SPECIALIZAREA COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE [630727]

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA“ DIN IAȘI
FACULTAT EA DE FILOSOFIE ȘI ȘTIINȚE SOCIAL -POLITICE
SPECIALIZAREA COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE

LUCRARE DE LICENȚĂ

VESTIMENTAȚIA CA INDICE NONVERBAL

Coordonator științific

Lect. dr. Alexandru GRĂD INARU Autor

Luiza -Loredana DÎM

Iulie 2018

3

CUPRINS

Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 4
CAPITOLUL 1: Vestimentația și forța ei de semnificare …………………………. 6
1.1 Conceptul de comunicare nonverbală. Semn. Semnificație. Indici. ………………………….. . 6
1.2 Rolul vestimentației în imaginea de ansamblu a unei pers oane ………………………….. ……. 8
1.3 Culoarea ca formă de comunicare nonverbală ………………………….. …………………………. 13
CAPITOLUL 2: Evoluția vestimentației și efectele sale ………………………….. 18
2.1 Scurt istoric al vestimentației ………………………….. ………………………….. ……………………. 18
2.2 Moda – formă de comunicare ………………………….. ………………………….. …………………….. 23
2.3 Stilur i vestimentare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 27
2.4 Costumul – semn social ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 32
CAPITOLUL 3: Industria modei văzută altfel ………………………….. ………….. 36
3.1 Despre manipularea în modă și victimele ei ………………………….. ………………………….. … 36
3.2 Moda – între viziunea românească și cea internațională ………………………….. …………….. 40
3.3 Istoria modei se repetă ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 43
3.4 Povestea Brandului Chanel ………………………….. ………………………….. ……………………….. 45
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 47
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 50

Dîm Luiza -Loredana Introducere
4 Introducere
Observăm cu surprindere unele schimbări cu care se confruntă societa tea odată cu
trecerea timpului. Mai mult de atât toate aceste modificări pot influ ența într -o oarecare măsur ă
atitudinea indivizilor. Vorbim aici despre modul în care vestimentația poate influ ența
percepția celorlalți despre noi. Într -o lume a contrastelor, scopul ultim al indivizilo r este acela
de a se evidenția în mulțime. Vestimentația este una dintre modalit ățile principale cu ajutorul
căreia omul se poate individualiza, se poate afirma și menține pe o scară ierarhică înaltă.
Lucrarea realizată de către mine este denumită: “Vestimentația ca indice nonverbal ” și
are drept temă rolul vestimentației în viața ind ivizilor. În ultima perioadă oamenii sunt
interesați din ce în ce mai mult de felul în care arată și de modul î n care sunt văzuți de ceilalți.
Industria modei se află în prezent într -o continu ă dezvoltare și perfecționare cu scopul
realizării unor creații atipice. Oamenii încearcă cu iscusință să comunice prin piesele
vestimentare pe care le poartă, să se diferențieze și totodată să aibă puterea de a inspira pe
alții. Motivația alegerii temei este reprezentată de curiozitatea de a afla dacă și în ce măsură
ceea ce purtăm ne influ ențează. Dacă pr ima impresie poate rezulta din ceea ce individul alege
să poarte. Acest subiect, deși nu es te extrem de discutat are o importanță semnificativă în
viața fiecărui individ. Cu toții ne alegem c u precizie hainele pe care urmează să le purtăm la
un even iment special din viața noastră, dar de cele mai multe ori nu ne gândim la importanța
acestui fapt sau dacă el ne poate influ ența bunul mers al lucrurilor. Toate cele prezentate mai
sus și interesul față de lumea modei, m -au determinat să aleg aceast ă temă în realizarea
lucrării de licență.
Lucrarea de față este structurată în trei mari capitole, fiecare dintre acest ea fiind
împărțite în mai multe subcapitole. Aceasta fiind sub forma unui text însoțit de exemple pe
parcursul celor trei capitole. În primul capitol sunt menționate aspecte generale ale
conceptului de comunicare nonverbală, îndeosebi este explicat raportul semn -semnificație. În
continuare sunt prezentate rolul și efectele pe care vestimentația le poate a vea asupra imaginii
de ansamblu al unui individ. Aici sunt discut ate aspecte cu privire la influ ența vestimentației
asupra primei impresii. În încheierea primului capitol este pre zentat rolul culorilor raportat la
comunicarea nonverbală. Sunt înfățișate se mnificațiile culorilor în funcție de zona geografică,
tradiții și mod de exprimare.
Capitolul doi vine în completarea primei părți și aduce cu sine o serie de informații
cu privire la istoricul vestimentației. Astfel sunt exemplificate câteva perioade distincte din
lumea modei împreună cu caracteristicile potrivite fiecărei cul turi în parte. În continuare sunt

Dîm Luiza -Loredana Introducere
5 prezentate câteva aspecte despre moda ca formă de comunicare. Aceasta fiind văzută drep un
sistem de semnificații, iar hainele constitu ind o formă textuală lecturabilă. Ultimele doua
aspecte prezentate în capitolul doi fac referire la stilurile vestimentare, unde sunt
exemplificate împreună cu câteva caracteristici distincte, iar în final se vorbește despre
costum văzut c a semn social. Fi e că se vorbește despre un costum impus de anumite rigori,
sau este ales, acesta reprez intă un element distinctiv pentru fiecare individ .
Partea a treia înfățișează în primă fază câteva aspecte legate de manipularea în lumea
modei și sunt exeplificate o serie de informații cu privire la “victimele modei”. În cele ce
urmează se vorbește despre o scurtă ilustrare a modei în viziune națională și internațională.
Sunt redate aspecte cu privire la începuturile industriei modei, împreună cu câte va exemple de
designeri celebri . Sunt specificate în continuare câteva informații ce înfățișează repetiția
trendurilor în modă, fiind urmate de o părere personală cu privire la acest aspect. În încheierea
lucrării de licență am ales să prezint o parte din istoria brandului Chanel , redând parcursul
emblematic.

Dîm Luiza -Loredana Capitolul 1: Vestimentația și forța ei de semnificare

6 CAPITOLUL 1: Vestimentația și forța ei de semnificare

1.1 Conceptul de comunicare nonverbală. Semn. S emnificație. Indici.
Trăim într -o lume cu un ritm al evoluției accele rat, de accea trebuie să ne centrăm pe
abilită țile mentale ce ne ajută să apreciem rapid situațiile în care ne aflăm, să putem realiza
acțiuni decisive pe baza impresiilor, pe scurt să învățăm și să înțelegem din tot ce ne
înconjoară. Omul, ca ființă socială este predispus la comunicare, modurile în c are aceasta se
poate desfășura sunt multiple. Începând de la comunica rea verbală, nonverbală, până la cea
paraverbală, omul la nivelul subconștientului comunică prin simboluri. Lumea ne vorbește în
mod repetat prin simțuri, impresii, gesturi și vestimenta ție. Felul în care arătăm și ne
îmbrăcăm este o sursă importantă de informație. Un rol deloc neglijabil în cadrul comunicării
nonverbale îl constituie vestimentația . Îndeosebi vestimentația este folosită în scopuri
instrumentale, de prot ecție, însă mai pre sus de aceste a, hainele încununează expresivita tea
culturală a unei comunități.
Vestimentația este unul dintre modurile cele mai influiente de com unicare nonverbală.
Conform lui Albert Mehrabian din totalul mesajelor unui individ, cu aproximație doar șapte
procente sunt verbale, restul de nouăzeci și trei fiind nonverbale, ce se pot observa atât prin
aspectul fizic, cât și prin limbajul corpului.1 Prin îmbrăcăminte se exprimă sobrietate, felul
ordonat de a fi, modestia unora, respectiv concupisce nța altora , precum și spiritu l boem sau
lăudăroșenia altora. Tot prin îmbrăcăminte se evidențiază atitudinea față de ceilalți
participanți la copmunicare și în general față de convențiile sociale actuale. Îmbrăcămintea
este legată de dorința de a fi accept at și plăcut într -o societate decât de a primi apreciere.
Deși pretindem că de cele mai multe ori nu ne interesează aparențele ne concentrăm
chinuitor asupra înfățișării noastre, suntem în pas cu moda, achiziționăm produse împotriva
îmbătrânirii și citim despre cei mai bine îmbrăcați. Ideea noastră fixă aparent neobișnuită este
totuși rațională dacă reușim să înțelegem ca aspectul exterior și implicit felul în care ne
îmbrăcăm este o form ă de comunicare nonverbală. Observăm în mod repetat cum arată ceilalț i
și luăm decizii despre cine ar fi potrivit să ne fie însoțitor, bazându -ne pe ceea ce vedem ș i pe
prime impresii. Preferințele spre estetică și frumusețe sunt de fapt integrate în simțurile
noastre, în ceea ce ne definește ca ființe. Toate culturile apre ciază frumusețea, t inerețea și
estetica, astfel realizând împreună un pas către evoluție. Comunicarea nonverbală deseori

1 Gheorghe -Ilie Fârte, Comunicarea O abordare praxiologică , Editura Ca sa Editorială Demiurg, Iași, 2004,
p.116

Dîm Luiza -Loredana Capitolul 1: Vestimentația și forța ei de semnificare
7
numită și comportament nonverbal sau limbajul corpului este o modalitate de a transmite
informații la fel ca și cuvintele, doar că se r ealizează prin intermediul expresiilor faciale,
gesturilor, atingerii, mișcărilor, posturii corpului, accesoriilor personale și chiar prin tonul și
volumul vocii fiecăruia.
Comportamentul nonverbal include aproximativ 60 -65% din întreaga comunica re
interpersonală.2 Comunicarea nonverbală poate arăta adevăratele gânduri, sentimente și
intenții ale celorlalți. Din acest motiv, elementele comunicării nonverbale au ajuns prin
descifrare să fie denumite ca fiind „indici”, deoarece divulgă secretele co municării
nonverbale. Indicii s unt mijloace naturale de cunoașt ere ce apar ca manifestări periferice ale
unui obiect, fenomen sau proces. 3
Prin felul în care ne îmbrăcăm emitem voluntar un complex de semne. După John
Lock e: „semnele sunt obiecte s ensibile și perceptibile prin care pot fi facute cunoscute, acele
idei invizibile din care sunt formate gândurile omului. ”4 Semnul este un stimul care face
trimitere către alte direcții în afara celor ce duc către el însuși, adică un stimul care poate fi
pus în concordanță cu o semnificație. Așadar semnele sunt stimuli care dobândesc o
semnificație în virtutate faptului că sunt folosite în diverse jocuri de limbaj din cad rul unei
comunități. Potrivit unei supoziții acceptată de unii semioticieni, semnificaț ia unui semn este
obiectul sau faptul din realitate pe ntru care stă semnul, respectiv ideea care ne apare în minte
atunci când ne raportăm la el.5 Înțelegerea semnelor nu poate fi limitată la viața mentală a
unui individ, ci presupune o receptare în afara acestui cerc, îndreptându -se către domeniul
public. Spre exemplu, semnificația unui obiect vestimentar este asociată cu întrebuințarea pe
care o putem da obiectului vestimentar. Cuvântul rostit sau scris înseamnă limbaj verbal și
comunicare verbal ă, însă i ndivizii nu se limitează doar la schimburi de cuvinte, comunicând și
cu ajutorul al tor semne: îmbrăcăminte, gesturi , paralimbaj și tăcere. Homo significans, prin
traducere “g ândește numai în semne ” este sintagma rostită de filoz oful Charles Sanders
Peirce.6
Semnele sunt cuvinte, imagini sau obiecte, însă toate acestea devin semne distinctive
atunci când dobândesc înțelesuri. Comunicarea umană se ba zează pe stimuli senzoriali, astfel
că receptorul înregistrează un suport perceptibil și reține u n sens sau o semnificație.

2 Joe Navarro,dr. Marvin Karlins, Secretele comunicării nonverbale, Editura Meteor Press, București, p.16
3 Gheorghe -Ilie Fârte, Comunicarea O abordare praxiologică, Editura Casa Editorială Demiurg, Iași, 2004, p.3 0
4 Ibidem, p.21
5 Ibidem, p.23
6 Ibidem, p.22

Dîm Luiza -Loredana Capitolul 1: Vestimentația și forța ei de semnificare
8
1.2 Rolul vestimentației în imaginea de ansamblu a unei persoane
Creierul uman este î ntr-o continuă căutare a perceptibilului, de aceea încea rcă să facă
ordine în dezordine , să îndrăgească ce este incomplet. Însă rapiditatea cu care se desfășoară
lucrurile ne fac e să nu conștientizăm acest proces, receptând doar o imagine de ansamblu.
Întocmai, ni se întâmplă și în momentul când reî ntâlnim sau cunoaștem o persoană. Și de
această dată primim un cumul de informații consecutive, n oi fiind conștienți doar de imaginea
de ansamblu, însă această unică impresie se compune din nenumărate impresii succesive.
Așadar, în momentul în care privim o persoană, recepționăm pe rând ținuta, conformația
corpului, mimica și gestica, considerând aces t proces simultan fiindcă se desfășoară cu o mare
rapiditate. O persoană perspicace poate înregistra mult mai multe aspecte dintr -o singură
privire, cum ar fi o pată de pe o haină, o pronunție clară sau faptul că persoana își mișcă
degetele scoțând în evid ență o stare de nervozitate.
Imaginea de ansamblu nu reprezintă o singura informație, ci din contră ea este
compusă dintr -un șir de informații parțial diferite .7 În acest context poate fi exprimată
nelămurirea cu privire la ce informație e ste recepț ionată în primă fază. Unii autori pretind că
prima impresie ar trebui să fie produsă de construcția fizică în timp ce alții consideră că ținuta
vestimentară a unei persoane ar fi remarcată cea dintâi.8 De aici reiese o nouă întrebare,
respectiv: care dintr e cele două aspecte, costrucția fizică sau vestimentația, contribuie mai
mult la formarea pr imei impresii? Autoarea cărții Semnalele corpului , Vera Birkenbihl,
pretinde că informația care se modifică cel mai rapid, cu o mai mare valoare practică,
respectiv acele aspecte pe care noi înșine le putem influența, contribuie la formarea primei
impresii prin intermendiul ținutei. Acest lucru se datorează faptului că îmbrăcămintea poate fi
schimbată în așa fel încât să avantajeze persoana în cauză, astfel influențâ nd în mod
involuntar prima impresie.
De obicei, avem tendin ța de a judeca și a evalua ceea ce vedem în jurul nostru fără a
sta pe gânduri dacă avem sau nu dreptate. Din acest motiv trebuie să ne formăm câteva criterii
în funcție de care să dobând im jud ecăți corecte. Fără modele nu pu tem să ne ghidăm, fără a
oferi o indicație despre ceea ce dorim să cerem, nu putem obține nici un fel de rezultat.
Noțiunile de ținută, gesti că și mimică sunt de fapt doar criterii de percepție , care ne îndreaptă
spre a ne forma o imagine. Orice directivă pe care o prim im de la cineva ne poate influ ența
puternic în diverse împrejurări și situații modul în care îi privim pe ceilalți, sau d e ce nu, pe

7 Kim Johnson, Nancy Schofield, Yurchisin, Jennifer , Appearance and Dress as a
Source of Information: A Qualitative Approach to Data Collection , în Clothing and Textiles
Research Journal, vol. 20, no. 3, 2002
8 Vera Birkenbihl , Semnalele Corpului , Editura Gemma Pres, București, 1999, p.28

Dîm Luiza -Loredana Capitolul 1: Vestimentația și forța ei de semnificare
9
noi înșine . Din această cauză trebuie să dăm dovadă de buni obs ervatori , uneori critici, ce nu
judecă o situaț ie fără a avea un temei solid de cunoaștere. Timpul minim în care ne conturăm
o primă impr esie despre cineva nou întâlnit este de cinci secunde. 9 Leslie Ann Zebrowitz
spune că fo rmarea unei prime impresii este : “Procesul elabor ării unor judecăți descriptive și
evaluative despre o persoană țintă. ”10
Autoarea Loredana Ivan oferă o definiție mai amănunțită în ceea ce priv ește prima
impresie, susținând ideea că : “Prima impresie reprezintă o serie de mecanisme cogni tive prin
care indivizii fac inferențe asupra prezenței sau absenței unor caracteristici ale actorilor sociali
și atribuie cauze dispoziționale și situaționale comportamentelor acestora, în vederea
cunoașterii și adaptării optime la mediul social ”.11 Ambele definiții surprind esențialul
fenomenului de primă impresie și anume elaborarea intuitivă și rapidă a unei imagini depre o
anumită persoană. Cea de -a doua definiție oferă detalii d espre cum se realizează aceasta cu
ajutorul mecanismelor cognitive și o bun ă cunoaștere și adaptare la mediul social.
Informațiile prelucrate de mecanismele cognitive caracteristice primei impresii pot fi:
elemente ce țin de comunicarea nonverbal ă, de comunicarea verbal ă sau informații ce derivă
din contextual acțiunii dintre actor și observator sau de experiențele anterioare celui din urmă.
Aceste elemente influ ențează într -o proporție mai mare sau mai mică imaginea alcătuită
despre o persoană întâlnită pentru prima dată. În domeniul formării primei impresii s -au
format două paradigm e cu premise antagonice. Prima dintre cele doua, constructivismul, își
are originea în gestaltism. Unul dintre cei mai cunoscuți reprezentanți di n domeniul primei
impresii este Solomon Elliott Asch, acesta fiind de părere că impresia este o “ formă b ună”, ce
formează un tot unitar care înfățișează altceva decâ t suma părților sale .12 În urma unor
experimente iscusit elaborate de către Asch, acesta constată caracterul holist al primei
impresii care este mai mult decât totalitatea trăsăturilor care nu sun t percepute pe rând, ci ca
un întreg, influ ențându -se reciproc. Caracteristicile apar în funcție de context și pe rsoană,
acestea fiind centrale sau periferice.
De cealaltă parte, paradigma structuralistă susținută de Anderson pretinde că impresia
este doar o înșiruire de trăsături.13 Autorul este de părere că formarea impresiei nu este doar
un rezul tat al însumării unor trăsături ci al calculării mediei trăsăturilor. Se referă aici la
importanța pe care observatorul o oferă unei trăsături.

9 Ibidem, p.29
10 Mihai Aniței, Bogdana Humă , Comunicarea nonverbală și formarea primei impresii , în Revista de phihologie,
no. 3 -4, 2009 , pp. 1, 2
11 Ibidem, p.13
12 Ibidem, p. 2
13 Ibidem, p.3

Dîm Luiza -Loredana Capitolul 1: Vestimentația și forța ei de semnificare
10
În urma informațiilor generale obținut e mai sus despre cum se formează prima
impresie, putem înțelege că aceas ta diferă în funcție de context sau de la o persoană la alta.
Astfel , prima impresie înseamnă acel ceva ce iese cel mai rapid în ev idență în ochii
observatorului. Îmbrăcămintea spune multe lucruri despre personalitatea unui individ, dar
pentru aceasta trebuie să cunoaștem câteva aspect e importante despre haine.
Zilnic alegem să ne îmbrăcăm pentru noi sau pentru ceilalți, deoarece atunci cand nu
alegem să purtăm ceva doar pentru că ne place, alegem să arătăm ceea ce nu suntem de fapt.
Oamenii au tendința de a aprecia în funcție de felul în car e arătam și de a emite judecăți din
pricina primelor impresii. În concordanță cu observațiile vom putea trage concluzii despre
statutul unei persoane, nivelul de educație, nivelul economic pe care îl are, modestie, dacă
este o persoană nonconformist ă sau clasică. Deci observăm că prin vestimentație putem oferi
extrem de multe indicii nonverbale. “Îmbrăcămintea e ste un simbol exterior al activității
spirituale, forma vizibilă a omului interior ”.14 Spre deosebire de cele afirmate , îmbrăcămintea
poate deveni doar un semn fals în cazul în care aceasta este o simplă u niformă, ce nu este
neapărat în concordanță cu propria personalitate. “Veșmintele ne -au dat individualitatea,
distincțiile, rafinamentele sociale; veșmintele au făcut din noi oameni dar tot ele amenință să
facă din noi niște manechine”15
Vestimentația e ste un element nonverbal care comunică zilnic ș i cu orice ocazie atunci
când întâlnim pe cineva. Aceasta vorbește și despr e credințele valorice ale cuiva sau d espre
statutul vieții personale. P oate exprima nepăsarea asupra convențiilor sociale, dorința de a
curta pe cineva sau bugetul deținu t. Este ad evărat că de cele mai multe ori transmitem mesaje
prin felul în care suntem îmbrăcați. Hainele comunică celorlalți înaint e ca noi să
interacționăm cu ei deoarece putem analiza individul pe care îl observăm doar privind c e
poartă. Ca de exemplu, întâlnim o femeie ce poartă un sacou elegant, de firmă. Mesajul se
adresează observatorului? Femeia s -a îmbrăcat pentru privirile celorlalți sau pentru ea însăși?
Poate că purtând acest sacou se simte admirată când arată bine, dar în același timp oferă
informații pri n intermediul sacoului. Pro pulsează spre exterior autoritat e, elitism, bogăție.
Ceea ce este important de înțeles este faptul că prin îmbrăcăminte transmite m un mesaj.
Mesajele transmise prin intermediul hainelor pot fi descifrate prin intuiție sau cunoscâ nd
semnificația pieselor vestimentare.

14 Jean Chevalier, Dicționar de simboluri , Editura Polirom, București, 2009, p. 22
15 Carlyle , Thomas, Filosofia Vestimentației , Editura Institutul European, Iași, 1998, p.32

Dîm Luiza -Loredana Capitolul 1: Vestimentația și forța ei de semnificare
11
Un rol important în alegerea unei ținute este contextul. Atunci cand ne aflăm în mediul
nostru personal, de cele mai multe ori, alegem să purtăm haine comode pentru a nu ne simți
inconfortabili, însă lucruri le se schimbă când este vorba de un eveniment sau o întâlnire de
afaceri. Acest lucru se datorează primei impresii pentru că dorim să avem un impact asupra
celorlalți sau asupra clientului. Îmbrăcămintea este o unealtă și în același timp un mesaj
publici tar. Ea poate fi utilizată pentru a le comuni ca celorlalți potrivirea cu ei sau respectarea
valorilor lor, implicit putând fi și o dovadă a respect ului. Atunci câ nd ne îmbrăcăm în funcție
de mediu dăm dovadă de respect față de ceilalți și față de pr ofesia pe care o avem.
De pildă, nu ne putem pr ezenta în fața unui public larg ținând un discurs purtând haine
de stradă , deoarece vom fi catalogați drept pe rsoane arogante, needucate, ce nu-și respect ă
semenii. Atunci câ nd nu vom da dovadă de respect, nu vom primi la rândul nostru resp ect și
vom fi tratați ca atare. În susținerea acestei afirmații voi oferi un mic exemplu ce se referă la
modul în care putem fi catalogați de o instituție în funcție de ținuta pe care o purtăm. Astfel
dacă vom participa la un int erviu de angajare imbrăcați în șort și șlapi, cu siguranță vom fi
desconsiderați și cel mai probabil nu vom obține angajarea, în compa rație cu momentul în
care ne prezentăm îmbracați într -un costum elegant, în ultima parte creând o impresie ce va fi
cu to tul diferită de prima.
Prin vest imentație dobândim și succesul, lucru care ne conferă încredere , autoritate și
uneori prestigiu . Ne place să fim admirați și in același timp apreciați de cei ce ne privesc sau
de cei cu care interacționăm. O parte din celebritat ea înregistrată de Disney World stă în codul
său vestimentar. Disne y alege cu strictețe fiecare obiect vestimentar purtat de angajați. De
aceea, vizitatorii aprecia ză atât de mult vestimentația stilată și tot odată reprezentativă a
personalulu i. Oricât de neglijentă începe să devină viața, ținuta elegantă continuă să atragă
aprecierea celorlalți. De asemenea, oamenii acceptă mai ușor să fie co ordonați de persoane ce
se impu n drept elegant îmbrăcate. Judecătorii poartă robe pentru a exprima p utere, respect,
demnitate în sala de tribunal. Medicii îmbracă halate deoarece fiind astfel îmbrăcați dau
dovadă de încredere, iar pa cienții le urmează îndemnurile și recomandările. În esență, fe lul în
care ne îmbrăcăm contează și determină o serie de efecte. În mod clar există și meserii în care
nu se i mpune o anumită ținută , însă chiar și în acest e cazuri ne place să vedem oamenii
îmbrăcați în ținute bine alese ce li se potrivesc. Medicii, persoanele care lucrează în finanțe,
avocatură și alte domenii simila re ar trebui să se îmbrace în permanență profesional. Noi le
predăm în mâinile lor sănătatea, banii sau viața noastră și dorim ca ei să fie îndemânatici,
decenți și eleganți. Aceste calități sunt reflectate de cele mai multe ori în mod nonverbal și
într-o mare măsură prin intermediul hainelor. Un principiu important este acela că nu putem

Dîm Luiza -Loredana Capitolul 1: Vestimentația și forța ei de semnificare
12
da greș niciodată purtând o ținută elegantă. Hainele neprotocol are pot diminua credibilitatea și
este bine știut că oferim mai multă încred ere persoanelor bine îmbrăcate. Oamenii își atribuie
personalitatea ce le este conferită de hainele purtate. Cercetătorii au ajuns la concluzia că
hainele influiențează felul în care suntem percepuți și modul în care ne comportăm16. Elevii
care poartă uniform ă au tendința de a se comporta mai bine și de a obține note mai mari în
comparație cu cei ce se îmbracă așa cum își doresc. Deoarece modul în care suntem îmbrăcați
ne disciplinează într -o oarecare măsură, astfel comportându -ne ca atare.
Multiple studii au dovedit puterea de comunicar e a unei imagini în interacțiunea dintre
oameni, arătând că reperele vizuale sunt de trei ori ma i puternice decât cele verbale.17 În ceea
ce privește vestimentația, ace asta acoperă aproximativ 80% din suprafața corporală. Se
întâmplă de multe ori să remarcă m persoane înainte de a interacționa cu ele drept dovadă a
imaginii de impa ct oferită de felul în care sunt îmbrăcate . În funcție de mesajul pe care dorim
să-l transmitem ne alegem ținuta corespunzătoare. De exem plu, văzând un bărbat ce poartă un
costum el egant, albastru, cămașă albă cu manșete având butoni și cravată roșie, acesta emană
o doză de încreder e, autoritate și deschidere. Pe câ nd, același bărbat purtând un costum de
culoare închisă, cu cămașă în tonuri de maro, fără cravat ă, impresia lăsată va f i cu totul alta,
vom vedea o persoană ce exprimă sobrietate, seriozitate. Observăm că ace eași persoană este
văzută în doua moduri diferite, cu particularități și aspecte divergente.
În urma informațiilor obținute mai sus, putem concluziona spunând că v estimentația și
comunicarea sunt mai unite decât am putea crede. Felul în care alegem să ne îmbrăcăm spune
multe despre noi, iar în vederea primei impresii contribuie hainele pe care le purtăm.
Pretindem că o carte nu ar trebui judecată în funcție de coper tă, dar în viteza transformării
societății de astăzi, coperta vinde. Astfel conținutul devine la fel de valoros precum coperta.
De aceea, înfățișarea noastră trebuie să exprime claritate, inedit, eleganță, încredere,
autoritate, pentru ca noi să oferim o pirimă impresie demnă de respectul celorlalți. Obiectele
vestimentare au o exprimare aparte, comunică despre noi, înainte de a spune noi înșine ceva.
De multe ori nu observăm mesajele vestimentare pe care stilul nostru sau al celorlalți ni -l
transmit, moti v pentru care o cunoaștere a semnificației felului în care alegem să ne îmbrăcăm
este importantă pentru a reuși în viața personal ă și cea profes ional ă.

16 Michael Slepian, Simon Ferber, Joshua Gold, Abraham Rutchick, The Cognitive
Consequences of Formal Clothing , în Social Psychological and Personality Science, no. 6,
2015 , pp. 661, 665, 666
17 Doina Săucan, Comunicarea nonverbală și succesul în afaceri , în Psihologia, no. 3,
1993

Dîm Luiza -Loredana Capitolul 1: Vestimentația și forța ei de semnificare
13
1.3 Culoarea ca formă de comunicare nonverbală
Lumea ce ne înconjoară reprezintă culoare ce ne poate schimba starea de spirit,
alegerile, ne poate vindeca, ne caracterizează personalitatea. În același timp culoarea ne
temperează și ne aduce o stare de liniște. Aceasta reprezintă un mijloc artistic și un indicator
de analiză plastic al unui cadru, insti gând la descoperirea și cunoașterea sa ca fenomen încă
din perioada antichității.18 În decursul anilor s -au realizat diverse descoperiri legate de
simbolistica culorii, mai mult de atât i s -au atribuit puteri vindecătoare.
Semnificația simbolică a culori i a luat naștere în jurul elementelor universal umane și
al însemnelor cultural -religioase, de venind criterii de diferențiere. Simbolistica culorilor
diferă în funcție de mediul cultural în care ne situăm, de religie și alte considerente. Ca de
exemplu, în Europa negrul exprimă tristețe, doliu, în comparație cu China unde albul este
vazut drept simbol al durerii sufletești. Tot în acest sens, ne este cunoscut albul drept
exprimând puritate , de aceea majoritatea rochiilor de mireasă sunt albe, în schimb în J aponia
și India roșul este purt at de femeile ce se căsătoresc. Din amestecul a mai multor culori
primare se nasc zeci de culori și mii de nuanțe. Pentru fiecare individ o anumită culoare are o
semnificație aparte, îi poate aduce lumină în privire, bucuri e, de asemenea îi poate stârni o
varietate de emoții și amintiri .
Culoarea “preferată” a unei persoane nu înseamnă neapărat regăsirea ei în orice poartă
persoana în cauză , ci poate fi vorba de o atracție față de acea culoare ce îi confer ă bucurie,
emoție și pe care îi place să o privească. Trebuie specificat că este puțin probabil ca o
persoană să fie reprezentată în întregime de o singură culoare. De cele mai multe ori indivizii
sunt atrași de o varietate largă de nuanțe și culori. Reacționăm într-un mod pozitiv sau
negativ , fără să ne dăm seama la vibrația pe care o percepe ochiul în funcție de cunoștințele ș i
amintirile noastre , precum și de cultura din care facem parte. În momentul când vizualizăm o
culoare în inconștient se conturează două recț ii. Este vorba de o reacție inconștient colectivă,
ce presupune că suntem tentați în funcție de societatea în care trăim, reli gie, istorie, să
asociem fiecărei culori o anumită semnificație, atribuind efecte dăunătoare sau benefice.
Așa cum s -a creat ster eotipul ce presupune culoarea roz pentru fe te, iar albastru pentru băieți.
O a doua reacț ie, numită reacție inconștient personal ă, pretinde că în funcție de trăirile
noastre, de amintiri și evoluția noastră, atribuim culorilor un impact pozitiv ori negati v. Spre
exemplu, ni se întâmplă de multe ori să detestăm o anumită culoare doar pentru că ne
amintește de o perioadă nefastă din v iața noastră și î ncepem să o eliminăm cu totul din mediul

18 Marie -Claire Rossignol , Puterea culorilor , Editura Polirom, Iași, 2010, p. 16

Dîm Luiza -Loredana Capitolul 1: Vestimentația și forța ei de semnificare
14
nostru sau din vestimentație. Odată cu trecerea timpului , în ceea ce privește civilizația
europeană s-au format o serie de relații și simboluri diferite de la o cultură la alta. Astfel,
culoarea roșie es te în concordanță cu sentimentul de fervoare și pasiune , albul exprimă
puritate, pudoare, iar rozul inocență. Galbenul r eprezintă încredere, forță, dar și gelozie.
Verdele sugerează energie, nat uralețe precum și solidaritate, iar albastru simbolizează
solemnitate și cunoaștere .
De asemenea ne sunt cunoscute și câteva expresii din limbajul popular precu m: negru
de supărare, r oșu de furie, galben de spaimă, toate aceste caracteristici conduc la însemnătat ea
acestor culori pentru individ .19 Culorile atrag după sine și o serie de efecte psihologice. Astfel
spunem despre violet, turc oaz și nuanțele de verde deschis că aju tă la relaxare și conduc spre
o purtare prudentă . Albul și bleul măresc puterea de concentrare, iar roșul extinde imaginația
și puterea creativității .
Primele descoperiri despre relația dintre culori și personalitate au fost realizate de
pictorul Johannes Itten, în anul 1928.20 Acesta vorbește în lucrarea sa din cartea: L art de la
couleur , despre subiectivitatea culorilor. Atfel se pretinde faptul că culorile ce ne
caracterizează sunt în strânsă legătură cu armonia culorii pielii, a ochilor și a p ărului nostru.
Avem posibilitatea de a opta să purtăm toate culorile dorit e, însă apare problema potrivirii
acestor a cu pielea, culoarea ochilor și a părului. Iar pentru a înțelege și a putea sincroniza
culorile cu nuanțele proprii este necesar să cunoaște m clasificarea și particularitățile culorilor.
De pildă, culoarea roșu deschis ar putea pune în ev idență o persoană a cărei trăsături naturale
ale pielii sunt deschise. O persoană cu un păr negru, ochi căprui și pielea ușor pigmentată va
putea fi pusă în v edere cu ajutorul unor culori închise. În sens invers, o persoană cu parul
blond, ochi albaștrii și piele albă poate ieși î n evidență prin culori calde, precum galbenul,
oranjul.
Fizionomia noastră, proporțiile corporale, chipul ne fac să fim u nici în felul nostru. În
momentul când alegem un stil vestimentar care să ne carac terizeze, o coafură , bijuterii sau
culorile hainelor , acestea trebuie să fie în armonie pentru a echilibra sau chiar pentru a relief a
trăsăturile fizice. 21Pentru a reuși cu d esăvârșire acest lucru trebuie să ne lăsăm ghidați de
iluziile optice. Acestea sunt o serie de interpretări false ce se conturează în mintea noastră în
momentul când privim anumite lucruri, precum culori, forme, linii care sunt aranjate într -un
anumit fel. De aceea, de multe ori observăm că unele persoane p ar mai slabe decât sunt de

19 Jean Chevalier , Dicționar de simboluri , Editura Polirom, București, 2009, p.40
20 Marie -Claire Rossignol , Puterea culorilor , Editura Polirom, Iași, 2010, p.17
21 Craig Robers , Roy Owen, Jan Havlicek , Distinguishing Betwe en Perceiver and Wearer Effects in Clothing
Color -Associated Attributions , în Evolutionary Psychology, vol. 3, no. 8

Dîm Luiza -Loredana Capitolul 1: Vestimentația și forța ei de semnificare
15
fapt purtând haine imprimate cu linii verticale. Acestea nu fac altceva decât să alungească
corpul, deoarece noi privim o persoană mai întâi de sus în joi și apoi invers, iar în acel
moment ochiul nostru execută o scanare ce oferă impresia că liniile verticale alungesc corpul.
Tot în acest sens putem vorbi și despre texturile orizontale ce lărgesc silueta umană tot prin
efectul iluziei optice. În momentul când ochiul percepe text ura și de această dată printr -o
scanare, privirea întâlnește un obstacol, iar atunci imaginea va fi văzută dintr -o parte în alta,
astfel se creează iluzia că o linie orizontală taie silueta. Culoarea și modul în care aceasta este
imprimat ă pe țesătură prod uce impactul unei ținute.
Potrivit esteticului, importanța majoră a culorii se realizează prin c apacitatea acesteia
de a sublini a într -un mod cât mai plăcut silueta umană, precum și de a -i contura individului
trăsături faciale deosebite. Utilizarea d ezorganizată a culorilor într -o ținută conduce spre ideea
de abundență și de nepotrivire astfel ne mai existând armonie. Alegem culorile în funcție de
personalitatea pe care o deținem, de aceea persoanele introvertite cu un caracter melancolic
prefer ă culorile reci, precum albastrul, verdele, nuanțe de gri, maro, iar cele colerice, desigur
vor opta pe ntru roșu, galben și portocaliu. Acest lucru se datorează acelor stări exprimate de
fiecare culoare în parte, de pildă, culorile închise emană tristețe, melanc olie, răceală, pe când
cele deschise oferă o stare de bine, strălucire și căldură.
În cadrul vestimentației sunt folosite doua orientări preponderente ale indivizilor. Cea
dintâi face referire la îmbinarea a două culori distribuite în mod egal, iar ce a de-a doua o
distribuire la întâmplare. În primul caz imaginea percepută va fi una de bun gust și lipsită de
haos, pe când în cazul al doilea, din cauza unei distribuiri inegale, imagine va părea încărcată.
De-a lungul timpului s -a format o mentalitate co lectivă care clasifică coloritul vestimentației
feminine diferit de cel al bărbaților. În prima categorie există o mai mare varietate și
dinamică, femeile poartă o gamă mai largă de culori decât bărbații. Aceștia din urmă tind să
se îmbrace în culori închi se. Costumul clasic era cel negru, iar unica tentă de culoarea era data
de cămașă și uneori de cravată.
Acest stereotip s -a păstrat mult timp în mentalitatea oamenilor, chiar și în industria
cinematografică eroii masculini erau îmbrăcați în culori închise spre a exprima eleganță. Însă
în zile le de astăzi se poate observa o schimbare a coloritului și în vestimentația masculină,
aceștia îndrăznesc să poarte culori mai intense în diferite nuanțe de roșu, verde, violet și chiar
roz. Această schimbare e ste adusă odată cu anii ’80 prin apariția modei fitness -ului și a
favorizării sportului.22 De atunci apar în vestimentația masculină culori îndrăznețe și puternice

22 Ibidem, p.20

Dîm Luiza -Loredana Capitolul 1: Vestimentația și forța ei de semnificare
16
care și -au făcut loc mul mai ușor într -o lume degajată de judecăți în comparație cu timpurile
trecute. Semnificația culorilor are o importanță majoră în lumea modei vestimentare.
Creatoarea Coco Chanel, declară drept o femeie elegantă acea femeie care alege să poarte
culori naturale. D e aceea a introdus încă din anii ’20 linii vestimentare compuse din nuanțe de
bej, alb și negru. În aceeași măsură și casa de modă Dior își lansează colecțiile nelipsite de
nuanțe gri. În contrast cu cele două case de modă, Valentino își prezintă colecțiile în culori
aprinse, pasionale, precum nuanțe de roșu, înfățișâ nd feminitatea. În viziunea sa roșu
reprezintă femeia puter nică, independentă și senzuală.23
Reacția față de culori este diferită în ochii fiecăruia în funcție de preferințe, starea
personală și de ceea ce dorește s ă exprime cu ajutorul culorilor. Rolu l culorilor în
vestimentație este cert, deoarece acestea pot oferi avantaje sigure purtătorului sau dimpotrivă
îl pot dezavantaja uluitor.24 Pentru a cunoaște cum treb uie să alegem culorile pentru a ne
avantaj a trebuie să le asortăm corect. “ Asortarea culor ilor se referă la armonia pe care o
percepe privitorul. Putem judeca dacă doua sau trei culori sunt asortate corect ținând cont de
senzația de echilibru pe care ne -o dă ansamblul respectiv ”.25 Numărul corect de culori
permise într -o vestimentație bu sines s este maxim trei, deoarece mai multe ar îngreuna privirea
și ar aduce în prim plan o imagine de ansamblu haotică și încărcată.
Deoarece peste tot există un strop de culoare, viața însemnând culoare, este deosebit
de important să cunoaștem câteva dintre c aracterist icile și simbolurile culorilor.26 Roșu este
considerat peste tot simbol al vitalității , fiind o culoare a focului și a sângelui, ascuns
reprezintă condiția vieții, vărsat, el înseamnă moarte. Roșu deschis este diurn și masculin, iar
roșu închis no cturn și feminin , reprezentând misterul vieții. Roșu viu, solar, este imaginea
înflăcărării și a frumuseții. De exemplu, în Africa femeile ce urmează să se căsătorească, sau
cele ce abia au născut primul copil, sunt date cu o vopsea de culoare roșie, în se mn al
revitalizăr ii. Violetul este culoarea măsurii, realizat din combinația de roșu și albastru în
proporții egale. Acesta reprezintă trecerea de la viață la moarte, involuția, o gură care înghite
și stinge lumina. Violetul este totodată o culoare liniști toare, în sensul acesta se înțelege
veșmântul episcopului care fiind înzestrat cu grija de oameni, trebuie sa -și tempereze
tentațiile, de aici ideea că această culoare este emblema măsurii. Portocaliul simbolizează în
primul rând echilibrul , este culoarea reprezentativă în religia b udistă. Albastrul este simbolul

23 Ibidem, p.43
24 Michael Slepian, Simon Ferber, Joshua Gold, Abraham Rutchick, The Cognitive
Consequences of Formal Clothin , în Social Psychological and Personality Science, no. 6,
2015
25 Mioara Dragostin, Ghid practic de vestimentație pentru profesioniști , Editura Polirom, Iași,2005, p.42
26 Jean Chevalier , Dicționar de simboluri , Editura Polirom, București, 2009 , p.44

Dîm Luiza -Loredana Capitolul 1: Vestimentația și forța ei de semnificare
17
intelectualității, al creati vității și imaginației. Este culoarea cea mai populară, îndrăgită și
răspândită pe întreg pământul. Se află în strâns ă legătură cu dezvoltarea tehnologică,
științifică și industrială însemnând crearea ideilor noi .
Prin culoare ne exprimăm, trăim, simțim și cu ajutorul ei ne rămân în minte imagini
ale momente lor trecute. În lipsa acestora totul ar fi trist și apăsător, nuanțele de gri și negru
ne-ar invada mintea s pre a ne pierde. Fiecare culoare poartă o valoare distincă pentru oricare
dintre noi, astfel ne creează un orizont viu, în lipsa căruia am rămâne fără speranță. D e aceea,
culoarea înseamnă viață, bucurie, lumină. Simbolismul culorilor are un rol extrem de
important și în lumea modei vestimentare unde la fel ca și în alte domenii definește identitatea
vizuală.

Dîm Luiza -Loredana Capitolul 2: Evoluția vestimentației și efectele sale

18 CAPITOLUL 2 : Evoluția vestimentației și efectele sale

2.1 Scurt istoric al vestimentației
Industria modei a început să prindă viață în jurul anilor 1850, cu toate că oamenii au
fost interesați din cele mai vechi perioade de haine și modă .27 Istoria hainelor există încă din
perioada neolitică, atunci când oamen ii se îmbrăcau pentru a -și feri corpul în special de frigul
anotimpului geros. În cadrul fiecă rei culturi există un etalon al frumuseții absolute arătând
înfățișarea perfectă a femeii și a bărbatului. Din dorința atingerii unui tipar, ce ar putea
reprezenta perfecțiunea, oamenii au început să -și dorească să fie d iferiți, să îmbrace ținute
extravaga nte și inegalabile, ast fel acest lucru a fost primul pas ce a dus la nașterea
fenomenului de modă.
Odată cu amplificarea interacțiunii dintre oameni și a contactu lui cu lumea exterioară
aceștia au început să conștientizeze importanța hainelor și a felului în care arată. Felul în care
erau văzuți în societate prin prisma vestimentației reprezenta o deosebită importanță pentru
fiecare în parte , fie că erau de rang înalt sau simplii meșteșugari. Așa cum mărturisea și Mark
Twain faptul că: “Haina îl face pe om. Oamenii goi au influiențat puțin sau deloc societatea. ”
Dincolo de menirea hainelor de a acoperi goliciunea, acestea au rolul de a ofer i omului un
anumit statut în societate. Astfel încă din Antichitate hainele făceau diferența în cadrul
curțil or regale dintre regi și supuși. Acestea se deosebeau prin calitatea materialelor folosite, a
broderiilor ce le acopereau și n u în ultimul rând a culorilor.
După un șir de ani în care oamenii au purtat îmbrăcăminte opule ntă, ceea ce astăzi
reprezintă haute -couture , în traducere o croitorie de lux, de rang înalt, acest lucru a fost
posibil prin inventarea de către Isaac Singer a primei mașini de cusut cu împunsătură
continua, acul făcând mișcări de sus în jos decăt dintr -o parte în alta, ceea ce reprez enta un
real avantaj .28 Părerile sunt împărțite cu privire la părintele modei, unii considerând că moda
și haute -couture -ul a fost adus în față de celebrul designer Rose Bertin , de origine franceză ce
a înveșmântat o lungă perioadă de timp pe regina Franțe i, Marie Antoinette.29 Moda a fost
folosită încă din vechile timpuri ca formă de manifestare a oamenilor, de apartenență într -o
societate, de a evidenția bogăția, ocupaț ia precum și gândurile proprii. Chiar din perioada
Evului Mediu hainele conturau clasele sociale. Aristocrații erau înveșmântați cu haine

27 Marnie Fogg , Moda istoria completă , Editura Rao, București, 2015, p.8
28 Werlin Katy , The fashion historian, http://www.thefashionhistorian.com/ , accesat pe 13.05.2018
29 A.G., Nauta couture, https://agnautacouture.com/author/agnautacouture/ ,accesat pe 13.05.2018

Dîm Luiza -Loredana Capitolul 2: Evol uția vestimentației și efectele sale
19
realizate din materiale costisitoare precum mătasea, stofa subțire , purtau ghete din piele
întoarsă, iar cei cu o situație precară aveau haine confecționate din lână, pânză grosă și piele.
Înaintea anilor 1850 hainele erau confecționate manual chiar de cei ce le purtau fără a
fi duse la croitori, deoarece nu mulți oameni își permiteau plata unei persoane avizate.
Calitatea rezultatului final depindea de talentul și priceperea celui care îl confecționa, hain ele
erau un produs ca multe altele pe care oamenii le realizau pe cont propriu. În acei ani oamenii
se îmbrăcau în funcție de standardele comunității din care făceau parte, de cele mai multe ori
erau înveșmântați la fel , cu unele mici diferențe. Costumații le regiunilor puteau fi aceleași ani
de-a rândul fiind neschimbate de succesiunea locuitorilor. Astăzi numim aceste stiluri arhaice
drept costume regionale sau populare. În zonele montane oamenii erau specializați în
producerea de țesături din lână ce era u finisate prin procedura de batere în piue.
În procesul de tăbăcire a pieilor se folosea cenușa, iar ca mod de conservare era sarea.
Îmbrăcămintea de fiecare zi era modestă și compusă din puține elemente, aceasta având drept
scop principal acoperirea t rupului. Doar în zilele de sărbătoare hainele erau altele, compuse
din toate elementele, de la opincă în picoare până la acoperirea capului cu o căciulă. Acestea
erau curate și mai bine lucrate, de regulă erau aceleași cu c ele purtate în ziua căsătoriei.
În România v estimentația purtată de cei foarte înstăriți, precum boierii era cu totul
alta.30 Hainele ce le purtau aveau o varietate de forme și piese, precum pălării cusute cu fir de
aur, rochii acoperite cu pietre prețioase și cercei lungi. În perioada i nterbelică termenul
“modă ” s-a transformat în “fashion” ce a fost adoptat de majoritatea popoarelor. O dată cu
această schimbare articolele vestimentare s -au diversificat, ținutele nu mai erau compuse doar
din piesel e esențiale acoperirii corpului, astfel s e real izează o extindere a industriei textile.
Moda a cunoscut un progres impresionant în perioada interbelică prin designerul
Gabrielle Coco Chanel, care a înălțat lumea modei la un nivel superior.31 Aceasta a răsturnat
concepția generală cu privire la sti lul vestimentar feminin ce era compus cu precadere din
rochii rafinate încătușate într-un corset, uneori greu de suportat, aducând în noul stil
pantalonii. Rezultatul acestei evoluții în plan social, a fost acela de a crea un echilibru și
totodată e galitat e între bărbați și femei. Acest lucru a reprezentat un pas important în
schimbarea unei mentalități rigide cu privire la părerea bărbaților asupra celor de sex feminin.
Moda a devenit astfel un limbaj comun, o formă liberă de exprimare și individualitate. Look –
ul propus de Chanel a devenit clasicul costum, ce era compus din două sau trei piese, un sacou
lipsit de guler, trasat cu linii simple și nasturi aurii proeminenți. În partea de jos, pantaloni

30 Leonica Margău , Vestimentație internațională , Editura SimArt, Craiova, 2010, p.22
31 Meyer -Stabley Bertrand, Chanel , Editura Baroque Books & Art, București, 2018 , p.6

Dîm Luiza -Loredana Capitolul 2: Evol uția vestimentației și efectele sale
20
eleganți sau fuste de dimensiuni medii, iar gâtul era înfă șurat de nelipsitele perle și capul
acoperit de o pălărie bărbătească. Odată cu celebritatea dobândită de Chanel, creațiile sale au
început să fie copiate, astfel apărând primele replici. Acea sta nu era deranjată de lucrul în
cauză deoarece își dorea cu ar doare ca modelele sale să fie purtate pretutindeni. Simplitatea
propusă de designer a devenit din ce în ce mai căutată atrăgând atenția tuturor personalităț ilor
ce își doreau să aibă parte de o apariție emb lematică.
În 1920 Coco Chanel a creat renumi tul costum purtat ca și “uniformă” de femeile din
întreaga lume.32 Un alt moment revoluționar pentru modă îl constituie ap ariția casei de modă
Christian Dior. În 1947 Dior culminează printr -o colecție unică denumită “Corolle”.
Remarcarea designerului se re alizează prin extravaganța de care dă dovadă încă de la început
fără n icio ezitare. Acesta aduce un nou curent feminin „New look” , denumire dată chiar de
redactorul șef al revistei de modă Harper ’s Bazaar . Denumire ce caracterizează
nonconformismul designe r-ului, acesta creând rochii extrem de feminine cu un metraj de
material impresionant , creații cu totul diferite de ținutele de după război, ce erau modeste și
austere.
Noile creații Dior erau comparate cu florile, silueta de tip clepsidră a cre ațiilor punea
în evidență corpul feminin printr -un decolteu evidențiat și o talie bine marcată. De asemenea,
designerul a dorit prin crațiile sale să accentueze înălțimea corpului prin fuste de dimensiuni
medii ce acopereau cu puțin suprafața genunchiului, astfel vizual vorbind, imaginea corpului
era alungită. Christian Dior reușește să readucă veselia după război, realizând ținute senzuale
ce pun în evidență feminitatea, fuste în stil floare, de unde vine și denumirea colecției sale
„Corolle ” și corsete ce accentuează talia. Ținutele de seară sunt scoase din nou în lumină
realizând outfituri fabuloase ce încadrează femeia în tr-o aură a eleganței absolute. Casa de
modă Dior prin renumele și statutul său ce rămân întipărit e în timp, oferă Parisului numele de
capitală mondială a modei după sfârșitul celui de -al Doilea Război Mondial.
Rochia neagră ce reprezintă piesa de rezistență nelipsită din garderoba oricărei femei
este mai veche decât ne putem imagina. Apărută cu aproximativ op tzeci de ani în urmă aces ta
reprezintă etalonul eleganței feminine.33 Atât de versatilă, a rezistat cu ușurință la schimbările
de stil ale fiecărui secol existând chiar și astăzi poate cu o mai mare valoare în dressing -ul
fiecărei doamne. În diferite modele, fie lungă, până la gen unchi sau foarte scur tă, rochia
neagră devine tipar al rafinamentului stilistic. Și în zilele noastre rochia neagră este purtată cu
mare încredere atât în evenimentele speciale cât și la marile prezentări de modă. Aceasta

32 Ibidem, p.164
33 Ibidem, p.41

Dîm Luiza -Loredana Capitolul 2: Evol uția vestimentației și efectele sale
21
conferă doamnelor încredere de sin e, fiind un obiect vestimentar ce nu poate da greș, dar și un
exemplu de simplitate și bun gust. Unele persoane aleg să poarte acest obiect vestimentar
indiferent de vârstă adaptându -l fiecărui sezon prin adăugarea un or accesorii potrivite.
Dincolo de cât eva elemente comune cu privire la vestimentație, fiecare cultură în parte
își are propriile tradiții și moduri de a se îmbrăca. Astfel putem constata o largă varietate de
modele și piese vestimentare diferite adoptate de fiecare cultură. Când vorbim despre
vestimentația culturii asiatice ne gândim la o multitudine de țesături, voaluri și mătase cu un
colorit extrem de evidențiat. Femeile poartă de obicei un material ce le învelește corpul, iar
mai apoi altul suprapus pentru decor, cel din urmă fiind de obic ei din mătase și colorat în
culori vii, ce poate indica un anumit statut social. Astfel femeile superioare aveau
îmbrăcă mintea decorată frumos, compusă din șaluri numite “ Lai Pha Kum”34. După căsătorie
femeile purtau un fel de halate viu colorate peste pan taloni albi sau negrii. Țesăturile
tradiționale ale celor cu un statut social ridicat erau brodate și cu motive imprimate pentru a
atrage atenția privitorilor.
Îmbrăcămintea tradițională din Japonia este adaptată în funcție de fiecare anotimp. De
aceea, în perioada toamnei aceasta este compusă din nuanțe închise asemănătoare culorilor
toamnei. Materialele au imprimeuri florale precum crizantemele și frunzele ruginii. În
perioada iernii hainele au imprimeuri specific perioadei din preajma sărbătorilo r. Materialele
sunt compuse din imprimeuri cu motive reprezentând natura, precum pinul, bambusul, floarea
de prun,ce în credința lor reprezintă norocul și prosperitatea.
Când vorbim despre vestimentația specific Indiei ne gândim la culori variate și
materiale prețioase precum mătasea și cașmirul. Cea mai străveche piesă din vestimentația
femeilor indiene este sari -ul. Originile acestuia nu sunt bine cunoscute, însă din cercetările
efectuate acesta a fost purtat încă din anul 100 i. Hr. 35 Sari-ul este d estinat pentru a acoperi
întregul corp feminin , însă acesta diferă în funcție de z onele geografice, fiind diferit în ceea ce
privesc motivele imprimate, cât și dimensiunile. Acest material, confecționat de cele mai
multe ori dintr -o bucată de mătase, bumba c, se înfășoară în jurul taliei, apoi în partea
superioară a corpului, iar modurile în care poate fi purtat se diferențiază în funcție de
eveniment. În India etalonul frumuseții feminine este reprezentat de o talie subțire și solduri
generoase. Astfel sari -ul este considerat cel mai potrivit în evidențierea acestor forme,
deoarece deseori femeile purtau în talie o curea lată cu un design ce scotea î n evidență
frumusețea trup ului. În legătură cu culorile ce acoperă sari -urile, acestea au o însemnătate în

34 Leonica Margău , Vestimentație internațională, 2010, p.19
35 Ibidem, p.31

Dîm Luiza -Loredana Capitolul 2: Evol uția vestimentației și efectele sale
22
cultura asiatică. Când vine vorba despre ziua căsătoriei sari -ul va fi de culoare roșie, deoarece
roșul simbolizează în cultura asiatică noroc în cuplu și este culoarea regalității. Galbenul este
ales de femeile ce devin mame, iar albul este culoarea de doli u, contrar tradiției europene.
În cele din urmă vom vorbi câteva lucruri elementare despre vestimentația tradițională
din cultura americană. Când vine vorba despre vestimentație, aceștia pun mare preț pe
etichetă, astfel dau o importanță deosebită felului în care aleg să se îmbrace. O mare parte
dintre locuitorii acestei culturi aleg ținute office, iar doamnele care lucrează în birouri optează
pentru ținute asortate din cap până în picioare. În cealaltă extremă, indivizii aleg să poarte mai
tot timpul blue -jeans sau stilul Vintage . Cel din urmă presupune piese retro, autentice, în stilul
secolului al XX-lea. Acest stil optează pentru evidențierea autenticității, ce poate fi
reprezentată prin marcă, țesăturile folosite precum și tehnicile prin care au fost c onfecționate
piesele vestimentare. Stilul Vintage s-a făcut cunoscut la începutul anilor ’90 , drept reacție la
globalizarea modei, prin transformarea în noutate absolută a pieselor vestimentare mai vechi,
autentice, ce erau integrate într -o ținută modernă.36
Întorcându -ne la originile țării noastre, atunci când vorbim de vestimentația
tradițională avem în vedere costumul tradițional românesc. În general, portul străvechi
românesc are aceeași asemănare pe tot teritoriul țării, bineânțeles cu excepția c âtorva
elemente specifice fiecărei zone în parte. Aceste deosebiri constau în formă, croială, broderie.
Portul popular românesc provine din perioada strămoșilor noștrii daci, traci și geți.
Primele straie populare se realizau în curtea țăranilor fiind confecționate din materii
prime. Acestea erau diferite în funcț ie de ocazie, anotimp și sex . De aceea, atunci când
costumul popular era folosit în muncile câmpului, acesta era simplu și lejer pentru a putea
permite oamenilor confortul necesar. Femeile erau în veșmântate într -o cămașă cu poale ce
acopera partea de la brâu în jos, denumită altfel în funcție de fiecare regiune a țării, astfel
putea fi: “catrință”, “valnic”, “foța”, “opreg”.37 Aceste piese erau confecționate din lână având
aplicați i diferite de la o zonă la alta a țării. O altă componentă a costumului tradițional feminin
este brâul și betelele pe care sunt aplicate diferite motive tradiționale. Un accesoriu important
îl reprezintă năframele sau maramele ce acoperau capul femeii. Acestea erau confecț ionate
din diferite broderii și țesături, cu rolul de a înfrumuseța rezultatul integral al costumului
popular. Costumul bărbătesc era de o simplitate caracteristică, compus dintr -o cămașă lungă și
pantaloni lungi și strâmți. Peste cămașă se adăuga un b râu confecționat în casă, sau o curea
lată de piele.

36 Ibidem, p.22
37 Ibidem, p.27

Dîm Luiza -Loredana Capitolul 2: Evol uția vestimentației și efectele sale
23
În general elementele decorative ce se regăsesc în compoziția costumului popular
românesc sunt plasate geometric în forme de inspirație naturală precum: păsări, flori sau
animale. Culorile caract eristice sunt în general deosebite de zona geografică și se regăsesc
nuanțe de negru, r oșu, albastru, verde și violet. Odată cu trecerea timpului obișnuința de a
purta în orice moment aceste straie tradiționale s -a diminuat, astăzi fiind existente doar la
anumite evenimente sau purtate exclusiv de artiștii de muzică populară.
2.2 Moda – formă de comunicare
Prin modă sunt transmise o serie de informații caracteristice fiecărui individ, printr -o
construcție altfel decât cea verbală. Costrucția în sine re prezintă un ansamblu de simboluri
puse într -o armonie proprie, cu o putere de reprezentare extrem de mare, deseori cu o
superioritate mai mare în fața celei lingvistice. Comunicarea a fost definită în sens larg drept
acțiunea de transmitere a unor informaț ii de la un emițător la un receptor. Astfel
“Comunicarea interumană presupune o relație practică și simbolică, o interacțiune în oglindă a
participanților la un dialog, în care ei se află concomitent sau succesiv în ipostaza de emițători
și de receptori c are, utilizând un sistem de semne – definit prin anumite reguli explicite sau
tacite – și un mijloc de comunicare, reusesc să converseze, adică să schimbe între ei info rmații,
mesaje și semnificații. ”38 Conform Dicționarului explicativ al limbii române, prină modă în
sens general se înțelege: “Ansamblu de gusturi, deprinderi, preferințe care predomină la un
moment dat într -o societate cu privire la ținută, îmbrăcăminte, comportare, idei. ” Fiecare
individ își definește o imagine unică în ochii privitorilor prin ceea ce îmbracă. Mesajul
complex transmis în acest mod este un cumul de elemente ce cuprind idei, sentimente,
senzații și asocieri pe care purtătoru l le declanșează în mintea privitorului.
Așa cum am putut constata prin redarea definiției cuvântului mo dă, aceasta
desemnează preferințele indivizilor într -o societate. De aceea moda reprezintă etalonul de stil
dintr -o anumită perioadă într -o societate. Astfel putem înțelege de ce unii dintre noi rostesc că
sunt îmbrăcați după tendințele modei actuale sau c ă poartă ținute la modă. Cuvântul
“vestimentație” provine din limba latină “vestitores” unde desemna mesteșugarii ce
confecționau îmbrăcăminte. Astăzi găsim în dicționarul explicativ al limbii române faptul că
prin vestimentație se înțelege: “Totalitatea d e piese vestimentare care acoperă corpul om ului,
veșminte, îmbrăcăminte. ” Ca fenomen de mare anvergură, moda a apărut l a finele Evului
Mediu respectiv în secolele XIII -XIV, reprezentând tentințele frecvente de schimbare a
configurației costumului. Se pune accentul pe ide ea de noutate, de inedit în cadrul

38 Grigore Georgiu , Filosofia culturii, Editura Comunicare.ro, București , 2004, p.183

Dîm Luiza -Loredana Capitolul 2: Evol uția vestimentației și efectele sale
24
transformărilor aduse costumului. Putem vorbi despre modă în adevăratul sens al cuvântului
în momentul când sunt reproduse modele cu totul altfel decât originalul. Astfel se elimină
orice valoare reală, pen tru a nu rămâne decât noțiunea de noutate. De aceea moda în
vestimentație nu înseamnă r eproducerea unui curent din trecut , cu toate că sunt păstrate unele
elemente ale originalului, acestea sunt utilizate într -un mod nou plin de inedit și creativitate.
Mod a reprezint ă un sistem de semnificații, iar hainele constituie o formă textuală, la
fel de lecturabilă ca orice alt text.39 Abordarea lui Roland Barthes cu privire la existența unui
sistem de semnificații dat d e elementele vestimentare, pretinde că hainele sunt expresii sau
semnificații ce transmit informații în exterior așa cum se întâmplă în momentul citirii unui
text. Primii oameni foloseau hainele cu scopul acoper irii corpului sau de a se proteja
împotriva frigului, astfel veșmântul purta o funcție pract ică.
În completarea acestei funcții, astăzi, obiectele vestimentare mai pot avea o funcție
socială și una estetică. Cea dintâi se explică prin nevoia de a indica identitatea indivizilor în
cadrul societății, iar cea estetică ne ajută să privim indiviz ii dincolo de statutul lor, deoarece
prin haine, omul devine o apariție ce furnizează spectacol. Spunea autorul Roland Barthes
faptul că veșmântul este înzestrat cu semne ce dobîndește valori sociale și culturale. Semnele
vestimentare reprezintă un fragmen t a normelor la care se supun membrii societății.
Semiologul francez Roland Barthes este cel care a adus în lumină moda, prin lucrarea
sa: Systeme de la mode , punând în evidență relația semnificant -semnificat. După autor, moda
devine un instrument de ana liză al mecanismelor de transmitere a modelelor și de competiție .
De aici putem distinge două procese diferite, primul fiind legat de imitare, iar al doilea proces,
de distingere. Astfel putem înțelege că schimbarea modei este furnizată de imitarea celui care
dorește să se distingă de ceilalți. Putem constata de -a lungul istoriei faptul că i ndividual s -a
folosit de veșminte ca purtător de semene, cu scopul de a comunica informații cu privire la
statutul său, la starea phihologică, fiind drept o delimitare d intre clasele sociale, sau drept un
element ce poate influiența intereacțiunea cu ceilalți. Când vorbim despre semne
vestime ntare, Roland Barthes mărturisește că acesetea din punct de vedere morf ologic nu
reprezintă altceva decât o suprapunere de elemente, prin asocierea culorilor și a liniilor, prin
adăugarea de elemente decorative aflate într -un spațiu. Din punct de vedere semantic, este
vorba despre o articulare la nivelul semnificaților.40

39 Roland Barthes , The fashion system, Editura University of California Press , 1990, pp.190 -210
40 Ibidem, p.218

Dîm Luiza -Loredana Capitolul 2: Evol uția vestimentației și efectele sale
25
Semnele vestimentare pentru a putea dobândi un sens trebuie să urmez e o serie de
reguli de semnificare41. La nivelul semnificanților, veșmintele sunt cuprinse dintr -o varietate
de elemente de matrice precum: rochie, sacou, pălărie. Fiecare dintre elemente ia parte la
combinarea matricelor, unități semnificante a ve șmântului. Spre exemplu, în cazul uniformei,
veșmântul indică grupul sau clasa socială din care face parte purtătorul. Diferit de semiotica
lui Barthes, într -o realitate f uncțională, în lume se desfășoară un sistem al modei. Putem
preciza tot aici și opini a lui Charles Sa nders Peirce ce formulează că: ”Întreaga noastră
gândire se realizează prin semene” 42. Astfel elementele vestimentare și trăsăturile corporale
sunt semne ce produc interpretări. Într -un cadru interpretativ comunicarea realizată prin
vestime ntație poate fi concepută neglijabilă din punct de vedere semantic, dar importa ntă din
punct de vedere social. În țara în care s -au născut marii părinți ai modei precum, Coco Chan el,
Christian Dior, există un domeniu complex precum moda. Funcționalitatea a cestui sistem
depinde de o serie de etape în activitatea unui brand. În prima etapă este vorba despre o
aprofundare în zona tendințelor, ceea ce înseamnă o largă cunoaștere a ideii, conceptului, a
stabilirii paletei cromatice, apoi în cea de -a doua etapă e ste vorba despre achiziționarea unei
materii prime, din care să rezulte produsele finite. După care are loc realizarea propriu -zisă a
colecției ce poate fi diferită de la un anotimp la altul.
Un alt lucru important îl reprezintă realizarea unei cam panii de imagine, printr -o
prezentare de modă în cadrul evenimentelor d e specialitate. După finalizarea acestor etape au
loc semnarea unor contracte cu diferiți comercianți, executarea comenzilor, iar mai apoi
livrarea produselor în magazine, unde apar col ecțiile de sezon, reduceri și în final outlet.
Funcționalitatea modei și plurivalența limbajului prin care aceasta comunică reprezintă
subiecte de o importanță majoră atât pentru cei implicați în sistem cât și pentru consumatori.
Structura gen -clasă -rasă-vârstă este înțeleasă în măsura formelor pieselor vestimentare, a
semnăturii designerului, în funcție de locul unde sunt purtate hainele, precum și de prețul
înscris pe etichetă. În genere comunicarea în modă nu se rezumă strict la PR, ci la o vastă
rețea de comunicare globală, fiind vizate sectoare din modă mai puțin accesibile publicului
larg. Putem înțelege de ce în modă lipsesc cu desăvârșire textele publicitare, deoarece
comunicare se bazează pe impactul vizual, purtătoarea mesajului unei piese vestim entare fiind
imaginea fotografică mai mult însemnată decât folosirea unui slogan.
De aceea, pentru a realiza o campanie publicitară este necesară alegerea unor persoane
implicate în desfășurarea campaniei, astfel este vorba despre un fotograf, un model ce va

41 Ibidem, p.217
42 Jean Jacques Boutaud , Comunicare, semiotică și semne publicitare , Editura Tritonic, București, 2005, p.27

Dîm Luiza -Loredana Capitolul 2: Evol uția vestimentației și efectele sale
26
purta ținutele, stiliști în scopul îmbunătățirii imaginii modelului, ce nu va fi scos în evidență
mai mult decât ținutele propriu -zise, apoi este necesară prezența unui director creativ. Este
necesar un context publicitar pe baza căruia se va desfăș ura ședința foto respectiv decorul, din
care nu va lipsi comunicarea nonverbală, impactul emoțional și ținutele vestimentare
împreună cu accesoriile potrivite. Termenul “fashion” ce provine din limba engleză își are
originea în jurul anului 1300 din cuvân tul francez “facon”, termen apărut în secolul XII -lea.
În traducere liberă cuvântul “facon” reprezintă modă sau manieră.43 În decursul timpului
moda a însemnat un regim de separare a caselor. Astfel oamenii cu un statut social înalt se
puteau diferenția de clasele inferioare tocmai prin ceea ce alegeau să poarte. Femeile ce
făceau parte din clase sociale înalte își achiziționau haine realizate pe comandă și purtau genți
semnate de designeri prestigioși.
Moda este rezultatul unei activități creative, combinate cu pasiune, muncă de cercetare
și o remarcabilă atenție în realizarea detaliilor. De aceea se poate afirma că un curent de modă
pornește întotdeauna de la o idee nouă, sau de la o idee veche reinventată într -un mod
inovator.44 Astfel ideea inovato are reprezintă un prim pas în crearea unui curent în modă.
Următoarea etapă este desemnată de prestigiul adus ide ei inovatoare. Acest lucru poate fi
reprezentat de o persoană cu un anumit prestigiu pentru a purta piesele vestimentare create.
Astfel acestea vor deveni cunoscute și totodată vor dobândi o doză de credibilitate. Spre
exemplu, putem vorbi de o trupă de rock din anii ’60, ce este ini țiatoarea curentului
bluzoanelor negre. Însă o astfel de putere de convingere o poate avea și un singur individ cu o
imagine valoroasă și câștigul aprecierii în modă în fața publicului larg. Rezultatul acestui
proces și următorul pas este puterea imitației. Astfel indivizii ce îndrăgesc o personalitate sau
exemplul de mai sus cu trupa rock, vor purta piese vestimentare ale idolilor lor. Acest lucru
duce la extinderea curentului, ideea fiind transmisă din persoană în persoană spre o masă
considerabilă de indivizi. Ca de exemplu, cunoscuții și prietenii celor ce au purtat inițial
piesele vestimentare vor adopta și ei la r ândul lor ținuta.
Când vorbim despre moda secolului XX acesta nu este o reprezentare cu totul
înstrăinată de curentele anterioare. În primii ani ai secolului moda a urmat un drum destul de
rigid ce presu punea susținerea aristrocrației ce a dobândit o largă autoritate. Vorbim despre
“Belle Epoque” ce a fost: “perioadă de aur pentru clasele superioare, acest lucru reflectându –
se în îmbrăcămintea ostentativă și stilul de viață a celor câtorva privilegiați.”45 După acestă

43 Dominiquet Waq uet, Mariot Laporte , Moda , Editura Corint, București, 2003, p.23.
44 Ibidem, p.57
45 Mairi Mackenzie , …Isme Să înțelegem moda, Editura RAO , București, 2010, p.66.

Dîm Luiza -Loredana Capitolul 2: Evol uția vestimentației și efectele sale
27
perioadă moda a suferit o transform are complexă, iar ceea ce presupunea la început un lux,
permis doar de indivizii claselor sociale înalte, mai apoi a devenit un “sistem democratic ,
pluralist și foarte rapid transmis maselor, care au devenit parte din el. ”46 Tot acum se dezvoltă
și stilul hollywoodian odată cu prestigiul industriei cinematografice și a celebrității tot mai
crescânde. Acest stil presupunea în general adoptarea mai multor genuri vestimentare. Ca de
exemplu, un star de cinema putea adopta diferite stiluri vestimentare, astfel o persoană nu
avea obligativitatea de a purta doar un singur stil vestimentar în aparițiile sale publice.
Un curent nou care a marcat lumea modei și a afectat viziunea generală despre
vestimentație a apărut odată cu lansarea colecției creatorului de origi ne franceză pe nume,
Andre Courreges. Acesta a lansat colecția numită “ Era spațială”, care a apărut în anul 1964,
ce presupunea croieli avangardiste din culori precum argintul și albul metalic, ce erau folosite
în realizarea costumelor cu pantaloni și a fustelor mini. 47
În urma celor dicutate pe parcursul acestui subcapitol putem constata faptul că moda
este un proces complex ce presupune muncă și creativitate . A apărut încă din timpuri
străvechi și ne poartă pașii spre rafinament și bun gust . Indif erent de cultură și perioadă,
oamenii s -au conformat la noutatea hainelor din dorința de a ieși în lumină , de a proiecta o
imagine de sine în ochii celorlalți, dar și din aprecierea față de estetic. Dincolo de toate moda
presupune cultivarea frumosului, al ideilor inovatoare indiferen t de cultura în care ia naștere.
2.3 Stiluri vestimentare
Cuvântul “stil” deține o multitudine de semnificații și interpretări în funcție de
contextul din care face parte. Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, st ilul
reprezintă: “Mod specific de exprimare într -un anumit domeniu al activității omenești, pentru
anumite scopuri ale comunicării , fel propriu d e a se exprima al unei persoane. “ Un prim sens
al cuvântului este cel al apartenenței, majoritatea indivizilor folosindu -l pentru a indica
trăsături personale. De asemenea și viziunea artistică a unui creator de modă poate fi
indivizualizată drept stil, în sensul unei maniere proprii de a folosi mijloacele de expresie.
Însă termenul de stil nu se limitează doar la creație ci se propagă la nivelul tuturor activităților
indivizilor. Stilul este capabil să reflecte în mod general calitatea, morala precum și
obiceiurile unei culturi. Categoria estetică ce definește stilul este gustul.48 În sens larg, gustul
reprezintă o capacitate fizică senzorială umană. În cazul de față vorbim despre un gust estetic,
ce presupune capacitatea de a identifica valorile estetice. Complexitatea gustului estetic

46 Idem, p.67
47 Idem, p.76
48 Cornelia Brustureanu , Repere estetice în vestimentație, Editura A rtes, București , 2012, p.62

Dîm Luiza -Loredana Capitolul 2: Evol uția vestimentației și efectele sale
28
presupune modalități diferite de analiză. Astfel un rol important în identificar ea stilului estetic
este dat de subiectivismul fiecăruia. Judecata de gust presupune înlăturarea subiectivismului
printr -o analiză rațională. La baza formării gustului estetic stă nivelul educațional al
indivizilor și un grad din personalitatea acestora. Așa cum subiectivitatea stilului poate fi data
în mare măsură de mediul social, cunoștințele din domeniul mod ei, cultura precum și
educația. Gustul îl definește pe receptorul valorii estetice, i ar stilul pe creatorul acestuia. 49 În
general alegerile umane se bazează pe un grad de intuiție și rațiune, iar apoi pe experiențele
dobândite și educație.
Gradul de importanță pe care îl dăm vestimentației în viața noastră reprezintă o dovadă
de progres și to todată un indice civilizational în lumea întreag ă. Deși sunte m diferiți ca și rasă,
cultură, stilul nostru vestimentar ne reflectă opțiunile alese. Unii dintre noi suntem
conservatori, alții futuriști sau materialiști. Stilul, fie perso nal sau unul colectiv reflectă rolul
individului sau al grupului pe care îl reflect ă în cadrul unei societăți , acesta fiind format pe
baza unor elemente simbolice. În perioada secolului al XIX -lea au fost aplicate o serie de
strategii venite din partea clasei superioare, în ideea de a depășii celelalte categorii sociale,
astfel se face cunoscut un mod de execuție a hainelor numit, haute -couture, impus de Charles
Frederic Worth. Acest stil reprezenta emb lema luxului în acea perioadă fiind o combinație
între alegerile individuale și tendințele modei.
Putearea de intu iție a unor designer i a condus la reușita lor de a da viaț ă diverselor
stiluri de succes ce au rămas întipărite în mintea noastră până astăzi. Unul dintre aceștia fiind
Coco Chanel, care a revoluționat lumea modei introducînd noi stiluri vestimentare, într -o
perioadă mai puțin pregătită în sensul adoptării altor stiluri decât cel existent. Mai târziu
celebrul designer Christian Dior, propune în mod contradictoriu un stil rigid, dar care va avea
un mare succes. Acesta elaborează ținute riguroase ce aduc în s chimbul lejerității, esteticul.
Cu timpul, stilurile ajung să se combine ce reflect ă și concepția indivizilor cu privire la
propria persoană. Paralel cu acestea ies la suprafață și alte stiluri, unele fiind rezultatul
interacțiunii cu muzica, vorbim despre stilul rock, punk, în același timp existând și croieli de
tipul baby -doll sau marinăresc.50 Atunci când vorbim despre modă de cele mai multe ori se
crează o confuzie între termenii: tendință, curent și stil. Tendința ca și termen se referă la o
previziune și exprimă ceva ce s -ar putea întâmpl a în viitorul apropiat. În ceea ce privește
curentul, acesta reprezintă ceea ce se întâmplă în prezent. Cel din urmă, stilul, este modul prin
care se manifestă un colectiv sau un i ndivid.

49 Ibidem
50 Ibidem, p.67

Dîm Luiza -Loredana Capitolul 2: Evol uția vestimentației și efectele sale
29
În lumea modei stilul presupune o dominație, de cele mai multe ori a unei
personalități, iar felul în care aceasta se îmbracă poate însemna pentru unii un reper demn de
urmat. Secolul al XX -lea oferă noi înțelesuri concepției de stil, alătu rându -i term ini precum
bun-gust, bun -simț și adaptarea tendințelor trecătoare la datele individuale, așa cum
mărturisea Coco Chanel: “Modele trec, stilul rămâne ”.51 Lumea modei actuale își adaptează
creațiile la diferite stiluri vestimentare, astfel fiecare sa-și achiziționeze ceea ce îi ad uce un
avantaj.
Principalele stiluri vestimentare contemporante sunt: stilul clasic, traditional ,
romantic, sport și provocator . Există, de altfel, stiluri vestimentare neutre precum : casual,
conținând piese ves timentare comune, de fiecare zi.52 Stilul clasic sau cel bussiness, este ales
în general de către persoanele din mediile de afaceri precum, politicieni, funcționari publici,
diplomați dar și de alte categorii profesionale. Cu privire la bărbați, stilul clas ic presup une
costum cu sau fără vestă, cămașă și cravată. D e regulă , pantofi de culoare închisă, iar ca
accesoriu o geantă, în general folosită pentru depozitarea actelor. În cazul femeilor stilul
clasic prevede, un costum elegant format din pantaloni, sau fustă și un sacou. Bluza poate fi
din mătase, mai lejeră sau o cămașă de tip bărbătească. Jacheta sau sacoul pot fi realizat e
lejer, sau strâns e pe lângă corp, de lungime scurtă sau medie. Pantofii trebuie să fie în mod
obligatoriu de culoare închisă, iar accesoriile bine alese și cât mai discrete.
Stilul clasic adoptat nu doar de persoane din mediul academic, ci și de acele persoane
înclinate către valorile sigure care nu vor să dea greș în alegerea ținutelor. Ținuta clasică
feminină destinată unor eve nimente festive poate fi compusă dintr -o rochie neagră împreună
deseori cu un sacou elegant din dantelă sau voal, accesorizată cu mărgele lungi sau perle. 53
Stilul clasic este asociat cu rafinamentul, eleganță prin simplitate și un înalt nivel cultural,
specific arisocraților care resping curentul avangardist. Unii designeri celebrii își asociază
numele cu stilul clasic, aceștia aleg eleganța și bunul gust în crearea ținutelor sale. Putem oferi
ca și e xemplu creatori precum: C alvin K lein, Armani sau Yves Sa int Laurent.54 Deși uneori
poate părea bătrânicios și lipsit de creativitate, stilul clasic exisă până astăzi și atât de apreciat
în lumea modei datorită simplității sale inegalabile.
Stilul tradițional, un derivat al stilului clasic, apreciat în trec ut de marea burghezie și
de aristocrați ca urmare a atașamentului acestora față de valorile trecute. Adeptele acestui stil
vestimentar aleg materiale naturale și croieli uneori realizate acasă prin împletire, croșetare

51 Doina Berchină , Moda pe înțelesul tuturor , Editura Paideia, București, 1999, p. 57
52 Miruna Hașegan , Modă și manipulare , Editura Performantica, Iași , 2013, p.78
53 Ibidem, p.79
54 Ibidem , p.79

Dîm Luiza -Loredana Capitolul 2: Evol uția vestimentației și efectele sale
30
sau alte tehnici. Ținutele sunt cara cterizate de comoditate și culori ușor discrete, iar bijuteriile
sunt alese din cele de familie. Astăzi putem vorbi despre piesele vestimentare realizate
handmade. Acestea devin din ce în ce mai populare în rândul tinerilor și nu numai, fiind
apreciate ca și aspect cât și prin valoare a dată de realizarea atât de minuțioasă a fiecărui
element.
Stilul romantic este cu desăvârșire un stil feminin ce pune în evidență senzualitatea cu
discreție și bun gust. Ținutele sunt realizate din materiale fluide, cu voaluri suprapuse și un
colorit excentric. De asemnea, se folosesc materiale fine cu imprimeuri pastelate și motive
florale. Fustele cloche cu bluze din voal și pantalonii largi, împreună cu bijuterii vintage, fac
parte din piesele de rezistență a adep telor stilului romantic. Stilul romantic emană o trăsătură
comportamentală ce a r ezistat în timp și până astăzi și este ales ori de câte ori o persoană
dorește să -și evidențieze feminitatea și eleganța.
Stilul sport, începe să se extindă din ce în c e mai mult în zilele noastre fiind ales
îndeosebi de tineri, dar și de persoane mai în vârstă, în timpul liber.55 Presupune comoditate,
simplitate și dinamism. Piesele vestimentare ce fac parte din acest stil pot fi chiar unisex
precum, pantaloni , bluze cu glugă sau tricouri ce pot fi purtate atât de femei cât și de bărbați.
Stilul sport este extrem de adaptabil la tot felul de influiențe în funcție de dorințele
purtătorului. Atfel putem vorbi despre un gen de ținută sport elegant, cu accente clasice, sau
sport etnic, cu accente country, precum și sport casual pentru weekend. Acest stil presupune
deseori o notă de masculinitate și simplitate în imaginea de ansablu a unei ținute, de aceea
unele persoane prefer ă să opteze pentru acesta doar în cazurile în care practică sport sau alte
acțiuni ce presupun dinamism. Câțiva dintre designerii ce optează pentru colecții cu tente
sportive sunt: Gap, Benetton sau Lacoste.
Stilul provocator exprimă în general o personalitate excentr ică, ce vizează femeile
tinere.56 Este denumit uneori extravagant și pune mare accent pe ținute ce scot în evidență
postura corporală. Feminitatea și senzualitatea sunt intensificate prin piese vestimentare
perfect strănse pe lângă corp, iar în cazul fustelor acestea sunt scurte sau medi i. Accesoriile ce
adaugă un plus de valoare ținutei sunt sclipitoare și colorate. Cromatica pieselor vestimentare
este contrastantă, însă în garderoba adeptelor stilului provocator nu lipsește nici rochia neagră.
Stilul de față emană uneori vulgaritate, pr in ținutele senzuale pline de strălucire, creând astfel
o falsă impresie des pre persoana ce alege să poarte o astfel de vestimentație. Acest stil este
adoptat de industria spectacolului, fiind potrivit pentru a scoate în evidență persoana din fața

55 Ibidem , p.81
56 Ibidem, p.83

Dîm Luiza -Loredana Capitolul 2: Evol uția vestimentației și efectele sale
31
scenei. O parte din designerii ce înfățișează acest stil sunt: Versace, Azzaro, Escada, sau
Chantal Thomass. Ca și în cromatică , culorile de bază se combină rezultînd alte mii de nuanțe
și în cazul stilurilor vestimentare putem vorbi despre altele decât cele de ba ză, despre care am
discutat mai sus. Astfel putem enumera câteva stiluri ce au luat naștere fiind infuiențate de
mediului social.
Primul este stilul pop, ce apare la sfârșitul celui de -al doilea război mondial. În general
ținuta era compusă pe id eea de nonconformism, din fuste mini sau pantaloni evazați și pantofi
cu platformă în cazul femeilor. Bărbații adoptau o ținută formată din tricouri și pan taloni
largi, împreună cu încălțări tip bocanci. Persoanele ce erau adeptele acestui stil imbrățișau
lipsa prejudecăților și a unei imagini personale scoase în evidență. Un alt stil ce își face loc cu
precădere în anii ’70 , este cel disco57. Acesta scoate în evidență energia serilor de spectacol
sau de petrecere, prin culorile excentrice și piesele vestime ntare strălucitoare. Fără a accentua
indecența, stilul disco promovează ținute la fel de sofisticate și senzuale ca ș i cele ale stilului
provocator. Sunt promovate țesături și materiale ce reprezentau o noutate în acea perioadă,
pentru a evidenția piesele ținutei disco. Acest stil rămâne în atenție o perioadă lungă de timp,
până în anii ’90. 58
Un nou stil d rivat din cele clasice este, stilul punk, ce reușește să transmită un soi de
agresivitate și nonconformism, prin ținute excentrice, puse în va loare și mai mult de accesorii .
Sunt aduse în prim plan elemente vestimentare îndrăznețe ce atrag priviri le, nu în modul cel
mai plăcut, ci datorită curajului cu care sunt expuse ținute rebele. Ținutele sunt accesorizate
cu elemente sado -masochiste, precum , lanțuri metalice, ace de siguranță, coafuri în formă de
creastă. Unele elemente punk există încă și astăzi, introduse în ținutele unor minorități sexuale
sau în diferite stiluri provocatoare. Mai mult de atât unele influiențe ale stilului de față sunt
adaptate în unele cazuri ținutelor actuale.
Atunci când ne regăsim într -un anumit stil vestimentar nu trebuie neapărat să ne
conformăm doar ținutelor ce aparțin aceluiași stil. De aceea, în diferite momente putem să ne
adaptăm ținutele la curente vestimentare diverse aparținând aceluiași stil. Putem opta în
decursul unei zile pentru varianta casual, ce are în componență piese vestimentare
multifuncționale, cu tentă sportivă. O variantă mai sofisticată puțin diferită de stilul casual
este raga. Aces t stil este de regulă ales de persoane cu un statut social ridicat, piesele
vestimentare fiind haine scumpe de firmă de tip sport, ce înloc uiesc banalul stil casual,
aducâ nd un plus de valoare persoanei în cauză. Varianta military, inspirată cu precădere d in

57 Ibidem, p.84
58 Ibidem, p.86

Dîm Luiza -Loredana Capitolul 2: Evol uția vestimentației și efectele sale
32
hainele militare, conferă simpli tate și lejeritate, fiind purtată în diverse ieșiri în natură sau în
zile libere.
Stilul vintage este unul din ultimele curente vestimentare descoperite de către unii
designeri și reprezintă un amalgam de stilu ri.59 Acesta combină ținute retro cu elemente
clasice, precum cămăși sau bluze din diferite materiale. Devine dificil de abordat din cauza
faptului că presupune un oarecare simț estetic în combinarea pieselor vestimentare.
Multitudinea de stiluri vestimen tare ce derivă din cele clasice, oferă posibilitatea unor
combinații nesfârșite de alegeri atât pentru femei cât și pentru bărbați. Evoluția vestimentară
din zilele noastre a condus la un exces de stil din partea unora și a unei transformări de la
eleganță la extravaganță sau de la rafinamentul anilor trecuți la abordarea Kitsch -ului de
astăzi. În ultimul timp se observă o schimbare în ceea ce privește poziția față de stilurile
vestimentare, nu mai este una atât de rigidă. S -a ajuns la concluzia că imaginea și demnitatea
unui individ nu țin doar de respectarea unor reguli în abordarea stilurilor vestimentare. În
concluzie, a te îmbrăca astăzi nu mai reprezintă un lucru ce ține stric de anumite reguli, ci mai
mult este rezultatul unei combinații creative într e ceea ce îți place și ceea ce ți se potrivește.
2.4 Costumul – semn social
Costumul reprezintă figura de bază de la care pornește construirea ținutei. În general
ceea ce numim a fi costum este compus dintr -un sacou și pantaloni ce sunt executate di n
același material. Una dintre principalele funcții ale costu mului este aceea de a semnifica. 60
Anumite elemente ale unui costum pot avea diverse semnificații. Spre exemplu, putem aminti
perioada din timpul împăratului Ludovic al XIV -lea, care a autorizat ca un număr limitat
dintre apropiații săi să poarte un costum albastru cu inserții aurii și argintii, asemănător cu al
lui.61 În acest caz, costumul reprezentă un semn al puterii, al autorității regale r ăspândite și
celorlalți. Costumul, semn al puterii sa u al autorității, reprezintă un element de difer ențiere în
societate. Povestea apariției costumului este diferită în funcție de fiecare epocă sau tradiție a
societății. Insuficiența informațiilor din perioada paleoliticului nu ne conduce spre un răspuns
evident și sigur în ceea ce privește apariția acestuia. Însă cu aproximație, costumul apare în
Occident între anii 40 și 200.000 înaintea erei noastre.62 Surprindem câteva informații legate
de costum în Geneza Bibliei, astfel costumul purta funcția de a acope ri goliciunea corpului și
de a-l ferii de capriciile naturii. Trecând mai departe găsim o serie de informații importante în

59 Ibidem, p. 88
60 Francois -Marie Grau , Istoria costumului, Editura Meridiane, București, 2002, p. 7
61 Ibidem, p.7
62 Ibidem, p.11

Dîm Luiza -Loredana Capitolul 2: Evol uția vestimentației și efectele sale
33
mitologii barbare, celtice sau în cele nordice.
În Grecia perioadei clasice regăsim costumul drep format dintr -o tunică și o manta,
confecționate din lână, bumbac sau mătase. Elementul principal al îmbrăcăminții masculine
era compus dintr -o bucată de lână dreptunghiulară prinsă în talie cu o curea și fixate pe umăr
cu agrafe. Despre costumul feminin , acesta era la fel de simplu , o țesătură din lână pliată la
mijloc și prinsă în agrafe pe ambii ume ri lăsând extremități le libere. Costumul roman era
realizat din materiale precum bumbacul sau mătasea și bogat în culori diverse. Era compus
din tunci și o toga decorate cu franjuri. Toga a dispărut din portul tradițional odată cu apariția
coloniilor și a fost înlocuită cu o manta. Costumul militar din perioada romană era compus din
tunci scurte de lână acoperite cu diferite tipuri de armuri. La început tunica era acoperită cu
armuri făcute din fâșii de pi ele întărite cu solzi de metal.
Când vorbim despre indivizii extrem de săraci, aceștia nu cunoșteau elementele
luxuriante ale burgheziei. Costumele lor, de o simplitate remarcabilă, era u construit e din
cămăși de pânză acoperite u neori cu vestoane largi și o pălărie de paie. Femeile purtau o
rochie fără elemente decorative și acoperită cu un șorț. Dincolo de simplitatea cu care erau
obișnuiți cei din clasele sociale modeste, burghezia se inspira din modelele aristocrației.
Purtau c ămăși cu veste din in, peste care era aranjat un nod din panglică ce forma o cravată și
pantaloni largi, uneori până la genunchi. Fem eile aveau costumul format dintr -o rochie
ridicată peste jupă , un șorț, iar deasupra elemente brodate foarte simple. Prin u rmare clasa
social din care indivizii fac parte poate fi indentificată cu ușurință de vestimentația pe care o
poartă.
Această diferențiere, așa cum am sesizat și în informațiile anterioare, era redată de
croiala pieselor vestimentare, de calita tea materialelor, formă și culoar e. Nediferențierea
social ă din pu nct de vedere al vestimentației există în țările cu regimuri egalitare, putem oferi
drep exeplu China maoistă unde femeile și bărbații erau îmbrăcați la fel, cu scopul de a
elimina diferenți erea dintre sexe. Însă este imposibilă existența unei vestimentații care să nu
diferențieze social în niciun fel indivizii dintr -o societate. Diferențierea etnică se realizează și
prin felul în care indivizii sunt vestimentați. Astfel în Japonia putem vorb i despre costumul
specific fiind kimono -ul, pentru India sari -ul și cercurile de pe frunte indicând starea civilă a
unei femei. Aceste elemente sunt legate de simboluri și credințe diferite în funcție de fiecare
popor înparte. Îndepărtată de aceste simbolu ri, vestimentația nu și -ar mai găsi o funcție atâ t de
importantă în viața indivizilor. Costumul popular românesc este un reper important în
diferențierea regiunilor României. Acesta are o valoare remarcabilă fiind unul dintre cele mai
vechi costume din Eur opa.

Dîm Luiza -Loredana Capitolul 2: Evol uția vestimentației și efectele sale
34
Când facem referire la costumul din zilele noastre, ne gândim la diversitate,
generalitatea trendurilor și evidențierea indivizilor. Astfel costumul nu mai reprezintă un
semn ce indică în mod sigur poziția socială sau funcția unui in divid. C ând ne gândim la
costumul militar, acesta nu mai este purtat decât în timpul serviciuliu, iar în unele orașe este
interzisă purtarea sa în afara incintei militare . Devine din ce în ce mai dificil să observăm
funcțiile unui individ privind modul în care est e îmbrăcat , să face m diferența între un
muncitor și un funcționar cu un statut superior. Însă există și interprinderi ce nu permit
angajaților să vină îmbrăcați după bunul plac, spre exemplu în sistemul bancar sau medical.63
Aici angajații sunt bine definiț i de costumul propriu, exprimându -și în tr-un mod sigur
funcțiile.
Ținutele clasice au evoluat spre modernitate în zilele noastre, însă costumul masculin
poartă aceleași elemente majore ca și in trecut. Acesta este compus din sacou și pantaloni,
ascortat cu cămașă și o cravată. Culorile nu mai sunt neapărat cele standard din vremurile
îndepărtate ci apar tot felul de nuanțe ce diferențiază imaginea unui individ. Nu putem spune
că vestimentația clasică, costumul, a dispărut din societatea modernă, însă tinde să devină
adapt at la schimbările contemporane, ceea ce duce la o înfățișare mai puțin sigură a statutului
unui individ, astfel subiectivitatea făcând diferența.
În evoluția sa costumul, a trecut de la funcția de semn, la exprimarea autor ității sau a
clasei sociale, până la diferențierea imaginii indivizilor. Democratizarea societății, egalizarea
între păturile sociale precum și modernizarea au dus la omogenizarea costumului. Ceea ce
înseamnă că este din ce în ce mai greu să poți identific a funcțiile , statutul și vârsta unei
persoane doar privind felul în care este îmbrăcat ă.64 De fapt, odată cu îndepărtarea de unele
standard e trecute, individual se afirmă drept o entitate în jurul căreia se naște noua societate.
În zilele noastre, costumul devine un element de diferențiere mai ales între indivizi i care pun
un mare preț pe felul în care arată, pe imaginea ce o crează în societate. Când vorbim despre
costum ca și semn social ce ne indică un anumit statut, acesta poate reprezenta o vestimentaț ie
aleasă sau impusă. În cazul în care piesele ce compun o ținută sunt alese în funcție de
preferințe, atunci vorbim despre o vestimentație aleasă de fiecare individ înparte , iar în cazul
în care este o vestimentație impusă pies ele vestimentare sunt alese pe baza unor criterii, iar
vesti mentația ia forma unei uniforme purtate de mai mulți indivizi. Un criteriu de alegere a
pieselor vestimentare este chiar locul de muncă al indivizilor. În funcți e de ace sta hainele pot

63 L. Bickman , Social Roles and U niforms: Clothes Make the Person , în Psyc hology
Today, no.7, 1974
64 Leonard Bickman, Social Roles and Uniforms: Clothes Make the Person , în Psychology Today, no.7, 1974,
p.49

Dîm Luiza -Loredana Capitolul 2: Evol uția vestimentației și efectele sale
35
varia reprezentâ nd o bună p arte din str ategia instituției.
O uniformă poate avea puterea de a conferi autoritate și credibilitate în cadrul unei
companii. Este extrem de important ca această regulă de bază să fie respectată, deoarece prin
purtarea u nei uniforme zi de zi individul poate dob ândi creșterea stimei de sine, precum și
emanciparea gustului estetic. De asemenea, o ținută bine aleasă contribuie la depășirea cu
ușurință a momentelor de impas specifice celor abia inițiați într -o companie . Acest lucru este
datorat unei ținute i mpecabil e ce întotdeauna va oferi siguranța necesară în astfel de
momente. Ținuta pentru profesioniști sau uniforma, este una dintre puținele piese vestimentare
care au rămas statornice în timp, deoarece și -au dovedit valoarea și importanța existenței în
diversele medii de lucru.
Caracterul de uniform ă permite indivizilor concentrarea asupra chestiunilor de afaceri
fără ca atenția să le fie distrasă de gânduri neesențiale.65 Uniforma creează un cadru egal între
angajații unei instituții. Altminteri locul de muncă poate devein un cadru de etalare a unor
ținute sofisticate, nepotrivite cu mediul de lucru, ba mai mult există posibilitatea de a
subestima calitatea unei persoane prin prisma a ceea ce poartă. Atenția oamenilor poate fi ușor
de distras atunci când l e apar în față lucruri neobișnuite, de aceea este importantă introducerea
uniformei în politica unei instituții.
De multe ori oamenii mărturisesc că o astfel de ținută impusă le îngrădește libertatea
de exprimare și creativitatea. Aceștia nerealiz ând faptul că desi este o vestimentație impusă,
poate fi adaptată la pretențiile și dorințele fiecărui individ, prin achiziționarea unor piese
vestimentare în diverse texturi și culori care să li se potrive ască personalității lor. Însă lipsa
unei uniforme în cadrul unei instituții poate fi o pierdere majoră de credibilitate, precum și de
unitate în ochii clienților, care își doresc să poată colabora într -un mediu sigur cu indivizi ce
au o prestanță imecabilă atât din punct de vedere profe sional cât și al în grijirii aspectului
exterior. La nivel general, atât costumul drept semn social, cât și cel impus de mediul de
lucru, reprezintă o formă de exprimare cu privire la felul și personalitatea unui indiv id.

65 Mioara Dragostin , Ghid practic de vestimentație pentru profesioniști, Editura Polirom, Iași, 2005, p.29

Dîm Luiza -Loredana Capitolul 3: Ind ustria modei văzută altfel

36 CAPITOLUL 3: Industria modei văzută altfel

3.1 Despre manipularea în modă și victimele ei
Având o privire de ansamblu putem observa faptul că așa cum elementele din viața
social ă se schimbă, la fel și moda evoluează odată cu societatea. Hainele îmbracă societatea
în funcție de schimbările sale, reflectând -o așa cum este. Dincolo de funcția social ă,
veșmântul exprimă valoarea estetică și mentalitatea existent ă în prezentul unei societăți. Moda
nu se modifică doar de dragul căutării esteticului, ci și în funcție de comportamentul și
obiceiurile societății în care este prezentă. Spre deosebire de trecut, vestimentația din zilele
noastre se stabilește în funcție de preferințele fiecărui individ, astfel având mai multă libertate
de a-și concepe propria imagine adresându -se prin vestimentație. Acest lucru accentue ază
modul în care o persoană este privită de cealaltă sau chiar se realizează o comparare social ă
prin ce alege un individ să poarte.
Compararea socială conduce în nenumărate rânduri la formarea unei ierarhii din partea
individului și poziționarea a cestuia la un anumit nivel în ierarhie , simțindu -se de multe ori
constrâns de poziția celor favorizați. Rezultatul acestei poziționări de dragul percepției
celorlalți nu este altceva decât schimbarea “forțată” a propriei personalități. De cele mai multe
ori atunci când privim în vitrina unui magazin și observăm un manechin îmbrăca t cu anumite
piese vestimentare ce ne acaparează privirea imediat, ne gândim ca le -am putea achiziționa
așa cum sunt așezate pe manechin pentru a nu da greș și pentru a fi la modă , fiind siguri că
sunt bine combinate. Înainte de toate uităm să luăm în considerare că poate nu se vor așeza
cum trebuie pe corpul nostru sau că poate ar fi prea scump e în rapor cu felul în care au fost
confecționat e.
Uneori ne cumpărăm haine doar pentru că în concepția noastră sunt la modă, sau sunt
purtate de celebrități pe care le admirăm. Unii oameni p oartă anumite ținute pentru că le
atrage atenția culoarea sau forma obiectului vestimentar fără a se gândi vreodată că de fapt nu
le avantaje ază corpul în nici un fel. Tot aici put em vorbi și despre acele persoane ce își
achiziționează haine doar p entru că sunt din noua colecție și astfel se gândes c că vor atrage
toate privirile purtând ceva diferit. Toate acestea ne îndrumă să credem că în spat ele
vestimentației la modă se regăsește o strategie de manipulare. Marii designeri au apelat de -a
lungul timpului la diverse tehnici de manipulare prin modă. Astfel unul dintre primii lideri ai
modei, Charles Frederic Worth, a fost cel care pentru prima da tă a folosit manechine vii în

Dîm Luiza -Loredana Capitolul 3: Industr ia modei văzută altfel
37
prezentarea colecției sale. 66 În zilele noastre acest mod de prezentare este pretudindeni având
o putere de influiențare foarte mare asupra cumpărătorilor. De aceea , se întâmplă ca indivizii
să cumpere prin prisma imaginii man echinului fără a se gândi prea mult la articolul
vestimentar. Piesele vestimentare nu sunt realizate la întâmplare de către designeri, motivul
fiind bine întemeiat, acela de a in fluiența în ochii cumpărătorului . În funcție de publicul căruia
i se adresează , designerul știe extrem de bine încă de la început ceea ce trebuie să realizeze
pentru a capta atenția. Roland Barthes sesisează paradoxul modei, implicit tendința de a
asigura un echilibru între conformare și i ndependență a comportamentului.67 Hainele
formează aceeași constanță a aparențelor venite din exterior și totodată o diferențiere socială.
Prin vestimentație s -a realizat o trecere de la necesitate la dorință, mai exact dorința de
a fi recunoscut, apreciat și de a te diferenția de ceilalți. Indivizi i sunt interesați să fie priviți
diferit într -o mulțime, de aceea prin vestimentație ajung să se evidențieze . Unele persoane își
transformă propria personalitate, propriul stil de dragul transformării receptării societății. Ne
apare în gând de multe ori întrebarea: de ce unii preferă să -și achiziționeze haine de marcă în
timp ce alții nu? Răspunsul stă în modul de gândire a l unora, de felul în care aceștia percep
diferența dintre o piesă vestimentară însemnată și una neidentificată. Putem distinge aici
faptul că unele persoane nu apreciază aspectul unui obiect vestimentar ci mai degrabă doresc
să cumpere apartenența la o anumită categorie socioculturală . Își dores c să fie parte dintr -un
grup având tendința de a ieși în evidență și mai mult, arătând în aces t fel și o diferențiere cu
privire la statutul său sau la nivelul de educație estetică pe care îl au. De multe ori acest lucru
nu înseamnă decât un alt mod de manipulare a marilor case de modă.
Nu de puține ori se întâmplă să auzim persoane care se ins piră într -o mare măsură din
diferite look -uri ce apar în diverse reviste de modă celebre. Și această idee face parte tot dintr –
o strategie de manipulare în modă. O revistă de modă poate fi sursa centrală de informare, ce
pare să fie una extrem de sigură și adaptată la cerințele actuale. De aceea prin răsfoirea unei
astfel de reviste se poate cu ușurință convinge o masă mare de oameni că ceea ce văd acolo
este cea mai potrivită alegere. Spre exemplu, în momentul când în America industria
blănurilor era în pr ag de faliment, redactorul șef al revistei Vogue USA, Anna Wintour, a
realizat un număr special pe coperta căruia a fost pusă un model celebru în anii ’90, pe nume
Linda Evangelista, ce a purtat o blană albastră.68 Toată această strategie a condus la o creș tere
a vânzărilor în acest sector. De aici putem înțelege clar influiența pe care o poate avea o

66 Ovidiu Buta , Victima modei , Editura Polirom, Iași, 2006, p. 28
67 Roland Barthes , The fashion system, Editura University of California Press, 1990, p.220
68 Ovidiu Buta , Victima modei , Editura Polirom, Iași, 2006, p.37

Dîm Luiza -Loredana Capitolul 3: Industr ia modei văzută altfel
38
anumită persoană sau celebritatea unei reviste în alegerea unei ținute. Să nu uităm faptul că în
spatele unui astfel de pictorial stă o echipă bine sincronizat ă și adaptată la cerințele pieței,
făcând astfel ca ceea ce se vinde să arate remarcabil.
Crearea unui brand dobândește o importanță deosebită în vederea strategiilor de
produs în cadrul mixului de marketing. Astfel valoarea unei trazacții este dire ct influiențată de
nivelul brandului. În societatea de astăzi brandurile au reușit să se impună fiind văzute drept
“stiluri de viață”. De aceea o parte dintre indivizi aleg cu precădere să poarte ținute semnate
de designeri cunoscuți cu scopul de a -și pune amprenta într -o societate ce dorește din ce în ce
mai mult să se diferențieze. Unele dintre aceste persoane purtătoare de anumite branduri
susțin cu vehemență că întotdeauna se îmbracă bine deoarece poartă doar brandul X combinat
cu brandul Y. Acest lucru nu înseamnă cu certitudine că o ținută de brand este și potrivită sau
perfectă, deoarece nici cele mai renumite mărci din l ume nu pot garanta o desăvârșire
stilistică. Așa cum am discutat în rândurile precedente aceste persoane doresc să atragă
atenția, p entru a fi în prim plan , însă acest lucru nu este echivalent nicidecum cu succesul. În
modă a existat un moment în care eticheta așezată la vedere a jucat un rol important în “piesa”
logomaniei.69 Astfel aceste persoane au generat o tendință în rândul celor ce nu îți permit
astfel de piese vestimentare, rezultatul fiind apelarea la falsuri.
Când vine vorba despre așa zisa victimă a modei, ne imaginăm că este o persoană
forțată de împrejurări să poarte anumite obiecte vestimentare pe care nu le agreează. De fapt,
aceste persoane sunt cele care într -un fel sau altul cad în capcana modei. Spunem asta pentru
că de cele mai multe ori persoane le în cauză optează pentru obiecte vestimentare în funcție de
preferințele societății , de noutate și brand. Dacă ne ima ginăm cum arată o astfel de persoană,
aceasta ar trebui să fie la curent cu toate noutățile despre cele mai noi apariții vestimentare,
despre ce se poartă în anul curent, sau ce obiecte vestimentare au cea mai mare popularitate.
În plus, nu este suficient ca o astfel de persoană să fie doar informată, cât ea trebuie să dețină
o serie dintre cele mai noi obiecte vestimentare semnate de designeri celebrii. Mai bine spus,
o victimă a modei este cuprinsă de obsesia de a -și achiziționa tot ce este nou sau purtat de
vreo celebritate. Ținuta unei astfel de persoane este întotdeauna al cătuită din ceea ce
constituie obsesia sa. Deși de cele mai multe ori aceste persoane nu au un statut social înalt,
fac sacrificii enorme doar pentr u a avea acea piesă vestimentară mult dorintă. Tot în discuția
unor sacrificii făcute de dragul modei putem vorbi despre pantofii purtați cu două numere mai
mari doar pentru că sunt semnați Choo sau alt nume celebru, rochiile de seară purtate la ora

69 Ibidem, p.38

Dîm Luiza -Loredana Capitolul 3: Industr ia modei văzută altfel
39
unsprezece dimineața, machiajul de seară purtat la întâlnirile de afaceri de la prânz și lista
poate continua cu astfel de exemple. Un bun exemplu în acest caz este chiar , Isabella Blow, o
împătimită a modei, stilist, finanțator de colecții, descoperi tor de talente și multe altele.70
Aceasta a fos t una dintre victimele modei, avea o personalitate lipsită de normele sociale, ce
de dragul modei se adapta la toate rigorile ei. Ne putem gândi de ce pentru aceste persoane, să
fii în pas cu moda este un lucru atât de important.
Specialiștii în ace st domeniu sunt de părere că viața acesto r personaje nu este una
deloc uș oară, ele adaptându -se la sistemul modei și de dragul de a ieși în evidență prin ceva,
de a fi admirate.71 Lumea modei cunoaște o multitudine de exemple de acest gen, oameni
situați în tre nebunie și normal. După o serie de informații oferite de victimele modei,
specialiștii susțin că această ob sesie apare încă din copilărie.72 La început astfel de persoane
privesc doar vitrinele marilor magazine, iar mai apoi încep să -și achiziționeze câ teva piese
mult dorite din unele second -hand -uri. Obiecte vestimentare atât de râvnite încât în primele
nopți aceste persoane aleg să le poarte și în timpul somnului.
Dacă odată cu diversificarea trendurilor indivizii păreau interesați de a fi în pa s cu
moda la diverse evenimente, la teatru sau chiar și în momentul când făceau cumpărături, în
zilele noastre această obsesie există și în perioada vacanțelor. Așa cum mărturiseam anterior
în discuția manipulării în modă, designerii realizează ținute știi nd exact cui și cum trebuie să
se adreseze. Astfel au realizat până și costume “surf cuture ” sau „ski cuture ”.73 Fiind
bineințeles adresate împătimiților modei ce ar dori să arate extrem de bine și în momentul în
care se află într -o vacanță desfășurând un a numit sport. Mai mult ca niciodată un alt element
nelipsit din garderoba victimelor modei este pielea de aligator , ca fiind un material extrem de
important în ținutele oricărui designer ce și -a permis să o întrebuințeze. Dacă până acum
pielea de șarpe era cea nelipsită din orice colecție, a venit rândul crocodilului să domine în
toate marile ateliere de creație. Jean Claude Jitrois a fost unul dintre primii designeri ce a
început să folosească pielea de crocodil în creațiile sale.74
Acesta a fost impres ionat de o geantă din anii ’40, astfel realizând un top din piele de
crocodil extrem de spectaculos. Însă designerul Roberto Cavalli a fost cel care a avu t o mare
influiență dând startul acestor materiale , realizând întregi colecții în neașteptate forme.
Trăim într -o perioadă în care imaginea chiar contează, iar nenumărate persoane ar face orice

70 Ovidiu Buta , Victima modei , Edit ura Polirom, Iași, 2006, p.28
71 Ibidem, p.29
72 Ibidem, p.138
73 Ibidem, p.213
74 Ibidem, p.221

Dîm Luiza -Loredana Capitolul 3: Industr ia modei văzută altfel
40
pentru a se evidenția în mulțime. Un alt element ce poate scoate în evidență o victimă a
modei este culoarea. În funcție de fiecare sezon, culoril e ajung să fie elemente distinctive în
garderoba unor persoane. Faptul că o nuanță este declarată culoarea anului face ca prezența sa
să fie obligatorie în anumite împrejurări. O mare perioadă de timp designerii au păstrat drep
model ținutele negre, ce exprimau eleganță, autoritate și seriozitate.
În ultima vreme, designeri precum: Cavalli, Dior și -au exprimat nevoia de schimbare
adoptând în noile colecții o doză de culoare. Astfel roșul revine în actualitate punându -și
amprenta mai ales în creațiile designerului John Galliano, ce folosește nuanțe de roșu extrem
de înflăcărate. 75 Și galbenul devine una din culorile preferate ale designerilor, regăsindu -se
drept un must have în garderoba victimelor modei. Cea care a folosit într -o mare cantitate
culoarea galbenă în cre ațiile sale a fost Stella McCartney aducând totodată în atenția
cumpărătorilor și auriul ce devine o obsesie mondială. 76 Designerul Irina Schrotter preferă cu
tot dinadinsul culoarea roz în creațiile sale. Aceasta o propune atât pentru ținutele sofisticate
de seară cât și pentru cele de zi. Ajungând în final și la culoarea anului 2018, violetul. Acesta
este preferat îndeosebi de persoanele ce iubesc misterul, declară designerul Alexander
McQueen.77 Astfel și n oua colecție de jeans pentru adolescenți este pr edominant în nuanțe de
violet. Așadar în unele cazuri atunci când vorbim despre victime ale modei, putem declara că
pentru acestea culoarea preferată ține de nuanțele predominante într -o anumită perioadă în
creațiile designerilor celebrii.
3.2 Moda – între viziunea românească și cea internațională
Având o viziune de ansamblu putem compara concepții de modă diferite între
România și moda internațională. Uneori ne întrebăm dacă în țara noastră există în adevă rat
sens al cuvântului conceptul de “modă” sau dac ă “moda” este văzută în aceeași manieră în
ambele părți. În timp ce în moda internațională își făcea apariția primul magazin de schis de
Coco Chanel în anul 1909 în Paris, România făcea paș i mici spre conceptul de modă.78
Înfățișarea modei anilor ’90 în România ne surprinde cu ținute conservatoare formate
cu precădere din corsete ce evidențiau talia și pălării mari. Când vorbim despre moda
interbelică în România, aceasta varia în funcție de statut, de zona geografică cât și de
mentalitatea indivizilor. Pen tru majoritatea îmbrăcămintea răspundea unei nevoi esențiale de
a-și acoperi corpul. Câțiva ani mai tarziu s -a desfășurat pe teritoriul țării noastre primele

75 Ibidem, p.224
76 Ibidem, p.225
77 Ibidem, p.226
78 Cornelia Marinescu , Coco Chanel un mit, Editura Casa editorială Ponte, București, 2012, p.10

Dîm Luiza -Loredana Capitolul 3: Industr ia modei văzută altfel
41
prezentări de modă și s -a încercat înființarea primei case de modă. A fost realizat chiar și un
mediocru spațiu de modă numit “Fashion Club”, al creatoarei Doina Levintza.79
Tot în anii ’90 s-au remarcat câteva nume ce continuă să existe și astăzi, precum: Irina
Schrotter, Cătălin Botezatu, Doina Levintza, aceștia formând și pr imul nucleu al modei
românești. Tot aceștia au reușit să implementeze în mentalitatea unora adevăratul sens al
cuvântului “creație” , într -o perioadă câ nd pentru mulți eticheta nu conta. Așadar timp de
câțiva ani s -a încercat o evoluție spre conceptul de modă existent în spațiul internațional și
spre dezvoltarea unui circuit fără de care moda nu ar ex ista.
Deloc surprinzător, singurii designeri ce au încercat să respecte tendințele
sincronizându -le cu piața românească au fost desi gur cei care au interacționat într -un fel sau
altul cu moda internațională. Astfel unul dintre primii designeri ce și -a prezentat colecțiile
peste granițele țării a fost Doina Levintza, care odată cu anii 1984, a organizat periodic
prezentăr i la Paris, Monte Carlo și Londra.80 S-a remarcat în cadrul co lecțiilor “7th on Sixth”,
la Săptămâna Modei Americane, fiind un real success atât pentru propria ascendență cât și
pentru moda românească. Acest lucru ce pare extrem de accesibil pentru oricine dorește să -și
etaleze colecțiile în străinătate, nu este delo c în felul acesta, deoarece singurele care contează
sunt cele supervizate de celebrele organizații ale modei. Ceea ce presupune a avea în sală
persoanele potrivite pentru a achiziționa ceea ce se prezintă și presa de specialitate. În plus
pentru o apariți e publică a ceea ce s -a prezentat este necesară aprobarea Camerelor Sindicale
sau a organizațiilor care supervizează “Săptămâna Modei” 81
Fiind un exemplu demn de urmat, Doina Levintza a ambiționat si alte nume ale modei
românești să o urmeze, precum: Venera Arapu și Irina Schrotter. Cea din urmă a fost primul
designer roman ce a fost prezent în cadrul celui mai important târg dedicat modei , din lume
“Pret -a-porter Paris ”. Vorbind despre Venera Arapu, aceasta a preferat să urmeze mai întâi o
școală de s pecialitate pentru a înțelege ce este necesar în realizarea sa profesională, ca mai
apoi să aibă o carieră fulgerătoare regăsindu -se în majoritatea revistelor celebre de modă din
lume. Putem vorbi tot aici despre succesul firmei Jolidon, un exemplu per fect de rezistență în
timp datorită numelui scos la înaintare . “Jolidon” este un cuvânt fictiv dar care te poate du ce
cu gândul la tinerețe, ludic. Astfel alegerea numelui a contat extrem de mult , făcând firma
cunoscută încă de la început î ntr-un mod atât de c onvingător. Atunci când avem de -a face cu
jocurile de cuvinte, există posibilitatea de a le asocia mai ușor cu ceva din mintea noastră și

79 Ovidiu Buta , Victi ma Modei, Editura Polirom, Iași, 2006, p. 148
80 Ibidem, p.150
81 Ibidem, p.151

Dîm Luiza -Loredana Capitolul 3: Industr ia modei văzută altfel
42
astfel brandul devine mai cunoscut și în mod automat mai plăcut.
Câteva branduri precum: Tina R., Just Sons Studi o, Karotte, nu sunt doar s imple nume
alese la întâmplare, ci acestea sunt menite să atragă atenția publicului. Astfel Tina R. nu
înseamnă altceva decât Tânăr, Just Sons ne duce cu gândul la firmele din perioada interbelică
denumite “tatăl și fiul” , iar Kar otte, altfel așezat nu înseamnă altceva decât morcov82. Astfel
aflăm că și domeniul modei este influiențat de unele strategii ce fac ca “moda” să nu fie doar
despre “modă”. Când vorbim despre haute couture acesta reprezintă segmental modei care se
apropie c el mai mult de ideea de artă.83 Ne întrebăm dacă a existat vreodată acest concept în
România.
Unii speciliști în modă mărturisesc că în România fără a exista vreo excepție, nimeni
nu a “făcut” haute couture de-a lungul timpului. Jean -Paul Gaulti er a fost obligat să
demonstreze de -a lungul a patru colecții, Camerei Sindicale Franceze, că poate lucre haute
couture. Iar abia după ce au trecut doi ani acesta s -a putut numi designer de haute couture.
Deși pe teritoriul țării noastre există și premii p entru creații haute couture , acestea sunt mai
degrabă din dorința de a avansa și a ne poziționa pe aceeași poziție cu moda internațională. Cu
toate acestea în ultimii ani moda din România a evoluat față de trecut. Putem vorbi despre o
varietate de reclame ale designerilor români inserate în revistele de modă internaționale,
despre apariția unor stiluri individualizate și o schimbare de mentalitate în rândul
cumpărătorilor. Pasionații de modă și nu numai au început să diferențieze valoarea de non –
valoare. Cu timpul apar noi designer ce doresc să aducă ceva cu totul nemaivăzut pe teritoriul
țării lansând colecții din ce în ce mai concurențiale.
Putem remarca faptul că în zilele noastre moda românească se află poziționată între
profesionalism și amatoris m. Spunem asta deoarece după foarte mult timp, moda continua să
fie pentru o parte neștiută, iar pentru alții un perfect suport de evidențiere. Însă există și
designeri buni ce reușesc cu iscusință să -și ducă treaba la bun sfârșit adăugând valoare modei
românești. În trecut a existat câteva încercări de a stabili o ordine în ceea ce privește buna
funcționare a industriei modei. Ceea ce ar implica punerea la un loc, sub aceeași umbrela
juridică, moda românească.84 Acest lucru a fost pus în practică de critic ul de modă Alin
Gălățescu, sub denumirea de “ Sistemul Modei ”, dar care nu a rezistat prea mult timp din
cauza viziunilor diferite ale designerilor . În concluzie putem afirma faptul că deși conceptul
de modă pe teritoriul țării noastre este pe alocuri difer it de cel internaț ional, și aici avem

82 Ibidem, p.164
83 Ibidem, p.152
84 Ibidem, p.160

Dîm Luiza -Loredana Capitolul 3: Industr ia modei văzută altfel
43
designeri ce s -au remarcat în timp nu doar la nivel național, ce știu în adevărat sens al
cuvântului ce reprezintă “moda”, oameni de la care putem afla explicații corecte fără a apela
la alte surse, ce știu să conducă moda la nivel de artă.
3.3 Istoria modei se repetă
Observăm cu surprindere că de cele mai multe ori istoria se repetă. Acest lucru este
valabil și în modă unde tendințele anilor trecuți își fac din nou apariția în lumea modei de
astăzi. Spre deosebire de trecut, în prezent aceleași piese vestimentare sunt purtate cu o
dorință mai mare de a ieși în evidență , de a etala ceva inedit . Moda este ciclică, iar tendințele
se afirmă între -o perioadă de glorie după care nu dispar în totalitate ci prin reinventare ap ar
după un timp. Fără a realiza prea mult faptul că unele piese din garderobă au existat și cu
câțiva ani în urmă, indivizii pasionți de mod ă doresc să demonstreze că pot fi unici în felul lor
și că se pot afirma prin creații noi. Astfel putem constata o d iferență între atitudinea cu care
unele haine sau accesorii au fost purtate cu ani în urmă și cum sunt purtat e în prezent. O largă
varietate de haine și accesori i destinate anilor ’90 au revenit într -un mare trend în zilele
noastre.
Unii indivi zi au convingerea că ceea ce este acum în mare căutare sunt p iese
vestimentare create de către tinerii designeri ce nu au mai fost până acum pe piața modei. De
aceea se întâmplă ca în zilele noastre să întâlnim o largă varietate de piese vestimentare acum
fiind “la modă”, purtate cu ani în urmă. Spre exemplu, putem vo rbi despre moda blugilor
rupți, ce în prezent se regăsesc în rândul tinerilor pasionați de modă și nu numai. Aceș ti blugi
au fost în trend încă din anii ‘90 , când deschizătura din genunchi nu era un motiv de
îngrijorare sau jenă. Încă de atunci pantalonii erau tăiați și purtați drept o piesă vestimentară
“la modă” ce miza pe lejeritate. Făcând o legătură cu blugii rupți putem vorbi și despre
piesele vestimentare din denim ce au fost introduse în mod obsesiv în anii ’90 , este vorba atât
despre jachete din denim cât și despre jeansi. În acea perioadă jeansii erau confecționați foarte
largi, diferit de ceea ce există astăzi în variante “slim”. De asemenea și în zilele noastre
denimul este popular lărgind chiar varietatea pieselor vestimentare, de la cămăși până la rochii
în diverse forme. Putem aduce în discuție și salopetele din denim ce de asemena au existat
încă din anii ’90, iar în prezent se regăsesc cu precădere în ținutele de festival ale t inerilor.
O altă piesă vestimentară cu o poveste în trecut este jacheta de piele, fiind considerat ă
drept accesoriu nelipsit ce putea întregi orice ținută din anii ’ 90. De asemenea și în prezent
jacheta de piele este purtată cu mare interes de majoritate a tinerilor d ar nu numai. Aceasta a
fost ini țial confecționată drept uniformă pentru piloții militari din Germania și America. La

Dîm Luiza -Loredana Capitolul 3: Industr ia modei văzută altfel
44
început aceste jachet e aveau o greutate mare și erau de culoare maro, iar mai apoi au devenit
negre. În SUA jachetele de piele au fost recondiționate devenind impermeabile pentru a fi
folosite de către motocicliști. Popularitatea jachetei de piele s -a realizat prin apariția sa în
nenumărate filme celebr e precum: “The Wild One”, sau “The Terminator”, devenind ast fel un
exemplu de: dominare, nonconformism și putere. De asemenea și în stilul punk a fost adoptată
jacheta de piele, fiind accesorizată cu diferi te lanțuri și obiecte metali ce. În prezent aceasta s -a
răspâ ndit la scară largă devenind un element vestimentar ce se poate asor ta cu diferite stiluri,
de la cel “formal” la ținute “casual”.
Jacheta de baseball este un alt element vestimentar purtat in ițial în anii ’90 de către
studenții sportivi de la universitățile americane. Aceasta a revenit spectaculos în anul 2010
introdusă în colecția de primăvară al designerului Alexander Wang.85 Această jachetă este
purtată și în prezent de majoritatea celebrităților precum: Jessica Alba, Kim Kardashian sau
Rihanna , astfel făcând -o celebră și în rândul pasionaților de modă. Putem ad uce în discuție și
o parte dintre elemente vestimentare celebre în anii ’80 ce și -au păstrat funcționalitatea în
timp existând și în prezent. S-au remarcat blugii prespălați purtați într -un mod obsesiv de
generația nonconformistă, colanții lucioși , fustele mini, dar și piese vestimentare în culori
neon. Privind în ansamblu, toate acestea se regăsesc și în unele ținute din zilele noastre.
Vedem din ce în ce mai mult ținute în culori puternice, mai mult de atât designerii actuali au
adaptat aceste culori nu d oar în ținutele de vară, ele regăsindu -se și în piesele din sezonul
rece. Blugii prespălați reprezintă o altă piesă de rezistență a anilor ’80 rezistând până în
prezent. Au fost reactualizați de unii designeri ce au făcut ca moda blugilor prespălați să
revină în prezent, mai mult de atât aceștia sunt purtați de o varietate de bloggeri de modă ce
aleg să -i adapteze unor combinații potrivite modei actuale.
Reapare în prezent și moda anilor ’70 , caracterizată de blugi evazați cu talia înaltă,
rochii de l ungime medie până la genunchi și fuste vaporoase. Modelul blugilor evazați a fost
evidențiat de actrița Farrah Fawcett, purtându -i în decursul unor filme celebre, astfel au fost
achiziționați și îndrăgiți de o largă varietate de persoane.86 Putem constata c ă și în prezent
acest model este îndrăgit de pasionații de modă și tineri. De asemenea, se regăsesc în prezent
și o mare varietate de fuste maxi purtate în anii ’70 de iubitorii stilului hippie, acestea sunt
îndrăgite astăzi de unele celebrități americane. Acestea sunt o parte dintre tendințele ce au
reușit să reziste în timp revenind în creațiile designerilor ce le -au adaptat cerințelor modei
actuale. Designerii au adaptat piese vestimentare de succes ale anilor ’70, ’80, ’90, astfel încât

85 Alexander Wang , https://www.alexanderwang.com/ro , accesat pe 18.06.2018
86 Biog raphy, https://www.biography.com/people/farrah -fawcett -9542358 , accesat pe 18.06.2018

Dîm Luiza -Loredana Capitolul 3: Industr ia modei văzută altfel
45
să se încad reze rigorilor de modă din prezent. După părerea mea, istoria modei se repetă însă
nu în totalitate, ea adaptându -se la unele criterii prezente. În decusrsul timpului moda se
schimbă, însă tendințele rămân aceleași. Designerii nu mai au idei revoluționare să cr eeze
piese vestimentare ce nu s -au mai purtat niciodată. Astfel aceștia se inspiră din trecut
cunoscând cu exactitate succesul unor obiecte vestimentare deja purtate în timp.
3.4 Povestea Brandul ui Chanel
Când vine vorba despre brandul Chanel ne gân dim a utomat la ținute haute couture , la
eleganță și elitism. Coco Chanel a revoluționat moda haute couture substituind tradiționala
siluetă încorsetată, cu piese vestimentare simple, largi sau rochii fluide. Ținuta emblematică
ce a facut -o remarcată a fost un c ostum format din două elemente: o fustă medie, puțin peste
genunchi și o jache tă închisă, ce avea să se numească “Chanel Suit” . Chanel este una dintre
primele case de modă pariziene ce a fost fondată de C oco Chanel 87. După puțin timp de la
debutul său Casa Chanel a devenit un simbol al eleganței, bogăției și al rafinamentul. Chanel
se distin ge prin logo -ul format dintr -un dublu “ C” intercalat, unul fiind îndreptat spre dre apta,
iar celălalt spre stânga. Acesta derivă de la numele Coco Chanel , unde “Coc o” reprezintă un
nume “de alint” , adevăratul nume al designe rului fiind Gabrielle Chanel.
Gabrielle Chanel creează un nou curent, dezvăluind imaginea unei femei elibera te de
constrângeri, plină de eleganță , independentă și naturală. Respingând corsetel e rigide, această
personalitate atât de autonomă impune epocii amprenta sa prin creații feminine arătând că cel
mai important lucru este modul în care un veșmânt este purat decât veșmântul în sine. Mai
mult de atât pune în evidență importanța femeii bine î mbrăcate prin piese simple și cât mai
puține, considerând simplitatea drept etalonul frumuseții. Pretinde că aristocrația la cel mai
înalt nivel nu reprezintă altceva decât să fii simpatizat de ceilalți.88
Creațiile sale s -au conturat în funcție de pro priile nevoi și au fost adaptate la imaginea
pe care de signerul dorea să o proiecteze în ochii celorlalți. Astfel dacă a realizat rochii de
seara acest lucru se întâmpla tocmai pentru că ea le purta mai întâi . Dacă recurge la haine
masculine confecționate din stofă fină de lână, est e pentru că ea însăși călărea.89 De aceea,
trebuie să luăm în considerare faptul că orice creație a sa mai întâi este realizată pentru a -i
servi propriei nevoi, iar mai apoi pentru a deveni purtată de alte femei. Pentru ea însăși
realizează cardiganul , rochia -cămașă, talia joasă, pantalonul, rochia neagră, fusta plisată,
impermeabilul și bereta marinărească. Moda se modifică datorită acestui designer car e iți

87 Meyer -Stabley, Bertrand, Chanel , Editura BaroqueBooks & Art, București, 2018, p.5
88 Ibidem, p.6
89 Ibidem, p.7

Dîm Luiza -Loredana Capitolul 3: Industr ia modei văzută altfel
46
perfecționează stilul ce reprezintă dincolo de idealurile modei, un stil care rămâne potrivit fără
ca vreodată să se demodeze.
După decesul designerului, survenit în 1971, Karl Lagerfeld, bun prieten al acesteia,
devine succesorul lui Chanel. 90Acesta desigur încearcă să conducă Casa Chanel spre evoluție,
urmând ideile de bază ale lui Chanel. Cu timpul creațiile Chanel tind spre a se adapta modei
actuale, însă bazele rămân aceleași. Idealul designerului Coco Chanel rămâne implementat în
noile creații , astfel simplitatea, rafinamentul și eleganța există la fel de vizibil e și astăzi.
Înțelegem că adevăratele creații de modă nu se demodează niciodată, rămânând la fel de
valoroase în timp. Mai mult de atât ele servesc drept sursă de inspirație noilor designer
const ituind o bază bine realizată în timp. Putem afirma că Chanel înseamnă un stil inegalabil
reinventând femeia secolului XX , aceasta fiind lipsită de constrângeri , având o eleganță
deosebită și mult bun gust.
Într-un mod total diferit de ceea ce se întâmplă astăzi, Chanel avea drept podium,
strada, locul unde își etala creațiile, ea fiind cea care purta cu nonșalanță fiecare țin ută ce o
caracteriza îndeaproape. Pentru Chanel luxul însemna simplitate, iar acest lucru rămâne
păstrat de timp o perioadă lungă. Simbolul simplității realizate de Chanel a fost rochia neagră,
ce apare pentru prima data în anul 1926. Designerul Paul Poiret aduce critici împotriva
creației lui Chanel, mărturisindu -i că: “transformă femeile în telegrafiste subnutrite” 91. Astfel
moda ei neostentativă aduce cu sine “moartea” lui Paul Poiret . “La petite robe noire” se
păstrează nesfârșită în colecțiile sale, devenind și mai admirată de iubitorii modei. Rochia
neagră se reinventează adoptând un guler și manșete albe, iar nasturii erau de culoare aurii.
Femeile urmează silueta lui Chanel pentru a putea fi puse în evidență de minunata rochie
neagră. Prin a sa rochie neagră, Coco Chanel dobândește gloria întregii lumi și admirația
tuturor împătimiților modei. Timp de aproape o sută de ani, numele Coco Chanel a fost
asemănat cu fiecare piesă vestim entară ce emană eleganță și rafinament. Chanel rămâne până
în zilele noastre răspunsul simplității și al succesului în modă.
Nu putem contesta faptul că una dintre cele mai admirate ținute existente vreodată este
cea care întruchipează simplitatea. Pr in simplitate se înțelege moda și tot astfel ea poate
rezista în timp. Chanel a realizat un stil, o sursă de inspirație si gură pentru restul designerolor.

90 Ibidem, p.8
91 Ibidem, p.42

Dîm Luiza -Loredana Concluzii

47 Concluzii
În urma celor discutate pe parcursul lucrării se pot desprinde o serie de rezultate
aferen te documentării de față. Rolul vestimentației în viața indivizilor datează din cele mai
vechi timpuri și aici vorbim despre rolul înveșmântării corporale împotriva factorilor externi.
Încă de la început apar informații ce specifică faptul că indivizii își acopereau corpul cu
diverse materiale conf ecționate de ei pentru a se proteja împotriva frigului. Însă odat ă cu
trecerea timpului oamenii și-au dezvoltat o altă percepție asupra hainelor. Astfel un alt rol
important pe care vestimentația îl constituie în prezent este acela de a evidenția calitățile
purtătorul.
Trăim într -o lume ce se dorește să fie distinctă și să atingă înaltele culmi ale
perfecțiunii. De aceea, în prezent vestimentația constituie un subiect de mare anvergură.
Astfel ținuta are o putere impresionantă de influ ențare asupra primei impresii, aceasta
constituind unul din primele elemente percepute de individ în interacțiunea cu ceilalți. S -a
constatat faptul că prima privire este ațintită asupra fizicului și a felului în care celălal t este
îmbrăcat. De a ceea, felul în care o persoană este percepută se datorează într -o mare măsură
ținutei . Acest lucru se întâmplă din cauza faptului că, de obicei oamenii au tendința de a
judeca ceea ce văd în jurul lor fără a sta pe gânduri dacă au sau nu dreptate. Hainele reprezintă
un sistem de semnificații ce pot fi des cifrate precum un text. Prin vestimentație putem analiza
statutul unei persoane, gradul său de importanță în societate sau chiar preferințele sale. Tot
hainele ne vorbesc despre diferen țierea dintre culturi, obiceiuri și regiuni geografice diferite.
Toate acestea se deosebesc prin prisma vestimentației ce este una caracteristică în funcție de
anumite criterii specific e bine ancorat e în timp.
Vestimentația este într -adevăr o formă de comunicare cu exteriorul având o putere de
reprezentare extrem de mare, uneori cu o superioritate mai mare în fața celei lingvistice. Prin
vestimentație sunt transmise o serie de informații de la purtător la receptor. Oamenii doresc să
comunice celorlalți o imagine proprie bine pusă la punct , cu ajutorul vestimentației. De aceea,
unii dintre indivizi aleg să poarte haine ce nu li se potrivesc doar de dragul de a -și evidenția o
imagine proprie distinctă de realitate. Con statăm că în acest sens indivizii s-au conformat la
noutatea hainelor din dorința de a se evidenția. Așadar hainele reprezintă și modul prin care
unii indivizi aleg să se distingă față de alții, dorind să exprime de cele mai multe ori
superioritate și un mod s ubtil de a inspira pe ceilalți. Moda la rândul ei este o activitate ce
presupune creativitate, pasiune, muncă și o remarcabilă atenție în realizarea detaliilor. De-a
lungul timpului s -au distins o seri e de caracteristici diferite în ceea ce reprezintă moda fiecărei

Dîm Luiza -Loredana Concluzii
48
perioade i storice. Pute m vorbi aici despre puterea modei de a convinge pe unii indivizi de a
purta ceea ce este “la mod ă” într-un anumit interval de timp . Astfel fiecare perioadă este
caracteriza tă de o idee inovatoare ce face ca anumite piese vestimentare să fie purtate în mod
obsesiv. Prin modă, oamenii au intenția de a se face remarcați și a fi în pas cu noile tendințe.
Întotdeauna pasionații de modă și nu numai au ales să urmeze anumite tipare ale modei în
ideea de a se simți cu un pas în fața celorlalți, de a exprima superio ritate și a oferi o altă
imagine despre sine.
Într-o altă ordine de idei constatăm faptul că prin vestimentație oamenii nu doar că
încearcă să se diferențieze de ații sau să exprime anumite caracteris tici personale, ci și își
exprimă autoritatea . De pildă, când vorbim despre costum, acesta poate fi considerat drept
semn social. Una dintre funcțiile costu mului este aceea de a semnifica, de a ne comunica
despre persoana ce îl poartă. Astfel costumul poate reprezenta o vestimentație impusă, ce
repre zintă o uniform care poate exterioriza statutul și gradul de autoritate , dar poate fi și o
ținută aleasă. În ultimul caz, costumul nu exprimă o anumită funcție ci mai mult de atât poate
exprima personalitatea cuiva, preferințele sale, cât și ap artenența l a o anumită cultură.
Trecând mai departe aflăm despre existența unei alte fețe a modei. O perspectivă deloc
neglijabilă este faptul că moda are puterea de a manipula. Dincolo de strategiile de imagine și
plasare a produselor, moda încearcă să se facă plăcu tă într -un mod obsesiv. Vorbim aici
despre unele “victime ale modei”, care își achiziționează pe baza unei mentalități colective,
piese vestimentare dintre cele aflate in trend. Astfel ajung să achiziționeze colecții întregi
extrem de scumpe, de multe ori fără a și le permite, doar de dragul unei obsesii furnizate de
lumea modei.
Un alt rezultat surprinzător aferent lumii modei, este faptul că istoria modei se repetă
la un interval de timp. Observăm cu surprindere cum unele piese vestimentare ac tuale, care se
află în trend, au mai existat în alte perioade istorice. Acest lucru se întâmplă cel mai probabil
din cauza faptului că au dispărut ideile inovatoare în această privință. Designerii actuali prefer
să actualizeze piese vestimentare din trecut , pentru a le adapta cerințelor prezente. Astfel ceea
ce astăzi este “la modă” nu reprezintă altceva decât o idee trecută adaptată zilelor noastre.
Sunt de părer e că lumea modei reprezintă un drum complex ce trebuie analizat
îndeaproape pentru a fi bine în țeles. Astfel în lucrarea de față am reușit să surprind doar
câteva elemente esențiale ce m -au condus spre aflarea unor răspunsuri legate de importanța
vestimentației în viața indivizilor. Părerea mea personală înfățișează faptul că trăim într -o
societate în care imaginea începe să conteze din ce în ce mai mult. De aceea, oamenii nu sunt
întoatdeauna ceea ce par a fi, dorindu -și să afișeze o imagine a pe rfecțiunii în ochii celorlalți.

Dîm Luiza -Loredana Concluzii
49
Vestimentația realizează o primă i mpresie, dar nu întotdeauna este cea co rectă,
întrucât oamenii se îmbracă într -un anumit fel pentru a fi plăcuți și acceptați de societate. Cu
atât mai mult consider că haina nu îl poate face pe om, ci doar îl poate evidenția în mulțime și
mai mult de cât atât îl poate pune în valoare. Spun asta deoarece a cunoaște omul nu implică
doar simplul fapt de a analiza ceea ce poartă , ci un proces mult mai complex desfășurat în
timp.

Dîm Luiza -Loredana Bibliografie

50 Bibliografie

CĂRȚI
1. ***Biblia sau Sfânta Scriptură , Editura Orizonturi, București, 2012
2. Barthes, Roland, The fashion syst em, Editura University of California Press, 1990
3. Barthes, Roland, The Language of fashion, Editura Bloomsbury, 2013
4. Berchină, Doina, Moda pe înțelesul tuturor, Editura Paideia, București, 1999
5. Birkenbihl Vera, Semnalele Corpului , Editura Gemma Pres, Bucure ști, 1999
6. Boutaud, Jean Jacques, Comunicare, semiotică și semne publicitare, Editura Tritonic,
București, 2005
7. Brustureanu, Cornelia, Repere estetice în vestimentație, Editura Artes, București, 2012
8. Buta, Ovidiu, Victima modei , Editura Polirom, Iași, 2006
9. Caragea, Cecilia, Istoria vestimentației europene, Editura Teora, București, 1999
10. Carlyle, Thomas, Filosofia Vestimentației , Editura Institutul European, Iași, 1998
11. Chevalier, Jean, Dicționar de simboluri , Editura Polirom, București, 2009
12. Dragostin Mioara , Ghid practic de vestimentație pentru profesioniști, Editura Polirom,
Iași, 2005
13. Dragostin, Mioara, Ghid practic de vestimentație pentru profesioniști , Editura
Polirom, Iași, 2005
14. Edwige, Martin, Luxomania , Editura Baroque Books&Arts, București, 2012
15. Esno ult, Brigitte, Comunică bine prin look , Editura House of Guides, București, 2012
16. Fârte, Gheorghe -Ilie, Comunicarea O abordare praxiologică , Editura Casa Editorială
Demiurg, Iași, 2004
17. Fogg, Marnie, Moda istoria completă , Editura Rao, București, 2015
18. Garcia , Nina, Totul despre stil , Editura Nemira, București, 2008
19. Georgiu, Grigore, Filosofia culturii, Editura Comunicare.ro, București, 2004
20. Grau, Francois, Marie, Istoria costumului, Editura Meridiane, București, 2002
21. Hașegan Miruna, Modă și manipulare , Editu ra Performantica, Iași, 2013
22. Ionescu, Adrian -Silvan, Modă și societate urbană în România epocii moderne , Editura
Paideia, Bucure ști, 2006
23. Joe, Navarro, dr. Marvin Karlins, Secretele comunicării nonverbale, Editura Meteor
Press, București
24. Mackenzie, Mairi, …Isme Să înțelegem moda, Editura RAO, București, 2010

Dîm Luiza -Loredana Bibl iografie
51
25. Margău, Leonica, Vestimentație internațională , Editura SimArt, Craiova, 2010
26. Marinescu, Cornelia, Coco Chanel un mit, Editura Casa editorială Ponte, București,
2012
27. Meyer -Stabley, Bertrand, Chanel , Editura BaroqueBooks & Art, București, 2018
28. Navarro, Joe, Mai clar decât cuvintele, Editura Meteor Press, București, 2012
29. Rossignol, Marie -Claire, Puterea culorilor , Editura Polirom, Iași, 2010
30. Stanciu, Adrian, Uniforma vestimentară, Editura Lumen, Iași, 2 010
31. Suvăială, Constantin Adrian, Creierul și comunicarea non verbal ă, Editura
Universitară, București, 2013
32. Waquet, Dominiquet, Laporte, Mariot, Moda , Editura Corint, București, 2003
ARTICOLE REVISTE/ZIAR
1. Aniței, Mihai, Humă, Bogdana, Comunicarea nonverba lă și formarea primei impresii ,
în Revista de phihologie, no. 3 -4, 2009
2. Bickman, L., Social Roles and Uniforms: Clothes Make the Person , în Psychology
Today, no.7, 1974
3. Roberts, Cr aig, Owen, Roy, Havlicek, Jan, Distinguishing Between Perceiver and
Wearer E ffects in Clothin g Color -Associated Attributions , în Evolutionary
Psychology, vol. 3, no. 8
4. Săucan, Doina, Comunicarea nonverbală și succesul în afaceri , în Psihologia, no. 3,
1993
5. Slepian, Michael, Ferber, Simon, Gold, Joshua, Rutchick, Abraham, The Cogni tive
Consequences of Formal Clothing , în Social Psychological and Personality Science,
no. 6, 2015
INTERNET
1. A.G., Nauta couture, https://agnautacouture.com/author/agnautacouture/ , accesat pe
13.05.2018
2. Biography, https://www.biography.com/people/farrah -fawcett -9542358 , accesat pe
18.06.2018
3. Wang Alexander, https://www.alexan derwang.com/ro , accesat pe 18.06.2018
4. Werlin Katy , The fashion historian, http://www.thefashionhistorian.com/ , accesat pe
13.05.2018