UNIVERSITA TEA DE VEST DIN TIMIȘOARA FACULTA TEA DE SOCIOLOGIE ȘI PSIHOLOGIE DOMENIUL ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI… [630700]

UNIVERSITA TEA DE VEST DIN TIMIȘOARA
FACULTA TEA DE SOCIOLOGIE ȘI PSIHOLOGIE
DOMENIUL ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONA TOR ȘTIINȚIFIC: ABSOLVENT: [anonimizat]

2016
UNIVERSITA TEA DE VEST DIN TIMIȘOARA
FACULTA TEA DE SOCIOLOGIE ȘI PSIHOLOGIE
DOMENIUL ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

V ALORIFICAREA RELAȚIEI CADRU DIDACTIC –
FAMILIE, ÎN SOCIALIZAREA COPILULUI
PREȘCOLAR

COORDONA TOR ȘTIINȚIC: ABSOLVENT: [anonimizat]. UNIV . DR. PREDESCU MIHAI -FLORIN MOLDOV AN ANAMARIA

2016

Cuprins

ARGUMENT ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 4

Capitolul 1. Raporturile familiei cu școala ………………………….. ………………………….. …….. 6
1.1 Mizele familiale ale școlarității ………………………….. ………………………….. …………………… 6
1.2 Noi semnificații sociale ale raporturilor familie -școală ………………………….. ………………. 7
1.3 Forme ale raporturilor familie -școală ………………………….. ………………………….. ………….. 8
1.4 Școala -membră zi cu zi a familiei ………………………….. ………………………….. ……………….. 9
1.5 Constrângeri practice ale părinților asupra școlii ………………………….. ……………………… 11

Capitolul 2. Caracteristici de vârstă ale preșcolarului ………………………….. …………………… 13
2.1 Dezvoltarea psihică a copilului preșcolar ………………………….. ………………………….. …… 13
2.1.1 Factorii care determină dezvoltarea psihi că la copil ………………………….. …………… 13
2.1.2 Importanța relațiilor de tipul părinte -elev, părinte -profesor, profesor –elev .. 16
2.2 Dezvoltarea fizică a școlarului mic ………………………….. ………………………….. …………. 20

Capitolul 3. Importanța relației dintre profesor și părinți ………………………….. …………….. 21
3.1 Rolul profesorului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 21
3.2 Factori perturbatori în relația profesor -familie ………………………….. ………………………… 22
3.3 Tipuri de activități ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 24

Capitolul 4 .Metodologia cercetării ………………………….. ………………………….. ………………….. 26
4.1 Scopul cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 26
4.2 Obiectivele și ipotezele cercetării ………………………….. ………………………….. ……………… 26
4.3 Metode și instrumente de cercetare ………………………….. ………………………….. …………… 28
4.4 Descrierea lotului de subiecți ………………………….. ………………………….. ……………………. 30

Capitolul 5. Prezentare și analiza datelor ………………………….. ………………………….. …………. 32
5.1 Calitatea instrumentului de cercetare ………………………….. ………………………….. …………. 32
5.2 Testarea ipotezelor și prezentarea rezultatelor cantitative ………………………….. …………. 35
Analiza calitativă a rezultatelor obținute ………………………….. ………………………….. ………….. 49

Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 50

ARGUMENT

Grădinița este începutul școlarității, mediul în care copilul pășește spre educația
formală, realizată de cadre didactice specializate în domeniu. Este locul în care copilul se
formează ca și personalitate, își dezvoltă autonomia, învață să numere, să dese neze, să
picteze, dar mai ales să comunice, să -și însușească cuvinte noi, să despartă cuvinte în silabe,
învață să povestească.
Comunicarea este calea prin care o persoană își exprimă dorințele, nevoile, aspirațile și
valorile. În grădinița de copii, comun icarea este competența esențială care trebuie dezvoltată
la micii preșcolari. Totul se realizaează pe cale orală; anumite activități ca: povestirea și
repovestirea copiilor, lectura după imagini, exerciții cu material individual, jocuri didactice.
Pentru o bună cunoaștere a copiilor este necesar să existe o bună colaborare între
cadrul didactic și părinții acestora. Cooperarea școlii și a profesorului cu ceilalți agenți
educaționali în vederea asigurării unei bune cunoașteri este esențială. Influența educat ivă
asupra copiilor este majoră, astfel încât pe lângă schimbarea paradigmei tradiționale cu cea
modernă (a strategiilor, metdelor, conținuturilor), se impune și o bună colaborare familie –
școală.
Cadrele didactice au păreri împărțite în legătură cu relația familie -cadrul didactic. Unii
cred ca familia este pentru a educa și școala pentru a instrui copilul. Alții consideră că mediul
extern nu trebuie să se implice deoarece școala trebuie să își facă datoria, ei fiind specialiști,
ceea ce este un mod greșit de a gândi. Părintele trebuie să comunice cu cadrul didactic, să afle
care este situația inițială, iar datoria profesorului este aceea de a -i comunica situația copilului,
în diferite activități.
Pentru a putea comunica cu elevii, profesorul trebuie să aib ă o serie de calități
comportamentale: răbdare, calm, putere de decizie, creativitate, comunicativitate, capacitate
empatică, tact pedagogic, spirit metodic, atenție asupra dezvoltării afective a elevilor,
capacitate de înțelegere, cunoștințe metodice care să implice aplicarea strategiilor moderne în
diferite activități. Cea mai eficientă formă de a comunica cu părinții este pe cale orală sau
scrisă. Nu este benefic să se transmită informații prin elevul în cauză, deoarece, c opilul are o
putere extraordinar ă de a interveni in relația cadru didactic -familie si de a manipula atitudinea
lor. Copilul modifică mesajul transmis introducând propriile interpretări din cauza fricii sau a
consecințelor ce pot urma ( în cazul în care copilul a făcut ceva grav).

În concluzie, o bună comunicare între cadrul didactic și familie asigură atât o educație de
calitate, cât și calea spre socializarea copilului.

Capitolul 1. Raporturile familiei cu școala

Gândirea funcționalistă face ca părinții să fie subordonați școlii, școala fiind văzută ca
singura cale de a transmite funcția de cunoaștere, singura care poate să îndeplinească funcția
de transmitere a forței de muncă, însă este uitată de fapt, rolul familiei, încredințându -se
aproape toată educația în ,,mâna’’ școlii.
Părinții sunt priviți ca fiind niște pe rsoane mai puțin capabile pentru creșterea și
educarea copiilor lor pe când cadrele didactice sunt văzute ca niște experți în a educa noile
generații și a le influența atât viața familială cât și cea socială.
În ultimii zeci de ani totul s -a schimbat cu p rivire la relația dintre școală și familie.
Majoritatea părinților, chiar și cei care sunt mai puțin educați nu vor să recunoască faptul că
sunt mai puțin pregătiți și refuză categoric să -și încredințeze copiii lor, școlii. Unii părinții se
consideră cei mai buni, sau chiar adevărați cunoscători ai educației, școala fiind considerată
doar o preocupare a lor.
Cadrele didactice s -au schimbat mult. Majoritatea încep să înțeleagă cât de importantă
este legătura cadru didactic -familie pentru rezultate, pentr u a obține rezultate cât mai bune,
dar și pentru o educație de calitate.
Relația școală -familie este mai mult decât importantă deoarece atâta timp cât părinții
comunică cu cadrul didactic, vor fi mereu la curent cu ceea ce se întâmpla cu copiii lor, vor
înțelege trebuie să facă pentru a remedia sau îmbunătăți rezultatele școlare ale acestora.
Lipsa unei relații între cadrul didactic si părinți nu este deloc avantajoasă, ea poate
duce la un comportament inadecvat al elevului, la o situație școlară precară, abandon etc.

1.1 Mizele familiale ale școlarității

Din cele mai multe cercetării rezultă că părinții sunt preocupați pentru viitorul copiilor
din punct de vedere economic, pentru ai ,,așeza" la un loc de muncă cat mai favorabil, pentru
a-i ajuta să se dezvolte pe plan personal, pentru a avea o carieră de s ucces. Într -o societate în

care relația părinte -copil este foarte afectivă, școala se orientează și ea pe starea emoțională a
copilului.
Unii autori (Montandon, 1987, pg. 23 – 47) releva: ,,mizele afective ale școlarizării.
Într-o societate in care raportu rile părinți – copii au o puternică încărcătură afectivă, școala, în
special ciclul primar, se orientează si ea către obiective vizând dimensiunea emoțională, iar
familia își vede „teritoriul” invadat. Daca unii părinți pot considera ilegitima aceasta
„invazie”, mulți fac din personalizarea activității școlare un deziderat, o condiție a înfloririi
personalității copilului, a fericirii sale.’’

1.2 Noi semnificații sociale ale raporturilor familie -școală

"Redefinirea raporturilor familiei cu școala este co relată, de asemenea, cu
modificările aduse de "societatea capitalistă de consum" ( Stănciulescu, E., 1998, pag. 173)
Școala se ocupă de pregătirea personală a elevului, ea este văzută ca un serviciu public
atât de părinți cât și de copii. Mulți părinții î și duc copiii la școli private iar dacă nu sunt
mulțumiți, se folosesc de alternative însă aceste alternative trebuie să fie benefice în vederea
dezvoltării preșcolarului.
Din perspectiva cadrelor didactice comunicarea cu familiile copiilor la nivelul
cuno așterii comune este absolut necesar, deoarece este liantul celor ,,două lumi’’.
Comunicarea asigură o bună cunoaștere a copilului, a nevoilor acestuia, a personalității,
comportamentului, modului de a fi. Prin comunicare se asigură o punte de trecere către școală,
către personalul didactic.
Cadrele didactice consideră ca reușita elevilor constă în mare parte în implicarea
părinților în activitățile școlare și extrașcolare, deoarece poate comunica părinților modul de
lucru, resursele, mijloacele, dar și niv elul minimal de reușită al copilului. Sunt și multe cazuri
în care copiii reușesc fără ajutorul părinților sau a cadrelor didactice, dar acestea sunt excepții
foarte rar întâlnite, de exemplu un copil este foarte bun la anumite activități și se dedzvoltă
într-un mod rapid și favorabil acestuia.

1.3 Forme ale raporturilor familie -școală

Părinții au început să fie mult mai implicați în activitățile școlare și au interacționat
mult mai mult cu cadrele didactice pentru a cunoaște mai bine situația copiilor i nivelul de
dezvoltare al acestora.
În opinia lui Henripin și Ross, dimensiunile sunt:
 Dimensiunea relație i părinte -copil
Dimensiunea relației părinte – copil se referă la ajutorul dat copiilor în rezolvarea
temelor, la ajutorul moral și susținerea morală. Această dimensiune este esențială în
dezvoltarea eficientă a copilului și în asigurarea unui climat de de zvoltare continuă. Este o
dimensiune care amplifică starea afectivă a copilului. Dacă se stabilește o relație pozitivă între
părinte și copil, acesta are curaj de exprimare, nu ascunde lucruri sau întâmplări, va fi deschis
către părinte și îl va înștiința de orice problemă existentă, ca de exemplu felul greșit în care se
comportă cadrul didactic.

 Dimensiunea relației familie -școală
Dimensiunea relației familie -școală se referă la legătura stabilită între cadrul didactic
și familia copiilor. Aceste legătur i pot fi aplicate pe baza unor întâlniri, având ca scop
informarea părinților despre instituție, cadre didactice, serbări, orare, excursii, zile
onomastice care se țin împreună cu copiii și părinții. (Henripin Ross; 1970 pg.175)
Întâlnirile pot fi și indi viduale doar între cadrul didactic și părinte, ceea ce de cele mai
multe ori este esențial, căci situația poate fi delicată, iar cadrul didactic nu poate informa
părintele într -un mod public. Aceste întâlniri sunt stabilite de către părinte sau cadrul dida ctic,
la telefon, prin scrisori sau prin intermediul elevilor.
Comportamentul cadrelor didactice față de părinți diferă în funcție de experiența și
pregătirea profesională. Părinții caută școli din categoria socială mijlocie. Legăturile cele
mai dese fă cându -se la începutul și finalul unui an. Cadrele didactice organizează cel mai des

întâlniri individuale cu părinții elevilor cu handicap pentru reușita școlară a acestora însă
realizează că tocmai ei nu își dau interesul pentru a avea vreo legătură cu școala.
Chiar dacă părinții sau cadrele didactice se opun să țină vreo legătură, ei sunt
"obligați" să comunice prin intermediul copilului deși acesta poate modifica ceea ce a fost
transmis. Însă chiar și prin intermediul copilului atât școala face pa rte din familie cat si
familia face parte din viața de zi cu zi a școlii.

1.4 Școala -membră zi cu zi a familiei

Deoarece școala este la fel de importantă ca și activitățile profesionale a familiei.
Perrenoud (1987 b) vorbește despre 12 domenii care afectează relația școală -familie
1. Timpul studiilor
Este o perioadă în viața familiei care din cauza școlii, copilul își schimbă in totalitate
programul, căci și în mediul preșcolar copiii au de întocmit proiecte sau portofolii. Părinții își
modifică programul dup ă cel al copilului, pentru a -l ajuta la teme, pentru a -l sprijini moral.
Mamele care lucrează au impresia că nu reușesc să facă față, că nu au timp suficient pentru
activitățile zilnice, în schimb cele care nu lucrează se descurcă foarte bine cu programul
copilului.
2. Bugetul familiei
Scade deoarece școala "costă " deși este gratuită. Sume considerabile trebuie date
pentru a plăti meditații, transport, îmbrăcăminte, caiete etc.
Atât familiile cu resurse cât și cele fără resurse financiare fac tot ce pot pentru a aloca
bani în educația copilului. Școala reduce din îndatoririle părinților având grijă de copiii lor,
ducându -i la tot felul de activități, dându -le gratuit o parte din mâncare, medicamente,
consultații medicale și psihologice etc.

3. Modificarea raportului familiei cu spațiul
Părinții trebuie să opteze pentru o școală apropiată sau să se poată mobiliza ușor până
la școală. Școala oferindu -le un spațiu de joacă adecvat, copiii jucându -se cu copiii de vârste
apropiate lor.
4. Sarcinile î mpărțite intre membrii familiei
Sunt în mare schimbare începând cu școala copiilor. Copii nu acorda mare importanta
scolii așa ca părinții au un rol foarte important in supravegherea lor. Diferințele de implicare
in educația copilului sunt Foarte vizibile, cu cat părinții sunt mai bine pregătiți profesional și
educațional cu atât implicarea este mai mare. Părinții cu mai puține studii sunt cei care se
obișnuiesc cel mai repede cu ideea de eșec școlar recurgând la consiliere. Părinții sunt puși
fata in fata cu termeni si metode despre care nu știu nimic, deși vor sa își ajute copiii nu pot.
Părinților defavorizați li se cer mai multe, fără niciun rezultat din partea copilului ei renunță in
a face investiții. Cei care nu se implică in activitățile extrașcolar e invoca motivul in
disponibilității sau copiii lor nu se lasă ajutați.
5. Instituția școlară presează părinții să nu fie așa domoli cu copiii.
Controlul este mult mai accentuat în familiile responsabile, care se respectă. Școala
afectează in mică sau ma re măsură relația dintre părinți și copiii deoarece părinții devin
autoritari.
6. Școala schimbă conținutul și forma educației familiale.
Pentru a impresiona cadrele didactice, părinții modifică totul, transformând casa într -o
adevărată școală ei luând ro luri de profesori, uitând -se peste manuale și ajutând -si copiii sa
înțeleagă lecțiile. Ei își pun copiii sa citească însă nu este foarte favorabil sa exagereze
deoarece la aceasta vârsta este mai importanta conversația pari te -copil.
7. Institutul școlar î ndepărtează familia de copii
Prin distanța spațială si prin lipsa dreptului de a decide asupra viitorului copilului.
Abilitățile copilului sunt verificate de cadrul didactic însă deciziile asupra lui sunt luate atât
de cadrele didactice cat si de părinți.

Părinții defavorizați se limitează la învățământul obligatoriu deoarece considera scala
doar o perioada a vieții sau nu își permit sa plătească studii si trimit copiii la școli
profesionale. Cum nu sunt pregătiți sa se informeze despre societate părinții se lasă conduși de
cadrele didactice ca mai apoi copiii lor sa ajungă in licee de cartier. Părinții care vin din clase
populare investesc foarte mult atât material cât si emoțional in copiii lor ca mai apoi să se
vadă despărțiții de ei, deși câteodată sepa rarea ii poate apropia din punct de vedere afectiv .
8. Școala aduce in familie si schimbări emoționale, de la stări de plăcere la stări
de nervozitate.
9. Institutul școlar recompensează atât părinții cât și copiii pentru rezultatele
bune. Părinții sunt im plicați chiar și in evaluări.
10. Școala intră cu voie sau fără voie în intimitatea familiei .
Unii profesori, din diferite motive caută informații din viața privata a familiei, alteori
copiii sunt sfătuiți acasă să nu spună nimic însă ei nu știu cum să pă streze un secret și il spun
cadrelor didactice. Dar cel mai important mod de a da informații de acasă la școală și invers
este dispoziția copilului, ținuta, părerile lui..
11. Familiile dezavantajate trăiesc cu temeri si cad in cursa școlii
Cu cat concord anța intre realitate si vise este mai mare cu atât teama crește și ea.
Părinții fiind mult mai siguri pe ei și mult mai deschiși.’’ Astfel, eu sunt de acord cu
cele menționate mai sus, iar concluzia finală se axează în jurul comunicării dintre cadrul
didactic și părinte.

1.5 Constrângeri practice ale părinților asupra școlii

Influențele nu pot fi măsurate nici de către școală nici de către familie.
 Ajutarea copiilor de către părinți la activități introduce un mediator intre copil
și școală. De la încred ere pana eșecul școlar toate depind in mare parte de aceasta mediere.

 Familia nu se lasă mai prejos la constrângerile făcute de școală si obliga
cadrele didactice sa modifice orarul pentru programul lor profesional dar și pentru timpul lor
liber.
 Cadrele didactice au mai multe roluri, de a educa copiii, de a discuta deschis cu
adulții, de a fi consilier daca sunt probleme în familie.
 Părinții sunt deschiși în a comunica cu cadrele didactice însă nu întotdeauna
sunt de acord.
 Întâlnirile dintre familie și cadre didactice duc la schimbări a relației dintre ei
cât și a strategiilor. Aceste schimbări pot fi pozitive însă pot fi și negative, punând cadrul
didactic într -o situație în care se îndoiește de sine și calitățile sale.
 Transferul de informații dintre cadrul didactic și familie se face prin
intermediul copilului. Cu cât părinții participă mai des la activitățile școlare cu atât relația cu
cadrele didactice sunt mai deschise.
 Părinții, prin prezenta lor la activitățile școlare, pot aduce în discuție u nele
metode sau obiective școlare. Părinții sunt interesați și de cadrele didactice, de cerințele lor,
metodele folosite, obiective propuse, lecții deschise, întruniri, nu numai de succesul școlar al
copilului. .
 Cadrele didactice lasă impresia că familia permite școlii de a lua propriile
decizii ca mai apoi să genereze semne de întrebare.
 Interacțiunile cu părinții le extind cadrelor didactice mediul social și rețetele
lor de comunicare. Părinții înțeleg prin deschiderile informale o deschidere a școlii, o
înaintare a lor către cadrele didactice.
 Cadrele didactice sunt obligate să fie foarte bine pregătite din punct de vedere
pedagogic și cultural, fapt care poate aduce laude sau critici, cel mai mult din partea părinților
cu o pregătire școlară superioară .
Astfel, toate aceste punctări sunt absolut necesare pentru asigurarea unei bune
comunicări între cadrul didactic și părinte.

Capitolul 2. Caracteristici de vârstă ale preșcolarului

2.1 Dezvoltarea psihică a copilului preșcolar
2.1.1 Factorii care determină dezvoltarea psihică la copil

Activitatea educatională este influentată de o serie de condiții și factori. Unii factori
sunt de natură psihologică care țin de individ, de structurile personalitătii sale sau
comportamentale, iar alții se referă la relațiile sociale, care le stabilește însuși individul, de
exemplu relatile de grup, sociale, iar alții sunt de natură pedagogică, adică acei factori care
influentează individul prin educație. Toți acești factori sunt extrem de importanți în
dezvoltarea i ndividului că om, că fiintă socială, pentru o bună relaționare. În opinia mea, cei
mai importanți factori, sunt cei de natură psihologică, deoarece, există cazuri în care un
individ suferă de anumite complexe sau are un anumit tip de personalitate ce influ entează
relatile interpersonale și sociale. Fiecare om este unic și se dezvoltă în ritm propriu, astfel,
trebuie să îi fie respectate caracteristcile individuale.
Domnul Bontaș I (2010) susținea că personalitatea fiecărui individ este într -o
continuă schi mbare. Fiecare om se dezvoltă într -un mod unic și într -un ritm unic.
Fiecare copil se individualizează în mod propriu, așa cum afirmă profesorul Cucoș.
De aceea, copiii nu trebuie comparați într -un mod negativ , ci ar trebui susținuți și încurajați
ținându -se cont de caracteristicile proprii de varstă.
Dezvoltarea psihologică: ,,se realizează în diferite etape, care inglobează totalitatea
modificărilor ce se produc în cadrul unor diferite comportamente psihologice și a relațiilor
dintre ele. Fiecare stadiu se delimitează pintr -un anumit nivel de organizare a capacitătii
intelectuale, voliționale, afective a particularitătilor conștiintei și personalitătii copilului. În
funcție de acțiunea dominantă, de trăsăturile diferitelor comportamente psihologice și de
structură de ansamblu, fiecărui stadiu îi corespunde o perioadă determinată din viață
copilului.(Partenie A.)

Fiecare autor are anumite idei proprii asupra dezvoltării prin intermediul factorilor.
Cei mai mulți consideră că este deosebit de important ă influența socială, ceea ce ne duce cu
gândul la faptul că nu contează în mare măsură factorii psihologici care determină dezvoltarea
psihică..
Educația este unul dintre cei mai importanți factori de natură socială, care are un rol
colosal în dezvoltarea copilului ca fiintă socială.
Profesorul Dumitru, I., (2001), consideră că factorii interni sunt constituiți de anumite
condiții de ordin genetic, iar aceștia au un mare rol în dezvoltarea psihică.
Factorul intern, ereditatea, după Partenie A. (1999) cuprinde: ,,un complex de
dispoziții virtuale sau scheme funcționale ce se transmit de la antecesori la succesori prin
intermediul mecanismelor genetice. Patrimoniul ereditar al fiecărui individ rezult ă din
combinarea unitătilor genetice ale mamei și ale tatălui. Toate fenomenele psihice sunt
rezultatul interacțiunilor factorilor ereditari cu influențele de mediu.
Mediul este factorul care influentează într -o foarte mare măsură individul, deoarece
acești factori de natură externă este absolut determinant chiar și în interrelationarea dintre
oameni, căci poate influența caracterul individului. Mediul fizic este tipul de mediu care
influentează maturizarea biologică, statură corpului, culoarea pielii, ali mentația,
imbrăcămintea etc.) , iar mediul social (totalitatea condițiilor ergonomice, politice și
culturale). Ele își pun amprenta asupra dezvoltării psihologice în mod direct și în mod
indirect.
Educația – un factor extern deosebit de important este cel care schimbă personalitatea
individului. În opinia mea, educația este deosebit de importantă, ce ar trebui să fie obligatorie
pană în clasele foarte mari. Omul educat este acel om care respectă pe cei din jur, care știe
când să vorbească.
Educația și dezv oltarea se află într -o stransă legătură de interdependentă. Dezvoltarea
este rezultatul acțiunilor tuturor factorilor, căci educația își creează premise interne (susținerea
dezvoltării biopsihosociale), dar și condiții externe necesare (instituții, conținu turi, mijloace,
forme).
Profesorul Dumitru I. Al. (2001), consideră că dezvoltarea psihoindividuală este acel
tip de dezvoltare care socializeză individul, punându -l în ipostază în care să comunice,

să găsească soluții, dar și să învețe o meserie anume. În opinia mea, cele mai importate clase
în care copil invată să devină că om, sunt cele mici, căci atunci se consolidează
personalitatea, temperamentul și personalitatea.
Procesul instructiv – educativ incurajează profesorii că să realizeze procesul în a șa fel,
încât să se tină cont de caracteristicile elevilor de varstă și individuale. Nu este în regulă să se
predea într -un stil mult prea academic și formal sau într -un mod mult prea jucăus și laissez –
faire.
Piaget consideră că cea mai importantă cont ribuție în domeniul stadialitătii
dezvoltării psihice umane a avut -o Piaget. El arată că dezvoltarea psihică umană se infătisează
ca un proces de structurări progresive și de integrări ale acestora, care permit să impărtim
dezvoltarea în mari perioade sau stadii., în subperioade sau substadii.
Partenie Anucuta (1999), consideră că profilul psihologic al vârstei școlare este
următorul:
-Vârsta scolară mică – gândirea rămane aproape concretă și se desfăsoară prin operații
concrete, dar dispune de sprijin obi ectual. Elevul mic poate invăta tot ce i se demonstrează sau
i se arată cu ajutorul materialelor concrete. Dezvoltarea limbajului se realizează mai ales prin
imbogătirea vocabularului și prin achiziția structurii gramaticale a limbii. Copilul memorează
tot ce îl impresionează mai mult. Prin integrarea în colectivul clasei începe familiarizarea sa
cu cerințele vieții sociale. Începe să se atașeze de alte persoane și să aibă o preocupare
deosebită fată de sine. Personalitatea se modifică, se atenuează egocent rismul, se intensifică
cooperarea între elevi, se dezvoltă aptitudinile, interesele etc.
-Vârstă scolară mijlocie -această etapă se mai numește de pubertate sau adolescentă.
Copilul obosește repede, este predispus la surmenaj. Apar operațiile verbale și ca pacitatea de a
reacționa ipotetico -deductiv. Operațiile formale au loc asupra propozițiilor și a enunțurilor
verbale.
-Vârstă scolară mare. Operațiile formale se imbogătesc cu aspecte noi pe linia
accentuării formalizării. Raționamentul se poate mișca de la posibil la real. Prezintă interes
pentru stiintă, pentru noi descoperiri. Imaginația se manifestă în lucrări originale. E perioada
unei puternice dezvoltări a personalitătii.

Piaget (1975), oglindește tipurile de dezvoltare stadială a copilului:
 ,,Stadiul senzorio -motoriu (0 -2 ani) – copilul gândește cu ajutorul percepțiilor
seznoriale și a acțiunilor motorii;
 Stadiul preoperational (2 -6/7 ani) – simbolurile, adică cuvintele înlocuiesc obiectele
lumii reale;
 Stadiul concret operațional (7 -12 ani) – în ace astă perioadă, gândirea micului școlar
cunoaște noi aspecte calitative. Elevul știe cum să folosească concepte abstracte, cum
ar fi: numerele, relațiile dintre anumite operații, acest aspect este posibil prin
intermediul operațiilor gândirii: comparația, analiza, sinteza, abstractizarea și
generalizarea.
 Stadiul formal operațional (12 -15 ani) – copilul are o gândire logică, el poate raționa pe
baza unor concepte abstracte.’’
În opinia mea, consider că un copil de varstă scolară mică are o gândire concretă și
poate realiza anumite activităti ușoare, care le poate duce la bun sfârșit.

2.1.2 Importanța relațiilor de tipul părinte -elev , părinte -profesor,
profesor –elev

Profesorul Ionescu M., (2001) afirmă următoarele: ,,Familia, elevul, educatorul, clasa,
școala, formează un sistem în care dinamica unei component le antrenează, dinamizează pe
celelalte.’’ Eu sunt de acord cu cele spuse de profesorul Ionescu deoarece, elevul nu se poate
forma ca om fără profesor, școala nu ar exista fără elev , dacă nu ar fi părinti, nu ar exista nici
copii și nici sprijin financiar sau moral, astfel școala nu ar putea să desfăsoare activităti
instructiv -educative de lungă durată.
Cel mai important lucru este relația care se stabilește între părinte, profesor și copil,
deoarece, în acest mod, se poate asigură o bună comunicare, colaborare, relație de prietenie,
respect reciproc, iar echilibrul se stabilește între actorii educației pentru bună devenire a
copilului.

Parteneriatul în educație este deosebit de important, căci, cu ajutorul acestuia, se
consolidează relația profesor -elev , copil -părinte, părinte – profesor. Dacă nu există un
parteneriat între profesor și părinti, aceștia nu au cum să își imbunătătească actunile asupra
micuțului preșcolar, fiindu -i aproape i mposibil să se dezvolte într -un mod armonios, dacă
profesorul cu părintee sunt în conflic. Intotdeaua vor exista conflicte, dar trebuie neapărat să
se cunoască statutul fiecăruia, iar respectul să nu lipsească în niciun tip de relație.
Elena Bonchis, (201 1), subliniază importanța unui climat favorabil pentru copil în
următorul citat: ,,o generație sănătoasă fizic și psihic se naște în contextul unui climat familial
propice. Iubirea, maturitatea emotională, comunicarea empatică, responsabilitatea,
spiritual itatea inaltă sunt doar câteva dintre elementele acestui climat, constituind premise ale
dezvoltării copiilor’’. (pag. 96) În opinia noastră, Elena Bonchis are dreptate, deoarece, o
familie bazată pe iubire, comunicare empatică va dezvolta un copil sănătos psihic, dar și fizic.
Relația dintre părinte -copil este deosebit de importantă, ce presupune deschidere
continuă, o stare relaxantă de calm, o relație caldă, de prietenie. Un copil se devoltă armonios
dacă crește într -un mediu cald, ocrotitor, în care pă rintii sunt responsabili și știu cum să
comunice cu copilul. Ascultarea activă este deosebit de importantă în relația acestora. Copilul
trebuie ascultat, apreciat și încurajat, chiar și când greșește, căci doar așa el se poate dezvolta
într-un mod armonios .
Respectul reciproc este cea mai importantă verigă, care se stabilește în relația dintre
părinte -copil, căci dacă nu există acel punct limită de care nu se trece, copilul va deveni un
rebel ce nu îl va mai opri de la niciun lucru rău, nimeni. Căldura suf letească care trebuie să
vină din partea părintilor este asociată cu afectivitatea. Păriintii trebuie să știe când să
iubească copiii, dar și când trebuie să le îmbine cu elementele de exigentă. Un părinte bun
este acel tip de persoană care nu exagerează cu nimic, care știe că a permite copilului chiar
orice duce la consecințe grave, care mai târziu îl vor costa scump. Cel mai bine este să nu se
exagereze cu nimic. Există părinti, care exagerează cu protecția, se mai numesc
supraprotectori. Ei vor constitu ie o relație de simbioză între el și copil, pentru a nu -l lăsa pe
cont propriu, pe copil.
Așa cum există părinti care își ,,supraocrotesc’’ copiii, așa există și persoane care își
neglijează copiii. Această neglijentă se prodeuce de cele mai multe ori din cauza serviciului
solicitant pe care îl au părintii, acest lucru ducând la frustrări interioare și stimă de sine

scăzută (a copilului). Așadar, neglijența părintilor este deosebit de nocivă, căci mulți dintre
copii ajung să sufere de frustrări interioar e, nehotărare, stimă de sine scăzută sau chiar eșec și
abandon școlar.
,,În relația părinte -scoală s -a pornit de la faptul că părinții dezvoltă aptitudinile de
bază ale copiilor, dar și competențele sociale, ca mai pe urmă, pe bază dezvoltării din familie ,
copiii să fie trimiși la scoală pentru instruirea didactică. Astfel, nevoia de parteneriat dintre
scoală și familie este una majoră, deoarece familia este cea care susține micul școlar. Acest
parteneriat este focalizat spre asigurarea unei calităti a inv ătării micului școlar, cât și a
formării acestuia. (Bonchis E., 2006, pag.125).
Relația dintre părinte -profesor, se bazează, ca și cea anterioară, pe o bună comunicare
între cei doi actori. Profesorul trebuie să redea părintelui situația scolară a copilu lui, iar acesta
din urmă să inteleagă statutul profesorului. Există părinti care nu sunt mulțumiți de munca
profesorului, deoarece ,,nu are în grijă’’ numai copilul lui, dar uită că invătătorul are la clasă
cel puțin 25 de elevi, de care trebuie să se ocup e cât mai bine, fiind aproape imposibil să tină
seamă doar de nevoile unuia dintre ei. Totuși, există profesori care sunt insuficient pregătiti
sau care suscită o lipsă de interes sau exigentă exagerată, iar în aceste cazuri părintii se revoltă
și cer expl icații profesorului în cauză. Precum neglijența din partea părintilor este deosebit de
nocivă, la fel este și neglijența din partea profesorului. Neglijența individuală se petrece în
același fel, atrăgand diferite consecințe: copilul nu mai vrea să meargă la scoală, i se amplifică
sentimental de inferioritate, se simte umilit, dat la o parte.
Implicarea parentală are un efect ridicat și asupra rezultatelor școlare ale elevului,
care sunt evaluări în urma unor probe orale, scrise sau practice. Într -un mediu în care
predomină certurile sau neînțelegerea, copilul nu are cum să se bucure de nimic, cu atât mai
puțin să învețe la vreo materie. În grădinită, copiii nu sunt evaluați prin calificative, deci nu
trebuie să învețe acasă, dar climatul favorabil este ben efic pentru buna dezvoltare a micului
preșcolar.
Profesorul Săucan D., (2001), consideră că profesorii care au un nivel înalt al
abilitătilor comunicaționale, folosesc și mijloacele cele mai adecvate pentru a pune în
evidentă abilitătile de care dispun fa cilitându -se astfel perceperea lor de către elevi, în acest
caz, relația de comunicare fiind una extreme de eficientă.’’ (pag. 226) Noi suntem perfect de
acord cu profesorul Săucan, deoarece un profesor care dispune de o ,,usurintă’’ în comunicare,

se va a dresa mult mai ușor micului școlar și va înfrunta cu bine provocările aduse de către
elevi.
Relația dintre profesor -elev trebuie să fie una civilizată, demnă, caldă, receptivă,
Ioan Bontaș, (2007) definește trei tipuri de relații care se stabilesc între profesori și
elevi: ,,relații autoritariste, libere și democratice.’’(pag. 29)
Considerăm că relația autoritaristă nu ar trebui să existe între un profesor și elevi,
deoarece este o relație bazată pe frică, senzație de presiune psihică, disconfort, invăta rea se
realizează mecanic, pentru a nu lua note proaste. Invătarea este bazată pe informațiile date
strict de profesor, iar gândirea critică este total gresită și nepermisă. Într -o relație autoritară,
un copil nu va avea niciodată curajul să se exprime, va avea întotdeauna o senzație de frică.
Această relație duce la o stimă de sine scăzută, la eșec școlar, panică, stres, chiar abandon
școlar.
Relația de tip liber sau după alți autori, numită laisser -faire este acea relație în care
elevul se poate exprima liber și are posibilitatea de a se manifesta într -un mod unic, original,
critic chiar. Libertatea oferită de către cadrul didactic poate fi benefică, dar uneori nocivă.
Benefică este atunci când elevul își pate exprimă propriile păreri cu privire la anumit e teme,
nu își însușește ,,vocea de imprumut’’, ci se exprimă în propriul mod. Totuși, relația liberă,
stabilită între cadrul didactic și elev poate fi nocivă, dacă este dusă la extrem. Elevul simte că
are întotdeauna dreptate și va fi întotdeauna dornic d e a fi lăsat să facă ce vrea.
Relația de tip democratic, stabilită între principalii actori ai Educației, este o relație
benefică, după părerea mea, fiind bazată atât pe o libertate benefică a elevului, care are
dreptul de exprimare, de cercetare, experim entare, dar care este condus și încurajat de către
profesor. Cadrul didactic este cel care propune tipul de activitate potrivită elevului și
strategiile necesare unei invătări durabile și logice. Elevul este sprijinit și condus în actul
educațional prin an umite jocuri, activităti potrivite vârstei. Comunicarea este absolut necesară
în acest tip de relație. Cadrul didactic oferă oportunitate de exprimare și ascultă cu atenție
nevoile micului școlar, care nu sunt de neglijat.

2.2 Dezvoltarea fizică a școla rului mic
Creșterea fizică este un proces strict individual, care se manifestă prin modificarea
formelor și proprietătilor, precum și a dimensiunilor întregului corp, servind drept indiciu al
sănătătii și stării satisfăcătoarea copilului.
Factorii care d etermină creșterea și dezvoltarea copilului sunt biologici și sociali.
Factorii biologici sunt: factorii genetici – sistemul nervos central și factorii sociali: acțiunea
timpurie a mediului -acțiunea curentă a mediului.

Capitolul 3. Importanța relației din tre profesor și părinți

3.1 Rolul profesorului

Profesorul este actorul din școală care asigură o educație de calitate, este cel care
formează elevul și îi transmite cunoștințe. Profesorul are rol de formator și informator,
îndrumător, conducător. Profesorul este conștient de faptul că acțiunea sa de îndrumare
educati vă este realizată prin relația formată cu elevii, astfel apare caracterul biunivoc între
actorii educației; și anume acel caracter prin care se stabilește relația dintre cei doi. Profesorul
poate fi atât transmițător de cunoștințe, cât și receptor de infor mații din partea elevilor.
Cadrul didactic trebuie să aibă o serie de calități comportamentale: inteligența de a -și
cunoaște elevii, calitatea comunicării, capacitate empatică, atitudine energică, spirit creativ ,
putere de decizie, tact pedagogic și spirit metodic etc. Profesorul de azi trebuie să fie atent cu
elevii, să le asculte dorințele.
Salade, D. (1990), afirma: ,,competența nu se reduce la tehnica efectuării unui lucru
sau la informațiile necesare, ci cuprinde și atitudinea față de activitate, ca și expresie a unor
trăsături personale și a unor valori ’’. În opinia noastră, competența psihopedagogică reflectă o
legătură între capacități individuale și condițiile de muncă. Competențele au devenit
operaționale.
Formarea profesională a educatorilor presupune formarea deprinderilor, priceperilor și
aptitudi nilor. Astfel, un profesor trebuie să se formeze continuu, pe toată perioada vieții,
pentru a preda adecvat, pentru a folosi metode, mijloace potrivite contextului, mediului social
și perioadei. Profesorii trebuie să aibă competențe de colaborare cu părinț ii în vederea
ameliorării problemelor școlii, diminuării fenomenelor de eșec școlar.
Cadrul didactic trebuie să aibă abilitatea de a cunoaște zonele problematice ale
elevilor, iar aceste probleme trebuie discutate cu fiecare părinte în parte, într -un mod
individual, clar, precis și la obiect. Există profesorii care fac publică o anumită situație

delicată, fapt întâlnit în special la ședințele cu părinții, ceea ce atrage respingerea a multor
părinți.

3.2 Factori perturbatori în relația profesor -familie

Comunicarea didactică , apare ca formă particulară, obligatorie în vehicularea unor
conținuturi determinate, specifice unui act de învățare sistematică, asistată. Din perspectiva
educației formale, comunicarea didactică constituie baza procesului de predare -asimilare a
cunoștințelor în cadrul instituționalizat al școlii și între parteneri cu status -roluri determinate:
profesori -elevi/studenți (Cosmovici, 1998, p. 181), iar în opinia noastră comunicarea dintre
cadrul didactic și părinte este esențială.
Așa c um am afirmat mai sus, profesorul trebuie să dețină o serie de competențe și
aptitudini potrivite pentru a stabili o bună comunicare cu părinții. Modul prin care se transmit
anumite informații determină părinții la anumite acțiuni favorabile sau mai puțin potrivite.
În opinia profesorului Bunescu, Gh. există o serie de factori perturbatori care se
stabilesc în relația dintre cadru didactic și părinți, de exemplu:
 ,, contactele limitate cu școala (numai în situații de criză în comportarea
copilului)
 conserva torism (reacții negative la idei noi);
 dificultatea unor profesori de a stabili relații cu părinții (aceștia sunt tratați
asemenea unor copii, și nu ca parteneri ai educației);
 definirea imprecisă a rolului de profesor (oscilează între autonomia tradiționa lă
și perspectivele noi ale parteneriatului);
 lipsa pregătirii privind relația școală -familie; ( Bunescu, Gh., Alecu, G., Badea,
D.,1997, p19).
Comunicarea didactică apare ca formă particulară, obligatorie în vehicularea
unor conținuturi determinate, speci fice unui act de învățare sistematică, asistată. Din
perspectiva educației formale, comunicarea didactică constituie baza procesului de

predare -asimilare a cunoștințelor în cadrul instituționalizat al școlii și între parteneri cu
status -roluri determinate: profesori -elevi/studenți (Cosmovici, 1998, p. 181).
Relația dintre cadrul didactic și familie trebuie sa se mărească și să fie reciprocă
deoarece în momentul de față nu se poate vorbi despre o înțelegere reciprocă. Multe
neînțelegeri intre cadrele didacti ce și familie au apărut cauza poziției si competențelor
fiecăruia. Părinții defavorizați sunt cei care se tem cel mai tare de eșecul școlar de accea este
recomandat școlii să organizeze sa informeze părinții din punct de vedere pedagogic, sa -i
consilieze, să-i lase să participe la lecții deschise. Sunt înființate asociații care organizează
întâlniri pentru ai informa pe părinți despre educare pedagogică, pentru a -i sprijini în educația
familială.
Henripin (1976) vorbește despre 4 tipuri de părinți
1. Părintele -client se limitează la problemele cu adevărat importante.
2. Părintele -garant abordată pentru obținerea feed -back -ului.
3. Părinții -grup care in legătura cu autoritatea școlară reacționează la deciziile luate de
părinți.
4. Părintele -partener car e se implică in luarea deciziilor școlare.
Atât cadrele didactice cât și familia sunt foarte importante în procesul de educare, iar
felul prin care se interpretează mesajul cadrului didactic este extrem de important pentru
educația micului preșcolar.
Exist ă părinți care intervin cu anumite păreri, propuneri, însă anumite școli nu permit
acest lucru, ceea ce este un fenomen destul de grav , deși este apreciat potențialul elevilor,
totuși, există cazuri în care părinții nu se implică, viața comună este greu de obținut și
menținut atâta timp cât părinții nu se implică in educația copiilor lăsând profesorii singuri,
nefăcând față la reacțiile elevilor. Cadrele didactice au păreri împărțite în legătură cu relația
familie -cadrul didactic. Unii cred ca familia est e pentru a educa și școala pentru a instrui
copilul. Alții consideră că mediul extern nu trebuie să se implice deoarece școala trebuie să
își facă datoria, ei fiind specialiști. Părerile sunt diferite, școala si familia având aceleași
atribuții. Cadrele didactice se folosesc de dialogul cu părinții pentru a -i convinge că

procedurile folosite sunt corecte dar si pentru convingerea lor proprie, rareori acceptă un
parteneriat intre ei și părinți.
Familiile cu studii ce depășesc nivelul învățământului genera l comunică mai frecvent
cu cadrele didactice deoarece pot vorbi deschis fără a apărea bariere culturale și sociale in
conversația lor. Familiile defavorizate nu au o atitudine deschisă față de școală deoarece au un
sentiment de respingere, nu se simt fam iliarizați cu școala. În caz de eșec școlar ambele
tipuri de familii pun o distanță între ei și cadrele didactice. Dificultățile unei relații apar din
conflicte de interese.
Părinții și cadrele didactice fac o echipă de care copiii sunt conștienți și înțel eg că
această echipă oricât de rar s -ar întâlni le limitează autonomia, din această cauză elevii nu
încurajează deloc întâlnirile dintre părinți și cadrele didactice
Părinții doresc să transmită comportamente, atitudini, valori, etc. Ei își lasă copiii în
mâna dascălilor însă rareori își pun viitorul copiilor în mâna lor. Copiii au multiple modele în
institutul școlar însă modelele familiale nu sunt deloc de neglijat.
Copilul are o putere extraordinară de a interveni in relația cadru didactic -familie si de
a manipula atitudinea lor. Copilul modifică mesajul transmis introducând propriile
interpretări.

3.3 Tipuri de activități

Ședințele cu părinții
Scopul principal al ședințelor cu părinții este acela de a informa părinții cu privire la
anumite reguli, de a le prezenta așteptările cadrelor didactice și de a -i implica activ în
procesul instructiv -educativ. În cazul în care mesajul transmis de către cadrul didactic nu este
înțeles, părinții sunt in vitați să întrebe pentru a se lămuri. Pentru a organiza aceste întâlniri,
cadrul didactic trebuie să dispună de anumite calități, cum ar fi: răbdare, înțelegere, oferirea
de răspunsuri clare, să -și mențină calmul, să permită liberul răspuns etc. Părinții t rebuie să fie
răbdători și înțelegători, dar în primul rând respectuoși.

Activități extracurriculare
Plimbările în natură pe diferite teme (căutarea anumitor viețuitoare, care nu pun în
pericol viața preșcolarilor), vizitarea anumitor orașe, excursii pe a numite teme, muzee,
vizionarea de filme educative, scene teatrale sunt activități la care pot lua parte și părinții care
doresc. Toate acestea oferă o comunicare didactică deschisă cu părinții și le oferă posibilitatea
de a vedea clar ce activități se desf ășoară cu elevii.

,,Școala altfel’’
Activitățile din ,,școala altfel’’ se pot forma cu ajutorul părinților, dar și implicarea
activă a acestora. Ei pot ajuta cu materiale, idei și financiar. Cadrul didactic trebuie să fie
precaut în realizarea acestor act ivități, pentru a nu se înțelege în mod eronat. Activitățile
trebuie să fie realizate astfel încât să se țină cont de caracteristicile lor de vârstă și individuale,
astfel, nu este bine să se realizeze jocuri didactice prea grele sau nepotrivite pentru vâr sta lor.

Capitolul 4 .Metodologia cercetării

4.1. Scopul cercetării

În această cercetare mi -am propus să investighez relația sșocală (cadru didactic) –
familie din perspectiva părinților, cu referire la participarea acestora la activitățile școlare.
După cum am subliniat și în partea teoretică, relațiile dintre păriți și instituțiile de
învățământ sunt esențiale pentru dezvoltarea armonioasă a copilului. Această legătură este și
mai importantă în învățământul preșcolar din următoarele motive:
 este pe rioada de socializare și de adaptare a copilului la mediul școlar
 este perioda de formare a raporturilor părinte –instituții școlare
 mediul preșcolar este mai puțin normativizat și necesită o colaborare mai
strânsă cu părinții pentru acordarea normelor
Prin această cercetare am încercat să descriu modul în care relația educator – părinte ia
forma unui parteneriat în care părinții sunt implicați activi.
Competențele specifice profesiei de profesor în învățământul preșcolar impune
competențe de organizare și d e menținere relației cu părinții. Pornind dela aceste competențe
am încercat să dezvoltăm un instrument de măsurare al parteneriatului educatoare – părinte.

4.2. Obiectivele și ipotezele cercetării

Cercetarea mea este una descriptivă, care urmărește surp rinderea perspectivei
părinților asupra calității relației educator – părinți, cu accent pe două aspecte: activitatea
pofesorului respectiv participarea (implicarea părinților).
În cercetarea de față mi -am propus să caut răspuns la următoarele întrebări:
1. Există o legătură între activitatea profesorului și implicarea părinților?

2. Părinții participă mai mult la activități ce țin de procesul didactic sau la cele
extracurriculare?
În consecință am formulat următoarele ipoteze:
1. Nivelul de activitate al profesorului determină calitatea participării părinților .
Prin această ipoteză testăm dacă activitatea profesorului (apreciată de către părinți)
determină implicarea activă a acestora în activitățile școlare. Ipoteza se va confirma dacă vom
găsi diferențe semnificative în participarea la activități a celor care apreciază pozitiv
activitatea profesorului și cei care o apreciază mai puțin pozitiv .
2. Părinții preferă participarea la activități ce țin de activitatea didactică.
Prin această ipoteză testez dacă părinții preferă activități legate de procesul didactic
(consultații, lecții deschise) sau cele extracurriculare (activități non formale, excursii). Această
ipoteză se va confirma dacă nivelul de participare al părinților est e mai mare pentru
activit[‚ile didactice.

4.3. Metode și instrumente de cercetare

Pentru a testa ipotezele de mai sus am conceput o probă de evaluare a interacțiunii
profesor părinte. Proba este concepută sub forma unei scale tip Likert cu 7 trepte. Am ales
această variantă pentru că oferă următoarele avantaje:
1. Rapiditatea completării
2. Posibilitatea de a evalua mai multe aspecte
3. Cuantificarea adecvată a dimensiunilor interacțiunii profesor –elev
În construirea itemilor am decis măsurarea a trei aspecte:
a. Activitatea cadrului didactic. Pentru a vedea cum apreciază părinții activitatea
cadrului didactic am construit 6 itemi prin care părinții apreciază frecvența cu care
educatoarea organizează diferite tipuri de activități uzuale. Cei șase itemi sunt
a. 1. Educa toarea organizează activități cu părinții?
b. 4. Educatoarea organizează ședințe cu părinții?
c. 6.Educatoarea organizează excursii împreună cu părinții și copiii?
d. 9.Educatoare organizează serbări?
e. 11.Educatoarea organizează jocuri/lecții deschise împreună cu părinții si
copiii?
f. 16. In ce măsură educatoarea acordă timp discuțiilor cu dumneavoastră?
După cum se observă cei șase itemi au fost distribuiți aleator în cadrul scalei. Din
punct de vedere al conținutului ei se referă la activități cu părinții, atât individuale, cât și de
grup. Unele dintre activități se desfășoară exclusiv cu părinții, altele împreună cu copii.
b. Implicarea părinților. Un aspect esențial este implicarea părinților la activitățile
propuse de către educatoare. Am considerat gradul de participare/implicare al părinților ca
fiind un indicator al calității interacțiunii educatoare -părinți. Cei 8 itemi care măsoară
implicarea părinților sunt următorii:

a. 2. Participați la activități școlare împreună cu copilul dumneavoastră?
b. 3. In ce măsură vă implicați în activitațile școlare?
c. 5. Participați la ședințe cu părinții?
d. 7. Participați la excursii împreună cu copiii?
e. 8. Vă implicați în organizarea excursilor?
f. 10.Participați la serbări?
g. 12. Participați la jocuri/lecții deschise?

h. 17. Cât de des vorbiți cu cadrul didactic?

c. Ultima categorie este reprezentată de itemi prin care părinții apreciază
activitatea cadrului didactic:
a. 13. Educatoarea vă acordă ajutor în realizarea activităților optionale?
b. 14.Educatoa rea vă comunică despre comportamentul copilului dumneavoastră?
c. 15.Educatoarea expune la vedere lucrări ale copilului dumneavoastră?
Scala cuprinde, de asemenea și câteva întrebări deschise, care au avut ca rol obținerea
de informații despre modul în care a preciază global activitatea educatoarelor și caracteristicile
pe care părinții le consideră necesare pentru profesia de educator.

4.4. Descrierea lotului de subiecți

Din motive practice am decis să aplic chestionarului unui lot de subiecți (părinți) care
au copii înscriși la o grădiniță particulară. Acest lot nu este, prin urmare, ales aleator și nici nu
respectă condițiile unui eșantion aleator.
Prin selecția nealeatoare a subiecților (pre cum și numărul lor) posibilitatea de a
generaliza rezultatele este drastic redusă. De asemenea, lotul prezintă perspectiva unui singur
grup de subiecți, cu caracteristici specifice.
Cu toate acestea, lotul ales are câteva avantaje:
1. Fiind un lot de subiecți omogen, de părinți care au copii înscriși la aceiași
grădiniță, consistența răspunsurilor este bună.
2. De asemenea este un grup natural, care evaluează, din perspective diferite,
aceleași cadre didactice. Astfel s -a redus disparitatea rezult atelor datorate diferențelor între
educatoare.

Din punct de vedere al genului eșantionul a fost echilibrat.

gen
Frequency Percent V alid Percent Cumulative
Percent
V alid feminin 14 51,9 51,9 51,9
masculin 13 48,1 48,1 100,0
Total 27 100,0 100,0

52%48%Distribuția lotului de subiecți în
funcție de gen
feminin masculin

Capitolul 5. Prezentare și analiza datelor

In acest capitol voi analiza trei categorii de date. În primul rând voi analiza calitatea
scalei construite pentru a vedea dacă instrumentul este adecvat pentru scopul propus. În al
doilea rând voi analiza și voi prezenta rezultatele obținute la scală și voi comenta rezultatele
în funcție de ipotezele formulate. În al treilea rând voi analiza datele calitative obținute.
5.1. Calitatea instrumentulu i de cercetare

Instrumentul de cercetare trebuie să prezinte două caracteristici. În primul rând
instrumentul trebuie să fie valid, ceea ce înseamnă că trebuie să măsoare ceea ce își propune
să măsoare. Validitatea ed conținut poate fi asigurată din momen tul în care se face selecția
itemilor. Itemii scalei propuse de mine au fost construiți pe baza a două surse. Prima sursă au
fost educatoarele, care au fost chestionate cu privire la principalele activități care implică
părinții. A doua a fost standardul o cupațional specific, care descrie competențele
educatoarelor.
Fidelitatea scalei este cea de -a doua caracteristică necesară scalei. Fidelitatea are două
caracteristici: consistența internă și stabilitatea test -retest. Stabilitatea test retest presupune
retestarea lotului de subiecți, ceea ce nu a fost posibil.
Pentru testarea consistenței interne am aplicat testul alpha Cronbach , test bazat pe
corelația între itemi. O corelație ridicată între itemi înseamnă că ei măsoară același construct.
Indicele alpha pe ntru o scală de dimensiunea celei propuse de mine este de .70.
Rezultatele la testul de consistență internă sunt următoarele:
Reliability Statistics
Cronbach's
Alpha Cronbach's
Alpha Based on
Standardized
Items N of Items
,934 ,937 17

Item -Total Statistics
Scale Mean
if Item
Deleted Scale
V ariance if
Item Deleted Corrected
Item-Total
Correlation Squared
Multiple
Correlation Cronbach's
Alpha if Item
Deleted
educatoarea organizeaza activitati
parinti 84,5556 323,718 ,697 ,885 ,930
participati la activitati 84,6296 333,627 ,666 ,871 ,930
in ce masura va implicati 84,7778 337,026 ,554 ,728 ,933
educatoarea organizeaza sedinte 84,3333 336,231 ,644 ,851 ,931
participati sedinte 84,1111 330,872 ,655 ,887 ,931
organizeaza excursii 85,2963 326,217 ,680 ,935 ,930
participati excursii 85,2593 323,353 ,656 ,875 ,931
implicati org. excursii 85,7037 318,909 ,676 ,892 ,930
org, serbari 84,4444 328,026 ,806 ,917 ,928
participati serbari 84,2963 333,140 ,642 ,900 ,931
organizeaz lectii 85,1481 333,746 ,590 ,924 ,932
participati lectii 84,9259 322,148 ,600 ,872 ,933
ajuta optionale 84,9259 322,071 ,784 ,866 ,928
comunica despre comp. 84,0000 339,000 ,630 ,908 ,931
expune lucrari 84,7407 340,507 ,576 ,898 ,932
acorda timp discutiilor 84,3704 334,242 ,682 ,837 ,930
frecventa discutiilor 84,4815 336,182 ,668 ,771 ,931

ANOVA
Sum of Squares df Mean Square F Sig
Between People 568,353 26 21,860
Within People Between Items 90,924 16 5,683 3,966 ,000
Residual 596,017 416 1,433
Total 686,941 432 1,590
Total 1255,294 458 2,741
Grand Mean = 5.2941

Din tabelele de mai sus se pot trage câteva concluzii:
1. Indicele alpha este de .935, ceea ce înseamnă o consistență internă foarte bună.
2. Din cel de -al doilea tabel observăm că excluderea unui item ar scădea indicele
alpha ceea ce înseamnă că fiecare item este important pentru scală și că nu este niciun item
care să măsoare alt construct.
3. Rezultatul testului ANOV A arată că răspunsurile la c hestionar nu sunt
aleatoare.
În concluzie putem spune că scala este adecvată pentru măsurarea percepției părinților
cu privire la relația cadru didactic – părinte, chiar dacă rezultatele nu sunt generalizabile.

5.2. T estarea ipotezelor și prezentarea rezu ltatelor cantitative

V oi începe prin prezentarea datelor cantitative. Pentru o mai bună lectură a datelor voi
prezenta separat datele pe cele trei aspecte măsurate.
Prima dimensiune aprecia frecvența cu care educatoarele organizează activități la care
pot participa și părinții. Această dimensiune reprezintă oportunitatea părinților de a participa
la activități educaționale în parteneriat cu cadrele didactice. Am calculat media și abaterea
standard pentru fiecare item. În tabelul de mai jos sunt prezentate rezultatele obșinute la itemii
1, 4. 6, 9, 11 și 16, în ordinea descendentă a mediilor.

Descriptive Statistics
N Minimum Maximum Mean Std. Deviation
educatoarea organizeaza
sedinte 27 1 7 5.67 1.414
educatoarea acorda timp
discutiilor 27 1 7 5.63 1.418
educatoarea organizeaza
serbari 27 1 7 5.56 1.423
educatoarea organizeaza
activitati 27 1 7 5.44 1.783
educatoarea organizeaza
jocuri si lectii 27 1 7 4.85 1.634
educatoarea organizeaza
excursii 27 1 7 4.70 1.728
V alid N (listwise) 27

Din tabel se observă că cele mai frecvente activități sunt ședințele cu părinții. Desigur
că unul dintre motive îl reprezintă obligativitatea acestui tip de activități. Topul oportunităților
de participare e completat de discuțiile cu părinții și serbările . Cele mai puțin frecvente sunt
excursiile (explicabile prin costurile și eforturile de organizare care sunt necesare), dar și
activitățile cu părinții și lecțiile deschise.
Cel de -al doilea aspect măsurat este gradul de implicare al părinților în activită țile
derulate în parteneriat. Rezultatele la itemii 2, 3, 5, 7, 8, 10, 12 și 17 sunt prezentate în tabelul
de mai jos.

Descriptive Statistics
N Minimum Maximum Mean Std. Deviation
participati la sedinte 27 1 7 5.89 1.601
participati la serbari 27 1 7 5.70 1.540
cat de des vorbiti cu cd 27 1 7 5.52 1.369
participati la activitati cu
copilul 27 1 7 5.37 1.471
in ce masura va implicati in
act. scolare 27 1 7 5.22 1.577
participati la jocuri si lectii 27 1 7 5.07 2.093
participati la excursii 27 1 7 4.74 1.893
va implicati in organizarea
excursiilor 27 1 7 4.30 2.016
V alid N (listwise) 27

Este de remarcat itemul 3 În ce măsură vă implicați în activitățile școlare , care
măsoraă global implicarea părinților. Pornind de la valoare medie a acestuia putem aprecia că

părinții participă preponderent la activităile care sunt cele mai frecvente, adică la ședințe cu
părinții, discuții informale cu cadrul didactic, serbări etc. Părinții participă mai rar la
evenimentele mai puțin frecvente precum lecții deschise și excursii.
Cel de -al treilea aspect măsurat este activitatea cadrului didactic. În acest caz avem
următoarele rezultate:

După cum se observă rezultatele arată faptul că mediile la acești itemi sunt mai mari
decât cele anterioare, ceea ce înseamnă că educatoarele oferă constant ajutor copiilor și
părinților, precum și comunică eficient cu părinții în context educațional.
În continuare analizez corelațiile dintre frecvența activităților organizate de către
educatoare și participarea părinților. Aceste analize le vom face pe baza activităților propuse.
În primul caz analizăm corelația în ceea ce privește activitățile școlare. Rezultatele
sunt următoarele:
Descriptive Statistics
N Minimum Maximum Mean Std. Deviation
educatoarea comunica
desre comportament 27 1 7 6.00 1.330
educatoarea expune lucrari 27 1 7 5.26 1.375
educatoareaofera ajutor
optionale 27 1 7 5.07 1.662
V alid N (listwise) 27

Correlations
educatoarea
organizeaza
activitati participati la
activitati cu
copilul in ce masura va
implicati in act.
scolare
educatoarea organizeaza
activitati Pearson Correlation 1 .463* .442*
Sig. (2 -tailed) .015 .021
N 27 27 27
participati la activitati cu
copilul Pearson Correlation .463* 1 .676**
Sig. (2 -tailed) .015 .000
N 27 27 27
in ce masura va implicati in
act. scolare Pearson Correlation .442* .676** 1
Sig. (2 -tailed) .021 .000
N 27 27 27
*. Correlation is significant at the 0.05 level (2 -tailed).
**. Correlation is significant at the 0.01 level (2 -tailed).

Două concluzii pot fi trase în urma analizei tabelului. În primul rând există o legătură
semnificativă între frecvența percepută a organizării activității și implicarea părinților. A doua
este că părinții care p articipă la activități se simt mai implicati.

Correlations
educatoarea
organizeaza
sedinte participati la
sedinte
educatoarea organizeaza
sedinte Pearson Correlation 1 .391*
Sig. (2 -tailed) .044
N 27 27
participati la sedinte Pearson Correlation .391* 1
Sig. (2 -tailed) .044
N 27 27
*. Correlation is significant at the 0.05 level (2 -tailed).

Același pattern se vede și la corelația semnificativă între frecvența ședințelor și gradul
de participare al părinților.
În cazul organizării excursiilor observăm că părinții participă la faza de organizare a
activității în mai mare măsură decât la desfășurarea ei.

Și în cazul serbărilor avem o corelație semnificativă.
Correlations
educatoarea
organizeaza
serbari participati la
serbari
educatoarea organizeaza
serbari Pearson Correlation 1 .605**
Sig. (2 -tailed) .001
N 27 27
participati la serbari Pearson Correlation .605** 1
Sig. (2 -tailed) .001
N 27 27
**. Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).
În cazul lecțiilor deschise nu avem o corelație semnificativă. Acest lucru se datorează,
probabil, faptului că aceste tipuri de activități sunt rar organizate de către educatoare.

Correlations
educatoarea
organizeaza
jocuri si lectii participati la
jocuri si lectii
educatoarea organizeaza
jocuri si lectii Pearson Correlation 1 .228
Sig. (2 -tailed) .252
N 27 27
participati la jocuri si lectii Pearson Correlation .228 1
Sig. (2 -tailed) .252
N 27 27

Ultima corelație analizată este cea privitoare la consultațiile cu părinții. Și în cazul
acestei corelații observăm că este semnificativă, ceea ce înseamnă o concordanță între
frecvența organizării acestora și implicarea părinților.
Nu în ultimul rând, pen tru a testa ipotezele, am efectuat crosstabulări pentru a vedea
dacă rezultatele obținute sunt datorate unei distribuții aleatoare.

Rezultatele sunt prezentate în tabelele următoare:

Crosstab
Count
participati la activitati cu copilul Total
1 3 4 5 6 7
educatoarea
organizeaza
activitati 1 1 0 0 0 0 0 1
2 0 0 1 1 0 0 2
3 0 0 0 1 0 1 2
5 0 0 1 4 0 1 6
6 0 0 1 3 0 2 6
7 0 1 1 0 4 4 10
Total 1 1 4 9 4 8 27

Chi-Square Tests
V alue df Asymp. Sig. (2 –
sided)
Pearson Chi -Square 45.200a 25 .008
Likelihood Ratio 31.010 25 .189
Linear -by-Linear Association 5.563 1 .018
N of V alid Cases 27
a. 36 cells (100.0%) have expected count less than 5. The minimum
expected count is .04.

Rezultatele arată legătura cauzală între organizarea activităților și participarea părinților.
Rezultate asemănătoare (semnificative) s -au obținut și în cazul ședințelor cu părinții.

Crosstab
Count
participati la sedinte Total
1 3 4 5 6 7
educatoarea
organizeaza
sedinte 1 1 0 0 0 0 0 1
4 0 0 0 1 1 3 5
5 0 0 1 0 1 0 2
6 0 1 1 0 3 6 11
7 0 1 0 1 1 5 8
Total 1 2 2 2 6 14 27

Chi-Square Tests
V alue df Asymp. Sig. (2 –
sided)
Pearson Chi -Square 38.484a 20 .008
Likelihood Ratio 20.150 20 .449
Linear -by-Linear Association 3.968 1 .046
N of V alid Cases 27
a. 29 cells (96.7%) have expected count less than 5. The minimum
expected count is .04.

În cazul participării la excursii se mențin rezultatele nesemnificative obținute anterior.

Crosstab
Count
participati la excursii Total
1 2 3 4 5 6 7
educatoarea
organizeaza
excursii 1 2 0 0 0 0 0 0 2
2 0 0 0 0 1 0 0 1
3 1 1 0 0 0 0 1 3
4 0 0 0 1 1 1 2 5
5 0 0 0 1 3 0 2 6
6 0 0 1 1 4 0 0 6
7 0 0 0 2 0 0 2 4
Total 3 1 1 5 9 1 7 27

Chi-Square Tests
V alue df Asymp. Sig. (2-
sided)
Pearson Chi -Square 48.080a 36 .086
Likelihood Ratio 40.490 36 .279
Linear -by-Linear Association 4.901 1 .027
N of V alid Cases 27
a. 49 cells (100.0%) have expected count less than 5. The minimum
expected count is .04.

Un rezultat extreme de semnificativ este obținut în cadrul relației dintre organizarea și
participarea la ședințe.

Crosstab
Count
participati la sedinte Total
1 3 4 5 6 7
educatoarea
organizeaza
sedinte 1 1 0 0 0 0 0 1
4 0 0 0 1 1 3 5
5 0 0 1 0 1 0 2
6 0 1 1 0 3 6 11
7 0 1 0 1 1 5 8
Total 1 2 2 2 6 14 27

Chi-Square Tests
V alue df Asymp. Sig. (2 –
sided)
Pearson Chi -Square 38.484a 20 .008
Likelihood Ratio 20.150 20 .449
Linear -by-Linear Association 3.968 1 .046
N of V alid Cases 27
a. 29 cells (96.7%) have expected count less than 5. The minimum
expected count is .04.

Crosstab
Count
participati la excursii Total
1 2 3 4 5 6 7
educatoarea
organizeaza
excursii 1 2 0 0 0 0 0 0 2
2 0 0 0 0 1 0 0 1
3 1 1 0 0 0 0 1 3
4 0 0 0 1 1 1 2 5
5 0 0 0 1 3 0 2 6
6 0 0 1 1 4 0 0 6
7 0 0 0 2 0 0 2 4
Total 3 1 1 5 9 1 7 27

Chi-Square Tests
V alue df Asymp. Sig. (2 –
sided)
Pearson Chi -Square 48.080a 36 .086
Likelihood Ratio 40.490 36 .279
Linear -by-Linear Association 4.901 1 .027
N of V alid Cases 27
a. 49 cells (100.0%) have expected count less than 5. The minimum
expected count is .04.

Crosstab
Count
participati la serbari Total
1 3 4 5 6 7
educatoarea
organizeaza
serbari 1 1 0 0 0 0 0 1
3 0 1 0 0 0 0 1
4 0 0 1 0 1 2 4
5 0 0 0 1 1 0 2
6 0 0 1 5 2 5 13
7 0 0 1 0 0 5 6
Total 1 1 3 6 4 12 27

Chi-Square Tests
V alue df Asymp. Sig. (2 –
sided)
Pearson Chi -Square 65.438a 25 .000
Likelihood Ratio 30.930 25 .191
Linear -by-Linear Association 9.504 1 .002
N of V alid Cases 27
a. 35 cells (97.2%) have expected count less than 5. The minimum expected
count is .04.

Rezultate semnificative se obțin și în cazul consultațiilor.

Crosstab
Count
cat de des vorbiti cu cd Total
1 4 5 6 7
educatoarea acorda timp
discutiilor 1 1 0 0 0 0 1
4 0 1 3 0 0 4
5 0 1 2 2 1 6
6 0 1 1 4 1 7
7 0 1 1 2 5 9
Total 1 4 7 8 7 27

Chi-Square Tests

V alue df Asymp. Sig. (2 –
sided)
Pearson Chi -Square 40.129a 16 .001
Likelihood Ratio 21.838 16 .148
Linear -by-Linear Association 12.628 1 .000
N of V alid Cases 27
a. 25 cells (100.0%) have expected count less than 5. The minimum
expected count is .04.

Concluzia generală ce poate fi trasă din aceste tabele este că frecvența cu care cadrele
didatice organizează activități determină și participarea și implicarea părinților. Această
concluzie, care confirmă ipotezele noastre, este în accord cu literature de specialitate, care
sublinează rolul important, primordial al cadrului didactic în dezvoltarea parteneriatelor cu
părinții. Rolul cadrului didactic, în special al educatoarelor în dezvoltarea parteneriatelor este
unul dintre principalele roluri profesionale ale acestora.

Anal iza calitativă a rezultatelor obținute

Instrumentul pe care l -am propus a conținut și câteva întrebări deschise prin care am
dorit să oferim posibilitatea părinților de a răspunde spontan la aspect ce țin de aprecierea
activității cadrului didactic.

Răbdarea este pricipala calitate pe care o apreciază părinții. Următoarele calități
conturează un profil al educatoarei ideale, bazat mai mult pe trăsături de personalitate decât pe
calități profesionale. Corectitudinea, voința, comunicarea, comportamentul c orrect și
creativitatea sunt trasăturile appreciate de către părinți.
Cînd este vorba de reperele pe care le utilizează părinții pentru a evalua progresul
copilului majoritatea sunt interesați de nivelul limbajului și comportamentul.
Părinții au raportat c ă și-ar dori să participle la activități educative, în principal la
activități de joc și lecții deschise. Acest lucru este, probabil, o consecință a faptului că acest
tip de activități este mai puțin frecvent în grădinița studiată.
metodicafrumusetepasiunespontaneitateimprovizatieemotiepregatiredorintalogicainteligentaempatietalentdictieprezentaintelegereperseverentacomportament didacticbine crescutavointacreativitatecorectitudinecomunicarerabdare
0 2 4 6 8 10 12 14 16 181111111111122222333334 18

Concluzii

Concluzii met odologice
În urma cercetării realizate am concluzionat că părinții care participă mai mult la
activitățile școlare și extrașcolare sunt și cei mai intens implicați. Părinții care participă la
serbări excursii și alte activități sunt cei care se și implică în organizarea lor, iar cei care nu
participă la activități nici nu se implică în organizarea lor.
Școala s -a dovedit a fi o școală adecvată scopului datorită faptului că toți itemi
măsoară același construct.
Cele mai frecvente relații între părinți -profes ori sunt legate de activitatea didactică (
comunicarea despre comportamentul copiilor, ședințe, discuții), iar cele mai puțin frecvente
sunt activitățiile extracurriculare (excursii). Cu cât educatoarea este mai implicată în activități
cu atât părinții sun t mai activi. Părinții sunt mult mai interesați în comunicarea cu profesorul
despre copii cât și de ședințe. În mare parte părinții participă cel mai des la serbări și mai
puțin la excursii sau alte activități extracurriculare.
Din analiza tabelelor reiese faptul că odată cu creșterea activitățiilor propuse de
educatoare, crește și interesul părințiilor față de activitățiile desfășurate de elevi, față de
informațiile dobândite pe parcursul actului educațional precum și față de cadrele didactice.
Analiza fac torială a arătat că relația poate fi descrisă pe baza a 4 factori:
 Se referă la participarea părințiilor
 Se referă la activitățiile profesorului
 Interacțiunea părinte profesor
 Se referă la activitățiile extracurriculare.
Concluzii relația părinți profesori
O relație eficientă între profesori și părinți constă în ascultare reciprocă, în implicarea
familie în activitățiile școlare și extrașcolare ale copilului.

Atât profsorii cît și părinții trebuie să fie toleranți față de un punct de vedere diferit.
Relația dintre părinți și profesori este foarte importantă pentru educația copilului deoarece
lipsa unei relații dintre părinți și profesori pune în dificultate relațiile cu ceilalți membrii ai
școlii cât și cu elevii.
Profesorul trebuie să stabilească o relație armonioasă de la început atât cu elevii cât și
cu părinții. Profesorul trebuie să creeze o relație încât să îi dea încrederea în sine elevului
pentru dezvoltarea lui personală.
Limite ale lucrării:
1. Limită de natură teoretică:
Scala măsoară doar o mică part e
2. Rezultatele se bazează pe opiniile părințiilor
3. Eșantionul nu este unul reprezentativ, măsoară doar un caz particular părinte –
profesor
4. Selecția tipului de relație părinte profesor este bazată pe cel mai uzual tip de
comportament
Toate limitele acestei cer cetări cu toate instrumentele s -a dovedit a fi unul și ar fi
interesant să fie aplicat și pentru profesori.

CHESTIONAR (Anexa 1)

Sex: F M
În funcție de gradul de adevăr bifați de la 1 (foarte rar) la 7 (foarte des).
Foarte rar
1
2
3
4
5
6 Foarte des
7
1. Educatoarea organizează activități cu părinții?
2. Participați la activități școlare împreună cu copilul
dumneavoastră?
3. In ce măsură vă implicați în activitațile școlare?
4. Educatoarea organizează ședințe cu părinții?
5. Participați la ședințe cu părinții?
6.Educatoarea organizează excursii împreună cu părinții și
copiii?
7. Participați la excursii împreună cu copiii?
8. Vă implicați în organizarea excursilor?
9.Educatoare organizează serbări?
10.Participați la serbări?
11.Educatoarea organizează jocuri/lecții deschise împreună
cu părinții si copiii?
12. Participați la jocuri/lecții deschise?
13. Educatoarea vă acordă ajutor în realizarea activităților
optionale?
14.Educatoarea vă comunică despre comportamentul
copilului dumneavoastră?
15.Educatoarea expune la vedere lucrări ale copilului
dumneavoastră?
16. In ce măsură educatoarea acordă timp discuțiilor cu
dumneavoastră?
17. Cât de des vorbiți cu cadrul didactic?

18. Care sunt reperele prin care apreciați evoluția copilului dumneavoastră în grădiniță?
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………………..
………………………………………………………………………………… …………………………..
19. Ce considerați primondial în a afla la sfârșitul programului unei zile de grădiniță pentru copilul
dumneavoastră?
a. Ce a învățat copilul în ziua respectivă

b. Ce a mâncat
c. Cât și dacă a dormit
d. Cum s -a comportat
20.Ce activități apreciați cel mai mult din programa grădiniței?
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………………..
………………………… …………………………………………………………………………………..
21. La ce activități ați dori să participați în grădiniță?
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………………..
………………………………………………………………………………… …………………………..
22. Cum apreciați activitățile didactice desfășurate de educatoare? Prin ce repere?
…………………………………………………………………………………………………………….. ………….. ……………………
……………………………………………………………………………………………………………..
23. Numiți 3 calități care le credeți necesare în meseria de educatoare
……………………………. ………………………………………………………………………………………………..
24.Sunteți mulțumiți de activitățile învățătoarei?
Da
Nu

VĂ MULȚUMESC!

Bibliografie:

 Adler, A.,(2011) Practica și teoria psihologiei individuale -pentru medici, psihologi și
profesori, București, Ed. Trei

 Bonchiș, E.,(2006). Teorii ale dezvoltării copilului , Cluj -Napoca, Ed. Dacia

 Bonchiș, E., (2011). Familia și rolul ei în educarea copilului , Iași, Ed. Polirom

 Bontaș, I.,(2007). Tratat de pedagogie, București, Editura All

 Cerghit, I., (2006), Metode de învățământ -Ediția a –III-a, București, Ed Didactica și
Pedagogica

 Cucoș C., ( 2008). Psihopedagogie pentru examenul de definitivare și gr . didactice,
Iași, Editura Polirom

 Crețu, C., (1997). Psihopedagogia succesului ,Iași, Editura Polirom

 Crețu, T.,(2009). Psihologia vârstelor , Iași, Editura Polirom

 Danciu, E., L., (2005), Strate gii de dezvoltare a gândirii critice , Timișoara, Ed.
Orizonturi Universitare

 Dumitru, Al., I., (2001). Psihologia educației , Timișoara, Editura Mirton

 Dumitru Al, I., (2004). Consiliere psihopedagogică , Timișoara, Ed. UVT.

 Ionescu M., Ion R.,, (coord.), (2001). Didactica modernă, ediția a II -a, revizuită , Cluj –
Napoca, Editura Dacia

 Muntean, A., (2007) Psihologia vârstelor , Timișoara, Ed. Universității de V est

 Partenie, A.,(1999). Pedagogie -pentru studenți și cadre didactice care dau examenul
de definitivat și gradul II, Timișoara, Editura Eurostampa

 Petrea I.,(2007). Și tu poți fi Supernany -cum să -ți crești bine copilul , București,
Editura Trei

 Piaget J.,Inhelder B.,(1976) Psihologia copilului, București, Editura Polirom

 Săucan D., (2001), Comunicarea didactică, București, Ed. Atos

 Stan, L., (2008). Pedagogia preșcolarității și școlarității mici , Iași, Editura Polirom

 Stănciulescu E., (1998) Sociologia educației familiale (vol 1), București, Polirom

 Stănciulescu E., (1998) Sociologia educa ției familiale (vol 1), București, Polirom

 Șchiopu U.,(2009). Psihologia copilului, București, Ed România Press