Not[ asupra edi\iei ………………………………………………………. 3 Tabel cronologic… [630800]

Licență

Not[ asupra edi\iei ………………………………………………………. 3 Tabel cronologic… [630800]

Byadmin ianuarie 1, 2024

Liviu
P{DUREA
SPÂNZURA|ILORREBREANU

2CUPRINS
Not[ asupra edi\iei ………………………………………………………. 3
Tabel cronologic …………………………………………………………… 4
P{DUREA SPÂNZURA|ILOR
CARTEA }NTÂI …………………………………………………………….22
CARTEA A DOUA ………………………………………………………. 114
CARTEA A TREIA ………………………………………………………. 196
CARTEA A PATRA ……………………………………………………… 269
Referin\e critice …………………………………………………………. 315

3NOT{ ASUPRA EDI|IEI
Textul este reprodus aici dup[: Liviu Rebreanu, Opere , 5,
edi\ie critic[ de Niculae Gheran. Addenda de Cezar Apreo-
tesei =i Valeria Dumitrescu, Bucure=ti, Editura Minerva, 1972.
ISBN 9975–74–035–9 © LITERA, 2002Coperta: Isai CârmuCUPRINS

41 Existen\a mai multor tabele cronologoce , care, ]n ultimii ani, au ]nso\it
diverse edit[ri din opera lui L. R. (vezi "Biblioteca pentru to\i" =i colec\ia
"Lyceum") ne-a determinat ca, respectând profilul volumului de fa\[, s[ neconcentr[m ]n aceast[ cronologie asupra anilor de ucenicie ai scriitorului =i,]ndeosebi, asupra locului ocupat de nuvelistic[ ]n bibliografia crea\iei lui.Lapidare, celelalte date au mai mult rostul de a fixa cadrul general ]n care seintegreaz[ nuvelistica, exclusiv pe parcursul existen\ei marelui romancier.TABEL CRONOLOGIC1
(de Niculae GHERAN)
1885 27 nov. }n satul Târli=iua (din fostul comitat Solnoc-Dobâca —
azi jude\ul Bistri\a-N[s[ud), se na=te Liviu Rebreanu, primul
din cei 14 copii ce vor veni pe lume ]n familia ]nv[\[torului VasileRebreanu =i a Ludovic[i (n[scut[ Diuganu). Tat[l (1862—1914)se mai ocup[ cu strângerea de folclor, colaborând la diferite
gazete din Ardeal. }n tinere\e, mama (1865—1945) era pasion-
at[ de teatru, fiind considerat[ “prim[ diletant[“ pe scena Be-cleanului de ba=tin[. Ambii p[rin\i sunt arhetipurile Herdele-nilor din Ion.
1889 F amilia se mut[ ]n comuna Maieru, pe valea Some=ului. “}n Maieru
am tr[it cele mai frumoase =i mai fericite zile ale vie\ii mele. Pân[ce, când s[ ]mplinesc zece ani, a trebuit s[ merg la N[s[ud, la
liceu.” }n scrierile de sertar, la ]nceput ]n limba maghiar[, =i apoi
]n limba român[, multe amintiri din copil[rie aduc pe prim-planoamenii acestor locuri. De=i localizate ]n imaginarul Pripas (iden-tificat de cercet[tori cu Prislopul ]n care L.R. avea s[ locuiasc[CUPRINS

5mai târziu), unele episoade din Ion vor p[stra cadrul toponimic =i
onomastic al Maierului (Cuibul visurilor , cum mai este intitulat
]ntr-una din povestirile publicate de scriitor).
1891—1895 Urmeaz[ cursurile =colii primare. “Cele dintâi pl[ceri ale
slovei tip[rite =i ale =tiin\ei de carte tot ]n Maieru le-am avut, ]n
forma primelor lecturi care m-au pasionat, Pove=tile ardelene=ti
ale lui Ion Pop-Reteganul, vreo cinci volume.”
1895—1897 Urmeaz[ dou[ clase la Gimnaziul gr[niceresc din N[s[ud.
1897—1899 Transferat la +coala de b[ie\i din Bistri\a (“Polgári fiu
iscola”), unde urmeaz[ ]nc[ trei clase.
1898 }ndr[gostit ]n clasa a IV-a de liceu, scrie “]ntâia =i ultima poezie”.
1899 iarna Fascinat de o tân[r[ actri\[ dintr-o trup[ ambulant[ un-
gureasc[ (“ingenua trupei, de care m-am ]ndr[gostitnebune=te”), scrie un vodevil dup[ modelul celui v[zut. Mai
târziu, aflat ]n Budapesta, va cultiva, f[r[ succes, acela=i gen
dramatic.
1900—1903 Urmeaz[ +coala real[ superioar[ de honvezi din +opron
(Ödenburg, ]n nord-vestul Ungariei, lâng[ grani\a cu Austria).
1901 iun. La sfâr=itul anului I, ob\ine calificativul “eminent”. Ca =i la
Bistri\a, manifest[ o ]nclina\ie deosebit[ pentru studiul limbilor
str[ine.
— La Bra=ov, apare povestea Armeanul negu\[tor =i fiul s[u Gher-
ghel, folclor prelucrat de Vasile Rebreanu (]ntr-o colec\ie pentru
copii).
1902 Dup[ abateri de la regulamentul =colii, este retrogradat din func\ia
de chestor. La sfâr=itul anului II, prime=te doar “distinc\ia sim-pl[“.
1903 }n anul III pierde =i “distinc\ia simpl[“, din pricina mediei sc[zute
la “purtare”.
1903—1906 Urmeaz[ Academia militar[ “Ludoviceum” din Budap-

6esta (de=i se sim\ea atras de medicin[, ale c[rei cursuri presu-
puneau cheltuieli inacceptabile). Din nou, ]n primul an prime=te
distinc\ia de “eminent”).
1906 1 sept. Sublocotenent, repartizat la regimentul 2 honvezi regali
din Gyula, ]n sud-estul Ungariei. (Aici, pe lâng[ ]ndeletniciri ca-
zone, are numeroase preocup[ri literare: lecturi, conspecte,proiecte dramaturgice.)
1907 Conspecteaz[ numeroase opere din literatura universal[, speci-
ficând, uneori, data lecturilor (25 apr., 2, 3, 7, 8 =i 16 mai, 1, 2
iul.) }ntre scriitorii excerpta\i, clasici francezi, ru=i, germani, ital-ieni, englezi, unguri. Li se adaug[ câteva proiecte de literatur[
dramatic[: Vetélytársak — Örveny (Rivalii — Vâltoarea); [Valkó
föhadnagy — Locotenentul Valkó ]; Gigi (Ghighi), ultimul cu per-
sonaje inspirate din via\a “intelighen\ei” n[s[udene.
5 nov. Datare pe o proz[ inspirat[ din mediul cazon (“fragment
de roman”), reluare a unui conflict literar abordat anterior (Lo-
cotenentul Valkó).
14—15 dec. }ncepe suita de amintiri din copil[rie (portrete din
Maieru), scrise la ]nceput ]n maghiar[, reluate, mai târziu, ]n
române=te, proze nepublicate.
— }ncepe un Journal de lector, cu maxime, cuget[ri, conspecte
din literatura universal[ (Shakespeare, O.Wilde, Schiller, Tols-
toi, Hugo, Jokai =.a.), din crea\ia româneasc[ (Anton Pann), pre-cum =i cu ]nsemn[ri de cultur[ general[ (]n limbile german[,
maghiar[, francez[ =i român[ — limbi ]n care citea =i scria curent).
20 dec.—6 febr. 1908. La Budapesta =i Gyula scrie =i transcrie
cinci povestiri, ]n limba maghiar[, din ciclul Szamárlétra (Scara
m[garilor), satire cu caracter anticazon (volum nepublicat).
1908 ian. Sub presiunea unor ]ncurc[turi b[ne=ti, este for\at s[ demisio-
neze din armat[; ]n prealabil, scriind ]n “arest la domiciliu”, se
hot[r[=te s[ se dedice literaturii ( Journal -ul surprinde acest mo-

7ment).
18 febr. Revine ]n Prislop — spre disperarea p[rin\ilor, care ]l
=tiuser[ domn. (“Aici am luat contact cu \[ranul român, aici l-am
cunoscut mai bine, aici m-am impregnat de toate suferin\ele =i
visurile lui — lucruri care aveau s[ treac[ mai târziu ]n literaturamea…”)
— Reia vechi proiecte (piese de teatru), precum Ghighi, =i adaug[
altele inspirate din via\a \[r[neasc[: Traiul, Osânda =.a. Cite=te
multe c[r\i române=ti, urm[rind ]ndeosebi ]mbog[\irea vocabu-larului, =lefuirea limbii literare
mart. }ncepe un caiet de Schi\e , ]ntre care unele anticipeaz[ eroi
=i episoade din proza matur[. Multe subiecte vor fi dezvoltate, la]nceput, ]n cadrul nuvelisticii. (Dat[rile ating limita 28 apr. 1909).
— Se angajeaz[ ajutor de notar ]n M[gura Ilvei, apoi ]n Nimigea.2 sept. Din Bucure=ti prime=te vestea c[ piesa Osânda “va fi pus[
]n citire” (]n cele din urm[ va fi respins[).
15 sept. Scrie povestirea Codrea [Glasul inimii ]. }n aceea=i toamn[,
termin[ =i povestirea Domnul Ionic[ , reluare a unei proze mai
vechi, din ciclul Szamárlétra [Scara m[garilor ]. Cu aceste pagini
se va adresa mai multor reviste literare de “peste mun\i”(trimi\ând scrisori lui G. Ibr[ileanu la Via\a româneasc[ din Ia=i,
lui Mihail Dragomirescu la Convorbiri critice din Bucure=ti), pre-
cum =i din Transilvania (corespondând cu O. T[sl[uanu de la
Luceaf[rul din Sibiu).
1909 1 oct. La Blaj, ]n Revista politic[ =i literar[ apare povestirea Talerii
(ultima tip[rit[ ]n Ardeal, ]nainte ca L.R. s[ se stabileasc[ ]ncapitala \[rii).
15 oct. Termin[ nuvela Ofilire , sub impulsul unor lecturi sado-
veniene.
1 nov. Debut ]n presa româneasc[: la Sibiu, ]n revista Luceaf[rul ,
condus[ de O. Goga =i O. T[sl[uanu, apare povestirea Codrea

8[Glasul inimii ]. }n aceea=i revist[, L.R. va mai publica nuvelele
Ofilire (15 dec. 1908), R[fuiala (28 ian. 1909) =i Nevasta (16
iun. 1911).
3 nov. }ncepe un nou jurnal de lector ( Spicuiri ), aplecându-se ]n
mod deosebit asupra paginilor de critic[ =i istorie literar[ dinVia\a româneasc[ , apar\inând, mai ales, lui G. Ibr[ileanu.
dec. Revine asupra amintirilor din copil[rie, scrise la Gyula, de
data aceasta sub influen\a lui Creang[.
1909 24 ian.—21 febr. }ncearc[ s[ traduc[ romanul R[zboi =i pace de
Tolstoi (dup[ o versiune german[).
}nceputul anului. Func\ionar la prim[ria din V[rarea.
18 apr. }n traducerea lui, revista |ara noastr[ public[ poemul
Moartea =oimului de M. Gorki.
28 apr. Scrisoare din Prislop c[tre Mihail Dragomirescu, pro-
punându-i, spre publicare, o povestire.
20 mai Scrie nuvela Mâna (prima variant[ a nuvelei Ocroti-
torul), sub influen\a lecturilor din Cehov.
toamna Situa\ie material[ precar[. Are convingerea c[ nu
st[pâne=te cum se cuvine limba literar[ româneasc[ (“a trebuits[-mi dau seama c[, dac[ vreau s[ realizez ceva, trebuie s[ nim-icesc ]n prealabil, ]n sufletul meu =i ]n mintea mea, tot ce mi-au
]mprumutat atâ\ia ani de mediu str[in, tocmai la vârsta cea mai
accesibil[ tuturor influen\elor, =i c[ aceasta nu se poate ]mplinicu adev[rat decât acolo unde voi respira o atmosfer[ româneasc[,
absolut pur[ =i ferit[ de miasmele de pân[ ieri, adic[ ]n |ar[ =i
mai ales ]n Bucure=ti”).
12—14 oct. “}ntâiul meu contact cu litera\ii români s-a efectuat
cu prilejul unui congres al Astrei la Sibiu, unde am fost trimis ca
gazetar român. Profitând de aceast[ unic[ ocazie, am =i trecut
dincoace, la Bucure=ti.”
15 oct. }n capitala \[rii. ”Am sosit cu 300 de lei ]n buzunar… +i

9aici… aici… aici ]ncepe un capitol ]ntunecat al vie\ii mele, o epoc[
grea, de lupt[ dârz[ cu mizeria =i pasiunea de scriitor. […] Am
venit ]n contact cu to\i corifeii literaturii de atunci. Gârleanu mai
ales era marele prozator al epocii. }n vremea aceea, am ]ncercat
acest gen nou de nuvele, care nu prea era ]n\eles de ginga=iipovestitori din jurul meu. Pân[ atunci, nuvela era un fel de
anecdot[, scris[ viu, curg[tor, cu ]nflorituri de stil, dar f[r[ nici o
preocupare a fondului sau a conflictului psihologic.”
16 oct. Prima datare pe o proz[ original[, dup[ sosirea ]n
Bucure=ti: Volbura dragostei [Cântecul iubirii ].
19 oct. Particip[ pentru prima oar[, la o =edin\[ a cenaclului
literar condus de Mihail Dragomirescu, din care mai f[ceau parteI. Minulescu, E. Gârleanu, Cincinat Pavelescu, D. Nanu, CorneliuMoldovanu, N. Davidescu, Al. Stamatiad, M. S[ulescu, M. Sorbul=.a. Duce cu el o nuvel[, pe care ]ns[ nu apuc[ s[ o citeasc[.
20 oct. Scrisoare de la Mihail Dragomirescu.”Iart[-m[ c[ asear[
am uitat de nuvela dumitale. E drept c[, chiar de nu a= fi uitat, n-a= fi vrut s[ te expun la un nesucces, ne=tiind calit[\ile ei de mai]nainte. Ast[zi ]ns[ am citit-o =i, te felicit, e foarte interesant[
povestea =i cu ]nsemnate calit[\i literare. Vrei s-o public ]n Convor-
biri critice ?”
25 oct. Debut ]n capitala \[rii: ]n revista Convorbiri critice , apare
nuvela Volbura dragostei [Cântecul iubirii ]. Ea deschide =irul unei
]nsemnate colabor[ri: Pro=tii, Culcu=ul, Golanii, Dintele (1910).
6 =i 11 nov. Scrisori de ]ncurajare de la Mihail Dragomirescu. Se
intereseaz[ ]ndeaproape de ce scrie, ]l invit[ acas[ =i se ofer[ s[-l ajute s[ dobândeac[ o slujb[ la un ziar.
— Angajat la Ordinea (redactor-=ef +t. Antim; ]n R[scoala : An-
timiu).
1910 ian. Secretar de redac\ie la Falanga literar[ =i artistic[ , condus[
de Mihail Dragomirescu, func\ie ce o va de\ine =i la Convorbiri

10critice (“func\ii mai mult onorifice”).
ian. Pe baza conven\iei cu Austro-Ungaria, guvernul budapestan
cere autorit[\ilor române=ti extr[darea gazetarului.
15 febr. Mandat de arestare; L.R. este depus la V[c[re=ti.
mai }ntr-un Memoriu adresat autorit[\ilor române=ti, tân[rul
scriitor men\ioneaz[ c[ adev[rata pricin[ a cererii de extr[dareconst[ ]n activitatea sa publicistic[ pe care, anterior, o desf[=urase]n slujba “românilor de peste mun\i”.
4 mai ora 12 noaptea }n ]nchisoarea V[c[re=ti, termin[ nuvela
Culcu=ul .
25 mai Publicând ]n Convorbiri critice nuvela Culcu=ul , Mihail
Dragomirescu \ine s[ o prefa\eze astfel: “De=i nu admitem
crudit[\ile de termeni pe care autorul e nevoit s[ le pun[ ]n gura
eroilor s[i, totu=i, public[m aceast[ novel[, =i ]nc[ la acest loc deonoare, fiindc[ pe lâng[ o adâncime de concep\ie pu\in comun[,
e remarcabil[ prin pitorescul lumii zugr[vite, prin spiritul de
observa\ie, prin energia decep\iei =i mai cu seam[ prin original-itatea limbii.”
6 iul. Dup[ o lung[ deten\ie la ]nchisoarea V[c[re=ti, este
]ntemni\at la Gyula. Aici scrie Golanii =i ]ncepe s[ traduc[ volu-
mul de povestiri Lelki kalandok (Aventuri spirituale , Budapesta,
1908), al scriitorului maghiar Szini Gyula. Autorul ]i era prieten=i — dup[ m[rturisiri datând din acele zile (epistola lui L.R.
c[tre M. Dragomirescu, la 7 aug. 1910) — ]mpreun[ ar fi scris
mai multe lucr[ri (“pe când eram la Pesta”). Câteva titluri dinvolum, ]ndeosebi din ciclul Biedermeier kepek (Tablouri Bieder-
meier ) vor fi publicate, peste ani, la Bucure=ti, ]n paginile Univer-
sului literar (1913) =i ]n Almanahul “Adev[rul” (1914).
11 aug. Proiect sumar al romanului Zestrea , datat ]n ]nchisoarea
din Gyula.
16 aug. Eliberat din ]nchisoare, Curtea tribunalului de Apel socoa-
te delictul isp[=it dup[ cele =ase luni de temni\[.

11— Popas scurt la Prislop.
15 sept.— ian. 1911 }mpreun[ cu Mihail Sorbul, scoate revista
Scena (10 numere).
1911 apr. Numit secretar al Teatrului Na\ional din Craiova, devine un
colaborator de baz[ al lui Emil Gârleanu, la acea dat[ directorulinstitu\iei. Pân[ ]n 1912, va avea ]ndeletniciri diverse: de la
]ntocmirea repertoriului la reclama publicitar[; de la traducerea
unor piese ( Ho\ii de Schiller =i Ofi\erul de Franz Molnar) la
preg[tirea revistei Teatrul (bilunar[) etc.
iul. La Craiova sose=te =i +tefana (Fanny) R[dulescu (viitoarea
so\ie a scriitorului); ca artist[, va debuta pe scena teatrului din
localitate, ]n piesa Rapsozii , de Victor Eftimiu (9 oct. 1911).
sept. La Ia=i, ]n revista Via\a româneasc[ , apare nuvela Filiba=
[Ocrotitorul ]; o versiune anterioar[ (Mâna) fusese terminat[, la
20 mai 1911, ]n Bucure=ti.
11 nov. La Or[=tie, revista Cosânzeana deschide =irul colabor[rilor
cu L.R. (majoritatea retip[riri deghizate). Pentru ]nceput Pro=tii
(la un an dup[ tip[rirea ]n Convorbiri critice ), urmat[ de noi
reedit[ri, ]n 1912—1913. Inedite: Idil[ de la \ar[ (1912), schi\[
neglijat[ la alc[tuirea volumelor, =i Armeanul, Armeanca =i clubul
(1913), pe care o va prelua ]n volumul cu titlul… Idil[ de la \ar[
(f[r[ s[ fie totuna cu lucrarea amintit[ mai sus.)
1912 }n Almanahul Societ[\ii Scriitorilor Români pe anul 1912, apare
poemul ]n proz[ M[rturisire (amintit de Fanny Rebreanu, ]n
volumul Cu so\ul meu , ca discret[ cerere ]n c[s[torie); proza
este o prelucrare a unui text maghiar, Strófac (Strofe ), apar\inând
prietenului s[u Szini Gyula.
15 ian. Presat de acute nevoi materiale, ]ncepe s[ publice ]n
revista craiovean[ Ramuri , condus[ de C. +aban-F[ge\el,
]ncredin\ându-i proze minore; pentru ]nceput, Ordonan\a d-lui
colonel (Din ]nsemn[rile unui sublocotenent) , traducere a unei
mai vechi lucr[ri din ciclul Szamárlétra (Scara m[garilor ): Az

12ezredes legénye (Ordonan\a colonelului) . }n acela=i an, vor mai
ap[rea M[rturisire (reeditare) =i Cinema.
19 ian./2 febr. Se c[s[tore=te cu Fanny R[dulescu.
11 mart. Scrisoare c[tre C. +aban-F[ge\el, elocvent[ pentru starea
tinerilor c[s[tori\i: “Neavând la cine apela la Craiova, sunt nevoit
s[ m[ dedau la cer=etorie =i cum n-am la altcineva aici afar[ de
tine, sunt nevoit s[ m[ cer=etoresc la tine, cu toate c[ mi-e nes-pus de penibil”.
20 apr. Cu schi\a Str[nutarea , revista Flac[ra , condus[ de C. Banu,
deschide =irul colabor[rilor cu L.R.; ]n paginile primei serii, vormai ap[rea: Vr[jma=ii , Baroneasa =i Dumnezeu (toate ]n 1912); ]n
a doua serie a revistei, L.R. public[ Omul mic =i oamenii mari (1921);
La urma urmelor (1922). Majoritatea titlurilor vor fi incluse ]n
volume.
1 mai. ”Dezangajarea” so\iei de la Teatrul Na\ional din Craiova
(cf. Registrul de procese-verbale , 25 apr. 1912) ]l determin[ s[
p[r[seasc[ localitatea, stabilindu-se la Bucure=ti. (Artista va fiangajat[ la Teatrul Na\ional, la interven\ia lui I. Al. Br[tescu-Voine=ti.) }n Capital[ va avea colabor[ri sporadice la ziare =ireviste, fiind cople=it de greut[\i materiale. Cei din Prislop ]i cerajutoare cu disperare (“acas[ suntem 9 oameni”), de=i
]nv[\[torul Vasile Rebreanu mai lucreaz[ “ca cancelist” la avoca-
tul Tudor Moisil.
vara Debut editorial : la Or[=tie, apare volumul de nuvele
Fr[mânt[ri , la “Libr[ria na\ional[“, condus[ de Sebastian Borne-
misa. }n sumar, produc\ii literare tip[rite ]n revistele Luceaf[rul
=i Convorbiri critice : Dintele, Lacrima [Glasul inimii ], Culcu=ul,
Ofilire, R[fuiala , Nevasta, Golanii, Cântec de dragoste [Cântecul
iubirii ], Pro=tii , Filiba= [Ocrotitorul ].
nov.—dec. Devine colaborator permanent al revistei Rampa (luni
de vârf.)
1913 }n timp ce desf[=oar[ o sus\inut[ activitate de cronicar teatral,
lucreaz[ la romanul Zestrea , “]naintând dificil ]n ac\iune” (nu s-

13a p[strat nimic din aceast[ pretins[ variant[).
iul. Dup[ intrarea României ]n cel de-al doilea r[zboi balcanic
(10 iul.), se angajeaz[ ca reporter la Adev[rul (la sfâr=itul
r[zboiului va fi concediat).
25 aug. Cu schi\a Taclalele (retip[rirea schi\ei Vr[jma=ii ), revista
Universul literar deschide =irul colabor[rilor cu L. R. Mai mult
decât ]n paginile altor publica\ii, aici vor fi retip[rite, de regul[cu titlul schimbat, vechi schi\e =i nuvele, originale =i “prelucrate”.Bibliografia scrierilor ]nregistreaz[ astfel de colabor[ri ]n 1913,1914, 1915. Câteva inedite: Santinela (1913); R[zboiul .
}nsemn[rile unui sublocotenent ; O scen[ (ambele ]n 1914); }ntâi-
ul gropar (1926); submediocre, vor fi “uitate” ]n paginile
publica\iei.
7 dec. Proiect: R[scoala , dram[ ]n patru acte.
1914 29 iun. }ntre titlurile de pân[ acum, un nume nou:
“Ion. Roman. L. Rebreanu” (nota\ie datat[ pe verso-ul unei file
oarecare; cf. Arh. L. R., II, ms. 1 ). Vor mai trece ani pân[ când
Zestrea uceniciei literare va ap[rea cu noul titlu ]n libr[rii.
31 iul. La Bucure=ti apare cotidianul Ziua sub conducerea
lui I. Slavici. Aici L.R. va publica, folosindu-se de pseudonime,
cronici dramatice.
17 sept. Datare pe piesa Jidanul (trei acte), cu tematic[ antina\io-
nalist[.
21—28 sept . }n Universul literar apare studiul Revolu\ia lui Horia,
Clo=ca =i Cri=an .
oct.—nov. Redactor la Scena .
1915 Scrie povestirea istoric[ Horia, Clo=ca =i Cri=an.
26 aug . Termin[ nuvela Hora mor\ii.
1916 apr. La Bucure=ti apare volumul Golanii (Nuvele =i schi\e), cu o
prefa\[ semnat[ de Mihail Dragomirescu, ]n editura H. Stein-berg. Volumul reia majoritatea pieselor incluse ]n Fr[mânt[ri

14(1912), ad[ugând trei inedite. Sumarul: Golanii; Cuceritorul;
Ocrotitorul; Pro=tii [inedit[ ]; Dintele; Cer=etorul [inedit[ ];
Culcu=ul; Nevasta; Str[nutarea; Pozna [inedit[ ].
9 mai—24 iul. Scrie =i transcrie comedia Cadrilul .
— }n nr. 13 din “Biblioteca C[minul” (Bucure=ti, H. Steinberg)
apare voluma=ul M[rturisire (Nuvele =i schi\e). }n sumar:
M[rturisire [inedit[ ]; R[fuiala; Vr[jma=ii; Lacrima [Glasul inimii ];
Armeanul [Idil[ de la \ar[ ]; Talerii [inedit[ ]; Cântec de dragoste
[Cântecul iubirii ]; Cearta [inedit[ ].
27 aug. România declar[ r[zboi Austro-Ungariei. Fostul ofi\er se
ofer[ voluntar ]n armata român[, dar nu i se aprob[ cererea. }n
aceea=i zi, reia Zestrea .
5 nov. Termin[ nuvela Catastrofa .
6 dec. Armatele germane ocup[ Bucure=tiul. ”Fugarul” se afl[
]ntr-o situa\ie dificil[. }nchis ]n cas[, continu[ s[ scrie la Ion.
1917 12—13 mai Fratele s[u Emil, ofi\er ]n armata austro-ungar[,
este acuzat de crim[ de dezertare =i spionaj, fiind condamnat lamoarte (ecouri ]n lumea romanului P[durea spânzura\ilor ).
14 aug. Termin[ prima versiune a romanului Ion.
27 sept. La Bucure=ti, apare cotidianul Scena , ]n care L.R. va
publica articole de teatru.
1918 23 ian . }n Bucure=tiul ocupat de trupele germane, ziarul Lumi-
na, condus de C. Stere, public[ schi\a Bibi (manuscrisul este
datat 19 aug. 1915 =i poart[ dedica\ia “Pentru Puia, când va fimare”). Tot aici, ]n lunile febr. =i mart. vor mai ap[rea: Norocul;
Soacra Sfântului Petru .
prim[vara Arestat =i anchetat de autorit[\ile de ocupa\ie,
izbute=te ]n cele din urm[ s[ fug[.
mai Ajutat de sociali=ti, trece ]n Moldova, locuind o vreme la Ia=i.
1 aug. Plan detaliat al romanului +arpele , pornind de la drama
poe\ilor +t. O. Iosif =i D. Anghel, ambii ]ndr[gosti\i de Natalia

15Negru.
toamna Proiecteaz[ un volum de nuvele, anticipând, prin at-
mosfer[, problematica romanului P[durea Spânzura\ilor .
nov. Revine ]n Bucure=ti.
18 dec. }ncepe povestirea Calvarul (pe care o va termina ]n mart.
1919).
1919 20 febr. }ncepe o prim[ redactare a romanului P[durea
spânzura\ilor .
5 apr. }n magazinul ilustrat lunar Lectura pentru to\i apare nuve-
la Catastrofa .
3 mai Cu schi\a Pozna L.R. ]ncepe =irul colabor[rilor ]n revista
Sbur[torul , condus[ de E. Lovinescu. }n paginile publica\iei, vor
mai ap[rea, ]n acela=i an: A murit o femeie; Cântecul lebedei;
Divor\ul ; un fragment din Calvarul, iar ]n 1920, I\ic +trul, dezer-
tor; Ghinionul.
— La “Universala-Alcalay” apare volumul Calvarul , confesiune
literaturizat[ despre propriile avataruri din timpul primului
r[zboi mondial (singura edi\ie antum[).
vara C[l[torie cu so\ia ]n Transilvania, documentându-se
]ndeaproape ]n leg[tur[ cu sfâr=itul tragic al lui Emil. Re]ntors laBucure=ti, ]ncearc[ s[ scrie la P[durea spânzura\ilor , f[r[ s[
izbuteasc[.
nov. }ncepe s[ transcrie romanul Ion.
29 dec. Premiera comediei Cadrilul .
— Un nou volum de nuvele (edite =i inedite) : R[fuiala , ap[rut la
“Universala-Alcalay”. }n sumar: Bibi. Poveste de copii mici pentru
oameni mari [inedit[ ]; Cântecul iubirii; Norocul; Talerii; Cearta;
Glasul inimii; Soacra Sfântului Petru; Idil[ de la \ar[; Ofilire; Bar-
ba (imita\ie); |[ranul =i coasa (imita\ie); R[fuiala . (Cele dou[
imita\ii se public[ pentru prima oar[ ]n volum.)
1920 20 nov . Apare romanul Ion, prima capodoper[ din monumenta-

16la crea\ie rebrenian[ (]n timpul vie\ii scriitorului, va fi retip[rit
]n 1921, 1923, 1925, 1927, 1930, 1939, 1941, 1943).
— Academia Român[ va acorda scriitorului marele premiu
N[sturel.
1921 }n editura “Via\a Româneasc[“ apare volumul Catastrofa (Trei
nuvele). }n sumar: I\ic +trul, dezertor [inedit[ ]; Hora mor\ii; Catas-
trofa [inedit[ ].
— Public[ cronici dramatice ]n Via\a româneasc[ .
— }n nr. 1— 3 din “Biblioteca universal[“ a editurii Alcalay =i
Calafeteanu, apare Norocul (Schi\e =i nuvele). }n sumar: Noroc-
ul; Str[nutarea; I\ic +trul, dezertor; Cuceritorul; Bibi. Poveste de
copii mici pentru oameni mari; Cer=etorul; Soacra Sfântului Petru .
— }n colec\ia “Scriitorii români contemporani. Pagini alese”,
tip[rit[ de “Casa +coalelor”, apare volumul Nuvele =i schi\e . }n
sumar: Pro=tii ; Dintele; Ocrotitorul; Nevasta; Catastrofa ; volumul
se deschide cu prezentarea unor date biografice.
— }ncepe prima versiune integral[ a romanului P[durea spân-
zura\ilor (pe care o va termina la 27 iun. 1922).
1922 5 iul—17 nov. Transcrierea romanului.
iarna Apare P[durea spânzura\ilor . Cartea va primi “Marele pre-
miu al romanului”. (Va fi reeditat ]n 1922, 1925, 1926, 1928,
1929, 1932, 1940.)
— }n editura lui H. Steinberg din Bucure=ti apare a II-a edi\ie
din Golanii (Nuvele =i schi\e), cu ilustra\ii de Fr. +irato. (Acela=i
sumar din 1916.)
1923 12 apr. Premiera comediei Plicul .
— Ales vicepre=edinte la Societatea Scriitorilor Români.
2 iul. }ncepe prima versiune a romanului Adam =i Eva.
— }n revista Lamura apare nuvela Cump[na drept[\ii .
1924 15 nov. }mpreun[ cu Al. Dominic, public[

17s[pt[mânalul Mi=carea literar[ (pân[ ]n oct. 1925).
— O nou[ reeditare : Trei nuvele , la editura “Cultura Na\ional[“.
}n sumar: Catastrofa; I\ic +trul, dezertor; Hora mor\ii .
1925 14 ian. Sfâr=e=te prima versiune a romanului Adam =i Eva .
mart. Termin[ =i versiunea pentru tipar.
mai Apare romanul Adam =i Eva .
— Editura “Cartea Româneasc[“ din Bucure=ti tip[re=te a III-
a edi\ie din Golanii . Sumar rev[zut: Pro=tii; Dintele; Bibi [in-
edit[ ]; Norocul [inedit[ ]; Cuceritorul; Nevasta; Cântecul iubirii;
Str[nutarea; Vr[jma=ii [inedit[ ]; Soacra Sfântului Petru
[prelucrare inedit[ ]; Idil[ de la \ar[ [inedit[ ]; Ocrotitorul;
Culcu=ul; Cer=etorul; Pozna; Golanii.
— Este ales pre=edinte al Societ[\ii Scriitorilor Români.
1926 17mart. Premiera piesei Apostolii.
sfâr=itul anului Plecând de la proiectul unei nuvele ( Nebunul ),
pl[nuie=te volumul Ciuleandra .
1927 2—10 mart. Scrie prima versiune a romanului pomenit mai sus.
9 iul.—8 aug. A doua versiune manuscris[.
— Apare Ciuleandra (reedit[ri ]n 1927, 1928, 1934, 1941,
1942).
— Un nou volum, cvasi-inedit: Cuibul visurilor (Nuvele =i schi\e),
editat de “Casa +coalelor”. }n sumar: Cuibul visurilor; Omul mic
=i oamenii mari; Cump[na drept[\ii; La urma urmelor; Cântecullebedei; Ghinionul; Dumnezeu; Fiara; A murit o femeie [toate in-
edite, “parabola” Dumnezeu fiind dup[ Lev Tolstoi ]; R[fuiala;
|[ranul =i coasa [imita\ie ].
— }n colec\ia “Manuscriptum” apare volumul Cântecul lebedei ,
cuprinzând facsimilul manuscriselor Cântecul lebedei =i Cuibul
visurilor ; volumul se deschide cu o scurt[ biografie a lui L. R. =i cu
un portret al s[u desenat de pictorul Jean Al. Steriadi.

181928 aug. }ncepe romanul Cr[i=orul .
dec. Este numit director al Teatrului Na\ional din Bucure=ti, func\ie
ce o va de\ine vreme de un an.
— }n nr. 1150—1150 bis din colec\ia “Biblioteca pentru to\i”,
apare volumul Cântecul iubirii (Nuvele =i schi\e), la editura
“Universala-Alcalay”. }n sumar Cântecul iubirii; Bibi; Vr[jma=ii;
Pozna; Catastrofa.
— Editura “Cartea Româneasc[“ din Bucure=ti public[ a IV-a
edi\ie din Golanii. (Acela=i sumar din 1925.)
1929 La ]ns[rcinarea primului ministru, lucreaz[ la proiectele de
organizare a Direc\iei Educa\iei Poporului, al c[rei conduc[torva deveni la ]nceputul anului urm[tor.
— Apare romanul Cr[i=orul (va fi reeditat ]n 1930, 1940, 1942,
1944).
— Scriitorului i se confer[ Premiul Na\ional pentru proz[.
1930 19 nov. }n urma unor cumplite dezam[giri ]nregistrate ]n con-
ducerea treburilor publice, L.R. demisioneaz[ din conducerea
Direc\iei Educa\iei Poporului.
— Cump[r[ o cas[ =i o vii=oar[ la Valea Mare (lâng[ Pite=ti),
unde vor fi scrise majoritatea c[r\ilor sale de acum ]ncolo.
1931 Scrie =i editeaz[ ( 25 iulie ) volumul Metropole , cu ]nsemn[ri de
c[l[torie (Berlin, Roma, Paris).
12 aug.—28 sept. Variant[ abandonat[ din R[scoala .
1932 20 febr. Tip[re=te, la Bucure=ti, România literar[ (apare pân[ la
6 ian. 1934).
— O nou[ reeditare: I\ic +trul, dezertor (Trei nuvele cu 30 gra-
vuri ]n lemn de Paul Konrad Honich), la “Cartea Româneasc[“.
}n sumar: I\ic +trul, dezertor; Catastrofa; Fapt divers [Hora mor\ii ].
8 mai—11 dec. Scrie versiunea definitiv[ a romanului R[scoala .

19sfâr=it dec . Apare romanul.
1933 25 dec. }n Cuvântul , o nuvel[ inedit[ : Umbre.
1934 22 ian. —30 apr. Scrie versiunea pentru tipar a romanului Jar, ce
se va tip[ri pân[ la finele anului (reedit[ri ]n 1939, 1941, 1942,
1944).
1935 }n volumul Nuvele inedite , culegere din crea\ia prozatorilor contem-
porani, L.R. public[, la Editura “Adev[rul”, povestirea Dincolo ,
reluat[ peste ani ]n Amalgam (1943).
1936 Apare volumul Calea sufletului (Trei povestiri), fragmente din
romanul Adam =i Eva .
— }n nr. 14 din colec\ia “Cartea Satului” apare culegerea de
nuvele Oameni de pe Some= , la Editura Funda\iilor Regale. }n
sumar: Dumnezeu; Cer=etorul; Pro=tii; R[fuiala; Nevasta; Pozna;
Dintele; Hora mor\ii; Cuibul visurilor.
1937 1 mart.—11 iul. Versiunea abandonat[ a romanului Gorila .
18 iul. Reia cartea de la ]nceput.
1938 iun. Apare romanul Gorila .
1939 26 mai Dup[ multe tergivers[ri, este ales membru al Academiei
Române, la propunerea lui Mihail Sadoveanu.
1940 mart. Apare romanul Amândoi .
1941 ]nceputul anului. Este numit din nou director al Teatrului Na\ional.
— Accept[ numirea de director al cotidianului Via\a (f[r[ o
participare esen\ial[).
1942 ian. Conferin\e despre cultura româneasc[ la Berlin, München,
Stuttgart, Leipzig, Dresda, Görlitz, Breslau, Viena.
mart. La Zagreb =i Weimar, c[l[torii prilejuite de constituirea
societ[\ii culturale pan-europene. Aici va sus\ine c[ “nu vrem
nici un fel de politic[, ci numai literatur[“.
1943 Apare volumul Amalgam (articole, studii, conferin\e, cronici

20dramatice =i o nuvel[: Dincolo ).
1944 4 apr. Grav bolnav, se retrage la Valea Mare, f[r[ s[ mai revad[
vreodat[ Bucure=tii (un control radiologic semnalase, ]nc[ din ian.,“opacitate suspect[ la pl[mânul drept”).
7 iul. Din Jurnalul s[u: ”Perspective pu\ine de salvare, dat[ fiind
vârsta mea, chistul din pl[mânul drept, emfizemul vechi =i bron=ita
cronic[“.
— }n nr. 9 din colec\ia “Cartea refugiatului ardelean”, apare o
culegere de Nuvele (cu chipuri desenate de Aurel Jiquidi), sub auspi-
ciile C[minului cultural Avram Iancu al refugia\ilor ardeleni. }n sumar: Pozna; Nevasta; R[fuiala; Pro=tii.
1 sept. }nceteaz[ din via\[ la Valea Mare, ]n vârst[ de 59 de ani. Peste
câteva luni va fi deshumat =i re]nhumat la Cimitirul Belu dinBucure=ti.

21P{DUREA
SPÂNZURA|ILOR
}n amintirea fratelui meu Emil,
executat de austro-unguri, pe fron-
tul românesc, ]n anul 1917.

22CARTEA }NTÂI
1
Sub cerul cenu=iu de toamn[ ca un clopot uria= de sticl[
aburit[, spânzur[toarea nou[ =i sfid[toare, ]nfipt[ la mar-
ginea satului, ]ntindea bra\ul cu =treangul spre câmpia nea-
gr[, ]n\epat[ ici-colo cu arbori ar[mii. Supraveghea\i de un
caporal scund, negricios, =i ajuta\i de un \[ran cu fa\a p[roas[
=i ro=ie, doi solda\i b[trâni s[pau groapa, scuipându-=i des
]n palme =i hâcâind a osteneal[ dup[ fiecare lovitur[ de
târn[cop. Din rana pâmântului groparii zvârleau lut galben,
lipicios…
Caporalul ]=i r[sucea must[\ile =i se uita mereu ]mprejur,
cercet[tor =i cu dispre\. Priveli=tea ]l sup[ra, de=i c[uta s[
nu-=i dea pe fa\[ nemul\umirea. }n dreapta era cimitirul
militar, ]nconjurat cu sârm[ ghimpat[, cu mormintele a=ezate
ca la parad[, cu crucile albe, proaspete, uniforme. }n stân-
ga, la câ\iva pa=i, ]ncepea cimitirul satului, ]ngr[dit cu spini,
cu cruci rupte, putrezite, rare, f[r[ poart[, ca =i cum de mult[
vreme nici un mort n-ar mai fi intrat acolo =i nici n-ar mai
vrea s[ intre nimeni…
Satul Zirin, cartierul diviziei de infanterie, se ascundea
sub o pânz[ de fum =i de pâcl[, din care de-abia scoteau
capetele, sfioase =i r[sfirate vârfuri de pomi desfrunzi\i, câte-
va coperi=e \uguiate de paie =i turnul bisericii, spintecat deCUPRINS

23un obuz. Spre miaz[noapte se vedeau ruinele g[rii =i linia
ferat[ ce ]nchidea zarea ca un dig f[r[ ]nceput =i f[r[ sfâr=it.
+oseaua, ]nsemnat[ cu o dung[ dreapt[ pe câmpul mohorât,
venea din apus, trecea prin sat =i se ducea tocmai pe front…
— Urât[ \ar[ ave\i, muscale! zise deodat[ caporalul,
]ntorcându-se spre gropari =i uitându-se cu necaz la \[ranul
care se opre=te s[ r[sufle. Auzi?…|ara… locurile… niet fru-
mos! ad[ug[ apoi, ar[tând cu mâna \inutul =i stâlcindu-=i
graiul spre a se face mai ]n\eles.
|[ranul holb[ ochii, nedumerit, cu un zâmbet umil,
bolborosind ceva pe ruse=te.
— Nu pricepe [sta, don' c[prar, limba noastr[, zice atun-
ci un soldat, ]ndreptându-se din =ale.
— Nici nu-i vina lor c[ \ara-i p[c[toas[, ad[ug[ ]ndat[
cellalt soldat, proptindu-se ]n lopat[.
To\i trei militarii priveau acuma cu mare dispre\ la \[ran-
ul care, ne]n\elegând vorbele str[ine, plec[ ru=inat capul ]n
groapa cu fundul galben, adânc[ de vreo jum[tate de met-
ru.
— Ei, ce sta\i? Ce lenevi\i? strig[ deodat[ caporalul, luân-
du-=i seama. Asta-i groap[? Nu vi-e ru=ine?… Uite-acu pic[
convoiul… =i nici groapa nu-i gata!… Ori vre\i s[ dau eu de
dracu din pricina voastr[?… Hai! pune osul, nu te holba la
mine!
— A=a-i, bine zici, don' c[prar, morm[i un soldat, izbind
cu târn[copul ]ntr-un bolovan. Dar nici asta nu-i armat[,
don' c[prar… S-ajungem noi gropari… de…
Oamenii se a=ternur[ degrab[ pe munc[, ]n vreme ce ca-
poralul, mul\umit, r[spunse iar[=i mai prietenos:
— Soldatul trebuie s[ fac[ de toate ]n r[zboi, c[ de-aceea-
i r[zboiul r[zboi… Ori aici, ori pe front, ori ]n spital, tot la
r[zboi se socote=te… De ce nu zici mai bine c[ am avut

24noroc cu ]ntârzierea?… Ce ne f[ceam dac[ soseau la patru,
cum era ordi nul? Ne lua naiba pe to\i… Ce-i drept, sunt mil-
itar vechi, dar n-am mai pomenit s[ spânzure oameni a=a,
aproape pe ]ntuneric…
Apoi t[cu brusc. Privirea lui se oprise asupra
spânzur[torii, al c[rei bra\ parc[ amenin\a pe oamenii din
groap[. +i ]n aceea=i clip[ =treangul prinse a se leg[na u=or…Caporalul sim\i un fior rece =i ]ntoarse repede capul. Atunci
]ns[ v[zu crucile albe, ]n linii drepte, din cimitirul militar =i,buim[cit, f[cu stânga ]mprejur, dând iar[=i cu ochii de mor-minte ]n cimitirul satului… Fu cuprins de o fric[sugrum[toare, ca ]n fa\a unor stafii. Se st[pâni totu=i ]ncurând =i, scuipând cu scârb[, murmur[:
— Ce via\[ mai e =i asta… }ncotro te ui\i, numai moarte
=i morminte =i mor\i…
Un vânt tomnatic, umed =i trist, ]ncepu s[ bat[ dinspre
satul ame\it de cea\[, aducând pe aripi zvonuri de gemete]n[bu=ite. Din v[zduhul cenu=iu picur[ atâta pustietate, c[,sim\indu-=i sufletul ]mpov[rat, caporalul ]ncremeni cu fa\a
spre turnul bisericii, cu privirea pierdut[, f[r[ s[ bage de
seam[ c[ pe c[rarea cimitirului se apropia un ofi\er. }=i veni]n fire de-abia când auzi pa=ii. Tres[ri =i, ]ntorcându-se lagropari, le zise cu glasul ]nc[ r[gu=it de nelini=te:
— Da\i zor, b[ie\i, c[ vine un domn ofi\er… De-acuma
trebuie s[ soseasc[ =i convoiul… Of, barem de-am sc[pa mai
repede!… Degeaba, asta nu-i treab[ de militar!
Ofi\erul se apropia =ov[itor. Vântul ]i flutura pulpanele
mantalei, ]mpingându-l parc[ spre o \int[ nedorit[. Eramijlociu ca statur[ =i avea pu\in[ barb[, care-i d[dea o]nf[\i=are de mili\ian sedentar, de=i altfel nu p[rea mai multde treizeci =i cinci de ani. De sub casca de fier l[t[rea\[, fa\a
lui rotund[ =i b[laie ap[rea chinuit[, mai cu seam[ din pric-

25ina ochilor cafenii, mari =i ie=i\i din orbite, care priveau
]nfrigura\i stâlpul sp[nzur[torii, f[r[ a clipi, cu un nesa\iu
boln[vicios. Gura, cu buzele c[rnoase, era strâns[ ]ntr-unspasm dureros, tremur[tor. Mâinile ]i atârnau \epene,aproape uitate.
Caporalul ]l primi cu un salut milit[resc, b[tându-=i zgo-
motos c[lcâiele bocancilor. Ofi\erul se opri la câ\iva pa=i,
r[spunse dând din cap u=or =i, mereu cu privirea la =treang,]ntreb[:
— La ce or[ e hot[rât[ execu\ia?
— La patru a fost, tr[i\i, domnule c[pitan, r[spunse cap-
oralul atât de tare, c[ ofi\erul ]ntoarse repede ochii spredânsul. Dar v[d c[ e cinci =i ]nc[ n-au sosit…
— Da… da, murmur[ c[pitanul coborând privirea asupra
groparilor care s[pau t[cu\i, cu capetele ]n p[mânt. Apoi
]ntreb[ iar, mai sigur: =i cine va fi spânzurat?
— Noi nu putem =ti, domnule c[pitan, zise caporalul
cam ]ncurcat. Se aude c-ar fi un domn ofi\er, dar nu putem=ti bine…
— +i pentru ce fel de vin[? st[rui ofi\erul, privindu-l
cercet[tor, aproape mânios.
Caporalul se z[p[ci de tot =i r[spunse =ov[ind cu un zâm-
bet de mil[ amar[:
— De, domnule c[pitan… noi de unde s[ =tim? }n r[zboi
via\a omului e ca floarea, se scutur[ te miri de ce… P[catele-s multe de la Dumnezeu, =i oamenii nu iart[…
C[pitanul se uit[ lung la dânsul, mirat parc[ de vorbele
lui, =i nu mai ]ntreb[ nimic. Ridicând ]ns[ ochii =i v[zând
iar spânzurâtoarea, se retrase câ\iva pa=i ca ]n fa\a unuivr[jma= amenin\[tor. }n aceea=i clip[, pe c[rarea dinspresat, r[sun[ un glas aspru =i poruncitor:
— Caporal!… Gata, caporal?…— Gata, domnule locotenent! strig[ caporalul, ]ntorcân-

26du-se, cu mâna la cozoroc.
Locotenentul, ]n ulanc[ strâns[ pe corp =i cu guler de
blan[ sur[, venea foarte gr[bit, aproape alergând, =i vorb-ind mereu:
— Gata tot, caporal? Convoiul a pornit adineaori =i ]n
câteva minute va fi aici… Dar plutonierul unde-i? De ce n-avenit ]nainte?… Dac[ eu, care n-am nici o ]ns[rcinare di-
rect[, m-am putut osteni…
T[cu brusc v[zând pe c[pitanul str[in =i necunoscut, care-
l privea nelini=tit. Locotenentul salut[ =i ]naint[ pân[ la
marginea gropii, izbucnind apoi foarte nervos =i cu vocea
zgârietoare:
— Sc[unelul, caporal! Unde-i?… Ce te ui\i ca un ner-
od?… Pe ce vrei tu s[ se urce condamnatul?… Ce oameni!Atâta nep[sare n-am mai v[zut… Din p[mânt s[-mi sco\i un
sc[unel, ai ]n\eles? +i ]n dou[ minute s[ fii ]napoi!… Aide,
mi=c[, ce mai ca=ti gura?!
Caporalul porni fuga spre sat, ]n vreme ce locotenentul,
aruncând o privire c[pitanului, care st[tea deoparte, urm[mai potolit:
— Cu astfel de oameni nu batem noi Europa… Unde nu-
i con=tiin\a datoriei…
Vorbind, trecu lâng[ stâlpul de brad, chiar sub =treangul
nemi=cat. Examin[ groapa morm[ind ceva, nemul\umit, =ipe urm[ ridicând ochii apuc[ cu amândou[ mâinile funiace-i atârna deasupra capului, parc[ ar fi vrut s-o ]ncerce dac[-i destul de solid[. }ntâlnind ]ns[ privirea speriat[ a
c[pitanului, d[du drumul =treangului, ru=inat =i umilit. Mai
st[tu acolo câteva clipe, nehot[rât, apoi deodat[ merse drept]n fa\a str[inului, prezentându-se:
— Locotenent Apostol Bologa…— Klapka, ]l ]ntrerupse c[pitanul, cu mâna ]ntins[. Otto
Klapka… Adineaori am sosit, =i tocmai de pe frontul ital-

27ian… }n gar[ am aflat c[ ave\i o execu\ie =i, nici nu-mi dau
bine seama cum, iat[ c[ am nimerit aici…
}n glasul c[pitanului tremura o sfial[ atât de neascuns[,
c[ locotenentul, f[r[ s[ vrea, se sim\i cuprins iar de ru=ineade adineaori =i, ]ncurcat, zise cu o vioiciune silit[:
— Vas[zic[ sunte\i mutat ]n divizia noastr[?— Da… la al cincizecilea de artilerie de câmp…
— A, chiar ]n regimentul nostru! strig[ Bologa deodat[,
cu bucurie nepref[cut[. Atunci bine-a\i venit!
Fa\a c[pitanului se ]nsenin[, parc[ ]n sinceritatea lo-
cotenen tului s-ar fi dezv[luit un om nou. Privirile lor se
]ncruci=ar[ ]ntr-o lic[rire de simpatie. O clip[. Apoi Klapka
avu o cutremurare =i ]ntreb[ aproape ]nfrico=at:
— Pe cine spânzura\i?
}n ochii lui Apostol Bologa, alba=tri =i adânci\i ]n cap, se
aprinse o mândrie stranie. R[spunse cu o indignare abiast[pânit[:
— Un sublocotenent ceh, Svoboda… mai mare ru=inea
pentru corpul ofi\eresc… A fost prins tocmai când era s[
treac[ la du=man, ]narmat cu h[r\i =i planuri. Ru=inos =i
revolt[tor!… Nu-i a=a? ad[ug[ dup[ câteva clipe, fiindc[
Klapka t[cea.
— Mda… da, poate, zise c[pitanul, tres[rind nesigur.
R[spunsul ]ndoielnic ]ndârji pe Bologa. }ncepu s[ vor-
beasc[ atunci cu o volubilitate care se vedea c[ nu i-e fireasc[,
vrând parc[ s[ conving[ cu orice pre\:
— Am avut onoarea s[ fac parte din Curtea Mar\ial[ care
l-a judecat =i, prin urmare… De altfel nici el n-a t[g[duit.
Nici vorb[, fa\[ de dovezile definitive, ar fi fost zadarnic[
orice ap[rare… A fost de un cinism ]ntr-adev[r nemaipomenit.
N-a deschis gura toat[ vremea =i n-a vrut s[ r[spund[ m[car
la ]ntreb[rile pre=edintelui… Ne-a privit sfid[tor, pe rând,

28cu un fel de dispre\ falnic… Chiar sentin\a de moarte a primit-
o zâmbitor =i cu ni=te ochi… Fire=te, asemenea oameni nu
se sp[imânt[ nici de moartea infamant[… Când l-au prins,
]ntr-un unghi mort, o patrul[ comandat[ de ofi\er, a vrut s[
se ]mpu=te… Ce dovad[ mai palpabil[ decât ]ncercarea de
sinucidere? Curtea l-a condamnat la moarte ]n unanimitate,
f[r[ discu\ie, atât a fost de v[dit[ crima… Eu ]nsumi, de=i
sunt o fire excesiv de =ov[itoare, de data aceasta am
con=tiin\a pe deplin ]mp[cat[, absolut pe deplin…
Klapka, buim[cit mai ales de asprimea glasului, murmur[:
— O, Doamne… dovezile… când e vorba de o via\[ de
om…
Pe buzele sub\iri, cu col\uri supte ale locotenentului r[s[ri
un amestec de ironie =i de dispre\:
— Uita\i, domnule c[pitan, c[ suntem ]n r[zboi =i pe
front!… O via\[ de om nu e ]ng[duit s[ primejduiasc[ via\apatriei!… Dac[ ne-am c[l[uzi dup[ considera\ii sentimen-
tale, ar trebui s[ capitul[m ]n fa\a tuturor… Se vede ]ns[ c[
sunte\i ofi\er de rezerv[, altfel n-a\i vorbi a=a despre ocrim[…
— Da, adev[rat, se gr[bi Klapka cu team[. Am fost avo-
cat… ]n vreme de pace… Acum ]ns[…
— +i eu sunt ofi\er de rezerv[, ]ntrerupse locotenentul
cu mândrie. R[zboiul m-a smuls din mijlocul c[r\ilor, de laUniver sitate, unde aproape pierdusem contactul cu via\a real[.
Dar m-am dezmeticit repede =i mi-am dat seama c[ numai
r[zboiul e adev[ratul generator de energii!
C[pitanul zâmbi, ca =i când r[spunsul i s-ar fi p[rut ridi-
col, =i zise cu glas blajin, colorat de o ironie blând[:
— +i eu care credeam c[ r[zboiul e un ucig[tor de en-
ergii!
Apostol Bologa ro=i ca o fecioar[ =i nu ]ndr[zni s[ se uite

29]n ochii c[pitanului. Se sim\ea jignit pân[ ]n m[duva oase-
lor =i c[uta ]n minte un r[spuns aspru, care s[ pun[ cap[t
convorbirii. Atunci ]ns[ sosi gâfâind caporalul, cu sc[unelulf[r[ speteaz[.
— Un moment, domnule c[pitan, rosti Bologa triumf[tor,
]ntorcându-se spre caporalul asudat, parc[ i-ar fi adus mân-tuirea. E prea ]nalt, nu vezi? strig[ apoi mânios. Cum s[ se
ca\[re condamnatul pe asemenea… }n sfâr=it, ce-mi fac eu
sânge r[u, când nici nu e ]n atribu\iile mele execu\ia?!… S[vede\i voi ce va zice domnul general, s[ \ine\i minte!… Acu-ma ce mai stai? Aide, potrive=te cel pu\in locul =i trage maisus funia!… Ce oameni!
Ridic[ mâinile, revoltat, =i-i ]ntoarse spatele. Se potoli
]ns[ brusc, z[rind pe c[rarea dinspre sat un grup de ofi\eri
care se apropiau cu o gravitate solemn[. }n frunte venea ]nsu=icomandantul diviziei, mic, gras, cu picioarele scurte =i foartero=u la obraz, b[tându-=i nervos carâmbul cizmei cu o cra-va=[, ]n vreme ce pretorul militar, un c[pitan burtos, cu must[\isure, ]i explica ceva gesticulând larg cu mâna dreapt[, ]n care
\inea o foaie de hârtie…
— Vine convoiul… Uite =i generalul! =opti Bologa, clip-
ind repede c[tre c[pitanul care se d[dea mai ]napoi, ca di-
naintea unei n[luci nea=teptate.
Locotenentul alerg[ ]ntru ]ntâmpinarea generalului =i, sa-
lutând, raport[ cu importan\[:
— }ntâmpl[tor am venit mai devreme, excelen\[, =i am
constatat c[ lipsea sc[unelul…
— Lipsea? repet[ generalul cu o privire nemul\umit[ spre
pretorul care se uita disperat la Bologa.
— Am luat ]ns[ imediat m[suri de ]ndreptare, se gr[bi s[
adauge locotenentul, ca s[ scape pe pretorul uluit din]ncurc[tur[.
Totu=i pretorul sim\i c[ generalul s-a sup[rat =i, mur-

30murând o scuz[, ]=i iu\i pa=ii, ca s[ ajung[ cel dintâi la locul
execu\iei =i s[ se ]ncredin\eze cum i s-au ]mplinit ordinele.
Dintr-o arunc[tur[ de ochi v[zu tot, f[r[ a se sinchisi decaporalul ]n\epenit ]ntr-o salutare ]nfrico=at[. Vru s[ se]ntoarc[ zâmbitor spre generalul care sosea, dar deodat[ ]=iaduse aminte =i ]ntreb[ ]ngrijorat:
— C[l[ul unde-i, caporal?
— Noi nu =tim, domnule c[pitan, r[spunse caporalul.
Noi am avut ordin s[ facem groapa =i…
— Cum nu =tiii, dobitocule? se r[sti pretorul cuprins de
spaim[ =i r[cnind aproape furios: Dar unde-i plutonierul?Ce-a f[cut plutonierul?… Plutonier!… }nchipui\i-v[, ex-celen\[, n-avem c[l[u! ad[ug[, ]n culmea z[p[celii, c[tre
generalul care tocmai sosise aproape de groap[. Eu degea-
ba iau toate m[surile reglementare, c[ci oamenii nu-=i maifac datoria!
Un plutonier, cu fa\a cenu=ie =i uscat[, veni ]n fuga mare
=i se opri tremurând lâng[ stâlpul spânzur[torii.
— Ce-ai f[cut, tic[losule? Unde-i c[l[ul? se repezi pre-
torul, scrâ=nind din\ii. Am s[ te… am s[…
— Treizeci de zile ]nchisoare! interveni generalul,
smulgându-=i musta\a stâng[ =i amenin\ând cu crava=a. Acu-ma ]ns[ trebuie comandat un om numaidecât…
— Caporal, tu vei fi c[l[ul! zise pretorul repede, mai
u=urat.
— Domnule c[pitan, v[ rog cu supunere, ierta\i-m[… bol-
borosi caporalul, ]ng[lbenind. Eu, domnule c[pitan, v[ rog
cu supunere…
Pretorul nici nu-l auzi, ci se apropie de general ca s[ se
mai plâng[, drept explica\ie, de nedisciplina oamenilor.Generalul ]ns[, cu o indignare st[pânit[, ]l ]ntrerupe scurt,morm[ind:

31— Vom vorbi mai târziu… Acuma, la datorie!
Pe c[rarea sur[, ]n coborârea gr[bit[ a ]nser[rii, grosul con-
voiului se leg[na ]ncet. Condamnatul, ]nf[=urat ]ntr-o mantieverzuie, cu gulerul ridicat, cu o p[l[rie civil[ ]n capul plecat,p[=ea ma=inal la bra\ul unui preot militar b[trân, ]nconjuratde patru solda\i cu baioneta la arm[. Urmau grupuri de ofi\eri=i solda\i, de-a valma, adu=i de pe front ]nadins ca s[ vaz[execu\ia, to\i cu c[=ti de r[zboi =i ]n uniforme murdare, cumiros greu de tran=ee, resfira\i ]n voie, ]ncât coada ajungeapân[ aproape de marginea satului.
Sub spânzur[toare, caporalul a=tepta smirna, cu ochii
tulbura\i, ]n vreme ce plutonierul ]i =optea =i-l ]nv[\a cum =ice are de f[cut.
Vântul umed se ]nte\i, m[turând p[mântul, ]mpiedicân-
du-se ]n mormintele cimitirelor, zgâl\âind pe oamenii care seapropiau…
Apoi preotul se opri la marginea gropii cu osânditul care,
v[zând lutul galben =i cleios, avu o zguduire scurt[.
— Dumnezeu e bun =i mare, ]i bolborosi la ureche preot-
ul, speriat, ]ntinzându-i crucea la buze.
— Pe dincolo, p[rinte… v[ rog! r[sun[ iar[=i glasul pre-
torului, nervos =i r[gu=it. Trebuie ordine… Plutonier, ia sea-ma! Nu-\i =tii datoria?
Mersul convoiului se iu\i ca la comand[ =i ]n câteva clipe
se f[cu o roat[ de oameni ]n jurul spânzur[torii. To\i t[ceau]ns[, parc[ le-ar fi fost fric[ s[ nu tulbure somnul unui bol-nav istovit de suferin\e. Doar zgomotul de pa=i ner[bd[torise amesteca ]n gemetele vântului st[ruitor…
— Doctore, doctore, dureaz[ mult? =opti Apostol Bologa,
ag[\ându-se de bra\ul medicului, care se zb[tea s[-=i de-
schid[ trecere printre solda\ii ]ngr[m[di\i.

32— Ai s[ vezi… acuma nu-i vreme de… r[spunse docrorul
plictisit. Pu\in loc, hei, ce Dumnezeu… F[ce\i-mi loc, b[ie\i!
Bologa izbuti s[ se strecoare, pe urmele medicului, pân[
la picioarele gropii, ]n fa\a spânzur[torii. Gâtul ]i era uscat
=i amar, iar inima i se fr[mânta ]ntr-o emo\ie aproape dure-roas[. Se sim\ea mul\umit c[ va vedea tot =i, ca s[-=i po-toleasc[ ner[bdarea, se uit[ ]mprejur, c[utând cunoscu\i =iprieteni printre zecile de fe\e t[b[cite de r[zboi =i schi-monosite sub povara c[=tilor de o\el… Generalul st[tea ]n
dreapta, numai la vreo trei pa=i, ursuz, nemi=cat. Mai ]nco-
lo ]ns[ locotenentul Gross trepida f[r[ astâmp[r, urm[rind
cu aten\ie disperat[ toate mi=c[rile condamnatului, care-ifusese bun prieten. V[zând pe Gross, Bologa ]=i aduse amintede c[pitanul str[in de adineaori =i ]l descoperi la spatelegeneralului, \inându-se cu mâna de falc[, neclintit ca o mus-
trare.
“Ce om! se gândi Bologa cu necaz. Vine de la gar[ de-a
dreptul aici =i tot el vrea s[-mi dea lec\ii de umanitarism,parc[ eu a= fi o fiar[ sau…”
}n clipa aceea o mân[ ]i strânse bra\ul.— A, Cervenko! murmur[ Bologa, ]ntorcându-se. Tu
aici?… M[ mir… Desigur c[ n-ai venit de bun[voie… +tii c[
eu am f[cut parte din Curtea Mar\ial[?
C[pitanul Cervenko nu mai apuc[ s[ r[spund[, c[ci ]n
v[zduh \â=ni brusc glasul pretorului, mult mai ascu\it =i mait[ios ca adineaori:
— Toat[ lumea trei pa=i ]napoi!… Loc!… Loc!…
Oamenii, sp[imânta\i parc[ de zgomotul care ]ndr[znea
s[ str[pung[ trecerea, se ]mbulzir[ =i se retraser[ câ\iva pa=i.}n locul gol din jurul gropii r[mase numai generalul, pe cândlâng[ stâlpul cioplit condamnatul privea drept ]nainte,mângâind blând digul care ]nchidea orizontul. Bologa, cuinima strâns[, se uita drept ]n ochii lui mari, negri, fierbin\i…

33+i v[zu deodat[ c[ omul de sub =treang se ]ntoarce spre
pretorul ]nm[rmurit =i-l auzi foarte deslu=it, zicând:
— Vreau s[ mor mai repede…
Generalul ]ncrunt[ din sprâncenele-i stufoase =i ]mbinate,
spunând pretorului:
— Vezi ce dore=te.
Dar condamnatul ridicase acuma ochii peste capetele oa-
menilor =i parc[ nici nu mai auzi ]ntrebarea pretorului care,
a=teptând zadarnic un r[stimp, izbucni speriat:
— Gata?… Atunci… da… atunci…
+i, uitându-se jignit spre general, p[=i pe movila de lut
proasp[t de la marginea gropii, desf[=ur[ hârtia ce i se bo\ise
]n mân[ =i citi sentin\a Cur\ii Mar\iale a diviziei, care osân-
dea la moarte prin =treang pe sublocotenentul Svoboda,
pentru tr[dare =i dezertare la du=man. Glasul ]i suna gol =i
pref[cut, de dou[ ori se ]ncurc[, drept care generalul ]i arunc[
dou[ priviri scrut[toare, iar la sfâr=it r[gu=i, parc-ar fi r[cnit
din r[sputeri o zi ]ntreag[.
Apostol Bologa se f[cu ro=u de luare-aminte =i privirea i
se lipise pe fa\a condamnatului. }=i auzea b[t[ile inimii, ca
ni=te ciocane, =i casca ]i strângea \easta ca =i când i-ar fi fost
mult prea strâmt[ =i ]ndesat[ cu sila. O mirare ne]n\eleas[ ]i
clocotea ]n creieri, c[ci ]n vreme ce pretorul ]n=ira crimele =i
hârtia ]i tremura ]ntre degete, obrajii sublocotenentului de
sub =treang se umplur[ de via\[, iar ]n ochii lui rotunzi se
aprinse o str[lucire mândr[, ]nv[p[iat[, care parc[ p[trundea
pân[ ]n lumea cealalt[… Pe Bologa, la ]nceput, privirea aceas-
ta ]l ]nfrico=[ =i ]l ]nt[rât[. Mai pe urm[ ]ns[ sim\i limpede
c[ flac[ra din ochii condamnatului i se prelinge ]n inim[ ca
o imputare dureroas[… }ncerc[ s[ ]ntoarne capul =i s[ se
uite aiurea, dar ochii omului osândit parc[ ]l fascinaser[ cu
privirea lor dispre\uitoare de moarte =i ]nfrumuse\at[ de o

34dragoste uria=[. }n cele din urm[ Bologa se a=tepta ca gura
condamnatului s[ se deschid[ =i s[ scoat[ un strig[t
]ngrozitor de izb[vire, ]ntocmai ca cei dintâi credincio=i care,
]n clipa mor\ii silnice, vedeau pe Hristos…
Pretorul ]ndoi repede hârtia =i, punând-o ]n buzunar,
morm[i ceva obosit. Atunci plutonierul se apropie de con-
damnat =i-i =opti foarte umil:
— M[ rog… mantaua…
Svoboda, f[r[ s[-l priveasc[, lep[d[ ]ndat[ mantaua =i
r[mase ]ntr-o hain[ civil[ cu gulerul r[sfrânt, care-i l[sa gol
gâtul alb, sub\ire =i lung. Pe urm[ scoase p[l[ria, ]=i netezi
p[rul pe frunte =i s[rut[ lacom crucea din mâna preotului,
]nchinându-se repede… Se uit[ ]mprejur o clip[, pu\in ulu-
it, ca =i când ar fi uitat ceva. Apoi, cu o lic[rire de bucurie,
]=i aduse aminte =i se sui pe sc[unelul de lâng[ stâlpul de
brad. Cu privirea lucitoare, cu fa\a alb[ =i luminat[, p[reac[ vrea s[ vesteasc[ oamenilor o izbând[ mare.
— Aide, b[iete, nu-\i fie fric[, murmur[ plutonierul
]nfrico=at c[tre caporalul scund, luându-l de spate =i ]mp-
ingându-l u=or spre condamnat.
Caporalul se apropie dârdâind, ne=tiind ce s[ fac[. Se
uit[ ]napoi =i, la un semn al plutonierului, ]ntinse bra\ele
spre =treang.
— Jos tunica! strig[ atunci generalul, cu voce groas[.
Militarul ]n uniform[ nu poate fi c[l[u!
}ntr-un minut caporalul ]ntinse iar[=i mâinile spre funie,
numai ]n c[ma=[ =i cu capul gol, ca un al doilea osândit. }n
r[stimp ]ns[ Svoboda ]=i potrivise singur la\ul pe gât, parc[
ar fi ]ncercat un guler neobi=nuit.
— Trage scaunul! =opti iar[=i plutonierul.
Caporalul smulse n[uc sc[unelul de sub picioarele con-
damnatului. Bra\ul spânzur[torii pârâi, =i trupul ]ncepu a se

35zvârcoli ]n c[utarea unui sprijin. }n ochi lucirea stranie,
arz[toare, pâlpâia mai puternic, cu tremur[ri gr[bite, din ce
]n ce mai alb[… Bologa vedea bine cum bulbii ochilor se
umflau =i se ]nvine\eau, =i totu=i privirea ]=i p[stra str[lucirea
]nsufle\it[, parc[ nici moartea n-ar fi ]n stare s-o ]ntunece
sau s-o nimiceasc[…
Plutonierul mai spuse ceva caporalului care, disperat, se
repezi =i, cu amândou[ mâinile, cuprinse picioarele spân-
zuratului, zguduite ]nc[ de spasmuri n[tânge.
— D[-i drumul! strig[ pretorul speriat. La o parte!… Ce
faci?
Doctorul, lâng[ Apostol Bologa, st[tea cu ceasornicul ]n
mân[, num[rând vremea. Perdelele negre ale amurgului sel[sau acuma tot mai gr[bite. Vântul se oprise brusc, ca unalerg[tor sosit ]n fa\a unei pr[p[stii. Apoi, prin pânza t[cerii
ce se urzea, str[punse deodat[ un oftat prelung, ca o che-
mare…
Dar numai Bologa se ]ntoarse =i v[zu un soldat cu o urm[
de ran[ ]n obraz, cu fa\a sc[ldat[ ]n lacrimi, gemând demil[. Vru s[-i fac[ semn s[ ]nceteze, dar atunci z[ri lic[riri
de lacrimi =i ]n ochii altor oameni din apropiere. Se z[p[ci
=i sim\i c[ i s-a uscat cerul gurii.
“De ce geme soldatul?” se gândi dânsul ca s[-=i do-
moleasc[ inima; dar ]n clipa când ]i r[s[ri ]ntrebarea aceasta]n creier, privirea lui ]ntâlni iar[=i ochii spânzuratului, ]ncare acuma str[lucirea de adineaori, mândr[ =i ]ncrez[toare,se zbuciuma gâtuit[ de ]ntuneric.
Trecur[ astfel câteva minute. Corpul spânzuratului nu
mai mi=ca de mult. Amurgul acoperea ]ntreg p[mântul, caun lin\oliu negru…
— Ce facem, doctore? izbucni deodat[ generalul, ursuz.
Nu vezi c[ s-a ]ntunecat?

36— Datoria, excelen\[, r[spunse medicul lini=tit, cu ochii
la ceas.
— Ce datorie?… Constat[! Asta-i datoria dumitale! zise
generalul mai ]ndârjit.
Doctorul ridic[ din umeri, se apropie de stâlp =i pip[i
pulsul spânzuratului, iar pe urm[ murmur[:
— A murit mai repede, parc[ i-a fost sil[ de via\[…
— Las[ comentariile! se ]nfurie generalul. Rezultatul!
— Excelen\[, condamnatul a expirat, raport[ doctorul
salutând.
— Atunci? Ei? zise generalul ner[bd[tor, ]ntorcându-se
c[tre pretorul buim[cit.
— Excelen\[, sentin\a s-a executat, rosti pretorul gr[bit,
b[tându-=i c[lcâiele ca un recrut silitor.
Generalul venise ]nadins ca s[ \in[ o cuvântare asupra
dezert[rii la inamic =i mai ales asupra pedepselor ce vor
lovi f[r[ cru\are pe cei care s-ar abate de la datoriile ost[=e=ti.
Dar acuma se sim\ea obosit =i nu mai avea poft[ de discur-
suri.
— Atunci s[ mergem! morm[i dânsul, pornind atât de
brusc, c[ oamenii de-abia avur[ vreme s[ se dea la o parte
spre a-i face loc s[ treac[.
Pretorul ]mp[r\i repede ordinele cuvenite plutonierului
=i apoi alerg[ dup[ general, s[-i explice c[ vina incidentelor
cade exclusiv ]n sarcina oamenilor nedisciplina\i. Pe urm[
toat[ lumea se urni =i câmpul se umplu de pa=i. Numai Apos-
tol Bologa r[mase pironit pe loc, cu ochii mereu la spân-
zuratul c[ruia vântul ]i zvârcolea aripile hainei.
— Bietul om! zise deodat[ c[pitanul Cervenko, cu glas
plâns, lâng[ Bologa.
— Cum? Ce zici? f[cu Bologa tres[rind =i ad[ugând
]ndat[, ca s[-=i ascund[ emo\ia: De ce bietul om? De ce

37adic[…
Dar nu sfâr=i, nici nu a=tept[ r[spunsul c[pitanului. Plec[
pe c[rare, spre sat, dup[ ceilal\i, ca =i când i-ar fi fost fric[ s[
nu-l prind[ noaptea aici. La vreo treizeci de pa=i ajunse din
urm[ pe Klapka.
— Ei, \i-a pl[cut, filozofule? ]i zise c[pitanul cu o u=oar[
imputare ]n glas.
— Domnule c[pitan, pedeapsa… crima… legea, bolboro-
si Apostol Bologa, speriat de ]ntrebarea c[pitanului.
— Da, da… =i totu=i… omul! murmur[ Klapka ]ntunecat.
— Omul… omul… omul, f[cu Bologa, cutremurându-se.}mprejur ]ntunericul se ]n[sprise, ]ncât ]n\epa ochii.
Bologa ]ntoarse capul. Pe câmp, cât p[trundea privirea, si-
luete negre se mi=cau de ici-colo, parc[ to\i oamenii s-ar fi
pref[cut ]n stafii f[r[ odihn[. Numai spânzur[toarea albea
nep[s[toare, ]mprejmuit[ de crucile albe din cimitirul mili-
tar.
Bologa se cutremur[ iar. Un frig dureros ]i cutremur[ ini-
ma. +opti cu team[:
— Ce ]ntuneric, Doamne, ce ]ntuneric s-a l[sat pe
p[mânt…
Glasul lui =erpui ca un scâncet de bolnav =i se stinse ]n
oft[rile vântului.
2
}ntunericul sugruma satul foarte ]mpr[=tiat ]n care azi
tr[iau mai mul\i solda\i du=mani decât civili. Casele negre
str[juiau sperioase uli\a larg[, neprunduit[, r[v[=it[ de gro-
pi, desfundat[ de miile de c[ru\e ce treceau necontenit spre
front, ]nc[rcate cu merinde pentru oameni, ]ntorcându-se
]napoi ve=nic pline cu r[m[=i\e de-ale luptelor… Ici-colo scli-

38pea câte-un ochi de lumin[ galben[, pl[pând[, ]nsemnând
comandamente, spitale, cârciumi-popote… Prin b[ltoacele
uli\ii se ]mpleticeau, ]njurând =i blestemând, cei ce revene-
au de la execu\ie.
Apostol Bologa mergea t[cut al[turi de c[pitanul str[in.
Vroi mereu s[-=i gr[beasc[ pa=ii, s[ se despart[ de omul
acesta b[nuitor, care parc[ =i t[când ]i f[cea mustr[ri. Dar ]n
aceea=i vreme a=tepta s[ mai afle de la dânsul ceva nespus
de important =i-i era atât de necaz c[ nu mai deschide gura,
]ncât ]i venea s[ \ipe… +i ]ntunericul umed, ]nec[cios ]i strân-
gea ]n cle=te inima, din ce ]n ce mai f[r[ mil[.
Apoi, ]n fa\a unei case cu ferestrele luminate, se auzi
glasul generalului, iar Klapka tres[ri =i zise:
— Eu m[ opresc aici… s[…
Bologa nu r[spunse =i nici m[car nu salut[, ci trecu
]nainte, mai repede, u=urat, bucuros c[ a sc[pat =i ]nfrico=ats[ nu-l cheme ]napoi, ca =i când c[pitanul ar fi fost pricina
ap[s[rii ce-i ]ncovoia sufletul. }n curând coti ]ntr-o ulicioar[
strâmt[ =i apoi intr[ ]n ograda c[su\ei de nuiele, unde ]=i
avea locuin\a. Din fund, dintr-un =opron, auzi cântec jalnic.
Se sup[r[ c[ ordonan\ei ]i arde de cântece tocmai acuma.
Totu=i ascult[ câteva clipe, gândindu-se: “E cântec de la noi…”
Vru s[ strige pe Petre, dar, dup[ ce deschise gura, ]=i lu[
seama =i p[=i brusc ]n tind[. Nu g[si u=a od[ii =i se ]nfurie:
“El cânt[ ]n loc s[…” }n odaie, pe o mas[, ardea lampa cu
flac[ra gâtuit[, cu sticla funinginit[. Bologa ]=i a=ez[ casca
pe lavi\[, pe urm[ se trânti pe pat =i r[mase ]ntins, cu mâi-
nile pe piept, cu ochii ]n tavanul cu grinzi negre =i cr[pate.
Se sim\ea frânt, ca dup[ o munc[ istovitoare.
“Pân[ la mas[ am s[ m[ odihnesc pu\in, s[-mi alung gân-
durile”, ]=i zise dânsul, c[scând =i ]nchizând ochii.
Dar ]ndat[ gândurile se n[pustir[ asupra lui din toate

39ascunzi=urile creierului, ca ni=te p[s[ri hr[p[re\e, =i ]n ure-
chi ]i r[sun[ cântecul ordonan\ei atât de limpede, parc[ ar fi
cântat sub fereastr[. Atunci, sp[imântat, deschise iar ochii.
}i trecu prin minte c[ ar trebui totu=i s[ cheme pe Petre, s[-
i spuie c[ mâine ]n zori de zi vor pleca ]napoi pe front =i
deci s[ nu uite ceva pe-aici… }n acela=i timp, ]ns[, ]=i d[du
seama c[ i-e fric[ s[ r[mâie singur cu gândurile-i proprii =i-=i
r[spunse: “Con=tiin\a mea e ]mp[cat[”… +i numaidecât, ca
la porunc[, ]i r[s[rir[ ]n minte argumentele, cu zecile,
]mbulzindu-se s[-l ]ncredin\eze c[ Svoboda a fost vinovat,
a ]ncercat s[ dezerteze =i s[ tr[deze, =i c[, prin urmare, el,
care din ]ntâmplare l-a judecat =i l-a osândit, n-are s[-=i im-
pute nimic, nimic… Totu=i, pe când asculta ]n suflet dovez-
ile lini=titoare, ]n tavanul cu grinzi negre se ivir[, ]ntâi ca
ni=te sclipiri f[r[ rost, apoi tot mai l[murit, ochii omului de
sub =treang, cu privirea mândr[, tulbur[toare ca o chemare,]n al c[rei foc straniu valurile de argumente se topeau ne-
putincioase.
“Nu mai ]nceteaz[ Petre… De ce nu ]nceteaz[?” se gân-
di atunci, ]nchizând iar pleoapele =i l[sându-se obosit, ]n
voia soartei.
Singur[ doina soldatului ]i mai tremura ]n creieri, lin[ =i
blând[ ca o mângâiere catifelat[, trezindu-i din somn =ira-
guri de amintiri =i str[mutându-i sufletul, pe aripi de vis,
acas[, ]n târgu=orul Parva de pe valea Some=ului.
Acolo era casa lui p[rinteasc[, b[trân[, solid[, chiar pes-
te drum de biserica nou[, str[lucitoare. Din cerdacul cu stâlpi
]nflori\i, printre crengile nucilor s[di\i ]n ziua na=terii lui, se
vedea mormântul tat[lui s[u, ]mpodobit cu o cruce sur[ de
piatr[, pe care numele, s[pat cu slove aurite, se deosebea
din dep[rtare: Iosif Bologa.
Casa avea ]nc[peri multe, cu mobile vechi, severe, ame-

40stecate, =i o curte mare, cu acareturi ]n fund, =i mai ]ncolo, o
gr[din[ ce mergea pân[ la Some=ul cu ape g[l[gioase. Aceas-
ta a fost, ]mpreun[ cu câteva “table” de p[mânt roditor,
zestrea fiicei doctorului Hogea, primul medic de plas[ ]n
Parva, al c[rui mormânt se afl[ de asemenea ]n curtea bic-
ericii, ca o amintire a unei vie\i de cinste =i sârguin\[, =i
vrednic urma= al fostului subprefect din vremea revolu\iei
=i domniei lui Avram Iancu. Cea mai mare bucurie a avut-o
doctorul ]n ziua când b[trânul protopop Groza i-a cununat
fata cu avocatul Iosif Bologa. Din bucuria aceea i s-a tras =i
moartea, urmat[ la câteva luni dup[ nunta unicei sale
odrasle… Domni=oara Maria, de altfel, ]=i binemeritase no-
rocul. Fusese fat[ cuminte, a=ezat[, f[r[ fumuri =i cu mare
credin\[ ]n Dumnezeu. R[mas[ orfan[ de mam[, a crescut
]n internatul de fete din Sibiu. Acolo, ]n preajma examenu-
lui de clasa a =asea liceal[, ]n familia directoarei, a f[cutcuno=tin\[ cu Iosif Bologa, care, peste o s[pt[mân[ =i f[r[
a-i spune ei m[car o vorb[, a scris doctorului Hogea, la Par-
va, cerându-i mâna. Peste alt[ s[pt[mân[ s-a pomenit cu
tat[l ei, a aflat c[ “marele avocat” o iube=te =i, ]n trei zile,
au serbat logodna chiar ]n casa directoarei, dezolat[ c[
“Mari\i” barem n-a terminat clasa… A stat apoi logodit[ cin-
ci luni, pân[ ce, dup[ laborioase tratative cu socrul, Bologa
s-a hot[rât s[-=i str[mute ]n Parva cancelaria avoca\ial[, f[r[
mul\i clien\i, din Sibiu. Astfel Maria a avut vreme s[ se
obi=nuiasc[ cu gândul c[ se va m[rita cu un om care, =i
dup[ logodn[, i-a r[mas ca un str[in. }n loc de iubire, sim\ea
pentru Bologa un respect speriat, mai ales din pricina
avalan=elor de laude cu care o cople=ea tat[l ei ori de câte
ori venea vorba despre viitorul s[u ginere.
Nici nu a fost Iosif Bologa b[rbatul care s[ ]nfloreasc[
visele romantice ale unei fete de =aptesprezece ani. }n figu-

41ra lui aspr[, col\uroas[, cu ochi scufunda\i ]n orbite =i
adumbri\i de sprâncene stufoase, cu must[\i castanii, bogate
=i cu o b[rbie lat[ =i pu\in ]nvine\it[ de t[i=urile briciurilor,
p[rea c[ se sim\ea mai acas[ ura decât dragostea. De=i scump
la vorb[ =i ve=nic serios, avea un glas p[trunz[tor de fierbinte,
dovedind o inim[ blând[ =i un suf let ]ncordat de via\[
l[untric[. A fost feciorul cel mai mare al unui preot s[rac
din |ara Mo\ilor, ]n a c[rui familie r[m[sese, ca un trofeu,
amintirea str[mo=ului Grigore, frunta= ]n r[scoala lui Horia
=i tras pe roat[, la Alba-Iulia, dup[ potolirea \[ranilor. }n
sufletul lui Iosif Bologa icoana str[bunului erou =i martir a
]nte\it râvna de munc[ =i a ]nv[p[iat un ideal. }ndat[ dup[
ce =i-a dobândit diploma de avocat, s-a aruncat cu toat[
patima ]n politic[, izbutind s[ ajung[ cel mai tân[r con-
damnat ]n procesul Memorandului =i s[ petreac[ vreo doi
ani ]ntr-o ]nchisoare de stat.
Apostol s-a n[scut tocmai ]n zilele când tat[l s[u a=tepta,
la Cluj, condamnarea. Pân[ s[ se ]ntoarc[ Bologa din tem-
ni\[, copilul a deschis ochii asupra lumii, ]mbr[\i=at de o
dragoste matern[ idolatr[. Lipsit[ de iubire, tân[ra d-n[
Bologa =i-a g[sit ]n copil o \int[ de via\[. Sufletul ei plin de
credin\[ ]n Dumnezeu a avut chiar momente de ]ndoial[:
oare nu-=i iube=te odrasla mai mult decât pe Atotputernicul?
Ca s[-=i ]mpace con=tiin\a, =i-a dat mare osteneal[ s[
s[deasc[ ]n inima micului Apostol adorarea Domnului. Ast-
fel ]ntâile amintiri ale copilului au fost st[pânite de un
Dumnezeu bun, blând =i iert[tor care, ]n schimbul
rug[ciunilor de toate zilele, d[ruie=te oamenilor bucurii pe
p[mânt =i ve=nic[ fericire ]n cer. }n ]nchipuirea lui s[lt[rea\[,
]nf[\i=area acestui Dumnezeu se confunda cu protopopul
Groza, care venea deseori, ]ntrebând totdeauna ve=ti de la
“martirul nostru”, =i c[ruia mama ]i s[ruta mâna.

42O schimbare adânc[, un fel de revolu\ie a stârnit ]n via\a
lui Apostol sosirea tat[lui s[u. Peronul g[rii era ]n\esat de
oameni, domni =i \[rani din ]mprejurime. Copilul se ag[\[
disperat de fusta m[icu\ei, a=teptând parc[ o minune
]ngrozitoare… Apoi trenul a sosit =i s-a oprit scâr\âind foarte
urât, =i dintr-un vagon s-a coborât Bologa, ]n hain[ neagr[,
cu capul gol =i o barb[ mare castanie, crescut[ ]n temni\[, s-
a uitat pu\in la lumea de pe peron =i pe urm[ s-a repezit la
micul Apostol, l-a ridicat =i, ]n vreme ce oamenii strigau
“tr[iasc[”, l-a s[rutat zgomotos pe amândoi obr[jorii. Cu-
prins de o spaim[ dureroas[, copila=ul a ]nceput s[ plâng[
=i s[ se zvârcoleasc[ ]n bra\ele str[inului care, ascultând
acum discursul protopopului, ]ncerca s[-l ostoiasc[ =i-l leg[na
u=or. }n cele din urm[ Bologa, fiindc[ micu\ul r[cnea din ce
]n ce mai speriat, acoperind cuvântarea de binevenire, ]l tre-
cu enervat ]n seama doamnei Bologa, care se ]mpurpurasede ru=ine =i de emo\ie. }n bra\ele ei Apostol se mulcomi,
privind ]ns[ mereu ]nfrico=at spre domnul cu barba cast-
anie.
De altfel, ]n aceea=i sear[ Bologa avu o convorbire sol-
emn[ cu nevast[-sa ]n privin\a educa\iei copilului. }i dez-
volt[ ]n fraze pompoase ni=te principii, pomeni numele câ-
torva educatori celebri, sf[tuind-o chiar s[ citeasc[ pe ]nde-
lete operele lor, pe care le citise =i dânsul ]n ]nchisoare toc-
mai ]n vederea lui Apostol, =i mai ales ]i ceru energie, con-
centrare =i hot[râre.
— Copilul trebuie s[ ]n\eleag[ de la ]nceput c[ via\a
omului numai atunci e pre\ioas[ când urm[re=te un ideal!
sfâr=i Bologa patetic. Datoria noastr[ p[rinteasc[ de-abia
acum ]ncepe! Trebuie s[ ne dâm toate silin\ele ca s[ facem
din odorul nostru un om =i un caracter!
Doamna Bologa plânse =i-=i frânse mâinile. Din discursul

43so\ului ei ]n\elegea c[ i se cere s[-=i astâmpere dragostea de
mam[, mâng[ierile =i r[sf[\[rile. Totu=i, se supuse f[r[ mur-
mur. Bologa, s[rb[torit de o lume ]ntreag[, martir, cu aureo-
la temni\ei =i cu barba impun[toare, i se p[rea un st[pân
nespus de ]n\elept, c[ruia i se cuvine numai ascultare =i su-
punere. Se resemn[ deci s[-=i iubeasc[ pui=orul ]n tain[ =i
s[-=i fereasc[ mângâierile de ochii lui Bologa. }n schimb, ]=i
]nte\i ]ngrijirile religioase, ]ntre\inând mereu vie credin\a ]n
sufletul lui Apostol. }n privin\a aceasta avea toat[ libertatea
din partea so\ului care, de=i nu era credincios, ]ng[duia reli-
gia ]n educa\ie ca un mijloc pentru dezvoltarea fanteziei.
Apostol, potolit =i timid, f[r[ tovar[=i de jocuri, sim\i
adânc atmosfera grav[ pe care o impuse tat[l s[u ]n cas[. }i
r[mase ]ntip[rit[ ]n inim[ spaima primei ]ntâlniri cu el =i-l
privea mereu ca pe un str[in venit anume s[-l terorizeze.
Ceasuri de bucurie petrecea numai cu mama, când erau sin-guri acas[, =i uneori cu protopopul Groza care, fiind v[duv,
se ]nviora ]n tov[r[=ia copilului blând =i inteligent. Peste
toate gândurile =i ]nchipuirile micu\ului ]ns[ plutea ve=nic
o iubire foarte nel[murit[, ]n care st[pânea Dumnezeu…
Când ]mplini vârsta de =ase ani, alt eveniment straniu ]i
zgudui sufletul… Doamna Bologa, gândindu-se c[ copilul
trebuie s[ ]nceap[ =coala, se sf[tui ]ndelung cu protopopul
Groza cum s[-i ]nlesneasc[ sarcina =i c[zur[ de acord c[ e
nevoie de implorarea Atotputernicului. Prin urmare, hot[râr[
s[ pun[ pe Apostol s[ zic[ “Tat[l nostru”, ]ntr-o duminic[,
]n cadrul sfintei liturghii. F[cur[ preg[tirile ]n mare tain[,
ca s[ nu prind[ Bologa de veste =i s[ le z[d[rniceasc[ plan-
ul… }n sfâr=it, ]n ziua stabilit[ so\ii Bologa luar[ loc ]n stra-
na dreapt[, ca de obicei, iar Apostol, ]n fa\a lor, ]n h[inu\e
noi, mai palid =i cu ochii aprin=i de emo\ie. Doamna Bologa
l[crima =i tremura, ]nchinându-se ]nfrigurat[ =i fr[mântând

44ne]ncetat c[rticica de rug[ciuni… Apoi venind momentul
rug[ciunii, se plec[ speriat[ peste stran[ =i-i =opti: “Acuma,
pui=orule…” Cu fruntea sus, cu mers ap[sat, Apostol trecu
]n fa\a u=ii ]mp[r[te=ti, c[zu ]n genunchi, ]mpreun[ mâi-
nile… Peste o clip[ glasul lui sub\ire ca un fir de m[tase alb[
fâlfâia ]n t[cerea ]necat[ de respira\ii, se ridica spre tavanul
]nstelat, se cobor] printre sutele de oameni… Ochii lui v[zur[
la ]nceput, ]n altar, pe protopopul Groza zâmbindu-i cu
blânde\e =i ]ncurajându-l; pe urm[ ]ns[ r[mase numai cru-
cea aurit[, sus, parc-ar fi plutit ]n v[zduh… Apoi, tocmai ]n
clipa când se ]nchina, la ]ncheierea rug[ciunii, se deschise
deodat[ cerul =i, ]ntr-o dep[rtare nesfâr=it[ =i totu=i atât de
aproape ca =i cum ar fi fost chiar ]n sufletul lui, ap[ru o
perdea de noura=i albi, ]n mijlocul c[rora str[lucea fa\a lui
Dumnezeu ca o lumin[ de aur, orbitoare, ]nfrico=[toare =i ]n
acela=i timp mângâietoare ca o s[rutare de mam[… Dinstr[lucirea dumnezeiasc[ ]ns[ se limpezea o privire vie, in-
finit de blând[ =i de m[rea\[, care parc[ p[trundea ]n toate
adâncurile =i ascunzi=urile… Ar[tarea aceasta a durat nu-
mai o clip[ =i a fost atât de nem[rginit de dulce, c[ inima lui
Apostol =i-a oprit b[t[ile, iar ochii i s-au umplut de o lucire
stranie, bolnav[. Totu=i, sufletul ]i era atât de plin de fericire,
c[ ar fi fost bucuros s[ moar[ atunci acolo, privind minunea
dumnezeiasc[… Când se ]ntoarse la loc, p[ru schimbat la
fa\[. Pe obrajii albi, ochii alba=tri erau ca dou[ izvoare de
lumin[.
— M[icu\[, am v[zut pe Dumnezeu! murmur[ copilul cu
]nsufle\ire, ]n vreme ce doamna Bologa ]ncerca s[-=i =tearg[
lacrimile cu batista ud[ de plâns.
Vedenia lui Apostol d[du prilej la oarecare controverse
]n casa Bologa. Protopopul =i d-na Bologa credeau cu t[rie
c[ bunul Dumnezeu, printr-o gra\ie deosebit[, a ar[tat ast-

45fel calea pe care trebuie s[ mearg[ b[iatul ]n via\[; avocat-
ul, dimpotriv[, c[uta s[ le documenteze c[ toat[ “minu-
nea” e numai rezultatul exalt[rii religioase a copilului… }n
cele din urm[, neizbutind a-i convinge, Bologa se sup[r[, le
imput[ c[ vor s[-i ]mboln[veasc[ feciorul, umplându-i mintea
fraged[ cu fantasmagorii pope=ti =i, fiindc[ el, ca tat[, e
r[spunz[tor de s[n[tatea sufleteasc[ a lui Apostol, interzise
pe viitor asemenea exhibi\ii odat[ pentru totdeauna.
Clasele primare le f[cu acas[, având pe doamna Bologa
ca instructoare. Bologa ]i controla pe amândoi ]n fiecare
sâmb[t[, cu o severitate din ce ]n ce mai stra=nic[, parc[ ar
fi avut ]n fa\a lui ni=te complici ]ntru a-l trage pe sfoar[.
De=i Apostol era silitor, tat[l hot[r] s[-l trimit[, pentru cur-
surile secundare, la liceul din N[s[ud, spunând c[ copilul
trebuie s[ ia contact cu oamenii =i cu lumea. }n realitate
Bologa, nemul\umit de educa\ia ultrareligioas[ ce o primeacopilul acas[, ]n ciuda prescrip\iunilor lui, voia s[ curme
r[ul cât mai era vreme.
}l d[dur[ ]n pensiune la profesorul de matematic[, pri-
eten bun cu Bologa, ca s[ fie bine ]ngrijit =i supravegheat, ca
acas[. Când plecar[ p[rin\ii =i r[mase singur, Apostol fu cu-
prins de o spaim[ dureroas[. Se sim\i p[r[sit, izgonit, str[in
=i neputincios. +i nici m[car nu putea plânge, de team[ s[
nu-l ia ]n râs copiii gazdei. }n clipa ]ns[ când ]i era sufletul
mai stors de n[dejde, a v[zut ]n peretele od[i\ei o icoan[ cu
Isus Hristos r[stignit pe cruce. +i atunci toat[ ]ntristarea i-a
disp[rut ca prin farmec. Nu mai era singur. Dumnezeu ]i
alina inima…
Parva fiind aproape de N[s[ud, doamna Bologa venea ]n
fiecare lun[ s[-l vad[, s[-l mângâie… Dar Apostol p[rea acu-
ma vesel =i mul\umit. Cartea ]l pasiona. La sfâr=itul anului
=colar, mergând acas[ ]n vacan\[, prezent[ cu bucurie tat[lui

46s[u un certificat str[lucit.
— Te felicit! ]i zise Bologa, dup[ ce citi cu luare-aminte,
strângându-i mâna ca unui prieten.
Strângerea aceasta de mân[ ]i f[cu o impresie curioas[.
Pentru ]ntâia oar[ sim\ea c[ tat[l s[u ]l iube=te. Pân[ atunci
i se p[ruse c[ dragostea trebuie s[ fie neap[rat cu lacrimi =i
râzg[ieri. Acuma ]n\elese c[ exist[ =i iubiri re\inute,
b[rb[te=ti. De altfel, chiar =i el devenise mai discret ]n
dezv[luirea sentimentelor. }i pl[cea s[ fie privit ca om seri-
os. Prietenii lui cei mai buni, Alexandru P[l[gie=u =i Con-
stantin Boteanu, erau cu trei-patru ani mai mari ca dânsul.
Când termin[ clasa a patra =i aduse iar certificatul, Bologa
crezu nimerit s[-i spun[ câteva cuvinte grave, de fa\[ cu
doamna Bologa, ]n picioare. Dup[ o introducere cu cita\ii
latine=ti, ]i evoc[ amintirea str[bunului tras pe roat[ la Alba-
Iulia =i apoi urm[ cu glas falnic:
— De azi ]ncolo, fiul meu, e=ti b[rbat. Dac[ ar fi nevoie,
e=ti preg[tit s[-\i po\i câ=tiga singur o pâine. Intrând ]n cur-
sul superior, orizontul are s[ \i se l[rgeasc[. Vei pricepe multe
lucruri nev[zute, c[ci via\a =i lumea sunt pline de taine grele.
S[ n[zuie=ti mereu a dobândi stima oamenilor, =i mai ales
pe a ta ]nsu\i. De aceea sufletul t[u s[ fie totdeauna la fel cu
gândul, gândul cu vorba =i vorba cu fapta, c[ci numai astfel
vei ob\ine un echilibru statornic ]ntre lumea ta =i lumea din
afar[! Ca b[rbat, s[-\i faci datoria =i s[ nu ui\i niciodat[ c[
e=ti român!…
}n clasa a cincea, spre Cr[ciun, ]ntr-o or[ de matematic[,
Apostol fu chemat pu\in afar[. }n coridor a=tepta vizitiul
lor, cu c[ciula =i cu biciul ]n mân[.
— Ei, ce-i, ce s-a ]ntâmplat? ]ntreb[ Apostol tulburat.
— Bine, domni=orule, tot bine, dar azi-noapte a murit
domnul avocat, de inim[, =i m-a trimis doamna s[ te aduc =i

47pe d-ta la ]nmormântare…
Pân[ ]n Parva, Apostol a plâns ]n ne=tire… }nmormântar-
ea a fost impozant[. Mii de oameni au petrecut co=ciugul la
groap[, =i multe cuvânt[ri jalnice. Pe urm[, câteva zile, Apos-
tol a stat acas[. Nu mai plângea, dar =edea ceasuri ]ntregi
]ncremenit ]n fa\a unei fotografii care reprezenta pe tat[l
s[u ]ntr-o poz[ dârz[, amenin\[toare. (Era f[cut[ la Cluj, pe
când se ]ntorcea din temni\[.) }nainte ]i fusese fric[ de fo-
tografia aceasta. Acuma ]l rodeau remu=c[ri. Sim\ea ]mprejur
]ntreb[ri fâlfâind cu aripi negre =i nu ]ndr[znea s[ le
priveasc[. }=i zicea mereu c[ n-a =tiut s[-l pre\uiasc[, ]=i
amintea ]ndrum[rile lui severe =i-i era team[ necontenit s[
nu se d[râme ceva, undeva, =i nu-=i d[dea seama ce =i unde…
Doamna Bologa, ]ngrijorat[ de jalea lui, ]i zise, a treia zi,
foarte blând =i duios:
— Las[, dragul mamei… Ce s[ facem? A=a a vrut
Dumnezeu…
— De ce? ]ntreb[ deodat[ Apostol, privind-o cu ni=te ochi
goi.
Mama ]i r[spunse ceva, dar el nu mai ]n\elese vorbele ei,
c[ci ]n clipa când a rostit ]ntrebarea, a sim\it cum i se d[râm[
]n suflet, cu zgomot ]ngrozitor, o cl[dire veche, cu temelii ca
r[d[cinile stejarului.
“Am pierdut pe Dumnezeu”, ]i fulger[ prin minte,
]nchizând ochii cu fric[, parc[ astfel ar fi vrut s[ ]mpiedice
ruina. Avea impresia foarte clar[ c[ se pr[bu=e=te ]ntr-o
pr[pastie f[r[ fund =i nu se poate opri, nu se poate ag[\a de
nimic. Aceasta ]ns[ a \inut numai un moment, sau poate
nici atâta, iar pe urm[ a r[mas cu o groaz[ crâncen[ ]n inim[,
ca =i când s-ar fi trezit, ]n miez de noapte, singur, ]ntr-un
cimitir imens, f[r[ s[ =tie ]ncotro s[ apuce…
Se ]ntoarse la N[s[ud buim[cit, cu sufletul zdren\uit de

48]ndoieli =i sigur c[ =i-a pierdut rostul ]n lume. Un r[stimp a
mai ]ncercat s[-=i recl[deasc[ din d[râm[turi o cas[ nou[.
Observa ]ns[ c[ de sub fiecare piatr[ izbucnea câte-o ]ntre-
bare dureroas[ =i f[r[ r[spuns… Str[daniile acestea zadar-
nice, cu chinurile lor neostoite, ]l obosir[ repede. Dar apoi
peste ele se ]n[l\[, ca un steag biruitor, dorin\a de-a cunoa=te,
de-a g[si r[spunsuri precise la toate ]ntreb[rile tulbur[toare…
Ca “abiturient” a petrecut vacan\a ]n consf[tuiri cu mam[-
sa =i cu protopopul Groza care, amintindu-=i ar[tarea cere-
asc[ de odinioar[, doreau s[-l ]ndrepte spre cariera
preo\easc[. Apostol ]ns[ nici nu voia s[ aud[ de teologie.Acuma era aproape de dou[zeci de ani, ]n[ltu\, foarte zvelt,
cu o frunte alb[ foarte fr[mântat[, cu p[rul castaniu lung =i
dat pe spate, având ceva din ]nf[\i=area tinerilor de la
]nceputul secolului trecut, gata s[ moar[ pentru un dor. Pe
cât inima ]i clocotea de o poft[ de via\[ n[prasnic[, pe atâtmintea lui se zbuciuma cu ]ntreb[ri tainice, suferind fizi-
ce=te de câte ori, ]n c[utarea explica\iei, se izbea de zidurile
]nceputului =i sfâr=itului ]ntre care e m[rginit[ cuno=tin\a
omeneasc[. Se f[cuse gânditor, chiar vis[tor, cu apuc[turi
romantice, cu hot[râri ]nc[p[\ânate. Doamna Bologa spu-
nea, cu o u=oar[ umbr[ de p[rere de r[u, c[ seam[n[ la
caracter cu r[posatul, ceea ce pe Apostol ]l m[gulea, c[ci, cu
cât cre=tea, cu atât admira mai mult ]n\elepciunea tat[lui
s[u, silindu-se din r[sputeri barem s[-l egaleze… Când ]=i
d[du seama c[ rezisten\a f[r[ argumente nu va convinge pe
maic[-sa =i mai ales pe Groza, le declar[ ritos c[ el de mult
nu mai crede ]n Dumnezeu =i prin urmare nu-=i poate alege o
carier[ bazat[ pe ]n=el[ciune. Protopopul se indign[ =i plec[
f[r[ s[-i dea mâna, iar doamna Bologa plânse o s[pt[mân[
]ntreag[, rugându-se Atotputernicului s[-i ]ntoarc[ b[iatul pe
calea cea bun[.

49Apostol se hot[râse de mult s[ urmeze filozofia. Auzind
aceasta, indignarea protopopului se ]nte\i =i, ca s[ frâng[
cerbicia fiului r[t[cit, pov[\ui pe doamna Bologa s[-i refuze
mijloacele b[ne=ti. Abiturientul se posomor]. Câteva zile
de-a rândul avu lungi consf[tuiri cu singurul s[u prieten din
Parva, cu Alexandru P[l[gie=u, care f[cuse cursul de notar =i
acuma era practicant, ]n a=teptare s[ ias[ la pensie notarul
b[trân =i s[-i ia locul. Drept urmare a consf[tuirilor, Apostol
se repezi pân[ la N[s[ud, se mai sf[tui =i cu fosta lui gazd[,
=i cu directorul liceului, iar rezultatul fu o peti\ie c[tre Min-
isterul Instruc\iei, ]n care solicita o burs[ de la stat. Peste
vreo trei s[pt[mâni veni =i r[spunsul: i s-a acordat un loc
]ntr-un “colegiu studen\esc” la Budapesta, ceea ce ]nseamn[
pensiune complet[ =i chiar câteva coroane pe lun[, de bu-
zunar.
La Universitate a ]ntâmpinat greut[\i a=teptate =i
nea=teptate. Le-a biruit cu o ]nsufle\ire aprig[. A ]nv[\at
ungure=te =i nem\e=te ]n câteva luni, ]ncât primul examen i-
a adus felicit[ri =i o invita\ie la mas[ din partea profesorului
de filozofie, b[trân, s[rac =i nobil. }ntre profesor =i elev s-au
statornicit ni=te leg[turi ca ]ntre un duhovnic =i un drept-
credincios. Cunosc[tor al sufletului omenesc, profesorul a
]n\eles repede neastâmp[rul lui Apostol =i l-a ]ndr[git. I se
p[rea c[ tân[rul acesta, ros pân[ ]n temelii de ]ndoieli, e
reprezentantul tipic al unei genera\ii care, pierzând credin\a
]n Dumnezeu, se ]nver=uneaz[ a g[si ceva ]n afar[ de sufle-
tul omului, un Dumnezeu =tiin\ific, lipsit de taine =i de ne-
cunoscut, un adev[r absolut, ]n dosul c[ruia s[ nu mai fie
nimic, ]n care s[ se cuprind[ =i s[ se l[mureasc[ chiar =i
neantul… Senin[tatea =i simpatia profesorului au potolit
]ncetul cu ]ncetul avântul studentului. Chiar ]n prima va-
can\[ universitar[ Apostol a venit acas[ cu o “concep\ie de

50via\[” pe care toat[ vara a explicat-o lui Alexandru P[l[gie=u,
devenit notar ]n Parva.
— Omul singur nu e cu nimic mai mult decât un vierme,
spunea studentul cu o ]ncredere parc-ar fi descoperit piatra
filozofal[. O lic[rire de con=tiin\[ trec[toare… Numai colec-
tivitatea organizat[ devine o for\[ constructiv[, drag[ pri-
etene! Singularizat, omul se pierde, pe când ]ntr-o colectiv-
itate orice sfor\are ]=i g[se=te locul ei =i toate ]mpreun[ con-
tribuie la ]n[l\area fiec[rui individ, precum activitatea co-
mun[ a tuturor colectivit[\ilor apropie omenirea de
Dumnezeu… Azi, din pricina lipsei de organizare, nou[zeci
la sut[ cel pu\in din munca creierului omenesc se risipe=te.
}nchipuie=te-\i ce-ar fi când s-ar uni, printr-o organiza\ie
perfect[, sfor\[rile mintale ale tuturor oamenilor spre aceea=i
\int[!… Câ\i oameni tr[iesc azi pe p[mânt? Dou[ miliarde,
s[ zicem… Ei bine, ar mai exista oare necunoscutul dac[dou[ miliarde de kilograme de materie cenu=ie, ]ntr-un avânt
comun, ar porni la asaltul por\ilor ]nchise?
— Adic[, mai pe române=te, s[ facem ceea ce facem cu
to\ii, zise notarul. S[ ne facem datoria c[tre stat, nu-i a=a?…
Apoi asta spun =i legile noastre…
— Nu, nu legile… Con=tiin\a s[-\i dicteze datoria, nu leg-
ile… Mare deosebire! se ]nfl[c[r[ Apostol, re]ncepând fur-
tunos explica\iile.
Doi ani de zile, ]n Budapesta, =i-a pus la ]ncercare
“concep\ia de via\[” ]n toate ]mprejur[rile, =i dup[ fiece ]ncer-
care i se p[rea mai bun[, mai mul\umitoare. Via\a ]n capi-
tal[ ]ns[ ]i era nesuferit[. Zgomotul str[zilor, egoismul oa-
menilor, mecanizarea vie\ii ]l sup[rau. Râvnea civilizarea
sufletului =i aceasta i se p[rea c[ nu se poate dobândi ]n
marile aglomera\ii de oameni. }n mijlocul naturii se sim\ea
liber =i mai aproape de inima lumii. De câte ori avea vreme,

51fugea de ora=. Dealurile din jurul Budei le cuno=tea ]ntoc-
mai ca ]mprejurimile Parvei… Numai când venea acas[ ob-
serva c[ =i-a potrivit via\a pe un calapod care aici nu era
deloc pre\uit. }n Parva i se cl[tina concep\ia =i avea nevoie
de sfor\[ri ca s[ nu i se sf[râme. Statul, aici, era privit ca un
vr[jma=… Tocmai ]n vacan\a a treia a g[sit argumentul
mul\umitor, ]ntr-o discu\ie cu avocatul Dom=a, care, dup[
moartea b[trânului Bologa, a f[cut avere ]n Parva.
— Eu nu afirm c[ statul nostru e bun! a strigat Apostol
cu o inspira\ie subit[. Nu afirm deloc… Dar cât[ vreme ex-
ist[, trebuie s[ ne facem datoria… Da\i-mi un stat mai bun,
=i m[ ]nchin. Altfel ]ns[ vom c[dea ]n anarhie, domnule
Dom=a! }n via\[ trebuie s[ cont[m pe realit[\i, nu pe dorin\i!
Avocatul Dom=a ]l iubea =i-i prevedea un viitor str[lucit,
de altfel ]mpreun[ cu to\i domnii din Parva =i chiar cei din
N[s[ud. Se spunea c[ Apostol e r[sf[\atul facult[\ii =i c[ ares[ ajung[ negre=it profesor la Universitate. De aceea Dom=a
]i f[cea pu\in[ curte, ]n speran\a c[ ]i va atrage aten\ia asu-
pra domni=oarei Marta, o feti\[ de vreo =aptesprezece ani,
dr[g[la=[ =i istea\[ cum nu s-a mai pomenit pe valea
Some=ului, =i care, pe deasupra, avea o zestre boiereasc[,
fiind singura odrasl[ a ]nsu=i domnului Dom=a.
}ntr-o bun[ zi, dorind s[ continue discu\ia, Apostol f[cu
o vizit[ avocatului. Nu-l g[si acas[, dar ]l primi domni=oara
Marta. St[tu o jum[tate de or[, vorbind cu domni=oara nu-
mai despre nimicuri =i crezând mereu ca va sosi Dom=a. A
doua zi reveni =i iar =ezu o jum[tate de or[ cu Marta. Apoi
o s[pt[mân[ ]ntreag[, ]n fiecare zi, mereu la aceea=i or[ =i
din ce ]n ce mai bucuros c[ nu era acas[ avocatul. +i, peste
alt[ s[pt[mân[, spuse radios doamnei Bologa:
— Mam[, =tii c[ am s[ m[ logodesc cu fata lui Dom=a?
Doamna Bologa ]ncremeni. Marta i se p[rea prea cochet[

52=i u=uratic[. O fat[ crescut[ ]n voia soartei — doamna Dom=a
murise de vreo patru ani — nu poate fi o so\ie potrivit[
pentru Apostol. }ncerc[ s[ se ]mpotriveasc[. Chem[ iar[=i
]ntr-ajutor pe protopopul Groza. Toate ]n zadar. Logodna se
f[cu, f[r[ ceremonie, ]n familie, stabilindu-se ]ns[ c[ nunta
vor serba-o când va termina Apostol studiile, peste un an
sau doi.
Curând, dup[ logodn[, sosi ]n Parva un locotenent de
vân[tori imperiali, foarte \an\o= =i ]ncrezut, feciorul
judec[torului ungur. Apostol ]l privi cu dispre\, zicând c[ e
gol =i sec, pe când Marta ]l g[si interesant =i dr[gu\… Dumini-
ca urm[toare avu loc “balul filantropic”. De=i Apostol nu
era dansator, ]n seara aceea a dansat cu furie, ca nu cumva
s[ r[mâie mai prejos de “cellalt”. Locotenentul ]ns[ a jucat
pu\in =i numai cu vreo trei fete, ]ntre care =i cu Marta. +i
atunci, pe fa\a ei, Apostol a v[zut o mândrie =i o bucurier[u ascuns[…
}n trei zile sufletul logodnicului s-a umplut de otrav[. Se
sim\ea nenorocit =i-l b[teau gânduri de moarte. Se compara
cu locotenentul ]n inima Martei =i era sigur ca Marta alege
uniforma str[lucitoare, pintenii… +i el care, ca fiu de v[duv[,
nici n-a f[cut armata! }ntr-un moment de disperare socoti
c[ ar fi bine s[ renun\e la favoarea legii militare, s[ se ]ntoarc[
peste un an ]n hain[ de ofi\er =i s[-i arate Martei c[ poate fi =i
el ca “cellalt”… }n orice caz, nu va l[sa nici ]n ruptul capuluis[ fie izgonit din iubirea Martei. Tocmai fiindc[ e a=a, el oiube=te mai mult. Are s[ lupte =i s-o cucereasc[ definitiv. Dac[
ea nu e ]n stare s[ se ridice pân[ la el, se va cobor] el la ea.
Marta ]ns[ trebuie s[-l iubeasc[ numai pe el!
Atunci ]ncepur[ s[ umble zvonuri de r[zboi =i ]ntr-o
bun[ zi locotenentul chiar trebui s[-=i curme concediul =is[ plece ]n mare grab[ la regiment. Apostol se duse a doua

53zi la Marta, triumf[tor. Când veni ]ns[ vorba de locote-
nent, Marta zise cu ochi melancolici:
— Simpatic om!… Acuma va fi erou!Apostol ]ng[lbeni. Se hot[r] s[ strice logodna, s[ re-
cunoasc[ f[r[ ]nconjur c[ mam[-sa a avut dreptate =i s[-=ivaz[ de c[r\ile lui… Dar asta ar ]nsemna o la=itate. Dac[ ]nprima ciocnire cu via\a se d[ b[tut, atunci ce va fi viitorul?
Apoi, peste fr[mânt[rile lui, izbucni r[zboiul… +i
concep\ia de via\[, cl[dit[ =i cârpit[ ]n trei ani de chibzuiri,se zdruncin[ din temelii. R[zboiul nu intrase ]n socotelilelui. +i totu=i acuma trebuia o hot[râre… Se sf[tui cuP[l[gie=u, f[r[ rezultat. P[l[gie=u declar[ categoric c[ “to\itrebuie s[ ne facem datoria c[tre patrie”. P[rerea aceasta
]ns[ era a unui reprezentant al statului, deci impus[, =i nu
izvorât[ dintr-o convingere liber[… Apostol, ]n sufletul s[u,credea c[ cel mai bun lucru ar fi s[ ignoreze r[zboiul, caceva anormal. Da, dar dac[ mâine va fi chemat =i el ]n arma-t[?
— Vezi, dragul mamei, ]i zise doamna Bologa, ]ngrijo-
rat[, dac[ ne ascultai pe noi =i te duceai la teologie, azi ai fi
preot =i nici capul nu te-ar durea de r[zboiul lor… Pe cândacuma, Dumnezeu =tie…
Mai mult ca s[ se ispiteasc[ pe sine ]nsu=i, Apostol
r[spunse:
— Zilele acestea am s[ plec =i eu la datorie…
Doamna Bologa, speriat[ =i revoltat[, ]ntreb[:
— S[-\i primejduie=ti tu via\a? Pentru cine =i pentru ce?— Pentru patrie, murmur[ studentul cu un zâmbet
nehot[rât.
— Noi n-avem patrie! strig[ atunci mama, indignat[. Asta
nu-i patrie… Mai bine s-o calce ]n picioare caii muscalilor!
Trimise ]ndat[ dup[ protopopul Groza =i ]mpreun[ c[utar[
s[-i scoat[ din minte gândurile nesocotite. Nehot[rârea lui

54Apostol se zvârcolea. Ie=i pe strad[ buim[cit =i nimeri tocmai
la Dom=a acas[.
— Cum, tu? Speran\a noastr[? S[ te ba\i tu pentru un-
gurii care ne bat pe noi? Dar când ai o patrie ca a noastr[ nu
e=ti deloc obligat s[ te ]mbulze=ti la datorie, ba chiar dim-
potriv[!
— +i totu=i ideea? zise Apostol f[r[ convingere.
— Ce idee?… Când e via\a omului ]n joc, dai dracului
toate ideile… Noi trebuie s[ a=tept[m, Apostole! Lozinca
noastr[ s[ fie: rezerva…
— Rezerva ]nseamn[ pasivitate =i pasivitatea e mai rea
ca moartea…
— Pasivitatea p[streaz[ intacte speran\ele, pe când ac-
tivitatea acum e egal[ cu nimicirea.
Apostol t[cu. }n sufletul lui se ]nchegase convingerea c[
nu trebuie s[ plece. Dar nu apuc[ s[ spun[ nimic lui Dom=a,c[ci se pomenir[ cu Marta, care tocmai se ]ntorcea de la o
prieten[. Avocatul, ca de obicei, ]i l[s[ singuri…
— Toat[ lumea pleac[ la r[zboi, zise Marta.
}n privirea ei, ]n glasul ei, Apostol sim\i o tremurare ciu-
dat[. Marta se gândea la “cellalt”. Un ceas st[tur[ de vorb[,
=i toat[ vremea Apostol v[zu c[ logodnica lui e ca o str[in[,
]n\elegând ]ns[ c[, printr-un singur gest, i-ar putea dobândi
sufletul ]ntreg… Un ceas =ov[i, apoi la plecare se uit[ adânc
]n ochii ei =i zise cu hot[râre:
— Poimâine voi pleca la r[zboi!
Marta avu un zâmbet de necredin\[, dar numai o clip[. }n
clipa urm[toare obrajii ei se ]mbujorar[, privirea i se ]nfl[c[r[,
plin[ de mândrie, =i apoi, cu o mi=care p[tima=[, se repezi la
Apostol si-l s[rut[ pe buze… +i Apostol, ]n s[rutarea aceasta,
]=i sorbi izbânda.
A teia zi a plecat la Cluj =i s-a prezentat la cercul de recr-

55utare, unde un colonel de=irat l-a felicitat c[lduros. Când s-
a ]mbr[cat ]n uniform[ =i s-a uitat ]n oglind[, nici nu s-a mai
recunoscut, atâta de mar\ial i se p[rea c[ s-a f[cut. De altfel,
]n ora= clocotea un entuziasm contagios. Pe trotuare, ]n caf-
enele, la Universitate, pretutindeni oamenii erau veseli,
parc[ r[zboiul i-ar fi sc[pat dintr-o primejdie grozav[ sau
le-ar fi f[g[duit o fericire cereasc[. }n atmosfera aceasta, ul-
timele r[m[=i\e de =ov[ire se topir[ ca ni=te stropi de cear[.
Se sim\ea mândru =i fericit ]n uniforma cochet[ de artilerie
=i saluta \eap[n pe to\i militarii ce-i ]ntâlnea, adânc convins
c[ =i astfel ]=i ]mpline=te datoria c[tre \ar[.
Dou[ luni a urmat =coala de artilerie, apoi a fost trimis
pe front. Pe urm[ l-au numit ofi\er, a fost r[nit o dat[ u=or =i
a doua oar[ greu, ]ncât a stat dou[ luni ]n spital =i o lun[ ]n
concediu acas[, a fost decorat de trei ori, ]naintat locote-
nent… toate ]n vreme de doi ani. R[zboiul a luat locul defrunte ]n concep\ia lui de via\[, din care odinioar[ vruse s[-
l elimine. Acuma ]=i zicea c[ r[zboiul e adev[ratul izvor de
via\[ =i cel mai eficace element de selec\iune. Numai ]n fa\a
mor\ii pricepe omul pre\ul vie\ii =i numai primejdia ]i
o\ele=te sufletul… Pe urm[ a fost la Curtea Mar\ial[ care a
judecat pe Svoboda… Pe urm[ au venit spânzu r[toarea =i
ochii condamnatului… =i doina ordonan\ei, sub fereas tr[,
care nu mai ]nceteaz[ deloc, ca o mustrare…
3
— Don' locotenent, e târziu, vremea cinei…
Apostol Bologa deschise ochii, z[p[cit. Lâng[ pat,
ordonan\a morm[ia blând acelea=i cuvinte, ca o bab[ cu
farmece.

56— Ce-i, Petre? Am dormit? ]ntreb[ locotenentul, s[rind
]n picioare =i uitându-se repede la ceasul-br[\ar[. Ei, poftim!
Am ]ntârziat de la mas[… +i numai tu e=ti de vin[, c[ nu
=tiu pe unde tot umbli, ]n loc s[-mi fii de ajutor…
Dojenind de Petre, ]=i d[dea bine seama c[ vrea s[-=i
impute amintirile care l-au cuprins ]n mrejele lor =i de care
]i era team[ ca de ni=te remu=c[ri neiert[toare. Gr[bit s[
plece, nu-=i g[si casca =i morm[i:
— F[ lampa mai mare, c[ parc[ suntem ]ntr-o cript[…
De lâng[ lamp[, ordonan\a ridic[ o scrisoare =i i-o ]ntin-
se:
— A venit de la amiaz[, dar cu v[lm[=agurile astea…
Apostol lu[ scrisoarea, se uit[ la adres[ =i r[mase câteva
clipe cu ochii la Petre, ca =i cum n-ar fi ]ndr[znit s-o citeasc[.
“Iat[, mi-e fric[ =i de slova mamei, se gândi cu am[r[ciune.
Atâta m-a f[cut de la= execu\ia unui tr[d[tor!”
Apoi se a=ez[ mânios pe lavi\[, trase lampa mai aproape,
rupse plicul =i citi pe ner[suflate:
“Dragul mamei mult dorit. Tare-mi tremur[ inima de gr-
ija ta, c[ de o s[pt[mân[ n-am primit nici o =tire =i pe aici
geme p[mântul de oaste =i c[tane, de tr[im mereu cu frica
]n sân. Totu=i sunt pu\in mai lini=tit[ de când am auzit c[,
pe unde e=ti tu, s-au potolit b[t[liile. O, dare-ar Dumnezeu
s[ se sfâr=easc[ odat[, c[ de at[ta r[zboi ni s-a acrit sufletul
=i ne-au secat lacrimile.
Tot a=tept[m s[ ne pomenim cu tine pe acas[, m[car pe
câteva zile, c[ al\i ofi\eri cap[t[ concedii des. +i noi avem ]n
gazd[ un maior, tare de treab[, polonez. Bietul om toat[
ziulica ofteaz[ de dorul familiei, c[-i ]nsurat =i are =ase copii…
+tii, dragul mamei, c[ pe protopopul Groza l-au luat =i l-au
dus ]n internare prin |ara Ungureasc[, fiindc[ P[l[gie=u l-a
pârât c[-i periculos pentru lini=tea comunei. O, Doamne,

57mare-i r[bdarea =i ]ndurarea ta! Ba P[l[gie=u se mai laud[,
chiar =i fa\[ de mine, c[, de ar fi vrut el, ar fi putut face s[-l
=i sp[nzure, c[ — zice — mâna lui e grea când vede c[ oa-
menii nu se astâmp[r[. Dar zice c[ i-a fost mil[ de cei optzeci
de ani ai lui Groza, altminteri nu s-ar fi mul\umit numai cu
internarea. C[, zice, protopopul a predicat de pe amvon
precum ca s[ nu ne lep[d[m limba str[mo=easc[ =i nici
credin\a ]n Dumnezeu, ci s[ le p[str[m cu sfin\enie. +i din
pricina aceasta l-au ridicat =i l-au ]nchis, iar comuna a r[masnumai cu diaconul, s[ fac[ slujba =i la biserica cea mare, =ipeste ap[, ]n bisericu\a din Ierusalim… Eu m[ tot rog fi-
erbinte bunului Dumnezeu =i tare mi-e n[dejdea c[
rug[ciunile noastre vor g[=i mil[ =i ]ndurare ]n ceruri!
De multe ori m[ gândesc =i m[ cutremur, ce-ar fi dac[ ar
tr[i bietul tat[l t[u? Cum era el de inimos, vai, Doamne,poate c[ nici tu n-ai fi unde e=ti, c[ci el nu te-ar fi l[satpentru nimica-n lume. Dar eu, s[rman[ v[duv[, ce s[ fac?
Plâng =i m[ rog lui Dumnezeu s[-\i poarte de grij[ =i s[ te
apere =i s[-\i lumineze sufletul =i c[r[rile vie\ii…
Acum barem de-ar veni odat[ pacea, s[ mai scape oame-
nii de chinuri =i de groaz[. C[ de când a intrat =i România ]nr[zboi parc[ via\a noastr[ e =i mai amar[, =i mai ]ntristat ni-e sufletul… Marta zice c[ \i-a scris mereu, dar c[ tu nu i-ai
r[spuns la dou[ scrisori =i poate c[ te-ai sup[rat cine =tie de
ce. Scrie-i, dragul mamei, c[ Dom=a e foarte cumsecade =i-\ipoart[ de grij[ ca un p[rinte. Apoi =i fata-i bun[ =i are sufl-etul de cear[, doar c[-i tân[r[ =i nepriceput[ ]n via\[. Mereu]mi spune c[ i-e dor de tine, dar iar[=i nu poate sta nici prearetras[ =i trebuie s[ mai glumeasc[ cu cei ofi\era=i de pe
aici, c[ a=a-s vremurile. Dac[ ai fi tu acas[, am avea =i noi un
sprijin. Dar nu-i nimic, va trece =i furtuna, =i Dumnezeu vapl[ti tuturora dup[ dreptate. Pân[ va veni ceasul mântuirii,

58eu ]n scrisorile tale caut mângâiere =i le a=tept =i tremur
când nu sosesc. C[ tu e=ti mângâierea =i n[dejdea mea pe
lume, =i credin\a ]n Dumnezeu. R[mâi cu bine =i scrie-midegrab[. Dumnezeu s[ te aib[ ]n paza lui cea bun[. A taMam[”.
Apostol ]ndoi iar scrisoarea, o vâr] ]nceti=or ]n buzunar
=i oft[, zâmbind amar =i zicându-=i: “Biata mam[! Se vede
c[-i str[nepoata subprefectului lui Avram Iancu…”
Cuprinsul scrisorii ]l sim\ea foarte l[murit ]n creieri, ca o
ap[sare. Numai vorbele despre Marta parc[ pieriser[ f[r[
urme, de=i alt[dat[ tocmai acestea l-ar fi pus pe gânduri…
Ridicând capul, ]ntâlni privirea ordonan\ei, aprins[ de o
curiozitate umil[. Apostol tres[ri, ca =i cum i-ar fi fost fric[
s[ nu-i fi citit gândurile.
— Oare ce-o mai fi pe la noi pe-acas[, don' locotenent?
]ntreb[ deodat[ soldatul cu glas ]nc[rcat de respect.
— Ce s[ fie, Petre? Necazuri =i amar, r[spunse Apostol
blând.
}=i potrivi casca ]n cap, ]=i ridic[ gulerul ulancei =i ie=i ]n
ograd[, urmat de ordonan\[. }n poart[ se ]ntoarse =i-i zise
cu acela=i glas moale:
— Ia seama, Petre, c[ mâine ]n zori plec[m ]napoi, pe
front! S[ aduni deci toate catrafusele… Degeaba, Petre, totmai bine-i acolo decât aici!
4
Popota diviziei era ]ntr-o fost[ cârcium[, al[turi de casa
]n care locuia generalul Karg. }n sala mare dinspre uli\[, cuferestrele oblonite, ca s[ nu p[trund[ lumina afar[, mâncauofi\erii de la cartierul diviziei, precum =i cei de la comanda-
mentul brig[zii de artilerie, care se afla ]n sat. }n fund, ]ntr-
o od[i\[, era popota trec[torilor, adic[ a celor ce mergeau

59spre front sau se ]ntorceau de acolo =i trebuiau s[ z[boveasc[
un r[stimp pe la numeroasele servicii ale diviziei.
Fiindc[ ]ntârziase, Bologa nu mai vru s[ treac[ prin sala
cea mare, ci coti prin ograd[ =i intr[ ]n tind[, unde câ\ivasolda\i sp[lau vase, =tergeau tacâmuri, desfundau sticle, ]nvreme ce al\ii veneau de pe coridor, de la buc[t[ria]ndep[rtat[, cu farfurii pline cu mânc[ruri ori cu butelii de
vin… De aici o u=[ d[dea direct spre popota mare, iar alta,
]n stânga, spre cuibul trec[torilor. Un soldat se repezi =ideschise lui Bologa.
}n od[i\[ erau numai dou[ mese lungi =i o canapea
hodorogit[, pe care z[cea un morman de mantale, c[=ti,
revolvere, s[bii, baionete, de-a valma.
Masa din dreapta se golise; un soldat, cu capul \uguiat =i
cu fruntea de un deget, strângea alene tacâmurile =i res-
turile de pâine. Fumul de tutun, mirosul de mânc[ruri =i deb[uturi umpleau odaia pân[ ]n tavanul cu grinzi, sugrumând
flac[ra l[mpii cu abajur de tinichea roas[. Obloanele celor
dou[ ferestre erau ]nchise, iar g[urile din obloane, astu-
pate cu =ervete. De altfel, ferestrele n-aveau perdele =i pe
pere\i se vedeau numai câteva cadavre de plo=ni\e s[tule.
}n capul mesei din stânga =edea c[pitanul Klapka. F[r[
casc[, tuns la piele, fa\a lui rotund[ r[spândea bun[tate =i
blânde\e, de=i ]n ochi ]i tremura o spaim[ pe care ]ncerca s-
o ascund[ sub un surâs pref[cut =i rece.
Când p[=i Bologa ]n odaie, zgomotul de glasuri care se
auzise din tind[ se curm[ brusc, ]ncât bun[-seara lui pluti
singuratic[ ]ntr-o t[cere speriat[. Pân[ s[-=i lepede ]ns[ cas-
ca =i ulanca, unda de tulburare se topi =i locotenentul Gross,
mai ]n glum[, mai ]n serios, strig[:
— Mi se pare, Bologa, c[ \i-a fost ru=ine s[ vii mai devreme
]ntre noi? Spune drept!

60— Ru=ine? Mie?… De ce? zise Apostol, oprindu-se ]n\epat.
— Parc[ noi nu =tim c[ =i tu ai votat pentru moarte?
zâmbi Gross, dând vorbelor sale o culoare mai dulce, fi-
indc[ observase sup[rarea lui Bologa.
— Ei =i? urm[ Apostol mereu dârz. }n orice caz n-am s[
dau socoteal[ decât con=tiin\ei mele, care l-a g[sit vinovat!
— Con=tiin\[! oft[ deodat[ tânguitor c[pitanul Cerven-
ko, care =edea la stânga lui Klapka. Cine mai are azi
con=tiin\[?
Glasul acesta se ]nfipse ca un ac ]n urechea locotenentu-
lui Bologa. Vru s[ r[spund[ =i nu-i veni nimic ]n minte. Se
uita la el, =i inima i se ]mblânzi. Cervenko era om voinic,
sp[tos, cu o barb[ cafenie care-i acoperea aproape tot pieptul
=i cu ni=te ochi ]n care plângea ve=nic o suferin\[ tainic[.
Bologa ]l cunoscuse ]ntr-un spital la Triest =i descoperise ]n
el o inim[ ]ngereasc[. Era rutean, profesor la un liceu dinStanislau. }n fa\a ofi\erilor trecea ca un fel de menonit, fi-
indc[ ]n doi ani de r[zboi niciodat[ nu pusese mâna pe vreo
arm[, ci mergea ]n lupte numai cu un b[\ de trestie =i cântând
cântece biserice=ti. Cervenko ]nsu=i spunea sus =i tare c[
mai bine =i-ar t[ia mâinile decât s[ trag[ asupra unor bie\i
oameni ca =i dânsul. Altfel, fiind extrem de con=tiincios ]n
serviciu =i dispre\uitor de moarte, superiorii ]l l[sau ]n pace,
mul\umindu-se a zice c[-i cam scrântit.
— Fiecare ]=i face datoria cum crede, murmur[ Bologa
drept r[spuns lui Cervenko, a=ezându-se la mas[ fa\[-n fa\[
cu Klapka, =i apoi porunci soldatului: Ad[-mi =i mie ceva de
mâncare!
Soldatul disp[ru. Peste o clip[ Gross, pu\in ]ncruntat,
zise:
— Nici o datorie din lume nu-mi poate impune s[ ucid
pe un camarad…

61— Camarad?! strig[ deodat[ locotenentul Varga, revoltat,
s[rind ]n picioare. Tr[d[torii =i dezertorii sunt camarazii d-
tale?… Domnilor, v[ ]ntrece\i cu glumele! Eu, ]n orice caz,
nu mai pot asculta nep[s[tor asemenea… asemenea… vorbe
compromi\[toare pentru un militar care mai are ]n suflet un
pic de iubire de \ar[…
Izbucnirea locotenentului de huzari, singurul ofi\er activ
printre cei de fa\[, c[zu ca un du= rece, reamintindu-le br-
usc c[ sunt pe front. Toate privirile se ]ntoarser[ spre Varga
=i ]n toate lucea o ]ntrebare… Privirile acestea mul\umir[
orgoliul huzarului brun, tân[r, frumos, cu must[cioara tuns[
=i cu ]nf[\i=area ]nc[p[\ânat[. Era nepotul profesorului de
filozofie de la Budapesta =i avea ambi\ia s[ fie socotit mare
cunosc[tor de cai. Apostol ]l ]ntâlnise des ]n casa profesoru-
lui =i, cu toate c[ i s-a p[rut gol =i fudul, s-a ]mprietenit cu
el, având altfel un suflet deschis =i leal.
— }nchipuie=te-\i, dragul meu, urm[ Varga, adresându-
se lui Bologa, ca omului care-i ]mp[rt[=e=te credin\ele, cu o
voce calm[ ce voia s[ =tearg[ impresia izbucnirii indignate,
de dou[ ore numai despre execu\ia lui Svoboda vorbim =i,
ce crezi, dumnealor g[sesc vinova\i, =tii pe cine, pe cei ce l-au condamnat!
Varga sfâr=i surâzând batjocoritor spre Gross, risipind
astfel cu totul urmele protest[rii.
— Nimeni nu osânde=te cu inima u=oar[, zise Apostol
gânditor. Dar când vina e evident[, e=ti silit. C[ci mai pre-sus de om, de interesele lui particulare, e statul!
— Nimic nu e mai presus de om! se ridic[ atunci Gross,
gr[bit, ca nu cumva s[-i ia cineva vorba. Dimpotriv[, omul emai presus de orice, mai presus chiar de ]ntreg universul!Ce-ar fi p[mântul f[r[ de omul care s[-l vad[, s[-l iubeasc[,s[-l m[soare, s[-l ]nconjoare?… Ca =i p[mântul, universul

62numai prin om a devenit o realitate interesant[. Altfel ar fi
o zbuciumare steril[ de ni=te energii oarbe, altfel, adic[ f[r[
sufletul omului. To\i sorii universului nu pot avea alt[ me-nire decât s[ ]nc[lzeasc[ trupul omului care ad[poste=tegr[untele divin al inteligen\ei. Omul e centrul universului,fiindc[ numai ]n om materia a ajuns la con=tiin\a propriuluis[u eu, a ajuns s[ se cunoasc[!… Omul e Dumnezeu!
Locotenentul Gross, usc[\iv, sl[bit, cu barbi=on retezat
=i cu ochii mici, negri, fulger[tori, comanda o companie depionieri. Vorbind, se aprindea repede, iar vocea lui aspr[,nepl[cut[, devenea ml[dioas[ =i cuceritoare. Era ovreu =iinginer la o fabric[ de ma=ini din Budapesta. Acum se opriun moment =i se uit[ ]mprejur parc[ ar fi a=teptat o ]ntreru-
pere. }ntâlnind ochii lui Bologa, care nu-l iubea, zicând c[ e
farsor, Gross continu[ dispre\uitor:
— Statul!… Statul care ucide!… }n spate statul nostru, ]n
fa\[ statul du=man, =i la mijloc noi, cei osândi\i s[ murim cas[ asigur[m huzureala câtorva tâlhari care au pus la calem[celul milioanelor de robi incon=tien\i! M[ mir c[…
— Noi ap[r[m patria, prietene, mo=tenirea str[mo=easc[!
]l ]ntrerupse Varga, calm, cu o superioritate mândr[ ]n glas.
— Aici, ]n inima Rusiei, e patria d-tale? ]ntreb[ Gross cu
mare dispre\.
— Unde-i datoria, acolo-i patria! interveni Apostol, dar
cu atâta sfial[, c[ nimeni nu-i lu[ ]n seam[ vorbele.
— Patria noastr[ e moartea… pretutindeni =i mereu
moartea, bolborosi Cervenko cu o convingere adânc[.
— Fiindc[ suntem la=i! strig[ Gross, ]nfl[c[rat. O singur[
clip[ de curaj general ar pune cap[t tuturor mi=eliilor!
— Dac[ lumea ar fi ca tine! zise Varga, râzând cu at[ta
poft[, c[ to\i se ]nseninar[. Din fericire, noi, ceilal\i, ]nc[ n-
am uitat c[, mai presus de orice, suntem fiii =i ap[r[torii

63patriei, drag[ anarhistule!… Domnule c[pitan, ad[ug[ apoi
c[tre Klapka, te rog, s[ nu ne judeci dup[ vorbele noastre,
ci dup[ fapte! Suntem to\i prieteni =i, când ne ]ntâlnim, ne
permitem mai mult decât ar fi permis. A=a ne mai r[corim =i
noi pentru câte ]ndur[m… Dar ]n fa\a du=manului to\i ne
facem datoria cu inim[, chiar =i Gross, de=i vrea s[ par[ un
r[zvr[tit. }n al treilea an de r[zboi, dup[ ce am dat atâtea
dovezi de vitejie, sl[biciunile acestea s[ ne fie trecute cu
vederea!
Klapka d[du din cap cu un surâs indulgent, care ]ns[ nu
se potrivea deloc cu lumina ciudat[ din ochii lui bulbuca\i.
Gross vru s[ protesteze, dar tocmai atunci u=a se deschise
=i soldatul intr[ cu farfuriile pline, a=ezându-le dinaintea lui
Bologa.
Peste câteva minute, dup[ oarecare =ov[iri, convorbirea
se aprinse iar[=i, mai ales ]ntre Gross =i Varga. ApostolBologa ]nghi\ea ]n sil[. De=i nu luase nimic ]n gur[ de la
prânz, nu-i era foame. Se sim\ea mereu ostenit, parc[ toat[
ziua ar fi c[rat bolovani. Ar fi dorit s[ ia parte la discu\ie, ca
alt[dat[, dar nu ]ndr[znea, de team[ s[ nu observe ceilal\i
cât de false =i nesincere ]i sunt vorbele. Frica aceasta ]l chinuia
ne]ncetat, ]i sfâ=ia sufletul, f[r[ s[ i se poat[ ]mpotrivi. Avea
impresia c[ se afl[ pe marginea unei pr[pastii =i nu cuteaz[
s[ se uite ]n adâncimea care totu=i ]l ispite=te din ce ]n ce
mai st[ruitor.
— Izbânda trebuie s[ vie! gl[sui Gross, patetic, ges-
ticulând =i cu ni=te ochi tremur[tori de emo\ie. O crim[
monstruoas[ trebuie s[ nasc[ o pornire uria=[ de r[zvr[tire
universal[… Trebuie! +i atunci, peste tran=eele pline de
sânge, peste grani\ele br[zdate cu morminte, to\i oropsi\ii,
to\i r[zvr[ti\ii, ]=i vor strânge mâinile =i, ]ntr-un avânt ni-
micitor, se vor ]ntoarce ]mpotriva celor ce-i exploateaz[ de

64mii de ani, =i ]n sângele lor buh[it de trând[vie vor ]nmuia
steagurile p[cii =i ale lumii noi!
Bologa atunci nu se putu st[pâni =i ]ntreb[ foarte blând:
— Lumea urii, camarade?
— Ura, numai ura va stârpi nedreptatea! r[spunse Gross
cu fa\a strâmbat[ de patim[.
— Ura na=te ve=nic ur[, zise Apostol, cutremurându-se.
Pe ur[ nu po\i cl[di, precum nu po\i pe mla=tin[…
}nainte de a mai r[spunde Gross, Varga se scul[ ]n picio-
are =i vorbi zâmbitor:
— Sta\i!… Da\i-mi voie!… Anarhistul nostru vrea o inter-
na\ional[… A=a-i, camarade?… Ei bine, uite interna\ionala!
ad[ug[ cu mândrie, ridicând glasul =i ar[tând ]mprejur cu
mâna pe to\i cei de fa\[. Uite!… Tu e=ti ovreu, domnul
c[pitan e ceh, doctorul de colea e german, Cervenko e rute-
an, Bologa e român, eu sunt ungur… A=a-i?… Tu ce e=ti,b[iete? se ]ntoarse apoi deodat[ c[tre soldatul care nu mai
ispr[vea de strâns masa cealalt[.
— Soldat! r[spunse omul, uluit =i luând pozi\ia regle-
mentar[.
— Fire=te, to\i suntem solda\i, f[cu Varga, mul\umit. Dar
te ]ntreb: ce neam e=ti?
— Croat, s[ tr[i\i! murmur[ soldatul f[r[ s[ clipeasc[.
— Ei, vas[zic[ croat, urm[ locotenentul c[tre ofi\eri. +i
sunt sigur c[ dincolo, ]n sala cea mare sau ]n tind[, vom
g[si =i polonezi, =i sârbi, =i italieni, ]n sfâr=it, toate nea-
murile, nu-i a=a?… +i cu to\ii lupt[m um[r la um[r pentru
un ideal comun, contra du=manului comun! Iat[
interna\ionala adev[rat[, tovar[=e! sfâr=i Varga, a=ezându-
se triumf[tor.
— Interna\ionala crimei! zise Gross grav, ad[ugând ]ndat[
ironic: Degeaba, tu nu po\i pricepe, Varga! Ne pierdem vre-

65mea. Tu e=ti b[iat de treab[, e=ti erou, dar ]ncolo…
— }ncolo, adic[ ]nspre ideile tale, nici nu doresc s[ m[
apropii, c[ci pe acolo te ]ntâlne=ti cu Curtea Mar\ial[,
r[spunse repede Varga, râzând mul\umit.
Urm[ o t[cere =i apoi deodat[ glasul lui Cervenko, tân-
guitor ca o mustrare târzie:
— Suferin\[ ne trebuie, mult[, imens[… Numai ]n
suferin\[ cre=te =i rode=te iubirea cea mare, cea adev[rat[ =i
biruitoare. Iubirea, oameni dragi, iubirea!
Apostol Bologa se uit[ ]n ochii ruteanului, l[crima\i =i
totu=i str[lucitori ]ntr-o lumin[ ademenitoare. Privindu-i ]ns[
mai adânc, Bologa se sp[imânt[ =i tres[ri, ca =i când =i-ar fi
aruncat c[ut[tura ]n adâncimea pr[pastiei de care se ferise
toat[ seara. Vru s[ zic[ ceva =i se pomeni murmurând ]n
ne=tire:
— Iubirea… iubirea…— Iubirea voastr[ ]ns[ ne hr[ne=te cu gloan\e sau
spânzur[tori, zise Gross cu o asprime r[ut[cioas[. Azi Svo-
boda, mâine eu sau poate voi, cei cu iubirea… +i ]ncaltea
Svoboda a ]ncercat s[ se smulg[ din murd[rie, pe când noi
ne b[l[cim mereu…
— Sper c[ nu vei face apologia tr[d[rii? ]l ]ntrerupse iar
grav locotenentul de huzari.
— Dac[ ]n vreme ce tu, aici, suferi sau faci vitejii, ni=te
tic[lo=i ar spânzura acas[ pe tat[l t[u sub o ]nvinuire oare-
care, spune, eroule, n-ai imita pe Svoboda?
— Adic[ tat[l spânzuratului?… ]ntreb[ Bologa cu ochii
cât pumnii, ]ntinzând gâtul spre Gross. Bine, atunci de ce n-
a vorbit, de ce?
— +i dac[ ar fi vorbit? zise Gross ]n[bu=it =i cu scârb[.
Cel mult o circumstan\[ agravant[…
— O, o, dar e… este — bolborosi Bologa, oprindu-se deo-

66dat[ aiurit =i sim\ind o usc[ciune ciudat[ ]n cerul gurii, parc[
s-ar fi trezit dintr-un somn cu visuri n[prasnice.
— Nimic nu poate scuza tr[darea =i de altfel un ofi\er
care dezerteaz[ e mai criminal decât… mai criminal! zise
Varga, sculându-se. +i, fiindc[ mâine diminea\[ trebuie s[
fim la datorie, v-a= propune s[ ne c[r[b[nim… Nu de alta,
dar mi-e team[ c[, de vom mai z[bovi mult, ave\i s[ m[
convinge\i c[ dezertarea la du=man e o fapt[ vitejeasc[!
}ncerc[ s[ râd[ =i, neizbutind, se duse la canapea =i-=i
alese din gr[mad[ mantaua =i armele. Gross se uit[ la ceas
=i zise c[tre Cervenko:
— Ce facem? E târziu… de-abia o s[ putem dormi trei
ore…
Plecar[ to\i trei ]mpreun[ =i ]n urma lor r[mase o dâr[
grea de t[cere. C[pitanul Klapka ]ncepu ]ntr-un târziu s[
tambureze u=or cu degetele pe mas[, uitându-se pe subsprâncene spre Bologa care se cl[tina pe scaun, cu fa\a zgâr-
cit[ de o ]nfiorare nest[pânit[. La mas[ nu mai r[m[sese
decât un sublocotenent de infanterie, foarte tân[r =i poso-
morât, care nu scosese nici o vorb[ =i b[use câteva sticle de
vin cu o l[comie de be\iv precoce, =i doctorul Meyer, un
ursuz t[citurn, suferind de insomnie, cu o dragoste special[
pentru “clien\ii” lui — cum le zicea celor din tran=ee — =i
luând masa totdeauna ]n od[i\a trec[torilor, f[r[ ]ns[ a se
amesteca ]n discu\iile lor. Fiindc[ t[cerea devenea
ap[s[toare, Klapka zise c[tre doctorul Meyer, c[utând un
ton glume\:
— Eu pot sta aici pân[ la ziu[, c[ tot n-am cvartir, iar
soldatul ]mi p[ze=te ]n gar[ bagajele…
Auzind glasul c[pitanului, Bologa se dezmetici =i vorbi
repede, parc[ ar fi vrut s[-=i ascund[ o vin[:
— Dac[ sunte\i obosit, v[ pute\i odihni la mine, dom-

67nule c[pitan… V[ cedez bucuros patul, c[ci eu… eu am de
gând s[ plec mai degrab[ la… la datorie…
— Adic[ de ce n-am pleca ]mpreun[, prietene? r[spunse
Klapka. Nu cunosc terenul =i am nevoie de o c[l[uz[… Mi s-
a spus c[ voi comanda divizionul al doilea…
— Atunci sunte\i comandantul meu! strig[ Apostol ]nvior-
at. Un motiv mai puternic s[ v[ repet invita\ia.
— Iar eu am s-o primesc, prietene, fiindc[, drept s[-\i
spun, m[ cam apas[ osteneala =i emo\iile! zise c[pitanul cu
o voce mai sincer[.
Doctorul f[r[ somn trecu ]n odaia cea mare, iar sublo-
cotenentul mai ceru o sticl[ de vin soldatului care nu ispr[vea
deloc lucrul la masa de al[turi… }n uli\[ Klapka =i Bologa se
oprir[, ascultând râsetele g[l[gioase din popot[, dominate
de un glas r[gu=it, care cânta fals =i cu mare ]nsufle\ire o
roman\[ sentimental[. }ntunericul se zbuciuma peste totcuprinsul, =i sus, ]n cer, vânturile fâlfâiau pânze de nouri
plâng[tori.
— }ncotro mergem, camarade? ]ntreb[ Klapka deodat[
cu vocea schimbat[.
}n aceea=i clip[ ]ns[ la r[s[rit se ivi pe cer o trâmb[ de
lumin[ alb[, tremur[toare, plimbându-se de ici-colo, gr[bit[,
cercet[toare ca o iscoad[ istea\[, st[ruind pe alocuri, alintând
p[mântul =i sfidând ]ntunericul… Apoi, peste un minut, se
auzir[ bubuituri dese, ]n[bu=ite, dep[rtate…
— Ce-i asta? f[cu c[pitanul mirat. Se spunea c[ pe aici e
lini=te… când colo…
— Da… Nu-i nimic… nimic! zise Bologa, urm[rind cu in-
teres lumina =i tunurile. Ceva caraghios… o, mai mult decât
caraghios! Ru=ii ceia sunt nebuni… }nchipui\i-v[, domnule
c[pitan, c[, de vreo s[pt[mân[, aproape ]n fiecare noapte
ne sâcâie cu un reflector, parc-ar umbla s[-=i bat[ joc de noi!

68Auzi, reflector la ni=te pozi\ii fixe, unde se cunoa=te orice
mu=uroi! Ridicol!… Dar =i mai ridicol, ba chiar enervant, e
c[ noi nu suntem ]n stare s[ le zdrobim juc[ria! Am stricat
pân[ acum atâtea obuze, de ni-e ru=ine, =i degeaba! Parc[
ar fi fermecat[ lumina lor, parc[…
Bologa ]=i curm[ brusc vorba, c[ci fâ=ia de lumin[ disp[ru,
l[sând ]ntunericul mai negru. R[bufniturile de tunuri maicontinuar[ un r[stimp =i apoi ]ncetar[ pe rând… Cei doiofi\eri pornir[ prin bezna deas[, cl[p[ind cu cizmele ]n nor-oi… Satul dormea dus, cu casele pitite dup[ garduri de spini…}ntr-un târziu, mergând mereu, Klapka zise ]n =oapt[:
— Ce efect ciudat a avut execu\ia de azi asupra dom-
nilor! +i doar au fost adu=i ]nadins ca s[ se ]ntoarc[ cu groa-za ]n tran=ee =i s[ spun[ oamenilor c[ e mai bine s[ ]nfruntegloan\ele du=manului decât =treangul patriei… Foarte…foarte ciudat!… Dar dac[ tat[l osânditului a fost ]ntr-adev[rspânzurat, atunci…
Apostol se uit[ repede ]napoi, ca =i cum ar fi auzit un
glas din spate, pe urm[ morm[i rug[tor:
— A fost vinovat… Domnule c[pitan, a fost vinovat…Sosir[ ]n col\ul ulicioarei, spre locuin\a locotenentului.
Lumina alb[ chiar atunci r[s[ri iar[=i ]n v[zduh, mai aproape,mai limpede, urm[rit[ ]ndat[ de bubuituri mai furioase.
— Lumina! suspin[ Bologa. Ispite=te, mereu ispite=te lu-
mina!… Parc[ toate tunurile din lume n-ar mai fi ]n stare s-o ]n[bu=e…
Dar ar[tarea alb[ se topi iar[=i, =i ]ntunericul ]i strânse
iar ]n bra\e, ca ni=te cle=te reci. Numai ]n sufletele lorbuim[cite mai st[ruiau scântei multicolore, mângâietoare…O luar[ pe ulicioar[. Noroiul era mai cleios. Bologa sim\eacum ]i tremur[ genunchii. I se p[rea c[ duce ]n spinare o

69piatr[ de moar[. +i inima ]i era atât de sângerat[ =i totu=i
atât de plin[ de o dorin\[ mare, c[ ]l tortura o trebuin\[sfâ=ietoare s[ vorbeasc[, s[ se explice.
— Domnule c[pitan, v[ rog, zise dânsul fierbinte, am
fost ]ntâia oar[ ]n Curtea Mar\ial[, v[ rog… +i con=tiin\a mi-a poruncit… A fost vinovat, domnule c[pitan!
Klapka t[cea, parc[ nici nu l-ar fi auzit.
5
Apostol Bologa ]=i lu[ ]n primire bateria, mai st[tu pu\in
de taifas cu comandan\ii de sec\ie =i apoi cobor] ]n ad[postul
subp[mântean s[ se odihneasc[. Se ]ntinse pe patul de scân-
duri. Era pr[p[dit de osteneal[ =i de nesomn, c[ci toat[
noaptea se zvârcolise, dar acum sufletul i se u=urase, parc[
ar fi sc[pat dintr-o camer[ de tortur[ =i parc[ toate
zbucium[rile ar fi r[mas acolo, ]n satul cu spânzur[toarea…De afar[ cobora o ]nfumurare de lumin[, ]n care se conturau
vag intrarea ad[postului, masa improvizat[, cu h[r\i, com-
pasuri, c[r\i =i ni=te farfurii goale, apoi aparatul telefonic ]n
perete, dou[ scaune f[r[ spate, aruncate la o parte… Auzea
ploaia monoton[, plicticoas[, adormitoare =i se bucura c[
]n creieri ]i furnicau, ca =i alt[dat[, numai reflectoare, tu-
nuri, muscali, h[r\i, decora\ii…
Spre sear[ veni c[pitanul Klapka ]n inspec\ie. Bologa se
]nnour[, mai ales când c[pitanul ]i spuse c[ a v[zut celela-
lte baterii =i c[ aici va z[bovi mai mult, ca acas[… }i d[du
toate deslu=irile, rece, scurt, parc[ astfel ar fi vrut s[ ]nl[ture
o apropiere ]n afar[ de serviciu. Klapka ]l ascult[ gânditor,
privindu-l mereu ]n ochi cu o st[ruin\[ care pe Bologa ]l
z[p[cea =i-l f[cea s[-=i reaminteasc[ ]ntâlnirea lor de ieri, ]n

70fa\a spânzur[torii. La sfâr=it apoi c[pitanul ]i zise deodat[
cu un glas ]n care vibra o sinceritate cald[:
— E=ti o inim[ de aur, Bologa!… Da, da, o inim[… De
aceea mi-e=ti drag ca un frate!
Locotenentul avu o tres[rire nervoas[. Nu ]n\elegea ce
vrea Klapka =i un moment i se p[ru c[-l ispite=te. }n ureche
]ns[ ]i r[sunau cuvintele blânde, tulbur[toare, care totu=i ]l
sp[imântau, ca =i când l-ar fi târât spre o primejdie.
— Te-am v[zut asear[ cum te-ai chinuit, urm[ c[pitanul.
Toat[ seara =i toat[ noaptea. +i te-am ]n\eles. Poate c[ nu-
mai eu te-am ]n\eles, fiindc[ eu… Da, da!… Nu te uita c[ am
t[cut! Trebuie s[ t[cem! Mereu s[ t[cem! Altfel…
— Domnule c[pitan, cred c[ v[ ]n=ela\i, cred c[… zise
Bologa aspru, aproape cu ur[. +i nu =tiu ce v[ face s[-mi
atribui\i…
Klapka zâmbi cu atâta bun[tate, c[ Apostol se ]ncurc[ de
tot =i se opri ]n mijlocul frazei.
— De ieri, de la primul schimb de priviri, am ]n\eles c[
vezi ]n mine un du=man, relu[ c[pitanul. Nici nu mi-ar fi
p[sat de du=m[nia ta, dac[ pe urm[, când se zvârcolea
fratele meu ]n =treang, nu \i-a= fi v[zut ochii plini de lacri-
mi… Nu protesta! Nu \i-ai dat seama, dar ai l[crimat… =i
lacrimile acelea \i-au dezv[luit inima ]ntreag[…
Bologa mai ]ncerc[ s[ se ]mpotriveasc[. Zadarnic.
C[pitanul p[rea c[ simte o nevoie nebiruit[ de a-=i crea un
prieten cu care s[ ]mpart[ o povar[ sufleteasc[. Ne]ncrederea
locotenentului ]l f[cea s[ =ov[ie, =i totu=i ]nfrico=area
singur[t[\ii ]l ]mboldea mereu s[ se apropie. Astfel ]i spuse
cum a aflat asear[, de la un c[pitan ungur, c[ Bologa e român,
dar ofi\er model =i patriot incomparabil. Atunci s-a ]ntristat,
crezând c[ lacrimile au fost ]n=el[toare. A cunoscut mul\i
ofi\eri români ]n r[zboi =i cu to\i s-a ]n\eles ca =i când ar fi

71fost fra\i de sânge.
Cum oare s[ nimereasc[ tocmai aici un renegat? Pe urm[,
la mas[, a priceput tot, c[ci la fel se ascunde =i dânsul de
doi ani de zile, ferindu-se, ca un actor b[trân, de a-=i ar[ta
sim\[mintele cele fierbin\i =i purtând ve=nic o masc[ pe
obraz. De altfel, pentru el primejdia e =i mai mare decât
pentru Bologa, ]ntâi fiindc[ e ceh, =i to\i cehii sunt suspec\i,
apoi fiindc[… Nu-i m[rturisi al doilea motiv, ci, dup[ o mic[
pauz[, ]i povesti c[ el e din Znaim, ora= ceh foarte dr[gu\ =icurat, =i c[ p[rin\ii l-au dat la =coala militar[ ca s[-=i câ=tigemai curând pâinea, deoarece erau mul\i fra\i =i f[r[ avere. A
ie=it cadet la optsprezece ani, dar via\a militar[ nu i-a pl[cut.
}n vara când a fost ]naintat sublocotenent =i s-a dus acas[ ]n
concediu, s-a amorezat nebun de fata unui profesor, tot din
Znaim. A vrut s-o ia de nevast[, dar iubita lui n-avea zestrea
reglementar[, ba chiar nici un fel de zestre. Atunci, fiindc[
nu putea renun\a la fat[, s-au logodit. El s-a hot[rât s[-=i
creeze o carier[ nou[, iar ea s-a leg[tuit s[-l a=tepte. S-a
]nscris ]n aceea=i toamn[ la Drept =i s-a a=ternut pe carte. A
mers greu. Serviciul ]i reteza mereu avântul, =i superiorii nu
vedeau cu ochi buni str[daniile civile. Totu=i, ]n =apte ani a
terminat. Era locotenent. Prin demisie a dobândit gradul de
c[pitan de rezerv[, dar =i de candidat de avocat. Practica a
f[cut-o ]n Znaim, aproape de logodnic[. Peste un an de-
schizând cancelarie de avocat, s-a putut ]nsura. C[snicia a
fost rodnic[: anul =i copilul… Azi are patru, doi b[ie\i =i
dou[ fete. R[zboiul a ]ntrerupt seria. Al cincilea de-abia acum
e pe drum… Dintr-un portofoliu scoase ni=te fotografii =i-i
ar[t[, falnic =i mi=cat, ]ntâi copila=ii pe rând, cu numele =i
obiceiurile fiec[ruia, apoi pe nevast[-sa.
— S[ =tii ]ns[ c[ fotografiile sunt mizerabile, ad[ug[ el
cu ]nsufle\ire. Mai ales nevast[-mea… e de o mie de ori mai

72bine, delicat[, blând[, frumoas[. Cine o cunoa=te trebuie s-
o adore…
S[rut[ fotografiile, le puse bine =i murmur[ ]nduio=at,
cu ochii sc[lda\i ]n lacrimi:
— Din pricina lor =i de dragul lor sunt cum sunt,
Bologa!… Altfel, Dumnezeu =tie, poate c[ =i eu… A=a ]ns[
nu pot… Sunt capabil de orice la=itate, numai s[ nu mor
]nainte de a-i ]mbr[\i=a, s[ m[ pot ]ntoarce la ei… Ce vrei!
Sunt un nenorocit… +i totu=i, ]n doi ani, o singur[ dat[
am fost acas[ cinci zile! }n\elegi? O, câinii, câinii!
Scrâ=ni din\ii, cu lacrimi gârl[ pe obrajii gra=i, ]nro=i\i de
emo\ie. Se auzir[ pa=i coborând ]n ad[post =i Klapka se
potoli brusc, ]ntorcându-se cu spaim[ spre intrare. Era un
sublocotenent care venea s[ ia ]n\elegere cu Bologa ]n
privin\a serviciului de noapte.
— Poate s[ ne viziteze =i la noapte reflectorul =i ar fi bine
s[-i preg[tim o primire triumfal[, zise sublocotenentul.
Se a=ezar[ la mas[, ]ntinser[ h[r\ile, se sf[tuir[, v[zur[
unde a ap[rut reflectorul ultima dat[ =i chibzuir[ unde tre-
buie s[ apar[ la noapte, aprinser[ un muc de lumânare,
f[cur[ socoteli =i planuri de tragere…
Preocupat de reflectorul du=man, Apostol Bologa nici nu
se mai gândi la Klapka. De altfel toat[ noaptea st[tu deveghe, alergând de la postul de comand[ la tunuri, de latunuri la cele câteva observatoare ale bateriei, repezindu-se
chiar pân[ la observatorul din linia infanteriei, agitat, parc[
ar fi fost ]n joc toat[ fericirea lui =i soarta lumii ]ntregi.Ceasurile ]ns[ trecur[, veni diminea\a, =i reflectorul nu sear[t[.
+i noaptea urm[toare la fel, =i noaptea a treia la fel… De-
abia a cincea noapte, când nu credeau c[ are s[ vie, a venit
iar, mai sfid[tor, mai batjocoritor… Au cheltuit zeci de obuze,

73dar lumina s-a plimbat nep[s[toare peste câmpurile br[zdate
de =an\uri.
A doua zi, pe la amiaz[, Bologa se pomeni iar cu Klapka
la baterie. Era foarte palid =i cu ochii mai tulburi =i maibulbuca\i ca de obicei. }i spuse c[ adineaori colonelul i-aporuncit categoric s[ sfâr=easc[ scandalul cu reflectorul, fi-indc[ ajungem de râsul =i ocara armatei, ad[ugând c[ co-
mandantul diviziei a f[g[duit o decora\ie celui ce va zdrobi
batjocura ruseasc[.
— Azi-noapte l-am ]ncadrat, =i totu=i ne-a sc[pat! zise
Bologa furios, ]ncheind cu o ]njur[tur[ ungureasc[. }n doiani n-am primit nici o observa\ie =i acuma, din pricina unuifleac de…
— Nu te ]nfuria, prietene, =i nu ]njura, r[spunse Klapka
ab[tut. Observa\ia nu te prive=te pe tine, ci pe mine!
— Pe to\i ne prive=te, domnule c[pitan, =i tocmai asta-
i…
— Poate c[ ]nainte de a lua eu comanda divizionului, dar
azi toat[ vina cade numai asupra mea! Am sim\it aceasta
foarte limpede din chiar vorbele colonelului, din tonul lui,
din… M-a ]ntrebat pentru ce anume am fost mutat aici,
]n\elegi?
— C[pitanul se a=ezase pe scaun, lâng[ masa cu h[r\ile,
=i se uita ]ntreb[tor =i speriat la Bologa care, nedumerit,
r[spunse:
— }n interes de serviciu, fire=te. De altfel, ]n r[zboi nici
nu se mai \ine seama de alte interese…
— Ei bine, colonelul =tia, trebuia s[ =tie, =i totu=i m-a
]ntrebat, zise Klapka mai ]ncet =i cu o umbr[ de mister ]n
glas. Iar când, de fric[, i-am spus o minciun[, el nici n-a
clipit din ochi, ]ncât am fost silit s[ m[ ru=inez de la=itatea
mea!

74T[cu a=teptând un r[spuns sau o ]ntrebare. Pe Bologa
]ns[ atitudinea =i glasul c[pitanului ]l uluir[, trezindu-i deo-
dat[ ]n suflet toate zbucium[rile care crezuse c[ s-au stins
f[r[ urme. Ar fi vrut s[ protesteze =i s[ ispr[veasc[ cu omul
acesta care, urm[rindu-l cu ]ncredere, ]l f[cea p[rta=ul unor
gânduri primejdioase. Sim\ea ]ns[ cu groaz[ c[, ]n adâncul
inimii, gândurile acestea ]i erau dragi =i le t[inuia acolo ca
pe ni=te odoare pre\ioase.
— Domnule c[pitan…, murmur[ Apostol, uitându-se ]n
ochii lui, rug[tor.
Din privirea =i glasul lui, Klapka sorbi un ]ndemn care ]i
lumin[ fa\a fr[mântat[. Ca =i când ar fi pornit s[-=i goleasc[
dintr-o dat[ tot sufletul, oft[ greu =i zise:
— M[ ]n[bu=e la=itatea, Bologa! Nu mai pot! Am crezut
c[, t[inuind-o, voi sc[pa de ea, =i acuma m[ gâtuie… Ai
v[zut privirea lui Svoboda sub =treang?… Nu se poate s[ n-o fi remarcat, toat[ lumea a v[zut dispre\ul =i mândria =i
n[dejdea… Asta-i moartea noastr[ eroic[! Pe frontul italian,
un român a fost spânzurat pentru aceea=i vin[… Am v[zut
bine, a avut aceea=i privire ]n fa\a funiei… Atunci ]ns[ n-am
priceput nimic. Tocmai peste câteva luni mi-am dat seama,
]n groaz[ =i ]n la=itate… Trei ofi\eri din regimentul meu,
unul chiar din divizionul meu, to\i cehi, au fost prin=i ]ntr-o
noapte, ]ntre linii, cu planuri =i cu h[r\i =i cu secrete. Eu
eram s[ fiu al patrulea, dar ]n ziua plec[rii am primit de
acas[ o scrisoare =i m-am ascuns ca un ho\. Scrisoarea mi-a
reamintit casa, copila=ii, nevasta, ]n scrisoare am g[sit
speran\e de viitor =i de fericire, am g[sit iubire mult[, toat[
iubirea mea… Cum s[ risc eu toate acestea pentru… pentru
ceva… pentru un vis? Totu=i, pe urm[ am fost trimis =i eu,
cu dân=ii, ]n fa\a Cur\ii Mar\iale, ca complice. +i acolo m-am
lep[dat de ei, ca de lepr[, =i am t[g[duit, ag[\ându-m[ cu

75disperare de via\a asta ru=inoas[! Iar ei au t[cut =i nici m[car
nu m-au dispre\uit. Secera mor\ii scânteia ]n fa\a lor =i ei n-
au clipit din ochi… Apoi, când s-a citit amenin\area
spânzur[torii, au strigat to\i trei, ]ntr-un glas, acolo, ]naintea
Cur\ii, “tr[iasc[ Boemia”, ]n vreme ce eu tremuram ca un
biet cer=etor, de mil[. Ba, ca s[ dovedesc tuturor cât sunt de
nevinovat, m-am dus =i la execu\ie… Vezi, pân[ unde poate
merge la=itatea?… Lâng[ sat e o p[dure prin care armata =i-
a croit drumuri speciale, ferite de aeroplane, pentru
trebuin\ele frontului. Am mers cu convoiul de execu\ie =i
am ajuns ]ntr-o poian[ larg[. Convoiul s-a oprit pu\in ]n
mijlocul poienii =i m-am uitat ]mprejur s[ caut stâlpii
spânzur[torilor. Stâlpi nu erau, dar ]n schimb ]n fiecare co-
pac atârnau oameni, ag[\a\i de crengi, cu capetele goale =i
cu t[bli\e de gât, pe care scria “tr[d[tor de patrie”, ]n trei
limbi. Mi-a ]nghe\at inima ]n piept =i totu=i n-am ]ndr[znit
s[ tremur. Ca s[-mi pot t[inui mai lesne ]nfiorarea, mi-a tre-
cut prin minte s[-i num[r, s[ v[d câ\i sunt… }nchipuie=te-\i
tic[lo=ie de om! Dar cum s[-i numeri, când toat[ p[durea
era plin[ de spânzura\i? Ori poate c[ numai groaza m-a f[cut
s[-mi par[ mai mul\i?… Atunci am ]nchis ochii, gândindu-
m[ cu mirare stupid[: “Asta-i p[durea spânzura\ilor…” Un
maior ungur, ]nalt =i cu profil de p[sare, mi-a =optit, poate
ca s[ m[ ispiteasc[: “To\i sunt cehi… =i ofi\erii, =i solda\ii…
numai cehi!” Am t[cut, parc[ mi-ar fi f[cut o mustrare. Apoi
i-au spânzurat pe to\i trei deodat[ =i pe acela=i copac, un
fag b[trân, cu tulpina scorburoas[. Când le-au pus =trean-
gul de gât, m-am uitat bine ]n ochii lor… Str[luceau cum-
plit, ca ni=te luceferi prevestitori de soare, =i atât de m[re\
=i cu atâta n[dejde, c[ toat[ fa\a lor p[rea sc[ldat[ ]ntr-o
lumin[ de glorie. Atunci m-am sim\it mândru c[ sunt frate
cu cei str[lucitori de sub =treang =i am dorit moartea cu o

76]nsetare uria=[! Dar numai o clip[, o singur[ clip[! Pe urm[
am privit zvârcolirile, am auzit pârâitul crengilor =i numai
inima ]mi tremura, ]ncet, fricoas[, ho\e=te, ca nu cumva s-o
aud[ vreun vecin… Peste câteva zile am fost mutat ca sus-
pect… Acuma vezi de ce am fost mutat?… +i crezi c[ am
plâns m[car dup[ ce m-am ]ntors de la p[durea
spânzura\ilor? Sau m[car ]n tren, venind ]ncoace? Sau aici?…
M-am bucurat, Bologa, auzi, c[ tr[iesc, c-am sc[pat de
p[durea sp[nzura\ilor! Pân[ adineaori m-am bucurat, pân[
când m-a ]ntrebat colonelul de ce am fost mutat! Numai
adineaori am plâns, cu capul vârât ]n mantie, ca s[ nu m[
simt[ nici ordonan\a. Numai adineaori, de frica p[durii
spânzura\ilor!
Klapka se opri cu ni=te ochi atât de mari =i de ]ngrozi\i,
c[ Bologa ]=i sim\i sufletul cople=it de mil[. }n t[cerea
ad[postului inimile lor b[teau deopotriv[ de ]nfrico=ate…Locotenentul vru s[-i spuie o vorb[ de mângâiere =i se pome-
ni =optind:
— Domnule c[pitan, p[durea spânzura\ilor…
}=i lu[ seama ]ns[ =i plec[ ochii ]n p[mânt, neputincios
=i umilit.
— Acuma ]n\elegi ]ntrebarea colonelului? reveni
c[pitanul cutremurându-se, parc[ ar fi vrut s[ se scuture de
o ap[sare. +i observa\ia cu reflectorul?… Vezi cum se leag[?…
Observa\ia e amenin\[toare pentru mine: ori reflectorul, ori…
Iar se cutremur[ =i apoi continu[ mai gâtuit:
— Trebuie s[ nimicim reflectorul, Bologa, frate de
suferin\[! Altfel…
— P[durea spânzura\ilor… murmur[ Apostol cu ochii
scânteietori de o ur[ nou[, pl[m[dit[ ]n sufletul lui pe
nesim\ite.
Klapka, parc[ povestind =i-ar fi u=urat inima, vorbi pe

77urm[ numai de reflectorul ru=ilor, prinse s[ arate pe hart[,
s[ m[soare, s[ combine cifre =i formule… Bologa ]l asculta
din ce ]n ce mai mohorât, f[r[ s[ mai rosteasc[ un cuvânt.
Glasul c[pitanului, ]n care bâlbâia numai frica, ]ncepu s[-l
indigneze. Se st[pânea, sim\ind ]ns[ cum i se infiltra ura ]n
sânge, cum ]i alerga prin toate vinele, ca o otrav[. Se uita pe
hart[ =i vedea numai degetele c[pitanului, \inând compasul
=i mi=cându-se de ici-colo, desenând o umbr[ ciudat[, ]n
form[ de spânzur[toare…
Apoi Klapka plec[ lini=tit, ]ncrez[tor, cu fa\a ]nflorit[ de
un zâmbet, l[sând pe Bologa singur ]n ad[postul umed.
6
}i clocotea inima =i creierii ]l usturau. St[tu un minut ]n
picioare, cu ochii dup[ Klapka, apoi se pr[bu=i pe scaun, ]n
fa\a h[r\ii, ag[\ându-se de compas ca de o n[dejde mântu-
itoare. Dar nici degetele nu-l mai ascultar[… }n sufletul lui,
ca =i ]mprejurul lui, sim\ea o scârb[ chinuitoare, ]n care i se
scufunda toat[ via\a.
}=i rezem[ capul pe palme, privind liniile, punctele,
unghiurile ]nsemnate pe hart[. I se p[reau ni=te semne cab-
alistice =i se mira cum le-a putut ]n\elege pân[ azi. +i, ]n
acela=i timp, ]i ]ncol\i ]n minte o ]ntrebare, ca un cârlig: ce
caut[ el aici? Pe urm[, ]mprejurul ]ntreb[rii se adunar[
r[spunsuri, l[muriri, alte ]ntreb[ri =i alte r[spunsuri, care
]ns[, cu cât se ]nmul\eau, cu atât ]l nemul\umeau mai r[u,
fiindc[ toate ]mpreun[ nu-i deschideau nici o punte de mân-
tuire.
“Ce ridicol am fost cu concep\ia de via\[ — se gândi apoi
deodat[. Cum nu mi-am dat oare seama c[ o formul[ ner-

78oad[ nu poate \ine piept vie\ii niciodat[?”
Acum, uitându-se ]n urm[, i se p[ru c[ toat[ via\a i-a fost
goal[ ca o pung[ de hârtie model. }i era ru=ine de trecut =i-
=i aminti cu o p[rere de r[u dureroas[ momentele când via\a
a ]ncer cat s[-l atrag[ ]n mersul ei =i s-a ]mpotrivit proste=te,
]n[bu=indu-=i cu ]ndârjire avânturile. Chiar zvârcolirile lui
de acuma, cu n[zuin\ele disperate de a-=i ]nfrânge pornireainimii…
— Don' locotenent, am adus prânzul, zise ordonan\a,
care se oprise la spatele lui Bologa cu suferta=ul.
Apostol, auzind vorba româneasc[, s[ri drept ]n picio-
are, ca =i când l-ar fi lovit cu un ciomag ]n moalele capului.
— Da… bine… bine, Petre, bâigui buim[cit, cl[tinându-
se pe c[lcâie =i apoi trântindu-se pe pat, ca s[ nu-i observe
soldatul tulburarea.
Ordonan\a a=ez[ masa, tr[gând cu coada ochiului spre
Bologa. }l v[zu am[rât =i, crezând s[-l u=ureze, ]ntreb[ su-pus:
— A\i primit vreo veste rea de acas[, don' locotenent?
— Ce veste, m[garule? r[cni deodat[ Bologa, ridicându-
se furios. Ce-\i pas[ \ie?… Numai acas[ ]\i umbl[ gândurile,afurisitule, acas[!
Soldatul ]nlemni ]n pozi\ie, cu fa\a la locotenentul aprins
de mânie. Era om de peste treizeci de ani, ]nalt, sp[tos, cumâinile ca ni=te lope\i, cu obrajii oso=i =i cu ochii nespus de
blânzi, ]n care pâlpâia evlavie =i resemnare. Apostol ]l avea
ordonan\[ de vreo =apte luni =i Petre ]l slujea cu o credin\[
de câine, fericit c[ l-a scos din foc. De altfel ]l recomandase,
]ntr-o scrisoare, chiar doamna Bologa, c[ci era tot din Parva,cuno=tea pe “domni=orul” din leag[n =i l[sase acas[ cincicopii.
}ntâlnind pe urm[ ochii ordonan\ei, furia locotenentului

79se topi ]ntr-un val de ru=ine. }=i d[du seama, ]ndat[, c[ nu-
mai graiul românesc l-a scos din \â\âni, fiindc[ a venit ca o
mustrare peste gândurile lui r[v[=ite de imput[ri. }i pârur[u c[ s-a ]nfuriat =i ]n p[rerea aceasta de r[u sim\i mul\umirede sine =i ]n[l\are. Se scul[, f[cu trei pa=i spre intrareaad[postului, se ]ntoarse ]napoi =i zise trist, sincer, parc-ar fivorbit cu un prieten vechi:
— Sunt am[rât, Petre, =i nu =tiu ce am… O, Doamne,
r[zboiul!…
Se cutremur[ ]nfrico=at. Era ]ntâia oar[ c[ se plângea de
r[zboi. Pân[ acuma chiar suferin\ele r[zboiului i se p[ruser[
fire=ti =i socotise la=i pe cei ce murmurau ]mpotriva lor…
Soldatul, lini=tit, cu o lucire sumbr[ de poc[in\[ ]n ochi,
r[spunse grav:
— Pedeapsa lui Dumnezeu, don' locotenent, pentru
p[catele oamenilor.
— Dar dac[ nu-s pedepsi\i p[c[to=ii, ci tocmai cei asupri\i?
]ntreb[ Bologa st[ruitor.
— Dumnezeu \ine cump[na dreapt[, zise Petre cu o cre-
din\[ profund[. Moartea nu-i pedeaps[. Via\a e pedeaps[.
+i numai chinurile trupului =i suferin\ele ]ndreapt[ pe om
spre mântuirea sufletului…
Apostol se a=ez[ s[ m[nânce. Credin\a ordonan\ei o
cuno=tea de mult, =i acelea=i vorbe cucernice le auzise de
zeci de ori. Petre, care =i acas[ fusese vestit de bisericos, ]n
vâltoarea r[zboiului s-a scufundat ]ntr-un adev[rat fatalism
religios. De altfel, fiind singurul român ]n regiment, era sin-
gurul cu care Bologa vorbea române=te. Soldatul gl[suia
acuma despre suferin\[ =i despre Dumnezeu, =i Bologa,
mâncând, ]l asculta =i se gândea c[ niciodat[ nu l-a ascultat
cu atâta dragoste. }l ]ntrerupse =i aduse vorba despre Parva,
despre cei de-acas[… Petre oft[ =i umplu ad[postul cu fel de

80fel de amintiri, care ]i ]nduio=au deopotriv[. Apostol sim\ea
din ce ]n ce cum ]i cre=te inima, cum ]i bate n[valnic =i cum
b[t[ile se ]ncheag[ ]ntr-un cântec de biruin\[. O dragoste
mare ]i ]nfiora sufletul. Se uita la Petre mi=cat, având impre-
sia c[ ]ntr-]nsul s-a ]ntruchipat toat[ Parva, to\i cei ce vorbesc
române=te. }i venea s[-l ]mbr[\i=eze =i s[ se arunce la picio-
arele lui, cerându-i iertare. +i ]n cele din urm[, nemaiputân-
du-se st[pâni, murmur[ cu glas de fericire:
— Petre, Petre, fratele meu… n[dejdea mea…
Soldatul t[cu o clip[ nedumerit. Apoi cl[tin[ din cap =i
zise domol, resemnat:
— Doamne-ajut[…
7
Câteva nop\i nu mai ap[ru reflectorul. Apostol Bologa,
de veghe ]n observatorul din =an\urile infanteriei, ]l a=tepta]ns[ mereu cu aten\ia ]ncordat[, ca s[ mul\umeasc[ pe Klap-
ka. }n lini=tea nop\ilor, tulburat[ doar rareori de vreun foc
de pu=c[ speriat, avu r[gaz destul s[-=i judece, precum
obi=nuia, credin\a cea nou[, convins c[ numai ]nsufle\irea
care rezist[ pe cântarul min\ii e vrednic[ s[ locuiasc[ trainic
]n sufletul omului. +i se bucura sim\ind c[ primenirea lui
sufleteasc[, oricum o r[sucea, ]i ]nc[lzea inima, pe când
vechea “concep\ie”, pentru care dou[zeci =i =apte de luni =i-
a primejduit via\a, a fost ve=nic sever[, ca o mam[ vitreg[.
}=i zicea acuma c[ via\a fiin\eaz[ numai prin inim[ =i c[,
f[r[ de inim[, creierul r[mâne o biat[ gr[mad[ de celule
moarte. }i era ru=ine ]ns[ amintindu-=i c[ i-au trebuit doi
ani de r[zboi ca s[ ajung[ acolo de unde a pornit ]mpotriva
sfaturilor doamnei Bologa, ale protopopului =i ale tuturor,
afar[ de Marta… La gât purta un medalion cu o bucl[ blond[
=i chipul unui c[p=or fermec[tor. I le-a dat când a fost acas[,

81]n concediu, =optindu-i “eroule”, cum de altfel ]i zicea =i ]n
scrisori.
“Marta e vina tuturor…”, ]ncerc[ s[-=i zic[ ]n tain[, ca o
scuz[ fa\[ de con=tiin\a dojenitoare. Dar ]=i curm[ gândul,
alungându-=i din suflet la=itatea: “Marta nu m-a ]ndemnat
niciodat[ s[ fiu erou, cu nici o vorb[… Numai gelozia mea
neroad[ a socotit c[, prin uniform[ =i vitejie, are s[-i po-
toleasc[ cochet[ria. Vas[zic[ numai eu sunt vinovat =i tre-
buie s[ ]ndur remu=c[rile…”
De altminteri, trecutul i se p[rea mort =i se ferea s[-l
dezgroape. Mai mult ]l preocupa viitorul care-i mijea ca o
auror[ str[lucitoare dup[ o noapte vijelioas[. Nu-l vedea
]nc[ l[murit, dar cea\a care-l aburea avea sclipiri trandafirii…
Inima ]i era plin[ de un sim\[mânt mângâietor.
“De acum ]ncepe o via\[ nou[! se gândea mereu cu bucu-
rie. }n sfâr=it mi-am g[sit calea… Au trecut =ov[irile =i ]ndoie-lile! De acuma, ]nainte”!
O poft[ de via\[ vajnic[ ]i clocotea ]n piept. Când venea,
diminea\a, de la observator =i se ]ntindea pe patul de scân-
duri, adormea repede =i visa numai fericire…
}ntr-o dup[-amiaz[ târzie se pomeni iar cu Klapka la ba-
terie. Bologa, aducându-=i aminte de ]ngrijorarea de deun[zi
a c[pitanului, se mir[ v[zându-l foarte senin =i zâmbitor, cu
o mul\umire ]n ochi aproape provocatoare. Dup[ ce inspec-
tar[ ]mpreun[ tunurile =i oamenii, coborâr[ ]n postul de
comand[, unde ardea pe mas[ un muc de lumânare.
— Na-m avut noroc, domnule c[pitan, zise Apostol cu o
u=oar[ ezitare. Dac[ n-a vrut s[ vie…
— Cine? ]ntreb[ Klapka. A, da… Ia mai d[-l dracului de
reflector, Bologa! ad[ug[ apoi nep[s[tor.
Locotenentul t[cu z[p[cit, uitându-se ]n ochii c[pitanului,
]n care acuma câteva zile ]l ]ngrozise p[durea spânzura\ilor.

82Klapka ]ns[ urm[ netulburat:
— Omul cu buba se sperie de toate umbrele. A=a =i eu cu
colonelul nostru! C[-i mânc[tor de oameni, c[l[u… Când
colo, e om foarte de treab[… A, nu \i-am spus?… A venit
mai ]n fiecare zi pe la mine… de patru ori… }\i ]nchipui
tremur[turi pe capul meu! Eram sigur c[ vrea s[ m[
pr[p[deasc[. }n sfâr=it, ieri, de fric[, i-am spus verde pentru
ce am fost mutat aici, b[tându-m[ ]n piept, fire=te, c[ sunt
nevinovat, c[… M-a ascultat, m-a ascultat =i la urm[ mi-a
zis, f[r[ pic de imputare, ]n\elegi, mi-a zis: “+tiu… A=a vin
nenorocirile asupra oamenilor…” +i atâta tot!… Apoi am
vorbit despre Viena, despre operete, despre americani, ]n
sfâr=it, prietene=te!… Ba se vede c[ a prins =i simpatie de
mine, c[ci azi-diminea\[ iar a venit ]n inspec\ie. Adic[ ce
inspec\ie, c[ nici n-am mai pomenit de serviciu… }n schimb,
mi-a dat o dovad[ definitiv[ de ]ncredere… O dovad[hot[râtoare!… Anume, ]n mod absolut confiden\ial, mi-a
comunicat o mare tain[ oficial[… A=a c[ de acuma n-am
nici o grij[, sunt lini=tit!
Pe Bologa vioiciunea =i senin[tatea c[pitanului ]l sup[rau.
Cu glas de imputare, ]l ]ntrerupse:
— O tain[ oficial[ ce importan\[ are pentru noi? +i ]ncre-
derea, =i b[nuiala sunt deopotriv[ de chinuitoare!
— Nu, nu! strig[ c[pitanul cu c[ldur[. S[ nu exager[m!
Oameni de treab[ sunt pretutindeni =i ]n toate neamurile.
De ce s[ exager[m?… Ei bine, colonelul e un om, indiferent
de situa\ia lui, asta trebuie s-o recunoa=tem! De altfel, secre-
tul ne intereseaz[ =i pe noi, fiindc[ e vorba de schimbarea
diviziei. Din Italia e pe drum o divizie obosit[, ca s[ ne
schimbe…
— Atunci noi trecem iar pe frontul italian? ]ntreb[ Apos-
tol.

83— Nu, nu pe frontul italian, r[spunse Klapka repede, cu
oarecare mândrie. Pe frontul românesc…
}n clipa când s[ rosteasc[ ultimul cuvânt, ]=i aduse
aminte c[ locotenentul e român, dar nu mai avu vreme
decât s[-l pronun\e mai ]ncet. Bologa ]ng[lbeni =i, parc[ n-
ar fi auzit bine, repet[ ma=inal:
— Pe frontul…
Nu sfâr=i, ca =i când i s-ar fi ]nfipt ]n beregat[ o ghear[
]n[bu=indu-i glasul. R[mase cu gura c[scat[ =i se holb[ n[uc
la c[pitanul care, dându-=i seama cât a fost de imprudent,
murmur[ proste=te:
— Iart[-m[, prietene… Am uitat c[ tu… Sunt un…
}n creierii lui Apostol ]ns[ de-abia atunci ]ncepu s[ \iuie
cuvântul de care se sp[imântase, ascu\it =i sfâ=ietor, parc[ i-
ar fi scormonit un pumnal. Se scul[ brusc ]n picioare =i al-
erg[ de ici-colo, frângându-=i mâinile =i =optind disperat:
— Nu se poate… nu se poate,… nu se poate…Klapka, mereu z[p[cit, ]ncerc[ s[-l consoleze, zicând f[r[
convingere:
— Lini=te=te-te, Bologa, ce Dumnezeu… La urma urme-
lor, via\a nu merge f[r[ compromisuri, f[r[ jertfe =i…
Deodat[ Apostol Bologa se opri ]n fa\a lui, cu obrajii albi,
cu ochii stin=i, ]ncât c[pitanul amu\i.
— Orice… orice, numai asta nu se poate! izbucni dânsul
cu o voce arz[toare. Asta ar fi o… o… o…
Pere\ii de bârne ai ad[postului ]nchegar[ sfor\[rile lui de
a g[si cuvântul ]ntr-un vuiet prelung, ]ncât Klapka ]l apuc[
de bra\, vrând s[-l fac[ s[ vorbeasc[ mai ]ncet. +i Apostol,
ca =i cum ar fi ]n\eles, se ]ncurc[, plec[ fruntea =i sfâr=i mur-
murând:
— O… o crim[…
— A=a-i, dar ce putem noi face? zise c[pitanul ]n[bu=it,

84cu ochii spre intrare. Eu pricep =i ]mp[rt[=esc zdruncinarea
ta, totu=i voi ave\i =i mângâierea c[ barem exist[ =i ]n tab[ra
cealalt[ fra\i care lupt[ pentru mântuirea voastr[, pe când
noi nici n-avem ]ncotro s[ ne arunc[m privirea! Pentru noi
singurul mijloc de a fi eroi este s[ murim spânzura\i!
Bologa se l[sase pe un scaun, cople=it. Klapka, ]ncredin\at
c[ l-a potolit, continu[ cu mai mult[ siguran\[:
— O crim[ imens[ e ]ndeob=te r[zboiul, dar cu deosebi-
re r[zboiul Austriei! }ncaltea când un popor de acela=i sânge
ia armele, cu sau f[r[ dreptate, =tiu cu to\ii c[ izbânda va fi
spre folosul neamului =i prin urmare fiecare om poate muri
cu credin\a c[ s-a jertfit pentru binele tuturor. La noi ]ns[
ni=te st[pâni urâ\i au trimis robii s[ moar[ ferecându-=i
lan\urile!… Atunci? }n mijlocul v[lm[=agului de crime, ce
mai poate cump[ni o crim[ micu\[, care-\i strive=te \ie sufl-
etul? Cui ]i mai pas[ aici de sufletele noastre?
— Atunci urmeaz[ s[…? ]ntreb[ repede Bologa, care ]nce-
puse s[ asculte =i n-avea puterea s[ a=tepte.
— S[ mergi unde vom merge to\i, zise Klapka grav, cu o
resemnare ]ndurerat[. S[ mergi, s[ faci ce vor face to\i =i s[-
\i ]nchizi ermetic toate porti\ele sufletului pân[ ce va sosi
pacea sau se va pr[bu=i lumea, sau pân[ ce-\i va veni rândul
=i \ie s[ mori =i s[ scapi de toate chinurile!
Apostol tres[ri =i r[spunse cu protestare ]n glas::— Dar dac[ eu nu vreau s[ mor!… Nu vreau, nu mai
vreau!… Acuma trebuie s[ tr[iesc! Acuma nu mai vreau s[
mor!
Klapka t[cu o clip[ =i apoi zise cu un zâmbet care voia
s[-i ascund[ sfiala:
— Mie nu-mi =ade bine s[-\i vorbesc \ie de moarte, =tiu…
De frica mor\ii sau de dragul vie\ii, poate c[-i acela=i lucru,
sunt la=… da, da, recunosc =i m[rturisesc, sunt ]n stare s[

85]nghit orice ru=ine, orice umilire… Totu=i, mi-am zis de multe
ori, uite a=a cum m[ vezi, mi-am zis c[ mor\ii sunt cei mai
ferici\i, fiindc[ ei cel pu\in au pus cruce tuturor durerilor…Mi-e=ti drag, Bologa, =i dac[ n-ai fi fost tu aici, n-a= fi avutatâta ]ncredere ]n mine ]nsumi… Dar vezi, chiar noi, carene-am apropiat sufletele prin suferin\e comune, =i noi tre-buie s[ ne ]mp[rt[=im zbucium[rile ]ntr-o limb[ str[in[!
Atunci cum s[ nu-i invidiem pe cei mor\i, Bologa?
Locotenentul nu-l mai asculta. Lini=tea lui Klapka ]ns[ ]l
nelini=tea mai r[u. }ntreb[ deodat[ cu un fir de n[dejde ]nprivire:
— +i crezi d-ta c[-i sigur?…C[pitanul dup[ o =ov[ire scurt[ r[spunse hot[rât, parc[
ar fi c[utat s[-i dea un leac amar:
— Din nenorocire, nu ]ncape nici o ]ndoial[, dragul meu.
Divizia de schimb a plecat din Italia. Mâine-poimâine tre-buie s[ soseasc[. }ntr-o s[pt[mân[ ne va lua locul =i pestealte câteva zile noi vom fi ]n Ardeal, pe frontul…
Ochii lui Bologa ]l ardeau. T[cu brusc =i l[s[ capul ]n
p[mânt, examinându-=i cizmele pline de noroi =i tremurân-
du-=i nervos genunchii, ]n vreme ce Apostol porni de colopân[ colo, ca un lup ]n cu=c[, respirând greu, cu tâmpleledogorâte. Peste dou[ minute apoi, cu o hot[râre nou[, lo-
cotenentul se opri iar[=i ]n fa\a lui Klapka:
— Domnule c[pitan, te rog… te implor… Scap[-m[!… D-
ta m[ po\i sc[pa!… Nu vreau s[ m[ duc pe frontul…
Klapka ridic[ ochii la el, ne]n\elegând ce vrea. Bologa
]ns[ urm[ tot mai ]nfrigurat:
— Trebuie s[ se g[seasc[ un mijloc de salvare!… Muta\i-
m[ la un regiment care r[mâne aici!… Ori trimite\i-m[ ]napoi
]n Italia, oriunde, numai acolo nu!… Voi lupta ca =i pân[
azi, jur! Voi… Am trei medalii de vitejie, toate trei dobân-

86dite cu… Numai acolo nu pot merge… Acolo presimt c[ am
s[ mor… +i nu vreau s[ mor! Trebuie s[ tr[iesc!
C[zu pe pat, cu obrajii ]n palme, biruit de lacrimi.
C[pitanul era ]nduio=at =i sim\ea c[, dac[ ar deschide gura,
l-ar n[p[di plânsul =i pe el. }n v[g[una ]ntunecoas[ sus-
pinele lui Apostol ]ngro=au aerul, iar lumina sfârâitoare de
pe mas[ tremura pe pere\i ni=te umbre nelini=tite… }ntr-un
târziu, dup[ ce sughi\urile locotenentului se mulcomir[,
Klapka zise:
— Ei, te-ai mai r[corit?… Atunci putem vorbi ca doi
b[rba\i, ba chiar ca doi solda\i!… Adev[rul este c[ ]n r[zboi
nu trebuie s[ cuge\i, ci s[ lup\i… cel pu\in a=a perora un
general, deun[zi, la cartier. Dar lucrurile astea e nevoie s[ le
cump[nim bine-bine =i f[r[ pripire, altfel… De-ai chibzui
pu\in, ai vedea c[ eu n-am nici o putere. Eu nu pot propune
nimic, fiindc[ sunt stigmatizat: ceh, adic[ tr[d[tor… Pentrucei de seama noastr[ s-au inventat mitralierele din spatele
liniilor, menite s[ ne a\â\e pofta de vitejie ]n caz de =ov[ire…
Dac[ a= ]ndr[zni eu s[ te propun pentru mutare, imediat
am fi b[nui\i amândoi! Imediat! Un ceh cu antecedentele
mele s[ ia partea unui român?… Nici nu-\i ]nchipui ce
t[mb[l[u, ce… Numai generalul te-ar putea salva, dac[ ar fi
om =i ar avea inim[… Crezi ]ns[ c[ pe aici sunt mul\i oame-
ni? Crezi c[…
Bologa, care se gândise =i ascultase ursuz, se ag[\[ de o
vorb[ =i strig[:
— Am s[ m[ prezint generalului!
Klapka se sp[imânt[, ca =i când ]nsu=i generalul l-ar fi
surprins complotând. R[spunse ]n =oapt[:
— Astâmp[r[-te, Bologa!… Te rog!… Ce, tu nu cuno=ti
pe generalul Karg? Doar \i-e comandant de aproape un an…
Karg… Un câine, un… Ar fi capabil, ]n loc de r[spuns, s[ te

87trimit[ direct la Curtea Mar\ial[…
— Atunci ar urma s[ plec f[r[ s[ ]ncerc barem a m[ ]mpo-
trivi sau a ocoli tic[lo=ia? izbucni iar[=i Apostol, acuma ]ns[
furios =i scrâ=nind din\ii.
— Ascult[ sfatul meu, prietene, zise c[pitanul lini=tit.
Sunt mai b[trân ca tine =i am ]ndurat multe ]n via\[…
R[zboiul n-are alt[ filozofie decât norocul. Las[-te deci ]n
grija norocului. Parc[ ]n doi ani de zile moartea nu \i-a cân-
tat la urechi pe toate glasurile, =i totu=i norocul te-a ocolit.
Poate c[ te iube=te norocul… Nu-l zgând[ri, nu-l stârni…
Las[-l…
— +i cum simt c[ acolo m[ a=teapt[ o primejdie cum-
plit[… murmur[ Bologa deodat[ foarte ab[tut, cutremurân-
du-se. Niciodat[ n-am avut presim\iri atât de…
— Primejdiile sunt azi pretutindeni, f[cu Klapka
st[pânindu-se. }n aer, pe front, acas[, ]n toat[ lumea… }nsu=i
p[mântul mi se pare c[ trece printr-o zon[ de primejdii…
Ce s[ facem? Norocul e scutul tuturor… A=a!… Ascult[-m[
pe mine… Mai chibzuie=te =i o s[-mi dai dreptate! Dar f[r[
patim[! F[r[ pripire!… Calm!… Calm!…
Se scul[ ]ncet, ]=i puse casca ]n cap, gata de plecare.
— Decât s[ m[ duc acolo, mai bine trec la muscali! =opti
atunci Apostol, uitându-se drept ]n ochii c[pitanului.
— U=or de zis, r[spunse Klapka lini=tit, parc[ ar fi a=teptat
de mult vorbele locotenentului. Dar dac[ nu izbute=ti, =tii
ce te a=teapt[!… Numai deun[zi \i-am povestit despre cei
trei… +i ei au vorbit ca tine, ba =i mai n[zdr[van… Iar azi
poate c[ sunt tot ]n p[durea spânzura\ilor, ca s[ ]ngrozeasc[
pe al\ii!
— }n privin\a asta n-am nici o grij[, zise Bologa, cu ]ncrede-
re. Când ar fi s[ m[ prind[, m-a= ]mpu=ca =i a= ispr[vi re-
pede!… }n orice caz, eu n-am s[ mor spânzurat, asta \i-o

88garantez!
— A=a mi-au garantat =i ei, prietene, dar ]mprejur[rile au
fost mai puternice decât hot[rârea lor… De aceea zic: ia sea-
ma, nu te juca cu norocul! Sunt mii =i zeci de mii ]n situa\ia
ta =i soarta le poart[ de grij[ tuturor cum crede de cuvi-
in\[…
Klapka ]i strânse mâna fierbinte… }n clipa urm[toare,
Apostol Bologa se pomeni singur, pironit ]n acela=i loc, cu
ochii ]n gol, uluit de vedenii. }=i veni ]n fire =i, sim\indu-se
sleit de puteri, se trânti pe pat. Pe mas[, ]n sfe=nicul im-
provizat, lumina ]ncepu s[ pâlpâie repede, s[ sfârâie =i apoi
deodat[ se stinse. Pe Bologa ]ntunericul ]l zgudui, buzele-i
arse ]ns[ =optir[ cu ]ndârjire:
— Nu se poate!
8
— +tii vestea, Petre? zise a doua zi Apostol c[tre
ordonan\a care, ghemuit ]ntr-un col\ al ad[postului, citea
cu râvn[ =i evlavie Visul Maicii Domnului . Peste o s[pt[mân[,
cel mult dou[, mergem acas[, ]n Ardeal…
— Bogdaproste! f[cu soldatul, luminat de bucurie =i
]ncepând s[ se ]nchine. Bine c-a dat Dumnezeu =i Maica Pre-
cista, c[ al\ii au mai fost câte-o s[pt[mân[, unii =i mai mult,
numai noi parc[ suntem ciuma\i…
Bologa zâmbi aproape r[ut[cios v[zând fericirea omului
=i urm[ batjocoritor:
— Da’ ce, tu crezi c[ ne ducem s[ petrecem? Ehe, mai
pune-\i pofta-n cui, b[di\[! Ne ducem tot la b[t[lie… s[ ne
batem cu românii…
— Vai de mine, don' locotenent! s[ri Petre speriat.
Doamne fere=te! ad[ug[ pe urm[, ]nchinându-se de mai

89multe ori. Doamne, ap[r[-ne =i nu ne p[r[si!… Mare p[cat,
don' locotenent… Apoi s[ nu-i tr[sneasc[ Dumnezeu din
senin?
Consternarea ordonan\ei ]i f[cea bine. “Dac[ un om sim-
plu se revolt[, atunci eu ce s[ fac? ]=i zise Bologa, uitându-
se mul\umit la Petre, =i ]ndat[ urm[ ]n sine: Atunci cum s[
nu ]n\eleag[ =i generalul?…”
De azi-noapte ]l urm[rea gândul cu generalul =i se sfor\a
mereu s[-=i ]nt[reasc[ convingerea. A chibzuit bine, a
prev[zut probabilit[\ile =i… Klapka n-are dreptate. De alt-
fel, Klapka e un fricos, care vede pretutindeni c[l[i =i
spânzur[tori. Pe când el, Apostol Bologa, cu trei semne de
vitejie pe piept… Sfaturile totdeauna l-au plictisit, dar acu-
ma ale lui Klapka ]l ]nfuriau. Resemnarea i s-a p[rut o atitu-
dine animalic[, nevrednic[ de omul liber. Cu atât mai mult
i se p[rea azi c[ a sta cu mâinile ]n sân ar fi o crim[ cel pu\inegal[ cu plecarea la r[zboi.
}nchipuirea c[ ar putea merge acolo ]i st[tea totu=i
]n\epat[ ]n creieri ca o baionet[ vr[jma=[. Trebuie s-o smulg[!
Altfel, nu mai poate tr[i. Mai ales c[, ]n lumina spaimei de
azi, amintirile trecutului ]l ]mpresurau ca ni=te amenin\[ri
din ce ]n ce mai negre…
N[dejdea ]n generalul de divizie ]i risipea spaima. +i aceas-
ta era o dovad[ ]mpotriva lui Klapka. Se hot[r] s[ se prez-
inte la raport, s[-i explice situa\ia, s[-l roage =i s[-i
f[g[duiasc[ solemn c[ ]=i va face datoria oriunde, afar[ de
acolo… Vru s[ plece ]ndat[, s[ sfâr=easc[ mai repede =i s[
se lini=teasc[. Puse mâna pe aparatul telefonic s[ anun\e c[
dore=te s[ se ]nf[\i=eze comandantului diviziei. }n ultimul
moment ]=i lu[ seama. Cum s[ cear[ generalu lui mutarea,
când nu =tie nimeni despre schimbarea diviziei? L-ar ]ntre-
ba: de unde a aflat, cine i-a spus? Ar fi o murd[rie s[ tr[deze

90pe Klapka, ar fi…
“Deocamdat[ trebuie s[ mai a=tept, ]=i zise dânsul. }ntâi
s[ se publice vestea schimb[rii, chiar neoficial… Trebuie s[
procedez cu b[gare de seam[ =i cu demnitate!”
Se lini=ti. Trecur[ trei zile… Nu se auzi nimic despre
str[mutarea diviziei. Nici Klapka nu mai veni, parc[ i-ar fi
fost fric[ s[ dea ochii cu Bologa care, din ce ]n ce mai st[pânit
de speran\[, ]ncepea s[ cread[ c[ poate s-a contramandat
ordinul. Inima ]i tic[ia de o emo\ie pl[cut[. +i, fiindc[ se
sim\ea fericit, scrise mamei sale o scrisoare lung[ =i plin[ de
credin\[, ]n care, pe dou[ pagini ]ntregi, ve=tejea fapta lui
P[l[gie=u ]mpotriva protopopului Groza; apoi alt[ scrisoare,
cu foc, Martei, comunicându-i c[ dragostea lui, ]n ciuda tutur-
or suferin\elor, n-a sc[zut =i de-abia a=teapt[ ceasul când s[-
=i poat[ strânge ]n bra\e logodnica.
Mai trecu o zi senin[. Pe urm[ sublocotenentul de la ba-
terie ]i spuse cum a aflat de la un infanterist c[ peste patru
zile, cel mult, toat[ divizia trece pe frontul românesc. Bologa
p[li, dar ceru am[nunte. Sublocotenentul i le d[du: c[
ofi\erilor de la infanterie li s-a comunicat vestea, confiden\ial,
de trei zile, c[ primele trupe din divizia de schimb au =i
sosit la Zirin…
}n aceea=i noapte, târziu, se ivi iar[=i reflectorul, ]n sec-
torul de al[turi. Bologa, ]n postul de comand[, cu recep-
torul la ureche, asculta indica\iile observatorilor. Tunurile
bubuiau aspru, r[gu=it, ]ncât se cutremura p[mântul =i, din
tavanul ad[postului, printre bârnele groase, se scurgeau
firi=oare de nisip.
“Ce-ar fi s[-l doboare tocmai acuma al\ii?” se gândi el cu
o p[rere de r[u ciudat[.
Când amu\ir[ tunurile =i auzi c[ lumina a disp[rut, Bologa
avu o tres[rire de bucurie. }i veni ]n minte c[ Klapka a vor-

91bit despre o decora\ie pentru distrugerea reflectorului…
“}n orice caz, o cita\ie pe divizie e asigurat[ fericitului
care ]l va nimici! ]=i zise, ]ntorcând spatele telefonului. Oare
cine va fi norocosul?”
}n suflet un glas ]i r[spunse c[ el trebuie s[ fie. }ncerc[
s[-l ]n[bu=e, dar glasul deveni poruncitor. Atunci ]i fulger[prin minte: dac[ ar avea el norocul s[ sparg[ reflectorul rus-
esc =i dac[, drept recompens[, ar fi citat sau decorat, ceu=or =i cu câte =anse de izbând[ s-ar putea duce la generalul
Karg!
Ideea aceasta i se p[ru atât de minunat[, c[ se mir[ cum
de nu i-a venit mai curând, ]ndat[ ce s-a hot[rât s[ se prez-
inte generalului… }i pieri pe loc orice urm[ de somn, se re-
pezi la hart[ =i se puse pe socoteli, pe ]nsemn[ri, pân[ la
ziu[, cu o ]nsufle\ire neobosit[ =i cu convingerea aprig[ c[
via\a lui atârn[ de ceea ce face acuma.
Toat[ ziua o petrecu apoi cu binoclul la ochi, examinân-
du-=i sectorul cu aten\ie, comparând ]n gând punctele rep-
erate pe hart[… Spre sear[ ]ncepu s[-l road[ grija ca nu
cumva, tocmai ]n noaptea aceasta, s[ lipseasc[ iar[=i reflec-
torul mântuitor. Totu=i era gata s[ vegheze =i o s[pt[mân[
=i s[-l nimiceasc[… Numai, ]ntre timp, s[ nu vie ordinul de
schimbare! Dar nu, nu se poate! Trebuie s[ apar[… Trebuie…
Seara, la zece, d[du poruncile cuvenite =i porni spre obser-
vatorul cel mai ]naintat… Ploua rece, lene=, monoton.
S[ge\ile de ap[ se ]ncovoiau, ]n v[zduhul negru, cu luciri de
o\el. Lutul ud, fr[mântat de ploile toamnei, se ag[\a de
cizmele locotenentului =i plesc[ia la fiece pas. Bolta de nouri
parc[ st[tea s[ caz[ pe p[mântul ame\it de ]ntunericul f[r[
margini. Apostol Bologa, cu casca de fier ]nfundat[ pe cap,
strâns ]n ulanc[ bl[nit[, cu gulerul ridicat, ]nainta cu b[gare
de seam[, ferindu-se de b[ltoace, cu barba ]n piept. Inima ]i

92b[tea atât de n[valnic, c[ nici nu sim\ea plesniturile ploii.
Cuno=tea drumul =i terenul. De vreo trei luni, de când s-
a statornicit frontul, a f[cut calea aceasta de sute de ori.
Intr[ ]n labirintul de =an\uri de comunica\ie, unde apa se
aduna ca ]n ni=te canale de iriga\ie. Cizmele cu carâmburi
]nal\i i se scufundau pân[ din sus de glezne ]n noroiul cleios.
Ajunse asudat la postul de observa\ie, ascuns chiar ]n
prima linie de tran=ee. Schimb[ dou[ vorbe cu plutonierul
zgribulit =i apoi ]l trimise la baterie.
Bologa se coco\[ ]n dosul teodolitului, pe pip[ite. Nu
vedea nimic. Aparatul era ferit de ploaie, ]n schimb ]n spatele
observatorului se scurgeau =iroaie de ap[ din sp[rturile
coperi=ului. C[ut[ s[ se orienteze, dar o bezn[ atât de deas[
acoperea lumea, c[ ochii lui nu puteau deslu=i nici o nuan\[
]n negrul ]n[bu=itor, iar ]n urechi ]i huruiau exasperant de
uniform glasurile ploii, care ]nghi\eau toate zgomotele vie\ii.}=i sim\ea b[t[ile inimii, dar creierii parc[ i se topeau, muia\i
de gânduri.
Peste un ceas r[p[iala mai osteni pu\in. }n acela=i timp
Bologa ]=i d[du seama c[ mintea iar[=i ]ncepe s[ fr[mânte
planuri =i socoteli. Apoi se pomeni zicându-=i:
“Pe asemenea vreme po\i trece la du=man f[r[ fric[”.
Cum pricepu rostul vorbelor, le curm[ cu scârb[. Din cli-
pa când =i-a f[cut convingerea c[, distrugând reflectorul
bucluca=, va dobândi de la generalul Karg mântuirea, i-a
p[rut r[u =i i-a fost ru=ine c[ s-a gândit m[car s[ treac[ la
inamic. }n doi ani de r[zboi, spiritul milit[resc i-a p[truns
atât de adânc ]n fire, ]ncât dezertarea, din orice motiv, i se
p[rea o crim[ neiertat[.
“Totu=i dac[ vrei s[ treci mai sigur, trebuie s[ pleci sau
pe ]nserate sau ]n zorii zilei”, ]i veni iar ]n minte acela=i
gând, st[ruitor, ca o musc[ pe care ]n zadar vrei s-o alungi.

93}ncetul cu ]ncetul ploaia conteni =i se porni un vânt asp-
ru, cu =uier[turi sinistre, mai des\elenind pu\in ]ntunericul
=i cotrob[ind vajnic prin observatorul lui Bologa care, ]n
curând, sim\i ]n spinare o pat[ ud[ =i rece. Se ghemui mai
bine, ferindu-=i spatele. Vântul ]ns[ ]i p[trundea prin haine,
prin piele =i-i zgâl\âia inima.
— +i reflectorul nu mai apare! murmur[ el dârdâind.
}=i ]nfipse ochii ]n bezna sub\iat[, cu furie ner[bd[toare.
Acuma ]ncepeau s[ se deslu=easc[, ]n nemi=carea moart[,
semne umile de via\[. }n dreapta =i ]n stânga tran=eele in-
fanteriei se ]ntindeau, strâmbe =i capricioase, ca ni=te liniigrosolane pe o hârtie bo\it[. Ici-colo, ca mu=uroaiele,
]n\epenite, poate chiar ]nghe\ate, ]naintea =an\urilor, z[rea
sau b[nuia posturile de ascultare. La vreo treizeci de metri,
]n stânga, ]ncepe sectorul c[pitanului Cervenko… “Ce-o fi
f[când oare Cervenko?… Bietul Cervenko…” }n fa\[ câmpu-lui z[cea neted, pierdut ]n noapte =i biciuit de vântul ce mai
scutura ]n r[stimpuri stropi mari de ap[ din v[zduh. Apos-
tol Bologa =tia c[, exact la cinci sute optzeci =i trei de metri,
se afl[ prima linie de tran=ee ruse=ti =i i se p[rea c[
deosebe=te zigzagurile care ]nseamn[ gardul mor\ii.
}nchipuirea lui mergea mai departe =i, bâjbâind prin ]ntu-
neric, ar[ta unde vine linia a doua, a treia, bateriile vr[jma=e,
unde a fost ultima dat[ reflectorul…
Bologa nu ]ndr[znea s[ se uite la ceas, de fric[ s[ nu-=i
piarz[ n[dejdea ]n apari\ia reflectorului. Era sigur ]ns[ c[
a trecut miezul nop\ii. “Mai este vreme”, ]=i zicea din ce ]n
ce mai am[rât. Singur[tatea ]l strângea de gât. Sim\ea o
nevoie dureroas[ de a schimba o vorb[ cu cineva, cu ori-
cine, numai s[ nu fie singur, s[ nu poarte singur povara
a=tept[rii… Reflectorul nu s-a ar[tat niciodat[ ]nainte de
miezul nop\ii; de obicei pe la dou[ vine; deci nu i-a trecut

94vremea, poate s[ spere. Dac[ ]ns[ n-ar ap[rea deloc, atun-
ci…
“Numai el ar fi de vin[ dac[ m-a= pierde!” se gândi furi-
os, amenin\ând cu pumnii liniile ruse=ti nev[zute.
Apoi deodat[, când se a=tepta mai pu\in, drept ]n fa\[,
chiar ]n sectorul bateriei, stârnit[ parc[ de sfidarea lui, o
lumin[ orbitoare =i mândr[, zvârlindu-=i ]ntâile raze spre
cerul c[ptu=it cu nouri =i apoi coborând pe p[mânt, repede,
cu tremur[turi ]nfrigurate. Apostol ]nchise ochii, ]nfrico=at
ca ]n fa\a unei fantome, uitându-=i tunurile =i mânia, uitând
tot, parc-ar fi visat.
— Hei!… Dormi\i acolo?… Tunurile!… Nu vezi reflector-
ul? bomb[ni ]ndat[ un glas gros, batjocoritor, la câ\iva pa=i,
]n =an\ul infanteriei.
Bologa se dezmetici brusc. Cuno=tea glasul: era un lo-
cotenent de infanterie, foarte ]nalt =i usc[\iv, care dispre\uiaf[\i= pe to\i artileri=tii. Ochi cu teodolitul izvorul luminii =i
apoi arunc[ un ordin scurt ]n gura telefonului. Peste câteva
clipe bubuiturile izbucnir[, rare, chibzuite. Totu=i, razele
albe alunecau ]ncet, nep[s[toare de obuzele vijelioase, scor-
monind ]ntunericul, apropiindu-se parc[ sfid[toare de
Bologa. Pe urm[, ca =i când l-ar fi descoperit cum st[tea
zgulit ]n observatorul umed, se oprir[ chiar asupra lui,
]nv[luindu-l cu farmecul lor rece, str[b[tându-i, prin ochii
bolnavi, ]n toate ascunz[torile inimii, r[scolindu-i =i tul-
burându-i gândurile ca un nea=teptat r[s[rit de soare… }n
primul moment Apostol sim\i numai o ur[ n[prasnic[ ]mpo-
triva luminii care ]l ]mbr[\i=a f[r[ voia lui. Dar când vru s[
rosteasc[ dou[ cuvinte ]n telefon, ca s[ corecteze tragerea
tunurilor, nu-=i mai putu ]ntoarce privirea. Dezmierdarea
razelor tremur[toare ]ncepea s[ i se par[ dulce ca o s[rutare
de fecioar[ ]ndr[gostit[, ame\indu-l ]ncât nici bubuiturile

95nu le mai auzea. }n ne=tire, ca un copil lacom, ]ntinse amân-
dou[ mâinile spre lumin[, murmurând cu gâtul uscat:
— Lumina!… Lumina!…
Chiar ]n clipa aceea ]ns[, parc[ le-ar fi retezat un palo=
de c[l[u, razele murir[, =i ochii lui Bologa se umplur[ de
]ntuneric. Nu-=i d[dea seama ce s-a ]ntâmplat. Tunurile
b[teau mereu, rar, cum poruncise dânsul.
“Mi se pare c-am spart reflectorul”, se gândi atunci,
mirându-se cum a putut face el asemenea tic[lo=ie =i bu-
curându-se c[ a f[cut-o.
St[tu buim[cit un r[stimp, av[nd con=tiin\a c[ ar trebui
s[ mai fac[ ceva =i neputându-=i aminti ce anume. Apoi deo-
dat[, speriat, sim\i receptorul telefonului =i strig[:
— Rachetele!… Rachetele!…
Pe cerul mohorât se ivi, sfârâind mânios, un glob de lu-
min[ ca un ochi iscoditor. }n punctul unde fusese reflector-
ul, Bologa v[zu prin binoclu mul\ime de viermi=ori negrizvârcolindu-se neputincio=i. Iscoada din v[zduh ]ns[ se stin-
se repede, =i tot atunci tunurile amu\ir[ singure, f[r[ ordin,s[tule parc[ =i mul\umite. }ntunericul =i t[cerea ]nf[=urar[pe Apostol ca un lin\oliu aspru, ]n vreme ce ochii lui, cupupilele largi, se chinuiau ]ntr-o a=teptare f[r[ scop. }n fun-dul sufletului ]ns[ sim\ea clar cum pâlpâie dragostea de lu-
min[, blând[, mângâietoare…
Apoi iar auzi, de ast[ dat[ chiar la spatele lui, glasul lo-
cotenentului de infanterie:
— }n sfâr=it, bine c-a dat Dumnezeu de a\i ispr[vit cu
reflectorul, c[ era mai mare ru=inea!… Te pomene=ti c[ iei =io medalie de vitejie, fiindc[ la noi a=a se dau decora\iile…
}n orice caz, eu te felicit… Noapte bun[!…
F[r[ s[ a=tepte r[spuns, locotenentul se dep[rt[,
morm[ind, prin b[ltoacele =an\ului de ap[rare.

96“Ce s-a ]ntâmplat, Doamne?” ]=i zise Bologa, ]nfiorân-
du-se =i c[utând s[ se trezeasc[ din amor\irea ce-i oprise
]n loc gândurile.
Vântul sufla mai friguros, desfundând iar[=i o bur[ de
ploaie m[runt[, mole=itoare. Picurii ]i \ârâiau ]n spinare cani=te fire de nisip… Apostol ]=i zicea c[ la fel ]i \ârâie =igândurile ]n creieri, sub\iri, nesigure, pip[itoare. }ncetul cu
]ncetul ]ns[ izbuti s[ le rânduiasc[… Vas[zic[ =i-a atins \inta
=i se poate prezenta ]n fa\a generalului. Vas[zic[ nu va maitrebui s[ mearg[ cu divizia pe frontul românesc, asta eaproape sigur. Atunci de ce nu se bucur[ cum s-a bucuratcând i-a venit ideea s[ zdrobeasc[ reflectorul?… }n loc der[spuns, ]n suflet ]i r[s[ri deodat[ lumina alb[ pe care o
gâtuise adineaori, str[lucind ca un far ]ntr-o dep[rtare im-
ens[. +i str[lucirea i se p[rea când ca privirea lui Svobodasub =treang, când ca vedenia pe care a avut-o ]n copil[rie, labiseric[, ]n fa\a altarului, sfâr=ind rug[ciunea c[tre
Dumnezeu… Lumina ]i ]n[bu=i ]ntreb[rile =i-i lini=ti inima
ca =i cum i-ar fi deschis o cale dreapt[, neted[, ]ntr-un \inut
s[lbatic =i neumblat. Cu un ceas ]n urm[ toate n[dejdile lui
erau ]n al\ii =i n-avea ]ncredere ]n sine. Acuma era sigur c[
mai curând se va pune de-a curmezi=ul soartei decât s[-=imai pâng[reasc[ sufletul, fiindc[ ]n suflet, ]n lumin[ i se
c[lea mântuirea…
}ntunericul se sub\ia treptat. Vântul sufla mereu =i une-
ori cânta ca o chemare prelung[, confuz[, ademenitoare.
Atunci, ca o ispitire, ]n mintea lui Bologa ]ncol\i iar[=i gân-
dul c[ aceasta e ora dezertorilor… +i gândul nu i se mai p[ru
resping[tor, ca =i când i s-ar fi =ters din creieri toate convinger-
ile trecutului.
Un sergent veni s[-l schimbe, de=i Apostol uitase s[ dea
ordine. }i p[rea r[u c[ pleac[ din singur[tatea care acuma ]i

97era drag[. Se strecur[ prin tran=eele ]n zigzag, pe la spatele
santinelelor ]n\epenite lâng[ arme. Când s[ coteasc[ spre
=an\ul de leg[tur[, se ciocni cu c[pitanul Cervenko.
— N-am putut ]nchide ochii toat[ noaptea, murmur[
c[pitanul ab[tut. }mi pare r[u c-a\i nimicit reflectorul, nu
=tiu de ce… A\i ucis lumina, Bologa!
— Aici e lumina! r[spunse Apostol, triumf[tor, b[tându-
=i inima cu palma.
— Da, da, ai dreptate! Aici e lumina =i suferin\a… Aici e
toat[ lumea! zise Cervenko cu o sclipire ]n ochi.
Apostol Bologa trecu ]nainte prin =an\urile ]ntor-
tocheate, cu spatele ]ncovoiat, cu ochii str[lucitori, cu
sufletul plin de ]ncredere, ]mp[cat =i mul\umit, parc[ s-ar
fi purificat ]ntr-o baie de virtute.
9
Pe la amiaz[, pe când Bologa dormea ]nc[, un zbârn[it
strident, la c[p[tâiul lui, ]l f[cu s[ sar[ drept ]n picioare,
]ngrozit, ca =i cum s-ar fi pr[bu=it ad[postul. }n telefon r[cnea
aghiotantul regimentului:
— Locotenent Bologa!… Alo!… Chiar el?… Tu e=ti?… Or-
din de la domnul colonel s[ pleci imediat s[ te prezin\i
excelen\ei-sale… Excelen\a-sa dore=te s[ te vad[… Foarte
urgent!… Fire=te c[ treci pe la noi, pentru c[ =i domnul colonel
are s[-\i vorbeasc[… Deocamdat[ eu te felicit prietene=te!…
Ai salvat onoarea diviziei ]ntregi… Domnul colonel a tele-
fonat chiar azi-noapte la cartier… Vine a patra, Bologa, bra-
vo!…
Peste o or[ Apostol era ]ntr-un automobil, al[turi de un
c[pitan de stat-major, pe care-l ]ntâlnise la postul de co-
mand[ al regimentului =i care se oferise s[-l duc[ pân[ la

98cartierul diviziei, deoarece tot se g[tea de plecare. Pe drum
]i spuse =i c[pitanul c[ distrugerea reflectorului merit[ o
recompens[ deosebit[, precum ]i spuseser[ to\i camarazii,
cu colonelul ]n cap. El asculta gânditor =i t[cut. Uneori priv-
irea i se cobora pe piept, unde luceau cele trei medalii de
vitejie, =i-=i reamintea emo\ia clipei când a primit-o pe cea
dintâi. Cât a dorit-o =i cât se sim\ise de umilit pân[ ce a
c[p[tat-o! I se p[rea c[ numai el n-are =i se credea nenoroc-
it =i dezonorat. Se arunca unde era primejdia mai mare,
unde secera moartea mai cumplit, f[r[ fric[, cu gândul numai
la ea… Apoi, când i-a ag[\at-o pe piept colonelul, ]n fa\a tru-
pei, i-a plâns inima de fericire. De-abia atunci a ]nceput s[ se
cread[ vrednic de-a tr[i…
}n curtea comandamentului de divizie ]i ie=i ]n cale lo-
cotenentul Gross care, ca pionier, avea mereu treburi pe la
Cartier. Gross ]l ]ntâmpin[ cu o strâmb[tur[ ironic[:
— Bravo, filozofule! Ai mai omorât câ\iva oameni pentru
o tinichea…
— Ascult[, Gross! r[spunse Bologa deodat[ jignit. Când
vei ]nceta tu de a executa ordinele, atunci s[ faci imput[ri
altora! Pân[ atunci, pu\in[ modestie…
— Eu execut ordinele, adev[rat, zise pionierul mereu bat-
jocoritor. Eu s[vâr=esc sau ajut barbaria, dar cu grea\[, am-
ice! Nu cu entuziasm, ca al\ii!… Eu nu caut s[ m[ disting!
— Mai bine ai c[uta s[-\i potrive=ti fapta cu vorba, mur-
mur[ Bologa privindu-l drept ]n ochi. E u=or s[ vorbe=ti,
dar…
— Am s[ te v[d mâine-poimâine pe frontul românesc, ]l
]ntrerupse Gross, cu un zâmbet acru. Acolo s[ te v[d…
— Eu nu voi merge niciodat[ acolo! zise Bologa tres[rind
=i ro=indu-se.
Gross vru s[ mai zic[ ceva, dar atunci ap[ru ]n pragul

99casei un plutonier \an\o=, strigând cu importan\[:
— Domnul locotenent Bologa!… Pofti\i… Excelen\a-sa…
Peste câteva clipe Apostol Bologa st[tea ]nfipt reglemen-
tar ]naintea generalului Karg, om scurt =i gros, cu fa\a urât[
=i aspr[, mohorât[ de must[\i burzuluite, sfredelit[ de ni=te
ochi rotunzi, ale c[ror priviri, \â=nind de sub sprâncene foarte
late =i ve=nic ]ncruntate, p[reau dou[ pumnale veninoase.
Inima locotenentului se zvârcoli când ]l v[zu ridicându-se
greoi de la masa ]nc[rcat[ cu dosare =i h[r\i. }=i aduse aminte
c[, de câte ori a dat ochii cu dânsul, a sim\it o team[ stranie
ca de un vr[jma= nemilos sau ca de o amenin\are crâncen[
ce nu se poate ocoli =i care nici m[car nu =tii când te va
izbi…
Generalul, cu b[rbia ridicat[, ]i ]ntinse mâna =i-i zise voios:
— Bravo, Bologa!… Mi s-a raportat fapta dumitale =i am
\inut s[ te felicit personal… Am \inut… da… negre=it…
Glasul lui era gros =i p[trunz[tor, =i parc[ te oc[ra chiar
când glumea.
Apostol se ]nclin[ u=or strângând mâna generalului =i pe
urm[ ]i povesti am[nun\it, ]n fraze scurte, seci, milit[re=te,
cum a distrus reflectorul. Vorbind ]ns[, b[g[ de seam[ c[
n[rile generalului sunt ]nfundate cu p[r =i se gândi c[ tre-
buie s[ sfor[ie urât noaptea =i c[ nu l-a mai v[zut de la
execu\ia cehului. Karg ]l ascult[ cu luare-aminte, dând din
cap =i m[surându-l uneori, cu priviri mul\umite, de sus pân[
jos; apoi, la sfâr=it, ]l b[tu prietene=te pe um[r, murmurând:
— Te-am propus pentru medalia de aur… Fii sigur c[ vei
avea-o !… Solda\i ca d-ta ne trebuiesc =i merit[ toate
distinc\iile… Bravo, Bologa!… Sunt mândru c[ am onoarea
s[ comand asemenea ofi\eri viteji…
Generalul t[cu, fr[mântându-=i mintea s[ mai g[seasc[
vreo dou[ cuvinte potrivite. Dar nu mai g[si nimic =i, dup[

100o pauz[ scurt[, repet[ mai ap[sat:
— Sunt mândru… foarte mândru…
+i iar ]i ]ntinse mâna, gata s[-l concedieze. Atunci ]ns[
Bologa, lini=tit, cu glasul limpede =i uitându-se drept ]n ochii
lui cenu=ii, ]i zise:
— Excelen\[, v[ rog, da\i-mi voie s[ v[ fac o rug[minte!
Generalul Karg, nepl[cut surprins c[ locotenentul, mai
ales dup[ ce i-a ar[tat atâta cinste, cuteaz[ s[ vorbeasc[
ne]ntrebat, =i ]nc[ s[-i cear[ ceva f[r[ a se fi ]nscris la raport
pe cale ierarhic[, precum spune regulamentul, f[cu doi pa=i
]napoi, cu o ]ncruntare din sprâncene. Totu=i, vrând s[-=i
dovedeasc[ indulgen\a fa\[ de un erou, r[spunse prietene=te:
— Da, da… te ascult… Un erou… cum nu… toat[
bun[voin\a…
}n clipa aceasta Bologa sim\i l[murit c[ ]ndr[zneala lui e
zadarnic[ =i avu o =ov[ire. Pe frunte ]i r[s[ri o cununi\[ depicuri fierbin\i. Ca s[ câ=tige timp sau s[ se lini=teasc[, tu=i
pu\in =i plec[ fruntea. Pe urm[ ]=i redobândi ]ncrederea =i,
pironindu-=i ochii cu hot[râre ]n ochii generalului, vorbi re-
pede, sacadat:
— +tiu, excelen\[… am aflat c[ divizia noastr[, peste
câteva zile, va pleca ]n alt[ parte… pe alt front…
— Exact, zise generalul nedumerit, mai ales v[zând c[
Bologa se poticne=te.
— Atunci, excelen\[, — urm[ locotenentul brusc, parc[
]ntreruperea i-ar fi dat un imbold nou, — atunci v[ rog s[-
mi face\i favoarea de a m[ l[sa pe mine aici… Ori, dac[ aici
nu se poate, atunci pe frontul italian…
Generalul ]l m[sur[ cu mirare =i cu o zvâcnire nervoas[
de musta\[, apoi zise:
— Bine… De=i ]mi pare r[u c[ te pierd… Un ofi\er emi-
nent, viteaz… Dar, fiindc[ dore=ti mult… Totu=i, cred c[ ar fi

101mai bine aici decât ]n Italia…
— Chiar =i acolo, excelen\[… Am fost câteva luni pe Do-
berdo =i, la urma urmelor, a= prefera…
Fa\a lui Bologa era acuma sc[ldat[ ]n bucurie =i n[dejde.
Nu se mai putea st[pâni. Suspina din fundul inimii, u=urat.
— Bine… bine, repet[ generalul gânditor. Nu pricep ]ns[
de ce n-ai merge cu noi? Divizia mea are o misiune sfânt[ ]n
Ardeal! O misiune m[rea\[… Da!… Du=manul a pâng[rit
p[mântul \[rii. Acolo valahii…
Deodat[ generalul Karg se opri, ca =i când o raz[ de
lumin[ i-ar fi deschis creierii. Se d[du iar câ\iva pa=i ]napoi,
r[mase cu privirea \int[ la Bologa, c[utând s[-l scormoneasc[
]n adâncimile sufletului. Câteva secunde domni o t[cere ca
un giulgiu, ]ncât de afar[ se auzi limpede huruitul unei c[ru\e
=i ciripitul g[l[gios al vr[biilor, ]ntr-un pom, sub fereastra
cancelariei. Apostol, f[r[ s[-=i dea seama, ]nchise ochii, fer-indu-se de scrutarea generalului, care izbucni brusc, aproape
r[gu=it:
— Dumneata e=ti român?
— Da, excelen\[, r[spunse locotenentul repede.
— Român! repet[ generalul, cu un glas uimit =i enervat
care a=tepta o dezmin\ire.
— Român! repet[ Bologa mai hot[rât, ]ntinzându-se din
=ale =i sco\ând pu\in pieptul.
— Da… bine… fire=te… bâigui Karg peste câteva momente,
b[nuitor =i cercet[tor. Da… desigur… Dar atunci m[ mir[
rug[mintea d-tale… foarte mult… Mi se pare c[ d-ta faci de-
osebire ]ntre du=manii patriei…
Apostol Bologa se uita ]n ochii scânteietori ai generalu-
lui cu o senin[tate care ]l minun[ pe el ]nsu=i. Se sim\ea
]ns[ hot[rât =i neclintit, ca ]n asalturile cele mai n[prasnice.
Acuma se ]nc[p[\âna s[ conving[ pe du=man, de=i ]n\elegea

102bine c[ =ilin\ele lui sunt de prisos. Se pomeni vorbind calm,
f[r[ umbr[ de emo\ie sau =ov[ire, parc-ar fi discutat cu un
camarad binevoitor:
— Excelen\[, am con=tiin\a c[ dou[zeci =i =apte de luni
am luptat a=a ]ncât s[ pot sta cu fruntea sus ]n fa\a oricui.
Nu mi-am cânt[rit niciodat[ datoria. Mi-am d[ruit tot sufle-
tul =i tot entuziasmul. Azi ]ns[ m[ aflu ]ntr-o imposibilitate
moral[…
Generalul se cutremur[, ca =i cum i-ar fi ]mplântat o spad[
]n piept. Ochii i se aprinser[ =i lucir[ ca o\elul. Se repezi
furios la Bologa, cu bra\ele ridicate =i zgârcite, gata s[-l zdro-
beasc[, r[cnind:
— Ce? Imposibilitate moral[?… Ce vorbe sunt astea?
Cum ]ndr[zne=ti?… Eu nu cunosc asemenea fleacuri, care
ascund pur =i simplu la=itatea unor oameni f[r[ sentimente
patriotice! Nu cunosc, ]n\elegi? Nu vreau s[ cunosc!
Apostol c[ut[ s[ protesteze, dar generalul ]i retez[ avân-
tul, congestionat de mânie:
— Nu-\i dau voie s[ mai vorbe=ti, ai ]n\eles?… Fiecare
cuvânt al d-tale ar merita un glonte! Gândurile ce se ascund
]n dosul vorbelor d-tale sunt criminale!… }n\elegi? Crimina-
le!… O, o!… V as[zic[ asta \i-e vitejia?… Uite pe cine am pro-
pus eu pentru medalia de aur! Poftim!… Medalie de aur!…
Glonte, nu medalie…
}l ]mpro=c[ cu o privire grea de ur[ =i dispre\, apoi deo-
dat[ ]i ]ntoarse spatele, strivind ]ntre din\i o ]njur[tur[ =i
smucindu-=i musta\a cu mâna dreapt[ mic[, gras[, ]nc[rcat[
de inele, ca o mân[ de femeie cochet[.
Bologa r[mase senin, nemi=cat =i cu gândul mereu c[
trebuie s[-l conving[. Furia generalului ]i f[cea bine =i-l
]mb[rb[ta. Când crezu c[ s-a mai potolit, zise iar[=i, cu
acela=i glas limpede:

103— V-am f[cut o rug[minte, excelen\[, ]n credin\a c[ ve\i
binevoi a ]n\elege starea mea sufleteasc[… De aceea mi-am
]ng[duit a v[ vorbi ca de la om la om…
Generalul, care se oprise la fereastr[, bodog[nind =i pufn-
ind, se ]ntoarse ]ndat[ spre locotenent =i r[spunse mai
st[pânit:
— Eu nu ascult asemenea rug[min\i =i nici nu stau de
vorb[ cu astfel de oameni!… }n\elegi?… De altfel am vorbit
prea mult cu d-ta… Nerecunosc[torule!
Nu-i mai ]ntinse mâna, ci ]l m[sur[ cu scârb[ din cap
pân[-n picioare =i apoi se a=ez[ la mas[, r[scolind sup[rat
dosarele. Bologa salut[ reglementar =i ie=i lini=tit, cu ni=te
pa=i siguri, ca dup[ o convorbire nespus de pl[cut[. Gener-
alul ]l urm[ri cu ochii, cl[tin[ din cap, se uit[ la u=a ]nchis[
cu b[gare de seam[ =i deodat[ izbi cu pumnul ]n harta cu
]nsemn[ri, cuprins iar[=i de mânie. Chiar ]n clipa aceastaaghiotantul se strecura ]n cancelarie, ]nfrico=at =i ]ntreb[tor.
— Noteaz[ pe locotenentul Bologa, morm[i generalul
Karg c[tre aghiotantul aiurit. E primejdios =i… Nu m-a= mira
s[ aud ]ntr-o bun[ zi c[ a dezertat la inamic… Ce oameni!…
Ce armat[!…
Aghiotantul se ]nclin[, puse ni=te hârtii pe mas[ =i se
gr[bi s[ dispar[ ]n vârful picioarelor, f[r[ zgomot, de fric[ s[
nu-=i descarce generalul mânia asupra lui.
}n mijlocul cur\ii, Apostol Bologa se uit[ ]mprejur, parc[
ar fi fost aici ]ntâia oar[ ]n via\[. Ograda era mare, cu gard
de uluci spre uli\[ =i cu poart[ nou[ de scânduri, deschis[.
Câteva c[ru\e se ]n=irau ]n fund, lâng[ grajduri, iar automo-
bilul cu care venise st[tea p[r[sit, cu u=ile c[scate. Casa de
piatr[, acoperit[ cu olane vechi, vast[ cât o cazarm[, era
stropit[ cu urme de schije de pe vremea când a trecut r[zboiul
peste sat =i când un obuz a explodat chiar ]n gr[dini\a din

104fa\[, smulgând din r[d[cini perechea pomului ]n care =i acu-
ma se ceart[ un cârd de vr[bii g[l[gioase… Cerul se
r[zbunase pu\in =i umplea v[zduhul cu un albastru mai blând
ca totdeauna. Soarele surâdea ]n asfin\it, galben, slab, ca
fa\a unui mo=neag vesel, iar lumuna aceasta s[ruta p[mântul
ca o rou[ binef[c[toare, r[spândind bucurie =i de=teptând
n[dejdi pretutindeni… Apostol st[tu un r[stimp cu ochii
spre soare, sorbind cu nesa\iu lumina zâmbitoare. Se sim\ea
u=urat, ca =i când ar fi plâns cu lacrimi fierbin\i dup[ o
suferin\[ mult[ vreme ]n[bu=it[. Gândurile nu-l mai dureau,
ci se supuneau, docile, voin\ei lui, ]ncât, dac[ ar fi vrut, le-ar
fi putut ]n=ira frumos, pe o a\[, ca pe ni=te m[rgele…
Ie=i din curte. Pe uli\[, dincolo de popot[, v[zu un cam-
ion ]nc[rcat cu echipamente, gata de plecare pe front. Se
urc[. Voia s[ ajung[ cât mai repede la baterie. Era gr[bit.
10
Pe ]nserate sosi la divizion, s[ raporteze c[ s-a ]ntors.
G[si pe Klapka singur ]n ad[postul spa\ios, scriind acas[.
C[pitanul ]l privi lung, apoi ]i strânse mâinile =i zise cu
c[ldur[:
— Acuma pot s[ te felicit =i eu, drag[ prietene… Din
toat[ inima!
— Adev[rat, numai d-ta nu m-ai felicitat ]nc[… adev[rat,
r[spunse Bologa, zâmbind amar. Pentru vitejia…
— Pentru vitejia de a fi spus generalului ce i-ai spus! ]l
]ntrerupse Klapka cu un fior.
— Ai =i aflat? se mir[ Apostol. Oficial?— Am aflat din ]nf[\i=area ta, din mândria =i lini=tea ta!
se ]nsufle\i c[pitanul. Nici nu e nevoie sâ-mi poveste=ti ce s-

105a petrecut! Ochii t[i ]mi spun tot, tot!… O, m[car de-a= putea
fi =i eu ca tine, b[rbat! Dac[ am fi to\i a=a, ]ntr-un ceas s-ar
sf[râma lan\urile!
Ca pe orice fricos, pe Klapka ]l ]nfierbânta curajul =i ener-
gia altora. Ceru lui Bologa s[-i istoriseasc[ din fir ]n p[r scena
cu generalul, ]ntrerupându-l deseori cu aprob[ri trufa=e. Apoi
când Apostol sfâr=i, ]l ]ntreb[ cu o curiozitate entuziast[:
— Ei, =i acuma ce ai de gând s[ faci?
Ochii lui Bologa lic[reau blând. R[spunse de-abia peste
câteva clipe, calm, parc[ ar fi spus c[ se ]ntoarce spre perete:
— Acuma?… La noapte voi trece la muscali!Klapka, nea=teptându-se la asemenea r[spuns, se holb[ la
el un moment, pe urm[ se uit[ ]mprejur, ]ngrozit s[ nu fiauzit cineva vorbele locotenentului, s[ vaz[ =i el pe dracul,pentru c[ n-a raportat celor ]n drept.
— Ai ]nnebunit, omule? =opti cu glas rebegit de spaim[.
S[ nu mai spui astfel de copil[rii, c[ ne pomenim amândoiatârna\i ]n vreun copac, ca doi coceni strica\i!
Apostol Bologa surâse; din\ii albi ]i lucir[ ]ntre buzele
sub\iri, zicând:
— Acum o lun[, chiar acum trei zile, nici n-a= fi ]ndr[znit
s[ m[ gândesc la dezertare… M-a= fi dispre\uit eu ]nsumi celdintâi… Fiindc[ pân[ azi am fost alt om.. }mi face impresia,când m[ uit ]napoi, c-am purtat ]n mine via\a unui str[in…Totdeauna mi-am ]nchipuit sufletul omului ca o visterie cuod[i multe, unele pline de comori, altele de=arte. Mul\i oa-meni, cei mai mul\i, tr[iesc toat[ via\a ]n c[m[ru\ele cele goale=i ve=nic deschise, c[ci celelalte sunt z[vorâte cu lac[te grele,=i cheile lor zac t[inuite ]n focul chinurilor. Pe mine golul m-a]nfrico=at ca =i ]ntunericul. De aceea m-am str[duit s[ g[sesccheile comorilor mele. Dar =i comorile sunt ]n=el[toare. }ndat[

106ce ai descoperit una, râvne=ti pe cele mai ascunse… Poate
cea mai de pre\ nu \i-o dezv[luie decât moartea, =i totu=i odore=ti cu l[comia avarului… O fi de=art[ chiar râvna aceas-ta… F[r[ ea ]ns[ via\a n-ar mai avea nici o valoare =i nu s-ardeosebi ]ntru nimic de via\a unei gâng[nii!… Azi simt c-amdescoperit o comoar[ nou[ =i trebuie s-o ap[r cu orice jertf[!
— Ce comori, ce comori? ]l ]ntrerupse Klapka ner[bd[tor.
Astea-s nerozii, prietene! Fraze, Bologa, =i visuri bolnave!…Realitatea e r[zboiul cu moartea la bra\!… Las[ ]nchipuirile,
dragul meu, care cel mult complic[ =i am[r[sc via\a, destul deafurisit[!
— Domnule c[pitan, dac[ \ii la mine, te rog din suflet s[
nu-mi mai dai nici un sfat! zise Apostol enervat, urmând
]ns[ mai lini=tit: Te rog foarte mult!… Crezi c[ mi-a fost u=or
s[-mi dezbrac trecutul, ca o hain[ murdar[, =i s[ r[mân gol
]n mijlocul furtunii? Crezi c[ n-am ]ncercat s[ m[ ]n=el c[
sunt ]mbr[cat, chiar dup[ ce am sim\it frigul =i ploaia bici-
uindu-m[?… Acuma nimeni ]n lume nu m[ va mai putea
]ndupleca s[-mi arunc straiele noi =i c[lduroase =i s[
zgribulesc iar[=i ]n zdren\ele lep[date… A=a!… Te rog…! +i…
poate c[ mâine noapte va ]ncepe schimbul de trupe; vas[zic[
nu mai e timp de pierdut. A= risca s[ fiu silit a te ]nso\i ]n
Ardeal!… +i asta nu se poate!
— Te ascult =i tot nu pot crede c[ vorbe=ti serios, mur-
mur[ Klapka, acuma ]ngrijorat. Se vede c[ \i-ai pierdut min\ile
ori c[ umbli s[ mori spânzurat… Dar nu pricepi, omule, c[,
mai ales dup[ ]ntrevederea ta cu generalul, vei fi urm[rit
pas cu pas =i c[ vei fi prins chiar ]n clipa când vei ]ncerca s[…
— Tocmai de aceea trebuie s[ plec la noapte! f[cu Bologa
neclintit.
— Atunci te cheam[ spânzur[toarea! =opti c[pitanul
dispe rat, pip[indu-=i gâtul, parc[ ar fi vrut s[ dea la o parte
un la\ ]nchipuit; apoi, dup[ un r[stimp, ad[ug[ cu o tremu-

107rare de fric[: ]n orice caz eu nu vreau s[ =tiu nimic… nimic…
Eu m[ sp[l pe mâini…
Apostol Bologa se scul[ lini=tit =i vru s[ ias[. Klapka se
repezi la el poruncitor:
— N-ai s[ pleci nic[ieri! Am s[ te ]mpiedic eu!… Sunt
comandantul t[u =i te voi opri cu for\a!
— Poate c[ vrei s[ m[ denun\i? ]ntreb[ Bologa ap[sat,
privindu-l adânc. S[ =tii c[ am s[ m[ ]mpu=c, dac[…
Cuprins de o furie neputincioas[, Klapka ]ncepu s[ se
loveasc[ cu pumnii ]n cap, bâiguind:
— E nebun!… A ]nnebunit! Ce s[ fac eu cu nebunul?…
Doamne, Doamne, ce s[ fac?
Apostol se apropie =i zise mi=cat:— Poate c[ nici nu merit zbuciumarea d-tale, domnule
c[pitan… Sunt ingrat c[ nu te ascult, dar acuma… zi-mi adio=i ]mbr[\i=eaz[-m[!
C[pitanul se uit[ un r[stimp la el, potolit brusc =i cu fa\a
gr[sun[ asudat[ de durere. Apoi ]l s[rut[ pe obraji, plângândcu hohot =i morm[ind ]nfrico=at, iar[=i cu ]nsufle\ire:
— Adio, drag[ prietene… Adio…+i ]l ]mbr[\i=[ pân[ ce, mulcomindu-=i pu\in emo\ia, izbu-
ti s[-i spun[ rug[tor:
— Poate c[ te mai r[zgânde=ti… F[g[duie=te-mi cel pu\in
c[ ai s[ mai chibzuie=ti, te rog… te implor!… Ar fi ]ngrozitors[ cazi ]n mâinile lor… s[… s[… Sp[imânt[tor!…
— Adio, r[spunse Bologa, parc[ nici nu l-ar mai fi auzit,
ie=ind repede.
Afar[ amurgea. }n apus urmele soarelui sc[p[tat mai
]nseninau cerul sp[l[cit… Bologa p[=ea gr[bit spre baterialui, când, deodat[, r[sun[ din urm[ glasul lui Klapka, ascu\it,mânios:

108— Telefonist!… Telefonist! Unde-i telefonistul?
Bologa ]n\elese =i zâmbi. C[pitanul voia s[ se asigure
]mpotriva unor eventuale b[nuieli de complicitate.
11
Câmpul de lupt[, pustiu =i t[cut, se leg[na ]n cea\a
]nser[rii. Stepa p[r[ginit[ se desf[=ura nem[rginit[, neted[
ca o foaie de hârtie de ]mpachetat, bo\it[ =i p[tat[, ]n\epat[cu copaci r[zle\i, desfrunzi\i =i sfâ=ia\i de obuze. Pozi\iile se
desenau ca ni=te dungi mohorâte, tremurate, cârligate =i ca-
pricioase, f[r[ ]nceput =i f[r[ sfâr=it.
}n apropierea bateriei, Bologa se opri c[utând, ]n zigza-
gul de =an\uri, postul cel mai ]nalt de observa\ie, unde afost =i azi-noapte. Când i se p[ru c[ l-a g[sit, gândurile luitrecur[ mai departe, se târâr[ pe sub sârmele ghimpate, cin-ci sute optzeci =i trei de metri, pân[ la marginea tran=eelorruse=ti, unde ramaser[ f[r[ c[l[uz[.
“Acolo ]ncepe via\a nou[ =i o lume nou[!” ]=i zise cu
inima ]ncle=tat[.
}n ad[post ]l a=tepta sublocotenentul care-i \inuse locul
=i care dorea s[ afle ce i-a spus =i cum l-a felicitat generalul.Ca s[ scape de ]ntreb[ri, Bologa, cu o veselie pref[cut[, ]ipovesti o minciun[ =i schimb[ repede vorba. Pe urm[ zise]ngrijorat ca vor trebui s[ fie cu ochii ]n patru, s[ nu se pome-neasc[ cu vreun atac bruscat, având ]n vedere schimbareadiviziei. Sublocotenentul, vrând s[ arate cât e de tare ]nprevederi strategice, declar[ grav c[ el chiar se a=teapt[ la osurpriz[, dac[ cumva du=manul a prins de veste c[ diviziava fi ]nlocuit[. }n sfâr=it, ]=i ]mp[r\ir[ rolurile: sublocote-

109nentul va veghea, la postul de observa\ie principal, pân[ la
ora dou[, când va merge Bologa s[-l ]nlocuiasc[…
R[mas singur, Apostol se a=ez[ s[ scrie câteva rânduri
mamei =i Martei, s[ le ]n=tiin\eze cumva, prin cuvinte as-cunse, c[ nu mai poate sta aici =i c[, ]n curând, le va trimiteve=ti mai bune… Dar, ]nainte de-a a=terne vreo slov[ pehârtie, ]=i lu[ seama: orice ]n=tiin\are s-ar putea s[ lepricinuiasc[ nepl[ceri… }n schimb se apuc[ s[ studieze har-ta frontului cu o aten\ie ]nfrigurat[, s[ trag[ linii cu degetul,s[-=i aleag[ un drum scurt, ferit… A=a ]l g[si Petre când ]iaduse cina.
— +tii c[ azi mi-e foame de a= fi ]n stare s[ te m[nânc =i
pe tine?! strig[ Bologa râzând =i gândindu-se c[ trebuie ]ntr-adev[r s[ m[nânce bine, c[ci dincolo cine =tie ce-o fi.
}ndat[ dup[ mas[ se culc[, dând de grij[ ordonan\ei s[-
l scoale negre=it la unu dup[ miezul nop\ii. Vrea s[ se odih-neasc[, zicându-=i iar c[ dincolo cine =tie cum =i unde vamai afla odihn[…
Petre ]l de=tept[ la ceasul hot[rât =i Apostol se scul[ voios,
sprinten. }n câteva clipe fu gata de drum. Se uit[ ]mprejur]n ad[postul t[cut, chibzuind ce anume s[ ia cu dânsul dince avea aici. +ov[i pu\in =i nu mai lu[ nimic. Cel mult derevolver poate s[ aib[ trebuin\[, s[-l scape de p[dureaspânzura\ilor… Porni spre ie=ire, auzind pe Petre urându-i,ca de obicei: “Doamne-ajut[, don' locotenent…” Se gândis[-i dea m[na, ]n semn de r[mas bun, dar ]=i continu[ mer-sul f[r[ s[ se opreasc[ =i f[r[ s[ r[spund[…
Noaptea se umezise. Ploaia amenin\a ]n v[zduh cu
r[sufl[ri de vânt. Bologa se bucura =i privea cerul ]nnouratca pe un tovar[= care vrea s[-i ]nlesneasc[ sc[parea. Dac[ ar]ncepe s[ plou[, fire=te, ar fi =i mai bine…

110Trecând pe lâng[ ad[postul c[pitanului Cervenko =i mai
având o jum[tate de or[ de pierdut, se ab[tu s[-l ]ntrebe deurât. C[pitanul citea ]n Biblie , cu ochii ]nl[crima\i, ca =i când
ar fi c[utat s[-=i aline o durere mare.
— Ce-i, ce s-a ]ntâmplat? ]ntreb[ Apostol uimit. Ce
jeluie=ti a=a… Ai vreun necaz?… Ceva de pe acas[?
— Eu sunt copac f[r[ de r[d[cini, zise Cervenko am[rât,
ad[ugând cu o privire disperat[: Bologa, auzi tu, ]n noapteaaceasta o s[ ne atace ru=ii!
Apostol p[li, parc[ l-ar fi p[lmuit. Adineaori a vorbit =i el
de atacuri cu sublocotenentul, dar numai s[-i evite ]ntreb[rileplictisitoare =i s[ aib[ un pretext de a merge la postul deobserva\ie. Un atac ]ns[ i-ar r[sturna toate planurile…
— Nu se poate… N-avem nici o informa\ie, bolborosi
dânsul z[p[cit. De ce s[ ne atace tocmai azi?
— Bologa, e sigur, relu[ c[pitanul mai plâng[tor. Crede-
m[… O patrul[ mi-a adus de asear[ =tirea c[ se fac preg[tirigr[bite… Ai s[ vezi, Bologa!… A=a e totdeauna…
Zece minute Cervenko nu mai conteni cu jelaniile, ]ncât
Apostol plec[ buim[cit, blestemându-=i clipa care l-a ]ndem-nat s[ in tre la ruteanul maniac. Afar[ ]ns[, ]n t[cerea
fr[mântat[ de vânt =i ]n ]ntunericul nec[cios, ]i veni inimala loc =i-=i zise c[ Cervenko a ]nceput s[ nebuneasc[, devreme ce viseaz[ numai ]nc[ier[ri, atacuri…
Sublocotenentul dârdâia ]n observator =i salut[ pe Bologa
ca pe un mântuitor.
— La infanterie se zice c[ o s[ ne atace muscalii chiar ]n
noaptea asta, =opti Apostol. Tu ai observat ceva?
— A=… lini=te =i frig, r[spunse sublocotenentul,
dispre\uitor. Infanteri=tii a=a fac, se tem de toate umbrele…Dar muscalii nu sunt pro=ti s[ ne atace azi, hodoronc-tronc,

111când de-abia mâine-poimâine vine schimbarea!
Bologa ]i strânse mâna cu mul\umire =i-i ur[ somn bun.
Niciodat[ nu i-a fost atât de drag sublocotenentul ca acu-ma. Parc[ a vorbit din sufletul lui: doar nu-s pro=ti musca-lii…
Se obi=nui cu ]ntunericul =i se uit[ cu mult[ grij[ spre
liniile de dincolo. Nu vedea =i nu se sim\ea vreo mi=care.Peste câteva minute ]ns[ un foc de pu=c[ pocni asurzitor,undeva pe aproape. De=i cunoscu, dup[ zgomot, c[ nu erusesc, totu=i avu o strângere de inim[. Alte focuri speriateizbucnir[ ]ndat[, apoi iar altele, =i ]n dreapta, =i ]n stânga,tot mai dep[rtate. Bologa se lini=ti; erau, desigur, santinelelesperiate…
Pe la trei, spre a-=i =terge orice urme de ]ngrijorare din
suflet, porunci s[ se ]nal\e o rachet[, s[ vaz[ =i s[ se conv-ing[. }n lumina verzuie, terenul dintre tran=ee p[rea mort.La dreapta, ]ntre sârmele ghimpate, z[cea cadavrul unui om.A fost ucis de acum dou[ zile, pe când se ]ntorcea din patru-lare, noaptea, probabil chiar de camarazii lui, din gre=eal[sau de fric[. Privirea lui Apostol trecu peste el ca peste unmu=uroi, gr[bit[ s[-=i vaz[ numai calea pe care =i-o alesesepe hart[. Un =an\ vechi, care ]ncepe la vreo dou[zeci demetri =i merge pân[ aproape de =an\urile ru=ilor… }mpreju-rul observatorului sunt r[m[=i\e de tufe, l[sate ]nadins pen-tru mascare… De aici, târându-se prin cele douâ pâlnii deobuze, poate ajunge nesim\it la =an\ul cel vechi, c[ci pos-turile de ascultare sunt mai departe… La cellalt cap[t al=an\ului va chema… Atâtea vorbe ruse=ti =tie… Pe urm[…
Lumina rachetei se stinse =i Bologa r[mase mul\umit. La
cinci fix, când ]ncepe s[ se sub\ieze ]ntunericul, va porni…
Mai are deci dou[ ceasuri. Era atât de hot[rât, c[ nu sim\ea

112nici emo\ie, nici ner[bdare. A=tepta, cu ochii ]nainte spre
\int[, cu gândurile slobode. Vremea trecea peste dânsul cao ap[ lin[, r[coritoare…
}ntr-un târziu ]i fulger[ prin minte c[ poate ru=ii ]l vor
dispre\ui c[ a dezertat, el, ofi\er… +i chiar ]n clipa aceea unbubuit prelung, r[gu=it, spintec[ v[zduhul. Apostol ]nlem-ni, ]ntr-o a=teptare ame\itoare. Peste câteva secunde, care ise p[ruser[ nesfâr=ite, izbucni un r[bufnit mai greoi, ca =icând s-ar fi desfundat p[mântul. Apoi ]ndat[ altele, furioase=i din ce ]n ce mai gr[bite. Un clopot n[prasnic fierbea ]n]ntunericul br[zdat de dâre luminoase.
“Ce-i asta? se gândi Bologa uitându-se la ceas =i v[zând
c[ e de-abia patru. Atacul?… Vas[zic[, totu=i… Atunci…”
Apostol ]=i d[du seama c[ tunurile ruse=ti s-au n[pustit
asupra artileriei, care ]ncepuse s[ r[spund[, cu team[ ]ns[
=i uluit[ de impetuozitatea du=manului.
“Acum ce s[ mai fac?” ]=i zise dânsul, cu receptorul tele-
fonului ]n mân[, ascultând duelul artileriilor.
Deodat[ auzi, la dreapta lui, la câteva zeci de metri, un
vâjâit sfâr=ind ]ntr-o r[bufnire scurt[. }ntoarse privirea ]ntr-acolo =i i se p[ru c[ vede pâlnia de p[mânt ]mpro=când ]nbezn[.
“Iat[ c[ au ]nceput s[ dumice ]nfanteria!” — ]ngân[ dis-
perat, sim\indu-=i creierul gol ca un burete uscat.
Mai trecu un r[stimp. Primprejur obuzele c[deau tot mai
des. Apoi un \iuit prelung ]i sfâ=ie urechile. Avu o strângere
de inim[ =i gândul fulger[tor:
“Asta-i pentru mine!”}n fa\[, numai la câ\iva pa=i, se despic[ cerul, =i un vârtej
cumplit smulse coperi=ul observatorului. Apostol primi uncu\it ]n piept =i o lovitur[ ]n casc[. Apuc[ cu amândou[

113mâinile teodolitul, ca s[ nu se r[stoarne. Apoi i se p[ru c[ se
ridic[ ]n sus =i deodat[ se pomeni iar la p[mânt, cu o durerecrâncen[ ]n coaps[…
“Sunt r[nit sau poate…”Gândul i se rupse ca o a\[.

114CARTEA A DOUA
1
O pat[ de lumin[ tulburie-ce\oas[ z[cea pe pardoseala
de lespezi albe a salona=ului de rezerv[, la picioarele celor
dou[ paturi de fier.
Pe fereastra unic[ se uitau ]n odaie ramurile negre ale
unui p[r b[trân, dârdâind ]n gerul sfâr=itului de februarie.
Pere\ii, ]mbiba\i de gemete =i dureri, ]=i amestecau
respira\ia cu mirosul ap[s[tor de spital =i cu c[ldura sobei
de teracot[ din dosul u=ii.
}n paturile curate cei doi ofi\eri, ]n halaturi cenu=ii,
st[teau lungi\i, cu ochii ]n tavanul ]nalt. La c[p[tâi, ]n perete,
pe t[bli\e negre, albeau numele lor: Locotenent Bologa, Lo-
cotenent Varga… Pe mescioarele de noapte foile de febr[ se
pierdeau printre sticlu\ele de medicamente, ar[tând c[
suferin\ele cele grele au trecut peste dân=ii.
}n aerul ]nc[rcat de amintirile durerilor plutea o t[cere
n[bu=itoare, pe care Varga o sf[râm[ deodat[ cu glas speri-
at, ridicându-se ]n pat, ca =i când ar fi v[zut o n[luc[:
— De ce taci, camarade?… Spune ceva, orice, te rog din
suflet, c[ci t[cerea e mai dureroas[ ca o ran[ de =rapnel!
Bologa ]ntoarse fa\a alb[ =i supt[ de suferin\e spre dân-
sul, dar nu deschise gura. Varga a=tept[ un minut, ]ntreb[tor,
apoi se l[s[ iar pe spate, zicând mai mult pentru sine:CUPRINS

115— Se ]mplinesc patru luni de când bolim, mutându-ne
din spital ]n spital, tot mai aproape de front… Mi s-a urât de
moarte cu doctorii =i cu bandajele =i cu surorile de caritate!
Barem de-ar veni mai curând concediul…
Apostol t[cea. }n trei luni de zile, cât fusese oprit de
medici s[ vorbeasc[, fiindc[ avea pl[mânul drept sfârtecat
de o schij[ de obuz, ]ndr[gise t[cerea. }n acel r[stimp gân-
durile lui s-au obi=nuit a se rândui frumos, f[r[ pripiri
n[valnice =i mai ales f[r[ dureri. De altfel, la ]nceput mintea
i-a fost senin[, parc[ o mân[ me=ter[ nev[zut[ i-ar fi =ters
din creieri toate amintirile. Când =i-a venit ]n fire ]ntâia oar[,
la ambulan\a diviziei, a v[zut pe doctorul Meyer =i pe Petre.
Nu i-a recunoscut, dar a avut o bucurie atât de violent[,
]ncât =i-a pierdut ]ndat[ cuno=tin\a. A doua oar[ s-a trezit
]ntr-un tren sanitar, cu aceea=i bucurie ]n suflet =i tot numai
câteva clipe. }n sfâr=it, a treia dat[ a deschis ochii ]ntr-unsalon alb, ]n spital. Patul era ]nconjurat de doctori.
— Bravo, mortule! i-a zis zâmbind unul cu cotlete albe =i
must[\i hegre. Bine c-ai ]nviat… Dac[ de =ase zile mocne=ti
a=a…
Apostol atunci a sim\it fericirea de a tr[i ca un fior nespus
de dulce =i, cu buzele cr[pate de fierbin\eal[, a =optit abia
perceptibil:
— Nu m[ doare nimic… nimic…
Vreo =apte s[pt[mâni mai mult al mor\ii a fost decât al
vie\ii. }n afar[ de rana din piept, mai avea o sf[râm[tur[ de
os la piciorul stâng =i o scrij[lare adânc[ ]n coaps[.
— Vindecarea ta e o minune, i-a spus doctorul cu cotlete
albe =i cu must[\i negre, mai târziu. Ai o vitalitate extraor-
dinar[, altfel de mult te-ai plimba ]n lumea drep\ilor!
Când i s-au vindecat piciorul =i coapsa, l-au trimis mai
departe, spre regiunea unit[\ii lui, ]n spitalul de aici, fiindc[

116acolo ]ncepuser[ s[ soseasc[ transporturi mari de r[ni\i din
luptele noi. Aproape o lun[ a z[cut singur aici, ]n salona=ul
de rezerv[ din fundul coridorului, la etajul ]ntâi. Petre st[tea
toat[ ziua lâng[ patul lui, c[utând s[-i ghiceasc[ gândurile
=i s[-i ]mplineasc[ dorin\ele. Diminea\a =i dup[ vizita med-ical[ ]i citea Visul Maicii Domnului , cu glas obosit de evla-
vie, =i Bologa ]l asculta f[r[ a ]n\elege cuvintele, dar cu ini-ma plin[ de o mul\umire cald[, mole=itoare… Apoi, ]ntr-ozi, ordonan\a i-a povestit, cum s-a priceput, ce s-a ]ntâm-plat atunci, ]n noaptea ceea… Din povestirea lui, Apostol n-a aflat mare lucru: c[ a fost ]ngropat la marginea unei pâlnii
de obuz, ]n d[râm[turile postului de observa\ie, =i c[ acolo
l-a descoperit Petre, pe la amiaz[, dup[ ce, cu ajutorul divi-ziei de schimb, muscalii au fost respin=i ]n pozi\iile ini\iale…Povestirea soldatului ]ns[ i-a adus aminte n[dejdile dinnoaptea aceea =i i-a pus iar[=i ]n fierbere toate gândurile deatunci. A avut câteva clipe de nelini=te, ca un fa\a unei vede-
nii dojenitoare. Pe urm[, vreo trei zile, gândurile, dezl[n\uite
dintr-o toropeal[ prelung[, l-au chinuit =i i-au sfâ=iat suflet-ul. }=i zicea c[ toate sfor\[rile lui de a ocoli soarta s-au zdro-bit =i c[ de azi ]ncolo numai moartea l-ar mai putea mân-tui… Moartea ]ns[ ]l ]ngrozea acuma mai mult chiar decâtperspectiva de a trebui s[ mearg[ pe frontul românesc. De-
geaba ]ncerca s[-=i biciuiasc[ ambi\ia, ]nvinov[\indu-se de
la=itate; dragostea de via\[, din ce ]n ce mai impetuoas[, ]it[ia orice av[nt, murmurându-i ne]ncetat ]n inim[: “}ntâieu, =i pe urm[ cealalt[ lume!”
}ntr-o noapte f[r[ somn apoi a g[sit ]mp[carea. La urma
urmelor, soarta a f[cut bine ce a f[cut. De ce ar fi dezertat el
la ru=i, când tocmai i se oferea prilejul s[ treac[ la români?
Pentru muscali ar fi fost un simplu =i dispre\uit dezertor, ]nvreme ce românii ]l vor primi ca pe un frate. Dincolo dezer-tarea ar fi fost o crim[ dezonorant[, urmat[ de o captivitate

117ru=inoas[: aici va merge ca un adev[rat erou, cu fruntea sus,
=i va putea lupta ]ndat[ contra du=manilor adev[ra\i…
Vas[zic[, teama de frontul românesc a fost f[r[ temei. No-roc c[ soarta l-a ocrotit… Datoria lui e s[ tr[iasc[ =i s[ tri-
umfe. Nu via\a, ci moartea ]nseamn[ la=itate pentru omul
care are un ideal ]n lume.
De a doua zi gândurile au ]nceput s[ se mulcomeasc[,
punându-se toate ]n slujba lini=tii lui, ca ni=te servitori
credincio=i. }mpreun[ cu lini=tea ]ns[ i s-a luminat ]n su-
flet mai vie =i ura ]mpotriva tuturor str[inilor dimprejurul
lui. Ura pe medicii care-l ]ngrijeau, pe surorile de caritate,
pe ofi\erii convalescen\i =i se bucura c[, din pricina ranei
la pl[mâni, era osândit s[ tac[. }n ziua când un general
b[trân, ]nconjurat de o droaie de ofi\era=i ferche=i, a venit
s[-i aga\e pe piept medalia de aur pentru distrugerea
reflectorului, Bologa s-a pref[cut c[ i-e r[u, numai ca s[ nu
fie silit a p[rea ]ncântat.
Pe urm[, ]ntr-o zi, acum vreo lun[, a fost adus ]n salona=
Varga, care fusese greu r[nit ]n =oldul stâng, tot atunci, ]n
noaptea ceea, =i din spital ]n spital ajunsese aici. }n primul
moment Apostol s-a bucurat =i, pentru c[ tocmai i se d[duse
voie s[ vorbeasc[ pu\in, ]=i povestir[ p[\aniile. Varga ]i ex-
plic[ am[nun\it cum s-a desf[=urat atacul ru=ilor, cum au
p[truns pân[ aproape de liniile artileriei =i cum au fost
alunga\i ]napoi printr-un contraatac fulger[tor. Totu=i, ]n lupta
aceasta, dou[ regimente de infanterie au fost aproape com-
plet nimicite, =i chiar huzarii lui au suferit mult, mai ales ]n
cursul contraatacului, când a primit =i el schija care era cât
pe-aici s[-l lase =chiop, fiindc[ un doctor cam smintit a um-
blat ]n ruptul capului s[-i taie piciorul. Locotenentul de
huzari clocotea de revolt[ c[ b[t[lia, ]n care au pierdut pes-
te dou[ mii de oameni =i ]n care era s[-=i dea ortul popii,

118nici m[car n-a fost pomenit[ ]n comunicatele de r[zboi. Se
mângâia numai cu speran\a ]ntr-un lung concediu de conva-
lescen\[.
Pe m[sur[ ce Varga vorbea =i se fr[mânta, Bologa se ]ntun-
eca. Toate cuvintele lui, chiar privirea lui i se p[reau du=mane
=i se mira, cum a putut omul acesta s[-i fie simpatic? Ca s[
nu mai trebuiasc[ s[ stea de vorb[ cu dânsul, ]=i procur[ un
vraf de c[r\i =i se puse s[ caute ]n ele explica\ii =i dovezi.
Dou[ s[pt[mâni a r[scolit =i s-a trudit. Nic[ieri n-a g[sit de
ce binele nu e bine pretutindeni =i totdeauna. }n toate c[r\ile
omul ]i p[rea izolat de via\a adev[rat[, singuratic =i abstract
ca o formul[ matematic[. Cineva s-a a=ezat la mas[, plin de
]ncredere ]n cuno=tin\ele =i experien\ele sale de via\[, =i a
decretat c[ oamenii trebuie s[ fie a=a =i a=a, c[ e bine când
faci cutare lucru =i e r[u dac[ faci cutare. +i, ]n schema lui,
acel cineva vrea s[ vâre cu sila sufletele vii, s[ le ]nc[tu=eze,parc[ via\a s-ar modela dup[ dorin\ele sau concluziile cui-
va. Dar via\a merge mereu ]nainte, nep[s[toare, sfâ=iind nu
numai sistemele savan\ilor, ci chiar min\ile oamenilor,
pl[smuind ]n fiece clip[ situa\ii noi, idei noi, pe care fante-
zia liliputan[ omeneasc[ niciodat[ nu le va putea ]n\elege
=i cu atât mai pu\in prevedea. Un capriciu al vie\ii a pus fa\[
]n fa\[ milioane de oameni, pe care i-a ]nsemnat cu moartea
]n frunte, silindu-i astfel s[ descopere ]n sufletele lor taine
neb[nuite =i s[ ia hot[râri nea=teptate. }n vârtejul vie\ii c[r\ile
sunt gr[mezi de vorbe f[r[ ]n\eles. Omul trebuie s[-=i fere-
asc[ numai con=tiin\a s[ nu-i sângereze.
}n vremea aceasta primi o scrisoare de la Klapka, plin[
de prietenie, comunicându-i câte verzi =i uscate despre traiul
pe noul front, lucruri m[runte, ad[ugând la urm[ de tot, ]n
treac[t, c[ “pe-aici tot ru=i am g[sit, numai ru=i…” Bologa
]=i zise ]ndat[, f[r[ grij[ =i f[r[ =ov[ire: “Nu face nimic… Voi

119mai a=tepta…”
Varga ]ncerca ]ntruna s[-i dezlege limba =i nu se putea
dumeri: de ce s-a f[cut a=a de ursuz Bologa? Pe el t[cerea ]l
ap[sa =i-l am[ra. De aceea a fost fericit când doctorii i-au
dat voie s[ ias[ din odaie, s-a ]mprietenit cu al\i camarazi
de prin celelalte saloane =i mai mult st[tea cu dân=ii decât
cu Bologa.
Acuma, ]n a=teptarea vizitei medicale de dup[-amiaz[,
huzarul se perpelea ca pe=tele pe uscat, mai ales dup[ ce
toate sfor\[rile lui de-a scoate o vorb[ din Bologa au r[mas
f[r[ ecou.
— Ce ai, Bologa? izbucni ]n sfâr=it Varga, jignit. M-ai ex-
asperat cu mu\enia!… Nu mai vrei s[ vorbe=ti cu mine, ori
m[ ur[=ti? Am fost prieteni =i…
— Nimic, nimic, murmur[ Apostol, f[r[ s[ ]ntoarc[ ochii.
Varga trebui s[-=i opreasc[ noile ]ntreb[ri. Veni doctorul,
]nso\it de o sor[ de caritate dr[gu\[ =i z[cut[ de v[rsat.
— Iat[ salonul minunilor cere=ti! strig[ doctorul, mic =i
blond, frecându-=i mâinile, radios =i jovial. Pe cât v[d, am
s[ v[ dau pa=aport, curând-curând, domnilor! }n orice caz,
ar fi nimerit s[ ]ncepe\i a face mai mult[ mi=care, barem
prin ser[, dac[ nu prin parc. Afar[ e ]nc[ iarn[, ce-i drept,
dar ar trebui s[ v[ mai dezmor\i\i oasele, domnilor!… Ar fi
foarte, foarte bine!
— Parc[ n-o s[ ni le dezmor\im iar pe front, doctore?
zise V arga ]nviorat. Sper c[ ne dai un concediu de conva-
lescen\[, doctore! E imposibil s[ ne trimi\i numaidecât ]n
lupt[, cu r[nile de-abia cic[trizate!
— Desigur… negre=it! r[spunse medicul cu zâmbetul
sc[zut. }ntrucât depinde de mine, fire=te!… Eu ]ns[ cel mult
pot s[ propun, decizia e ]n alte mâini, =i, s[ v[ spun drept,
doar sunte\i b[rba\i, toate comandamentele ne repet[ ]ntru-

120na c[ se simte mare, mare nevoie de ofi\eri, pretutindeni…
— Am ]n\eles, ]ncheie Varga posomorât. Ne vei concedia
direct pe front.
Doctorul mai ]ng[im[ câteva cuvinte =i se gr[bi s[ dis-
par[ ]mpreun[ cu sora de caritate, mereu senin[ =i
surâz[toare.
Pe urm[ odaia se umplu, ]n câteva minute, de ]ntuneric.
Numai geamurile r[maser[ cenu=ii, ca ni=te ochi bolnavi,
stin=i. Varga umbla de ici-colo, nervos, cu mâinile la spate,
dar pa=ii lui nu f[ceau atâta zgomot cât tictacul ar[miu al
unui de=tept[tor de pe mescioara de noapte. }ntr-un târziu,
Apostol, =ezând pe pat, cu ochii la r[murelele degerate de
afar[, care desenau arabescuri negre pe geamurile tulburi,
]ncepu s[ fredoneze un cântec vesel.
— Bologa! Ce dracu, de cântece ]\i arde? se opri Varga cu
imputare. Ori te bucuri c[ ni s-au spulberat perspectivele deconcediu?
— M[ bucur din inim[, amice! r[spunse Apostol cântând
=i gesticulând ca un actor ]ntr-o oper[ italian[. R[zboi,
r[zboi, r[zboi, ]nainte, la r[zboi!
Locotenentul de huzari ]nm[rmuri =i, ]n cele din urm[,
convins c[ Apostol ]=i bate joc de dânsul, ie=i din odaie
trântind u=a. Bologa ]ncet[ cântecul brusc, parc[ de-abia
atunci =i-ar fi dat seama ce face. }i p[ru r[u =i se lungi pe
pat, cuprins de o triste\e ciudat[. Peste câteva minute veni
Petre, aprinse lumina =i-i ]ntinse o scrisoare, ]ntrebând:
— Oare nu-i de-acas[, don' locotenent?
Bologa se arunc[ asupra plicului, dar v[zând c[-i de la
Klapka, nu se mai gr[bi s[-l deschid[. Presim\ea ce cuprinde
=i, ]ntr-adev[r, citind, d[du peste trei rânduri ]ncurcate, din
care ]n\elese cu o claritate t[ioas[ c[, de o s[pt[mân[, ]n
locul ru=ilor, au ap[rut românii. Se uit[ un r[stimp la Petre,

121gânditor, =i apoi zise:
— Nu-i de-acas[… E de pe front, de la domnul c[pitan…
De-acolo, nu de-acas[…
Vorbind, gândurile i se str[mutar[ departe, cuprinzând
]ntr-o fulgerare toat[ Parva =i, deosebit, fiecare fiin\[ drag[,
]ncepând cu maic[-sa =i cu Marta, fa\[ de care se sim\ea
vinovat pentru c[ le-a scris numai de dou[ ori de când zace
prin spitale =i mai cu seam[ fiindc[ ]n noaptea ceea a vrut
s[ se despatr[ de ele f[r[ s[-=i ia r[mas bun.
“Mi s-a ]nmuiat inima ]ndat[ ce am v[zut c[ s-a apropiat
ziua plec[rii!” ]=i zise dânsul, uitându-se la Petre.
— Trebuie s[ vie =i de-acas[, don' locotenent, rosti sol-
datul cu ]ncredere.
— Da… da… trebuie… acas[… ]ngân[ Bologa, ]ntorcân-
du-se cu spatele, ]ncet, obosit.
Varga reveni mai târziu, ne]mp[cat. Apostol tres[ri din
mrejele gândurilor =i zise blând:
— Varga… nu =tiu ce am… Iart[-m[!
Locotenentul se ]nsenin[ imediat =i se apropie cu mâna
]ntins[:
— }mi pare r[u, prietene drag[… Dar te-ai schimbat
]ngrozitor… Odinioar[ m[ iubeai, ne ]n\elegeam…
— Odinioar[! oft[ Bologa cu ochii sc[lda\i ]n lacrimi.+i mai st[tur[ zece zile pân[ s[ plece…
2
Trenul gâfâia =i asuda suind printre mun\ii cu piscurile
c[runte ]nc[ de z[pad[. Soarele ]nceputului de prim[var[pres[ra pulbere de argint ]n v[zduh. P[durile =i poienele
tres[reau sub mângâierea razelor fierbin\i. Via\a nou[,

122tân[r[, vijelioas[ ]nviora n[valnic ]nf[\i=area p[mântului.
Numai trenul, ]nc[rcat de oameni =i materiale de r[zboi, lung,
scâr\[ind =i puf[ind, p[rea un monstru din alt[ lume, pornits[ ]nfrunte tinere\ea firii. Locomotiva se târa ]ncet,a=teptându-se parc[ s[-i ias[ ]n cale vreun du=man, se stre-cura ca o =opârl[ uria=[ pe sub coastele =i râpele nep[s[toare,ferindu-se de amenin\[ri ]nchipuite la fiecare cotitur[.
}ntr-un vagon rezervat pentru ofi\eri, Apostol Bologa
st[tea pe coridor, la o fereastr[ l[sat[ ]n jos, sorbind nes[turatpriveli=tea mun\ilor, care-i aminteau valea Some=ului =i-lf[ceau s[ uite unde merge acuma. Din clipa când a pornit lagar[, i s-a trezit ]n suflet o ]ndârjire neastâmp[rat[, care-ifeconda iubirea =i i-o p[stra mândr[ =i curat[.
Deodat[ u=a compartimentului de la spatele lui se de-
schise =i se ]nchise cu zgomot =i ]n ureche ]i r[sun[ glasullui Varga, foarte ]ncântat:
— +tii, Bologa, cine se afl[ ]n trenul nostru?… N-ai s[
ghice=ti!… Generalul Karg!… Uite acuma ne spuse Gross…
Apostol se ]ntoarse. Prin geamurile u=ii se vedeau ]n com-
partiment, ]n fumul de \ig[ri, câ\iva ofi\eri. Gross rânjea
batjocoritor, explicând ceva cu gesturi violente.
— Zice c-a vorbit despre noi cu generalul, urm[ Varga. Ba
zice, pe onoarea lui, c[ generalul ar dori s[ ne vad[, =i mai
cu seam[ pe tine, nu =tiu de ce… }n definitiv, n-ar fi decât
natural, c[ doar am sângerat destul pentru patrie… De alt-
fel, Gross a c[l[torit cu generalul ]n interes de serviciu, a=a
c[…
Lui Bologa ]i era scârb[ de to\i, cu Gross ]n frunte. Din
pricina aceasta nici nu s-a amestecat printre ei, =i cu pion-
ierul de-abia a schimbat dou[ vorbe indiferente.
— Da?… Ei vezi?… Foarte bine! zise dânsul, vrând s[
arate curiozitate, cu dispre\ ]n privire.

123— S[ vezi ]ns[ ce m-am gândit eu, relu[ locotenentul de
huzari, cuprinzându-l de mijloc. Dac[ izbutim s[ vorbim cu
generalul, trebuie s[ c[ut[m s[-l convingem c[ merit[m =i
noi un concediu dup[ aproape cinci luni de spital =i suferin\e,
nu-i a=a?… Eu am mare ]ncredere ]n Karg, de=i e sever =i
ne]nduplecat, c[ci noi, slava Domnului, am luptat viteje=te…
— Bine, fire=te, n-ar fi r[u, r[spunse Bologa, convins ]n
sine c[ speran\ele lui Varga sunt copil[re=ti =i dornic s[
r[mân[ iar singur. Dar dac[ zice Gross c[ s-a interesat de
noi generalul, de ce nu ne ]nso\e=te =i el?
Varga arunc[ o privire ]n compartiment =i apoi ]ntoarse
spatele cu dezgust, zicând:
— M-a plictisit jidanul cu teoriile anarhice, drag[ pri-
etene!… Nu po\i vorbi trei minute cu el f[r[ s[-=i bat[ joc de
tot ce avem noi sfânt, \ar[, credin\[, trecut… A ]nceput s[-
mi fie grea\[ =i fric[, z[u, Bologa! ad[ug[ peste o clip[, iar[=i]nviorat. Dac[ a= fi nevoit s[ stau mult ]n tov[r[=ia lui, m-a=
pomeni ]ntr-o bun[ zi c[ mi-am pierdut =i eu toate senti-
mentele patriotice!
— Sentimentele adev[rate trebuie s[ reziste oric[rei
ispite! gl[sui Apostol ap[sat.
— A=a se zice, dar ]n realitate nimic nu rezist[ la infinit!
zâmbi Varga. A=a chiar tu mi-ai spus-o odat[, ]ntr-o discu\ie,
la Budapesta, la unchiul meu, =i n-am uitat-o. Pic[tura de
ap[ g[ure=te stânca… +-apoi tu parc[ nu te-ai schimbat?Poate c[ tu nu-\i dai seama, dar eu, care am stat cu tine,
]ntr-o odaie, aproape dou[ luni =i \i-am ]nghsi\it toatecuriozit[\ile… ehe! prietene, ]ntreab[-m[ pe mine!… Unch-iul, care te-a iubit ca pe copilul lui, dac[ te-ar ]ntâlni azi,nici nu te-ar mai recunoa=te. Bologa, crede-m[!… Repet,poate c[ nu-\i dai seama, poate c[…
Apostol Bologa deslu=i, parc[, ]n cuvintele huzarului o

124provocare ascuns[. }i r[spunse cu ur[, dar =i cu o gravitate
]n care str[b[tea trebuin\a de a-=i dezv[lui sufletul, de a-l
pune ]n palm[ =i de a-l purta, mândru =i ]ncrez[tor, ca pe unpotir ]n v[zul tuturor:
— }mi dau seama prea bine c[ m-am schimbat… Cum s[
nu-mi dau seama, când schimbarea s-a s[vâr=it ]n chinuri,
ca o nou[ na=tere?… Dar eu de-abia prin schimbarea aceas-
ta am dobândit adev[ratele sentimente fire=ti, cum ziceai
tu… De-abia, Varga!
Locotenentul de huzari se tulbur[. Din tonul lui Bologa
sim\i l[murit c[ se afl[ ]n fa\a unui du=man. }i zise ]ncet,sec, rezemându-se cu spinarea de u=a compartimentului =iprivindu-l lung:
— Bologa, sentimentele tale mi se pare c[ sunt nefire=ti…
Ia seama!
— M[ amenin\i? ]ntreb[ Apostol ironic.— Sentimentele tale te mân[ drept ]n bra\ele
du=manului…
— Care du=man? repet[ Bologa mai batjocoritor.
— Du=manul \[rii, oricare ar fi! vorbi Varga, pu\in mai
aspru. }n clipa aceasta tu, prietene, e=ti dezertor ]n gândul =isufletul t[u!
Apostol Bologa tres[ri scurt, apoi zise repede, cu glas
mai cald, apucându-l de mânec[ =i ]mplântându-i ]n ochiprivirea hot[rât[:
— Ascult[, Varga… Tu ai fost odinioar[ om =i te l[udai
c[, sub mundirul militar, vei purta ve=nic o inim[! De aceea]\i zic acuma: d[ la o parte ra\iunea cazon[ =i spune ce-aiface tu dac[, de pild[, fiind ]n armata ruseasc[, te-ar trimite
s[ te ba\i cu ungurii, care au pornit s[ te dezrobeasc[?
— Stai, stai… nu-i a=a, prietene! bâlbâi locotenentul
ro=ind. Mai ]ntâi patria…
— Nu ocoli ]ntrebarea, st[rui Bologa, triumf[tor.

125R[spunde cinstit! }n asemenea cazuri nu pot fi dou[
r[spunsuri!
Varga t[cu. }ntrebarea ]l ]ncurca, =i mai ales curajul lui
Bologa. }n sfâr=it, zise =ov[itor:
— Exist[ o lege pentru to\i =i o singur[ datorie, care ne
leag[ prin jur[mânt. Când ]ncepe cineva s[ le judece prin
prisma egoismului sentimental, atunci…
— Lege, datorie, jur[mânt sunt valabile numai pân[ ]n
clipa când ]\i impun o crim[ fa\[ de con=tiin\a ta! ]ntrerupse
Apostol cu vioiciune. Nici o datorie din lume n-are dreptul
s[ calce ]n picioare sufletul omului, iar dac[ totu=i ]ncearc[…
Bologa sfâr=i brusc, cu un gest vag, care spunea orice =i
nimic. Varga, surprins, ]ng[im[ cu ochii mari:
— Atunci b[nuielile mele… Atunci umbli cu gânduri de
dezertare?
— Gânduri? murmur[ Apostol cu un surâs straniu. Gân-
durile sunt schimb[toare, Varga! Am ]ns[ o credin\[ vie ]n
suflet… asta, da! +i dac[ ea ]mi va porunci s[ trec… s[…
dezertez la inamic, adic[ la inamicul vostru, nu voi ezita
nici un moment a-mi face datoria cea adev[rat[… De altfel,
chiar voi, judecând cinstit =i f[r[ pornire, ]mi ve\i da dreptate
=i m[ ve\i aproba! Sunt sigur c[ =i tu, ]n sufletul t[u…
— Nu, nu, Bologa, te ]n=eli amar! zise Varga iar[=i sec.
Eu nu te voi aproba niciodat[! Eu dispre\uiesc crimele!
— Da? ]ntreb[ Apostol cu o mirare nepotrivit[, ad[ugând
]ndat[ cu ton jovial: Fii sigur, Varga, c[ n-am s[-\i cer aproba-
rea!… Cel mult, de s-ar ]ntâmpla s[ trec prin sectorul t[u =i
dac[ a= avea ghinionul s[ te ]ntâlnesc, cel mult atunci ar
putea fi vorba… Dar atunci, cine =tie, poate c[ am vorbi
altfel…
— S[ te fereasc[ Dumnezeu, Bologa! izbucni locotenen-
tul, grav =i amenin\[tor. Eu te-a= aresta, ba te-a= ]mpu=ca

126dac[ ai ]ncerca s[ te ]mpotrive=ti, cu toate c[ mi-ai fost pri-
eten!
— Fii lini=tit! zise Bologa iar[=i ironic. Am s[ m[ feresc
de sectorul t[u ca de foc… Acuma e=ti mul\umit?
— Tu poate glume=ti, Bologa, dar eu…
— Nu glumesc deloc! declar[ Apostol, devenind dintr-o
dat[ sfid[tor.
Locotenentul Varga era jignit personal de toate câte
auzise. Senin[tatea =i hot[rârea cu care Bologa, un ofi\er, ]i
declara c[ va dezerta ]l ]nfuriau. O clip[ se gândi s[-l denun\e
=i, astfel, s[-l pedepseasc[. Dar poli\ismul ]i repugna. +i apoi
prea au fost prieteni odinioar[ ca s[ se despart[ pentru ni=te
lucruri care, ]n realitate, ]l priveau numai pe Bologa. Dac[ ar
putea citi cineva ]n sufletele tuturor ofi\erilor, s-ar ]ngrozi
de ceea ce ar descoperi. Cei mul\i ]=i ascund gândurile, pe
când el barem e sincer.
— Astea-s prostii, prietene! zise Varga, dup[ o pauz[, cu
glas schimb[t =i cu o veselie poruncit[ pe fa\[. Mai bine
haidem la generalul Karg, s[ ne miluim de un concediu!
— A=a-i… prostii… surâse Apostol ]mblânzit. Prostii sunt
toate vorbele omului ]n ceasurile cele grele ale vie\ii…
Varga porni ]nainte pe coridorul murdar =i plin de soare
tân[r. Trenul l[sase ]n urm[ o cotitur[ =i vagonul se cl[tina
parc-ar fi fost s[-=i piarz[ echilibrul. Locotenentul de huzari
se sprijinea cu mâinile de pere\i, ]njurând furios, ]n vreme
ce Bologa, la câ\iva pa=i ]napoi, mergea sigur, lini=tit, ca pe
o c[rare.
3
Trecur[ printr-un vagon ticsit de militari =i civili,

127amesteca\i de-a valma. Pe coridorul strâmt se ]mbulzeau
mai ales \[rani cu fe\ele speriate, p[zindu-=i desagii sau
leg[turile, vorbind pu\in =i ]ncet, parc[ s-ar fi temut s[ nu-i
aud[ cineva. }n col\ul dinspre vagonul ofi\erilor, un preot
român, ]nalt, slab, cu o b[rbu\[ rar[ =i ]mbr[cat s[r[c[cios,
se sf[tuia domol cu trei \[rani care, dup[ port, p[reau un-
guri.
Apostol, f[cându-=i loc pe la spatele preotului, auzi vorb[
româneasc[ =i ]ntoarse capul o clip[, f[r[ ]ns[ a se opri din
mers. Z[ri o fa\[ cunoscut[ parc[… }n ]nghesuial[ nu avu
vreme s[ se mai uite ]napoi, dar ]i r[mase ]n ochi ]nf[\i=area
preotului =i ]n minte ]ntrebarea: “Cine o fi =i de unde ]l cun-
osc?…”
}n vagonul urm[tor c[l[torea generalul Karg. Aici cori-
dorul era ocupat numai de ofi\eri de toate gradele t[if[suind
=i a=teptând fiecare norocul de a putea vorbi neoficial cugeneralul. La compartimentul excelen\ei erau trase perdelele
cafenii, =i aghiotantul ie=ise afar[, din propria-i ini\iativ[, s[
roage pe domnii din coridor s[ fac[ lini=te, ca nu cumva s[
se supere excelen\a-sa… Tocmai atunci sosi Varga, lu[
deoparte pe aghiotant =i-i =opti:
— Ne spuse Gross c[ mo=ul dore=te s[ ne vad[, pe mine
=i pe Bologa… Adu-i aminte, dragul meu, te rog!
Aghiotantul d[du mâna cu Bologa, pe care nu-l mai v[zuse
de la audien\a cu bucluc, =i apoi intr[ ]n compartimentul
generalului, suspinând grav:
— S[ ]ncerc[m…
Peste cinci minute cr[p[ u=a, scoase pe jum[tate corpul
=i zise binevoitor:
— Bologa, vino… te rog… Excelen\a-sa dore=te…
}ntâlni ochii lui Varga ]ntreb[tori, dar strânse din urechi,
cu fa\a mâhnit[ de regretare c[ “a=a-i ordinul”…

128Generalul Karg era vesel =i mul\umit. }n sfâr=it ob\inuse,
cu chiu cu vai, s[ fie propus pentru ordinul “Maria There-
sia”. +edea lâng[ fereastr[, cu picioarele-i scurte ]ntinse co-
mod, cu fa\a-i negricioas[ ]ntoars[ spre Apostol Bologa, care
intrase =i salutase printr-o ]nclinare milit[reasc[.
— Ei, te-ai f[cut s[n[tos? ]ntreb[ generalul, ]ntinzându-
i alene m[na cu multe inele =i m[surându-l cu o privireatent[.
Bologa r[spunse cu un surâs nehot[r[. Avea fa\a galben[,
supt[, cu buzele f[r[ culoare; numai ochii ardeau, mistuin-
du-se ]ntr-un foc l[untric. Generalul ]l m[sur[ iar din cappân[ ]n picioare =i apoi ]i oferi un loc lâng[ dânsul. Pebancheta cealalt[, ]n fa\a excelen\ei, =edeau un colonel cufigura col\uroas[, pe care Apostol nu-l cuno=tea, =i un maiorslab, cu ochii scânteietori de inteligen\[. Aghiotantul, auz-
ind iar g[l[gie pe coridor, se strecur[ afar[, s[ atrag[ din
nou aten\ia domnilor c[ excelen\a-sa poate s[ se supere…
Generalul ]i puse fel de fel de ]ntreb[ri despre cum a fost
r[nit, prin ce spitale a umblat, cum s-a vindecat, dar Bologa,r[spunzând, vedea mereu ]n privirea lui o ]ntrebare neros-tit[, care ]l ]ndârjea ]ntocmai ca adineaori provocarea lui
Varga. Altminteri Karg, prin tonul vorbelor =i prin blânde\ea
ce-i ]ndulcea toat[ ]nf[\i=area, ]i ar[ta un interes ]ntr-adev[rsincer, aproape nefiresc de sincer. Pe urm[ veni =i rândul]ntreb[rii a=teptate, luând ]ns[ o form[ glumea\[, pri-etenoas[:
— Ei, a=a-i c[ nu s-a pr[bu=it lumea fiindc[ vii cu noi
aici?
Apostol v[zu limpede ]n ochii generalului c[ cere un
r[spuns scurt: nu. De aceea nu-=i putu st[pâni o secund[ deezitare, care se stinse singur[. Apoi vorbi cu o cutezan\[]nfrumuse\at[ de claritatea glasului:

129— Niciodat[ n-am fost la=, excelen\[, =i deci am s[ v[
m[rturisesc =i acuma c[ ]n sufletul meu s-a pr[bu=it o lume!
Degetele grase =i ]nc[rcate de inele se ag[\ar[ nervos de
musta\a burzuluit[, iar sprâncenele late se ]nfoir[ când gen-eralul, uluit, ]ntreb[:
— Adic[ cum?… Ce lume s-a pr[bu=it?Bologa surâse atât de senin, c[ ]ncruntarea generalului
se transform[ ]ntr-o curiozitate ner[bd[toare, iar mâna
]ndat[ i se a=ez[ lini=tit pe br[\ara canapelei.
— Am citit undeva, excelen\[, zise Apostol cu glasul de
adineaori, c[ inima omului, ]n primele s[pt[mâni ale vie\ii
embrionare, se afl[ nu ]n piept, ci ]n cap, ]n mijlocul creier-
ilor, =i c[ de-abia pe urm[ coboar[ mai jos, desp[r\indu-se
de creier pentru totdeauna… Ce minunat ar fi, excelen\[,
dac[ inima =i creierul ar fi r[mas ]mpreun[, ]ngem[nate, s[
nu fac[ niciodat[ inima ce nu vrea creierul =i mai cu seam[
creierul s[ nu fac[ ce sfâ=ie inima!
Generalul se uit[ câteva momente la Bologa, apoi la
ceilal\i, apoi râse cu poft[, cu gura c[scat[, cu must[\ile
zbârlite, ]ncât fa\a i se ]ncre\i ca o coaj[ de nuc[ stricat[.
— Foarte… foarte… interesant! morm[i dânsul râzând.
Pe urm[, potolindu-se cu greutate =i cu o v[dit[ ru=ine
pentru c[ nu =i-a st[pânit râsul, ]=i relu[ masca obi=nuit[ =i
serioas[, povestind colonelului cum i-a cerut Bologa s[ nu
vie pe frontul românesc =i cum el totu=i l-a iertat, având de-
a face cu un ofi\er foarte capabil =i con=tiincios, de=i acuma
vede c[ e =i ]nc[p[\ânat. Colonelul ascult[ cu respect pân[
ce =fâr=i =i apoi, cu acela=i respect, zise:
— Eu, excelen\[, nu admit, fire=te, pentru c[ nu-mi per-
mite legea, dar m[ pun ]n situa\ia locotenentului =i-i ]n\eleg
am[r[ciunea… E regretabil c[ cei ]n drept n-au luat m[suri
generale ]n privin\a aceasta, ca s[ evite situa\iile delicate, ]n

130interesul capacit[\ii combative a armatei…
Apostol se cutremur[, ca =i când cuvintele colonelului i-
ar fi str[puns ace ]n inim[, c[ci el ast[zi nu mai dorea
]n\elegere, ci tocmai motive de ur[ =i ]ndârjire prin care s[-
=i a\â\e, ]nfl[c[rat[, credin\a. Generalul ]nsu=i r[mase sur-
prins o clip[, =i pe urm[ r[spunse convins, ba chiar cu un fel
de mândrie:
— Evident, evident c[ a=a este!… Din punct de vedere
uman, fire=te… Dar dac[ cei de sus nu s-au gândit la
posibilit[\ile acestea?… Nici eu nu pot lua asupra mea toate
r[spunderile… Eu cel mult pot s[ u=urez, ]n anume cazuri,
cum e cazul locotenentului, de pild[… Da! Negre=it, trebuie
s[ u=ur[m… Cum e ]nc[ sl[bit de boal[, vreau s[-l feresc de
greut[\ile frontului =i o s[-l ]ntrebuin\[m ]ntr-un serviciu
mai f[r[ osteneli mari… Uite, s[ treac[ la coloana de muni\ii!
A=a-i?… C[ci noi suntem umani… Noi… armata noastr[…Unde aiurea =i-ar mai bate capul un comandant s[ mena-
jeze asemenea scrupuluri?… Ce zici, domnule maior? S-a
mai pomenit atâta umanitate ]n vreo armat[ de când e isto-
ria? +i totu=i pe noi ne acuz[ du=manii de barbarie!… Ce
lume! Ce nedreptate!
Tocmai ]n clipa aceea aghiotantul se furi=[ iar[=i ]nl[untru.
Generalul ]=i curm[ reflec\iile =i-i zise poruncitor:
— Ia not[ c[ locotenentul Bologa va fi repartizat la coloa-
na de muni\ii!
}n vreme ce aghiotantul scoase un carnet de ]nsemn[ri
Apostol Bologa se uit[ la to\i pe rând, rug[tor, ]ntâlnind
]ns[ pe toate fe\ele aceea=i comp[timire, sc[ldat[ doar ]n
zâmbete diferite. Se sim\i umil =i mic, de=i sufletul ]i clo-
cotea de ur[. A vrut s[ stârneasc[ indignare =i iat[ c[ a g[sit
mil[ =i ]n\elegere. V[zu creionul aghiotantului alergând pe
hârtie =i deodat[ strig[:

131— Excelen\[, a= dori mult s[-mi reiau bateria!
— Las[, murmur[ generalul ocrotitor =i din nou vesel.
Trebuie s[ te ]ntremezi =i s[ aduni puteri ]ntr-un serviciu
mai u=or, mai ferit de primejdii… }mi pare bine c[ \i-a r[mas
drag frontul, dar deocamdat[ sunt silit, ]n interesul d-tale,
s[ m[ opun =i s[ te menajez!
Bun[tatea generalului, inexplicabil[ =i nea=teptat[, ]l ex-
aspera pe Bologa. Vru s[-i mai obiecteze c[ serviciul la coloa-
na de muni\ii e mai obositor ca la o baterie, dar chiar atunci
]=i aduse aminte de preotul român din coridor =i ]ndat[ ]i
r[s[ri ]n inim[ dorin\a de a-l cunoa=te. Nu-l mai interesa nici
generalul, nici frontul. Se scul[, bolborosi cuvinte ]ncurcate
de mul\umire, strânse o mân[ gras[ =i moale, se ]nchin[ =i
ie=i cu figura luminat[…
Trecu grabnic ]n vagonul solda\ilor, se ]nghesui printre
\[ranii de pe coridor. Preotul era tot unde-l l[sase. }l v[zu
de departe =i fruntea i se ]mbroboni de sudori. Acuma ]lrecunoscu =i se tulbur[ de bucurie.
— A=a-i c[ nu m[ mai cuno=ti, p[rinte? }i strig[, ]nsufle\it,
]ntinzându-i mâinile.
Preotul ]ng[lbeni, parc[ l-ar fi surprins ]ntr-o fapt[ rea.
Când Bologa ]=i spuse numele, ]n ochii lui izvor] o lic[rirede ]nsufle\ire, pe care ]ns[ o ]n[bu=i repede, uitându-se
]mprejur, s[ se asigure dac[ nu-l pânde=te cineva. Preotul
era Constantin Boteanu, unul din prietenii cei mai buni ailui Apostol din liceu.
— +i unde vine satul t[u, Constantine? ]ntreb[ Bologa
fericit, ner[bd[tor.
— Apoi tocmai lâng[ F[get, unde e comanda cea mare,
nu =tiu cum ]i zice la c[t[nie, r[spunse preotul, ]ncurcat =i
]nfrico=at c[ vorbe=te române=te cu un ofi\er.
— E românesc? st[rui Apostol.

132— Parte =i parte… Noi ]i zicem Lunca, dar pe ungure=te
se cheam[…
— Lunca? ]ntrerupse Bologa, ca =i când ar fi c[utat s[-l
opreasc[ a rosti cuvântul unguresc. +i pe la noi este un satLunca… }\i aduci aminte?
— Cum s[ nu… tare bine! zise preotul. Dar pe-aici =i
românii =tiu ungure=te, c-a=a-i obiceiul, dac[ suntem printre
unguri… De altfel, a=a e =i bine…
— Ce bine, p[rinte? strig[ Apostol serios. Nu te gânde=ti
c[ a=a, mâine-poimâne, r[mâi f[r[ parohie?
— Cam a=a-i, ce-i drept, murmur[ Boteanu z[p[cit,
zâmbind umil. Ce s[ facem? Noi n-avem nici o putere =i nicinu ne putem amesteca. Destul ne zdrobe=te via\a, de m[
mir cum o mai putem duce ]n spinare…
— Când omul are un ideal, ]nfrunt[ toate greut[\ile! zise
Apostol ap[sat, cu ]n\eles.
— Idealul nostru e Dumnezeu, r[spunse preotul cu o
sfial[ ]n care-=i ascundea o team[ amar[. Când ai suferit ca
noi, numai ]n Dumnezeu mai po\i avea n[dejde…
Pe urm[ ]i povesti lui Apostol cum, la intrarea o=tirilor
române, autorit[\ile l-au ridicat =i, ]mpreun[ cu trei \[ranifrunta=i, l-au transportat ]n |ara Ungureasc[, pe lâng[Dobri\in… Nevasta cu doi copila=i au r[mas ]n grija Domnu-
lui. Vreo trei luni nici n-a auzit de ei =i a crezut c[ s-au pr[p[dit
]n focul r[zboiului. De-abia când s-a ]ntors roata norocului a
aflat c[ sunt s[n[to=i =i-l a=teapt[ s[ vie acas[. Au trecut]ns[ pe rând s[pt[mânile, =i de ]ntors acas[ nici pomeneal[.S-a rugat pe la to\i, s-a umilit, s-a ploconit… }n zadar. Ba c[e zona frontului, ba c[ românii sunt suspec\i, ba a=a, ba
altfel… }n sfâr=it a cerut voie s[-=i aduc[ barem =i familia
acolo, lâng[ Dobri\in, pân[ ce va ]ng[dui Dumnezeu s[ selini=teasc[ vremurile. Apoi, pe nea=teptate, i-au dat drumuls[ plece acas[, punându-i ]n vedere s[ se poarte bine…

133Apostol Bologa zâmbea din ochi, ]n suflet ]ns[ era ros de
nemul\umire =i de decep\ie. Frica preotului =i umilin\a care-
i sublinia toate vorbele =i privirile ]l izbeau ca ni=te cu\ite,de=i c[uta s[ le treac[ cu vederea. }i povesti =i el cum l-a]mpins soarta ]n r[zboi =i pe urm[, scuturându-i mâna:
— Apoi s[ =tii, Constantine, c[ am s[ vin pe la voi, s[
vorbim mai multe!
Preotul r[spunse sp[imântat:
— M[ rog… Chiar mi-a scris preoteasa c[ umbl[ mul\i
militari prin casa noastr[, c[ doar azi a=a sunt vremurile…
Bologa vru s[ zâmbeasc[, dar gura i se ]ncle=t[ ]ntr-un
rânjet dureros.
4
Biroul coloanei de muni\ii era ]n Lunca, pe o ulicioar[
dosnic[, ]n casa groparului Paul Vidor. Cl[direa privea cu
fa\a spre uli\[ =i avea la mijloc o tind[ ]ngust[, cu u=a ve=nic
deschis[, ]n dreapta o odaie mai m[ri=oar[, ]n care se insta-
lase cancelaria, iar ]n stânga, alte dou[ od[i\e: ]n cea din
fund se strânsese groparul, =i ]n cea dinainte, locuin\a co-
mandantului coloanei.
Apostol Bologa lu[ ]n primire, de la locotenentul pe care
venea s[-l ]nlocuiasc[, biroul cu cele câteva registre =i im-
primate. Nu putuse dormi ]n tren =i sosind ]n Lunca tr[sese
direct aci, pr[p[dit de oboseal[. Ascult[ nep[s[tor explica\iile
]nainta=ului s[u pân[ ]n clipa când ]i desf[=ur[ o schi\[ cu
planul frontului =i cu pozi\iile tuturor unit[\ilor ce \ineau
de divizie. Atunci se a=ez[ la mas[, ]nviorat, parc[ i-ar fi dat
o b[utur[ fermecat[, sorbind din ochi harta cu semnele al-
bastre =i ro=ii, ]ncercând cu degetele tremur[toare s[
urm[reasc[ liniile capricioase. Dar capul ]i era atât de tul-

134bure de emo\ie, c[ nu se putu dumeri =i, sculându-se iar ]n
picioare, zise nehot[rât:
— Nu pricep nimic… }mi huruie creierii. Am s[ m[ ori-
entez mai târziu…
— Desigur, nici vorb[, r[spunse repede locotenentul. De
altminteri =i schi\a e ]nvechit[ =i va trebui s-o completezi…
Iac[, de pild[, colea, tocmai la margine, la sud, sectorul ac-
esta… uite, e ocupat acuma de huzarii desc[leca\i, deoarece
umbl[ zvonul c[ românii se preg[tesc s[ ne atace… }n sfâr=it,
ai s[ te orientezi =i o s[ te familiarizezi cu situa\ia… Fire=te,
schi\a e numai pentru orientare, c[ci pe tine aici nu te inter-
eseaz[ decât artileria noastr[…
Ca s[ scape de el mai curând, Bologa ]i d[du mâna cu un
surâs neizbutit.
— E=ti foarte palid =i sl[bit, camarade, zise locotenentul,
luându-=i r[mas bun. Eu cred c[ nici nu e=ti ]nc[ vindecat pedeplin, cel pu\in dup[ ]nf[\i=are… Ar trebui s[ te ]ngrije=ti
foarte, foarte bine!
Apostol plec[ ochii, de-abia st[pânindu-=i un =im\[mânt
ciudat de revolt[ =i umilire. R[mase ]n picioare, rezemat de
dunga mesei. La alt[ mas[ lung[, un sergent =i un caporal
scriau, cu priviri furi=e spre noul comandant, scâr\âind zelo=i
din peni\e. Ar fi dorit s[ le spun[ =i lor dou[ vorbe, dar se
sim\ea incapabil =i-i era fric[ s[ nu ]ntâlneasc[ =i la ei mil[.Atunci ap[ru ]n prag Petre, salvator, zicându-i:
— Don' locotenent, am preg[tit ceva de mâncare, c[ tre-
buie s[ v[ fie tare foame… Pofti\i dincoace ]n odaie… Auz-ind glasul românesc, cei doi grada\i ridicar[ deodat[ nasur-ile spre ordonan\[, mira\i. Bologa observ[ mi=carea lor =ir[spunse cu o mândrie copil[reasc[, parc[ ar fi c[utat s[ lesfideze uimirea:

135— Bine, Petre… Chiar mi-e foame, c[ci ]n tren mai mult
am r[bdat decât am mâncat!
}n tind[, prin u=a r[mas[ ]ntredeschis[, auzi glasul un-
uia:
— Mi se pare c[ =i locotenentul e valah…Vorbele acestea aproape dispre\uitoare, care alt[ dat[
l-ar fi jignit, acuma ]l lini=tir[ ca ni=te laude, ]ncât trecudincolo ]nseninat…
Odaia lui era curat[, cu pat bun, cu ghivece de mu=cat[
]n ferestre, cu blide ]nflorite pe pere\i. La mijloc masaa=ternut[ ]l a=tepta, iar ]n soba de c[r[mid[ duduia un foc
zdrav[n. Apostol ]=i roti privirea, mul\umit, =i se opri brusc
v[zând lâng[ sob[ o feti=can[ de vreo optsprezece ani, cu
n[fram[ ro=ie-aprins[ ]n cap, cu ni=te ochi mari negri, careparc[ râdeau, cu buzele umede =i pline. Acuma ]=i aduseaminte c[ a mai v[zut-o =i adineaori, când a intrat ]n ograd[,=i n-a luat-o ]n seam[, de=i fata ]l cânt[rise din ochi cu o]ndr[zneal[ neobi=nuit[.
— Dar asta? ]ntreb[ Apostol pe ordonan\[, ar[tând cu
capul spre ea.
— E fata gazdei, don' locotenent…Bologa se ]nvior[, ]i ]ntinse mâna =i zise pe ungure=te:— D-ta ai f[cut a=a frumos aici?— }mpreun[ cu soldatul d-tale, r[spunse fata cu surâs
=treng[resc, privindu-l drept ]n ochi.
Apostol ]i sim\i mâna aspr[ =i foarte cald[.
— +i cum te cheam[ pe d-ta?— Ilona…— Ilona… Da… +i nu \i-e fric[ ]ntre atâ\ia militari?— De ce s[-mi fie fric[? zise fata simplu, ad[ugând re-
pede, cu mândrie: Mie numai de Dumnezeu mi-e fric[…

136}n vreme ce el se a=ez[ la mas[, Ilona se oplo=i lâng[
sob[, f[r[ a-l pierde din ochi, parc[ ar fi fost fermecat[. Dealtfel =i Apostol, mâncând, o privea pe furi=, ]ntâi cu curi-ozitate ner[bd[toare, apoi cu un ne]n\eles sentiment deduio=ie. A fost totdeauna timid cu femeile, ne]ncrez[tor =ine]ndemânatic. Mai ales ]i era ru=ine pentru c[ niciodat[ nu=tia ce s[ vorbeasc[ cu ele. Chiar Marta, =i chiar dup[ ce s-au logodit, ]l ]ncurca de multe ori, de se ro=ea ca o fecioar[.De-abia uniforma =i r[zboiul l-au dezmor\it =i i-au =ters sfi-ala. De-a treia zi, când s-a ]mbr[cat milit[re=te, a cucerit ocasieri\[ sentimental[ jurându-i credin\[ ve=nic[ =i uitând-ope urm[ ]n bra\ele alteia. Pe unde ]l ducea soarta, iubiriletrec[toare ]l ]ntâmpinau =i i se ofereau. +i el le culegea f[r[
alegere, aproape gr[bit, ca =i când ar fi vrut s[ se r[zbune
pentru timpul pierdut. Totu=i, ]ntr-o c[m[ru\[ deosebit[ a
inimii, p[stra dragostea Martei, ]ntreag[, curat[, ferind-o cu]ngrijire de orice atingere, mulcomindu-i mustr[rile cuf[g[duin\i solemne de viitor. Ochii \[r[ncu\ei unguroaice ]ns[p[trundeau tocmai ]n c[m[ru\a cea ascuns[, f[r[ ca el s[ se
poat[ ]mpotrivi, sim\indu-se iar[=i timid =i z[p[cit, ]ntâia oar[
]n r[zboi. Când ]=i d[du seama de aceasta, se ]nfurie =i se
hot[r] s[ nu se mai uite la ea.
“Trebuie s[ fie o feti=can[ care a \inut de urât tuturor
]nainta=ilor mei din odaia aceasta!” se gândi dânsul, rid-icând iar ochii spre Ilona, cu sfidare.
Privirea ei vesel[ ]l ru=in[. }i p[ru r[u c[ a jignit-o, fie =i
]n gând…
Petre ie=i pe afar[ dup[ treburi, f[când semn fetei s[ plece
=i ea, s[ lase pe locotenent s[ se odihneasc[ pu\in. Ilona nu
se clinti, parc[ n-ar fi ]n\eles semnele ordonan\ei. Apostol,cu nasul ]n farfurie, se silea s[ rup[ t[cerea =i se nec[jea c[

137nu g[se=te ce s[ vorbeasc[. }n sfâr=it, o ]ntreb[ brusc, f[r[
s[ o priveasc[:
— Române=te nu =tii, feti\o?
— +tiu pu\in, dar pe-aici toat[ lumea mai mult ungure=te
vorbe=te, c-a=a-i obiceiul, r[spunse Ilona repede, aproape
speri at[. Apoi fiindc[ Bologa t[cea, urm[ mai lini=tit[: De
altfel, la noi biserica e româneasc[ =i popa ]n române=te face
slujba totdeauna, numai predica o spune pe ungure=te, ca s[
pricepem mai bine…
Apostol tocmai se mustra c[ i-a putut pune o ]ntrebare
atât de neroad[, r[spunsul ei ]ns[ ]l ]ncurc[ cu des[vâr=ire.
+i nu vorbele, ci glasul ei aspru =i totu=i dulce =i mângâietor
ca o panglic[ de m[tase, cu ni=te ml[dieri de copil r[sf[\at.
De-acum nu mai dorea decât s[-i aud[ glasul =i ]=i chinuia
mintea s[ ]njghebe o ]ntrebare potrivit[ prin care s-o fac[ s[
mai vorbeasc[. Toate sfor\[rile lui fur[ zadarnice. Trecur[vreo trei minute ]n t[cere, uitându-se disperat ]n ochii ei,
care umpleau casa cu o lumin[ blând[ =i ispititoare. Apoi
deodat[ ]i veni ]n gând s-o ]ntrebe de câ\i ani e, fire=te cu
ton glume\, ca nu cumva ea s[-=i ]nchipuie cine =tie ce. }i
era team[ c[-i va tremura vocea =i Ilona va ]n\elege gre=it
rostul ]ntreb[rii… Pân[ s[ se hot[rasc[ s[ deschid[ gura, se
auzi un cioc[nit energic ]n u=[. Fata se ridic[ =i =opti:
— A venit tata…
F[r[ s[ mai a=tepte ]ng[duin\[, un \[ran trecu pragul.
Bologa, ]nfuriat, se scul[ ]n picioare, gata-gata s[-l alunge.
Paul Vidor ]ns[ se apropie jovial, cu mâna ]ntins[ =i-i ur[
bun sosit ]n casa lui. Avea fa\a osoas[, cu zbârcituri multe
sub ochii c[prui, ]n care juca de=tept[ciune =i =iretenie, =i
ni=te must[\i pu\in c[runte, dar groase =i cu vârfurile ascu\ite,
cum le poart[ \[ranii unguri. }nf[\i=area gazdei potoli scurt
mânia locotenentului. }i r[spunse lini=tit =i chiar ]l pofti s[

138=eaz[. Groparul se uit[ s[ vaz[ dac[ toate sunt ]n bun[ or-
dine =i d[du peste Ilona, care se apucase s[ scormoneasc[
]n foc cu mare râvn[.
— Ilona, aide, =terge-o! zise poruncitor, ]ncruntând sprân-
cenele. Ce mai cau\i aici? Alt[ treab[ n-ai decât s[ stai pe
capul domnului locotenent?
— Parc[ eu de dragul dumnealui stau! morm[i fata, ur-
suz[, f[r[ s[ se ]ntoarc[.
— Aide, aide, las[ vorba! f[cu groparul serios, pân[ ce se
]nchise u=a, =i pe urm[ ad[ugând blajin c[tre Bologa: Tre-
buie s-o \inem de scurt, altfel cum am tr[i ]ntre atâtea
c[tane?… E tân[r[ =i f[r[ minte, domnule locotenent, =i nu
pricepe c[ d-voastr[ ave\i de lucru =i c[ n-a\i venit pe aici s[
pierde\i vremea cu palavre…
Paul Vidor era vorb[re\ din cale-afar[, mai ales ]ns[ ]i
pl[cea s[ stea la taifas cu domnii, crezându-se mai de=teptca ceilal\i s[teni =i mai vrednic. }=i trase un scaun lâng[ mas[,
se asez[ tacticos =i ]ndat[ se ]nc[lzi la vorb[, de=i Apostol
se mohorâse, fr[mântat numai de dorin\a de-a auzi glasul
fetei. R[spunsurile ]n doi peri nu descurajau deloc pe gro-
par, ba dimpotriv[, ]l ]nt[râtau. Din una, din alta, ]ncepu s[
spuie c[ el e om cu stare, cu toate c[ e gropar. Are p[mânt
destul =i buni=or, m[car de l-ar putea munci cumsecade ]n
vremurile astea grele. Gropar s-a f[cut numai de când i-a
murit nevasta, fie iertat[, adic[ de vreo unsprezece ani, de
l-a l[sat am[rât =i cu doi copila=i. Altfel meseria lui e
tâmpl[ria =i a ]nv[\at-o la ora=, de copil, c[ tat[l s[u a vrut
s[-i dea ]n mân[ o pâine mai bun[ decât orice avere. Apoi
tâmplarul merge mân[-n mân[ cu groparul, unul face
co=ciugul, iar cel[lalt groapa, a=a c[ el nu s-a ru=inat s[ sape
=i groapa mortului, de vreme ce a ]nv[\at s[ fac[ co=ciuguri.
C[ci decât tâmplar ]ntr-un sat, mai bine gropar, c[ mas[ =i

139scaune ]=i mai ticluie=te omul =i singur, dar pentru groap[
tot are nevoie de altul. Nu-i ocar[ s[ munce=ti, ci s[ leneve=ti.
Când r[mâi v[duv cu un b[iat de unsprezece ani =i o feti\[
de =apte, trebuie s[ pui osul de vrei s[ nu te m[nânce
s[r[cia… Toate au mers cum au mers, =i mai mult bine decât
r[u, pân[ ce a dat pacostea r[zboiului peste bie\ii oameni.
Feciorul era tocmai gata de oaste =i s-a dus, c[ n-avea ]ncotro,
=i s-a pr[p[dit nici nu se =tie pe unde, prin cele \[ri
musc[le=ti, ]nainte de a se ]mplini un an. Cât l-a plâns =i el,
=i fata, o, Doamne! Dar parc[ lacrimile =i bocetele au ]nviat
vreodat[ pe mor\i? Acuma Dumnezeu s[-l odihneasc[ =i s[-
l ierte!… Altfel, pe-aici a fost lini=te pân[ când au s[rit =i
românii ]n b[t[lie. De atunci ]ns[ vai =i amar! Mul\i au fugit
de fric[ mai spre inima \[rii, care cum a putut. El a r[mas
acas[, ce-o fi s[ fie, c[ci nu s-a ]ndurat s[-=i lase averea de
haram. Nici n-au f[cut românii mult[ stric[ciune, ce-i drept.Doar de-ale gurii, ca orice c[tane, =i mai cu seam[ când s-au
retras ]n \ara lor. Mai f[r[ mil[ au fost ai no=tri, dac[-i s[
vorbim cu dreptate, c[ci ]ndat[ ce au sosit, una-dou[ au =i
spânzurat vreo trei oameni din sat c[, zice, ar fi f[cut semne
du=manului. Ba cât pe-aci s[ dea =i el de bucluc, fiindc[ româ-
nii il puseser[ primar ]n locul celui care fugise. Parc[ e o
vin[ s[-\i faci datoria! Adic[ dincolo, ]n F[get, ]n satul ve-
cin, cine-i primar? Cumnatul lui!… Atunci de ce s[-i impute
lui c-a fost primar câteva s[pt[mâni?… Au trecut ]ns[ toate,
numai de-ar aduce Dumnezeu pacea mai curând…
Bologa ]l l[sase s[ vorbeasc[ ]n voie. Groparul, dup[ ce-
=i sfâr=i povestirea p[\aniilor, se a=tepta s[ afle =i el nout[\i
=i, pentru c[ locotenentul nu se urnea, ]l ]ntreb[ direct,
]nmuind glasul, misterios:
— Oare ce-o mai fi cu pacea, domnule ofi\er?… Prin
ora= nu se aude nimic?… Asear[ am fost pu\in prin F[get,

140pe la cumnatu-meu, =i am prins o vorb[ cum c[ rusul s-ar fi
dat b[tut =i c[ vrea s[ se ]mpace… La cumnatul, chiar ]n
casa lui, =ade generalul cel mare ]n gazd[, =i al[turi e can-
celaria diviziei… poate d-ta nu =tii, c[ e=ti nou… Uite a=a
umbl[ vestea pe acolo, printre ofi\eri, despre muscali! Ce-
o fi, ce n-o fi, Dumnezeu =tie, =i bine-ar fi s[ fie ceva!
— Eu vin de-a dreptul de la spital =i nu =tiu ce-i prin
lume, zise Apostol. Dar bine nu-i, bade, asta o v[d!
— A=a-i, chiar a=a-i, f[cu \[ranul dând din cap, grav. Mult[
durere =i multe necazuri sunt, a=a-i!… M[car de le-ar da
Dumnezeu celor mari mil[ =i ]n\elepciune s[ bage sabia ]n
teac[ =i s[ ne scape de pieire! C[ ei stau colo =i dau porunci,
iar oamenii sufer[ =i se chinuiesc =i mor…
Fiindc[ groparul nu se d[dea dus, ba p[rea c[ de-abia a
prins chef de taifas, Bologa se scul[ =i curm[ vorba, poftin-
du-l s[ continue cu alt[ ocazie, deoarece acum ]l cheam[serviciul. Paul Vidor recunoscu bucuros c[ a=a-i, dar a=tept[
s[ plece locotenentul ]nainte…
Apostol Bologa, enervat de st[ruin\a \[ranului, trecu ]n
cancelarie, lu[ schi\a frontului, porunci grada\ilor s[-=i vad[
de lucru, pentru c[ el are ni=te treburi oficiale de rezolvat
azi, =i apoi ie=i ]n ograd[ ]n soarele tân[r =i prim[v[ratic.
Lumina =i c[ldura ]l ]ndemnau s[ se uite ]mprejur, f[r[ s[
vrea, parc-ar c[uta pe cineva. }n u=a grajdului, pe pragul
]nalt, =edea Ilona, cu coatele pe genunchi =i cu obrajii ]n
palme. Când ]i ]ntâlni privirea, Apostol ]n\elese de ce s-a
uitat ]mprejur =i sim\i c[ tot sângele i s-a urcat ]n obraji.
Zâmbi iar, f[r[ s[ vrea, spre Ilona, zicându-=i ]n aceea=i vreme
c[ nu trebuie s-o ia ]n seam[ =i c[ are un glas nemaipomenit
de ciudat…
Pe drum i se p[ru c[ se treze=te dintr-o vraj[ blestemat[.
Cotind ]n uli\a mare, spre mijlocul satului, se gândi: dac[ o

141\[r[ncu\[ ar fi ]n stare s[-i zdruncine credin\a =i s[-i
z[d[rniceasc[ hot[rârea, atunci mai bine s[ se ]mpu=te. +i-
=i pip[i revolverul, ca =i când ar fi vrut s[-=i dovedeasc[ sie=i
c[ nu va =ov[i.
}n fa\a bisericii se opri =i se ]ntreb[: unde merge? Da,
umbl[ s[ se orienteze, sub pretext c[ se va prezenta superi-
orilor =i camarazilor. Apoi, chiar la noapte, va pleca. Nu tre-
buie s[ piarz[ nici o zi, nici un minut. Numai când va fi
dincolo va putea fi aievea lini=tit =i fericit…
Casa preotului, peste drum de biseric[, p[rea ]mbr[cat[
]n bucurie. Apostol ]=i aduse aminte cum i-a spus Ilona c[
popa predic[ ungure=te =i pe urm[ ru=inea lui Boteanu ]n
tren =i la=itatea lui umilit[… }ntoarse capul.
Nu =tia ]ncotro s-o apuce. Satul, de altfel, n-avea de ce
s[-l intereseze, ci numai frontul. Trebuie s[ plece dar imedi-
at pe front, s[ se prezinte colonelului, s[ vaz[ terenul, s[-=ialeag[ locul… Poate s[ se ]ntâlneasc[ =i cu Klapka, chiar
trebuie s[-i spuie…
Dintr-o cas[ de lâng[ biseric[ ap[ru deodat[ Meyer,
]mbrobodit ]ntr-o mantie groas[, cu gulerul ridicat, de=i
soarele umplea p[mântul de c[ldur[ tinereasc[, ]mb[t[toare.
— Doctore, doctore! strig[ Apostol, v[zând c[ Meyer
merge ]nainte f[r[ s[-l fi z[rit.
Medicul se ]ntoarse ursuz =i se ]nsenin[ pu\in când re-
cunoscu pe Bologa, care alerga spre dânsul. Se duser[ ]mpre-
un[ la spitalul mobil, improvizat ]n =coala satului. Pân[ acolo
Apostol ]i povesti cum s-a vindecat =i, deoarece doctorul,
fire t[cut[, nu-l ]nghesuia cu alte ]ntreb[ri, ]n poarta spi-
talului ]i spuse c[ ar vrea s[ mearg[ pe front, s[ se orienteze,
=i c[ n-are cal. Meyer ]i oferi calul s[u, dar totodat[ ]i zise
prietene=te:
— E=ti sl[bit r[u, Bologa, ia seama! Mai las[ vitejiile =i

142cru\[-te, altfel mâine-poimâine iar vii la mine, ca client! Chiar
acum sunt sigur c[ ai pu\in[ febr[, fiindc[ prea ]\i sticlesc
ochii. Ar fi putut s[-\i dea un concediu pân[ s[ te ]ntremezi
mai bine… }n sfâr=it, bag[ de seam[ =i las-o mai domol!
— M[ simt ca un zmeu, doctore! r[spunse Bologa cu o
veselie nefireasc[.
Doctorul morm[i ceva ]n gulerul mantalei, dar Apostol
nici nu ]ncerc[ s[ ]n\eleag[, atât ]i era sufletul de ]nc[rcat cu
speran\e…
5
Apostol Bologa porni c[lare, cu harta ]n mân[… Lunca
era sat lung, pe malul drept al unui râule\ g[l[gios, strânsca ]n cle=te ]ntre dou[ rânduri de dealuri ]mbr[cate cu brazi
=i fagi, amesteca\i. +oseaua trecea prin mijlocul satului, iar
calea ferat[ — prin dosul caselor, prin gr[dini =i livezi ce seurcau pe coastele piezi=e. }mprejurul g[rii valea se l[rgea ca
un fund de cazan, dar dincolo de sat se strâmta iar pân[ la
gura v[ii, care coboar[ dintre mun\i, ]n stânga. Calea ferat[
=i =oseaua treceau peste pârâu pe un pod comun, cârpit de
curând. Bologa mai ]nainteaz[ vreo treizeci de pa=i, pe urm[,
pe \[rmul pârâului descoper[ drumul spre front. Aici
dealurile sunt mai line =i casele foarte rare, unele coco\ate
prin poieni dep[rtate, ca ni=te cuiburi. Drumul urc[ prelung,
=i pârâul se mic=oreaz[, devenind tot mai s[lt[re\, ca un
copil buiac =i neastâmp[rat. }n fund alb[stresc, ]n curmezi=,
coamele mun\ilor, crestate pe alocuri ca ni=te metereze
uria=e…
Apoi, ]ntr-un loc mai l[rgu\, drumul de care se sfâr=e=te,
pierzându-se, ]mpreun[ cu pârâia=ul sub\iat ca un fir de
argint, printre h[\i=urile vâlcelei. }n schimb, o cale nou[
]ncepe sui=ul spre miaz[noapte, un drum de r[zboi f[cut de

143solda\i, p[zit pe la cotituri cu cruci albe, ]ntreb[toare. Pe
aici Bologa ]ntâlnise mai des militari, unii coborând, al\ii
urcând, =i câteva c[ru\e trase de mâr\oage pr[p[dite.
— }n sfâr=it, am ajuns, murmur[ Apostol, aprins de
emo\ie, oprind calul =i comparând terenul cu harta. Prin
apropiere trebuie s[ fie liniile artileriei…
Era pe o spinare de deal, l[t[rea\[, acoperit[ cu p[dure
rar[ ca perii ]n barba unui spin. Drumul se ramific[ de aici
ca un evantai. Bologa arunc[ mai ]ntâi o privire ]n urm[.
Pârâul nu se mai vedea, iar m[gurile =i coastele printre care
trecuse aveau o ]nf[\i=are nou[, necunoscut[.
“Dac[ bateriile sunt aici, atunci infanteria o fi pe dealurile
de colo, se gândi dânsul, ]ntorcându-se repede =i cercetând
cu mai mare aten\ie =irul de coame care ]nchidea zarea ]n
fa\[. Iar pu\in mai ]ncolo, poate chiar pe coasta cealalt[,
sunt…”
Primprejur domnea lini=te alb[, peste care plutea surâ-
sul soarelui, ca o pulbere de aur. Brazii nici acele nu =i le
clinteau, sorbind ]ncremeni\i bucuria prim[verii. Apostol ]=i
auzea b[t[ile inimii, iu\i, fierbin\i, st[pânind cu gâlgâitul
lor viu toat[ lumea dimprejur.
“Am venit trei ore =i ceva… S-a f[cut amiaz[!” ]=i zise el
uitându-se deodat[ la ceas =i pornind apoi, la ]ntâmplare,
drept ]nainte, fiindc[ din schi\a lui nu putea ]n\elege mai
nimic.
Un artilerist ]l c[l[uzi la postul de comand[ al lui Klap-
ka, numai la câ\iva metri de drumul pe care apucase Bologa.
C[pitanul tocmai se a=ezase la mas[, singur, ]n c[su\a de
bârne, destul de bun[ =i de spa\ioas[ pentru ]mprejur[ri.
Când ap[ru Apostol ]n u=[, salutând cu un zâmbet pu\in
confuz, Klapka sc[p[ cu\itul din mân[ =i bolborosi ni=te cu-
vinte cehe sperioase. }=i veni ]n fire ]ndat[, se repezi la el si-

144l ]mbr[\i=[, =i-l s[rut[, plângând de bucurie:
— Bine-ai venit… S[n[tos? Adev[rat?… Ia s[ te examin-
ez!… De ce e=ti a=a de palid?… O s[-\i reiai bateria, fire=te…
Mâine-poimâine vom ]ncepe lucrul, =tii, serios!… Dar stai,
a=eaz[-te colea, s[ mânc[m ]mpreun[ =i s[-mi poveste=ti
tot, tot, din fir ]n p[r… S[ ]ncepi din noaptea ceea, \ii
minte?… Ehe, cât \i-am purtat de grij[… Ai avut noroc, ai
avut ghinion? Dumnezeu =tie! De pl[tit ]ns[ ai pl[tit scump
]ncercarea =i cu grele suferin\i, drag[ Bologa… Ei, te rog,
treci colea… Aide… A, dac[ ai =ti ce vesel[ mi-e inima c[ te
v[d teaf[r! C[ci doctorul Meyer ne spunea =i ne asigura,
fire=te cu p[rere de r[u, c[ dintr-o gr[mad[ de carne t[v[lit[
prin noroi, cum ai fost tu când te-a vizitat dânsul, ]ndat[
dup[ respingerea atacului, e imposibil s[ se mai ticluiasc[
un locotenent de artilerie, chiar de =i-ar aduna =tiin\a to\i
medicii din lume, =i c[ numai mila lui Dumnezeu mai e ]nstare s[ te fac[ iar om ca oamenii… Pe urm[, când am aflat
c[ e=ti pe cale de vindecare, tot Meyer a zis c[ trebuie s[-\i
fie nespus de drag[ via\a…
C[pitanul tutuia parc[ n-ar mai fi vorbit de un secol =i ar
\ine s[-=i verse acuma tot sufletul. Apostol Bologa primi
bucuros invita\ia la mas[; era obosit de drum =i nesomn, =i-
apoi acas[, obsedat de privirile stranii ale unguroaicei,
mâncase ca =i cu gura altuia. Avu numai o clip[ de ezitare,
gândindu-se câ va trebui s[ povesteasc[ =i lui Klapka
acelea=i lucruri pe care le-a povestit de atâtea ori pân[
ast[zi. Presim\irea i se ]mplini ]ntocmai. Mai bine de o or[
c[pitanul ]l suci =i ]l r[suci ca un judec[tor de instruc\ie,
cerându-i am[nunte asupra r[nilor, asupra ]ntâlnirii ]n tren
cu generalul…
— Foarte r[u ]mi pare c[ nu r[mâi aproape de mine, dar
pentru tine e mult, mult mai bine ]n sat, la coloana de muni\ii,

145zise Klapka. De altfel, sunt sigur c[ te-ai s[turat de visuri,
ad[ug[ mai domol, parc[ s-ar fi temut s[ nu-i r[scoleasc[
vreo ran[. Soarta \i-a dat un avertisment atunci…
— Da, atunci soarta m-a du=m[nit, fiindc[, drept s[-\i
spun, nici sufletul meu n-a fost preg[tit ]ndeajuns! r[spunse
Bologa f[r[ patetism, dar cu v[dit[ mul\umire c[ poate vor-
bi cu cineva despre aceasta pe fa\[. Atunci eram convins
pân[ ]n m[duva oaselor c[ credin\a mea e des[vâr=it[ =i
totu=i m[ ]ngrozeam doar la gândul mor\ii. Suferin\ele mi-
au ]nfrânt mândria, ]ncât azi =tiu bine c[ numai credin\a
c[reia ]i jertfe=ti f[r[ =ov[ire ]ns[=i via\a ta, numai aceea te
poate mântui!… +i acuma dragostea de via\[ e mai puter-
nic[ ]n inima mea decât credin\a, ]mi dau seama… Am ajuns
s[-mi fie fric[ de mine ]nsumi! Credin\ele =i hot[rârile se
macin[ dac[ le cânt[re=ti mult, =i eu nu pot s[ nu le
cânt[resc! De aceea trebuie s[ plec repede, ]nainte de-a aveavreme s[ le controlez prea de aproape, altfel, cine =tie, poate
c[… Numai când e singur omul cu sufletul s[u, numai atun-
ci exist[ un echilibru ]ntre lumea lui cea mic[ dinl[untru =i
restul universului; ]ndat[ ce intervine realitatea de-afar[,
omul devine o juc[rie neputincioas[, f[r[ voin\[ adev[rat[,
mergând ]ncotro ]l mân[ puteri =i hot[râri str[ine de fiin\a
lui…
— Te-ai f[cut mai lung la vorb[ chiar decât mine, ]l ]ntre-
rupse Klapka, surâzând ner[bd[tor. Toate bune =i frumoa-
se, drag[ Bologa, de=i considera\iile tale mi se par cam…
copil[roase, ca s[ nu zic mai r[u. Idealul r[mâne ici, la inim[,
=i realitatea e realitate, Bologa! Realitatea e revolu\ia din-
colo, la muscali, ]n\elegi?… De-asear[ forfote=te vestea prin
telefoane. Azi e confirmat[ oficial. }n Rusia a izbucnit
revolu\ia… Vas[zic[, speran\ele noastre, uite-a=a, ]n vânt!…
Plec[m grumazul =i continu[m, Bologa!

146Apostol ]=i aduse aminte c[ =i groparul i-a vorbit de
revolu\ia ruseasc[, dar nici atunci =i nici acuma, nici barem
n-a tres[rit. R[spunse mai nervos:
— Ce m[ intereseaz[ pe mine ce se petrece acolo?… Nu
vreau s[ =tiu =i nici n-am ]ncercat niciodat[. Tocmai necun-
oscutul m[ ispite=te, necunoscutul ]n care locuiesc toate
posibilit[\ile… +-apoi eu nu caut ]n lume, aici ori dincolo,
decât mântuirea sufletului meu…
— Nu te-ai l[sat de visuri, Bologa, deloc… deloc…
— D-tale \i se par visuri goale, pe când pentru mine ]n
visurile acestea palpit[ tot rostul fiin\ei mele, zise Apostol
cu o privire atât de sfredelitoare, ]ncât Klapka se feri ca di-
naintea unei suli\e de foc. N-a= vrea eu s[ nu m[ mai gân-
desc la nimic =i s[ tr[iesc a=a… mul\umit? Uneori ]mi zic c[
sunt ridicol =i totu=i nu m[ pot opri… Asta-i nenorocirea!
Klapka se sim\ea foarte bine aici. Se ]mprietenise aievea
cu colonelul. Toat[ iarna luptele conteniser[, a=a c[ nici o
primejdie nu-l mai amenin\ase. Se mai gândea, chiar dese-
ori, la ]nfl[c[r[rile sale na\ionale =i se stima ]n sinea lui din
pricina lor, dar avea grij[ s[ le ascund[ =i s[ le p[streze pen-
tru alte vremuri… +i acuma, cu Bologa, dup[ ]ntâile izbuc-
niri de bucurie, mai ales ]ns[ de când a ]n\eles c[ n-a renun\at
la gândurile de dezertare, socotea c[ ar fi cuminte s[ nu se
amestece prea mult ]n ni=te planuri primejdioase. De aceea
profit[ de o t[cere a lui Apostol =i schimb[ vorba, ]ntrebân-
du-l dac[ s-a prezentat colonelului, =i apoi spunându-i c[
postul de comand[ al regimentului e foarte aproape, nici
patru sute de metri. }n curând ie=ir[ afar[ =i Klapka se gr[bi
s[-i arate unde vine coliba colonelului.
Fire=te, =i colonelul vru s[ aud[ p[\aniile lui Bologa, =i
Bologa trebui s[ i le ]n=ire pe ]ndelete. Totu=i, peste o jum[tate
de or[, se ]ntoarse iar[=i la Klapka, pu\in plictisit c[ a pierdut

147vremea, ]n loc s[ recunoasc[ frontul =i s[-=i preg[teasc[ ple-
carea cea mare. Cum s[ porneasc[ noaptea prin mun\i pe
care nici m[car nu i-a v[zut?
}n dosul postului de comand[ ]ns[ z[ri o furnicare
neobi=nuit[: un grup de prizonieri români, ]nconjura\i de
huzari desc[leca\i, ofi\eri de pe la bateriile vecine =i de la
divizion, artileri=ti… Apostol ]=i sim\i genunchii moi =i totu=i
nu se putu opri. De altfel, ]n acele clipe, prin minte ]i trecea
numai gândul c[ nu va g[si calul doctorului =i nu va putea
pleca mai repede ]n sat.
Când ajunse mai aproape, ]l v[zu Klapka =i ]i f[cu semne
cu mâna s[ se gr[beasc[. }n mijlocul artileri=tilor se afla un
ofi\er român, oache=, cu o must[cioar[ neagr[, mic[, tuns[,
cu capul gol =i uniforma plin[ de noroi, iar mai departe,
p[zit de patru huzari ]narma\i, st[teau vreo =apte solda\i,
cu fe\ele strâmbe de groaz[, uitându-se n[uc la grupul carecuprindea pe ofi\erul lor.
— Bravo, bine c[ vii s[ ne scapi din ]ncurc[tur[! strig[
Klapka cu o curiozitate feminin[ pe fa\[, ar[tând spre sub-
locotenentul prizonier. Uite, de vreo zece minute ]ncerc[m
s[ ne ]n\elegem cu camarazii ace=tia, =i nu-i chip. Domnul
nu =tie sau nu vrea s[ vorbeasc[ decât române=te, iar pe aici
n-avem t[lmaci…
}n vreme ce Apostol Bologa se uita z[p[cit când la ofi\er,
când la solda\ii prizonieri, un locotenent de huzari, z[cut
de v[rsat, cu nas mare, ]ncepu s[ istoriseasc[ poate a zecea
oar[ cum s-a pomenit cu patrula româneasc[ ]n spatele lini-
ilor, r[t[cit[, se vede, din cauza necunoa=terii terenului; se
pare c[ a vrut s[ se strecoare ]ntre infanterie =i cavaleria
care ocup[ tocmai aripa stâng[ a frontului diviziei… Apos-
tol auzea vorbele huzarului ca prin vis, c[ci ochii =i inima
lui erau cu prizonierii, citind gândurile lor gândite ]n

148române=te, ]mbr[\i=ându-i =i spunându-le c[-i iube=te =i la
noapte va fi negre=it acolo de unde au venit ei… Apoi, cu-
tremurându-se ca de frig, se apropie de sublocotenentul cap-
tiv =i zise române=te, cu un ]nceput de zâmbet ]n col\urile
buzelor supte:
— Acuma ai c[zut prins, trebuie s[…
Prizonierul nu se mir[ deloc auzind graiul românesc;
]ntoarse ni=te ochi furio=i spre Bologa =i ]i curm[ vorba cu
ur[:
— Aici v[ purta\i cu prizonierii ca ni=te s[lbatici. O brut[
de ofi\er m-a lovit cu un par peste =ale pentru c[ n-am putut
=i n-am vrut s[-mi tr[dez armata =i \ara!… Asta-i barbarie,
domnule… asta-i…
Revolta prizonierului r[sun[ mai violent, ca ]ntr-un mi-
crofon, ]n inima lui Apostol. Obrajii i se ro=ir[, privirea i se
]nduio=[… Sim\ea o nevoie cumplit[ s[-=i apropie sufletulprizonierului. Vru s[-i ]ntind[ mâna =i ridic[ pu\in bra\ul,
nehot[rât ]ns[, zicând cu glas tremurat de dragoste:
— Da, da, a=a-i… chiar a=a, c[ci… =i eu sunt român…
— Dac[ ai fi adev[rat român, n-ai trage ]n fra\i, r[spunse
repede sublocotenentul cu atâta dispre\, ]ncât i se schimb[
deodat[ ]nf[\i=area. Locul d-tale ar fi dincolo, nu aici, dom-
nule… Dar români ca d-ta…
Bologa p[li. Bra\ul i se zg[rci =i pumnii se ]ncle=tar[.
Lumea ]ntreag[ parc[ se rostogolea vertiginos ]ntr-o
pr[pastie. }i fulger[ prin gând s[ se arunce asupra sublo-
cotenentului, s[-i smulg[ din inim[ dispre\ul. Dar, ]n aceea=i
miime de secund[, ]=i mai zise c[ prizonierul ]l face de bat-
jocura ofi\erilor. Uluit, ]ntoarse spatele românului =i se uit[
cu un surâs nedumerit la ceilal\i, a=teptând acum de la ei
salvarea din situa\ia aceasta ]ngrozitoare. Glasul c[pitanuluiKlapka ]i curm[ chinul cu o ]ntrebare ]ngro=at[ de curiozi-

149tate:
— Ce spune, ce spune?
— Nimic… nu vrea s[ vorbeasc[… murmur[ Apostol
u=urat, ca =i cum s-ar fi trezit dintr-un co=mar; dup[ dou[momente, mai ad[ug[, cu o privire ]ngrozit[ spre prizonier-ul care se uita, morm[ind revoltat, ]n alt[ parte: }n sfâr=it…eu… eu mi-am f[cut datoria =i… am ]ncercat s[…
Prizonierii fur[ escorta\i mai departe, la alt comanda-
ment, iar grupul de curio=i se risipi ]n câteva minute. Klap-ka r[mase pe loc, pu\in ]ncurcat, sim\ind c[ Bologa vrea s[-i vorbeasc[.
— +tii ce mi-a spus prizonierul? zise deodat[ Apostol,
cu fa\a crispat[ ]ntr-un rânjet. M-a insultat =i m-a dispre\uit,
c[pitane, auzi? M-a scuipat!… Acuma vezi bine c[ trebuie
s[ plec numaidecât… c[ nu mai am nici un minut… c[desear[… O, cât ]l iubeam =i el cum m-a umilit!
Klapka se uit[ la dânsul, ]n\elese c[ dore=te un r[spuns
sau barem un cuvânt, dar ]i fu fric[ s[ vorbeasc[. Bologaa=tepta cu ochii ]mplânta\i ]n t[cerea c[pitanului, apoi =opti:
— Adio!…
Ordonan\a lui Klapka aduse calul =i Apostol ]nc[lec[ =i
porni f[r[ s[ mai ]ntoarne capul.
— La revedere, Bologa! strig[ c[pitanul, v[zându-l c[ se
dep[rteaz[.
Lui Apostol i se p[ru c[ =i Klapka ]=i bate joc. D[du pin-
teni calului. Trebuie s[ ajung[ ]n sat cât mai repede, s[ se
preg[teasc[ =i s[ sfâr=easc[. }n suflet i se zvârcolea un iadcu limbi de foc atât de sfâ=ietoare, c[ ]n fiece clip[ amenin\aus[-i istoveasc[ toate izvoarele voin\ei. Sim\ea iar[=i cumalearg[ pe dunga pr[pastiei =i ispita pr[bu=irii ]l pândea =i-l ]nv[luia ]ntr-un nour de cea\[ ]n care mintea nu mai poate
]nchega nici o hot[râre. De aceea trebuie s[ se gr[beasc[,trebuie!

150Pe la mijlocul drumului ]=i aduse aminte c[ a venit s[
recunoasc[ frontul, s[-=i aleag[ calea =i, iat[, a pierdut vre-
mea degeaba. Un moment se gândi s[ se ]ntoarc[ ]napoi,
apoi ]=i zise c[ schi\a cu pozi\iile e destul[ c[l[uz[ =i arat[
golurile de care dânsul are nevoie. Pân[ la primele linii va
putea p[trunde oricând, iar de acolo ]l va ]ndrepta norocul.
Sosi ]n Lunca aproape de asfin\itul soarelui, cu calul le-
oarc[ de sudoare. Vru s[ mul\umeasc[ doctorului, dar nu-l
g[si la spital, nici acas[. Trecând prin fa\a bisericii, v[zu
peste drum, ]n cerdac, tol[nit ]ntr-un jil\, pe preotul Bote-
anu, care se sorea fericit, plimbându-=i privirea asupra satu-
lui, ca =i cum ar fi fost o mo=ie a lui. Din cas[ r[suna glasul
c[tr[nit =i ascu\it al preotesei, oc[rând pe slujnic[, iar ]n
ograd[ o ceat[ de copii se jucau de-a r[zboiul, ]mpodobi\i
cu =epci lep[date de solda\i g[zdui\i prin vecini. }n clipa
când z[ri casa parohial[, Bologa uit[ pe doctorul Meyer =isim\i o nevoie nebiruit[ s[ vorbeasc[ cu preotul. Se repezi
spre porti\[ =i intr[ atât de gr[bit, parc[ de fiece minut de
]ntârziere ar fi atârnat o soart[ de om.
Popa Constantin, scufundat cum era ]ntr-o bucurie vag[
=i mole=itoare, se pomeni deodat[ cu un ofi\er urcând cele
cinci trepte de piatr[ ale cerdacului. Un fior de spaim[ ]l
ridic[ ]n picioare. Recunoscu pe Apostol, dar spaima ]i
r[mase ]n inim[ =i-l f[cu s[-l ]ntâmpine pe ungure=te:
— Bine-ai venit la noi, domnule ofi\er.
Bologa era atât de mi=cat, c[ nici nu observ[ atunci vor-
ba ungureasc[. Fa\a lui p[rea aprins[ =i buzele ]nvine\ite ]i
tremurau ]ntr-un surâs nervos. Vorbind, ]i cl[n\[neau din\ii
=i glasul lui avea o asprime aproape r[gu=it[:
— P[rinte Constantine… am venit la tine… s[ m[ spove-
desc.
Când ]=i auzi glasul, i se p[ru str[in =i, instinctiv, se uit[

151]mprejur dac[ nu a vorbit ]ntr-adev[r altcineva.
— Poftim ]nl[untru… poftim, zise Boteanu mirat =i
=ov[ind.
P[trunser[ ]ntr-o odaie alb[, ]n care Apostol v[zu pe
perete, ]ntre dou[ icoane, un loc gol, de unde fusese scos
cine =tie ce tablou. Atunci se gândi la ]ntâmpinarea un-
gureasc[, ]ntoarse ochii la Constantin =i se z[p[ci, ca =i cum
ar fi ]n\eles o tain[. Preotul ]l pofti s[ =eaz[ pe o canapea,
dinaintea c[reia se afla o mas[ oval[, acoperit[ cu o scoar\[
brodat[. Bologa se a=ez[ nehot[rât, ]nfrico=at c[ nu-i venea
deloc ]n minte ce vroia s[-i spun[ =i nici m[ car cum s[ ]nceap[
vorba, de=i ]n sufletul lui totul era foarte limpede. Popa r[mase
]n picioare câteva clipe, a=teptând b[nuitor, apoi se l[s[ pe
un scaun de paie, la o distan\[ potrivit[, =i murmur[:
— Aici putem vorbi, Apostole, ]n tihn[…
— +i f[r[ primejdie! ad[ug[ Bologa, vesel c[ a izbutit
s[-=i smulg[ un crâmpei din cuvintele care-i strângeau ]n
chingi sufletul.
Preotul se ru=in[ de propria-i b[nuial[ =i zise cu o
am[r[ciune sincer[:
— Omul care a suferit cât am suferit eu are dreptul s[ se
fereasc[ =i de umbra lui, Apostole!
— Dar atunci eu, care am fost adus aici s[-i ucid din
dep[rtare, eu ce trebuie s[ suf[r? Nu te gânde=ti, Constan-
tine? strig[ Bologa deodat[, parc[ i-ar fi plesnit inima.
Apoi vorbi un sfert de or[, necurmat, cu o l[comie
]nfrico=at[. Se tângui =i se revolt[, rev[rsându-=i durerile =i
zbuciumul ]ntr-un puhoi de fraze. Preotul asculta cu ochii ]n
p[mânt. De altfel, nici Apostol nu-i c[uta privirea =i s-ar fi
]nfuriat dac[ Boteanu ar fi ]ndr[znit s[-l opreasc[ sau m[car
s[-l ]ntrerup[. Vorbea pentru a-=i alina sufletul prea ]nc[rcat,
]ntocmai cum plângi ca s[-\i mul come=ti o durere prea mare.

152Numai dup[ ce se r[cori, se adres[ direct preotului, dar cu
vocea schimbat[ =i cu o lucire nou[ ]n ochi:
— Acuma s-a umplut paharul, p[rinte! Acuma nu mai
pot! O ur[ istovitoare ]mi roade inima. Ur[sc tot ce-i aici, pe
to\i oamenii, prieteni, camarazi, superiori, inferiori, tot, tot,
Constantine! Aerul de-aici mi-e nesuferit =i m[ ]n[bu=e…
Dac[ voi mai sta ]n lumea aceasta, simt c[ ura m[ va pierde,
trebuie s[ m[ piarz[, c[ci va trebui s[ izbucneasc[ odat[,
chiar ]mpotriva voin\ei mele! +i atunci…
Boteanu f[cu o mi=care involuntar[: puse amândou[
mâinile, ]ncruci=ate, pe mas[. Apostol se opri un moment,]ntreb[tor. Dar fiindc[ preotul ]ncremenise iar[=i, urm[ maigr[bit, parc[ =i-ar fi adus aminte c[ vremea e scump[:
— Ascult[-m[ bine, p[rinte!… Eu la noapte voi pleca de
aici… Voi trece dincolo… Tu =tii unde, c[ci =i inima ta tre-buie s[… Da!… Sunt preg[tit! Numai pe mama n-am cum s-o vestesc… S[-i scriu, nu pot; scrisorile mele vor fi exami-nate, =i cine =tie ce ar p[timi din pricina mea… De aceeavreau s[ te ]ns[rcinez pe tine s[-i dai de =tire, Constantine…
mai târziu, când va fi posibil… Am s[-\i las adresa mamei,
iar tu vei g[si o form[ s[-i comunici c[ am trecut… Poateprin cineva, prin vreun om de ]ncredere, pe urm[, când seva ivi ocazia…
Fa\a preotului se umflase de groaz[, =i câteva clipe nici
nu putu vorbi, mozolindu-=i doar buzele neputincioase.
Apoi deodat[, ca dup[ o sfor\are crâncen[, r[bufni cu glas
l[crimat, ridicând bra\ul drept ]ntr-o protestare fricoas[:
— De ce vrei s[ m[ nenoroce=ti, Apostole?… Eu… abia
azi-diminea\[ am sosit acas[ din internare… =tii bine, doar\i-am spus ]n tren… Am fost nevinovat, =i totu=i am isp[=it…Cum s[ ascult acuma planurile tale, =i ]nc[ s[ m[ fac p[rta=ul
t[u? Am =i familie, =i necazuri grele… =i tocmai eu s[…

153— Dar e=ti român, p[rinte, fratele meu! zise Bologa ]nm[r-
murit.
— Sunt numai om ast[zi, Apostole, r[spunse preotul Con-
stantin mai lini=tit. Un biet om mâncat de nevoi, cu fricave=nic ]n sân =i cu credin\[ ]n milostenia cereasc[. Noi nicinu putem fi decât oameni, =i numai ]n Dumnezeu avemn[dejde s[ ne poarte de grij[, dac[ soarta ne-a aruncat aici
=i ne-a oropsit…
Apostol Bologa se sculase ]n picioare, n[ucit, =i l[sase
capul ]n p[mânt, ca nu cumva vorbele preotului s[-l loveasc[]n obraz. Urechile ]ns[ ]i vuiau, =i ]n\elesul r[spunsului i se
]nvârtea ]n creieri ca un sfredel.
— De aceea tu s[ faci cum te ]ndreapt[ Dumnezeu =i s[
nu ne amesteci pe noi ]ntru nimic! urm[ Boteanu hot[rât.
C[ noi avem destule primejdii =i greut[\i…
Bologa ridic[ repede fruntea, atât de schimbat era acum
glasul preotului, =i ]n ]nf[\ifarea lui citi limpede o ]ndârjire
care-l sp[imânt[. Casca de o\el o pusese pe mas[; ]ntinse
m[na ma=inal =i o apuc[ de curelu=[. Pe urm[ =i-o potrivi ]n
cap, ]ncet, cu luare-aminte, murmurând pierdut:
— Bine zici, Constantine… foarte bine… bine…
+i ie=i din odaie cu pa=i de ]nmormântare, l[sând u=a
deschis[, cobor] treptele cerdacului, trecu prin ograd[, unde
copiii, veseli =i g[l[gio=i, ]=i urmau jocul. Boteanu, v[zându-
l c[ pleac[, f[cu doi pa=i, f[r[ s[-=i dea seama dac[ vrea s[-
l opreasc[ sau numai s[-l petreac[ pân[ la poart[. }n prag
se r[zgândi de tot, se ]nchin[ =i mul\umi Atotputernicului
c[ l-a ]nvrednicit s[ se ]mpotriveasc[ ispitei…
}n uli\[ Apostol nu mai =tia unde s[ se duc[, parc[ ar fi
uitat pe ce lume se afl[. Picioarele mergeau ]ns[ singure, =i
a=a se trezi ]n ulicioara dosnic[… Se sim\ea atât de sleit de
puteri, c[, din tot sufletul, nu mai râvnea decât un ceas de

154odihn[. Acas[, ]n ograd[, sergentul de la cancelarie ]l primi
cu o salutare ]nlemnit[. Vru s[-i zic[ ceva, dar oboseala ]i
risipi voin\a. }n pragul casei v[zu pe Ilona rezemat[ de u=cior,
ca =i cum ar fi a=teptat pe cineva.
— Domnule ofi\er, d-ta e=ti bolnav! zise fata, schimbân-
du-se la fa\[.
Bologa, f[r[ s[-=i dea bine seama, se opri ]ntreb[tor.
— E=ti galben =i ostenit… Trebuie s[ te odihne=ti, ad[ug[
Ilona, st[ruitor.
Glasul i se p[ru atât de alin[tor, c[ tres[ri de bucurie. }n
aceea=i clip[ ]ns[ ]i fulger[ prin inim[ o fric[ ciudat[, care ]l
]ndemna s[ r[spund[ mânios:
— I-ascult[, feti\o, alt[ treab[ n-ai decât s[ te \ii de capul
meu?
6
Apostol socotise s[ intre ]n cancelarie, s[ vaz[ ce-au lu-
crat oamenii toat[ ziua, dar se pomeni deschizând u=a od[ii
sale. Amurgul cenu=iu b[tea ]n geamurile ]mpodobite cu
mu=cat[. }n tulburarea de lumin[ pere\ii parc[ se ]ndoiau =i
lucrurile din cas[ tremurau foarte straniu. Bologa ]nchise
pleoapele =i se pr[v[li pe un scaun ca o gr[mad[ de carne.
Leg[narea ame\itoare ]i bâjbâia ]n suflet, ]nso\it[ de un vâjâit
chinuitor, ]ncât se apuc[ cu mâinile de mas[, sim\ind c[ al-
tfel s-ar pr[bu=i.
— Don' locotenent, tr[i\i, v-am a=teptat cu masa toat[
ziua, zise Petre de lâng[ sob[, crezând c[ st[pânul s[u
a=teapt[ s[ ]nceap[ el vorba.
Bologa se cutremur[, parc[ graiul ordonan\ei i-ar fi ]n\epat
tocmai nervii bolnavi. Se uit[ la el totu=i ca la un necun-

155oscut =i ]n acela=i timp mirându-se c[ a fost ]n odaie =i nu l-a
v[zut. Vru s[-l ]ntrebe ceva, dar pe când i se n[=tea ]n creieri
]ntrebarea, un gând nou, poruncitor, ]l sili s[ morm[ie:
— Potrive=te-mi patul, Petre, =i trage-mi cizmele s[ m[
odihnesc un ceas… numai un ceas… c[ peste un ceas tre-
buie s[…
Tr[gându-i cizmele, soldatul mai zise ceva. Apostol nu
]n\elese nimic. }i umbla prin minte s[-i spun[ c[ e foarte
ostenit =i nu g[sea cuvintele, ca =i cum n-ar mai fi avut
puterea s[ exprime nici un gând. Pe urm[ se ridic[ de pe
scaun, ]=i târ] picioarele =i se lungi ]n pat… }ndat[ ce puse
capul pe pern[, avu senza\ia c[ trupul i-a amor\it. }n schimb,
creierii pornir[ ]ntr-o goan[ s[lbatic[. Mii de frânturi de gân-
duri scânteiau ]n aceea=i secund[, se ciocneau, se ameste-
cau, se ]nl[n\uiau. +i printre ele, ca un bondar ro=u, bâzâiade ici-colo, când mai tare, când ]n =oapt[ =i mereu sub formenoi, obsesia c[, ]n noaptea aceasta, trebuie s[ se sfâr=easc[,
negre=it. }i era somn, râvnea s[ doarm[, dar cu cât ]ncerca
s[-=i mulcomeasc[ zvârcolirile sufletului, cu atât gândurileizvorau mai furtunoase. Apoi, obosit de sfor\[ri, le l[s[ ]nvoia lor, =i atunci i se p[ru c[ toate alearg[ ]ntr-o ]ntrecerevertiginoas[, spre o \int[ luminoas[, str[lucitoare, ca spreun liman de odihn[ adev[rat[. }=i d[dea seama c[, ]n goana
aceasta n[prasnic[, timpul r[mâne ]n urm[, destr[mându-
se ca o pânz[ incolor[, =i =im\ea foarte deslu=it o nem[rginit[mul\umire, ca =i când ]ncetul cu ]ncetul ]ntreaga lui fiin\[ s-ar fi topit ]ntr-o imens[ revela\ie.
}n sfâr=it, brusc, f[r[ nici o trecere, ap[ru iar[=i gândul
ro=u c[ un noaptea aceasta trebuie s[ plece, =i iar[=i
zigz[guind ]n v[lm[=agul altor mii de crâmpeie nel[murite.
Acuma ]ns[ toate parc[ erau strânse ]n cle=tele fierbinte alunei p[reri de r[u ustur[toare. Sim\ea c[ ]nc[ n-a adormit. I

156se p[rea c[ vremea s-a oprit ]n loc ca un ceasornic stricat =i
de aceea nu poate dormi =i nici nu va mai dormi niciodat[.
Pe urm[ auzi glasul Ilonei, aproape de pat, ]ntr-oamestec[tur[ de române=te cu ungure=te:
— Bolnav, nu vezi?… Du-te la doctor… Stau eu lâng[ el,
n-ai grij[…
Râspunsul ordonan\ei nu-l pricepu, dar ]n curând auzi
scâr\âitul u=ii =i un fo=net domol. Atunci se gândi: “Te
pomene=ti c[ sunt bolnav =i…” Gândul i se curm[, neispr[vit,=i pe frunte sim\i o mân[ u=oar[, pu\in rece =i aspr[. Subatingerea aceasta, clocotul min\ii se mulcomi repede, ca subputerea unui farmec, =i somnul cobor] ca o alinare dulce…
Când se trezi, auzi un glas str[in lâng[ dânsul.
Sim\[mântul de grea osteneal[ ]i z[cea =i acum ]n oase,
]ncât nici nu ridic[ pleoapele, c[znindu-se doar s[ recunoasc[
glasul care-i morm[ia ]n urechi:
“E doctorul Meyer! se gândi apoi dumerit. Vas[zic[, sunt
bolnav…”
Deschise ochii s[ se conving[. Privirea lui ]ntâlni pe Ilo-
na, care st[tea la picioarele patului =i care, v[zându-imi=carea, strig[ cu o izbucnire de bucurie:
— Domnule doctor, uite, uite c[ s-a de=teptat!Doctorul Meyer se plec[ asupra bolnavului, ]l b[tu
prietene=te pe obraz =i ]ntreb[ cu o imputare blând[:
— Ei, ce-i, amice? Ce-ai p[\it? A=a te vindeci d-ta? Asta
\i-e voinicia?… Când \i-am spus s[ te cau\i =i s[…
— Câte ceasuri sunt, doctore? =opti Bologa cu o
presim\ire trist[.
— E diminea\[, prietene… Ce-\i pas[? Stai lini=tit, nu-i
nimic grav… nimic… Epuizare =i surescitate nervoas[, atât!Dar ]\i trebuie lini=te mult[, mult[ lini=te…
Pleoapele lui Apostol se ]mpreunar[ ca =i când s-ar fi

157umplut de plumb. }n suflet sim\i o zdruncinare, urmat[ de
o dorin\[ vag[ de nimicire. Peste un r[stimp murmur[ de-abia mi=când buzele:
— Doctore, vreau s[ mor…
— Ce, ce? strig[ Meyer cu vioiciune neobi=nuit[. S[ mori?
Zi mai bine c[ ai vrea un concediu, precum \i se =i cuvine!
Apoi, f[cându-=i de lucru la mas[, ad[ug[ mai ]ncet, cu
tonul natural =i ca pentru sine:
— Ce tic[lo=ie! S[ trimi\i pe front oameni bolnavi!…
Uneori parc[ ]ntr-adev[r ]\i vine s-o iai razna =i s[ dai drac-
ului toate!
}n inima lui Bologa disperarea rodea ca pecinginea. Pre\ul
vie\ii e viitorul =i viitorul lui i se p[rea z[vorât ca o poart[de fier ]n care =i-a zdrobit pumnii b[tând zadarnic. Neputin\a]n fa\a vie\ii acuma mai mult ]l ]ngrozea decât ]l revolta.Con=tiin\a c[ toate n[zuin\ele =i str[daniile lui sunt tot a=a
de neputincioase =i f[r[ rost ca =i zvârcolirile unei râme ]i
n[p[dea din ce ]n ce sufletul, ]mpreun[ cu constatarea amar[c[ via\a omului e insuportabil[ dac[ n-are un reazem solid,
care s[ \ie ve=nic dreapt[ cump[na ]ntre lumea dinl[untru=i cea de afar[…
Când deschise iar ochii, ]ntr-un târziu, v[zu iar[=i, la
picioarele patului, pe fata groparului, cu fruntea plecat[, pegânduri. Ca =i când ar fi sim\it privirea lui, Ilona avu otres[rire =i se apropie, sprinten[ =i bucuroas[, ]ntrebându-l:
— |i-e mai bine?… A=a-i c[ te-ai mai u=urat?— Da, foarte bine, zise Apostol ]n =oapt[.Veselia aprins[ ]n ochii ei, tinereasc[, vis[toare, ]i alung[
gândurile care-i chinuiser[ toropeala bolnav[. }n glasul eistraniu i se p[rea c[ vibreaz[ o vraj[ nou[, ca =i cum de ieripân[ azi s-ar fi schimbat =i s-ar fi ]mplinit cu ni=te ml[dieri

158mai blânde, poate de credin\[ ori poate de pasiune. V[zând-
o cum st[tea, z[p[cit[ de privirea lui st[ruitoare, cu bucuria]ncremenit[ pe fa\[, Bologa sim\i un surâs cald ]n inim[ =ivru s-o ]ndemne s[ vorbeasc[. +i Ilona, parc[ i-ar fi ghicitdorin\a, ]ncepu s[ povesteasc[ repede, oprindu-se uneori ]n
mijlocul cuvintelor, aproape ]nfrico=at[ ca de o primejdie
necunoscut[. }i spuse c[ doctorul a umblat s[-l duc[ la spi-
tal, =i numai ea s-a ]mpotrivit, fiindc[ tot mai bine poate fi]ngrijit aici, c[-i singur, decât acolo, unde-s mul\i. S-a juratc[ nu se va mi=ca de lâng[ patul lui, =i chiar nu s-a clintit.Nici nu prea are ea mult[ treab[ de f[cut, c[ tat[l s[u n-opune la greu, ci doar pe lâng[ cas[, cât poate. Tat[l s[u e
om tare bun la inim[, de=i ]i place s[ se arate aprig cu ea.
Dar ei nu-i pas[ de str[=niciile dumnealui, c[ ea =tie s[ sep[zeasc[.
— Iac[, eu te-am v[zut c[ e=ti volnav de când ai intrat
alalt[ieri ]n ograd[ =i i-am spus ordonan\ei s[ aib[ grij[. De-acuma ]ns[, dac[ ai ]nc[put ]n seama mea, nu mai ai nevoie
de ajutorul ordonan\ei. De treab[ este dânsul, nu-i vorb[, =i
cu dragoste de st[pânul lui, dar b[rba\ii nu se pricep la bol-navi, oricât =i-ar da silin\a. De azi ]ncolo deci s[ =tii c[ eu
sunt mai mare =i c[ trebuie s[ faci tot ce-\i zic pân[ când \i-oi spune eu c[ e=ti s[n[tos, altfel…
Aici se opri brisc, lu[ o sticlu\[ cu medicamente =i o lin-
guri\[, veni lâng[ pat =i-i zise:
— Acuma trebuie s[ bei din zeama asta, c[-i dulce… am
gustat-o =i eu…
— Las[, Ilona… mai vorbe=te! r[spunse Apostol rug[tor.Fata se f[cu ro=ie ca mu=cata din fereastr[ =i, o clip[,
=ov[i. Apoi numaidecât zise iar[=i, cu o sup[rare dr[g[la=[:
— Dac[ nu iai doctoria, s[ =tii c[ nu-\i mai povestesc

159niciodat[, na!
Bologa ]nchise ochii câteva secunde, ca =i când ar fi vrut
s[-=i ]nchid[ ]n suflet dr[g[l[=ia ei. Ilona umplu linguri\a =ii-o duse la gur[. Degetele ]i tremurau u=or =i Apostol ]=ipuse mâna pe mâna ei. Obrajii fetei se ]mbujorar[ din nou=i, ca s[-=i ascund[ emo\ia, ]ngân[:
— Vai, ce cald[ \i-e mâna…
Apostol nu sim\i gustul doctoriei. }mpreun[ iar pleoapele,
cuprins de o fericire ]n care i se ]necau toate gândurile. Auzi
pe Ilona cum a=eaz[ sticlu\a pe mas[, cum =terge linguri\a,cum p[=e=te ]n vârful picioarelor =i se las[ pe scaunul ei dela picioarele patului. Pe urm[ sim\i mângâierea privirilor eipe obrajii lui, pe frunte, pe buze… +i nu cuteza s[ clipeasc[,de fric[ s[ nu-=i risipeasc[ bucuria inimii…
De-aci ]ncolo Apostol Bologa pierdu socoteala vremii. Doc-
torul Meyer venea de câte dou[ ori pe zi, ]i spunea c[ n-arenimic, dar s[ stea ]n pat pân[ ce-i va aduce el o doctoriemiraculoas[, care imediat ]l va vindeca aievea. Apoi, ]ntr-odiminea\[, doctorul sosi mai voios =i strig[ din prag:
— Aide, jos din pat! Cred c[ poimâine am s[-\i aduc ce
\i-am promis… Pân[ atunci ]ns[ n-ai voie s[ ie=i din cas[, ia
seama! Nici dincolo, la cancelarie, deloc!… R[bdare! Cum
ai r[bdat zece zile, vei mai r[bda dou[… +i fiindc[ atunci,
=tii, mi-ai =optit o prostie, afl[ acuma de la mine, tinere
prietene, c[ via\a nu e niciodat[ o povar[ =i c[ moartea e
povara cea mai grea!… A=a! |ine minte ce-\i spune un doc-
tor ursuz =i am[rât: moartea cea mai eroic[ nu pre\uie=te ]n
realitate cât via\a cea tic[loas[!…
A treia zi, ca niciodat[, doctorul Meyer veni la amiaz[,
triumf[tor, fluturând o hârtie ]n mân[.
— Uite leacul-minune, prietene! zise dânsul cu o exube-

160ran\[ atât de nepotrivit[ cu firea lui, ]ncât p[rea silit[. O
lun[ concediu de convalescen\[! Asta-i s[n[tatea ta!… Crezi
c-a mers u=or? Ehe… Dar nici eu nu m-am l[sat pân[ ce n-a
capitulat excelen\a. }n sfâr=it, poftim!… Mi se pare c[ la patru
pleac[ un tren… Vas[zic[, ai vreme s[-\i faci bagajele =i s[ o
=tergi!… Ce, nici nu te bucuri? Ei, poftim recuno=tin\a mili-
tar[! M[ bucur eu, om bosumflat, =i dumnealui face mof-
turi!… Bravo!… A, s[ nu uit: acas[ trebuie s[ te a=terni pe o
cur[ de mâncare =i de odihn[, =tii, eroic[!… Acuma aide, s[
nu scapi trenul!…
— Dar oare se mai ]ntoarce aici, domnule doctor? ]ntreb[
atunci Ilona, f[r[ sânge ]n obraji =i cu o ]ngrijorare r[u as-cuns[ ]n ochi.
— Desigur, feti\o, f[cu medicul jovial, luând-o de b[rbie.
N-ai grij[, c[ nu fuge!
— Nu de-aceea, dar… a=a! bâlbâi Ilona, ro=ind pân[-n
vârful urechilor.
Petre ]n\elese atâta c[ e vorba de urlab =i, spre mul\umirea
doctorului, ]ndat[ se apuc[, plin de fericire, s[ adune lucru-
rile locotenentului. Ilona se retrase dup[ u=[ =i nu se urni
de acolo pân[ ce Meyer ur[ drum bun =i petrecere frumoas[lui Bologa.
}n od[i\a alb[, ]n razele albe ale soarelui tân[r, care râdea
la toate ferestrele cu mu=cata ]nsângerat[, un val de triste\e]=i tremura pânzi=ul. Apostol st[tea lâng[ mas[, cu hârtia
de concediu ]n mân[, uitându-se când la Petre care, de bu-
curie, morm[ia rug[ciuni =i strângea de zor bagajele, când
la fata groparului, care ]n\epenise ]n dosul u=ii, privind afar[,departe, cu o expresie imobilizat[ de o team[ chinuit[.
Bologa se credea dator s[-i spuie ceva, dar o fric[ nel[murit[
parc[-i strângea gâtul ca un la\. }n cele din urm[ izbuti s[
rosteasc[ cu o voce aproape poruncitoare:

161— Ilona…
Fata, ca =i când atâta ar fi a=teptat, r[spunse cu o privire
]ntunecat[ =i apoi o zbughi afar[, trântind u=a, alergând
undeva, s[-=i ascund[ inima.
— Fac =i eu singur, don' locotenent, zise Petre, crezând
c[ Apostol ceruse fetei s[ le dea o mân[ de ajutor. Bine c[
ne-a ajutat Dumnezeu s[ ne mai tragem =i noi pe acas[ din
cele str[in[t[\i…
Apostol Bologa numai acuma ]=i d[du seama c[ nu se
bucur[ de concediu.
“Nici nu-mi bate inima c[ merg acas[, nici r[u nu-mi pare
c[ mi-au c[zut ]n balt[ planurile, se gândi el ab[tut. +i m[
pr[p[desc cu firea din pricina unei \[r[ncu\e…”
Arunc[ pe mas[ foaia de concediu =i ]ncepu s[ se plimbe
de ici-colo, cu mâinile la spate, pip[indu-=i degetele ]n
ne=tire. Atunci sim\i verigheta de logodn[ ]n inelarul stâng=i se opri tr[snit. De cât[ vreme nu =i-a adus aminte de Marta,
logodnica lui? +i nici m[car inelul nu l-a luat ]n seam[, desig-
ur tot din pricina fetei groparului…
Plec[ din vreme la gar[. Groparul cu Ilona ]l ]nso\ir[ ca
pe un musafir drag. Când sosi trenul, Apostol d[du mâna cu
Vidor =i apoi cu fata. Mâna ei ardea, iar ]n ochi ]i lic[rea o]ntrebare. Pe urm[ se urc[ ]n vagon =i se uit[ pe fereastr[
pân[ ce porni trenul. Groparul se ]ntoarse ]ndat[ spre ie=ire,
Ilona ]ns[ r[mase pe peron, nemi=cat[, cu privirea lipit[ pepervazul ferestrei ]n care Apostol zâmbea uitat… Pe urm[ o
coroan[ ]nmugurit[ a unui cire= b[trân acoperi =i fereastra
=i vagonul =i trenul…
7
Aleea de fagi din Parva, dreapt[ =i ]ngrijit[, de la gar[
pân[-n mijlocul or[=elului, p[rea noaptea un tunel nesfâr=it.

162Pa=ii lui Apostol Bologa scrâ=neau harnic pe prundi=ul umed,
]ncât Petre, ]mpov[rat cu dou[ geamantane, de-abia se \inea
dup[ dânsul, gâfâind din greu. Pia\a p[trat[ era pustie, toate
casele dormeau… O luar[ pe strada principal[, ]n sus, =i nici
pe acolo nu ]ntâlnir[ \ipenie de om.
— Am ajuns la domnu’ avocat Dom=a, de-acu nu mai
avem mult, bâigui Petre din urm[, suflând ca un taur =i
ar[tând cu capul spre o cas[ mândr[, pe dreapta.
Apostol nu r[spunse, parc[ n-ar fi auzit nimic, de=i vor-
bele ordonan\ei ]i atinser[ urechile ca o mustrare, fiindc[
tocmai ]n clipa aceea se uitase =i el spre casa ]n care acuma,
ca =i odinioar[, st[pânea Marta, fiin\a iubit[. Se sim\ea atât
de vinovat fa\[ de logodnica lui, c[ de-abia a=tepta ziua de
mâine, s[ alerge la ea, s[-i cad[ la picioare =i s[-i cear[ ier-
tare…
}n curând se z[rir[ ]n bezn[ sclipirile turnului bisericii =i
Apostol ]=i iu\i mai tare mersul. Casa p[rinteasc[ era scu-
fundat[ ]n noapte… Când deschise porti\a, un dul[u b[trân
]i s[ri ]n cale, h[m[ind furios. Apostol ]l domoli cu o =oapt[
=i câinele i se gudur[ la picioare, b[tând p[mântul cu coa-
da-i stufoas[, parc[ i-ar fi fost ru=ine c[ nu l-a recunoscut
mai curând…
Zgomotul porti\ei =i l[tratul dul[ului dezmor\ir[ casa
]ntunecat[. O lic[rire galben[ r[s[ri ]n dosul unui geam,
disp[ru =i se ivi iar ]n antreu, apropiindu-se de u=a dinspre
curte. Apostol urc[ treptele =i b[tu. Lumânarea se opri
=ov[ind… Din alt[ odaie se auzi glasul doamnei Bologa, =i
apoi cheia se ]nvârti de dou[ ori ]n broasc[, pe din[untru.
Mâna lui Apostol ap[s[ clan\a, =i lumina tremurat[ ]l izbi
drept ]n fa\[. Servitoarea \ip[ ca =i când ar fi v[zut o ar[tare:
— Tulai, doamn[, tulai =i vai de mine, c-a venit
domni=orul!…

163Apostol intr[ vesel, iar Petre ]nchise u=a. }n pragul od[ii
din fund ap[ru doamna Bologa, ]n capul gol, cu fa\a alb[ ca
hârtia, uitându-se parc[ n-ar fi ]ndr[znit s[ dea crez[mânt
ochilor, apoi izbucni printre lacrimi:
— O, dragul mamei, scumpul mamei…
Se ]mbr[\i=ar[ ]ndelung, murmurând ]n acela=i timp
vorbe =i crâmpeie de fraze f[r[ leg[tur[, ]n care bucuria =i
]nduio=area ]=i g[seau desc[rcarea trebuincioas[. Dup[ ce
se mai potoli, d-na Bologa se ]ntoarse spre servitoarea ce
]nlemnise cu lumânarea ]n mân[:
— Rodovico, ce stai ca o toant[?… Pune sfe=nicul pe
mas[ =i du-te fuga de a\â\[ focul, s[ preg[tim ceva de ]mbu-
cat domni=orului… Fuga, Rodovico!… Iar tu, Petre, a=eaz[
colo lâng[ u=[ bagajele =i odihne=te-te oleac[, s[ m[nânci
=i tu, c[ pe urm[ o s[ pleci acas[…
— Ba eu, doamn[, mai bucuros a= porni la drum, s[ nu
m[ apuce mole=eala — zise ordonan\a =tergându-=i sudo-
rile ce-i curgeau pe frunte =i pe obraji — c[ mai am o post-
at[ bun[ pân[ peste ap[.
— A=a-i, bine zici, c[ tu e=ti de peste Some=, din Ieru-
salim… Te-am uitat, Petre, uita-te-ar necazurile… atunci du-
te cu Dumnezeu!
Doamna Bologa conduse pe Apostol ]n iatacul ei, ]n fund,
cu o singur[ fereastr[, =i aceea oblonit[. Din tavan atârna
lampa cu abajur de por\elan. Patul era a=ternut. Aici =i-a
petrecut Apostol copil[ria, pân[ ce a trecut ]n N[s[ud. Aici
fusese p[tuceanul lui, unde-i acuma o sofa cu c[ptu=eala
roas[ la col\uri, =i aici zicea cu glas tare rug[ciuni fierbin\i,
diminea\a =i seara, ]n genunchi, cu ochii la icoana cea veche
din perete, deasupra patului, privind lacom pe bunul
Dumnezeu, care =ade pe nouri albi, pe tron de aur… Toate
au r[mas cum au fost odinioar[, numai m[icu\a a c[run\it

164pu\in =i a dobândit cine =tie câte zbârcituri fine ]n col\urile
ochilor plini =i azi de focul credin\ei, pe când el, Apostol,
parc[-i un str[in ori parc[ a c[zut ]ntr-o lume str[in[.
Doamna Bologa ]i ceru s[-i povesteasc[ numaidecât toate
câte a p[\it de când n-a mai fost pe acas[, zi cu zi, mai ales
suferin\ele din spitale. Pân[ s[ vorbeasc[ ]ns[ Apostol, care
devenise gânditor ]n od[i\a grea de amintirile copil[riei,
doamna Bologa, ]ntâi ca s[-=i de=erte inima =i apoi fiindc[
cu cât ]mb[trânea, cu atât se f[cea mai vorb[rea\[, prinse a-
i istorisi, la nimereal[, fel de fel de am[nunte din via\a ei =i
a târgu=orului:
— Parc[-mi spunea Dumnezeu c[ ai s[ vii, dragul ma-
mei, c[ vai, cât[ grij[ \i-am mai purtat de când am aflat prin
ce-ai trecut… Tot a=teptam, a=teptam scrisori de la tine =i
tot nimic, de chiar Marta s-a minunat, ce s[ fie? Apoi m-am
sf[tuit =i cu Dom=a, c[ el e tare de treab[ =i cuminte, ei, =iam socotit c[ ai trecut ]n \ar[, la ai no=tri, doar auzisem pe-
aici c[ a\i venit s[ v[ bate\i cu românii, Doamne, fere=te-ne
=i iart[-ne… Bine ]ns[ c[ te-a luminat Dumnezeu =i ai stat
pe loc, c[ de puneau mâna pe tine, mândrul mamei, vai,
Doamne! P[\eai =i tu ca bietul protopopul nostru, ba poate
=i mai r[u… Ce noroc c[ nu ne-am culcat, z[u a=a! De obicei
pe vremea asta suntem adormite, dar azi parc[ Dumnezeu
ne-a =optit s[ mai st[m… +i uite a=a vorbeam cu toanta asta
de Rodovica =i o mu=truluiam, c[ tocmai azi-diminea\[ a
plecat =i maiorul cel polonez =i am robit toat[ ziua ca s[
cur[\im ]n odaia unde a stat aproape =apte luni, =tii, ]n oda-
ia ta =i care a fost a tat[lui t[u, fie iertat… Ce-i drept, maiorul
a fost om de omenie, dar acuma a trebuit s[ plece c[, zice,
iar o s[ porneasc[ b[t[liile cele mari… Degeaba, nu se arat[
a pace… S-a tot vorbit vreo dou[ s[pt[mâni c[ vine pacea,
c[ muscalii a=a =i pe dincolo… a=, palavre! De altfel, de pe

165aici s-au dus mai toate c[tanele, de-abia au mai r[mas de
s[mân\[, din pricina depozitelor… poate le-ai v[zut, bar[ci
de scânduri, un ora= ]ntreg, lâng[ drumul Feleacului…
O ]ntrerupse Rodovica, rumen[ de sprinteneal[, aducând
mâncarea domni=orului. Pe când a=ternea masa, g[si =i ea
de cuviin\[ s[ zic[:
— Vezi, doamn[, cât de adev[rate-s semnele la om? Toat[
ziulica mi s-a b[tut ochiul drept =i iat[ c[ Dumnezeu ne-a
trimis bucurie ]n cas[!
— Ia mai taci, Rodovico, c[ semnele-s de la diavol! hot[r]
doamna Bologa, nemul\umit[ c[ slujnica i-a luat vorba din
gur[. Mai bine d[ fuga =i f[ patul domni=orului ]n odaia
dumnealui…
}n vreme ce Apostol mânca cu poft[, doamna Bologa,
dup[ câteva ]ntreb[ri, la care r[spunse tot ea, ]ncepu iar
despre P[l[gie=u, despre greut[\ile gospod[riei, despre pro-topopul Groza… Când ispr[vi masa, Apostol ]i puse o sin-
gur[ ]ntrebare:
— Dar Marta ce face, mam[?
— Face bine, dragul mamei, c[-i s[n[toas[ =i tân[r[, zise
doamna Bologa pu\in ]ncurcat[, ca =i cum ar fi a=teptat
]ntrebarea =i ar fi uitat r[spunsul preg[tit. Ce s[-\i mai spui
eu, c[ ai s-o vezi tu, =i… E=ti gata, Rodovico? ad[ug[ repede
c[tre servitoarea care se ivise ]n u=[. A=a… c[ domni=oru-i
ostenit =i-i trebuie odihn[ bun[!
}l petrecu ]n odaia lui =i-l s[rut[ pe frunte, ca odinioar[,
când dormea ]n iatacul cu Dumnezeu pe perete. Apoi Apos-
tol r[mase singur. Pe mescioara de noapte fâlfâia flac[ra
portocalie a unei lumân[ri scufundat[ ]ntr-un sfe=nic ]nalt
de aram[. Umbre moi jucau pe podele, pe ziduri, ]n tavan,
ca ni=te visuri de om nec[jit.
“Noapte bun[!” ]=i zise Apostol, dezbr[cându-se la

166iu\eal[, vârându-se ]n pat =i sucindu-se ]n dreapta =i-n stân-
ga pân[ s[-=i potriveasc[ bine culcu=ul.
Sufl[ ]n lumânare. Voia s[ adoarm[ ]ndat[, fiindc[ ]ntr-
adev[r c[l[toria ]l zdrobise… “Dar oare de ce s-a ]ncurcat
mama când am ]ntrebat-o de Marta?” ]i trecu prin creieri,
fulger[tor. Fire=te, doamna Bologa n-o prea iube=te =i s-a
]mpotrivit pân[ la logodn[, totu=i pe urm[ s-a ]mp[cat…
Degeaba, e vinovat fa\[ de Marta =i negre=it va merge chiar
mâine… O iube=te =i trebuie s-o iubeasc[ numai pe ea… }n
locul ei ]ns[ ap[rea Ilona, cu n[frama ro=ie pe cap, cu ochii
]n care joac[ râsete stranii, cu glasul care mângâie =i zgâ-
rie… +i f[r[ s[ vrea, sim\ea o pl[cere nem[rginit[ =tiind cu
siguran\[ c[ departe, ]ntr-un sat, exist[ o fiin\[ care =i ]n vis
]l poart[ numai pe el ]n inim[… Dar asta nu se poate!
Marta! Unde-i Marta? Mâine neap[rat va merge la ea…
A doua zi se de=tept[ ]n s[rut[rile soarelui vesel de aprilie.
}n odaie parc[ intrase iar[=i prim[vara, cu valurile albe de
lumin[, cu ]ndemnuri de bucurie. Pe mas[, pe o tav[
a=ternut[ cu =ervet ]nflorit, a=tepta cea=ca lui de odinioar[,
plin[ de cafea cu lapte, =i o halc[ zdrav[n[ de cozonac. }n
sufletul lui s[l[=luia o mul\umire mare. }i era drag[ toat[
lumea.
“Dac[ a= fi izbutit, acum cine =tie unde a= fi”, se gândea
cu o ]nfiorare ca un junghi.
Dar gândul se stinse ca =i cum n-ar fi putut rezista bucu-
riei de via\[ ce ]i clocotea ]n inim[.
Din odaia aceasta o u=[ dubl[ d[dea ]n cerdacul din fa\[,
]nconjurat de gr[dini\a cu flori. Acolo, ]ntr-un jil\ ]nvelit cu
o scoar\[ veche, Bologa se tol[ni tihnit, ca un burghez f[r[
griji, dup[ o mas[ bogat[. Avea de gând s[ se odihneasc[
pu\in =i apoi s[ plece la Marta.
Umbrele de-abia ]nfiripate ale nucilor din gr[dini\[, s[di\i

167]n ziua ]n care s-a n[scut el, ]i gâdilau obrajii alinta\i de
razele calde. Din cerul foarte albastru =i curat cobora lini=te,
precum din casele ]mpr[=tiate, din copacii ]nmuguri\i, din
câmpurile spintecate de pluguri, din dealurile g[lbui, din
p[durile negre b[tând ]n verde se ]n[l\a ]n unde nev[zute
via\a cea mare, atotputernic[, ne]ndurat[ =i totu=i nesfâr=it
de ademenitoare. }n v[zduh plutea dragostea de via\[ cu
tremur[ri de aripi argintate, cântând imnuri de slav[, care
picurau ]n inimi fericire adev[rat[ =i mii de speran\e.
Sufletul lui Apostol sorbea vraja prim[verii, nes[turat.
Ochii lui priveau, dar nu vedeau, precum urechile lui nuauzeau decât chem[rile care fâlfâiau ]n ceruri. Oamenii tre-ceau pe uli\[, ]i d[deau bine\e, =i el nu-i lua ]n seam[.
}mprejurul s[u roiau amintirile copil[riei, care parc[-l
str[mutau ]n trecut. +i vremea trecea peste dânsul,nem[surat[ =i nep[truns[, cum trece peste oamenii lecui\ide ispitele fericirii.
Apoi deodat[ ]i plesni auzul o voce cunoscut[, vesel[,
pu\in prea ascu\it[, cu sclipiri de râs zglobiu. Apostol ]ntâi
avu impresia c[ a c[zut de pe o culme =i se ridic[ ]n picioare
ca mu=cat de =arpe. }n strad[, ]n dreptul por\ii, se opriseMarta, care nu-l vedea =i vorbea ungure=te cu un ofi\er dehonvezi, ar[tându-i casa. Când intr[ ]n curte =i-l z[ri, ]i strig[“bun[ ziua” tot pe ungure=te, ]n vreme ce ofi\erul, la spateleei, duse mâna la cozoroc, zâmbind jenat. Peste câteva clipe
Marta ajunse ]n fa\a lui Apostol. Purta o bluz[ alb[ dan-
telat[ =i o p[l[rie mic[, de sub care se zbârleau cârlion\iicastanii. }i erau obrajii aprin=i, =i ]n ochii de veveri\[ scânte-ia o veselie nest[pânit[.
— Rodovica a umplut ora=ul c-ai sosit azi-noapte, ciripi
ea, apropiindu-se. Te-am a=teptat s[ vii, dar am pierdut
r[bdarea =i iat[-m[!

168Vorbea tot ungure=te =i cu atâta pl[cere, c[ buzele-i pu\in
c[rnoase tremurau. Apostol era buim[cit auzind-o, se silea
s[ zâmbeasc[ =i se feri s[ strâng[ mâna mic[ ]ntins[ spre el.Peste o clip[ ]ns[ ]i apuc[ degetele cu o mi=care ma=inal[ =ir[spunse de asemenea ungure=te:
— O, domni=oar[… nici nu m[ a=teptam s[… Iart[-m[,
sunt z[p[cit!
Pentru c[ nu i-a s[rutat mâna cum obi=nuia =i i-a zis
“domni=oar[”, Marta avu o =ov[ire =i chiar surâsul i se vest-eji un moment. Dar ]=i reveni repede =i, ]ntorcându-se spre]nso\itorul ei, ]i vorbi cu o veselie mai zgomotoas[, ca =i
cum ar fi vrut s[-=i risipeasc[ umbra de nemul\umire:
— Uite logodnicul meu, pe care ]l cuno=ti din câte \i-am
povestit despre el!… S[ =tii, ad[ug[ apoi iar c[tre Apostol,
c[ dumnealui mi-a \inut tov[r[=ie toat[ iarna, altminteri m-
a= fi pr[p[dit de urât!
Ofi\erul de honvezi, ferche=, spilcuit, pudrat, ie=i la iveal[,
mai ]ndr[zne\. Pe bra\ul stâng purta pardesiul Martei. Sa-
lut[ ceremonios, zâng[nindu-=i pintenii:
— Locotenent Tohaty…
Urm[ o pauz[, fiecare a=teptând s[ ]nceap[ cellalt vorba.
Tot Marta curm[ t[cerea, cu o vioiciune atât de exagerat[,
c[ amândoi b[rba\ii plecar[ ochii:
— Am fost ]n pia\[ pentru cump[r[turi =i acolo l-am
]ntâlnit pe domnul…
Se ]ntrerupse, râse cu mici hohote scurte =i continu[ tot
râzând:
— Atunci ce mi-am zis? Hai s[-l iau cu mine, s[-l prezint
lui Apostol, ca nu cumva s[ fie gelos!… +i uite a=a l-am
luat… De altfel =i el e logodnic, a=a c[…
Iar râse. Acuma ]ns[ cei doi, ]ncurca\i, zâmbir[ cu câte o
u=oar[ plec[ciune. Marta, ]ncurajat[, deveni mai sincer[,

169arunc[ la o parte râsul silit =i urm[ cu glas moale:
— N-ai fost deloc sârguincios cu scrisorile… Dar eu nu m-
am sup[rat, ci am plâns mult din pricina… din pricina ta,
mai ales de când am aflat ce-ai suferit… Cinci r[ni =i cinci
luni de spital, ]ngrozitor! Dumnealui m-a asigurat mereu c[
o s[ vii acas[, ]n concediu de boal[, =i nu l-am crezut deloc.
Acuma i-a ie=it dreptatea… Bine c[ n-am pus r[m[=ag, c[
era cât pe-aci s[…
}ntâlni privirea lui Bologa =i nu mai sfâr=i, cuprins[ de o
fric[ pe care n-o putea birui. Lui Apostol, ascultând-o, ]i tre-
cea ]ntruna prin creieri gândul c[ a vrut s[-i cear[ iertare. }n
cele din urm[, gândul acesta ]i \â=ni ]n ochi ca o str[lucire
de ur[ =i se statornici ]ntr-o privire du=m[noas[, care frigea.
C[nd t[cu Marta, ]=i d[du =i el seama =i se cutremur[, parc[
s-ar fi trezit cu un pumnal ]n mân[, gata s[ loveasc[. Se
ru=in[ =i se uit[ la locotenentul de honvezi, ]ntreb[tor. Apoi
se uit[ la Marta =i surâse, speriat pu\in el ]nsu=i de spaimaei.
— +ezi, M… m… Uite fotoliul! bolborosi dânsul, ne-
cutezând a-i zice pe nume =i tr[gând jil\ul mai aproape deea.
Atunci interveni ofi\erul cu ]ntreb[ri gr[bite despre lupta
]n care a fost r[nit Apostol, despre nout[\ile frontului, de-
spre perspectivele p[cii… +i Bologa, dobândindu-=i
st[pânirea de sine, ]i r[spunse prompt, cu am[nunte teh-nice, chiar cu oarecare emfaz[, care-i =edea r[u. Marta,a=ezându-se ]n fotoliu, se lini=ti curând =i se amestec[ ]nconvorbirea lor, mai cu glume, mai cu suspine f[r[ rost…Nici nu mai t[cur[ deloc, de fric[ s[ nu se re]ntoarc[ atmos-
fera de ghea\[ de adineaori. Iar ]n clipa când totu=i se ivi o
pauz[, Marta s[ri din jil\, cu vioiciunea silit[ de la ]nceput,gata de plecare. To\i trei sc[par[ câte un oftat de u=urare.

170— Dar pe la noi când ai de gând s[ vii, ursuzule? ]i zise
ea, la desp[r\ire, române=te, aranjându-=i faldurile bluzei
pe piept, ca s[ nu fie nevoit[ a se uita ]n ochii lui. +i tata tea=teapt[… dac[ de mine nu \i-e dor defel! ad[ug[ apoi, dup[dou[ secunde, cu ton mai =trengar.
— Desigur… trebuie s[ vin, murmur[ Bologa, st[pânindu-
=i cu greu o revolt[ subit[. Dar mai târziu pu\in… Nu m[
vezi ]n ce hal sunt?
— Pân[ la noi faci tocmai vreo treizeci de pa=i, replic[
Marta, vesel[ de-a binelea =i ridicând ochii cu o sfidare
dr[g[la=[. +i-apoi nu e=ti a=a de slab s[ nu po\i ie=i ]n lume…
Te-ai f[cut doar mai rece =i mai moroc[nos, ]ncolo nu preate-ai schimbat!
Siguran\a ei ]l uimi ]ntr-atâta, c[ r[spunse aproape umilit:
— M-am s[lb[ticit…Marta ]ns[ pornise prin gr[dini\[, parc[ iar[=i s-ar fi spe-
riat, =i Tohaty dup[ ea, ca o umbr[ credincioas[. }n strad[ oburui curiozitatea =i ]ntoarse capul, s[ vaz[ ce face Apostol.}l v[zu rezemat de stâlpul cerdacului, cu fa\a cumplit de
schimbat[. Ea totu=i zâmbi =i-i trimise o s[rutare, cu o
cochet[rie incon=tient[.
Apostol Bologa cuprinse stâlpul cu amândou[ bra\ele, ca
=i cum ar fi primit un junghi ]n inim[. Dar ]i urm[ri din ochi,]i v[zu râzând =i mai ales pe ea leg[nându-se din =olduri ]ncaden\a pa=ilor. Apoi, când ]i pierdu din vedere, prinse deo-
dat[ s[ hurduce stâlpul cerdacului, din toate puterile, cu o
disperare ]ngrozitoare, ca un smintit, scrâ=nind ne]ncetat,
câteva minute, f[r[ s[-=i dea seama:
— Afar[!… Afar[!… Afar[!…
Pe urm[, tot a=a de brusc, se potoli =i-i fu ru=ine c[ a
zgâl\âit stâlpul =i a bâiguit “afar[”, ca un prost. }n piept ]i
mai horc[ia ura, dar mintea ]ncepea s[ cump[neasc[. Se

171l[s[ ]n fotoliu =i zise c[ trebuie s[ judece bine, f[r[ pripire,
ce s-a ]ntâmplat, altfel ]l amenin\[ cine =tie ce urm[ri. }n
realitate ea se mândre=te cu vina, pe când el… a vrut s[-i
cear[ iertare. El a purtat-o ]n fundul inimii =i i s-a ]nchinat
ca la o icoan[, ]n vreme ce ea ]=i omora plictiseala cu
honvedul.
— }ngrozitor, ]ngrozitor! ]i murmurau buzele singure.
Acuma era absolut sigur c[ numai din pricina ei a pornit
la r[zboi, numai ca s[-i ]mplineasc[ un capriciu =i-a pus in-
ima ]n fa\a gloan\elor… Pentru un capriciu! Atât de mult a
iubit-o!
Peste drum crucea din turnul bisericii str[lucea cu fulger[ri
de aur. Ochii lui Apostol se ]nc[p[\ânau s[ ]nfrunte razele
ce izvorau din trupul crucii, parc[ lumina lor orbitoare =i
triumf[toare ar fi ]ncercat s[-l sfideze sau s[-l dojeneasc[
tocmai ]n momentele când creierii lui se fr[mântau cunecredin\a fiin\ei care i-a frânt ]n dou[ via\a. Apoi deodat[
privirea lui cobor] de la cruce, jos, ]n cimitirul de lâng[ biser-
ic[, =i descoperi piatra cu inscrip\ia aurit[, ]nsemnând
mormântul =i amintirea tat[lui s[u. I se p[rea c[ literele s-
au cam =ters =i se gândi s[ cheme pe pietrarul cel b[trân, s[
re]nnoiasc[ poleiala. }n aceea=i clip[ ]ns[ ]=i aduse aminte,
atât de clar ca =i cum le-ar fi auzit acuma ]ntâia oar[, cuvin-
tele pe care i le-a spus tat[l s[u odinioar[, ]n N[s[ud: “S[-\i
faci datoria totdeauna =i nu uita niciodat[ c[ e=ti român!”
}=i amintea perfect nu num ai glasul, ci =i intona\ia exact[:
“niciodat[” =i “român” le-a rostit ap[sat, ca o subliniere,
iar ]n “român” a pus cel pu\in trei “r”…
“Adic[ ce rost are amintirea aceasta acuma?” se ]ntreb[
Apostol, luându-=i seama =i neg[sindu-i rostul, nici leg[tura
cu ceea ce-l preocupa pe el ]n momentele acestea.
Mai st[tu vreo jum[tate de or[ ]n cerdac, f[r[ s[ g[seasc[

172solu\ia. Intr[ ]n odaia sa, ab[tut, nehot[rât, cu gândurile
]mpr[=tiate. Se puse s[ caute ceva, apoi se repezi la birou,
scoase tremurând hârtie de scrisori =i a=ternu, foarte gr[bit,
câteva rânduri c[tre avocatul Dom=a, anun\ându-l c[ consid-
er[ logodna cu Marta ca o nesocotin\[ copil[reasc[ =i de aceea
]i ]napoiaz[ verigheta.
“Uite ce simplu =i cum nu mi-a venit ]n minte!” ]=i zicea
scriind adresa, mul\umit, parc[ ar fi g[sit o comoar[.
Scotoci prin sertare =i ]n sfâr=it d[du peste ce c[utase
adineaori: o cutiu\[ c[ptu=it[ cu catifea albastr[. }=i scoase
verigheta din deget =i o puse ]n cutiu\[, iar cutiu\a o ]mpa-
chet[ frumos =i o sigil[ cu cear[ ro=ie.
Apoi chem[ pe Rodovica =i o trimise cu scrisoarea =i cu
pache\elul la domnul avocat Dom=a, poruncindu-i s[ i le
dea chiar domnului ]n mân[.
Apoi ie=i iar ]n cerdac =i iar v[zu inscrip\ia pe mormânt =i
iar ]=i aminti vorbele tat[lui s[u: “…nu uita niciodat[ c[ e=ti
român!”
8
Doamna Bologa preg[tise o mas[ ]mp[r[teasc[ ]n cin-
stea lui Apostol. Pe când se aflau tocmai la friptur[, n[v[li
]n cas[ avocatul Dom=a cu fa\a ro=ie =i asudat[ =i cu ochii
rotunzi de o agita\ie puternic[, strigând din antreu:
— Iart[-m[, drag[ doamn[, c[ viu a=a… te rog din su-
flet…
Speriat[ de ]nf[\i=area lui, doamna Bologa s[ri de la mas[,
sigur[ c[ i s-a ]ntâmplat o mare nenorocire cu Marta: ori c-a
fugit cu ungurul, ori ceva mai r[u… Dar Dom=a urm[ gr[bit,aruncându-=i p[l[ria pe un scaun =i =tergându-se pe obraji

173cu batista:
— Nu m-a= fi a=teptat s[-mi fac[ Apostol una ca asta,
pentru nimica-n lume, doamn[, ]\i jur! Atâta ]ncredere amavut ]ntr-]nsul, ]n cumin\enia =i ]n cinstea lui, c[ acuma parc[mi-a dat cu barosul ]n frunte, z[u a=a, drag[ doamn[!
Cu cât vorbea, se aprindea =i asuda mai tare, fiind cam
gr[sun de la Dumnezeu. C[uta s[ se lini=teasc[, ]ndulcindu-
=i glasul din ce ]n ce, dar ]ngrijorarea din ochi tot nu izbuti
s[ =i-o potoleasc[, mai ales c[ Apostol r[m[sese loculuinetulburat, continuând a se lupta cu un picior de g[in[, ca=i când nu s-ar fi ]ntâmplat nimic. Doamna Bologa se z[p[ci
de tot auzind c[ Apostol e pricina sup[r[rii avocatului, c[ci einu-i spusese Apostol c-ar avea vreo ne]n\elegere cu viitorul
s[u socru. Ce-i drept, Rodovica s-a gr[bit s[-i =opteasc[, la
buc[t[rie, cum a trimis-o domni=orul la domnul avocat, dardoamna Bologa a crezut c[ e vorba de vreun “suvenir” dinr[zboi, pentru Marta. De aceea acum nici nu =tia ce s[ zic[ =i,c[ s[ ias[ din ]ncurc[tur[, pofti pe Dom=a s[ ia loc =i s[-i fac[cinstea de a gusta pu\in[ friptur[. Invita\ia ei =i r[ceala lui
Apostol provoc[ o nou[ abureal[ de sudori pe obrajii avoca-
tului. Mul\umi doamnei printr-un surâs disperat =i se ]ntoarsespre Apostol:
— +tii bine cât de mult te pre\uiesc, dragul meu, zise cu
o ezitare, ca ]n fa\a unui necunoscut. Altfel nici n-a= mai fivenit, dup[ scrisoarea ta… ]n sfâr=it, dup[ gestul… care m-a
jignit, Apostole, foarte… foarte r[u…
— Era datoria mea s[ fac gestul, domnule Dom=a,
r[spunse Apostol, ridicând ochii la el =i privindu-l cu o lini=teneclintit[.
— Dar ce-i, ce s-a ]ntâmplat? ]ntreb[ atunci d-na Bologa,
mai venindu-=i ]n fire =i ad[ugând: Ia loc… ia loc, uite colea…
O, Doamne-Dumnezeule, c[ m-am =i speriat, =i nici barem
nu =tiu de ce!

174— Cum? nu =tii nimic, nu \i-a spus Apostol? se mir[
Dom=a cu o sc[p[rare de n[dejde ]n toat[ ]nf[\i=area. A, zi,
nu =tii?… Apoi stai, drag[ doamn[, s[ auzi =i s[ te cruce=ti,nu alta!
}i povesti foarte am[nun\it, c[ci Dom=a avea darul de a
lungi vorba, cum tocmai a=teptau pe Apostol, dup[ ce Mar-ta a avut aten\ia delicat[ s[ vie s[-i zic[ ea bun sosit, f[r[ s[
se uite la etichete =i la mofturi, când colo, ]n locul lui, apare
Rodovica. Ce-o fi, ce n-o fi? }n sfâr=it, a rupt plicul,
ner[bd[tor, a citit =i… cât pe-aci s[-i vie r[u. Marta chiar ale=inat, =i cu drept cuvânt, c[ci asemenea palm[ poate s[=tirbeasc[ reputa\ia unei fete =i s[-i compromit[ viitorul.
Cutiu\a nici n-au mai desf[cut-o, au uitat-o… Dintru-ntâi
el a fost decis s[ ia act pur =i simplu, s[-i ]napoieze =i Marta
inelul de logodn[ =i s[ ]ncheie pentru toat[ via\a socotelilecu Apostol. Pe urm[ totu=i s-a gândit c[ b[iatul e tân[r, =itinere\ea-i n[b[d[ioas[: cine =tie ce i s-o fi n[z[rit lui =i,pentru o copil[rie, ar fi p[cat s[ se despart[ o pereche a=ade potrivit[… A venit deci s[ afle cauzele “gestului” =i s[-i
atrag[ luarea-aminte asupra gravit[\ii unei hot[râri
ne]ndrept[\ite, când e ]n joc onoarea unei domni=oare…
— Hot[rârea mea e nestr[mutat[, domnule Dom=a, ]i
r[spunse Apostol cu acela=i calm imperturbabil, dup[ ce, ]nvremea cât vorbise avocatul, mâncase tacticos, ciugulind cumare b[gare de seam[ toate oscioarele de pe farfurie. +i e
nestr[mutat[ fiindc[ nu mai iubesc pe domni=oara Marta!
— Cum n-o mai iube=ti? De ce? ]ntreb[ Dom=a, c[scând
mari ochii.
— De ce! Pentru c[ n-o iubesc! zise Apostol, =tergându-=i
gura cu =ervetul =i uitându-se surâz[tor la doamna Bologa,care =edea n[ucit[ pe scaun, parc[ nu =i-ar fi crezut ure-
chilor.
— Asta nu se poate! strig[ avocatul. Nu se poate! Asta

175nu-i cauz[ serioas[! Pentru ]nchipuiri copil[re=ti nu se poate
zdrobi norocul unei fete!… Spune =i d-ta, doamn[, c[ doar
e=ti femeie ]n\eleapt[ =i ai v[zut multe ]n lume, spune: se
poate?
}ntrebarea g[si pe doamna Bologa nepreg[tit[. }n adân-
cul sufletului era mul\umit[ c[ Apostol a ajuns la vorbele
ei. Purt[rile Martei o indignaser[ pe ea, care niciodat[ n-a
cunoscut cochet[ria.
Nu c[ ar fi b[nuit-o de lucruri prea grele, dar pe nevasta
feciorului ei n-o putea vedea decât ca o fiin\[ de jertf[, cum
a fost =i dânsa. S[-i mai ard[ de petreceri =i de nebunii,
când logodnicul ei ]=i risc[ via\a ]n fiece minut, ]n r[zboi,
asta doamna Bologa n-o putea ierta. Nu i-a scris b[iatului
despre aceasta pe =leau, ca s[ nu-l mai am[rasc[: se hot[râse
]ns[ s[-i spuie tot când va veni acas[… Totu=i, acum ]i era
mil[ de “bietul Dom=a, om tare de treab[”, =i chiar de Marta
pu\in, gândindu-se la ru=inea ei dac[ va prinde lumea de veste.
}i =i zise lui Apostol ]ndat[ s[ chibzuiasc[ bine ce face, c[ nu-
i glum[ =i nici juc[rie o logodn[ stricat[…
Aproape un ceas h[r\uir[ amândoi pe Apostol, ]ncât
Rodovica se ar[t[ de câteva ori prin jurul mesei, cu semne
dezn[d[jduite c[ i se fac scrum mânc[rile pe foc. Doamna
]ns[ se ]nc[lzise la vorb[ =i nu mai voia s[ =tie de mânc[ri,
spre fericirea avocatului, care, devenind mai elocvent, cerea
mereu lui Apostol ]ndeosebi “cauzele =i motivele” unei fapte
atât de inexplicabile… Apostol r[mase ne]nduplecat, refuz[
dârz alte l[muriri, mul\umindu-se s[ repete c[ nu mai iube=te
pe Marta. Astfel, ]n cele din urm[, Dom=a, perplex, ab[tut,
fu silit s[ se ]ntoarc[ acas[ precum venise, cu mâinile goale,
f[r[ vreo speran\[ de ]mp[care.
}n realitate =i Dom=a observase =i condamnase ]n sinea
sa u=urin\ele Martei, dar niciodat[ n-a avut puterea s[ le

176reprime sau m[car s[ le puie frâu. }=i iubea odrasla unic[
mai mult ca lumina ochilor, cu o iubire p[c[tos de
]ng[duitoare, a c[rei \int[ era una singur[: Marta s[ se simt[
fericit[… +i tocmai fericirea ei s[ se zdruncine din temelii?
Se sf[tui acas[ cu Marta cum s[ se apere, c[ci era evi-
dent, ]n câteva zile, tot târgul va =ti =i va comenta ]ntâm-
plarea aceasta extraordinar[. Deci important, foarte impor-
tant este ca vina desfacerii logodnei s[ cad[ asupra lui Apos-
tol, c[ruia nu-i putea strica nimic, pe când fata… Din vorb[-
n vorb[, Marta ajunse la convingerea c[ toat[ sup[rarea lo-godnicului ei s-a iscat, cu siguran\[, din pricina conversa\ieiungure=ti.
— Acuma sunt absolut sigur[, t[icu\ule! strig[ ea
triumf[toare. Am =i observat ]n privirea lui o ]ncruntare ciu-dat[, de m-a =i speri at… Dar spune =i tu, t[icu\ule, se poate
oare s[ vorbim noi doi o limb[ pe care al treilea de fa\[ n-opricepe? Ar fi fost cuviincios?
— S-o fi trezit ]ntr-]nsul =ovinismul tat[lui s[u, c[ =i [la a
fost turbat r[u, zise Dom=a, aprobând. A =i stat doi ani ]ntemni\[, cu Memorandul…
— Urât e =ovinismul, tat[! vorbi Marta dup[ un r[stimp.
Nu-i a=a?… Omul s[-=i iubeasc[ neamul, fire=te, ]ns[ nu cu
ur[ pentru celelalte neamuri, nu-i a=a?
Fraza aceasta i se p[ru avocatului atât de “adânc[”, ]ncât
nu-=i putu s t[pâni admira\ia =i ]mbr[\i=[ furtunos pe Marta,
strigând:
— Ce de=teapt[-i feti\a tatei, ia te uit[!… +i pe tine s[ te
p[r[seasc[ un…
Vru s[ zic[ un “tic[los”, dar nu zise, ca si cum i-ar fi fost
ru=ine, sau ar mai fi p[strat ]n rezerv[ o spuz[ de n[dejde
c[ Apostol ]=i va lua seama =i toate se vor sfâr=i bine. Pentru

177orice eventualitate, =i ca nu cumva s[ r[sufle de aiurea vest-
ea, Dom=a povesti dup[-amiaz[ doctorului, =i seara, la
“cazin[”, judec[torului ungur ce-a p[\it cu tân[rul Bologa,]ncheind cu aceea=i reflexie:
— +i ce-\i ]nchipui, dragul meu, de ce?… N-ai s[ crezi,
atât e de absurd: pentru c[ feti\a a vorbit ungure=te!… A=a-i c[-i fantastic?… Adic[ e o crim[ atât de grozav[ s[ vorbe=ti
ungure=te, mai ales când e =i un ungur de fa\[, care nu =tie
alt[ limb[?… Nu, nu, sunt român =i eu, am chiar preten\ias[ m[ cred foarte român, dar asemenea exager[ri suntboln[vicioase, hot[rât boln[vicioase, ca s[ nu zic periculoa-se…
A doua zi toat[ Parva =tia c[ Apostol Bologa a stricat
logodna cu fata avocatului fiindc[ a auzit-o vorbindungure=te. +i toat[ lumea comp[timea pe “s[rmana Mar-ta”, proorocind c[ Apostol are s[-=i frâng[ gâtul dac[ a apu-cat-o, ]n plin r[zboi, pe urmele r[posatului Bologa. Seara,la “cazina” româneasc[, unde se adunau azi to\i domnii,deoarece ]n “cazina” ungureasc[ se instalase popota ofi\erilor,se vorbi numai despre Apostol, cu aceea=i pasiune ca de-spre revolu\ia ruseasc[ acum dou[-trei s[pt[mâni. Când veni,pe la =apte, avocatul Dom=a, altfel nu prea iubit, to\i ]l asal-tar[ cu ]ntreb[ri, la care el r[spunse cu mult[ modestie =itot atâta indulgen\[ pentru tinere\ea =i u=urin\a “b[iatului”.Senza\ia cea mare fu ]ns[ apari\ia lui Apostol… To\i sea=teptau s[ se petreac[ ceva nemaipomenit, poate chiar unscandal… Spre regretul general, nu se ]ntâmpl[ nimic. Apos-tol d[du mâna cel dintâi cu Dom=a, care-i zâmbi amical,apoi cu to\ii, pe rând, pân[ =i cu practican\ii de la judec[torie,ni=te b[ie\andri pipernici\i =i scuti\i definitiv de armat[.
Nimeni, fire=te, nu ]ndr[zni s[ aduc[ vorba despre buba zilei.

178}ntr-o atmosfer[ de jen[, ]=i exprimar[ p[rerile asupra mer-
sului vremii =i asupra greut[\ilor de trai, unii st[ruind mai
mult asupra ra\iilor de f[in[ =i a scumpetei nenorocite careucide entuziasmul cet[\enilor. Apostol nu z[bovi decât vreozece minute, spunând la plecare c[ a venit doar s[ le strâng[mâinile. Dup[ plecarea lui, directorul b[ncii “Parvana” obs-erb[ c[ locotenentul n-avea decora\iile pe piept, iar cont-
abilul, c[ n-a suflat nici un cuvânt despre r[zboi…
Zilele urm[toare fierberea ]n or[=el se ]nte\i, mai cu seam[
din pricina unor zvonuri ciudate. Pe de o parte, se spuneac[ lucrurile se vor ]mp[ca ]n curând, fiindc[ cineva a v[zutpe Apostol, chiar ]n mijlocul pie\ii, ]ntâlnindu-se cu Marta=i vorbind; pe de alt[ parte ]ns[ se zicea c[ afacerea ar putea
s[ ia o ]ntors[tur[ nea=teptat[ ]n urma interven\iei notaru-
lui P[l[gie=u, care ar fi declarat, la “cazin[”, ]n fa\a câtorvadomni, =i cu glas semnificativ, precum c[ el nu va permite
nim[nui, nici tat[lui s[u, s[ tulbure lini=tea cet[\enilor.
}ntr-adev[r, P[l[gie=u, ]ngrijorat de vâlva stârnit[, se cre-
zu dator s[ raporteze solg[bir[ului, care de altfel era ]n curent=i deopotriv[ de alarmat. Se sf[tuir[ cum s[ “p[streze or-dinea” periclitat[. Constatar[ c[ afacerea e foarte delicat[,]ntâi pentru c[ e vorba de o ne]n\elegere de natur[ intim[,]n care statul n-are nici o chemare s[ se amestece, apoi pen-tru c[ ]n cauz[ se afl[ un ofi\er, asupra c[ruia autoritateacivil[ nu-=i poate exercita puterile. Dar ]n acela=i timp, difer-endul provoac[ nedumerire ]n ordinea public[ prin cauzaini\ial[, anume strecurând ]n suflete credin\a condamnabil[c[ n-ar putea fi român onorabil cel ce ]ntrebuin\eaz[ limbastatului cu predilec\ie. Vina e cu atât mai primejdioas[ cucât autorul =i purt[torul ei este un osta= care, tocmai dim-potriv[, ar avea sfânta obliga\ie de-a ridica moralul cet[\enilor,

179mai ales azi, când \ara lupt[ pe via\[ =i moarte pentru binele
=i fericirea tuturor. Notarul, ]ntr-un avânt de indignare, ob-
serv[ c[ afacerea aceasta e mai grav[ chiar decât predicilecare au prilejuit internarea protopopului Groza. Asupram[surilor de luat li se ]mp[r\ir[ p[rerile. P[l[gie=u ar fi dorito reclama\ie la superiorii lui Bologa, cerând, ]n interesulordinii =i al lini=tii, rechemarea lui pe front. Solg[bir[ul s-a
gândit la aceasta, ba a =i vorbit cu comandantul batalionu-
lui ce se mai afla ]n Parva. C[pitanul, be\iv =i dispre\uitorfa\[ cu civilii, i-a spus c[ n-are vreme s[ se \in[ de mofturi.Vas[zic[ militarii consider[ drept mofturi tot ce nu e ]nar-mat cu pu=c[ sau cu tunuri! Mai recomandabil ar fi s[ se]ncerce, barem deocamdat[, o aplanare pa=nic[, printr-o
interven\ie amical[.
— D-ta e=ti prieten cu locotenentul, zise solg[bir[ul. A\i
copil[rit ]mpreun[… De ce nu cau\i s[-i vorbe=ti?
9
}n ziua când a rupt logodna cu Marta, Apostol Bologa s-
a sim\it foarte fericit. }n fericirea lui era =i mândria pentru
fermitatea hot[rârii luate, =i mul\umirea c[ a l[murit o
situa\ie sup[r[toare. Dup[ plecarea lui Dom=a a mai avut o
explicaie lung[ cu maic[-sa care, convins[ de argumentele
avocatului =i mai cu seam[ gândindu-se la durerea Martei,
se silea din r[sputeri s[ salveze logodna, ]ntocmai cum od-
inioar[ ]ncercase s-o ]mpiedice, =i-i p[rea r[u c[ nu-i acas[
=i bietul protopop s[-i dea o mân[ de ajutor…
Lini=tea lui Apostol ]ns[ nu avu via\[ lung[. }n aceea=i
sear[, retr[gându-se ]ndat[ dup[ cin[, ca s[ evite alte discu\ii
cu doamna Bologa, fu cuprins de ]ndoieli din toate p[r\ile.
Acuma ]=i d[du seama c[ toat[ ziua gândurile lui cele mai

180tainice au alergat mereu departe, ca =i cum acolo ar fi c[utat
sprijin. Oare dac[ n-ar fi fost Ilona ]n inima lui, s-ar mai fi
gr[bit s[ ]napoieze Martei inelul de logodn[? Nu s-a revoltat
c[ Marta a venit ]nso\it[ de un b[rbat str[in, ci fiindc[ a
venit cu un ungur =i a vorbit ungure=te. Atunci nu din gelo-
zie n-o mai iube=te, ci numai pentru c[ i-e drag[ cealalt[, iar
revolta lui ]mpotriva ungurului =i a limbii ungure=ti a fost o
comedie. Ba comedia a ]nceput mai demult… de când nu i-
a p[rut r[u deloc c[ boala l-a oprit a doua oar[ s[ treac[ la
români… Mai r[u i-a p[rut când a plecat ]ncoace, acas[, parc[
axa vie\ii lui ar fi r[mas acolo, ]n Lunca… +i chiar viitorul
nu-l mai intereseaz[ decât ]ntâmpl[tor… De=i peste o lun[
va trebui s[ se ]ntoarc[ tot pe frontul românesc, nu mai e
]ngrozit defel, ca =i cum i-ar fi indiferent sau… Atunci poate
c[ iubirea e pricina tuturor zbucium[rilor omului =i a tutur-
or fericirilor? +i totu=i iubirea femeii nu poate mul\umi su-fletul decât uneori =i câteva clipe. Odinioar[ a crezut c[ ]ntr-
o privire a Martei se ascunde tot cerul =i p[mântul =i toate
tainele universului. De dragul ei ar fi f[cut orice prostie,
orice sacrificiu, ar fi murit fericit dac[ i-ar fi cerut, precum
dorin\a ochilor ei a c[zut hot[râtoare ]n cump[na ]ndoie-
lilor lui când a fost vorba s[ plece la r[zboi. Iubirea ei tr[ia
]nc[ ]n clipa când i s-au sfredelit ]n inim[ privirile spân-
zuratului, la Zirin, la a c[rui moarte contribuise =i dânsul cuun “da” foarte convins, =i totu=i n-a fost ]n stare s[-i po-
toleasc[ zbucium[rile, pân[ ce a dobândit o credin\[ nou[…
“Sufletul are nevoie de o merinde ve=nic[, ]=i zise Apos-
tol, plimbându-se ]n odaia de culcare, ]mbr[cat, ne]ndr[zninds[ se a=eze ]n pat de frica gândurilor. Dar merindea aceasta
]n zadar o cau\i pe afar[, ]n lumea sim\urilor. Numai inima
poate s-o g[seasc[, fie ]n vreo taini\[ a ei, fie ]n vreo lumenou[, mai presus de vederea ochilor =i de auzul urechilor…”

181}ndoielile ]i roaser[ creierii toat[ noaptea. Când stinse lam-
pa, prin perdelele albe tremurau zorile… Se sim\ea iar vino-
vat fa\[ de Marta =i adormi pl[nuind cum ar putea reparanedreptatea ce i-a f[cut-o…
Peste gândurile lui ]ns[ se n[pustir[, chiar de a doua zi,
zvonurile târgu=orului. Doamna Bologa ]i servea la fiecare mas[ba c[ cutare spune cutare, ba c[ toat[ lumea ]l condamn[, cu
drept cuvânt, fiindc[ un b[rbat nu trebuie s[-=i bat[ joc de o
biat[ feti\[ f[r[ minte, ba c[ locotenentul ungur o s[-i cear[socoteal[… Apostol asculta lini=tit =i chiar zâmbind toateve=tile, ar[tându-se nep[s[tor =i hot[rât. Numai ]n sufletuls[u se revolta: cum se amestec[ ni=te str[ini ]ntr-o afacerecare-i prive=te numai pe ei doi, pe Marta =i pe el?
Peste câteva zile doamna Bologa se a=ez[ la mas[ cu ochii
ro=ii de lacrimi =i cu atâta spaim[ ]n priviri, c[ Apostol setulbur[ =i, presim\ind ceva r[u, uit[ s-o ]ntrebe de ce a plâns,]ncât doamna Bologa fu nevoit[ s[-i povesteasc[ ne]ntrebat[cum a aflat de la oameni ce primejdie ]l pa=te, cum toat[Parva spune c-a f[cut de ru=ine pe Marta numai fiindc[ a vor-
bit ungure=te =i cum ]ntâmplarea aceasta nu va putea r[mâne
f[r[ urm[ri grele, Dumnezeu singur =tie cât de grele… Numai]nchipuindu-=i urm[rile, doamna Bologa izbucni iar[=i ]ntr-un hohot de plâns. Ca s-o lini=teasc[, Apostol ]i zise:
— Adic[, mam[, eu n-a= avea dreptul s[ cer logodnicei
mele s[-mi vorbeasc[ române=te, crezi d-ta?… }\i faci sânge
r[u de poman[! Pe inima =i pe gândurile mele numai eu sunt
=i voi fi st[pân cât voi tr[i!
Doamna Bologa, f[r[ s[-=i mai =tearg[ lacrimile, r[spunse:
— Vai, Doamne, cum po\i vorbi a=a, dragul meu? Apoi
doar nu uita c[ e r[zboi =i nimeni nu mai e st[pân pe nimic…
Moartea =i groaza st[pânesc azi peste to\i oamenii, dragul
mamei!… Tu e=ti mai ]nv[\at =i trebuie s[ =tii mai bine… Nu-

182i vremea acuma s[ ne ar[t[m du=manilor inimile, altfel p[\im
ca bietul protopop… C[ P[l[gie=u ce a=teapt[, decât s[ fac[
r[u =i necaz oamenilor… Tu, ca tat[l t[u, fie iertat, te ui\i
numai ]nainte, dar ]n r[zboi omul se strecoar[ cum poate…
Pân[ va trece primejdia trebuie s[ url[m cu lupii, altminteri
ne m[nânc[… A=a face toat[ lumea, a=a se cuvine s[ facem
=i noi, dragul mamei… S[ nu te superi c[ te ]nv[\ =i te
sf[tuiesc, c[-s mam[ =i numai inima mea =tie cât rabd[ de
grija ta… To\i domnii spun c[ nu-i bine ce faci, c[ e=ti ofi\er
=i s-ar putea s[ ai mari nepl[ceri pentru asemenea ]ndr[zneli
nesocotite. Chiar directorul de la “Parvana”, =i doar ce român
a fost el totdeauna, mi-a spus pe fa\[ s[ te pov[\uiesc s[ te
astâmperi. Dânsul a fost prieten bun cu bietul tat[l t[u, dar
azi ]=i vede de banca lui =i nu crâcne=te, cum nu crâcnesc nici
ceilal\i, aici =i pretutindeni…
Ascultând pe maic[-sa, gândurile lui Apostol r[v[=eau
prin col\urile celor zece zile de când e acas[, descoperind
deodat[ lucruri peste care a trecut f[r[ s[ le ia ]n seam[. A
ie=it pu\in prin târg, un ceas-dou[ pe zi, s-a ]ntâlnit cu mai
to\i surtucarii =i to\i i s-au p[rut schimba\i =i speria\i, de=i
cu nici unul n-a vorbit decât nimicuri, cum zicea dânsul.
Acuma ]n\elegea =i schimbarea, =i spaima lor, acuma sim\ea
c[ to\i s-au ferit de el pentru c[ n-a ]ng[duit Martei s[
gr[iasc[ ungure=te. Plec[ ochii ]n farfuria goal[, ca =i cum n-
ar mai fi putut ]ndura privirea mamei sale. Din clipa aceasta
]ns[ toate cuvintele ei i se ]ncuibar[ ]n inim[ ca ni=te spini
=i r[maser[ acolo, ]ncremenite ]ntr-o durere amar[. Apoi,
când glasul doamnei Bologa t[cu, el =opti atât de domol,
parc[ i-ar fi fost fric[ s[ nu trezeasc[ pe cineva:
— R[u ]mi pare, mam[, c-am mai venit acas[…
Pentru doamna Bologa =oapta aceasta a fost ca o lovitur[
de m[ciuc[. Demult, ]nc[ de pe vremea când Apostol, ]n loc
s[ urmeze cariera preo\easc[, s-a dus la Budapesta, a b[nuit

183ea c[ lumina ochilor ei, toiagul b[trâne\ilor ei n-o mai
iube=te cum a iubit-o odinioar[. I se p[rea rece, ]nchis =i
mai ales o ]nfrico=a cu necredin\a lui… +i iat[ azi ]i pare r[u
c[ a venit acas[, pân[ ]ntr-atâta s-a ]nstr[inat de ea!… Se
porni pe ni=te bocete a=a de sfâ=ietoare, c[ Apostol numai
cu chiu, cu vai reu=i s-o ostoiasc[.
Totu=i, de atunci Apostol Bologa se sim\i str[in ]n Parva.
St[tea ceasuri ]ntregi ]n cerdac, ]n soare, sorbind albastrul
v[zduhului, ]n care ]=i plimba ne]ncetat gândurile. Deseori
ochii lui ]ncercau s[ se odihneasc[ contemplând crucea ]nflo-
rit[ cu raze din turnul bisericii. Dar sufletul lui era ]ndat[
apucat ]n cle=tele unor remu=c[ri stranii =i, dornic numai de
lini=te, fugea sp[imântat mai departe… Mai mult z[bovea
]mprejurul morm[ntului de piatr[ al tat[lui s[u. +tia
inscrip\ia pe de rost =i totu=i, de câte ori o privea, c[uta s-o
silabiseasc[, pentru c[ ]n vremea aceasta ]i venea mereu ]nminte linia dreapt[ pe care a urmat-o b[trânul ]n via\[. O
linie dreapt[ a râvnit =i el cu patim[. }n zadar. }ntre inima =i
mintea lui era un zid asupra c[ruia toate sfor\[rile lui se
frângeau neputincioase. Când credea c[ l-a d[râmat, atunci
]i sim\ea mai dureros fiin\a, oricât c[uta s[ se ]n=ele.
Apoi, ]ntr-o dup[-amiaz[, tocmai pe când se preg[tea s[
ias[ ]n cerdac, se pomeni cu notarul P[l[gie=u, cu care se
]ntâlnise o singur[ dat[, ]n prima zi, =i de-abia schimbase,
]n pia\[, câteva vorbe. Peste prietenia lor dinainte de r[zboi
se ]ntinsese, pe nesim\ite, un v[l cenu=iu. De altfel, de când
ajunsese notar, P[l[gie=u ]=i luase, ]ncetul cu ]ncetul, o pur-
tare sfid[toare chiar fa\[ cu surtucarii mai ]n vârst[. Fecior
de \[ran din N[s[ud, s[rac =i umilit prin =coli, s-a ]ndoit =i s-
a c[ciulit pân[ =i-a ajuns \inta, devenind mâna dreapt[ a
solg[bir[ului ungur care, la izbucnirea r[zboiului, a inter-
venit s[ r[mâie pe loc, de=i era voinic, sp[tos =i doar la

184mers avea pu\in bete=ug, c[lcând prea ]n afar[ =i aruncând
picioarele din genunchi ]n jos, ca un cal ]mp[r[tesc la par-
ad[. Fa\a f[lcoas[ se mândrea parc[ cu must[\ile umflate,
pleo=tite care-i ascundeau gura foarte larg[, cu buzele du-
ble =i cu din\ii la\i, strung[re=ti. P[rul lung, negru, ve=nic
nepiept[nat, ]i atârna peste fruntea br[zdat[ adânc, acoper-
indu-i aproape de tot urechile. }n ]nf[\i=area lui te izbea
]ndat[ o ]ncredere ]n sine impun[toare.
Dou[ s[pt[mâni a amânat P[l[gie=u ]ntrevederea cu Apos-
tol. Ar fi fost mai bucuros s[-l fi ]ntâlnit undeva ]ntâmpl[tor,
ca s[ se achite de ]ns[rcinarea ce =i-o luase fa\[ de solg[bir[u.
De=i era cu vreo trei ani mai b[trân, p[strase lui Apostol
Bologa o stim[ instinctiv[ de pe vremea când discutau ]mpre-
un[ probleme filozofice, pe care el, biet practicant de notar,
nu prea le pricepea =i care de aceea ]l impresionau profund.
— Fiindc[ tu nu mai vrei s[ =tii de prieteni, iat[ c[ vin
prietenii la tine! zise P[l[gie=u intrând, cu un zâmbet care-
i dezveli to\i din\ii de jos, ]mpreun[ cu gingia.
Apostol se uit[ la el, uimit. Era atât de nea=teptat[ vizita
aceasta, c[ ]=i pierdu cump[tul =i nici nu-l pofti s[ =eaz[.
Notarul ]ns[ ]i apuc[ voios amândou[ mâinile, i le strânse
puternic =i pe urm[ lu[ loc, nepoftit, cu o siguran\[ de st[pân.
— M[ rog… cum… ce vânt te aduce pe la noi? bâigui
Apostol, ]n picioare, privindu-l mereu cu mirare.
— |i se pare a=a de ciudat c[ vine s[ te vaz[ prietenul
t[u din copil[rie =i de mai târziu? ]ntreb[ P[l[gie=u cu o
clipire =ireat[, care lui Apostol ]i sc[p[r[ ]n suflet o scânteiere
de ur[. Ehei, stra=nic te-ai schimbat, frate… De acum trei
ani te-ai schimbat de nici nu te mai recunosc!
Siguran\a notarului transform[ mirarea lui Apostol ]ntr-
o ner[bdare ascu\it[ ca briciul.
— Ce vrei, Alexandre? Spune, aide, ce vrei? zise deodat[

185cu o sticlire ]n ochi.
— Eu, r[spunse P[l[gie=u, trecându-=i degetele prin p[r
=i dezvelindu-=i fruntea. Eu ce vreau?… Nimic… adic[ mai
nimic!… }ntâi s[ te v[d =i apoi… s[ vorbim!… M[ a=teptam
]ns[, spun drept, la o primire mai…
— Iart[-m[, Alexandre, te rog! murmur[ Apostol ]mblân-
zit brusc. Dac[ ai =ti câte chinuri ]mi zdren\uiesc sufletul de
când am venit acas[…
— Cine-i de vin[, Apostole? ]ntreb[ notarul cu alt glas.
Crezi c[ eu nu =tiu? Eu?… Crezi c[ se mi=c[ ceva aici f[r[
=tirea mea…? Dar tocmai de aceea trebuie s[ repari, Apos-
tole! Negre=it trebuie s[ repari, ]n interesul tuturor…
Schimbarea tonului =i cuvintele notarului ]ncurcar[ iar[=i
pe Bologa, ]ncât se opri la col\ul mesei s[ asculte mai bine.
— Prin dib[cia mea, prin munca mea am creat aici o at-
mosfer[ patriotic[ absolut necesar[ ]n vreme de r[zboi, ca=i de pace, urm[ P[l[gie=u privindu-l scrut[tor, ca =i cum ar
fi vrut s[-i zdrobeasc[ orice ]mpotrivire. Acuma c[zu=i tu ca
un bolovan ]ntr-o ap[ lini=tit[ =i ai tulburat-o. Ai dat prilej
de flec[real[, de aprob[ri =i dezaprob[ri, ]n sfâr=it, tulburare
=i iar tulburare… Un ofi\er care vine de pe front nu poate s[
aib[ atitudinea ta f[r[ a demoraliza pe unii =i a a\â\a pe
al\ii, ]\i dai seama, cred, ce ]nseamn[ asta?… Nu ce spui, ci
tocmai ce nu spui e… e jignitor =i p[gubitor!
— A=a ai gl[suit =i când ai trimis ]n internare pe proto-
popul Groza? ]l ]ntrerupse Apostol, vorbind numai din buze,
f[r[ s[ mi=te din\ii ]ncle=ta\i.
— Pedeapsa crimei n-are nevoie de justificare, c[ci crima
poart[ ]n pântecele ei pedeapsa, zise notarul mai aspru. De
altfel, eu niciodat[ nu m[ justific, pentru c[ ]nainte de a face
un pas, judec… Eu niciodat[, mai ales dac[ a= fi ofi\er ]n ar-
mat[, n-a= rupe logodna cu o fat[ numai fiindc[ a vorbit

186ungure=te, Apostole!
— Nu? f[cu iar Bologa, cu buzele albe =i cu ochii aprin=i,
parc-ar fi avut friguri.
— Nu! relu[ P[l[gie=u energic, sculându-se ]n picioare
ca s[-l domine pe deplin. De aceea e=ti dator s[ dregi ce-ai
stricat prin nesocotin\[! Suntem prieteni =i te sf[tuiesc
prietene=te s[…
Notarul se d[du ]n dosul scaunului =i se rezem[ de
speteaz[ cu mâna dreapt[. P[rul ]i c[zuse iar pe frunte =i un
smoc i se mi=ca pe sprânceana stâng[, gata ]n fiece clip[ s[-
i acopere ochiul. Vorbind, pielea i se ]ntindea pe f[lci, iar
\epile nerase de dou[ zile se tot culcau =i se ridicau… Apos-
tol Bologa ]ns[ ]i vedea numai gura =i mai cu seam[ buza de
jos, umflat[ pu\in, ]ncât de-abia se mai cuno=tea c[ e dubl[.
Glasul notarului suna atât de triumf[tor =i de ]ncrezut, parc[
ar fi ]mp[r\it când palme, când mustr[ri, când laude…
Apostol ocoli masa, apropiindu-se de P[l[gie=u, palid la
fa\[ ca un cadavru, dar cu privirile ca dou[ pumnale. }=i
mu=c[ buzele, ]nvine\indu-=i-le =i murmur[ foarte ]nabu=it,
parc[ =i-ar fi st[vilit respira\ia aprins[:
— Tu?… Tu?…Ajunse lâng[ notar, la doi pa=i. Apoi, cu o iu\ial[
fulger[toare, ]i repezi un pumn ]ngrozitor ]n gur[, =optind
ca ie=it din min\i:
— Tu?… Tu?… Mi=elule!… Mi=e…
Notarul se cl[tin[ ca =i cum l-ar fi tr[snit din senin. Lov-
itura a fost atât de nea=teptat[, c[ l-a buim[cit cudes[vâr=ire. Barba i se ]nsânger[ din buza plesnit[. O se-
cund[ r[mase cu ochii holba\i la Apostol =i cu gura c[scat[.
— Ie=i, mi=e… ie=i! gâfâi Bologa, uitându-se ]mprejur
dup[ ceva.
Glasul ]nfundat de=tept[ pe P[l[gie=u din aiureal[ =i-l

187f[cu s[ ]n\eleag[ brusc ce caut[ Apostol. Pe o mescioar[ z[ri
un revolver de care atârna ]n jos o curelu=[ galben[. Se]ntoarse repede, deschise u=a =i ie=i bolborosind ]n ne=tire.
— Bine… Bine… Bine…}n antreu ]=i lu[ p[l[ria din cuier =i v[zu pe Rodovica,
speriat[. Din urm[ u=a se trânti cu zgomot a=a de mare, c[se cutremurar[ pere\ii casei…
10
Doamna Bologa, care nu fusese acas[, afl[ de la Rodov-
ica, spre sear[, c[ s-a ]ntâmplat ceva =i c[ notarul a plecat cubarba plin[ de sânge. De=i o muncea curiozitatea, nu avucurajul s[ ]ntrebe pe Apostol, perpelindu-=i ]ngrijor[rilenumai cu servitoarea =i v[rsând ]mpreun[ multe lacrimi as-cunse, fiind sigur[ c[ “buzatul” (a=a poreclise lumea demultpe P[l[gie=u) n-are s[ se astâmpere pân[ nu-i va face cine=tie ce r[u domni=orului. Apostol se dusese pu\in s[ se mi=te,
dar n-a apucat-o spre pia\[, ci spre cap[tul târgu=orului. Se
]ntoarse tocmai la vremea cinei, senin, ba g[si de cuviin\[s[ =i glumeasc[, la mas[, cu Rodovica, amintindu-i cum s-
au b[tut odat[, ]n copil[rie, ca orbe\ii, pe malul Some=ului.
Slujnica se z[p[ci, râse, vru s[ umble mai sprinten[ =i sc[p[jos farfuriile murdare, lâng[ doamna Bologa, f[cându-le
\[nd[ri. Ca s[ nu strice cheful domni=orului, st[pâna ]=i
re\inu dojenile aspre ce-i st[teau pe limb[ pentru Rodovica,sperând ]n tain[ c[ Apostol ]i va povesti din fir ]n p[r ce-a
p[\it cu notarul. Apostol fu gr[bit tot timpul, t[if[sui cu ea
pân[ târziu, dar numai despre ]ntâmpl[ri din trecut, st[ruindmai cu seam[ asupra vedeniei lui ]n biseric[, odinioar[, ]ntru
bucuria mamei, care ]ndat[ ]i ]mprosp[t[ toate am[nuntele

188acelei “minuni cere=ti”, g[sind =i prilejul s[ observe, ]n
treac[t, c[ “o, Doamne, cu cât ]nva\[ oamenii mai mult, cu
atâta se dep[rteaz[ de Dumnezeu…” Apostol nu ]ntârzie s[r[spund[ cu ton de glum[:
— Dar =i Dumnezeu se ]nveche=te, maic[ drag[, ca toate
]n lumea asta!
Cuvintele acestea sp[imântar[ atât de mult pe doamna
Bologa, c[ se ]nchin[ de trei ori =i de-abia pe urm[ zise cuglas grav, ]n care se zvârcolea evlavia r[nit[:
— Dumnezeu e ve=nic nou ]n sufletul bietului om, dra-
gul mamei… Numai când ai pierdut credin\a cea adev[rat[po\i vorbi a=a despre cele sfinte… Dar deodat[ cu Dumnezeuse pierde =i lini=tea sufletului, =i sufletul pe urm[ sechinuie=te =i se zdrobe=te f[r[ reazem ]n vâltorile vie\ii =ibâjbâie ]n bezn[, ]ntocmai ca un copila= care ar porni singur]n lumea larg[, ]n miez de noapte…
Apostol ]=i d[duse seama, ]n chiar clipa când rostise glu-
ma, c[ va jigni inima mamei =i ]i p[ru r[u, dar nu se maiputuse opri. R[spunsul ei ]i r[sun[ ca un glas ]n[bu=it din]nsu=i sufletul lui, ]ngrozindu-l. }i apuc[ repede m[na, pes-te mas[, =i i-o mângâie =i i-o s[rut[, murmurând ru=inat:“Iart[-m[”… Doamna Bologa, surprins[ de poc[in\a lui, fucuprins[ =i ea de ru=ine, ]ngân[ câteva vorbe ne]n\elese,
pân[ ce-=i veni ]n fire, =i apoi continu[ poves tirea din copil[ria
lui Apostol, f[r[ a mai nimeri tonul de adineaori =i ocolindprivirile lui ]ntreb[toare, care o tulburau cumplit =i parc[ omustrau. }n sfâr=it se ]ntrerupse ]n mijlocul unei fraze =i zise
brusc, foarte blând =i cu ochii muia\i ]ntr-un zâmbet ciudat:
— De aceea te chinuie=ti =i te tope=ti, dargul mamei…
numai de aceea…
El, ca =i cum ar fi a=teptat =i ar fi priceput mai dinainte

189cuvintele ei, r[spunse cu mare u=urare ]n glas =i de aseme-
nea zâmbind:
— Când m[ gândesc ce am suferit =i am p[timit ]n via\a
mea, de=i scurt[, mi se pare c[ am tr[it destul =i c[ mâine a=putea muri f[r[ nici o p[rere de r[u! Unii oameni tr[iesc
zeci =i zeci de ani =i totu=i, când ]nchid ochii, nu pot spunec[ au tr[it aievea, c[ci au fost simpli trec[tori prin via\[ sauspectatori str[ini de ]n\elesul lumii. }n schimb pe al\ii soar-ta ]i ]mpinge ]n vârtejurile cele mai crunte =i-i sile=te s[ ]nduretoate torturile vie\ii, toate, =i niciodat[ s[ nu g[seasc[ aiciodihna adev[rat[, lini=tea trainic[…
Urmar[ trei zile ploioase, urâte, cernând triste\e ]n lume.
De diminea\[ pân[ seara, Apostol =edea ]n cerdac, ]nconju-rat de c[r\ile lui vechi, ]n care odinioar[ ]=i pusese toatesperan\ele =i care, de câte ori a avut nevoie ]n via\[ de spr-ijin, l-au p[r[sit ca ni=te prieteni neputincio=i =i frico=i. Seplimba gr[bit prin sistemele falnice de ]n\elepciune, b[teala toate por\ile, din ce ]n ce mai ]nfrico=at, dar ]ndat[ ce seoprea =i ridica ochii spre strada biciuit[ de ploaie =i mânjit[de noroi, spre câmpurile =i dealurile ]nverzite =i sp[late,spre v[zduhul cutreierat de nouri bulbuca\i, sim\ea deodat[cum ]n sufletul lui se pr[bu=eau toate cl[dirile monumen-tale, cu zgomot babilonic de cuvinte stoarse de adev[ratul]n\eles, nel[sând ]n urma lor nici m[car ruine, ci numai ungol sterp, cenu=iu =i nesfâr=it de nec[cios. +i atunci aveaimpresia clar[ =i sugrum[toare c[ ]i fuge p[mântul de sub
picioare =i c[ r[mâne plutind ]n neant, ag[\ându-se cu dis-perare de crucea din turnul bisericii.
Deseori, cu cartea pe genunchi, gândurile i se ]ntorceau ]n
urm[, scrutând momentele tr[ite, scormonind cauzele…Atunci toate faptele, gesturile =i dorin\ele lui ]i ap[reau

190meschine, egoiste, chiar ridicole. Cum l-au indignat, ]n spi-
tal =i dup[ aceea, vorbele =i ]ntâmpl[rile care nu se pot-
riveau cu a=tept[rile lui! Cum a ]mp[r\it lumea ]ntreag[ ]ndou[ felii, una de iubire =i alta de ur[!… Acuma ]=i d[ sea-ma c[ iubirea adev[rat[, adânc[, mântuitoare n-a cunoscut-o, ci numai ura, sub diverse forme… I s-a p[rut c[-i suntdragi to\i cei de un neam cu dânsul =i, ]ndat[ ce n-a g[sit ]n
inimile lor ura lui, dragostea s-a ]mpr[=tiat ca pulberea ]n
adierea vântului… Iubirea adev[rat[ nu moare niciodat[ ]nsufletul omului, ba ]l ]nso\e=te =i dincolo, pân[ ]n sânul
nem[rginirii… Dar iubirea nu poate prinde r[d[cin[ ]n ini-ma mânjit[ de ur[, =i ]n el ura tr[ia mereu, ca un cui ruginit,uitat ]n carne vie…
Ploaia r[p[ia pe acoperi=ul cerdacului, aspru, poruncitor,
ca ni=te cioc[nituri gr[bite la o poart[ z[vorât[. Ascultândpierdut, Apostol Bologa se pomeni deodat[ cu o ]ntrebare]nfrico=[toare, pe care =tia deslu=it c[ a purtat-o ]n suflettoat[ via\a, f[r[ s[ o priveasc[ vreodat[ drept ]n fa\[, ca =icum i-ar fi fost ru=ine =i groaz[ de ea. Straniu era ]ns[ c[]ntrebarea cuprindea =i r[spunsul pe care Apostol ]l doreacu patim[ =i de care totu=i se ferea, ca un copil ]nc[p[\ânatcare a s[vâr=it gre=eli peste gre=eli =i nu mai ]ndr[zne=te s[apar[ ]n ochii p[rin\ilor, poate tocmai fiindc[ e sigur de ier-tarea gre=elilor. Vru s[ se fereasc[ =i acuma, ]nchise ple-oapele, dar atunci ]ntrebarea ]i aprinse ]n suflet o flac[r[alb[, ]n jurul c[reia se ]n=iruir[ toate gândurile vie\ii lui, dela crâmpeiele cele mai infime ce i-au murit ]n creieri ]naintede a se limpezi, pân[ la cuget[rile grele, ordonate, mândre,pe care el le alesese cu ]ncredere drept c[l[uze de via\[, =itoate deopotriv[ de palide =i de supuse, ca ni=te robi ]mpreju-rul st[pânului atotputernic…

191Sim\[minte stranii, nel[murite, se trezeau =i se topeau
]n inima lui, ]nv[luindu-i toat[ fiin\a ]ntr-o mul\umire cald[…
}n mintea lui ]ncerc[ s[ mai ridice capul un gând, s[-i ream-inteasc[ cuiul ruginit de ur[, dar flac[ra misterioas[ nu-id[du r[gaz s[ se nasc[…
Apoi i se p[ru c[ r[p[iala picurilor de ploaie se
mulcome=te, treptat, pref[cându-se ]ntr-un zgomot dulce,
fâ=âitor, ca zborul porumbeilor, din ce ]n ce mai dulce, stre-
curându-i ]n inim[ o vraj[ dureros de alin[toare. Apoi deo-dat[ ]ncepu s[ se clatine =i s[ se ]nal\e, purtat parc[ pe aripide cântece. Ochii lui priveau f[r[ mirare, de=i cerdaculdisp[ruse, =i câmpurile de asemenea, =i tot p[mântul, =inumai crucea din vârful bisericii lucea foarte blând =i aproape,
]ncât, dac[ ar fi ]ntins mâna, ar fi atins-o. }n acela=i timpflac[ra ardea mai alb[ ]n sufletul lui, ca un rug luminos,care-i mistuia trecutul =i-i z[mislea viitorul… Lini=tea =i miste-rele cerului =i ale p[mântului se ]ntâlneau =i fâlfâiau ]n inim[lui, =i-i picurau roua bucuriei eterne, ]n care str[luceau mil-iardele de lumi v[zute =i nev[zute. }=i sim\ea sufletul legatprin mii de firi=oare cu nem[rginirea, palpitând fermecat ]nritmul imensei taine unice ca ]ntr-o mare de lumin[. Apoi ofericire fierbinte ]i umplu fiin\a ]ntreag[, mai puternic[ decâtbucuria vie\ii =i mai dureroas[ decât suferin\a mor\ii. +i ]=id[dea seama c[ o clip[ din fericirea aceasta e merindea tu-turor ve=niciilor…
Apostol Bologa tres[ri, ca =i când s-ar fi trezit dintr-un
farmec. Ochii ]ns[ ]i erau deschi=i =i mari =i umezi, iar pebuzele sc[ldate ]n zâmbet sim\ea ne]ncetat s[rutarea fericirii.Cartea ]i alunecase de pe genunchi =i z[cea la picioarele luica o zdrean\[ f[r[ pre\. Ploaia dr[m[luia mereu \iglele cer-dacului cu sunete moi, ap[toase. Sus, ]n spatele crucii

192p[lmuite de stropi n[valnici, ]ntre nourii suri, râdea o gean[
albastr[-luminoas[, vestitoare de soare nou.
Apostol r[mase un r[stimp cu privirile obosite. Frânturi
de gânduri ]i r[s[reau ]n creieri =i se stingeau repede,netrebuincioase. Pieptul ]i era greu de un sim\[mânt nou =ide o n[zuin\[ nel[murit[ =i totu=i poruncitoare… }l ]nsufle\eao poft[ mare s[ ]mbr[\i=eze lumea ]ntreag[, s[ plâng[ de
bucurie =i s[ ]mpart[ lacrimile cu to\i oamenii. Se scul[ ]n
picioare =i ]ntinse bra\ele, =i deodat[ lacrimi ]mbel=ugate ise v[rsar[ pe obrajii usca\i, ]n vreme ce ochii =i buzele luisurâdeau de bucurie. Inima ]i tremura blând, ]mpov[rat[ deiubire =i setoas[ de a iubi. +i pe fiece clip[ sim\ea tot mai
deslu=it r[d[cinile flac[rii albe ]n sufletul s[u, p[trunzându-
i toate fibrele, topindu-se cu izvorul vie\ii =i st[pânindu-i
fiin\a pentru toat[ via\a =i ]n vecii vecilor…
Apoi toate sim\[mintele, cele tulburi, ca =i cele clare, se
adunar[ ]ntr-un m[nunchi solid, puternic, =i ]ndat[ ]i ap[ru
]n creieri un gând viu ca un tr[snet:
“Sufletul meu a reg[sit pe Dumnezeu!”O dâr[ de raze albe scânteia pe crucea udat[ de furtun[.
Flac[ra din sufletul lui Apostol se unea cu razele scântei-etoare, cu zgomotul ploii, cu verdea\a câmpurilor, cu albas-trul care p[rea un ochi al infinitului, cu infinitul ]nsu=i, ]ntr-o armonie fierbinte. Sim\ea ]n sufletul s[u pe Dumnezeu,precum sufletul s[u se sim\ea ]n Dumnezeu…
11
Ploaia ]ncet[ ]n amurg, v[zduhul ]nghi\i nourii =i noap-
tea toate stelele se aprinser[ pe cer ca ]n ajunul unei s[rb[torimari. A doua zi or[=elul se trezi ]nve=mântat numai ]n flori

193albe =i trandafirii, care ]mb[ls[mau ]ntreg p[mântul…
Apostol, ie=ind ]n cerdac =i v[zând atâta bog[\ie de
frumuse\e, tres[lt[ ca ]n fa\a unei minuni. Nu mai avea stare=i se mira cum a putut atâta vreme s[ mocneasc[ pe jil\uldin cerdac ]n loc s[ alerge ]n lume, printre oameni sau ]n
mijlocul firii, bucurându-se de fiece clip[ a vie\ii. Acuma era
dornic s[-=i poarte, ]n v[zul tuturor, fericirea, s[ vesteasc[
umil c[ a g[sit taina cea mare, s[-=i ]mpart[ iubirea cu al\ii,
c[ci to\i oamenii au nevoie de iubire =i sunt vrednici de ea.Apoi azi nu-i mai era fric[ de nimica ]n lume, nici de
singur[tate =i nici de mul\umire, doar pretutindeni sufletullui g[sea pe Dumnezeu viu, ]n toate minunile =i ]n toate m[r-
un\i=urile vie\ii. Poftea mereu din adâncimile inimii s[ se
umileasc[ =i s[ cear[ iertare oricui a gre=it vreodat[ cu gân-dul ori cu fapta.
}n fiece minut descoperea prilejuri noi de bucurie =i iubi-
re, ca un copila=, ]n fa\a c[ruia lumea =i via\a de-abia ]ncepa-=i dezv[lui tainele. St[tea de vorb[ mai ales cu \[ranii,
aflând ]n inima sa vorbe de mângâiere prin care s[ le câ=tige
]ncrederea =i s[ le d[ruiasc[ ]n schimb iubire.
Peste vreo patru zile doamna Bologa, indignat[, ]i aduse
vestea c[ blestematul de P[l[gie=u l-a f[cut “tâlhar” =i
“tr[d[tor” ]n fa\a tuturor domnilor, seara, la “cazin[”, ba s-
a l[udat c[ are s[-l ]nve\e minte =i omenie, de s[-l pomene-
asc[ cât va tr[i. Apostol, f[r[ s[ spun[ un cuvânt, ]=i lu[
chipiul =i porni gr[bit spre pia\[, l[sând pe maic[-sa
]ngrozit[, “c[ acuma de bun[ seam[ o s[ omoare pe afu-
risitul de buzat”, regretând c[ i-a mai spus ce-a auzit chiar
de la biata Marta. Doamna Bologa petrecu un ceas
sp[imânt[tor, frângându-=i mâinile, plângând =i mai dojen-
ind pe Rodovica asta, care “s-a obr[znicit =i s-a lenevit de

194tot, c[ nu-i chip s[ mai tr[ie=ti cu ea…” Pe urm[ Apostol
sosi, senin =i mul\umit.
— Ce-ai f[cut, dragul mamei? ]l ]ntreb[ doamna Bologa
tremurând.
— I-am cerut iertare, mam[… r[spunse Apostol cu bucu-
rie ]n glas =i cu o flac[r[ de fericire ]n ochi.
Trei zile ]nainte de ]mplinirea lunii, locotenentul Apos-
tol Bologa primi ordin telefonic s[ se prezinte imediat la
serviciu.
— Se vede c[ se ]ngroa=[ lucrurile de au ]nceput s[ sus-
pende concediile, zise Apostol, lini=tit =i ]ncrez[tor, c[tre
maic[-sa, comunicându-i =tirea.
— Ba mare minune dac[ aici n-o fi mâna “buzatului”!
strig[ doamna Bologa revoltat[, mai ales gândindu-se c[
Apostol s-a =i umilit ]naintea blestematului.
De mult sim\ea Apostol c[ mai are o datorie de ]mplinit,
dar mereu i-a lipsit curajul. Acuma ]=i d[du seama c[ a tre-
cut vremea =ov[irii. Dup[-amiaz[ b[tu la poarta avocatului
Dom=a, g[si pe Marta acas[, ]i s[rut[ mâna, o privi ]n adân-
cul ochilor =i o rug[ s[-l ierte cu atâta patim[, c[ fata se
z[p[ci, zâmbi ru=inat[, apoi izbucni ]n lacrimi, murmurând
c[ numai ea a fost vinovat[…
Doamna Bologa ]l petrecu la gar[, pe jos, ]n zori, c[ci
trenul pleca foarte de diminea\[. Petre, cu povara ]n spinare,
gâfâia mai tare ca odinioar[… Apostol era aproape vesel.
Vorbea cu maic[-sa, plin de duio=ie, =i-i zicea mereu:
— Pretutindeni sunt oameni dornici de iubire, mam[, =i
pretutindeni te ]nso\e=te Dumnezeu!… Acuma =tiu, mam[,
=i acuma mi-e croit[ c[rarea vie\ii, dreapt[ =i luminoas[…
Când =uier[ sirena, doamna Bologa, lâng[ scara vagonu-
lui, ]i =opti cu grij[:
— Ia seama, dragul mamei, c[ mâine intr[m ]n S[pt[mâna

195patimilor… Du-te =i la biseric[, du-te =i nu uita pe Dumnezeu!
Apostol zâmbi blând =i-i r[spunse cu o privire fierbinte de
credin\[. Trenul porni ]ncet. Doamna Bologa r[mase pe peron,
sorbind privirea lui ]ncrez[toare, ca o mângâiere cereasc[. Apoi
coroana ]n floare a unui m[r o ]nv[lui ca ]ntr-o hain[ de mireas[.
}n clipa aceea prin inima lui Apostol trecu o und[ de am[r[ciune,
ca o presim\ire neagr[ ]n mijlocul unei mari veselii…

196CARTEA A TREIA
1
Când v[zu cea dintâi cas[ din Lunca, dup[ o cotitur[ de
deal, Apostol Bologa tres[ri iar[=i, parc[ f[r[ veste i s-ar fi
mohorât sufletul. Dar ]mpuns[tura de ac se stinse ca oscânteie, l[sându-i ]n inim[ un nou bel=ug de bucurie. Scoa-
se capul pe fereastra compartimentului, gr[bit, având
siguran\a c[ ]l a=teapt[ cineva. Din dep[rtare descoperi
cire=ul b[trân care, ]n cinstea sosirii lui, se ]mpodobise cu o
minunat[ cunun[ de flori albe ]n locul coroanei de muguripl[pânzi de acum o lun[…
}n gar[ pâlcuri de solda\i se n[pustir[ asupra trenului ce
puf[ia =i se smucea cu ]nver=unare ]nainte de a se opri. Ochiilui Apostol ]ns[ alergau ner[bd[tori printre oameni, mereu
de ici-colo, cercetând aproape cu fric[ pân[ ce, cu o lucire de
fericire nest[pânit[, se poticnir[. Pe peron, ]n acela=i loc under[m[sese, ca =i cum vreme de patru s[pt[mâni nici nu s-ar fi
clintit de acolo, st[tea Ilona, scormonind, cu priviri din ce
un ce mai ]ngrijorate, prin toate vagoanele, pe rând, ]ncâtfa\a ei, ]n ]ncordarea a=tept[rii, p[rea mai aspr[ =i sl[bit[.
Apoi deodat[, z[rind pe Bologa, i se aprinse ]n ochi o flac[r[
s[lbatic[, =i buzele ]i ]ncremenir[ ]ntr-un surâs speriat…
Apostol Bologa s[ri jos, mi=cat =i z[p[cit, ne=tiind ce s[CUPRINS

197fac[. }n inim[ ]i ardea pornirea de-a se repezi la Ilona =i de-
a o strânge ]n bra\e ]n fa\a lumii ]ntregi. Dar o n[tângie
st[pânitoare ]l \inu lâng[ vagon, s[ a=tepte pe Petre cu baga-
jele.
— Hai, b[iete, hai mai repede! murmur[ el c[tre
ordonan\a care se lupta pe scara vagonului cu solda\ii gr[bi\i
s[ se urce.
Cu coada ochiului se uita numai la fata groparului, gândin-
du-se cu team[ ce nenorocire ar fi dac[ ar pleca tocmai acu-
ma, ]nainte s[-i aud[ el glasul. Totu=i, când ajunse ]n fa\a ei,
se opri mirat, pref[cându-se c[ de-abia acuma a v[zut-o, =i-
i zise cam rece:
— Ce cau\i aici, Ilona?
Fata se f[cu de asemenea a nu-l fi z[rit =i r[spunse cu
uimire:
— Uite, uite, domnul locotenent!… Ai =i venit?… Tata zi-
cea c[ mai ai vreo trei zile… De altfel, pe dumnealui ]l a=teptam,
c[ s-a dus la ora= dup[ ni=te… Dar poate c-o s[ soseasc[ cu
cellalt tren…
}=i sorbir[ o clip[ privirile cu atâta ]nfrigurare, parc[ ]ntre
ochii lor s-ar fi ]ntins un fir de m[tase ro=ie. Apostol ]i d[du
mâna =i v[zu c[ Ilona coboar[ pleoapele =i c[ buzele zâmb-
itoare ]i tremur[; mâna era ]ns[ rece.
Apoi Bologa trecu ]nainte, repede, s[ nu fac[ vreo pros-
tie dac[ nu se va gr[bi. }n ulicioara g[rii, ]ntoarse capul.
Fata se ciorov[ia cu ordonan\a, cerându-i s[ duc[ =i ea un
geamantan, iar Petre refuza cu mândrie, explicându-i c[ n-
are nevoie de ajutorul nim[nui =i c[ de altminteri bagajele
sunt mai u=oare fiindc[ domnul locotenent a l[sat acas[
multe m[run\i=uri nefolositoare la r[zboi. Apostol nu se putu
st[pâni s[ nu se amestece:

198— Las[, Ilona… De ce s[ te ostene=ti tu? Poate duce sol-
datul =i mai greu…
Fata groparului zâmbi mul\umit[, parc[ numai atâta ar fi
a=teptat, =i pe urm[, ]n vreme ce Bologa ]=i continua drumul,
]ncepu s[ descoase pe Petre, pe ungure=te, cum au petrecut
acas[, de=i Petre nu-i prea ]n\elegea ]ntreb[rile. Apostol cu
vreo câ\iva pa=i ]naintea lor, auzea bine ]ntreb[rile ei, =tia
c[ ea de la el ar dori r[spunsurile, =i inima ]l durea de bucu-
rie.
Pân[ acas[, din toate gr[dinile le râdeau pomii ]nflori\i,
iar pe marginile uli\elor li se scuturau ]n cale numai petale
u=oare, ca la nun\ile din pove=ti. }n odaia lui, Apostol g[si
atâta miros de floare, c[ se tulbur[, suspin[ =i se uit[
recunosc[tor la Ilona care, deodat[, ]ncurcat[, ]i zise, ca =i
cum ar fi r[spuns la o ]ntrebare:
— De când ai plecat d-ta, m-am culcat eu aici, c-a vrut s[
se culce ofi\erul care a venit ]n locul d-tale, dar =i tata a zis
c[ mai bine s[ m[ culc eu, c[ d-ta tot trebuie s[ te ]ntorci =i
de ce s[ o ia un str[in =i s-o strice, când d-ta azi-mâine…
Se opri, ro=ie foc, parc[ i-ar fi spus o tain[ grozav[. Bologa
avu aceea=i impresie, vru s[-i mul\umeasc[, dar sim\i c[, de
va rosti o singur[ vorb[, nu-=i va mai putea st[pâni lacrim-
ile de bucurie =i se va face de râsul soldatului, care se apu-
case s[-i descarce bagajele =i s[ a=eze toate cum au fost
acum o lun[… Atunci, ca o salvare, ]i veni ]n minte serviciul
=i trecu grabnic ]n cancelarie. Cei doi grada\i se scular[ ]n
picioare, iar el, ca s[-=i mai reverse generozitatea ce-i um-
plea sufletul, le strânse mâna zâmbind =i ]ntrebându-i cum
merge slujba =i ce s-a ]ntâmplat mai de seam[ ]n lipsa lui.
Sergentul d[du s[-i explice ceva, dar Apostol, aruncându-=i
ochii prin ni=te hârtii indiferente, nu-l ascult[ deloc, fiindc[
toate gândurile ]i fugeau ]napoi, ]n odaia unde r[m[sese

199Ilona =i de unde Petre nu se mai urnea, ca =i cum anume n-
ar fi vrut s[-i lase singuri. Apoi, ]nainte ca sergentul s[
sfâr=easc[ l[muririle, se ]ntoarse dincolo =i, f[r[ s[ se uite la
Ilona, zise ner[bd[tor c[tre ordonan\a zeloas[:
— Bine, Petre… ajunge… Las[ c[ mai faci =i alt[ dat[…
Acuma… ajunge…
— Apoi am =i ispr[vit, don' locotenent, r[spunse Petre,
u=urat, ie=ind ]ndat[, s[-=i potriveasc[ =i culcu=ul lui din
tind[.
Când se pomeni singur cu fata, Bologa ro=i mai r[u ca
adineaori Ilona. }=i zicea c[ atât Petre cât =i fata au ]n\eles
gândurile lui =i-i era ru=ine, parc-ar fi pl[nuit o crim[. }n
acela=i timp ]ns[ sim\ea o trebuin\[ arz[toare s[-i spuie c[ i-
e drag[ =i tot atunci ]=i d[dea seama c[ ar fi ridicol s[ fac[
declara\ii de amor unei \[r[ncu\e care nici nu l-ar ]n\elege, ba
poate ar =i râde de dânsul. Ilona p[rea =i mai tulburat[. Deunde cât a fost =i Petre aici, s-a mai mi=cat =i ea, a=ezând câte
ceva, acuma st[tea lâng[ pat, ne=tiind ce s[ fac[ cu mâinile,
uitându-se la Apostol cu o curiozitate ]nfrico=at[ =i mai ales
a=teptând din clip[ ]n clip[ s[ se ]ntâmple o minune.
}n sfâr=it, dup[ o t[cere ap[s[toare, Apostol Bologa se
a=ez[ pe lavi\[, ]ntre ferestrele dinspre uli\[, =i vorbi deo-
dat[ cu glas rece =i str[in, cum ar fi vorbit cu un soldat oare-
care:
— Dar tat[l t[u ce-a mai dres de când am plecat?
Ilona se repezi asupra ]ntreb[rii parc-ar fi fost chiar minu-
nea a=teptat[ =i r[spunse cu o mândrie gr[bit[ =i aproape
jignitoare:
— Tata ce-a f[cut, zici?… Apoi, munca =i necazurile, ce
crezi c[-i nimic? C[ doar avem =i noi ni=te p[mânturi, ca
oamenii de treab[, =i trebuie s[ muncim cum putem dac[
vrem s[ tr[im… Numai Dumnezeu =tie…

200Apostol o privea =i o asculta cu mare luare-aminte =i totu=i
nu pricepea nimic. Glasul ei ]ns[, cu undul[rile aspre ca un
cântec s[lbatic, i se prelingea ]n suflet prin to\i porii, ]i alina
to\i nervii. +i ]n aceea=i vreme ochii lui se odihneau pe bu-
zele ei, pu\in c[rnoase, ro=ii-]nchise =i umede, care se mi=cau
convulsiv, ]ndârjite =i cu un fel de imputare tainic[.
Când t[cu Ilona, Bologa se zgudui, ca =i cum i s-ar fi rupt
ceva ]n inim[. }i ]ntâlni ochii =i z[ri acolo ]nfrico=area ce se
]ncuibase brusc =i ]n sufletul lui. Apoi ]n t[cerea dintre ei
c[zu, ca o izb[vire, un strig[t gros din ograd[ =i deodat[ se
]nviorar[ amândoi, iar fata, cu glas mai dulce =i cu ochii
râz[tori, ]ntreb[:
— Dar d-ta ce-ai mai f[cut pe-acas[, bine?… E frumos pe
la d-voastr[?
— Ca =i pe aici, Ilona… doar c[ la noi e mai departe
r[zboiul… pu\in mai departe…
— De noi =tiu c[ nu \i-a fost dor, vezi bine… Cum s[-\i fie
dor, c[ acas[ omul… urm[ Ilona ascunzându-=i ]ntr-un zâm-
bet ]ntrebarea…
— Mi-a fost dor de tine, Ilona, zise Apostol, de aseme-
nea zâmbind, dar cu o voce mai groas[ ca de obicei, care sesilea s[ coboare ]n inima ei.
Ochii fetei pâlpâiau cu luciri nervoase, ]n vreme ce bu-
zele r[spunser[ cu grab[:
— Vai, Doamne, am avut o presim\ire grozav[ c[ ai s[ te
]ntorci ]nainte de-a se ]mplini vremea =i de trei zile ama=teptat toate trenurile, nu =tiu de ce… toate, toate trenurile,toat[ ziua…
Pe fereastra dinspre gr[din[ b[tea soarele din asfin\it. O
fâ=ie de aur tremura piezi=, peste mas[, pe podeaua g[lbuie,
pân[ aproape de u=[, desp[r\ind pe Ilona de Apostol ca opunte fermecat[. Fericirea tres[lta ]n inima lui ca ni=te jung-

201hiuri dureroase =i prin creieri i se ]nvârtea ]n cerc acela=i
gând: dac[ Ilona =i-ar da seama ce vorbe=te, i-ar fi ru=ine =i
l-ar p[r[si. Se scul[ brusc ]n picioare, vrând s[ o roage s[ nuplece, de=i fata vorbea mereu, cu acelea=i str[fulger[ri ciu-date ]n ochi. Balta de lumin[ dintre ei râdea =i-=i oglindearâsul parc[ numai ]n obrajii Ilonei. Atunci Apostol uit[ dece s-a ridicat =i se gândi cum s[ treac[ el prin pata de soare
f[r[ s-o tulbure. +i, tot gândindu-se, se pomeni c-a =i p[=it
]n =uvoiul razelor poleite =i se opri buim[cit, fiindc[ =i fatase apropiase, ca =i cum ar fi ademenit-o cine =tie ce puteretainic[. Buzele ei se mai mi=cau, dar el nici glasul nu i-l maiauzea. +opti r[gu=it:
— Mul\umesc… Ilona… pentru c[…
O privea =i se vedea ]n ochii ei ca ]ntr-o oglind[. Ridic[
bra\ul pu\in, parc-ar fi dorit s[-i strâng[ mâna, =i deodat[ ]icuprinse mijlocul. Fata se l[s[ moale ]n ]mbr[\i=area lui, cuo r[m[=i\[ de protestare supus[:
— Vai de mine… c[ =i d-ta, z[u a=a…}mpreunându-se, buzele lor fierbin\i se crâmpo\ir[, cu o
patim[ furioas[, câteva clipe. Apoi Ilona ]=i veni ]n fire, sesmulse ca o =opârl[, ]=i potrivi n[frama pe cap dintr-o sin-gur[ mi=care =i pieri pe u=[ afar[…
}n acela=i moment vraja din odaie se stinse ca un vis.
Apostol se uit[ ]mprejur cu fric[ =i i se p[ru c[ s-a trezit ]ntr-
o cas[ str[in[. Pânza de soare r[m[sese pe loc, dar avea omelancolie de amurg ]n sclipirile-i tremurate. Pe urm[ toat[
odaia se umpluse parc[ numai cu gândurile lui, ca un stol dep[s[rele sc[pate dintr-o colivie.
“Ce ]nseamn[ romantismele astea caraghioase de licean
amorezat? ]=i zise cu o revolt[ pe care o sim\ea el ]nsu=i
fals[ =i care totu=i credea c[ o s[-i mulcomeasc[ p[rerea der[u ce i se gr[m[dea ]n inim[. Atâtea mofturi, atâta zbuciu-mare pentru…”

202}n vremea aceasta ]ns[, ]n alt[ parte a creierului ]i fierbea
]ntrebarea tot mai a\â\[toare: “Unde s-a dus Ilona?”
}=i alunec[ mâinile prin p[rul castaniu, ca =i cum ar fi
]ncercat s[-=i ostoiasc[ gândurile. Apoi se apropie de fere-
astra stâng[, s[-=i mai r[coreasc[ sufletul privind afar[.
Ograda era ]ngr[dit[ cu uluci, =i peste drum, ]ntr-o gr[din[,albeau pomii ]nflori\i, ]nviorând ]nserarea. Ici-colo coperi=uri
de case, drani\e mucezite ]nsemnau pete negre la poalele
coastelor de brazi, tivite pe jos cu livezi grase. Lâng[ poart[,r[zimat de uluci, st[tea un infanterist foarte murdar =izdren\uros, cu casca pe ceaf[, cu o mutr[ p[roas[ demaimu\[, vorbind cu cineva din tind[, vesel =i mul\umit =iar[tându-=i mereu din\ii albi, lucitori. Privirea lui Apostol vru
s[-l ignoreze, dar inima lui ]ntreb[: “Cu cine vorbe=te infan-
teristul?” Era sigur c[ t[if[suie=te cu Ilona, =i fa\a i se strâmb[de mânie, aproape f[r[ s[-=i dea seama. Soldatul ]l z[ri ]nfereastr[ =i deodat[ i se stinse râsul, =i din\ii cei albi se as-
cunser[ ]ntr-o seriozitate pu\in speriat[; lu[ pozi\ie, ]=i
]ndrept[ casca, salut[ grav =i pe urm[, f[r[ grab[, uitându-
se pe furi= spre geamul primejdios, se târ] mai departe ]n
ograd[, pân[ ce disp[ru din ochii locotenentului.
“Adic[ ce-mi pas[ mie cu cine a vorbit b[d[ranul, chiar
dac[ a vorbit cu ea? r[spunse Bologa ]ntreb[rii care-i tot
sf[râia ]n minte. Am s[ ajung de râsul lumii cu asemenea…”— ad[ug[ apoi nervos, a=ezându-se iar[=i pe lavi\[, unde
st[tuse adineaori când fusese =i Ilona ]n odaie.
C[uta s[ se gândeasc[ la altceva, dar sim\i c[ nu e ]n
stare, iar din fundul inimii auzi un glas limpede: “Ilona mi-
e drag[…” Apoi nu se mai ]mpotrivi glasului =i sufletul i se
]nsenin[ =i i se umplu de o nou[ bucurie mare, ademeni-
toare, ]n care Ilona ]ntruchipa toat[ lumea. +i el se l[s[ ]n
bra\ele acestei bucurii cu sfial[ =i uitare de sine, ca o fecio-

203ar[ ]n bra\ele primului iubit. Avea impresia c[ inima i se
tope=te ]ncet-]ncet, r[spândind ]n jurul lui fiori de dragoste.
Amurgul cenu=iu ploua pe geamuri, printre mu=catele som-
noroase, ]nv[luindu-l ]ntr-o re\ea de fericire…
}ntr-un târziu se smulse din ispita vis[rilor, ]=i puse chip-
iul =i ie=i. }n u=a tinzii, infanteristul murdar st[tea mereu de
vorb[ cu un artilerist ]n capul gol, iar Bologa, v[zându-i, se
bucur[. }n tind[ se mai gândi la Ilona, dar nu se opri =i nici
n-o c[ut[ din ochi. }n ograd[ de asemenea se gândi la ea =i
totu=i nu ]ntoarse capul. R[coarea amurgului parc[-l dezmet-
icea dintr-o be\ie.
Ajunse ]n uli\[ =i nu coti spre mijlocul satului, ci tocmai
dimpotriv[, ca =i când ar fi avut s[ fug[ de o primejdie. Merse
vreo cinci minute, =i ulicioara se ]mp[r\i brusc ]n dou[ pe
malul gârlei g[l[gioase. Pe cer, chiar ]n vârful m[gurii ale
c[rei poale se sc[ldau aici ]n apele râului, se ivi luceaf[rulalb, rece ca un ochi din alt[ lume. Bologa, parc-ar fi reg[sit o
comoar[ uitat[, sorbi cu l[comie lumina cereasc[…
2
A doua zi Apostol Bologa, reluându-=i serviciul, ]=i aduse
aminte de obliga\iile reglementare =i ]n=tiin\[, prin telefon,
pe aghiotantul regimentului c[, ]n urma ordinului telefonic,
ieri dup[-amiaz[ a sosit ]n Lunca.
— Vas[zic[ ai luat cuno=tin\[, camarade, =i nu mai e
nevoie s[ m[ prezint ]n persoan[, fiindc[ ni s-au aglomeratlucr[rile pe aici, sfâr=i Apostol, dar când s[ ]nchid[ telefonul,]i veni ceva ]n minte =i ad[ug[ cu pu\in[ imputare: Apropo,
era s[ =i uit… }nc[ un moment! Ia spune-mi, prietene, de ce
mi-a\i mâncat trei zile din concediu?… N-a= putea afla =ieu?

204— Habar n-am, r[spunse, gr[bit, aghiotantul. }ntreab[ =i
tu la divizie, dac[ te intereseaz[…
Bologa =ov[i. }n creieri retr[ia clipa când a ar[tat doam-
nei Bologa cuprinsul telegramei =i siguran\a ei c[ ordinul dechemare a fost provocat de denun\ul lui P[l[gie=u. De ce s-a dus el oare tocmai atunci s[-i cear[ iertare? +i de ce s-asim\it atât de fericit când notarul s-a l[sat rugat pân[ a bi-
nevoit s[-i ]ntind[ mâna?… Acum se ru=ina pu\in ]n sinea
sa de umilin\a de atunci, dar r[u nu-i p[rea, ci mai degrab[
c-ar fi s[vâr=it o fapt[ bun[ prin care =i-a u=urat inima =i acur[\it-o. Atunci nici o clip[ nu s-a gândit la denun\ul lui,atât de pu\in ]i p[sa de lume =i de toate cele ce erau afar[ desufletul s[u. Azi P[l[gie=u a s[rit brusc deasupra. Dac[ ]ntr-
adev[r a fost denun\ul notarului la mijloc?… Aghiotantul
generalului e un la= cu spinarea de trestie =i poate c[ nu-i vaspune nimic, totu=i n-ar strica s[-l descoase pu\in, s[ fac[lumin[, orice s-ar ]ntâmpla pe urm[. Drumul drept e tot-deauna cel mai bun.
— Ordinul excelen\ei… personal al excelen\ei… Eu nu
cunosc motivul, zbârnâi aghiotantul generalului Karg ]n tele-
fon.
— Atunci s[ m[ prezint excelen\ei? ]ntreb[ Apostol.— De ce? Tu vezi de serviciu =i taci mulcom! Dac[ va fi
nevoie, te vom chema, n-ai grij[… Acuma sunt ]n perspec-tiv[ evenimente mari, foarte!… Toat[ lumea trebuie s[ fie la
datorie!
Apostol Bologa nu-=i putu st[pâni o strâmb[tur[ de dispre\
când lep[d[ receptorul, c[ci aghiotantul care nu fusese nicio-dat[ ]n tran=ee =i care ar fi fost ]n stare s[ perie ]n fiece zi peto\i generalii armatei, numai s[ nu intre el ]n foc, pomeninddespre “evenimentele foarte mari”, ]=i ]ngro=ase vocea ca
un viteaz de cafenea.
Peste un minut Apostol se trezi studiind cu o aten\ie

205]ncordat[ harta nou[, sosit[ ]n lipsa lui, cu situa\ia exact[
de pe front. Nu mai era o schi\[ aproximativ[ =i ]nvechit[,
ca odinioar[, ci harta adev[rat[, precis[, ]n care se putea
citi locul tuturor unit[\ilor, ]ncepând de la companii, ba pe
alocuri chiar de la plutoane. }i pl[cea mai ales c[ azi se ori-
enta mult mai bine ca atunci, pe teren. Atunci a fost atât de
mi=cat, atât de ]nfrigurat din pricina hot[rârii de-a trece
negre=it. Sau poate din pricina boalei? Dac[ nu cumva din
pricina la=it[\ii, fiindc[ orice clip[ petrecut[ aici ]i sl[bea
]ncrederea ]n propria-i voin\[ =i-i rodea ]ns[=i credin\a…
Urm[ri cu creionul drumul de atunci, pân[ la ad[postul
c[pitanului Klapka. A, dar de aici mai e cale bun[ pân[ la
infanterie!… +i ce aproape i s-a p[rut “pe teren”! Fire=te,
pentru c[ uite ce mai cotituri pân[ la primele linii… Dac[ \ii
drumul principal, uite, dai tocmai la huzarii desc[leca\i…
Dar escadronul lui Varga?… Al treilea… Uite-l!… Ce curios eaici frontul… Ei pe o muche, ceilal\i pe alt[ muche de munte,
=i la mijloc, gol… gol… peste o mie de metri… Oare de ce s-
a fixat a=a linia, de ce nu s-au apropiat, fie huzarii, fie
ceilal\i?… “Iac[, pe aici a= fi putut trece atunci dac[ a= fi
=tiut… +i dac[ m[ ]ntâlneam cu Varga?… Mi-a spus doar c[
m-ar aresta =i…”
“Acuma ]mi pierd vremea degeaba, fiindc[ numai
Dumnezeu =tie ce va fi!” ]=i zise deodat[ Bologa, ca =i cum
s-ar fi speriat de ceva necunoscut.
Ridic[ ochii de pe hart[. }n fa\a lui, la masa cealalt[,
printre vrafurile de registre =i hâr\oage, v[zu capul sergen-
tului, cu fruntea ]ncre\it[ =i cu cre=tetul \uguiat, pe care, din
spate, pe fereastra colbuit[, c[dea o lumin[ de argint vechi.
Afar[, ]n ograd[, =i mai departe, pân[ la picioarele dealurilor
ce ]nchideau zarea, st[pânea atâta lini=te =i pace, c[ sufletul
lui Apostol se umplu iar de n[dejdi, =i mai ales de o ]ncred-

206ere adânc[. }i p[rea r[u numai c[ nici un petec de cer nu-i
]nfrumuse\a orizontul.
Tocmai când inima ]i era st[pânit[ de mul\umire, ]n
ograd[ ap[ru Ilona, care venea de undeva, ]mbujorat[, obos-
it[, cu ochii sc[p[rând de mânie. +i parc[ ar fi c[zut de pe oculme ame\itoare, Apostol sim\i c[ din suflet i s-au de=ertatbrusc ]mp[carea =i lini=tea, iar ]n locul lor s-a ivit o ]ngrijo-rare ciudat[ =i o dorin\[ dârz[. D[du s[ sar[ de pe scaun, s[alerge la Ilona, s-o ia ]n bra\e =i s[ n-o mai lase s[ plece de
lâng[ dânsul. De asear[, de când a fugit din odaie, n-a mai
v[zut-o deloc… Unde a umblat =i de ce n-a venit?
R[mase totu=i la birou, coborându-=i privirile iar[=i pe
harta cu pozi\iile trupelor. Pe buze ]l frigea s[rutarea de asear[=i ]n suflet i se zvârcoleau umbrele lini=tii de adineaori, ]ncreieri ]ns[ ]i clocoteau gânduri =i ]ntreb[ri frumoase. }=i
d[dea seama vag c[ ]ntre Dumnezeu =i iubirea lui e o
pr[pastie, =i nu era ]n stare s[ ]n\eleag[ ce rost are pr[pastiaaceasta? Dac[ Dumnezeu e iubire, de ce Ilona nu se cu-prinde ]ntr-]nsul?
3
Dup[-amiaz[ Apostol Bologa plec[ la depozitul general
de muni\ii, s[ ia o ]n\elegere cu comandantul, care locuiamai sus de gar[, ]ntr-o cocioab[ d[r[p[nat[, ca s[ fie aproapede depozitul s[pat ]n pântecele dealului. Acolo d[du peste
locotenentul Gross.
— Ce faci aici, prietene? se cruci Apostol, strângându-i
mâna cu bucurie.
— Lucrez, cu un mic deta=ament, la amenajarea depozit-
ului, de vreo patru zile, r[spunse pionierul, de asemeneabucuros.

207Comandantul era dus undeva =i Bologa se hot[r] s[-l
a=tepte, mai ales c[ avea pe Gross s[-i \in[ tov[r[=ie. Dup[
câteva ]ntreb[ri ]ns[, locotenentul zise deodat[:
— S[ nu crezi, Bologa, c-am uitat imputarea ta de odin-
ioar[, =tii, ]n curtea generalului, ]n Zirin!
— Ce imputare? f[cu Apostol nedumerit.
— Ei, nu-\i aduci aminte? urm[ Gross, aproape batjo-
coritor. Apoi da, fire=te, atunci numai de frontul românesctremurai =i poate nici nu \i-ai dat seama ce mi-ai spus… Dareu n-am uitat, amice! Uite, =i acuma e aici imputarea ta, caun cui, aici, ]n suflet… +i totu=i n-ai avut dreptate! +apte
luni am rumegat vorbele tale =i de atunci te a=tept cu
r[spunsul… Mi-ai spus, mai pe sub\ire, c[ sunt la= pentru c[una vorbesc =i alta fac…
— A, da, murmur[ Bologa, ru=inat. Da… adic[ nu tocmai
la=… }n sfâr=it, atunci aveam atâta venin ]n inim[, dragulmeu…
— Sunt la=, sunt chiar ipocrit, recunosc! sâsâi Gross aprig,
]nfuriat parc[ de sfiala camaradului. Fiindc[ nu mi-a sosit]nc[ vremea!… Dar când va sosi vremea, voi fi cumplit,Bologa, n-ai grij[!… Acuma primesc ordinele, crâ=nesc dindin\i =i execut… Nu m[ plâng =i nu plâng pe nimeni, ci adun
pic[turile de ur[ pentru ziua care va veni negre=it, care se
apropie!… Aici orice sinceritate ]ntâmpin[ numai gloan\e.
Astfel la=itatea mea e o arm[ de lupt[ =i de rezisten\[… Tre-buie s[ rezist[m pân[ când va r[s[ri soarele nostru, trebuies[ rezist[m =i s[ tr[im dac[ vrem s[ r[sar[ soarele!
Bologa se buim[ci de ura ce ardea cu flac[r[ ]n ochii lo-
cotenentului =i zise cu triste\e:
— N-ai s[ fii fericit niciodat[, Gross, din pricina urii tale!
— Nici n-am nevoie de fericire… cel mult de r[zbunare!
Fericirea e pav[za la=it[\ii, pe când r[zbunarea…
— E tot un fel de fericire, zâmbi Bologa, ]ntrerupându-l.

208— Fire=te, dac[ ]n\elegi a=a fericirea, se sup[r[ Gross.
Atunci când \i-e sete, fericirea e un pahar de ap[!
— Fericirea e totdeauna iubire, zise Apostol Bologa schim-
bat, privindu-l cu o u=oar[ mustrare.
— +i iubirea e Dumnezeu, ad[ug[ Gross râzând ironic.
Da, da, cunoa=tem!… }nceputul =i sfâr=itul e Dumnezeu, fi-indc[ habar n-avem de unde venim =i unde mergem =i, prin
urmare, ]nlocuim ]ntunericul cu un cuvânt mare =i gol…
— Când sim\i pe Dumnezeu ]n sufletul t[u, nu mai ai
nevoie nici de explica\ii, nici de trecut =i viitor, zise iar
Bologa, lini=tit. Când crezi aievea, te-ai ridicat deasupra
vie\ii!
— Ce-i, Bologa, ai nebunit? ]ntreb[ brusc locotenentul,
foarte serios.
— Toate =tiin\ele trecute =i viitoare nu vor putea ]n[bu=i
]n sufletul omului glasul lui Dumnezeu! urm[ Apostol cu o
]nfl[c[rare umil[. Pretutindeni te izbe=ti de ]ntreb[ri, nu-
mai ]n Dumnezeu g[se=ti ]mp[carea f[r[ ]ndoieli! Ve=nic te
chinuie=te rostul vie\ii dac[ n-ai pe Dumnezeu ]n suflet =i
niciodat[ nu =tii unde-i binele =i unde-i r[ul, c[ci ce-a fost
bine azi, mâine va fi r[u… }n clipa când Dumnezeu ar p[r[si
pe om, definitiv, f[r[ speran\[, lumea ar deveni o imens[
ma=in[ f[r[ conduc[tor, osân dit[ s[ scâr\âie infinit, f[r[ rost,
]ngrozitor de f[r[ rost… }n asemenea lume via\a ar fi un chin
atât de cumplit, c[ nici o fiin\[ sim\itoare nu ar mai putea
tr[i!… Ar fi ]ntr-adev[r sfâr=itul lumii…
Gross ]l privi cu dispre\, zâmbitor mai ]ntâi, apoi cu mirare
=i ]n sfâr=it izbucni adânc indignat:
— De mii de ani se zbucium[ omul implorând binefacer-
ile Dumnezeului iubirii, =i din an ]n an mai r[u! Fiindc[
iubirea e zestrea frico=ilor =i a neputincio=ilor… Martirii ]ntru
Hristos primeau moartea preasl[vind pe Dumnezeul iubirii,

209=i totu=i Dumnezeu… Victoria cre=tinismului a fost dobân-
dit[ prin umilin\[ =i la=itate, de aceea a ]ntronat pe p[mânt
domnia fal=it[\ii, pref[c[toriei, nedrept[\ii… Dumnezeul
iubirii a ucis mai mul\i oameni decât to\i ceilal\i zei ]mpre-
un[!
— Iubirea n-a ucis niciodat[, Gross, zise Apostol netul-
burat. Numai oamenii ucid ]n numele ei! Dar când va veni
adev[rata st[pânire a iubirii…
— Dragul meu, ]l ]ntrerupse Gross, mai agitat, st[pânirea
iubirii adev[rate nu poate veni niciodat[, pentru c[ ar fi o
absurditate. Când s-ar convinge omul c[, ]n afar[ de via\a
de aici, de via\a noastr[ p[mânteasc[, ]l a=teapt[ aievea din-
colo de moarte o via\[ nou[, fericit[, ]n clipa aceea, da, cu
adev[rat s-ar sfâr=i rostul nostru pe p[mânt. De ce a= tr[i eu
aici, ]n tic[lo=ie, când, cu ajutorul unui glonte, pot ajunge,
]ntr-o secund[, ]n ]mp[r[\ia fericirii? Cine crede sincer ]nvia\a de apoi =i totu=i tânje=te aici, e imbecil, prietene!
— Cine crede aievea e unit cu Dumnezeu aici ca =i dinco-
lo, r[spunse Bologa. Dac[ Dumnezeu e pretutindeni, n-ai
nevoie s[ alergi la el for\ând z[voarele mor\ii!
— Da, da… A=a vorbi\i de dou[ mii de ani! murmur[
locotenentul de pionieri, iar dispre\uitor. Mereu cu iubirea
]n gur[ =i cu sabia ]n mân[! Mereu ipocrizia… +i nu ipocriz-
ia ocazional[ =i temporar[ a lupt[torului, ci ipocrizia dog-
matizat[, devenit[ instinctiv[ =i incon=tient[!
Plimbându-se de ici-colo, prin od[i\a strâmt[, Gross se
uita din când ]n când la Bologa, parc-ar fi =ov[it s[-i dezv[luie
toare gândurile. Apoi se opri hot[rât. Ochii lui mici sc[p[rau,
iar glasul i se ]nc[lzi =i c[p[t[ ml[dieri stranii:
— Iubirea a dat faliment, ca =i umilin\a, smerenia… Omul
vrea s[ fie acuma mândru =i st[pân =i egoist, s[ lupte =i s[-
=i biruiasc[ vr[jma=ii, oricare =i oriunde ar fi ei… De aceea

210trebuie s[ m[tur[m ruinele din sufletul omenesc =i s[
preg[tim venirea zeului nou, care nu cere ]nchinare =i ]njo-
sire, ci lupt[ =i inim[ dârz[! Pân[ azi ne-a fost ru=ine de
ura din sufletul nostru, de=i e sor[ bun[ cu iubirea… Pân[
azi am ascuns-o =i am ]n[bu=it-o ca pe o biat[ cenu=[reas[
sau ca pe o r[m[=i\[ animalic[!… De azi ]ncolo va trebui
s[-i d[m locul de cinste ]n via\a omeneasc[, fiindc[ oame-
nii nu mai vreau s[ moar[, ci s[ tr[iasc[ =i s[ lupte… Când
mori luptând, moartea e r[scump[rat[, =i când izbute=ti
prin lupt[, victoria e mai dulce… }n locul ipocriziei trebuie
s[ vie franche\ea, chiar brutal[! Numai ura va zdrobi min-
ciuna care otr[ve=te lumea!
Apostol Bologa, uluit, aproape sp[imântat de ]nfl[c[rarea
locotenentului, ]ngân[:
— Bine, Gross, credeam c[ e=ti socialist =i c[…— C[ sub eticheta mea se pite=te tot un fel de f[\[rnicie?
zise Gross, luându-i vorba din gur[, cu vocea iar aspr[ =inepl[cut[. Dar meritul cel mare al socialismului ]n istoriaomenirii este tocmai ]ndr[zneala de a propov[dui pe fa\[
ura, de-a ]mp[r\i pe oameni ]n dou[ tabere, care s[ se urasc[
]n veci! Pe când diversele forme ale cre=tinismului m[cel[rescomenirea ]n numele iubirii, noi am declarat f[r[ ipocrizie c[urâm pe cei puternici =i pe cei mincino=i, c[ vom lupta ]mpo-triva lor f[r[ cru\are pân[ ]i vom dobor]. Voi vorbi\i de iubi-re =i Dumnezeu, dar numai ca, sub scutul lor, s[ pute\i urm[ri
mai lesne alte scopuri, nem[rturisite! Tu ]nsu\i e=ti o pild[
vie, de aceea te-am =i observat de când te-am cunoscut. Pen-tru mine e=ti un caz interesant, Bologa, s[ nu te superi!…Tu, ]n str[fundul sufletului t[u, e=ti un mare =ovinist român,nu protesta, c-a=a e cum zic!… }mprejur[rile te-au aruncat]n r[zboi, ca =i pe al\ii, =i =ovinismul t[u a fost nevoit s[
pun[, rând pe rând, diferite m[=ti ca s[ poat[ sc[pa de prime-

211jdie. Ai fost erou, te-ai distins prin vorbe =i fapte… pân[
când r[zboiul sau soarta sau dracul, dorind s[-=i bat[ joc de
tine, te-a trimis deodat[ ]n fa\a românilor t[i… N-am s[ uitniciodat[ disperarea ta când te-am ]ntâlnit ]n curtea genera-lului, pe frontul rusesc, ]\i aduci aminte… Bietul t[u =ovin-ism te chinuia, ]\i sfâ=ia inima =i c[uta ceva!… Ai fi ucisbucuros =i cu entuziasm o mie de muscali sau italieni, nu-
mai s[ nu fii silit a trage ]n ai t[i… Aici \i s-ar p[rea o crim[
s[ omori, pe când aiurea, oriunde, \i-ar fi indiferent sau aisocoti c[ ai f[cut o vitejie… Ei, =i acuma ai n[scocit iubirea=i pe Dumnezeu, ]n dosul c[rora s[ poat[ d[inui =ovinismul,lini=tit… pân[ se va ivi un prilej bun s[-\i iei t[lp[=i\a!… +itoate acestea, ]n numele iubirii, Bologa!… Apoi nu vezi c[
e… e oribil?… +i nu atâta =ovinismul t[u, ci tocmai ipocriz-
ia, poate incon=tient[, ]n care se cocolo=e=te!
Apostol se cl[tin[, parc[ l-ar fi p[lmuit. O mânie nebiruit[
]i ]mbujor[ o clip[ obrajii =i pe urm[ se pierdu ]ntr-un val de
scârb[. Buzele sub\iri ]i tremurau r[spunzând:
— Ura te orbe=te, Gross, =i te face s[ vezi n[luciri!— Acuma m[ ur[=ti, Bologa, zise locotenentul cu un surâs
satisf[cut. Dac[ ]ns[ ai fi sincer cu tine ]nsu\i, s-ar cuveni s[-mi mul\ume=ti c[ \i-am recunoscut taina cea mare. Nu =tiudac[ al\ii vor fi tot atât de ]n\eleg[tori ca mine, Bologa!…
Eu nu m[ sup[r c[ aici ]mi vorbe=ti de iubire =i Dumnezeu,
iar acas[ a\â\i pe bie\ii oameni nu ]mpotriva r[zboiului ]nsine, ci ]mpotriva ungurilor… Eu cel mult te voi comp[timicând generalul…
— |i-a spus generalul \ie c[ eu?… ]ntreb[ Apostol
necrez[tor.
— Generalul nu st[ de vorb[ cu mine decât despre afac-
eri de serviciu… A spus-o ]ns[ deun[zi, la popot[, aghio-tantul, prietenul t[u…
— Mie aghiotantul ]mi spuse, adineaori, la telefon, c[ nu

212=tie nimic! f[cu iar Bologa cu pu\in[ ]ngrijorare ]n glas.
Gross strânse din umeri, dispre\uitor, acuma cu spatele
la Bologa, care, din ce ]n ce mai tulburat, ar fi dorit l[muriri=i nu cuteza s[ i le cear[. Dup[ un r[stimp, locotenentul depionieri se ]ntoarse =i continu[ lini=tit, mângâindu-=ibarbi=onul retezat:
— +-apoi, dragul meu, te-a= jigni dac[ a= lua ]n serios
metamorfoza ta religioas[, fiindc[, pentru mine, adev[ra\ii
credincio=i sunt sau pro=ti, sau =arlatani! Prost =i =arlatannu e=ti, prin urmare ar trebui s[ te cred smintit ca pe Cer-venko… +i ]nc[ Cervenko, prin paroxismul iubirii pentruiubire, e mai aproape de mine decât oricare al\ii. El iube=tea=a de mult omenirea, ]ncât, ]n realitate, ur[=te pe to\i oa-
menii, convins c[ numai el e om adev[rat… L-am v[zut ieri
=i m-a mi=cat… E aici, ]n spital, cu un glonte ]n pl[mâni…S[-l vezi cu ce pasiune sufer[! Parc[ ar fi Mântuitorul, carevoie=te s[ r[scumpere p[catele omenirii ]ntregi a doua oar[…
+i doctorul Meyer crede c[, cel mult ]n zece zile, trebuie s[
moar[, s[rmanul mântuitor!
Apostol Bologa se sim\i deodat[ foarte obosit, nu mai
r[spunse nimic, ci, sculându-se, se uit[ ]mprejur, parc[ n-ar
fi v[zut pe Gross =i ]ntrebându-se cum a ajuns aici. Pe urm[
zise ]ncet, ]n =oapt[, ca pentru sine:
— Nu vine c[pitanul… =i nu mai pot a=tepta… trebuie s[
plec…
Porni spre u=a deschis[, ]n prag ]=i aduse aminte de Gross,
care ]l privea dispre\uitor, se ]ntoarse, ]i d[du mâna f[r[ o
vorb[ =i ie=i afar[, ]n soarele prim[verii, ]n vreme ce locote-
nentul ]i strig[ din urm[ batjocoritor:
— Noroc, Bologa, =i drum bun!
“De ce-mi ureaz[ drum bun?” se ]ntreb[ Apostol peste
câteva minute, strecurându-se printre vagoanele din gar[,

213ca =i cum de-abia atunci i-ar fi sosit ]n creieri cuvintele lui
Gross. }nainte de-a c[uta m[car un r[spuns, ]l fulger[ o nou[
]ntrebare: “Dar dac[ are dreptate?”
Acuma =tia c[ ]ntrebarea aceasta, sub alt[ form[, =i mai
cu seam[ ceea ce se ascundea ]n dosul ei, i-a ]ncol\it ]n minte
din clipa când a z[rit ]n gar[, ieri, pe Ilona. I se cl[tina sufl-
etul ca ]n b[taia unor vânturi ne]mp[cate =i ]n suflet i se
r[scoleau alte ]ntreb[ri, mereu altele. Ie=i ]n ulicioara g[rii =i
se pomeni deodat[ cu Ilona… }n secunda când o v[zu, gân-
durile i se risipir[, ca alungate de o putere irezistibil[, =i ]n
inim[ ]i r[mase numai bucurie.
— Unde umbli pe aici, Ilona? ]i zise el cu l[comie, parc[
ar fi vrut s[-=i verse tot sufletul ]n ni=te vorbe care altfel n-ar
]nsemna nimic. Cum te-ai ascuns de nici nu te-ai mai ar[tat
de asear[?
— Mi-e fric[ de d-ta, murmur[ fata plecând ochii =i ocolin-
du-l.
— +ireato, =ireato! f[cu Apostol, fericit de r[spunsul ei.
Dar eu tot te-am v[zut adineaori, din cancelarie… Veneai de
undeva =i erai mânioas[, =i-\i =edea bine…
Ilona trecuse, f[r[ a mai scoate un cuvânt, iu\indu-=i
mersul =i disp[rând degrab[, ]n vreme ce Bologa, ]ntorcân-
du-se pe loc, o urm[rea cu ochii aprin=i.
Apoi, de dup[ cotitura care ]nghi\ise pe Ilona se auzi
huruit de ro\i grele =i ]n curând se ivi o c[ru\[ ]nc[rcat[zdrav[n cu l[zi de muni\ii. Apostol tocmai voia s[-=i ur-meze calea, când, lâng[ vizitiu, recunoscu pe locotenentul
de huzari Varga care, sosind aproape, opri c[ru\a =i nu se
d[du jos. Schimbar[ câteva vorbe =i ]ntreb[ri, cânt[rindu-se din ochi cu o curiozitate ciudat[. }n sfâr=it, Varga zise, ]nglum[ =i totu=i cu o privire iscoditoare:
— Te-am a=teptat s[ te arestez, Bologa… Se vede ]ns[ c[

214\i-ai mutat gândul…
Apostol ]i sim\i ]n inim[ privirea ca un cu\it. Zâmbi ]ncur-
cat =i r[spunse, de asemenea cu ton glume\, dar neputân-du-=i ascunde o tremurare a buzelor:
— A, n-ai uitat ]nc[ convorbirea de atunci?… Ei da, am
lipsit la apel… Crezi c[ de aci ]ncolo e prea târziu?
— Nu =tiu… Tu trebuie s[ =tii! zise Varga, devenind ]ndat[
serios.
— A=a-i?… +-apoi frontul e mare, prietene… De ce numai-
decât pe la tine? urm[ Bologa cu acela=i zâmbet.
— Fire=te… negre=it… Dar eu te-am a=teptat, nu =tiu de
ce… a=a… ]ngân[ locotenentul de huzari cu o lic[rire ]n ochi.
Hai, d[-i drumul, b[iete! ad[ug[ c[tre vizitiu, ]ntinzându-i
mâna lui Apostol =i zicându-i: La revedere… Am s[ te mai
a=tept, Bologa!… Fii sigur, am s[ te a=tept…
C[ru\a porni cu zgomot scâr\âitor, ]n care ultimele vorbe
ale lui Varga se pierdur[ ca ]ntr-o pr[bu=ire. Apostol Bologamerse pe urmele c[ru\ei, cu surâsul zugr[vit pe obraji, parc[ar fi vrut s[ mai spun[ ceva huzarului.
Tocmai ]n fa\a spitalului ]=i d[du seama c[ dore=te s[
vad[ neap[rat pe Cervenko, ca =i cum numai Cervenko ar fi]n stare s[-i dezv[luie taina lini=tii adev[rate =i s[-i dea unleac ]mpotriva tuturor chinurilor sufletului. Spitalul im-provizat ]n localul =coalei avea dou[ s[li cu vreo treizeci de
paturi. }n cea dinspre uli\[, ]ntr-un col\, z[cea c[pitanul
Cervenko.
Un doctora= cu obrajii p[mântii explic[ lui Bologa, ]nainte
de a-l introduce, c[ Cervenko e de dou[ s[pt[mâni aici, cu
un glonte, rico=at, ]n piept… “Glontele, p[trunzând de-a
curmezi=ul, a frânt dou[ coaste, =i-a pierdut for\a de
penetra\ie =i s-a oprit ]n pl[mânul st[ng, ]n apropierea in-
imii, a=a c[ ni-e peste putin\[ s[-l ajungem =i s[-l extra-

215gem… Pe bolnav ]l jeneaz[ ]ngrozitor =i, afar[ dac[ o ]ntâm-
plare norocoas[ nu va interveni, poate s[-i provoace o hemor-
agie mortal[… }n sfâr=it, noi sper[m… ]n ajutorul lui
Dumnezeu, dar bolnavul trebuie cru\at =i mai ales n-are voie
s[ vorbeasc[… De altfel, are dureri cumplite =i…”
Apostol Bologa se apropie de patul lui Cervenko ]n vâr-
ful picioarelor. C[pitanul, foarte palid, cu fa\a ]n sus, avea
ochii verzi \inti\i ]n tavanul cu grinzi. Obrajii lui erau usca\i,
cu pielea lucioas[, ]ntins[ pe oase, =i atât de alb[, c[ barba
cafenie, resfirat[ peste ]nvelitoarea sur[, p[rea neagr[. }n
ochi ]i ardea o lumin[ cu pâlpâiri de suferin\[ =i exaltare =i
umilin\[, ca ni=te tainice respira\ii suflete=ti.
Bologa se opri la vreo trei pa=i de pat, dar bolnavul nu
]ntoarse privirea spre dânsul, parc[ n-ar fi auzit nimic din ce
se petrece pe lumea aceasta. De-abia când ]i rosti numele,
ochii lui Cervenko r[spunser[ cu o lucire de bucurie.
Pe urm[ Apostol se a=ez[ la picioare =i rosti câteva cu-
vinte care nu cereau r[spuns. C[pitanul bolnav zâmbi cu
buzele =i cu ochii, blând, cu atâta bun[tate, c[ inima lui
Apostol ]ncepu s[ tremure repede, fricoas[, ca o pas[re spe-
riat[, sim\ind deodat[ mustr[ri dureroase =i ]ncredere mare.
+i Bologa st[tu acolo, ]n fa\a bolnavului, aproape un ceas,
f[r[ a scoate o vorb[, sorbindu-i privirile din ce ]n ce mai
]nsetat, ca =i cum din ele ar fi vrut s[-=i adune un m[nunchi
de sprijin. N-ar fi fost ]n stare s[-=i l[mureasc[ sim\[mintele
din clipele acelea, dar sufletul i se bucura ca p[truns de o
tain[ nem[rginit[.
Când se ridic[ de plecare, v[zu bine c[ buzele lui Cer-
venko se mi=c[ f[r[ glas. El totu=i ]n\elese ce-i spune =i,
drept r[spuns, ]l s[rut[ pe amândoi obrajii. +i ochii bolna-
vului ]l petrecur[ pân[ la u=[ =i mai departe, prin zidurile
s[lii, pân[ ]n uli\[…

2164
Spre sear[, groparul Vidor sosi acas[ din ora=, unde fus-
ese cu cumnatul s[u, =i ]ndat[ vru s[ afle de la Bologa cum
st[ pacea, c[ pe aici iar se aud ve=ti de b[t[lii.
— Noi vom afla cei din urm[ pacea, zise Apostol, fiindc[
pacea o fac cei ce n-au cunoscut r[zboiul!
}n aceea=i sear[, trecând din cancelarie ]n odaia sa, g[si
acolo pe Ilona care, f[r[ sfial[, aproape sfid[tor ]i zise:
— Te-am a=teptat s[-\i spun c[ nu-s sup[rat[, dar mi-e
ru=ine…
Apostol o lu[ ]n bra\e =i ea ]=i ascunse obrajii pe pieptul
lui.
— Ilona… Ilona… murmur[ Apostol, strângând-o
nebune=te =i s[rutându-i gura.
Dar fata se smulse brusc din mâinile lui =i fugi afar[, parc[
s-ar fi sp[imântat de ceva… Peste câteva clipe veni ]ntr-adev[r
Petre s[ aprind[ lampa.
Cele dou[ zile urm[toare Apostol Bologa le petrecu ]ntr-
o agita\ie cumplit[. Serviciul ]n birou ]l chinuia, ca =i cum ar
fi stat pe cuie. }n mintea lui se stinser[ toate gândurile care
nu priveau pe Ilona, precum inima =i toat[ fiin\a lui numai
pe ea o râvneau ]n fiece clip[ cu o patim[ disperat[. Din
cinci ]n cinci minute trecea ]n odaia de dincolo, mereu cu
speran\a de a o vedea m[car pe Ilona. De câteva ori ]ncerc[
s[ se gândeasc[ la Cervenko, la Dumnezeu, la iubirea omu-
lui… Nu era ]n stare =i de altfel era convins c[, prin aseme-
nea ]ncerc[ri, ar jigni-o pe ea. Ar fi vorbit numai despre Ilo-
na toat[ ziua =i de-abia se st[pânea s[ nu ]ntrebe chiar pe
grada\ii din cancelarie ce p[rere au de “fata gazdei”. Cu Pe-

217tre ]ns[ st[tea mai lini=tit de vorb[, ]l iscodea ce face
“feti=cana ceea”, unde se culc[, pe unde umbl[. Am[nuntele
cele mai m[runte i se p[reau nespus de fermec[toare. Gro-
parul nu-l mai plictisea, ba ]l c[uta =i-l stârnea la taifas =i
mai ales se bucura aflând de la el câte ceva din copil[ria
“feti\ei”.
De altminteri nici Ilona nu se mai ascundea =i-=i f[cea
mereu de lucru pe acas[, s[ fie mereu ]n ochii =i ]n calea lui.
Totu=i, se ferea s[ intre ]n odaia “domnului ofi\er”, s[ n-o
prind[ tat[l s[u, dar mai cu seam[ fiindc[ ]i era fric[ s[ n-o
g[seasc[ Apostol iar acolo =i s[ nu se ]ntâmple cumva s[ nu
mai poat[ sc[pa din ]mbr[\i=[rile lui. Numai de dou[ ori a
trecut pragul ]n cele dou[ zile =i de amândou[ ori Apostol a
sim\it-o, a alergat =i nu i-a dat drumul pân[ ce n-a s[rutat-o
cu atâta foc, c[ era s[-=i piarz[ =i ea capul, ba a doua oar[ a
dat =i ordonan\a peste ei.
A treia zi, dup[ asfin\itul soarelui, groparul spuse locote-
nentului c[ se duce la F[get, unde va z[bovi tocmai pân[
sâmb[t[ dup[ prânz, c[ are acolo o “tabl[” de porumb =i ar
vrea s-o are mâine cu uneltele =i vitele cumnatului, s[
ispr[veasc[ cu munca p[mântului =i s[ fie lini=tit de
s[rb[torile Pa=tilor. Bologa uitase c[ e S[pt[mâna patimilor,
cu toate c[ maic[-sa ]i amintise chiar =i ]n clipa pornirii trenu-
lui, mai ]ntreb[ câte ceva pe gropar despre s[rb[tori, gând-
indu-se numai c[ Ilona va r[mâne singur[ aici. Dup[ ce
disp[ru groparul, Apostol, fericit, d[du s[ caute pe Ilona, o
a=tept[… Nimic. }l cuprinse o triste\e chinuitoare când ]i
tr[sni prin cap c[ fata o fi dormind undeva prin vecini sau la
vreo rubedenie. Numai la cin[ =i ]ntâmpl[tor ]i spuse Petre
c[ “feti=cana” s-a ]ncuiat ]n od[i\a din fund =i nici nu
crâcne=te, parc-ar fi ]nghe\at acolo “cine =tie de frica cui”…
Ziua urm[toare i se p[ru strâmb[, sf[râmat[ =i plin[ de

218un miros acru. Nu v[zu deloc pe Ilona. De-abia seara o
]ntâlni, ]n tind[. Era g[tit[. }n cap o n[fram[ de m[tas[ ver-
de ca iarba, iar pieptul strâns ]ntr-un l[ib[ra= de catifea ro=ie,
ca ]n corset. }n cancelarie nimeni; ]n cealalt[ odaie ]ns[ Pe-
tre horob[ia, morm[ind rug[ciuni. Apostol, care tocmai ie=ea
din cancelarie, o surprinse pe când ea c[uta s[ se strecoare
nesim\it[. }i veni s[ \ipe de bucurie =i totu=i ]ncremeni ]n
fa\a ei, privind-o doar cu ni=te ochi lacomi =i plini de spaim[.
+i ea se opri, ]ngrozit[, =i se cl[tin[ pu\in pe picioare… Ast-
fel trecur[ câteva clipe, amestecate cu rug[ciunile ordonan\ei
din odaia ofi\erului.
Apoi Bologa =opti cu o lucire nou[:
— De ce te ascunzi de mine, Ilona?
Fata, ca =i cum n-ar fi ]n\eles ]ntrebarea, p[li =i r[spunse
]ndat[ la alt[ ]ntrebare ce tremura ]n ochii lui:
— Las[-m[… Trebuie s[ m[ duc la biseric[… E Vinerea
mare… Denii… +i poimâine sunt Pa=tile…
Apostol ]i v[zu numai buzele =i nu-i auzi glasul. Pe urm[
privirea ]i cobor] pe sâni gata parc[ s[ sparg[ laib[rul care-i
ap[sa. Deodat[ se f[cu ro=u, o apuc[ de mân[ =i-i =opti cu
alt[ ]nfl[c[rare, c[ fata ]=i feri obrajii:
— Ilona, am s[ te a=tept de la biseric[…
Fiindc[ ea t[cu, Apostol continu[ mai fierbinte, ]nfigân-
du-=i ochii aprin=i ]n ochii ei speria\i:
— Trebuie s[ vii, Ilona… acuma trebuie… de la biseric[…
negre=it… te a=tept…
Ilona se cutremur[ =i d[du s[ treac[. El ]i a\inu calea s[-
i aud[ r[spunsul ]nainte de toate.
Se ciocnir[ piept ]n piept =i Apostol o strânse brusc ]n
bra\e =i o s[rut[ prelung parc-ar fi dorit s[-i soarb[ tot sufl-
etul dintr-o dat[. Fata, cu bra\ele moarte, murmur[ aproape
dezn[d[jduit[:

219— Doamne… Doamne, iart[-m[…
— S[ vii, Ilona… Ilona! bâlbâi Bologa dându-i drumul ]n
vreme ce ea, cu pa=i moi, ie=ea din tinda ]ntunecoas[.
Apostol Bologa r[mase câteva clipe ]n tind[, aiurit, ne-
sigur dac[ a fost aievea Ilona sau poate numai ]nchipuirea
lui ve=nic nes[turat[ =i-a b[tut joc de dânsul. Pe buze ]l
ardea s[rutarea ei =i ]n inim[ o fericire atât de vie, c[ ]ncepu
s[ strige, ]n ne=tire, ca =i cum ar fi ]ncercat s[ ]n[bu=e un
glas tulbur[tor:
— Petre!… Petre!…
Ordonan\a ap[ru ]n pragul od[ii, crezând c[ s-a ]ntâm-
plat ceva. Apostol ]=i veni ]n fire, se uit[ foarte vesel la Petre
o clip[ =i-i zise, numai ca s[ nu tac[:
— Ce faci, Petre?… Gata cina? Patul? Mi-e foame, Petre,
=i sunt a=a de mul\umit, a=a de…
Soldatul r[spunse grav, parc[ veselia st[pânului i-ar fi
c[zut greu:
— Am preg[tit tot, don' locotenent… c[ pe urm[ s[ m[
pot duce la biseric[…
— Bine, bine, Petre… Du-te… unde vrei! strig[ Apostol
de-abia st[pânindu-se s[ nu-l ]mbr[\i=eze, ]ntr-atâta bucu-
ria din sufletul lui sim\ea nevoia s[ se ]mpart[ =i s[ se des-
fete.
Nu intr[ ]n odaie, ci se repezi afar[, ca =i când ar fi vrut
s[-=i vesteasc[ fericirea deodat[ cerului =i p[mântului.
R[coarea serii ]l dezmetici. Se ]ntoarse ]napoi. }n fa\a casei
]i ap[ru ca o str[fulgerare prin creieri s[ mearg[ =i el la biser-
ic[. }ntr-o clip[ se hot[r] =i ]n cea urm[toare ]=i lu[ seama,
zicându-=i c[ va fi mul\ime mare acolo =i nu va putea vedea
pe Ilona =i poate nici la sfâr=itul slujbei nu o va ]ntâlni, iar
pân[ s[ vie dânsul acas[…
Pe uli\[ treceau din când ]n când oameni singuratici spre

220biseric[. }n odaia lui era aprins[ lampa =i, prin ferestrele
mici, cu perdelu\ele albe netrase, v[zu patul a=ternut.
“Dar dac[ n-are s[ vie?” ]i r[s[ri prin minte pe nea=teptate
=i ]n aceea=i secund[ ]i zburar[ din suflet toate bucuriile.
Un fior de frig ]l str[b[tu din cap pân[-n picioare. Intr[ ]n
ograd[, mâhnit, cu un c[rbune aprins ]n inim[. Petre ple-
case. Era singur ]n toat[ casa. Pe mas[ ]l a=tepta mâncarea
rece. Nici n-o atinse. Lu[ o carte de pe policioara de la
c[p[tâiul patului =i se a=ez[ la mas[ s[ citeasc[, s[-=i omoare
vremea =i mai ales s[-=i ostoiasc[ gândurile. Literele se ]ncur-
cau, fugeau =i se v[lm[=eau. +i inima-i era plin[ de mustr[ri
nedeslu=ite.
“Dac[ nu vine, ]nseamn[ c[ nu m[ iube=te =i atunci…”
Ultimul cuvânt ]i r[mase suspendat ]n creier ca un vârf
de floret[. Atunci… Atunci… }=i d[dea seama c[ iubirea aceas-
ta ]l dep[rteaz[ de toate credin\ele =i n[zuin\ele lui =i totu=isim\ea c[ f[r[ de ea i s-ar istovi inima =i via\a ]ns[=i =i-ar
pierde orice rost, iar lumea ar deveni un pustiu f[r[ margi-
ni. Nici o clip[ nu s-a gândit unde ]l va duce iubirea Ilonei,
ca odinioar[ când a iubit pe Marta =i când a =tiut c[ va lua-
o de nevast[. Acum nu era capabil s[ se gândeasc[ la nimic,
c[ci dorea pe Ilona, cu toate sim\irile =i gândurile, ne]ncetat,
parc[ toat[ fiin\a lui ar fi fost amenin\at[ de pieire dac[ nu
i-ar fi jertfit ei toate clipele.
Teama c[ Ilona nu va veni ]l ustura pân[ ]n m[duva oase-
lor. Cartea ]i tremura ]n mâini =i lumina l[mpii ]ncepu s[-l
enerveze. Trânti volumul pe lavi\[ =i se plimb[ de ici-colo,
din ce ]n ce mai repede, ca =i cum ar fi vrut s[ gr[beasc[
mersul vremii =i apropierea clipei hot[râtoare.
}n sfâr=it nu mai putu r[bda lumina =i stinse lampa. Mai
umbl[ câteva minute prin odaie, dar nelini=tea nu-l p[r[si.
}mbr[cat cum era, se lungi ]n pat. }ntunericul =i t[cerea ]l

221mângâiau. }=i auzea b[t[ile inimii, ca ni=te gâlgâiri ]n[bu=ite.
Ca s[ ]n=ele vremea, se apuc[ s[ numere; nu ajunse nici
pân[ la zece =i pierdu =irul…
Trecu a=a o ve=nicie… Apoi deodat[ auzi, pe uli\[, gla-
suri… Vru s[ se ridice, dar imediat se r[zgândi =i r[mase
nemi=cat… “Ar fi trebuit s-o a=tept afar[”, ]=i zise cu disper-
are ]ngrozitoare ]n suflet. }n aceea=i clip[ pa=ii ei r[sunar[
]n ograd[. El ]i recunoscu, de=i niciodat[ nu =i-a dat seama
c[-i cunoa=te… Pa=ii intr[ ]n tind[ =i se ]nmoaie, apoi se
opresc =ov[ind… Apostol simte =ov[irea =i iar ]=i aude lim-
pede b[t[ile inimii… Pe urm[ clan\a se mi=c[ f[r[ zgomot =i
nici u=a nu scâr\âie, deschizându-se pu\in, de-abia atâta cât
]i trebuie ei ca s[ se strecoare… Iar ]i fulger[ prin gând luiApostol s[ sar[ din pat =i iar r[mâne \intuit pe loc, ]ncer-
când s[-=i mulcomeasc[ inima =i ]nfrico=at s[ n-o sperie…“De ce nu ]nchide u=a?” ]=i zice apucat de o nou[ disperare.Dar chiar atunci aude z[vorul =i sufletul i se aprinde ]ntr-oscânteiere de bucurie.
Ilona ]ncremeni dou[ minute lâng[ u=[… }n tind[ se
auzir[ al\i pa=i, grei, târâ\i… Bologa =i Ilona se cutremurar[,
ca =i când, fiecare ]n parte ar fi a=teptat ivirea unui vr[jma=pedepsitor… }n curând zgomotul din tind[ se potoli… “Afost Petre”, se gândi Apostol u=urat, auzind ]ndat[ fo=netde fust[ apropiindu-se… Fata se opri lâng[ pat, mereunehot[rât[ =i ]ngrozit[. Inima ]n piept i se zvârcolea atât de
aprig, c[ Apostol ]i auzea zvârcolirile… Apoi Apostol nu se
mai putu st[pâni. }ntinse bra\ul spre ea =i degetele lui atin-ser[ sânii strân=i ]n laib[ra=ul de catifea… Ilona scoase un\ip[t ]n[bu=it.
— Ilona… turturica mea s[lbatic[! =opti Bologa r[gu=it,
lu]ndu-i mâna rece =i ]ncercând s[ se ridice.
— Mi-e fric[… mi-e fric[… iart[-m[! murmur[ fata, vrând

222s[ se fereasc[, cuprins[ brusc de o voin\[ nou[ de ]mpotriv-
ire.
Dar tot atunci sim\i c[ nu mai are nici o putere =i se plec[
asupra lui, ]ngânând cu patim[:
— De acuma nu-mi pas[… chiar s[ m[ omoare!}i alunec[ piciorul pe podele =i c[zu moale, pe pat, sus-
pinând lâng[ Apostol…
5
A doua zi, Apostol Bologa se sim\i ca dup[ o be\ie
ru=inoas[. }i era sil[ de sine ]nsu=i, par-ar fi s[vâr=it o crim[.Se repezi de diminea\[ ]n cancelarie, g[si pretexte s[
oc[rasc[ pe cei doi slujba=i =i chiar pe Petre… dar de lucru
nu se putea apuca. Ie=i pe afar[, c[utând s[ fug[ de remu=c[ri.
“Am n[v[lit ca o vijelie ]n via\a ei, am r[scolit-o =i nu
m-am gândit decât la mine!” ]=i zicea ]ntruna scârbit,
r[t[cind de ici-colo.
Apoi deodat[ ]i r[s[ri ]n ochi zâmbetul Ilonei, fericit,
supus, str[lucitor de iubire =i credin\[.
— Nu-\i pare r[u, Ilona? o ]ntreb[ dânsul, =ov[itor.
— Nu! r[spunse fata hot[rât.
— Ai ]ncredere ]n mine, Ilona? urm[ el, tremurând.
— Da! r[spunse ea cu ]nfl[c[rare.
}n fa\a ei râdea bucuria ]ntreag[, netulburat[ de gânduri
=i nep[s[toare de lume, triumf[toare =i ispititoare. Uitân-
du-se lung ]n ochii ei, Bologa ]i v[zu inima toat[, cald[,
simpl[, s[lbatic[, =i ]n c[ldura aceasta i se topi ]ngrijorarea
]ncetul cu ]ncetul. }n\elese c[ Ilona pre\uie=te mai mult decât
toate tainele lumii, =i o clip[ sau poate mai pu\in, i se p[ru
c[ tot universul se preface deodat[ ]n neant, l[sându-l nu-
mai pe el cu ea ]n fa\a lui Dumnezeu.

223— Acuma ]ns[ trebuie s[ plec, zise apoi fata, c[ azi am
mult de lucru… s[ fac ou[ ro=ii, cozonaci, pasc[… Doar mâine
e }nvierea…
Mai z[bovi un minut, parc[ inima nu ar fi l[sat-o s[ se
despart[ de Apostol. Pe urm[ fugi ]n cas[, râzând… }n acela=i
moment Bologa auzi foarte deslu=it din cancelarie, pe fere-
strele deschise, glasul sergentului:
— Mi se pare c[ locotenentul nostru a pus ochii pe fata
groparului…
— Ce-i drept, n-are gust r[u, r[spunse caporalul, râzând
gros =i ]nfundat.
Apostol Bologa arunc[ o privire spre ferestre =i deodat[
se ]nsenin[, ca =i când ar fi g[sit cheia ]n\elepciunii, =i
morm[i:
— E cam de diminea\[, dar… trebuie!
Porni f[r[ s[ se mai uite ]napoi, =i nici nu se opri pân[ la
poarta preotului Boteanu. }n fundul ogr[zii, ]n u=a grajdu-
lui, popa vorbea cu cineva, ]n capul gol, cu spatele spre uli\[.
Apostol des chise porti\a. Scâr\âitul \â\ânilor f[cu pe Bote-
anu s[ ]ntoarc[ ]ndat[ capul. Soarele ]i umplu fa\a de lu-
min[. Mai arunc[ dou[ vorbe ]n grajd =i veni repede sprepoart[. Când recunoscu pe Bologa, ]ncepu s[ zâmbeasc[atât de vesel, parc[ nu l-ar mai fi v[zut de pe b[ncile =colii,
“cum ar fi trebuit s[ zâmbeasc[ acum o lun[”, gândi Apos-
tol f[r[ s[ vrea.
— Apostole, Apostole, ai mai venit pe la noi?… Ce vânt
bun te aduce? zise preotul, ]nduio=at.
Bologa ]i strânse mâna, ]mb[rb[tat de senin[tatea lui,
bolborosind cuvinte ne]n\elese. “Cât de str[in a fost atunci
=i acuma cât e de blajin!” ]=i zicea uimit de schimbarea preot-
ului.
— Haidem, Apostole, ]n veranda noastr[ \[r[neasc[! relu[

224Boteanu, cuprinzându-i mijlocul =i ]ndreptându-se spre
gr[dini\a din fa\a casei.
Parc[ acum toat[ ]nf[\i=area casei parohiale ar fi fost mai
prietenoas[. }n cerdac era o mas[ acoperit[ cu fa\a alb[ =itrei scaune ]mprejur, iar pe stâlpi =i pe parmaclâc vrejile =ifrunzele vi\ei-s[lbatice ]=i sorbeau verdea\a.
— Pofte=te, Apostole, te rog! strig[ popa, frecându-=i
mâinile cu mare bucurue. Ia loc aici… E foarte bine aici… +i
preoteasa are s[ ne aduc[ ni=te cafele cu lapte cum n-aimâncat nici pe la Pesta!… Scuz[-m[ numai o secund[, Apos-tole… o secund[!
Apostol =ezu, ]n vreme ce Constantin Boteanu se repezi
]n cas[, s[ vesteasc[ pe preoteas[ c[ a primit un oaspe. Cer-
dacul se r[sf[\a ]n c[ldura blând[ a dimine\ii. Pe mas[, c[teva
mu=te se alungau ]mprejurul unei pete de cafea neagr[.
— Deun[zi m-am sup[rat pe tine, p[rinte, zise Apostol
c[tre preotul care se ]ntorcea mul\umit. Eram atât de am[rât,poate mai am[rât ca azi, =i n-ai vrut deloc s[ m[ ]n\elegi =inici m[car s[-mi d[ruie=ti o vorb[ bun[!
Imputarea din glasul lui Bologa ]nnour[ o clip[ fa\a
preotului, ca =i când i-ar fi reamintit o suferin\[. R[spunse
mai blând, plecând ochii:
— Erai tare aprins, Apostole, iar eu de-abia sosisem…
Omul, când sufere, e mai egoist =i nu simte suferin\a aproape-
lui… Numai moartea ne ]mpac[ aievea cu lumea =i cu
Dumnezeu!
— Iubirea nu? ]ntreb[ Apostol repede, aproape ]nfrico=at.— Iubirea cea mare =i adev[rat[ e numai la Dumnezeu…Din cas[ izbucnir[ deodat[ plânsete prelungi =i n[tânge
de copii. Pe uli\[ trecea un deta=ament de solda\i, ]n direc\ia
frontului, obosi\i, ab[tu\i, cu capetele plecate, ca ni=te vitemânate spre zalhana. }n cerdac ]ns[ ardea lumina soareluica un râs de fat[ frumoas[.

225— Copila=ii… ve=nic f[r[ astâmp[r, murmur[ Boteanu cu
alt glas. +i biata preoteas[ toat[ ziulica trebuie s[-i
mu=truluiasc[…
Apostol zâmbi. Preotul urm[ iar[=i ]nviorat:— Dar am auzit c-ai fost dus pe acas[, Apostole… De
aceea nu te-am mai z[rit… O, Doamne!… Barem pe acolo n-a trecut r[zboiul…
— }mi amintesc cât erai tu de studios ]n N[s[ud, odinio-
ar[, Constantine, zise Bologa, parc[ i-ar fi fost fric[ s[ nuuite ceva. +i m[ gândesc, cum te-ai putut obi=nui aici, de-parte de lume, f[r[ c[r\i, f[r[ oameni de seama ta?… Tre-buie s-o duci greu de tot.
Popa Boteanu ro=i, dar ]n aceea=i clip[ ]i izvor] ]n ochi o
lumin[ smerit[, care r[spândea ]n jurul lui valuri de ]ncred-
ere =i simpatie. R[spunse f[r[ =ov[ire =i cu un zâmbet de]mp[care:
— Grea a fost lupta mea, Apostole, =i lung[ a fost… Dar
Dumnezeu m-a ajutat =i mi-a deschis inima =i m-a mângâi-at… C[ci via\a e pretutindeni, ]n firul de nisip ca =i ]n sufle-
tul omului… +i pretutindeni oamenii au nevoie de mil[, s[
d[ruiasc[ =i s[ primeasc[. Sunt bune ele =i c[r\ile, ]ns[ nu-mai via\a poate s[ te apropie de Dumnezeu! Cât timp tr[ie=ti]ntre c[r\i =i din ele, \i se pare c[ acolo-i toat[ ]n\elepciunea…Apoi, când ie=i ]n lume, ]\i sim\i sufletul trist =i f[r[ sprijin,m[car de ai fi mistuit toate bibliotecile de pe fa\a p[mântului.
A=a am p[\it =i m-am zbuciumat cumplit =i am crezut c[ nuvoi g[si alinare nic[iri… Pe urm[, ]ncetul cu ]ncetul, ]n mijlocul
naturii, m-a luat puhoiul vie\ii =i m-a dus prin suferin\e =i
am[r[ciuni, ]nainte, f[r[ s[-mi dau seama ]ncotro… =i a=a
]ntr-un ceas, ori poate ]ntr-o singur[ secund[, m-am trezit
cu sufletul plin de ]n\elegere! Am sim\it puterea =i slava =i
bun[tatea lui Dumnezeu ]n inima mea, =i ]n sim\[mântul

226acela am aflat dezlegarea tuturor tainelor, Apostole!… De
atunci nu mai am nevoie de c[r\i, ci numai de Dumnezeu.
+-apoi Dumnezeu e mai aproape de omul simplu, care
tr[ie=te afar[, ]n vârtejul vie\ii… Mult mai aproape!…
Credin\a fuge de c[r\i =i nu poate s[l[=lui statornic decât ]n
sufletele care o doresc cu ]nfl[c[rare!
Apostol Bologa ]ngân[ cu obrajii aprin=i:
— P[rinte, simt cuvintele tale ]n inima mea… le simt,
p[rinte!
Preotul cl[tin[ din cap =i zise tot zâmbind:
— Dintre to\i oameniii, filozofii simt cel mai anevoie
adev[rul dumnezeiesc, pentru c[ ei caut[ cu mintea cea slab[
p[mânteasc[ pe Dumnezeu, =i nu cu inima credincioas[ =i
atotcuprinz[toare! Când omul ]=i uit[ obâr=ia cereasc[ =i
scormone=te ]n noroi ca s[ afle rostul tainelor lui Dumnezeu,
cum s[ se ]nal\e sufletul =i cum s[ culeag[ ]n\elegere =i]mp[care?
}ntrebarea preotului pluti un r[stimp ]n razele de soare,
apoi se destr[m[ ]ntr-o t[cere prelung[. Apostol se uit[ ]n
p[mânt, cople=it de o ap[sare crâncen[. Popa Constantin
st[tea ]n picioare, la câ\iva pa=i, cu fa\a ]n rev[rsarea de
lumin[… Deodat[ Apostol Bologa ridic[ ochii spre el, ]nseta\i
=i ]ndurera\i.
— Constantine, murmur[ Apostol cu o voce groas[, ca =i
cum ar fi vorbit din adâncurile sufletului, eu toat[ via\a m-
am r[zboit cu Dumnezeu!… Auzi? M-am luptat ]n fiece
minut, c[utându-l, adorându-l =i blestemându-l! Am sim\it
totdeauna c[ am nevoie de Dumnezeu =i Dumnezeu m-a
chinuit ]ngrozitor!… Am avut clipe când l-am sim\it ]n ini-
ma mea =i nu l-am putut p[stra acolo! De ce, p[rinte, nu l-
am p[strat? De ce n-a alungat el ]ndoielile, toate, s[ nu se
mai re]ntoarc[ niciodat[?… +i fiindc[ clipele acelea au fost

227nespus de fericite =i pline de lini=te, de aceea am alergat
f[r[ odihn[, blestemând =i cercetând pretutindeni… Lupta
aceasta m[ sugrum[ mereu =i fric[ mi-e c[ nu se va ispr[vi
niciodat[, poate nici dincolo!
Ochii lui Apostol se zvârcoleau ]n lacrimi, cu lic[riri dispe-
rate, a=teptând parc[ izb[virea suprem[ de la omul din fa\a
lor.
— Crede, Apostole, =i Dumnezeu va cobor] ]n inima ta
când va bate ceasul, =i nu te va p[r[si ]n vecii vecilor! zise
preotul cu un glas ]mpletit numai din n[dejde =i ]mb[rb[tare.
Bologa, ca =i cum ]ntr-adev[r glasul i-ar fi picurat ]n suflet
un balsam minunat, urm[ mai lini=tit, privind mereu ]n fa\a
preotului:
— Vreau s[ cred… =i uneori ]mi simt fiin\a curat[ =i prim-
itoare ca un potir! Dar zadarnic implor =i zadarnic bat la
toate por\ile, nimeni nu-mi r[spunde!… Cred, cred, p[rinte!Toate fibrele inimii mele numai credin\[ râvnesc, chiar când
m[ sfâ=ie ]ndoielile =i ]ntreb[rile!… M-am r[zboit cu ispitir-
ile urii =i le-am izgonit din sufletul meu… Sunt ]n stare s[
m[ umilesc, s[ m[ ]njosesc =i s[-mi presar cenu=[ pe cap,
numai s[ dobândesc un strop de credin\[ neclintit[…
T[cu o clip[ =i apoi continu[ cu o voce nou[:
— M[ plimb ve=nic ]ntre dou[ pr[p[stii, Constantine!..
Ve=nic, ve=nic!… Pr[pastie afar[, pr[pastie ]n sufletul meu…
+i la fiecare poticnire m[ uit ]n fundul pr[p[stiilor… la fiece
poticnire!… +i a=a a fost totdeauna… De câte ori nu mi-am
dat seama c[ omul nu poate merge singur pe drumul vie\ii,
f[r[ o c[l[uz[ sigur[ =i totu=i mereu am ]ncercat!… Dar
drumul vie\ii e plin de r[scruci, =i la fiecare r[scruce am fost
silit s[ m[ opresc, s[ chibzuiesc, =i niciodat[ n-am nimerit
calea cea dreapt[ =i m-am ]ntors ]napoi =i nici ]napoi n-am
mai cunoscut drumul pe care am mers…

228— +i eu am purtat crucea ta, Apostole, =i Dumnezeu,
când am fost mai disperat, mi-a trimis credin\a cea tare ca
stânca =i m-a mântuit! rosti preotul limpede ca o vestire,
trecând al[turi de el. Numai credin\a neclintit[ mântuie=te
pe om aici =i dincolo deopotriv[! Credin\a e puntea vie pes-
te pr[p[stiile dintre sufletul zbuciumat =i lumea plin[ de
enigme =i mai cu seam[ ]ntre om =i Dumnezeu!… Numai ]n
credin\a neclintit[ vei g[si =i tu c[l[uza f[r[ gre= ]n via\[,
c[ci numai ea te poate ]ndemna la fiece pas =i-\i poate spune
]n fiece minut cum s[-\i ]mpaci sufletul!
Apostol Bologa plecase iar capul ]n p[mânt, ascultând
cuvintele preotului ca o binecuvântare. +i când t[cu Con-
stantin, nici el nu mai zise nimic, parc[ ]n sufletul lui s-ar fi
coborât aievea o c[l[uz[ f[r[ gre=.
Atunci intr[ ]n cerdac preoteasa, aducând ]n mân[ un
co=ule\ cu pâine pr[jit[, iar dup[ ea, servitoarea b[trân[,p[=ind cu mare b[gare de seam[ ca s[ nu se verse ce=tile
pline, a=ezate pe o tav[ de lemn ]nflorit.
— Pune-o colea bini=or! =opti preoteasa dup[ ce zâmbi
cu sfial[ spre Bologa.
— }nc[ n-ai cunoscut pe preoteasa mea, Apostole? ]ntreb[
deodat[ preotul cu mândrie. Poftim, prive=te-o =i spune-mi
dac[ ai mai v[zut a=a c[prioar[ dr[g[la=[?
— Vai, Constantine, nu \i-e ru=ine? zise preoteasa ro=ind
pân[-n vârful nasului =i f[când semn servitoarei s[ plece.
Preotesa era durdulie, plin[ de s[n[tate, cu obrajii
buc[la\i =i cu ni=te ochi verzi sp[l[ci\i =i foarte blânzi. Apostol
]i s[rut[ mâna, murmurând câteva cuvinte.
— Acuma o s[ ne ier\i, domnule, ad[ug[ preoteasa,
mereu ro=ie de ru=ine, aranjând masa. Ca la \ar[ =i ca ]n
r[zboi… Alt[dat[ aveam =i noi mai bine, dar cât a fost popa
internat, c[tanele ne-au pr[p[dit…

229— Las[, c[-i bine, c[prioar[, zise Boteanu, mângâind-o
cu drag. C[ doar Apostol nu-i str[in… Ehe, tu erai ]n fa=e
când noi puneam lumea la cale ]n N[s[ud!
Preoteasa mai st[tu pân[ ce se a=ezar[ la mas[, având
mare grij[ s[ spun[ c[ ea a potrivit cafelele, dar s[ mai
pofteasc[ zah[r ori =var\ dac[ nu li se pare bun[, apoi se
scuz[ ro=ind din nou, fiindc[ ]n cas[ se porniser[ iar ni=te
scâncete sub\iri, =i ie=i zâmbind foarte ]ncurcat[.
— O femeie rar[, Apostole, ]ncepu ]ndat[ preotul cu o
voce cald[ de iubire. Ea a fost norocul meu… Am cunoscut-
o la un bal de teologi ]n Gherla, binecuvântat fie balul ace-
la!… De altfel e chiar fata ]nainta=ului meu de aici, care a
murit ]n anul când ne-am cunoscut. Soacra tr[ie=te… aici la
noi… Nu-\i po\i ]nchipui tu ce ]nseamn[ o femeie care te
iube=te aievea, pân[ la sacrificiu… Preoteasa mea e dintre
femeile acelea, Apostole! Când \i-oi povesti odat[ p[timirilenoastre, ai s[ ]n\elegi poate de ce o iubesc din tot sufletul…
Las’ c[ e =i fata cult[, a ]nv[\at patru ani la Blaj…
Apostol ]l ]ntrerupse brusc, ]nfigându-=i privirea ]n ochii
lui:
— O iube=ti mult… ca =i pe Dumnezeu?
Boteanu r[mase o clip[ uimit, cu linguri\a rezemat[ ]n
fundul ce=tii. Apoi r[spunse hot[rât, aproape solemn:
— Da… mult, ca =i pe Dumnezeu!… Iubirea e una =i nedes-
p[r\it[, ]ntocmai ca credin\a! Inima mea cuprinde ]n aceea=i
iubire pe Dumnezeu, =i pe tovar[=a vie\ii mele, =i pe mama
copiilor mei!… Prin iubirea adev[rat[ sufletele unite se ap-
ropie de tronul Atotputernicului…
}n ochii lui Apostol se aprinse atunci o str[lucire a=a de
mare, c[ preotul Constantin de-abia ]=i putu st[pâni mirar-
ea.

2306
Apostol Bologa se ]ntoarse la cancelarie lini=tit =i se
a=ternu pe lucru cu o sârguin\[ de om care =i-a potrivit via\a
pe ore =i minute. Numai din când ]n când zvârlea ochii pe
fereastr[, parc[ ar fi a=teptat pe cineva, dar f[r[ ner[bdare
=i f[r[ vreo strângere de inim[, sigur c[ cel a=teptat va sosi
negre=it la timp.
Pe la unsprezece groparul Vidor intr[ pe poart[, poso-
morât =i cu o leg[tur[ ]n mân[. Atunci Apostol se scul[ de
la birou =i a=ez[ tocul ]n c[limar[. Doar degetele ]i tremu-rau pu\in. U=a cancelariei era deschis[ =i ]n curând groparul
ap[ru ]n prag dând bun[ ziua ofi\erului, ca totdeauna. Bologa
r[spunse simplu, ad[ugând f[r[ s[ mai a=tepte obi=nuitele]ntreb[ri despre pace ale b[trânului:
— A= dori s[-\i vorbesc ceva… ceva foarte important…
acuma… numaidecât…
Groparul, curios, vru s[ intre ]n cancelarie, dar Apostol ]l
opri:
— Dincolo… la mine… Vin =i eu ]ndat[!— Bine, prea bine, zise Vidor, uitându-se nedumerit spre
cei doi grada\i, ca =i când ar fi vrut s[ citeasc[ vreo explica\ie
pe fe\ele lor. Bine… Atunci m[ duc s[ dau fetei leg[tura =ivin…
Apostol ramase lâng[ birou, ]n picioare, pân[ ce v[zu pe
Vidor intrând ]n odaia de dincolo, pe urm[ trecu =i el, f[r[=ov[ire, dregându-=i pu\in glasul, ]n mers. Pe fa\a groparu-
lui citi un fel de spaim[ amestecat[ cu =iretenie.
— Bade, vorbi Bologa hot[rât, mi-e drag[ Ilona =i vreau

231s-o iau de nevast[, dac[ vrea =i ea =i dac[ mi-o dai =i dumnea-
ta!
Groparul Vidor se uit[ lung ]n ochii lui, f[r[ s[ clipeasc[,
=i nu r[spunse, parc[ n-ar fi ]n\eles nimica sau ar mai fi
a=teptat l[muriri.
— }mi trebuie r[spunsul acuma, numaidecât! continu[
Apostol, enervat pu\in de t[cerea b[nuitoare a \[ranului.
S[ nu crezi c[ mi-a tr[snit prin cap a=a… M-am gândit bine
=i am cump[nit…
Vidor ]ntoarse ochii spre ferestrele dinspre ograd[, oft[,
se sc[rpin[ ]n ceaf[, cl[tin[ din cap =i apoi zise rar, uitându-
se cam piezi= la ofi\er:
— De… domnule locotenent, vorb[ mare ai spus, recun-
osc, c[ =tim =i noi omenia =i cuviin\a, m[car c[ suntem oa-
meni de rând, cum ne-a l[sat Dumnezeu… Apoi, nu zic, \i-
o fi ea drag[ d- tale, fata, dar =i eu sunt om b[trân =i am
p[\it multe =i cu lingura cea mare am ]nghi\it necazurile =i
de aceea cred c[ nu-i pentru dumneata feti=cana noastr[…C[ ea, s[r[cu\a, nici avere n-are, nici ]nv[\at[ nu-i =i nici-
cum nu se potrive=te cu dumneata, domnule locotenent!
— Fiindc[ mi-e drag[, ne potrivim, murmur[ Apostol tul-
burat, ca =i cum n-ar fi a=teptat ]mpotrivire.
Groparul se mai sc[rpin[ ]n cap, mai cercet[ din ochi
]ntr-ascuns pe locotenent, mereu nehot[rât =i b[nuitor. }nsfâr=it merse la u=[ =i, din prag, strig[:
— Ilona!… Ilona!… Ia vino-ncoace, iute!
Fata sosi ]ndat[, ]ntreb[toare, cu degetele murd[rite de
vopseaua ou[lor ro=ii. Când ]i spuse tat[l s[u c[ ofi\erul o
cere de so\ie, se sp[imânt[, se uit[ la Bologa =i izbucni ]nlacrimi. Gropa rul st[rui s[ r[spund[ “domnului locotenent”,

232dar toate fur[ ]n zadar: Ilona plângea =i nici ]n ruptul capului
nu voia s[ deschid[ gura.
— Ne pierdem vremea de poman[, domnule locotenent,
zise ]n cele din urm[ Vidor cu dispre\. Muierea tot muiere,
din lacrimi n-o sco\i nici cu =ase boi… De altminteri, ce s[mai lungim vorba, c[ fata trebuie s[ fac[ precum ]i porunc-esc eu!
Se mai uit[ o clip[ ]n ochii lui Apostol, apoi se duse la el
cu mâna ]ntins[, rostind ap[sat:
— Mare cinste ne faci, domnule locotenent… De-acu nu-
mai s[ fie ]ntr-un ceas bun =i cu noroc =i s[ tr[i\i.
Apostol, luminat de bucurie, se apropie de Ilona, care ]=i
acoperise obrajii cu =or\ul, plângând mereu ]n[bu=it.
— Ilona! =opti el mi=cat. Vrei s[ fii mireasa mea, Ilona?
Ea ]=i dezveli fa\a =i-i r[spunse printr-o privire fierbinte,
izvorât[ din plâns =i ]mpodobit[ cu un surâs de fericire. +i
Apostol o s[rut[, f[r[ sfial[, pe obrajii umezi de lacrimi.
— Atunci s[ mergem degrab[ la preotul satului s[ ne
logodeasc[! zise Bologa, sim\ind pe buze gustul lacrimilorei. V[ a=tept ]n cancelarie…
Se re]ntoarse la birou, mai lini=tit de cum venise. Peste o
jum[tate de ceas groparul b[tu la u=[, vestindu-l c[ suntgata de plecare. Atât Vidor, cât =i Ilona se ]mbr[caser[ ]nhaine de s[rb[toare. Apostol observ[ c[ fata ]=i pusesen[frama verde de ieri =i mai ales l[ib[ra=ul de catifea ro=iecare-i rotunjea sânii.
Preotul Boteanu se cruci de mirare când se pomeni iar cu
Bologa, =i ]nc[ ]ntov[r[=it de Vidor cu fata… }ntreb[ cu glaspu\in ]ngrijorat:
— Ce-i, Apostole?… Ce s-a ]ntâmplat?… C[ doar nici trei

233ceasuri n-au trecut…
— Tu m-ai ]nv[\at, p[rinte, =i ne-am gr[bit s[-\i cerem
binecuvântarea! zise Apostol zâmbind.
Boteanu, nedumerit, ]i pofti ]n odaia unde odinioar[ a
primit pe Apostol =i ceru ner[bd[tor explica\ii. Când afl[hot[rârea lui Apostol, se uit[ pe rând la to\i trei, neputân-du-=i ascunde mirarea. Apoi se scuz[ pentru o secund[, ie=iafar[, desigur s[ spuie =i preotesei ce minune s-a ]ntâmplat,=i reveni cu patrafirul, crucea =i cartea de rug[ciuni.
— Dac[-i a=a, s[ ne rug[m Domnului s[ v[ blagoslov-
easc[ unirea, murmur[ preotul, foarte blând, deschizândcartea.
Citi rug[ciunile obi=nuite, c[utând s[ le ]nve=mânteze ]n
cât mai mult[ evlavie =i solemnitate. Pe urm[ s[rutar[ cuto\ii crucea, iar tinerii se ]mbr[\i=ar[. Preotul mai ad[ug[câteva cuvinte, ]ndemnând mai cu seam[ pe Ilona s[pre\uiasc[ norocul ce i l-a trimis Dumnezeu =i s[ se sileasc[a fi vrednic[ de bucuria care i se h[r[ze=te din mila cerului.Fata plânse =i groparul se ]nduio=[.
— Acuma ]ns[ pofti\i =i lua\i loc, s[ cinstim cu un pahar
de vin ceasul acesta de fericire, cum e datina str[mo=easc[!zise Boteanu, sco\ând =i ]mp[turind patrafirul.
Ca =i cum ar fi fost aranjate toate pe rotile, pe dat[ sosi
servitoarea cu sticla plin[ =i cu paharele =i, peste câteva clipe,]ns[=i preoteasa, str[lucitoare de ner[bdare.
— Uite, c[prioar[, prietenul nostru =i-a ales mireas[ pe
Ilona! strig[ preotul, cu totul vesel, umplând paharele.
Preoteasa felicit[ pe Apostol =i-i l[ud[ pe Ilona c[-i fat[
cuminte =i… }n glasul ei ]ns[ era atâta uimire, c[ Apostolnici nu ]ndr[zni s[ r[spund[ =i se bucur[ când “c[prioara”trecu la Ilona, s-o descoase =i s[-=i astâmpere curiozitatea

234prin fel de fel de ]ntreb[ri.
Dup[ ce preoteasa se mai potoli, Boteanu le spuse o veste
grozav[, pe care adineaori, ]ndat[ ce a plecat Apostol, i-aadus-o un soldat ce se afl[ ]n gazd[ pe aici, prin vecini…Soldatul tocmai se ]ntorcea din F[get =i acolo a aflat c[ azi-noapte au fost prin=i, nu se =tie unde, trei bie\i \[rani, de-spre care se zice c[ sunt spioni =i c[ au trimis anume =tiri de]nsemn[tate vr[jma=ilor, prin front. Groparul interveni de-grab[ cu l[muriri mai complete: el a v[zut cu ochii pe ceiaresta\i. Generalul cel mare =ade doar ]n casa cumnatuluidin F[get =i cumnatul, fiind =i primar, =tie tot ce se face =i cese petrece. Adev[rul este c[ de acum dou[ s[pt[mâni a ven-it porunca prin sate s[ nu mai ias[ nimeni, nici cu vitele =inici dup[ lemne, pe aproape de front, dar oamenii, n[tângi=i pro=ti, nu ]n\eleg de vorb[ bun[ =i parc[ ]nadins numaipe acolo umbl[… Militarii au tot ]nchis ochii =i s-au mul\umits[-i ia la goan[. De vreo câteva zile ]ns[ divizia face preg[tirimari pe front, nu se =tie cu ce scop =i din ce pricin[. +i atun-ci au b[gat de seam[ c[ orice ordin se d[ aici =i orice mi=care,peste o zi, dou[, ajunge =i la cuno=tin\a du=manului. }nsfâr=it s-a zis c[ trebuie s[ fie pe aici spioni, iar spionii nupot fi decât tocmai \[ranii care, ]n ciuda poruncilor stra=nice,se vâr[ mereu prin zona frontului. A=a au pus mâna azi-noapte pe trei =i i-au adus ]ntre baionete la F[get. Genera-lul e atât de mânios, c[ a poruncit s[-i spânzure pe to\i trei,ca s[ dea o pild[ stra=nic[. Mâine are s[-i judece CurteaMar\ial[, =i dac[ generalul cel mare a poruncit, apoi de bun[seam[ c[ o s[-i =i spânzure…
— Cumnat[-mea, s[raca, a plâns ca o nebun[ de mila lor,
sfâr=i groparul. Doi sunt din F[get, oameni cunoscu\i, româ-ni, iar unul e de aici, de la noi… Bietul Horvat, domnule

235p[rinte, c[ trebuie s[-l =tii, de pe uli\a g[rii… Vai de capul
lui! M[ b[tea gândul s[-i spun nevestei sale, dar nu =tiu…parc[ mi-e groaz[!… +i iaca a=a!… Tocmai era s[-i povestescdumnealui, domnului locotenent, dar cum m-a luat cu fata,am =i uitat, uita-m-ar moartea!
— Doamne, iart[-ne p[catele =i ap[r[-ne de primejdii!
murmur[ preotul, ]nchinându-se cu evlavie. Moartea \inepraznic mare ]n vremurile de azi… O, Doamne, ne]n\elesesunt =i prea ]n\elepte hot[rârile tale! Fie-\i mil[ desl[biciunule noastre =i nu ne l[sa f[r[ mângâiere acum =ipururea, amin!
Apostol Bologa ]=i f[cu cruce de trei ori, cu ochii muia\i
]n lacrimi, cu inima ]nsângerat[ de o mil[ mare.
La plecare, preotul ]i strânse mâna prelung =i-i zise:— Apoi s[ vii negre=it la }nviere, Apostole… s[-\i mai
]nt[re=ti inima =i credin\a ]n Dumnezeu, c[ vezi bine cât decumplite-s vremurile =i cât[ nevoie are sufletul omului desprijin =i de ]ndurare!
— Negre=it! r[spunse Apostol din toat[ inima.Dup[-amiaza trecu ca p[rerea, ]n cancelarie, la lucru.
Seara, la cin[, spuse =i lui Petre c[ se va ]nsura cu Ilona.Ordonan\a ]i ur[ noroc numai cu jum[tate de gur[: aflasevestea de la ]ns[=i Ilona =i nu putea pricepe cum s[ ia“domni=orul” de nevast[ o \[r[ncu\[ =i s[rac[, =i proast[,când ar fi g[sit atâtea fete de boier, numai s[ fi ]ntins undeget.
Porunci seara soldatului s[-l trezeasc[ la vreme pentru
}nviere. Pe la miezul nop\ii se de=tept[ ]n alint[rile Ilonei:
— Scoal[, lene=ule… Aide, s[ nu pierzi tocmai }nvierea!Pân[ s[ se dezmeticeasc[, fata disp[ru f[r[ zgomot… Se
]mbr[c[ ]n grab[. R[coarea nop\ii ]i ]nvior[ pa=ii. Cerul era

236senin, vân[t, =i stelele pâlpâiau ca ni=te lumini\e pe bolta
unei im ense catedrale.
Curtea bisericii era plin[ de oameni =i totu=i mai soseau
mereu, care singuratici, care ]n pâlcuri. Bisericu\a de lemn,veche, l[sat[ ]ntr-o parte =i proptit[ cu bârne ca s[ nu sed[râme, cu turnule\ul r[sucit pu\in, cu u=a atât de joas[, c[trebuia s[ te pleci intrând, de-abia se deosebea ]n ]ntunericdintre pomii b[trâni care-=i ]ntindeau ramurile, ca ni=te bra\eocrotitoare, pân[ deasupra acoperi=ului… Dinl[untru, cadintr-o pe=ter[, se auzea un glas chinuit, morm[ind cândt[r[g[nat =i dureros, când aspru =i ascu\it.
— E prea devreme, =opti cineva lâng[ Bologa, c[ci
p[rintele sluje=te a=a fel ]ncât tocmai când se crap[ de ziu[s[ ispr[veasc[ liturghia!
— Mai bine prea devreme decât s[ n-ai loc nici m[car ]n
curtea bicericii, r[spunse altul cu imputare.
Oamenii se ]mbulzeau, =opteau. Ici-colo se st[pâneau
râsete ]n[bu=ite. }ntunericul ]ncepea s[ se ]mblânzeasc[.
}n sfâr=it u=a bisericii se lumin[ =i, peste câteva minute,
preotul, cu Evanghelia pe bra\ =i cu o lumânare aprins[ ]ncealalt[ mân[, se ivi ]n prag. Zeci de lumân[rele se ]ntinser[ner[bd[toare spre preotul ]n od[jdii str[lucitoare =i ]n curândcurtea bisericii se umplu de lumini\e galbene, pl[pânde, cao ceat[ sfioas[ de suflete care a=teapt[, tremurând la por\ilecerului, glasul izb[virii.
Printre \[ranii ce se ]nghesuiau ]n jurul preotului, Apostol
Bologa v[zu =i mul\i solda\i, cu fe\ele transfigurate de evla-vie, bolborosind rug[ciuni fierbin\i. Dar mai ales se mir[,z[rind, la o parte, cu lumân[rica aprins[, pe sergentul ungurde la cancelaria lui.
Apoi ]ncepu slujba. Preotul Boteanu cânta blând, cu glas

237sub\ire, cu ochii ]nchi=i sau ridica\i spre ]n[l\imile cere=ti.
Lumina juca pe fa\a lui slab[, dându-i ]nf[\i=area unui sfântdintr-o icoan[ veche. }mprejurul lui Apostol buzele oame-nilor, uscate, se mi=cau repede, nes[\ioase. Fumul de t[mâiese r[spândea ]n valuri albastre =i credincio=ii ]l sorbeau cubucurie ca o mireasm[ din alt[ lume.
— …S-ascult[m sfânta evanghelie! cânt[ preotul,
t[r[g[nat, uitându-se peste capetele mul\imii cu o privirecare parc[ vestea o tain[ nou[.
Toat[ lumea c[zu ]n genunchi. Apostol asculta dus, cu
ochii pe buzele preotului. Cuvintele se leg[nau, pluteau =ise ]mpreunau ]ntr-o melodie stranie, care-i picura ]n sufletnem[rginit[ ]ncredere. }ncet, ]n ne=tire, plec[ fruntea ]n
p[mânt, sim\indu-=i inima cople=it[ de ceva nespus de amar.Apoi deodat[ auzi iar glasul preotului, triumf[tor =i puternic,vesel ca o trâmbi\[ de argint:
— Hristos a ]nviat din mor\i…Apostol s[ri ]n picioare. To\i oamenii cântau, cu fe\ele
albe de bucurie. +i glasurile fâlfâiau ca ni=te stegule\e depace =i se ridicau ]n v[zduhul limpede =i se ]n[l\au tot maisus, pân[ la tronul mângâierilor cere=ti…
7
}n duminica Pa=tilor avu mai mult de lucru la cancelarie,
totu=i la prânz f[cu o pauz[ =i lu[ masa ]mpreun[ cu Vidor=i cu Ilona. Groparul ]i povesti a doua oar[, cu am[nuntenoi, despre cei trei \[rani aresta\i =i, muncit de curiozitate,se repezi dup[-amiaz[ pân[ la cumnatul s[u, s[ mai aflenout[\i. Putea acuma pleca lini=tit, fiindc[ nu mai avea grijafetei.

238— De-aci ]nainte ai s-o p[ze=ti d-ta mai stra=nic decât
mine, zise c[tre Bologa, clipind =iret.
Spre sear[, ]nainte de a se ]ntoarce groparul din F[get,
se auzi prin sat c[ cei trei ]mpricina\i au fost osândi\i lamoarte de Curtea Mar\ial[ =i c[ chiar mâine vor fi spânzura\i.Vestea umplu de groaz[ pe s[teni =i p[trunse ca o =tafet[sinistr[ prin toate casele, mohorând bucuria s[rb[torilor.
Totu=i, groparul Vidor aduse =i nout[\i. Mai ]ntâi c[
osândi\ii vor fi executa\i ]ntr-adev[r mâine diminea\[, ]naintede r[s[ritul soarelui. S-au dus rudele, cunoscu\ii lor, =i au]ngenuncheat =i au plâns ]n fa\a generalului, s[-i ierte, s[-ifie mil[… A=! Generalul e foc =i i-a alungat cu jandarmii. Peurm[ alta: azi-noapte au mai fost aresta\i ]nc[ patru oame-ni, tot din F[get =i tot ]n zona frontului, iar mâine o s[-ijudece =i pe ace=tia.
— }n sfâr=it, se vede c[ generalul =i-a pus ]n gând s[ ne
spânzure pe to\i, rând pe rând, oft[ groparul, foarte poso-morât.
Se mai duse pe la vecini s[ le povesteasc[ nenorocirea ce
s-a ab[tut asupra oamenilor din senin, dar se ]ntoarse de-grab[ acas[, se schimb[ =i plec[ iar la F[get.
— Poate s[ le fiu de folos bie\ilor oameni, cu meseria
mea, zise luându-=i r[mas bun de la Apostol =i Ilona,]nchinându-se, Doamne ce n[past[!… Doamne, fere=te!…
A doua zi Vidor veni acas[ la amiaz[, numai s[ dea de
=tire c[ cei trei au fost spânzura\i ]ntr-o brani=te, la margin-ea =oselei, jum[tate calea ]ntre Lunca =i F[get.
— Nici nu le-au ridicat spânzur[tori, povesti groparul,
plângând ca o bab[. I-au ag[\at, ca pe ni=te câini, pe câte ocrac[ de copac… Am vrut s[ le facem groap[, cum se cuvinecre=tinilor, dar nu i-au coborât din =treang… Zice c[-i porun-

239ca s[ atârne acolo trei zile =i trei nop\i, s[-i vaz[ toat[ lumea
=i s[ se ]nve\e minte!… Doamne, Doamne, ap[r[-ne! Pân[ce le-au pus la\ul de gât, s-au jurat bie\ii oameni c[ nu-svinova\i… Parc[ a vrut cineva s[-i asculte?… Ordin =i iarordin!… +i uite-a=a, a doua zi de Pa=ti! Doamne, mare e=ti=i mare-i mila ta, Doamne!… +i mai sunt patru ]nchi=i!…
Porni numaidecât ]napoi, spre F[get, f[r[ s[ ia ceva ]n
gur[, cu ochii ar=i de lacrimi, gârbovit de spate ca =i cum]ntr-o zi ar fi tr[it zece ani.
Peste vreo dou[ ceasuri, tocmai pe când Apostol era mai
ocupat, n[v[li ]n cancelarie c[pitanul Klapka strigând:
— Bologa! Fericitule!… Ai sosit din concediu?… De
mult?… A, fericitule!… Dar barem e=ti s[n[tos acuma?
}mbr[\i=[ zgomotos pe Apostol, cople=indu-l cu ]ntreb[ri.
Era pu\in sl[bit la fa\[, numai b[rbu\a de mili\ian p[rea maiblond[, mai rar[ =i mai ne]ngrijit[. Dup[ câteva minute,Bologa ]l pofti dincolo, s[ vorbeasc[ mai ]n tihn[. Acolog[sir[ pe Ilona, care nu mai l[sa pe Petre nici s[ intre ]nodaie, geloas[ =i dornic[ s[-=i serveasc[ ea singur[ logod-nicul =i s[-l ]ngrijeasc[. Klapka, v[zând-o, nici una, nici dou[,o lu[ =treng[re=te de gu=[, alegându-se cu o palm[ zdrav[n[peste mân[.
— Aa? Aprig[ feti\[! murmur[ c[pitanul uimit. Ce-i drept,
love=te \ap[n!… Dar cine-i frumoasa, Bologa?… Ehei, bineo duci tu aici! De aceea nu-\i pas[ de noi!
— E logodnica mea, zise Apostol zâmbind.— Cum? Logodnica…ta? ]ntreb[ Klapka complet z[p[cit.
Bine, dar asta-i… asta-i nebunie, Bologa!… Iart[-m[, poatec[ sunt b[d[ran, totu=i… nu pricep! Nu pricep nimic!
— Ei, dac[ ar pricepe omul toate câte nu le pricepe, ce
farmec ar mai avea via\a? r[spunse Bologa vesel. Mai bine

240=ezi colea, odihne=te-te pu\in =i s[ ciocnim ou[ ro=ii, c[ e a
doua zi de Pa=ti.
+i, ]n vreme ce Klapka se a=ez[ la mas[, aiurit, Apostol
ie=i ]n tind[ =i se re]ntoarse apoi ]mpreun[ cu Ilona, careaducea o farfurie cu ou[ ro=ii =i alta cu pasc[ =i cozonac.C[pitanul se scul[ ]n picioare =i, foarte galant =i ]ncurcat,zise c[tre Ilona:
— Adineaori am fost r[u-crescut… dar n-am =tiut c[…
am crezut c[… s[ m[ ier\i…
De=i nu =tia boab[ nem\easc[, Ilona ]n\elese cam ce vrea
Klapka, se uit[ la el lung =i apoi pufni ]ntr-un râs atât devesel, c[ amândoi b[rba\ii râser[ ]mpreun[ cu ea.
— Feti\a… adic[ logodnica ta, e mare =treng[ri\[! zise
Klapka dup[ ce Ilona fugi afar[, s[ râd[ ]n voie. Oricum,ad[ug[ pe urm[ serios, logodna asta e un mister, pentrumine, fire=te…
— +i pentru mine! =opti Apostol cu o fâlfâire de entuzi-
asm. Dar nu numai logodna, ci toat[ via\a, ]ncepând cu su-fletul meu =i sfâr=ind cu infinitul ]nstelat!
C[pitanul ]i arunc[ o privire mirat[ =i relu[ nehot[rât:— Bine… a=a se zice… Astea-s dintre vorbele mari pe
care to\i le sim\im =i nimeni nu le ]n\elege aievea… Logod-na ]ns[ e ceva material, e un fapt precis. Ceva ce nu pricep]n logodna aceasta sunt motivele care te-au ]ndemnat s[-\ilegi viitorul cu o feti\[, nostim[, negre=it, dar necivilizat[…}n sfâr=it, un om ca tine ce poate g[si ]ntr-o \[r[ncu\[, =i]nc[ unguroaic[? Uite, asta nu pricep, dragul meu!
— Sufletul e acela=i la \[ranc[ =i la contes[, r[spunse
Bologa cu mai mult[ ]nsufle\ire. Cel pu\in ]n privin\a cupr-insului… Nu mai forma a schimbat-o civiliza\ia. +i e=ti sigur
c[ schimbarea s-a f[cut ]ntru fericirea omului?… Nu, nu, eu

241cred c[ civiliza\ia a falsificat pe om =i l-a ]nr[it; omul primi-
tiv e bun =i drept =i credincios, de aceea e mult mai fericit caomul civilizat!… Imensei majorit[\i a omenirii civiliza\ia nui-a d[ruit pân[ azi decât r[zboiul, care pune fa\[ ]n fa\[ mil-ioane de oameni =i care ucide mii =i mii de suflete ]ntr-osecund[! Binefacerile civiliza\iei se r[sfrâng numai asupracâtorva privilegia\i suferind de plictiseal[ =i de spleen. Pen-tru o mie cinci sute de milioane de oameni civiliza\ia e opacoste, dac[ nu chiar un rafinat sistem de robire!
— Oare f[r[ binefacerile civiliza\iei ai mai putea tu ]nsu\i
s[ te ridici ]mpotriva lor? ]ntreb[ Klapka cu un surâs.
— Atunci n-a= fi sim\it nevoia s[ le dispre\uiesc =i a= fi
fost desigur mai fericit! strig[ Apostol ]ndârjit. Civiliza\ia d-tale stârne=te ]n bietul suflet omenesc numai ]ntreb[ri, darnu e ]n stare s[-\i ofere nici un r[spuns! Fiece “cucerire” aciviliza\iei a d[râmat câte-o buc[\ic[ din fericirea omului,pân[ ce nu i-a l[sat ]n suflet decât un morman de ruine… }nlocul credin\ei a pus formule, chiar pe Dumnezeu ar vrea s[-l vâre ]ntr-o formul[ ingenioas[, iar pe urm[ s[-=i frece mâi-nile =i s[ zic[: “Poftim, am cucerit =i pe Dumnezeu!”… }ns[=imuzica divin[, care e via\a, a tot despicat-o =i a explicat-o,]ncât azi s[rmanul om “civilizat” nu mai =tie ]ncotro s-oapuce, dezgustat =i de sine ]nsu=i… Mi-e scârb[ de civiliza\ie,c[pitane! Zece mii de ani de civiliza\ie nu pre\uiesc cât osingur[ clip[ de adev[rat[ ]mp[care sufleteasc[!
Klapka ]l asculta din ce ]n ce mai nedumerit, ]=i smulgea
b[rbu\a, ner[bd[tor, gândindu-se mereu s[-l ]ntrerup[ =i s[-i spuie c[ pentru altceva a venit el aici…
— Drag[ Bologa, eu… ]ncerc[ Klapka s[ zic[.Dar Apostol, gr[bit, parc[ i-ar fi fost fric[ s[ nu-=i piarz[
=irul sau parc[ ceea ce spunea ]l ap[sa pe suflet =i vroi s[

242scape mai repede de ap[sare, continu[:
— Numai un moment, c[pitane… S[ ]nmormântez
civiliza\ia ]n inima mea, definitiv. Ea mi-a zdrobit via\a =i m-a chinuit dou[zeci de ani, ne]ncetat… Ea m-a ]ndemnat s[-mi c[l[uzesc via\a dup[ concep\ii =i formule =i principii. Decâte ori via\a tr[gea cu buretele peste construc\iile meleneroade, ]mi f[ceam altele mai n[zdr[vane =i m[ mândreamc[ eu…— Eu, cu e mare — am izbutit s[-mi croiesc, soarta,
s[ m[ pun de-a curmezi=ul vie\ii =i al lui Dumnezeu!… Atrebuit s[ m[ izbesc cu capul de to\i pere\ii pân[ s[ m[smulg din ghearele r[t[cirilor, pân[ s[ m[ reg[sesc pe mine]nsumi, sufletul meu ]nsetat de Dumnezeu =i de fericire!
— Da… da… omul are nevoie de un sprijin sufletesc, mur-
mur[ c[pitanul.
— A=a-i? zise Bologa st[ruitor, ca =i cum aprobarea l-ar fi
]nt[rit. A=a-i?… A=a-i… Un sprijin, c[pitane!… Credin\[,mult[, nesfâr=it[, oarb[… Credin\a-i Dumnezeu, c[pitane!
Atunci ]ns[, parc[ exuberan\a l-ar fi ru=inat, se uit[ la
Klapka o clip[ =i urm[ cu alt glas, foarte schimbat:
— Vorbesc, vorbesc =i… Nu te sup[ra! Mi-e plin[ ini-
ma… Te rog! ad[ug[ zâmbind =i ar[tând farfuriile de pemas[. Sunt f[cute de logodnica mea… O cheam[ Ilona…+ezi! De ce stai ]n picioare?
Se a=ezar[ amândoi. Klapka ]mbuc[ din pasc[ =i vorbi
mestecând:
— }mi aduc aminte când ai fost pe la mine, pe front…
+tii, când cu ofi\erul român… Cât erai de zbuciumat… Amcrezut c[ te-ai sup[rat pe mine fiindc[ nu m-am entuzias-mat de planurile tale de fug[… \ii minte? Ai plecat furios…
— Da… furios, zise Apostol dând din cap.— Ai avut noroc cu boala, relu[ c[pitanul ]nghi\ind un

243g[lbenu= tare. Nu =tiu de ce am avut =i mai am ]nc[
presim\irea c[ te-ar prinde dac[ ai ]ncerca s[ treci dincolo…Nu =tiu… De aceea ]\i port mereu de grij[. Poate c[-i osupersti\ie… Oricum, te-ai n[scut ]ntr-o zodie cu noroc,Bologa!… Mai ]ntâi pentru c[ ai sc[pat de front… Aici parc[nici n-ai fi ]n r[zboi…
— Adev[rat, parc[ nici n-ar exista r[zboiul! f[cu Bologa
cu un surâs mul\umit. Sunt ca un func\ionar b[trân, ori caun cal de tramvai. Toat[ ziua cu acelea=i registre =i foi demuni\ii… notez, controlez, adun… O ma=in[ de cancelar-ie… Adev[rat! Nu m[ mai gândesc la r[zboi =i chiar la nimic…}n realitate, fericirea ]ngusteaz[ cumplit orizontul omului,nu crezi?
— Poate… }n orice caz pe front n-ai r[gaz s[ ui\i unde te
afli, zise Klapka, oftând si plecând ochii, ]n care ap[ruse o]ngrijorare grea. De vreo zece zile avem fierbere =i preg[tiri=i ordine peste ordine ]ncât te trec sudori reci… Ce-o fi,Dumnezeu =tie, vom ataca noi, sau a=tept[m atacul lor?…Am fost azi pe la cartier, chiar de acolo vin… To\i sunt mu\i
=i gravi =i ridic[ din umeri: s[-i ia dracul pe to\i!… +i pre-
tutindeni o vigilen\[ extraordinar[, mai ales c[ ]n ultimelezile au ]nceput oamenii s[ dezerteze la du=man pe capete,cu deosebire românii… Numai azi-noapte am aflat c-ar fi=ters-o vreo cinci infanteri=ti, a=a c[-\i ]nchipui ce-i pe lanoi!
Klapka se uit[ la Apostol cercet[tor, ca =i cum ar fi vrut s[
vaz[ ce impresie i-au f[cut =tirile acestea. Apostol ]ns[ as-culta lini=tit, =i ]n ochii lui pâlpâia blând numai mil[ =itriste\e. C[pitanul continu[ cu mai mult[ inim[:
— +i aici cu civilii… Ai zice c-a turbat generalul. Am v[zut
trecând spre F[get… Sunt trei spânzura\i, la marginea =os-

244elei, ]ntr-o p[durice… Mi-am adus aminte de p[durea
spânzura\ilor… Pân[ =i calul meu s-a speriat =i a pornit ]ntr-un galop nebun… Acuma, la ]ntoarcere, nici n-am mai venitpe =osea, ci am luat-o pe linia drumului-de-fier, ca s[ nu maiv[d groz[via ceea… +i Curtea Mar\ial[ de-abia =i-a ]nceputactivitatea! Tocmai când s[ plec ]ncoace, am auzit c-ar maifi condamnat pe patru \[rani… Un ceas a durat judecata =i]ntr-un ceas patru spânzura\i!
C[pitanul t[cu iar, a=teptând parc[ ceva. Ochii lui Bologa,
]neca\i ]n lacrimi, ]l priveau lung, fix, adânc.
— Dar tot la cartier, zise Klapka dup[ o pauz[, cu fa\a
]nseninat[ pu\in, am aflat c[ vor s[ retrag[ pe to\i solda\ii
români din front =i s[-i trimit[ aiurea… Nu =tiu dac[ =i pe
ofi\eri… Dac[ ar fi adev[rat, ai putea r[sufla =i tu lini=tit!…
De aceea trebuie s[ te astâmperi acuma, Bologa, ad[ug[
deodat[ cu c[ldur[. S[ fii mul\umit c[ e=ti aici =i s[ a=tep\inorocul!… |i-am mai spus eu odinioar[ c[ norocul e salva-
torul nostru…
— Da… norocul =i Dumnezeu, ]ngân[ Apostol tulburat,
]nchizând pleoapele, ]ncât dou[ =iroaie sub\iri de lacrimi i
se rostogolir[ pe obrajii palizi =i alunecar[ pe piept, ]nsem-
nând dou[ pete s[rate deasupra buzunarelor tunicii verzui.
Acuma nu mai vreau nimic… Acuma Dumnezeu ]mi poart[
de grij[ =i m[ c[l[uze=te… Cum va orândui Dumnezeu, a=a
voi face, c[ci toate speran\ele mele ]n Dumnezeu s-au adu-
nat… numai Dumnezeu…
Klapka se ridic[ vesel, cu o explozie de bucurie, =i-l
]mbr[\is[ strigând:
— Ei, atunci pot s[-\i m[rturisesc c[ numai pentru aceas-
ta m-am ab[tut pe aici, Bologa!… Te =tiam nebun =i muream
de fric[ s[ nu cazi ]n capcan[!… Dac[ ai =ti ce bucurie mi-ai

245f[cut, m-ai s[ruta!… Slav[ Domnului, de-aci ]ncolo n-am s[
mai tremur de câte ori v[d vreun arestat pe front…
Apostol Bologa ]l s[rut[, mi=cat, pe obraji…
}n aceea=i sear[ sosi ordinul ca Petre s[ se prezinte ]n
dou[zeci =i patru de ore la regiment; ]n locul lui, regimentul
va pune alt soldat la dispozi\ia locotenentului Bologa. Când
afl[ Petre, rug[ pe Apostol s[ nu-l lase, =i toat[ noaptea opetrecu citind Visul Maicii Domnului =i zicând rug[ciuni. A
doua zi ]ns[ trebui s[ plece… Fiindc[ Apostol r[mase mâh-
nit, Ilona ]l asigur[ c[ nu mai are nevoie de ordonan\[ devreme ce ea e lâng[ el, gata s[-l urmeze oriunde, chiar pe
front.
Groparul veni dup[-amiaz[, zdrobit, =i ]n loc s[ mai poves-
teasc[ ce-a v[zut, morm[i plângând:
— Acum sunt =apte… =apte… =apte…
8
Apostol Bologa ]=i zicea =i sim\ea c[ acuma cea mai mare
nenorocire pentru el ar fi desp[r\irea de Ilona. I se p[rea c[via\a lui ]ncepe undeva, departe, dar de-abia de la Ilona selumineaz[, ca o od[i\[ plin[ de soare =i de bucurie. O fericiresimpl[, tumultuoas[ =i copil[reasc[ ]i s[l[=luia ]n suflet…St[tea ]n cancelarie, lucra cu râvn[ de slujba= con=tiincios,=i vremea ]i trecea repede, pentru c[ la sfâr=it ]l a=tepta Ilo-na. Iubindu-se, f[ceau numai planuri de viitor. Apostol ]izugr[vea cum are s-o ]nve\e carte, cum va ]mbr[ca-o maifrumos ca orice doamn[, =i cum va fi ea cea mai frumoas[femeie din lume… Ilona, fire=te, asculta fermecat[, se ]nvoiala toate, dar ]i cerea mereu s[-i jure c[ o iube=te =i c[ nicio-dat[ n-are s[ se uite, nici cu coada ochiului, la alt[ femeie…
Joi dup[-amiaz[, exact la ora patru, Apostol ]=i ]ntre-

246rupse lucrul la birou =i trecu la Ilona, s[-i spuie c-a hot[rât
s[ fac[ nunta la Parva, cu alai mare =i cu l[utari, iar de cunu-nat s[-i cunune preotul Boteanu… Nu apuc[ s[ sfâr=easc[.Pe uli\a hopuroas[ se auzi duduitul unui automobil ce seapropia ]n goan[. Bologa, mirat, se duse la fereastr[ =i v[zuc[ ma=ina opre=te brusc ]n fa\a casei. Se ]ntoarse spre Ilona]ntreb[tor. }n ochii ei, peste r[m[=i\ele bucuriei, lucea ospaim[.
— Du-te repede, c[ te caut[ pe d-ta! =opti ea, ag[\ându-
i-se de bra\.
Apostol ie=i, nedumerit, ]n u=a tinzii. Pe poart[ tocmai
intra un plutonier ]nalt, de=irat, cu fa\a cenu=ie =i uscat[,f[r[ must[\i =i cu ni=te favorite sure. Lui Apostol i se p[rucunoscut, dar nu-=i amintea de unde.
— Ordin urgent de la excelen\a-sa! raport[ plutonierul,
salutând respectuos, cu glas moale =i totu=i aproape obraznic=i poruncitor.
}ntinse un plic. Bologa se uit[ ]ntâi la plic, apoi la plu-
tonier =i, gândindu-se unde a mai v[zut pe plutonierul ac-esta cu fa\a cenu=ie, zise:
— A=tep\i r[spuns?— Da, domnule locotenent, r[spuns foarte urgent! zise
plutonierul mai poruncitor parc[ =i salutând din nou.
Desf[când plicul, Apostol nu se putu st[pâni s[ nu
]ntrebe, nervos:
— Te-am mai v[zut undeva pe d-ta, plutonier!… Unde
serve=ti, la ce birou?
— La pretura diviziei, r[spunse plutonierul cu un zâm-
bet urât.
— Da? morm[i locotenentul, tot nedumerit, fiind sigur
c[ l-a v[zut aiurea, undeva, =i nec[jit c[ nu-i vine deloc ]n

247minte unde anume.
}=i arunc[ ochii ]n foaia de serviciu, isc[lit[ de un aghio-
tant. Era invitat s[ se ]nf[\i=eze imediat la comandamentuldiviziei spre a primi ordine.
— Bine, zise Bologa lini=tit. Voi veni mâine diminea\[,
c[ci acuma tot e târziu =i pân[ s[ ajung eu acolo, excelen\a…
— Ave\i ma=ina la dispozi\ie, domnule locotenent, ]l
]ntrerupse plutonierul, st[ruitor. Chiar am ordin s[ v[…
— A, da… a=a-i… Atunci, bine… Atunci a=teapt[ pu\in,
f[cu Apostol, plictisit numai pentru c[ trebuia s[ se despart[de Ilona.
Intr[ ]n cancelarie, spuse c[ pleac[ la cartier, apoi se duse
dincolo unde Ilona ]l a=tepta tremurând, plâns[, cu ob[nuial[ rea ]n inim[.
— De ce te cheam[? =opti ea atât de ]ncet, parc[ odaia ar
fi fost plin[ de vr[jma=i la pând[.
— Ei, cine =tie ce fleacuri, morm[i Apostol cu glas in-
diferent, g[tindu-se de drum.
Apoi, dup[ ce ]=i puse casca, merse lâng[ ea, tulburat =i
el acuma, sim\ind ]n suflet o prevestire grea. Vru s[-=i as-cund[ ]ns[ nelini=tea =i bolborosi:
— Ilona… la revedere!… N-ai nici o grij[… Spune-i =i
tat[lui t[u… Adic[… da… el e chiar ]n F[get, da… Am s[-ispun eu… Fii lini=tit[, micu\o… lini=tit[!…
— Ia seama pe acolo! murmur[ Ilona cu obrajii l[crima\i,
rug[toare =i ]nfrico=at[. Dumnezeu s[-\i ajute!
— Amin! murmur[ Apostol, ]nchinându-se. Pe urm[ o
strânse ]n bra\e =i o s[rut[, =optindu-i ]n ureche, ca om[rturisire de dragoste:
— Lini=tit[… N-ai grij[… Mireasa mea…Plutonierul st[tea ]n mijlocul ogr[zii, rezemat ]ntr-un

248picior, cu mâna ]n =old, cu ochii ]nchi=i, parc[ i-ar fi fost team[
de lumi na soarelui. Z[rindu-l a=a, Apostol Bologa ]=i ream-
inti brusc c[ l-a v[zut ]n Zirin, la execu\ia lui Svoboda, in-
struind ]n spatele spânzur[torii pe caporalul scund =i negri-cios care avea s[ fie c[l[u. Apostol se scutur[ ca de un gân-dac gre\os =i se urc[ ]n automobil far[ s[ se mai uite la el.Nimai când porni ma=ina, ]ntoarse capul. Ilona era ]n poart[;gura zâmbea, ochii plângeau…
Pe =oseaua neted[, automobilul zbura. Bologa privea
drept ]nainte, v[zând ]n acela=i timp spatele =oferului =i alplutonierului, botul ma=inii =i panglica sur[, =erpuit[, cevenea =i se pierdea sub ro\ile vertiginoase. Gândurile lui ]ns[alergau când ]nainte, când ]napoi, f[r[ astâmp[r, ca un cârdde p[s[ri r[t[cite. Oare de ce ]l cheam[ generalul? Poate c[reclama\ia lui P[l[gie=u… dar tocmai acuma?… +i Ilona, cuma r[mas ]n poart[… parc[ =i-ar fi luat r[mas bun pentru tot-deauna… De ce =i-a luat r[mas bun?
+oseaua p[trundea ]ntr-o p[dure de brazi. }nainte de a
ie=i din p[dure, Apostol auzi un glas care-i risipi gândurile.}n aceea=i clip[ v[zu fa\a cenu=ie a plutonierului, ]ntoars[spre el, ]mp[r\it[ ]n dou[ de un rânjet.
— Numaidecât ajungem, domnule locotenent, la locul
unde sunt spânzura\i spionii, zicea plutonierul =i, parc[ n-arfi mi=cat deloc f[lcile, rânjetul ciudat ]i r[mânea neclintit.Merit[ s[ vede\i cum atârn[ =i acum ca ni=te…
Automobilul, trecând peste o groap[, curm[ vorbele
plutonierului. Bologa, uitându-se mereu ]n fa\a lui, t[cu =i]ntinse doar gâtul, ca =i cum ar fi vrut s[ vaz[ mai bine.
— Mai este o cotitur[, urm[ plutonierul, cu mândrie ]n
glas.
— Dou[, dou[! strig[ =oferul, f[r[ a ]ntoarce capul.

249— A=a-i… da… dou[, exact! zise iar plutonierul, ru=inat,
dar cu ochii tot spre locotenent, a=teptând, poate, unr[spuns.
Glasul plutonierului enerva cumplit pe Bologa. }=i smulse
privirea din fa\a lui =i o ridic[ mai sus, ]nainte. Sufletul ]ntregi se ghemui ]ntr-o a=teptare chinuitoare. Dar când sosir[ lacotitura a doua, ]i fulger[ deodat[ prin creieri numele luiKlapka, de care se lega, ca o dantel[ ]n jurul unui nasture,p[durea spânzura\ilor… +i numaidecât a=teptarea se
schimb[ ]ntr-o groaz[ cu mii de ghimpi, care-i ]n\epau ini-
ma din ce ]n ce mai dureros.
Cotitura r[mase ]n urm[. +oseaua cobora ]ntr-o groap[
larg[, cu fundul de livezi =i ogoare. }n mijlocul gropii, ca unsmoc de p[r pe o chelie de peruc[ cu marginile r[sfrânte,]nnegrea o brani=te.
Ma=ina parc[ nici nu mai atingea p[mântul… Plutonierul
se uit[ iar ]napoi, repede, crezând c[ locotenentul va po-runci s[ mic=oreze iu\eala. Apostol nu vedea nimic… Pan-glica sur[, copacii brani=tii…
}n câteva clipe automobilul ]nghi\i cele patru sute de
metri cât \inea p[duricea, =i totu=i lui Bologa i se p[ru c-amers o ve=nicie, atât de bine a v[zut tot. Pe dreapta eraupatru, fiecare pe câte un copac, to\i cu capetele goale,leg[nându-se foarte u=or, parc[ numai de vântul stârnit degoana ma=inii. Cei doi de la margini ]ntorceau spatele =iaveau opinci ]n picioare. Unul din mijloc cu ni=te bocanciplini de noroi, privea cu ochii negri cât cepele ]n =an\ul =os-elei =i, din fa\a umflat[, violet[, scotea limba vân[t[ spretrec[tori. }n stânga atârnau trei, uitându-se pe =oseauadreapt[, nep[s[tori =i neclinti\i, dar cu cre=tetele lipite decrengile de deasupra. Doi erau ]ntr-un arin b[trân, mai susca ceilal\i, iar mai ]ncolo, pe o crac[ sub\ire, care te miricum nu se rupea, se vedea unul singuratic, cu mâinile legate

250la spate, scurt =i slab, ca un copil, cu fa\a toat[ cafenie, ca =i
când ar fi fost muruit cu lut gras. Din acela=i copac =i laaceea=i ]n[l\ime se mai ]ntindea o creang[ groas[, liber[…
Apostol Bologa ]i v[zuse pe to\i a=a de l[murit, c[ ar fi
putut spune despre fiecare câ\i nasturi avea pe hainele mur-dare =i zdren\uite… +i totu=i ]n ochii lui, cei =apte se multi-plicau ne]ncetat, iar brani=tea se transforma treptat ]ntr-op[dure f[r[ margini, spintecat[ de un drum f[r[ sfâr=it… +i]n fiece copac al p[durii nem[rginite, de-a lungul =oseleinesfâr=ite, i se p[rea c[ atârn[ al\i oameni, mereu al\ii, to\icu ochii dup[ el, cerându-i socoteal[…
Automobilul gonea acuma al[turi de linia ferat[ pe =ose-
aua dreapt[ =i neted[ ca o rigl[. Brani=tea nici nu se maivedea. }nainte, la vreo doi kilometri, lucea turnul bisericiidin F[get =i, ceva mai aproape, ro=ea coperi=ul g[rii, careera chiar ]n marginea satului. Apostol se uita drept ]nainte,dar ]n ochii lui jucau spânzura\ii, numai spânzura\ii, din ce]n ce mai mul\i =i mai mustr[tori… Apoi deodat[, ]n mijloc-ul lor ap[ru iar fa\a plutonierului, cu zâmbetul sup[r[tor,ce-i descoperea din\ii g[lbui, cu o gaur[ neagr[ ]n gingia dejos, =i iar auzi glasul enervat, care ]ncerca s[ fie lingu=itor:
— Cele dou[ santinele pe care le-a\i v[zut stau numai
ziua, ca s[ nu-i ciuguleasc[ corbii, pentru c[ pe aici suntmul\i corbi, foarte mul\i… Noaptea le retragem, fire=te…noaptea nu umbl[ corbii. }ntâi fusese ordonat s[ atârnenumai trei zile, dar pe urm[ excelen\a, având ]n vedere]nmul\irea cazurilor criminale, a hot[rât s[ r[mâie acolospânzura\ii, pân[ la noi ordine…
Bologa nu z[rise santinelele =i de-abia acuma b[gase de
seam[ c[ plutonierul e =tirb. Glasul i se p[rea cu totul str[in=i parc[ ie=ea dintr-un beci umed. }n\elegea fiece vorb[ =i se

251mira cum poate vorbi plutonierul atât de lini=tit, ca din carte.
Apoi sim\i o nevoie crâncen[ s[ zic[ =i el ceva =i bâlbâir[gu=it:
— }ngrozitor!Plutonierul nu auzi bine =i c[sc[ ochii cenu=ii spre Apos-
tol care, furios, \ip[ a=a de ascu\it, c[ =i =oferul se uit[ oclip[ ]napoi:
— }ngrozitor!— }ngrozitor… am ]n\eles! f[cu plutonierul speriat, f[r[
zâmbet, ]ntorcând repede capul.
}ndat[ ce r[mase singur, ]n fa\a lui Apostol ]ncepu iar[ s[
r[sar[ p[durea spânzura\ilor… Dar acuma p[rea c[ to\i suntla fel =i ]n privirea tuturor str[luce=te aceea=i ]nsufle\irestranie, ademenitoare, ca =i focul din ochii oamenilor carepornesc la asalt. Apostol se cutremur[. “Acela=i om, spân-zurat de nenum[rate ori, ca o protestare nesfâr=it[…” +ideodat[ ]=i zise: “E Svoboda… privirea lui…” }n aceea=i clip[]=i aminti cu o precizie chinuitoare cum a votat condamna-rea cehului, cât a fost de trufa= c[ a avut onoarea s[ fac[parte din Curtea Mar\ial[, cum s-a amestecat, din exces dezel, =i cum a dat o mân[ de ajutor la preg[tirea execu\iei,cum a apucat =treangul ]ncercându-l dac[ e destul de rezis-tent… }n amândou[ palmele sim\ea atingerea aspr[ a fu-niei. Amintirea aceasta i se pref[cu ]n suflet ]ntr-un sim\[mântde ru=ine =i p[rere de r[u, atât de cumplit, de mustr[tor,parc[ ar fi stat ]n fa\a lui Dumnezeu ]n ziua judec[\ii deapoi. Sim\[mântul straniu ]l st[pâni numai o secund[, =itotu=i parc[ ]i deschise larg por\ile adâncimilor nep[trunse,unde clocotesc explica\iile tuturor tainelor vie\ii.
Apoi vedenia spânzura\ilor pieri brusc, =i ]n inima lui
Apostol cobor] o lini=te mare. Privirile lui ]mbr[\i=au mun\ii,

252=i v[ile, =i cerul… Prin r[p[iala motorului furios auzea lim-
pede zumzetul frunzelor tinere de fag =i clinchetul sec alacelor de brazi din dep[rtare. Verdele mohorât al p[durilorse ]ngâna ]ntr-o armonie cald[ cu albastrul alburiu alv[zduhului…
9
Automobilul opri scurt ]n fa\a unei ogr[zi largi, cu poar-
ta deschis[. Bologa s[ri jos, a=tept[ dou[ clipe pe plutonier-ul care spunea ceva =oferului, =i intrar[ ]mpreun[, ]n vremece ma=ina trecea mai departe.
Dou[ case mari, b[trâne=ti, m[rgineau ograda. Cea din
dreapta, cu gr[dini\[ de flori ]n fa\[, v[ruit[ de curând, aveavreo cinci od[i. }n trei locuia generalul Karg, iar ]n celelaltedou[ din fund, proprietarul, ]nsu=i primarul comunei. Casadin stânga era a unui ]nv[\[tor care a murit, anul trecut, ]nItalia. |inuse pe sora primarului. V[duva cu cei cinci copii afost nevoit[ s[ se mute la o rud[, ]n sat, fiindc[ ]n cas[ s-auinstalat birourile comandamentului. Mai ]nainte ograda afost desp[r\it[ cu un gard de uluci, pe care militarii l-au puspe foc, ]ncât acuma fântâna cu cump[n[ st[tea stingher[ cao amenin\are… }n fund se vedea un rând de acareturi noi.Mai ]ncolo era gr[dina cu pruni ]nflori\i, mergând pân[ subcoasta de molif\i. }n fa\a =oproanelor, mai mul\i solda\i sp[laudou[ automobile, al[turi de un ]ntreg parc de motociclete.Prin coridorul =i ]naintea u=ii caselor din stânga se ]mbulzeausolda\i de toate armele, a=teptând ordine =i, ]n a=teptare,se tr[geau =i se ]mpingeau, pufnind de râs =i vorbind ]n=oapte, c[ci generalul nu permitea nici un fel de zgomot

253care s[-i tulbure ocupa\iile…
Lâng[ fântân[, pretorul diviziei st[tea de vorb[ cu un
civil de vreo cincizeci de ani, rumen, chipe=, blajin la ]nf[\i=are,]mbr[cat jum[tate nem\e=te, jum[tate \[r[ne=te. Pretorul,burtos, cu musta\a sur[, ]=i ]nso\ea cuvintele cu gesturiap[sate, iar omul se uita speriat ]n ochii lui, dând mereudin cap ]n semn de aprobare. Când v[zu pe Bologa, pretorulse ]ntoarse =i-i strig[ u=urat:
— Ei, bine c-ai sosit, dragule!… }n sfâr=it… Am sc[pat de
o grij[ teribil[… }nchipuie=te-\i, s-a ]mboln[vit locotenen-tul din Curtea Mar\ial[ =i cât pe-aci s[ nu mai putemfunc\iona, de=i mâine avem o afacere extrem de grav[…Excelen\a nu mai ]ng[duie s[ retragem ofi\eri din front pen-tru completarea Cur\ii… }n sfâr=it po\i s[-\i ]nchipui prin ceemo\ii am trecut!
Dându-i mâna, Apostol ]ntreb[:— Pentru aceasta m[ cheam[ generalul?— Desigur… Probabil, vrea s[-\i dea personal instruc\ii,
=tii obiceiul lui, zise pretorul cu o ]nsufle\ire ce contrastanepl[cut cu gr[simea lui. Fiindc[ trebuie s[ stârpim prinorice mijloc tr[darea, Bologa!… Ce-i aici e nemaipomenit!Orice mi=care se face, a doua zi du=manul o =tie… Pân[ =iinten\iile noastre cele mai secrete du=manul le cunoa=te…Ei bine, asta nu mai merge! Din moment ]n moment nea=tept[m la evenimente importante =i iat[-ne ]nconjura\inumai de spioni, parc[ am fi ]n \ar[ inamic[… Eu, fire=te,am con=tiin\a ]mp[cat[! Eu de mult mi-am f[cut datoria =iam raportat excelen\ei c[ aici nu miroase a patriotism.Excelen\a nu m-a ascultat. Avea ]ncredere. Zicea c[ suntemacas[… Acuma poftim, acas[!… Chiar asear[ mi-au adus jan-darmii doisprezece bandi\i, aduna\i de prin p[duri, din

254spatele frontului… Doisprezece! Ce zici?… Frumos num[r!…
Tocmai spuneam primarului cât sunt de revoltat… Un furni-car de tr[d[tori…
Apostol Bologa ]l ]ntrerupse cu imputare =i plictiseal[:— De ce nu m[ l[sa\i pe mine ]n pace, c[pitane? Ce ave\i
cu mine?
Primarul aprob[ din cap, ]nviorat pu\in. Pretorul ]ns[ se
sup[r[ =i r[spunse indignat:
— Apoi, fire=te, a=a vorbi\i to\i =i v[ codi\i, ca =i când
Curtea Mar\ial[ ar fi ceva… de mâna a zecea! Nu v[ da\iseama c[, ]n fond, de noi depinde toat[ vitejia voastr[…
R[zboiul nu se câ=tig[ numai cu tunuri =i cu “ura”, dom-
nule! Asta a fost odat[!… Azi mai mult face creierul decâtbra\ul!… N-ar fi r[u s[ p[trunde\i =i voi serviciile imense pe
care le aducem noi patriei, n-ar fi deloc r[u!… Numai men-
talitatea voastr[ e de vin[ c[ divizia nici n-are o CurteMar\ial[ permanent[, cum scrie la legea de organizare, =i c[
trebuie s[ adun[m membrii cu arcanul de câte ori se ivesc
cazuri de judecat! Lipsa de ofi\eri nu poate fi o scuz[ serio-as[… S[ munceasc[ fiecare cum muncesc eu =i atunci nu va
mai fi lips[ de ofi\eri tocmai pentru o institu\ie atât de nec-
esar[, atât de indispensabil[, cum e Curtea Mar\ial[ la o
divizie. Adic[ eu cum sunt =i pretor, =i magistrat-instructor,
=i procurorul cur\ii, ]ntr-o singur[ persoan[? Fire=te c[ munc-
esc de-mi crap[ ochii… S[ fac[ =i al\ii ca mine!… C[ci, s[
sti\i, b[ie\i, nu exist[ victorie f[r[ Curte Mar\ial[!
Pretorul era c[pitan activ =i, ca s[ scape de front, se
convinsese c[ serviciul lui va hot[r] soarta r[zboiului. Se
temea cumplit de moarte =i bubuitul tunurilor ]l ]ngrozea,
]ncât ]=i astupa urechile. Ve=nic i se p[rea c[ e prea aproape
de front re=edin\a cartierului =i ]=i dibuia beciuri speciale

255unde s[ se ascund[ de aeroplanele vr[jma=e. Se credea totu=i
erou =i avea un dispre\ aproape curajos fa\[ de barbarii din
tran=ee. Acuma, v[zând la spatele lui Bologa pe plutonierul
cu fa\a cenu=ie =i deoarece Bologa examina casele =i acare-
turile indiferent, parc[ nici n-ar fi vrut s[-l mai asculte, pre-
torul strig[ cu mândrie =i resemnare:
— Haidem, plutonier, la munc[!… Noi nu cunoa=tem odih-
na… Asta-i soarta noastr[!… Mai avem câteva interogatorii
=i trebuie s[ ]ncheiem dosarele, c[ci mâine e zi mare…
Arunc[ o privire dispre\uitoare lui Bologa =i porni gr[bit,
leg[nându-=i burta, spre casa din stânga, urmat de aproapede plutonierul credincios.
Apostol oft[ u=urat… Apoi, dup[ un r[stimp, ]ntreb[ pe
primarul care nu =tia ce s[ fac[:
— Generalul e aici?… D-ta poate c[…— Doarme, r[spunse repede primarul. Totdeauna se
odihne=te dup[ prânz câte dou[-trei ceasuri… Dar de-acutrebuie s[ se scoale, c[ s-a cam ]nserat…
Pe când Bologa se gândea s[ caute pe aghiotantul gener-
alului, se pomenir[ cu groparul Vidor, care tocmai intrasepe poart[. V[zând pe Apostol, groparul se ]nnour[:
— Vai de mine, domnule locotenent!… Da' când ai venit?— Serviciul, murmur[ Apostol. Uite, m-au chemat la
Curtea Mar\ial[…
— Nu mai spune! se sp[imânt[ groparul. Pe d-ta?… Oare
de ce?
— Judec[tor, zise Bologa, zâmbind foarte ciudat.Vidor se ]nchin[ de trei ori. Când afl[ ]ns[ primarul c[
“dumnealui vrea s[ ia pe Ilona”, se ]nsenin[ =i vorbi mai cuinim[:
— Apoi, dac[-i a=a, s[ n-ai grij[, domnule locotenent, c[

256n-ai s-o duci r[u la noi! De-o fi s[ z[bove=ti mai mult, n-o s[
te l[s[m pe drumuri. Uite, colo, ]n fund…
Ar[t[ cu degetul un mic chio=c de bârne, cu o u=[ =i un
geam, cu coridor ]n fa\[ =i cu trei trepte de scânduri, lipit decasa din dreapta.
— Crezi c[ a= ]nc[pea eu ]n coliba aceea? zise Apostol,
cercetând din ochi chio=cul cu luare-aminte.
— Cum nu!… La nevoie omul ]ncape =i ]n gur[ de =arpe,
urm[ primarul blând. Am f[cut-o, acu-s vreo =apte ani, ]nglum[, fiindc[ m[ tot ruga nepoata-mea, care nu-i aici acu-ma =i a crescut fat[ mare, s[ aib[ =i ea o cas[ de p[pu=i. Ei,azi a=a, mâine a=a, feti\a nu m[ sl[bea… }ntr-o zi, hai, zic,s[-\i fac cas[ de p[pu=i, c[ pe-aici lemne avem destule, =i depoman[. +i uite-a=a, am ridicat-o cu mâna mea… Avea]nl[untru p[tucean =i m[su\[ =i sc[unel… toate ca pentrup[pu=i… Dar =i omul mare se putea ad[posti bini=or. Acu-
ma e goal[. Dumnealor o p[streaz[, cum s-ar zice, ca tem-
ni\[ pentru ofi\eri, =i de aceea st[ mereu pustie. Numai vreos[pt[mân[ a stat, ast[-toamn[, când erau aici bosniacii, unstegar tân[r de tot, cine =tie pentru ce vin[. De atunci n-amai c[lcat nimeni…
Apostol nu-=i mai putu lua ochii de la chio=c. Primarul
t[cu z[p[cit, iar groparul se muta mereu de pe un picior pealtul, ca =i cum ar fi vrut s[ ]ntrebe ceva =i n-ar fi g[sit cums[ ]nceap[.
— Dar ceilal\i unde-s? ]ntreb[ apoi brusc locotenentul.— Dincolo, =opti primarul, ]n\elegând. Sunt doisprezece…
O, Doamne, urgia lui Dumnezeu… Sunt români, s[racii, =inici unul n-are s[ scape dup[ cât e de ]nfocat c[pitanul…
Bologa urm[ri privirea primarului =i, ]n fa\a unui hambar
de piatr[, v[zu o santinel[ cu baioneta la arm[.

257— Acolo? morm[i el, mai stins.
Primarul d[du din cap. Pe urm[, cu glas care parc[ voia
s[ =tearg[ un gând, zise:
— Poate c[ s-o fi sculat domnul general…Apostol porni ma=inal dup[ primarul satului. Groparul
se \inea de ei, mereu ]ncurcat. }n u=a a doua se iviseprim[reasa, cu cocul c[runt ]n cre=tetul capului. Fiindc[ nuauzea bine, primarul ca s[ nu strige, ]i vorbi mi=când taredin buze =i ar[tând pe Bologa:
— Dumnealui e ofi\erul care vrea s[ ia pe Ilona…Femeia zâmbi larg, ]ncântat[, spre Apostol. B[rbatul ]i
puse mâna pe bra\ =i continu[:
— Acu a venit aci… pentru cei de colo!Zâmbetul prim[resei se schimb[ ]ndat[ ]ntr-o strâmb[tur[
de spaim[, ]n vreme ce primarul ]i f[cu semn c[ Bologa tre-buie s[ vorbeasc[ cu generalul.
— E o fiin\[ foarte miloas[ nevast[-mea, explic[ prima-
rul, ca s[ nu creaz[ locotenentul cine =tie ce despre spaimafemeii. Mai ales de când a v[zut pe bie\ii oameni cum pleac[la spânzur[toare, cu alai, s-a ]mboln[vit de groaz[. Noib[rba\ii suntem mai tari la suflet =i r[bd[m multe, dar fe-meile… De altfel, chiar domnul general o respect[ foartemult, ad[ug[ pu\in mai mândru. Ea ]i g[te=te, ea ]l ]ngrije=te.
Atunci groparul, moroc[nos, ca =i cum l-ar fi oprit cineva
s[ vorbeasc[, retez[ scurt avântul primarului zicând:
— Ia mai stai, cumnate, oleac[… Vorba e, cum r[mâne
Ilona singur[?
— Asta-i acuma, f[cu cellalt, pu\in sup[rat c[ l-a ]ntre-
rupt. Las-o s[n[toas[, c[ n-are s-o m[nânce nimeni… }ntâis[ vedem ce s-alege cu dumnealui… Pe urm[, dac[ o fi nevoie,o aducem =i pe ea aici =i ispr[vim! Ei, e=ti mul\umit?

258Groparul nu mai zise nimica, ci intr[ ]n cas[ dup[
prim[reasa care se retrase pe ne=im\ite. Primarul ]nso\i peApostol pân[ la u=a generalului:
— Uite-aici!Apostol Bologa deschise. Aghiotantul ]l ]ntâmpin[
ner[bd[tor:
— Ai venit de mult?… Trebuia s[-mi spui… Excelen\a a
]ntrebat de trei ori de tine…
Disp[ru, mititel, pe u=[ =i, peste trei secunde, ]l intro-
duse ]n biroul generalului, cu perdelele l[sate =i lampa, ]ntavan, aprins[.
Generalul Karg se plimba mul\umit, cu mâinile la spate,
cu o \igar[ de foi ]ntre din\i, slobozind rotocoale albastre.Avea fa\a cam buh[it[, ca dup[ un somn lung, cu visuripl[cute. Aghiotantul se strecur[ la masa de scris =i ]ncepus[ claseze ni=te hârtii. Generalul mai m[sur[ de dou[ ori
odaia, parc[ =i-ar fi preg[tit un discurs, apoi, cu dou[ degete,scoase \igara din gur[ =i se opri ]naintea lui Apostol. }l privicâteva clipe, ]ncrunt[ din sprâncene =i vorbi declamator, darf[r[ asprime, ]ntocmai ca odinioar[, ]n tren:
— Te-am numit la Curtea Mar\ial[ ]n locul celui bolnav…
bine]n\eles provizoriu, fiindc[ nu-mi place s[ descompletezserviciile frontului pentru… din principiu… Azi ]ns[ CurteaMar\ial[ a devenit tot atât de important[ ca =i biroul deinforma\ii, de pild[. Poate chiar mai important[, c[ci pân[ce nu vom distruge nesiguran\a ]n spate, lupt[torii nu voravea nici o siguran\[ ]n fa\[!… Nu doresc s[-\i dau instruc\ii=i nici s[ te ]ndemn s[-\i ]ndepline=ti cu sfin\enie obliga\iilereglementare ]n noua ]ns[rcinare. Te-am chemat la raportnumai s[-\i atrag aten\ia asupra ]nsemn[t[\ii covâr=itoarece o are ]n clipele acestea justi\ia militar[ ]n leg[tur[ cu

259mersul r[zboiului!… Da… Din nenorocire, =i spre ru=inea
noastr[, s-au ivit aici, ]n ultimul timp, numeroase cazuritriste printre civilii care ne ]nconjoar[… Cazurile acestea suntmult mai periculoase decât du=manul cu care ne lupt[mcavalere=te, fa\[ ]n fa\[… }mpotriva spionilor =i tr[d[torilordin sânul nostru, vitejii din tran=ee ar fi dezarma\i dac[ nui-ar ap[ra bra\ul justi\iei militare… De aceea trebuie s[proced[m f[r[ mil[ fa\[ de criminalii dinl[untru! Asta-i da-toria sacr[ a fiec[rui sol dat con=tiincios =i disciplinat! Noi
condamn[m!… Sper deci s[-\i faci datoria =i aici ca ]n luptele
cu inamicul din afar[, Bologa! E=ti inteligent =i corect, amtoat[ ]ncrederea ]n d-ta, =i chiar de aceea te-am ]ns[rcinat…Ai avut odat[ o nesocotin\[, dar am tras cu buretele, amuitat-o. De asemenea n-am \inut seama de anume reclama\iidespre atitudinea d-tale nemilit[reasc[ ]n concediu. Eu ju-dec pe soldat dup[ cum se poart[ pe front, iar acolo d-ta…(se uit[ la pieptul lui Bologa). Ar trebui s[ por\i decora\iile!Le-ai dobândit prin sânge =i vitejie… Prin urmare, atâta aveams[-\i spun ]nainte de-a intra ]n serviciu… N-am obiceiul s[m[ amestec ]n dezbaterile Cur\ii =i nici s[ c[l[uzesc bra\uljusti\iei… Nu cer decât dreptate sever[ =i f[r[ mil[! Atâta, =inimic mai mult!
Generalul tu=i =i t[cu. Apostol se uita ]n ochii lui cu o
str[lucire fix[.
— Ai ]n\eles? ]ntreb[ generalul, ocolindu-i instinctiv priv-
irea.
Apostol Bologa, cu buzele strânse, plec[ fruntea.— Atunci, ]nainte! strig[ generalul =i-i ]ntinse mâna.|igara i se stinsese. Aghiotantul, care nu fuma, dar purta
ve=nic chibrituri, se repezi, politicos =i fericit, s[ aprind[\igara generalului…

26010
Afar[ coborâse ]ntunericul. Jur ]mprejur, de dup[ dealurile
negre, se ]n[l\aser[ nouri lene=i, iar din p[dure o cea\[l[ptoas[ ]=i ]ntinsese peste F[get pânzele prin care de-abialic[reau stelele ]n cre=tetul ]nc[ senin al cerului. Ferestrelecasei erau galbene, =i g[leata fântânii plutea ]n cea\[ ca peap[…
Apostol Bologa ]nchise bine u=a. }ntunericul de afar[ i se
p[ru atât de amar, c[ se ]nfrico=[. Merse spre poart[, ajunse]n uli\[ =i porni spre sat. Casele ]l priveau cu ochi galbeni,mira\i. Drumul mijea ca o chemare st[ruitoare. Nici un gândnu-i lumina ]n minte, inima ]ns[ ]i poruncea ]ntruna:“}nainte!… }nainte!…” ca un comandant care nu ]ng[duienici o =ov[ire. }i lip[iau pa=ii pe uli\[, parc-ar fi fost descul\,
iar pintenii zâng[neau regulat, sub\ire =i dulce, ca ni=teclopo\ei de argint ]ntr-o dep[rtare nehot[rât[. }ntâi câtevasiluete negre =i dou[ c[ru\e venind de pe front, la pas, cur[ni\i…
}=i iu\ea mersul f[r[ s[-=i dea seama, ca =i cum ar fi vrut
s[ ajung[ undeva la or[ fix[. +i era cald =i toat[ c[ldura i segr[m[dea ]n inim[. Trecu pe lâng[ gara cu coperi=ul ro=u =iie=i din sat.
Unde se ]ncruci=eaz[ =oseaua cu calea ferat[ ]=i aduse
aminte c[, la ]ntoarcere, Klapka a ocolit p[dureaspânzura\ilor. O lu[ printre =inele care luceau stins ca dou[s[bii nesfâr=it de lungi. Uneori se uita ]n stânga, dar cea\a]nghi\ea zarea, =i ]ntunericul ]mpreuna cerul cu p[mântul.Se ]mpiedica de traverse =i gâfâia. Pe aici drumul p[rea maigreu. Când d[du iar ]n =osea, auzi ropotele râului, aproape,

261ca ni=te =oapte stranii…
}nainte de a intra ]n Lunca, la gura drumului spre front,
se opri brusc, parc[ l-ar fi izbit un pumn ]n piept. +i ]n creieri]i zbârnâi ]ntrebarea:
“Adic[ unde m[ duc?… Unde?”Dar ]n aceea=i clip[ sim\i o strângere de inim[ =i mur-
mur[ chinuit:
— Am uitat acas[… Doamne, ce-am uitat acas[?…+i, drept r[spuns, porni mai departe, spre Lunca.Casa groparului de-abia se deslu=ea ]n ograd[. Apostol
intr[ gr[bit, ca =i cum ar fi ]ntârziat. U=a tinzii era dat[ deperete ca totdeauna de când se ]nc[lzise vremea. P[=i ]nodaia lui, c[ut[ pe mas[, ]n locul obi=nuit chibriturile =i leg[si. Aprinse =i v[zu ]n pat pe Ilona, ]mbr[cat[, cu ochiideschi=i, ca =i când l-ar fi a=teptat, sigur[ c[ are s[ vie. Dealtfel nici el nu se mir[. Chibritul se stinse, dar Apostol, =iprin ]ntuneric, vedea ochii ei. Apoi Ilona se ridic[ =i Apostolo ]mbr[\i=[ cu disperare, s[rutându-i gura, ochii, p[rul… Apoideodat[ ]i d[du drumul, sp[imântat, morm[ind:
— Am uitat ceva =i nu =tiu… Nu mai merge… nu mai
merge…
Auzindu-=i glasul, se lini=ti, aprinse lumânarea =i o a=ez[
]ncet pe mas[. Ilona ]l privea cu ni=te ochi speria\i, sim\indc[ ]mprejurul lor pânde=te o primejdie crâncen[.
— Oare ce-am uitat, Doamne, ce-am uitat? zise Apostol,
uitându-se ]ntreb[tor la ea.
Atunci ]=i d[du seama c[ minte =i c[ numai pentru Ilona
a venit. Dar nu avu puterea s[ lepede ]ndat[ minciuna =i
]ncepu s[ caute cu ]nfrigurare, r[v[=ind c[r\ile pe lavi\[, la
c[p[tâiul patului. Din ]ntâmplare ]i c[zu ]n mâini harta cu
pozi\iile frontului, pe care, ]ntr-o sear[, o completase =i o

262uitase aici.
— Uite!… A=a-i c-am g[sit? strig[ triumf[tor c[tre Ilona,
ca s[-=i scuze minciuna.
O desf[=ur[, ]=i arunc[ privirea peste ]nsemn[rile cu creion
ro=u, o ]ndoi frumos =i o puse ]n buzunar. Apoi ridic[ ochii
la Ilona =i se cutremur[. }=i zicea: “Trebuie s[-i explic”, =i
cerul gurii ]i era uscat iasc[. Sim\ea c[ “trebuie”, mii de gân-duri ]i furnicau ]n minte, dar toate se ]ngr[m[deau =i se
sp[rgeau, ]ncât nu putea ]nchega nici o “explica\ie”. Sub
v[lm[=agul gândurilor ]ns[ un puhoi n[prasnic ]i ducea su-fletul departe, zdrobindu-i toate ]ndoielile =i =ov[irile.
— Ilona… ]ngân[ dânsul, ]ngrozit c[ nu are ce s[-i spuie.
— Eu cunosc mun\ii mai bine, =opti deodat[ Ilona, ghicin-
du-i gândurile. +tiu toate cotloanele, toate potecile, toate
pâraiele… Am s[-\i fiu c[l[uz[!
— Nu, nu! tres[ri Apostol uimit. Tu nu trebuie s[…}i tremura glasul. T[cu. Peste câteva clipe ]ns[ zise iar
lini=tit:
— Am s[ m[ ]ntorc, Ilona, s[ te iau!… Crezi?— Cred! r[spunse ea privindu-l ]n ochi s[lbatic.
Bologa ]=i puse casca =i se uit[ ]mprejur. Odaia parc[ tr[ia
=i respira ]ncet amintiri de fericire. Ilona se zvârli ]n bra\elelui =i-l s[rut[…
Apoi Apostol ie=i. }n tind[ se gândi c[ ar fi trebuit s[ se
]mbrace mai gros =i s[-=i ia revolverul. }n mijlocul ogr[zii]ntoarse capul. Ilona suflase ]n lumânare. La poart[ sim\i
pa=ii ei gr[bi\i, descul\i, dar nu se mai opri. }n uli\[ ]i auzi
glasul murmurat =i ]n\elese numai un cuvânt: “Dumnezeu…”}=i f[cu cruce cu evlavie, ridicând ochii ]n sus. Cerul era neg-
ru ca =i p[mântul. Crucea ]ns[ ]i aprinsese ]n suflet lumina
]ncrederii, iar ]mp[carea ]i ar[ta calea…
11

263La podul de peste pârâul ce venea dinspre front trebui s[
a=tepte trecerea trenului. Ochiul locomotivei, ]nsângerat,parc[ se n[pustea asupra lui Bologa, care st[tea rezemat deramp[, lini=tit, ]ntocmai ca odinioar[, acas[, când a=teptacu maic[-sa, seara, sosirea mixtului de Bistri\a.
“Nici nu m-am uitat la ceas, se gândi el, privind vago-
anele negre =i ascultând curios cum scâr\âiau ro\ile, parc[n-ar mai fi fost unse de luni de zile. Trebuie s[ fi trecut denou[… Ce-mi pas[? Am vreme destul[… Numai Dumnezeus[-mi ajute s[…”
Apoi coti la stânga, pe marginea pârâului. Murmurul un-
delor neostoite se risipea leg[nat prin valurile de pâcl[. Ici-colo, pe dealuri, tremurau pâlpâiri de lumin[, ca ni=te licu-rici, ]nsemnând case nev[zute. Drumul =erpuia cenu=iu ]nbezn[. }n pârâu, din când ]n când, fulgera câte-o lucire argin-tie.
De=i n-a umblat pe aici decât o singur[ dat[, Apostol
avea impresia c[ merge pe o c[rare b[t[torit[ de mii de ori.Nu dibuia deloc. P[=ea prin ]ntuneric ca pe trotuar ziua ]namiaza mare. Nu era obosit. }n inim[ sim\ea, ca o ]n\ep[tur[,dorin\a de-a ajunge mai degrab[. Dar niciodat[ nu-i ap[ru]n creieri ]ntrebarea “unde”, ca =i cum nu l-ar fi interesatdeloc sau ar fi =tiut prea bine unde trebuie s[ ajung[.
Drumul urca mereu… Pe urm[ pârâul r[mase ]n dreapta.
Câteva stele albe tremurau, ca o cununi\[ de speran\[, peun col\ de cer, ]n vârful unui munte ple=uv.
“Ce-ar face Klapka s[ m[ vaz[ acuma?” ]=i zise Apostol
cu mare bucurie când sosi pe coama unde se aflau bateriile.
Pe aici nu mai era cea\[ =i totu=i ]ntunericul p[rea mai
des. Bologa ]ncerc[ s[ g[seasc[ ad[postul lui Klapka, dar

264renun\[, f[r[ m[car s[ se opreasc[. }n creieri ]ncepu s[ i se
desf[=ure harta cu pozi\iile, s[-=i cerceteze calea… }=i aminteac[ drumul principal merge tocmai pân[ ]n spatele regimen-
tului de cavalerie desc[lecat[, care formeaz[ aripa stâng[ a
diviziei. La vreo cinci sute de metri ]ns[ se desprinde alt
drum, spre sectoarele infanteriei, pe care trebuie s[-l urmezedânsul. Pe când ]=i f[cea astfel socotelile, ]i veni ]n minte,
f[r[ s[ vrea, locotenentul Varga =i se gândi, zâmbind:
“Varga m[ a=teapt[ mereu…”
Merse lini=tit mai departe. Calea cobora printr-o vale
seac[, strâmb[.
“Nimai de n-a= ]ntâlni vreo patrul[”, ]=i zise Apostol, f[r[
fric[, parc-ar fi vorbit de altul.
Pe urm[, dup[ câ\iva pa=i, ]=i auzi cizmele boc[nind pe
c[rarea bolov[noas[, =i pintenii ca un \ârâit de greier. +i iar
]i trecu prin minte c[ undeva trebuie s[ coteasc[ ]n dreapta,
spre regimentul de infanterie. Dar gândul acesta i se cl[tin[
]n minte numai o secund[, ca =i cum n-ar fi g[sit de ce s[ se
aga\e. Se pomeni zicându-=i fericit: “Mare noroc de n-am
]ntâlnit pe nimeni… Cu adev[rat c[ sunt n[scut ]ntr-o zodie
bun[!”
}i venea s[ râd[ =i s-o ia la fug[, s[ soseasc[ mai degrab[.
Drumul ]ns[ ]ncepuse iar[=i s[ urce, mai greu. Apostol ]=i
=terse de dou[ ori, ]n mers, sudoarea de pe obraji. }n sfâr=it,
sosi ]ntr-o poian[, unde c[rarea se pierdea.
“Mi se pare c[ aici se ]mpart c[ile”, socoti Bologa, di-
buind zadarnic s[ reg[seasc[ drumul.
Vârfurile brazilor se conturau mai negru pe cerul mo-
horât, descriind cu o linie tremurat[ marginile poienii. Apos-
tol porni spre punctul cel mai jos, unde trebuia s[ ]nceap[
alt[ vale. +i cum intr[ iar ]n p[dure, sim\i ]ntr-adev[r o c[rare
umblat[. Se opri, s[ se odihneasc[ un minut =i s[-=i mai

265=tearg[ n[du=eala pe gât =i pe fa\[. Deodat[ ]=i st[pâni
respira\ia =i ascult[. }n spate, ]n poian[, auzi zgomot de
pa=i. Se piti lâng[ un trunchi gros. I se p[ru c[ pa=ii se ap-
ropie =i deslu=i un glas ]n[bu=it rostind vorbe str[ine. V[zudou[ umbre mi=când la marginea p[durii… Se dep[rtau…Apostol mai a=tept[ un r[stimp. Inima i se zb[tea n[prasnic.}n creieri ]i ap[ru iar[=i harta cu pozi\iile. Tran=eeleinfanteri=tilor sunt pe dou[ creste, dar ale românilor suntmai coborâte…
“Atunci poate c[ am trecut… am ie=it din liniile noastre!
se gândi, uitând oboseala, umplându-se de o bucurie lin[.Slav[ Domnului… De acuma primejdia cea mare s-a sfâr=it…Doamne, nu m[ l[sa!”
Se ]nchin[, p[truns de un fior de mul\umire =i
recuno=tin\[, iar buzele murmurau frânturi de rug[ciuni f[r[cuvinte.
Plec[ ]nainte pe c[rare, cu inima ostenit[ de bucurie. Peste
câ\iva pa=i se ]mpiedic[ ]ntr-un trunchi putred, r[sturnatparc[ dinadins de-a curmezi=. }l ocoli. La zece metri ]ns[ altcopac pr[v[lit ]nchidea drumul. Apoi pu\in ]ncolo se izbi deni=te sârm[ ghimpat[, ]ntins[ =i ]mpletit[ ]ntre tulpinelebrazilor. }ncerc[ s[ se strecoare prin gardul de sârm[. Nuizbuti. Vrând s[ ocoleasc[, o lu[ ]n stânga. F[cu vreo treize-ci de pa=i =i g[si loc de trecere. Dincolo de sârm[ porni ladreapta =i ]nainte, s[ se ]ntoarc[ la c[rare. Nu mai d[du de
ea. Merse totu=i ]nainte =i nimeri iar ]ntr-un gard de sârm[.
“Se vede c[-i un unghi mort =i l-au ]nchis cu mai multe
rânduri de obstacole ]mpotriva surprizelor!” ]=i zise Apos-tol cu r[bdare =i ]ncredere neclintit[.
O apuc[ din nou spre stânga, pe coast[, de-a lungul gar-
dului, socotind c[ trebuie s[ fie undeva un loc=or de tre-

266cere. Dup[ vreo zece minute de sui=, se gândi c[ prea se
dep[rteaz[ de fundul v[ii =i se ]ntoarse ]napoi, s[ mai caute=i ]n cealalt[ parte. Cobor] pân[ ]n vale =i urc[ pe alt[ coast[,mai piezi=[. P[durea p[rea mai deas[ =i mai tân[r[. Dincând ]n când crengile joase se ag[\au de hainele lui Apostolca ni=te mâini care ar vrea s[-l opreasc[. Urcu=ul ]l ostenea.}=i =tergea mereu gâtul cu batista ud[ =i sudorile ]i picuraune]ncetat din p[r pe gât, fierbin\i, =i se prelingeau pe subguler, pe spate…
}n sfâr=it p[durea se r[ri =i gardul de sârm[ disp[ru toc-
mai la marginea unei râpe care se ridica spre cer ca un zid.Bologa st[tu acolo s[ r[sufle o clip[ =i s[ se r[coreasc[. Lapoalele râpei g[si alt[ c[rare. U=urat =i odihnit porni ]n vale=i cobor] poate cinci minute. Apoi c[rarea ocoli o stânc[ =ise ]ngust[ ca un coridor ]ntre peretele râpei =i tulpinile bra-zilor. De-abia acuma ]ncepea Bologa s[ simt[ aievea obose-ala. }l dureau picioarele, =i genunchii parc[-i erau str[ini. Sedezv[\ase de mar=uri =i azi a umblat atât de mult. P[rul ]iera ud =i de sub casca ]nfierbântat[ i se scurgeau pe tâmple=iroaie. Scoase casca din cap fiindc[ ]l strângea de n-o maiputea r[bda. O lu[ de curelu=[, cu mâna stâng[, leg[nând-o]n ritmul pa=ilor. Deodat[ casca se lovi de ceva, cu zgomotmetalic. Apostol se opri mirat. Pip[i. Un trunchi de brad,r[=inos, ]ncât ]=i murd[ri degetele… +i iar sârm[ ghimpat[…Trei rânduri, cu ]mpletituri dese… Bologa se tulbur[. A nimerittocmai c[rarea pe care umbl[ patrulele care cerceteaz[ valeadintre liniile vr[jma=e. Dac[ s-ar ]ntâlni pe aici cu vreo patrul[de recunoa=tere… O clip[ se gândi s[ se ]ntoarc[ ]napoi pân[unde se ispr[ve=te gardul de sârm[ =i acolo s[ coboare ]nvale, s[-=i piarz[ urmele. }n p[dure ar putea chiar a=tepta s[se fac[ ziu[… ferit =i ad[postit… Totu=i, ]=i continu[ drumul

267ca =i cum gândul de ]ntoarcere ar fi privit pe altcineva, nu pe
el.
C[rarea ocoli iar un picior de stânc[ =i Apostol Bologa
se ciocni piept ]n piept cu un om care, s[rind brusc ]napoi,strig[ ]nfundat:
— Halt! Wer da?Lui Apostol i se p[ru cunoscut glasul =i r[spunse:— Offizier…
Urm[ o t[cere scurt[, gâtuit[. Ochii lui Bologa sfredeleau
]ntunericul cu priviri curioase. Apoi deodat[, dintr-o lamp[
electric[ de buzunar, \â=ni o suli\[ de lumin[ alb[ =i glasul
de adineaori r[sun[ iar, mai limpede, cu mirare =i satisfac\ie:
— A, Bologa!…
Acum Apostol recunoscu glasul lui Varga =i, sub casca ce
lic[rea ]n reflexele razelor, ]i z[ri =i ochii rotunzi ca dou[
m[rgele de sticl[ neagr[. +i ]n aceea=i clip[, se cutremur[ caun lunatic care s-ar fi de=teptat din somn pe marginea unei
pr[p[stii.
Locotenentul Varga =ov[i câteva secunde, morm[ind. }n
dreapta lui, \eava revolverului tremura cu gura spre Bologa.
Pe urm[ strig[ cu o voce ca o lam[ de cu\it ce p[trunde ]n
carne vie:
— Ia-i armele, caporal!
Din spatele lui Varga ie=i un soldat pirpiriu. Apostol mur-
mur[ lene=:
— N-am arme…
Omul se opri la doi pa=i. Varga sâsâi ner[bd[tor, furios:
— Caporal, perchezi\ie corporal[!
Apostol nu mai zise nimic. Mâinile soldatului pip[ir[
buzunarele, repede, speriate.
— Tr[i\i, don' locotenent, n-are…

268— Patru oameni la escort[! strig[ iar Varga, sec, rece. Capo-
ralul r[mâne la urm[!
Apostol Bologa se lipi cu spatele de stânc[, s[ fac[ drum
locotenentului. }n trecere Varga se ]ntoarse cu fa\a spre Apos-
tol care-i sim\i respira\ia aspr[, t[ioas[, ]n\ep[toare.
Apoi fâ=ia de lumin[ muri ]n potopul de ]ntuneric…

269CARTEA A PATRA
1
Apostol Bologa mergea lini=tit, parc-ar fi sc[pat de toate
grijile. Sudorile i se uscaser[ pe fa\[ =i pe gât. }i trecu prin
minte c-ar putea r[ci =i ]=i puse casca ]n cap potrivindu-=i
bine curelu=a sub b[rbie. Se gândea la gardul de sârm[ ghim-
pat[, ]i era fric[ s[ nu se zgârie, =i nu mi=ca deloc bra\ul
drept. Privea numai ]nainte, cu capul sus, cu ochii mari sorb-
ind numai ]ntuneric. }n spate auzea gâfâiri obosite =i uneoricâte-un clinchet de arm[. }n fa\a lui p[=ea un soldat m[runt,
iar peste casca soldatului z[rea silueta lui Varga, mai neagr[
decât bezna. Mereu atingea cu botul cizmelor c[lcâiul sol-
datului =i mereu voia s[-i cear[ iertare, dar nu-=i putea
descle=ta f[lcile s[ vorbeasc[. De altfel nici o =oapt[ nu mai
=optea nimeni ca =i cum nimic nu s-ar fi ]ntâmplat =i nici nu seva ]ntâmpla. Numai când deslu=ea silueta locotenentului, ]n
sufletul lui Apostol scotea capul ve=nic acela=i cuvânt, ca un
cadavru la marginea apei:
“}n sfâr=it… }n sfâr=it…”
Sim\ea o u=urare ciudat[, ]ntocmai ca dup[ o primejdie
mare trecut[ cu bine. Drumul i se p[rea mai u=or ]napoi, la
deal, de cum fusese ]nainte, la vale. Numai vremea nu seCUPRINS

270clintea din loc, parc[ o mân[ grea ar fi oprit minutarele
ceasului ceresc.
}ntr-un târziu trosnir[ câteva ]mpu=c[turi, aproape, ]n
fa\[. Zgomotul se prelungi cu ecouri din ce ]n ce mai moi.
“Am ajuns!… Slav[ Domnului!” ]=i zise Bologa, ca =i când
pocnetele de arme i-ar fi vestit bucurie.
Dar bucuria i se ]nec[ pe dat[ ]ntr-un noian de gânduri
dezmor\ite de ecourile ]mpu=c[turilor. }=i d[du seama c[ a
fost prins pe când voia s[ treac[ dincolo =i se sp[imânt[. }n
aceea=i vreme ]=i imputa c[ a plecat f[r[ m[car s[ chibzuiasc[
ce face =i chiar f[r[ arm[, ]ncât acuma… Se sim\i deodat[
atât de ostenit, c[ gândurile toate i se ostoir[ ]ntr-o nesfâr=it
de chinuitoare dorin\[ de odihn[. }i ardea cerul gurii de sete
=i iar asuda cumplit. }i st[tea pe limb[ s[ ]ntrebe dac[ mai
este mult. }l rodea teama c[ nu va sosi niciodat[ =i, chiar ]n
aceea=i clip[, c[ va sosi prea curând.
“}n sfâr=it… }n sfâr=it!” ]i bâzâi iar prin creieri drept
r[spuns la toate gândurile =i sim\[mintele v[lm[=ite.
Apoi convoiul se opri ]ntr-o poian[. Varga p[str[ doi
solda\i pentru escorta prizonierului, iar restul patrulei, cu
caporalul, porunci s[ se ]napoieze la sectorul escadronului.
Apostol, ]ntre cei doi solda\i, porni dup[ Varga, care acu-
ma p[=ea mai repede =i cu mai mult[ siguran\[. }n p[dure
drumul era larg, bun =i cobora blând. Peste câteva minute
cotir[ dup[ o coast[. Printre tulpinile r[rite lic[reau puncte
sfioase de lumin[ g[lbejit[. Ici-colo, ca ni=te bivoli culca\i,
]nnegreau colibe pe jum[tate ]n p[mânt =i mascate cu g[teje
=i crengi. O santinel[ cu arma ]ntins[ ceru parola =i Varga ]i
zvârli din mers un cuvânt. Dintr-un ad[post, a=ezat chiar la
marginea drumului, se auzea un adev[rat concert de
sfor[ituri. Pe urm[ se ab[tur[ la dreapta =i, ]n fa\a unei colibe,

271Varga morm[i: “Halt”. Bologa se opri cu solda\ii, iar locote-
nentul intr[ ]n postul de comand[ al divizionului. Dup[ câte-
va clipe ]ns[ se re]ntoarse, iar un glas dinl[untru ]l ]nso\i
limpede:
— A=a, Varga… ]l predai regimentului, fire=te cu formele
reglementare…
Mai merser[ dou[ minute =i sosir[ la postul de comand[
al regimentului, un bordei mare, de bârne groase, ]nconju-
rat de colibioare mai modeste. Varga cobor] ]n coliba cea
mare, unde z[bovi mai mult. Ie=i ]ntov[r[=it de un ofi\er,
zgribulit =i somnoros, care bufnea sup[rat:
— Cel mai cuminte ar fi fost s[-l \ii la tine, la sector, pân[
diminea\a… Dac[ o s[ m[ scula\i din somn pentru toate
m[run\i=urile…
— Dac[-\i iei tu r[spunderea, eu n-am decât s[-i dau
drumul! zise Varga nervos, mai ales pentru c[ aghiotantulvorbea de fa\[ cu Bologa. Eu mi-am f[cut datoria…
— Datoria, datoria, murmur[ ursuz ofi\erul. Ziua, noap-
tea, datoria…
La vreo treizeci de pa=i intrar[ cu to\ii ]ntr-un ad[post
larg, luminat cu o lamp[ mare de petrol. }n fa\a unui multi-plu telefonic mo\[ia un sergent cu receptorul ]n cap, ca unbandaj de urechi. Pe un pat de scânduri horc[iau al\i treisubofi\eri, to\i cu burta ]n sus, cu gura c[scat[ =i lucitori desudoare. }n col\, pe o mas[ cu multe hâr\oage, domina un
registru deschis. Telefonistul se trezi =i ]ntoarse capul, ulu-
it, spre intrare.
— Ia cheam[, b[iete, pe ofi\erul de serviciu al cartieru-
lui! zise aghiotantul, plictisit, continuând apoi, mai domolcu imput[rile c[tre Varga, dar uitându-se numai la Bologacare, ]ntre cei doi solda\i, st[tea aiurit, cu obrajii albi =i
br[zda\i de n[du=eal[, parc-ar fi plâns.

272Pe când telefonistul r[cnea ]n aparat, aghiotantul ]=i
curm[ deodat[ imput[rile =i, punând mâna pe bra\ul lui
Varga, murmur[ cu alt glas, aproape mirat:
— Se vede c-a umblat prin sârme… +i-a sfâ=iat hainele…
Poate s[ fie zdrelit?
Varga se uit[ repede la Bologa, ]ncruntând sprâncenele,
=i =opti cu o strângere de umeri:
— Poate…
Atunci Apostol, ca =i cum ar fi sim\it privirile, ridic[ ochii
spre dân=ii. Varga ]ntoarse capul =i trecu lâng[ telefonist.
— Sunt zdrobit de oboseal[, bolborosi Apostol cu o voce
uscat[, str[in[, ]ntâlnind privirea aghiotantului. Nu m[ mai\in picioarele… S[ stau jos colea pu\in?
— Da, da.. de ce nu… poftim! tres[ri aghiotantul, speriat
parc[ de glasul lui =i ad[ugând, mai sigur, c[tre solda\ii de
paz[: Ia da\i la o parte picioarele celea!
— Domnule locotenent… pofti\i divizia… a sosit divizia!
strig[ telefonistul, sculându-se =i sco\ând receptorul din cap.
Apostol Bologa, istovit, se l[s[ pe col\ul patului. Sufletul
]i era plin de recuno=tin\[, ]n vreme ce buzele-i fripte bâl-bâiau ]n ne=tire:
— Mul\umesc… foarte bine…
Dup[ ce se odihni o clip[, se sim\i mul\umit =i se uit[
]mprejur, ]ntrebându-se nedumerit: “Ce caut eu aici?” V[zupe aghiotant ]n fa\a multiplului telefonic, =i pe Varga, al[turi,]ndoit de =ale, plecat pu\in ]nainte, tr[gând cu urechea. Apoiauzi strig[tele aghiotantului =i ascult[ cu luare-aminte.
— O patrul[ de ofi\eri… comandat[ de ofi\er, fire=te… a
prins un locotenent de artilerie care ]ncerca s[ dezerteze lainamic… Cum? Cum ]l cheam[? Locotenent Varga, coman-dantul escadronului al treilea… A, pe prizonier?… Cum ]lcheam[ pe prizonier, Varga?
— Bologa Apostol, =opti Varga.

273— Locotenent Bologa Apostol!… Bo-lo-ga… din artile-
rie… Nu =tiu… Da, da, fire=te… Acum ce s[ facem cu el, cu
prizonierul, fire=te… Ce ]ntrebare!… Bine, sigur c[ trebuies[ vi-l trimitem, dar vreau s[ =tiu acuma, ce facem acuma?…Ce? S[-l expediem chiar acuma?… Noaptea?… A, da… a=a,da… Bine, bine, am ]n\eles… Vas[zic[, Varga s[ fac[ un raportdespre ]mprejur[rile ]n care l-a prins =i o schi\[ a locului…
a=a-i?… Fire=te, adresat nou[, pe cale ierarhic[, iar noi v[
transmitem raportul cu adresa cuvenit[… Foarte bine! Cum?
Perchezi\ie?… Documente?… Nu =tiu… Face Varga tot ce tre-
buie… Bine, bine… Noapte bun[!…
Trecând telefonistului receptorul, aghiotantul explic[ lui
Varga:
— Ai auzit?… }nadins am repetat, ca s[ auzi… Trebuie
s[-i faci perchezi\ie corporal[, dac[ n-are cumva documente
sau arme sau cine =tie ce… A=eaz[-te deci colo, la mas[, =if[-\i raportul!… Dar scurt, f[r[ vorb[rie!… Eu nu te mai
a=tept, fiindc[ sunt mort… Telefonistul are s[-mi dea raportul
mâine diminea\[, s[-l ata=ez la adres[… Prizonierul r[mâne
aici sub paza oamenilor t[i =i pe r[spunderea ta…
— Eu, din moment ce am terminat raportul, nu-mi iau
nici o r[spundere, zise Varga dârz. Cel mult pot s[-\i las aici
oamenii mei, dar numai pân[ diminea\[ =i cu condi\ia s[ nu
mi-i trimi\i cine =tie pe unde…
— Bine, fie a mea =i r[spunderea… To\i fugi\i de
r[spundere, morm[i aghiotantul; apoi, uitându-se la prizo-
nier, urm[: Parc[-i mai arde lui acuma de fug[… Unde s[
mai fug[?
Apostol zâmbi recunosc[tor =i se gândi s[-i spun[ s[ fie
lini=tit =i f[r[ grij[ c[ de-acuma s-a sfâr=it… Dar aghiotantul
]=i strânse gulerul mantiei la gât, zicând iar plictisit:
— M-ai sculat din somn pentru… Om f[r[ suflet!… Ei,

274noapte bun[ la to\i!
Locotenentul Varga r[mase ]ncurcat un r[stimp. Se gân-
dea c-ar trebui s[ pun[ câteva ]ntreb[ri prizonierului, s[-i
afle inten\iile… }i fulger[ chiar prin creieri c[ poate nici n-a
vrut omul s[ dezerteze, ci s-a r[t[cit, necunoscând terenul.
Altfel, cum ar fi nimerit tocmai ]n sectorul lui, mai ales dup[
ce l-a amenin\at deun[zi? Se duse la mas[, ]=i f[cu loc, ]=i
preg[ti cele de scris, mereu nehot[rât. Apoi deodat[ se
]ntoarse =i zise c[tre Bologa, nervos, aspru:
— Scoate absolut tot ce ai ]n buzunare!
Apostol cu r[m[=i\ele surâsului de adineaori pe fa\[, se
scul[ =i-=i goli buzunarele. Un soldat ]i lu[ m[run\i=urile
din mâini =i le puse pe mas[. Varga se uita pe sub sprân-
cene. Lini=tea prizonierului ]l sup[ra. Vru s[ ordone soldat-
ului s[ controleze dac[… Pe urm[ ]=i mulcomi mânia printr-
o ]njur[tur[ strivit[ ]n din\i, se a=ez[ =i cercet[ pe rând toatelucru=oarele. Când d[du peste harta cu pozi\iile, nu se mai
putu st[pâni. S[ri ]n picioare =i, ar[tând-o lui Bologa, strig[:
— Dar asta?
}n ochi ]i fulgera dispre\ =i ur[ =i triumf… Apoi scrise
raportul =i f[cu schi\a, lini=tit, cu con=tiin\a ]mp[cat[, ]n
vreme ce Apostol, pe col\ul patului, ]=i trudea zadarnic mint-
ea s[ ghiceasc[ ce-o fi hârtia pe care i-a ar[tat-o locotenen-
tul…
Dup[ ce ]mpachet[ toate lucrurile prizonierului =i le dete
]n grija telefonistului, Varga porunci solda\ilor s[ ia bine
seama, s[ fac[ paza cu rândul =i s[ nu piarz[ vremea dege-
aba pe aici… Vorb ind cu solda\ii, ]=i ]ncheie cu b[gare de
seam[ nasturii hainei, ]=i potrivi casca, ]=i puse m[nu=ile
c[ptu=ite =i, f[r[ s[ vrea, se uita numai la Bologa. Se gândea
c[ trebuie s[-i fac[ o imputare m[car sau s[-i arunce un cu-
vânt de dispre\, care s[-l umileasc[. +i-i zise deodat[ cu glas

275moale:
— Vezi, Bologa?… }\i aduci aminte când te-am prevenit
]n tren =i pe urm[ =i… R[u ]mi pare c[… Eu mi-am f[cut
datoria… numai datoria, precum trebuie s[ =i-o fac[ orice
om pe lume, oriunde =i ]n orice ]mprejurare…
}ntâlnindu-i privirea obosit[ =i buim[cit[, ultimele cu-
vinte i se ]ncurcar[ ]ntr-un sim\[mânt de nelini=te. F[cu un
pas spre el, s[-i ]ntind[ mâna. }=i lu[ seama brusc =i trecu
f[r[ s[-l mai priveasc[. +i, ie=ind, tu=i ca =i cum ar fi vrut s[-
=i cure\e din inim[ urmele ]nduio=[rii…
Apostol =edea pe col\ul patului de scânduri ca o stan[ de
piatr[. La spatele lui, horc[iturile re]ncepur[ ca ni=te fer[straie
ruginite. Un soldat se l[s[ pe vine, ]n ungherul de lâng[
u=[, cu arma ]n bra\e =i adormi numaidecât, pe când cellalt
cârliga când un genunche, când pe cellalt, uitându-se numai
]n tavan la pironul de care atârna lampa. Telefonistul ]ntor-cea capul deseori, curios, dorind am[nunte =i ne]ndr[znind
s[ ]ntrebe nimic.
Lini=tea =i lumina p[trundeau ]n sufletul lui Apostol ca
]ntr-o cas[ pustie. Osteneala ]i omorâse toate gândurile.
Ridic[ mâna stâng[ s[-=i scoat[ casca =i auzi un tic-tac. }=i
v[zu ceasornicul la bra\ =i murmur[ cu bucurie:
— Uite c[ ceasornicul… }=i arunc[ ochii pe cadranul alb
=i continu[: E de-abia unu… De-abia… Vas[zic[ au trecut
=apte ore de când… +apte… +apte…
Uit[ cu totul ce-a vrut s[ zic[. Bra\ul ]i c[zu pe genunchi,
amor\it. Apoi pleoapele i se ]mpreunar[, =i capul, cumplit
de greu, i se pr[bu=i pe piept…
2
La ora =ase =i jum[tate, Apostol Bologa, escortat de pat-

276ru solda\i, sub conducerea unui sublocotenent, fu pornit la
drum, spre cartierul diviziei.
— Dac[ am g[si vreo c[ru\[ undeva, poate la artilerie,
bine-ar fi, zise sublocotenentul, uitându-se ]napoi, dup[ ce
ie=ir[ din zona regimentului. Barem am merge mai repede
=i nici nu ne-am osteni!
Chiar ]n dreptul ad[postului lui Klapka ]ntâlnir[ câteva
c[ru\e gata de plecare =i sublocotenentul ]ncepu ]ndat[ s[
se tocmeasc[ cu un sergent =i s[-i arate pentru ce trebuie s[-
i cedeze o c[ru\[ pân[ la F[get… Sergentul fusese odinioar[
]n bateria lui Bologa =i, v[zând pe fostul s[u comandant
]ntre baionete, se z[p[ci, nu ]n\elese deloc l[muririle sublo-
cotenentului =i bolborosi:
— Noi, m[ rog cu supunere… ordinul, m[ rog cu supu-
nere…
Sublocotenentul se ]nfurie =i ]l lu[ la ]njur[turi pentru c[
“nu se poate s[ fie un sergent a=a de prost =i s[ nu priceap[
c[…” Atunci se apropie c[pitanul Klapka, ]n mân[ cu o foaie
de hârtie. Când recunoscu pe Bologa, ]ncremeni. Sublocote-
nentul se gr[bi s[-i spuie ]ntâi cât de idiot e sergentul, iar
apoi ]i ceru o c[ru\[, apucându-se s[-i povesteasc[ pe larg
tot ce =tia despre cazul prizonierului. Klapka st[tu câteva
clipe, ca =i cum ar fi ascultat sporov[iala sublocotenentului,
f[r[ se ]n\eleag[ o vorb[. Se uita ]ns[ la Apostol cu atâta
groaz[, ]ncât ]i dârdâiau =i bra\ele =i picioarele. Apoi, cur-
mând cu un gest istorisirea tân[rului ofi\er, se repezi la
Bologa =i-i zise, schimonisit de fric[:
— Vas[zic[ totu=i ai ]ncercat?… O, o, presim\irea mea!…
+i azi-noapte te-am visat…
Apostol plec[ ochii ]n p[mânt =i strânse din umeri.
C[pitanul ]=i frângea mâinile, bâlbâind foarte repede cuvinte
f[r[ =ir, pline de mil[ =i de spaim[, a=teptând parc[ mereu

277un r[spuns. Deodat[ ]=i aduse aminte c[ Bologa e arestat
sub o ]nvinuire crâncen[ =i c[, stând de vorb[, risc[ s[ fie =i
el amestecat, ca odinioar[. Vru s[ se retrag[, dar nu putea.
— Am s[ te ap[r eu, Bologa! murmur[ cu o mul\umire
adânc[, ]n care i se topir[ toate temerile. Vreau s[ te scap!…
Auzi?… Trebuie s[ scapi!
Bologa se cutremur[ =i se uit[ la Klapka necrez[tor, cu o
mirare ca =i când l-ar fi v[zut ]ntâia oar[ ]n via\[.
— Bine… bine… fire=te, =opti dânsul cu o voce ca un
suspin prelungit.
— Nenorocitule… zise iar c[pitanul, cl[tinând din cap;
ad[ug[ apoi ]ndat[, mai ap[sat: Curaj! Curaj, Bologa!
Se dep[rt[ brusc spre postul de comand[ f[r[ a mai
]ntoarce capul…
C[ru\a se urni curând =i merse deocamdat[ la pas, c[ci
drumul avea coborâturi grele =i multe cotituri. Sublocote-nentul, foarte guraliv, c[uta s[ stea de vorb[ cu Bologa, “s[
ne mai treac[ de urât =i de necazuri”. }i spuse c[ el e sas,
fecior de \[ran, dintr-un sat de lâng[ Bra=ov, jum[tate româ-
ni =i jum[tate sa=i. Ar avea ceva avere, dar tat[l s[u s-a ]nsu-
rat de trei ori, =i cu fiecare nevast[ a f[cut câte-un copil, a=ac[ averea se va ]mp[r\i ]n trei la moartea b[trânului. Cei doi
fra\i vitregi, mai mari, au r[mas la plug. Acuma, fire=te, sunt
=i ei ]n r[zboi =i tr[iesc amândoi. Lui i-a pl[ cut cartea =i e
absolvent al Academiei Comerciale din Viena. Avusese asig-urat un loc de contabil la o banc[ din Sibiu. Nici n-a apucats[ intre ]n slujb[, a venit r[zboiul =i i-a zdrobit cariera… +i
barem de s-ar putea “activa” ]n armat[! Nici cariera militar[
n-ar fi rea… Ispr[vindu-=i biografia, c[ut[ s[ afle cum =i undea fost prins Bologa =i de ce a vrut s[ dezerteze. Fiindc[ Bologaera scump la vorb[, sublocotenentul ]ncepu s[-i ]n=ire difer-ite “cazuri de dezertare”.

278— Am avut chiar ]n regimentul nostru unul, nu de mult…
acum vreo patru luni… Un stegar, polonez de origine… b[iat
bun… Cine =tie ce i-a venit, destul c[ l-au prins, iar el am[rturisit cavalere=te c[ “da, am vrut s[ dezertez…” +i totu=ia fost numai ]mpu=cat!… Vezi?… C[ci dezertarea simpl[ sepedepse=te cu moartea prin glon\, adic[ o moarte oarecumonorabil[… militar[… }n fond, ]ntre gloan\ele plutonului
de execu\ie =i gloan\ele du=manului nu-i deosebire decât de
calibru =i de calitate, nu-i a=a?… A, fire=te, când dezertarease complic[ cu tr[darea sau cine =tie cu ce crim[ capital[,atunci intr[ ]n func\iune =treangul, f[r[ doar =i poate… }nprivin\a asta nici o Curte Mar\ial[ nu discut[, nici nu poatediscuta, pentru c[ =i codul e categoric: =treangul! Cunosc de
altfel un caz precis, de pe când eram la Divizia a unspreze-
cea, ]n Rusia, un caz tipic, a= putea zice…
Drumul se ]ndreptase =i vizitiul d[du bici cailor. C[ru\a
prinse s[ huruie =i s[ hurduce atât de tare, c[ sublocotenen-tul, ]n focul povestirii, ]=i mu=c[ limba. Se ro=i de durere =i]njur[ ]n gând. Vru s[ continue, dar hurduc[turile ]i schilo-
dir[ cuvintele, silindu-l s[ tac[. }n cele din urm[, temându-
se s[ nu-=i fi sângerat limba, ]ncepu s[ scuipe ascu\it spre
gârla din dreapta drumului, ]ntocmai cum fac solda\ii când
au r[gaz s[ fumeze ]n tihn[.
Zgomotul ro\ilor =i hurduc[turile des\elenir[ gândurile
lui Apostol.
“Azi la nou[ era s[ osândesc iar[=i… Acum al\ii m[ vor
osândi pe mine! ]=i zise dânsul, f[r[ fric[, ba chiar cu un fior
de pl[cere, urmând numaidecât: Oare cine m[ va ]nlocui
azi?”
C[ut[ r[spunsuri câtva timp. }n gând ]i bâjbâiau nume
de ofi\eri, fiecare cu grade =i cu crâmpeie de amintiri, carede care mai ne]nsemnate. Apoi uit[ ce vrea cu ofi\erii =i-=iaduse aminte de Ilona =i de spânzura\ii de pe marginea =os-

279elei, ]ns[ numai sub chipul unei p[reri de r[u ciudate:
“Acuma nici nu vom trece pe dinaintea casei lor =i pe
Ilona nu voi vedea-o niciodat[, dar trebuie s[ trecem negre=itprintre spânzura\ii de care nu voi sc[pa pân[-i lumea lume!”
Soarele frigea din spate. Mun\ii ]=i tremurau p[durile ]n
mângâierile razelor. Lâng[ =oseaua pietroas[, pârâul alerga]n vale cu clipiri argintii, ca un copil zburdalnic. Din c[ru\a
hodorogit[ baionetele pe arme se ]n[l\au spre cer,
amenin\[toare.
Lâng[ podul de peste gârl[, cotind ]n =oseaua cea mare,
Apostol ]ntoarse ochii ]n dreapta, c[utând barem casa Ilo-nei. Dar Lunca era ascuns[ dup[ coast[.
Apoi se apropiar[ de brani=tea cu spânzura\ii. Apostol
nu voia s-o mai vaz[, =i totu=i o v[zu de ]ndat[ ce trecur[ de
cotitura a doua… Plec[ fruntea ]n fundul c[ru\ei, dou[ scân-duri printre care fugea =oseaua ]napoi… Caii, obosi\i, cumd[dur[ de umbr[, ]=i ]ncetenir[ trapul, pân[ ce c[zur[ lapas. Când z[ri sublocotenentul spânzura\ii, nu-=i mai putust[pâni uimirea =i chiar o bucurie, parc-ar fi descoperit o
mare noutate.
— Uite, uite ce interesant! strig[ privind cu aten\ie când
]n dreapta, când ]n stânga. Las[ la pas, b[iete, a=a, s[ ve-dem mai bine, c[-i foarte interesant!… Noi, pe front, tr[imca sub p[mânt… habar n-avem ce-i pe lume… To\i trebuies[ fie spioni, desigur… A, fire=te, spioni =i tr[d[tori!… Uite…
da… Câ\i sunt?… Stai… trei… =apte… Bravo!… Generalulnostru arde, ehei, nu glume=te!
Râse zgomotos, larg, =i se ]ntoarse spre Bologa, vrând
s[-i spuie ceva, ca =i când ar fi uitat c[-i arestat. V[zându-i
]ns[ capul plecat =i gâtul alb, lung =i sub\ire, ]=i aduse aminte,
]=i curm[ brusc veselia =i, cuprins de ru=ine, se r[sti la viz-
itiu:

280 — D[-i drumul, dobitocule! Ce vrei, s[ ne apuce prânzul
aici?… Sau n-ai mai v[zut oameni spânzura\i?… Dobitoc-
ule, dobitocule!…
Apostol, cu ochii ]n fundul c[ru\ei, z[ri printre scânduri,
pe =oseaua care fugea ]napoi, un g[tej strâmb, ]ntocmai for-
ma crengii de pe copacul cu spânzuratul singuratic, ]n stân-
ga. }l cutremur[ o spaim[ ciudat[ =i, ca o rug[ciune, ]ncepu
s[ murmure din buze:
— Dumnezeu… Dumnezeu…
Repetând acela=i cuvânt cu n[dejde fierbinte, i se cobor]
]n suflet ]ncrederea =i-=i zise, ridicând capul spre albastrul
]nsorit al v[zduhului:
“De ce s[ mor?… Nu vreau s[ mor! Via\a e doar… Via\a!…"
+i ]ndat[ sim\i nevoia poruncitoare s[ vorbeasc[, s[ se
dezmor\easc[ =i s[ arate c[ tr[ie=te. Se uit[ ]nviorat la sub-
locotenentul amu\it =i zise cu glas umed =i cu ochii zâmbi-tori, parc[ ar fi spus o veste de necrezut:
— Frumoas[ vreme, a=a-i?… Lumea-i totdeauna fru-
moas[… toat[ lumea…
Sublocotenentul t[cea z[p[cit. Apostol ]l apuc[ de bra\
=i urm[, gr[bit, ]ngrijorat s[ nu uite ce vrea s[ zic[:
— Vorbeai adineaori despre diferite cazuri de dezertare…
Ei… camarade, e=ti ]nc[ tân[r =i… +tii c[ eu azi la nou[
trebuia s[ fiu la Curtea Mar\ial[… ca judec[tor, fire=te… nu-
i ridicol acuma?… Am mai fost o dat[ ]n Curtea Mar\ial[…
cu un caz foarte interesant… Un sublocotenent ceh, unul
Svoboda… N-ai priceput?… Svoboda, ceh, spânzurat…
C[ru\a hurduca atât de r[u, c[ gândurile lui Apostol se
]ncurcar[. }=i d[dea seama =i totu=i continua cu ]nc[p[\ânare
s[ povesteasc[ sublocotenentului “cazuri” =i s[-i explice c[
inten\ia lui… Hurduc[rile se ]nte\eau =i Apostol era neno-
rocit c[ vor sosi ]n F[get ]nainte de a fi avut vreme s[ se

281l[mureasc[ deplin, s[ ]n\eleag[ =i sublocotenentul cum stau
lucrurile, ca =i cum ar fi fost ]n fa\a unui judec[tor de care
atârna soarta lui.
3
Cam ]n acela=i loc unde asear[ st[tuse de vorb[ cu pre-
torul =i cu primarul, Apostol Bologa, ]ntre patru solda\i cu
baioneta la arm[, a=tepta acuma ]ntoarcerea sublocotenen-
tului care intrase s[ anun\e sosirea prizonierului. }n fundul
ogr[zii acelea=i dou[ automobile =i parcul de motociclete,
lâng[ hambarul cu aresta\ii, parc[ aceea=i santinel[, ]n cori-
dor =i ]naintea u=ii din stânga, aceea=i ]ngr[m[dire de
solda\i… +i pomii ]nflori\i ]n spatele acaretelor, =i fântâna
cu cump[n[ ]n mijlocul cur\ii… Numai soarele lumina maivesel, =i oamenii, din ograd[, din ferestre =i chiar din uli\[,
se opriser[ ]n loc, uitându-se la ofi\erul ]ntre baionete, cu
hainele murdare =i rupte, cu fa\a t[b[cit[ de osteneal[ =i de
emo\ii…
Apostol sim\ea toate privirile ca ni=te s[ge\i drept ]n inim[
=i iar ]ncepu s[ bolboroseasc[: “Dumnezeu… Dumnezeu…”
ca o ap[rare ]mpotriva ru=inii grele ce-i mole=ea ]ntreaga
fiin\[. Avea privirile \intite spre vârfurile prunilor ]nflori\i ce
se ]n[l\au deasupra coperi=urilor din fundul ogr[zii =i astfel
nu v[zu pe groparul Vidor care, ie=ind din casa primarului,
se apropie cu capul gol, necrezând ochilor, ]ngrozit.
— Ce s-a ]ntâmplat, domnule locotenent? bâlbâi groparul,
la câ\iva pa=i, cu glas plâng[tor. Noi am crezut asear[ c[ te-
ai dus acas[, pentru Ilona… =i iat[ c[… Vai de mine, vai ce
nenorocire!
— Da, pentru Ilona, rosti Bologa tres[rind, ]ntorcând

282privirea spre Vidor cu o pâlpâire de bucurie.
}n aceea=i clip[ ]ns[ ]=i aminti c[ hârtia pe care i-a ar[tat-
o Varga, azi-noapte, era harta cu pozi\iile =i se ]ntreb[, ]ngând, ce-a vrut s[ zic[ Varga când i-a ar[tat-o =i de ce i-a
ar[tat tocmai harta cu pozi\iile?
— }napoi! Nu-i voie! bufni un soldat, moroc[nos, c[tre
groparul care ]ncerca s[ se mai apropie =i care se retrase]ndat[ ca mu=cat de =arpe.
Printre solda\ii gr[m[di\i la u=[, ap[ru sublocotenentul,
f[când semn escortei s[ ]nainteze cu prizonierul…
}ntr-o odaie plin[ cu mese de scris de toate felurile, pre-
torul a=tepta ner[bd[tor. Fusese ]n=tiin\at chiar ]n cursul
nop\ii =i preg[tise tot pentru accelerarea lucr[rilor. }n sfâr=it,avea un “caz excep\ional”! }=i freca mâinile =i umbla de ici-colo, lovindu-se de col\urile meselor. Pe fa\[ ]i juca mul\umire=i emo\ie. La o parte, lâng[ un birou, =edea plutonierul cufa\a cenu=ie, fr[mântând ]ntre degete un toc cu peni\a nou[.
Când intr[ Bologa, pretorul se opri ]n dosul unei mese,
ascult[ grav raportul sublocotenentului, lu[ pachetul cu“obiectele” prizonierului =i isc[li ceremonios o dovad[ deprimire. De ]ndat[ ce plec[ ]ns[ sublocotenentul, fa\a pre-torului ]=i rec[p[t[ expresia de satisfac\ie, ]ncât Apostolzâmbi ]nseninat =i cu o ]ncredere fr[\easc[.
— Ei, domnule, zise pretorul cu un glas blajin, ]ntocmai
ca ieri când a sosit Bologa cu automobilul, s[ proced[m re-pede =i sistematic, s[ nu pierdem vremea! Nu-i a=a?… Scrie,plutonier! Dumneata, poftim, ia loc… colea, mai aproape!
}n vreme ce pretorul dicta plutonierului introducerea
obi=nuit[, Apostol Bologa se a=ez[ pe un scaun, ]ntre cele
dou[ mese de scris, lini=tit =i st[pânit numai de un
sim\[mânt sup[r[tor de ru=ine. Apoi pretorul citi raportullui Varga de dou[ ori, dând din cap foarte mul\umit, desf[cupache\elul =i examin[ cu mare aten\ie fiecare lucru=or,

283zâmbind uneori ca omul care-=i vede confirmate presupuner-
ile, crescând astfel ]n propria-i pre\uire.
— Iar acuma te rog s[ r[spunzi, scurt, milit[re=te, la
]ntreb[rile ce \i le voi pune! murmur[ pretorul, f[r[ s[-l
priveasc[ =i continuând cercetarea “pieselor de convingere”.
Apostol, cuprins deodat[ de o dorin\[ violent[ de a-=i
desc[rca inima, r[spundea gr[bit, de-abia st[pânindu-=i lim-
ba, ]ncercând la fiecare ]ntrebare s[ explice pretorului ]ndem-
nurile tainice, adânc suflete=ti. Pretorul ]ns[ ]l ]ntrerupea
mereu cu ]ntreb[ri noi, uimitoare, ad[ugând c[ pe el ]l in-
tereseaz[ numai faptele precise, clare, nu explica\iile. Vorb-
ind, Apostol se ]nc[lzi =i i se aprinse fa\a, iar ]n ochi i se ivi
o str[lucire stranie. }n cele din urm[ ]ntreruperile ]l ener-
var[, ]ncât se scul[ =i zise cu glas ascu\it:
— Domnule c[pitan, eu nu vreau s[ ascund nimic, nici o
umbr[, nici un am[nunt care ar putea contribui la lim-pezirea… situa\iei! Dimpotriv[, vreau s[-mi deschid inima
ca ]n fa\a unui duhovnic, domnule c[pitan, s[ se ]n\eleag[
cum mi s-a zdruncinat echilibrul sufletesc…
— Nu uita c[ eu sunt numai judec[torul care dore=te s[
afle adev[rul =i nicidecum duhovnic! r[spunse pretorul cu
un surâs rece =i pu\in batjocoritor. Deocamdat[ avem un
punct câ=tigat: ]ncercarea de dezertare, m[rturisit[, nu-i a=a?
Bologa, mirat de surâsul lui, t[cu.
— Vas[zic[, m[rturisit[ =i recunoscut[, urm[ pretorul.
Motivele?… Hm… Sper c[ vom descoperi =i motivele, ]ncet-
ul cu ]ncetul… D-ta te rog s[-mi dai lucruri concrete, nu…
echilibre suflete=ti! }n orice caz, numirea ]n juriul unei Cur\i
Mar\iale, recunoa=te =i d-ta, nu poate fi un motiv de dezer-
tare la inamic, nu-i a=a? Dac[ con=tiin\a d-tale nu g[sea nici
o vin[ acuza\ilor, r[mânea liber[ s[ fac[ opinie separat[… A
]mp[r\i dreptate sau a pedepsi pe cei vinova\i nu-i o crim[,

284ci o datorie pentru orice om! }n privin\a aceasta d-ta, om cu
studii ]nalte, care mâine-poimâine aveai s[ joci un rol de
seam[ ]n societate, tocmai d-ta trebuia s[…
— Uneori e mai ]ngrozitor s[ judeci pe al\ii decât s[ fii
judecat! zise Apostol, parc[ i s-ar fi aprins lumin[ mare ]n
suflet.
— Da, fire=te, când cineva… Despre aceasta mai târziu!
f[cu pretorul, frecându-=i iar mâinile. Apoi, luând harta
desf[=urat[ =i punându-i-o sub ochi, ad[ug[ triumf[tor =i
mândru: Dar aceasta cum se potrive=te cu povestea echili-
brului sufletesc?… E=ti bun s[-mi explici?
Apostol p[li. }ntr-o secund[ ]i trecu prin creieri cum a
min\it asear[ c[ a uitat ceva =i cum a luat harta numai ca s[-
=i acopere minciuna fa\[ de Ilona… +i totu=i, când a pus-o
]n buzunar, a sim\it c[ trebuie s-o ia, negre=it ]i trebuia.
— Asta e schi\a oficial[, de la serviciul meu, ]ngân[ dân-
sul, uitându-se pe hart[ =i c[utând, instinctiv, drumul pe
unde a vrut s[ treac[ dincolo =i locul unde s-a ]ntâlnit cu
Varga.
— +tiu… sunt =i eu militar, zise pretorul cu dispre\. Dar
cum a ajuns ]n buzunarul d-tale? +i tocmai când ]ncercai s[
dezertezi la inamic?
— Fiindc[… fiindc[… bolborosi Apostol, ]ncurcat, ro=ind
brusc =i apoi oprindu-se ru=inat c[ iar era s[ mint[.
— S[-\i spun eu cum, relu[ pretorul, privindu-l lung,
cercet[tor. Fiindc[ n-ai vrut s[ mergi cu mâna goal[! Nu-i
a=a?
Bologa nu r[spunse =i nici nu se uit[ ]n ochii pretorului
care, dup[ o mic[ pauz[, continu[, ]ndoind harta =i aruncând-
o pe birou.
— +i acuma s[-\i explic tot eu =i motivele cele adev[rate
pe care d-ta cau\i s[ le acoperi cu basmele echilibrelor

285suflete=ti!
Mai dinainte de a sosi Apostol, pretorul descoperise “mo-
tivele cele adev[rate” =i interogatoriul urm[rea numai con-
firmarea descoperirii sale. Cei =apte spânzura\i ]mpreun[
cu cei doisprezece din hambar erau membrii unei vaste
organiza\ii de spioni =i tr[d[tori, cuib[ri\i ]n inima diviziei
din pricina indolen\ei generalului care nu l-a ascultat pe
dânsul. Fire=te c[ asemenea grupare criminal[ nu putea lu-
cra atât de tainic f[r[ o conducere deosebit de iscusit[. Cei
prin=i nu-=i m[rturiseau nici ]n fa\a =treangului vinov[\ia, o
dovad[ minunat[ de soliditate a organiza\iei. Ambi\ia lui
secret[ a fost, de la ]nceput, s[ pun[ gheara pe =eful bandei.
Aceasta poate c[ i-ar dobândi =i o decora\ie, ]n afar[ de
cre=terea prestigiului ]naintea tuturor. }n sfâr=it, Bologa!
Pretorul se mir[ numai cum de nu s-a gândit la el mai de
mult =i nu l-a supravegheat. Bologa, român, pe frontul româ-nesc… era la mintea omului!… Dac[ n-ar fi venit ]ntâmplar-
ea ]n ajutorul justi\iei, criminalul =i-ar fi putut continua op-
era nesup[rat de nimeni: ofi\er cu decora\ii, erou… cine s[-
l b[nuiasc[? Numirea lui ]n juriul Cur\ii i-a ]ncurcat toate
i\ele. Cum s[ condamne el, =eful bandei, tocmai pe com-
plicii s[i? Ar fi riscat ca vreunul din acuza\i, v[zându-l ]n
juriu, s[ se revolte =i s[-i rup[ masca!… Decât s[ se expun[
unei eventualit[\i atât de primejdioase, Bologa a ales calea
cea mai bun[, fuga la du=manul pe care l-a slujit cu credin\[
=i unde ]l a=teptau, desigur, recompense =i mai grase. De
aceea a luat =i harta, ]n care a ]nsemnat cu precizie nu nu-
mai pozi\iile trupelor, ci =i locurile diverselor servicii ale di-
viziei, pân[ =i casa aceasta, unde se afl[ cancelaria pretoru-
lui, ca s[-l bombardeze =i s[-l omoare =i pe el ]ntr-o zi avia-
torii du=mani…
Apostol Bologa ascult[ ]ntâi uluit construc\ia pretorului,

286pe urm[ zâmbi nep[s[tor, ca =i cum ar fi auzit o aventur[
str[in[. Când ]n\elese ]ns[ c[ e serios =i c[ de “construc\ia”
aceasta depinde poate via\a lui, i se p[ru c[ de un ceas ]=i
terfele=te sufletul =i-l cuprinse o sil[ nespus[ de toat[ lumea.
De aci ]ncolo nu-l mai interesa ce spune pretorul. }ntoarse
ochii spre fereastr[ =i v[zu tocmai chio=cul pe care i-l ar[tase
ieri primarul =i unde voia s[-i dea locuin\[. “Acum nu va
mai sta pustie casa de p[pu=i”, se gândi el z[rind ]n cori-
dorul chio=cului un soldat ]narmat, ajungând cu capul pân[
la strea=in[…
Pretorul ]ncerc[ s[-l mai descoase, dar Bologa nu mai
r[spunse nimic.
— Bine, nu e=ti obligat s[ r[spunzi, zise pretorul, netul-
burat, clipind repede. Avem dovezi destule =i vom mai
avea… A=a!… Atunci, cite=te procesul-verbal =i isc[le=te, terog!
Apostol nu se mi=c[. Pretorul ]l m[sur[ un r[stimp, pu\in
nervos, st[pânindu-se, =i pe urm[ vorbi f[când ochii mici:
— Fire=te, nu te pot sili s[ isc[le=ti… Trebuie s[ =tii ]ns[
c[ aceasta nu va ]mpiedica mersul justi\iei!… A=a!… S[ nu
crezi cumva c[… Se ]ntrerupse =i ad[ug[ c[tre plutonier:Vei duce pe acuzat la ]nchisoare, fiindc[ deocamdat[ amterminat… Sper c[ ai luat m[surile?… Apoi vei pleca ]ndat[la Lunca, vei face o perchezi\ie foarte minu\ioas[ la locuin\aacuzatului =i-mi vei aduce toate bagajele =i mai ales hârti-
ile!
Afar[, ]n prag, solda\ii se d[dur[ la o parte. Soarele de
mai s[rut[ obrajii prizonierului. }n mijlocul ogr[zii genera-lul Karg discuta gesticulând cu un colonel. Plutonierul sa-lut[ foarte \eap[n. Apostol sim\i bine privirea generalului,
furioas[ =i indignat[, dar nici nu se sinchisi. Trecând pe lâng[
casa primarului, ]ntâlni ]n u=[ pe groparul Vidor =i pe

287prim[reas[, amândoi cu ochii spre el, ]ngrozi\i =i cu lacrimi
de mil[. Le r[spunse cu un zânbet plin de credin\[, parc[ le-
ar fi spus c[ toate acestea n-au nici o importan\[.
Urc[ treptele c[su\ei =i v[zu de-aproape soldatul ]ncre-
menit ]n coridor: ]nalt, foarte slab =i de=irat, cu fa\a supt[ =igalben[, cu hainele largi =i soioase, dându-=i mare silin\[ s[par[ mar\ial. Plutonierul deschise larg u=a, l[sând pe Apos-
tol s[ treac[ ]nainte.
— Dac[ dori\i ceva, v[ rog s[ m[ chema\i pe mine… Am
s[ v[ trimit ]ndat[ cafeaua sau, dac[ dori\i, ceai…
A=tept[ dou[ clipe =i, neprimind r[spuns, ie=i tr[gând
u=a. }nvârti cheia de dou[ ori ]n broasc[, apoi puse =i unlac[t mare, petrecând prin belciug. Urmar[ instruc\iile san-
tinelei, cu glas tare, ]nadins, s[ aud[ =i prizonierul: s[ nu se
mi=te din coridor, s[ priveasc[ din când ]n când pe fereastr[,s[-l strige dac[ s-ar ]ntâmpla ceva… Soldatul trebui s[ repete
de trei ori instruc\iile. Pe urm[ plutonierul cobor] treptele
de scânduri…
4
Apostol Bologa r[mase ]n mijlocul od[i\ei cu ochii la
ferestruica de lâng[ u=[. Tres[ri auzind cheia ]n broasc[ =i
ascult[ instruc\iile santinelei, neclintit, harc[ ar fi fost \intuit
locului. Mai auzi pa=ii plutonierului, pe trepte, trei, apoi al\ii,
de bocanci, ]n coridor =i ]n sfâr=it, ]n geam, v[zu un p[trat
din pântecele soldatului cu tunica verzuie, ]ncre\it[, cu
cartu=ierele negre =i cureaua armei strâns[ de o mân[ no-
duroas[, cu pielea cr[pat[ =i foarte murdar[.
Se uit[ ]mprejur, cum face omul când intr[ ]ntâia oar[
]ntr-o cas[ nou[. }=i plimb[ ochii pe masa lipit[ de perete,
pe patul a=ternut, ]n col\, pe scaunul de la picioare, f[r[
speteaz[, pe lavoarul din cellalt col\… }=i scoase casca ]ncet,

288f[r[ zgomot, =i o a=ez[ cu b[gare de seam[ pe scaun. }=i
netezi p[rul pe tâmple, cu amândou[ palmele, de multe
ori, parc-ar fi vrut s[-=i potoleasc[ o durere. Apoi merse pân[
la u=[, patru pa=i, se ]ntoarse lâng[ mas[. Peretele era v[ruit
cam de mult =i varul plesnise. Se rezem[ cu mâinile de dun-
ga mesei. Scândurile nu se ]mpreunau bine =i cr[p[tura din-
tre ele era astupat[, neagr[, de=i tabla trebuie s[ fi fost fre-
cat[ de curând cu le=ie =i nisip. Pe marginea dinspre perete,
]n litere s[pate cu briceag, scria: “Aici am suferit… zile”.
“Stegarul bosniac, se gândi Apostol, amintindu-=i vor-
bele primarului. Oare de ce nu spune câte zile?”
Sim\i atâta lene ]n creieri, c[ nu-=i mai urm[ri gândul. }=i
d[du seama de aceasta =i f[cu câ\iva pa=i, s[-=i vie ]n fire. }i
ap[ru ]n minte figura pretorului =i se a=ez[ pe pat, leg[nându-
=i picioarele din genunchi ]n jos. Acuma fereastra era o cruce
de lemn ]ntr-un p[trat alb.
“Trebuie s[ fie peretele cancelariei pretorului, ]=i zise
dânsul =i, ]nchipuindu-=i iar ]nf[\i=area pretorului, continu[
ritmic: Dobitoc… dobitoc… dobitoc…”
Apoi venir[ amintiri rânduite frumos, una dup[ alta, toate
numai din clipa ]ntâlnirii cu Varga ]ncoace. }i defilau prin
suflet secundele, fiecare plin[ cu via\[, cu ni=te b[=ici de
sticl[, v[zându-le con\inutul. Treceau ]ns[ cu o iu\eal[ ver-
tiginoas[, ca un film ]nvârtit nebune=te, =i totu=i se deose-
beau precis, ame\itor de precis… Erau mii, poate milioane, =i
se scurgeau ]ntr-o singur[ clipire, =i reveneau ]n momentul
imediat urm[tor, ne]ncetat, neobosite… +i el r[scolea prin
ele ca ]ntr-un joc bizar =i, privindu-le, murmura:
“O secund[ mai puternic[ decât o via\[ de om…”
Peste câteva clipe i se p[ru c[ a gre=it =i ad[ug[, cl[tinând
din cap:
“Via\a omului nu e afar[, ci ]nl[untru, ]n suflet… Ce-i

289afar[ e indiferent… nu exist[… numai sufletul exist[… Când
nu va fi sufletul meu, va ]nceta de a mai fi tot restul…
restul…”
Prin geam v[zu, ]n ograd[, doi solda\i care treceau \inân-
du-se de mân[. Atunci ]=i schimb[ firul gândului, urmând:
“+i totu=i restul hot[r[=te soarta sufletului meu… +i restul
depinde de alt rest… Pretutindeni dependen\[… Un cerc de
dependen\e ]n care fiecare verig[ se mândre=te cu
independen\a cea mai perfect[!… Numai Dumnezeu…”
Cheia se ]nvârti de dou[ ori ]n broasc[, u=a se deschise =i
un soldat puse pe mas[ o tav[ ]nc[rcat[. Plutonierul, ]nainte
de-a z[vor], zise respectuos:
— Ave\i =i cafea, =i ceai… la alegere…
Cu mâinile sprijinite pe marginea patului, cu picioarele
atârnând nemi=cate, Apostol se uit[ lung la tava de pe mas[.
}=i aduse aminte c[ n-a mâncat de ieri de la prânz. Se scul[=i sorbi cu poft[ ceaiul. Apoi se sim\i cople=it de o apatie
grea. Nu-i mai p[sa c[ e ]nchis ]ntr-o od[i\[, cu santinela
la u=[… Se ]ntinse pe pat cu fa\a-n sus =i ]nchise ochii.
St[tu a=a, f[r[ gânduri, un r[stimp care i se p[ru o ve=nicie.
Apoi arunc[ o privire pe cadranul ceasului-br[\ar[.
“Unsprezece! se gândi cu decep\ie. De-abia o or[ a trecut
de când sunt aici… Dac[ va trece vremea tot a=a de ]ncet,
am s[-mi pierd min\ile!”
S[ri jos =i ]ncepu s[ umble de ici-colo, ]ncercând s[-=i
l[mureasc[ deplin situa\ia. }n creieri i se fr[mântau numai
crâmpeie de gânduri, dar inima ]i tremura de fric[ =i tul-
burare. Avea acuma intui\ia c[ ]l a=teapt[ ceva ]ngrozitor,
ceva ce ]i amenin\[ ]ns[=i temelia fiin\ei… Se opri ]n dosul
u=ii, cu ochii ]n gol, =i deodat[ ]i r[s[ri creanga groas[ din
copacul spânzuratului singuratic, ca un bra\ care arat[
]nainte, ]n viitor, o \int[ hot[rât[… }i veni s[ \ipe, s[ se

290apere =i anevoie izbuti s[ porneasc[ de colo pân[ colo, din
ce ]n ce mai gr[bit, fr[mântându-=i mâinile ]ncruci=ate la
spate… Se silea s[ g[seasc[ o ap[rare ]mpotriva pretorului
=i o g[si ]n faptele din trecut.
“O r[t[cire ]ntâmpl[toare nu cump[ne=te cât o fapt[ vite-
jeasc[, murmur[ cu nou[ ]ncredere. Cine a fost ]n lupt[ =tie
c[ orice viteaz are =i momente de =ov[ire. Dar o singur[
r[t[cire nu poate =terge o via\[ ]ntreag[ de fapte, oricât ar
umbla pretorul s[ m[ ponegreasc[…”
}ncetul cu ]ncetul se potoli. Dragostea de via\[ ]i n[scocea
mereu argumente =i dovezi salvatoare. Pe urm[ va ]ncepe o
via\[ nou[ din temelie, cl[dit[ pe realit[\i, nu pe himere.
Toat[ via\a lui trecut[ a crescut dintr-o r[d[cin[ bolnav[ pe
care trebuie s[ =i-o smulg[ din suflet chiar de-acuma. Alt
suflet ]i trebuie, ferit de ve=nicele ezit[ri =i chibzuiri, capa-
bil de-a ]nfrunta lumea a=a cum este, iar nu cum o zugr[ve=teo ]nchipuire =ubred[. Medita\iile stârnesc numai conflicte
cu lumea.
“Atârn[ mult de cine va fi ]n juriu, ]=i zise deodat[, cur-
mându-=i gândurile. Precum =i de ap[r[tor!… Cine-o s[ m[
apere? A, da… Klapka… I-am spus pretorului… A fost prima
]ntrebare =i primul r[spuns…”
Klapka?… Poate c[ ar fi fost mai folositor un militar viteaz,
ale c[rui cuvinte s[ zguduie =i s[ conving[ sufletele militar-
ilor din juriu… Klapka?… Cine =tie dac[ nu Klapka e pricina
pr[bu=irii?! El a venit cu p[durea spânzura\ilor =i i-a picurat
]n inim[ ]ndoielile… Via\a e un povârni= cu un cap[t ]n cer
=i cu cellalt ]n neant. Omul trebuie s[ fac[ imense sfor\[ri s[
stea ]n picioare, iar când a ]nceput pr[v[lirea, nimeni nu-i
mai poate reda echilibrul.
“M-am am[git cu vorbe, parc[ via\a s-ar c[l[uzi cu
vorbe…”

291Atunci ]i ap[ru ]n suflet Ilona =i ]ndat[ sim\i o c[ldur[
binef[c[toare, ca =i cum chipul ei i-ar fi umplut inima de o
iubire vie, ca o lumin[ uria=[, ]n care se cuprindeau to\i
oamenii =i toat[ lumea. Fericit, cu privirile str[lucitoare, =opti
]n ne=tire:
“Iubirea tr[ie=te ve=nic, f[r[ ]nceput =i f[r[ sfâr=it… Prin
iubire cuno=ti pe Dumnezeu =i te ]nal\i pân[ la ceruri…”
Se scufund[ câteva clipe ]ntr-o lini=te adânc[ peste care
sufletul lui plutea lin =i se leg[na ca o frunz[ pe oglinda
unei ape f[r[ unde.
Apoi se scutur[ =i porni iar, prin od[i\[, ascultându-=i
pa=ii, care b[teau pe podele cu lovituri regulate, ca limba
unui ceasornic… Gânduri sub\iri ca ni=te ace lungi ]i ]n\epau
creierii =i-l usturau. Se opri. }n\ep[turile se risipir[ brusc,
l[sând ]n urm[ un zumzet ap[s[tor.
“Mi-am pierdut cump[tul, ]=i zise dânsul cu am[r[ciune.
Mintea, ]mpreun[ cu legile =i disciplina ei, se zdruncin[ ca o
ma=in[ ]ntre ale c[rei ro\i ai zvârlit un bolovan, de ]ndat[ ce
e pus[ ]n fa\a zidului ce desparte fiin\a de nefiin\[… Mai
bine s[ dorm =i s[ treac[ peste mine ]ntâmpl[rile ]n voia
lor!”
Se trânti iar pe pat, c[utând s[ alunge gândurile, care
totu=i veneau s[-l chinuiasc[, ]ntocmai ca ni=te vr[jma=i f[r[
]ndurare. }n r[stimpuri ]i soseau ]n ajutor zgomote de afar[,
schimbarea santinelei, câte un huruit de motor, câte un
strig[t mânios… Apoi prânzul… +i iar gândurile, mereu gân-
durile…
Spre sear[ auzi pa=ii plutonierului: poate c[-l cheam[
pretorul… Se bucur[. Barem va mai sc[pa de tirania gân-
durilor. Plutonierul ]mpinse u=a de perete =i r[mase ]n cori-
dor. }n prag ]ns[, cu o tav[ de lemn pe care aducea cina, se
ivi Ilona… Apostol s[ri ]n picioare, fermecat, ca ]n fa\a unei

292n[luciri ispititoare. Ilona se duse la mas[, a=ez[ vasele =i
tacâmurile, cu ochii numai la el. Pe obraji avea urme proas-
pete de lacrimi, iar ]n ochi =i pe buze un zâmbet de
]mb[rb[tare, umil, sfios, sub care ]ncerca s[-=i ascund[ o
groaz[ cumplit[… Goli tava =i mai st[tu o clip[, neclintit[,
murmurând de câteva ori, domol, ca un susur:
— Dumnezeu… n-ai grij[. Dumnezeu…
Apoi ie=i cu privirea ]n p[mânt. Apostol o v[zu coborând
cele trei trepte. Se frec[ la ochi, buim[cit. Plutonierul intr[ =i,
aprinzând lampa atârnat[ de o grind[, zise ]ncet, s[ nu-l aud[
santinela:
— Atâta mi-a b[tut capul primarul, =i feti\a atâta a plâns,
c[ mi-am c[lcat pe inim[ =i i-am dat voie s[ v[ serveasc[…
Fata s-a jurat c[ se omoar[ dac[ n-o las… Oameni suntem,
domnule locotenent… Numai s[ lua\i seama, v[ rog mult…
De-ar afla domnul c[pitan, pe cât e de ]nver=unat, ar fi vai =iamar de mine…
Bologa st[tea ]n acela=i loc, ]nlemnit, cu fa\a aprins[ de o
bucurie cople=itoare. Nu se mai sim\ea singur, =i sufletul ]i
era ]nfl[c[rat de speran\[. +opti ]ntr-un extaz de rug[ciune:
— Dumnezeu…
5
A doua zi, dis-de-diminea\[, veni Klapka, nervos, agitat.
Plutonierul st[tu afar[, cu santinela, lâng[ u=a ]nchis[, cu
ceasornicul ]n mân[.
— N-avem decât cel mult o or[, ]ncepu Klapka repede,
strângându-i mâna puternic. Atâta mi-a ]ng[duit pretorul, =i
]nc[ excep\ional… Dar nici n-am nevoie de mai mult, fiindc[
=tiu tot, tot… Sunt de-asear[ aici =i cunosc toate am[nuntele,
numai din dosarul alc[tuit de bunul nostru magistrat… Când

293s-a aflat c[ eu sunt ap[r[torul, m-au ]nconjurat =i groparul,
=i primarul, =i feti\a… logodnica ta… Biata fat[!… Ce suflet!…
Acuma nu m[ mir cum ai putut s[… Acuma ]n\eleg perfect…S-au sf[tuit cu mine ce-ar putea face ei pentru salvarea ta.Groparul, inimos om, s-a oferit s[ sparg[ bini=or peretelec[su\ei, ]n fund, s[ scapi prin fug[… Copil[rii de om b[trân!Nevasta primarului s-a aruncat asear[ la picioarele generalu-
lui, a plâns, s-a rugat s[ te ierte… Generalul se zice c[ o
respect[ mult, pentru c[ femeia ]i g[te=te ni=te mese]mp[r[te=ti… A ob\inut atâta, ca generalul s[ nu intervie]mpotriva ta, s[ lase Curtea s[ judece ]n deplin[ independen\[.Vas[zic[ =i via\a ta se afl[ ]n mâinile juriului! Cu o ap[rareviguroas[ =i istea\[ sper s[ evit[m… Dar depozi\ia ta e
]ngrozitoare =i revolt[toare! }\i bagi gâtul ]n =treang, Bologa,
de bun[voie!… Noroc c[ ai avut prezen\[ de spirit s[ nuisc[le=ti… De aceea am cerut un supliment de instruc\ie =i,dup[ st[ruin\i colosale, am izbutit. Acuma s[ m[ aju\i =i tu,]n\elegi? }ntâi vei renega prima depozi\ie, dar, =tii, foarteenergic, pe urm[ vei t[g[dui categoric c[ ai vrut s[ dezertezila inamic… Restul r[mâne ]n sarcina mea… Am s[ g[sesc eu
explica\ii plauzibile ]n privin\a r[t[cirii tale, noaptea, prin
liniile de tran=ee pe care nu le cuno=teai… Chiar harta, asu-pra c[reia pretorul se str[duie=te s[-=i ]ntemeieze acuza\iade spionaj =i tr[dare, cred c[ am s-o spulber cumva din dez-bateri… }n sfâr=it, trebuie s[ avem speran\[, Bologa! Tre-buie!
Klapka, vorbind, ]=i tr[sese scaunul lâng[ mas[ =i se
a=ezase. Apostol, calm, ]n picioare, cu spatele spre fereastr[,privea inscrip\ia zgâriat[ la marginea scândurii: “Aici am sufer-it…” Când c[pitanul t[cu ]ntreb[tor, Apostol zise rar, uitându-se drept ]n ochii lui:
— Când voi fi judecat?
— Peste trei ore… da… la zece… negre=it, bâlbâi Klap-
ka, surprins.

294Bologa ]ntoarse ochii iar[=i la inscrip\ie, o silabisi =i urm[
domol:
— Atunci, ce nevoie de…?
Nu sfâr=i, dar Klapka ]n\elese =i s[ri de pe scaun, ]n\epat,
aproape furios, ]l apuc[ de um[r si-l scutur[, sâsâind:
— Treze=te-te, omule!… E=ti nebun? Nu-\i dai seama ce
te a=teapt[?
— Moartea, zise Apostol, privind iar ]n fa\[, cu o umbr[
de surâs pe buze.
— +treangul, Bologa! Auzi?… +treangul! =opti c[pitanul,
ro=ind =i uitându-se, f[r[ s[ vrea, la gâtul lui strâns ]n guler-
ul ]nalt al tunicii. Numai un om nebun ]=i vâr[ gâtul ]n la\,
când via\a ]i surâde =i-i f[g[duie=te… E=ti dator s[ tr[ie=ti!
continu[ apoi, dup[ o pauz[, mai potolit, b[tându-l pe um[r.
Când \i se ]mbie o porti\[ de sc[pare aproape sigur[, n-ai
dreptul s[ te code=ti, nu \i-e permis!… Am fost =i eu ]n
situa\ia ta, poate pu\in mai u=oar[… pu\in… Vedeam
spânzur[toarea ]n temni\[, da… =i =tiu c[ moartea, când o
prive=ti prea adânc =i ]ndelung, ]ncepe s[ te ademeneasc[.
Dar trebuie s[ te smulgi din ademenirea ei, Bologa, c[ci orice
via\[ e mai bun[ ca moartea!… |i-am spus =i alt[ dat[…
Via\a e real[, pe când dincolo de moarte…
— Cine =tie dac[ dincolo de moarte nu e adev[rata via\[?
r[spunse Apostol cu glas t[r[g[nat, lene=. Dac[ ai fi venit
ieri cu porti\a aceasta, poate c[ te-a= fi s[rutat =i mi-ai fi luat
o piatr[ de pe inim[… C[ci ieri via\a m-a torturat ]ngrozitor
cu ni=te cle=te de foc ]ngrozitoare! Asear[ ]ns[ am v[zut pe
Ilona =i… m-am reg[sit, mi-am reg[sit iubirea… Altfel cum
a= fi ]ndurat o noapte ]ntreag[ aici, singur??… Acuma mi-e
sufletul lini=tit… De ce s[ re]ncep chinurile?… Nu mai vreau
nimic. Iubirea ]mi ajunge, c[ci iubirea ]mb[rb[teaz[ deopo-
triv[ pe oameni =i pe Dumnezeu, via\a =i moartea. Iubirea

295cea mare e aici, ]n od[i\a aceasta… O respir ]n fiecare clip[…
E ]n mine =i ]n afar[ de mine, ]n tot cuprinsul in finitului…
Cine n-o simte nu tr[ie=te aievea; cine o simte tr[ie=te ]n
eternitate… Cu iubirea ]n suflet po\i trece pragul mor\ii,
c[ci ea st[pâne=te =i dincolo, pretutindeni, ]n toate lumile
existente =i inexistente… Poate s[ m[ mai ispiteasc[ via\a,poate s[ mai suf[r, dar…
Klapka ]l asculta ner[bd[tor, ]ngrijorat. Cuvintele lui i se
p[reau rodul fricii de moarte. }n cele din urm[ ]l ]ntrerupse:
— Dragul meu, nu-\i dai seama oare c[ aiurezi?… Aseme-
nea fantasmagorii poate s[-=i ]ng[duie omul când e acas[,la birou, odihnit, sau ]n momente de entuziasm, ]ntr-odiscu\ie, nu ]ns[ ]n fa\a mor\ii!…
— O ]nchipuire care ]mpac[ sufletul e tot ce poate dobândi
omul ]n via\[! murmur[ Apostol, cu o str[lucire mare ]nochi.
— Dar bine, omule, tu vei muri ca dezertor =i spion, =i
tr[d[tor, ]n sfâr=it ca un criminal, iar nu ca apostol al iubirii!se ]nfurie iar[=i c[pitanul, ad[ugând: S[ =tii c[, de vei con-tinua tot a=a, o s[ te declar nebun ]n fa\a Cur\ii =i tot am s[te scap!
— Criminal? zise blând Bologa. Orice mormânt e l[ca=
de iubire, fiindc[…
— Destul, ]nceteaz[, Bologa! f[cu Klapka, indignat. Nu
mai vreau s[-\i ascult balivernele! Am venit s[ te salvez, nus[ ascult nerozii… Astea s[ le spui pe urm[, dup[ ce va fitrecut primejdia!
— Crezi c[ o via\[ smuls[ prin minciun[ ar mai avea
vreun farmec sau vreun pre\? ]ntreb[ Apostol, cu alt[ voce.
— Minciuna care poate salva o via\[ de om e mai pre\ioas[
decât toate adev[rurile! r[spunse c[pitanul cu hot[râre. Eu

296]mi voi face datoria pân[ la cap[t! Am s[ te scap chiar ]mpo-
triva voin\ei tale =i sunt sigur c[ mai târziu o s[-mimul\ume=ti!… Pentru tine am trecut peste suspiciunile carem[ ]nconjoar[… Nu-mi pas[!… Numai s[ nu-mi pui be\e-nroate! Atâta te rog… Va veni pretorul… ajut[-m[! Te im-plor!… R[mâi cu bine =i Dumnezeu s[-\i lumineze gân-durile!…
}i strânse amândou[ mâinile, privindu-l lung ]n ochi, cu
]ndemn =i c[ldur[, ca un p[rinte pe un copil nesocotit. De
la u=[ ]i mai =opti:
— Voin\[, Bologa!
Plutonierul salut[ =i, ]ndat[ ce cobor] Klapka, se repezi
]n od[i\[, se uit[ ]mprejur, cercet[tor, ]nfrico=at. Pretorul ]i
poruncise, de repetate ori, s[ fie cu ochii ]n patru ca nu
cumva prizonierul s[ se sinucid[. Acuma tremura s[ nu fi
l[sat c[pitanul vreo arm[. De=i nu mirosi nimic suspect, ziserug[tor =i moale:
— S[ nu m[ nenoroci\i, domnule locotenent, din suflet
v[ rog!… Eu fac tot ce pot =i chiar mai mult, dar s[ nu m[
nenoroci\i…
Apostol pricepu =i zâmbi. R[spunse prin o ridicare de
umeri =i se lungi pe pat, obosit. Se odihni vreo zece minute,
apoi ]ncepu s[ m[soare cu pa=ii od[i\a ]n lung =i-n lat… A=a
]l g[si pretorul, care veni, cu o serviet[ umflat[ la subsuoar[,
ordonând plutonierului s[ ]nchid[ u=a =i s[ r[mâie ]nl[untru.
— Ap[r[torul d-tale, zise pretorul rece, grav, punând servi-
eta pe mas[, ne-a comunicat c[ mai ai de f[cut ni=te
declara\ii de mare importan\[, care ar putea s[ modifice rad-
ical convingerea mea chiar ]n privin\a calific[rii faptei d-tale.
De=i nu-\i ascund c[ m[ ]ndoiesc, totu=i, cu permisiunea =i
din ordinul excelen\ei-sale, sunt gata s[ ]nregistrez orice ai

297mai avea de spus asupra…
— M-am r[zgândit… Nu am de ad[ugat nimic! r[spunse
Apostol repede, ca =i cum i-ar fi fost team[ s[ nu ]ntârzie.
Pretorul, care tocmai f[cuse semn plutonierului s[ treac[
la mas[ =i s[ scrie, se ]ntoarse brusc spre Bologa, ]ntâi mirat,
pe urm[ cu o satisfac\ie triumf[toare:
— Eram sigur! izbucni falnic. I-am =i spus c[pitanului Klap-
ka… Parc[ nu cunosc eu psihologia… vinova\ilor?… De altfel,
nici n-ar fi demn pentru un ofi\er, chiar ]n cazul d-tale, s[
recurg[ la minciuni. Omul, când a s[vâr=it ceva, s[ aib[ cura-
jul r[spunderii!
Apostol nu-=i putu st[pâni un zâmbet auzind sfaturile
pretorului =i mai ales tonul mar\ial cu care i le spunea. Pre-
torul ]ns[, mul\umit cum era, nici nu se mai uit[ la el =i
d[du s[ plece. }=i aduse aminte c-a l[sat servieta pe mas[.
— A, da, s[ nu uit[m, zise atunci, c[utând ]n serviet[ =i
sco\ând o scrisoare: Poftim! s-a g[sit de ieri la locuin\a d-tale… probabil c[ ieri a sosit… Nu \i-am putut-o da pân[ cen-am g[sit cine s[ mi-o traduc[, fiindc[ e ]n române=te…
Dup[ ce r[mase singur, Apostol desf[cu scrisoarea de la
maic[-sa =i o citi, ]ncet, rar, s[ o priceap[ mai bine sau s[-=i
]ncerce inima.
O citi a doua oar[, =i tot nu ]n\elese nimic. Cuvintele ]i
p[trundeau ]n creieri, f[r[ sens, ca ni=te semne moarte. }nvreme ce-i alunecau ochii peste rândurile negre prin minte ise plimba un singur gând, st[pânitor =i tulbur[tor:
“Acuma plutesc ]ntre via\[ =i moarte, ]ntre cer =i p[mânt,
ca omul care =i-a t[iat craca de sub picioare =i a=teapt[ s[
cad[ f[r[ s[ =tie barem unde va c[dea…”

2986
— Bologa, te implor, ajut[-m[! =opti Klapka, ]n cancelar-
ia pretorului, transformat[ ]n sala de =edin\e, ]nainte de-a]ncepe dezbaterile.
Apostol avea ochii mai adânci\i ]n cap =i ro=ii, ]ncercui\i
cu dungi vinete, =i obrajii de o paloare str[vezie, ]n care se
desenau vinele albastre =terse. Pe vârful limbii ]i st[ruia ungust s[rat de lacrimi, iar ]n cerul gurii, o usc[ciune nec[cioas[,ca dup[ un somn cu co=mare. }n suflet ]ns[ ]i s[l[=luialini=tea, ca o domni\[ cu mâinile moi =i calde.
Se sim\ea foarte bine =i se uita cu mare curiozitate
]mprejur, ca =i cum niciodat[ n-ar mai fi umblat pe aici, de=i
odaia era ca =i ieri, doar c[ birourile fuseser[ adunate ]n
fund spre a face loc mai larg ]naintea unei singure mese lun-
gi, ]nvelit[ cu postav verde =i ]mp[r\it[ ]n dou[, la mijloc,
de o cruce alb[ de metal!… Apostol examin[ pe to\i ofi\erii
care =edeau la masa lung[, \epeni, drep\i, solemni =i aproape
speria\i. Se bucur[ v[zând c[ pre=edintele juriului e colone-
lul de odinioar[, cu fa\a col\uroas[, din tren, pe care-l ]ntâl-
nise ]n compartimentul generalului =i care ]i luase ap[rarea…
Acuma p[rea mai palid, =i ]n privire avea ceva… Pe ceilal\i
nu-i cuno=tea nici barem din vedere, afar[ de locotenentul
Gross, care \inea capul ]n jos, ca =i când i-ar fi fost ru=ine.
Apostol se uit[ mai ]ndelung spre dânsul, vrând s[-i ]ntâl-
neasc[ negre=it privirea, s[-l ]ntrebe cum se face c[ a primit
s[ judece pe un camarad =i s[-i arate c[, iat[, el nu-i nici
=arlatan, nici smintit, fiindc[ mai bucuros a fugit decât s[
mai osândeasc[…
Când ]=i auzi numele, rostit cu glas tare, tres[ri, mirat:
de ce strig[ tocmai numele lui? R[spunse “prezent” =i nu se
dumeri nici când colonelul ]i puse ]ntreb[ri neobi=nuite, ca

299unui str[in. Totu=i, f[r[ a se gândi la ce spune, r[spundea corect,
se uita ]n ochii colonelului, ]=i d[dea seama c[ ]n clipele aces-
tea se cânt[re=te via\a lui =i auzea parc[ un fâlfâit straniu de
aripi care stârnea un vânt rece ]n sal[. Dar ]n inim[ ]i picurau
de undeva, ne]ncetat, stropi de am[r[ciune, din care i se
r[spândea ]n tot corpul o fric[ lent[, ca o caracati\[
dezgust[toare. }ncerca s[ se apere =i nu putea =i, din pricina
aceasta, sim\ea c[ va trebui s[ izbucneasc[ ]ntr-un hohot de
plâns. I se p[rea c[ pre=edintele vorbe=te atât de t[r[g[nat, c[
trece un secol pân[ ce sfâr=e=te o ]ntrebare la care el r[spunde
]n trei cuvinte vertiginoase.
Apoi, lâng[ mescioara pretorului, cineva ]ncepu s[ citeasc[
ceva, câteva minute, cu glas ciudat, pronun\ând vorbele ciu-
dat.
— Acum spune motivele =i ]mprejur[rile dezert[rii! zise deo-
dat[ colonelul, \eap[n, mi=când buzele ca un automat.
Bologa auzi ]ntrebarea, strident, ca un cu\it ce cade pe o
sticl[ =i o sparge. +i zgomotul acesta ]i trezi toate gândurile =i
sim\irile, ascu\indu-i-le ca ni=te brice gata s[-i ciopâr\easc[ tru-
pul =i sufletul. Se uit[ spre fereastr[ =i ]ntâlni capul pretorului,
mândru =i ]ncrezut, parc[ el ar fi dezlegat de mult toate tainelelumii. }l sup[r[ atâta suficien\[ =i ]ntoarse ochii ]n cealalt[ parte,unde era Klapka, ap[r[torul, care, vrând s[-l ]mb[rb[teze, ]if[cu un semn atât de ciudat, c[ i se strâmb[ fa\a, iar Apostol se
cutremur[ =i se sim\i ]ndat[ p[r[sit =i singur ca ]ntr-o câmpie
nem[rginit[, plin[ de m[r[cini =i buruieni otr[vitoare. +i totu=iatunci i se stinser[ toate ]ngrijor[rile =i sufletul i se p[trunsede ]ncredere mare.
— Dezertare? =opti privind cu ochii str[lucitori crucea alb[
dinaintea pre=edintelui.
Apoi plec[ fruntea =i, ]n t[cerea amar[ ce se ]mpânzi, ]ntre-
barea lui pluti câteva momente, ca o mustrare blând[. +i iar[=ir[sun[ glasul colonelului, tremurat, parc[ o mân[ nev[zut[ i-ar fi strâns beregata:

300— R[spunde la ]ntrebarea mea, locotenent Bologa…
+i, dup[ o t[cere mai grea =i amenin\[toare, glasul urm[,
tot =ov[itor:
— Vina e covâr=itoare, desigur, dar Curtea va asculta cu lu-
are-aminte ap[rarea d-tale… Prin urmare, vorbe=te…
O mi=care gr[bit[ umplu o pauz[ scurt[. Pe urm[ \â=ni, ca un
glon\, glasul pretorului, revoltat, rotunjind cuvinte care se ]n[l\au
pân[-n tavan, se izbeau de pere\i =i plesneau capetele tuturor ca
ni=te palme umede. Pe urm[ glasul lui Klapka, patetic, protestândst[ruitor… +i amândou[ se ]nvârteau ca dou[ suli\e ]n inima luiApostol care, nemaiputându-le r[bda, murmur[, f[r[ s[ ridicecapul:
— Mai repede, mai repede, pentru Dumnezeu…
De=i ]i era gâtul uscat =i ]n aer se ]ncruci=au ]nc[ urmele
glasurilor de adineaori, =oapta lui zbârnâi prelung ]n toate ure-chile =i atrase asupra lui toate privirile, ]ntreb[toare =i nedumer-ite.
Urmar[ repede alte ]ntreb[ri, din ce ]n ce mai aspre =i mai
poruncitoare, care i se ]nfigeau ]n inim[ ca ni=te gheare ascu\ite=i-l strângeau de gât s[-l sugrume. Când sim\i c[ se ]n[bu=e,
tres[ri, ]ngrozit, galben la fa\[. Gulerul tunicii i se p[ru un la\
nesuferit. Cu o smucitur[ disperat[ ]=i rupse gulerul =i strig[
r[gu=it:
— Omorâ\i-m[!… Omorâ\i-m[!…
Gestul =i strig[tul lui stârnir[ uimire =i indignare. Colonelul
se scul[ ]n picioare, cu ochii fulger[tori, =i b[tu cu pumnul ]n
mas[, ]n vreme de Apostol c[zu gr[mad[ pe scaun, respirând
greu, cu obrajii ca varul stins, cu privirile ro=ii ag[\ate de cru-
cea alb[.
}n sal[ se restabili curând solemnitatea =i toat[ lumea ]=i
relu[ ]nf[\i=area grav[ dinainte. Incidentul fu dezb[tut calm
câteva minute, apoi trecur[ mai departe, conform procedurii
obi=nuite, pe care au tulburat-o pu\in zvârcolirile unei vie\i. +i
Apostol st[tu pe scaun lini=tit =i nemi=cat. }n urechi ]i susurau

301cuvinte =i fraze care nu-l interesau deloc, c[ci crucea de pe mas[
]i turna ]n suflet mângâiere.
Apoi pre=edintele rosti deodat[, sever:
— Acuzatul mai are ceva de spus?
Bologa auzi =i ]n\elese ]ntrebarea; nu se clinti ]ns[, ca =i
cum n-ar fi fost vorba de el.
— Dezbaterile fiind terminate, Curtea va intra ]n deliber-
are! zise iar colonelul, sup[rat.
Pretorul f[cu un semn =i plutonierul se apropie de Apostol.
— S-a sfâr=it? ]ntreb[ el, ridicându-se brusc de pe scaun,
]ncât plutonierul se sperie. Da?… S-a sfâr=it!…
Se ]nchin[ foarte adânc ]n fa\a juriului =i ie=i afar[ gr[bit,
sprinten…
7
— Ei, domnule locotenent, s-a ispr[vit =i asta!… De-acuma
o s[ fi\i mai lini=tit! zise plutonierul, cu un zâmbet misterios,
]n od[i\[. Poftim prânzul… v[ a=teapt[… s-o fi r[cit…
Apostol se uita lung la el =i vru s[ ]ntrebe ceva, dar plutonie-
rul plec[ ]nainte de a-=i fi hot[rât el ]ntrebarea ]n minte.
“Oare ce-a zis plutonierul? se gândi Bologa, singur.Poate c[ el =tie ceva… E vechi ]n serviciu =i a v[zut multe
cazuri…”
Când ]=i d[du seama ce speran\e se ]mpletesc ]n gândul ac-
esta, ]l p[r[si morm[ind:
“Prostii… Uite ce prostii m[ apuc[…”
}=i arunc[ pe pat casca =i râse scurt, sec, fals, frecându-=i
co=ul pieptului cu palmele, ca =i când ar fi ]ncercat s[-=i mul-comeasc[ b[t[ile inimii. Sim\i ]n buzunarul tunicii fâ=âit de
hârtie =i se opri voios:
— Acuma s[ vedem scrisoarea mamei, s-o ]n\elegem…

302Doamna Bologa ]i scria numai m[run\i=uri de prin Parva,
despre cunoscu\i =i necunoscu\i. C[ P[l[gie=u se laud[ c[ Apos-
tol i-a cerut iertare, c[ Marta v ine mereu pe la ea =i se consider[
tot logodnica lui, c[ Dom=a ]i zice tot “cuscr[”, c[ a f[cut multe
bun[t[\i de s[rb[torile Pa=tilor =i c[ o s[-i r[mâie neatinse fi-
indc[ e singur[ =i am[rât[, c[ l-a visat ]n noaptea de VinereaMare foarte urât =i a dat o slujb[ chiar ]n ziua ]ntâia de Pa=ti ca
s[-l fereasc[ bunul Dumnezeu de primejdii…
“Biata mam[! ]=i zise Apostol cu un zâmbet umed. De-ar =ti
ea ]n ce primejdie m[ zbat eu acuma!… când va afla vestea…
Trebuie s-o afle de la mine… s[ afle barem c[ tot ea mi-a alinat
inima ]n ceasurile din urm[, ca =i ]n cele dintâi ale vie\ii mele
p[mânte=ti!”
Trase scaunul lâng[ mas[ =i, gustând din mânc[rile r[cite
ce-l a=teptau de mult, mai citi de câteva ori scrisoarea oprindu-
se de fiecare dat[ la visul urât =i c[utând s[ ghiceasc[ ce anume
o fi visat maic[-sa.
Când veni plutonierul cu un soldat s[ ia vesela, Apostol
ceru hârtie =i cerneal[. Peste câteva minute hârtia alb[ râdea
pe mas[ ca o pat[ de speran\[, dar el nu se mai gr[bi s[ scrie.
Alerga de ici-colo, cu mâinile la spate, cu gândurile v[lm[=ag…
De câte ori z[rea hârtia, ]i fulgera prin minte cum, totdeauna]naintea luptelor grele, când sim\ea ]n suflet frica mor\ii, a scris
mamei sale scrisori lungi, luându-=i r[mas bun… Le scria cu
team[ =i ]ngrijorare, =i totu=i printre rândurile ]ntristate, scri-
ind, citea numai speran\e bune. Dragostea de via\[ era atunci
mai tare ca frica de moarte. Pe urm[, dup[ ce trecea primejdia,
recitea “testamentul” =i zâmbea fericit =i rupea ]n buc[\i foarte
mici foaia cu gândurile posomorâte. Câte “testamente” de ac-
estea a rupt?… Pe când acuma trebuie s[ scrie un testament
definitiv… Acuma, din moment ]n moment, poate s[ vie pre-
torul, s[-i citeasc[ ni=te paragrafe =i s[-l anun\e c[ la ora cutare

303va muri negre=it, cu deplin[ siguran\[, f[r[ pic de n[dejde. Iar
la ora hot[rât[, precis, ni=te oameni vor sili sufletul s[u tân[r
s[ se despart[ de trup pentru totdeauna, la o or[ precis[…
Acuma, când va sfâr=i scrisoarea, va =ti c[ mâinile care au scris-
o nu vor mai rupe-o =i nici ochii nu vor mai vedea-o, pentru c[
mâine, pe vremea aceasta, corpul lui va fi ]ngropat ]n p[mânt
sau va atârna undeva, iar mintea lui, care ]=i d[ seama de toate
acestea, mâine nu va mai na=te nici un gând, ci va fi gr[m[joar[
de creieri mor\i, n[p[di\i de sânge ]nchegat…
+i totu=i hârtia râdea pe mas[, parc[ ar mai fi fost vreo spe-
ran\[ undeva… Apostol Bologa dep[na amintiri de prin romane
=i cronici, unde, ]n clipa suprem[, sose=te ]n goana calului so-
lul aduc[tor de iertare =i de via\[. Descoperirea ]l bucur[ nu-mai câteva clipe, pe urm[ se ]nfurie =i rosti r[spicat:
— Voi muri negre=it peste… Peste câte ore?
Atunci ]l ]mbr[\i=[ groaza, din ce ]n ce mai strâns =i mai
s[lbatic, ]nghe\ându-i sângele. +i ]n vreme ce groaza ]l tortura,
mintea lui c[uta s[ o alunge cu “inexorabilitatea mor\ii”, cu
“dezgustul” de via\a aceasta pe care el ]nsu=i, con=tiin\a lui]mp[cat[, a azvârlit-o, cu credin\a ]n via\a de dincolo, unde
sufletul mântuit se va uni cu Dumnezeu… Dar toate ]nchipuir-
ile min\ii se pr[bu=eau pe rând, ca ni=te castele de c[r\i de joc,
numai groaza r[mânea sfid[toare, st[pânitoare, =optindu-i ]n
suflet un singur cuvânt, ]n fa\a c[ruia se sfarm[ tot: moartea…}i venea s[ plâng[ mereu =i nu putea. Se uit[ la ceas: patru
dup[-amiaz[…
“+i ]nc[ nu mi-au comunicat sentin\a… De ce nu vine pre-
torul?… Cel pu\in s[ =tiu sinur… Adic[ de ce s[ =tiu?”
Siguran\a ar spori doar chinurile groazei. Mai bine a=a. Orice
]ntârziere e un câ=tig, chiar de suferin\[. Apoi ]ntârzierea poate
avea =i motive bune. Adic[ de n-ar fi ]n\eles Curtea c[ e nevino-
vat? Ar fi fost poate mai bine s[ vorbeasc[, s[ dovedeasc[…

304Dar ce nevoie e de vorbe când trecutul lui vorbe=te singur, bar-
em prin cele patru medalii de vitejie? }n asemenea cazuri Curtea
e datoare s[ trimit[ la plimbare pe pretorul dobitoc =i s[
hot[rasc[ achitarea ]n unanimitate… Sau cel pu\in cu majori-
tate de voturi. Colonelul i-a luat ap[rarea =i ]n fa\a generalului,
atunci… Gross nu poate s[ voteze pentru condamnare. Apoi
de partea pre=edintelui trebuie s[ mai fie cineva… +i uite ma-
joritatea!… Uite =i pricina ]ntârzierii!
Hârtia, sub o c[limar[ ruginit[ =i murdar[, râdea ]ntruna.
Apostol, ]nviorat, se duse la mas[, se a=ez[ pe scaun, lu[ tocul
=i ]ncerc[ peni\a. }i tremurau degetele cumplit =i nici un gând
nu i se ar[ta limpede.
“Mai târziu… mai e vreme!” ]=i zise dup[ un r[stimp, lini=tit,
pornind iar s[ umble de ici-colo.
Peste un sfert de ceas se opri brusc la picioarele patului, f[r[
urme de sânge ]n obraz, cu privirea spre u=a ]n care cheia se
]nvârtea scâr\âind mai ascu\it ca totdeauna.
“Acuma vine siguran\a!” ]i \â=ni prin creieri ca un fior de
foc, ]ncât parc[ sim\ea cum ]i sfâr[ie celulele cenu=ii.
Era plutonierul cu un soldat care aducea cina.
— A\i ispr[vit de scris? ]ntreb[, vrând s[ strâng[ masa, f[r[
s[ se uite la Bologa.
— Nu, nu… nici n-am ]nce… zise Apostol deodat[ foarte
agitat, ad[ugând repede, cu ni=te ochi ie=i\i din orbite: A=a-i de
mare graba?… S-a hot[rât sentin\a, s-a…
— Sentin\a desigur c[ s-a hot[rât de mult, r[spunse plutonie-
rul t[r[g[nat =i parc[ cu glas neobi=nuit. Se a=teapt[ numai
aprobarea de sus… de la Marele Cartier… A=a-i regulamentulpentru domnii ofi\eri… Dar mult nu mai dureaz[, nu, nu…Trebuie s[ pice r[spunsul din minut ]n minut, c[ci ]n r[zboi =i]n cazuri d-astea merge repede… }n r[zboi toate merg repede…
Apostol Bologa vedea c[ omul acesta ]i cunoa=te soarta,
dorea s[-l ]ntrebe =i nu cuteza. Soldatul se strecur[ afar[, ]n

305vârful picioarelor, ca dintr-o cas[ de mort. Plutonierul zise mai
]ncet:
— Feti\a plânge =i se zbate, vai de sufletul ei… Dar nu mai
pot, domnule locotenent, s[ m[ ierta\i =i s[ nu v[ sup[ra\i!… Eu
a= fi l[sat-o, ca =i ieri… dar domnul c[pitan tot prin ograd[ se]nvârte=te =i, dac[ ne-ar prinde, Doamne fere=te… Am s[ v[ aprindlampa când o veni b[iatul s[ ia farfuriile, c[ ]nc[ nu s-a ]ntunecatde tot.
Glasul plutonierului r[mase ]n sufletul lui Apostol =i dup[
ce se ]nchise u=a, ca un izvor de speran\e luminoase. }i b[tea
inima n[valnic, voioas[. }i p[rea r[u c[ n-a trimis o vorb[bun[ pentru Ilona, dar se mângâia c[ poate ]n curând ]i vaspune el ]nsu=i mai multe.
“Cine =tie? ]ngân[ cu bucurie. Numai Dumnezeu =tie ce poate
aduce ceasul…”
Se uit[ ]ncrez[tor pe fereastra cu cruce cafenie. Amurgul
tr[gea pe furi= obloanele ]ntunericului.
8
Dup[ miezul nop\ii, Apostol Bologa, istovit, se ]ntinse pe
pat. O t[cere imens[ ]l ]mpresur[, parc[ toat[ lumea ar fi ]ncre-
menit ]ntr-un somn de mormânt. Lini=tea galben[ din tavan ]ipicura ]n ochi =i ]l ustura. A\ipi.
Deodat[ se trezi. Afar[ r[sunau pa=i, pe trepte, ]n coridor.
S[ri ]n mijlocul od[i\ei =i r[mase pironit acolo, cu inima zgribu-lit[, murmurând din buzele-i albe:
— Doamne-Dumnezeule… Dumnezeule…U=a se deschise larg, cu zgomot mare, izbindu-se de perete.
Din ]ntuneric ap[ru pretorul cu o foaie de hârtie ]n dreapta, ]n\inut[ de campanie, cu ochii stin=i ]n obrajii bulbuca\i sub cas-ca de fier. }n dosul lui veni plutonierul, de asemenea cu casc[,

306\inând ceva pe bra\ul stâng =i ]n mân[, cu privirea speriat[, ca
=i cum ar fi fost sigur c[ pretorul are s[-i fac[ vreo observa\ieaspr[. }n ]ntunericul u=ii, afar[, se zvârcoleau capete multe,sclipeau ochi ]nfrigura\i, ca o vedenie dintr-o balad[ sângeroas[.
}n mijloc, neclintit, cu p[rul lung, pu\in vâlvoiat, Apostol cer-
ceta din ochi, f[r[ a-i ]nvârti ]n orbite, cu luciri repezi, fa\a pre-torului, hârtia din mâna lui, casca plutonierului. +i ]n fiece clip[milioane de gânduri ]i r[s[reau =i mureau ]n creieri, parc[ to\iatomii materiei cenu=ii s-ar fi aprins =i ar arde cu fl[c[ri clocoti-toare.
Pretorul se apropie de masa pe care hârtia alb[ râdea nea-
tins[, ridic[ sentin\a sub lumina l[mpii =i, f[r[ introducere,]ncepu s[ citeasc[ rar, cu voce clar[, ]ntorcând ochii spre Bologadup[ unele cuvinte pe care le ap[sa ca =i când ar fi fost sublin-iate. Apostol asculta =i se uita numai la buzele pretorului, ro=ii,late, uscate, netezite uneori cu vârful limbii trandafirii. }n\elesedeslu=it “]n numele ]mp[ratului”, “crimele s[vâr=ite, dar neizbu-tite, de tr[dare =i dezertare la inamic”, “degradare =i eliminaredin gradele armatei”, “moarte prin =treang…”
— Sentin\a va fi executat[ imediat! sfâr=i pretorul, ]ndoind
hârtia =i aruncând o privire furi=[ ]n fa\a lui Bologa.
— Imediat… imediat, repet[ Apostol foarte domol, ad[ugând
]n gând: “Dar ora?… De ce nu spune ora?”
Atunci surprinse un gest al pretorului =i v[zu c[ plutonierul
se apropie atât de umilit, c[ p[rea un necunoscut r[t[cit aici
cine =tie cum.
— Conform sentin\ei… degradare… tunica militar[… trebuie
hain[ civil[, zise iar pretorul, ]ncepând cu glas sever, z[p[cindu-
se de ochii lui Bologa =i ispr[vind rug[tor.
Apostol nu pricepu, dar f[r[ s[ priceap[, ]=i descheie ]ncet
tunica, ]=i scoase gulerul =i-l puse pe mas[, peste c[limara rugi-
nit[, apoi lep[d[ haina, o ]mp[turi cu mare b[gare de seam[, o

307a=ez[ pe pat =i o netezi de dou[ ori cu dosul palmei. C[ma=a ]i
era umed[ de sudori calde, ridicat[ =i cocolo=it[ la spate, ]ntre
bretelele v[rgate. }=i potrivi c[ma=a ]n spate =i-=i ]ndrept[
bretelele, care-i alunecaser[ pu\in de pe umeri. Atunci, uitân-
du-se ]ntreb[tor ]n fa\a pretorului, v[zu c[ ochii lui ]i exam-
ineaz[ cu spaim[ gâtul alb, sub\ire, cu arterele umflate. Se
]ntoarse spre plutonierul care-i ]ntindea ceva =i observ[ c[ =i
plutonierul se uit[ la gâtul lui. Se tulbur[ =i se ]ntreb[ ]n gând
de ce se uit[ amândoi la gâtul lui?
— +i haina… =i p[l[ria sunt din partea primarului, bâlbâi
plutonierul ]nfrico=at, ]ntinzându-i-le deodat[, ca =i cum n-ar
mai fi ]ndr[znit s[ le \ie.
Apostol Bologa lu[ haina p[mântie =i o ]mbr[c[ repede,
dârdâind de frig, dar de p[l[rie nu se atinse. Plutonierul, gr[bit
s[ sfâr=easc[, o a=ez[ bini=or pe mas[, deasupra gulerului,acoperind de tot hârtia alb[, lucitoare.
Urm[ o t[cere ]n care tremurau numai privirile speriate. }n
sfâr=it, pretorul ]=i drese pu\in glasul =i vorbi, ]ncurc[ndu-se
]ndat[:
— Dac[ ai vreo dorin\[… eu… noi… conform legilor… orice
dorin\[ ]n clipa…
Apostol ]l privi drept ]n ochi, lung, fascinator =i apoi, brusc,
se ]ntoarse cu spatele, parc[ =i-ar fi adus aminte c[ pe pat eceva… Pretorul avu o mi=care de curiozitate, s[ vaz[ ce va face,
dar ]=i reveni ]n fire =i ie=i cu demnitate, urmat de plutonierul
care trase ]ncet u=a, f[r[ s[ mai ]nvârteasc[ cheia ]n broasc[.
Obi=nuit cu zgomotul lac[tului, Apostol se uit[ buim[cit,
=optind:
— Oare de ce n-au ]ncuiat =i n-au pus lac[tul?… Oare…Din toate col\urile min\ii zeci de r[spunsuri n[v[lir[ ]n prip[
cu ve=ti ]ncânt[toare. Poate c[ acuma, dup[ ce s-a ]mbr[cat ]nhain[ civil[, n-are decât s[ pun[ mâna pe clan\[ =i s[ plece…

308departe… s[ tr[iasc[… Poate c[ nici santinela nu mai e pe cori-
dor… Poate c[ afar[ ]l a=teapt[ Ilona =i Klapka =i preotul Bote-anu.
Dar, ]n vreme ce-=i dep[n[ n[dejdile str[lucitoare, u=a se
deschise iar, =i ]n prag se ar[t[ preotul Constantin Boteanu,]nalt, sl[bu\, cu patrafirul pe piept, cu o carte subsuoar[, cucrucea ]n mân[. O clip[ se uit[ blând, nedumerit, apoi intr[,]nchise u=a =i merse drept la Apostol, murmurând cu glas cân-tat, p[trunz[tor:
— }n numele Tat[lui =i al Fiului =i al Sfântului Duh, acum =i
pururea =i-n vecii vecilor…
Apostol crezu o secund[ c[ speran\ele lui, printr-o minune
cereasc[, au pornit s[ se ]mplineasc[. Zdrobit de povarasuferin\elor, se pr[bu=i ]n genunchi, s[rut[ cu l[comie crucea,]=i ascunse obrajii ]n cutele patrafirului =i izbucni ]ntr-un hohotde plâns ]n[bu=it. Pieptul i se umfl[ sub puterea loviturilorinimii r[nite ]n care sângele se zvârcolea ca ]ntr-o temni\[ deplumb. +iroaiele de lacrimi curgeau pe florile de aur ale patrafir-
ului ]mbibat cu miros de t[mâie, ca un râu desfundat de o fur-tun[ n[prasnic[. Printre gemetele lui sacadate, glasul preotului,moale =i mângâietor, i se strecura sfios ]n suflet, cu vorbe simple,neme=te=ugite, din care, ]ncetul cu ]ncetul, se ]ncheg[ acolo olini=te ca pânza de z[branic, str[vezie =i totu=i destul de deas[spre a cerne =i a arunca la o parte toate ispitele =i de=ert[ciunilelume=ti.
Când ]=i veni ]n fire =i ridic[ fruntea, Apostol avea fa\a alb[
ca hârtia, =i ochii mari, ro=ii, cu cearc[ne negre, cu sclipiri po-tolite. V[zu o broboan[ de sudori pe tâmplele lui Boteanu carese a=ez[ pe sc[unel lâng[ mas[. Pierduse n[dejdea ]n minuneade adineaori =i, de fric[ s[ nu se iveasc[ iar[=i stafiile cu care s-a luptat atâtea ceasuri, se târ] ]n genunchi la picioarele preotu-

309lui.
— Am venit ]ntr-un suflet, vorbi Boteanu cu voce stins[,
=tergându-=i fruntea cu o batist[ mare, c[ ]n Lunca nu se =tiace s-a ]ntâmplat cu tine… M-am pomenit spre sear[ cu fata luiVidor, c[ m[ cheam[ degrab[ s[ te binecuvântez… Of, inimaomului!… Dar Ilona venise din capul ei la mine… Domnii deaici hot[râser[ s[-\i trimit[ un preot militar, de altfel tot sluji-torul Domnului… Ne-am rugat cu to\ii =i am ]nduplecat pe dom-nul c[pitan s[ fie milostiv…
— P[rinte! zise deodat[ Apostol, gr[bit =i ]ngrijorat. Am
vrut s[ scriu mamei =i uite, colo, hârtia ne]nceput[… n-am fost]n stare… din pricina… Veste=te-o tu, Constantine, pe urm[,dup[ ce voi fi… dup[ ce… Spune-i tu cum am… S[ aib[ grij[ delogodnica mea… s[ aib[ mare grij[… C[ci ele amândou[ mi-aus[dit ]n inim[ iubirea… =i din iubirea lor mi-am ]ntruchipatcredin\a… =i credin\a c[l[uzitoare… =i… =i…
}=i ascunse fa\a ]n patrafir, ]n r[m[=i\ele mirosului de t[mâie,
murmurând cuvinte f[r[ =ir. Preotul ]i mângâie p[rul umed,]ngânând:
— }n mijlocul tuturor ispitelor vie\ii, ai r[mas fiul p[rintelui
t[u, Apostole! N-ai uitat ]nv[\[turile lui, ci le-ai purtat pururea]n sângele t[u fierbinte… |i-aduci aminte cum ne spunea, decâte ori venea prin N[s[ud, serios =i impun[tor, parc-ar fi vor-bit cu ni=te b[rba\i: “Niciodat[ s[ nu uita\i c[ sunte\i româ-ni!”…? Vijeliile vie\ii ]ndoaie sufletul omului, dar nu pot smulgedintr-]nsul r[d[cinile cele nepieritoare!… Pl[cut este Domnu-lui-Dumnezeului nostru acela care se jertfe=te de bun[voie pen-tru neamul p[rin\ilor s[i =i pentru credin\a lor ]n vecii vecilor!
— Pentru neamul p[rin\ilor, =opti Apostol, adâncindu-=i obra-
jii ]n mirosul de t[mâie, uitând ]ndat[ cuvintele, ca =i cum mint-ea lui n-ar mai fi fost ]n stare s[ p[streze nici un ]n\eles…
}ntr-un târziu u=a se deschise singur[, se ]nvârti molcom ]n

310\â\âni =i se propti de perete. }n bezna pervazului st[tea preot-
ul, ca o chemare mut[. Popa Constantin se aplec[ peste capullui Apostol, blând ca un p[rinte care de=teapt[ din somn uncopila= iubit:
— Scoal[, fiule, =i fii tare ]n ceasul ]ncerc[rii din urm[ pre-
cum a fost Domnul =i Mântuitorul nostru Isus Hristos…
Apostol Bologa se cutremur[, dar se ridic[ ]ndat[ =i se uit[
]mprejur cu ochi ]ntreb[tori. Descoperind ]n u=[ figura pretoru-lui, ]=i aduse aminte =i ]ntinse bra\ul spre mas[ dup[ p[l[riamoale, f[r[ panglic[ =i roas[ pe margini. Atunci ]=i v[zu ceasor-nicul, retrase brusc mâna, desf[cu bini=or curelu=a =i-l d[dupreotului, f[r[ s[-=i arunce ochii pe cadran, zicând ]ncet:
— Constantine, s[ nu m[ ui\i…Popa strânse ceasornicul ]n palm[, sub crucea care tremura.
Apostol lu[ p[l[ria, o mototoli ]ntre degete =i privi nedumerit]n ochii lui Boteanu =i apoi spre pretorul din coridor.
— Bologa… a sosit ora… Curaj! zise pretorul, disp[rând
imediat.
Apostol se ]ndrept[ spre u=[, trecu pragul =i, ]n capul trepte-
lor, se opri uluit. Ograda era plin[ de solda\i cu f[clii aprinse, cuc[=ti lucitoare ca la o retragere cu tor\e ]n ajunul unei s[rb[torimari. Fl[c[rile sfârâiau aspru, cu lumini ro=cate, cu noura=i defum nec[cios. Casa cu birourile diviziei ]=i ]nsemna conturile ]ncoasta dealului din spate peste care vârfurile plopilor b[trâni se]n[l\au ca ni=te mâini negre imploratoare spre cerul vânat, ciu-ruit de stele.
Priveli=tea ]nfior[ inima lui Apostol, iar ]n corp sim\i privir-
ile tuturor oamenilor. }l cuprinse frigul, tres[ri =i, cu amândou[mâinile, ]=i ]ndes[ p[l[ria ]n cap, tr[gând-o pe ochi, s[ nu maivaz[ nimic. Apoi, foarte agitat, ]=i ridic[ gulerul hainei pestegâtul gol.

311— }nainte! r[sun[ deodat[ peste sfârâitul tor\elor glasul pre-
torului, undeva, departe.
Apostol vru s[ porneasc[, dar nu-=i putea urni picioarele.
Preotul era lâng[ el. Se ag[\[ de bra\ul lui, mul\umit c-a g[sit
sprijinul, =i cobor] treptele. Merse un r[stimp. }mprejur auzeanumai sfârâit de f[clii =i zgomot de bocanci târâ\i anevoie. Apoi,din stânga, izbucni brusc un hohot de plâns, prelung, ascu\it,acoperind tot convoiul =i umplând v[zduhul ca un cântec demort. Apostol ]=i zise c[ e Ilona, strânse mai tare bra\ul preot-ului, dar nu ]ntoarse capul, nici nu ridic[ ochii.
Ie=ir[ ]n =osea… F[cliile nu mai fâlfâiau a=a de sfârâitor, parc[
li s-ar fi risipit lumina =i le-ar fi r[mas numai fumul. }n spate]ns[ gemea mereu plânsul, tot mai stins =i mai dep[rtat. Apos-tol v[zu c[ au apucat-o ]n dreapta, se minun[ =i =opti preotuluilimpede =i cu p[rere de r[u:
— Unde mergem, p[rinte?}n suflet ]i ]ncol\i, lâng[ p[rerea de r[u, un firicel de n[dejde,
care-i spunea ]n tain[: “Poate c[ totu=i!…” Curând ]ns[ p[r[sir[=oseaua, trecur[ pe sub un viaduct c[r[miziu, apoi peste unpode\ de scânduri noi.
“Doamne, unde mergem?” se ]ntreb[ Apostol acuma cu du-
rere, mai ales c[ pe aici nu umblase niciodat[.
Nu-=i sim\ea deloc picioarele, se mira cum poate merge f[r[
picioare =i i se p[rea c[ plute=te ]n aer, ca ]n vis. }n aceea=ivreme zise iar[=i preotului, care-i \inea crucea ]n fa\[:
— Iart[-m[, Constantine, c[ din pricina mea trebuie s[ te
obose=ti atâta… atâta…
Drept r[spuns, Boteanu murmur[ un crâmpei de rug[ciune.
Apostol nu ]n\elegea nimic, voia s[-l ]ntrebe ce zice, dar \in-utul necunoscut ]l nec[jea atât de r[u, c[ uit[ ce-a vrut =i iar segândi, am[rât: “Unde mergem?”
O bucat[ de vreme urcar[ pe un drum taiat ]ntr-o coast[ de

312deal. Pârâul de sub pode\ul de scânduri noi acum gâlgâia
g[l[gios, ]n dreapta, la picioarele coastei… Auzind cum gâfâieoamenii ]mprejurul lui, Apostol =opti la urechea preotului:
— Nici nu-mi simt picioarele… parc-a= pluti…Boteanu rosti mai tare rug[ciunea, ]nfrico=at de cuvintele
lui Apostol care atârna tot mai greu pe bra\ul lui amor\it…
Urcu=ul se ispr[vi. Pârâul iar murmura al[turi, somnoros.Lui Apostol i se p[rea c[ merge de o ve=nicie pe o c[rare
f[r[ sfâr=it =i din nou ]i r[s[ri ]n creieri ]ntrebarea: “Unde mer-gem?” Atunci preotul parc[ se poticni =i ]ndat[ prinse a se rugacu glas mai fierbinte, cu vorbe mai gr[bite.
— Am sosit? ]ntreb[ Bologa, ne]ndr[znind s[ ridice ochii.— Fii tare, fiule, fii tare! bolborosi popa Constantin,
plâng[tor.
Apoi Apostol sim\i iarb[ sub t[lpi. +i deodat[ picioarele
]ncepur[ s[-l doar[, ca =i când ar fi dus o povar[ peste puterilelui.
— Face\i loc!… Pe dincolo, p[rinte! se auzi, foarte r[gu=it,
glasul pretorului.
Atunci Bologa, nerecunoscând glasul =i vrând s[ vaz[ cine a
strigat, ridic[ fruntea =i d[du cu ochii, de-abia la vreo zece pa=i,de un stâlp alb =i lucios, cu un bra\ cârligat ]n vârf. +treangul seleg[na pu\in =i leg[narea aceasta ]i aduse aminte cum a ]ncercatel odinioar[, cu mâinile, rezisten\a funiei. }n lucirea alb[ a lemnu-lui se deslu=ea ceva straniu, ]ncât Apostol l[s[ repede capul ]njos.
Când deschise iar ochii, se pomeni lâng[ stâlp. Mâna dreapt[
atinse ]ntâmpl[tor lemnul rece =i umed ca pielea de =arpe. Sescârbi =i ]ncepu s[-=i =teagr[ umezeala pe dunga pantalonului.}n timpul acesta ]ns[ ]=i plimba lini=tit privirea peste mul\imeade fe\e ciudate =i necunoscute, parc[ nici n-ar fi fost omene=ti,care se ascundeau sub c[=ti l[t[re\e, ]n lumina f[cliilor fumuroa-

313se. Mirosul de r[=in[ ars[ ]i gâdila n[rile =i fumul ]l sup[ra
fiindc[-i ]ntuneca vederea. Plec[ pu\in capul =i, aproape de pi-cioare, v[zu p[mântul deschis ca o ran[ urât[, g[lbuie. Groapanu p[rea adânc[ =i lutul era azvârlit numai ]n dreapta, alc[tuindo movil[, pe care st[tea pretorul, ]n[l\ându-se deasupra tutur-or, ca =i cum el ar fi trebuit s[… }n stânga, la marginea gropii,un co=ciug de brad, gol, descoperit… Capacul, cu o cruce nea-gr[ la mijloc, z[cea al[turi de o cruce mare de lemn, pe carescria, cu slove strâmbe: Apostol Bologa… Numele i se p[reastr[in =i se ]ntreb[ aproape sup[rat: “Oare cine s[ fie ApostolBologa?”
— Gata?… Gata! strig[ pretorul, pe movila de p[mânt, flu-
turând o foaie de hârtie.
Apostol ascult[ numai ]nceputul sentin\ei, pe urm[ se uit[
la oamenii din preajma lui, gândindu-se c[ generalul n-a venit=i probabil c[ doarme… Lâng[ movila pretorului z[ri un doctorcu ceasul ]n mân[: “Nu-i doctorul Meyer… nu, nu…” La picio-arele gropii recunoscu apoi pe Klapka, cu ochii plân=i, ]ngrozi\i,
care-l obosir[, ]ncât ]ntoarse capul. La doi pa=i, ]n stânga, st[tea
un \[ran sprijinit ]n hârle\ cu capul gol, cu p[rul asudat =i lipitpe frunte, cu obrajii umezi de lacrimi. “Uite groparul… Vidor…”se gândi dânsul cu bucurie =i vru s[-i fac[ un semn. Dar tocmaiatunci pretorul sfâr=i citirea cu glas ascu\it =i strident ca unscâr\âit de u=[ cu \â\âni ruginite, =i Apostol ]=i lu[ seama, ]ntre-bându-se speriat ce-o s[ fie acuma… Peste o clip[ auzi, dinspate, limpede, o voce =ov[itoare:
— Trebuie… pe scaun…Bologa pricepu c[ trebuie s[ se suie pe scaunul care se afla
lâng[ genunchii lui =i nu-l observase pân[ acum. }i era team[ c[iar nu va putea mi=ca picioarele… “Trebuie… trebuie s[ ]ncerc”,]i fulger[ prin creieri. Apoi deodat[ se sim\i cuprins ]n bra\e. Se]ngrozi. Groparul ]l s[rut[ pe obraji, ap[sat, cu buzele =i must[\ile

314ude.
— La o parte! r[cni pretorul, sp[imântat, ridicând bra\ele.
Apostol se urc[ pe scaun =i se lovi cu capul de =treangul ce
atârna de sus. P[l[ria i se ]nfundase pe ochi. O scoase =i o
arunc[ ]n groap[. }n aceea=i clip[ izbucni un plâns gros, disper-
at, nest[pânit. “Cine plânge?” se gândi Bologa. Klapka se b[tea
cu pumnii ]n piept.
Atunci Apostol fu ]mpresurat de un val de iubire izvorât[
parc[ din r[runchii p[mântului. Ridic[ ochii spre cerul \in\uit
cu pu\ine stele ]ntârziate. Crestele mun\ilor se desenau pe cer
ca un fer[str[u uria= cu din\ii toci\i. Drept ]n fa\[ lucea tainic
luceaf[rul, vestind r[s[ritul soarelui. Apostol ]=i potrivi singur
=treangul, cu ochii ]nseta\i de lumina r[s[ritului. P[mântul i se
smulse de sub picioare. }=i sim\i trupul atârnând ca o povar[.
Privirile ]ns[ ]i zburau, ner[bd[toare, spre str[lucirea cereasc[,
]n vreme ce ]n urechi i se stingea glasul preotului:
— Prime=te, Doamne, sufletul robului t[u Apostol… Apos-
tol… Apostol…

315REFERIN|E CRITICE
“Psihologia sufletului mediocru comb[tut de dou[ atitudini impuse din-
afar[ a dat P[durea spânzura\ilor , roman care ar fi putut s[ fie politic =i
din instinct creator a r[mas un roman de analiz[. Problema fusese schi\at[,
=i nu f[r[ vigoare, ]n Catastrofa . Acolo un ardelean mediocru, un David
Pop, se constat[ mobilizat ca ofi\er ]n armata austriac[. Incapabil de ac\iuni
proprii, el lupt[ ]n serviciu comandat, ]ntr-o absen\[ aproape total[ de
gândire politic[. Apoi deodat[ pe pomene=te pe frontul român, pus ]n du-reroasa situa\ie de a omor] consângeni. Omul care luptase f[r[ ideal pe alte
fronturi e prea s[rac suflete=te pentru a-=i determina unul repede. Pân[ ce
mintea lui greoaie s[ aduc[ lumin[ ]n acest conflict dramatic, el se treze=tetr[gând cu mitraliera ]n fra\ii s[i, spre indignarea adversarului, care, de=i
plutonier, nu sufer[ de oscila\ie politic[: “— Ne omorâ=i cinci ceasuri cu
mitraliera =i acuma mai zici c[ e=ti frate?… Grijania =i anafura ta de câine!”
La Apostol Bologa din P[durea spânzura\ilor inteligen\a e mai vie,
voin\a ]ns[ r[mâne inferioar[. Cât[ vreme Bologa, ofi\er =i el, nu are româ-nii ]nainte, el este nu numai un corect soldat, ci un viteaz austriac. Lealitatealui e onorabil[ ]n sfera ]ngust[ a serviciului, ]n aceea a con=tiin\ei e o defi-
cien\[. El ar trebui s[ fie sau patriot austro-ungar, decis, chiar =i spre oroar-
ea românilor, sau un franc tr[d[tor, martir pentru români, de=i canaliepentru imperiali. Lealitatea lui e o obstina\ie, semnul unei con=tiin\e tul-
buri. Abia când Bologa e trimis pe un front cu adversarii români, sufletul lui
se ]nsp[imânt[. El solicit[ doar mutarea pe alt front, ca s[ eludeze con-CUPRINS

316flictul. Neob\inând-o, se gânde=te s[ dezerteze. Dezertarea e preg[tit[ atât
de râu, ]ncât Bologa e prins =i spânzurat. El prime=te osânda cu voluptate,
ca o izb[vire de o problem[ pe care n-a putut-o rezolva…”
GHEORGE C{LINESCU, Istoria literaturii române de la origini pân[
]n prezent . Edi\ia a doua, rev[zut[ =i ad[ugit[, Editura Minerva,
Bucure=ti, 1986, p. 733–734.
“P[durea spânzura\ilor este construit[ ]n ]ntregime pe schema unei
obsesii, dirijând destinul eroului din adâncimile subcon=tientului. Cândtân[rul locotenent ardelean Apostol Bologa asist[ la scena spânzur[rii ce-
hului Svoboda, la a c[rui condamnare luase el ]nsu=i parte, “el se f[cu rosu
de luare-aminte =i privirea i se lipise pe fa\a condamnatului”(…) Amintirealui Svoboda va deveni de-aci ]nainte for\a c[l[uzitoare a propriei lui vie\i,
pân[ ]n clipa deznod[mântului deopotriv[ cu acela care ]i ]nfipsese ]n inim[
imputarea dureroas[ a privirilor stranii. Când, mai târziu, tân[rul ofi\ers[vâr=e=te o isprav[ militar[ de laud[, distrugerea unui reflector, ]n luminape care o stinsese i se pare a fi v[zut o str[lucire la fel cu a executatului,
alt[dat[ (…) Când trece odat[ prin crângul ]n care atârnau cei =apte
spânzura\i ai st[pânirii maghiare, prefigurând sfâr=itul pe care =i-l preg[teasingur, Bologa prime=te ]nc[ o dat[ ]n cugetul ]nsp[imântat amintirea lui
Svododa =i a ochilor lui (…) Când, ]n sfâr=it, ]mplinirile se apropie =i Apostol
Bologa, prins ]n momentul când se preg[tea s[ dezerteze la inamic, ca cehulSvoboda alt[dat[, este condus c[tre judec[torii lui, el explic[ ]nso\itorului
s[u, ]n zgomotul asurzitor al c[ru\ei: “Vorbeai adineaori despre anumite
cazuri de dezertare… Ei, camarade, e=ti ]nc[ tân[r =i… +tii c[ eu azi la nou[trebuia s[ fiu la Curtea Mar\ial[… ca judec[tor, fire=te… Nu-i ridicol acu-
ma?… Am mai fost o dat[ ]n Curtea Mar\ial[… cu un caz, foarte interesant…
Un sublocotenent ceh, unul Svoboda… N-ai priceput?… Svoboda, ceh, spân-zurat…”. Amintirea obsesiv[ a cehului, p[truns[ ]n cugetul lui Bologa ca o
remu=care =i proiectat[ de atunci ca o ]ntrupare a propriilor lui conflicte

317interioare, era acum gata s[-=i doboare victima. Subcon=tientul ]=i termi-
nase lucrarea lui.”
TUDOR VIANU, Arta prozatorilor români , Chi=in[u, Editura Hyper-
ion, 1991, p. 269–271.
“Tema central[ a P[durii spânzura\ilor i-a fost sugerat[ scriitorului de
contemplarea unui album de fotografii consacrat atrocit[\ilor r[zboiului.Erau prezentate ]n el diferite scene ]nfior[toare. Ap[reau, printre altele, =ip[durile transformate ]n =iruri de spânzur[tori. Aici atârnau, prad[ cor-bilor, oameni care, asemenea lui Apostol Bologa, sau cehului Svoboda (per-sonaje ale c[r\ii), nu voiser[ s[ lupte ]mpotriva propriei lor na\iuni. Ca =inuvelele cu o problematic[ asem[n[toare ( Catastrofa, I\ic +trul, dezer-
tor), romanul e construit pe un conflict foarte general, cu un ecou ]n con-
=tiin\a celor mai largi p[turi sociale. Pentru autorit[\ile austro-ungare Bologa,Svoboda sau David Pop din Catastrofa erau cet[\eni ai imperiului =i atâta
tot. Ca solda\i, ei aveau deci datoria s[-i slujeasc[. Dar aceast[ vast[ ]nchi-soare a popoarelor nu reu=e=te deloc s[ rezolve problema na\ional[. Monar-hia habsburgic[ l[sa s[ subziste vrajba ]ntre na\iuni, ducea o politic[ deechilibru tactic, cultivând, ]n fapt, o diferen\iere net[ ]ntre grupurile etnice,alimentând conflictele, pe care ]n mod ipocrit se f[cea a le ignora. R[zboiulva sfâ=ia dureros o situa\ie contradictorie, suportat[ mai greu sau mai u=orde oameni ca Bologa. Acum se pune pentru ei problema alegerii ]ntre ideeaabstract[ de cet[\eni ai statului austro-ungar =i apartenen\a lor concret[na\ional[.”
OV . S. CROHM{LNICEANU, Literatura român[ ]ntre cele dou[ r[z-
boaie mondiale , 1, Editura pentru Literatur[, Bucure=ti, 1967, p. 310.
“P[durea spânzura\ilor nu este un roman monografic al r[zboiului,
a=a cum Ion fusese monografia satului transilv[nean antebelic, cum R[s-
coala va constitui o monografie a mi=c[rilor \[r[ne=ti de la 1907, mi=c[ri
care au implicat toate clasele =i categoriile sociale. P[durea spânzura\ilor

318nu e o monografie a primului r[zboi mondial, ci o confruntare a unor p[reri
tipice despre sensul vie\ii cu ]ns[=i via\a, aflat[ la extrema limit[. R[zboiul
nu este, aici, decât o condi\ie a existen\ei, condi\ie a c[rei intensitate precip-
it[ evolu\iile, d[ violen\[ ciocnirilor dintre principii =i confrunt[rii acestora
cu realitatea. Drumul interior al literaturii (acela al oric[rei cunoa=teri), de
la aparen\[ la esen\[, se desf[=oar[ ]n condi\ii care accelereaz[ la maxi-
mum procesul. R[zboiul e deci, aici, doar un precipitant, un agravant al
unor fenomene. Condi\ia, situa\ia ac\ioneaz[, fire=te, asupra fenomenului,
]i imprim[ anumite caracteristici, ]l deviaz[ ]ntr-un anume sens, dar nu-l
poate crea. Re\inem, deci, c[ P[durea spânzura\ilor nu trebuie studiat[
atât ca o oper[ consacrat[ descrierii r[zboiului, ci ca o carte care-=i propune
s[ descopere sensul existen\ei. +i aceast[ c[utare se petrece (fiind influen\at[
de ea) cu situa\ia teribil[ a r[zboiului.”
PAUL GEORGESCU, P[reri literare , Editura de stat pentru Literatur[
=i Art[, Bucure=ti, 1964, p. 100.
“…P[durea spânzura\ilor ]ncepe ]n momentul declan=[rii unei crize
psihice; sensul evolu\iei suflete=ti, a=a acum clar reiese din nota\ia lui Re-
breanu ]nsu=i, este total diferit de scufundarea ]n adâncuri la care am
asistat când l-am urm[rit pe Ion sau de con=tientizarea acestor adâncuri la
Puiu Faranga; sensul de rezolvare a crizei este ascendent, Apostol Bologa
traverseaz[ un proces de lent[ =i subtil[ eleva\ie spiritual[. Psihanaliza
adâncurilor, capabil[ s[ urm[reasc[ jocul instinctelor umane fundamen-
tale, se cuvine ]nlocuit[, pentru mai adecvata ]n\elegere a c[r\ii, cu o psiha-
naliz[ a ]n[l\imilor suflete=ti; dar, cum s-a observat de speciali=tii ]nsi=i, o
asemenea psihanaliz[ este la ora actual[ foarte vag schi\at[. Este un teren
pe care s-au frânt multe ]ncerc[ri, teren alunecos, instabil; meritul lui Re-
breanu este de a ne fi propus, cu mijloacele inerente artei, imaginea unei
posibile eleva\ii spirituale, ]n condi\iile ]n care intui\ia scriitorului ]n materie
de psihologie r[mâne la fel de complex[ =i p[trunz[toare.”
PETRU MIHAI GORCEA, Nesomnul capodoperelor , Editura Cartea
româneasc[, Bucure=ti, 1977, p. 198–199.

319“Virtual un “echilibrat”, Apostol ]=i ]ncepe existen\a rom[neasc[ abia
din clipa primului simptom de n[ruire a echilibrului etic. Acesta, ca =iurm[toarele, nu provine din re\eaua cu magne\i a subcon=tientului, ci dinafar[, adic[ de la un doctrinar tenden\ios cum e popa Groza. Interiori-tatea, cât[ exist[, r[mâne o expresie a exteriorit[\ii agresoare. Amenin\atcu haosul, personajul lupt[ s[-=i organizeze cât mai riguros via\a, ]n func\iede cele trei criterii-simbol, stabilite: statul, neamul =i iubirea, ]ntre carenici unul nu are un con\inut pur afectiv. Subiectivitatea din ce ]n ce mai
h[r\uit[ ]n evenimente externe nu ia niciodat[ vreo hot[râre pân[ nu-=ig[se=te un punct de sprijin ]n unul din factorii condi\ionali, tentat[ mereus[-i respecte pe to\i deodat[. O aspira\ie omeneasc[ spre plenitudinesfâr=e=te ]n dilem[ =i zbucium. F[r[ voca\ia izol[rii egolatre, Apostol sedovede=te incapabil s[ se con\in[. Conforma\ia sa este a unui ecran ]npermanent[ alarm[. Vegherea se accentueaz[ paroxistic, procesul de elu-cidare desf[=urându-=i exclusiv prin raportare la text. Cum toate cele treielemente ale cauzalit[\ii exterioare, ele ]nsele intrate ]n conflict prin r[zboi,sunt de factur[ social[, gestul esen\ial al personajului st[ ]n eroismul cucare ]=i pune interiorul sufletesc la dispozi\ia cet[\eanului. Cu psihologiaeroic[ a acestui eu cet[\enesc ]ncepe destinul romanului modern de anal-
iz[ la noi…”
AL. PROTOPOPESCU, Romanul psihologic românesc , Editura Emi-
nescu, Bucure=ti, 1978, p. 81–82.
“}n cazul lui Apostol Bologa din P[durea spânzura\ilor iluzia apolinic[
este lini=te sufleteasc[ alimentat[ de sentimentul loialit[\ii fa\[ de legilestatului, lini=tea pe care o p[streaz[ =i atunci când face parte din tribunalulmilitar care-l osânde=te pe cehul Svoboda, dezertor, la spânzur[toare.Lini=tea devine, ]n acest caz, vina tragic[ a lui Bologa, pl[tit[ cu o similar[spânzur[toare. Nodul tragic este, astfel, un nod logic.”
MIHAI CIMPOI, Sfinte firi vizionare , Chi=in[u, CPRI “Anons S. Un-
gurean”, 1995, p. 156.

320“Moartea lui Svoboda este oglinda ]n viitor a mor\ii ne=tuite a lui Apostol
Bologa. Romanul — care, f[r[ ]ndoial[, a cerut un travaliu ]ndelungat —pare scris dintr-o r[suflare =i se impune asemeni unui edificiu cioplitdintr-un singur bloc de piatr[. }n chipul acesta opera situeaz[ pe ]nsu=i
contemplatorul ei ]n unghiul de privire cel mai ]nalt =i mai cuprinz[torasupra destinului omenesc. Apostol Bologa este ]nainte de orice om =i aces-tei st[ri ]i este subsumat[ calitatea sa de român =i de patriot. Pledoaria ]nsensul na\ionalit[\ii se mi=c[ ]n adâncurile subtextului, parc[ ]mpotrivavoin\ei autorului, =i de aceea ea este profund conving[toare.”
ION ROTARU, Analize literare =i stilistice , Editura Ion Creang[,
Bucure=ti, 1972, p. 337.

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Not[ asupra edi\iei ………………………………………………………. 3 Tabel cronologic… [630800] (ID: 630800)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Not[ asupra edi\iei ………………………………………………………. 3 Tabel cronologic… [630800]

Copyright Notice

CAPIT ɻOLUL 1. ASPEC ɻTE TEOR ɻETICE PRIVI ɻND PRES ɻIUNEA [624609]

TJNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOA}I CUZA” Bulwardul Carol I, nr.l I / 700506 – Iaqi tel.40 23220rcrc fo< 40 232201201 htb://www.ohvs.uaic. ro Adeverinfi'... [619682]

List of publications-Camelia Bran [601216]

Diaphragmatic relaxation: Pathophysiological [616902]

I. INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 1 II. ȚEVI… [600142]

Ministry of National Education [603907]

Copyright Notice

Similar Posts