizată până la data de 1 iulie 2016,
Chișinău, 2016, pag.579
90 Brînză Sergiu, Stati Vitalie ”Tratat de drept penal. Partea specială” Volumul II, Chișinău 2015, pag.309
91 Vitalie Stati ”Răspundere penală pentru infracțiunile legate de insolvabilitate. Monografie.” Chișinău 2003, pag. 89
42
incomplete; 5) raportul contabil anual nu a fost depus; 6) în timpul gestionării activelor,
administratorul a efectuat anumite acte fără înștiințarea creditorilor; 7) cu scurt timp înainte de
depunerea cererii introductive au avut loc concedieri în cadrul societății comerciale; 8) existența
multor schimbări în administrația societății comerciale cu 6 luni înainte de depunerea cererii
introductive.92
În legătura cu aceasta menționăm și despre nota informativă a unui proiect de lege pentru
modificarea și completarea unor acte legislative, în care se propune ca Serviciului Fiscal de Stat
să obțină calitatea de agent constatator și să poată acționa în mai multe infracțiuni prevăzute în
Codul penal: ” În legătură cu înzestrarea Serviciului Fiscal de Stat cu atribuții de urmărire penală
proiectul prevede completări și modificări la Codul de procedură penală, Legea nr. 333 -XVI din
10 noiembrie 2006 privind statutul ofițerului de urmărire penală, Legea nr. 59 din 29 martie
2012 privind activitatea specială de investigații. Se propune ca Serviciul Fiscal de Stat să
efectueaze urmărirea penală în privința infracțiunilor prevăzute la art. 241 -242, 244, 2441,250-253
și 3351 din Codul penal.”93 Proiectul a fost înregistrat la Parlament în luna mai și se află la etapa
de examinare.94
Iată un exemplu din practica judicia ră care ilustrează circumstanțele reliefate mai sus:
urmărind scopul de a evita achitarea datoriei formate în rezultatul tranzacției de vânzare –
cumpărare în baza contractului nr.48/03 din 05.02.2008, N.I. a livrat către SRL „A. -D.”
îngrășăminte minerale în valoare de 1097090 lei. Fiind director al SRL „A. -D.” și al SRL „A.”,
știind că SRL „A.” are datorii față de SRL „A. -D.” în sumă totală de 7623011 lei și conștientizând
că lichidarea debitorului ar avea ca efect stingerea tuturor creanțelor față de credit ori, N.I. s -a
adresat către Judecătoria Economică cu o cerere introductivă în vederea inițierii procedurii de
lichidare a SRL „A. -D.”. La 17.04.2009, în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.75 -77, a
fost publicată încheierea Curții de Apel Economice a Republicii Moldova din 06.04.2009, prin
care s -a dispus respingerea cererii introductive depuse de SRL „A. -D.”. În rezultatul faptei
săvârșite de N.I. au fost cauzate daune în mărime de 982089,71 lei.95
92 Alex J. van Geldrop ”Bankruptcy Fraud. What factors indicate an increased risk of bankruptcy fraud?” University
of Twente, 2011, pg. 12
93 Nota informativă la proiectul de Lege pentru modificarea și completarea unor acte legislative, preluat de pe
http://particip.gov.md/proiectview.php?l=ro&idd=2553 , la data de 25.februarie.2017, ora: 01:26
94http://www.bizlaw.md/2016/06/20/fiscul -cu-drept -de-a-constata -11-tipuri -noi-de-infractiuni -printre -care –
evaziunea -fiscala -si-falsul -in-documente -contabile/ , accesat pe data de 25 februarie .2017 , ora 01:35
95 Vitalie Stati ”Infracțiun ile legate de insolvabilitate: implicațiile adoptării”, Studia Universitatis. Seria Științe sociale.
2013. – N3, pag.203
43
CSJ pe data e 11 februarie 2014 a decis rejudecarea cauzei în Curtea de Apel Bălți, în alt
complet de judecată. S -au menținut dispozițiile sentinței cu privire la măsura preventivă aplicată
lui NIT – obligarea de a nu părăsi localitatea.96
Din cele relatate mai sus reiese că, în contextul faptei prejudiciab ile prevăzute la alin.(l) art.253
CP RM, anunțarea insolvabilității se concretizează în depunerea, de către debitor sau în numele
debitorului, a actelor necesare intentării în instanța de judecată a procesului de insolvabilitate.
Conform alin.(3) art.85 al Legii insolvabilității, în cazul în care cererea introductivă este depusă
de debitor, acesta, odată cu cererea, prezintă și declarația prevăzută la alin.(2) din același articol.
Amintim că această declarație are următorul conținut: „Declar pe onoarea și p e răspunderea mea
că orice informație, orală sau scrisă, pe care o voi prezenta instanței de insolvabilitate despre
patrimoniul debitorului și despre activitatea lui de întreprinzător sau despre orice alt fapt pe care
îl cunosc este adevărată și completă”.97
În continuare vom releva încă un caz din practica judiciară: MAV, activînd în calitate de
administrator al SC „F." SRL, pe parcursul anului 2009, intenționat, în scopul declarării
intenționate fictive a incapacității de plată a SC „F." SRL, ducînd în eroare instanța de judecată,
la depunerea cererii de declarare a insolvabilității SC „Fructcompani" SRL, a prezentat instanței
de judecată informație ne veridică pentru intentarea procesului, inclusiv:
– raportul financiar a întreprinderii nominalizate la si tuația de 01.01.2009, unde n -a indicat
soldurile mijloacelor bănești în numerar la situația din 01.01.2009, în sumă de 322 057,00
lei, la contul bancar în sumă de 63,39 lei și la valutar în sumă de 101,40 lei;
– raportul financiar a întreprinderii nominaliza te la situația din 01.06.2009, care conținea
date eronate privind soldul mijloacelor bănești în numerar la situația din 01.06.2009,
acesta fiind micșorat cu 322 832,12 lei;
– raportul financiar a întreprinderii nominalizate la situația din 30.11.2009, care conținea
date eronate privind soldul mijloacelor bănești în numerar la situația respectivă, acesta
fiind micșorat cu 506 510,80 lei.
Astfel, prin neincluderea în raportul financiar a mijloacelor bănești și neprezentarea
soldurilor corecte a mijloacelor băn ești în numerar aflate în casa SC „F" SRL, administratorul
SC „F." SRL, MAV, a dus la declararea incorectă a incapacității de plată a debitorului,
prejudiciind interesele creditorilor: BC „M. -A." SA, filiala Bălți, în sumă totală de 2 561 258 lei,
SRL „S." în sumă totală de 195 748,62 lei, SRL „S." în sumă totală de 152 074,17 lei și SRL „P."
în sumă totală de 94 970 lei, ceea ce constituie daune în proporții deosebit de mari.
96 Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 11.02.2014. Dosarul nr.1ra -53/2014
97 Brînză Sergiu, Stati Vitalie ”Tratat de drept penal. Partea specială” Volumul II, Chișinău 2015, pag.309
44
Prin urmare, MAV a fost condamnat în baza art. 253 alin. (2) lit. b) Cod penal la 2 ani
închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de conducere și gestionare a organizațiilor
comerciale pe un termen de 2 ani.98
Din această perspectivă, realizând acțiunea de insolvabilitate fictivă, făptuitorul prezintă în
instanța de judecată actele necesare intentării procesului de insolvabilitate, falsificând dovezile în
sprijinul insolvabilității pe care ar avea -o debitorul. După formă, actele necesare intentării
procesului de insolvabilitate sunt perfectate conform regulilor stabilite în L egea insolvabilității.
Totuși, după conținut, aceste acte sunt false, deoarece, în realitate: 1) debitorul este solvabil, având
capacitatea de a achita, în termenele stabilite, creanțele scadente ale creditorilor sau 2) activele
debitorului nu sunt depășit e de pasivele acestuia. 99
Termenul de examinare a cererii introductive de intentare a procesului de insolvabilitate pe
baza existenței temeiurilor de insolvabilitate nu poate fi mai mare de 60 de zile lucrătoare. Din
motive întemeiate termenul poate fi pre lungit cu 15 zile.100
Reieșind din prevederile art. 30 alin (4) și (5) al Legii insolvabilității, după judecarea cererii
introductive, instanța de insolvabilitate poate: constata insolvabilitatea debitorului și intenta
procedura de insolvabilitate; constata insolvabilitatea debitorului și intenta procedura simplificată
a falimentului; dispune trecerea la procedura accelerată de restructurare a debitorului ; respinge
cererea introductivă și refuză intentarea unui proces de insolvabilitate față de debitor; dispu ne
încetarea prin încheiere a procesului în cazul încheierii unei tranzacții sau al retragerii cererii
introductive.101
În contextul analizei efectuate, comportă interes doar ipoteza de respingere a cererii
introductive și de refuz al intentării unui proces de insolvabilitate față de debitor. Or, din alin.(3)
art.32 al Legii insolvabilității se desprinde că respingerea de către instanța de insolvabilitate a
cererii introductive se poate face în legătură cu lipsa temeiurilor de insolvabilitate a debitorului.102
În acest caz procesul civil, pornit în legătură cu examinarea cauzei de insolvabilitate, se
finalizează și nu se poate desfășura mai departe. Refuzul în intentarea procedurii de insolvabilitatea
se datorează faptului constatării lipsei temeiurilor de insol vabilitate, prevăzute de art. 10 al Legii
insolvabilității, circumstanță care nu permite declararea persoanei insolvabile, respectiv aplicarea
față de acesta a procedurii de insolvabilitate.
98 Decizia CSJ din 15 martie 2016, Dosarul nr. 1ra -53/2016
99 Vitalie Stati ”Infracțiuni economice. Note de curs” Ediția a II -a revizuită și actualizată până la data de 1 iulie 2016,
Chișinău, 2016, pag.580
100 Hotărârea Plenului CSJ cu privire la aplicarea în practica judiciară a Legii insolvabilității din 24.03.2014
101 Macovei Gheorghe ”Procedura de declarare a insolvabilității” Teză de doctor în drept, Ch ișinău 2016, pag. 104 –
105
102 Vitalie Stati ”Infracțiuni economice: Note de curs.” Chișinău, 2014
45
Asupra respingerii cererii introductive și refuzului în intentare a procedurii de insolvabilitate
instanța de insolvabilitate, de asemenea, adoptă o hotărâre judecătorească. Similar hotărârii de
intentare a procedurii de insolvabilitate, această hotărâre este definitivă și executorie de la data
pronunțării, dar poate fi atacată cu recurs de către orice participant la proces.
Menționăm că, spre deosebire de hotărârea de intentare a procedurii de insolvabilitate,
hotărârea privind respingerea cererii introductive nu urmează a fi publicată sau adusă la cunoștință
organelor d e resort.103
Precizăm că dacă actele necesare intentării procesului de insolvabilitate nu sunt perfectate
conform regulilor stabilite în Legea insolvabilității, fapta trebuie privită ca tentativă la una dintre
infracțiunile prevăzute la art.190 CP RM. Deoseb irea principală dintre infracțiunile în cauză și cele
specificate la art.253 CP RM se exprimă în aceea că ultimele pot fi comise numai în prezența
circum stanței de notificare de către făptuitor a insolvabilității debitorului, procedură ce de rulează
în co nformitate cu Legea insolvabilității. În contrast, în ipoteza infracțiuni lor prevăzute la art.190
CP RM, prezența circumstanței amintite nu este obligatorie.
De asemenea, vom preciza că la aplicarea răspunderii conform alin.(l) art.253 CP RM nu este
neces ară calificarea suplimentară conform art.3521 sau 361 CP RM. în corespundere cu art.l 16
CP RM, între art.3521 și 361 CP RM, pe de o parte, și alin.(l) art.253 CP RM, pe de altă parte, se
atestă concurența dintre norma generală și norma specială. în conclu zie, se va aplica numai norma
specială, adică alin.(l) art.253 CP RM.104
Dacă făptuitorul, pe lângă faptul că folosește (prin prezentarea în instanța de judecată) actele
false ce confirmă insolvabilitatea debitorului, le mai și confecționează (având la acel moment
intenția să le folosească ulterior prin a le depune în instanța de judecată), nu va fi necesară
calificarea suplimentară conform art.361 CP RM. Or, în condițiile descrise, confecționarea actelor
false ce confirmă insolvabilitatea debitorului, dacă s e urmărește folosirea ulterioară a acestora prin
a le depune în instanța de judecată, reprezintă nu altceva decât pregătirea de infracțiunea prevăzută
la alin.(1) art.253 CP RM.
În ipoteza în care o persoană confecționează actele false ce confirmă insolvab ilitatea
debitorului, pentru ca ulterior acestea să fie folosite (prin prezentarea în instanța de judecată) de
către o altă persoană, prima dintre aceste persoane va răspunde pentru complicitate la infracțiunea
103 Macovei Gheorghe ”Procedura de declarare a insolvabilității” Teză de doctor în drept, Chișinău 2016, pag.108 –
109
104 Vitalie Stati ”Infracțiuni economice. Note de curs” Ediția a II -a revizuită și actualizată până la data de 1 iulie 2016,
Chișinău, 2016, pag.580 -581
46
specificată la alin.(1) art.253 CP RM.105 Nici în acest caz nu va fi necesară calificarea conform art.
361 CP RM.
Printre altele, în opinia autorului N. Leapunova, ca urmare a prezentării documentelor
contabile care indică eșecul financiar al unei entități de afaceri, putem vorbi despre prezentarea
datelor privind proprietatea și situația financiară fără afișarea activității financiare și economice.
Astfel de informații pot fi baza pentru audituri fiscale, pe parcursul cărora se vor identifica
posibilele neconcordanțe în documentele de raportare specifi cate, datele de la situația economică
și financiară reală a entității comerciale. În această privință, autorul ajunge la concluzia că, în acest
caz, există mai multe semne de acte criminale. Pe de o parte, avem furnizarea informațiilor false
autorităților fiscale, care este latura obiectivă a banrutei fictive, pe de altă parte – evaziunea
impozitelor, taxelor și a altor drepturi. Acesta ar fi setul ideal de crime, în care acțiunea unei
singure persoane conține două infracțiuni distincte.106
Nu suntem de acord cu faptul că în acest caz suntem în prezența unui concurs ideal dintre
infracțiuni dintre insolvabilitatea fictivă și evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituțiilor și
organizațiilor, și credem că în aces caz conform art. 116 CP RM suntem în prezența unei concurețe
dintre norma generală și norma special și în acest caz se va aplica numai norma specială, adică
alin.(1) art.253 CP RM.
Infracțiunea prevăzută la alin.(l) art.253 CP RM este o infracțiune materială . Ea se consideră
consumată din momentul su rvenirii daunelor în proporții mari. Dacă fapta nu implică producerea
unor asemenea urmări prejudiciabile, răspunderea poate fi aplicată conform art.288 din Codul
contravențional, pentru încălcarea legislației cu privire la insolvabilitate, manifestată pri n
depunerea de către debitor a cererii fictive de intentare a procesului de insolvabilitate.
Cu această ocazie, facem referire la următorul exemplu din practica judiciară: la data de 14
martie 2016, în adresa Judecătoriei Călărași au fost depuse materialel e cauzei contravenționale
în privința lui A.A., potrivit căreia, acestuia la data de 31.12.2015, de către IFS Călărași, i -a fost
întocmit procesul -verbal cu privire la contravenție în temeiul art. 288 cod contravențional, din
motiv că încălcând prevederile art. 14 al Legii insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012, debitorul
reprezentat de către A.A. nu a depus cerere introductivă de intentare a procedurii de
insolvabilitate în privința SRL „M.", care este în incapacitate de plată .107
105 Vitalie Stati ”Infracțiunile legate de insolvabilitate: implicațiile adoptării”, Studia Universitatis. Seria Științe
sociale. 2013. – N3, pag.203
106 Н. Ляпунова ”Кримінальна відповодальність за пріховування банкрутства і фіктивне банкрутство ”,
Автореферат , Харків – 2001, ст.12
107 Hotărârea Judecătorii or. Călărași din 31 martie 2016, Dosarul nr. 4 -91/2016; 16 -4-159-15032016
47
Cauza daunelor în proporții mari este următoarea: introducerea cererii de intentare a procesului
de insolvabilitate presupune efectuarea unei proceduri extrem de complexe, care poate include
diverse expertize, controale de audit etc. Implicarea debitorului pretins insolvabi l într -o asemenea
procedură costisitoare se răsfrânge în mod negativ asupra stării financiar -patrimoniale a
debitorului. Ca urmare, datorită specificului raporturilor legate de insolvabilitate, creditorii vor
suporta daune în proporții mari.108
Există un pun ct de vedere, conform căruia, unica situație când în cadrul acestei dispoziții pot
fi aduse daune e încheierea acordului de către subiectul infracțiunii cu creditorii pe care îi duce în
eroare. Analiza legislației despre insolvabilitate nu ne permite să fi m de acord cu această opinie.
Intrarea debitorului în procedura de insolvabilitate este de asemenea legată și cu obținerea de către
acesta a unor serii de beneficii și avantaje pentru obligațiile financiare.109
Conform alin.(1) art. 126 CP RM, se considerau proporții deosebit de mari, proporții mari
valoarea bunurilor sustrase, dobîndite, primite, fabricate, distruse, utilizate, transportate, păstrate,
comercializate, trecute peste frontiera vamală, valoarea pagubei pricinuite de o persoană sau de un
grup de persoane, care, la momentul săvîrșirii infracțiunii, depășește 5.000 și, respectiv 2.500
unități convenționale de amendă,110 ceea ce constitituia 100 mii lei și respectiv 50 mii lei.
Potivit Legii nr. 207 din 28.07.2016 pentru modificarea și completarea unor acte legislative,
art.126 CP RM a fost modificat și ca urmare, aliniatul (1) are următorul cuprins: „(1) Se consideră
proporții mari valoarea bunurilor sustrase, dobîndite, primite, fabricate, distruse, utilizate,
transportate, păstrate, comercializate, t recute peste frontiera vamală, valoarea pagubei pricinuite
de o persoană sau de un grup de persoane, care depășește 20 salarii medii lunare pe economie
prognozate, stabilite prin hotărîrea de Guvern în vigoare la momentul săvîrșirii faptei.”.
La fel, arti colul se a fost completat cu alineatul (11) cu următorul cuprins:
„(11) Se consideră proporții deosebit de mari valoarea bunurilor sustrase, dobîndite, primite,
fabricate, distruse, utilizate, transportate, păstrate, comercializate, trecute peste frontier a vamală,
valoarea pagubei pricinuite de o persoană sau de un grup de persoane, care depășește 40 salarii
medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărîrea de Guvern în vigoare la momentul
săvîrșirii faptei.”.111
În Nota infortmativă al proiectul ui aestei legi găsim următoarea explicație: ”Potrivit Hotărîrii
Guvernului nr. 879 cu privire la aprobarea cuantumului salariului mediu lunar pe economie,
108 Brînză Sergiu, Stati Vitalie ”Tratat de drept penal. Partea specială” Volumul II, Chișinău 2015, pag.311
109 Ю. В. Морозова ”Кбалификация преступлениий, предусмотренных статьями 195 -197 УК РФ”, Учебное
пособие, Санкт -Петербург 2012, ст. 49 -50
110 Codul penal al RM, Nr.985 din 18.04.2002
111 Legea nr. 207 din 28.07.2016 pentru modificarea și completarea unor acte legislative
48
prognozat pentru anul 2016, cuantumul salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul
2016, este aprobat în mărime de 5050 lei. Respectiv, actualmente, unitatea convențională va avea
valoarea de 50,5 lei. În acest mod se asigură ajustarea parțială a mărimii unității convenționale la
rata inflației.”112
Ca urmare, valoarea proporțiilor mari la moment e de 101 mii lei, iar valoarea proporțiilor
deosebit de mari e de 202 mii lei.
În ipoteza infracțiunii specificate la alin.(l) art.253 CP RM, este esențial ca mărimea daunelor
să nu depășească 20 salarii medii lunare pe economie prognozate, în caz c ontrar, răspunderea se
va aplica în conformitate cu lit.b) alin.(2) art.253 CP RM.
Aplicarea răspunderii conform uneia dintre prevederile art.253 CP RM nu exclude răspunderea
în baza alin.(2) art.15 al Legii insolvabilității: „Dacă debitorul depune cerere introductivă în cazul
în care dispune de posibilități reale de a satisface integral creanțele creditorilor (insolvabilitate
fictivă), persoanele culpabile menționate la alineatul (l) poartă răspundere pentru prejudiciile
cauzate credi -torilor prin depuner ea cererii”.113
Ca și la orice infracțiune materială, e necesară stabilirea legăturii de cauzalitate între elementul
material și urmarea produsă prin fapta infracțională. Deci, existenta infracțiunii este condiționată
de legătura de cauzalitate dintre actul de conduită interzis și urmarea imediată socialmente
periculoasă prevăzută de lege.
Legătura cauzală presupune cu necesitate doi termeni între care se stabilește aceasta, și anume:
fenomenul cauză și fenomenul efect. Cauza este fenomenul care determină ap ariția unui alt
fenomen, iar efectul este fenomenul determinat, rezultatul. Urmarea prejudiciabilă trebuie să fie
un rezultat inevitabil al faptei prejudiciabile comise.
Finalmente, vom menționa că deosebirea infracțiunii prevăzute la lit.b) alin.(2) art. 253 CP
RM de infracțiunea prevăzută la alin.(1) art. 253 CP RM constă, în principal în conținutul urmărilor
prejudiciabile. Astfel, în cazul infracțiunii specificate la lit.b) alin.(2) art.253 CP RM, urmările
prejudiiabile se exprimă în daunele în proporți i deosebit de mari,114 ce conform alin.(11) art. 126
CP RM costituie valoarea care depășește 40 de salarii medii lunare pe economie prognozate, adică
202 mii lei.
112 Nota informativă la proiectul de lege pentru modificarea și completarea unor acte legislative (revizuirea
cuantumului unități i convenționale), preluat de pe http://www.justice.gov.md/pageview.php?idc=192 , pe data de 09
martie .2017 , ora: 11:57
113 Vitalie Stati ” Infracțiuni economice: Note de curs .” Chișinău, 2014, pag.490
114 Vitalie Stati ”Infracțiuni economice. Note de curs” Ediția a II -a revizuită și actualizată până la data de 1 iulie 2016,
Chișinău, 2016, pag.584
49
Facem referire în continuare la Legea Nr. 180 din 25.07.2014 pentru modificarea și
completarea unor acte legislative, prin care articolul 252 s -a completat cu alineatele (3) și (4) cu
următorul cuprins:
„(3) Cauzarea insolvabilității băncii, prin acțiuni sau inacțiuni intenționate ale
administratorului acesteia, inclusiv prin efectuarea cheltuielilo r excesive, vinderea activelor băncii
la un preț sub valoarea reală a acestora, asumarea obligațiilor nerezonabile, angajarea în relații de
afaceri cu o persoană insolvabilă, omiterea colectării creanțelor băncii la scadență sau în orice alt
mod contrar bu nei administrări, care diminuează intenționat patrimoniul băncii,
se pedepsește cu închisoare de la 4 la 6 ani și cu amendă în mărime de la 2000 la 3000 unități
convenționale.
(4) Acțiunile prevăzute la alin. (3) săvîrșite:
a) de un grup de administratori și/ sau de acționari;
b) cu scopul de a evita plata creanțelor și repornirea afacerii bancare,
se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 6 ani și cu amendă în mărime de la 2500 la 3000 unități
convenționale.”115
Astfel, în alin.(3) art.252 CP RM au fost incluse metodel e exhaustive de cauzare a
insolvabilității băncii, care constau în 1) efectuarea cheltuielilor excesive, 2) vinderea activelor
băncii la un preț sub valoarea reală a acestora, 3) asumarea obligațiilor nerezonabile, 4) angajarea
în relații de afaceri cu o p ersoană insolvabilă, 5) omiterea colectării creanțelor băncii la scadență,
sau 6) orice alt mod contrar bunei administrări care a cauzat insolvabilitatea băncii.
Din alin.(3) art.38 al Legii instituțiilor financiare Nr. 550 din 21.07.1995 aflăm care sunt
situațiile de insolvabilitate a băncii, în urma cărora BNM retrage licența și inițiază procesul de
lichidare silită a băncii, și anume: a) banca nu este capabilă să execute cererile creditorilor privind
plata obligațiilor pecuniare scadente (incapacitate d e plată); b) activele băncii nu mai acoperă
obligațiile acesteia (supraîndatorarea); c) cuantumul capitalului reglementat al băncii este mai mic
de 1/3 față de cuantumul capitalului minim reglementat stabilit în actele normative ale Băncii
Naționale.116
Din alin.(31) art. 38 din aceiași lege aflăm că ”în cazul în care o bancă se află în incapacitate
de plată sau este supraîndatorată, sau există pericolul să intre în incapacitate de plată, conducătorul
organului executiv al băncii este obligat să înștiințeze i mediat Banca Națională.”117
115 Legea Nr. 180 din 25.07.2014 pentru modificarea și completarea unor acte legislative
116 Legea Nr. 1 80 din 25.07.2014 pentru modificarea și completarea unor acte legislative
117 Legea instituțiilor financiare Nr. 550 din 21.07.1995
50
Iar din alin.(1) art. 38 din legea sus numită într -un final vedem că se consideră încălcare situația
în care banca ”nu a raportat, a raportat cu întîrziere, a raportat date eronate privind indicatorii de
prudență bancară sau alte exigențe prevăzute în actele normative ale Băncii Naționale.”
Suntem de părerea că art.253 CP RM, la fel trebuia să se completeze cu alin.(3) și alin.(4) după
exemplul art.252 CP RM, și anume cu următorul conținut:
(3) Cauzarea insolvabilității fictive băn cii, prin acțiuni sau inacțiuni intenționate ale
administratorului acesteia, inclusiv prin neraportarea, raportarea cu întârziere, raportarea de date
eronate privind indicatorii de prudență bancară sau alte exigențe prevăzute în actele normative ale
BNM,
se pedepsește cu închisoare de la 4 la 6 ani și cu amendă în mărime de la 2000 la 3000 unități
convenționale.
(4) Acțiunile prevăzute la alin. (3) săvîrșite:
c) de un grup de administratori și/sau de acționari;
d) cu scopul de a evita plata creanțelor și repornirea afacerii bancare,
se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 6 ani și cu amendă în mărime de la 2500 la 3000 unități
convenționale.
În mod întemeiat, autorul V. Stati a afirmat că dreptul penal contemporan al celor mai avansate
state reprezintă rezultatul unui proces îndelungat de perfecționare a legislației, a practicii judiciare
și a doctrinei dreptului penal. La ora actuală, în Repu blica Moldova se află în plină desfășurare
reforma legislației penale, inclusiv a normelor penale care reglementează răspunderea pentru
infracțiunile legate de insolvabilitate.
În această ordine de idei, studierea experienței țărilor, în care dreptul pena l al insolvabilității a
cunoscut dezvoltare, constituie o contribuție reală în vederea elaborării unei concepții unitare de
primenire a dreptului penal național.
Printre autorii autohtoni care au făcut o analiză comparativă a infracțiunilor legate de
insol vabilitate se numără V. Stati (2003) și S. Prodan (2015).
V. Stati specifica că interesul sporit pentru investigațiile juridico -comparative este determinat,
înainte de toate, de tendința de integrare a jurisprudenței naționale în cea mondială în urma căder ii
“cortinei de fler”. Schimbările cardinale ale condițiilor sociale, precum și aspirația cetățenilor
Republicii Moldova de a urma principiile adoptate de națiunile dezvoltate reclamă studierea
experienței străine, iar uneori – chiar recepționarea dreptulu i străin.118
118 Vitalie Stati ”Răspundere penală pentru infracțiunile legate de insolvabilitate. Monografie.” Chișinău 2003, pag.62
51
Autoarea S. Prodan afirmă că p rintre sistemele de drept europene care incriminează faptele de
bancrută frauduloasă în codurile penale, amintim Germania, Finlanda, Suedia, Spania,
Luxembourg. Dintre statele europene care incriminează bancruta în alte acte normative decât
Codul penal, menționăm Italia ( Legge fallimentare ) și Marea Britanie ( Insolvency Act ).119 Nu
suntem de acord cu această afirmație și o considerăm incompletă și învechită, iar în continuare
vom demonstra netemeinicia acesteia analizând legislațiile statelor membre a UE, ce conțin
această infracțiune, și nu numai, în ordine alfabetică.
Codul pen al austriac în Cap. VI – Infracțiuni contra proprietății, conține o infracțiune
prevăzută la art. 160 care prezintă pentru studiul nostru interes, și anume art. 160 Intrigile în timpul
unei administrări judiciare sau în cadrul unui proceduri de insolvabili tate, cu următorul conținut:
(1) ”Se pedepsește cu o închisoare de până la un an:
a) Cel care prezintă un drept inexistent sau o cerere în temeiul unui drept inexistent, obținând
astfel o influență nedreaptă în cadrul procedurii de insolvență;”120
La fel ca și în R M, se atrage la răspundere persoana care depune o cerere introductivă în cazul
în care dispune de posibilități reale de a satisface integral creanțele creditorilor, invocând un drept
inexistent. Totodată vedem că codul penal austriac face uz de noțiunea de ”insolvență”, dar nu de
”faliment” sau ”bancrută.
Codul penal al Belgiei în Cap. II – Fraude, care e împărțit la rândul său în secțiuni, conține 8
infracțiuni legate de insolvabilitate în secțiunea 1, cu titlul ”infracțiuni legate de faliment. Articolul
care pe noi ne interesează e 4895, cu următorul conținut: ”Se pedepsesc cu închisoarea de la o lună
la doi ani și o amendă de la o sută de [euro] până la cinci sute de mii [euro] sau una dintre aceste
sancțiuni, cei care în mod fraudulos fac următoarele acț iuni:
(1) Sub numele lor, sau prin intermediul altor persoane, au introdus cererea de faliment și au
prezentat pretenții exagerate sau presupuse.”121
De această dată vedem că codul penal al Belgiei operează cu noțiunea de ”faliment”, iar
subiectul acestei infrac țiuni poate fi nu neapărat debitorul, iar articolul dat conține două modalități,
prima fiind prezentarea ”pretențiilor exagerate” iar a doua modalitate are următoarea latura
obiectivă a celei de a doua modalitate constă în introducerea cererii de faliment.
Codul penal din Cipru , nu conține careva infracțiuni din domeniul insolvabilității, însă aceste
infracțiuni se conțin în Legea cu privire la bancrută, iar analizei vom supune art. 116 Pedeapsa
119 Svetlana Prodan ”Răspunderea penală pentru infracțiunile legate de insolvabilitate reglementate de legislația penală
a altor țări”, Revista Națională de drept, nr.11, 2015, pag. 50
120 Codul penal al Austriei din 23 ianuarie 1974 Nr. 60/174 cu modificările din 04.11.2013
121 Codul penal al Belgiei din 10 octombrie 1867 numărul 1867060850 cu modificările din 1 ianuarie 2012
52
aplicabilă debitorilor frauduloși: ”Orice persoană care a fost adjudecată în stare de bancrută sau
un asemenea ordin urmează să fie înregistrat, în fiecare dintre cazurile care vor urma va trebui să
fie considerată vinovată de săvârșirea unei infracțiuni, și respectiv condamnată la o pedeapsă cu
închisoare ce nu va d epăși 5 ani, dacă: (j) după depunerea cererii de bancrută de către dânsul sau
împotriva sa, sau în termenul de douăsprezece luni înainte de depunerea unei asemenea cereri, el
fraudulos înlătură orice parte din proprietatea sa; (l) după depunerea cererii de bancrută de către
dânsul sau împotriva sa, sau la orice întâlnire cu creditorii săi în decursul a douăsprezece luni
înainte de depunerea cererii, el încearcă în mod fraudulos să aducă pierderi sau să efectueze
cheltuieli fictive cu orice parte a proprietății sale; (m) după depunerea cererii de bancrută de către
dânsul sau împotriva sa, sau după depunerea unei asemenea cereri și înainte de efectuarea unui
ordin de primire, el, printr -o reprezentare falsă sau alt mod fraudulos, a ob ținut orice proprietate
în credit și nu l -a achitat; (n) după depunerea cererii de bancrută de către dânsul sau împotriva sa,
sau după depunerea unei asemenea cereri și înainte de efectuarea unui ordin de primire, el a obținut
sub un pretext fals de desfăș urare a afacerii, cu ajutorul unui broker, care se ocupă în mod obișnuit
de activitățile sale, orice proprietate în credit pe care nu l -a întors complet, cu excepția cazului în
care Curtea este convinsă că el nu avea nici o intenție de fraudare; (q) el est e vinovat de orice
reprezentare falsă sau altă formă de fraudă în scopul obținerii consimțământului creditorilor săi
sau a unui oarecare acord legat de afacerile sale sau bancrută.”122
Cipru a fost colonie britanică din 1925, iar la data de 11 februarie 1959 , la Zurich, a fost
realizată o înțelegere cu privire la crearea statului cipriot independent. În 2004 devine stat membru
a UE. Oricum legislația lor are rădăcini britanice, ceea ce explică incriminarea infracțiunilor ce țin
de insolvabilitate într -o altă lege decât codul penal.
Astfel, acțiunile de la literele j), l), m), n) și q) ar putea reprezenta modalitățile infracțiunii de
insolvabilitate fictivă dacă ele se săvârșesc cu 12 luni înainte de depunerea cererii introductive.
Printre capitolele din codul penal finlandez se numără și Cap.39 – Infracțiuni săvârșite de
debitori, ce include în sine art.2
(1) ”Un debitor care, în scopul de a obține beneficii financiare ilegale pentru sine sau altcineva
în faliment, pune în aplicare, procedurile de ajustare a datoriei sau de restructurare și:
1. își ascunde proprietății sale,
2. raportează o datorie falsă în totalitate sau parțial, sau bazată pe o tranzacție falsă,
3. oferă alte informații false sau care induc în eroare care sunt semnificative pentru
creditori,
122 Legea falimentului nr. 49/1985 din 1985, cu modificările ulterio are (Cipru)
53
4. nu raportează un pasiv,
trebuie să fie condamnat pentru fraudarea de către debitor cu o amendă sau închisoare pentru
cel mult doi ani.
(2) În cazul în care debitorul ce a introdus informații înșelătoare sau printr -un oarecare mod
împiedică efectul actului său asu pra procedurii sau înainte ca informațiile înșelătoare într –
un mod sau altul vor afecta acțiunile, fapta nu este considerată fraudă de către debitor.”123
În acest caz alin.(1) al acestui articol cuprinde modalitățile specifice laturii obiective a
infracțiuni i de insolvabilitate fictivă. La fel observăm că legislația finlandeză operează cu noțiunea
de ”faliment”, și nu de ”insolvabilitate”.
Printre altele menționăm că autorul V. Stati încă în 2002 a venit cu un șir de recomandări de
lege ferenda, inclusiv și cu completarea CP RM cu articolul ce se referă la tăinuirea insolvabilității,
cu următorul conținut:
”Art. 2531 Tăinuirea insolvabilității
Nedepunerea intenționată a cererii debitorului de intentare a procesului de insolvabilitate în
cazurile și în termene le prevăzute de lege, atunci când există obligația de a depune această cerere
– se pedepsește cu amendă în mărime de la 1000 la 1500 unități convenționale sau cu închisoare
de până la 10 ani”;124
Codul penal din Grecia în cap. 24 – Crime împotriva drepturilo r de proprietate, conține în
sine art. 398 Insolvabilitatea: ”Cu închisoare de cel puțin un an poate fi pedepsit cel ce se face
vinovat de falimentul fraudulos , în ceea ce privește dreptul comercial, cu închisoare de la doi ani
pentru autorul faliment simp lu.125
Acest articol cuprinde în sine două infracțiuni distincte, denumite prin noțiunile de ”falimentul
fraudulos” și ”falimentul simplu”. Pentru comparație, menționăm că aceleași două infracțiuni se
întâlnesc și în legislația penală română, doar că în ulti ma legislație noțiunea de ”faliment” e
substituită cu noțiunea de ”bancrută”.
La fel menționăm și faptul că Codul Bancrutei al Greciei nr. 3588/2007 – A/153 din 16.09.2007
prevede art. 171 Insolvabilitatea, în care se regăsește următoarea mențiune:
1. Se pedepsește cu închisoare de cel puțin 2 ani și o amendă, oricine, care în perioada de 6
luni înainte sau după declararea falimentului:
123 Codul penal al Finlandei 39/1889 cu modificările de până la 927/2012
124 Stati Vitalie: ”Răspunderea penală pentru infracțiunile legate de insolvabilitate”, Teză de doctor în drept, Chișinău
2002, pag.169
125 Codul penal al Greciei nr. Α-106/1985
54
d) reprezintă în mod fals datorii ale debitorului sau alte drepturi inexistente recunoscute unor
terțe părți.126
Restul mod alităților se referă la infracțiunea de insolvabilitate intenționată sau de fraudare a
creditorilor. Astfel, în Grecia, răspunderea pentru infracțiunile de insolvabilitate se regăsesc atât
codul penal cât și în alte legi extrapenale. Structura laturii obi ective a acestei modalități e
următoarea: 1) fapta prejudiciabilă care constă în reprezentarea în mod fals a datoriilor debitorului
sau a altor drepturi inexistente recunoscute unor terțe părți; 2) urmările prejudiciabile; 3) legătura
cauzală dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.
Menționăm și faptul că dacă această acțiune s -ar fi săvârșit în perioada de 6 luni după
declararea falimentului, atunci conform CP RM ne -am fi aflat în prezența infracțiunii de
insolvabilitate intenționată. Codul Bancrutei al Greciei nu face această diferență nu face însă.
În Irlanda, se aplică legea cu privire la insolvabilitate și precedentul judiciar, și se pedepsesc
preferențele frauduloase și alte tranzacții făcute cu rea -credință înainte de a intra în falimen t.127
Totodată în legea insolvabilității ( Personal Insolvency Act 2012 ) găsim infracțiunele ce țin de
insolvabilitate. Interes pentru noi din această lege reprezintă art. 126 Reprezentarea falsă și
omisiunile
”(1) O persoană în numele căreia această secțiune se aplică, se face vinovată pentru o
infracțiune în cazul în care el sau ea, depune o cerere cu bună știință sau din neglijență care
furnizează informații care sunt false sau care duc în eroare într -un sens material.”128
În codul penal din Italia în Titlul XIII – Infracțiuni contra patrimoniului, Cap. II – Infracțiuni
contra proprietății prin fraudă, se găsește art. 641. Insolvabilitatea frauduloasă, cu următorul
conținut: ” Oricine care ignorând faptul că se află în stare de insolvabilitate și refuza să -și onoreze
obligațiunile chiar și după ce a fost reclamat, poate fi pedepsit cu închisoarea de pînă la 2 ani sau
cu o amendă de pînă la 516 euro
Îndeplinirea obligației înainte de condamnare stinge infracțiunea.”129
Legislația italiană însă mai conține și o Lege a falimentului (Legge fallimentare ) din 16 martie
1946 n.267 cu ultimele modificări de pe data de 3 mai 2016, care e o lege extrapenală, în care se
regăsește art. 216 (Bancruta frauduloasă), cu următorul conținut:
126 Codul Bancrutei al Greciei nr. 3588/2007 – A/153 din 16.09.2007
127 http://www.lawyer.ie/insolvency/bankruptcy/ accesat la 11 martie 2017, ora 23:09
128 Personal Insolvency Act 2012 http://www.irishstatutebook.ie/eli/2012/act/44/ena cted/en/print accesat la 11 martie
2017, ora 00 :52
129 Codul Penal al Italiei din 19 octombrie 1930 n. 1398, publicat în Monitorul Oficial din 26 octombrie 1930 n. 251
cu modific ările din 4 martie 2016
55
”(1). Se pedepsește cu închisoare de la trei la zece ani, în cazul în care acesta este declarat în
stare de faliment, antreprenorul care:
1. a neglijat, ascuns, simulat, distrus sau a risipit în totalitate sau o parte din activele sale sau,
în scopul de a provoca un prejudiciu creditorilor, a recun oscut datorii inexistente;
2. a furat, distrus sau falsificat, în totalitate sau în parte, în scopul de a obține pentru sine sau
pentru alții un profit necuvenit sau a adus atingere creditorilor, prin păstrarea necuvenită a
documentelor contabile, sau le -a păstrat în așa fel încât să nu face posibilă reconstrucția
activelor sau a afacerii în mișcare.
(2). Aceeași sancțiune se aplică antreprenorului, care fiind în stare de faliment, în cursul
procedurii de faliment, comite una dintre infracțiunile de la alin.(1 ) sau fură, distruge sau falsifică
registrele sau alte evidențe contabile.
(3). Se pedepsește cu închisoare de la un an la cinci ani, dacă, înainte sau în timpul procedurii
de faliment, în scopul favorizării, în detrimentul altor creditori, execute plăți sau simulează
obligațiuni de preempțiune.”130
În cazul dat suntem în prezența unei infracțiuni diferită de cea reglementată de art. 253 CP
RM. Modalitățile descrise, pentru noi, caracterizează latura obiectivă a infracțiunii de
insolvabilitate intenționată p revăzută de art. 252 CP RM. Mai menționăm și faptul că la art. 217
din Legea falimentului se incriminează bancruta simplă.
Codul penal al Letoniei include în sine Capitolul XIX – Infracțiuni economice, care conține
art. 214 – Nedepunerea sau depunerea unei cereri false pentru insolvabilitate:
”(2) Pentru persoana care depune o astfel de cerere de insolvabilitate în care au fost furnizate
informații false sau a avut loc ascunderea informației, în urma căreia s -a anunțat sau a început
procedura de insolvență (ce cu rea -credință, știind falsul din cerere), pedeapsa aplicabilă constă în
privarea de libertate pe un termen de cel mult doi ani sau în privarea temporară de libertate, sau în
munca neremunerată în folosul comunității sau amendă.”131
Subliniem faptul că codul penal leton ca și cel din RM folosește noțiunea de ”insolvabilitate”,
iar structura laturii obiective e următoarea: 1) fapta prejudiciabilă care constă în acțiunea de
depunere a unei cereri false pentru insolvabilitate; 2) urmările prejudiciabile su b formă de începere
a procedurii de insolvență; 3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.
130 Legea falimentului ( Italia ) cu modificările făcute de D.L. 27 iunie 2015, nr. 83, modificări prin Legea 06 august
2015 n. 132, Decretul legislativ din 16 noiembrie 2015 n. 180, intrată în vigoare la 16 noiembrie 2015 și cu cele ma i
recente modificări făcute de D.L. la 03 mai 2016 n. 59.
131 Codul penal al Letoniei nr. 199/200 (1260/1261) din 17.06.1998, intrat în vigoare de pe 01.04.1999
56
Codul penal al Portugaliei conține în sine în Cap. IV – Crime împotriva drepturilor de
proprietate, următoarele articole: art. 227 – Insolvabilitatea frauduloasă; art. 227 A – Frustrarea
creditorilor; art. 228 – Insolvabilitatea neglijentă; art. 229 Favorizarea creditorilor; art. 229
Agravarea. Interes pentru noi prezintă doar art. 227 Insolvabilitatea frauduloasă, ce are următorul
conținut:
”(1). Debitorul, cu intenția de a prejudicia creditorii:
a) Distruge, deteriorează, inutilizează sau suprimă o parte din patrimoniul său;
b) Își diminuează fictiv activele, camuflează bunurile invocând datorii pretinse, recunoaște
pretenții false, incitân d terțe persoane să le prezinte, sau să le simuleze cu o valoare netă
mai mică decât sunt în realitate, în special prin intermediul contabilității inexacte,
conturilor false, distrugând sau ascunzând documente contabile sau nu duce evidența
contabilă cu to ate că are datorii;
c) Creează sau agravează artificial pierderi sau reduce profitul; sau
d) Pentru a amâna falimentul, cumpără bunuri în credit, în scopul de a le vinde sau de le folosi
ca plată în mod substanțial mai mic decât prețul curent
Este pedepsit, în cazul în care există o situație de insolvabilitate recunoscută de instanță, cu
închisoare de până la cinci ani sau o amendă de până la 600 de u.c. ( ”dias” )
(2). Terțul care face oricare dintre faptele descrise mai în paragraful 1 al acestui articol, cu
cunoștințele debitorului sau a beneficiarului infracțiunii, se pedepsește cu pedeapsa prevăzută în
paragraful anterior, iar după caz și atenuat.
(3) Se pedepsește și debitorul ce e persoana juridică în conformitate cu pedepsele prevăzute în
paragraful (1).132
În literatura de specialitate portugheză se menționeză cele mai des întâlnite fapte prin care se
săvârsește insolvabilitatea frauduloasă, și anume prin:
a) reducerea reală a valorii patrimoniului prin distrugerea, deteriorarea, distrugerea sau
dispariția unei părți a activelor;
b) diminuarea fictivă a patrimoniului prin simularea unei situații inferioară realității, care
poate avea loc prin mascarea obiectelor, invocarea unor pretinse datorii, recunoașterea
creditelor fictive sau instigarea terțelor persoane pent ru prezentarea acestora, folosind o
contabilitate inexactă sau simulate, prin orice formă, crearea unei situație patrimonială
inferioară sau mică decât e în realitate sau prin crearea sau agravarea artificială a pierderilor
sau de reducere a profitului;
132 Codul penal al Portugaliei nr 400/82 din 23 septembrie 2006 și intrat în vigoare prin Legea nr 59/2007, din 4
septembrie 2007
57
c) întârzierea falimentul, achiziționarea de bunuri în credit, vinderea acestora sau utilizarea în
calitate de plăți cu un preț semnificativ mai mic decât cel de piață actuală, încercând să
ascundă situația în care te află.133
Observăm că subiect al aceste infrac țiuni poate fi nu doar debitorul, dar și autorul mediat. La
lit. b) suntem în prezența unei modalități ce caracterizează infracțiunile de insolvabilitate fictivă
din CP RM iar la lit. c) în situația insolvabilității intenționate. Mai menționăm și faptul că acest
cod penal operează cu noțiunea de ”insolvabilitate”, dar nu de ”bancrută” sau ”faliment”.
Regatul Unit al Marii Britanii nu are un cod penal și are un sistem de drept comun, adică
aplică precedentul judiciar. Infracțiunile cu privire la insolvabilit ate se găsesc într -o lege specială
a insolvabilității, și anume Actul insolvabilității 1986. Interes pentru reprezintă art. 206 al acestei
legi, și anume art. 206 frauda, etc, în anticiparea lichidării, cu următorul conținut: ”Atunci când o
companie este o bligată să fie lichidată de către instanță, sau trece printr -o rezoluție de lichidare
voluntară, orice persoană, care a fost sau este administratorul companiei, se consideră că a comis
o infracțiune în cazul în care în ultimele 12 luni până la începerea li chidării, a săvârșit următoarele:
(a) a ascuns orice parte a proprietății companiei în valoarea de 120 £ sau mai mult, sau a ascuns o
oarecare datorie datorată sau de la companie, sau (b) a eliminat în mod fraudulos orice parte a
proprietății companiei în valoarea de 120 £ sau mai mult, sau (c) a ascuns, distrus, deteriorat sau
falsificat orice document contabil sau document ce reflectează proprietatea companiei sau activele
acesteia, sau (d) a efectuat anumite falsuri în documentele contabile ce țin sau au afectat activele
companiei, sau (e) fraudulos a împărțit, alterat sau a făcut alte omisiuni în orice document care
afectează sau ce ține de proprietatea sau activele companiei, sau (f) a ipotecat, gajat sau a dispus
de orice tip de proprietate a companiei care a fost obținut prin credit și nu a fost achitată încă (cu
excepția cazului în care ipotecarea, gajarea sau dispunerea e modul obișnuit prin care compania
își duce afacerile).”134
Sub noțiunea de ”insolvabilitate fictivă” cunoscută legislației autohtone s -ar putea găsi
modalitățile descrise la lit. b) și c). Astfel, latura obiectivă al literei b) are următoarea structură: 1)
fapta prejudiciabilă care constă în acțiunea de eliminare în mod fraudulos a oricărei părți din
proprietatea companiei; 2) urmările prejudiciabile sub formă de daune în proporții mari de 120 £;
3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.
133 Vitor Manuel Ferreira Marques ”O Crime de Insolvência Dolosa”, Dissertação, Universidade de Aveiro 2008,
pág.20
134 Insolvency Act 1986 (UK)
58
Modalitatea de la lit. c) e una formală, iar l atura obiectivă a acesteia constă în fapta de
ascundere, distrugere, deteriorare sau falsificare a oricărui document contabil sau document ce
reflectează proprietatea companiei sau activele acesteia.
Printre altele, unii cercetători afirmă că prima lege ca re reglementa unele aspecte ale
falimentului a fost adoptată în Anglia în 1543, lege pătrunsă de norme cu caracter penal, care vizau
îndeosebi bancrutierii. Legislația contemporană a Marii Britanii și -a avut originea în două legi
privind insolvabilitatea a doptate în 1825. Ulterior, pe parcursul sec. al XlX -lea aproximativ la
fiecare 5 -7 ani se emiteau noi legi care fie direct, fie indirect reglementau procesul concursual.
Abia în anul 1914 a fost adoptată Legea cu privire Ia faliment (Bankcruptcy Act of 191 4), care a
constituit o sistematizare a tuturor actelor în domeniu, punând la punct toate inconsecvențele
existente anterior. Totuși această lege a suportat modificări esențiale în anul 1926, care au fost în
aplicare până în anul 1976.135 Actualmente în Rega tul Unit se aplică o nouă lege în domeniul
insolvabilității, și anume: Actul insolvabilității 1986.
În noul Cod penal al României , adoptat prin Legea nr. 286/2009, este incriminată atât
bancruta simplă, cât și bancruta frauduloasă. Aceste infracțiuni se regăsesc în capitolul III –
Infracțiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii. Astfel, potrivit art. 240, constituie
infracțiunea de bancrută simplă neintroducerea sau introducerea tardivă, de către debitorul
persoană fizică ori de reprezentantu l legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de deschidere
a procedurii insolvenței, într -un termen care depășește cu mai mult de 6 luni termenul prevăzut de
lege de la apariția stării de insolvență și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un a n sau cu
amendă. Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Potrivit art. 241 noul CP, constituie infracțiunea de bancrută frauduloasă fapta persoanei care,
în frauda creditorilor:
a) ”falsifică, sustrage sau distruge evi dențele debitorului ori ascunde o parte din activul
averii acestuia;
b) înfățișează datorii inexistente sau prezintă în registrele debitorului, în alt act sau în
situația financiară sume nedatorate;
c) înstrăinează, în caz de insolvență a debitorului, o parte din active. Pedeapsa constă în
închisoare de la 6 luni la 5 ani.136
(2) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.”137
135 Nicolae Roșca ”Instituția falimentului în legislația Republicii Moldova”, Chișinău 2001, pag. 19 -20
136 Gheorghe Ivan ”Bancruta o infracțiune specific mediului de afaceri” Publicat în Revista de drept penal, Anul XVII Nr. 2/2010,
pag. 6
137 Codul Penal al României (Legea nr. 286/2009), Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 510 din 24/07/2009, care
a intrat in vigoare la data de 1 februarie 2014
59
Printre altele, autorul V. Danileț încă în 2002, analizând obiectul juridic și cel material al
infracți unii prevăzut de art. 276 din Legea 31/1990 republicată (legea veche), observa că
legiuitorul a reunit doar în mod artificial, sub denumirea unei singure infracțiunii, fapte ce lezează
raporturi juridice total diferite, exercitându -se asupra unor obiecte materiale distincte. Dumnealui
era de părere că se impunea reglementarea acestor fapte ca infracțiuni distincte, chiar dacă toate
pot fi subsumate conceptului de “bancrută frauduloasă”.138 După cum vedem, în noua lege
infracțiunea de bancrută frauduloasă are însă trei modalități, iar modificările propuse nu s -au
materializat.
Codul penal spaniol conține în sine Cap. VII – insolvențele sancționabile art. 261
Insolvabilitatea fictivă:
”Procedura de faliment care rezultă cu bună știință din informațiile false din actele contabile,
în scopul de a realiza în mod nejustificat declarația, se pedepsește cu o pedeapsă privativă de
libertate de la un an la 2 ani sau cu o amendă de la 6 până la 12 salarii.”139
Latura obiectivă al acestui articol constă în fapta prejudic iabilă care se exprimă în realizarea
nejustificată a declarației de insolvabilitate.
Ultimul stat după ordinea alfabetică din listă e Ungaria , în al cărui cod penal în capitolul XLI
(41) – Crime economice și din domeniul afacerilor , găsim art. 404 – Bancr uta frauduloasă.
(1) Orice persoană care, în legătură cu insolvența iminentă a unui operator economic
reglementată de Legea privind procedura de faliment și a procedurii de lichidare,
intenționat sau fictiv, diminuează activele operatorului economic:
a. prin ascu nderea, deghizarea, prejudicierea, deteriorarea sau distrugerea, cât și prin
facerea activelor sau a oricărei părți a acesteia inutilizabile; sau
b. prin încheierea unei tranzacții fictive, sau prin recunoașterea unei creanțe dubioase; sau
c. prin alte mijloace, în contradicție cu cerințele gestionării prudente; și, astfel,
împiedicând satisfacerea creditorului sau creditorilor acestuia parțial sau în totalitate,
se face vinovat de o infracțiune a cărei pedeapsă variază de la un an la 5 ani.
(2) Orice persoană, care se află într -o legătură cu un operator economic reglementată de Legea
privind procedura de faliment și a procedurilor de lichidare:
a. se angajează în oricare dintre actele menționate la subsecțiunea (1), pentru a induce în
mod artificial insolvența operatoru lui economic, sau pentru a provoca percepția
insolvenței ; sau
138 www.cristidanilet.ro/docs/bancrut a%20frauduloasa.doc accesat la 17 februarie 2017, ora 20: 23
139 Codul penal al Spaniei nr. 10/95 din 23 noiembrie 1995
60
b. în cazul insolvenței operatorului economic, se angajează în oricare dintre actele
menționate la subsecțiunea (1); cu intenția de a împiedica satisfacerea creanțelor
creditorului sau a creditorilor acestuia în mod parțial sau în totalitate, se pedepsește în
conformitate cu subsecțiunea (1).140
Alin.(3) – (8), interes pentru noi nu reprezintă, deoarece în ele se califică acțiunile ce au drept
scop fraudarea creditorilor.
Datorită ambianței de la alin.(1), și anume ” insolvența iminentă”, modalitățile descrise în RM
s-ar califica ca insolvabilitate intenționată. În lit. a) alin.(2), sunt incriminate două modalități
normative, și anume inducerea în mod artificial a insolvenței (insolvabilitate a intenționată) și
provocarea percepției insolvenței (insolvabilitatea fictivă). Astfel, latura obiectivă a ultimei
modalități constă în fapta prejudiciabilă care constă în ”provocarea percepției insolvenței”.
În urma celor expuse conchidem prin aceea că p rintre sistemele de drept europene care
incriminează infracțiunile de insolvabilitate fictivă (bancrută frauduloasă) în codurile penale se
numără Austria, Belgia, Finlanda, Letonia, Portugalia, Republica Cehă, România, Spania,
Ungaria. Printre statele care incriminează această infracțiune în alte acte normative, decât Codul
penal, menționăm Cipru, Grecia, Irlanda, Italia, Regatul Unit.
Următoarele state nu conțin în codurile lor penale infracțiunile de insolvabilitate fictivă
(bancruta frauduloasă) : Bulga ria, Croația, Danemarca, Estonia, Franța, Germania, Lituania,
Luxemburg, Malta, Polonia, Slovenia, Slovacia, Suedia, Țările de Jos, totuși legislația acestor state
ca și a celorlalte menționate mai sus reglementează ”infracțiuni împotriva creditorilor”, ad ică
norme ce apără creditorii de abuzurile debitorilor, administratorilor insolvabilității sau a altor terțe
persoane sau de eschivarea de la onorarea obligațiile pecuniare.
Majoritatea normelor din UE ce incriminează infracțiunile de insolvabilitate ficti vă (bancrută )
au o componență formală , și anume cele din: Austria, Belgia, Cipru, Finlanda, Grecia, Irlanda,
Italia, Letonia, Regatul Unit (art. 206 lit. c) Actul insolvabilității 1986), România, Spania, Ungaria.
Componență materială au articolele din: Po rtugalia, Regatul Unit (art. 206 lit. b) Actul
insolvabilității 1986) Republica Cehă.
Articole ce conțin infracțiunile de insolvabilitate în UE utilizează 3 noțiuni: ”bancrută”,
”faliment” și ”insolvabilitate”, în felul următor: bancrută : Austria, Cipru, C roația, Germania,
Italia, Lituania, România, Slovacia, Slovenia, Ungaria; insolvabilitate : Belgia, Bulgaria,
Danemarca, Estonia, Germania, Franța, Grecia, Irlanda, Letonia, Luxemburg, Portugalia, Regatul
Unit, Spania, Suedia, Țările de Jos; faliment : Finlanda, Malta, Polonia, Republica Cehă.
140 Codul Penal al Ungariei, promulgat la 13 iulie 2012
61
Următoarele infracțiuni sunt puse în capitole ce reglementează diferite relații sociale,
neexistând o clasificare unanim recunoscută. și anume: fraude : Belgia, Franța ( deturnări );
infracțiuni contra proprietății : Austria, Grecia, Italia, Portugalia, Republica Cehă, România
(infracțiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii ), Slovacia; infracțiuni împotriva
creditorilor în procesul insolvabilității/ crime împotriva creditorilor: Danemarca, Suedia, Țările
de Jos; infracțiuni săvârșite de debitori: Finlanda; infracțiuni economice: Bulgaria, Letonia,
Polonia, Slovenia; infracțiuni contra securitatea operațiunilor de plată și afacerilor/ Infracțiuni
împotriva ordonanței economice și afacerilor: Croația, Lituani a; infracțiuni contra comerțului
public: Malta.
Printre statele care incriminează această infracțiune în alte acte normative (legi ale
insolvabilității), decât Codul penal, menționăm Cipru, Grecia, Irlanda, Italia, Regatul Unit.
La fel aducem la cunoștinț ă faptul în luna mai 2015, Parlamentul European a aprobat textul
final al Regulamentul Reformat. Acesta a fost publicat în Monitorul Oficial pe data de 05 iunie
2015 și majoritatea dispozițiilor sale intră în vigoare pe data de 26 iunie 2017. Acesta este
conceput pentru a îmbunătăți eficiența și eficacitatea procedurilor transfrontaliere de insolvență la
frontieră. În special, urmărește să faciliteze supraviețuirea întreprinderilor și a oferirea unei a doua
șanse pentru antreprenori. Această schimbare pune accentul pe promovarea procedurii de pre –
insolvență și de salvare. Există o serie de clarificări propuse în ceea ce privește competența
judecătorească, în special în care instanța de judecată poate iniția o procedură precum și tipurile
de proceduri dispon ibile. Propunerile de asemenea, recunosc unele dintre provocările practice cu
care se confruntă în cazurile de insolvență transfrontalieră și urmărește să crească în măsura în
care administratorii insolvabilității și instanțele să coopereze în aceste cazur i, inclusiv într -o
situație de companie de grup. În plus, Regulamentul Reformat prevede introducerea unui registru
de internet pentru procedurile de insolvență și pentru a se crea interconexiuni între registrele
naționale. Regulamentul Reformat, de asemen ea, introduce și avize standard și formulare de cerere
pentru creditori.141
Înainte de a trece la analiza legislațiilor fostelor țări a Uniunii Sovietice, vom face și o analiză
a legislației SUA în domeniul infracțiunilor economice.
Codul Statelor Unite prev ede în Titlul 18 art.152 -157 pentru a combate crima de bancrută și
de a proteja interesele importante cât ale cetățenilor, cât și a guvernului. Aceste șase secțiuni și
sub-părți ale acestora pot fi împărțite în patru categorii generale de crime de bancrută .
141 Adrian Cohen ”A Guide to European Restructuring and Insolvency Procedures”, 28 september 2015, pg.18
62
Prima categorie de crime de bancrută implică ascunderea activelor. Acest lucru se întâmplă
adesea atunci când debitorul sau avocatul său urmăresc să evite pierderea anumitor active către
proprietatea bancrutului. A doua categorie cuprinde infracțiunile d e depunere intenționat a
cererilor false sau incomplete. Prima și a doua categorie de crime se săvârșesc des prin ascunderea
sau neincluderea de către debitor sau avocatul său a activelor ce urmează a fi rambursate. A treia
categorie este compusă din crime atribuite depunerii cererii de bancrută în același timp în mai
multe state. În sfârșit, a patra categorie implică luarea de mită și extorcarea de către administratorii
numiți de instanță și alte părți. Împreună, aceste dispoziții, încearcă să acopere toat e metodele
posibile prin care o persoană declarată bancrută sau orice altă persoană ar putea încălca Legea
Bancrutei prin menținerea activelor de la distribuirea în mod echitabil către creditori.142
Autorul V. Stati menționează că în 1970, în SUA a început r eforma legislației privind
insolvabilitatea, care a culminat o dată cu adoptarea în 1978 a Legii federale nr.95 -598, intrate în
vigoare la 01.10.1979 și încorporate în Titlul 11 al Codului de Legi al SUA. Acest act normativ
constituie o lege de referință p entru legislația penală a SUA privind insolvabilitatea. În context
trebuie de menționat că, în afară de Codul penal federal (federal Criminal Code), sistemul
legislației penale americane mai înglobează și codurile penale ale statelor federale. în calitate de
mostră pentru ultimele coduri servește Codul penal -Model (Model Penal Code), elaborat de
Institutul Dreptului american.
În Codul penal federal, variantele de infracțiuni legate de insolvabilitate sunt descrise în
Capitolul IX “Bancruta”.143 Așadar, Codul de Legi a SUA conține în sine 54 de titluri. Titlul 11
“Bancruta”, se află în acest cod de legi, și în el se regăsesc reglem entări ce țin de insolvabilitate la
general. Codul penal federal, la rândul său nu e altceva decât Titlul 18 din Codul de Legi al SUA.
Acest titlul ( Codul penal federal ) e împărțit în 5 părți: crime; procedura criminală; penitenciarele
și deținuții; corec tarea delicvenților minori; imunitățile martorilor. Partea întâi a Codului penal
federal la rândul său e împărțită în 135 de capitole, iar infracțiunile legate de insolvabilitate le
regăsim în cap. IX ”Bancruta”. În acest capitol sunt reunite 8 articole: a rt. 151. Definiția, art. 152
tăinuirea activelor; jurăminte și afirmații false; mita; art. 153 Delapidarea imobiliară; art. 154
interesul advers și comportamentul agenților; art. 155 Acordurile de recompensă în cazul situațiilor
indicate în Titlul 11 sau î n timpul procedurii de executare a hotărârilor; art. 156 Nerespectarea cu
bună știință a regulilor sau legii bancrutei; art. 157 Bancruta frauduloasă; 158. Desemnarea
142 Leia A. Clement ”A Study on Bankruptc y Crime Prosecution Under Title 18: Is the Process Undermining the Goals
of the Bankruptcy System?”, Emory bankruptcy developments hournal, Vol.31, 2015, pg.411 -412
143 Vitalie Stati ”Răspundere penală pentru infracțiunile legate de insolvabilitate. Monograf ie.” Chișinău 2003, pag.
74 – 75
63
avocaților Statelor Unit și a agenților Biroului Federal de Investigații pentru a aborda reafirmările
abuzive a datoriilor și a declarațiilor frauduloase materiale în schemele de bancrută.
Art. 157 Bancruta frauduloasă
O persoană care, a creat sau intenționează să creeze o schemă înșelătoare pentru a frauda în
scopul de a executa sau ascunde o astfel de schemă sau înșelăciune, sau intenționează să acționeze
într-un așa mod prin:
1) depunerea unei cereri conform Titlului 11, inclusiv o cerere frauduloasă involuntară
conform art. 303 din titlul respectiv;
2) depune un document într -o procedură conform Titlului 11; sau
3) facerea unei reprezentări false sau frauduloase, pretinderi, sau promisiuni cu privire sau în
legătură cu o procedură din Titlul 11, în orice moment, înainte sau după depunerea cererii,
sau în legătură cu o procedură falsă în așteptare din același titlu.144
Așadar, latura obiectivă a acțiunii expune în alin.(1) art. 157 CPF SUA constă în fapta
prejudiciabilă care constă în depunerea unei cereri frauduloase de intentare a procedurii de
insolvabilitate. După cum putem observa, aceasta este o co mponență formală .
În continuare vom face analiza comparativă a reglementărilor din codurilor penale a fostelor
state membre a Uniunii Sovietice , cu excepția Estoniei, Letonei și Lituaniei care sunt membre a
UE din 2004, la fel în ordine alfabetică. Am clasificat statele în felul următor, și nu după cele
membre a CSI, deoarece pe data de 14 august 2008 Georgia s -a retras din CSI, iar ca urmare a
anexării Crimeii de către Rusia, Ucraina s -a retras din CSI în 2014.145
La acest capitul autorul S. Dereaghina menționa că articolele 195 -195 din CP FR , sunt similare
celei din CP al Republicii Azerbaidjan (art.210 -212 din capitolul 141), din CP al Kazahsta nului
(art. 215 -217 din capitolul 72), din CP al Republicii Kârgâzstan (art. 216 -218 din capitolul 22),
CP al Republicii Tadjikistan (art. 269 – 217 din capitolul 24). Toate capitolele din CP străine au
titlu identic: ”Infracțiuni în domeniul activității e conomice”, iar normele din ele sunt aproape
identice cu cele din art. 195 – 197 CP FR în redacția de până în 2005.146 Luând în considerație că
aceasta e o analiză incompletă și învechită, am făcut propria analiză.
Prin urmare, aproape toate statele din fosta Uniune Sovietică, cu excepția celor care sunt deja
membre a UE, incriminează infracțiunile de insolvabilitate fictivă ( bancrută fictivă/frauduloasă ),
144 Codul penal federal al SUA, Capitolul 9 din 6 noiembrie 1978 cu modificările ulterioare
145 https://ro.wikipedia.org/wiki/Comunitatea_Statelor_Independente , accesat pe data de accesat pe data de 04
martie 201 7, ora 17:04
146 С.В. Дерягина ”Преступные банкротства в России и в странах ближнего зарубежья: сравнительный анализ
и поиск позитивного опыт а”, Юридическая наука и практика: Вестник Нижегородской академии МВД России,
Выпуск № 23 / 2013, ст..165
64
cu excepția Georgiei, care incriminează alte infracțiuni legate de insolvabilitate. Articolele din
Republ icile Azerbaidjan, Kârgâzstan, Tadjikistan și Turkmenistan sunt identice, deoarece s -au
inspirat din Codul penal -model al CSI N. 7 -5 din 17 februarie 1996. Scopul descris în articolele
din Republica Armenia și Republica Kazahstan este identic, din același motiv.
Diferit incriminează bancruta frauduloasă/fictivă Republica Belarus, Federația Rusă, Ucraina
și Republica Uzbekistan. Cel mai des copiat articol și cu cele mai multe lacune e cel din Federația
Rusă, și după implementarea acesteia statele de regulă se confruntă cu anumite probleme juridico –
penale.
Codul penal -model al CSI din 1996, în Capitolul 29 – Infracțiuni contra ordinii îndeplinirii
activităților de întreprinzător și activităților economice, conține două infracțiuni legate de
insolvabilitate, și anume art 261. Bancruta intenționată și art.262. Bancruta fictivă, cu următorul
conținut: ”Bancruta fictivă, adică cererea falsă depusă cu bună știință de către administratorul
societății comerciale, cât și de către întreprinzătorul individual despre in solvabilitatea sa cu scopul
inducerii în eroare a creditorilor pentru obținerea unei amânări sau a unei plăți în rate pentru plățile
datorate creditorilor sau a unei reduceri din datorii, precum și pentru neplata datoriilor, care a
cauzat daune mari – infracțiune mai puțin gravă.”147
Latura obiectivă a art.262 are următoarea structură: 1) fapta prejudiciabilă care constă
depunerea cererii false cu bună știință în scopul inducerii în eroare a creditorilor pentru obținerea
unei amânări sau a unei plăți în rate pentru plățile datorate creditorilor sau a unei reduceri din
datorii, precum și pentru neplata datoriilor; 2) urmările prejudiciabile sub formă de daune mari; 3)
legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.
Noul Cod penal al Rep ublicii Kazahstan conține în sine unele idei care -și au originea în CP
FR. Astfel, în capitolul 8 – Infracțiuni în domeniul activităților economice, se regăsesc următoarele
infracțiuni legate de insolvabilitate: art. 237 – Acțiuni ilegale în caz de reabili tare și bancrută; art.
237 – Acțiuni ilegale în caz de reabilitare și bancrută; art. 238 – Bancruta intenționată; art. 239 –
Aducerea la insolvabilitate; Art. 240 – Bancruta falsă.
Astfel, conform art. 240 CP RKz, cererea falsă cu privire la propria inso lvabilitate, depusă de
către unul (sau mai mulți) din următorii subiecți: fondator (participant), administrator, persoană
care are o funcție de conducere într -o societate comercială, organ a persoanei juridice, precum și
întreprinzătorul individual, cu sco pul inducerii în eroare a creditorilor pentru obținerea unei
amânări sau a unei plăți în rate pentru plățile datorate creditorilor sau a unei reduceri din datorii,
precum și pentru neplata datoriilor, în cazul în care această acțiune a cauzat daune mari – se
147 Codul penal -model al CSI N. 7 -5 din 17 februarie 1996
65
pedepsește cu o amendă în mărime de până la 3000 de u.c., sau cu muncă în folosul comunității
de aceeași valoare, sau cu limitarea libertății de până la 3 ani, sau cu lipsirea libertății pe aceiași
perioadă, cu lipsea rea dreptului de a ocupa anumite fu ncții sau de a se ocupa cu anumite activități
pe o perioadă de până la 5 ani.148
Structura laturii obiective al acestui articol e următoarea: 1) fapta prejudiciabilă care constă în
depunerea cererii false cu privire la propria insolvabilitate; 2) urmările pr ejudiciabile sub formă
de daune mari; 3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.
Totodată, menționăm că acest cod penal face o diferență clară dintre infracțiunea de
”insolvabilitate” și ”bancrută”, prin ultima noțiune defi nindu -se faptele culpabile legate de
insolvabilitate.
Codul penal al Republicii Belarus include în Secțiunea VII – Infracțiuni contra proprietății
și ordinii de îndeplinire a activităților economice, Capitolul 25 – Infracțiuni contra ordinii
îndeplinirii activităților economice, următoarele infracțiuni de insolvabilitate: art. 238.
insolvabilitatea economică înșelătoare (bancruta); art. 239. Tăinuirea insolvabilității economice
(bancruta); art. 240. Insolvabilitatea economică intenționată (bancruta).
Inter es pentru această lucrare are art. 238, cu următorul conținut:
(1) Depunerea de către întreprinzătorul individual sau de către un reprezentat oficial al unei
persoane juridice în instanța de judecată, ce soluționează dosarele economice, a cererii debitorului
cu privire la insolvabilitatea sa economică (bancruta), precum și a altor documente ce conțin date
false cu privire la insolvabilitatea debitorului, având sau formând un caracter durabil, în scopul
recunoașterii debitorului în stare de insolvab ilitate (bancrut) (insolvabilitatea economică falsă
(bancruta)) – se pedepsește cu o amendă sau cu privarea dreptului de a ocupa anumite funcții sau
de a se ocupa de anumite activități, sau cu arest, sau cu restricția de libertate pe o perioadă de până
la 3 ani, sau închisoare pentru același termen.
(2) Insolvabilitatea economică înșelătoare (bancruta), care a provocat daune în proporții
deosebit de mari – se pedepsește cu amendă, sau cu restricția de libertate pe o perioadă de până la
5 ani, sau închisoar e pentru același termen.”149
Acest articol desemnează prin noțiunea de ”bancruta” – insolvabilitatea economică falsă.
Primul aliniat reprezintă în sine o componență formală, iar al doilea una materială.. Latura
obiectivă a alin.(1) constă în fapta prejudici abilă care constă în depunerea în instanța de judecată,
ce soluționează dosarele economice, a cererii debitorului cu privire la insolvabilitatea sa
economică (bancruta), precum și a altor documente ce conțin date false cu privire la
148 Codul penal al Republicii Kazahstan din 3 iulie 2014, Nr. 226 -V
149 Codul penal al Republicii B elarus din 9 iulie 1999, nr. 275 -3
66
insolvabilitatea debito rului, având sau formând un caracter durabil, în scopul recunoașterii
debitorului în stare de insolvabilitate (bancrut).
Autorul rus S. Dereaghina consideră că în comparație cu art. 197 CP FR (pe care îl vom analiza
în continuare), modul în care e redactat articolul dat e cu mult mai corect, deoarece legiuitorul: în
primul rând, menționează despre faptul că cererea se depune în instanța de judecată; în al doilea
rând e scris despre scopul actului infracțional; în al treilea rând aceasta e o infracțiune form ală, în
acest sens dispare necesitatea de a dovedi legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă și urmările
prejudiciabile.150
În Codul penal al Federației Rusă , infracțiunile de insolvabilitate sunt prevăzute în Cap. 22
– Infracțiuni în sfera activităților economice, art. 195 Acte culpabile în cazul bancrutei; art. 196 –
Bancruta intenționată; art. 197 – Bancruta fictivă.
Autorul E. Mahno recunoa ște că insolvabilitatea fictivă, ca o condiție de inițiere nejustificată
a procedurii de bancrută poate fi format ă inclusiv și prin acțiunile interzise de alin.(1) art. 195 CP
FR,151 aceste acțiuni alternative constau din: ascunderea proprietății sau a obligațiilor patrimoniale,
informații despre patrimoniu, dimensiunea acestuia, locație sau alte informații despre patr imoniu;
transferul posesiei patrimoniului către terțe persoane; înstrăinarea patrimoniului; distrugerea
patrimoniului; ascunderea, distrugerea, falsificarea de evidențe contabile și a altor evidențe ce
reflectă activitatea.
Și acum trecem nemijlocit și la analiza laturii obiective a art. 197 (bancruta fictivă) CP FR:
”Bancruta fictivă, adică depunerea publică și voluntară a cererii de către fondatorul sau
administratorul (participantul) persoanei juridice cu privire la insolvabilitatea acestei persoane
juridice, cât și cea depusă de cetățean, precum și cea depusă de întreprinzătorul individual, cu
privire la insolvabilitatea sa, dacă această acțiune a provocat daune în proporții mari – se
pedepsește cu o amendă de la 100 de mii până la 300 de mii de ruble sa u salariu mediu sau alte
venituri, pentru o perioadă de până la 2 ani, sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de
până la 5 ani sau cu lipsirea libertății de până la 6 ani cu o amendă de până la 80 mii ruble sau
salariu minim, sau alte venituri, p entru o perioadă de până la 6 luni, sau fără ea.152”
Latura obiectivă a acestui articol are următoarea structură: 1) fapta prejudiciabilă care constă
în depunerea publică cu bună știință a cererii de insolvabilitate; 2) urmările prejudiciabile sub
150 С.В. Дерягина ”Преступные банкротства в России и в странах ближнего зарубежья : сравнительный анализ
и поиск позитивного опыта ”, Юридическая наука и практика : Вестник Нижегородской академии МВД России ,
Выпуск № 23 / 2013, ст. 168
151 Е. В. Махно ”О некоторых проблемах законодательного определения объективной стороны фиктивного
банкротства” Вестник Томского государственного университета, 2008 – № 314, ст.117
152 Codul penal al Federației Ruse din 13.06.1996 n.63 -LF
67
formă de d aune în proporții mari; 3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă și urmările
prejudiciabile.
Luând în considerare că aceasta constituie norma de la care s -au inspirat mulți legiuitori din
statele CSI, am hotărât să o supune unei analize mai detaliat e. Ca urmare, autorul E. Hristenko
susține că dispozițiile infracțiunilor de bancrută intenționată și de bancrută fictivă sunt formulate
destul de rațional, în comparație cu alte coduri penale din alte state. În același timp, sancțiunile
pentru atele în ca uză sunt mult mai dure.153 Considerăm că aceasta e o afirmație complet aberantă,
și în continuare vom demonstra acesta.
Deci, legiuitorul rus, nu a dezvăluit în norma analizată semnificația noțiunii de ”depunerea
publică cu voluntară a cererii”. Logic, carac terul public constă în adresarea către un cerc
nedeterminat de oameni, destul de larg după număr, spre exemplu cu ar fi prin intermediul mass –
media. Normele CP FR care prevăd răspunderea pentru infracțiunile de ”bancrută” sunt de
blanchetă, adică conținutu l principal, termenii și construcția utilizată de legiuitor, se dezvăluie în
dreptul civil ți în Legea cu privire la insolvabilitate (bancrută). După cum exact a observat A
Naumov, ”normele din alte sectoare a dreptului sunt incluse în dispozițiile artico lelor legii penale,
și componența infracțiunii se construiește în aceste cazuri prin încorporarea acestor norme în
țesătura legii penale. Ca urmare, normele juridico -penale nu se transformă în ”celulele” materiei
juridico -penale.”
Actuala lege cu privire la insolvabilitate (bancrută), adoptată în 2002, cu modificările ulterioare
(față de precedenta lege din 1998) conține noțiunea de ”bancrută fictivă”. Conform pct.3 art. 10 al
legii, prin bancrută fictivă se are în vedere depunerea cererii de către debitor în instanța de arbitraj,
în cazul în care acesta are posibilități pentru a satisface creditorii sau neacceptarea de către debitor
a măsurilor pentru contestarea creanțelor nejustificate a reclamantului. Pentru comiterea unor
astfel de fapte are loc răspun derea civilă, care se exprimă în obligația debitorului de a restaura
pierderile creditorilor, aduse prin inițierea dosarului de bancrută sau recunoașterea nejustificată a
creanțelor creditorilor.154
Cu această ocazie dorim să facem referință și la art.2 (Noț iunile de bază utilizate în această
lege federală) din Legea cu privire la faliment (bancrută) a FR pentru a vedea explicația noțiunii
de ”bancrută”. Astfel, legea ne spune că ”insolvabilitatea (bancruta) (în continuare – bancruta) – e
recunoașterea de căt re instanța de arbitraj a incapacității debitorului de a satisface pe deplin
153 Е.В. Христенко ”Преднамеренное и фиктивное банкроство как преступления по УК РФ и стран ближнего
и дальнего зарубежья”, Вестник Российского нового университета, №:3, 2011, ст. 74
154 Бабаева Амина ”Сложности квалификации фиктивново банкроства (Ст. 197 УК)” Бизнес в законе, 1,2009,
ст. 272
68
pretențiile creditorilor privind obligațiile bănești, privind plata prestațiilor compensatorii și (sau)
privind remunerarea muncii persoanelor care au lucrat sau lucrează în baza unui contract de muncă,
și (sau) privind îndeplinirea obligațiilor de efectuare a plăților obligatorii.155” După cum vedem ei
nu fac deosebire dintre noțiunile de ”insolvabilitate” și ”bancrută”, dar le consideră sinonime.
Este evident că în CP FR și în Leg ea cu privire la insolvabilitate (bancrută) termenul de
”bancrută fictivă” e utilizat cu sensuri diferite. Actuala legii a bancrutei nu conține nici o normă,
care ar prevedea declararea voluntară a debitorului despre propria insolvență. Prin Legea federală
din 03.01.2006 № 6 LF pct.2 art. 65 Cod Civil FR înainte prevedea posibilitatea declarării
voluntare despre propria insolvență a debitorului și despre lichidarea voluntară, care acum e
declarată nulă. Acum debitorul poate fi recunoscut insolvabil doar în baza deciziei Curții de
Arbitraj. Legea penală însă încearcă să atragă la răspundere pentru acțiuni care nu sunt prevăzute
nici în legea insolvabilității, nici în codul civil, în condiția în care normele sunt de blanchetă.
Astfel, autoarea A. Babaeva, luân d în considerare toate motivele enunțate, propune
modificarea dispoziției art. 197 CP FR, și anume: ”bancruta fictivă, adică depunerea unei cereri
de către debitor în instanța de arbitraj, dacă acesta are posibilitatea de a satisface pretențiile
creditoril or sau neacceptarea de către debitor a măsurilor pentru contestarea creanțelor
nejustificate a reclamantului, dacă aceste acțiuni au provocat daune în proporții mari.” Autoarea
crede că această redacție ar elimina contradicțiile existente dintre sectoarele adiacente, și ar
contribui la o utilizare mai productivă a acestei norme.156
Codul penal al Ucraina în Secțiunea 7 – Infracțiuni în sfera activităților economice, regăsește
următoarele infracțiuni economice: art. 218 Bancruta fictivă; art. 219 Aducerea la b ancrută; art.
220 Ascunderea stabilității financiare insolvabile și art. 218 Bancruta fictivă cu următoarea
componență:
”Declarația oficială în mod evident falsă a cetățeanului – fondatorului sau proprietarului
subiectului entității de afaceri, precum și cea a persoanei oficiale a subiectului entității de afaceri,
precum și a cetățeanului – subiect al entității de afaceri, despre insolvabilitatea financiară
îndeplinirii cerințelor din partea creditorilor și a obligațiilor la buget, acțiuni care au provocat
daune materiale mari creditorilor sau statului – se pedepsește cu o amendă de la 750 până la 2000
de venituri minime neimpozabile a cetățenilor sau cu limitarea libertății pe un termen de până la 3
ani.”157
155 Legea federală cu privire la insolvabilitate (bancrută) din 26.10.2002 N 127 LF
156 Бабаева Амина ”Сложности квалификации фиктивново банкроства (Ст. 197 УК)” Бизнес в законе, 1,2009,
ст. 273
157 Codul penal al Ucrainei din 5 aprilie 2001 Nr.2341 -III
69
Latura obiectivă a acestei infracțiuni are următoarea structură: 1) fapta prejudiciabilă care
constă în depunerea declarații oficiale în mod evident falsă despre insolvabilitatea financiară
îndeplinirii cerințelor din partea creditorilor și a obligațiilor la buget; 2) urmările prejudiciabile
care c onstau în daune materiale mari creditorilor sau statului; 3) legătura cauzală dintre fapta
prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.
Autoarea A. Tyshchenko menționează că cele mai utilizate scheme de bancrută în Ucraina sunt
următoarele: a) moratoriul în bancruta tehnică; b) risipirea activelor către terțe persoane; c)
lichidarea debitorului principal în bancrută cu scopul de a rezilia contractele de împrumut.158 Prin
“moratoriu” se înțelege amânarea pe o anumită perioadă a plățiilor datoriilor unui debitor, acordată
de o instanță judecătorească înainte sau după ajungerea lui în stare de faliment.159
Și în sfârșit, Codul penal al Republicii Uzbekistan în Capitolul XII – Infracțiuni contra
fundamentelor economice, conține 3 infracțiuni legate de insolvabilitate, și anume: art.180
Bancruta falsă, art. 181 – Ascunderea bancrutei și art. 1811 – Bancruta intenționată.
Art. 180 – Bancruta falsă, are următorul conținut: ”Bancruta falsă, adică cererea ce în mod
evident nu corespunde realității subiectului economic despr e insolvabilitatea economică și
îndeplinirea obligațiilor către creditori, care a provocat daune mari – se pedepsește cu o amendă
de la 100 până la 200 de salarii medii lunare sau cu privarea de anumite drepturi de până la 5 ani,
sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de până la 3 ani sau cu limitarea libertății de la
1 an până la 3 ani, sau cu lipsirea libertății de până la 3 ani.”160
Latura obiectivă a aceste infracțiuni are următoarea structură: 1) fapta prejudiciabilă care
constă în depunerea ce rerii ce în mod evident nu corespunde realității subiectului economic despre
insolvabilitatea economică și îndeplinirea obligațiilor către creditori; 2) urmările prejudiciabile sub
formă de daune mari; 3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă și urm ările prejudiciabile.
Iarăși, acest articol face o deosebire clară dintre noțiunea de ”insolvabilitate” și de ”bancrută”.
În urma celor expuse, concluzinăm prin aceea că componențele din codurile penale care au
fost membre a Uniunii Sovietice , sunt în mare parte materiale , și anume în: Republica Armenia,
Azerbaidjan, Kazahstan, Kârgâzstan, Federația Rusă, Tadjikistan, Turkmenistan, Ucraina,
Uzbekistan, iar formală componența e doar în Republica Belarus.
Toate infracțiunile legate de insolvabilitate sunt den umite prin noțiunea de ”bancrută” și se
regăsesc în capitolele denumite ”infracțiuni împotriva activității economice”.
158 Anna Tyshchenko ”Bankruptcy Fraud Schemes in Ukraine”, The Ukrainian Journal of Business Law, May 2013,
pag. 26
159 Vitalie Stati ”Răspundere penală pentru infracțiunile legate de insolvabilitate. Monografie.” Chișinău 2003, pag.
57
160 Codul penal al Republicii Uzbekistan din 22.09.1994 Nr. 2912 -XII intrat în vigoare pe data de 01.04.1995
70
CAPITOLUL III – ELEMENELTELE SUBIECTIVE ALE INFRACȚIUNII DE
INSOLVABILITATE FICTIVĂ
3.1. Latura subiectivă
Latura subiectivă a componenței infracțiunii constituie partea interioară a infracțiunii, care
determină atitudinea psihică a făptuitorului față de fapta prejudiciabilă săvârșită și de urmările
acesteia, sub raportul conștiinței, voinței și emoțiilor sale. Structura laturi i subiective constă în
elementul subiectiv (vinovăția) – element important, esențial, la care se adaugă una sau mai multe
condiții – cerințe esențiale (mobiluri, scopuri).
Conform literaturii de specialitate, latura subiectivă a componenței infracțiunii reprezintă
activitatea psihi că a persoanei legată nemijlocit de săvârșirea infracțiunii, care este alcătuită din
elementele intelective, volitive și afective ce determină și însoțesc actul fizic de executare. Astfel,
conținutul laturii subiective constitu ie aspectul interior al in fracțiunii.
Spre deosebire de latura obiectivă a infracțiunii, care se materializează într -un act exterior de
execuție și poate fi percepută nemijlocit de partea vătămată, de martori și de alte persoane, latura
subiectivă exprimă momentul subiectiv, pozi ția psihică a subiectului infracțiunii în raport cu
activitatea materială desfășurată de el și nu poate fi percepută de organele de simț ale omului.
Cunoașterea laturii subiective poate avea loc doar prin analiza și aprecierea com portamentului
făptuitorului și a împrejurărilor săvârșirii infracțiunii.
În acest sens, latura subiectivă a componenței infracțiunii constituie par tea interioară a
infracțiunii, care determină atitudinea psihică a făptuitorului față de fapta prejudiciabi lă săvârșită
și de urmările acesteia, sub raportul con științei, voinței și emoțiilor sale.161
Așadar, în mod obișnuit, în cadrul laturii subiective, doctrina identifică un element principal –
elementul subiectiv (vinovăția), la care se pot adăuga uneori alt e elemente – mobilul și scopul
infracțiunii.162
Săvârșirea faptei cu vinovăție este una dintre trăsăturile de bază ale infracțiu nii. Astfel,
legislația penală a Republicii Moldova, teoria dreptului penal și practi ca judiciară consacră expres
principiul inc riminării subiective: răspunderii și pe depsei penale poate fi supusă numai persoana
vinovată de săvârșirea infracțiunii.
Codul penal în vigoare nu formulează o definiție a vinovăției, ea însă poate fi dedusă din
dispozițiile art. 17,18 din CP al RM, care consacra formele acesteia.
161 Mariana Grama, Alina Șavga, Stela Botnaru, Vladimir Grosu: ”Drept pen al. Partea generală.” Vol. I, Chișinău
2012, pag. 232
162 Florin Streteanu, ”Tratat de drept penal. Partea generală. Volumul I.”, București: Editura C.H. Beck, 2008, Pag.
430
71
În acest sens, vinovăția reprezintă atitudinea psihică (conștientă și voliti vă) a persoanei față de
fapta prejudiciabilă săvârșită și urmările prejudiciabile ale acesteia, ce se manifestă sub formă de
intenție sau imprudență.163
Reamintim că în art. 17 CP RM găsim definiția legală a intenției directe, care sună în felul
următor: ” Se consideră că infracțiunea a fost săvârșită cu intenție dacă persoana care a săvârșit -o
își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sau ina cțiunii sale, a prevăzut urmările ei
prejudiciabile, le -a dorit sau admitea, în mod conștient, survenirea acestor urmări.”164
Iar, în funcție de atitudinea făptuitorului, intenția se prezintă sub două forme: directă
(infractorul își dă seama de caracterul pr ejudiciabil al acțiunii sau inacțiunii sale, prevede urmările
ei prejudiciabile și dorește survenirea acestor urmări) și indirectă (infractorul își dă seama de
caracterul prejudiciabil al acțiunii sau inacțiunii sale, prevede urmările ei prejudiciabile și admite,
în mod conștient, survenirea acestor urmări165).
Subiectul infracțiunii ar putea să nu cunoască cu siguranță la ce obiect atentează acțiunea sa,
însă el trebuie să fie conștient de faptul că aduce prejudicii anumitor interese individuale, ale
societă ții sau statului apărate de legea penală. Factorul determinant este faptul că infractorul
înțelege natura actelor comise și, în general, este conștient de sfera relațiilor sociale la care
atentează. Conștientizarea naturii periculoase a faptelor comise for mează primul semn al
elementului intelectiv al intenției directe.
Al doilea element intelectiv al intenției directe la infracțiunile materiale constituie previziunea
consecințelor social periculoase a actului comis, care166 ar trebui înțeleasă ca o reprezent are
mentală a făptuitorului despre prejudiciu, prin care el cauzează (sau ar putea cauza) relațiilor
sociale care se află sub protecția legii penale. În cazul intenției directe, previziunea include:
înțelegerea efectivă și viitoare a modificărilor conținut ului obiectului infracțiunii, înțelegerea
nocivității relațiilor sociale protejate de lege, precum și conștientizarea relației cauză -efect între
fapta proprie și consecințele sale sociale periculoase.
Intenția directă se caracterizează și prin anticiparea consecințelor sociale periculoase
inevitabile. Intenția directă în cazul obținerii unui rezultat se caracterizează și prin realizarea
acestui obiectiv. Iar acest obiectiv, din punctul de vedere al persoanei, ce acționează cu intenție
directă, este posibil dacă efectele planificate se produc în mod obligatoriu.
163 Mariana Grama, Alina Șavga, Stela Botnaru, Vladimir Grosu: ”Drept penal. Partea generală.” Vol. I, Chișinău
2012, pag. 234 – 235
164 Codul penal al RM, Nr.985 din 18.04.2002
165 Mariana Grama, Alina Șavga, Stela Botnaru, Vladimir Grosu: ”Drept penal. Partea generală.” Vol. I, Chișinău
2012, pag.240
166 Ю. В. Морозова ”Кбалификация преступлениий , предусмотренных статьями 195-197 УК РФ”, Учебное
пособие , Санкт -Петербург 2012 ст. 72
72
În unele cazuri, comiterea infracțiunii cu intenție directă e posibilă și în cazul în care
previziunea nu este inevitabilă, ci doar posibilitatea reală a producerii consecințelor social –
periculoase do rite. Astfel, momentul intelectiv al intenției persoanei, care comite bancruta ilegală,
constă în următoarele: făptuitorul este conștient de pericolul social al acțiunilor sale și prevede
posibilitatea sau inevitabilitatea consecințelor sociale periculoas e sub formă de pagube majore.167
Motivul (mobilul) infracțiunii este imboldul interior, adică acea necesitate, dorință, pasiune,
emoție, acel sentiment care determină persoana să săvârșească infracțiunea și îi dirijează voința în
momentul săvârșirii ei. Scop ul constituie obiectivul propus de făptuitor. Cunoașterea scopului
urmărit de infractor contează la individualizarea sancțiunilor.
Deci, elementul subiectiv se găsește într -o unitate dialectică cu elementul obiectiv al
infracțiunii. În acest sens, stabilir ea vinovăției (din latura subiectivă a infracțiunii) constituie
momentul final al identificării conținutului concret al infracțiunii săvârșite.168
Prin urmare, latura subiectivă a infracțiunii reprezintă partea interioară a acesteia, adică
atitudinea psihică a făptuitorului față de fapta prejudiciabilă și urmările ei. De cele mai multe ori,
latura subiectivă a unei componențe de infracțiuni reprezintă punctul -cheie la calificarea unei fapte
prejudiciabile.
B. Voljenkin indică faptul că toate infracțiunile pot fi săvârșite cu intenție directă, cât și cu
intenție indirectă. A. Jalinski, N. Vetrov și alți autori specifică faptul că aceste infracțiuni pot fi
săvârșite doar cu intenție directă. În literatura juridică se poate fi întâlnită încă o metodă pentru
deter minarea vinovăției în cadrul acțiunilor analizate: forma vinovăției se determină separat în
raport cu actul și separat în raport cu consecințele.169
Cu această ocazie vom analiza dacă infracțiunea de insolvabilitatea fictivă poate fi săvârșită cu
două forme de vinovăție. Autorul G. Dan, specifică la acest capitol că cunoașterea trăsăturilor
specifice ale infracțiunilor cu două forme de vinovăție are o mare importanță practică. Or, ele,
conform art. 19 CP al RM, se consideră, în general, infracțiuni intenționa te și asupra lor se răsfrâng
toate consecințele ce decurg din acest statut.170
Astfel, conform art. 19 CP RM: ”Dacă, drept rezultat al săvîrșirii cu intenție a infracțiunii, se
produc urmări mai grave care, conform legii, atrag înăsprirea pedepsei penale și care nu erau
cuprinse de intenția făptuitorului, răspunderea penală pentru atare urmări survine numai dacă
persoana a prevăzut urmările prejudiciabile, dar considera în mod ușuratic că ele vor putea fi
167 Ю. В. Морозова ”Кбалификация преступлениий, предусмотренных статьями 195 -197 УК РФ”, Учебное
пособие, Санкт -Петербург 2012 ст. 73
168 Georgian Dan ”Vinov ăția penală: concept și caracterizare”, Teză de doctor în drept, Chișinău 2016, pag.109
169 http://www.blog.servitutis.ru/?p=550 , accesat la 02 aprilie 2017, ora: 21:21
170 Georgian Dan ”Vinovăția penală: concept și caracterizare”, Teză de doctor în drept, Chișinău 2016, pag.67
73
evitate sau dacă persoana nu a prevăzut posibilitatea survenirii acestor urmări, deși trebuia și putea
să le prevadă. În consecință, infracțiunea se consideră intenționată.”171
Prin urmare, infrațiunea săvârșită cu două forme de vinovăție este o formă mixtă de vinovăție,
ce cuprinde intenția și culpa făptuituitorului. Intenția depășită este forma de vinovăție ce se
realizează prin săvârșirea unei fapte cu intenție și producerea u nui rezultat mai grav decât cel
urmărit ori acceptat de făptuitor prin săvârșirea faptei, rezultat ce se impută acestuia sub forma
culpei, deoarece nu l -a mai văzut deși trebuia și putea să -1 prevadă. Caracteristică pentru
infracțiunile săvârșite este împr ejurarea că făptuitorul săvârșește o faptă urmărind un anumit
rezultat, dar care rezultat se amplifică, devenind mai grav și realizând conținutul unei alte
infracțiuni. Autorii M. Grama, S. Botnaru, A. Șavga și V. Grosu deduc că infracțiunile săvârșite
cu două forme de vinovăție se caracterizează prin următoarele trăsături:
1) îmbinarea a două forme diferite de vinovăție: intenția și imprudența (îm binarea intenției
directe cu cea indirectă sau a neglijenței cu încrederea exagerată nu constituie două form e de
vinovăție);
2) formele de vinovăție privesc diferite semne ale laturii obiective (fapta prejudiciabilp și
urmările prejudiciabile) ce au importanță de drept;
3) atitudinea imprudentă se referă doar la urmările calificate;
4) două forme de vinovăție există doar în cadrul formelor agravante ale infracțiunii -tip
(componențe calificate);
5) infracțiunile săvîrșite cu două forme de vinovăție, în integritate, sînt con siderate
intenționate.
Acest fapt este determinat de forma intenționată a vinovăției, c aracteristică componenței
infracțiunii de bază.
În acest sens, pentru ca organele judiciare să poată stabili corect dacă o anumită urmare
prevăzută de legea penală s -a datorat faptei săvîrșite cu două forme de vinovăție, este necesar să
se procedeze la o a naliză a factorului intelectiv, care în mod logic trebuie să parcurgă două faze:
în prima fază organul competent trebuie să probeze că infractorul a săvârșit cu intenție
fapta inițială, adică să rezulte din actele comise că autorul a prevăzut, a urmărit or i a
acceptat o anumită consecință și nu alta mai gravă, care s -a produs în realitate;
în a doua fază se impune constatarea că făptuitorul a avut o anumită re -prezentare față de
urmarea măi gravă, însă nu a acceptat -o ori nu a prevă¬zut -o, deși putea și trebuia să o
prevadă.
171 Codul penal al RM, Nr.985 din 18.04.2002
74
Organele judiciare trebuie să stabilească în concret intenția în raport cu fapta inițială și
imprudența față de urmarea mai gravă, pentru a califica corect fapta și a aplica o pedeapsă penală
echitabilă.172
Posibil că dorința de a diviza vinovăția pentru acțiune de vinovăția pentru daunele cauzate se
se explică prin faptul că comiterea insolvabilității fictive psihologic e percepută ca o crimă
încheiată, indiferent de natura consecințelor. În aceste norme urmările prejudiciabile nu sunt redate
ca circumstanțe agravante, dar sunt unul din semnul incriminator, iar unica variantă agravantă a
acestei infracțiuni e consemnată la lit.a) alin.(2) art. 253 CP RM, ce presupune că infracțiunea e
comisă de două sau mai multe persoane. Ca urmare nu e rezonabil să discutăm despre faptul că
aceste infracțiuni sunt comise cu o formă dublă de vinovăție.
Conform autoarei ruse Y. Morozova, latura subiectivă a infracțiunilor legate de bancruta
(insolvabilitatea) ilegală se caracterizează prin vină sub f orma intenției. Natura intenționată a
acestor crime nu creează nici o îndoială nici la practicieni, nici în mediul științific. Dubii apar la
determinarea tipului de intenție. Există mai multe abordări la rezolvarea acestei probleme. Unii
cercetători (spre exemplu B. Voljenkin), sunt de părerea că toate infracțiunile care prevăd
răspundere pentru bancruta ilegală, se săvârșesc atât cu intenție directă cât și cu indirectă. Poziția
celorlalți autori se bazează pe o abordare diferențiată, astfel, I. Shishko, G. Hlupina, A. Gorelik
consideră, că acțiunile ilegale în cazul bancrutei pot fi săvârșite atât cu intenție directă, cât și cu
intenție indirectă, însă bancruta fictivă și intenționată – doar cu intenșie directă. În opinia lui V.
Revin și G. Minikovskii, acț iunile ilegale în cazul bancrutei cât și bancrutei intenționate pot fi
săvârșite atât cu intenție directă, cât și cu intenție indirectă, iar bancruta fictivă numai cu intenție
directă. Potrivit poziției autorului I. Mihailev, infracțiunile analizate se car acterizează doar prin
intenție directă.173
Pentru a rezolva această problemă trebuie să ținem cont și de faptul că vorbim despre mediul
de afaceri, în care riscul este o premisă obligatorie pentru desfășurarea activității normale de
afaceri. Orice afacerist rațional, începând o afacere, anticipează și posibilitatea eșecului, și, ca
urmare, cu intenție indirectă se relatează la insolvabilitate.
Dacă acceptăm că infracțiunile legate de bancrută ilegală pot fi săvârșită cu intenție indirectă,
atunci orice acțiu ne a subiectului unei entități de afaceri care a cauzat insolvența, va intra sub
172 Mariana Grama, Alina Șavga, Stela Botnaru, Vladimir Grosu: ”Drept penal. Partea generală.” Vol. I, Chișinău
2012, pag.249 -250
173 Ю. В. Морозова ”Кбалификация преступлениий, предусмотренных статьями 195 -197 УК РФ”, Учебное
пособие, С анкт -Петербург 2012 ст.71
75
incidența legii penale, și ca urmare, este contrară naturii relațiilor de afaceri. Astfel, infracțiunile
legate de bancruta ilegală poate fi săvârșită doar cu intenție directă .174
Nu suntem de acord cu faptul că toate infracțiunile legate de insolvabilitate se comit exclusiv
cu intenție directă, iar pentru a confirma poziția noastră, vom face o comparație a laturilor
subiective dintre art.252 și 253 CP RM.
În acest mod, autorul V . Stati, specifică că l atura subiectivă a infracțiunii prevăzute la alin.(l)
art.252 CP RM se caracterizează prin intenție directă sau indirectă.
Bineînțeles, răspunderea nu poate fi aplicată în baza alin.(l) art.252 CP RM, dacă persoana
care a comis -o nu-și dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sau inacțiunii sale de creare
sau de agravare a insolvabilității, nu a prevăzut posibilitatea survenirii daunelor în proporții mari
și, reieșind din circumstanțele cauzei, nici nu trebuia sau nu putea să le prevadă. În acest sens,
suntem de acord cu Șt.G. Valentin, care menționează: „Nu în toate cazurile falimentul cauzat de
împrejurări subiective este ilicit. Insolvența comercială poate fi cauzată, de pildă, de lipsa de
experiență profesională a comerc iantului în câmpul activității economice. Faptul că un comerciant
este mai puțin pregătit profesional, dar nu încalcă legea, comparativ cu alții care derulează același
tip de afacere, nu înseamnă că, în eventualitatea ajungerii în stare de insolvență comer cială, acesta
a comis o faptă ilicită”.
Motivele infracțiunii specificate la alin.(l) art.252 CP RM se exprimă în: interesul material;
carierism; răzbunare etc. 175
Ca urmare, latura subiectivă a infracțiunilor prevăzute de art. 252 CP RM se caracterizează
prin intenție directă sau indirectă, față de cele infracțiunile din art. 253 CP RM, care se
caracterizează doar prin intenție directă.
Conținutul intenției directe și al intenției indirecte coincid completamente în ceea ce privește
unul dintre aspectele fac torului intelectiv, și anume: înțelegerea caracterului prejudiciatul al faptei.
Or, caracterul previziunii urmărilor prejudiciabile se manifestă diferit, deosebindu -se esențial și
factorul volitiv al intenției directe de al celei indirecte.176
Conform autoru lui D. Georgian, preveziunea – ca factor intelectiv al infracțiunii, la rândul ei,
presupune o prevedere bazată pe cunoașterea unor legi sau legități obiective, a unor fenomene
existente, dar neconstatate încă experimental, fenomene și evenimente care urme ază să se producă
174 Ю. В. Морозова ”Кбалификация преступлениий, предусмотренных статьями 195 -197 УК РФ”, Учебное
пособие, Санкт -Петербург 2012 ст..72
175 Vitalie Stati ”Infracțiuni economice. Note de curs” Ediția a II -a revizuită și actualizată până la data de 1 iulie 2016,
Chișinău, 2016, pag. 569 – 570
176 Mariana Grama, Alina Șavga, Stela Botnaru, Vladimir Grosu: ”Drept penal. Partea generală.” Vol. I, Chișinău
2012, pag.240
76
sau a tendinței generale de dezvoltare a unui proces ori sistem. Or, previziunea constituie facultatea
sau posibilitatea de a prevedea, apariția sau evoluția fenomenelor viitoare din analiza anumitor
date cunoscute în prezent.
Prevederea posibilelor rezultate și dezvoltarea legăturii cauzale la apariția lor, de regulă, se
realizează la nivel intuitiv și practic. Cu toate că, la săvârșirea unor categorii de infracțiuni se pot
utiliza aplicarea metodelor de pronosticare științifică. În conte xt, de la persoana vinovatului nu se
va cere în mod obligatoriu conștientizarea tuturor detaliilor sau mecanismelor legăturii cauzale.
Pentru constatarea relevanței elementului respectiv, este suficient ca persoana să prevadă, în linii
generale, survenirea importantelor consecințe – ca rezultat al faptelor sale. Și tocmai în eroarea
prognozei se reflectă vinovăția individului. Astfel, el va trebui să poarte răspundere, în limitele
stărilor de fapt, în măsura responsabilității subiective.177
Prin urmare, factorul volitiv al intenției indirecte este caracterizat de lipsa dorinței, dar și de
admiterea conștientă a urmărilor prejudiciabile, fie de manifestarea unei atitudini indiferente față
de survenirea acestora.
Din punct de vedere psihologic, dacă făptuit orul nu dorește survenirea urmărilor prejudiciabile,
însă le admite în mod conștient, aceasta constituie un produs derivat al faptei sale în calda spre
atingerea scopului dorit, care excede limitele componenței infracțiunii. Vinovatul, nu tinde spre
provoc area urmărilor prejudiciabile, dar în același timp nu încearcă să le evite (lipsa de dorință
activă).178
Din cauza utilizării termenului de ”intenționată” în titlul art. 252 CP RM se creează senzația
greșită că acțiunile prevăzute la art. 253 CP RM pot fi să vârșite și prin imprudență, totuși în
coraborare cu art.17 CP RM care prevede următoarele: ”se consideră că infracțiunea a fost
săvârșită cu intenție dacă persoana care a săvârșit -o își dădea seama de caracterul prejudiciabil al
acțiunii sau inacțiunii sal e, a prevăzut urmările ei prejudiciabile, le -a dorit sau admitea, în mod
conștient, survenirea acestor urmări.179”, desprindem faptul că infracțiunile de insolvabilitate
fictivă pot fi comise doar prin intenție directă.
Autoarea rusă Y. Morozova afirmă că motivul și scopul acestor infracțiunilor legate de
insolvabilitate poate fi oricare și că aceste semne ale laturii subiective nu sunt obligatorii și nu
influențează la calificarea infracțiunilor.180 Nu putem fi de acord cu această poziție și considerăm
177 Georgian Dan ”Vinovăția penală: concept și caracterizare”, Teză de doctor în drept, Chișinău 2016, pag 112
178 Mariana Grama, Alina Șavga, Stela Botnaru, Vladimir Grosu: ”Drept penal. Partea generală.” Vol. I, Chișinău
2012, pag.240
179 Codul penal al RM, Nr.985 din 18.04.2002
180 Ю. В. Морозова ”Кбалификация преступлениий, предусмотренных статьями 195 -197 УК РФ”, Учебное
пособие, Санкт -Петербург 2012, ст.75
77
că inte nția directă în cadrul insolvabilității fictive e determinată de un scop special, și ca urmare
scopul reprezintă un semn obligatoriu al laturii subiective care influențează la calificarea
infracțiunii. Totodată, dacă se dorește îndeplinirea unei infracțiun i, care evident atrage după dânsa
anumite consecințe social periculoase sub forma de daune în proporții mari sau deosebit de mari,
atunci dorința se extinde și asupra consecințelor ca un element necesar al acele infracțiunii.
Autoarea S. Șcipkova specifică că latura subiectivă a acțiunilor ilegale în cazul bancrutei se
caracterizează prin intenție directă și indirectă, iar bancruta intenționată și bancruta fictivă numai
prin intenție directă. În același timp motivul și scopul infracțiunii nu influențează la calificarea
infracțiunii.181
Specificăm și faptul că în literatura de specialitate se poate întâlni afirmația potrivit căreia
consecințele social periculoase în cadrul intenției directe, reprezintă scopul final al acțiunii sau un
mijloc de atingere a scopul ui final, iar înțelegerea caracterului prejudiciabil al acțiunii făptuitorului
e caracteristic intenției indirecte.182
Alți autori la acest aspect au specificat că latura subiectivă în cadrul insolvabilității fictive se
caracterizează prin intenție directă ș i scop special. Subiectul e conștient de faptul că săvârșește o
acțiune, care formează insolvabilitatea fictivă, adică, anunțarea în mod fals a propriei
insolvabilități și dorește acest lucru. Scopul infracțiunii constă în inducerea în eroare a creditorilo r
pentru obținerea de la aceștia a amânării sau eșalonării plăților datorate creditorilor sau a unei
reduceri din datorii, precum și pentru neplata datoriilor.183
Conform unei alte opinii, latura subiectivă a infracțiunii analizate se caracterizează prin
intenție direct și scop special. Făptuitorul poate săvârși fapta ilicită după ce a survenit timpul
satisfacerii creanțelor creditorilor și ei și -au prezentat cererile lor, dar poate anunța propria
insolvabilitate și înainte de acest termen, însă în ambele caz uri ea îți dă seama de faptul că depune
o cerere falsă cu privire la propria insolvabilitate, anticipează în mod clar daunele ce vor fi avea
loc și dorește survenirea acestora. Scopul special, pe care îl urmărește făptuitorul, are un conținut
complex. În p rimul rând se urmărește scopul inducerii în eroare a creditorilor, după care se
realizează scopul obținerii amânării sau eșalonării plăților datorate creditorilor, reducerilor din
datorii sau acordul pentru neonorarea datoriilor în general.184
181 Щипкова С. А. ”Преступления, связанные с банкротством и их соотношение с аналогичными
правонарушениями”, Бизнес в законе. Э кономико -юридический журнал, Выпуск № 2 / 2008, ст.103
182 Ю. В. Морозова ”Кбалификация преступлениий, предусмотренных статьями 195 -197 УК РФ”, Учебное
пособие, Санкт -Петербург 2012, ст. 74
183 https://www. lawmix.ru/comm/9138/34970 , accesat la 12 martie 2017, ora: 09:30
184 http://www.pravo.vuzlib.su/book_z1327_page_13.html , accesat la 12 martie 2017, ora: 13 :47
78
Prin urmare, se pare că cea mai corectă poziție e a celor autori care consideră că insolvabilitatea
fictivă poate fi săvârșită exclusiv cu intenție directă. În cadrul acestor infracțiuni forma vinovăției
constituie frontiera obiectivă ce delimitează compor tamentul penal de unul nepenal.
Pe lângă aceasta și practica legislativă mondială a dreptului penal din sfera insolvabilității și a
bancrutei ne permite să concluzionăm despre faptul că în majoritatea statelor criteriile de
delimitare a bancrutei penale și non-penale sunt semnele laturii subiective. Dacă debitorul nu poate
plăti datoriile – aceasta este domeniul dreptului civil. În cazul în care debitorul a creat în mod
intenționat o situație – fie reducerea activelor debitorului insolvabil sau crearea arti ficială a
insolvabilității, atunci aceste acțiuni țin de domeniul dreptului penal.185
Reamintim că termenul de ”bancrută” are în legislația și doctrina multor state, semnificația de
faptă ilicită , precum SUA , Austria, Cipru, Croația, Germania, Italia, Lituania, România, Slovacia,
Slovenia, Ungaria, Rusia, Belarus, Ucraina, Azerbaijan, Georgia, Armenia, Tadjikistan,
Kazahstan, Uzbekistan, Turkmenistan, Kârgâzstan ș.a. Această noțiune reprezintă termenul corect,
care ar trebui substituit celui ce ”insolvabilitate”, utilizat în CP RM pentru a putea delimita clar o
acțiune penală specifică domeniului afacerilor de una nepenală.
La fel, după cum corect a menționat A. Timerbulatov ”consecințele patrimoniale sub formă de
daune majore nu pot să nu fie anticipate de către făptuitorul drept inevitabile tocmai din cauza
naturii lor specifice și a caracterului obiectiv: ca un fenomen de ordin economic, ele pot fi prezise,
bazându -se pe algoritmul de calcul al comportamentul ui din sfera antreprenorialului, conexat de
legile pieței. Survenirea inevitabilă a consecințelor descrise de legea penală e legată anume de
faptul că săvârșirea de către făptuitorul acțiunii creează condiții obiective pentru provocarea
daunelor majore”, adică caracterul economic186 al consecințelor și prejudiciul lor obiectiv cauzat
creditorilor și altor victime, datorită specificului actelor comise pentru cel vinovat sunt evidente.
Având în vedere că de antreprenoriat de regulă se ocupă oamenii ce dețin an umite cunoștințe
și abilități, care posedă informații financiare și alte informații relevante, se pare că, săvârșind
acțiuni în prezența semnelor de insolvabilitate (bancrută), îndreptate spre ascunderea proprietății
de eventualele penalizări, sau acțiuni îndreptate spre crearea bancrutei intenționate sau fictive,
subiectul nu poate să nu înțeleagă pericolul social al acțiunilor sale și să nu prevadă posibilitatea
sau inevitabilitatea provocării daunelor majore.
Elementul volitiv al intenției directe, care determină orientarea voinței subiectului, e definită
în lege ca dorința survenirii consecințelor social periculoase. Dorința, ca element al intenției,
185 http://www.blog.servitutis.ru/?p=550 accesat la 02 aprilie 2017, ora: 21:21
186 Ю. В. Морозова ”Кбалификация преступлениий, предусмотренных статьями 195 -197 УК РФ”, Учебное
пособие, Санкт -Петербург 2012, ст. 73
79
constă în năzuința survenirii anumitor consecințe, percepute drept necesare și utile, pentru
comiterea in fracțiunea. Aceste consecințe pot apărea pentru cel vinovat în următoarele calități:
scop final, etapă intermediară pentru atingerea scopului final, mod de atingere a scopului,
elementul inevitabil al acțiunii.
Caracteristic momentului volitiv a intenției în cazul bancrutei ilegale este faptul că persoana
dorește producerea consecințelor periculoase, și aceste consecințe sunt elementul inevitabil al
acțiunii.187
Deci, pentru infracțiunile de insolvabilitate fictivă, un aspect cheie pentru calificare îl
constituie conștientizarea încălcării legii de către făptuitor, cu alte cuvinte făptuitorul trebuie să
realizeze faptul că comite o acțiune contrară legislației insolvabilității .
Autorul V. Cușnir specifică că latura subiectivă a infracțiunii poate să se manifeste prin intenție
directă, adică vinovatul își dă perfect seama de faptul că depune o cererea introductivă falsă în
instanța de judecată în cazul existenței reale a capaci tății de plată, prevede că prin această cauzează
daune în proporții mari creditorilor și dorește anume aceasta. Scopul infracțiunii, deși în mod
normativ nu este prevăzut, faptic ar putea fi: inducerea în eroare (pentru amânarea și/sau eșalonarea
plăților cuvenite creditorilor, obținerea de reduceri la datorii etc.).188
Așadar, latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la alin.(l) art.253 CP RM se caracterizează
prin intenție directă. De regulă, motivul acestei infracțiuni se exprimă în interesul material.189
Astfel săvârșind cu toate că își dă seama că debitorul este solvabil, totuși notifică despre
insolvabilitatea acestuia, prevăzând caracterul prejudicabil al acțiunii sale și dorind săvârșirea
acesteia.190
Intenția de a comite infracțiunea în cauză este o in tenție directă, deoarece este determinată de
un scop special : scopul de a induce în eroare creditorii pentru a obține de la aceștia fie amânarea
și/sau eșalonarea plăților cuvenite creditorilor, fie reducerea datoriilor.191 (Anexa 4 )
Intenția făptuitorului de a induce în eroare instanța de judecată și creditorii exclude faptul că
persoana ar fi putut acționa din greșeală sau cu o scuzabilă neatenție. Învinuitul, care acționează
cu o ”orbire intenționată”, la fel se recunoaște în calit ate de persoană care acționează deliberat în
mod fraudulos. Cel mai adesea, acest element se dovedește prin intermediul circumstanțelor cauzei
187 Ю. В. Морозова ”Кбалиф икация преступлениий, предусмотренных статьями 195 -197 УК РФ”, Учебное
пособие, Санкт -Петербург 2012, ст. 74
188 Valeriu Cușnir ”Note de curs: Particularitățile calificării infracțiunilor economice (Ciclul II)” Chișinău 2013, pag.
73
189 Vitalie Stati ”Infracțiuni economice. Note de curs” Ediția a II -a revizuită și actualizată până la data de 1 iulie 2016,
Chișinău, 2016, pag.582
190 Vitalie Stati ”Răspundere penală pentru infracțiunile legate de insolvabilitate. Monografie.” Chișinău 2003, pag.
147
191 Brînză Sergiu, Stati Vitalie ”Tratat de drept penal. Partea specială” Volumul II, Chișinău 2015, pag.311
80
referitoare la însăși subiectul infracțiunilor, ale căror caracteristici speciale, ce caracterizează
funcția sa, ne duc la concluzia că persoana înțelegea caracterul faptei și acționa în mod intenționat,
dar nu cu o scuzabilă neatenție sau neglijență. În cazurile în care învinuitul din dosarul unei fraude
legată de bancrută nu avea cunoștințe despre ordinea procedur ii de bancrută, calitatea specială sau
competențele unui mandatar, instanțele evaluează comportamentul persoanei drept unul scuzabil
și care nu conține careva semne a infracțiunii.192
Astfel, inducerea în eroare a creditorilor reprezintă scopul imediat al fă ptuitorului. La rândul
lor, amânarea și/sau eșalonarea plăților cuvenite creditorilor, ori reducerea datoriilor, reprezintă
cele două forme alternative ale scopului mediat al făptuitorului. Scopul imediat se îmbină cu
oricare din formele scopului mediat.193
În continuare vom elucida un exemplu din practica judiciară care ilustrează diferența laturiii
subiective dintre art. 252 și art. 253 CP RM. Astfel, urmărind scopul de a evita achitarea datoriei
formate în rezultatul tranzacției de vânzare -cumpărare în baz a contractului nr.48/03 din
05.02.2008, N.I. a livrat către SRL „A. -D.” îngrășăminte minerale în valoare de 1097090 lei.
Fiind director al SRL „A. -D.” și al SRL „A.”, știind că SRL „A.” are datorii față de SRL „A. -D.”
în sumă totală de 7623011 lei și conșt ientizând că lichidarea debitorului ar avea ca efect stingerea
tuturor creanțelor față de creditori, N.I. s -a adresat către Judecătoria Economică cu o cerere
introductivă în vederea inițierii procedurii de lichidare a SRL „A. -D.”. La 17.04.2009, în
Monitor ul Oficial al Republicii Moldova, nr.75 -77, a fost publicată încheierea Curții de Apel
Economice a Republicii Moldova din 06.04.2009, prin care s -a dispus respingerea cererii
introductive depuse de SRL „A. -D.”. În rezultatul faptei săvârșite de N.I. au fos t cauzate daune în
mărime de 982089,71 lei.194
Instanța de judecată a menționat că componența de infracțiune prevăzută de art. 252 alin.(2)
CP este materială, iar infracțiunea se consideră consumată din momentul cauzării unor daune în
proporții credit în urma inițierii procedurii de insolvabilitate.
Latura subiectivă a infracțiunii prevăzut de art. 252 alin.(2) CP se caracterizează prin vinovăție
în forma intenției directe și indirecte.
Componența infracțiunei prevăzut de art. 253 alin.(2) CP este material ă, adică infracțiunea se
consideră consumată din momentul cauzării unor daune în proporți credit. Potrivit art. 27 alin.(2)
192 Королев, В. В. ”Ответственность за криминальные банкротства в праве США и России :Сравнительно –
правовой аспект : Автореферат диссертации на соискание ученой степени кандидата юридических наук.”,
Нижний Новгород, 2008, ст.25
193 Vitalie Stati ”Infracțiunile legate de insolvabilitate: implicațiile adoptării”, Studia Universitatis. Seria Științe
sociale. 2013. – N3, pag.203
194 Vitalie Stati ”Infracțiunile legate de insolvabilitate: implicațiile adoptării”, Studia Universitatis. Seria Științe
sociale. 2013. – N3, p ag.203
81
al Legii insolvabilității, debitorul poartă răspundere pentru prejudiciile cauzate creditorilor prin
depunerea cererii în cauză.
Latura subiectivă a infracțiunii prevăzut de art. 253 alin (2) CP se manifestă prin intenție
directă, adică vinovatul își dă perfect seama de faptul că depune o cerere întroductivă în instanța
de judecată în cazul existenței reale a capacității de plată, prev ede că prin această cauzează daune
în proporții mari creditorilor și dorește anume aceasta.
În cazul insolvabilității intenționate incapacitatea de plată a debitorului este reală, dar existența
acesteia este condiționată de anumite încălcări comise de cătr e anumiți subiecți speciali, pe când
în cazul insolvabilității fictive, deși procedura de intentare a procesului de insolvabilitate este
legală, informația înăintată pentru intentarea acestui proces este falsă.
Astfel, instanța a considerat starea de fapt stabilită, precum și dovedită, că inculpatul a săvîrșit
intenționat fapte social periculoase – insolvabilitatea fictivă care a creditorului daune în proporții
deosebit de mari – art.253 alin 2 lit.b) CP.195
De notat că scopul special al infracțiunii prevăzut e la alin.(1) art.253 CP RM este de a induce
în eroare creditorii pentru a obține de la aceștia fie amânarea și/sau eșalonarea plăților cuvenite
creditorilor, fie reduce -rea datoriilor.196 Pentru existenta scopului ca element constitutiv al
falimentului fict iv, este necesară îmbinarea scopului imediat cu oricare din scopurile mediate
alternative.197 Astfel, inducerea în eroare a creditorilor reprezintă scopul imediat al făptui torului.
La rândul lor, amânarea și/sau eșalonarea plăților cuvenite creditorilor, or i reducerea datoriilor,
reprezintă cele două forme alternative ale scopului mediu al făptuitorului.
Deci, scopul inducerii în eroare a creditorilor presupune crearea de către făptuitor la creditori
a unei opinii cu privire la starea patrimonială gravă a debi torului, ce s -ar manifesta în
imposibilitatea acestuia de a achita creanțele creditorilor, imposibilitate care nu -și găsește
confirmare obiectiv ă.
La rândul său, scopul obținerii amânării și/sau eșalonării plăților cuvenite creditorilor
presupune că făptuitorul urmărește să impună creditorilor termene.; de achitare a plăților amintite,
nefavorabile pentru ei sau favorabile debitorul ceea ce poate să-i aducă avantaje patrimoniale sau
de alt gen, frustrând intere sele creditorilor.
195 Sentința Judecătoriei Edineț din 27 iunie 2011, Dosarul -37/11
196 Vitalie Stati ”Infracțiunile legate de insolvabilitate: implicațiile adoptării”, Studia Universitatis. Seria Științe
sociale. 2013. – N3, pag. 203
197 Vitalie Stati ”Răspundere penală pe ntru infracțiunile legate de insolvabilitate. Monografie.” Chișinău 2003, pag.
147
82
Cât privește scopul reducerii datoriilor , acesta presupune că făptuitorul urmărește să -i silească
pe creditori să anuleze o parte din datorii, ceea ce poate să -i aducă ava ntaje patrimoniale sau de alt
gen, frustrând interesele creditorilor.198
Obținerea amânării și/sau eșalonării plăților cuvenite creditorilor, fie a reducerii la datorii, este
posibilă doar în baza legilor în vigoare.
În acest sens, potrivit art.5 al Legii in solvabilității nr.623 din 14.11.2001 , procedura de
restructurare a debitorului se inițiază prin solicitarea în scris a restructurării întreprinderii, depusă
organului care aplică procesul de restructurare (Consiliului Creditorilor) de către proprietarii,
acționarii, asociații (membrii) și/sau managerul întreprinderii, de către ministerele de ramură, de
creditori sau autoritatea administrației publice locale.
Conform art.15 LI, aceeași lege, Consiliul Creditorilor are dreptul să decidă asupra încheierii
cu întreprinderile a unor acorduri -memorandum privind, printre altele, eșalonarea și reeșalonarea
datoriilor, fie asuprascutirii parțiale sau totale de plata datoriilor. Analizând aceste aspecte, putem
observa că în cazul în care planul de reorganizare este p ropus de către debitor, făptuitorul care
dorește să inducă în eroare creditorii, poate realiza acest scop, solicitând, prin intermediul acestui
plan, amânarea și/sau eșalonarea plăților cuvenite creditorilor, fie reducerea la datorii.199
Conform reglementări lor în vigoare, procedura alternativă lichidării debitorului insolvabil
obține denumirea de procedură de restructurare. În esență, procedura de restructurare
reglementată în legea în vigoare este o variantă îmbunătățită și detaliată a procedurii planului, care
era reglementată in Legea insolvabilității nr.623 din 14.11.2001, menționează autoarea E.Belei.
Trecerea la procedura de restructurare depinde în totalitate de voința creditorilor, lipsa căreia
instanța de judecată nu o poate substitui. Însă lipsa une i pozi ții clare a creditorilor privind aplicarea
procedurii de insolvabilitate duce la aplicarea din oficiu de către instanța de insolvabilitate a
procedurii de fa liment, ce are drept rezultat lichidarea debitorului. La fel ca și precedenta
procedură a p lanului, procedura de restructurare presupune aprobarea și confirmarea unui plan de
restructurare. Planul de restructurare urmează să conțină o totalitatea de măsuri economico –
financiare privind activitatea de mai departe a debitorului, cât și să descrie m odalitățile concrete
de executare a creanțelor creditorilor. Realizarea nemijlocită a planului de restructurare are loc în
afara procesului judiciar de insolvabilitate, instan ța de judecată pâstrându -și în acest sens doar
împuterniciri de suprave ghere în caz de realizare a planului de restructurare, supravegherea față
198 Vitalie Stati ”Infracțiuni economice. Note de curs” Ediția a II -a revizuită și actualizată până la data de 1 iulie 2016,
Chișinău, 2016, pag. 582
199 Stati Vitalie: ”Răspund erea penală pentru infracțiunile legate de insolvabilitate”, Teză de doctor în drept, Chișinău
2002, pag. 148
83
de debitor este ridicată, iar acesta, fără careva restricții, își poate continua activitatea comercială,
Pe de altă parte, eșecul în îndeplinirea planului de restructurare constituie temei p entru aplicarea
procedurii de faliment, fără a fi necesară o reexaminare a situației economice a debitorului.200
Scopul infracțiunii prevăzute la alin.(l) art.253 CP RM nu poate consta în aducerea de
prejudicii reputației comerciale a debitorului. Într -o asemenea ipoteză, răspunderea se va aplica în
baza art.288 din Codul contravențional. De asemenea, trebuie de menționat că, potrivit art.33 al
Legii insolvabilității, persoana care depune în mod intenționat, fără existența unui temei de
insolvabilitate, ce rere de intentare a procesului de insolvabilitate contra debitorului pentru a -i
preju dicia reputația comercială este obligată la plata despăgubirilor conform legii.201
3.2. Subiectul infracțiunii
În literatura de specialitate se artă că drept subiect al infracțiunii se recunoaște persoana care
a comis o faptă prevăzută de legea penală și care, în baza faptului că posedă toate semnele
prevăzute de lege pentru această categorie de subiect, și este pasibilă de răspundere penală.202 Deci,
subiectul infracțiunii trebuie să dispună de calitățile generale cerute de PG a CP RM la art. 21, și
să posede calitățile circumstanțiale prescrise, explicit sau implicit, de articolul corespunzător.
Manualul judecătorului pentru cauze penale definiște subiectul infracțiunii drept o persoană
fizică responsabilă, care a atins o anumită vîrstă, a comis o faptă prejudiciabilă, prevăzută de legea
penală, precum și o persoană juridică, care desfășoară activitate de întreprinzător, și posedă
proprietățile acestea determinate de legi slația civilă și penală.Condițiile subiectului infracțiunii sînt
prevăzute de articolele 21, 22, 23 CP RM.203
Înainte de a trece la examinarea detaliată, vom face o analiză istorică a subiectului infracțiunii
de insolvabilitate fictivă (falimentul fals). Așa dar, subiectul infracțiunii articolul 1554 – falimentul
fals, din CP RM din 1961 (redacția de după 09.12.1994), din analiza art.1 al Legii nr. 851 din
03.01.1992 cu privire la faliment, al Codului civil din 26.12.1964 și a art. 10 CP RM din 1961 era
persoana fizică responsabilă care la momentul comiterii faptei a atins vârsta de 16 ani și avea una
din următoarele calități speciale: 1) persoana fizică de desfășoară activitatea individuală de
întreprinzător; 2) membrul organului executiv al unei întreprinde ri, organizații și altor persoane
juridice, indiferent de forma de proprietate, care activează pe teritoriul Republicii Moldova,
inclusiv asupra celor ce aparțin persoanelor juridice și fizice ale altor state ; 3) persoana care,
200 Elena Belei ”Drept proccesual civil. Partea specială.” Chișinău 2016, pag. 216
201 Vitalie Stati ”Infracțiuni economice: Note de curs.” Chișinău, 2014, pag.491
202 Mariana Grama, Alina Șavga, Stela Botnaru, Vladimir Grosu: ”Drept penal. Partea generală.” Vol. I, Chișinău
2012, pag.207
203 Manualul judecătorului pentru cauze penale, Chișinău 2013, pag. 444
84
conform legislației, avea dreptul să reprezinte persoana juridică. Persoana juridică nu putea avea
calitatea de subiect al infracțiunii.
După adoptarea Legii nr.786/1996 cu privire la faliment și intervenii modificărilor din CP RM
din 1961 la 24.12.1997, art.1554 – falimentul inte nționat și fictiv, avea în calitate de subiect
persoana fizică responsabilă, care la momentul comiterii faptei a atins vârsta de 16 și avea una din
următoarele calități speciale: 1) persoană cu funcție de răspundere și/sau ale proprietarului
debitorului (cetățeanului), excepția instituțiilor financiare.; 2) persoana care, conform legislației,
avea dreptul să reprezinte persoana juridică, excepția instituțiilor financiare. ; 3) persoana fizică
care desfășoară activitatea de întreprinzător. Persoana juridică nu putea avea calitatea de subiect
al acestei infracțiunii.
După intrarea în vigoare a Legii insolvabilității nr.632/2001 și adoptarea actualului cod penal
nr.985 din 18.04.2002, subiectul infracțiunii era persoana fizică responsabilă, ajunsă la vârsta de
16 ani, care este descrisă prin prisma unor semne speciale obligatorii: persoana cu funcție de
răspundere a debitorului : și/sau proprietarul debitorului.204
Mai târziu, autorii S. Brînză șu V. Stati au completat că reieșind din prevederile art.25 și 26
ale Legii insolvabilității, subiectul special este: 1) persoana fizică care desfășoară activitatea de
întreprinzător; 2) membrul organului executiv al persoanei juridice ce desfășoară activita tea de
întreprinzător; 3) persoana care, conform legislației, are dreptul să reprezinte persoana juridică ce
desfășoară activitatea de întreprinzător; 4) asociatul cu răspundere nelimitată 5) lichidatorul
debitorului, dacă lichidarea se efectuează conform altor legi (altor decât Legea insolvabilității).205
Persoana juridic ă nu putea să apară ca subiect al infracțiunii prevăzute la art.253 CP RM.
Așadar, pentru început vom elucida definiția legală a ”persoanei fizice” și ca urmare vom face
trimitere la art. 17 din Codul civil RM, conform căruia, persoana fizică este omul, p rivit individual,
ca titular de drepturi și de obligații civile.206 În principiu, noțiuni similare se întâlnesc și în
literatura de specialitate. De exemplu, dicționarul de drept privat definește persoana fizică drept
individul uman considerat în mod singula r în calitatea de subiect de drept .
Prin urmare, sunt numiți persoane fizice titularii individuali de drepturi și obligații civile.
Persoane fizice sînt nu numai cetățenii Republicii Moldova, dar și cetățenii străini, apatrizii.
Folosirea termenului „pers oană fizică” în legislația civilă națională permite delimitarea mai exactă
a subiectelor individuale de cele colective (persoanele juridice).
204 Maria Hadârcă ”Comentariul Codului penal al Republicii Moldova, cu modificările de până la 8 august 2003”,
Centrul de Drept al Avocaților, Chișinău 2003, pag. 550
205 Brînză Sergiu , Stati Vitalie ” Drept Penal, Partea specială. Volumul II”. – ”Tipografia Ce ntrală”, Chișinău, 2011,
pag. 128 – 129
206 Codul civil al RM nr. 1107 din 06.06.2002
85
Au calitatea de subiect de drept civil oamenii. Ei intră în raporturi juridice, urmărind realizarea
unor scopuri p ersonale (satisfacerea unor interese materiale sau de altă natură) ori a unor obligații
impuse de dispoziția normelor juridice. Uneori, oamenii sînt determinați să intre în asemenea
raporturi ca rezultat al producerii unor fapte exterioare independente de voința lor.
A fi subiect de drept civil înseamnă a fi participant la raporturi juridice civile, a fi titular de
drepturi și obligații civile. Așadar, subiecte ale relațiilor juridice civile sînt în primul rând oamenii,
membrii societății. După cum se subli niază în literatura de specialitate, omul este, atâta timp cât
există, subiect de drept civil. Calitatea de subiect de drept civil nu poate fi separată de calitatea de
persoană fizică, de om; orice om este subiect de drept civil.207
Așadar, caracterele perso anei fizice sunt: 1) este ființa umană ce acționează individual; 2) în
cadrul raporturilor juridice acționează din nume propriu; 3) este un titular abstract dar și concret
al drepturilor și obligațiilor civile.
În continuare vom analiza semnele genera le ale subiectului infracțiunii de insolvabilitate
fictivă – responsabilitatea și vârsta minimă cerută de lege . Astfel, alin.(1) art.21 CP al RM în
coroborare cu art.253 CP RM stabilește că ” sînt pasibile de răspundere penală persoanele fizice
responsabile care, în momentul săvîrșirii infracțiunii, au împlinit vârsta de 16 ani.” Conform
Hotărârii Plenului CSJ a RM nr.37 din 12.11.1997, ”se consideră că persoana a atins o vârstă
anumită nu în ziua nașterii, ci începând cu ziua următoare”, adică începând cu ora 00:00 a zilei
următoare. Totodată, menționăm că persoana juridică nu poate fi subiect al infracțiunii de
insolvabilitate fictivă, deoarece conform alin.(4) art. 21 CP RM persoanele juridice, cu excepția
autorităților publice, răspund penal pentru infra cțiunile pentru săvârșirea cărora este prevăzută
sancțiune pentru persoanele juridice în Partea Specială.
După cum deja am menționat, pe lângă vârstă, responsabilitatea este cea de -a două calitate
generală a persoanei fizice pentru a putea evolua în calita te de subiect al infracțiunii. În
conformitate cu art. 22 CP RM, responsabilitatea este starea psihologică a persoanei care are
capacitatea de a înțelege caracterul prejudiciabil al faptei, precum și capacitatea de a -și manifesta
voința și a -și dirija acți unile.208 Precizăm că responsabilitatea se prezumă, ea este starea normală
a oricărei persoane care a împlinit vârsta de 16 ani și este o premiză necesară pentru constituirea
subiectului infracțiunii persoană fizică, precum și pentru stabilirea vinovăției sa le, tragerea la
răspundere penală și pedeapsă.
207 Baieș Sergiu, Roșca Nicolae, ”Drept civil. Partea generală. Persoana fizică. Persoana juridică.” Chișinău 2004,
pag.290 – 291
208 Codul penal al RM, Nr.985 din 18.04.2002
86
Pe lângă termenul de ”responsabilitate”, PG a CP RM mai operează și cu noțiunea de
”responsabiliatea redusă”, care reprezintă o stare limitrofă între responsabilitate și
iresponsabilitate, fiind totuși inclusă de către mulți autori și legi penale , de exemplu CP al FR, al
RM sau cel al Germaniei, în prima stare, ceea ce; a trezit un dezacord din partea altor autori. Unii
autori opinează că responsabilitatea redusă ușurează gradul de vinovăție al persoanei, iar a lții sînt
de părerea că; ea diminuează; răspunderea pentru cele comise.209
Prin urmare, conform art. 231 CP RM, infracțiunea persoanei săvârșită în stare de
responsabilitate redusă, adică ca urmare a unei tulburări psihice, constatată prin expertiza medicală
efectuată în modul stabilit, din cauza căreia nu -și putea da seama pe deplin de caracterul și
legali tatea faptelor sale sau nu le putea dirija pe deplin, este pasibilă de răspundere penală, nu
exclude răspunderea penală, dar o atenuează, ca urmare, instanța de judecată la stabilirea pedepsei
sau a măsurilor de siguranță, va ține cont de tulburarea psihic ă existentă. Deci, la baza acestei
responsabilități stă o tulburare psihică ce nu -i permite persoanei să înțeleagă în deplină măsură
caracterul și gradul prejudiciabil al acțiunilor (inacțiunilor) sale sau să și le dirijeze. Aceste
tulburări psihice nu exc lud responsabilitatea, însă pot servi drept temei pentru stabilirea unei
pedepse mai blânde sau pentru aplicarea măsurilor de constrângere cu caracter medical, față de
persoana care a săvârșit o faptă prejudiciabilă prevăzută de legea penală.210
Iresponsabil itatea a fost și ea definită pentru prima dată în Codul penal. Conform art. 23 CP
RM, „nu este pasibilă de răspundere penală persoana care, în timpul săvîrșirii unei fapte
prejudiciabile, se afla în stare de iresponsabilitate, adică nu putea să -și dea seam a de acțiunile ori
inacțiunile sale ori nu putea să le dirijeze din cauza unei boli psihice cronice, a unei tulburări
psihice temporare sau a altei stări patologice”.
Capacitatea de a înțelege semnificația socială și caracterul de fapt ale actelor sale și,
concomitent, de a le dirija conștient deosebește persoana responsabilă de cea iresponsabilă. Cu alte
cuvinte, iresponsabilitatea este o stare maladivă a psihicului uman, care se caracterizează prin
dereglarea conștiinței și/sau a voin ței, care privează p ersoana de posibilitatea de a conștientiza
realitatea obiectivă, adică de a -și da seama de caracterul faptelor sale și de a le controla. Această
stare maladivă a psihicului dereglează funcția reflectorie a creierului, în urma cărui fapt, de regulă,
se pier de capacitatea principală a conștiinței – conștientizarea. Deci, persoana iresponsabilă nu este
209 Mariana Grama, Alina Șavga, Stela Botnaru, Vladimir Grosu: ”Drept penal. Partea generală.” Vol. I, Chișinău
2012, pag. 213
210Comentariul Codului penal al RM, Nr.985 din 18.04.2002, preluat de pe
http://cj.md/uploads/CPRM_Partea_Generala.pdf , pe data de 14 ianuarie 2017, ora 15:28 .
87
subiect al infracțiunii și, după cum re iese din art. 23 CP al RM, nu este pasibilă de răspundere
penală.
În legislație și doctrină, noțiunea de ”iresponsabilit ate”, de altfel ca și cea de responsabilitate,
este construită pe baza combinației a două criterii: medical (bi ologic) și juridic (psihologic).
Respectiv, pentru a recunoaște un individ ires ponsabil, instanța de judecată, ținînd cont de
rezultatele exper tizei psihiatrice, trebuie să stabilească prezența ambelor criterii în timpul săvîrșirii
infracțiunii.211
Criteriul juridic (psihologic) al iresponsabilității are la bază doi factori: intelectiv și volitiv,
care sunt expuși în art.23 CP prin expresia "nu put ea să -și dea seama de acțiunile și inacțiunile sale
sau nu putea să le dirijeze".
Factorul intelectiv al iresponsabilității se manifestă prin faptul că persoana "nu putea să -și de
seama de acțiunile și inacțiunile sale" în momentul săvârșirii faptei prejud iciabile. Această stare
psihică presupune lipsa capacității persoanei de a înțelege caracterul adevărat al faptei și caracterul
prejudiciabil al acesteia. De exemplu, persoana care suferă de o boală psihică cronică, din cauza
stării psihice bolnăvicioase, nu înțelege că prin acțiunile sale suprimă viața victimei, distruge sau
își însușește bunurile altei persoane etc. și nu își dă seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor
întreprinse.
Factorul volitiv al iresponsabilității se caracterizează prin lips a capacității persoanei de a -și
dirija acțiunile sau inacțiunile în momentul săvârșirii infracțiunii și este determinat de afectarea
sferei volitive a psihicului persoanei. Această stare psihică este strâns legată de incapacitatea
intelectuală a persoanei (factorul intelectiv), însă poate să se manifeste și independent. De
exemplu, în cazul unei astfel de tulburări psihice cum este piromania, persoana simte impulsul de
a da foc, de a distruge prin foc și, exceptând faptul că înțelege caracterul prejudiciabi l al unei
asemenea fapte, nu are capacitatea de a se abține de la impulsul de a incendia.
Numai prezența criteriului juridic (psihologic) nu dă temei pentru recunoașterea persoanei
iresponsabile. Or, alin.(1) art.23 CP cere ca incapacitatea persoanei de a -și da seama de acțiunile
și inacțiunile sale sau de a le dirija să fie determinată de anumite cauze care se referă la criteriul
medical al iresponsabilității.
Criteriul medical constă din faptul că lipsa capacității intelectuale și volitive a persoanei este
efectul unor asemenea cauze cum sunt: a) bolile psihice cronice; b) tulburările psihice temporare;
c) stările patologice. Astfel, criteriul medical al irespo nsabilității este exprimat în art.23 CP printr –
o enumerare generalizatoare juridico -penală a tuturor tipurilor de boli psihice, tulburări psihice și
211 Mariana Grama, Alina Șavga, Stela Botnaru, Vladimir Grosu: ”Drept penal. Partea generală.” Vol. I, Chișinău
2012, pag. 213 – 214
88
stări patologice cunoscute de psihiatrie și capabile de a afecta activitatea normală a psihicului
persoanei (criteriul juridic, psihologic).
Pentru ca persoana să fie recunoscută iresponsabilă se cere prezența ambelor criterii ale
iresponsabilității, cu condiția ca la momentul săvârșirii faptei boala psihică a persoanei să fi atins
un asemenea grad, încât a lip sit-o de capacitatea de a -și da seama de acțiunile sau inacțiunile sale
ori de a le dirija. Recunoașterea iresponsabilității persoanei este de competența instanțelor
judecătorești, și acest fapt se soluționează în baza tuturor materialelor cauzei, printre care și în
baza expertizei psihiatrice, a cărei efectuare este obligatorie în cazurile în care apar îndoieli cu
privire la starea de responsabilitate a persoanei care a săvârșit o faptă prejudiciabilă.
Îmbolnăvirea de o boală psihică după săvârșirea infrac țiunii, în principiu, nu servește drept
temei pentru liberarea făptuitorului de răspundere penală. Față de o asemenea persoană, în baza
hotărârii judecătorești, pot fi aplicate măsuri de constrângere cu caracter medical, iar după
însănătoșire ea poate fi s upusă pedepsei, dacă nu a expirat termenul de prescripție sau dacă nu
există alte motive pentru liberarea ei de răspundere penală și de pedeapsă (art.102 CP).212
Astfel, iresponsabilitatea este de față doar în cazul constatării ambelor crite rii – medical și
juridic -, ultimul constituifidu -se chiar și în prezența doar a unuia dintre semnele sale – intelectiv
sau volitiv -, sau a ambelor.
Iresponsabilitatea trebuie evaluată de fiecare dată în raport cu o anumită faptă sau situație.
Nimeni nu poate fi recunos cut iresponsabil în genere fără a avea o tangență cu cele comise.213
Deci, iresponsabilitatea persoanei fizice se stabilește la momentul săvârșirii faptei
prejudiciabile, iar dacă o recunosc în stare de iresponsabilitate la momentul săvârșirii infracțiunii,
atunci ea nu poate fi subiect al infracțiunii și nu va putea ca urmarea, să fie trasă la răspundere
penală. Totuși față de aceste persoane se pot aplica măsuri de constrângere cu caracter medical,
prevăzute de art. 98 – 102 CP RM.
Uneori, pe lângă semnele generale ale subiectului – responsabilitatea și vârsta minimă cerută
de lege – trebuie să mai întrunească cumulative și o condiție specială prevăzută de norma juridico –
penală.214
Subiect special al infracțiunii este considerată persoana, care, în afară de particularitățile
generale ale subiectului (vârsta, responsabilitatea), se caracterizează prin criterii specifice,
prevăzute de normele din partea generală a Codului Penal.
212 Comentariul Codului penal al RM, Nr.985 din 18.04.2002, preluat de pe
http://cj.md/uploads/CPRM_Partea_Generala.pdf , pe data de 14 ianuarie 2017, ora 15:28 .
213 Mariana Grama, Alina Șavga, Stela Botnaru, Vladimir Grosu: ”Drept penal. Partea generală.” Vol. I, Chișinău
2012, pag.216
214 Manualul judecătorului pentru cauze penale, Chișinău 2013, pag. 444
89
Descrierea condițiilor subiectului special sub formă negativă este justificată și rațională.
Teoreticienii au apelat la această formă, precum și la caracterizarea subiectului general al
infracțiunii. Astfel, în Codul Penal, prin descrierea iresponsabilității (art. 23 al C.P.) sub formă
negativă, e formulată una dintre condițiile subiect ului general al infracțiunii – resposabilitatea.
Condițiile subiectului special pot fi clasificate în următoarele categorii:
1. După apartenență statală (cetățean al R.M., cetățean străin, apatrid);
2. Conform condiției demografice (sex, vîrstă);
3. După starea fa miliară (părinți, tutelă, curatelă, rude etc.);
4. În baza obligațiilor militare (recrutat, obligat la slujbă militară etc.);
5. După categorii de funcții (funcție de stat);
6. După funcția deținută de persoană (lucrător în sistemul special de stat, anchetator,
procuror, judecător);
7. După obligațiile profesionale (medic, lucrători medicali și farmaceutici);
8. După caracterul muncii îndeplenite (persoane care au avut permis la întrebuințarea
diferitor agenți toxici pe linie de serviciu, persoane cărora le -au fost încr edințate informații ce
prezintă secret de stat, membrii comisiei de alegere, lucrătorii de cale ferată și a aeronavelor,
cetățeanul ce se ocupă cu antreprenoriatul în sfera vînzării, lucrătorii din sfera de deservire a
populației, persoana lucrul căreia es te legat de paza patrimoniul statului sau public);
9. După caracterul obligațional al cetățeanului față de stat (martor, părimaș, expert);
10. După starea specială a persoanei față de pătimaș (persoana în subordonarea căreia se află
pătimașul, persoana care este obligată să îngrijească de pătimaș);
11. Conform stării excepționale a persoanei (recidiviștii, persoanele cu antecedente penale,
persoane private de libertate);
12. Conform altor împrejurări (persoana ce deține dreptul de port -armă, persoana ce deține
permis de c onducere).
Trăsăturile subiectului special în teoria dreptului penal au primit denumirea de condiții
facultative fiindcă ele nu sunt necesare tuturor componenților de infracțiuni concrete. Înțelesul
acestor condiții se reflectă diferit.
În primul rând cân d condițiile subiectului special sunt constructive, legiuitorul le include în
componența de infracțiuni. Persoanele ce nu corespund cerințelor subiectului special indicate într –
o normă de drept concretă, nu pot fi trase la răspundere chiar dacă au săvîrșit acțiuni prevăzute de
dispoziția acestui articol.215
215 https://ru. scribd.com/doc/55622040/Subiectul -Special -Al-Infractiunii , accesat pe data de 18 februarie 2017, ora
20:55
90
În urma celor expuse, conchidem că subiectul infracțiunii de insolvabilitate fictivă este
persoana fizică responsabilă, care la momentul comiterii faptei prejudiciabile a atins vârsta de 16
ani, și datorită particularității acestei infracțiuni, posedă o calitate specială, care se regăsește într –
o lege specială, și anume în Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012.
Așadar, autorul V. Cușnir menționează că subiectul activ al infracțiunii este pers oana fizică,
responsabilă, cu vârsta de 16 ani, care este descrisă prin prisma unor semne speciale obligatorii:
persoana cu drept de a depune cererea introductivă pentru inițierea procedurii de insolvabilitate.216
Cu mult mai detaliat, autorul V. Stati indic ă că subiectul infracțiunii specificate la alin.(1)
art.253 CP RM este persoana fizică responsabilă care la momentul săvârșirii faptei a atins vârsta
de 16 ani. În afară de aceasta, este necesar ca subiectul să fie unul special.217
Reieșind din prevederile a lin.(2) art.13 al Legii insolvabilității, subiect special este, după caz:
1) persoana fizică ce desfășoară activi tate de întreprinzător; 2) membrul organului executiv al
persoanei juridice ce desfășoară activitate de întreprinzător; 3) persoana care, conf orm legislației,
are dreptul să reprezinte persoana juridică ce desfășoară activitate de întreprinzător; 4) asociatul
cu răspundere nelimitată; 5) lichidatorul debito rului (în cazul în care lichidarea debitorului se
efectuează în corespundere cu alte acte normative (altele decât Legea insolvabilității).218(Anexa 5 )
Interpretând alin.(2) art.1 al Legii insolvabilității nr. 149, și anume că ” prezenta lege este
aplicabilă … întreprinzătorilor individuali, inclusiv titularilor de patentă de întreprinzător”,
ajungem la concluzia că calitatea de subiect în cadrul infracțiunii de insolvabilitate fictivă o pot
avea următoarele persoane fizice ce desfășoară activitatea de întreprinzător : întreprinzătorul
individual ; membrii gospodăriei țărănești ; titularii de pate ntă de întreprinzător.
Întreprinzătorul individual este persoana fizică cu capacitate de exercițiu deplină înregistrată
în Registrul de stat al întreprinzătorilor individuali și care practică activitate de întreprinzător în
nume și pe risc propriu, cu scop ul de a obține venit.
În legislație s -a mai păstrat, nefiind abrogată expres reglementarea art.14 din Legea
nr.845/1992 ce se referea la întreprinderea individuală. Astfel, întreprinderea individuală era
numită și întreprindere -persoană fizică. Prin aceast ă expresie, nereușită de fapt, legiuitorul a dorit
să ilustreze că asupra acestora nu se răsfrânge dispozițiile legale cu privire la persoanele juridice.
Esențial este că, potrivit art.14 din Legea nr.845/1992, aceste tipuri de întreprinderi cu denumire
proprie (în care se include obligatoriu numele fondatorului) făceau doar aparența de subiect distinct
216 Valeriu Cușnir ”Note de curs: Particularitățile calificării infracțiunilor economice (Ciclul II)” Chișinău 2013, pag.
74
217 Vitalie Stati ”Infracțiunile legate de insolvabilitate: implicațiile adoptării”, Studia Universitatis. Seria Științe
sociale. 2013. – N3, pag.204
218 Brînză Sergiu, Stati Vitalie ”Tratat de drept penal. Partea specială” Volumul II, Chișinău 2015, pag.312
91
de drept (Legea nr.845/1992, art.3 alin.(4)) însă nu au patrimoniu propriu (inseparabil de
patrimoniul fondatorului), nu aveau nici răspundere proprie (pent ru obligații răspund fondatorii)
și, prin urmare, nici nu puteau fi distincte de fondator. Factorii enumerați au condiționat crearea
unei structuri cu statut juridic neclar ce provoacă incertitudine în circuitul civil și cel comercial.
Pe de o parte, exist ă elemente specifice unei persoane juridice (firmă, director, posibilitate de
reorganizare, procedură de lichidare), iar pe de alta, lipsesc elementele esențiale: structură
organizatorică proprie, patrimoniu distinct și răspundere proprie. În practica de a plicare a Legii
nr.845/1992, au fost cazuri când unul dintre fondatorii întreprinderii individuale se retrăgea,
cedând locul unui alt membru al familiei sale sau directorului acesteia, modificări efectuate fără
știrea creditorilor. Coroborarea dispoziției art.13 alin.(2) cu art.14 din Legea nr.845/1992
demonstrează că adevăratul subiect de drept era fondatorul persoană fizică care desfășura activitate
individuală de întreprinzător (personal, de sine stătător). Anume acesta, dobândind capacitatea de
a activa în nume propriu, iniția în nume propriu o activitate de întreprinzător și având calitatea de
subiect al raporturilor juridice. Întreprinderea individuală era nu altceva decât o activitate
întreprinsă de persoana fizică în nume propriu și pe riscul propriu .219
Astfel, din coraborarea dispozițiilor alin.(1) art. 1 și art. 14 al legii nr.845, din 03.01.1992 cu
privire la antreprenoriat și întreprinderi, ajungem la concluzia că întreprinzătorul individual este
persoana fizică ce ce desfașoară legal o activitate economică ca un profesionist, în permanență,
din proprie inițiativă, din numele propriu, pe riscul propriu și sub răspunderea lui patrimonială cu
scopul de a -și asigura o sursă permanentă de venituri.
Conform art. 28 al legii 845/1992, pentru înregistrare, întreprinderea prezintă actele specificate
la articolul 11 din Legea cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor și organizațiilor,220 și
anume: a) cererea de înregistrare de modelul aprobat de Cameră; b) hotărârea cu privire la fondare
și docume ntele de constituire ale întreprinderii sau organizației, în funcție de forma ei de
organizare juridică, în două exemplare; c) buletinele de identitate ale fondatorilor sau ale
persoanelor împuternicite în temeiul legii, precum și ale managerului principal al întreprinderii sau
organizației; d) documentul ce confirmă depunerea de către fondatori (asociați) a cotei -părți în
capitalul social al întreprinderii în mărimea și în termenul prevăzute de legislație; e) dovada
achitării taxei de timbru și dovada achi tării taxei de înregistrare. f) documentul, eliberat de organul
fiscal teritorial, ce confirmă că fondatorii întreprinderii sau organizației nu au datorii la bugetul
public național.221
219 Roșca Nicolae, Baieș Sergiu ”Dreptul afacerilor” Ediția a III -a, Chișinău 2011, pag. 107
220 Legea nr.845 din 03.01.1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi
221 Legea nr. 1265 din 05.10.2000 cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor ș i organizațiilor
92
Gospodăria țărănească , conform alin.(1), art. 2 al legii nr. 1353 din 0 3.11.2000 privind
gospodăriile țărănești (de fermier), este o întreprindere individuală, bazată pe proprietate privată
asupra terenurilor agricole (denumite în continuare terenuri) și asupra altor bunuri, pe munca
personală a membrilor unei familii (membri ai gospodăriei țărănești), având ca scop obținerea de
produse agricole, prelucrarea lor primară, comercializarea cu preponderență a propriei producții
agricole.222 Gospodăria țărănească este o „întreprindere individuală” care desfășoară activitate de
întrep rinzător în agricultură. În ea, munca salariaților (altor persoane decât membrii gospodăriei
țărănești) nu trebuie să depășească 50% din întreaga muncă depusă timp de un an.
Constituirea gospodăriei țărănești de fermier. Gospodăria țărănească se fondează de către o
persoană fizică având capacitate deplină de exercițiu, care depune la autoritatea administrației
publice locale (primărie) din localitatea unde își are domiciliul sau unde se află terenul cu destinație
agricolă o declarație de constituire în formă autentică. Declarația trebuie să conțină datele stabilite
la art.10 alin.(3) din Legea nr.1353/2000, primăria efectuând înregistrarea în conformitate cu art.13
din lege și cu Hotărârea Guvernului nr.977/2001 privind în registrarea gospodăriilor țărănești
(M.O., 2001, nr.116 -118).
Pentru înregistrarea gospodăriei țărănești, pe lângă declarație, trebuie să fie prezentate
următoarele: copia de pe actele care confirmă dreptul de proprietate al fondatorului sau al
membrilor l ui de familie asupra terenului dacă terenul este arendat, copiile de pe contractele de
arendă a terenurilor, precum și bonul de plată a taxei de înregistrare. Primăria ține Registrul
gospodăriilor țărănești.
Gospodăria țărănească este administrată de un co nducător, care se propune a fi persoana fizică
care s -a înregistrat în calitate de întreprinzător individual — gospodărie țărănească. Conducătorul,
potrivit legii, organizează activitatea gospodăriei, încheie contracte, inclusiv de angajare, ține
evidența contabilă, îndeplinește alte operațiuni. Pot fi partricipanți ai gospodăriei țărănești membrii
de familie ai fondatorului, inclusiv soțul, copiii, părinții, frații și nepoții. Fondatorul răspunde
pentru obligațiile gospodăriei țărănești cu tot patrimoniul său.223
Autorul V. Stati specifică că reieșind din dispoziția de la alin.(l) art.232 al Legii insolvabilității,
în ipoteza anunțării false a insolvabilității gospodăriei țărănești (de fermier) debitoare, subiect
special este nu doar conducătorul gospodăriei în cauză, dar și toți membrii gospodăriei țărănești
222 Legea nr. 1353 din 03.11.2000 privind gospodăriile țărănești (de fermier)
223 Roșca Nicolae, Baieș Sergiu ”Dreptul afacerilor” Ediția a III -a, Chișinău 2011, pag. 112
93
(de fermier) debitoare, care își exprimă acordul scris în vederea depunerii actelor false prin care
se anunță insolvabilitatea respectivei gospodării.224
Titularii patentei de întreprinzător sunt alte perso ane fizice care pot desfășura activitatea de
întreprinzător. Conform alin.(1) art.2 al legii nr. 93 din 15.07.1998 cu privire la patenta de
întreprinzător, patenta de întreprinzător, denumită în continuare patentă, este un certificat de stat
nominativ, ce atestă dreptul de a desfășura genul de activitate de întreprinzător indicat în ea în
decursul unei anumite perioade de timp.225
Persoana fizică doritoare a desfășura activitatea de întreprinzător prezintă inspectoratului fiscal
teritorial de la domiciliu sau din locul în care intenționează să desfășoare activitate (sau primărie
dacă în localitate nu există oficiu al inspectoratului fiscal) o cerere, la care anexează, în dependență
de genul de activitate, anumite acte. Astfel, pentru unele genuri de activit ate se prezintă: actul ce
confirmă calificarea solicitantului de patentă (diploma, autorizarea autorității publice locale, actele
ce confirmă dreptul asupra mijlocului de transport care va fi utilizat în activitatea de întreprinzător
(contract de arendă, a ctul de proprietate), documentul de asigurare obligatorie (în special
asigurarea de răspunderi civilă pentru mijloacele de transport), documentele ce confirmă plata
contribuției de asigurare socială și medicală, precum și bonul de plată a taxei pentru pate ntă.
Patenta se eliberează în termen de 3 zile de la data depunerii cererii și actelor menționate. O
patentă se eliberează pentru un singur gen de activitate indicat în an la Legea nr.93/1998. O
persoană poate obține mai multe patente. Patenta se elibereaz ă pe o perioadă de o lună, dacă
solicitantul de patentă nu a indicat o perioadă mai mare. Pentru asemenea activități cum sunt
confenționarea și reparația îmbrăcămintei, încălțămintei, activitatea de vulcanizare, reparație a
locuințeilor, construcția de cas e în localitățile rurale, reparația mobilei și a tehnicii de uz casnic
patenta se eliberează pe un termen de cel puțin 12 luni.226
Menționăm și faptul că conform Legii nr. 121 din 29.05.2008 pentru modificarea și
completarea Legii nr.93 -XIV din 15 iulie 199 8 cu privire la patenta de întreprinzător, comerțul cu
amănuntul la tarabe, tejghele, tonete și din autovehicule în piețe și/sau în locuri autorizate de
autoritatea administrației publice locale se exclude la 1 ianuarie 2017.227
Prin urmare, observăm că o ce rință obligatorie pentru persoanele fizice ce desfășoară activitate
de întreprinzător, pentru a putea fi subiect a infracțiunii analizate, constă în înregistrarea acesteia
224 Vitalie Stati ”Infracțiuni economice. Note de curs” Ediția a II -a rev izuită și actualizată până la data de 1 iulie 2016,
Chișinău, 2016, pag. 583
225 Legea nr. 93 din 15.07.1998 cu privire la patenta de întreprinzător
226 Roșca Nicolae, Baieș Sergiu ”Dreptul afacerilor” Ediția a III -a, Chișinău 2011, pag. 114
227 Legea nr. 121 d in 29.05.2008 pentru modificarea și completarea Legii nr.93 -XIV din 15 iulie 1998 cu privire la
patenta de întreprinzător
94
în modul prevăzut de lege. Astfel, apare o întrebare logică, și nu anume dacă pot pe rsoanele,
neînregistrate în modul prevăzut de lege, care practică activitate de întreprinzător să fie subiecte a
insolvabilității fictive?
Codul civil al RM, în art. 26 alin. (2), stabilește că persoana care practică activitate de
întreprinzător fără înreg istrarea de stat nu poate invoca lipsa calității de întreprinzător. La prima
vedere s -ar părea că articolul dat ne dă răspuns la întrebarea pusă mai sus, dar norma dată stabilește
doar cali tatea de a fi „întreprinzător” a persoanei fizice care practică ac tivitate de întreprinzător
fără a fi înregistrată. Prin urmare, persoanele care practică activitate de întreprinzător fără a fi
înregistrată îndeplinesc doar o condiție – cea de a fi întreprinzători, dar nu și cea de a doua – de a
fi înregistrați.228
Deci, p ersoana fizică, ce desfășoară activitatea de întreprinzător, dobândește această calitate la
data înregistrării sale în Registrul de Stat (în cazul întreprinzătorului individual) sau în Registrul
gospodăriilor țărănești, ținut de autoritatea administrației publice locale (în cazul gospodăriei
țărănești). Ca urmare, doar îndeplinind această condiție ea poate deveni subiect al infracțiunii
analizate, în caz contrar ea devine subiect al infracțiunii prevăzute de art. 241 CP RM, și anume
practicarea ilegală a ac tivității de întreprinzător, iar dacă practicarea ilegală a activității de
întreprinzător nu implică producerea urmăririlor specificate în art. 241 CP RM, atunci cele comise
se pot califica conform art. 263 din Codul contravențional. Menționăm și faptul că urmările
prejudiciabile trebuie să se afle în legătură cauzală cu fapta de practicare ilegală a activității de
întreprinzător.
Membru al organului executiv ce desfășoară activitatea de întreprinzător este persoana fizică
ce face parte din cadrul unui orga n ce manifestă în exterior voința persoanei juridice. Acesta poate
fi colegial (comitet de conducere, direcție) sau unipersonal (director, manager, președinte,
administrator etc.) Organul executiv deține atribuții de gestiune a patrimoniului și reprezentar e a
persoanei juridice. Cu excepția atribuțiilor date de lege și actele constitutive organului principal,
organul executiv poate face orice acțiuni legale în numele persoanei juridice.229
Aducem la cunoștință că Ministerul Justiției a elaborat un proiect de lege, pentru modificarea
CP RM nr. 985 -XV din 18 aprilie 2002 și completarea acestuia cu art.421 – răspunderea membrilor
organelor colegiale, care va permite tragerea la răspundere a membrilor organelor colegiale care
au adoptat decizii ilegale sau au comis alte abateri de la lege.
Conform alin.(2) art. 421, un membru al unui organ colegial nu este pasibil de răspundere
pentru adoptarea unui act dacă există probe că: a) nu a fost prezent la ședință și nu și -a exercitat
228 Elena Belei ”Drept proccesual civil. Partea specială.” Chișinău 2016, pag. 221
229 https://ru.scribd.com/document/324431119/Persoana -juridica , accesat pe data de 10 aprilie 2017, ora 23:24
95
votul în contumacie, sau; b) nu a participat la vot, sau; c) a votat împotrivă. Alin.(3) mai specifică
că un membru al organului colegial nu este pasibil de răspundere pentru neadoptarea unui act dacă
există probe că: a) nu a știut și nici nu trebuia să știe că este necesară adoptarea actu lui, sau; b) în
cazul în care are dreptul legal, contractual sau statutar, a făcut demersurile necesare pentru a
convoca ședința sau de a include pe agenda organului colegial chestiunea adoptării actului
respectiv, precum și a exercitat corect obligațiile sale privind organizarea, desfășurarea ședinței
organului colegial sau, după caz, semnarea, avizarea, contrasemnarea, raportarea cererilor,
demersurilor, dosarelor și documentației necesare pentru pregătirea ordinii de zi și examinarea
proiectelor deciziil or, sau; c) a lipsit de la ședința la care s -a examinat problema respectivă din
motive că: nu a știut și nici nu putea să cunoască despre convocarea ședinței, s -a aflat într -o
deplasare de serviciu într -o altă localitate decât cea în care s -a convocat ședi nța, s -a aflat în
concediu, ședința s -a convocat în ziua decesului sau înmormîntării soției, concubinei sau a unei
rude de până la gradul doi sau; e) a votat pentru adoptarea actului.230
Autorii legii au argumentat că ”scopul prezentei legi constă în crearea unui cadru juridic pentru
stabilirea răspunderii membrilor organelor colegiale pentru investigarea și tragerea la răspundere
juridică a membrilor organelor colegiale pentru deciziile luate în executarea obligațiilor care intră
în atribuțiile acestora potr ivit legislației, contractului sau statutului. Astfel, proiectul de lege
reglementează identificarea răspunderii pentru adoptarea deciziilor în cadrul organelor colegiale
ale entităților, răspunderea personală a membrilor organului colegial, etc.”
Proiectu l legii va contribui la activitatea corespunzătoare a organelor colegiale, va asigura o
concordanță între actele legislative, astfel încât, mecanismul de vot nominal ar produce o dovadă
clară de transparență a actului juridic decizional în sferele juridice abordate. Consemnarea
obligatorie a votului va asigura mai multe garanții și va acorda mai multă siguranță în respectarea
legii.231
Așadar, potrivit art.57 din Codul civil, „persoanele juridice sunt de drept public și de drept
privat care, în raporturile ci vile, sunt situate pe poziții de egalitate ”. La baza acestei clasificări se
pune raționamentul legiuitorului de a arăta expres subiectele considerate persoane juridice de drept
public, iar privitor la cele de drept privat indicând numai categoriile lor. La baza acestei clasificări
se află interesul urmărit. Dacă promovează, protejează și realizează un scop general, al întregii
230 Proiectul de Lege privind completarea unor acte legislative (răspunderea me mbrilor organelor colegiale) din
14.11.2016, preluat de pe
http://www.justice.gov.md/public/file s/transparenta_in_procesul_decizional/coordonare/2016/noiembrie/rasp_
membrilor_organelor_colegiale_v_3.pdf , accesat pe data de 20 aprilie 2017, ora 16:08
231http://www.justice.gov.md/public/files/transparenta_in_procesul_decizional/coordonare/2016/noiembrie/NOT
A_INFORMATIV -_rasp_membrilor_organelor_colegiale.pdf , accesat pe data de 16 noie mbrie 2016, ora 16:11
96
colectivități (al tuturor cetățenilor din țară sau al locuitorilor unei localități), persoana juridică
aparține domeniului public, iar dacă promovează un interes particular, al fondatorilor (asociaților,
membrilor sau al unei categorii de persoane determinate sau determinabile), persoana juridică
aparține domeniului privat.232
Conform alin.(2) art. 1 al Legii nr.149, legea insolvabilității este aplicabilă persoanelor
juridice, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare, societăților de asigurări,
fondurilor de investiții, companiilor fiduciare, organizațiilor necomerciale, înregistrate în
Republica Mo ldova în modul stabilit. Prezenta lege nu se aplică băncilor. Conform alin. (3) art.1
al aceleiași legi, statul, unitățile administrativ -teritoriale și persoanele juridice de drept public nu
sînt subiecte ale insolvabilității.233
Aducem câteva exemple din pr actica judiciară în care în calitate de subiect apare
administratorul persoanei juridice. Astfel, NI, activînd în calitate de director al SRL”A -D” și al
SRL ”A” care sunt înregistrați ca plătitori ai TVA, cu scopul de a evita plata TVA în bugetul
național a efectuat livrarea mărfii – laptelui în cantitate de 7623011 lei către SRL „A”. Neachitînd
datoria și știind despre faptul, că lichidarea debitorului aduce stingerea tuturor creanței față de
creditori s -a adresat către Judecătoria Economică cu cerere intr oductivă pentru a iniția
procedura de lichidare a întreprinderii SRL”A -D”.234
MAV, activând în calitate de administrator al SC „F” SRL, pe parcursul anului 2009,
intenționat, în scopul declarării intenționate fictive a incapacității de plată a SC „F” SRL, du când
în eroare instanța de judecată, la depunerea cererii de declarare a insolvabilității SC „F” SRL, a
prezentat instanței de judecată informație ne veridică pentru intentarea procesului.235
Pentru comparație, menționăm că în Federația Rusă, pentru infracți unile legate de bancrută,
răspund penal întreprinzătorii individuali, fondatorul (asociatul) persoanei juridice și
administratorul persoanei juridice comerciale cât și necomerciale, cu condiția în care aceste
organizații sunt supuse Legii federale ”cu pri vire la insolvabilitate (bancrută)” și ”cu privire la
insolvabilitatea (bancruta) instituțiilor de creditare”. Excepție, de la cele menționate mai sus, sunt
întreprinderile și instituțiile de stat, partidele politice și alte organizații menționate în pct. 1 art. 65
CC FR, în conformitate cu care ele nu pot fi declarate insolvabile.236
232 Baieș Sergiu, Roșca Nicolae, ”Drept civil. Partea generală. Persoana fizică. Persoana juridică.” Chișinău 2004, pag.
354
233 Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012
234 Decizia CSJ din 11 februarie 2014, Dosarul nr. 1ra -53/14
235 Decizia CSJ din 15 martie 2016, Dosarul nr. 1ra -53/2016
236 Ю. В. Морозова ”Кбалификация преступлениий, предусмотренных статьями 195 -197 УК РФ”, Учебное
пособие, Санкт -Петербург 2012, ст.63 -64
97
În pct. 1 art. 65 CC FR se mai menționează că organizațiile religioase nu pot fi supuse
insolvabilității, cât și fundația, în cazul în care asta a fost stabilit prin legea care prevede crearea și
activitatea acestei fundații.237 Comentariul CC FR explică că organizațiile religioase sunt create în
scopul satisfacerii cerințelor spirituale ale cetățenilor, iar permisiunea legală a posibilei bancrute,
chiar și în condițiile în care ac estea au semne de insolvabilitate (aceste organizații participă și în
circuitul civil) ar putea duce crea efecte social -culturale ireversibile, iar proprietatea lor, care are
de regulă doar un caracter cultural (e greu de imaginat o potențială posibilitate de achiziționare de
către cineva de la licitație a imobilului ce țin de un anumit cult religios, cu scopul de a organiza în
el o activitate religioasă după regulile altei religii, iar achiziționarea clădirii cu scop schimbării
destinației acesteia – astfe l de fapte au avut loc în mod repetat în cadrul istorie ruse – poate fi
caracterizată ca un fenomen imoral).
Analizând partidul politic scoatem în evidență unul din obiectivele principale ale acestuia, care
constă în nominalizarea candidaților pentru alege rea reprezentanților autorităților publice centrale
și locale (articolul 3 din Legea cu privire la partidele politice.). Prin urmare, posibilitatea
recunoașterii partidului politic insolvabil, la fel ca în cazul precedent, poate provoca efecte
ireversibile , doar că în acest caz de natură politică. Referitor la fundații, se aduc în exemplu
fundațiile pensionarilor.238
Suntem de părerea că legislația RM din domeniul insolvabilității e cu mult mai adecvată și
potrivită realității, deoarece cultele religioase în RM au statut de persoană juridică și patrimoniu
propriu, care conform alin.(3) art. 39 al legii nr. 125 din 11.05.2007 privind cultele religioase și
părțile lor componente, poate fi compus nu doar din obiectele de cult, dar și din clădiri, construcții,
terenuri, mijloace de transport, utilaje, edituri, tipografii, posturi de radio și televiziune, publicații,
obiective de producție, de menire socială și de binefacere, mijloace financiare și alte bunuri
materiale necesare pentru asigurarea activității lor.239
Partidele politice conform alin.(1) art.1 al legii nr.294 din 21.12.2007 privind partidele politice,
sunt asociații benevole, cu statut de persoană juridică, ale cetățenilor Republicii Moldova cu drept
de vot, care, prin activități comune și în baza princi piului liberei participări, contribuie la
conceperea, exprimarea și realizarea voinței lor politice.
Scopul partidelor politice constă în promovarea valorilor democratice și a pluralismul politic,
la contribuierea formării opiniei publice, în participarea, prin înaintarea și susținerea candidaților,
la alegeri și la constituirea autorităților publice, stimularea participărea cetățenilor la alegeri, în
237 Codul civil al Federații Ruse nr.51 – LF din 21.10.1994
238 http://stgkrf.ru/65 , accesat pe data de 23 martie 2017, ora 01:46
239 Legea Nr. 125 din 11.05.2007 privind cultele religioase și părțile lor componente
98
participarea, prin reprezentanții lor, la exercitarea în mod legal a puterii în stat. Astfel, în virtutea
scopului propus, ele contribuie la realizarea unor interese publice, însă rămân asociații de persoane
private. Totodată, pe lângă scopul propus, ele mai dispun și de un patrimoniu, care, în conformitate
cu art. 24 al legii.294 din 21.12.2007, e compus din clădiri, utilaje, edituri, tipografii, mijloace de
transport, precum și de alte bunuri neinterzise prin lege. Bunurile partidelor politice nu pot fi
utilizate în alte scopuri decât pentru realizarea sarcinilor lor statutare. Dreptul de proprietate al
partidelor politice se află sub incidența normelor legislației civile, cu excepțiile prevăzute de
prezenta lege.240
Și în sfârșit fundația, se constituie în temeiul Legii nr.581 din 30.07.1999 cu privire la fundații,
reprezentând conform art. 182 din CC RM o orga nizație necomercială, fără membri, înființată de
una sau mai multe persoane fizice și juridice, dotată cu patrimoniu distinct și separat de cel al
fondatorilor, destinat atingerii scopurilor necomerciale prevăzute în actul de constituire.241
Prin urmare, obs ervăm că cultele religioase, partidele politice și fundațiile sunt persoane
juridice de drept privat care au organizare proprie, patrimoniu propriu și scop propriu, care pot să
dobândească și să exercite în nume propriu drepturi patrimoniale și personale n epatrimoniale, să –
și asume obligații, pot fi reclamanți și pârâți în instanță de judecată, și drept urmare nu trebuise
excluse din sfera legii insolvabilității.
În urma celor expuse, menționăm și faptul că administratorul persoanei juridice, numit în
funcț ie într -un mod ilegal, nu poate răspunde penal pentru infracțiunea analizată deoarece de fapt
nu este administratorul persoanei juridice, și ca urmare nu poate fi recunoscut în calitate de subiect
al infracțiunii.242
Persoana care, conform legislației, are d reptul să reprezinte persoana juridică ce desfășoară
activitate de întreprinzător poate fi persoana fizică care în temeiul unei procuri, în temeiul unui
contract de mandat sau alt contract reprezintă interesele persoanei juridice, și ca urmare, poate să
anunțe despre insolvabilitatea falsă a debitorului.
Reprezentarea a fost definită în literatura juridică ca fiind acel procedeu prin care o persoană,
numită reprezentant, încheie un act juridic în numele și pe seama altei persoane, numite
reprezentat, astfel încât efectele actului se produc direct și nemijl ocit în persoana și patrimoniul
acesteia din urmă. Prin reprezentare, manifestarea de voință a reprezentatului, care devine parte a
raportului juridic, este înlocuită de manifestarea de voință a reprezentantului.
240 Legea Nr. 294 din 21.12.2007 privind partidele politice
241 Codul civil al RM, nr. 1107 din 06.06.2002
242 Ю. В. Морозова ”Кбалификация преступлениий, предусмотренных статьями 195 -197 УК РФ”, Учебное
пособие, Санкт -Петербург 2012, ст.66
99
Reprezentantul care participă la încheierea actului este un simplu intermediar în operațiunea
juridică respectivă – el nu devine parte în raportul juridic, iar efectele actului încheiat se produc în
persoana reprezentatului.
Reprezentarea constituie o excepție aparentă de la principiul relativități i efectelor actului
juridic civil, în sensul că actul juridic încheiat prin reprezentare se produc față de reprezentat, iar
nu față de reprezentant, deși anume acesta din urmă este cel care încheie în realitate actul juridic.
Instituția reprezentării este reglementată în principal în Codul civil, atât prin dispoziții cu
caracter general (art.242 -251 din cod), cât și prin dispoziții speciale care concretizează aplicarea
acestei instituții în unele materii, îndeosebi la contractul de mandate (art.1030 -1052 di n cod), dar
și în situația reprezentării persoanelor lipsite de capacitate de exercițiu (art.22 alin.1 și art.33 alin.2
din cod), persoanelor juridice (art.61 alin.1, art.125, art.138, art.155, art.169, art.189), societăților
civile (art.1345 din cod) ori în materia solidarității creditorilor (art.529 din cod) sau debitorilor
(art.549 din cod), precum și a gestiunii de afaceri (art.137 – 1388 din cod). De asemenea, dispoziții
cu privire la reprezentare cuprind și Codul de procedură civilă (art.75 -81), Codul familiei (art.61
alin.2 și art.146 alin.6), precum și o serie de alte acte normative.243
Autoarea Y. Morozova consideră că în cazul în care cererea introductivă e depusă de persoana
care are dreptul să reprezinte persoana juridică ce desfășoară activitate de întreprinzător, atunci
suntem în prezența unei participații simple, în care în calitate de coautori apare reprezentantul și
administratorul persoanei juridice.244 Nu putem fi de acord cu această poziție deoarece reieșind
din alin.(1) art. 4 și alin.(2) art . 15 al Legii insolvabilității, subiect al infracțiunii specificate la
alin.(1) art. 253 CP RM poate fi doar reprezentantul debitorului care a depus cererea introductivă.
În continuare vom aduce un exemplu de reprezentare, și anume procura. Astfel, în prim ul rând,
trebuie de menționat că atribuțiile persoanelor cu funcții de răspundere, care activează în cadrul
unei persoane juridice ce desfășoară activitatea de întreprinzător, sunt prevăzute în documen tele
de constituire a acestor persoane. Autoritatea de a semna cererea debitorului cu privire la
deschiderea procesului de insolvabilitate poate fi determinată din conținutul acestor documente.
În al doilea rând, trebuie de luat în considerație faptul că drept per soană autorizată poate evolua
locțiitorul con ducătorului debitorului. Dar în conformitate cu legislația în vigoare, numai o singură
persoană – conducătorul – poate acționa în numele persoanei juridice din subordinea lui. În aceste
condiții, locțiitorul conducătorului trebuie să fie investit prin proc ură cu autoritatea de a acționa în
243 Comentariul Codului civil al RM, pag. 275, preluat de pe
http://gandrabur.net/wp -content/uploads/2016/04/Comentariu -CC.pdf , pe data de 24 martie 2017 , ora 08:32
244 Ю. В. Морозова ”Кбалификация преступлениий, предусмотренных статьями 195 -197 УК РФ”, Учебное
пособие, Санкт -Петербург 2012, ст.67
100
numele persoanei juridice respective. Procura, eliberată pe numele persoanei autorizate trebuie să
corespundă anumitor condiții pentru a se putea vorbi despre legitimitatea ei: a) prezența obligatorie
pe procură a semnătu rii și a ștampilei conducătorului; b) valabilitatea procurii (dacă data de
eliberare a procurii nu este indicată, procura este valabilă pe parcursul unui singur an); c) volumul
de atribuții, din care ar rezulta în mod explicit că persoana autorizată poate semna cererea de
deschidere a procesului de insolvabilitate. Semnarea cererii respective în lipsa unor atribuții
suficiente sau cu depășirea acestora poate genera efecte juridice pentru persoana autorizată
conform art.327 CP din 2002 (“Abuzul de putere sau abuzul de serviciu”) sau art.328 CP din 2002
(“Excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu”).245
Menționăm și faptul că în conformitate cu art. 253 CC RM, persoana căreia îi este eliberată
procura poate elibera o procură de substituire numai dacă acest drept este stipulat expres în procură
sau dacă este în interesul reprezentantului. În toate cazurile, procura de substituire trebuie
autentificată notarial.246
Astfel, prin procura de substituire reprezentantul inițial va putea transmite o parte s au toate
împuternicirile care i -au fost conferite, pe o durată egală cu termenul de valabilitate a procurii de
bază sau mai scurtă. În toate cazurile, procura de substituire nu va putea însă conține mai multe
împuterniciri decât procura de baza, iar termen ul ei de valabilitate nu va putea depăși termenul de
valabilitate al procurii de bază. Odată cu încetarea valabilității procurii de bază va înceta și
valabilitatea procurii de substituire (art.255 alin.3 din cod).247
Totodată, specificăm și faptul că în prac tică, mandatul se exteriorizează printr -un înscris
constator cunoscut cu denumirea de procură. Cu aceeași semnificație de reprezentare în literatura
de specialitate deseori se folosesc și termenii delegație împuternicire, mandat.248
Următorul subiect al infr acțiunii de insolvabilitate fictivă e asociatul cu răspundere nelimitată.
Conform alin.(2) art.15 al Legii privind societățile cu răspundere limitată, adoptate de Parlamentul
Republicii Moldova la 14.06,2007, persoanele care au acționat în numele societății până la
înregistrarea societății (se au în vedere fondatorii persoane fizice și/sau juridice) răspund nelimitat
și solidar pentru actele juridice încheiate dacă societatea nu își asumă obligațiile ce decurg din
aceste acte sau nu se ajunge la un alt acord.249
245 Vitalie Stati ”Răspundere penală pentru infracțiunile legate de insolvabilitate. Monografie.” Chișinău 2003, pag.
149
246 Codul civil al RM, nr. 1107 din 06.06.2002
247 Comentariul Codului civil al RM, pag. 286, preluat de pe http://gandrabur.net/wp –
content/uploads/2016/04/Comentariu -CC.pdf , pe data de 24 martie 2017, ora 09:35
248 Gheorghe Chibac, Aurel Băieșu, Alexandru Rotari, Oleg Efrim ”Drept civil. Contracte și succesiuni” Volumul III,
Editura Cartier, Chișinău 2010, pag. 264
249 Vitalie Stati ”Infracțiuni economice: Note de curs.” Chișinău, 20 14, pag.491
101
Un alt subiect al infracțiunii analizate e lichidatorul debito rului (în cazul în care lichidarea
debitorului se efectuează în corespundere cu alte acte normative (altele decât Legea
insolvabilității). Prin alte legi decât legea insolvabilităț ii se au în vedere: Legea Republicii
Moldova cu privire la fondurile de investiții, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la
05.07.1997 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr.45); Legea Republicii Moldova cu
privire la asigurări, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 21.12.2006 (Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, 2007, nr.47 -49); Legea asociațiilor de economii și împrumut, adoptată de
Parlamentul Republicii Moldova la 21.06.2007 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007,
nr.112 – 116) etc.250
Lichidatorul este persoana împuternicită să efectueze toate operațiunile de lichidare a
persoanei juridice. În acest scop, organul care decide dizolvarea trebuie să desemneze unul sau
mai mulți lichidatori. Organul suprem va desemna un l ichidator dintre membrii săi, dintre membrii
organului executiv sau, dacă actul de constituire nu interzice, o altă persoană pe care o va considera
competentă. Dacă instanța desemnează lichidatorul, va numi persoana indicată de reclamant sau
de administrat orul persoanei juridice. În cazul în care persoana juridică se dizolvă de drept, precum
și în cazul în care adunarea asociaților sau instanța de judecată nu desemnează lichidatorul,
funcțiile acestuia le va exercita administratorul ei.
Lichidator al persoa nei juridice poate fi persoana care întrunește cumulativ următoarele
condiții: a) este persoană fizică; b) este cetățean al Republicii Moldova; c) a ajuns la vârsta
majoratului, adică are 18 ani; d) nu a fost declarată incapabilă; e) are domiciliul în Repu blica
Moldova. Prin dispoziții speciale, față de personalitatea lichidatorului pot fi înaintate cerințe
suplimentare. Astfel, art.35 alin. (2) din Legea nr.845/1992 stabilește pentru lichidatorul
întreprinderilor (persoanelor juridice cu scop lucrativ), de semnat de instanța de judecată,
următoarele cerințe suplimentare: să aibă studii superioare, să posede cunoștințe și experiență în
domeniu și să fie înregistrat ca întreprinzător individual. Considerăm că aceste cerințe nu sunt pe
deplin justificate, în sp ecial calitatea de întreprinzător individual. De asemenea, unei persoane care
vede în procedura de lichidare o afacere subminează interesul celor pe care legea îi protejează,
adică al asociaților. Condiții suplimentare pot fi impuse și pentru lichidatorii băncilor comerciale,
a participanților profesioniști la piața valorilor mobiliare etc.
Lichidatorul este obligat să notifice Camera înregistrării de Stat despre desemnarea sa în
această calitate, prezentând hotărârea prin care a fost desemnat, și să comunice datele sale de
identitate (numele, domiciliul, numărul actului de identitate, codul personal) și modelul
250 Brînză Sergiu , Stati Vitalie ” Drept Penal, Partea specială. Volumul II”. – ”Tipografia Centrală”, Chișinău, 2011,
pag.129
102
semnăturii. Înregistrarea lichidatorului se face concomitent cu înregistrarea dizolvării, stabilită la
art.89 din Codul civil sau la o dată ulterioară.251
În context similar, art.63 alin.(2) LI stabilește că lichidatorul este o persoană fizică desemnată
de către instanța de insolvabilitate să conducă activitatea debitorului în cadrul procedurii
falimentului și a procedurii simplificate a falimentului și să exercite atribuțiile stabilite de lege sau
de instanța de judecată.252
Lichidatorul e ste supravegheat de cenzorii persoanei juridice, iar dacă persoana juridică nu are
cenzori, oricare asociat are dreptul să verifice operațiunile lui. Lichidatorul are următoarele
drepturi conferite de lege: a) finalizează operațiunile curente; b) valorifică creanțele; c) transformă
în bani bunurile persoanei juridice; d) satisface creanțele debitorilor; e) întocmește proiectul
bilanțului de lichidare; f) împarte activele între membrii sau asociații persoanei juridice; g) prezintă
actele necesare ra dierii.253
Interes pentru studiul nostru constituie atribuțiile legate de întocmirea proiectului bilanțului de
lichidare. Astfel, în conformitate cu alin.(1) art. 93 CC RM în termen de 15 zile de la data expirării
termenului de înaintare a creanțelor, lichid atorul este obligat să întocmească bilanțul provizoriu de
lichidare, care să reflecte valoarea de bilanț și valoarea de piață a activelor inventariate, inclusiv
creanțele înaintate și validate de lichidator, precum și cele nerecunoscute de lichidator și/sa u care
se află pe rol în instanța de judecată. Tot conform prevederilor alin.(5) art. 93 CC RM reiese că
dacă din bilanțul provizoriu de lichidare rezultă un excedent al pasivelor față de active, lichidatorul
depune cerere introductivă privind intentarea p rocesului de insolvabilitate. Intentarea procesului
de insolvabilitate față de persoana juridică constituie temei pentru încetarea procedurii de lichidare
a acesteia. Lichidatorul poate continua procedura de lichidare fără a intenta procesul de
insolvabili tate, cu acordul tuturor creditorilor validați, cu condiția că pe rolul instanțelor de
judecată nu există cereri privind contestarea refuzului de validare a creanțelor sau termenul de
contestare nu a expirat, precum și în cazul în care nu există creditori.254
Ca urmare, rezultă că dacă lichidatorul va depune intenționat cererea introductivă privind
intentarea procesului de insolvabilitate, în cazul în care persoana juridică va avea posibilități reale
de a satisface creanțele creditorilor, și ca urmare va cauz a daune sub formă de daune în proporții
mari sau deosebit de mari, va fi pasibil de răspundere penală conform alin.(1) sau lit.b) alin.(2) al
art. 253 CP RM.
251 Roșca Nicolae, Baieș Sergiu ”Dreptul afacerilor” Ediția a III -a, Chișinău 2011, pag. 240
252 Svetlana Novac ”Manualul administratrului autorizat” Chișinău 2015, pag. 25
253 Roșca Nicolae, Baieș Sergiu ”Dreptul afacerilor” Ediția a III -a, Chișinău 2011, pag. 241 – 242
254 Codul civil al RM nr. 1107 din 06.06.2002
103
În altă privință, reieșind din dispoziția de la alin.(2) art.15 al Legii insolvabilității, subiect al
infracțiunii specificate la alin.(l) art.253 CP RM poate fi numai reprezentantul debitorului care a
depus cererea introductivă. Nu pot avea această calitate alte persoane care, în conformitate cu
art.12 al Legii insolvabilității, au dreptul de a depune cerere introductivă: creditorii; alte persoane
indicate în numita lege. De exemplu, conform alin.(l) art.236 al Legii insolvabilității, cererea
introductivă privitoare la insolvabilitatea unei societăți de asigurări poate fi depusă de către
debitor, de cr editorii chirografari și de organul de stat autorizat să reglementeze activitatea de
asigurare (se are în vedere CNPF). De asemenea, conform alin.(l) art.241 al Legii insolvabilității,
cererea introductivă cu privire la in solvabilitatea unui participant p rofesionist la piața valorilor
mobiliare poate fi depusă de către debitor, de creditorii chirografari și de autoritatea de stat abilitată
cu funcții de reglementare pe piața valorilor mobiliare (iarăși se are în vedere CNPF). În
corespundere cu alin.(l) ar t.245 al Legii insolvabilității, cererea introductivă privitoare la
insolvabilitatea unei asociații de economii și împrumut poate fi depusă de asociația de economii și
împrumut debitoare, de creditorii chirografari și de CNPF.255
Autorul V. Stati menționează că insolvabilitatea băncilor comerciale consti tuie obiectul de
reglementare nu al Legii insolvabilității, dar al Legii instituțiilor financiare. Din aceste
considerente, dispoziția de la alin.(2) art.15 al Legii insol vabilității este irelevantă în rapor t cu
ipoteza depunerii documentelor false în vederea inițierii procesului de lichidare silită a unei bănci
comerciale. În con cluzie, considerăm că pot avea calitatea de subiect al infracțiunii prevăzute la
alin.(l) art.253 CP RM persoanele care au dreptul să depună cererea de lichi dare silită a unei bănci
comerciale. În acest sens, în alin.(6) și (7) art.3815 al Legi instituțiilor financiare se stabilește că,
în cazul în care se constată că banca co mercială se află în situație de insolvabilitate, comisia de
lichidare (lichidatorul înștiințează imediat BNM pentru inițierea procesului de lichidare silită și
prezintă darea de seamă și documentele ce atestă situația financiară a băncii comerciale în termen
de 15 zile, BNM examinează documentele prezentate și, dacă este întrunit unul din temeiurile
prevăzute.la alin.(3) art.38 al Legii instituțiilor finan ciare, ia hotărârea prin care constată situația
de insolvabilitate a băncii comer ciale și inițiază procesul de lichidare silită a acesteia.
Specificăm că pot rivit alin.(3) art.38 al Legii instituțiilor financiare, BNM retrage licența și
inițiază procesul de lichidare silită a băncii în cazul în care se constată că banca se află în una din
următoarele situații de insolvabilitate: a) banca nu este capabilă să ex ecute cererile creditorilor
privind plata obliga țiilor pecuniare scadente (incapacitate de plată); b) activele băncii nu mai
acoperă obligațiile acesteia (supraîndatorarea); c) capitalul băncii este mai mic de 1/3 față de
255 Vitalie Stati ”Infracțiuni economice : Note de curs.” Chișinău, 2014, pag.491 -492
104
capitalul reglementat.256 Pentru ev itarea oricăror confuzii, după cum am arătat la analiza laturii
obiective, credem că art.253 CP RM, la fel trebuia să se completeze cu alin.(3) și alin.(4) după
exemplul art.252 CP RM. Persoana juridică nu poate avea calitatea de subiect al infracțiunii
prevăzute la alin.(l) art.253 CP RM.257
Circumstanța agravantă consemnată la lit. a) alin.(2) art. 253 CP RM presupune o pluralitate
de făptuitori la comiterea infracțiunii specificate la alin.(1) art.253 CP RM. Precizăm că
infracțiunia prevăzuteă la lit.b) alin.(2) art.253 CP RM este o infracțiunie cu componență specială.
Persoana, care nu are semnele subiectulu i infracțiunii cu componență specială nu le poate săvârși.
De aceea, circumstanța agravantă consemnată la lit. a) alin.(2) art. 253 CP RM nu este aplicabilă
în următoarele două ipoteze: 1) infracțiunea este săvârșită de o persoană având semnele subiectului
infracțiunii, împreună cu o persoană care nu are astfel de semne; 2) infracțiunea este săvârșită de
o persoană având semnele subiectului infracțiunii, prin interme diul unei persoane care nu are astfel
de semne. Circumstanța agravantă în cauză este aplica bilă numai în ipoteza în care persoanele,
care săvârșesc infracțiunea specificată la alin.(1) art. 253 CP RM, au calitatea specială a subiectului
prevăzută de alin.(1) art. 253 CP RM.258
Noțiunea „de două sau mai multe persoane”, în sensul consemnat la lit. a) alin.(2) art. 253 CP
RM, presupune pluralitatea de făptuitori. Iar acești făptuitori trebuie să aibă calitatea de autori
mijlociți (mediați) sau de autori nemijlociți (imediați) ai infracțiunii. Un autor – mediat sau imediat
– al infracțiunii, alături d e o altă persoană având calitatea de organizator, instigator sau complice,
nu formează conținutul noțiunii „de două sau mai multe persoane”. Un singur autor al infracțiunii,
alături de o persoană care numai contribuie la săvârșirea infrac țiunii în calitat e de organizator,
instigator sau complice, nu este suficient pentru a opera circumstanța agravantă prevăzută la lit. a)
alin.(2) art. 253 CP RM . Aceasta însă nu exclude ca, pe lângă cele două sau mai multe persoane,
care iau parte la săvârșirea infracțiuni i, să ia parte la activitatea infracțională și alte persoane având
calitatea de organizatori, instigatori sau complici.
Răspunderea poate fi aplicată și fondatorilor persoanei juridice ce desfășoară activitatea de
întreprinzător, conform lit. a) alin.(2) a rt. 253 CP RM , cu condiția ca aceștia să fie și membri ai
organului executiv al persoanei juridice ce desfășoară activitatea de întreprinzător. Or, toți
coautorii trebuie să participe la executarea laturii obiective a infracțiunii specificate la lit. a)
256 Vitalie Stati ”Infracțiuni economice. Note de curs” Ediția a II -a revizuită și actualizată până la data de 1 iulie 2016,
Chișinău, 2016, pag.584
257 Brînză Sergiu, Stati Vitalie ”Tratat de drept penal. Partea sp ecială” Volumul II, Chișinău 2015, pag.312
258 Vitalie Stati ”Infracțiuni economice. Note de curs” Ediția a II -a revizuită și actualizată până la data de 1 iulie 2016,
Chișinău, 2016, pag.134
105
alin.(2) art. 253 CP RM .259 Lipsa sau prezența înțelegerii prealabile dintre coautori nu poate
influența calificarea celor săvârșite în baza lit. a) alin.(2) art. 253 CP RM , dar poate fi luată în
considerare la individualizarea pedepsei.260
În planul delimitării insolvabilității fictive de falsul în actele publice (art.332 CP din 2002) și
de confecționarea documentelor oficiale false (art.361 CP din 2002) specificăm că circumstanța
specială – pretinsa insolvabilitate – în prezența căreia este comisă prima din fap tele nominalizate
implică ca cercul de subiecte ale insolvabilității fictive să fie cu mult mai restrâns decât cercul de
subiecte ale celorlalte două infracțiuni de care se face delimitarea, nefiind circumscris de vreo
prevedere legală specială cum este ce a din261 alin.(2) art.13 al Legii insolvabilității.
Analizând legislațiile diferitor state, putem observa că codurile penale a statelor membre UE
în mare parte atrag la răspundere penală, aceiași subiecți.
Totuși, aducem unele explicații în cazul în care din cadrul componenței de infracțiuni nu se
poate determina cine e subiectul infracțiunii (exemplul SUA). Astfel, D. Cristi subliniază că
subiectul activ al infracțiunii este persoana fizică care săvârșește în mod nemijlocit o infracțiune
(autorul) sau participă la săvârșirea acesteia (coautorul, instigatorul sau complicele). Poate fi
subiect activ al infracțiunii de bancrută frauduloasă orice persoană care întrunește cele trei condiții
generale prevăzute de lege: vârsta minimă, responsabilitatea și libertatea de voință și acțiune.262
Ca urmare, autorul V. Pașca explică că în cazul infracțiunii de bancrută frauduloasă legiuitorul nu
a mai cerut o calitate anume a subiectului activ al infracțiunii, de unde conclu zia firească potrivit
căreia autor al infracțiunii poate fi orice persoană. În fapt însă este mai puțin probabil ca orice
persoană să poată fi autor al infracțiunii de bancrută frauduloasă deoarece o persoană străină de
societate nu poate avea reprezentare a stării de încetare a plăților, element esențial al infracțiunii de
bancrută frauduloasă, fără reprezentarea căreia, această circumstanță agravantă nu se răsfrânge
asupra făptuitorului, fapta sa constituind după caz o infracțiune de fals material ori sust ragere sau
distrugere de înscrisuri.
Doar o persoană care îndeplinește o funcție în cadrul societății poate accede la evidențele
societății sau poate dispune asupra bunurilor societății. Astfel, în fapt infracțiunea se comite de
regulă de administratorii, directorii, directorii executivi ai societății, abandonarea tradiției
259 Brînză Sergiu, Stati Vitalie ”Tratat de drept penal. Partea spec ială” Volumul II, Chișinău 2015, pag.76
260 Vitalie Stati ”Infracțiuni economice. Note de curs” Ediția a II -a revizuită și actualizată până la data de 1 iulie 2016,
Chișinău, 2016, pag.135
261 Vitalie Stati ”Răspundere penală pentru infracțiunile legate de ins olvabilitate. Monografie.” Chișinău 2003, pag.
149
262 www.cristidanilet.ro/docs/bancruta%20frauduloasa.doc accesat la 17 noiembrie 2016, ora 18:56
106
legislative de calificare a subiectului activ al infracțiunii de bancrută frauduloasă nefiind
justificată.263
Majoritatea Codurilor penale a statelor membre CSI, s -au inspirat după modelul Codului penal –
model al CSI N. 7 -5 din 17 februarie 1996, unde în calitate de subiect apare administratorul
societății comerciale, cât și întreprinzătorul individual. Legislațiile acestor state au mai adăugat un
subiect, și anume fondatorul persoanei jurid ice, mergând după logica că dacă fondatorul e și
administrator în același timp, atunci e pasibil și el de răspundere penală conform infracțiunii
analizate. Astfel, autorul rus O. Boev menționează că în procesul calificării infracțiunilor de
insolvabilitate (bancrută) intenționată și insolvabilitate (bancrută) fictivă, în calitate de subiecți pot
fi recunoscuți: 1) administratorul persoanei juridice; 2) fondatorul (asociatul) persoanei juridice 3)
întreprinzătorul individual .
Administratorul insolvabilității , precum și președintele și membrii comisiei de lichidare
(lichidator), pot fi trași la răspundere penală în cazul în care acțiunile lor intenționat au creat
insolvența instituției de creditare. (art. 201 CP FR).264
Alți autori la fel sunt de aceeași părere și scriu că subiectul infracțiunii e administratorul sau
fondatorul (asociatul) persanei juridice, cât și întreprinzătorul individual.265
Autoarea Y. Morozova menționează că există trei tipuri de subiecte: 1) administratorul
persoanei juridice; 2) fondatorul (asociatul) persoanei juridice ; 3) întreprinzătorul individual .
Principalul criteriu pentru recunoașterea persoanei în calitate de administrator al persoanei juridice
debitoare, conform legii federale rusă , constă în posibilitatea de a acționa din numele persoanei
juridice fără mandat.266
Și în sfârșit autorul E. Hristenko la fel specifică că subiectul infracțiunii e administratorul sau
fondatorul persoanei juridice sau întreprinzătorul individual .267
În calitate de subiect al infracțiunilor prevăzute de art. 151-157 din capitolul 9 din titlul 18,
Codul penal federal SUA, poate apărea, spre deosebire de legislația rusă (dar și cea a RM), orice
persoană implicată sau legată de procedura bancrutei: debitorul (corporațiile, administratorii
263 Viorel Pașca ”Falimentul fraudulos. Răspundere și sancțiuni” Lumina -Lex, București 2005, pag. 176 – 177
264 Боев Олег Викторович ”Уголобная ответственностъ за преднамеренное и фиктивное банкроство кредитных
организаций” Автореферат диссертации на соискание ученой степени кандидата юридических наук, Москва
2011, ст.2
265 http://vuzirossii.ru/publ/10_prestuplenija_svjazannye_s_bankrotstvom/16 -1-0-421, accesat pe data de 7 aprilie
2017, ora 23:11
266 http://www.procuror.spb.ru/k1110.html , accesat pe data de 29 martie 2017, ora 18:22
267 81. Е.В. Христенко ”Преднамеренное и фиктивное банкроство как преступления по УК РФ и стран
ближнего и дальнего зарубежья”, Вестник Российского нового университета, №:3, 2011, ст.72
107
societăților comerciale , persoanele fizice), creditorii și alte persoane datorită poziției sau profesie
ocupate.268
268 Королев, В. В. ”Ответственность за криминальные банкротства в праве США и России :Сравнительно –
правовой аспект : Автореферат диссертации на соискание ученой степени кандидата юридических наук.”,
Нижний Новгород, 2008, ст. 8
108
CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI
Rezultatele științifice obținute în urma cercetărilor științifice desfășurate au constat în:
1. cercetarea istorică a infracțiunii de insolvabilitate fictivă, care a scos la iveală tendințele
legislative;
2. elucidarea obiectului infracțiunii de insolvabilitate fictivă;
3. investigarea legală și doctrinară a noțiunii de ”insolvabilitate”;
4. constatarea că noțiunea de ”bancrută” e mai potrivită decât cea de ”insolvabilitate”;
5. constatarea și cercetarea impactului noilor modificări din CP RM;
6. determinarea victimei infracțiunii;
7. cercetarea detaliată a laturii obiective a infracțiunii de insolvabilitate fictivă;
8. delimitare a infracțiunii de insolvabilitate fictivă de alte fapte penale și nepenale conexe;
9. soluționarea problemelor dispoziției prevăzute la art.253 CP RM prin prisma practicii
judiciare în materie;
10. delimitarea infracțiunii de insolvabilitate fictivă de alte fapte penale sau nepenale
conexe;
11. cercetarea laturii subiective a infracțiunii de insolvabilitate fictivă;
12. cercetarea cât și identificarea tipului infracțiunii de insolvabilitate fictivă din legile
penale ale SUA, UE, fostele state membre a Uniunii Sovietice;
13. identificarea și analiza detaliată a fiecărui subiect special al infracțiunii supuse studiului;
14. cercetarea circumstanței agravante și celei de a doua variantă -tip a infracțiunii de
insolvabilitate fictivă;
15. formularea unei propuneri de lege ferenda destinate să perfecționeze textul legii prevăzut
la art. 253 CP RM
Cercetările expuse în contextul tezei de licență au permis elaborarea mai multor concluzii care,
în ansamblu, confirmă noutatea științifică a temei investigate și valoarea teoretico -practică a
rezultatelor obținute. Printre concluzii generale la care am aj uns se enumeră:
1. Aproximativ 1/8 dintre cazurile de insolvabilitate reprezintă insolvabilitate fictivă, cu
scopul de a obține hotărâri judecătorești privind lichidarea persoanei juridice;
2. Pe parcursul a 25 de ani de independență Republica Moldova a adoptat 4 legi în domeniul
insolvabilității, a avut un cod penal vechi care a conținut 2 variante a infracțiunii analizate, ulterior
adoptându -se actualul cod penal, care a conlucrat cu două legi a insolvabilității.
3. Patrimoniul nu constituie obiectul material al infracțiunii de insolvabilitate fictivă
4. CP RM nu conțin o definire expresă a noțiunii de „insolvabilitate fictivă”. Considerăm
109
astfel oportună introducerea de către legiuitor unei definiții exhaustive, pentru a elimina
ambiguitățile și interpretările eron ate.
5. Actualmente, termenul de ”bancrută” este utilizat în legislația și doctrina multor state,
având semnificația de faptă ilicită, precum SUA, Austria, Cipru, Croația, Germania, Italia,
Lituania, România, Slovacia, Slovenia, Ungaria, Rusia, Belarus, Ucrai na, Azerbaijan, Georgia,
Armenia, Tadjikistan, Kazahstan, Uzbekistan, Turkmenistan, Kârgâzstan ș.a
6. Pentru infracțiunile de insolvabilitate fictivă, un aspect cheie pentru calificare îl
constituie conștientizarea încălcării legii de către făptuitor, cu alte cuvinte făptuitorul trebuie să
realizeze faptul că comite o acțiune contrară legislației insolvabi lității.
7. O cerință obligatorie pentru persoanele fizice ce desfășoară activitate de întreprinzător,
pentru a putea fi subiect a infracțiunii de insolvabilitate fictivă, constă în înregistrarea acesteia în
modul prevăzut de lege.
8. Persoana fizică, ce desfăș oară activitatea de întreprinzător, dobândește această calitate la
data înregistrării sale în Registrul de Stat (în cazul întreprinzătorului individual) sau în Registrul
gospodăriilor țărănești, ținut de autoritatea administrației publice locale (în cazul gospodăriei
țărănești).
9. Unele state nu au specificat care poate fi subiectul special al infracțiunii de insolvabilitate
(bancrută) fictivă. Suntem de părerea că doar o persoană care îndeplinește o funcție în cadrul
societății poate accede la evidențele so cietății sau poate dispune asupra bunurilor societății, și ca
urmare va putea în mod fraudulos să depună cererea de intentare a procedurii de insolvabilitate,
respectiv subiectul poate fi doar unul special.
10. Printre sistemele de drept europene care incrimin ează infracțiunile de insolvabilitate
fictivă (bancrută frauduloasă) în codurile penale se numără: Austria, Belgia, Finlanda, Letonia,
Portugalia, Republica Cehă, România, Spania, Ungaria. Printre statele care incriminează această
infracțiune în alte acte normative, decât Codul penal, menționăm Cipru, Grecia, Irlanda, Italia,
Regatul Unit. Totodată, aproape toate statele din fosta Uniune Sovietică, cu excepția celor care
sunt deja membre a UE, incriminează infracțiunile de insolvabilitate fictivă ( bancrută
fictivă/frauduloasă ), cu excepția Georgiei, care incriminează alte infracțiuni legate de
insolvabilitate.
11. Majoritatea normelor din UE ce incriminează infracțiunile de insolvabilitate fictivă
(bancrută ) au o componență formală , și anume cele din: Austria, Belgia, Cipru, Finlanda, Grecia,
Irlanda, Italia, Letonia, Regatul Unit (art. 206 lit. c) Actul insolvabilității 1986), România, Spania,
Ungaria. Componență materială au articolele din: Portugalia, Regatul Unit (art. 206 lit. b) Actul
insolvabilității 1986) Republica Cehă. Aceste articole utilizează 3 noțiuni: ”bancrută”, ”faliment”
110
și ”insolvabilitate”. Art. 157 – bancrută frauduloasă, din Codul penal federal al SUA, are la fel o
componență formală și se regăsește în cap. IX ”Bancruta”. Articolele din codurile penale care au
fost membre a Uniunii Sovietice, sunt în mare parte materiale , cu excepția Republicii Belorus,
unde e componență formală .
12. Articolele din Republicile Azerbaidjan, Kârgâzstan, Tadjikistan și Turkmenistan su nt
identice, deoarece s -au inspirat din Codul penal -model al CSI N. 7 -5 din 17 februarie 1996. Scopul
descris în articolele din Republica Armenia și Republica Kazahstan este identic, din același motiv.
De lege ferenda , în scopul îmbunătățirii cadrului incr iminatoriu în materia infracțiunii
analizate, înaintăm următoarele recomandări:
1. Poziționarea infracțiunilor prevăzute la art. 252 și art. 253 CP RM din Capitolul X, într –
un capitol separat, și anume ”Infracțiuni legate de insolvabilitate”, după exemplul următoarelor
state din UE: Belgia, Bulgaria, Danemarca, Estonia, Germania, Franța, Grecia, Irlanda, Letonia,
Luxemburg, Portugalia, Regatul Unit, Spania, Suedia, Țările de Jos.
2. Substituirea termenului de ”insolvabilitate” cu cel de ” bancrută” în CP RM.
3. Propunem ca art.253 CP RM, să se completeze cu alin.(3) și alin.(4), care vor avea
următorul conținut:
”(3) Cauzarea insolvabilității fictive băncii, prin acțiuni sau inacțiuni intenționate ale
administratorului acesteia, inclusiv prin neraportarea, raportarea cu întârziere, raportarea de date
eronate privind indicatorii de prudență banc ară sau alte exigențe prevăzute în actele normative ale
BNM,
se pedepsește cu închisoare de la 4 la 6 ani și cu amendă în mărime de la 2000 la 3000
unități convenționale.
(4) Acțiunile prevăzute la alin. (3) săvîrșite:
e) de un grup de administratori și/sau de acționari;
f) cu scopul de a evita plata creanțelor și repornirea afacerii bancare,
se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 6 ani și cu amendă în mărime de la 2500 la 3000
unități convenționale.”
111
BIBLIOGRAFIE
Acte normative străine:
1. Codul penal al Austriei din 23 ianuarie 1974 Nr. 60/174 cu modificările din 04.11.2013
2. Codul penal al Belgiei din 10 octombrie 1867 numărul 1867060850 cu modificările din 1
ianuarie 2012
3. Codul penal al Federației Ruse din 13.06.1996 n.63 -LF
4. Codul penal al Finlandei 39/1889 cu mo dificările de până la 927/2012
5. Codul penal al Greciei nr. Α-106/1985
6. Codul Penal al Italiei din 19 octombrie 1930 n. 1398, publicat în Monitorul Oficial din 26
octombrie 1930 n. 251 cu modificările din 4 martie 2016
7. Codul penal al Letoniei nr. 199/200 (1260/1261) din 17.06.1998, intrat în vigoare de pe
01.04.1999
8. Codul penal al Portugaliei nr 400/82 din 23 septembrie 2006 și intrat în vigoare prin Legea nr
59/2007, din 4 septembrie 2007
9. Codul penal al Republicii Belarus din 9 iulie 1999, nr. 275 -3
10. Codul penal al Republicii Uzbekistan din 22.09.1994 Nr. 2912 -XII intrat în vigoare pe data
de 01.04.1995
11. Codul Penal al României (Legea nr. 286/2009), Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 510
din 24/07/2009, care a intrat in vigoare la data de 1 februar ie 2014
12. Codul penal al Spaniei nr. 10/95 din 23 noiembrie 1995
13. Codul penal al Ucrainei din 5 aprilie 2001 Nr.2341 -III
14. Codul Penal al Ungariei, promulgat la 13 iulie 2012
15. Codul penal federal al SUA, Capitolul 9 din 6 noiembrie 1978 cu modificările ulterioar e
16. Codul penal -model al CSI N. 7 -5 din 17 februarie 1996
17. Codul civil al Federații Ruse nr.51 – LF din 21.10.1994
18. Codul Bancrutei al Greciei nr. 3588/2007 – A/153 din 16.09.2007
19. Insolvency Act 1986 (UK)
20. Legea falimentului ( Italia ) cu modificările făcute de D .L. 27 iunie 2015, nr. 83, modificări prin
Legea 06 august 2015 n. 132, Decretul legislativ din 16 noiembrie 2015 n. 180, intrată în
vigoare la 16 noiembrie 2015 și cu cele mai recente modificări făcute de D.L. la 03 mai 2016
n. 59.
21. Legea falimentului nr. 49/1985 din 1985, cu modificările ulterioare (Cipru)
22. Legea federală cu privire la insolvabilitate (bancrută) din 26.10.2002 N 127 LF (FR)
112
23. Personal Insolvency Act 2012
Acte normative naționale:
24. Constituția RM din 29.07.1994
25. Codul penal al RM, Nr.985 din 18.04.2002
26. Codul civil al RM nr. 1107 din 06.06.2002
27. Codul de procedură civilă nr.225 din 30.05.2003
28. Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012
29. Legea nr.845 din 03.01.1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi
30. Legea nr. 93 din 15.07.1998 cu pr ivire la patenta de întreprinzător
31. Legea nr. 851 din 03.01.1992 cu privire la faliment
32. Legea nr. 1265 din 05.10.2000 cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor și
organizațiilor
33. Legea nr. 1353 din 03.11.2000 privind gospodăriile țărănești (de fermier)
34. Legea Nr. 125 din 11.05.2007 privind cultele religioase și părțile lor componente
35. Legea Nr. 294 din 21.12.2007 privind partidele politice
36. Hotărârea Plenului CSJ cu privire la aplicarea în practica judiciară a Legii insolvabilității din
24.03.2014
37. Legea insolvabilității nr.632/2001
38. Legea nr. 207 din 28.07.2016 pentru modificarea și completarea unor acte legislative
39. Legea Nr. 180 din 25.07.2014 pentru modificarea și completarea unor acte legislative
40. Legea instituțiilor financiare Nr. 550 din 21.07.1995
41. Legea nr.27 din 15.06.2009 pentru modificarea și completarea unor acte legislative
42. Legea nr. 121 din 29.05.2008 pentru modificarea și completarea Legii nr.93 -XIV din 15 iulie
1998 cu privire la patenta de întreprinzător
Practica judic iară:
43. Sentința Judecătoriei Edineț din 27 iunie 2011, Dosarul -37/11
44. Decizia CSJ din 11 februarie 2014, Dosarul nr. 1ra -53/14
45. Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 11.02.2014. Dosarul nr.1ra –
53/2014
46. Decizia CSJ din 15 martie 2016, Dosarul nr. 1ra -53/2016
47. Hotărârea Judecătorii or. Călărași din 31 martie 2016, Dosarul nr. 4 -91/2016; 16 -4-159-
15032016
113
Carte cu un autor:
48. Borodac Alexandru ” Manual de drept penal : Partea specială cu modificările și completările
până la 22.04.200 4 : Pentru învățământul universitar” Chișinău 2004
49. Borodac Alexandru ”Drept Penal, Partea specială, Vol. I” Chișinău ”Știința” – 1996
50. Brânză Sergiu ”Drept penal. Partea Specială” Volumul II, Chișinău: Cartier Juridic, 2005
51. Brînză Sergiu ”Obiectul infracțiu nilor contra patrimoniului” Monografie, Chișinău 2005
52. Cojuhari Alexandru ”Drept procesual civil. Partea specială” Chișinău 2009
53. Cușnir Valeriu ”Note de curs: Particularitățile calificării infracțiunilor economice (Ciclul II)”
Chișinău 2013
54. Pisarenco Olga ”Drept procesual civil. Note de curs”, Editura ”TEHNICA -INFO”, Chișinău
2012
55. Roșca Nicolae ”Instituția falimentului în legislația Republicii Moldova”, Chișinău 2001
56. Stati Vitalie ”Infracțiuni economice. Note de curs” Ediția a II -a revizuită și actualizată până la
data de 1 iulie 2016, Chișinău, 2016
57. Stati Vitalie ” Infracțiuni economice: Note de curs .” Chișinău, 2014
58. Stati Vitalie ”Răspundere penală pentru infracțiunile legate de insolvabilitate. Monografie.”
Chișinău 2003
59. Anghel Ion ”Falimentul. Radiografie și predicție”, București: Ed. Economică, 2002
60. Pașca Viorel ”Falimentul fraudulos. Răspundere și sancțiuni” Lumina -Lex, București 2005
61. Streteanu Florin, ”Tratat de drept penal. Partea generală. Volumul I.”, București: Edi tura C.H.
Beck, 2008
62. Морозова Юлия ”Кбалификация преступлениий, предусмотренных статьями 195 -197
УК РФ”, Учебное пособие, Санкт -Петербург 2012
Carte cu mai mulți autori:
63. Baieș Sergiu, Roșca Nicolae, ”Drept civil. Partea generală. Persoana fizică. Persoana juridică.”
Chișinău 2004
64. Belei Elena” Drept proccesual civil. Partea specială.” Chișinău 2016
65. Brînză Sergiu , Stati Vitalie ” Drept Penal, Partea specială. Volumul II”. – ”Tipografia
Centrală”, Chișinău, 2011
66. Brînză Sergiu, Stati Vitalie ” Tratat de drept penal. Partea specială” Volumul II, Chișinău 2015
67. Chibac Gheorghe, Băieșu Aurel, Rotari Alexandru, Efrim Oleg”Drept civil. Contracte și
succesiuni” Volumul III, Editura Cartier, Chișinău 2010
68. Grama Mariana, Șavga Alina, Botnaru Stela, Grosu Vladimir: ”Drept penal. Partea generală.”
Vol. I, Chișinău 2012
114
69. Hadârcă Maria ”Comentariul Codului penal al Republicii Moldova, cu modificările de până la
8 august 2003”, Centrul de D rept al Avocaților, Chișinău 2003
70. Manualul judecătorului pentru cauze civile, Ediția II, 2013
71. Manualul judecătorului pentru cauze penale, Chișinău 2013
72. Novac Svetlana ”Manualul administratrului autorizat” Chișinău 2015
73. Roșca Nicolae, Baieș Sergiu ”Dreptul afacerilor” Ediția a III -a, Chișinău 2011
74. Cohen Adrian ”A Guide to European Restructuring and Insolvency Procedures”, 28 september
2015
Articole, studii:
75. Catan Carolina”Unele aspecte privind problematica definirii conceptului de insolvabilitate”,
Jurnalul juridic național: Teorie și practică, iunie 2014
76. Georgian Dan ”Vinovăția penală: concept și caracterizare”, Teză de doctor în drept, Chișinău
2016
77. Ivan Gheorghe ”Bancruta o infracțiune specific mediului de afaceri” Publicat în Revista de
drept penal, Anul XVII Nr. 2/2010
78. Macovei Gheorghe ”Procedura de declarare a insolvabilității” Teză de doctor în drept,
Chișinău 2016
79. Prodan Svetlana ”Răspunderea penală pentru infracțiunile legate de insolvabilitate
reglementate de legislația penală a altor țări”, Revista Națională de drept, nr.11, 2015
80. Roșca Nicolae ”Insolvabilitatea în dreptul Republicii Moldova – o instituție modernizată a
procedurii „vendetio bonorum” din dreptul roman”, Revista de științe juridice, Craiova, 2007,
nr.4
81. Roșca Nicolae ”Legislația insolva bilității Republicii Moldova: Calea spre perfecțiune. În:
Materialele suport ale Conferinței Științifice internaționale ”Legea insolvabilității – de la teorie
la practică”, Chișinău 2014
82. Stati Vitalie ”Infracțiunile legate de insolvabilitate: implicațiile adoptări”, Studia Universitatis.
Seria Științe sociale. 2013. – N3
83. Stati Vitalie: ”Răspunderea penală pentru infracțiunile legate de insolvabilitate”, Teză de
doctor în drept, Chișinău 2002
84. Valentin Ștefan ”Bancruta frauduloasă (rezumat)”. Teză de doctorat. București, 2010
85. Costin M. N., Miff A. ”Instituția juridică a falimentului. Evoluție și actualitate”. Revista de
Drept Comercial, 1996, nr.3
115
86. Clement Leia ”A Study on Bankruptcy Crime Prosecution Under Title 18: Is the Process
Undermining the Goals of the B ankruptcy System?”, Emory bankruptcy developments
hournal, Vol.31, 2015
87. Geldrop Alex ”Bankruptcy Fraud. What factors indicate an increased risk of bankruptcy
fraud?” University of Twente, 2011
88. Marques Vitor Manuel Ferreira ”O Crime de Insolvência Dolosa”, Dissertação, Universidade
de Aveiro 2008
89. Tyshchenko Anna ”Bankruptcy Fraud Schemes in Ukraine”, The Ukrainian Journal of
Business Law, May 2013
90. Бабаева Амина ”Сложности квалификации фиктивново банкроства (Ст. 197 УК)” Бизнес
в законе, 1, 2009
91. Боев Олег ”Уг олобная ответственностъ за преднамеренное и фиктивное банкроство
кредитных организаций” Автореферат диссертации на соискание ученой степени
кандидата юридических наук, Москва 2011
92. Дерягина Светлана ”Преступные банкротства в России и в странах ближнего зару бежья:
сравнительный анализ и поиск позитивного опыта”, Юридическая наука и практика:
Вестник Нижегородской академии МВД России, Выпуск № 23 / 2013
93. Королев Валерий ”Ответственность за криминальные банкротства в праве США и
России :Сравнительно -правовой асп ект : Автореферат диссертации на соискание ученой
степени кандидата юридических наук.”, Нижний Новгород, 2008
94. Ляпунова Ніна ”Кримінальна відповодальність за пріховування банкрутства і фіктивне
банкрутство”, Автореферат, Харків – 2001
95. Махно Евгений ”О некот орых проблемах законодательного определения объективной
стороны фиктивного банкротства” Вестник Томского государственного университета,
2008 – № 314
96. Христенко Екатерина ”Преднамеренное и фиктивное банкроство как преступления по
УК РФ и стран ближнего и дал ьнего зарубежья”, Вестник Российского нового
университета, №:3, 2011
97. Щипкова С. А. ”Преступления, связанные с банкротством и их соотношение с
аналогичными правонарушениями”, Бизнес в законе. Экономико -юридический журнал,
Выпуск № 2 / 2008
116
Resurse intern et:
98. https://dexonline.ro/definitie/insolvabilitate , accesat la 02 martie 2017, ora 14:07
99. Nota informativă la proiectul de Lege pentru modificarea și completarea unor acte legislative,
preluat de pe http://particip.gov.md/proiectview.php?l=ro&idd=2553 , la data de 25 februarie
2017, ora: 01:25
100. http://www.bizlaw.md/2016/06/20/fiscul -cu-drept -de-a-constata -11-tipuri -noi-de-
infractiuni -printre -care -evaziunea -fiscala -si-falsul -in-documente -contabile/ , accesat pe data
de 25 februarie 2017, ora 01:36
101. Nota informativă la proiectul de lege pentru modificarea și completarea unor acte
legislative (revizuirea cuantumulu i unității convenționale), preluat de pe
http://www.justice.gov.md/pageview.php?idc=192 , pe data de 09 martie 2017, ora:11:57
102. http:// www.lawyer.ie/insolvency/bankruptcy/ accesat la 11 martie 2017, ora 23:09
103. http://www.irishstatutebook.ie/eli/2012/act/44/enacted/en/print accesat la la 11 martie
2017, ora 00: 52
104. www.cristidanilet.ro/docs/bancruta%20frauduloasa.doc accesat la 17 februarie 2017, ora
20:23
105. http s://ro.wikipedia.org/wiki/Comunitatea_Statelor_Independente , accesat pe data de
04 martie 2017, ora 17:04
106. https://www.lawmix.ru/comm/9138/34970 , accesat la 12 martie 2017, ora: 09:30
107. http://www.pravo.vuzlib.su/book_z1327_page_13.html , accesat la 12 martie 2017, ora:
13:47
108. http://www.blog.servitutis.ru/?p=550 accesat la 02 aprilie 2017, ora: 21:21
109. Comentariul Codului penal al RM, Nr.985 din 18.04.2002, preluat de pe
http://cj.md/uploads/CPRM_Partea_Generala.pdf , pe data de 14 ianuarie 2017, ora 15:28
110. https://ru.scribd.com/doc/55622040/Subiectul -Special -Al-Infractiunii , accesat pe data de
18 februarie 2017, ora 20:55
111. https://ru.scribd.com/document/324431119/Persoana -juridica , accesat pe data de 10
aprilie 2017, ora 23:24
112. Proiectul de Lege privind completarea unor acte legislative (răspunderea membrilor
organelor colegiale) din 14.11.2016, preluat de pe
http://www.justice.gov.md/public/files/transparenta_in_procesul_decizional/coordonare/2
016/n oiembrie/rasp_membrilor_organelor_colegiale_v_3.pdf , pe data de 20 aprilie 2017,
ora 16:08
117
113. http://stgkrf.ru/65 , accesat pe data de 23 martie 2017, ora 01:46
114. Comentariul Codului civil al RM, pag. 286, preluat de pe http://gandrabur.net/wp –
content/uploads/2016/04/Comentariu -CC.pdf , pe data de 24 martie 2017, ora 08:32
115. http://vuzirossii.ru/publ/10_prestuplenija_svjazannye_s_bankrotstvom/16 -1-0-421,
accesat pe data de 7 aprilie 2017, ora 23:11
116. http://www.procuror.spb.ru/k1110.html , accesat pe data d e 29 martie 2017, ora 18:22
117. http://www.cis.gov.md/statistica#c , accesat pe data de 15 ianuarie 2017, ora: 22:04
118
ANEXE
ANEXA 1. Evoluția numărului întreprinderilor înregistrate și radiate de către Camera
Înregistrării de Stat a MJ în perioada anilor 2000 – octombrie 2016
Întreprinderile înregistrate în anii 2000 -2016
Întreprinderile radiate în anii 2000 -2016
119
ANEXA 2. Obiectul infracțiunii prevăzute la alin.(1) art. 253 CP RM
Obiectul
infracțiunii
prevăzute la
alin.(1) art. 253
CP RM
Relațiile sociale cu
privire la temeinecia
intentării unui proces
de insolvabilitate
1) Cererea scrisă falsă
de intentare a
procesului de
insolvabilitate
2) Anexele la această
cerere, și ele false
Creditorul
120
ANEXA 3. Latura obiectivă a infracțiunii specificate la alin.(1) art. 253 CP RM
Fapta prejudiciabilă
care constă în acțiunea
desemnată prin
sintagma
”insolvabilitatea
fictivă”
Urmările prejudiciabile
sub formă de daune în
proporții mari
Legătura cauzală
dintre fapta
prejudiciabilă și
urmările
prejudiciabile
121
ANEXA 4. Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la alin.(1) art. 253 CP RM
Latura
subiectivă a
infracțiunii
prevăzute la
alin.(1) art.
253 CP RM Motivul , de
regulă se exprimă
în interesul
material Scopul
Inducerea în eroare a
creditorilor, care
reprezintă scopul imediat
Formele
alternative ale
scopului mediat Amânarea și/sau
eșalonarea plăților
cuvenite creditorilor
Reducerea
datoriilor
122
ANEXA 5. Subiectul infracțiunii specificate la alin.(1) art. 253 CP RM
Subiectul
infracțiunii –
persoana fizică
responsabilă care la
momentul comiterii
faptei a atins vârsta
de 16 ani, și are una
din calitățile special
Persona fizică de
desfășoara activitatea de
întreprinzător:
•Întreprinzătorul
individual
•Membrii gospodăriei
țărănești
•Titularii de patentă de
întreprinzător
Membru al
organului executiv
al persoanei
juridice ce
desfășoară
activitate de
întreprinzător
Persoană, care
conform legislației,
are dreptul să
reprezinte persoana
juridică ce
desfășoară
activitatea de
întreărinzător
Asociat cu
răspundere
nelimitată
Lichidator al
debitorului (în cazul
în care lichidarea
debitorului se
efectuiază în
corespundere cu alte
acte normative (altele
decât Legea
insolvabilității)
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Insolvabilitatea Fictiva 1 [630893] (ID: 630893)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.