Inv. FARCAS FLOARE Prof.FARCAS DANIEL SC. “NICHITA STANESCU SEMINARUL TEOLOGIC BAIA MARE-MARAMURES BAIA MARE 1.Aspecte ale clasificării jocului… [630853]

Inv. FARCAS FLOARE Prof.FARCAS DANIEL
SC. “NICHITA STANESCU SEMINARUL TEOLOGIC
BAIA MARE-MARAMURES BAIA MARE

1.Aspecte ale clasificării jocului didactic inte grat în activitățile de
dezvoltare a vorbirii elevilor
Jocul, ca formă de activitate instructiv-educativă, trebuie înțeles ca un cadru
organizatoric inedit de desfășurare a activității didactice, în care copiii să gă sească
climatul psihologic și social de manifestare și de dez voltare a propriei lor personalități.
În al doilea rând, jocul didactic trebuie utili zat ca o modalitate de desfășurare,
cu rezultate deosebite, a procesului educațional în clasa I. Antrenat în joc în cali tatea sa
de coparticipant la propria formare, copilul este sprijinit să dobândească metode și cǎi
accesibile de cunoștințe, să poată cuceri “orice cunoaștere de care are nevoie”i.
Se știe că școlarul mic se caracterizează printr-o „gândire lingvistică”
predominant concretă, care nu poa te însă să sesizeze, să înțeleagă, să conștientizeze
fenomenul de limbă. De aceea, jocul didactic îl poate ajuta să depășească mai ușor acest
prag.
“Jocul copilului – spune Emile Planchard, nu este numai o oglindă fidelă a
personalității sale în for mare…, ci poate fi utilizat ca și auxiliar educativ și chiar să
servească drept bazǎ a metodelor de predare în școală preelementare și elementare”ii.
Ținând seama de obiectivele instructiv-educative am grupat jocurile didactice
in felul următor :
-jocuri destinate sesizării, pronunțării și scri erii corecte a sunetelor,
diftongilor, silabelor;
-jocuri care conduc la îmbogățirea vocabularu lui activ, la înțelegerea și
întrebuințarea sensului – corect al cuvintelor;
-jocuri pentru însușirea flexiunii nominale și verbale;
-jocuri care contribuie la formarea unei expri mări nuanțate și expresive ;
-jocuri care urmăresc construirea corectă a propozițiilor și frazelor.
Clasificarea jocurilor se poate face și după conținu tul și materialul folosit:
a)După conținut:
-jocuri didactice pentru cunoașterea naturii, a mediului înconjurător și
însușirea limbii materne (dezvol tarea vorbirii);
-jocuri logico-matematice (activități matema tice);
-jocuri didactice muzicale.
b)După materialul folosit:
-jocuri didactice cu material ;
-jocuri didactice fără material sau orale.
Având ca model jocurile didactice cunoscute în diverse lucrări de specialitate,
am creat noi variante a că ror desfășurare se bazează pe folosirea acelorași
instrumente:jetoane cu litere, grupuri de litere, diferite silabe, cuvinte, imagini.
2.Jocul didactic folosit în dezvoltarea auzului fonematic și însușirea
pronunției corecte
2

În scopul analizei articulației și percepției su netelor, am reușit să introduc în
lecții, printre celelalte forme de activitate și jocul didactic cu un conținut adecvat, impus
de sarcina dominantă a lecției. Unele jocuri precum: „Jocul silabelor”, „Spune mai
departe”, „Completează cuvântul”, „Unde se găsește cuvântul”, „De-a cuvintele” sau
„Schimbă prima silabă” le-am adoptat în activitatea la clasă, pentru a contribui la
formarea și consolidarea la elevi a abilității și deprinderilor de articulare corectǎ a sunete –
lor, de pronunție corectă a cuvintelor folosite în comunicare, în conformitate cu cerințele
programei.
Am constatat că în timpul desfășurării jocurilor elevii depun eforturi de
realizare a scopului propus, scapă de timiditate sau chiar de refuzul de a pronunța
anumite sunete, silabe sau cuvinte.
Până la intrarea în școală copilul trebuie să stăpînească fonetismul limbii
române, vorbirea lui devenind tot mai inteligibilă.
Perioada prealfabetarǎ are ca obiectiv principal dez voltarea și corectarea
vorbirii copiilor pe baza însușirii cu noștințelor și deprinderilor cerute de toate celelalte
obiecte de învățământ. La dezvoltarea auzului fonematic pot contribui cu succes unele
jocuri didactice : „Cine vine la noi ?”, „Ce se aude afară?” , „Completează cuvântul”,
„Unde se găsește silaba ?”. Tot sub formă de joc se vor face și exerciții de repetare a
anumitor sunete care se pot prelungi. În această perioadă elevii sunt pregătiți în vederea
învățării cititului și scrierii prin exerciții de analiză și sinteză fonetică.
Aplicarea metodei fonetice analitico-sintetice se impune atât oral, cât și în
compunerea cu ajutorul alfabetu lui decupat sau în citirea și scrierea cuvintelor și a propo –
ziției. Acest lucru se realizează pe baza textelor din abece dar și cu ajutorul jocurilor
didactice.
În jocul „Ploaia”, copiii stau cu mâinile pe ma să. La un semnal, ei bat pe
bancă cu un singur deget și reproduc printr-un singur sunet onomatopeea: „pic, pic, pic”.
La fel am organizat jocul „Vântul”, „Fierarul”, „Ciripitul păsărelelor”, „Ursul”, „Ceasul”,
„Cîntecul greierașului” care au contribuit la dezvoltarea auzului fonematic și la
coordonarea mișcărilor, la formarea deprinderilor de a percepe sunetele auzite. Aceste
jocuri contribuie la dezvoltarea vocii, consolidează deprinderile de pronunțare corectă a
sunetelor și cuvintelor, realizând, în același timp, relaxa rea sistemului nervos. Jocul
muzical „Leagănul“ a avut ca sarcină antrenarea copiilor în pronunțarea silabelor. Jo –
curile de mișcare : „Unu-doi”, „În marș”, „Cântecul toamnei” au contribuit la formarea
deprinderii de a pronun ța clar și corect cuvinte în timp ce execută diferite miș cări, pentru
a corecta omiterea unor sunete sau articula rea defectuoasă a acestora, izolate sau în grup (
r, z, t, s), onomatopee care le plac copiilor îi captează, reușind astfel să realizǎm obiective
specifice și operaționale.
În jocul „Spune cum face ?” am distribuit fie cărui elev cartonașe cu imaginea
unui animal sau pasăre, cerând elevilor să producǎ onomatopeea caracteristica. Prin
aceasta am urmărit: exersarea pronunției corecte a unor con soane ( r, c, g, s, ș, z ) ,
activizarea vocabularului, dez voltarea capacității de a face legături simple. Copiii imită
glasul animalului, încercând să reproducă toate consoanele prin intermediul
onomatopeelor:
câine: ham, ham, ham;
pisica: miau, miau, miau;
3

vrabia: cip-cirip;
ursul: morr, morr, morr;
porcul: groh, groh, groh;
oaia: bee, bee, bee; șoricelul : chiț, chiț, chiț;
cioara: cra, cra, cra;
albina: zum, zum, zum.
Altă variantă pornește de la recitarea următoarelor versuri de către elevi :
“Ga, ga, ga,
Gâsca gâgăie așa.
Mac, mac, mac,
Rațele se duc pe lac.
Pe crenguță-n fel și chip
Vrăbiile zic: cip, cirip.
Capra cată nu știu ce
Și tot strigă: be, be, be”.
Prin jocul didactic “Repetă ce spun eu!“ am urmărit formarea deprinderilor de
a pronunța corect si laba și cuvintele care se deosebesc printr-un sunet, în ge neral
dezvoltarea auzului fonematic. Sarcina didactică re prezintă corectarea unor cuvinte
învățate și recunoașterea de către elevi a sunetelor care se deosebesc.
Reguli: pe rând copiii trebuie să găsească pe flanelograf imaginea cu
denumiri asemănătoare sau cuvinte cunoscute de ei, să le așeze în perechi. Copilul care
rezolvă corect este aplaudat și primește ca recompensă o bulină. Ca material didactic s-au
folosit jetoane care reprezintă ființe și lucruri, așezate în dezordine în partea stângă.
Desfășurarea jocului: s-a ales un conducător de joc care a început
numărătoarea într-o formă ritmică:
Ala, bala, portocala
Ieși la tablă-ncetișor
Și găsește o pereche
C-un sunet asemǎnǎtor.
Copilul desemnat a căutat imaginea obiectului cu denumirea asemănătoare, de
exemplu : casă – masă ; barză – varză , pâine – câine; lac – rac, apoi a denumit amândouă
obiectele și a așezat jetoane le pe flanelograf.
Deoarece am constatat că sunt în clasă copii care confundă sunetele : v și f am
desfășurat jocul : “Găsește-ți locul”, urmărind ca scop : exersarea organului fonator,
corectarea defectelor de pronunție, îmbogățirea vocabularului, dezvoltarea gândirii.
Am început prin mișcări pe melodia “Bate vântul frunzele”. Vântul le-a
împrăștiat și trebuie să le găsim locul. Unii vor merge la Florița, iar alții la Viorel. Copiii
vor trage pe rând câte un jeton și vor „citi” imaginea , așezându-le fie în coloana Floriței,
fie în coloana lui Viorel, după sunetele cu care încep cuvintele din imagine. În încheiere,
copiii trec la loc imitând prin ono matopee vântul sau pufăitul locomotivei.
Jocul didactic creeazǎ în clasă o atmosferă de predare-învățare propice, a
stimulat creator elevii, i-a determinat să comunice prin intermediul dialogului,
introducând în vocabularul activ cuvintele: vitejie, viscol, viforniță, vâjâială, ger, cumplit,
trosnesc.
4

În încheierea jocului, elevii au audiat caseta cu poeziile “În miezul iernii” și
“Gerul” de Vasile Alecsandri, prin care s-a creat un climat activ și estetic menit sǎ cultive
gustul pentru poezie și pentru limba română.
Pentru dezvoltarea capacității de analiza fone tică a cuvintelor am creat jocul
“Spune la ce m-am gândit?”, prin care ne-am propus ca sarcină didactică de a completa
cuvântul început de învățătoare. Copiii au fost organizați în coloană câte unul, iar în fața
lor un pod format din învățătoare și un copil cu brațele întinde sus. Copiii merg ținându-
se unul de mijlocul celuilalt și trec pe sub pod, ascultând versurile :
“Pe sub pod v-ați învârtit
Noi pe tine te-am oprit.
Spune la ce m-am gândit,
Să vedem dacă-ai ghicit?”
Cei ce formează podul prind între brațe copilul, iar învățătoarea rostește prima
silabă (sau) primele ale unui cuvânt bi – sau trisilabic, de exemplu : floa – (re), ma – (sǎ),
ta – (blă), ca – (iet), ma – și – (nǎ), po-rum-(bel), trac – to – (rist), va – can – (țǎ).
La întrebarea: “La ce m-am gândit?”, copilul reținut trebuie să completeze
cuvântul.
Copiii vor repeta cuvintele, vor spune numărul silabelor și vor alcătui
propoziții cu acestea. În jocul “Completăm propoziții!” am cerut copiilor să completeze
propoziții cu ajutorul bețișoarelor lungi și scurte cu care va fi reprezentatǎ, structura
propoziției. Învățătorul for mulează o propoziție din care lipsește subiectul și predi catul
sau cuvinte de legătură .
“… merge la școală”(eleva, fetița)
“Căprioara trăiește … pădure” (în)
“Mihai … cu mingea” (se joacă).
Toți copiii vor folosi bețișoare cu care vor reprezenta alcătuirea propoziției.
Alt joc ca: “Radio-vacanța” ne-a oferit un bun prilej de desfășurare a
activităților. Ca material didactic am folosit: telefon și jetoane.
Obiectivele operaționale constau în recunoaște rea sunetului emis,
desprinderea lui dintr-un cuvânt și din mai multe, dezvoltarea atitudinii voluntare si a
operațiilor gândirii .
Jocul este explicat clasei și-l începe învăță toarea :
“Alo, alo, Aici Radio-vacanța
S-a găsit pe terenul taberei o jucărie
Numele ei începe cu a.
Cine a pierdut-o sa se prezinte la
Radio-vacanța!”
Copilul care a avut jetonul cu “avionul” sau “ariciul” se prezintă și preia
microfonul. Tot așa s-au consolidat cuvinte care încep și cu alte sunete.
Beneficiind de experiența altor colegi și de publicațiile de specialitate am
utilizat și exerciții sub formă de joc (“Te-am legat la ochi”), precum și poeziidin
culegerea “Exerciții, poezii pentru cei mai mici co pii”de Luiza Carol. Toate acestea au
contribuit la educa rea pronunției corecte și prevenirea celor mai frecvente gre șeli de
exprimare.
5

De exemplu:
șorț – colț: “Un pitic murdar pe șorț
Plângea singur într-un colț.
Sorțul îl fac eu curat
Cu mașina de spălat”.
Sau
vreau –iau “Pisǎcel a spus nu vreau,
beau-miauLapte dulce să mai beau,
Merg la frigider să-i iau
Un iaurt cu zahăr: miau.”
Cuvintele subliniate au fost completate de că tre elevi, realizându-se și
activizarea vocabularului, pre cum și pronunțarea corectă a diftongilor.
Pentru pronunțarea corectă a diftongilor ea și oa s-au folosit cu mult succes
poeziile : “Tic – Pitic” și “Broscuța”:
“Tic-Pitic găsește-n lac
Ierburi bune pentru leac
Și-n cămară le agață
Nu le ține reci la gheață.”
sau: “Îmi spune o broască grasă
Caut ață și un ac
Și-o mătase verde groasă
Și-mi fac rochie … oac, oac!”
Datorită conținutului și modului lor de desfășu rare, jocurile didactice sunt
mijloace eficiente de acti vizare a întregului colectiv al clasei, lucru remarcat în
bibliografia problemei, de exemplu: “Metoda jocurilor valo rifică avantajele dinamicii de
grup. Interdependențele și spiritul de cooperare, participare efectivă și totală la joc
angajează atât elevii timizi cât și pe cei mai slabi, stimulează curentul de influențe
reciproce, ceea ce duce la creșterea gradului de coeziune în colectivul clasei …”iii.
Pentru ca jocul să devină un mijloc de activiza re a elevilor trebuie să conțină
măcar unul din elementele de joc. Cele mai des folosite sunt: mișcarea, ghicirea,
așteptarea, întrecerea, surpriza etc. Într-un joc pot fi fo losite mai multe elemente, dar nu
pot lipsi cu desăvârșire, deoarece sarcina didactică rezolvată fără un asemenea element nu
mai este joc.
Mișcarea este unul din elementele de joc cu o aplicare foarte larga și se pare
cǎ ea contribuie cel mai mult la caracteristica de joc a activității desfășurate. Astfel, din
primele zile de școală unele reguli de comporta re civilizată le-am introdus prin poezii sau
cântece însoțite de mișcările respective:
“Ora întâi de clasă
Când începe ziua
Copiii salută
Zicând: Bună ziua !”
Când au salutat,copiii s-au ridicat toți odată :
“Bate toba bum, bum, bum!
6

Spatele e drept acum!”iv
“Când vreau ceva să spun
Ridic două degete,
Nu răspund neîntrebat
Și-astfel voi fi lăudat”.
Jocurile cu cântec și mișcare contribuie la dezvoltarea aparatului respirator și
a aparatului vocal, în vederea pronunțării corecte a sunetelor și cuvintelor și-n același
timp, antreneazǎ întreaga clasǎ. În acest scop am folosit jocul muzical, însoțit de mișcare
“Toamna”:
“A, a, a
Acum e toamnă, da!
Frunza-n codru-ngălbenește
Iarba-n câmp se veștejește
A, a, a
Acum e toamnă, da.”
Pe melodia acestui cântec elevii vor face miș cări potrivite fiecărei strofe.
3.Jocuri pentru recunoașterea structurii silabice a cuvintelor
Dacă din clasa I copiii sunt solicitați să gândească, să-și exprime opinii
personale, să argumenteze, să caute soluții optime, înseamnă cǎ dobândesc de la bun
început deprinderi esențiale pentru întreaga perioadă de școlarizare, pentru întreaga lor
viață. Pentru a putea vorbi și gândi co rect, este necesar să dăm copiilor noțiuni clare, bine
precizate, corecte. Să-i învățăm să folosească în vorbire, cu vinte al căror înțeles îl cunosc
bine.
Elevii clasei I sunt obligați să recurgă la di verse operații și procedee logice nu
numai pentru acumularea unor simple reprezentări. Pentru stăpânirea temeinică a unei
noțiuni este necesar un anumit exercițiu de aplicare în practică a acestei noțiuni.
Trecând de la reprezentări la noțiuni, copilului i se dezvoltă memoria,
gândirea activa, proces în care un rol important îl joacă limbajul. Jocurile cuprind sarcini
didactice care contribuie la valorificarea creatoare a deprinderi lor și cunoștințelor
achiziționate, la realizarea transferu rilor între acestea, la dobândirea de noi cunoștințe
prin mijloace proprii.
Astfel, după învățarea unui număr de 5-6 litere se poate utiliza jocul “Cine
formează mai multe?” Se scriu pe tablă literele: a , m, î, n, r, e și li se cere elevilor să
compună cât mai multe silabe formate din două lite re. Se precizează că sunt silabe numai
acele combinații ca re pot fi folosite în formarea cuvintelor.
“Schimbați litera (sau silaba)”
Scopul urmǎrit în acest joc este activizarea și îmbogǎtirea vocabularului,
dezvoltarea capacitǎții de selectare, a mobilitǎții gândirii și a expresivitǎții limbajului.
Sarcina didacticǎ: formarea de cuvinte cu sens prin schimbarea unei litere sau
a unei silabe:
a)Cuvinte formate din 1-2 silabe prin schimbarea primei sau ultimei litere sau silabe:
7

TOCLACPANǍRAMǍ CANǍ
loclanranǎ mamǎcasǎ
joclatcanǎ lamǎcarǎ
focleușinǎ temǎcade
b)Cuvinte formate din 2-5 silabe prin menținerea primei silabe:
coleg copac vioarǎ secerǎtoare
cocoș colac vitezǎ semǎnǎtoare
covor cocoș violet seninǎtate
c)Cuvinte formate din 2-4 silabe cu menținerea primei silabe:
MARE DOREȘTE PǍLǍRIE
zare zâmbește frizerie
Jocul se poate desfǎsura individual sau în colectiv.
Cu deosebit succes s-a desfășurat jocul “Literele se plimbă”. Jocul – bazat pe
întrecere – contribuie la consolidarea citirii și scrierii literelor învățate și a deprinderii de a
forma cuvinte monosilabice din câte 2 litere. Se lucrează cu două feluri de je toane,
imprimate în culori diferite. Elevilor li se împart câte două (sau trei) jetoane din prima
categorie și mai mul te jetoane din cea de-a doua (grupuri de două litere, câte o singură
literă). Li se cere să “plimbe” câte o litera, așezând-o pe rând, înaintea sau înapoia
fiecărui grup format din două litere și să scrie apoi în caiete cuvintele corecte obținute
astfel. De exemplu: se dau grupurile ca și do, literele care “se plimbă” în dreapta acestora
(deci, care se adaugă după ele), fiind: i, p, r. Elevii obțin, astfel, cuvintele: cai, cap, car,
respectiv doi, dop, dor. Sau grupurile din două litere ar și al, iar literele “plimbate” în
fața lor c, b, v. Se vor forma cuvintele: car, bar, var ; cal, bal, val.
Dacă vrem să complicăm jocul, combinăm cele două cerințe date de prima
dată, elevii având ca sarcină “să plimbe” litere și după, și înaintea acelorași grupuri. Vor
câștiga elevii care reușesc să formeze corect toate cuvintele posibile.
Jocul “Pătrate distractive” de tip rebus, so licită gândirea elevilor și se bazează
pe absența vocalelor sau consoanelor dintr-un cuvânt. La începutul practicării acestui joc
se vor folosi ilustrațiile, pentru a ușura sarci na elevilor și a-i obișnui cu acest fel de
activitate, după care pot să lipsească, fiind puși în situația de a găsi mai întâi cuvântul și
apoi să-l completeze, în acest caz însă se vor folosi cuvinte scurte.
Exemplu:
A
R
T
E Ǎ L AT I P A
R
E
Ș
T
E8

I EPCF A
U P
L S
C C
Lipsind ilustrațiile, copiii au completat pătră țelele în mai multe variante: URS,
LUP, ORA, LAN, CAI, UNU, LAT, CAR, PARǍ, SARE, CANǍ.
Acest joc contribuie și la formarea deprinderii de scriere corectă a cuvintelor,
fără omisiuni de litere.
Exercițiile de compunere a cuvintelor din silabe încurcate sau a propozițiilor
din cuvinte încurcate desfășu rate sub formă de joc, în diferite variante, vizează dezvol –
tarea gândirii și a deprinderii de scriere.
Jocul “Descurcă silabele” va începe cu o scurtă povestire: „Ionel a compus
două cuvinte formate din câte trei silabe, dar surioara lui mai micǎ i le-a stricat. Puteți voi
să le aranjați din nou și apoi să le scrieți?” Li se va spune ce silabă au intrat în
componența cuvintelor pentru a le alege și ei din alfabetar, după care vor fi lăsați să
refacă cuvintele:
CI -ȘE -POA
-CAN -ȚA
VA -RE
După un timp de gândire copiii au alcătuit cu vintele: CIREȘE, VACANȚA,
VAPOARE.
O variantă a acestui joc, cu cerințe sporite, este “Cine găsește mai multe?”
care constă în a forma cât mai multe cuvinte din silabe date la întâmplare. Li se poate
spune câte cuvinte se pot găsi pentru a se strădui fiecare să ajungă la această limită.
Asemănătoare sunt și alte jocuri.
A
R
T
E Ǎ L AT I P A
R
E
Ș
T
E9

În jocul „Scara cuvintelor” elevii au sarcina de a găsi și a scrie cuvinte cu
aceeași literă în ordine crescă toare după numărul silabelor sau literelor. De exemplu:
a –
a – ac
a – așa
a – acum
a – albină
a -așteaptă
a – ascultător.
Jocul „Razele soarelui” pretinde elevilor să găsească cuvintele care formează
razele soarelui cu litera ce se aflǎ în mijloc, după un model:
„Scrie titlul” este alt joc foarte îndrăgit de copii, care stimulează gândirea și
interesul elevilor: A
R
T
E Ǎ L AT I P A
R
E
Ș
T
ER A V A T ǍO L E C T I V
C
10

8 Acest cerc cu silabe conține titlul unei lecții învățate de copii, pe care ei
trebuie să-l găsească.
În același fel se vor desfășura jocurile cu com punere a propozițiilor din
cuvinte încurcate. În jocul: „Aranjează-le în ordine” se dau cuvintele: cere, ochelari, de,
Costache, o pereche .
Din jocul „ Față-n față” se cerea elevilor să scrie cuvinte cu cele două feluri de
grupuri de litere învățate: cinci – chiuvetă; geantă –gheată; girafă – ghiocel.
„ Scrie-mi numele” este un joc care urmărește depistarea elevilor care greșesc
la scrierea grupurilor de litere. Elevii vor primi imagini a căror denumire conține grupuri
de litere și vor trebui să scrie numele fiecărei ima gini pe partea opusă ( ghiocel, ochelari,
cercel, ghem, chibrituri).
Formarea deprinderii de a scrie corect grupuri le de litere se realizează și prin
jocurile „Completează ce lipsește”, „Completează propoziția” care se pot desfă șura sub
formă de întrecere. (exemplu: măr ge le, ri di che; „Marcel se joacă cu mingea”).
Pentru formarea deprinderii de a scrie corect cuvintele care conțin diftongi se
pot practica jocurile „Alege și scrie”, „Ghicește unde s-a ascuns?”. Li se va cere elevilor
să aleagă dintr-o lecție numai acele cuvinte care conțin diftongi și să le scrie sau din mai
multe cuvinte spuse să le rețină și să le scrie pe acelea care au diftongi.
Un joc foarte interesant îl constituie „Citește și potrivește”, prin care se
urmărește formarea și consoli darea deprinderii de a citi corect, conștient și expresiv. Pe
tabla magnetică se fixează tabloul pe care sunt scrise unele silabe. Se cere elevilor să
aleagă dintre jetoane pe acelea care corespund și sǎ le așeze în mod corespunzător. De
exemplu:
bi – ci – ele – tă că-ru-ța sa-ni-e
Tot astfel, se împart elevilor jetoane cu ima gini de obiecte (tramvai, tren,
avion) și li se cere să caute cartonașul cu denumirea fiecărui obiect din desen și să le
plaseze la locul potrivit.
În final, elevii sunt puși să citească și să scrie cuvintele identificate.
VASI
LA
CHE
11

“Jocul pǎcǎlelilor”
Li se adreseazǎ elevilor “întrebǎri-capcanǎ”. Elevii trebuie sǎ rǎpundǎcu „da”
sau „nu”.
-Cuvântul “mașinǎ” începe cu sunetul “a”?
-Strugurii se coc iarna?
-Fulgii de zǎpadǎ sunt albǎstrui?
-“Pǎpușa Oanei este drǎguțǎ.” – Aceasta este o întrebare?
-Dupǎ litera “m”, în alfabet urmeazǎ litera “o”?
4.Jocuri pentru dezvoltarea atenției
Atenția este indispensabilă în procesul învăță rii, menținerea atenției
condiționează reușita actului edu cațional. Concentrarea atenției pe o durată mai mare este
posibilă prin alegerea acelor forme de activitate și procedee metodice care permit
deplasarea de la o acțiune la alta.
În general, acțiunea de joc, prin caracterul ei distractiv, favorizează apariția și
menținerea atenției în mod spontan. Faptul acesta este de o deosebită importanță, întrucât
prin participarea atenției involuntare, energia economisită folosește la dezvoltarea
gândirii.Educarea atenției ca prim obiectiv educațional se realizează, în mare parte, prin
educarea intereselor și a voinței, prin prevenirea oboselii. La clasele mici o reali zăm prin
lecții bine concepute, atractive, prin jocurile didactice cu scop bine determinat.Un
asemenea exemplu este jocul: „Cu ce sunet încep toate?” Se vor spune câte un grup de
cuvinte care încep cu același sunet, într-un ritm rapid, iar elevii vor trebui să știe sunetul
cu care au început toate cuvintele din grup (serii precum: mină, mână, mama, mure,
mere, gard, groapă, găină, grădină).Jocul se va desfășura repede, antrenînd cât mai
mulți elevi.
În același fel se va desfășura jocul: „Ce rămâne neschimbat?”
„Îmi veți spune-acum îndată,
După ce ați ascultat:
Ce rămîne neschimbat?” în cuvintele zare – sare, mare – care – tare; masă –
casă – lasă; mǎturǎ – păturǎ etc.
„Spune iute, ce sunet au toate la mijloc?” tot, bot, jos, loc, joc, boc; carte,
iarnă, hartă, varza etc.
Jocul „Ascultǎ și spune mai departe” se des fășoară pe rânduri de bănci sub
forma întrecerilor, pentru a stimula interesul și curiozitatea. Primii din băncile întâi,
primesc mesajul (cuvântul ce trebuie transmis) și la semna lul învățǎtoarei se transmite
cuvântul de la un copil la altul, în lanț, până la ultimul din bancă care anunță pri mirea
mesajului prin ridicarea mîini. Ultimii care vor trans mite primilor tot în șoaptă ce cuvânt
au auzit, iar aceștia vor afirma sau infirma rezultatul. Când se greșește, se cer cetează
unde s-a produs deformarea, pentru a-i cunoaște pe acești elevi,în vederea corectări. Jocul
contribuie la formarea deprinderii de „a aștepta” un mesaj supus cunoașterii, la
dezvoltarea acuității auditive și a creșterii capacității de concentrare voită a atenției, în
scopul cunoașterii mesaju lui.
12

Pentru dezvoltarea acuității vizuale, a concen trării și flexibilității atenției se
poate folosi jocul: „Privești și spune ce vezi”. Se prezintă copiilor o planșă cu figuri
geometrice cunoscute (pătrate, dreptunghiuri, triun ghiuri, ovale). Li se cere să fie atenți și
să spună ce văd. După o secundă se acoperă planșa și li se pretinde să spună ce-au văzut.
Jocul se poate complica prin prezentarea mai multor figuri de mărime diferită, sau prin
prezentarea combinată a figurilor și a culorilor.
După ce elevii au învățat litere, am putut des fășura jocurile – concurs „Litera”,
„Cine găsește mai mul te litere?”, „Cine a dispărut?”. Pentru a verifica da că elevii pot
utiliza în condiții noi cunoștințele însușite am complicat jocul, ridicând cerința pe o scară
superioară. Astfel, am cerut elevilor să alcătuiască cuvinte în care sa găsească litera
respectivǎ în diferite poziții.
Jocurile didactice introduse în lecții, datorită elementelor variate, cuceresc
atenția copiilor, previn sau chiar înlătură oboseala, plictiseala. Multe dintre jocuri au ca
scop reducerea atenției și se pot desfășura numai cu elevii care au o mai slabă putere de
concentrare a atenției.
Astfel, cu cei care se caracterizează printr-o slabă concentrare, iar trecerea
atenției de la un obiect la altul se realizează târziu și cu greutate se pot organiza
următoarele jocuri: „Completează desenele”, „Alege jetoanele”, „Unde nu se potrivește?
“Ghicește cine sunt eu”
Elevul numit va mima mișcǎri sau sunete emise de animale. Cine va ghiciva
putea continua jocul.
“Recunoaște și grupeazǎ”
Li se cere elevilor sǎ recunoascǎ, dintr-o mulțime de ilustrații, pe cele ale
cǎror denumire începe cu o literǎ datǎ, sfârșesc cu o literǎ datǎ, sunt alcǎtuite dintr-un
numǎr de 2-3-4 silabe.
„Completeazǎ rima”
Învǎțǎtorul citește versuri simple și ușoare. La al doilea vers, cuvântul care
întregește rima nu va fi citit, ci va fi copletat de elevi.
„Cine știe câștigǎ”
Se împarte tabla în trei coloane, în funție de cele trei rânduri de elevi. Se
numeroteazǎ cu 1, 2, 3 și se stabilesc rândurile corespunzǎtoare. Se adreseazǎ întrebǎri,
pe rând, fiecǎrui copil din fiecare rând. Se noteazǎ rǎspunsurile corecte cu 5 puncte. La
sfârșit se face totalul pentru fiecare rând și se stabilește rândul câștigǎtor.
I. II. III.
Câte silabe are cuvântul
„trecere”?Câte silabe are cuvântul
„plecare”?Câte silabe are cuvântul
„pǎrinții”?
În ce anotimp se culeg
viile?În ce anotimp este
vacanța mare?În ce anotimp vine Moș
Crǎciun?
13

În dezvoltarea atenției se obțin bune rezultate și prin folosirea jocurilor
însoțite de cântec și mișcare sau jocurile de tipul „Răspunde repede și bine”, „Între bări și
răspunsuri rapide” etc.
Rezultatele dezvoltării psihice a copiilor de vin semnificative atunci când
aceste jocuri se practică sis tematic și permanent.
5.Jocuri pentru îmbogățirea și activizarea vocabularului
Sarcina precizării și dezvoltării vocabularului, a capacităților de exprimare în
propoziții logic închegate, apoi în texte scurte orale și scrise, formarea expresivită ții în
vorbire, dezvoltarea capacităților intelectuale și afective rămâne obiectiv permanent al
întregului proces instructiv-educativ.
Jocurile folosite în scopul îmbogățirii și ac tivității vocabularului mi-au fost de
un real folos in pre darea citit-scrisului.
În jocul didactic, „Rechizitele școlarului”, având ca obiectiv cunoașterea și
modul de păstrare a obiectelor necesare școlarului am stabilit ca sarcină didactică:
recunoașterea și denumirea rechizitelor. Regulile jocului: copilul numit răspunde la
întrebarea învățătoarei. Activi tatea de joc începe printr-o poveste dialog: „Era odată o
fetiță care se numea Ancuța. Avea 6 ani și mergea la școa lă, ca și voi. Ba și-a așezat de cu
seara lucrurile în ghioz dan și apoi și-a pus ghiozdanul lingă pătuț. De acolo, s-a uitat cu
drag la el, pânǎ ce a adormit. Și ce credeți că a visat? Se făcea că ghiozdanul a crescut
mare, mare și tiptil s-a apropiat de pătuțul ei și i-a spus: Eu sunt un ghiozdan mare și
vreau să-ți arat ce am în căsuțele mele. Deschizându-se încet, un obiect cu multe foi și
ilustrații frumos colorate ieși afară. (Cine credeți cǎ era? „Abecedarul”). Scoateți-l și voi
ușor din ghiozdan și ridicați-1 în mîna dreaptă. Puneți-l la loc”. La fel se procedează cu
toate rechizitele. Se pot folosi, de asemenea, scurte poezioare și chiar ghicitori:
„Are multe ilustrate
Și povești prea minunate,
Ne învață să scriem și să citim
Și frumos să povestim.
Cine-i?” (Abecedarul)
„E lung, ascuțit și poartă rochiță albă?”
(Creionul)
„E mică, grăsuță și șterge greșelile?”
(Guma )
„Are foi multe desenate cu pătrățele. Cine-i?”
(Caiet de pătrățele)
Pot fi antrenați copiii să alcătuiască și ei ghicitori .
O altă variantă a fost jocul „De-a librăria” pentru familiarizarea copiilor cu
obiectele dintr-o librărie.
Jocul didactic „Cine a trimis scrisoarea?” urmărește activizarea vocabularului
cu cuvinte legate de me serii și produse, perfecționarea deprinderii de a construi corect
frazele, educarea interesului față de cei ce muncesc și față de produsele muncii lor.
14

Sarcina didactică: recunoașterea meseriașului după unelte sau produsele de pe
ilustrații. Elementul de joc; interpretarea rolului de poștaș, citirea scrisorii, surprize.
Materialul: plicuri cu ilustrații, reprezentarea diferi telor unelte sau produse ale
următorilor meseriași:
-croitor: ac, ață, foarfece, degetar, centimetru, mașină de cusut;
-tâmplar: rindea, fierăstrău, cuie, ciocan, clește, mobilă;
-zidar: mistrie, ciocan, cărămidă, construcție începută ;
-bucătar: polonic, oală, cratiță, tel, friptură;
-grădinar: stropitoare, greblă, cazma, lopata, flori, legume;
-poștaș: șapcă, geantă, scrisori, ziare, reviste.
Cuvintele noi pe care copiii le-au întâlnit în acest joc didactic, au fost
numeroase. Am desfășurat acest joc în urma vizitelor la poștă, la atelierul de tâmplărie, la
croitorie, pe șantierul de construcții. Uneltele folosite în bucătărie le-au văzut zilnic în
familie, iar cele de grădi nărit pe lotul școlii. Nu am înt âmpinat greutăți în desfășu rarea
jocului. Cuvintele învățate au fost verbalizate în jocul lor de creație.
Pentru desfășurarea jocului: ”Cu ce călătorim?” am pregătit jetoane care
reprezintă diferite mijloace de lo comoție: căruță, tren, avion, motocicletă, rachetă,
autobuz, troleibuz, mașină, vapor, sanie. După explicarea regulilor jocului, copiii au
descris imaginea de pe.jetonul respectiv. Jetoanele au fost întoarse cu fața în jos și „au
călătorit” pe bănci de la un copil la altul. La semnalul „ne oprim”, copiii opresc călătoria
jetoanelor. Copilul solicitat ridi că jetonul de pe masă și descrie imaginea de pe el, de cine
este condus, pe unde circulă și ce anume transportă. Jocul a continuat pânǎ ce au ieșit
toate jetoanele din joc. La sfârșitul jocului, copiii au fost întrebați cu ce au călătorit în aer,
pe apă și pe uscat.
În vederea activizării vocabularului elevilor am folosit jocul „Spune mai
departe”. Se începe o propo ziție, iar cel care primește mingea o va continua:
„Mingea este mare.”
„Mingea este mare și frumoasă.”
„Mingea este mare, frumoasă și roșie.”
Jocurile pentru familiarizarea elevilor cu su netul și litera au contribuit în mare
măsură la îmbogățirea vocabularului. Pentru rostirea corectă a sunetului, corelat cu
recunoașterea literei corespunzătoare, se pot organiza diferite jocuri cum ar fi: „Cu ce
sunet începe cuvântul?”, „Cine găsește mai repede?” în care elevii trebuie să gă sească
cuvinte cu sunetul nou la început, la mijloc și la sfîrșitul cuvântului. În semn cǎ elevii au
găsit cuvântul vor ridica litera respectivă din alfabetar. În același scop am folosit scurte
poezii:
„Parcǎ-i un covrig cu mac!
Dar cu el eu pot sǎ scriu:
Barcǎ, Bloc, Bunic, Bumbac.”
„S cu Ș e frate bun,
Dar o virguliță-i pun.
L-am aflat în: șase, șapte,
Școală, șapcă, șarpe, șoaptă.”
Pentru îmbogățirea cantitativǎ și calitativă a vocabularului am folosit jocul
„Cum poate fi?”
15

„Cum poate fi?”
Cum poate fi codrul? (des, verde, întunecos, uscat, pustiu …)
Jocul s-a desfășurat pe echipe. Drept material didac tic s-au folosit rechizite și
jucării. Echipele trebuiau să răspundă: cum este? cum ar putea fi? Răspunsurile au fost
punctate pe tablă.
1. penar mare încăpător 2. urs – maro
galben util mic
roșu colorat mare
frumos greu puternic
plin ușor
nou
Câștigătoare a fost echipa care a găsit mai multe răspunsuri.
Interesul și dorința elevilor de a-și îmbogăți continuu vocabularul activ cu noi
cuvinte și expresii fru moase au fost stimulate de varietatea activităților desfă șurate în
acest scop. Astfel, sub pretextul ieșirii la plimbare, am făcut dese observări în natura. În
felul acesta am satisfăcut nevoia de mișcare a elevilor și s-a creat cadrul adecvat pentru
o ușoară și plăcută percepere a noulu. Prin observări directe, copiii au înțeles mai bine
sensul unor cuvinte și expresii literare. Pentru a alcătui, „un tablou al toamnei” am făcut
mai multe observări în acest anotimp în diferite locuri: în pădure, în grădina de legume și
zarzavat, în excursie etc. Din discuțiile purtate în timpul aces tor observări, din sugestiile
date, elevii și-au însușit multe expresii frumoase: „Frunzele cad dansând. Jos alcătuiesc
un covor multicolor”. „Râde toamna prin livezi”, „Toamna este bogată,aurie, ruginie,
darnică”. După aceste plimbări s-au sistematizat toate cunoștințele acumulate,
alcătuindu-se un tablou ilustrat al toamnei. În același fel am procedat și în celelalte
anotimpuri.
Toate aceste activități au avut un caracter de joc care s-a dovedit a fi un mijloc
eficient de îmbogățire și activizare a vocabularului elevilor, cu condiția ca expresiile și
cuvintele însușite să fie repetate și în contextul altor propoziții.
Rezultate bune s-au obținut și în urma folo sirii constante a jocului „Cine
alcătuiește cele mai frumoase propoziții?”. După explicarea cuvintelor noi din lecția
predată, le cerem elevilor să alcătuiască propozi ții cu ele. Elevii care spuneau cele mai
frumoase propoziții erau evidențiați. În felul acesta erau stimulați în a căuta să formuleze
propoziții cât mai corecte și mai nuan țate.
În orele de limba românǎ am utili zat o variantă a acestui joc, cu titlul
„Scriitorul”. Observând că elevilor le place foarte mult să asculte povești și poezii de pe
casete audio sau CD, am folosit destul de des acest mijloc, cu dublu scop. La prima
audiere, elevii erau lăsați să cunoască conținutul poveștii. Apoi li se spunea cǎ ei
reprezintă niște scriitori care vor să scrie o poveste și sunt în căutare de cuvinte frumoase,
pe care le pot găsi la a doua audiere a poveștii. Fiecare va trebui să rețină douǎ sau trei
cuvinte sau expresii frumoase din poveste și să alcătuiască propoziții. Mulți dintre elevi
16

rețineau chiar propozițiile din povestea prezentată, dar alții al cătuiau propoziții gândindu-
se la o viitoare poveste pe care ar putea-o scrie.
Aceste jocuri i-au ajutat pe elevi să-și dez volte o vorbire corectă și nuanțată
care s-a reflectat în alcătuirea unor scurte compuneri după ilustrații. La în ceput le-am
ilustrat pe caiete cu ajutorul „ștampilelor” povești cunoscute, după care să alcătuiască
câteva propoziții sugestive din povești (de exemplu „Scufița roșie). După ce am stabilit
titlul poveștii ilustrate, pentru a face mai atractivă aceastǎ activitate, le-am cerut elevilor
ca mai întâi să coloreze ilustrațiile și să deseneze ei ceea ce cred că lipsește din această
imagine. Astfel elevii au completat imaginea, desenând flori prin pădure, ciuperci,
cărarea, coșulețul și florile din mîinile Scufiței. Abia după aceea li s-a cerut să scrie
câteva propoziții din această poveste. Astfel, s-au obținut mai bune rezultate decât atunci
când li s-a formulat numai a doua cerință.
6. Jocuri pentru precizarea sensului unor anto nime, omonime, sinonime și
pentru folosirea corectă a acestora în vorbire
Folosind un număr de exerciții – joc am urmă rit dezvoltarea și nuanțarea
vocabularului elevilor pe baza însușirii conceptului de serii semantice constituite din an –
tonime, omonime și sinonime.
Jocul „ Răspunde repede și bine” a fost orga nizat cu scopul de a preciza și
activiza vocabularul copii lor cu unele cuvinte cu sens contrar, referitoare la însuși rile
obiectelor, formarea spiritului de observație, dezvolta rea memoriei. Sarcina didactică: să
găsească cuvinte opuse ca înțeles pentru următoarele: mare (- mic), lat (- îngust), înalt (-
scund), gros (- subțire), ușor (- greu), dulce (- amar), rece (- cald) etc. După ce copiii
au precizat cuvinte cu senso pus, în partea a doua am cerut sa alcătuiască propoziții cu
seriile respective de cuvânt.
Un alt joc interesant a fost „Jocul sinoni melor”. Se scot dintr-un săculeț câte
trei litere. Apoi, în timp de 3-4 minute, elevii vor scrie câte un cuvânt, care să înceapă cu
fiecare din aceste litere și sub ele va în șirui sinonimele pe care le cunoaște. De exemplu,
fie literele: h, o, t:
HARNIC OM TÂMPLAR
activ cetățean dulgher
muncitor ins lemnar
silitor individ teslar
sârguincios persoanǎ
vrednic
de ispravă
17

Jocul s-a desfășurat sub formă de concurs. Prin intermediul poeziilor,
poveștilor și cântecelor elevii și-au aprofundat mai bine cunoștințele legate de sinonime.
De exemplu:
„Zăpadă, nea, omǎt
Așterne-ți covorul moale
De fulgi albi, pufoși și moi
Ce ne bucură pe noi.”
Jocul didactic „Ce spune roata?” a fost or ganizat cu scopul de a găsi antonime.
S-a folosit ca material un disc de carton cu diametru de 40 cm, împărțit în 8 – 10 – 12 părți
egale în care se scriu cuvintele care au antonime. În centrul discului se va fixa o săgeată
în poziția orizontală. Discul a fost fixat pe o șipcă. Un elev vine la disc, îl învârte pânǎ a
aduce un cuvânt în dreptul săgeții. Citește cuvântul cu voce tare apoi formulează o
propoziție folosind cuvântul opus ca sens celui indicat de săgeată. De exemplu: liniștit –
neliniștit, ordonat – dezordonat, vesel – trist, bun – rău, frumos – urât, cald – frig etc.
În povestirea „Țupa-țup!” cuvântul toc apare cu mai multe sensuri, prin
aceasta am exersat problema omoni miei.
În mod asemănător cu jocurile folosite pentru sinonime am procedat și cu
omonimele, de exemplu: capră (animal; joc de copii; obicei tradițional de Anul Nou;
obiect de sprijin pe care se taie lemne cu fierăstrăul; apa rat de gimnastica).
Pentru a da rezultate foarte bune acestor jo curi se impune consultarea
Dicționarului limbii române mo derne și a altora similare.
7. Jocuri pentru însușirea structurii gramaticale a limbii române și
consolidarea deprinderilor ortografice
Este bine stabilit în lingvistică faptul că structura gramaticală împreună cu
fondul principal lexical reprezintă esența oricărei limbi. Școala are rolul de a
forma reguli gramaticale, de a le consolida prin exerciții și modele de urmat.
Jocul didactic „Eu zic una, tu zici multe”, desfășurat în diverse variante,
contribuie atât la îmbogăți rea vocabularului cu cuvinte noi, cât și la consolidarea
deprinderii de a folosi corect singularul și pluralul substantivelor. Folosirea materialului
didactic (ilustrații sau diferite obiecte) ne ajută la explicarea unor cuvinte necunoscute
elevilor. Se arată elevilor o ilustrație care reprezintă un obiect sau chiar obiectul respectiv.
Un elev va trebui să spună cuvântul la singular, iar altul la plu ral și invers.
În complicarea jocului, li se va cere să for muleze o propoziție cu un cuvânt
spus sau preluat dintr-un tablou, la singular sau la plural, după cum este cazul, de
exemplu: „Toamna este bogată” – „ Toamnele sunt bogate”. Prin acest tip de joc se
exersează, în același timp, și problema acordului gramatical.
Jocul „A cui este jucăria?” l-am organizat cu scopul de a folosi corect diferite
forme ale articolului posesiv și, de asemenea, pentru formarea deprinderii de a formula
întrebări și de a da răspunsuri corecte. Pentru fie care răspuns au primit recompense. S-a
constatat că au folo sit corect acordul.
Exemple:
„Caietul este al școlarului.”
„Fusta este a fetiței.”
18

„Ochelarii sunt ai bunicilor.”
„Jucăriile sunt ale Mărioarei.”
Copiii au ales imaginile și le-au prezentat în fața clasei, primind întrebarea: al,
a ( ai, ale) cui este (sunt)?
Formarea deprinderii de a formula propoziții complete, de a respecta acordul
dintre subiect și predicat am făcut-o prin jocul: „Completează ce lipsește.”
Fetița … (se joacă, aleargă).
Măria … (lucrează, tricotează).
sau invers:
… cântă (radioul, pasărea).
… sare (mingea, băiatul).
În jocul „Găsește cuvinte potrivite” se perfecționează deprinderea de a
formula propoziții dezvolta te, corecte din punct de vedere gramatical și cu sens lo gic,
educarea capacității de a opera cu material verbal co respunzător conținutul despre
fenomene, plante, activitatea oamenilor din diferite anotimpuri. Copiii au avut sarcina de
a completa propoziția enunțată de către conducătorul jo cului. Am folosit propoziții
eliptice succesiv de subiect, predicat, atribut și complement.
Exempe:
… citește o carte frumoasa (eleva).
Lenuța … la masă (stă).
Mingea … este pe raft (mare).
Copiii merg la … (munte).
Copiii au fost solicitați să găsească mai multe cuvinte pentru aceeași
propoziție. Unele jocuri didactice pe care le-am folosit au vizat sintaxa, deprinderea ele –
vilor de a forma propoziții din ce în ce mai complexe. Am introdus și alte probleme de
morfologie pentru folosirea co rectă a cazurilor substantivelor, acordul adjectivelor cu
substantivele și timpurile verbului.
Totodată, prin unele dintre aceste jocuri am vizat consolidarea unor deprinderi
ortografice în strânsă corelație cu însușirea regulilor gramaticale. Astfel, pentru
ortografierea pluralului substantivelor terminate în: iu – ie s-au creat douǎ feluri de
jocuri:
a)primul intitulat „Săgețile pluralului” solicită ortografierea unui grup de
substantive masculine terminate în iu la formele de plural nearticulat și articulat ;
b)cel de-al doilea joc intitulat: „Labirin tul ortografic”, elaborat pentru
ortografierea pluralului articulat și nearticulat al substantivelor feminine terminate în ie:
un
camionagiu tinichigiu
macaragiu lustragiu
cazang iu barcagiu
sau formele:
niște
camionagii tinichig ii
măcaragii lustrag ii
cazangii barcagii
19

8. Jocul didactic – mijloc de stimulare a gândirii creatoare a elevilor în
cadrul lecțiilor de compunere
În condițiile în care școala contemporană de plasează accentul de pe
memorarea unei cantități de cunoș tințe pe dezvoltarea gândirii creatoare, pe însușirea
metodelor și tehnicilor muncii intelectuala, pe dobândirea deprinderilor de muncă
independentă, elevul devine – așa cum s-a subliniat adesea – participant activ la propria
formare, iar învățătorul se situeazǎ pe o nouă poziție, orientându-i felul cum trebuie să
învețe.
Din această perspectivǎ, compunerea ca obiect de învățământ capătă
sarcini sporite. Pe lângă însușirea exprimării corecte, orale și scrise, activitățile specifice
disciplinei vizează dezvoltarea imaginației și a gândirii elevilor, formarea deprinderilor
de a dezvolta, de a crea după posibilitățile fiecăruia, contribuind în general la for marea
personalității elevilor.
„Compunerile realizează pe de o parte o sinteză a tot ceea ce învațǎ la
comunicare, la citire, precum și la celelalte obiecte de învățământ, sub raportul corectitu –
dinii exprimării”v.
Compunerea, ca și celelalte obiecte de învăță mânt, oferă condiții prielnice de
organizare și desfășurare a jocurilor didactice. Am folosit încă din clasa I jocul în orice
etapă a lecției, pentru pregătirea înțelegerii noi lor cunoștințe, pentru deconectare,
refacerea forțelor inte lectuale, fixarea unor tehnici de lucru sau pentru formarea
priceperilor și deprinderilor de muncă intelectuală.
Continuând activitatea educativă de la grupa mare, în prima clasă, am introdus
jocul denumit „Teatrul de păpuși”. Am obișnuit elevii să aducă modificări textului care s-
au dovedit a fi variante noi, personale ale povestirii sau lecturii respective. În asemenea
situații am arătat elevilor că este vorba de o nouă „ creație” care nu apar ține „autorului”.
Noua variantă am finalizat-o (rotunjind-o) într-o povestire sau piesǎ logicǎ, încurajând
contribuția personală a elevilor.
Cu implicații psihologice asemănătoare am utilizat diferite variante de
„povestiri pe bază de ta blouri”. Constatând că elevii se rezumă la descrierea ce lor
observate pe tablou, sau la câteva fapte de suprafațǎ, am completat această activitate cu
două elemente:
-întâi cu analiza detaliată a ilustrației, care are drept scop descoperirea
diferitelor amănunte sugestive;
-apoi cu un joc de povestire în grup, prin care elevii s-au completat
reciproc, construind povestirea în mod colectiv.
De exemplu: povestirea „Jocuri de iarnă” după tablou am pregătit-o prin
lecturile: „La săniuș” de M. Sadoveanu și poezia: „Iarna” de Virgil Carianopol. Au
participat toți elevii, fiecare și-a prezentat părerile proprii, iar clasa a ales cele mai
potrivite tablouri cu „Jocuri de iarna”.
În faza următoare am introdus „jocuri de modificare a tabloului”, cu
indicațiile: cum am putea modifica tabloul?, ce am putea adăuga?, cum ar fi mai in –
teresant? În asemenea situații am reușit sǎ antrenez întreaga clasă, să păstrez vie atenția,
stimulând ingeniozi tatea, flexibilitatea gândirii.
20

Lecțiile despre „Toamna”îi pun pe elevi în situația să compare anotimpurile, îi
dirijează spre relevarea însușirilor comune, pe care le fixăm prin sinonime și a însușirilor
contrastante pe care le stabilim prin antonime.
La sfârșitul clasei a II-a și în special în clasele a III-a și a IV-a, presupunând o
gândire mai abstractă și un limbaj mai independent, am trecut la „exer ciții de creare a
povestirilor fără suport intuitiv.
Tot pentru dezvoltarea exprimării orale și scrise am introdus „jocurile de
cuvinte „în variantă cu „familia cuvântului”.
În orele de compunere am folosit „Jocul jetoanelor”, „Continuă propoziția”,
„Ordonați și transformați”, „Cele mai frumoase expresii”.
Un joc didactic deosebit de atrăgător a fost „Frumusețile patriei”. Scopul:
consolidarea cunoștințelor copiilor cu privire la cele mai reprezentative frumuseți ale
țării, educarea sentimentelor de admirație față de aces tea, dezvoltarea sensibilității lor.
Sarcina didactică: recunoașterea și denumirea frumuseților patriei prezentate în imagini
de la munte, mare și alte zone. Regulile jocului: Copiii aleg o ilustrată. Răspunsul îl dă
copilul la care s-a oprit mingea trimisă de învățătoare sau de unul dintre copii.
Cartonașele se depun după ce au fost descrise. Se aplau dă răspunsurile bune. Elemente de
joc: alegerea cartonașului, aplauze. Învățătoarea organizează cu copiii o discuție asupra
locului unde își petrec vacanța cu familia, se menționează că în țara noastră sunt multe
locuri frumoase, unde se poate petrece vacanța, unde se pot organiza excursii, drumeții.
Copiii sunt poftiți să-și aleagă câte un cartonaș cu ilus trația care le place mai mult.
Desecrierea o face copilul la care s-a oprit mingea, precizându-se ce fel de aspect îl
prezintă. În timpul jocului li se propune elevilor să-și întocmească un portofoliu cu
aspecte din frumusețile țării noas tre.
Aceste jocuri au în același timp serioase va lențe formativ-educative asupra
întregii activități psihice a copilului.
Cu mare eficiență în activizarea elevilor la activitățile de compunere se
dovedește jocul-dramati zare, prin care se realizează transpunerea în scenă a unui episod
dintr-o operă literară. Sub influența poveștilor și a basmelor, dar mai ales a teatrului și a
filmului pentru copii, școlarilor mici li se trezește interesul de a sǎvârși aceste activități și
fapte pe care le săvârșesc eroii îndrăgiți din operele cunoscute. Jocul-dramatizări este un
joc cu subiect, roluri și reguli. Copiii participă activ la interpretare. Originalitatea
copilului în jocurile dramati zate constă în felul cum se comportă în timpul jocului
încredințat și în capacitatea lui de a înțelege cât mai bine povestirea sau basmul respectiv.
Jocul-dramatizare rezolvă anumite sarcini didactice:
-contribuie la dezvoltarea capacității co pilului de a reproduce
conținutul operei li terare cu care s-au familiarizat copiii;
-contribuie la dezvoltarea capacității copilu lui de a reproduce
conținutul operei lite rare respective prin folosirea dialogului ;
-contribuie la dezvoltarea capacității copi lului de a-și comunica
gândurile, sentimen tele nu numai prin interpretarea cuvintelor, ci și prin mimică, gestică.
Extrem de agreate au fost poveștile „Capra cu trei iezi”, „Albă ca zăpada”,
„Ridichea uriașă”, „Oglinda fermecată”, precum și „Z âna toamnei”.
De exemplu în jocul didactic „Oglinda fermecată” vorbirea copilului este
supusă unui exercițiu fonetic și lexical, deoarece a fost solicitată în procesul de elaborare
a conținutului cât și a expunerii lui sub forma verbală. Iată cum am organizat acest joc.
21

Am ales câteva jetoane care reprezentau scene din poveștile cunoscute. Toa te imaginile
erau încadrate sub forma unor oglinzi și așezate pe catedră cu fața în jos. Am explicat
jocul. Copilul cel mai disciplinat a fost numit să vină la catedră să spu nă: „oglindă,
oglinjoară, te rog să-mi spui îndată, ce ascunzi în spatele tă u?”, după care copilul întoarce
jetonul, privește imaginea, apoi începea să depene o poveste sugerată de elementele
văzute. Dacă copilul răspundea co rect, indicând titlul poveștii, devenea conducătorul
jocului, un rol îndrăgit de toți copiii, fapt ce-i făcea să fie atenți depunând un efort de
gândire.
„Prezentarea faptelor într-un cadru drama tic adaugă predării o forță de
sugestie extrem de convin gătoare; elevii trăiesc mai viu, cu mai multa intensitate, pătrund
mai adânc și rețin mai bine ceea ce învățătorul intenționează să-i învețe”vi.
Este bine să alegem poveștile de dimensiuni mai reduse și care abundă în
repetări. Acestea sunt extrem de atrăgătoare pentru elevii mici.
Jocul didactic „Zâna toamnei”, îndrăgit și mult așteptat de copii, ne-a dat
posibilitatea de a contri bui la dezvoltarea vorbirii elevilor. Alegeam un copil care avea rol
de „Toamna”și purta pe cap o coroniță. În jurul lui, ceilalți copii prinși ca într-o horă se
învârt spunând :
„În horă la luminǎ
Șade zâna bună.
Când hora se învârtește,
Ea cu noi nu vorbește.
Ia să ne oprim un pic
Nu are de întrebat, nimic?”
La sfârșitul acestor versuri, copiii se opresc, iar zâna le arată un jeton pe care
este imaginea sau un element caracteristic toamnei. Copilul desemnat începe des crierea.
De exemplu: mărul este un fruct de culoare roșie, are forma rotundă, gust dulce, se
mănâncă crud sau în com pot.
În timpul jocului am remarcat preocuparea co piilor pentru o exprimare logică
și originală, pentru urmă rirea cu atenție a răspunsurilor date de colegi. Jocurile de creare
a unor povestiri folosind imaginea unor personaje disparate, pe care le pot grupa după
bunul lor plac și lega în acțiuni personal imaginate, sunt mai dificile, dar nu mai puțin
interesante. Aceste tipuri de jocuri presupun descoperirea unor relații între tablouri sau
personaje și completarea pe plan intern a verigilor intermediare. Astfel se dezvoltă
simțitor gândirea cauzală, imaginația și limbajul, elevii fiind obligați sǎ dea glas fiecărei
nuanțe, fiecărei trăsături.
O primă imagine de acest fel a fost aceasta: ilustrată în caietul fiecărui copil:
22

O parte din elevi au dat titlul „Iepurașul fricos” și au alcătuit o povestire pe
această temă. Dar au fost găsite și alte variante destul de interesante.
O formă mai dificilă a acestor activități este cea în care li se prezintă copiilor
intuitiv două situații, precizându-se că ele oglindesc începutul și sfârșitul unor
evenimente și cerându-li-se să imagineze acțiunile intermediare, deci să creeze o legătură
logică, dar totodată personală între ele. De exemplu:

La începutul unor astfel de activități se poate utiliza jocul regiei în colectiv,
pentru ca abia după aceea să se treacă la creația individuală.
23

Stimulați prin întrebări, copiii au închegat povestea în mai multe variante ale
căror titluri sugerează conținutul : „Cearta”, „O faptă bună”, „Un copil rău”. Pentru
completare la aceste jocuri se folosesc poezii „Cățelușul șchiop” sau ghicitori.
Lucrările de metodică arată că: „important pentru metodologia predării
vocabularului este precizarea punctului de plecare în explicarea unui cuvânt și variabi lele
la care trebuie supusă cunoașterea și implicit utiliza rea cuvântului”vii.
9. Evaluarea cunoștințelor în cadrul activității ludice
„Nevoia determinării și evaluării obiective a cunoștințelor și a realizării, în
același timp, a informă rii asupra efectului acțiunii educaționale s-a simțit
dintotdeauna”viii.
Pentru o eficientă evaluare a cunoștințelor elevilor sunt necesare următoarele
demersuri pregătitoare:
a)sarcina ce va fi dată spre executare să fie pentru toți la fel de clară și să
permită evaluarea obiectivelor urmărite;
b)aprecierea lucrării să se facă pe baza unor criterii unice;
c)corectarea lucrării să se facă folosind aceleași procedee ;
d)„exprimarea rezultatului evaluării să fie clară și nu echivocă”ix.
Aprecierea școlară constituie nu numai o latură obișnuită, curentă a muncii
școlare, ci și un moment important care influențează dezvoltarea psihică a elevi lor.
Verificarea cunoștințelor are o dublǎ valoa re. Pe plan informativ contribuie la
o mai temeinică în sușire a cunoștințelor, la crearea posibilităților variate de prelucrare a
acestora, la înarmarea elevilor cu capacitatea de a se autocontrola, de a conștientiza actul
învățării. În același timp, această acțiune didactică activează pe elev, îl solicită la efort
intelectual, declanșând în felul acesta dezvoltarea proceselor cognitive și voliționale pe
trepte superioare.
În munca la clasă am constatat că aprecierea cunoștințelor este mult mai reală
și mai obiectivă în cadrul activităților cu caracter ludic din mai multe moti ve. În primul
rând, în joc copiii țin să arate tot ce știu, fără reținere, în dorința de a fi evidențiați sau de
a-și ajuta echipa din care fac parte. În timpul jocului nu apa re acel blocaj psihologic, care
survine la mulți copii atunci când sunt special verificați pentru notare.
Jocul oferă și alte posibilități de apreciere a cunoștințelor nu numai prin notă,
a cărei semnificație copiii nici nu o cunosc bine la începutul școlarității.
„Trebuie să existe un echilibru între acti vitatea competițională și cea de
colaborare colectivă și, înainte de a cunoaște competiția, orice elev trebuie să cunoască
viața colectivă, avantajale ei, să aibă curaj să se afirme în colectiv nestingherit”.
Pentru a-i stimula pe elevi am folosit cali ficative (foarte bine, bine,
satisfăcător) adresate atât în timpul jocului, cât și la încheierea lui.
Făcând comparație între rezultatele obținute de elevi în urma unor teste și în
cadrul activităților cu caracter ludic, am constatat cǎ elevii obțin rezultate mai bune în cel
din urmă caz.
Jocurile didactice sunt antrenante pentru toți elevii și acționează favorabil și la
elevii cu rezultate slabe la învățătura, crescându-le performanțele și încrederea în
capacitățile lor, siguranțǎ și promptitudine în răspunsuri, deblocând potențialul creator al
24

acestora. Astfel am constatat cǎ elevii care nu puteau sǎ scrie după dictare, alcătuiau
propoziții după imagini diferite.
Considerând jocul ca mijloc de verificare a cunoștințelor elevilor și
consemnând rezultatele obținute de elevi în cadrul fiecărui joc, vom avea o situație mai
exactă a cunoștințelor însușite de elevi, a lacunelor existente, creându-ni-se posibilitatea
de a interveni la timp pentru eliminarea 1or.
Așadar, jocurile didactice și jocurile exerci țiu utilizate s-au dovedit a fi forme
utile de învățare, consolidare și verificare a cunoștințelor elevilor în gene ral și a
limbajului în special. Eșalonarea jocurilor pe par cursul lecțiilor într-o anumitǎ ordine
gradatǎ a făcut posi bilă accesibilitatea sarcinii didactice și obținerea unor rezultate
calitativ superioare.
Experiența acumulată de copii pe parcursul jocurilor, precum și materialul
verbal bogat și variat au contribuit substanțial la dezvoltarea cantitativǎ și cali tativă a
vocabularului activ al copiilor.
Situațiile de joc în care au fost puși copiii în scopul realizării sarcinii didactice
au antrenat și exersat concomitent analizatorii auditivi, vizuali și motrici.
25

i Eugen Nechilciuc, Jocul didactic – mijloc de consolidare a cunostințelor, de formare și dezvoltare a priceperilor si
deprinderilor de exprimare oralǎ, în „Limbă și literaturǎ”, vol. III, București, Societatea de Științe Filologice, 1981, p. 448.ii Ibidem.iii Vasile Bunescu, Direcții de modernizare a metodelor de învǎțǎmânt , în: „Limbă și literatură” , Vol. II, București,
1973, p. 824; Cf. și Eleonora Pop, Jocuri și alte activități alese , Culegere metodicǎ, București, 1976, p. 11.iv Émile Planchard, Introducere în pedagogie , București, Editura Didacticǎ și Pedagogică, 1970, p. 130.v Popescu Mihăilești, Alexandru, Stimularea creativității în exprimarea oralǎ la copii , în „Reviste de pedagogie”, nr. 9,
1985, p. 8 – 11.vi Frîncu, Angela și colaboratorii, Jocuri didactice și exerciții distractive, Culegere pentru clasa I , București, Editura
Didactică și Pedagogică, 1972, p. 20.vii Ion Șerdean, Metodica predǎrii limbii române la clasele I-IV , București, Editura Didactică și Pedagogicǎ, 1980, p. 97.viii Valeriu Oros, Contribuții experimentale la optimizarea testǎrii și evaluării cunoșțintelor gramaticale, București, Editura
Didacticǎ și Pedagogicǎ, 1980, p. 6.ix Georgeta Clara Chiosa, Bazele lingvistice pentru teoria și practica predǎrii limbii române , București, Editura
Didactică și Pedagogicǎ, 1971, p. 155.