SPECIALIZAREA COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE [630723]

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA“ DIN IAȘI
FACULTAT EA DE FILOSOFIE ȘI ȘTIINȚE SOCIAL -POLITICE
SPECIALIZAREA COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE

LUCRARE DE LICENȚĂ

PARTICULARITĂȚI ALE COMUNICĂRII NON -VERBALE LA
COPIII DE VÂRSTĂ PREȘCOLARĂ

Coordonator științific

Lect. dr. HORIA CHIRIAC Autor
BELIGAN MIRELA (căs. MACOVEI)

Iulie 2018

1

Cuprins

Capitolul I
I.1 NOȚIUNEA DE COMUNICARE
I.2 TIPURI DE PROCESE DE COMUNICARE
I .3 CONTEXTUL COMUNIC ĂRII
I.4 O ANALIZĂ A SITUAȚIEI DE COMUNICARE
I.5 TIPOLOGII ALE COMUNICĂRII
I. 6 MODELE ALE PROCESULUI DE COMUNICARE
I.7 FUNCȚIILE COMUNICĂRII
Capitolul II
II COMUNICAREA NON -VERBAL Ă
II .1 FUNCȚII ALE COMUNICARE NON -VERBALE
II.2 LIMBAJUL NON -VERBAL
II.2.1GESTURILE
II.2.2 POSTURA ȘI POZIȚIA CORPULUI
II.2.3 EXPRESIA FEȚEI
II.2 .4 PREZENȚA PERSONAL
II.2.5 LIMBAJUL SPAȚIULUI
II.2. 6 FACTORII DE MEDIU
II.3 PERSUASIUNEA
II.3.1 ABORDĂRI TEORETICE ALE PERSUASIUNII
II .3.2 TEORIA SIMETRIEI A LUI THEODORE NEWCOMB

2
II. 4 . STILURILE SENZORIALE ȘI IMPLICAREA LOR
ÎN ÎNVĂȚARE ȘI COMUNICARE ÎN PERIOADA PREȘCOLARITĂȚII

Capitolul III
III. 1 MODALITĂȚI DE VALORIFICARE A COMUNICĂRII NON -VERBALE PRIN
ACTIVITĂȚI DE DEZV OLTARE PERSONALĂ LA PREȘCOLARI
III. 2 DEZVOLTAREA EMOȚIONALĂ
III.2.1 DEZVOLTAREA CONCEPTULUI DE SINE
III.2.2 DEZVOLTAREA AUTOCONTROLULUI EMOȚIONAL
III.2.3 DEZVOLTAREA EXPRESIVITĂȚII EMOȚIONALE
BIBLIOGRAFIE

3

Introducere

Am ales această temă deoarece consider că, o cunoaștere mai bună a limbajului non-verbal
,a expresivității și înțelegerea emoțiilor pe care cei mici ,de vârstă preșcolară,le afișează în orice
moment al zilei (dimineața –la momentul ,,întâlnirea de dimineață”,la prânz când ei sunt obosiți
,nervoși și înfometați,și seara la plecarea acasă ,când vin cei din familie să -i ia acasă),iar stăp ânirea
tehnicilor de comunicare , mă va ajuta în profesia mea și în gestionarea situațiilor ca un adevărat
profesionist.O educatoare trebuie să fie capabilă să înțeleagă cu o acuratețe foarte mare toat e
emoțiile și expresiile comunicării non -verbale, pe care le arată preșcolarii pentru a se putea face o
conexiune (educatoare –copil) apropiată și pentru obținerea feedback -ului dorit.
Una dintre cele mai bune căi de a se putea realiza apropierea și de a observa concordanța
emoțiilor cu trăirile acestora es te studier ea comunicării non -verbale, deoarece uneori noi pu tem
transmite printr -un gest câ t printr -o mie de cuvinte.
În primul capitol am tratat cu deosebită atenție noțiunea de comunicare în care am amintit
de ,,triada fondatoare ” cu cele trei elemente -Comunicator,mesaj ,receptor – care face catoate
interrelaționările umane să se producă,fără intenții și scopuri ascunse.Ceea ce mi se pare absolut
genial este ,,logica comunicării”, care înglobează toate formele paraverbale, nonverbale,
comportamentale,chiar și tăcerea este considerată o formă a comunicării.
În această lucrare sunt descrise mai multe modele de comunicare ,începând cu modelul circular al lui
Osgood și Schramm, în care se prezintă că e mițătorul este un codificator,iar informația este un
mesaj;deasemenea se prezintă și modelul multifuncțional elaborat de G. Gerbgner,la fel de
interesant pentru că ,el poate să ilustreze probleme de percepție implicate de trăirile psihologice ale
comunic atorului.
Lucrarea acesta face referire la rolul limbajului non -verbal, care este ca o balanță între
sentimentele interioare și cuvintele spuse, așa încât mai târziu să nu răsară un conflict sau emoții
neexprimate. Temele capitolului II abordează subiecte dintre cele mai frumoase precum, organizarea
reprezentărilor de sine,raportul percepției informației de către receptor,iar lucrul deosebit de reținut
este că impresia despre interlocutor se formează și pe baza informațiilor non -verbale.Trăirile
interioare ies la iveală și le afișăm prin gesturile noastre,iar simțurile copilului sunt ,,chei ”cu care
deschidem ușile către lume.Limbajul nonverbal este complex cu o varietate de categorii,ceea ce face
să fie o temă de de zbatere așa ca pentru o lucrare interesantă pregătită într -un cadru academic. Altă
temă dezbătută este implicarea stilurilor senzoriale în comunicare din perioada preșcolarității -după
cum zicea John Locke că :,,nu există nimic în intelect care să nu fi exi stat mai întâi în simțuri.”De
accea diferențierea în practică a senzațiilor de percepții este însă destul de dificilă,pentru că și unele

4
și altele acționează asupra analizatorilor.Legătura informațională cea mai simplă a omului cu
realitatea este realizată prin intermediul senzațiilor.
Pentru o mai bună cunoaștere și o prefectă armonizare a relației educatoare – copil și în
special a relației copil -copil,ideal ar fi ca eu să mă comport ca un adevărat ,,meșter modelator de
caractere” și să descos dedesubturil e acestui interesant domeniu -comunicarea non -verbală .
Putem afirma și susține ,că mimica este un adevărat mecanism de întărire sau înțelegere a mesajului
transmis de către adult , copilului.O atenție crescută asupra limbajului corporal, ne va permite să
depistăm sentimentele ascunse, pe care copilul nu știe și să le exprime.
Nu toți copiii între 2 -3 ani au capacitatea de a comunica verbal, de aceea noi , ca adulți,
trebuie să acordăm o atenție deosebită comunicării non -verbale. Cred că este responsabil itatea
fiecărui părinte să încerce să își integreze copilul cât mai bine în mediul social și să îl învețe pe
acesta unele trucuri pentru a avea o cale mai ușor de parcurs, învățându -l elemente de bază a
limbajului non -verbal. Părinții sunt dornici să -i ajute să vorbească clar și cursiv, însă pierd din
vedere un element foarte important -comunicarea non -verbală. Sunt impo rtante propozițiile
formulate corect, cuvintele spuse clar, însă ar fi mai bine să fim mai atenți și la acest aspect foarte
important în dezvoltarea armonioasă a copilului. Copilul devine receptiv la orice dialog ,dacă
reușești să -l privești în ochi, să-i arăți cât este el de important, câștigându -i astfel încrederea, să
glumești cu el, să folosești umorul,să -l încurajezi mereu, să-l alinți dar să fii ferm,numai așa se
ajunge la cooperarea comunicațională.
Noi toți percepem semnalele non -verbale într -un mod instinctiv,dar, părerea mea e că,trebuie
să le acordăm importanța cuvenită și dacă simțim că ceva nu este în regulă,să fim mai atenți,să
aflăm ceea ce se ascunde acolo.
În ultimul capitol -studiu de caz am făcut o încercare timidă de a analiza,mimica,gesturile și
reacțiile copiilor de vârstă preșcolară.Interacțiunile copil -educatoare -copil,relațiile care se sudează în
interiorul a cestei triade duce nemijlocit la dezvoltarea preșcolarului din toate punctele de vedere. La
activitățile de dezvoltare personală și jocurile și activitățile liber alese,copiii își manifestă trăirile și
sentim entele liber,fără constrângere.
Relațiile si gure și sprijinul emoțional îi ajută pe copii să dobândească încrederea în sine și
abilitatea de a se desfășura în cadrul unui grup,ca mai apoi să facă față cerințelor societății.
Ca și modelatori de destine punem și vrem să putem pune totul în slujba ,,MĂRIEI SALE
,COPILUL !”

5

Capitulul I
I.1 Noțiunea de comunicare
COMUNICAREA -într-un sens foarte larg cuprinde toate procedeele prin care un spirit poate
afecta un alt spirit,acest lucru nu cuprinde numai limbajul vorbit sau scris,ci și muzica,artele
vizuale,tetrul ,baletul și de fapt,toate comportamentele umane. Toate simbolurile spiritului și
mijloacele de a le transmite în jur și de a le conserva în timp ,formează mecanismul prin care
relațiile umane există și se dezvoltă.Acestea cupri nd atitudinea și gesturile,expresiile feței,tonul
vocii,cuvintele ,scrisul,tipăritul,telegraful,telefonul,internetul etc.
În comunicare cuprindem interacțiune,interpretare comună,relație ,acțiune,efect de clarificare într -o
situație dată, echivalența dint re codificare și decodificare.,,Triada fondatoare” cu cele trei elemente –
COMUNICATOR,MESAJ,RECEPTOR este tot mai mult dezbătută în lucrările recente.
Orice act de comunicare este văzut ca o transmitere de informație,constând într -o serie de stimuli
care fac diferența,de la o sursă către un receptor.Intenția nu este altceva decât accentuarea faptului că
actele comunicative au un scop,iar aici comunicarea are ca interes central acele situații
comportamentale în care se transmit mesaje de la o sursă la un re ceptor.
Comunicarea ca proces
Actul comunicării se realizează atunci când o sursă de mesaje transmite semnale,printr -un
canal,până la receptor,iar emițătorul transmite o informație ,o idee importantă sau o
atitudine.Comunicarea a devenit obiect de cercetare al științelor sociale,astfel a devenit o știință
autonomă,caracterizată prin pluralitatea modurilor de abordare a comunicării (psiho –
socială,sociologică,cibernetică ,semiotică,lingvistică).
Distingem mai multe forme ale comunicării și primul îl constituie modalitatea sau tehnica
de transmitere a mesajului. Utilizându -se mijloace primare -cuvânt,gest,mimică se vorbește de
comunicarea directă,iar situația în care transmiterea mesajului se realizează printr -un mediu de
comunicare – vorbim desprew comunicarea mediată.
Comunicare și incomunicare
Comunicarea eșuată este numită în studiile de specialitate noncomunicare sau
incomunicare. După cele două războaie mondiale,communicarea a fost înțeleasă ca o alternativă la
conflictul armat deschis,ca un fa ctor stabilizator și un mijloc de menținere a păcii. Incomunicarea a
fost percepută ca o formă patologică iar comunicarea defectuoasă nu poate duce decât la eșecurile
organizațiilor.

6
Cercetătorii au arătat că reținerea,abținerea,acordarea unor răgazuri de tăcere sunt tactici care pot
avea rezultate mai profitabile.
Metacomunicarea este mai mult decât o modă,este expresia unei viziuni idealizate asupra
comunicării.Aceeași ideologie a comunicării este cauza incomunicării ca abundență de
informație.Modalitatea în care societatea contemporană consideră că poate fi rezolvat impasul este
dezvoltarea tehnologiilor.
Înaintea constituirii comunicării interpersonale ca arie de cercetare
interpersonală,Watzlawick,Beavin și Jack son aduceau în dis cuție ideea că prin comunicare în
general, se înțelege comunicarea verbală intențională. Autorii amintiți mai sus au scris o lucrare:,, O
logică a comunicării” , care înglobează toate formele paraverbale,nonverbale,comportamentale ca
elemente ale comunică rii-și tăcerea este considerată o formă a comunicării.,,Faptul că este de
neocolit comunicarea în lumea vie nu înseamnă însă ca ea nu poate fi defectuoasă,adică să implice
ambiguități ,neînțelegeri, minciuni,înșelăciuni și amăgiri ale partenerului de comuni care sau ale sie
însuși,conștient sau inconștient.”1
Un factor determinant al eșecului comunicării este minciuna,dar care poate fi valorizată ca element
necesar al interacțiunii și al păstrării relațiilor sociale Disimularea este pentru unele
Specii forma de apărare ,există în natură insecte,plante, animale inofensive care au o înfățișare
asemănătoare cu specii periculoase.Nu totul este comunicarea,așa cum noncomunicarea este
imposibilă.Incomunicarea se instalează datorită incapacitatii de a gestiona propria identitate și
alteritatea celuilalt participant la o comunicare.

I.2 Tipuri de procese de comunicare
I.2.1 Proces liniar –fundația științelor comunicării este realizat de Shannon și Weaver.Acest model
general al comunicării este valabil relațiilor ce se stabilesc între ființe biologice,organizații sociale
sau în care sunt implicate mașini.
Unitatea de măsură a comunicării este de natură binară,ceea ce înseamnă că transmiterea
informațiilor se poate realiza sau nu.Structura principală a mo delului este:emițător,receptor,canal,
cod(dispozitive de codificare,transmitere și decodificare a informațiilor).
Ioan Drăgan în lucrarea ,,Paradigme ale comunicării de masă” a încercat să specifice că această
teorie răspunde la două întrebări:
-cum poate fi transmisă o informație cât mai rapid și cu cheltuielile cele mai reduse?
-cum se poate asigura identitatea dintre informația primită și cea emisă?

1 Stănciugelu,I.;Tudor R.; Tran A.;Tran V. Teoria Comunicării,Editura Tritonic,2014,p.44

7
Identitatea dintre informația primită și cea emisă duce și la probleme de eficacitate,adică cât de mult
poate fi modificat comportamentul receptorului în sensul dorit de emițător.
Ilustrarea unui exemplu pentru a vedea cum funcționează comunicarea ca proces liniar de
transmitere de informație:
,,O persoană este în parc,vara și începe să tune.Își cheamă copilul de la joacă .Copilul
părăsește locul de joacă.Sursa de informație este creierul persoanei care procesează informația cu
privire la schimbarea climaterică și ia decizia de a formula mesajul prin care copilul este
chemat.Creierul(sursa) trimite mesajul către aparatul fonator(emițător) care transmite semnale
sonore într-un cod care poate fi decodificat de receptor(în situașia noastră codul este limba
română).Receptorul în cazul nostru este urechea copilului care recepționează semnalele și le
decodifică într -un mesaj pe care -l transmite către creierul copilului.Aerul care propagă undele
acustice reprezintă canalul de comunicare,iar zmotele din parc și tunetele sunt zgomote fizice care
pot altera semnalul pe parcursul transmisiei,astfel încât semna lul trimis să nu mai coincidă cu cel
recepționat.Sperietura copilului provocată de furtună poate fi un zgomot psihologic,faptul că fiind de
vârstă preșcolară copilul are o cunoaștere limitată a limbii române poate fi o al tă sursă de
zgomot.Eficiența comuni cării se reflectă în schimbarea de comportament a copilului,care se
îndreaptă către persoana care l -a chemat.”2
I 2 .2 Proces interactiv
Aici se p oate prezenta modelul Osgood și Schramm,modelul este adecvat comunicării
interpersonale diadice și este aplicabil în situațiile de dialog în care participanții ocupă poziții de
putere egală.
Exemplul dialogul a doi studenți despre un proiect comun.Mesajul celui de -al doilea student poate
să conțină o glumă inofensivă despre capacitatea de înțelegere a coleg ului său.Acesta poate
interpreta gluma ca fiind o opinie ofensatoare asupra inteligenței sale.Funcția cea mai importantă
care apare în acest model este cea de interpretare ,care pune în evidență problemele de înțelegere și
percepție a mesajului.

I.2.3 Proces dinamic
Modelul elicoidal al lui Dance (în 1967) –el pornește de la ideea că spirala este forma geometrică ce
sugerează avansarea comunicării în timp.Aceasta înseamnă că ceea ce se comunică la un moment
dat este afectat de ceea ce s -a comunicat în trecut și va influența evoluția ulterioară a procesului de
comunicare.Un exemplu poate fi o conversație ,pe măsură ce dialogul avansează,atunci ce s -a spus
la un moment dat schimbă raporturile dintre participanți.

2 Stănciugelu,I.;Tudor R.; Tran A.;Tran V. Teoria Comunicării ,Editura Tritonic,2014,p.49

8
,,Modelul lui Dance poate fi aplicat și m odului de interacțiune de -a lungul unui semestru între
profesor și studenți.Pe măsură ce comunicarea avansează,conținutul cursului se îmbogățește ținând
seama de informațiile care au fost prezentate deja și care au fost înțelese și însușite.”3
I.2.4 Pr oces convergent
Modelul Rogers și Kincaid (1981) este un alt model în care se ia în considerare potențialul
acord între participanți,de conse ns și de cadru socio -cultural.Cercetătorii au pornit de la un caz
concret al unui sat foarte sărac și lipsit de resurse din Republica Coreea,care a reușit să distrugă
cercul vicios al subdezvoltării .Lumea întreagă a aflat de cazul satului Oryu li și aici femeile -care în
mod tradițional nu aveau nici un drept să participe la luarea deciziilor în familie și în
comuni tate.Femeile au reușit să descopere planing -ul familial,au bazele economice a unui sistem
cooperativ care a adus bunăstare .Concluzia acestui caz este că procesul de convergență
comunicațională permite unei comunități locale să adopte norme macrosociale.
În modelul lui Rogers și Kincaid secvența se repetă ciclic și pe măsură ce evoluează schimbul de
informație,înțelegerea celor care comunică avansează,punctele de vedere converg până se ajunge la
o zonă de suprapunere.Modelul convergenței ne arată nouă fe lul în care comunicarea participă la
stabilirea relațiilor de putere într -un grup. Puterea se descrie drept capacitatea de control asupra
celorlalți și se manifestă prin comunicare verbală ,dar ți prin comunicare non -verbală -ton,poziții ale
corpului și post uri adoptate.
I.2 5 Proces tranzacțional
Modelul propus de Wood pornește de la presupoziția că în actul comunicării,văzut ca
împărtășire,actorii care iau parte la comunicare nu sunt îndreptați către sine ,ci către noi.Din poziția
comunicatorilor nu deducem:,,Iată ce gândesc eu. Iată ce vreau eu.” ci concluzionăm :,,Cum ne
putem înțelege unul pe altul?” ,,Cum putem rezolva împreună acest conflict?”
,,Modelul ține seamă de posibila sincronicitate a funcțiilor de transmitere,interpretare și
receptare ș i de evoluția în timp a procesului de comunicare.”4 Se are în vedere câmpurile de
experienț e indi viduale ale participan ților ,situația în care are loc comunicarea,zona de experiență pe
care și -o împărtășește fiecare și influența timpului asupra interacți unii simbolice.Modelul Wood se
diferențiază de celelalte modele prin aceea că, ilustrează câmpul de experiență personal al fiecărui
actor al comunicării ,iar experiența împărtășită care se schimbă în timp.,,comunicatorii participă egal
și adesea simultan l a comunicare.”5
Wood consider ă că ,,cel mai corect mod de a reprezenta comunicarea este ca proces tranzacțional în
care oamenii interacționează în timp cu și prin simboluri pentru a crea înțelesuri”6.

3 Stănciugelu,I.;Tudor R.; Tran A.;Tran V. Teoria Comunicării ,Editura Tritonic,2014 ,p.55
4Idem ,p60
5 Stănciugelu,I.;Tudor R.; Tran A.;Tran V. Teoria Comunicării ,Editura Tritonic,2014 ,p62
6 Idem,p.63

9
I .3 Contextul comunic ării
Comunicarea se desfă șoară într-un context care poate fi evident și care se impune ,mai rezervată
precum în cazul unei înmormântări sau stimulând comunicarea precum în cazul unei aniversări.
Contextul fizic este mediul propriu zis în care se desfășoară comunicarea ,dispunerea
locurilor care determină folosirea unui anumit tip de limbaj,precum și interpretarea finalității
situației.
Dimensiunea social -psihică include relațiile dintre participanți,rolurile jucate,c aracterul
formal și informal de comunicare.
Dimensiunea temporală se referă la timpul zilei favorabil sau nu comunicării și la timpul
istoric al situației de comunicare.De exemplu, același compliment va primi semnificații diferite în
funcție de moment și va fi receptat ca atare ,în funcție de starea și momentul zilei.
Competența comunicativă cuprinde toate cunoștințele din sfera socială a
comunicării,incluzând date chiar și despre rolul tăcerii în comunicare, rolul comunicării non –
verbale,despre rolul contextului în care are loc actul comunicării și în determinarea for mei și
conținutului comunicării.
Feed -back abilitatea comunicatorului de a răspunde adecvat feed -back-ului este
determinantă pentru eficiența comunicării.
Feed-back-ul corespunde următoarelor patru funcții: funcția de control al înțelegerii,al receptării
în bune condiții a mesajului, f uncția de adaptare a mesajului la caracteristicile actorilor, f uncția
de reglare socială prin flexibilitatea rolurilor și funcțiilo r îndeplinite de diverși actori, și o funcție
socio -afectivă care depinde de răspunsul primit c e crește siguranța internă și satisfacția actorilor.
I.4 O analiză a situației de comunicare
,,Un model de analiză simplu,ușor aplicabil și ușor de reținut este structurat pe r ăspunsurile oferite
întrebă rilor :,,De ce?”,,Cine?„Unde?”,,Când?”,,Ce?” și ,,Cum?” comunică.”7
Se stabilește scopul :de ce se comunică? Și în acest caz depinde ce vreau să obțin,adică să
informăm,să conving,să fac conversație,să fraternizez cu cineva.Dacă urmăresc o schimbare de
atitud ine,o schimbare de opinie .
Cine este receptorul mesajului meu?Trebuie să cunoaștem tipologia,personalitatea și preocupările
celui cu care comunicăm,adică cum va reacționa la mesajul meu și mai trebuie să ținem cont de
relația pe care o am cu interlocutorul (relație de amiciție ,conflict uală?)
Unde ,când? -locația unde se află interlocutorul în momentul când primește mesajul , în ce
moment al zilei este atunci când primește mesajul și dacă se află într -o dispozi ție bună.

7 Irena Chiru, Comunicarea interpersonală ,Editura Tritonic,București,2003,p 13

10
Ce ? aș dori să transmit se interferează cu ceea ce -și dorește el să audă. Se pune mare accent pe ce
aș putea eu să transmit pentru a fi clar,concis,amabil și corect.
Cum? Cum aș putea comunica mai bine?Prin imagini,cu ajutorul cuvintelor și care vor fi acestea?
Cum voi realiza efectul dorit?

I.5 Tipologii ale comunicării
Există numeroase criterii , ceea ce face ca sa nu se poată realiza o singură tipologie a formelor de
comunicare ,iar eu voi încerca să prezint câteva dintre cele mai uzuale clasificări ale comunicării:
a)distanța dintre participanții la comunicare ,în funcție de aceasta există:
a 1)Comunicarea directă ,interpersonală,apropiată ,care presupune contacte personale
între ființele umane(ex:relaționarea și apropierea educatoare -copil)
a.2)comunicarea indirectă –bazată pe utilizarea unor cana le sau dispozitive tehnice
pentru transmiterea mesajului.
Atunci când este vorba de comunicare directă vorbim de tehnici ,,primare” -cuvânt
,gest,mimică,iar a doua recurge la tehnici,, secundare” cum ar fi : semnale transmise pe unde
hertziene ,cabluri sau tipăritură,scriere sau toate sistemele grafice.
b)direcția în care se desfășoară comunicarea :
b.1)comunicarea unidirecțională adică mesajul circulă într -un singur sens,iar emițătorul și
receptorul își păstrează ,,statutul”.
b.2 comunicarea bidirecțională aici mesajul circulă în cel puțin două
direcții(exemplu:conversația cu preșcolarii),iar emițătorul și receptorul își schimbă rolul în actul
comunicării
c)Comunicarea mai poate fi clasificată în funcție de numărul de,, actori ”sau participanți
la actul comunicării.
c.1)Comunicarea intrapersonală este limbajul interior,este tipul de comunicare în
care orice persoană vorbește cu ea însăși.
c.2)Comunicarea interpersonală se referă la dialogul dintre două sau mai multe
persoane a flate față în față.Acest dialog folosește atât elemente verbale,cât și nonverbale și
paraverbale(tonalitatea vocii,de mimica feței, de privire,de poziția corpului și de gesturile
persoanelor implicate în discuție).
,,De exemplu,un ton amabil atunci când vor bim transmite un alt mesaj decât un ton aspru și
determină un anumit comportament din partea interlocutorului;dacă surâdem atunci când ne adresăm

11
cuiva,exprimăm și transmitem o intenție de amabilitate și vom trezi reacții corespunzătoare.În
comunicarea int erpersonală feed -back-ul funcționează imediat,direct și continuu.”8
c.3)Comunicarea de grup și comunicarea în organizații – este reunirea persoanelor
pentru o activitate în comun ( o grupă de preșcolari sau reunirea comitetului director al unei
organizații).
c.4 )Comunicarea de masă aici realizarea comunicării este un proces mai dificil
pentru că,comunicatorii devin persoane s pecializate care trebuie să știe CE ?și CUM ? să
transmită.
d) În funcție de sistemul de semne și coduri utilizat pentru realizarea comunicării :
d.1 )Comunicarea verbală -utilizează limbajul articulat și există comunicarea orală ( ce
implică vorbirea și ascultarea)comunicarea scrisă (atunci când sunt implicate scrisul și cititul).
d.2)comunicarea non -verbală care utilizează sisteme și coduri non -verbale,precum
gesturile,mimica,postura și mișcările co rpului,mesajele tactile inclusiv ,,atingerea”,poziționarea
individului în spațiu,apropierea de alții etc.
d.3)comunicarea paraverbală este mai adesea considerat tot un fel de comunicare non -verbală
și se referă la inflexiunile vocii ritmul de vorbire,ticu rile verbale.
e)după modul de realizare a procesului de comunicare în funcție de relația existentă între
indivizi, așa încât în funcție de acest criteriu,pot fi identificate:
e.1)Comunicarea ascendentă care se desfășoară de jos în sus (de exemplu
comunicarea într -o organizație)
e.2)Comunicarea descendentă –informațiile circulă de la nivelele superioare la cele
inferioare)
e.3)comunicarea orizontală se face între indivizi care se află pe poziții ierarh ice
similare.
I .6 Modele ale procesului de comunicare Procesul de comunicare dispune de patru componente
fundamentale :un emițător,un canal,informație și un receptor,iar procesul de comunicare poate fi
redat așa:

8 S. Ștefănescu,Sociologia Comunicării,Editura Cetatea De Scaun,Târgoviște,2009 -2010,pag.23

12

I .6.1 Modelul elementar al comunicării (după Van Cuilenburg,Scholten &Noomen,2000)
Din schema de mai sus reiese că esența procesului de comunicare este transmiterea
informației de la un participant la altul.După Van Cuilenburg schema modelului de comunicare nu ar
fi completă fără efectul comunicării.

eeemi informație informație

Emițător canal receptor Efect

Comunicarea poate fi un proces prin care un emițător transmite informația către receptor prin
intermediul unui canal, cu sco pul de a produce asupra acestuia unumite efecte. Ca informația
transmisă de emițător să fie inteligibilă pentru receptor,iar emițătorul pentru a transmite mesajul
trebuie să folosească un sistem de coduri(de exemplu limba vorbită sau scrisă sau coduri non –
verbale).Receptorul trebuie să cunoască sistemul de coduri -adică el trebuie să decodifice mesajul și
să-l interpreteze. Surplusul de informație care poate să apară pe parcursul derulării procesului de
comunicare,ceea ce este numit adesea zgomot.

Informație semnale

Emițător codare canal decodare

receptor
efect Emițător canal Receptor

13
Reușita în comunicare implică,într -o anumită măsură,un izomorfism între semnificația dată
mesajului de către emițător și cea pe care receptorul o acordă mesajului.
I.6 .2 Modelul circular al lui Charles E.Osgood și Wilbur Schramm
Acest model poate fi caracterizat ca fiind unul pronunțat circular.Schramm și Osgood și -au focalizat
analiza asupra comportamentului principalilor actori implicați în pr ocesul de comunicare.Conform
lui Schramm și Osgood,însă părțile implicate în comunicare sunt egale și îndeplinesc funcții
identice. semnal

sursa codificare mesaj decodificare
destinație
În schema de mai sus care prezintă că emițătorul este un codificator ,receptorul este un
decodificator ,iar informația este un mesaj.
Codificarea este primul act al procesului de comunicare,unde intențiile celui care comunică trebuie
transpuse în cuvinte(ros tite sau scrise), în imagini,mai bine zis ele iau forma unui mesaj.
Semnele sunt învățate prin asociere.iar conform lui Schramm,semnele au o serie de funcții: –funcția
de a înlocui originalele , funcția de a codifica experiențe și funcția de a face posibil ă comunicarea.
Decodificarea presupune următoarele întrebări :Imaginea trezită în mintea receptorului oare
este ac eiași cu cea din mintea sursei? R eceptorul va reacționa chiar așa cum se așteaptă emițătorul?
Realizarea comunicării presupune anumite calități ale fiecărei etape: sursa trebuie să aibă o
capacitate informațională deosebită , emițătorul care are o capacitate de codificare aparte -adică
precizie,evitarea cuvintelor de pr isos și a expresiilor fără sens, iar canalul trebu ie să transmită rapid
și cu fidelitate mesajul.
A doua schemă a comunicării din modelul lui Schramm este schema,,câmpului de experiență” și
pentru a înțelege mai bine comunicarea Schramm a introdus în modelul său un element vital și
anume ,,câmpul de exper iență” al comunicatorului.
,,Câmpul de experiență” este o condiție indispensabilă pentru ,,armonizarea receptorului și a
emițătorului”,un lucru esențial în codificare și decodificarea mesajului. Sursa și destinatarul codifică
și decodifică în funcție de p ropria experiență( de exemplu dacă nu știm limba germană nu putem
niciodată să facem decodificări în această limbă).
Dacă suprafața de intersecție este foarte mică,atunci comunicarea devine dificilă(exemplul cel mai
elocvent poate fi :doi indivizi din cult uri foarte diferite),iar dacă suprafața de intersecție este foarte
mare ,comunicarea s -a realizat în condițiile cele mai bune. SURSĂ

14
A treia schemă elaborată de Schramm este ,,schema interpretului” și a fost elaborată pentru a
arăta caracterul interpretativ al proceselor de comunicare,unde Schramm subliniază un fapt foarte
important în comunicarea umană:persoanele implicate în actul comunicativ este atât codificator,cât
și decodificator ,primind și transmițând mesaje. ,,Omul este un interpret ,el decodifică și c odifică
neîncetat mesaje,în funcție de semnalele pe care le primește.”9
Wilbur Schramm cercetează și mai scoate în evidență un alt element esențial pentru înțelegerea
proceselor de comunicare –feedback -ul.
Feedback -ul poate îmbrăca haine diferite,în funcț ie de forma comunicării :
 într-o convorbire,el se poate exprima prin cuvinte sau prin mimică și gesturi
 în conferințe ,feedback -ul se poate materializa prin aplauzele publicului.
Mai există și așa zisul ,,propriul feedback al fiecărui om”,adică reacția de corectare al propriului
limbaj,atât verbal,cât și non -verbal(exemplu corectarea și controlul reacțiilor non -verbale).
În cele mai simple acte de comunicare se folosesc mai multe canale de transmitere a unui mesaj:pe
lângă undele sonore,intervine și expresi a feței ,postura corpului,gesturile.Dar abordarea ,,circulară” a
comunicării din modelul lui Schramm și Osgood nu putea să fie scutită de critici.Principalele critici
au fost generate de faptul că,,modelul circular” poate fi utilă în studiul comunicării
interpersonale,însă modelul e prea puțin viabil în cazul comunicării de masă.
I 6.3 Modelul elicoidal al lui Frank E.X.Dance
Acest model poate fi considerat o dezvoltare interesantă a modelului circular a lui Schramm
și Osgood.Tendința celor mai mulți specialiști este de a considera abordarea circulară ca fiind cea
mai potrivită pentru prezentarea corectă a procesului de comunicare.Acest model ne arată faptul că
procesul comunicării înaintează continuu,iar ceea ce comunicăm acum influențează conț inutul
comunicării de mai târziu.
Modelul elicoidal ilustrează cel mai fidel faptul că omul,atunci când comunică,nu este pasiv,ci
dimpotrivă,cel mai creativ,activ și capabil să stocheze și să utilizeze ulterior informația.
I 6.4 Modelul multifuncțional al comunicării dat de George Gerbner
Avantajul acestui model este că poate lua forme diferite în funcție de specificul situației de
comunicare pe care o descrie,elementele sale pot fi folosite ca și cărămizile într -o construcție.
A comunica înseamnă mai în tâi percepția unor evenimente,reacția la aceste evenimente,mesajul
depinde de situația prezentă,care este transmis prin anumite mijloace. Conform modelului lui
Gerbner percepția rezultă din eveniment,îl reflectă,dar și diferă de el.

9 Simona Ștefănescu,Sociologia Comunicării,Editura Cetatea de Scaun,Târgovițîște,2009,pag. 33

15

Axa percepției
Relația dintre cel care comunică și lumea evenimentelor

Selecție ,context
Grad de acces

Axa mijloacelor și a controlului
Relația dintre cel care comunică și produsul comunicării

„Modelul multifuncțional ” elaboral de G. Gerbgner
Explicația modelului elaborat de Gerbner -M este agentul de comunicare/E -evenimentul /E1
percepția lui M despre E/iar S/E –mesajul,relația dintre E,M,E1 este una de percepție. Modelul de
care vorbim s -a dovedit că el este unul flexibil pentru că ,poate fi utilizat pentru cercetarea
comunicării interpersonale,unde modelul poate să ilustreze probleme de percepție implicate de
trăirile psiholog ice ale comunicatorului. Partenerii implicați în procesul de comunicare trebuie să fie
capabili să emită și să recepteze semnale într -un anumit cod sau limbaj,cunoscut de cei doi parteneri.
Semnul,, este orice care ,,stă în locul,, sau este pus pentru altc eva,deci este un semnal care poartă ,,o
semnificație”.Un ,,semn” este orice obiect folosit pentru a transmite o anumită semnificație.
Semnificațiile pot fi :
a) denotative (semnificația primară a semnelor)
b) conotative( într -o limbă 95% din cuvintele de bază sun t polisemantice),iar cu cât o limbă
este mai bogată în conotații,cu atât este limba unei culturi mai bogate și mai dezvol tate. E1
PERCEPȚIE Eveniment
E
S E
Formă Conținut M
E 1
Percepție

16
Codul de transmitere a mesajelor nu este transmis doar prin limbaj,ci non -verbal prin
gesturi,mimică,postură și paraverbal(atunc i când codul este reprezentat de tonalitatea și inflexiunile
vocii,ritmul de vorbire,pauzele dintre cuvinte,ticurile verbale ).Transmiterea mesajelor se referă la
orice formă posibilă de a câștiga atenția și de a le transmite altora -prin vorbire,scriere,
gesturi,tonalitate,utilizarea mijloacelor electronice,filme,pictură și sculptură.,,Canalul”corespunde
sistemelor posibile de recepție de care se bucură ființa umană( cele mai importante sunt vă zul și
auzul). C analele de comunicare sunt percepute ca fiind ,,drumurile”,,,căile” urmate de mesaje.
Pentru ca actul de comunicare să fie reușit,este necesar ca receptorul să cunoască codul sau
codul sau limbajul -sistemul de semne -în care a fost codific at mesajul,și să atribuie aceeași
semnificație a semnelor așa cum le -a înțeles și emițătorul. Este evident ca procesul de comunicare să
fie posibil,sunt necesare o serie de elemente comune de la bun început.De la bun început trebuie să
existe un cadru comu n,-un spațiu social,fizic și temporal în limitele căruia sunt localizați
participanții. În analiza procesului de comunicare există contexte multiple care trebuie luate în
considerare: contextul spațial (locul de desfășurare și constrângerile impuse de acesta participanților
la comunicare ), contextul fizic și senzorial -cuprinde toți stimulii care ajung la diferite
simțuri:văz,auz,miros,simțul tactil, contextul temporal adică ceea ce se comunică într -un anumit
moment și capătă un anumit se ns, contextul pozițiilor actorilor comunicării adică ,în funcție de
statutul comunicatorilor,de poziția lor și statutul social, contextul relațional social imediat ,ceea ce
se spune capătă un sens în funcție de calitatea relațiilor celor care comunică, contextul cultur al sau
subcultural al comunicatorilor capătă un sens în raport cu anumite norme. și contextul expresiv al
identităților actorilor –ce se comunică are un sens în raport cu ceea ce se știe,cu privire la intențiile și
mizele celor care transmit mesaje.
Prin comunicare nu vizăm doar cunoașterea,ci,dimpotrivă,de cele mai multe ori umărim
emoții,atitudini ,comportam ente,așa încît, comunicarea are cele două planuri: unul cognitiv – care
vizează cunoașterea ,iar celălalt persuasiv – care vizează producerea anumitor stări afective .
Între emițător și receptor pot interveni factori care pot deranja comunicarea: zgomotul /barierele de
comunicare. Uneori perturbarea mesajului transmis poate lăsa o anumită amprentă,astfel încât , între
mesajul inițial și cel receptat exist ă diferențe vizibile.
Anumite dificultăți de exprimare,utilizarea unor expesii confuze,receptivitatea și starea
emoțională,diferența de pregătire și experiență,unele cuvinte care pot avea sensuri diferite ,toate
acestea constituie bariere de limbaj.
Barierele de mediu prevăd o poluare fonică ridicată,iar mediul comunicării poate face ca
participanții la comunicare să -și ascundă gândurile,pentru că le este frică să spună ce gândesc.
Barierele datorate poziției emițătorului și receptorului se regăsesc a tunci când situația în care are
loc comunicarea este caracterizată diferit de către emițător și receptor,iar sentimentele pe care le au
participanții la comunicare se pot constitui și ele în bariere.

17
Barierele de concepție se întâlnesc atunci când exprimar ea este neadecvată față de receptor,există
presupuneri, lipsă de atenție, lipsa de interes a receptorului față de mesaj și concluziile grăbite.

I .7 Funcțiile comunicării

I.7.1 Funcțiile comunicării lingvistice
Roman Jakobson face distincția dintre forma și conținutul mesajului.El propune o tipologie a
funcțiilor comunicării în care ia în considerare nu doar emițătorul,mesajul și receptorul,ci și
contextul,codul și canalul de transmisie.
I. 7 .2 Funcțiile comunicării orale :
7. 2.1 Funcția expresivă sau emotivă -evidențiază stările interne ale emițătorului.Se relevă prin
debitul,intonația și ritmul vorbirii și se cunoaște după întrebuințarea persoanei întâi (eu,noi)
Ca și exemplu Jakobson relatează cazul unui actor din Moscova care a putut interpreta în 40 de
moduri diferite mesajul ,,astă seară”.
7 2.2 Funcția persuasivă sau retorică se referă la efectul asupra destinatarului,prin transmiterea
unui anumit mesaj și se așteaptă un anume tip de răspuns.Funcția aceasta are ca scop captarea
atenției dest inatarului,trezirea interesului acestuia pentru mesaj.Formele verbale conative prin
excelență sunt modurile imperativ și vocativ.(Exemple :,,Feriți -vă!” ,,Repaus!” ,,Aveți grijă!” ,,Tu
ai văzut ce s -a întîmplat?”)
7.2.3 Funcția referențială are ca scop trimiterea la referenți,la context și se recunoaște prin
folosirea persoanei a treia(el,ea,ei,ele).Referința mesajului și cadrul situațional în care are loc
transmiterea sunt interdependente mai ales în situații de comunicare în care refetre ntul este prezent
în orizontul senzorial al emițătorului.
7.2.4 Funcția poetică este scoasă în evidență prin centrarea asupra mesajului.Pune accent pe partea
palpabilă a semnelor,iar limbajul poetic pune accentul pe cum se spune ceva.Cuvintele dintr -un
discurs poetic atrag atenția auditoriului prin lirismul lor,prin aspectul lor concret.
Exemplul dat de Jakobson :,,De ce spuneți întotdeauna Joana și Margareta,și niciodată Margareta și
Joana? O preferați pe Joana surorii sale gemene ? Deloc,dar sună mai bi ne”.
7.2 .5 Funcția fatică se referă la caracteristicile canalului de comunicare ,iar acestă funcție permite
menținerea sau întreruperea contactului fizic și psihic dintre partenerii actului de comunicare.De
exemplu cuvântul ,,alo” nu ne spune nimic nici despre emițător nici despre receptor ,nici despre
mesaj și nici despre cod -el este comun mai multor limbi. Comunicarea interpersonală este însoțită în

18
permanență de semnale fatice precum mișcări ale capului,jocul privirilor prin care este reconfirmată
mere u păstrarea contactului vizual.
7.2. 6 Funcția metal ingvistică este clar faptul că cei doi interlocutori folosesc aceeași ,,gramatică”
,deci același cod.De multe ori în comunicare receptorului îi sunt o ferite indicii,,,chei” prin care
trebuie să decodifice mesajul.Exemplele oferite de Jakobson –comunicarea pedagogică,analizele
estetice,expozițiile științifice.

19
Capitolul II

II Comunicarea non -verbală

,,Comunicarea nonverbală se referă la transmiterea voluntară sau involuntară de informații și
exercitarea influenței prin intermediul elementelor comportamentale și de prezență fizică ale
individului sau ale altor unități sociale,precum și percepția și utilizarea spațiului și timpului,ca și a
artefactelor.”10
Ființel e umane comunică între ele și altfel decât prin cuvinte. Gesturile ,mimica diferă în
funcție de cultură iar fiecare participant la procesul de comunicare folosește o serie de alte
coduri,non -verbale care au rolul de a nuanța mai mult semnificația cuvintelo r.
Fiecare copil învață prin impregnare și imitație,chiar înaintea codurilor lingvistice,o serie de
elemente expresive cu valoare de comunicare ,pe care participanții la o cultură le folosesc ca pe un
,,limbaj” și ele nu trebuie să fie explicite ca să poată fi înțelese.Ca și exemplu pot fi luate în seamă
semnalele înnăscute,genetice iar cercetătorii au analizat dacă semnalele non -verbale sunt
înnăscute,însușite,transferate genetic sau dobândite pe altă cale.Astfel s -au analizat nevăzătorii sau
surzii care nu pot deprinde semnalele non -verbale pe cale vizuală sau auditivă. Expresia zâmbitoare
a copiilor orbi și surzi este independentă de orice înv ățare,așa cum mai este genetic și gestul de
încruci șare a brațelor. (încleștarea mâinilor în poziție ridicată sau mâinile încleștate și lăsate în
jos).,,Se pare că există o anumită corelație și între nivelul la care mâna este ridicată și gradul de
dispozi ție negativă a individului:te înțelegi mai greu cu unul care ține mâinile încleștate într -o
poziție ridicată”11
Acest tip de comunicare permite comunicarea emoțiilor,organizează reprezentarea sinelui și
localizează individul în cadrul activităților sale sociale.Comunicarea non -verbală prin gesturi ,a fost
studiată încă din antichitate ,iar Cicero spunea că ,,gesturile sunt un limbaj pe care -l înțeleg și
barbarii .” ,,Gestul introducerii degetului în gură este o manifestare exterioară a unei nevoi interio are
de liniște.La apariția acestui gest este potrivit ca persoana în cauză să fie încurajată și calmată. ”12
Încă din anul 1967 ,Albert Mehrabian explica că raportul percepției informației de către
receptor este următorul:7% din mesajul lingvistic este comunicarea verbală;38 % este comunicarea
paraverbală -adică intonație,inflexiuni ale vocii,ritm,tonalitate,accentuare,râs,plâns

10 Irina Stănciugelu,R.Tudor,A. Tran,V.Tran , Teoria comunicării ,, editura Tritonic,2014,p.202
11 Allan Pease,Limbajul trupului -cum pot fi citite gândurile altora din gesturile lor, Editura
,,Polimark”,București,1997,p.68
12 Idem ,p.85

20
;iar 55% este comunicarea non -verbală –adică expresia feței,l imbajul corpului,gesturi,posturi
dar și proximitate,temporalitate,artefacte etc.
Conștient sau inconștient,intenționat sau neintenționat transmitem și primim mesaje nonverbale,iar
pe baza lor luăm decizii pentru noi și pentru ceilalți.Din cercetări rezul tă că impresia despre
interlocutor se formează pe baza informațiilor non – verbale ,primele mesaje preponderent
nonverbale,colorează și determină percepția ulterioară.
Comunicarea non -verbală reprezintă totalitatea stimulilor prezenți în contextul unei sit uații
de comunicare.Comunicarea non -verbală raportată la comunicarea verbală rezultă unele
asemănări și diferențe:
ASEMĂNĂRI DEOSEBIRI
Comunicarea
verbală/
Comunicarea
non-verbală  -cele două comunicări se bazează pe
un set de simboluri acceptate
cultural;
 Cele două comunicări transmit
mesaje subiective,personale;
 Semnificațiile indicilor verbali și
nonverbali sunt similare;  Fiind guvernată de
factori
biologici,comunicarea
non-verbală este mai
dificil de controlat;
 Comunicarea
nonverbală este
continuă și este
învățată mai devreme
decât cea verbală;
 Mesajele nonverbale
au impact emoțional
mai
puternic(ex.:prezența
lacrimilor față de
exprimarea stării:,,Sunt
trist!”)

21
II.1 Funcții ale comunicării non -verbale:
 De repetare ,de clarificare și de accentuare a ceea ce a fost comunicat;
 De completare acestă funcție aduce ,,un ceva” în plus cuvintelor(ex. Aprecierea verbală
poate fi însoțită de o atingere pe umăr;
 De substituire –deschiderea brațelor pentru o îmbrățișare înlocuiește cuvintele care a r
exprima sentimentele de afecțiune;
 De contradicție a mesajelor verbale chiar dacă cel care comunicatorul susține că e perfect
calm ,dar indicii nonverbali demonstrează contrariul(mâinile îi tremură,sunt transpirate și
clipește des)
 De regularizare –mișcarea capului pentru exprimarea acordului sau tăcerea semnificând
faptul că nu suntem pregătiți pentru a lua cuvântul.
Ca o disfunție a limbajului non -verbal este faptul că acest limbaj paralizează mesajul ,pentru că
interesul a tot ceea ce se spune t rece în plan secund,deoarece gesturile sunt primele percepute de
auditoriu.
Privirea ,surâsul,anumite gesturi de mișcare a brațelor mențin prezența vie ,dar alte gesturi
privirea în tavan ,postura de închidere marchează ruptura în comunicare.
II.2 Limbajul nonverbal
II.2.1 Gesturile – Kinetica este o disciplină a științelor comunicării care se ocupă de studiul
ansamblului semnelor comportamentale emise în mod natural sau cultural.Acele chei kinezice care
pot transmite mesaje,care la rândul lo r ,pot influența comunicarea.
Gesturile transmit un mesaj înlocuind cuvântul de cele mai multe ori.Anumite gesturi sunt
,,codate” atribuirea de semnificații este direct dependentă de particularitățile de situație.
Gesturile care traduc emoții -mâinile împreunate traduce că indi vidul se simte
expus,vulnerabil,g estul de ajustare este un gest de barieră și t raduce teama de a nu fi agresat iar
gestul de autocontact denotă superioritate sau ironie.
Gesturile acompaniază stările interioare :de neliniște ,de co ncentrare ,de meditație sau
perplexitate .
De cele mai multe ori gesturile pe care le afișăm demonstrează totul despre trăirile interioare .Așa că
gestul cu pumnul strâns,cu degetul arătător ridicat,degetele strânse,palmele îndreptate spre interior –
toate a ceste gesturi exprimă refuzul ;mâinile ținute la spate pot să exprime superioritate sau incercare
de autocontrol;acoperirea gurii cu mâna –ascunde ceva sau nervozitate;gestul cu brațele deschise
înseamnă sinceritate ,acceptare iar capul sprijinit în palmă semnifică plictiseală.
Gestul de arătare cu degetul este considerat nepoliticos la noi,înseamnă insultă în Thailanda și este
un gest absolut neutru,în Statele Unite. Utilizarea gesticulației excesiveau creat faima italienilor de

22
popor pasional,iar un american nu va ezita să -și urce picioarele pe masă dacă dorește să demonstreze
controlul asupra situației.
II.2.2 Postura sau poziția corpului
Postura corpului este un mod de relaționare care transmite mesaje despre starea
interioară,emoțiile, implicarea afectivă și statutul social pe care orice individ crede că -l are sau pe
care și -l revendică. ,,O persoană dominantă tinde să țină capul înclinat în sus,iar cea supusă ,în
jos.”13Postura corpului comunică foarte clar, modul în care este implicat,în ceea ce spune sau ce
face interlocutorul,iar atunci când se pierde conexiunea privirii partenerului de
comunicare,nerelaționarea atunci intervine ruptura,divergențe de opinii sau de statut.
În funcție de relațiile pe care le au persoanele unel e cu altele atunci când sunt împreună ,
posturile lor se pot clasifica în :
a)de includere/neincludere ,postură prin care se limitează accesul în cadrul grupului
(de exemplu ,grupul de preșcolari care stau într -un semicerc pot să se aplece spre centru,să –
și întindă o mână sau un picior peste intervalul rămas liber indicând prin asta că spațiul este
limitat. ).
b)de orientare corporală –doi oameni pot alage să se așeze față în față ,postură ce comunică
predispoziția pentru conversație.
c) de congruență o participare intensă duce la o postură congruentă,similară cu cea a
interlocutorului și orice schimbare a posturii unuia din comunicatori cel profund implicat în discuție
,îi copiază postura.
Interpretarea limbajului nonverbal al partenerului de comunicare devine tot mai dificilă,pentru că
studii consacrate comunicării interculturale ne lămuresc cum culturile diferite atribuie semnificații
diferite acelorași semne.
Exemplu :Poziția ,,tolănit ”în S.U.A este o poziție uzuală,în Germania sau mare parte din Europa
aceeași poziție denotă obrăznicie și maniere proaste. Poziția ,,picior peste picior ,în lumea arabă este
dezonorantă pentru orice femeie. Poziția cu ,,mâinile în șold” sau cu ,, mâinile la spate ”,în Hawai
este o lipsă de educație a celui care o aplic ă.
II 2.3 Expresia feței
Fața constituie un mijloc de exprimare inestimabil și este cea mai expresivă parte a corpului,căci
ochii și partea de jos a feței sunt privite cel mai intens în timpul comunicării.

13 Irina Stănciugelu,R.Tudor,A. Tran,V.Tran , Teoria comunicării ,, Editura ,, Tritonic”București,2014,p.211

23
Mimica –fruntea încruntată semnifică preocupare, mânie sau frustrare ;sprâncenele ridicate cu ochii
deschiși -mirare ,surpriză;strângerea buzelor –nesiguranță,ezitare , refuz și ascunderea unor
informații.
Zâmbetul exprimă o gamă largă de informații în funcție de moment ,de la
plăcere,bucurie,satisfacție,la promisiune ,cinism,jenă. Interpretarea sensului zâmbetului variază de la
o cultură la alta ,fiind în strânsă legătură cu relațiile interumane din cadrul acelei culturi.
Privirea traduce gândurile ,emoțiile și conferă viață mesajelor ,se spune că ,,ochii sunt oglinda
sufletului”.Privirea ,, poate fi directă ,senzuală, sardonică,expresivă, tristă,veselă, arzătoare,
suspicioasă sau încrezătoare”14
Conexiunea privirii influențează schimbarea atitudinală și persuasiunea, contactul vizual comunică
emoții și indică gradul de afectivitate,de interes și de atracție în raport cu interlocutorul.Privirea
adresată interlocutorului îi confirmă prezența și în același timp demonstrează importanța care îi este
destinată.
Cei care comunică față în față se privesc 50 -80 %din timp ,în funcție de context privirea directă
poate traduce onestitate și intimitate,iar în anumite situații,comunică amenințare.Privirea care evită
privirea celuilalt trădează timiditate sau rea -voință; mișcarea ochilor în sus exprimă încercarea de a
ne aminti ceva;mișcarea ochilor în jos exprimă tristețe,modestie,timiditate sau ascunderea unor
emoții.Uneori ne ferim privirea și pentru a diminua atenția interlocutorului,pentru a reduce
agresivitatea,aces t gest este mai des întâlnit la introvertiți,timizi,anxioși sau sociofobi. Privirea diferă
în funcție de cultură:
Exemple:
În Japonia,copiii sunt învățați să își privească interlocutorul în zona gâtului(mărul lui Adam),căci o
privire direct în ochi este apreciată ca semn al lipsei de educație
În lumea arabă,femeilor nu le este permis să privescă în ochii bărbatului ,iar în mod paradoxal
,persoanele de culoare inițiază o multitudine de contacte vizuale atunci când vorbesc,cei albi când
ascultă.
II.2.4 Prezența personală se referă la forma corpului,la vestimentației ,la bijuterii și alte accesorii
vestimentare și la miros.(parfum ,miros specific).Există trei tipuri de fizicuri:
1.ectomorf(fragil,înalt,subțire)
2.endomorf (solid,scund);
3.mezomorf(musculos,atletic,înalt),aceștia din urmă fiind puternici,aventuro și maturi în
comportament și plini de încredere în sine.

14 Irena Chiru ,Co municarea interpersonală ,Editura ,,Tritonic”,București,2003,p.39

24
Vestimentația
Îmbrăcămintea fiind rezultatul unei alegeri personale,oglindește personalitatea individului,un
fel de exte nsie a eului,iar acest lucru oferă informații despre individ.,,Îmbrăcămintea se poate folosi
pentru a crea un rol.”15Alegerea vestimentației afectează comportamentul propriu și pe al celor din
jur,semnificațiile transmise de haine influențează modul cum te percep cei cu care interacționezi.
Îmbrăcămintea oferă indicii privind: -cine ești tu ca persoană, r eflectă personalita tea persoanei care
uzează de ea, prezintă valo rile și venitul acelei persoane, măsura în care doreș ti să atragi atenția
asupra ta, activitatea profesională ,vârstă și se x, preferințele de culoare,grupul de apartenență.
Femeile care doresc o funcție managerială înaltă vor tinde să se îmbrace într -un mod particular(
costum din două piese -ofice),purtând accesorii asemănătoare bărbaților( servietă diplomat).
Vestimentația nonconformistă dezvăluie faptul că purtătorul este un răzvrătit social,posibil creator
de probleme sau artist Întotdeauna este apreciată îmbrăcămintea elegantă și de calitate ,dar nu cea
sofisticată sau excentrică.
II.2.5 Limbajul spațiului –proxemica sau ,,gramatica spațiului ”care are ca obiect de studiu
relațiile spaț iale ca mod de comunicare,modul diferit de a percepe spațiul în difer ite culturi .
Proxemica este cea care studiază toate aceste relații spațiale ca mod de comunicare.
La noi ,în cadrul culturilor Europene,dimensiunea spațială a comunicării este interpretată în funcție
de patru distanțe:
a) Distanța intimă:
-modul apropiat ,vocea are un rol minor și este spațiul actului sexual și al luptei
-modul îndepărtat (p ână la 40 cm.)este spațiul mirosului,al parfumului,și al vocii șoptite;
b)distanța personală:
-modul apropiat -(45-75cm) al relațiilor familiare,al vocii normale;
-modul îndepărtat (75 -125 cm) este distanța spacifică discuțiilor obișnuite,permite privire a de
sus în jos și vocea normală;
c) distanța socială :
-modul apropiat (1,25 -2.10) este distanța relațiilor profesionale și permite comunicarea
verbală fără contact fizic;
-modul îndepărtat (2.10 – 3.60) necesită un efort pea mare și o voce mai puternică;
d) distanța publică :

15 Irina Stănciugelu,R.Tudor,A. Tran,V.Tran , Teoria comunicării ,, Editura ,, Tritonic”București,2014,p.216

25
-modul apropiat (3.60 – 7.50) în care locutorul are un rol important( relație profesor – student)
,comunicarea interpersonală se diminuează;
-modul îndepărtat (peste 7.50) specific relației dintre actor și spectator,cel care ascultă
devine un simplu receptor al unei comunicări tip spectacol ,iar feed -back-ul este redus la minimum.
Într-un spațiu strâmt este dificilă concentrarea asupra comunicării,deseori ,în timpul
conversației ne putem surprinde în situația de a face u n pas înapoi sau înainte pentru a regla distanța
adecvată spațiului personal. Poziția cea mai confortabilă este cea de 45 0 ,care suscită de șase ori mai
multă conversație decât o situație față în față.Spațiile mici sunt percepute ca fiind mai
prietenoase,m ai calde și mai intime ,iar cele ample sunt asociate cu puterea și importanța.
Ca de exemplu ,un manager care stă în spatele biroului indică lipsa dorinței lui de acțiune,probabil
că stilul acestui manager este unul autocratic decât democratic și mai mult ca sigur acest manager va
lua deciziile singur.
II.2. 6 Factorii de mediu
Factorii din mediul înconjurător poate influența percepția asupra situației sociale ,poate favoriza
interacțiunea a două persoane,cadrul fizic participă la formarea relației și stabilește durata
interacțiunii.
Exemplu: A rămas în istorie,, lupta” pe care a dus -o Napoleon cu domnițele de la curte,care
încălcau embargoul și foloseau țesătur i ușoare și vaporoase importate din Anglia.Într -o iarnă,în
cadrul unei recepții de la Versaille,împăratul a interzis să se facă focul ,pentru a le convinge pe
femei să poarte stofe și catifea franțuzești. Factorul de mediu a fost folosit de Napoleon cu int enția
de a-și impune voința față de nobilimea de la curte,însă această constrângere nu a prea avut succes
pentru că domnițele au preferat să tremure de frig.
Împăratului Fraz Josef nu prea agrea petrecerile și de aceea punea să se scurteze
lumânările ,ast fel că durata balului era atât cât erau aprinse lumânările.
În 1996 ,Edward Hall distinge următoarele caracteristici de mediu:
a)caracteristici de mediu fixe –mărimea și forma camerelor,arhitectura,materialele utilizate;
b)caracteristici de mediu semi-fixe –decorul,lumina,culoarea pereților,aranjamentul
mobilierului.

II. 3 Persuasiunea
Alături de manipulare,persuasiunea este una dintre formele influenței sociale despre care se
vorbește cel mai mult.Aristotel era cel mai de seamă teoritician al antichității ,folosea termenul de
retorică ca o formă a persuasiunii. Retorica pentru Ari stotel desemna ,,acea facultate de a sesiza,în

26
orice situație,mijloacele existente pentru a convinge”.Persuasiunea se poate baza pe argumente sau
,,demonstrațiile ” artistice. ,,Actorul ” care face persuasiunea poate să inducă dispoziții emoționale
prin alegerea anumitor cuvinte sau imagini,ajutându -se de tonalitatea vocii,de ritmul rostirii și al
volumului glasului.După Aristotel comunicatorul se sprijină pe anumite laturi esențiale :pe
credibilitatea sursei ( ETHOS),face apel la emotivitate (PATHOS )ș i mai face apel la logică(anume
la LOGOS). Demonstrațiile nonartistice sunt cele care nu se află sub controlul celui care face
persuasiunea ,de exemplu ,factorii situaționali :locul unde se produce persuasiunea sau înfățișarea și
înălțimea vorbitorului.
J.N.Kapferer spunea că ,, persuasiunea reprezintă modificarea atitudinilor și a
comportamentelor prin expunerea la mesaje”. Această expunere la mesaje poate fi afectată de două
categorii de factori :interni ( se referă la partea emoțională și la psihicul comunicatorului) și factori
externi (diverși stimuli din mediul înconjurător ,canalul utilizat pentru transmiterea acestui mesaj
,codul folosit ).
Cei mai mulți autori care definesc persuasiunea pun accentul pe acele premise existente între
agentul persuasiv și persoana persuadată,Aristotel le numea ,,temeiuri comune ” ,ca și pe
disponibilitatea persoanei țintă de a se lăsa persuadată,adică a influența starea mentală a celuilal t
pe calea comunicării.
M . Vlăsceanu susține că persuasiunea este ,,activitatea de influențare a atitudinilor și
comportamentelor unor persoane,în vederea producerii unor schimbări ”.Autoarea ,M. Vlăsceanu
pune accentul anume pe persuabilitate care implică din partea persoanei conștiința acceptă rii și a
interiorizării mesajelor transmise în scopul influențării.
Tipuri de persuasiune
1. Modelarea răspunsu lui în această etapă cel care persuadează oferă stimuli pozitivi pentru
învățare,adică cel persuadat învață cum să se comporte.
2. Întărirea răspunsului – cel care persuadează stimulează puternic atitudinea pozitivă față de
subiect.
3. Schimbarea de răspuns – cel care persuadează oferă un indiciu situașie care presupune o
schimbare comportamentală ( indicii care se numesc Ancore care privesc credințe,
valori,atitudini ,norme de grup și comportamente).

II.3.1 Abordări teoretice ale persuasiunii
Modelul Yale – Teoria schimbării atitudinii ,,dintr -o singură lovitură” acesta a fost un
proiect ambițios inițiat de Universitatea Yale undeva prin anii 1950,care l -a avut ca principal
promotor pe Carl Hovland .Programul Universități i Yale avea drept scop descoperirea unor condișii

27
specifice care să descopere eficacitatea unuia sau altuia din tipurile de comunicare persuasivă.Carl
Hovla nd susține că un comportament uman este orientat în funcție de anumite constrângeri și
forțe,din care cele mai importante sunt atitudinile.
Atitudinile au trei componente constitutive :
 Cele de ordin afectiv –componenta afectivă pare a fi foarte importantă -determină polaritatea
atitudinii;
 De ordin cognitiv care se referă la ansamblul cunoștințelor pe care le deține individul cu
privire la obiectul respectiv ;
 De ordin comportamental (conativ) ce se re feră la intenționalitate.
Conform modelului Yale s -a observat că persuasiunea parcurge cinci etape:
 Atenția –nu poate fi persuadat acel receptor care nu este atent;
 Comprehensiunea -dacă ținta nu înțelege mesajul nu poate fi persuadată ;
 Acceptarea dacă persoana persuadată respinge mesajul ea nu poate fi persuadată;
 Fixarea în memorie -în urma înțelegerii și acceptării mesajului,persoanele persuadate trebuie
să aibă mesajul proaspăt în memorie;
 Acțiunea –abordarea Yale presupune că oamenii acționează în modalități logice care sunt
asemănătoare cu argumentele oferite de agentul persuasiv.
Acceptarea sau respingerea mesajelor depinde de anumiți factori:
 Sursa reprezintă un factor important în acceptarea persuasiunii,datorită credibilității
(Ethos -ul din terminilogia lui Aristotel) și pe de altă parte datorită puterii de atracție
la care este supus receptorul.
,,Efectul de adormire ”-fenomen de separare a conținutului mesajului de sursă,persoana își
amintește de mesajul dar nu -și amintește sursa. ,,Efectul de avertisment,” -cercetările au arătat că
oamenilor nu le place să le spui că dorești să îi convingi de ceva,iar acest lucru îi face mai rezistenți
la influență.
 Mesajul dacă persuasiunea are sau nu succes asta depinde și de natura mesajului,de
viteza exprimării,de numărul argumentelor,de comunicarea nonverbală și de prezența
unor concluzii.
Având în vedere ,, repetiția mesajului ,s-a constatat că acesta : face să crească probabilitatea ca un
individ să fie expus mesajului, sporește probabilitatea ca indivi dul să acorde atenție mesajului, crește
probabilitatea ca m esajul să fie suficient decodat, contribuie la reținerea mesajului (memorare).”16

16 Petcu,2002:135 :apud Simona Ștefănescu, Sociologia comunicării ,Editura ,,Cetatea de
Scaun”,Târgoviște,2009,pag.306

28
,,Efectul de bumerang” -receptorii au un efect de respingere față de acei stimuli care
provoacă temeri grave, care-i înspăi mântă (de exemplu,dorința de a face apel la frică și la imagini
înfiorătoare de pe pachetele de țigări ,pentru a renunța la fumat a celor fumători,dar acest lucru
poate avea efect de bumerang,adică de respingere,de evitare defensivă a mesaju lui. Argumentele
emoționale sunt mai eficiente decât cele raționale,oamenii sunt influențați mai ușor prin exemple
concrete (la copiii preșcolari funcționează puterea exemplului),argumentele raționale sunt mai
eficiente atunci când receptorii sunt puter nic angajați în problema care face obiectul mesajului.
Culmea e că oamenii sunt mai receptivi și mai sensibili la informații negative,neluând în seamă
informațiile pozitive,iar atunci când își formează ,,prima impresie”,un rol important îl au primele
informații.
Canalul -cele mai eficiente canale s -au dovedit a fi cele care permit interacțiunea -relațiile
interpersonale au o influență mai mare decât mass media.
Mesajele video determină o schimbare de atitudine mai accentuată decât mesajele audio ,iar atunci
când avem un anumit mesaj cu un anumit nivel de complexitate,cel mai eficace este mesajul scris.
Receptorul există persoane care au o persuabilitate mai accentuată,acestea au fost educate într -un
mediu care nu a privilegiat conflictul ,alții au o sl abă stimă de sine,ceea ce îi predispune la a căuta
aprobarea celorlalți,valorizând mai mult opiniile altora.
Există trei dimensiuni esențiale legate de receptor,care influențează persuasiunea:
a)variabilele personalității cuprinde respectul,stima de sine,încrederea,anxietatea și
autoprotejarea .Stima de sine ridicată întărește bunăvoința de a înțelege și cântări mesajele.
b)E vorba despre Ego -ul implicat în problema dezbătută.Dacă suntem puternic atașați de o
anumită problemă(de pildă problema copiilor abandonați),o să găsim o mulțime de contraargumente
împotriva adversarilor.
c)Memoria receptorilor -oamenii au tendința să își organizeze amintirile de o manieră
coerentă,uitând destul de repede de aspectele incoerent e.
,,Cu alte cuvinte,cu cât o persoană reflectează mai serios și mai profund la o amintire dată,cu atât
atitudinea sa se va polariza.”17

II. 3. 2 Teoria simetriei a lui Theodore Newcomb
Socio -psihologul Theodore Newcomb a utilizat termenul de simetrie,arătând că oamenii încearcă
să se influențeze unii pe alții pentru a produce simetrie, echilibru și se poate spune

17 Simona Ștefănescu, Sociologia comunicării ,Editura ,,Cetatea d e Scaun”,Târgoviște,2009,pag.308

29
,, că teoria lui Newcomb este mai mult o teorie a atracției interpersonale decât o teorie a schimbării
de atitudine.”18
Modelul lui Newcomb se referă la două persoane notate cu A și B și la comunicarea dintre
ele,în timp ce X reprezintă obiectul atitudinilor lor.Dacă există o creștere a atracției lui A pentru B
și o creștere a intensității de atitudine către X,totul va duce la o relație de simetrie din partea lui A
către B în legătură cu atitudinile lor față de X. Oamenii se vor asocia sau vor deveni prieteni cu cei
cu care sunt de acord,în limba română noi spunem ,,Cine se aseamănă se adună”.
X

A B
Modelul de bază A -B-X al lui Theodore Newcomb

II. 4. Stilurile senzoriale și implicarea lor
în învățare și comunicare în perioada preșcolarității

„Nu există nimic în intelect care mai înainte să nu fi existat în simțuri” JOHN Locke
Omul trăiește într -un mediu informațional. El vede, aude, pipăie, într -un cuvânt, simte
însușirile fizice ale stimulilor, le traduce în plan subiectiv, psihic, le introduce în dispozitivele sale
comportamental -reglatoare. Fiind generator, dar și receptor de informații, omul are nevoie de o serie
de instrumente care să -i permită operarea adecvată cu informațiile. Unele dintre aceste instrumente
sunt tocmai mecanismele psihice de prelucrare primară a informațiilor.
„Și ca totul să ți se imprime mai ușor trebuie apelat, ori de câte ori este posibil, la simțuri…
să fie unite auzul cu vederea și gustul, cu mâna …, materia care trebuie învățată să nu fie doar
expusă, ca să pătrundă numai în urechi, ci ea trebuie prez entată și prin imagini, ca astfel
reprezentarea să se imprime ochiului, urechii, intelectului și memoriei (…). Prin intuiția reală se
începe învățarea și nu prin descrierea verbală a lucrurilor." ( J.A. Comenius Didactica Magna ).

18 Severin&Tankard,2004:155 apud Simona Ștefănescu, Sociologia comunicării ,Editura ,,Cetatea d e
Scaun”,Târgoviște,2009,pag 313

30
Prin senzații omul captea ză, înregistrează și efectuează o prelucrare inițială, destul de
simplă, precoce a informațiilor. De aceea, el recurge la percepții ca mecanisme psihice de prelucrare
aprofundată nu a însușirilor, ci a obiectelor luate ca întreguri distincte. Deși percepți a reprezintă un
mare salt în cunoaștere, ea este legată de “aici și acum” , astfel omul simte nevoia de a -și evoca
experiențele trecute, de a le readuce în prezent și de a le folosi în interesul său. Fără capacitatea
reevocării experiențelor trecute am răm âne prizonierii prezentului.
Simțurile copilului sunt „chei” cu care deschide ușile către lume. Deschiderea lor este
posibilă doar dacă copilul antrenează simțurile, prin lucru cu materiale senzoriale.
La vârsta preșcolară asistăm la o mare extensie a spațiului în care „se mișcă” copilul.
Interiorul locuinței este completat cu exteriorul ei. Trebuințele de cunoaștere, de investigare sunt
extrem de importante. Copilul vrea să afle, să știe cât mai multe l ucruri, curiozitatea lui este vie și
permanentă. Pentru satisfacerea trebuinței de cunoaștere, copilul trebuie să fie instrumentat din
punct de vedere psihic, adică să dispună de procese, funcții și însușiri și capacități psihice care să -i
permită a lua în „stăpânire” noile obiecte și fenomene de reflectare în creierul omului a însușirilor
obiectelor si fenomenelor lumii reale, care acționează nemijlocit asupra receptorilor. Astfel de
însușiri ale obiectelor sunt greutatea, culoarea, gustul, mirosul, tempera tura etc. Diferențierea în
practică a senzațiilor de percepții este însă destul de dificilă, deoarece și unele și altele sunt forme de
reflectare senzorială a lumii materiale, care acționează nemijlocit asupra analizatorilor. În mod
obișnuit nu avem simple senzații, ci percepții.
II . 4. 1 TIPURI DE SENZAȚII
Fiecărui tip de semnale la care organismul are acces prin receptorii săi specializați îi
corespund u n tip de senzații.
În viața de toate zilele percepem obiecte care au diferite însușiri. Ele constituie izvorul
tuturor cunostințelor noastre despre lume și sunt la baza tuturor celorlalte procese psihice mai
complexe, cum sunt percepțiile, reprezentările, gândirea.
Trebuințele de cunoaștere, de investigare sunt extrem de importante. Copilul vrea să afle, să
știe cât mai multe lucruri, curiozitatea lui este vie și permanentă. Pentru satisfacerea trebuinței de
cunoaștere, copilul trebuie să fie instrumentat din punct de vedere psihic, adică să dispună de
procese, funcții și însușiri și capacități ps ihice care să -i permită a lua în „stăpânire” noile obiecte și
fenomene. „Cine învață mereu, rămâne tânăr.” (Henri Ford)
Legătura informațională cea mai simplă a omului cu realitatea este realizată prin intermediul
senzațiilor.
„Senzațiile sunt procese psihi ce elementare prin care se semnalizează, separat în forma
imaginilor simple și primare, însușirile concrete ale obiectelor și fenomenelor, în condițiile acțiunii
directe a stimulilor asupra organelor de simț (analizatorii).” (J. Piaget, 1974). La copil nu întâlnim
senzații în stare pură decât în primele zile ale vieții.
„Percepțiile sunt procese senzoriale complexe și, totodată imagini primare conținând
totalitatea informațiilor despre însușirile concrete ale obiectelor și fenomenelor în condițiile acțiunii
directe a acestora asupra analizatorilor .” (Vlad Popovici, 1974)

31
Senzațiile și percepțiile copilului nu se dezvoltă de la sine, prin simplul proces de creștere și
maturizare și nici ca urmare a repetării mecanice a acțiunii stimulenților asupra organelor de simț.
Pentru ca dezvoltarea să aibă loc, este necesară organizarea unor activități corespunzătoare. De
conținutul și motivele activității depind măsura în care se vor dezvolta senzațiile și percepțiile
copilului. Fiecărui tip de semnale la care organismul are acces prin receptorii săi specializați îi
corespund un tip de senzații. Distingem astfel următoarele tipuri de senzații sau imagini asupra
detaliilor lumii:
A vorbi despre stilurile de învățare, despre modur ile diferite de a cunoaște, despre diferențele
între cei care învață poate este mai puțin important decât strategiile efective adecvate fiecarui stil de
învățare și materialele de învățare specifice folosite. Specialiștii subliniază rolul deosebit pe care îl
joacă cadrele didactice, contribuția acestora „în meseria de a -i învăța pe elevi cum să învețe”
adaptată nevoilor, intereselor, calitatilor personale, aspir ațiilor, stilului de învățare identificat.
II .4.2 CE STILURI DE ÎNVĂȚARE CUNOAȘTEM?
Există mai multe stiluri de învățare. Deși există variate clasificări ale stilurilor de învățare, o
voi prezenta pe cea mai frecventă pe care o întâlnim în literatura de specialitate.
1. ACTIVISTUL : săritor, prinde din zbor, intuitiv, nu se încurcă în detalii.
2. REFLEXIVUL : colectează, analizează, concluzionează, spre deosebire de activist stă tăcut
intr-o parte.
3. LOGICIANUL : totul trebuie sa fie o structură logică, totul trebuie să fie încadrabil în tipare
logice, nimic nu e lăsat la voia întâmplării.
4. PRAGMATIC UL:nimic nu are valoare dacă nu poate fi pus în practică, centrat pe
experimente și soluții.
După modalitatea senzoriala implicată sunt 4 stiluri de învățare de bază: auditiv,
vizual, tactil și kinestezic.(fig.1)

32
Stiluri de învățare la preșcolari:

Figure 1
Identificarea și recunoaștera stilurilor de învățare se poate realiza și prin: observarea și
analiza propriilor experiențe de învățare; caracterizarea stilului pe baza explicațiilor, descrierilor,
exercițiilor prezentate în diferite situații; discuții cu specialiști de la cabinetele de asistență
psihopedagogică din rețeaua de consiliere; participarea activă la activitățile practice cu această temă
la diferite ore , cu precădere cele de consiliere și orientare, diverse opționale; implicarea în programe
educaționale cu această temă (ex. optimizarea stilului de învățare, tehnici de învățare eficientă); etc.
Este vital pentru un cadru didactic să folosească o varietate de metode pentru a dezvolta
stiluri le de învățare identificate. Determinarea stilului de învățare a preșcolarului este esențială
pentru viitoarele performanțe școlare ale lui. Dacă știi cum anume să îl abordezi în realizarea
sarcinilor școlare și în a -i induce motivația pentru învățatură, a tunci succesul preșcolar, școlar sau
profesional – la maturitate – este garantat.
Stilul de învățare auditiv
Cei care se bazează pe acest stil de învățare absorb cel mai bine informația nouă și
conceptele dacă le aud. Ei au simțul auzului foarte bine dezvoltat și o putere de concentrare și de
reținere a informației prin ascultare. Acești copii reușesc să
facă teme sau să învețe dacăaud muzici pe fundal și rețin
mai bine lecțiile dacă citesc c u voce tare. Ei își folosesc
auzul pentru a explora lumea, comunică bine, vorbesc și
explică, emit opinii sau păreri, rețin ușor melodii pe care le
redau cu acuratețe.
Metodele didactice adecvate sunt jocurile muzicale,
explicațiile însoțite de suport muz ical, conversația,
exploatând latura auditivă a copilului se impune dezvoltarea
laturii creative prin solicitarea acestuia în activitatea de analiză și sinteză. Copiii care au stilul de
învățare auditiv au nevoie de mult sunet, de aceea sunt nelipsite CD -urile cu cântece educative

33
pentru copii, jucării care imită instrumente muzicale, clopoței, tamburine. Fiecare număr va fi
ilustrat printr -un același număr de sunete, fiecare culoare va avea strofa sa dintr -un cântec.

Cum putem ajuta copilul auditiv să exceleze la grădiniță?
Cel mai bun mod de a -i ajuta pe micuți este să le insuflăm și să e stimulăm acestora
capacitateade alegerea instrumentelor auditive de învățare: muzica; audio -book -uri; jucării cu sonerii;
jocuri care folosesc foarte mult partea auditivă; citirea poveștilor.

34
Stilurile de învățare la copii nu sunt permanente. Nu trebuie să te gândești că dacă micuțul
tău este un auditiv primar, înseamnă că nu poate face față celorlalte abilități necesare pentru
performanță. Pe măsura ce crește își poate dezvolta și alte stiluri de invățare secundare.
Stilul fizic de învățare (kinestezic )
Aceștia mai sunt cunoscuți și sub numele de copii tactilo -kinestezici, adică folosesc atingerea
și mișcarea pentru a explora lumea înconjurătoare și pentru a -și însuși noi lucruri. În mod natural,
cam toți copiii au la bază acest stil de învățare.Însă la unii dintre ei se dezvoltă mai mult decât la alții
și ajung săîl folosească ca pe un instrument de învățare.

Mulți copii care dezvoltă un stil de învățare fizic sunt și tactili și kinestezici în același timp,
însă unii pot dezvolta mai mult o anumită abilitate.
Dacă copiii preferă să țină mereu lucruri în mână, să atingă și să exploreze cu mâinile
obiecte, atunci ei sunt tactili. Acestor copii le place să se implice în activități de îndemanare și să
folosească obiectele din jur pentru a învăța numere, litere, cititul , scrisul etc.Dacă alți copii învață
mai bine prin implicarea profundă în activități fizice, atunci sunt kinestezici. Acestora le place foarte
mult mișcarea și să se implice trup și suflet în astfel de activități. Le place sportul, dansul și
gesticulează mult din mâini și devin agitați când vorbești cu ei.
Activitatea matematică este un bun prilej de a ne sprijini pe abilitățile copilului kinestezic, astfel că
materialul didactic va fi folosit pentru ordonare, comparare, asociere, compunere și d escompunere
de mulțimi. Elementele de geometrie, forme și corpuri geometrice sunt predate pe baza materialului
didactic care va fi pipăit, comparat, analizat.
Jocul muzical, jocul de mișcare, observarea activă, jocul de rol, întrecerea sunt preferatele
acestor copii. Ne prop unem să îi învățăm ceva, creă m o poveste prin care îi purtăm pe meleaguri
creative , le creștem interesul de a cunoaște prin pipăire, mirosire, observare cu toate simțurile; să nu

35
uităm momentul de lucru în echipă sau perechi, favorit ace stor copii. Dacă dorim să îi învățăm să
numere, putem să o facem sărind ca mingea; dacă dorim să îi facem să învețe noțiunile mare – mic o
facem pășind cu pas de pitic sau uriaș; dacă dorim să învățăm culorile, mergem pe traseul de o
anumită culoare trasat cuajutorul jaloanelor etc.
Cum ajutăm un astfel de copil?
Stimulandu -i activitățile și hobby -urile, precum și implicându -l în activități care folosesc din
plin mânuțele și corpul pentru a explora și învața lucruri.
 excursiile, drumețiile și călătoriile su nt perfecte pentru a învăța;
 probabil că va învăța să numere folosindu -și degetele;
 alegem jocuri care se pretează la muncă fizică (crearea unor jocuri lego, construirea de căsuțe
și alte lucruri etc.);
 înscriindu -l la un sport sau la alte cursuri de artă care să -i permită folosirea corpului în
însușirea informației.
Stilul de învățare vizual
Copiii care se bazează pe simțul vizual pentru a învăța sunt usor de observat. Sunt cei
pasionați de puzzle -uri, cărți, forme și litere, desen și arte. Copiii vizuali sunt foarte atenți la buzele
tale când vorbești cu ei și chiar sunt ate nți la tine când vrei să demonstrezi ceva. Observația este
punctul lor forte. Ei se bazează pe simțul vizual pentru explorarea, înțelegerea și memorarea
informației.

Stimularea acestor copii în activitatea matematică se realizează prin utilizarea materialului
didactic concret și semiconcret, adaptat la nivelul de dezvoltare psihică a acestora. Se va apela la
legume, fructe, flori în formă naturală, imagini, jucării, je toane, prezentări ppt sau filme. Acestea
stimulează procesul de învățare al copilului. Activitatea de consolidare a cunoștințelor se realizează
prin fișe de colorat, încercuit, asociat, completat; acestea trebuie să aibă un aspect plăcut, să fie bine
poziț ionate pe pagină, să nu fie extrem de încărcate. Nu trebuie uitată latura creativă a copilului cu

36
stil de învățare vizual, acesta putând realiza colaje, desene, machete care să -i pună în valoare
personalitatea.
Cum stimulăm un astfel de copil?
La fel ca și în cazul celorlalte 2 stiluri de învațare, stimularea și susținerea copilului în
activitățile și domeniile care -l pasionează reprezintă cea mai bună metodă.
 Practicăm cu el jocuri bazate pe memorie;
 Alegem jocuri care să -i stimuleze memoria și
concentrarea;
 Cumpărându -i foarte multe cărți;
 Chiar dacă nu este cea mai indicată metodă,
trebuie să știm că acești copii pot învăța o
multime de lucruri de la TV – îi ajută în
procesul de învățare;
 Încurajându -l să scrie, să citească și să se
îndrepte sp re arte care presupun din plin
spiritul observațional.
Curiozitatea copiilor poate contribui la o observare eficientă a tuturor fenomenelor din natură, a
realității înconjurătoare. Cu puțin ajutor, copiii pot observa lucruri pe care un adult le poate ignor a.
În special, la activitățile de cunoaștere a mediului înconjurător este foarte importantă folosirea
experimentului. Spiritul de observație, curiozitatea, dorința de a cunoaște sunt doar câteva dintre
condițiile care stau la baza învățării prin folosirea experimentului.
Prin folosirea experimentului, învățarea devine mai temeinică, preșcolarul participă activ la învățare,
observă, formulează întrebări, găsește singur unele răspunsuri. De asemenea, spiritul de investigație
se formează și se dezvoltă, elevii dobândesc capacitatea de a formula ipoteze, de a le verifica.
Prin realizarea unui experiment, copilul își însușește unele abilități practice, își dezvoltă
gândirea logică, creativitatea. Copiii trebuie să vadă, să pipăie, să miroase, să audă, chiar să g uste
dacă se poate, pentru a înțelege, pentru a învăța, folosind cei trei receptori senzoriali principali –
vedere, ascultare și atingere. Majoritatea le folosesc pe toate cele trei pentru a recepta informații.Cu
toate acestea, unul sau mai multe dintre ac este stiluri de receptare sunt dominante.
Copiii cu stilul de învățare predominant vizual , intrând
în contact direct cu plantele din jurul lor le pot descrie
(culoare, mărime, formă), pot identifica părțile componente,
pot deduce rolul acestora, pot observ a influența factorilor de
mediu asupra plantelor.
Copiii cu stilul de învățare predominant kinestezic
folosesc simțul pipăitului (pentru a preciza asperitățile,

37
grosimea, consistența), mirosul (pentru a preciza mirosul florilor sau fructelor), gustul (pent ru a
recunoaște gustul unor fructe și legume). Pentru a adopta o atitudine de respect față de mediu,
aceștia pot planta diverse plante, sub supravegherea educatoarei.
Copiii cu stilul de învățare predominant auditiv verbalizează observațiile și concluziile
sarcinilor realizate în cadrul activității.Ca formă de organizare, se lucrează de cele mai multe ori
frontal, dar și individual și pe grupe. Temele ce se referă la lumea animalelor sunt preferate de copii,
întrucât se pot realiza și prin contact direct cu animalul (câine, pisică, iepure, papagal), pe lângă
folosirea mulajelor sau imaginilor.
Copiii cu stilul de învățare predominant vizual descriu părțile componente ale animalului
(culoare, formă, număr, mărime), numesc componentele exterioare, compară do uă sau mai multe
animale.Cei cu stilul dominant auditiv recunosc animalul după sunetul produs sau imită sunete
produse de animale, numesc puii animalelor, le clasifică după diverse criterii.Copiii cu stilul de
învățare predominant kinestezic reconstituie c orpul animalul din diferite piese de puzzle, imită sau
recunosc acțiuni realizate de animale.
Însușirea cunoștințelor despre natură se realizează prin contactul direct, nemijlocit și
organizat cu obiecte și fenomene din mediul apropiat pentru ca pe aceast ă bază să se realizeze
progresiv cunoașterea mediului mai îndepărtat și a fenomenelor generale.

În concluzie, folosirea experimentului de laborator la activitățile de cunoaștere a mediului,
adaptat celor trei stiluri de învățare dominante, duce la optim izarea actului didactic, contribuind la
cultivarea intereselor preșcolarilor pentru mediul înconjurător.
CATEGORIA DE ACTIVITATE : Activități pe domenii experiențiale
DOMENIUL EXPERIENȚIAL : DOMENIUL ȘTIINȚĂ
TEMA ACTIVITĂȚII : „Ordonează panglici de la cea mai scurtă la cea mai lungă”
(exerciții cu material individual);
„Așează mingile de la cea mai mică la cea mai mare” (exerciții cu material individual);

38
„Cutiuța muzicală” (joc didactic)
COMPONENTA SENZORIALĂ :
 TACTILĂ (să ordoneze obiectele după grosime, asperități);
 VIZUALĂ (să ordoneze obiectele după culoare, de la culoarea cea mai deschisă la culoarea
cea mai închisă și invers; să ordoneze obiectele după dimensiune – mărime, lungime, lățime și
înălțime);
 AUDITIVĂ (să ordoneze obiectele de la sunetul pe care îl emit, de la cel mai tare la cel mai
slab și invers; să numere sunetele auzite);
 OLFACTIVĂ (să ordoneze obiectele după miros, de la cel mai pătrunzător la cel mai slab și
invers )

CATEGORIA DE ACTIVITATE : Activități pe domenii experiențiale
DOMENIUL EXPERIENȚIAL :DOMENIUL ESTETIC CREATIV
TEMA ACTIVITĂȚII : „Roi de fluturi”
COMPONENTA SENZORIALĂ :
 TACTILĂ (să mânuiască materialele puse la dispoziție; să precizeze însușirile acestora);
 AUDITIVĂ (să imite fream ătul aripilor în zbor respectând intensitățile, ritmul indicat);
 VIZUALĂ (să combine culorile pentru a obține nuanțe diferite; să descrească treptat
intensitatea unei culori prin adăugare de alb sau negru);
 OLFACTIVĂ (să așeze fluturii pe florile cu parfumul indicat, de exemplu cel mai
pătrunzător sau cel mai slab; să caute mirosul preferat de fluturi, apreciind alegerea făcută –
miros plăcut/ miros neplăcut).

39
Capitolul III

III. 1.Modalități de valorificare a comunicării non-verbale prin activități de dezvoltare
personală la preșcolari

Pentru copiii de vârstă preșcolară,cu precădere cei de 2 -3 anișori comunicarea verbală este
importantă ,iar cea non -verbală este crucială.De la Emițător (educatoarea) spre Receptor (adică
preșcolarul) pot pleca mesaje și se poate realiza o comunicare reușită prin diferite canale .Mimica ,
gesturi le,postura corpului și limbajul paraverbal spun foarte multe despre personalitatea copilului
mic.
Dezvoltarea preșcolarului este dependentă de ocaziile pe care i le oferă interacțiunile cu ceilalți,pe
care i le oferă rutina zilnică și dezvoltarea lui depinde chiar și de organizarea mediului în care
preșcolarul î și petrece mai bine de jumătate din zi.
În cadrul categoriilor de activități de dezvoltare personală și jocuri și activități liber alese,copiii își
pot manifesta trăirile și sentimentele liber,fără constrângere,prilej cu care educatorul poate observa
trăsături de caracter și se pot dezvolta abilități de comunicare.
Rutinele contribuie la dezvoltarea în ansamblu a copilului și înglobează activități de tipul:sosirea
copilului,întâlnirea de dimineață,micul dejun,igiena –spălatul și toaleta,masa de prânz ,somnul sau
perioada de relaxare de după –amiază,gustările și plecarea cop ilului acasă.
În ceea ce urmează voi exemplifica demersul unor activități ce pot avea loc la :,, Întâlnirea de
dimineață ”
Grupa albinuțelor

DATA: 26.09.2017
Educatoare Macovei Mirela
TEMA ACTIVITĂȚII: ,,Ne place toamna!”

40
– Întâlnirea de dimineață
SCOP: Participarea și implicarea activă a copiilor în vederea stimulării comunicării, favorizării
interrelaționării, împărtășirii cu ceilalți și formării comportamentului empatic la școlarii mici.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
să utilizeze formule de salut adecvate m omentelor zilei sau în diferite împrejurări ;
să adopte un comportament adecvat în timpul salutului (mimică, gesturi, privire) ;
să sesizeze absența sau prezența unui coleg;
să observe cu atenție vremea de afară oferind verbal câteva caracteristici ale acesteia,
marcându -le prin simbolul adecvat ;
să schimbe impresii, opin ii, experiențele despre un anumit eveniment;
să comu nice pe baza comunicării non verbale ;
să intoneze cântecele propuse pe parcursul activității;
să adopte un comportament de relaxa re, bună dispoziție, empatie

SRATEGII DIDACTICE:
o METODE ȘI PROCEDEE: conversația,explicația, jocul, problematizarea;
o ELEMENTE DE JOC: mișcarea, surpriza, mânuirea materialelor;
o RESURSE MATERIALE: Catalogul zilei , Calendarul naturii , plan șă cu muncile de
toamna, stimulente cu imagini caracteristice toamnei;
o FORME DE ORGANIZARE: frontal, individual;

DURATA: 15-20 minute;

41

I.SALUTUL
E zi de sărbătoare. Sala de clasă e pregătită să -și aștepte copiii. Când toți copiii au sosit, cu
zâmbetul pe buze, cu privirea curioasă, vor intra în sala de clasă și se vor opri în locul destinat
întâlnirii de dimineață în semicerc.
Educatoa rea recită versurile:“Dimineața a sosit,/Toți copiii au venit,/A -nceput o nouă
zi,/Bună dimineața copii!”, după care salută copilul de pe primul scăunel, iar apoi se salută copiii
între ei.
II.NOUTATEA ZILEI
Educatoarea va îndrepta atenția copiilor spre c âteva imagini semnificative de toamnă după
care copiii vor face comentarii, vor privi cu atenție copii în grădina Toamnei .

42
III.PREZENȚA Se realizează prezența copiilor cu
ajutorul catalogului, se precizează numărul copiilor
prezenți și numărul copiilor ab senți.
IV.ÎMPĂRTĂȘIREA CU CEILALȚI Un copil va
povesti cum și -a petrecut sfârșitul de săptămână, iar
ceilalți vor asculta cu atenție, apoi dacă vor dori vor
pune întrebări și vor comenta pe scurt.
V.CALENDARUL NATURII Se analizează mai
întâi,cu ajutorul copiilor imaginea reprezentativă a
anotimpului existent.Copiii denumesc ziua săptămânii,
data, luna și anul, iar învățătoarea indică jetonul pe care
este scrisă denumirea acestora.În continuare, copiii sunt
îndemnați să spună ce au obsevat ei dimineață cân d au
veni la școală pentru a stabili cum este vremea și cum ne îmbrăcăm în acest anotimp.
VI.MESAJUL ZILEI “Ne place toamna!”
VII.ACTIVITATEA DE GRUP
Învățătoarea / educatoarea prezintă o serie de muncile specifice toamnei și cere copiilor sa
analizeze și să spună de ne place toamna.
Întrebări posibile: “De ce ne place toamna?” /“Ce se întâmplă cu natura toamna?” /“Ce se
întâmplă cu păsările, insectele în anotimpul de toamnă?” /“Cum protejăm animalele toamna?” /“Cum
protejăm noi, copiii păsările și ce preg ătim în acest anotimp?” /“De ce?”
Se va cânta un cântec vesel de toamnă sau se va desfășura un joc muzical.

43

În imaginile de mai sus ,copiii au venit pe rând la panoul :,,calendarul naturii” ,unde au
așezat imagini potrivite pentru anotimpul primăvara,au spus ziua și data –jetoane pe care le -au
așezat la locul potrivit.Simbolurile cu soarele,norișorul cu ploaia și multe alte jetoane cu imagini ce
simbolizează și transmit un mesaj pe care preșcola rul îl decodifică și astfel face corelația între acele
simbo luri și realitatea pe care ei au observat -o în ziua respectivă.
Autocunoașterea cu accent pe stima de sine și imaginea de sine se pot realiza activități
frumoase cu preșcolarii :,,Cine sunt eu?”/, ,Cine ești tu? ” /,,Iată ce pot face eu …!”

44

Prin comunicare asertivă se dezvoltă la fel de mult
abilitățile de comunicare,copiii învață să spună ,,NU” fără să
deranjeze și să jignească pe colegii săi. Momentul ,,Salutul ”
este un prilej de comunicare între preșcolari,copilul în
momentul salutului întră în legătură cu colectivitatea,el se află
în fața alterității ,acum nu mai este el singur cu sine, ci trebuie
să aplice regulile de grup.

45

Comunicarea cu educatoarea dar mai ales comun icarea copil -copil se realizează o profi lare a
persoanei, se pot vedea anumite conturări de personalitate prin jocuri de tipul : ,,Cum spun
mulțumesc?” /,,cum cer iertare?”/ ,,Cum mă împac cu prietenul meu?”/ ,,Ce ție nu-ți place altuia nu –
i face!”.
,,Ne sărbătorim ziua de naștere.”
La începutul fiecărei luni educatoarea amintește care sunt sărbătoriții din acea lună.De
fiecare dată am observat o strălucire în ochii lor,stima de sine s -a ridicat pentru că ei se simțeau
foarte importanți,în fiecare zi mă întrebau dacă nu este ziua lor chiar în acea zi , mai observam că
interesul lor de a comunica cu mine creștea,aveau o preocupare,își făceau planuri și mai mult,făceau
planuri cu familia despre ziua lor de naștere pe care o vor petrece între colegii d e la grădiniță.
Eveniment acesta are cu impact psihologic foarte mare.Vom observa în imaginile de mai jos
frânturi de la zilele de naștere ale unor copii de grupa mică, putem observa în prima fotografie cum
băiatul L. emoționat și timid caută sprijin la doamna educatoare ,pentru că el nu știe cum să
reacționeze în astfel de momente,deoarece nu și -a mai sărbătorit niciodată ziua la grădiniță.
Următo arele 2 fotografii au surprins -o pe fetița E. ,e ziua onomastică ,țin minte perfect cum
în fiecar e zi din luna mai ea spunea :,,D oamna ,mâine -i ziua mea!”.Ea este un copil extrovertit ,se
face foarte plăcută prin expresivitatea ei ,este sigură pe ea ,un copil vesel căreia îi râd și ochii atunci
când e veselă și lacrimile îi brăzdează obrajii atunci când e tr istă,fiind pasională și sufletistă
;supărându -se foarte tare la afirmația :,,Tu nu poți ,ești prea mică!”
Încrederea și stima de sine poate fi pusă în relație,fetița află din ochii altora dacă este
acceptată,menținând o relație de incluziune ,se face înțel easă într -un mod anume ,pentru că această
fetiță este una din liderii grupului de preșcolari.Nimeni nu se poate supăra pe ea pentru că, prin
mimica feței și prin gesturile ei stă într -o continuă așteptare de aprecieri pozitive .Gesticulează și
exercită o persuadare ,așa încât copiii din grupul de joacă acționează întocmai cum sugerează ea.

46

În cadrul jocurilor ,,Mima ” sau ,,Jocul mimelor” ,,Fă ca mine!” se pune un mare accent pe
comunicarea non -verbală a propriilor trăiri și sentimente.
,,Sunt vesel ”/,,Sunt trist pentru că…” /,,Astăzi mi -a plăcut la grădiniță…”/ sau
„Ce nu mi -a plăcut azi la grădiniță?” Copilul se așază pe ,,scaunul autorului ”și povestește toate
trăirile pe care le -a avut în ziua respectivă,cum la preșcolari exprimarea e ma i dificilă ,dar
comunicarea non -verbală funcționează la parametri,astfel că ,emițătorul transmite coduri prin limbaj
paraverbal către receptor.
Putem aduce în discuție și dezvoltarea empatiei :,,Dacă tu ești bine și eu sunt bine !”/,,Cinci minute
eu…c inci minute tu!”,,Azi mi s -a întâmplat.”,,cum să fac surprize celor dragi?”
Deseori se iscă conflicte între copiii de vârstă preșcolară ,educatoarea trebuie să medieze și
să negocieze aceste conflicte,dificil lucru ,nu e tocmai ușor,dar acum educatoarea observă ușor
liderii de grup ,personalitatea fiecărui copil.Sunt situații de comunicare în luarea deciziilor în
funcție de anumite criterii,a găsirii celor mai bune soluții la situațiile apărute.
,,Am și eu o opinie!” ,,Ce pot să fac – m-am certat cu prietenul meu !” ,, Îmi permiți?”,,Eu vreau
…”Copiii trebuie să -ți formeze deprinderi de lucru în grupuri mici,în echipe ,educatoarea explică

47
copiilor că pot realiza o lucrare împreună ,dar , mai ales se pot juca frumos în grupuri mici sau toată
grupa.
,,Pot să fac singur sau în grup ?” ,,Învăț să lucrez în echipă”
Competența socială este abilitatea de a ajunge la diferite ținte personale în relaționările
interpersonale și deasemenea, cultiv ă și menține relații pozitive cu ceilalți.
Interacțiunile stabile din perioada copilăriei timpurii oferă copiilor o stare generală de bine,care îi
determină să particip e într -un mod pozitiv la activitățile zilnice. Relațiile sigure și sprijinul
emoțional î i ajută pe copii să dobândească încrederea în sine și abilitatea de a se desfășura în cadrul
unui grup.Dezvoltarea emoțională crește odată cu dezvoltarea socială. Copiii realizează faptul că
acțiunile lor pot avea consecințe și în acest caz,ei învață să -și controleze diferitele
emoții: frică,mânie ,timiditate …etc Empatia la copilul din perioada preșcolarității timpurii nu este
punctul lui forte,el dovedește că poate fi empatic atunci când începe, de bună voie,să împărtășească
,cât mai multe informații cu cei din jur.Treptat el începe să își dezvolte deprinderi de rezolvare a
conflictelor,înțelegând din ce în ce mai mult mecanismele de bază care funcționează în colectivitate.
Acum preșcolarul începe să înțeleagă ce este bine și ce este rău printr -o participare efectivă
la activitățile de grup,îndeosebi la jocurile imaginative. Activitățile de dezvoltare personală au o
contribuție deosebită î n formarea abilităților de intera cțiuni cu adulții și de interacț iune cu copii de
vârstă apropiată.
III.2 Dezvoltarea emoțională este foarte importantă încă de la vârste fragede pentru o creștere
armonioasă a copilului și pentru că se consideră că în spatele comunicării non -verbale stau toate
emoțiile voi trata cu deosebită atenție d ezvoltarea emoțională ce se realizează prin cele 3 aspecte
specifice:
1. Dezvoltarea conceptului de sine -copilul ar trebui să fie capabil să se perceapă în
mod pozitiv,ca persoană unică,cu caracteristici specifice.
2. Dezvoltarea autocontrolului emoțional – copilul ar trebui să fie capabil să își
regleze trăirile emoționale.
3. Dezvoltarea expresivității emoționale – unde copilul ar trebui să fie capabil să
recunoască și să exprime adecvat o varietate de emoții.
Cazul 1
III.2. 1.Dezvoltarea conceptului de sine
Copilul își pronunță corect numele,prenumele și vârsta,folosește pronumele și formulele de
adresare (de exemplu face diferența în exprimare de la ,,doamna ta ” – la ,,doamna mea” ).Copilul la
această vârstă descrie membrii familiei,spunându -le numele și cu ce se ocupă fiecare.
Rolul eului în procesul de auto -reglare este ca o căutare de sine și , mai bine zis, ca o regăsire
de sine. Se poate amenaja în sala de grupă un colț în care copilul se poate retrage când se sim te
obosit sau trist,colțul î n care el merge să reflecteze la o încălcare a regulilor de grup.

48

Acum ,educatoarea poate discuta cu preșcolarul despre ceea ce l -a supărat, cine l -a jignit ,iar copilul
poate spune despre :,,locul său preferat” ,,,jocul său preferat sau jucăria sa pre ferată”. Mimica feței
lor este tristă atunci ei cer și mai multă atenție și mai multă afecțiune,atunci intervine maniera mea
de lucru , căci sincer eu joc de cele mai multe ori și rolul de,, a d oua mamă ”.(figura dreapta sus
observăm cum acel copil se î ndrepta spre obiectiv).
Joc ,,Respect programul zilei !” Cum ne jucăm? Se lucrează cu 4 -5 copii.
Educatoarea afișează în mediul apropiat copiilor elemente specifice programului zilei și
regulilor de urmat ,într -o manieră accesibilă copiilor -desene,afișe etc.De fiecare dată când trec la o
altă etapă a programului zilei,adultul o numește și arată desenul (simbolul) specific.Copiii sunt
îndemnați să respecte și să atenționeze adultul pentru ce urmează:
Exemplu:salutul,gimnastica de înviorare,spălatul mâinilo r,masa de dimineață etc
De fiecare dată când încep o nouă activitate,copiii sau educatoarea motivează :,,Respect programul
zilei” Sunt aprecia ți copiii care respectă programul și cei care atenționează adultul.
Pentru dezvoltarea armonioasă a conceptului de sine trebuie respectată nevoia de intimitate a
copilului.Se poate crea un grafic cu caracteristicile copiilor din grupă (înălțime ,greutate preferințe)
,ca de exemplu la începutul anului școlar și mai apoi la sfârșitul anului pentru a vedea evoluția.
Stima de sine crește atunci când educatoarea ,părinții și toți adulții din preajma preșcolarilor
menționează și laudă mereu succesele copiilor,a faptelor bune pe care le fac .
Încurajarea adresării de complimente,prin folosirea unor cuvinte și expresii frumoa se (de cele mai
multe ori nu e nevoie de cuvinte ,e de ajuns un zâmbet),prin aprecierea eforturilor și prin
empatizarea reciprocă.

49
În planul relațiilor interpersonale, integrarea tuturor activităților de dezvoltare personală,
încurajează comunicarea și rezolvarea sarcinilor de lucru prin cooperare.În timpul derulării
activităților se dezvoltă un ,,sens al comunicării” și o perfecționare implicită a modurilor de
grupare,copiii devin mai siguri pe ei și mai responsabili.Dezvoltarea conceptului de sine cont ribuie
la formarea și promovarea atitudinilor pozitive,iar educatoare devine un ,,facilitator”,mai mult decât
o sursă de informații.

Momentul ,,Salutului ” de la întâlnirea de dimineață ,educatoarea încurajează întreaga grupă
de copii să participe la acest moment: să formeze perechi,să se țină strâns de mâini,să realizeze
conexiunea cu privirea,să zâmbească și să -și spună ceva frumos ,o încurajare (folosind expesii
frumoase),cuvinte alese care să încânte și să măgulească. Copilul în momentul salu tului întră în
legătură cu colectivitatea și aplică regulile de grup ,recurge la mimică și gesturi care l -ar putea
include în cadrul grupului. Fiecare salută în modul propriu după maniera proprie ,unii țin de mână pe
colegul ,alții strâng cu putere mâna pa rtenerului pe care -l salută,unii chiar nu acceptă atingerea sau
evită privirea colegului insistent.Fetițele mai delicate și mai timide refuză atingerile însistente,ele
participă la momentul acesta ,însă cu un rafinament și de o manieră discretă .Chiar dacă încă nu au
profilate personalitățile ,anumite tipuri de caractere se pot contura prin felul și maniera de salut unii
sunt mai direcți și mai hotărâți în gesturile lor ,se apleacă ,se înclină în fața colegului sau am
observat cazuri de discreție și timiditate în acțiunile specifice acestui moment.

50

Deopotrivă ,fete și băieți sunt învățați de educatoare să -și exprime bucuria și
fericirea,deoarece se pare că ei experimentează fericirea în mod similar,doar că fetele sunt învățate
să și-o exprime,iar băieții sunt învățați să și -o controleze ( aceste idei le -am auz it din interacțiunile
mele cu familiile acestor copii). .Total greșit pentru că ,eu consider că și unui băiat ca și unei fetițe îi
stă la fel de bine să țopăie de fericire într -un picior.
Exemple de jocuri: ,,Spune ce face?”
Cum ne jucăm ?Se lucrează în gr upuri mici 5 -6 copii.
,,Copii ,vom juca jocul Spune ce face? La semnalul Știi să spui de oricine,ce face el cel mai bine? va
trebui să spuneți ce știe să facă cel mai bine persoana numită de conducătorul de joc.La început de
joc o să fiu eu conducătorul.Ba gheta magică va fi cea care numește copilul. Educatoarea îi îndeamnă
pe copii să recunoască abilitățile diferite ale celor din jurul
lor:mama,tata,,bunicul,bunica,fratele,sora,colegul de la grădiniță.Pentru fiecare răspuns copiii sunt
aplaudați și apreciați .

Cazul 2
III. 2.2 .Dezvoltarea autocontrolului emoțional
Prin dezvoltarea autocontrolului emoțional copilul ar trebui să fie capabil să își regleze
trăirile emoționale.Astfel copilul va ajunge să își aștepte rândul,își reglează postura corpului ,își
așază vestimentația. Se calmează cu ajutorul adultului,merge în colțul liniștitor,cere educatoarei să -i

51
dea jucăria preferată,cere o mângâiere,cere
un obiect de la educatoarea lui,ceva ce -i
place.( de exemplu un copil M. c ere zilnic
de la educatoare o oglinjoară rotundă pe
care o ține în mânuță sau în buzunarul său).
Copilul M. a fost înscris la
grădiniță undeva pe la sfârțitul lunii
septembrie a anului trecut (el avea atunci
3ani și 2 luni) și încă de la început a
demonstrat că este un copil aparte,
deoarece a avut o perioadă de adaptabilitate
cu mediul grădi niței foarte mare (perioada
de acomodare cu grădinița s – a extins pe 5 –
6 săptămâni).Încă de la început l -am
îndrăgit (ca pe toți ceilalți de altfel ),fiind
un copil extrovertit,vorbește foarte clar
pentru vârsta lui de 3 ani și 8 luni,are o
privire a geră și se face plăcut,este
cooperant până la un punct.
Menționez că acest caz a acestui copil a fost în atenția mea încă de la început ,însă stric
cazul pe care -l prezint acum este să -l monitorizez pe parcursul unei zile întregi.
Cu siguranță copil ul M. nu deține autocontrol asupra emoți ilor sale pentru că el nu se
manifestă așa ca orice copil din grupa lui , puțin mai jos o să exemplific prin imagini manifestările
lui în diferite ipostaze.

52
În cele două fotografii (stânga și dreapta , de mai sus) copilul M. se află într -o stare
liniștită, pașnică ,arată cooperare ,își îndeplinește sarcinile cerute de educatoare. În fotografia din
stânga copilul M. stă pe scăunel ,în semicerc și ia parte la discuție ,înainte de gimnastica de
înviorare la prima oră a dimineții. Totuși el ține o jucărie în mână ,pentru că altfel el nu se putea
concentra ,nu putea colabora (trebuia să pipăie să mânuiască ceva).În imaginea din dreapta același
copil ,se află la măsuța de lucru,dar observați cum el își mușcă buza de jos,nu își focalizează atenția
pe fișa din caietul special,se frământă și își schimbă creionul din mâna stângă ,în mâna dreaptă ,chiar
dacă această activitate nu putea depăși 15 minute. Din punct de vedere semiotic sunt pentru mine
indici c are-mi ridică semne de întrebare, acești indici mă fac să.mi pun problema dacă am resursele
și strategiile necesare de a face față unei scene.

Imaginea de mai sus înfățișează același copil ,într -un alt moment al zilei ( spre miezul zilei )
,după toate activitățile ,care i -au solicitat și atenția și concentrarea și răbdarea. Băiatul M. are o
încordare pe care o transmite chiar și prin intermediul acestei fotografii ,era foarte obosit ,flămând
și nervos . În acele momente el nu era aten t la ceea ce eu îi spuneam pe un ton moderat ,băiatul mă
acoperea cu țipetele lui,ținea ochii închiși și refuza conexiunea cu privirea mea. Pur și simplu
trântea și izbea orice jucărie, se enerva foarte tare chiar și când se uita un copil din grupă la el (
lucru inevitabil dat fiind faptul că manifestările lui erau ieșite din comun și atrăgea atenția celorlalți).
Pe moment ,cea mai bună soluție a fost ca să -l ating pentru a mă simți,preț de cîteva zeci de secunde
l-am cupr ins în brațe pentru a -l liniș ti , deci adaptarea elementelor de nonverbal la capacitatea
copilului joacă un rol important . În acele momente efortul de adaptare a comunicării nonverbale la

53
nevoile iminente ale acestui copil erau foarte importante(gesturile ,motricitatea și alte
componente).Trebuia să găsesc repede un cod de interpretare și în timp am observat corelația
anumitor gesturi și posturi care dau rezultate și -l liniștesc pe acest băiat.
Un lucru esențial pot să menționez și anume că acest copil provine dintr -o familie
destrămată este crescut doar de mamă și uneori mai stă în grija bunicului de pe mamă. Are nevoie de
suport afectiv,cognitiv și emoțional pe care l -a primit di n partea mea în orice moment.Revenind la
acele moment de răzvrătire pe care l -am surprins în fotograf ia de mai sus,după ce -am adaptat
elemente de comunicare non -verbale la capacitatea de percepție a copilului (îmbrățișări și
zâmbete), i mediat a început să colaboreze iar primul lucru pe care l -a făcut ,mi -a cerut apă,apoi mi –
a cerut obiectul care -i place cel mai mult de la mine ,oglinjoara mea rotundă. Posesia acestui obiect
o are doar provizorie ,el o folosește doar o perioadă scurtă are uzul –fructul unui obiect identitar
,prin care el mă regăsește pe mine,este un obiect intim pe care eu l -am folosi t cândva ,m –am privit
în oglindă iar copilul a remarcat acest lucru .Probabil el se regăsește pe sine într -un mod
asemănător cum mă privesc, mă regăsesc și mă accept pe mine, uitându –mă în oglindă. Lumea
oglinzii este o lume fascinantă ,copilul M. își urmărește propria imagine,identitatea lui se unește cu
identitatea mea. Probabil că relația cu sine este mediată de oglindă care este o relație de tip non –
verbal pentru că oglinda reflectă mimica sau o parte din gesturi.E cumva vorba de un after ego de
tip non –verbal ,cu siguranță acest copil are un deficit de încredere ,așa am apelat la ajutor și am
încercat să mă documentez tot mai mult așa încât , să fac față provocărilor la care mă supune copilul
M. ,am apelat la diferite site -uri ,la cărți de specialitate etc.
(http://ultrapsihologie.ro/2015/05/27/sustinerea -emotionala -a-copilului -din-parinti -divortati/ )19
Vorbind cu mama ( mă repet : acest copil este crescut doar de mamă),am aflat că el așa se
manifestă și acasă ,într -un magazin sau la piață,indiferent în ce loc el așa procedează cu mama lui .
,iar ea neajutorată nu i a nici o atitudine. Limbajul comun pe care -l am cu acest copil este unul
special .importanța limbajului non verbal este esențială ,interacțiunea cu el se face numai de la
nivelul lui , conexiunea cu privirea se face de fiecare dată ,atingerea ,ținerea de mână ,deasemenea
limbajul paraverbal își face treaba în acest caz –tonul calm, scăzut ,pauzele din vorbire, o figură
zâmbitoare –toate duc spre un feedbak pozitiv.
Recunosc că acest caz a devenit o provocare pentru mine și împreună cu cealaltă educatoare
,cu tot personalu l grădiniței (îngrijitoare și asistentă ) am pornit campania de modelare și dezvoltare
a autocontrolului emoțional.Au fost câteva episoade bune de aplicare a unor strategii de
comunicare, uneori simt că e ca și cum i -am transferat o parte din ,,sinel e meu ”,sunt ca,, o a doua
mămică ” pentru el și alături de mine el își găsește ,,confortul propriu de sine ” ,cu toate acestea
seerialul va continua de la toamnă când el va păși din nou pragul grădiniței.
Pentru confortul meu și pentru sprijinul propri u am căutat mereu informații care să mă ajute
profesional în acest caz ,ca de exemplu : https://www.paginadepsihologie.ro/divortul -parintilor -si-
impactul -acestuia -in-dezvol tarea-psihologica -a-copilului)20
În general , dezvoltarea autocontrolului emoțional a preșcolarul ui obișnuit ,care face față
sarcinilor dificile fără să manifeste frustrări foarte mari,are răbdare până i se oferă atenție sau o

19 www Google –site ultrapsihologie (data 22.06.2019 /h: 16.40)
20 www google – https://www.pagina depsihologie.ro/ ora 18 /data 25.06.201 8

54
recompensă,aici discutăm despre normalitate și despre un autocontrol em oțional dezvoltat. Excepție
fac copiii singuri la părinți care nu știu și nu vor să împartă diferite jucării cu ceilalți,gesturile lor
sunt expresive,se înfurie,fața lor se crispează ,se înroșesc de furie,țin dinții strânși,brațele încrucișate
la piept und e țin stâns jucăria,uneori mai țin și ochii închiși,evitând conexiunea cu adultul sau cu
celălalt copil. În cazul acesta educatoarea pune la dispoziție o clepsidră sau o jucărie cu sonerie,care
să-i atenționeze pe acei copii atunci când timpul a expirat s au este rândul altui copil să se joace cu
jucăria respectivă.
Jocul: 5 minute eu ,5 minute tu! Copiii sunt așezați față în față pentru a avea o bună conexiune cu
privirea.
Regula este de a păstra jucăria doar 5 minute ,la semnalul clopoțelului jucăria va fi înmânată
colegului din față. Educatoarea urmărește buna desfășurare a jocului,rezolvă unele conflicte care
apar iar la finalul jocului apreciază pe acei copii care au dat jucăria imediat cum au auzit sunetul
clopoțelului.
Adulții exprimă emoții poz itive,pentru a modela copiilor căi pozitive de a răspunde celorlalți
și pentru a răspunde favorabil evenimentelor din viața lor (de exemplu părinții care exprimă emoții
negative modelează abordări ostile,dereglate – de a face față emoțiilor ).
Joc ,,Arată ce simți!”
Cum ne jucăm? Se lucrează cu 2 -3 copii
,,Copii, o să ne jucăm jocul Arată ce simți …Voi sunteți iepurași și vreți să ajungeți la Grădinița din
pădure,dar nu cunoașteți drumul.Eu sunt Zâna iepurașilor și am venit să vă ajut.Pentru asta trebuie să
faceți ce vă spun eu.Mergem pe cărare, unul după altul.Se aud zgomote.Oare o fi lupul cel rău? Cum
vă simțiți? V -ați speriat? …Era o pasăre care a zburat.Ce bine că nu a fost lupul! Cum vă simțiți
acum? Sunteți veseli? Uite un fluturaș! Hai să alergăm după el! Cum vă simțiți? Sunteți fericiți? Se
aud cântece!( toți fac palma pâlnie la urechi) Se vede grădinița! Uraaaa ,am ajuns! Cum vă simțiți?
Sunteți veseli?
Copiii sunt încurajați să folosească expresia feței, mișcări ale corpului,onomatopee,pentru
exprimarea emoțiilor.Educatoarea îi încurajează continuu și trăiește împreună cu ei emoțiile.

,,Ne jucăm împreună”
Se grupează în echipe mici de 3 -4 copii.,,Copii ,eu am adus aici mai multe jucării .Vă rog să vă
jucați împreună un joc inventat de voi.Eu o să fiu în preajma voastră și o să vă supraveghez,regula
principală este să nu vă certați!Educatoarea observă manifestările copiilor -mimica și gesturile are în
vedere și limbajul paraverbal (tonul calm sau mai ridicat,inflexiunile vocii etc.),pune la dispoziție
resurse dacă este nevoie,îi încurajează pe cei mai timizi și intervine în caz de conflict.

55

Cu orice ocazie trebuie discutat cu copiii și despre emoțiile pozitive și emoțiile negative
deopotrivă.Dacă nu vorbim despre emoții negative se poate induce copiilor ideea că emoțiile nu
trebuie exprimate, ceea ce afectează capacitatea de reglare emoțională a acestora.Educatoarea
sugerează activ ități interesante pentru copii , iar sarcina dificilă o îmbracă într -o mantie atrăgătoare
și captivantă .
Joc exercițiu
Cum ne jucăm? Se lucrează cu toată grupa de copii. Copiii sunt supravegheați în jocurile
lor,educatoarea urmărind rezolvarea unor situații conflictuale prin exprimarea propriilor
trăiri.Preșcolarii sunt incurajați în permanență să susțină constructiv rezolvarea problemelor
Exemplu: Eu doresc să terminăm de făcut ordine în sala de grupă , cât mai repede ,ca
să ne rămână timp și de o poveste .
Copiii sunt apreciați ,sunt evidențiați și aplaudați.
La vârsta preșcolară mică și foarte mică n u putem avea pretenții ca cei mici să ne
urmărească un timp îndelungat și mai ales să -și ducă unele sarcini la bun sfârșit, de fiecare dată
educatoarea oferă exemplul personal, ca mai apoi , încet –încet copiii s -o copieze ( mai întâi ei învață
prin imitare). Deci educatoarea oferă explicații referitoare la realizarea sarcinilor,modelează prin
propriul comportament disponibilitatea de a face ceea ce ți se cere ,și îndrumă copiii în coordonarea
acțiunilor pentru atingerea scopului.De fiecare dată treb uie să se țină cont de trebuinț ele și nevoile
sale,tot ceea ce t răiește el –în universul său mic -are o însemnătate foarte mare,pentru că el crește
drept ,numai dacă emoțional este foarte bine. Pentru sănătatea emoțională ,copilul trebuie obișnuit
să înțel eagă, să perceapă că fiecare copil are trebuințele și nevoile sale,iar fiecare moment potrivit
trebuie valorificat în situații cotidiene,pentru a -i ajuta să țină cont și de dorințele și nevoile altora.
Jocul Tu întrebi,eu răspund!
Cum ne jucăm? Se luc rează cu 4 -5 copii.Copiii și adultul stau la masă.Copiii de o parte și adultul de
partea cealaltă.

56
,,Copii, o să ne jucăm jocul : Tu întrebi,eu răspund! Pe rând îmi adresați ce întrebări vreți voi și -mi
veți răsplăti răspunsurile cu buline colorate.Dacă răspund bine la toate întrebările voastre primesc
titlul de ,,Super doamna!”,ceea ce înseamnă că oricînd voi puteți să mă întrebați tot ce nu știți,iar eu
vă voi da răspunsul.”
Jocul se termină când se epuizează cele 10 buline roșii de pe masă.Educatoarea îndeamnă copiii să
aplaude răspunsurile,să încurajaze,să facă aprecieri.

Cazul 3

III.2.3 Dezvoltarea expresivității emoționale -copilul ar trebui să fie capabil să recunoască și să
exprime adecvat o varietate de emoții.
Copiii ,care înțeleg emoțiile celorlalți,sunt priviți de colegii lor ca fiind parteneri de joc mai
buni și mai distractivi,aceștia sunt capabili să răspundă adecvat emoțiilor colegilor în timpul jocului
și să se adapteze mai ușor la mediul preșcolar.Pentru a ajunge la principalele comp etențe
emoționale,copiii trebuie să recunoască și să -și exprime emoțiile ,lucru care se poate întâmpla prin :
identificarea propriilor emoții în diverse situații , identificarea emoțiilor asociate unui context
specific , recunoașterea emoțiilor pe baza co mponentei non -verbale -expresia facială,postura
,modificări fiziologice , transmiterea verbal și non -verbal a mesajelor afective , exprimarea empatiei
față de alte persoane.
Înțelegerea emoțiilor la copiii preșcolari se realizează mai greu,deoarece cei mici nu prea reușesc să
identifice cauza emoțiilor sau nu știu să numească consecințele emoțiilor într -o situație deosebită.
Părinți și educatori contribuie la dezvoltarea abilităților emoționale ale copiilor prin reacțiile avute la
emoțiile exprimate de copi i,discuțiile avute cu ei despre emoții și prin exprimarea propriilor emoții.
Modul în care adulții discută problemele legate de emoții poate transmite sprijinul și acceptarea lor
și poate contribui la o conștientizare a di feritelor stări emoț ionale pe care le experimentează .
Educatoarea este partenerul de nădejde al copilului în jocurile de rol,astfel încât acesta să
poată prelua stilul și expresivitatea facială, a comportamentului verbal și non -verbal.Nu întrebați
copiii cum se simt ,ei tocmai învață de spre emoții și încă nu le știu denumirea,mai bine identificați
emoția și apoi o transmiteți la ei sub formă de afirmație.

57
Implicați copiii în diferite activități artistice(pictură,colorat) și întrebați -i cum se simt și cum le plac
activitățile pe care le fac. Dacă încep să povestească ce au făcut cu mama ,tata acasă….sau o
întâmplare din parc,oferiți -le atenție,aprobați -i cu ,,înțeleg” sau ,,…și apoi?”. Îndemnați în
permanență copiii să utilizeze cuvinte și expresii ce denumesc stări emoționale.
Educatoare adresează copiilor întrebări de genul ,,Cum te simți?” ,, ,Cum te face acest lucru
să te simți?”,pentru a -i ajuta pe copii să -și identifice propriile emoții.Astfel copiii vor învăța că este
normal să experimenteze diversele emoții și să vorbeasc ă despre ele. Se pot desfășura jocuri de
genul :,,omul vesel, omul trist.” ,,Cum mă simt eu ?” ,,Cum să fac o surpriză prietenului meu?”
Pentru exprimarea propriilor emoții,păreri și așteptări, în loc de ,,Tu m -ai supărat!” se poate spune
,,M-am supărat câ nd tu nu ai venit atunci când te -am strigat!”
În conversațiile zilnice cu copiii nu facem doar referiri directe la emoții,ci emoțiile pot fi și
înterpretate în cadrul interela ționărilor sociale,de fiecare dată trebuie să oferim explicații pentru
aceste i nterpretări ale emoțiilor.
Joc Spune ce simte?
Cum ne jucăm? Se lucrează cu 5 -6 copii.Pe o masă sunt așezate imagini cu scene din povești.Pe
rând,copii sunt invitați să ia o imagine și să arate prin gesturi și mimică ce face personajul ;i cum se
simte el.Copiii sunt încurajați să interpreteze roluri și să exprime verbal și nonverbal starea
emoțională a personajelor.
Sunt evidențiați copiii cei mai expresivi și sunt aplaudați acei copii care au fost amuzanți.
Aproape de ora prânzului,după toate activitățile de dimineață (după întâlnirea de dimineață
,după rutine și tranziții , salutul gimnastica de înviorare ,după activitățile pe domenii experiențiale
,jocuirle liber alese),copiii care doresc se așază pe scaunul autoru lui și spun acolo tot ce le -a plăcut
în acea zi ( pot spune și ce nu le -a plăcut ),cum s -au simțit în acea zi ,dacă au avut momente când au
fost nervoși ,furioși (de ce?),dacă l -a supărat un coleg de grupă ,dacă vor să mai repete unele
jocuri(ce joc le -a plăcut cel mai mult) etc.

58

Educatoarea îndeamnă copiii să -și spună
gândurile liber , să dea frâu liber imaginației fără a fi
constrânși de ceva anume,fără a fi mustrați ,iar dacă
unii copii spun aceleași lucruri sunt opriți și sfătuiți ca
să nu repete aceleași impresii, iar cei mici care nu pot
reda în propoziții cum s -au simțit, atunci cel mai bine
destăinuie prin comunicare non -verbală (mimică și
gest
uri) .

În fotografiile de mai sus copiii care au dorit să fie ,,personaje principale” și -au exprimat
dorința de a purta și peruca clovnului. Această perucă îi ajută pe copii timizi să intre în pielea altui
personaj și așa scap ă de emoții ,fapt care îl sprijină să vorbească liber.În fotografia din dreapta
băiatul M. arată cât de stingher se simte ,deși știe că poate , el își asumă e privit de ceilalți ,își
consolidează sinele află ce este el cu adevărat .În funcție de cum îl privesc ceilalți pe el ,așa se
raportează și el la alteritate .După cum reușește de bine să intre în pilea personajului, așa îi crește
stima de sine ,ei află prin ochii altora cum sunt percepuți, de aceea experimentează uneori reușește,
alteori nu să se facă înțeles ( ,de exemplu ar pu tea să facă diferite mișcări ale capului sau corpului
care ar putea stârni râsul colegilor).

59
Datorită creșterii din familie sau laturii lor psihologice unii copii sunt timizi ,alți dimpotrivă sunt
volubili și se exprimă fără teamă pe,, Scaunul autorului ” .Cazul copilului E,care e un copil
vesel,volub il,fără trac (chiar dacă primește mustrare) nu se pierde ,are privirea fixă pe tine și
așteaptă să te eschivezi tu ca adult. Ce -i de menționat neapărat este faptul că,acest copil provine
dintr-o familie destrămată,a fost luată în plasament ,iar greutățil e prin care a trecut nu au lăsat răni
adânci,poate pentru faptul că era foarte mică și nu -și mai amintește .
Pot spune că are stofă de lider,convinge după bunul plac pe oricine din grupă ,fie băiat fie
fetiță. Am analizat -o cu multă atenție pe tot parcur sul anului școlar și am convingerea că dezvoltă o
personalitate foarte puternică . După cum bine se observă și din poză,ea își spune rolul fără trac,chiar
îi place să fie în centrul atenției,este deschisă și îmbrățișează pe oricine,un singur lucru o supără
când aude de la doamna ei:,,Lasă, mai așteaptă puțin.tu ești prea mică să poți face asta!”
Copiii care se află pe scaunul autorului și -și exprimă sentimentele vor fi aplaudați,apreciați și
lăudați pentru a prinde curaj ul de a spune tot ce simt. De exemplu în fotografia de mai jos copilul se
exprimă liber ,spune tot ce i -a plăcut ,acum e liniștit și zâmbește, are mâinile ridicate și -și ține
peruca semn că îi place ceea ce poartă , iar copilul care îl privește va lua exemplu,ca data viitoare să
se ex prime și el precum a făcut -o și colegul său măcar prin limbajul non -verbal.

60
Concluzia :
Aș vrea să încep prin a vă spune de ce am ales ace astă temă de lucrare. E simplu de
înțeles,pentru că este domeniul în care profesez,pentru că în ultimul an am intera cționat cu copii de
2-3 anișori iar c u aceștia poți comunica mai ușor prin limbajul non -verbal, este specific vârstei.
Ce am reușit să surprind în cele 3 studii de caz?
Primul caz surprinde dezvoltarea conceptului de sine cu acel moment al ,, salutului” de la întâlnirea
de dimineață ,educatoarea încurajează întreaga grupă de copii să participe la acest moment: să
formeze perechi,să se țină strâns de mâini,să realizeze conexiunea cu privirea,să zâmbească și să -și
spună ceva frumos ,o încurajare (folosind expesii frumoase),cuvinte alese care să încânte și să
măgulească.
Al doilea caz se referă la dezvoltarea autocontrolului emoțional cu acel caz cu băiatul M.. se află
într-o stare pașnică ,arată cooperare ,își îndeplinește sarcinile cerute de educatoare. În fotografia din
stânga copilul M. stă pe scăunel ,în semicerc și ia parte la discuție ,înainte de gimnastica de
înviorare la prima oră a dimineții. Totuși el ține o jucărie în mână ,pentru că altfel el nu se putea
concentra ,nu putea colabora (trebuia să pipăie să mânuiască ceva).În imaginea din dreapta același
copil ,se află la măsuța de lucru,dar observați cum el își mușcă b uza de jos,nu își focalizează atenția
pe fișa din caietul special,se frământă și își schimbă creionul din mâna stângă ,în mâna dreaptă semn
de nerăbdare.
Al treilea caz m -am referit la dezvoltarea expresivității emoționale,iar aici m -am referit la copii
diferiți,cu manifestări diferite în cadrul aceluiași rol. ,,scaunul autorului”
Aceste cazuri sunt cele mai elocvente care scot în evidență limbajul corporal prin abordarea
laturii psihice,mai precis a dezvoltării emoționale,pentru că starea emoțională scoat e în evidență
trăirile,iar frămâ ntările noastre sunt citite de cei din jur prin postura corpului,mimică și gesturi.
Știu că un studiu de caz se face în mai multe etape,se ex tinde pe o unitate de timp mai mare ,se
declanșează în urma unui studiu sau mai degrabă a unui sondaj,însă eu m -am bazat pe realitatea de zi
cu zi pe care o observasem de ceva vreme ,am sperat că o parte din problemele pe care le -am
întâmpinat azi ,mâine să devină doar o amintire iar acum sunt mai încrezătoare că poate în viitorul
apropiat să pot reuși și mai mult și mai bine ,totul spre binele și siguranț a piticilor preșcolari .

61
Bibliografie:
1. ABRIC, Jean -Claude, Psihologia comunicării, Teorii și metode, Traducere de Luminița și
Florin Botoșineanu, Editura Polirom, Iași, 2002
2. BABBIE Earl, Practica cercetării sociale, Traducere de Sergiu Gherghina ș.a., Editura
Polirom, Iași, 2010
3. CARON, Gerard, Cum să susținem copilul în funcție de temperamentul său, Traducere
Carmen Viviana Serni, Editura Publishing House, București, 2009
CHIRU, Irena ,2003 : Comunicarea interpersonală, Editura Tritonic,București
4. COSMOVICI, Andrei(coord.); Ștefan BONCU; Ion DAFINOIU; Cătălin DÎRȚU; Cornel,
HAVÂRNEANU, Psihologie.Compendiu pentru bacalaureat și admitere la facultate,
Editura Polirom, Iași, 1998
5. COSMOVICI, Andrei; Luminița Iacob(coord), Psihologie școlară, Editura Polirom, Iași,
1998
6. FÂRTE Gheorghe –Ilie ,2004: COMUNICAREA -O abordare praxiologică , Editura Casa
Editorială Demiurg,Iași
7. MUCCHIELLI, Alex, Arta de a comunica. Metode, forme și psi hologia situațiilor de
comunicare, Traducere de Giuliano Sfichi ș.a, EdituraPolirom, Iași, 2005
8. NEACȘU, Ioan, Pedagogie socială. Valori, comportamente, experiențe strategii, Editura
Universitară, București, 2010
9.NECULAU ,Adrian (coord.),1996, Psihologie socială –aspecte contemporane, Editura
Polirom ,Iași
10. PEASE,Allan ,1997, Limbajul trupului, Editura Polimark,București
11 PREDA ,Viorica ;PLETEA ,Mioara;CIOBANU, Cristina ,2011, 450 de jocuri
educaționale:repere fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului, Editura Didactica
Publishing House,București
12. STĂNCIUGELU Irina,Raluca Tudor,Adriana Tran,Vasile Tran ,2014, Teoria
comunicării, Editura Tritonic,București
13. STĂNESCU ,Ileana ;FRĂȚILĂ Laurențiu,ȚUȚUNEL ,Daniel , 1996, Ghid pen tru elaborarea
lucrării de licență, Editura Eficient,București
14. STEPHEN E., Lucas, Arta de a vorbi în public, Editura Polirom,Iași ,2014
15. ȘTEFĂNESCU Simona ,2009, Sociologia comunicării, Editura Cetatea de Scaun ,Târgoviște
16.UMBERTO ,Eco ,2006 , Cum se face o teză de licență, Editura Polirom ,Iași