UUNNIIVVEERRSSIITTAATTEEDDEEMMEEDDIICCIINNĂĂȘȘIIFFAARRMMAACCIIEEDDIINNCCRRAAIIOOVVAA 22001122 [630684]

UUNNIIVVEERRSSIITTAATTEEDDEEMMEEDDIICCIINNĂĂȘȘIIFFAARRMMAACCIIEEDDIINNCCRRAAIIOOVVAA 22001122
FFaaccuullttaatteeaaddeeMMeeddiicciinnăă––SSeeccțțiiaaAAssiisstteennțțăăMMeeddiiccaallăă––AAnnuullIIVV
PPSSIIHHOOLLOOGGIIEEMMEEDDIICCAALLĂĂ
1
ANEXA Curs 7
Sarcina dificil ă de a transmite . . . vesti proaste
Nevoia care moare, prietenia din inim ă, calit ățile îngrijirii, acceptarea,
vulnerabilitatea, dar de asemena e nevoie de calit ățile min ții, cel mai sofisticat
tratament pe care îl ofer ă medicina. De una singura nici una nu e suficient ă.
Dame Cicely Saunders (Kuhl, 2002)
Nimănui nu îi place s ă ofere ve ști proaste. Cu toate acestea, a da ve ști proaste face parte din
atribu țiile de îngrijire ale echipei medicale.
Domeniul medical tinde s ă se concentreze pe model medical de “vindecare”, creându-se o situa ție
în care nivelul de confort al cadrelor medicale este foarte mic atunci când vine vorba de oferirea
vestilor proaste unui pacient. Aceast ă sarcin ă este foarte important ă, o obliga ție legal ă, și este
nevoie de îndemânare. Din fericire, aptitudinile necesare în astfel de circumstan țe pot fi înv ățate.
‘’Un expert’’ în oferirea vestilor proaste nu este acea persoana care face lucrurile ca la carte de
fiecare dat ă – este pur si simplu acea persoana care gre șește, dar mai rar și care este mai pu țin
afectat ă atunci când situa ția nu iese a șa cum și-a planificat.
Procesul
Vestea proast ă este orice veste care afecteaz ă drastic și negativ punctul de vedere al pacientului
legat de viitorul s ău. “Partea proast ă” a vestilor proaste este diferen ța mare dintre a șteptările
pacientului și realitatea medical ă.
Procesul de transmitere a ve știi proaste începe înaintea diagnosticarii, și depinde în mare m ăsură
de cât de bine a fost preg ătit pacientului de c ătre asistentul medical sau al ți membri ai echipei
medicale pentru posibilitatea unui rezultat nu tocmai îmbucur ător. Atunci când primul test a fost
deja prescris, ar trebui s ă existe un dialog onest cu pacientul cu privire la toate posibilit ățile.
Aceste discu ții deschid c ăile de comunicare și asigur ă baza de încredere și înțelegere între furnizor,
asistent medical și pacient.
În îngrijirea ambulatorie, asistentul ar trebui s ă fie inclus pe tot parcursul acestui proces. În cazul
în care medicul este ocupat, asistentul poate sa fie capabil de a avea o discu ție deschis ă cu
pacientul și sa r ăspunda la preocup ările și temerile pacientului în ceea ce prive ște problemele lui de
sănătate. Asistentul și medicul trebuie s ă lucreze împreun ă pentru a împlini nevoile pacientului.
Comunicarea eficienta

UUNNIIVVEERRSSIITTAATTEEDDEEMMEEDDIICCIINNĂĂȘȘIIFFAARRMMAACCIIEEDDIINNCCRRAAIIOOVVAA 22001122
FFaaccuullttaatteeaaddeeMMeeddiicciinnăă––SSeeccțțiiaaAAssiisstteennțțăăMMeeddiiccaallăă––AAnnuullIIVV
PPSSIIHHOOLLOOGGIIEEMMEEDDIICCAALLĂĂ
2
O comunicare eficient ă în domeniul s ănătatii nu este întotdeauna o sarcin ă ușoară. Pot interveni
multe distrageri, întreruperi și multe lucruri urgente care pot interveni. Dac ă nu ne vom face
datoria de a comunica, vom avea parte de un pacient: [anonimizat].
Exist ă mai multe strategii care stau la baza comunicarii. Începe ți prin preg ătirea pentru a asculta
pacientul. Stai jos, oferai pacientului toata aten ția, păstreaz ă in permanen ță contactul vizual și pari
relaxat. Acest lucru pare c ă o să-ți ia mult timp, dar nu ia mai mult timp decât daca ai sta în
picioare la u șa, rezemat într-o mân ă de clan ță, privind insistent ceasul, în timp ce pacientul pune
întrebari. Aspectul de grab ă al cadrului medical, poate face pacientul sa-si piarda curajul de a mai
pune întreb ări ce au nevoie de r ăspuns și satisfac ția pacientului este mult mai mare atunci când
cadrul medical are timp s ă il asculte.
Asistentul medical poate ajuta la colectarea informa țiilor prin intervievarea pacientului în timpul
vizitei. Asistentul ar trebui s ă pună întreb ări, păstrând în minte urm ătoarele: întreb ările închise sunt
bune pentru colectarea de date demografice; întreb ări deschise îi cer pacientului s ă răspund ă cu
mai mult decât un DA sau NU. Acest lucru poate sublinia ce vrea de fapt pacientul s ă afle, ce il
îngrijoreaza cel mai mult și ceea ce stie deja.
A face pacientul s ă discute este o parte important ă a procesului, dar este doar începutul. Asistentul
trebuie s ă asculte și să spuna ceea ce crede c ă a înteles de la pacient. Avem tendin ța să interpret ăm
ceea ce spun al ții, cu propriile experien țe și sentimente, asa c ă asisten ții medicali trebuie s ă fie
conștienți de faptul c ă aceasta poate schimba total sensul a ceea ce pacientul a încercat s ă spun ă.
Asigura ți-vă că verifica ți prin repet ări și parafraz ări ce a spus pacientul pentru a v ă asigura ca a ți
înteles ce a spus de fapt acesta.
Răspunde ți sentimentelor pacientului oferindu-i acestuia r ăspunsuri la întreb ările adresate.
Încerca ți să identifica ți emo țiile și sentimentele exprimate, descoperi ți cauzele lor, și înva țați să le
recunoa șteți și să le confirma ți.
Asisten ții ar trebui s ă observe, de asemenea, indiciile nonverbale. De exemplu, pacientul nu spune
''Sunt sup ărat'', dar asistentul percepe aceasta furie în limbajul lui corporal și în tonul vocii. Acest
lucru trebuie s ă fie recunoscut. Asistentul ar putea spune ''Cred c ă m-a ș simți foarte sup ărat dac ă
eram în situa ția dumneavoastr ă. Cum face ți față furie?''. Aceasta înl ătură orice conota ție
negativist ă sau evaluativ ă asociate cu furia ce face ca emo țiile sa devina atat de normale și
așteptate. Pacientul și cadrul medical pot rela ționa mai bine și se pot ocupa mai eficient de unele
probleme legate de s ănătatea pacientului, dac ă emo țiile care înso țesc tot procesul au fost
recunoscute, discutate și acceptate.
Șase pasi ajut ători pt a da o veste proast ă
1. Începe ți bine. Asigura ți-vă că obțineti cel mai bun confort fizic. Lua ți în considerare locatia –
este un mediu confortabil și prevede intimitate? Decide ți în echip ă pe cine s ă includeti: medicul
primar, care ar trebui s ă dețină controlul; asistentul care a dezvoltat în timp o bun ă rela ție cu

UUNNIIVVEERRSSIITTAATTEEDDEEMMEEDDIICCIINNĂĂȘȘIIFFAARRMMAACCIIEEDDIINNCCRRAAIIOOVVAA 22001122
FFaaccuullttaatteeaaddeeMMeeddiicciinnăă––SSeeccțțiiaaAAssiisstteennțțăăMMeeddiiccaallăă––AAnnuullIIVV
PPSSIIHHOOLLOOGGIIEEMMEEDDIICCAALLĂĂ
3
pacientul și membrii familiei sau prieteni ale și de c ătre pacient. Asistentul poate facilita reuniunea;
asigura ți-vă că toti pot fi prezen ți.
2 . A f l ă c a t d e m ul te i nf or m a ti i ar e p a c i e n tu l . Dac ă o noua informa ție nu a fost constatat ă în
discu țiile anterioare, este important s ă știi cât de informat sau dezinformat este pacientul. O
anxietate m ărită poate veni de la un adev ăr spus par țial și informa ții false acumulate.
3. Afl ă cat de mult vrea s ă știe pacientul. În anii 1950 și 1960, medicii de regul ă credeau c ă este
nepotrivit s ă spuna pacien ților tot adev ărul. Ceea ce se credea era ca pacientul nu vreau sa stie.
Studii recente arat ă că 50% pana la 97% din pacien ții doresc s ă știe adev ărul despre boala lor,
chiar și atunci când este vorba de vesti proaste (Buckman, 1992).
4. Împ ărtășeste informa țiile. Pune ți-vă pe ordinea de zi obiectivul de a discuta cu pacientul
diagnosticul și explicarea acestuia pe în țelesul lui. Include ți și planul de tratament și asigura ți-vă că
permite ți pacientului s ă facă alegeri atunci când este posibil. Da ți argumente pro și contra realiste
la op țiunile acestuia. Discuta ți despre prognostic, inclusiv la ce se poate astepta pacientul îns ă la un
nivel cat se poate de realist. Nu da ți speran țe false; aminti ți-vă că oricat de dureros ar putea fi,
pentru pacient conteaz ă să știe adev ărul. Adev ărul este ca un drog – dozele insuficiente sunt
ineficiente pot afecta încrederea pacientului în asistent; o doz ă prea mare de adevar poate provoca
simptome de supradozaj. Modul în care adev ărul este spus, poate fi un predictor semnificativ in
răspunsul pacientului la aflarea unei vesti proaste (Garrett, 1998).
De asemenea, asigura ți-vă ca oferi ți sprijin pacientului. Acest lucru poate lua mai multe forme, de
la oferirea unui confort imediat printr-o atingere de compasiune pân ă la a discuta despre o strategie
de a ține sub control simptomele și la resurse pentru grupurile de sprijin care sunt disponibile.
Începe ți de unde vrea pacientul – nu dori ți să fiti redundan ți oferind informa ții deja știute de catre
pacient, dar de asemenea nu trebuie s ă presupuneti ca pacientul are cuno ștințe în ceea ce priveste
boala pe care o are.
În plus, re țineți că educa ția pacientului este cel mai bine realizata pe buc ăți. Un pacient care
primeste toate informa țiile o dat ă se poate sim ți bulversat si nu va putea s ă faca fata. Stabili ți și alte
î n tâl ni ri pen tru asta și am i n ti ți -vă că treb ui e s ă f ol osi ți un l im baj care este u șor de î n țel es, și cât
mai pu țini termeni medicali. Chiar dac ă acest jargon este un mod confortabil de a te deta șa și de a
te ascunde de o discu ție propriu-zis ă, rareori comunici cu adev ărat ceva prin intermediul lui și
poate fi o surs ă de mare nelini ște pentru pacient. Verifica ți frecvent modul în care pacientul
primeste vestile – cum reac ționeaz ă el? Consolida ți și clarifica ți, puneti pacientul sa reformuleze
ceea ce i-ati spus pentru a vedea daca a în țeles. Asculta ce are de spus pacientul și discuta ți cu
acesta despre subiecte care par s ă-l îngrijoreze cel mai mult.
5. R ăspunde la sentimentele pacientului. Identifica ți și recunoaste ți reac țiile pacientului la
primirea vestilor proaste. Valideaz ă (asigur ă-l că ele sunt ob șnuite pentru situa ția în care se afl ă)
aceste sentimente: nu sunt nici corecte, nici gre șite, ele pur și simplu exista. Ajuta ți pacientul s ă
înceap ă să accepte aceste sentimente.

UUNNIIVVEERRSSIITTAATTEEDDEEMMEEDDIICCIINNĂĂȘȘIIFFAARRMMAACCIIEEDDIINNCCRRAAIIOOVVAA 22001122
FFaaccuullttaatteeaaddeeMMeeddiicciinnăă––SSeeccțțiiaaAAssiisstteennțțăăMMeeddiiccaallăă––AAnnuullIIVV
PPSSIIHHOOLLOOGGIIEEMMEEDDIICCAALLĂĂ
4
6. Planific ă si urmare ște. Ajunge ți la o în țelegere cu pacientul în ceea ce prive ște planul de
tratament și urma ți-l. Reevalua ți planul împreun ă cu pacientul în mod regulat și modifica ți-l dac ă
este nevoie. Pacientul are dreptul de a lua singur decizii legat de planul de îngrijire. Putem sa nu
fim de acord cu decizia luat ă de el, dar trebuie s ă respectam și să sprijinim dreptul pacientului de a
face alegeri, în special atunci când vindecarea nu este tocmai o op țiune.
În concluzie
Acesta nu este sfâr șitul pove știi pacientului. De-a lungul procesului, de la diagnostic, tratament si
până la moarte, trebuie s ă lupt ăm pentru a satisface nevoile pacientului. Nu doar fizic, ci și
spiritual și psiho-social. Men ținerea unei comunicari directe cu pacientul și familia acestuia cu
privire la toate posibilit ățile de tratare asigur ă încredere și înțelegere între pacient și echipa de
îngrijire. În aceasta situa ție, pacientul este mult mai dispus s ă accepte orice îi asigur ă confortul și
îngrijire paliativ ă la momentul potrivit în acest proces si nu în ultim ă instan ță. Ca asisten ți
medicali, trebuie s ă ajutăm pacientul sa aib ă parte de de un final îng ăduitor si plin de compasiune.
În timp ce tehnologia ofer ă mai multe oportunit ăți pentru a ob ține rezultate mai bune decât
oricând, vine un moment când mai mult nu înseamn ă mai bine, ci împiedic ă abilitatea și nevoia
pacientului de a- și lua r ămas bun.