Școala Doctorală de Științe Socio -Umane [630635]
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR
Școala Doctorală de Științe Socio -Umane
Domeniul : Management
Drd. Daniela CÎRSTEA (FUNDEANU)
TEZĂ DE DOCTORAT
CLUSTERELE – SUPORT AL CREȘTERII
COMPETITIVITĂȚII ECONOMICE ÎN REGIUNILE
DE DEZVOLTARE ALE ROMÂNIEI
CONDUCĂTOR ȘTIIN ȚIFIC:
Prof. univ. dr. Tudor NISTORESCU
Craiova
2015
2
REZUMAT
În aproape fiecare țară, standardele de viață și competitivitatea sunt în creștere, iar
pentru Europa, provocarea este foarte mare. Țări, regiuni, industrii și universități sunt în
același timp parteneri și concurenți la nivel mondial. Unele dintre industriile care au creat
locuri de muncă în trecut nu mai există astăzi, iar schimbările s-au produs rapid. Timp de decenii, Europa a investit intensiv în cercetare și în noile cunoștiințe, cu scopul de a crea
oportunități de creștere economică și socială. Pentru că investițiile în cunoaștere nu au
produs performanțele anticipate, s-a impus schimbarea opticii de abordare. Cunoașterea nu mai reprezintă drumul unic de creștere, iar noua logică se sprijină pe combinația diferitelor cunoștiințe și experiențe, pentru dezvoltarea unui nou lanț valoric. Viteza tot mai mare de schimbare conduce la apariția de lanțuri valorice noi, cu o durată de viață mai scurtă decât cele vechi. Rezultatul este că lanțurile valorice sunt globale, nu locale,
iar industriile emergente apărute sunt sprijinite de factorii de decizie politică, universități și alți actori implicați, pentru a asigura reactivitatea maximă și capacitatea de a satisface noi oportunități de afaceri.
Într-o societate cu tendințe tot mai evidente de globalizare, în care competiția se
manifestă dinamic, întreprinderile caută soluții pentru a obține avantaje competitive. Structuri asociate cu abordarea modernă privind “inovarea deschisă”, considerate de
Uniunea Europeană "motor" al dezvoltării economice, clusterele depind de interacțiunea
dintre cercetarea din mediul academic, antreprenoriat, disponibilitatea capitalului de risc
din mediul privat și un cadru de sprijin oferit de administrația publică.
Lucrarea denumită „Clusterele – suport al creșterii competitivității economice în
regiunile de dezvoltare ale României ” propune spre analiză elemente de interes pentru
mediul științific și pentru societatea românească, prin abordarea aprofundată a tendințelor
de aglomerare a afacerilor în clustere inovative, analiza modelelor de cluster din
economia mondială și națională, cercetarea empirică asupra caracteristicilor clusterelor
din România și din regiunea Sud- Vest Oltenia.
Pentru suportul teoretico-științific al cercetării s-au folosit lucrări de specialitate
din do meniul economiei , științei regionale, geografiei economice, din literatura națională
și internațională. Pe lângă lucrările de specialitate consacrate s-au utilizat și lucrări de actualitate pe tematica clusterului inovativ, studii ale unor institute de cercetare naționale, internaționale, ghiduri și studii realizate în cadrul unor proiecte internaționale. Cercetarea a fost realizată cu ajutorul unui instrumentar variat de metode și tehnici: analiza și
sinteza, inducția și deducția, comparația, modelul celor cinci forțe concurențiale al lui
Porter, metode cantitative și calitative, matricea SWOT și metode ale statisticii
descriptive, studiul de caz.
3
Suportul informațional pentru cercetarea empirică este reprezentat de cercetările,
analizele, observațiile proprii, datele statistice oferite de Institutul Național de Statistică
al României și de Oficiul Național al Registrului Comerțului, de rezultatele studiilor
realizate în cadrul unor proiecte internaționale. Realizarea unei cercetări de teren privind
caracteristicile clusterelor din România și dezvoltarea clusterelor inovative din regiunea
Sud-Vest Oltenia include în cea mai mare parte contribuții personale. În acest scop, este
aplicat un chestionar reprezentanților clusterelor din România din diverse domenii de activitate. Interpretarea răspunsurilor la chestionar și interviuri conturează aspecte referitoare la: dimensiunea, structura, motivația constituirii, sursele de finanțare, factorii
de influență a clusterelor și i mpactul asupra mediului competițional, situația actuală a
clusterelor și potențialul dezvoltării acestora în regiunea Sud -Vest Oltenia.
Un aspect important al studiului constă în propunerea a două modele de cluster
pentru dezvoltarea turismului în regiunea Sud-Vest Oltenia, care valorifică potențialul regiunii: modelul de cluster de turism cu broker și modelul de cluster balneo-turistic.
Utilitatea cercetării derivă din caracter ul dual al acesteia, teoretic și practic; pe de
o parte, prin abordările conceptuale care explică fenomenul economic al clusterizării, și
pe de altă parte, prin cercetarea empirică asupra clusterelor din România și prin
identificarea unor modele colaborative de dezvoltare a afacerilor, care valorifică
potențialul unei regiuni de dezvoltare. Concluziile și propunerile formulate vor putea fi
utilizate în cercetări suplimentare. Lucrarea reprezintă un punct de plecare pentru decidenții economici, politici, antreprenor i, managerii clusterelor din regiunea Sud-Vest
Oltenia, în alegerea modelelor de afaceri și în fundamentarea deciziilor privind
funcționarea și îmbunătățirea performanțelor clusterelor.
Cuvinte cheie
• cluster inovativ
• pol de competitivitate
• cluster em ergent
• modele de cluster
• modelul Markusen
• diamantul lui Porter
• noul diamant al inovării
• modelul “trifoiul cu patru foi”
• model de cluster inovativ cu cinci
actori
• competitivitatea clusterelor
• evaluarea calitativă și cantitativă a
clusterelor
• acreditare eur opeană • eticheta de bronz
• analiza SWOT a clusterelor
• programe de susținere a clusterelor
• clustere în industrii emergente
• studiu empiric
• caracteristicile clusterelor
• impactul asupra mediului competițional
• potențialul dezvoltării clusterelor
• regiunea Sud- Vest Oltenia
• modele de cluster de turism
• cluster de turism cu broker
• cluster balneo -turistic
4
CUPRINSUL TEZEI DE DOCTORAT
Rezumat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2
Cuprins . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .4
Lista tabelelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
Lista figurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .9
Capitolul 1. Teoria aglomer ării ș i apari ția clusterelor economice. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.1 Conceptul de aglomerare economic ă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
1.2 Apari ția și evoluț ia conceptului de cluste r . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .24
1.3 Clusterul inovativ ș i polul de competitivitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
1.4 Concluzii preliminare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
Capitolul 2. Modele de clustere în economia mondială și cea națională. . . . . . . . . . . . . . . . .42
2.1 Modele clasice de clustere. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .43
2.1.1 Modelul aglomerării . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .43
2.1.2 Modelul Markusen . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .47
2.1.3 Modelul ciclului de viață . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
2.1.4 Alte modele de clustere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .59
2.2 Modele de clustere de succes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
2.2.1 Modelul bazat pe co mpetitivitatea regională . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .60
2.2.2 Modelul bazat pe competitivitatea globală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
2.2.3 Modelul bazat pe impactul asupra dezvoltări i locale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .65
2.2.4 Modele de succes în diferite țări . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .67
2.3 Abordări ale clusterelor în România . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .70
2.4 Concluzii preliminare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .76
Capitolul 3. Clusterul – formă de organizare compe titivă în economia Român iei . . . . . . . .78
3.1 Competitivitatea clusterelor în context regional. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
3.1.1 Considerații generale privind competitivitatea regională . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
3.1.2 Interacțiunea clusterelor cu competitivitatea . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . 82
3.2 E valuarea competitivității clusterelor din România . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .94
3.2.1 Analiza s ituației actuale din România în domeniul clusterelor cu ajutorul modelului
SWOT . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
3.2.2 Evaluarea calitativă și cantitativă a clusterelor din România . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
3.2.3 Clusterele din România acreditate la nivel european . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
3.2.4 Competitivitatea ag lomerărilor de tip cluster în diferite sectoare economice din
România . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114
3.3 Programe de susținere a clusterelor și polilor de competitivitate din România . . . . . . . . . .120
3.4 T endințe în evoluția clusterelor inovative pe plan mondial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .129
3.5 Concluzii preliminare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134
5
Capitolul 4. Cercetări privind caracteristicile clusterel or din România și potențialul de
dezvoltare a clusterelor inovative din regiunea Sud- Vest Oltenia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .139
4.1 Studiu empiric privind caracteristicile clusterelor din România și impactul asupra mediului
competițional. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140
4.1.1 Obiectivele cercetării și importanța domeniului de cercetare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .140
4.1.2 Metodologia cercetării . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
4.1.3 A naliza datelor și testarea ipotezelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142
4.2 Studiu privind dezvoltarea clusterelor inovative în regiunea Sud- Vest Oltenia . . . . . . . . . . 157
4.2.1 Situația actuală a clusterelor în regiunea Sud- Vest Oltenia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 158
4.2.2 Identificarea potențialului dezvoltării de noi clustere în regiunea Sud -Vest Oltenia …169
4.2.3 Propunere de modele de cluster pentru dezvoltarea turismului în regiunea Sud- Vest
Oltenia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .172
4.2.3.1 Potențialul activităților turistice din regiunea Sud -Vest Oltenia . . . . . . . . . . . . .172
4.2.3.2 Model de cluster de turism cu broker . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189
4.2.3.3 Model de cluster balneo -turistic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 195
4.3 Concluzii preliminare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 200
Concluzii, propuneri și dezvoltări ulterioare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .203
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .213
Anexe. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 226
6
LISTA TABELELOR
Capitolul 2. Modele de clustere în economia mondială și cea națională
2.1 Caracteristicile clusterelor inovative . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
Capitolul 3. Clusterul – formă de organizare competitivă în economia României
3.1 Factorii interni, analiza SWOT . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
3.2 Factorii externi, analiza SWOT . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
3.3 Clustere și poli de competitivitate în România . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
3.4 Analiza cantitativă la nivel național . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .106
3.5 Ramurile economiei naționale clasificate după metoda acordării de „stele“ . . . . . . . . . . . .106
3.6 Clustere românești acreditate la nivel european . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
3.7 Evoluția economiei românești . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .115
3.8 Indicatorii de performanță pentru aglomerările de 3* . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .116
3.9 Aglomerări competitive la nivel național . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117
3.10 Distribuția aglomerărilor economice relevante pe regiuni de dezvoltare, cu 1* și 2*. . . . 118
3.11 Sect oare de activitate competitive în care funcționează clusterele . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
3.12 Lista polilor de competitivitate finanțați . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .121
3.13 Situația finanță rii clusterelor și polilor de competitivitate din POSCCE 2007- 2013. . . 123
3.14 Relațiile dintre categoriile de clustere și industriile emergente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .133
Capitolul 4. Cercetări privind caracteristicile clusterel or din România și potențialul de
dezvoltare a clusterelor inovative din regiunea Sud- Vest Oltenia
4.1 Numărul mediu de membri ai clusterului, pe tip de organizație în țările din spațiul SEE,
conform instrumentului de benchmarking al Secretariatului European pentru Analiza
Clusterelor -ESCA, 2012 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .144
4.2 Influența medie a principalilor factori cu impact asupra apariției, funcționării și dezvoltării
clusterelor în România . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .148
4.3 Calculul coeficientului de corelație Pearson (prelucrare în SPSS) . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152 4.4 Structura polului de competitivitate Automotive Sud -Vest Oltenia . . . . . . . . . . . . . . . . . 159
4.5 Structura polului de competitivitate TurOlt InTT . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161
4.6 Structura polului de competitivitate TURI NN. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
4.7 Structura polului de competitivitate ITC Oltenia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164
4.8 Structura polului de competitivitate INOVTRANS . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165
4.9 Structura polului de competitivitate SIS -AUTOM -INT . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165
4.10 Structura polului de competitivitate Construct Cluster Oltenia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .166
4.11 Structura clusterului AGROPRO Oltenia Cluster . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .167
4.12 Poli de competitivitate și clustere în regiunea Sud- Vest Oltenia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .169
4.13 Indicele de atractivitate turistică pentru regiunea Sud- Vest Oltenia . . . . . . . . . . . . . . . . 179
4.14 Analiza SWOT a sectorului tur istic din regiunea Sud- Vest Oltenia . . . . . . . . . . . . . . . . 183
7
LISTA FIGURILOR
Capitolul 1. Teoria aglomer ării ș i apari ția clusterelor economice
1.1 Diamantul lui Porter . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .26
1.2 Noul diamant al inovării . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
1.3 Modelul trifoiului cu patru foi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
1.4 Contribuția actorilor în modelul trifoi cu patru foi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
Capitolul 2. Modele de clustere în economia mondială și cea națională
2.1 Cluster de tip rețea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .49
2.2 Cluster de tip „Hub and Spoke” (nod și legături) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
2.3 Cl uster de tip satelit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .51
2.4 Cluster instituțional . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
2.5 Ciclul de viață al clusterului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
2.6 Model de cluster în turism bazat pe competitivitatea regională . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
2.7 Model de cluster în turism bazat pe competitivitatea globală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .63
2.8 Model de cluster bazat pe impactul asupra dezvoltării locale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .66
2.9 A ctivități eligibile pentru clusterele emergente și inovative . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .71
2.10 Model de cluster cu 5 actori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .74
Capitolul 3. Clusterul – formă de organizare competitivă în economia României
3.1 Factorii care determină competitivitatea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
3.2 Cadrul regional de competitivitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .85
3.3 Analiza SWOT . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .94 3.4 Metode de evaluare a clusterelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
3.5 Evaluarea calitativă a clusterelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
3.6 Programe de finanțare a clus terelor și polilor de competitivitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . .124
3.7 Procesul de identificare a celor zece industrii emergente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131
Capitolul 4. Cercetări privind caracteristicile clusterel or din România și potențialul de
dezvoltare a clusterelor inovative din regiunea Sud- Vest Oltenia
4.1 Dimensiunea și structura clusterului din România . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143
4.2 Structura întreprinderilor din cadrul clusterului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143
4.3 Motivația constituirii clusterelor în România . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147
4.4 Intensitatea cooperării și schimbului de informații între membrii clusterului . . . . . . . . . .149
4.5 Distribuția spațială a firmelor nou înființate în perioada iulie 2014- iunie 2015 . . . . . . . .151
4.6 Distribuția spațială a concentrațiilor economice în județele României . . . . . . . . . . . . . . .151
4.7 Diagrama scatter -plot a legăturii dintre sectoarele industriale concentrate și companiile nou
înființate (prelucrare în SPSS 20) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152
4.8 Curba Lorenz privind concentrarea sectorului industrial „ Construcția de clădiri ” (cod
CAEN 41) la nivel național, date prelucrate de la INS 2015 (Tempo Online) . . . . . . . . .153
8
4.9 Gradul actual de cunoaștere a conceptului de cluster în legisla ția românească . . . . . . . . .154
4.10 Valoarea atribuită criteriilor de bază și subcriteriilor pentru calculul indicelui de
atractivitate turistică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 178
4.11 Model de cluster de turism cu broker . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189
4.12 Organigrama cluster ului de turism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196
4.13 Model de cluster balneo- turistic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 197
9
INTRODUCERE
Evoluțiile economice, tehnologice și informaționale care s -au manifestat pe plan mondial
în ultima parte a secolului XX și începutul secolului XXI , au condus la creșterea rolului și
importanței parteneriatelor pe care le realizează companiile, pentru a face față competiției
globale. Clusterele au devenit un instrument eficient al politicii de dezvoltare și au generat
interesul cercetătorilor, economiștilor , decidenților politici pentru investigarea domeniului, la
nivel macroeconomic și microeconomic. În contextul definirii unei strategii europene a
clusterului pentru creștere economică, politic a europeană va dezvolta standarde pentru clustere și
va direcționa instrumente le financiare către activitățile acestora.
Importanța acordată pe plan int ernațional aglomerărilor economice de tip cluster în
perioada contemporană de către cercetători, coroborată cu datele statistice furnizate de
organizațiile internaționale cu privire la efectele economice și sociale ale acestor asocieri ,
ilustrează relevanț a temei de cercetare.
Actualitatea temei este dată de interesul acordat clusterelor prin politica Uniunii
Europene, de dezbaterile care au loc la ora actuală pe plan național, european și internațional cu
privire la acest concept complex, de configurația g lobală actuală a economiei , care impune
modificări în structura mediului de afaceri. Analiza clusterului răspunde unor cerințe obiective
care determină întreprinderil e să se asocieze în structuri parteneriale de tip public -privat, pentru a
face față compet iției. Cercetarea în domeniul clusterelor este realizată având în vedere realitățile
economice contemporane și nevoile reale ale societății, pentru a explic a funcționarea
mecanismelor economice parteneriale și efectele acestora asupra mediului economic .
Demersul științific are la bază convingerea că organizațiile obțin performanțe superioare
atunci când acționează în cadrul asocierilor colaborativ- competitive . Suntem motivați în
demararea prezentei cercetări de interesul comunității științifice pentru acest subiect, de impactul
deosebit pe care îl are fenomenul clusterizării pentru economia mondială și națională, de
evenimentele recente din economia mondială cu privire la strategia internațională a clusterului,
de dorința de a aprofunda cercetarea cu privire la cluster. Pornind de la dezbaterile actuale cu
privire la efectele clusterului asupra performanțelor economice ale membrilor, asupra
economiilor regionale, naționale și internaționale, studiul va urmări să identifice și să explice
dinamicile care au ind us aceste transformări.
Procesul de elaborare a tezei impune un demers complex, care va acoperi o arie tematică
diversă și va fi susținut de o documentare vastă, variată, bazată în principal pe studiul literaturii
de specialitate. Pentru suportul teoretico- științific al cercetării vom folosi lucrări de specialitate
din domeniul economiei , științei regionale, geografiei economice, din literatura națională, cât și
cea internațională. A naliza informațiilor din diverse categorii de surse va fi realizată cu spirit
critic , prin analiz a comparativ ă a diverselor teorii și aspecte prezentate în mod diferit de către
diverși autori, prin sintez ă, analiz a componentelor principale, studiul de caz.
Datorită impactului economic și social al clusterelor, există numeroase ce rcetări
academice în țările dezvoltate cu privire la acest concept. Pe plan național sunt puține studii
10
empirice care vizează segmente ale managementului clusterelor, i mpactul asupra mediului
competițional sau potențialul de dezvoltare a acestora. Studiile existente se concentrează în
special pe politicile de cluster, oferind astfel posibilitatea prezentării unui cadru sțiințific de
abordare a aspectel or de competitivitate a clusterului în regiunea de dezvoltare.
Cercetarea va fi orientată pe două direcții : teoretică și aplicativă. Direcția teoretică
vizează delimitarea teorii lor cu privire la explicarea conceptului și mecanismului funcționării
clusterelor. Cercetarea aplicativă este influențată de tendințele în domeniu l clusterizării. Aceasta
va consta în efectuarea de investigații asupra caracteristicilor clusterelor din România și asupra
potențialului dezvoltării clusterelor în regiunea Sud -Vest Oltenia. Astfel, vor fi testate în practica
economică, ipotezele propuse de cercetarea economică fundamentală .
Lucrarea doctorală va urmări 4 axe de cercetare: (1) studiul teoriilor din literatura de
specialitate cu privire la apariția, evoluția conceptelor de aglomerare economică și de cluster; (2)
analiza modelelor clasice de cluster și a unor modele de succes di n economia mondială și
românească; (3) abordarea clusterului ca formă de organizare competitivă în economia
României ; (4) realizarea unei cercetări privind caracteristicile clusterelor din România și
dezvoltarea clusterelor inovative în regiunea Sud- Vest O ltenia.
Prima axă a cercetării s e va concentra pe analiza lucrărilor de specialitate în care sunt
abordate conceptele de aglomerare economică și de cluster. Definirea și prezentarea evoluției
acestora este utilă pentru înțelegerea fenomenului clusterizării și pentru o bună anticipare a
schimbărilor viitoare. Cercetarea va începe cu analiza teoriilor despre aglomerare economică și
despre cluster . Studiul va continua cu delimitarea conceptuală dintre clusterul inovativ și polul
de competitivitate. Abordarea conceptului de cluster va fi realizată pe baza teoriei avantajului
competitiv, cu ajutorul „diamantului” lui Porter cu cele șase forțe, a căror acțiune colectivă
susține crearea avantajului competitiv al firmelor sau regiunilor. În continuare, vor fi anali zați
factorii care determină apariția, dezvoltarea și competitivitatea clusterelor în mediul de afaceri.
Una dintre direcțiile principale de cercetare este analiza clusterului inovativ, în cadrul
căreia vor fi identificate: elementele principale, rolul, interconexiunile dintre actorii implicați.
Vor fi analizate tipurile d e cluster inovativ: “Noul diamant al inovării”, “Triplu helix”, “Trifoiul
cu patru foi”. O atenție deosebită va fi acordată analizei contribuției participanților la clusterul
inovativ: industrie, universități și institute de cercetare, autorități publice, catalizatori. În
continuare , vor fi abordate avantajele apartenenței la clusterul inovati v: accesul la fluxul de
informații, puterea negocierii comune, sporirea vizibilității, beneficiile economice.
Delimitarea conceptual ă între cluster ș i pol de competitivitate reprezintă un obiectiv
important al cercetării. În acest scop, se va urmări clarificarea celor două concepte, prin
prezentarea elementelor care conferă calitatea de cluster și pol de competitivitate .
A doua axă a cercetării are ca scop identificarea principalelor modele clasice de clustere
și a unor modele de succes din economia mondială. Una dintre direcțiile cercetării este
prezentarea tipurilor de clustere constituite în România datorită finanțărilor disponibile prin
programele europene. Vom începe cu analiza descriptivă și explicativă a modelelor clasice de
clustere din economia mondială: modelul aglomerării, modelul Markusen, modelul ciclului de
11
viață al clusterelor. Abordarea mo delului ciclului de viață al clusterelor va conține o expunere a
programelor de susținere , aferente etapelor de evoluție a acestora. Cercetarea va continua cu
prezentarea detaliată a unor modele de clustere de succes: modelul bazat pe competitivitatea
regională; modelul de cluster în turism bazat pe competitivitatea globală; modelul de cluster
bazat pe impactul asupra dezvoltării locale și modele de succes în turism din California și
Norvegia.
Ultima componentă a acestei axe se concentrează pe abordarea cl usterelor din România.
Vor fi descrise clusterele emergente și inovative, ale căror activități sunt finanțate în cadrul
operațiunilor din P.O.S. C.C.E. 2007- 2013. De asemenea, vor fi analizați indicatorii de impact ai
acestor clustere: atragerea de investi ții, creșterea exporturilor, creșterea productivității muncii,
crearea netă de locuri de muncă.
O atenție deosebită va fi acordată prezentării modelului de cluster inovativ cu 5 actori ,
aplicabil în mediul de afaceri românesc. Modelul include actori diferi ți, care cooperează pentru
obținerea unor avantaje comune, scopul analizei fiind de a evidenția rolul instituțiilor financiare ,
de asigurare a resurselor financiare ale clusterelor.
Cea de -a treia axă a cercetării se concentrează pe abordarea aspectelor de
competitivitate a clusterului în economia românească. Prima direcție de cercetare se axează pe
analiza competitivității clusterelor în context regional. În acest sens, v or fi identificați factorii
care influențează competitivitatea la nivel macroeconomi c și la nivel microeconomic. Impactul
clusterelor asupra regiunii se va aborda prin analiza legăturii dintre indicatorii ce cuantific ă forța
unui cluster și indicatori i de rezultat ai competitivității la nivel regional. Vom identifica și
expune instrumente le de cuantificare a competitivităț ii la nivel regional: tabloul regional de bord
al inovă rii, indexul de calitate al guvernului ș i indexul competitivităț ii regionale. În continuare,
vom descrie “Cadrul regional de competitivitate”, care dispune indicatori i de competitivitate pe
niveluri, în func ție de leg ătura cu obiectivul final al politicii economice ș i de gradul î n care sunt
influenț ați de politica economic ă.
Un aspect important va consta în identificarea indicatorilor care cuantifică puterea unui
clust er regional dintr -o industrie. Vor fi prezentate două metodologii de evaluare utilizate de
Observatorul European al Clusterelor prin care sunt acordate "stele", clusterelor. Prima
metodologie utilizează trei criterii: mărime, specializare, concentrare. Ce de -a doua metodologie
care evaluează puterea unui cluster, ad ăugă la criteriile mă rime și specializare, două criterii
suplimentar e: dinamismul, calculat cu ajutorul indicatorului de creștere anuală a numărului de
angajați ai clusterului și productivitatea clusterului, cu ajutorul nivelului salarial pe angajat.
Identificarea metodelor de evaluare a clusterelor reprezintă altă direcț ie de cercetare.
Evaluarea potențialului de competitivitate a clusterelor din România și identificarea factorilor care influențează clusterele vor fi realizate cu ajutorul analizei SWOT. În continuare, s e va
aborda a naliza calitativă la nivel regional, pr in intermediul căreia se diferențiază cu ajutorul unor
indicatori, clusterele și polii de competitivitate. Prin analiză cantitativă la nivel național se vor
evidenția ramurile cu potențial de clusterizare, utilizând metoda clasificării de tip "stele".
12
Un o biectiv important este analiza metodologiei de evaluare a clusterelor la nivel
european, acreditată de Comisia Europeană. Metodologia are la bază evaluarea clusterelor prin
benchmarking. S istemul de etichetare a calității clusterelor atestă nivelul de per formanță a
managementului și este organizat pe trei niveluri: bronz, argint și aur. În cadrul cercetării , vor fi
prezentate clusterele românești acreditate la nivel european, etichetate cu bronz. În continuare, pe
baza metodologiei de evaluare a clusterelo r de tip stele, vor fi identificate sectoarele economice
care au aglomerări competitive de tip cluster, la nivel național și regional.
Analiza situației actuale a clusterelor din România și a competitivității acestora în diferite
sectoare economice reprezi ntă altă direcție de cercetare. Pornind de la prezentarea celor două
operațiuni ale Programului Operațional de Competitivitate 2007 -2013 care au susținut crearea,
dezvoltarea, operaționalizarea polilor de competitivitate și sprijinirea integrării întreprin derilor în
clustere, se va analiza clusterul, ca instrument structural în sprijinul mediului de afaceri
românesc. Cercetarea va conduce la identificarea de clustere și poli de competitivitate , ale căror
activități sunt susținute prin acest program de finanțare, în România.
Un aspect relevant va consta în identificarea programelor de susținere a clusterelor și
polilor de competitivitate din România. Vor fi analizate aspecte referitoare la constituirea,
dezvoltarea clusterelor și polilor de competitivitate, p rin instrumentele de finanțare
nerambursabilă din exercițiul financiar 2014- 2020: Programul Operațional de Competitivitate
2014- 2020, Programul Operațional Regional 2014- 2020, programul COSME, programul
Orizont 2020.
Ultima direcție de cercetare se va ax a pe identificarea tendințelor de evoluție a clusterelor
inovative în industriile emergente . Acest demers va începe cu prezentarea instrumentului utilizat
de Observatorul European al Clusterelor pentru analiza acestor tendințe, respectiv cartografierea
clusterelor. În continuare se vor descrie etapele procesului de identificare a industriilor
emergente și se vor prezenta conexiunile dintre clustere și aceste industrii.
Ultima axă are ca scop realizarea unui cercetări privind clusterel e din România și
potenț ialul de dezvoltare a clusterelor inovative din regiunea Sud -Vest Oltenia . Acest demers va
începe prin prezentarea unui studiu empiric privind caracteristicile clusterelor din România și
impactul asupra mediului competițional , care constituie prima direcție a cercetării. Metodologia
cercetării va presupune: alegerea populației care va fi cercetată; formularea unor ipoteze ale cercetării; desemnarea metodelor , instrumentelor de culegere a datelor, de validare a ipotezelor și
de interpretare a datelor. Motode le ce vor fi utilizate sunt diverse, respectiv: ancheta, interviul,
metode de analiză a datelor statistice și metode de testare a ipotezelor, analiza cantitativă,
calitativă, comparativă, analiza componentelor principale, observația.
Formularea ipotezelor se va face pornind de la obiectivele cercetării, prin utilizarea
teoriilor, a unor studii din literatura de specialitate, statistici, exemple de bune practici din țări
membre ale Uniunii Europene. Pentru a studia caracteristicile clusterelor în România v or fi
propuse spre validare 3 ipoteze :
1. „Dimensiunea, structura și sursele de finanțare ale clusterelor sunt dependente de stadiul din
ciclul viață al clusterelor și de politica publică de susținere”.
13
2. „Motivația constituirii clusterelor în România este disponibilitatea fondurilor nerambursabile
cu această destinație”.
3. „Cei mai importanți factori care influențează apariția și dezvoltarea clusterelor sunt:
cooperarea dintre membri, schimbul de cunoștințe și antreprenoriatul”.
În continuare, c ercetarea va ur mări identificarea corelației dintre clustere și mediul
antreprenorial prin formularea ipotezei 4 – „Aglomerările economice de tip cluster au un impact
pozitiv asupra activităților antreprenoriale din regiunea de dezvoltare”.
Un alt obiectiv al cercetării este de a identifica gradul actual de cunoaștere al
reglementărilor existente în legislația românească cu privire la cluster și la diferența dintre
cluster – pol de competitivitate, cu ajutorul ipotezei 5 – „Insuficienta promovare a asocierilor de
tip cluster și pol de competitivitate în România este factorul principal care deter mină
necunoașterea reglementărilor existente în legislația românească cu privire la cluster și la
diferența dintre cluster și pol de competitivitate”.
Procesul de testare a ip otezelor va conduce la validarea celor 5 ipoteze propuse.
Prelucrarea, analiza datelor obținute și interpretarea rezultatelor se vor realiza cu programele:
SPSS 20.0 (Statistical Packages for the Social Sciences) și Microsoft Office Excel, cu ajutorul
cărora se vor obține grafice, hărți tematice, corelații, analize. Pentru t estarea ipotezelor, se vor
obține date prin intermediul unui chestionar ce va fi aplicat clusterelor din România, din diverse domenii de activitate și prin inteviuri. Alte aspecte importante ce vor fi urmărite prin anchetă au
scopul de a contura tabloul clusterelor din România și sunt referitoare la : modalitățile de
îmbunătățire, de susținere a clusterelor prin politici, avantajele, activitățile și deciziile clusterelor pentru următ orul semestru.
A doua direcție a cercetării din cadrul axei de cercetare are ca scop analiza situației
actuale a clusterelor, identificarea potențialului dezvoltării clusterelor și propunerea a două
modele de cluster pentru dezvoltarea turismului în regiunea Sud- Vest Oltenia. Pentru a studia
situația clusterelor și potențialul dezvoltării acestora în regiunea Sud- Vest Oltenia se va utiliza
chestionarul, se vor realiza interviuri cu persoane din cadrul clusterelor existente în regiune și se
vor analiza domenii relevante pentru funcționarea clusterelor: antreprenoriat; cercetare,
dezvoltare și inovare; turism. Se va efectua o amplă analiză a activităților turistice ale regiunii cu
ajutorul modelului SWOT, pentru a evalua potențialul sectorului, dar și nivelul de
competitivitate a I.M.M. -urilor din turism.
Cercetarea clusterelor din regiunea Sud -Vest Oltenia și analiza potențialului domeniilor
importante pentru funcționarea clusterelor vor permite să conturăm direcții de dezvoltare
eficiente, adaptate specificu lui regional.
Un alt aspect important al cercetării va consta în propunerea a două modele de cluster
pentru dezvoltarea turismului în regiunea Sud- Vest Oltenia , pornind de la analiza potențialului
turistic al regiunii.
Primul model propus va fi modelul de cluster cu broker, aplicat în sistemul polonez, care
poate fi operațional în regiune. Rolul de broker inițiator este esențial pentru a realiza asocierea membrilor într -un cluster. După realizarea asocierii, brokerul va rămâne în cluster și va acord a
consultanță tehnică și financiară acestuia.
14
Ce de al doilea model este clusterul balne o-turistic , aplicabil în domeniul balnea r din
regiunea Sud- Vest Oltenia . Modelul se va centra pe bazele de tratament din stațiunile balneo –
climaterice ale regiunii (Govora, Băile Olănești, Călimănești- Căciulata, Ocnele Mari, Bala,
Săcelu) sau pe centrele medicale publice sau private din regiune. Clusterul reprezintă o soluție
oportună de dezvoltare a regiunii , prin integrarea resurselor balneo- climaterice într -un program
de v alorificare a potențialului turistic local. Aceste modele de cluster permit o valorificare
superioară a potențialului turistic , balnear și o abordare integrat ă a turismului regiunii Sud -Vest
Oltenia.
Semnificația teoretică și valoarea aplicativă a tezei constă în vastul material documentar
utilizat, din literatura națională , internațională, precum și în c ercetări le privind caracteristicile
clusterel or din România , incluz ând un studiu al potențialul de dezvoltare a clusterelor inovative
din regiunea Sud- Vest Oltenia . Teza prezintă utilitate practică pentru managerii clusterelor,
oamenii de afaceri, decidenții politici. Aceasta poate reprezent a un punct de plecare pentru
fundamentarea strategiilor de afaceri ale companiilor, vizând adoptarea de noi modele, baz ate pe
colaborare sau dezvoltarea celor exi stente.
Studiul are limite datorită indisponibilit ății datelor care să permită analiza tuturor
variabilelor clusterului, caracterului subiectiv al analizei, generat de autor și de opiniile
specialiștilor în domen iu. Întrucât clusterele din România se află în etapa de generare și cel mult
de creștere, nu dispunem de date care să permită analiza aspectelor de performanță și de impact
ale acestora.
15
Capitolul 1.
TEORIA AGLOMER ĂRII ȘI APARI ȚIA CLUSTERELOR ECONOMICE
1.1 Conceptul de aglomerare economică
1.2 Apariția și evoluția conceptului de cluster
1.3 Clusterul inovativ și polul de competitivitate
1.4 Concluzii preliminare
Cuvinte cheie
• aglom erare economică
• teorii
• cluster inovativ
• polul de competitivitate
• diamantul lui Porter
• noul diamant al inovări i
• modelul „ t riplu helix”
• modelul „ t rifoiul cu patru foi ”
16
1.1 Conceptul de aglomerare economică
Literatura de specialitate con sacră conceptului de aglomerare un spa țiu generos, încep ând
cu primele consemn ări din opera lui David Ricardo, „Despre principiile economiei politice ș i
impunerii” (1817) ș i până la abord ările contemporane. Ricardo (1817 ) a avut un rol major în
dezvoltarea gândirii economice moderne, prin elaborarea teoriei avantajului comparativ , care
folose ște ca metod ă de cercetare abstracț ia, spre deosebire de metodele precedente descriptive.
Conform acestei teorii, fiecare națiune se specializează și exportă acele mărf uri pentru care
beneficiază de un avantaj comparativ î n raport cu ceilal ți produc ători ș i import ă celelalte m ărfuri,
pe baze avantajoase. Fundamentul teoriilor despre aglomerare se reg ăsește în lucrările lui
Ricardo, care abordeaz ă diferențele de productivitate local ă, pe baza fertilității relative a
terenurilor. Teoria a fost extins ă pentru toate tipurile de bunuri, pentru a explica diferențele
tehnologice exogene.
De aproape două sute de ani, teoria avantajului comparativ constituie unul dintre pilonii
științei economice, generatori ai marilor politici de liber schimb și ai instituțiilor de reglementare
a comerțului mondial. Ricardo a apreciat că avantajele sectoarelor productive sunt: calitatea
solului, condițiile climatice și calificarea forței de muncă. Dezvoltarea ulterioară a societății a
înclus în categoria avantajelor comparative ale unei economii naționale și alți factori de avantaj comparativ, respectiv: costul muncii (nivelul salarizării), valoarea monedei (paritatea monetară),
calitatea produselo r, fiabilitatea, inovația, diversitatea sortimentelor, calitatea și diversitatea
serviciilor, condițiile de service și garanție .
Teoria Hecksher -Ohlin are o contribuție important ă la dezvoltarea teoriilor privind
localizarea și comerțul, fundamentate pe av antajele comparative exogene între locații. Modelul
Heckscher -Ohlin (1933) trateaz ă diferen țele dintre ță ri din punctul de vedere al î nzestr ării cu
factori de produc ție, pe care se bazeaz ă comer țul interna țional. Acest model încearcă să explice
matematic modul î n care țările pot obț ine beneficii din comerțul interna țional, datorit ă faptului c ă
resursele nu sunt distribuite în mod egal în întreaga lume.
Abordările bazate pe avantajul comparativ sunt importante pentru comerțul internațional
și relevante pentr u teoria economiei spațiale. Teoria avantajului comparativ are un rol esen țial în
înțelegerea fluxurilor comerciale la nivel mondial, dar explic ă parțial modelele de localizare
industrială în interiorul țărilor și nu poate explica concentrarea populației î n zonele metropolitane
mari ( Duranton, 2008).
Von Thünen (1826) este un alt specialist preocupat de analiza spaț ială. El a dezvoltat un
model analitic bazat pe echilibrul spațial, în lucrarea “Statul izolat” ( „The Isolated State” ).
Modelul este centrat pe relațiile dintre piață, producție și distanță. Acesta a studiat peisajul agricol și a identificat localizarea optimă a culturilor agricole, în funcție de distanța dintre locul de producție și piețele de desfacere. Potrivit teoriei lui Von Thünen, utilizare a terenurilor
agricole în jurul unui oraș este determinat ă de costurile relative de transport al produselor
agricole la piaț ă. Modelul s ău teoretic este conceput î ntr-un stat ideal, izolat, care nu este
influențat de factori externi ș i în care terenurile s unt omogene, iar calitatea solului și climatul
17
sunt aceleaș i pe întreg teritoriul său. Fermierii unui stat izolat își transport ă propriile bunuri
pentru vânzarea pe piața central ă din oraș, astfel încât costurile de transport cresc liniar cu
distanța. Preț ul de vânzare pentru produsele agricole este determinat de raportul dintre cererea și
oferta de pe piață , iar agricultorii acționeaz ă pentru a maximiza profiturile. Raționamentul
economic pe care este fundamentat modelul este descris în termeni de profit ș i distan ță, la piață.
Profitul este determinat prin diferen ța dintre prețul de vânzare fix, costurile de producție fixe și
cheltuielile de transport, variabile. Întrucât costurile de transport cresc liniar cu distanța, se poate
determina profitul pentru un produs, la o anumită distanță din oraș. Von Thünen a ar ătat că
fermierii, pentru a obț ine profituri mari, prefer ă să se localizeze mai aproape de oraș. Astfel,
terenurile situate mai aproape de oraș vor avea un preț mai mare decât terenurile aflate mai
departe de oraș. Modelul Von Thünen este important pentru teoria localiz ării, întruc ât este o
ilustrare a echilibrului dintre costul teren ului și costurile de transport.
Marshall , în lucrarea „Principiile economiei” publicată în anul 1890 a descris cele trei
surse ale economiilor de aglomerare determinate de localizarea industriei: piața muncii, apropierea de furnizori și difuzarea cunoștințelor. Apropierea dintre furnizori și clienți determină
econ omii la costurile de tranzacție. O piață mai mare a forței de muncă permite o mai bună
diviziune a muncii și determin ă specializarea lucr ătorilor. Datorită concentr ării spa țiale a
firmelor și lucr ătorilor, transferul de cunoștințe sau de capital se realizează în mod facil. Alfred
Marshall punctează pentru prima dat ă în istoria literaturii economice prezen ța cunoștințelor în
componența capitalului, constat ând legătura dintre beneficiile datorate economiilor de scară și
factorii externi entității economice , care determină apariția lor. Acesta sesizeaz ă importan ța
fenom enului difuziei informaționale în cadrul firmelor ș i între acestea, alături de reducerea
costurilor de transport datorit ă apropierii de piețe și de lanțurile de furnizori sau distribuitori.
Alfred Marshall numește district industrial (1923) structura economică în care se creeaz ă
aglomerarea producției de bunuri și eviden țiază ca trăsătură esențială a aglomerărilor industriale,
forța proprie a districtului. Forța de atracție proprie a districtului este determinată de generarea
unei mase critice, care atunci c ând devine semnificativă determin ă întreprinzătorii s ă caute
proximitatea structurii.
Apreciem că economistul englez Alfred Marshall are o contribuție importantă la
explicarea avantajelor determinate de localizarea activităților similare sau complementare într-un
spațiu, cu ajutorul economiilor externe.
Bazele teoriilor moderne despre localizare au fost puse de Alfred Weber care a introdus
termenul de aglomerare în teoria locației, prin lucrarea “Teoria localizării industriei” ( Theory of
the Location of I ndustries ) în anul 1909. Teoria utilizeaz ă tehnicile de programare liniară, pentru
a determina localizarea optimă a unei firme. Una dintre ipotezele sale de bază este că firmele
aleg locația astfel încât costurile totale s ă fie minime. Potrivit lui Weber, alegerea locaț iei
implică o analiză optimă a trei factori principali: costurile de transport, costurile cu forța de muncă și economiile de aglomerare. Ca și în modelul lui Von Thünen, elaborat cu aproape o sută
de ani î n urm ă, modelul lui Weber este creat î n anumite condi ții, respectiv:
• locația este într -o regiune izolată (f ără influențe externe);
18
• spațiul este izotrop (f ără variații ale costurilor de transport, cu excepția dependen ței de
distanță);
• piețele se află într -un anumit număr de loca ții;
• concurenț a este perfectă, ceea ce implică un număr mare de firme și clienți, firme de mici
dimensiuni (f ără monopoluri și oligopoluri) și o cunoaștere perfectă a condițiilor de piață,
de către cumpărători și furnizori;
• resurse le naturale sunt disponibile î n toate lo cațiile, în timp ce factorii de producție sunt
disponibili numai în anumite locații.
Cu ajutorul unor modele matematice Weber încearcă să optimizeze localizarea
întreprinderilor, indiferent de domeniul de activitate. Pentru alegerea loca ției optime, Weber
folosește triunghiul locației cu ajutorul c ăruia este identificat ă locația cu cel mai mic cost de
transport, prin ajustarea acestei locații în func ție de costurile forței de muncă și de economiile de
aglomerare. Cel mai important element al modelului este transportul, deoarece ceilal ți factori au
doar un efect de reglare. Efectul aglomerării este determinat de avantajele ce pot fi obținute într-
o structură spațială concentrată, în care reducerea costurilor de producție este datorat ă apropierii
geografice de un anumit spațiu.
Teoria locației lui Weber explică localizarea industriilor grele, de la revoluția industrială
până la mijlocul secolului al XX -lea. Activitățile caracterizate printr -un grad ridicat de utilizare a
materiilor prime au tendința de a se situa în apropierea surselor de aprovizionare. Activitățile
care utilizează materii prime disponibile în orice spațiu au tendinț a de a se localiza aproape de
piețe. Pentru a evalua acest aspect, Weber a calculat un indice de material , ca raport î ntre
greutatea intrărilor de materii prime și greutatea produsului final. Dacă indicele de material este
mai mare decât unu, localizarea tinde să fie spre sursa de materii prime . Dacă indicele este mai
mic de cât unu, localizarea tinde să fie spre piață. Studiul lui Web er prezint ă importan ță în teoria
localizării, deoarece este centrat pe problemele locației, având în vedere costurile de transport,
pentru a direcționa intrările de la sursele lor și ieșirile către piețele de desfacere. Al ături de
abordarea fenomenului loc alizării, Weber a acordat o aten ție deosebit ă explic ării formării
clusterelor industriale.
Limitele acestui model constau î n: caracterul static care nu ia î n considerare inovația și
evoluțiile în distribuirea veniturilor la nivel macroeconomic; supraestima rea importanței
costurilor de transport î n raport cu costurile de producție sau neluarea în considerare a factorilor
intangibili (informația, competențele). În contextul evoluțiilor contemporane ale producției,
caracterizate de reducerea costurilor de tran sport, de existenț a lanțurilor de aprovizionare globale
și de apari ția a noi sectoare economice de înaltă tehnologie, localizarea activit ăților ia î n
considerare câ teva din principiile lui Weber. Totuși, aceste principii se aplică pentru industriile
cu un indice de material foarte mare.
Alfred Weber are o contribuție relevantă la dezvoltarea teoriilor privind localizarea.
Acesta abordează localizarea cu ajutorul modelelor matematice și face trecerea de la nivelul
microeconomic la cel mezoeconomic, oferind i ndicii cu privire la localizarea unor ramuri
economice.
19
Hotelling (1929) abordeaz ă problemele de localizare care afectează producătorii din
perspectiva concuren ței spaț iale. Acesta porneș te de la o lacună a modelului lui Weber care
ignor ă concuren ța și de la premisa că, din cauza indivizibilităților nu vor exista mulți producători
în fiecare locație. În acest caz, decizia de localizare va ț ine cont nu numai de nivelul redus al
costurilor de transport, ci ș i de concurența existent ă în spațiul respectiv.
Fenomenul di spersiei informaționale a fost preluat și de al ți cercetători : Robert Solow,
Paul Romer (1990), Paul Krugman, Michael Porter . În condi țiile unei competiț ii puternice,
aceștia au explicat cum propagarea spațială a inovației în concentr ările industr iale, conduce la
creșterea competitivităț ii firmelor ș i spore ște șansele de reu șită ale firmelor care inoveaz ă, în
detrimentul celor care nu reușesc să inoveze.
Una dintre cele mai relevante teorii de geografie urban ă și de analiz ă economică spațială
teoretică este teoria locurilor centrale . Conceptele și baza metodologică a acestei teorii au fost
formulate în prima parte a secolului trecut de către doi oameni de știință din Germania: geograful
Walter Christaller (1933) și economistul August Losch (1940) .
Christaller realizeaz ă o analiz ă a sistemului urban î n lucrarea sa „Locurile centrale în
Germania de sud” (1933), î n care prezint ă teoria locurilor centrale, conform că reia orice locuitor,
indiferent de poziția sa în teritoriu, nu trebuie să parcurgă mai mult de patru -cinci kilometri până
la cel mai apropiat loc central. Teoria abordeaz ă orașul ca loc central care furnizeaz ă bunuri și
servicii atât populației proprii, cât și popula ției din zona rurală înconjurătoare. Consumatorul
frecventează punctul de desf acere cel mai apropiat, deoarece prețul unui produs este influenț at
direct proporțional de distanț ă. Teoria abordeaz ă orașele ca sisteme ierarhizate care formează o
rețea și determin ă mărimea, numărul și distribuția orașelor într -o zonă, în func ție de
comp ortamentul consumatorilor.
Teoria locurilor centrale a lui Christaller a preciem că este importantă , deoarece autorul a
încerc at să ofere soluții pentru obținerea cost ului optim de transport , a pus bazele analizei
orașelor ca sisteme, comparativ cu stu diul anterior al acestora ca en tități individuale și a analizat
monopolul determinat de distanță sau de locație.
Teoria lui Cristaller a fost extinsă de A. Lösch (1940) , care în lucrarea sa „ The Economics
of Location” ( „Teoria economică a locației”), analizează echilibrul spa țial al piețelor, pornind de
la diviziunea spațială a pieței între firme. Potrivit teoriei sale, în condiț iile existenței unui număr
mare de producători într -o zonă economică, costurile de transport scad, conduc ând la
normalizarea profiturilor obținute de aceștia. Lösch a identificat varianta optimă pentru aria de
acțiune a unui producător care asigură minimizarea costului de transport. Pentru aceasta, a
determinat forma suprafețelor piețelor individuale, care pe termen lung asigur ă un echili bru
spațial. Lösch a ajuns la concluzia c ă un sistem de piețe hexagonale asigur ă o localizare optimă ,
pentru c ă dispunerea hexagonală este forma geometrică ce contribuie la o acoperire completă a
spațiului. Astfel, Lösch aloc ă fiecarei industrii, o rețea s pecifică de hexagoane care acoperă
întreaga arie a pieței, iar mărimea hexagoanelor pentru o anumită industrie este determinată de
cerere și de producție.
20
Aportul matematicii la dezvoltarea științei aglomerărilor economice este evidențiat de
Lösch , care a creat primul model matematic de echilibru general bazat pe elemente spațiale, fapt
ce a contribuit la ierahizarea cent relor industriale numite „locuri centrale”.
Alonso (1964) este unul dintre „pilonii” economiei urbane din anii ´70 care a creat
modelul orașului monocentric . Specialist î n economia spațial ă, el a pus bazele teoriei despre
aglomerare și a dezvoltat în lucrarea „ Location and Land Use ” („Amplasarea și utilizarea
terenurilor"), un model al echilibrului spațial. Alonso consider ă piața un centr u de afaceri sau
oraș, unde rezidenții trebuie să facă naveta, la un anumit cost pentru a găsi de lucru. În cadrul
modelului , determinarea echilibrului spațial este realizat ă prin ecuația ( Pohoață, 2013):
y = Pz x Z + Pt x q + Kt, unde:
Pz – prețul unei unități de bunuri și servicii;
Z – cantitatea de bunuri și servicii;
Pt – prețul unei unități de teren în funcție de distanța t de la centru;
q – suprafața de teren;
Kt – dependența de transport în funcție de distanța t de la centru (Marshall, 1890, 1920).
Teoria lui Alonso are limite datorită neluării în considerare a unor elemente ce aparțin
orașelor, iar aplicarea sa nu a dat rezultate deosebite. Cu toate acestea, autorul contribuie la
dezvoltarea literaturii cu privire la modelul ora șelor multicentrice, prin introducerea prețurilor
terenurilor în zonele urbane ( Fujita, 1989).
Teoriile localizării au cunoscut o dezvoltare rapidă până la î ncep utul anilor 1970, când
interesul acordat locali zării s-a diminuat , iar atenția a fost îndreptată spre dezvoltarea regională,
și spre apariți a unor concepte noi: clusterele sau aglomerările spațiale . Conform lui Blaug (1992)
teoriile despre localizare nu au reușit să își creeze un profil distinct în curentul principal al
științei economice și de aceea sunt încorporat e în „știința regională”. Știința regională reprezint ă
un domeniu distinct care include din perspectivă spațial ă, concepte și metode din economie,
geografie, econometrie, matematică, sociologie, politologie și are caracter interdisciplinar.
Aceasta utilize ază metode și tehnici sistematice pentru analiza fenomenelor și proceselor care iau
în considerare localizarea și distanța.
În ultimele două decenii, literatura economică a manifestat un interes deosebit pentru
conceptul de amplasare ș i pentru identificare a mecanismelor care controlează aglomerarea. Noua
geografie economică, domeniu situat la grani ța dintre geografie și economie s -a dezvoltat î n
special datorit ă lucrărilor lui Krugman, începând din anul 1990 ș i ofer ă date pentru înțelegerea
economiei bazat ă pe aglomerări industriale.
Krugman, economist american cu contribuții însemnate în teoria economică
internațională, a abordat problemele localizării și amplas ării cu ajutorul geografiei economice și
a susținut rolul economiei în oferirea de explicaț ii cu privire la faptul c ă activitățile economice
apar și se dezvoltă într -un anumit loc. Krugman dovede ște că o regiune poate deveni mai
competitivă decât alta prin efect cumulativ, datorită randamentelor crescute ob ținute prin
concentrarea spațială a activităț ilor.
Cercet ătorii noii geografii economice au realizat o abordare a echilibrului general al
economiei spa țiale, diferită de teoria tradițională a locației și de geografia economică, pentru a
21
determina cauzele aglomerării. Aceș tia au analizat distribuția g eografică a activității economice
care este influen țată de fenomenele de aglomerare și de dispersie.
Aglomerarea se manifestă prin concentrarea industriilor în spațiu, iar dispersia este
caracterizat ă de împrăștierea activităților economice într -un anumit spațiu economic.
Fenomenele de aglomerare și de dispersie se produc în acelaș i timp ș i influen țează distribuția
geografică a activității economice. Dimensiunea aglomerării este determinată de cererea de pe
piață și de eficiența utilizării factorilor de pro ducție, reflectat ă în costul mediu total al
produsului. Mărimea cererii este influen țată de dimensiunea pieței și de puterea de cumpărare a
consumatorilor. Pentru sc ăderea costului tranzacțiilor, firmele profită de apropierea de piața de
desfacere și de economiile de scară generate de dimensiunea pieței. Firmele care p ătrund pe o
piață de dimensiuni mari beneficiaz ă de avantaje const ând în aprovizionări de la furnizorii locali,
în recrutarea de forță de muncă locală, care conduc la creșterea veniturilor, a cererii agregate și la
concentr area industriilor în acea locație. Intensitatea concurenței locale, prețul pământului sau
navetismul, sunt factori care determin ă dispersia geografică a activității economice.
Prin prisma geografiei economice, aglomerarea est e abordat ă ca o concentrare a unor
entităț i în spațiu sau ca proces de creare a unei formațiuni aglomerate. Aglomerarea este
determinat ă de gradul de înzestrare al fiecărei regiuni: poziția geografică, clima, apropierea de
căile de transport și de factorii care influențează decizia de localizare într -o anumită zonă: forț a
de muncă, furnizori i specializați și transfer ul de cunoștințe (trinitatea marshalliană a surselor
aglomerărilor), oportunitățile oferite de activitățile economice existente, o piață largă de
desfacere, dinamica antreprenorial ă specifică zonei. Producătorii se situeaz ă în apropierea
piețelor mari de desfacere, pentru a beneficia de costuri reduse de transport și de economii de
scară, iar lucrătorii merg în zonele cu salarii mari, unde produc tivitatea este ridicată, ceea ce
conduce la creș terea gradului de ocupare. Se manifest ă astfel o tendință de concentrare a
activităților economice în zonele deja aglomerate din centru, conducând la cre șterea veniturilor ș i
nivelului de trai. Aceasta genere ază chirii mari, prețuri ridicate pentru locuințe, polu are și
determină tendința contrarie, de localizare a activității economice spre periferie ( Clipa et all.,
2012).
Teoria lui Krugman are o contribuț ie valoroas ă la dezvoltarea curentului de gândire în
domeniul economiei aglomerărilor , care s -a dezvoltat foarte mult în anii 1990. În acest sens, o
lucrare important ă apărută în anul 1999 este „Economia spațială: Orașe, regiuni, și comerțul
internațional” ( „The Spatial Economy: Cities, Regions, and Internati onal Trade” ), realizată de
Fujita, Krugman și Venables , care explică distribuția spațială a activității economice, în
economiile regionale, urbane și internaționale, prin intermediul elementelor: venituri, costuri de
transport ș i factori de produc ție.
Apre ciem că aportul lui Paul Krugman la dezvoltarea teoriei aglomerărilor este
important, deoarece spre deosebire de abordarea statică a lui Perroux , acesta tratează în dinamică
efectele economice rezultate din concentra rea firmelor în spațiu și scoate în evid ență efectele
generate de aglomerăril e antreprenoriale.
22
Ulterior, literatura domeniului a fost dezvoltată în contextul globaliz ării, aglomer ărilor
urbane, fundament ării politicilor comerciale, prin contribuțiile lui Baldwin, Forslid, Martin,
Ottaviano și Robert -Nicoud (2003), Fujita și Thisse (2003) . O interpretare a literaturii de
specialitate și o abordare a practicilor despre aglomerare este realizat ă de Banca mondial ă în
cadrul Raportul Centrului pentru dezvoltare mondial ă din Washington: Remodelarea g eografiei
economice din anul 2009.
Raportul realizeaz ă o clasificare a tipurilor de economii de scară, în trei mari categorii:
economii interne, economii de localizare și economii de urbanizare. Economiile interne sunt
determinate de î ntreprinderile de dimensiuni mai mari, care beneficiaz ă de oferte avantajoase de
la furnizori ș i de diviziunea muncii. Economiile interne se creeaz ă în special î n industria grea, î n
cadrul c ăreia dimensiunile î ntreprinderilor sunt mai mari. Economiile de localizare provin din
gruparea întreprinderilor în aceeași industrie sau în același spațiu, datorit ă existen ței for ței de
muncă specializate și transferului de cunoș tințe. Beneficiile de localizare sunt acumulate în
industria respectiv ă. În ceea ce priveș te economiile de urbani zare, acestea provin din
concentrarea unui număr mare de industrii în aceea și loca ție, astfel încât sunt realizate de toate
industriile.
Raportul oferă exemple de economii de scară, pe care le grupeaz ă pe trei niveluri: intern,
local sau urban. Economiile de scar ă interne sunt generate de gruparea de î ntreprinderi în aceeaș i
locaț ie, care face posibil ă negocierea cu furnizorii pentru a ob ține reduceri de preț la
achizi ționarea unui volum mare de intr ări sau de procesul de î nvățare. Economiile de scar ă se
produc local, datorit ă unui număr mai mare de cumpărători generat de gruparea întreprinderilor
sau datorit ă unui număr mare de lucrători cu competențe specifice în industrie. La nivel urban
exist ă o relaț ie direct ă între m ărimea pieței de desfacere și mă rimea pieț ei for ței de munc ă
specializat ă, un transfer ș i o anumit ă adaptabilitate a ideilor î ntre întreprinderi, ceea ce d etermin ă
economii de aglomerare î n mediul urban.
Rodrigue (2013) realizeaz ă o altă clasificare a economiilor în: economii de urbanizar e,
economii de industrializare și economii de localizare. Economiile de urbanizar e sunt generate
de: existen ța unui număr mare de persoane în același loc, infrastructur ă, servicii, diversitatea
pieței forței de muncă și mărimea pieței. E conomiile de industr ializare includ beneficii derivate
din aglomerarea activității industriale sub formă de clustere, iar în cazul economiilor de
localizare, beneficiile sunt derivate d in apropierea de un port, o centrală electrică, un baraj, o
universitate mare sau de sediul guvernului.
Analiz ând aglomer ările industriale din S.U.A., Ellison, Glaser și Kerr (2007) au constatat
efectele benefice ale aglomer ării: sc ăderea costurilor de transport datorit ă apropierii de furnizori
sau consumatori, utilizarea î n comun a pie ței for ței de munc ă, facilitarea schimburilor de
cunoș tințe specializate. Aceș tia sus țin astfel teoria lui Marshall privind aglomerarea industrială .
Pentru a determina elementele principale care determin ă succesul ora șelor, Glaeser și
Gottlieb (2009) au efectuat a cercetare empirică asupra orașelor din S.U.A. Aceș tia constată
existența unor economii de aglomerare, datorat ă grupă rii firmelor, care a condus la reducerea
23
costurilor de transport, dar apreciaz ă rolul esen țial pe care î l are î ntr-o economie urban ă
modernă , densitatea fluxului de idei.
Banca Mondială aloc ă sume importante pentru cercetarea unor proiecte axate pe
aglomerare, localizate î n special î n Africa, pentru stimularea creșterii economice. Scopul este de
a înțelege comportamentul investitorilor, rolul politicilor publice î n stimularea aglomer ării, de a
identifica modele eficiente de aglomerare, de a studia mecanismele economice ale aglomer ării
sau impactul aglomer ării asupra valorii terenului.
Referitor la comportamentul investitorilor, teoria economică sugerează că prin politici
care stimuleaz ă investițiile publice se poate induce o masă critică de firme private, care sunt
susținute s ă pătrundă într-o loca ție și să investească . Elementul esen țial const ă în măsurile de
reglementare a costurilor ș i a risc urilor, care stimulează intrarea firmelor private, în caz contrar,
răspunsul acestora la acț iunile guvernului va fi limitat. Există însă riscul ca guvernul s ă ia măsuri
pentru a încuraja investițiile private, care oricum ar fi avut loc și fără această intervenție, ceea ce
conduce la subvenționarea inutil ă a sectorulu i privat. Se poate evita această situa ție prin
reconsiderarea rolului și al stimulentelor necesare sectorului privat. În acest caz , o soluț ie o
constituie consultarea ș i implicarea sectorului p rivat în elaborarea politicilor publice, pentru o
mai bună înțelegere a incertitudinii asociată cu comportamentul firmelor private.
Exist ă în prezent modele economice complexe bazate pe aglomer ări de activități, care se
concentreaz ă în întreprinderi situate în diferite loca ții geografice. Experiența în implementarea
unor astfel de proiecte a dovedit c ă pentru o gestionare eficient ă este nevoie s ă se reducă
numărul de activități, numă rul instituțiilor implicate, complexitatea tehnică , iar î n acelaș i timp s ă
se consolideze rolul instituțiilor și să se permit ă flexibilitate în conceperea proiectelor. O
abordare care merit ă atenție deosebită const ă în conceperea de proiecte de aglomerare î n serie,
care se diferenț iază de aspectul implementării unui singur proiec t, cu interven ții pe mai multe
niveluri: macro, mezo și micro.
Datorită numărului mare de jucători și de interese , implica ți în proiectele de aglomerare
simplificate este necesar ă consolidarea mecanismelor de gestionare, pentru a face față
complexității. A ceste proiecte trebuie s ă includă mecanisme care s ă asigure un beneficiu comun
pentru membrii aglomer ării, ceea ce necesită implicarea tuturor actorilor cheie încă de la început,
respectiv a autorităților centrale sau locale, a furnizorilor, înțelegerea stimulentelor și a
constrângerilor.
Un factor care trebuie luat î n considerare î n cadrul fenomenului de aglomer ări economice
îl constituie impactul asupra valorii terenului. Acest efect apare în cazul achizițiilor mari de teren
pentru parcuri industriale sau de infrastructură , care facilitează turismul și alte activităț i
comerciale. Succesul aglomer ării va avea efecte directe asupra prețului terenului, pentru că mai
mulți investitori vor fi atra și pe piața locală aflat ă în expansiune. În cadrul proceselor de
aglomerare, alt aspect care trebuie luat î n considerare este dilema între rolul esen țial al
proprietarului terenului ș i al celui care î l controleaz ă.
Studiul evoluției teoriilor economice evidențiază că într -o primă etapă localizarea
activităților economic e a fost influențată de existența resurselor naturale, iar ulterior de cerere
sau de necesități. Apreciem că speciali știi care au avut contribuții importante la dezvoltarea
24
teoriei localizării se remarcă în funcție de domeniul activităților economice abordate: von
Thünen (localizarea activităților agricole), Weber (localizarea industriei), Christaller (localizarea
serviciilor), Lösch (piața ca factor cheie al locației).
Analiza acestor teorii conduce la identificarea factorilor principali care determină
deciziile de localizare ale agenților economici în spațiu și explică parțial apariția fenomenului
clusterizării, respectiv : distribuirea diferențiată în spațiu a resurselor naturale și umane, distanța,
costurile de producție, costurile de transport, accesul l a informații, inovarea, politicile și
strategiile regionale care susțin aglomerările regionale sau urbane. Teoriile analizate au stat la
baza evoluției aglomerărilor economice, au o influență hotărâtoare și o contribuție importantă la
dezvoltarea conceptul ui de cluster.
1.2 Apariția ș i evolu ția conceptului de cluster
Economiștii ultimelor două decenii manifestă o preocupare intensă pentru: amplasare,
identificarea factorilor care influențează aglomerarea și studiul comportamentului în domeniul
localizării act ivităților economice. Spre deosebire de simpla aglomerare de întreprinderi și
instituții, clusterul este un sistem în care participanții interacționează, devin dependenți unii de
ceilalți și obțin astfel performanțe economice superioare.
Aglomerările econ omice de tip cluster nu constituie un fenomen nou. Termenul de
„cluster” a fost folosit relativ recent, în schimb de -a lungul timpului, conceptul a ap ărut sub
terminologii diferite: district industrial, aglomerare industrială , pol de cre ștere sau pol de
competitivitate. Funda mentul conceptului de cluster de afaceri se regăsește în lucrarea
„Principiile economiei”, î n care economistul englez Alfred Marshall (1890, 1920) a dezvoltat
argumentul districtului industrial ca fiind “ concentrarea de industrii specia lizate în
localități” și a evidențiat relațiile de afaceri, cât și aspectele socio -culturale ale fenomenului.
Analizând aglomerările de întreprinderi din distric tele industriale britanice, a constatat că prin
concentrarea spațială a industriilor și producț iei, activele sunt utilizate în comun, apar furnizorii
specializați, se formeaz ă o piaț ă local ă a for ței de munc ă, aceste elemente conducând la
reducerea costurilor de producție pentru acele firme ce fac parte din astfel de grupare. Aceste
concentrări geog rafice de întreprinderi dintr -un anumit sector creează efecte pozitive, numite
„externalități economice” între întreprinderi.
Potriv it teoriei lui Marshall există trei factori care determină efieciența companiilor
localizate în aceeași arie geografică: specializarea furnizorilor, forța de muncă specializată și
transferul de cunoștințe ( 1890). Marshall explic ă prin intermediul conceptului de „externalități
economice”, de ce și cum influențează regiunea, domeniul de activitate al întreprinde rilor, și de
ce și cum pot fi eficiente întreprinderile mici și mijlocii. Externalitățile economice reprezint ă
beneficiul obținut în urma concent rării aface rilor de dimensiuni reduse, alături de activitățile
adiacente într-o anum ită zonă ( Schmitz, 1 995). Conform teoriei lu i Marshall, proximitatea
geografică genereaz ă efecte pozitive const ând în interacțiunea firmelor și transferul de
informații, know -how, tehnologii, dar are ș i efecte negative, datorit ă încetinirii activităților de
cercetare și dezvoltare în cadrul acelor companii care realizează că ideile pentru care au alocat
fonduri sunt foarte ușor adoptate prin copiere și imitare de către alte companii, fără ca acestea să
25
primească vreo compensație. Din aceasta perspectiv ă, se creeaz ă un monopol local rezultat prin
conc entrare, iar inovațiile sunt favorizate de specializarea de ramură și de monopolul de ramură
din zonă. Marshall a susținut în anul 1936 că f irmele au fost atrase să se situeze în acele zone
unde erau localizate alte firme, pentru a profita de avantajele ex istente : piețe, factori de
producție, competențe specializate și furnizori, instituții și în special capacitate a de inovare.
Alfred Marshall este primul economist care a abordat clusterele din perspectiva
“lanțurilor de furnizori” , prin analiz a concentrăr ilor geografice de întreprinderi dintr -un sector
de activitate care generează efecte economice pozitive, denumite de acesta, externalități.
Economistul francez François Perroux a introdus î n anul 1955 conceptul de pol de
creștere, ca ansamblu de î ntreprinderi capabil s ă genereze creș terea economică a unei ramuri sau
dezvoltarea economic ă a unei regiuni. Peroux a formulat o teorie bazată pe postulatul conform
căruia creșterea economică nu este uniformă, din punct de vedere geografic se concentrează în
jurul unor întreprinderi cheie , manifestându -se în poli de creștere care au o intensitate variabilă,
răspândindu- se prin diverse canale cu efecte variabile asupra ansamblului economiei. Autorul
apreciaz ă că exist ă două categorii de industrii ș i firme: motrice ș i pasive, care le urmeaz ă pe
primele. În ceea ce priveș te aglomer ările geografice, aceste sunt aglomer ări active î n planul
creșterii economice ș i zone dependente, cu industrii î n declin sau aflate î ntr-o faz ă incipient ă de
dezvoltare. Activităț ile economice concent rate într-un pol de cre ștere creaz ă efecte de antrenare
pozitive în proximitatea economico -social ă. Se produc „efecte de aglomerare”, care atrag
firmele active î ntr-un asemenea pol de creș tere, caracterizat de spirit antreprenorial dinamic,
într-un mediu de afaceri profitabil.
Aportul lui François Perroux la dezvoltarea conceptului de cluster considerăm că este
important , deoarece el a realizat prin teoria sa o analiză a cooperării și concuren ței într -un mediu
al inegalită ților între firme , națiuni și a explicat localizarea firmelor în polul de creștere.
O contribuț ie valoroas ă din punctul de vedere al geografiei economice o are Jane Jacobs
(1969) care a cercetat rolul marilor orașe „poli urbani de creștere” în dezvoltarea economică.
Jane Jacobs a analizat mecanismele de dezvoltare ale orașelor și aglomerări le urbane și a
consta tat că diversificarea și concurența dintr -o anumită regiune geografică favorizează inovarea
și creșterea economică , și nu specializarea. Externalitățile Jacobs sunt externali tăți de
diversificare sau urbanizare ș i sunt generate de diversitatea ramurilor dintr -o regiune, care
înseamn ă o diversitate de cunoștințe din domenii diferite de activitate c e favoriz ează procesele
inovative și creșterea economică. Apreciem importanța teo riilor lui François Perroux și Jane
Jacobs care sublini ază r olul orașelor în cristalizarea polilor de competitivitate.
Micha el Porte r are o contribuți e esențial ă în dezvoltarea conceptului de cluster pe care îl
define ște în anul 1998, astfel :
„Clusterele reprezintă concentrări geografice de companii și instituții aflate în interconexiune și
care se manifestă într-un anumit sector sau domeniu de activitate. Clusterele cuprind un grup de
industrii înrudite și alte entită ți importante din punct de vedere al concure nței. Acestea includ,
de exem plu, furniz ori de input -uri specializate, cum ar fi componente, mașini și servicii sau
furnizori de infrastructu ră speci alizată. De multe ori, clusterele se extind în aval către diverse
26
canale de distribuție și clienți, lateral către producători de produse complementare și către
industrii înrudite prin calificări, tehnologii sau input -uri comune” .
Abordarea conceptului de cluster de că tre Porter are la baz ă teoria avantajului
competitiv și este descris prin intermediul „diamantului” cu patru categorii de forțe: factorii
productivi; cererea pe piață; industriile conexe și de susținere; strategia firmei, structura și
rivalitatea în cadrul sectorului. În lucrarea „Avantajul competitiv al națiunilor” și în cercetările
ulterioar e, profesorul Michael Porter a evidențiat faptul că succesul economic al unei țări sau
regiuni depinde de relațiile de interconexiune dintre 4 factori grupați într -un diamant (fig. 1.1),
astfel:
1. Condițiile factorilor (oferta): acces la resurse naturale, la capital, la forța de muncă
calificată, la infrastructur a fizică și tehnologică;
2. Condițiile (determinații) cererii: diversitatea, gradul de sofisticare al cererii de pe
piață, calitatea, siguranța, standardele de mediu. Clien ții exigenți exercită presiune asupra
firmelor să își îmbunătățească în mod constant competitivitatea prin produse inovatoare, de calitate superioară.
3. Contextul pentru strategia firmelor, structura și rivalitatea sectorului: reglementările
care încurajează creșterea productivit ății, investițiile, concurența. Co mpetiția determină firmele
să găsească modalități de creștere a productivității și soluții pentru inovare.
4. Industriile conexe și de susținere : disponibilitatea și calitatea acestor industrii.
Proximitatea spațială de in dustrii în amonte sau în aval facilitează schimbul de informații, idei și
inovații.
Aceste patru forțe constituie diamantul și susțin crearea, creșterea sau diminuarea
avantajului competitiv al unei firme sau regiuni. Diamantul competitivității este determinat de
existența competențelor economice la nivel de regiune și stă la baza clusterului.
Figura nr. 1.1 Diamantul lui Porter
Sursa: Porter M.(1998),” Competitive A dvantage”, The Free Press, New Y ork, p.127
Acestui diamant i- au fost adăugate u lterior două componente ( Jacobs și de Jong, 2002;
Jacobs și Lankhuizen, 2005). Una dintre ele este hazardul , care se referă la evoluții
27
impredictibile și exogene unei anumite națiuni. Celălalt aspect este rolul guvernului , care
influențează celelalte latur i ale diamantului, în special condițiile factorilor (prin investiții în
infrastructură și educație , în special ). Rolul guvernului constă în elaborarea politicii fiscale, iar
dintr -o perspectivă mai largă este de catalizator pentru încurajarea dezvoltării companiilor,
cererii de produse și servicii inovatoare, pentru facilitarea creării de competențe specializate,
pentru asigurarea respectării standardelor de mediu, pentru stimularea investițiilor în capitalul
uman, inovare și infrastructură.
Clusterele pot include organis me guvernamentale, institu ții de învăț ământ, furnizori de
formare profesiona lă și patrona te, care asigură instruire specializat ă, in formații, cercetare și
suport tehnic (Porter, 1999). Michael Porter a repoziționat teoria clasică a factorilo r de
producție într -un diamant al competitivității, arătând că succesul economic al unei țări sau
regiuni depinde de interacțiunea complexă a unor factori: cererea, strategia întreprinderii și concurența, factorii de producție, lanțurile de furnizori și integrarea pe orizontală. În anii 2002 și
2003, Porter completează descrierea și evidențiază competiția dintre companiile rivale localizate
în proximitate geografică și cooperarea din canalul vertical, între companii înrudite, industrii înrudite sau instituț ii locale.
În abordarea clusterului, Porter evidențiază două elemente esențiale în constituirea sa:
relațiile de inte rconexi une dintre actori și externalită țile pozitive rezultate (forță de muncă
specializ ată, costuri reduse de transport, econ omii externe de scară, transfer de know – how).
Aceste elemente deter mină integrarea actorilor în sistemul integrat al clusterului. Conexiunile
sunt verticale (lanțul cumpărăto rilor și vânzătorilo r) și orizontale (produsele și serviciile
complementare). Pe de altă parte, proxi mitatea geografică a grupului de întrep rinderi din cadrul
clusterului este fundamentală pentru realizarea structurii parteneriale. Porter a dezvoltat modelul
diamantului cu patru categorii de forțe, arătând că dezvoltarea economică este un proces în care
calitatea mediului de afaceri se îmbunătățește, pentru a permite moduri din ce în ce mai
sofisticate de concurență. În diamantul avantajului competitiv al lui Porter, cererea influențează
inovarea în întreprindere.
Modelul diamantului lui Porter joac ă un rol important în îmbunătățirea avantajului
competitiv al companiilor. În acest sistem, inovarea reprezintă o condiție sine qua non a
succesului economic și a menținerii pe piață a întreprinderilor, fiind un proces complex bazat pe
interacțiunea actori lor implicați în sistemele inovative. Porter abordeaz ă externalitățile în mod
similar cu Marshall, ca fiind generate de specializarea regională și de transferul de cunoștințe intra-ramură, iar inovarea este determinat ă de concurența și nu de monopol, conduc ând la o
creștere economică puternic ă a ramurii ( Zaiț, 2008).
Teoria clusterului lui Michael Porter domină politica de dezvoltare economică locală și
regională. Rezultatele muncii sale au fost adoptate de către O.E.C.D., U niunea Europeană ,
guverne naționale și locale din întreaga lume. Acesta și grupul său de consultanță au făcut
revizuiri ale strategiilor naționale de creștere economică în zeci de țări. Fundamentele teoretice, abordarea metodologică și punerea în practică a clusterului co nduc la ideea unui brand de
success în dezvoltarea regiunilor.
28
La începutul anilor 1990 , politicienii au recunoscut rolul clusterelor nu numai ca simple
aglomerăr i de afaceri sau de întreprinderi, acestea fiind considerate adevărate platforme pentru
inovar e. În cadrul European Cluster Memorandum (2007) , clusterele sunt componente ale
politicii industriale sau de inovare și a politicii pentru competitivitate.
Cluster ul este „o concentrare geografică de întrep rinderi interco nectate între ele, de
furnizori specializați, de întreprinderi din domenii înrudite sau organizații de tip suport din
anumite domenii, care se află în competiție între ele și în același timp coopereaz ă”, elementul
esențial fiind dualitatea concure nță-cooperare (Sternberg et all., 2004, p. 164 ).
Krugman (1991), Porter (1998) , Shaver (1998) au preluat teoria lui Marshall (1920)
privind externalit ățile economice ș i au arătat că din gruparea firmelor într -un spațiu geografic
delimitat, rezultă beneficii semnificative.
Krugman (1991) a remarcat că beneficiile clusteriz ării fac industriile mai atractive ș i
determin ă firmele s ă se situeze î n apropiere ( Driffield și Munday, 2000). Doeringer și Terkla
(1995) au menționat avantajele clusterelor industriale , constând în obținerea unor performanț e
super ioare, datorită loca ției comune.
Alte avantaje ale clusteriz ării sunt beneficii de imagine ș i de reputa ție ale firmelor,
datorate apartenen ței la clusterele cu o anumit ă expertiz ă, alături de cunoștințele sau
externalitățile care au loc ca urmare a mobilit ății lucrătorilor , interacțiunilor sociale și de afaceri
între firme ( Jaffe et all.,1993; Saxenian, 1994; Porter, 1998; Ferreira et all., 2006; Ferreira et
all., 2012).
Una dintre caracteristicile principale ale clusterului abordate de cercet ători, este
dimensiunea social ă a clusterului . Astfel , Pouder și John (1996) se referă la clustere ca grupuri
cu activitate antreprenorial ă intens ă, care stimuleaz ă cercetarea, dezvolt area și introducer ea de
noi competențe. Al ți cercet ători eviden țiază cooperarea și interacțiunea socială între firmele
clusterului (Saxenian, 1994; Doeringer și Terkla, 1995; Jacobs și Deman, 1996; Porter, 1998;
Driffield și Munday, 2000; Balbinot et all., 2011).
Swann și Prevezer (1996) au definit într -un mod simplu clusterele , ca grupuri de firme
din cadrul unei industrii într -o anumită zonă geografică. Prin proximitatea geografică și
interdependența lor, clusterele pot produce sinergie ( Rosenfeld, 1997). Rosenfeld (1997)
definește clusterul ca o concentrare geografică de întreprinderi sim ilare, conexe sau
complementare, care comunică între ele, fac afaceri, au o infrastructur ă comună ș i o pia ță a
forței de munc ă specializat ă, pentru a profita de oportunități și pentru a face fa ță amenințărilor.
Feser (1998) subliniază faptul că aceste clus tere grupează industrii și instituții, iar relațiile dintre
ele determină creșterea competitivității.
Verspagen (1999) apreciaz ă că prin activit ățile de inovare dezvoltate în clustere, sunt
create ș i consolidate rețele sociale, de afaceri, de angajați, manageri , firme. Prin crearea de rețele
de firme cu specializ ări diferite și complementare crește potențialul inovator al firmelor.
Porter și Stern (1999) au oferit o definiție conceptului, conform c ăreia clusterele sunt
grupuri de companii interconectate, i ndustrii și instituții asociate într -un anumit domeniu, legate
de elemente comune și de complementaritate. Bergman și Feser (1999) au întărit acest concept,
29
definind clusterele ca un grup de companii, organizații de afaceri și alte organizații, pentru care
calitatea de membru în cadrul clusterului este un element important pentru competitivitatea
companiei.
Pentru Crouch și Farrell (2001) clusterele sunt determinate de tendința companiilor
similare de afaceri , de a se situa în apropiere. Martin și Sunley (2003) , apreciază că există o
mare controversă în jurul conceptului de cluster. Definiția este foarte ambiguă și nu a fost acceptată în unanimitate, dar clusterul este simplu de identificat în spațiu. Această ambiguitate
se datorează faptului că definiția cl usterului variază între definițiile sale industriale și geografice
(Fernandes, 2008).
Aglomerarea reflectă concentrarea geografică a unei industrii sau activități conexe
(Gordon și McCann, 2000). P otrivit lui Simmie (2004) caracteristicile clusterelor sun t
aglomerarea și relațiile de interconectare, iar interconectarea este relația de cooperare –
competitivă care se stabilește între actorii locali. Prin definiție, un cluster este un sistem de
companii și instituții interconectate a căror valoare în ansamblul său este mai mare decât suma
părților sale ( Flowers și Easterling, 2006).
Clusterele sunt importante pentru competiție, deoarece determină creșterea
productivității, introduc inovarea și stimulează formarea de noi întreprinderi. Concentrarea geografică permite companiilor să opereze cu o mai mare productivitate în căutarea de intrări,
cum ar fi forța de muncă specializată, furnizori i de echipamente și componente de specialitate,
precum și facilitarea accesului la informații și tehnologie. Unul dintre motiv ele de studiu a
clusterelor este impactul asupra performanțelor , dezvoltării regionale și competitivității țărilor
(Rocha, 2004).
Defini țiile clusterului prezentate din punct de vedere cronologic evidențiază câteva
aspecte esențiale ale acestor asocieri. Clusterele , indiferent c ă au fost conceptualizate sub
form ă de clustere industriale, cartiere industriale sau aglomerări geografice sunt constituite din
firme care: operează într -o industrie, sunt aflate în proximitate geografică și între acestea au loc
interacțiuni ce creaz ă avantaje competitive , și susț in dezvoltarea economic ă și social ă a regiunii.
Se poate constata punctul comun al modelului diamantelor lui Porter, cu triada econom iilor
externe a lui Marshall, constând în concentrarea gografică a domenii lor care fac ca procesul de
clusterizare să fie optim. Extrem de importante pentru funcționarea clusterului sunt relațiile
de schimb, care apar atât în cadrul domeniului, cât și în afara acest uia.
Clusterizarea favorizeaz ă diseminarea cunoștințelor în cadr ul firmelor grupate î n cluster
(Jaffe et all., 1993; Ferreira et all., 2012). Potențialul de inovare este mai mare în clusterele în
care sunt situate mai multe firme și sunt utilizate în comun resurse, cunoștințe, capacități. Toate
aceste argumente conduc la concluzia c ă firmele din cluster sunt mai susceptibile de a fi
inovative decât firmele care nu sunt grupate într -un cluster. Astfel, a fost marcat ă o etap ă
important ă în evoluț ia clusterelor, caracterizat ă de accentuarea rolului inovarii î n cadrul
aglom erărilor economice, care a favorizat apari ția clusterelor inovative. Lundvall (1992), Nelson
(1993), Guth (2004) au abordat inovarea din punct de vedere sistemic ș i importan ța acesteia
pentru dezvoltarea clusterelor. Un cluster inovativ este definit ca un număr mare de industrii
conexe, cu grad ridicat de colaborare care operează pe aceeași piață ( Simmie & Sennett, 1999).
30
Urmărind să identifice un model de cluster util politicii industriale, Sonobe și Otsuka (2011) au
realizat studii empirice asupra cluster elor din Asia și Africa. Aceștia au arătat că aglomerările
determină inițial reducerea rentabilității firmelor datorită lipsei de bariere la intrarea în clustere
și a producerii unor cantități mari de produse de calitate scăzută. Pentru a crește rentabilit atea,
firmele inovează, îmbunătățind calitatea produselor și astfel obțin venituri importante.
În literatura recentă de management este prezentă o abordare a clusterului de tip bottom –
up, în care forțele concurențiale și de cooperare au rol cheie în dezvol tarea mediului de afaceri,
într-un model de organizare și colaborare formală coordonat de o organizație nonprofit
(Arbuthnott, 2011). În ultimii ani se constată eforturile factorilor politici de susținere a
parteneriatelor de tip public -privat, pentru reducerea riscului investițiilor și furnizarea unei
înțelegeri strategice a acestor asocieri și a beneficiilor oferite ( Itoga et all., 2014). Alți cercet ători
(Muponda, Chanet, 2014; Scutaru, 2015) interesa ți de studiul dinamicii ș i creș terii I.M.M. -urilor
în cadrul clusterelor au constatat că firmele mici utilizeaz ă mai eficient capitalul pentru ob ținerea
de profit atunci c ând fac parte din asociere.
Aglomerări economice sau urbane, poli de creștere sau de competitivitate, clusterele sunt
concentrări geografic e de companii și instituții, furnizori specializați, firme din industriile conexe
și de sprijin, care colaborează, dar rămân în competiție . Analiza teoriilor economice referitoare la
clusterizare conduce la identificarea punctelor comune și e lementel or de interferență ale
acestora:
• Proximitatea spaț ială – permite utilizarea în comun a unor resurse și valorificarea
externalităților pozitive produse de membrii clusterului;
• Conexiuni le între actori – relații formale și informale întemeiate pe obiectivele comun e
ale participanților , prin intermediul cărora sunt exploat ate avantajel e de proximitate .
Clusterul este un sistem dinamic în cadrul căruia există relații funcționale între membri,
care permit ca aceștia să fie mai productivi și inovativi ;
• Interacțiune a – interactivitatea organizațiilor participante. I nteracțiune a socială are un rol
esențial pentru realizarea schimbului de informații între participanți;
• Masa critică – un număr suficient de mare de participanți ai cluster ului, pentru ca
interacțiunile dintr e aceștia să aibă efecte asupra performanțelor economice .
Un aspect important în studiul clusterelor revine factori lor care determină apariția,
dezvoltarea și competitivitatea clusterelor în mediul de afaceri de la începutul secolului XXI
respectiv (Popa, 2009, 2010):
cultura și abilitățile partenerilor din cluster, ce determină înființarea și condiționează
capacitatea concurențială a clusterelor;
elementele externe clusterului determină: înființarea, dezvoltarea, promovarea sau desființarea clusterelor:
la nivel micro sau mezo (comunități, organizații în afara clusterelor, județe);
la nivel macro (regiuni, state, federații de state, crize economice și politice naționale, federale);
factori la nivel global (climă, biodiversitate, poluare, războaie, terorism, lipsă de
resurse, crize economice, politice, demografice) ;
31
resurse, conexiuni interne și externe ale clusterului , care generează înființarea,
dezvoltarea, certificarea clusterelor:
capitalul social în cadrul concentrării geografice, care determină comunicarea,
încrederea și cooperarea între organizații și persoane;
formarea de rețele competitive, capabile să coopereze flexibil;
forța de muncă specializată, calificată;
comunicarea continuă cu exteriorul, pentru a putea identifica în timp real oportunitățile și pericolele;
resursele materiale: infrastructură, utilaje și echipamente cu niveluri de automatizare ridicate, resurse naturale;
resursele financiare;
resursele informaționale: management integrativ, know -how.
Alți factorii necesari pentru apariția unui cluster sunt: forța de muncă specializată,
tradiția regională, condițiile istorice, structura industriei, politicile locale ( Thomas Brenner și
André Mühlig, 2007). În alte cazuri , clusterele au fost constituite accidental, datorită unui
eveniment declan șator, cum este o inova ție sau la ini țiativa unor persoane cu spirit î ntreprinz ător.
Esen ța asocierilor de tip cluster const ă în relaț iile de interdependenț ă între firme, autorităț i
publice, guvern, oameni, instituții financiare, asocia ții profesionale.
Bene ficiile aduse de clusterizare au determinat cercet ătorii să identifice și să analizeze
factorii care influen țează evoluția clusterelor . Ace știa au constatat c ă în multe cazuri, clusterele
au apărut neplanificate și au parcurs un proces dinamic din ciclul d e viață , în mod similar cu
ciclul de via ță al unui produs sau al industriei (Sonderegger și Täube, 2010, p.384). În evoluț ia
sa, un cluster poate parcurge urm ătoarele etape: apariție, creștere, maturitate și declin. În func ție
de etapa din ciclul de via ță în care se afl ă, clusterul are particularităț i și comportamente distincte.
Pe parcursul evolu ției clusterului, forțele care sus țin creșterea clusterului nu sunt în mod necesar
aceleaș i forț e care au condus la apari ția clusterului. Constituie o adevărat ă provocare dezvoltarea
unui cluster î ncep ând de la faza de planificare a clusterului. Prin intervenții politice, se poate
susține dezvoltarea unui cluster existent, dar pentru aceasta este nevoie de înțelegerea
caracteristicilor ș i a modului de func ționare a diferitelor tipuri de clustere.
În România , pentru această structură asociativă se utilizează termenii de cluster și de pol
de competitivitate. Ambele asocieri au o structură de tip „trifoi cu patru foi” care include:
mediul de afaceri; universitățile și institutele de cercetare; autoritățile publice locale, regionale și
organizațiile catalizator: firme de consultanță specializate în domeniul transferului tehnologic și
al inovării, centre de transfer tehnologic ( Coșniță, D., Guth, M., 2010).
Teoriile econom ice abordează clusterul ca formă de asociere care oferă membrilor
facilități la prețuri avantajoase , pentru certificarea, promovarea de noi produse, servicii ,
tehnologii, acces la informații noi și la formare profesională. Aglomerarea industrială determin ă
formarea unei mase critice de companii similare care atrage și devine beneficiara unui capital de
forță de muncă cu un set comun de calificări, iar accesul la sursele de finanțare este îmbunătățit,
inclusiv prin elaborarea unor proiecte de investiții com une.
32
În abordările actuale ale conceptului de cluster se manifestă utilizarea intensivă a
elementelor de natură matematică, a modelelor bazate pe econometrie și statistică, fapt ce
contribui e la creșterea importanței sale din perspectivă teoretică și practică.
Cercet ările teoretice efectuate au condus la identificarea unui mix de teorii din domenii
diferite, care contribuie la explicarea conceptului de cluster, începând cu teoria localiz ării
geografice al lui von Thunen, a localiz ării economice a lui Web er, continuând cu teoria
economic ă statică a lui Peroux , teoriile dinamice având ca reprezentan ți pe Marshall, Krugman,
până la teoriile manageriale ale lui Porter și cele actuale. Chiar dacă teoriile prezentate au limite ,
complementaritatea acestora permi te înțeleger ea con ceptului complex al clusterului, prin
abordări diverse, având caracter inductiv sau deductiv.
1.3 Clusterul inovativ și polul de competitivitate
Dinamica proceselor economice a influențat puternic mediul de afaceri, care se confruntă
cu creșterea concurenței, globalizarea, outsourcing -ul, evoluția rapidă a factorilor tehnologici și
a tehnologiilor informatice, migrarea forței de muncă specializat e către economiile dezvoltate.
Creșterea competitivității pe piețele naționale și globalizarea au determinat firmele mici
și mijlocii să găsească soluții pentru a avea acces facil la rezultatele cercetării , care să fie rapid
implementate în producție, la utilizarea unor tehnologii performante, la strategii comune de dezvoltare în domeniul cercetări i-dezvoltării, producției, desfacerii, marketingului. Una dintre
soluț ii o constituie apartenența firmelor la structuri asociative care să le atribuie aceste beneficii.
În condițiile unei economii bazat e pe cunoaștere, pentru succesul strategie i de inovare a
produselor este necesară participarea firmelor în alianțe care să permită transferul tehnologic cu costuri scăzute. Concurența internațională bazată pe excelență, precum și nevoia de a avea o
industrie competitivă și inovatoare au favorizat apariția unor noi forme de manifestare a
avantajului competitiv, sub forma unor parteneriate între mediul de afaceri, universități, instituții
de cercetare și stat. Această formă de colaborare a fost definită de experți: cluster de cercetare,
cluster industrial, cluster inovativ, pol de competitivitate, pol de excelență.
Susținerea dezvoltării clusterelor este un element important al politicii Uniunii Europene,
conform prevederilor strategiei Lisabona referitoare la dezvoltarea economiei U.E., în termeni
de competitivitate și inovație, continuată de Strategia Europa 2020. Cele mai importante
documente ale Comisiei Europene consideră clusterele un semnificativ factor de creștere
economică regională și națională, referindu- se în special la clusterele care concentrează
întreprinderi mici și mijlocii, care nu au capacitatea necesară de a pătrunde în mod individual pe
piețele globale.
În acest context, î ncepând cu anii 1990, politicienii au manifestat preocupări de susținere
a clusterelor considerate platforme pentru inovare. „Inovarea este preponderent concentrată
geografic, mai mult decât prosperitatea sau productivitatea. Clusterele, concentrări geografice unde se găsesc întreprinderi specializate și instituții interconectate furnizează un mediu favorabil
inovării. Acestea reduc barierele în transformarea noilor idei în afaceri profitând de avantajele
globalizării” ( European Cluster Memorandum, 2007).
33
Literatura de specialitate ( Simmie, Semmet, 1999; OECD, 2001) consideră conceptul de
cluster inovativ echivalent cu cel al cl usterului industrial sau cu inițiativa de tip cluster. În
practică, un cluster inovativ reprezintă o concentrare de întreprinderi, furnizori, autorități publice
locale și regionale, instituții, aflate în rela ții de interconexiune.
Clusterul inovativ se ca racterizează prin următoarele elemente:
relațiile furnizor -client;
influența orașelor ca poli urbani de creștere;
rolul instituțiilor de cercetare și a universităților, în calitate de poli de excelență, care
creează oferta de produse, procese și servicii i novative;
autoritățile centrale și locale care elaborează politicile de dezvoltare și infrastructura;
interconexiunile dintre actorii implicați (furnizori, c ompanii , instituții de cercetare,
dezvoltare , universități, autorități publice).
Utilizând teoria a vantajului competitiv al lui Porter și conceptele de învățare individuală
și instituțională, Centrul pentru Inovare și Tehnică al landului Re nania de Nord- Westfalia, din
Germania a susținut necesitatea dezvoltării clusterelor inovative, punând bazele model ului „Noul
diamant al inovării” (fig.1.2). Elementul esenț ial în acest model este inovarea susținută de o
infrastructur ă modern ă și de transferul de cunoș tințe științifice.
Aceste cunoștințe se dobândesc prin învățarea individuală și instituțională , și sun t
încorporate î n produse, servicii, tehnologii, procese noi sau î n instrumente de management.
Figura nr. 1.2 Noul diamant al inovării
Sursa: Ghid pentru implementarea î n România a conceptului de cluster inovativ, 2009, p.8
Într-un astfel de model se reg ăsește paradigma “triplu helix” a transf erului tehnologic, a
inovării, care se realizeaz ă dintr -o sferă specializată din afara firmei și este aplicabilă conceptului
de cluster inovativ. Transferul tehnologic și inovarea au loc î ntre participan ții la struc tura
asociativă, din care fac parte următoarele categorii de actori care alcătuiesc modelul „ triplu
helix” :
34
universitățile, institutele de cercetare, centrele de formare profesională , care reprezintă
oferta de produse, procese, servicii inovative, formare profesională;
întreprinderile (inclusiv start- up-urile și spin -off-urile) , care reprezintă cererea de inovare
și care în ca zul ideal ar trebui să determine și să absoarbă oferta mai sus menționată;
autoritățile centrale, regionale sau locale c are dețin competențe pentru facilitarea
proceselor inovative .
Apreciem că un cluster inovativ oferă cadrul adecvat pentru procesele de: creare a
cunoștințelor, inovare, generare a unor idei noi și transfer al acestora în industrie, prin rețelele
colaborativ -competitive de organizații. Este important pentru clusterul inovativ să păstreze
avantajul competitiv creat prin inovare, iar o soluție considerăm că este extinderea către
comunitățile de afaceri din care fac parte, asigurând respectarea parametri lor strategici: cost,
calitate și timp.
Modelul „Triplu helix” este un cadru conceptual pentru dezvoltarea regională, în
principal datorită capacității sale de a descrie un model de spirală de inovare, care surprinde
relațiile reciproce dintre aceste trei sfere instituționale (Etzkowitz și Leydesdorff, 1997). Triplu
helix este modelul relațiilor și interacțiunilor dintre universitate, industrie, guvern ( Etzkowitz și
Leydesdorff, 2000).
În România, modelul a fost adaptat prin org anizarea clusterului sub forma „ trifoiului cu
patru foi” (fig.1.3) care cuprinde al ături de cei trei piloni, organizațiile catalizator, care au rol în
colaborarea și susținerea celorlalte trei categorii de instituții ( Cosniță și Guth, 2010).
Figura nr. 1.3 Modelul trifoiului cu patru foi
Sursa: Etzkowitz H. and Leydesdorff L. (1997), Universities in the Global Economy:
A Triple Helix of University -Industry -Government Relations London: Cassell Academic
Contribuția actorilor în modelul trifoi cu patru foi poate fi redată sintetic astfel (fi g.1.4):
35
• Industrie : punerea la dispoziție a capacităților de producție;
• Universități și institute de cercetare : cercetare; informații, transfer de know -how;
• Autorități publice : mediere, sprijin direct, diseminare la nivel central, regional și local;
• Cataliz atori : coordonare, consultanță (transfer de know -how), diseminare la nivel
național și internațional .
Figura nr. 1.4 Contribu ția actorilor î n modelul trifoi cu patru foi
Sursa: Prelucrări proprii
Cele două model e de cluster inovativ repre zintă cadrul prin care sunt valorificate resurse,
competențe comune și prin intermediul c ăruia companiile „tinere” beneficiaz ă de transfer de
expertiză, de la cele cu experiență, prin participarea la activități comune și la infrastructura
comună . O caract eristică importantă a acestora o co nstituie organizarea flexibilă. Fiecare
întreprindere realizează activități stabilite prin strategia clusterului, în funcție de cerințele pieței.
Avantajele apartenenței la un cluster inovativ sunt:
Firmele din cadrul clusterului colaborează, dar rămân în cotinuare în competiție .
Experiența practică a managerilor evidențiază colaborarea cu un competitor direct, ca
impediment în funcționarea clusterului. Primul și poate cel mai important pas îl constituie indentificarea el ementelor comune, pentru a defini o strategie unitară, bazată pe satisfacerea unor
nevoi similare, cu beneficii concrete pentru toți membrii. Organiza țiile participante la o astfel de
structură trebuie să țină cont de faptul că a fi competitiv înseamnă acceptarea concurenței, iar
capacitatea de a colabora constructiv , presupune inteligență managerială.
Dezvoltare, prin accesul la fluxul de informații . Platforma organizării într -un cluster
îmbină beneficiile rezultate din accesul la fluxul de informații pen tru toți membrii, dintre
care cele mai importante sunt:
36
identificarea de parteneri de afaceri din întreg lanțul tehnologic, de la furnizori și până
la potențialii clienți;
identificarea consultanților și a experților necesari domeniului;
acces facil la res urse umane calificate;
încheierea de parteneriate pentru dezvoltarea de proiecte;
posibilități de relaționare ( networking) și cooperare cu rețele similare din țară și
străinătate.
Puterea negocierii comune. Posibilitatea dezvoltării unor colaborări sco ate în evidență
nevoi comune: pe de o parte , de asigurare a unor comenzi cantitative constante și
predictibile de materii prime și servicii, iar pe de altă parte , de optimizare a costurilor
pentru toți membrii unei asocieri. Este important ă capacitatea de a ne gocia în numele
întregii asocieri, prin deținerea unor informații relevante și fructificarea noilor relații
comerciale;
Sporirea vizibilității și influenț ei în sectorul de activitate;
Beneficiile comerciale ale asocierii sunt:
dezvoltarea mărcii de calitat e sub umbrela clusterului (apartenența la o structură
consacrată conferă încredere în produsul sau serviciul livrat, o garanție în plus pentru
calitate);
promovare integrată pe piața națională și internațională;
reprezentări integrate la conferințe;
propuneri de proiecte legislative, strategii locale, naționale;
constituirea unui cluster este posibilă doar ca urmare a colaborării.
Simpla concentrare geografică a unor organizații nu conduce în mod automat la formarea
unei structuri asociative, deși conceptu l este aplicabil și benefic oricărei ramuri de industrie.
Concentrarea unor întreprinderi în jurul unui domeniu de interes comun și colaborarea efectivă conduc la desemnarea unei entități de management pentru a conferi cadrul acestei colaborări,
care inclu de fluxul tehnologic al unui proces: furnizor – producător – comerciant.
Firmele se asociază în clustere din următoarele motive :
pentru a promova produsele locale , fabricate de micii producători din regiunea
geografică;
pentru că se confruntă cu concurența , în special a companiilor mari și puternice , firmele
decid să colaboreze.
Clusterele inovative constituie o etapă superioară a evoluției clusterului , pentru că asigură
creșterea economică prin promovarea inovațiilor (Engel și del Palacio, 2009) și sunt evaluate în
special prin intermediul activelor intangibile, de tipul informației și capitalului intelectual.
Asocierea conduce la creșterea competitivității economice a firmelor componente, prin
elementele de inovare, chiar dacă se confruntă cu o concurență puternică internațională din
partea țărilor care au costuri reduse de producție. Competența fundamentală a clusterelor inovative este antreprenoriatul , care facilitează accelerarea procesului inovațional prin crearea de
start-up-uri și spin –off. Clusterele inovative sunt locațiile cele mai susceptibile de a oferi un nou
37
tip de economie, bazată pe inovare, prin intermediul fluxurilor de cunoștințe dense și pe
consolidarea antreprenoriatului, prin stimularea formării de întreprinderi noi, influențând pozitiv
performanța economică regională. Informațiile se răspândesc mai ușor, iar firmele au acces la
inovare, la personal specializat și au putere de negociere mai mare, atât față de furnizori, cât și
față de firmele concurente, prin creșterea calității ofertei. Introducerea noilor tehnologii în
afaceri conduce la o organizare mai eficientă, la diminuarea costurilor de producție, la creșterea
flexibilității și a nivelului de deservire.
Colaborarea este esen țială p entru organizarea eficientă a producției și pentru creșterea
productivității, în special a micilor întreprinderi, care realizează inovațiile în afara lor , spre
deosebire de companiile mari, care le realizează intern. Colaborarea dintre întreprinderile mici
reduce limitarea la resursele interne și suplineșt e lipsa aptitudinilor interne. Cercetătorii,
inovatorii, viitorii antreprenori pot aplica în practică idei inovative , prin includerea întreprinderii
într-un cluster tehnologic din regiune. Complementaritatea și colaborarea constituie avantaje ale
participă rii unei firme într -un cluster. Clusterele facilitează accesul companiilor membre la
instituții de finanțare, la fonduri de capital de risc ( venture capital ), la procese de transfer de
tehnologie sau la servicii juridice specializate (pe teme de drepturi d e autor sau de proprietate
industrială).
În ceea ce privește delimitarea conceptual ă între cluster și pol de competitivitate , nu
exist ă diferen țe mari î ntre termeni, denumirea de cluster este de origine anglo -saxonă, iar cea de
pol de competitivitate de or igine franceză. În prezent se manifest ă o tendință de unificare a
terminologiilor în conceptul de cluster inovativ, utilizat în cadrul politicilor și strategiilor Uniunii
Europene.
Definiț ia polului de competitivitate este asem ănătoare cu cea a clusterului respectiv: o
asociere de întreprinderi, organizații de cercetare -dezvoltare și de formare profesională, ce
acționează în parteneriat, în baza unei strategii comune, construită în jurul unor proiecte
inovatoare, î n interesul unor pie țe.
În Rom ânia termenii cluster și pol de competitivitate au accep țiuni diferite. Termenul
cluster indică aglomerări industriale de întreprinderi din același domeniu sau domenii conexe, cu
efecte economice asupra forței de muncă, specializării furnizorilor și în ceea ce privește
transferul tehnologic și inovarea, potrivit teoriei lui Marshall. Structura clusterelor poate fi un
„triplu helix” (cercetare- industrie -autoritate public ă) sau trifoi cu patru foi care include ș i un
catalizator. Conceptul de cluster este definit în legislația din România în cadrul H.G. 918/2006,
ca o grupare de producători, utilizatori și/sau beneficiari, în scopul punerii în aplicare a bunelor
practici din U.E. în vederea creșterii competitivității operatorilor economici.
Polul de competitivitate este descris în cadrul ghidului solicitantului pentru obț inerea de
finan țare nerambursabilă din Programul Operațional Sectorial „Creșterea Competitivității
Economice 2007- 2013” , ca o asociere de organizaț ii publice ș i private, de cercetare -dezvoltare și
formare p rofesională, care lucreaz ă în parteneriat av ând o strategie comună , creez ă sinergii și
genereaz ă proiecte inovative, având scop final pă trunderea pe piețe, inclusiv interna ționale.
Structura polului este sub form ă de triplu helix sau trifoi cu patru foi. Polul poate fi situat într -o
38
singură zonă sau în zone ce aparțin mai multor regiuni de dezvoltare din România . Acesta este
constituit într -o entitate juridică sau poate funcționa pe baza unor acorduri de parteneriat între
membrii săi. Calitatea de pol de competitivitate este conferită de trei elemente:
• componența, prin prezenț a în mod obligatoriu a două tipuri de entități: întreprinderi și
organizații de cercetare sau universități, la care se poate adăuga un al treilea tip, opțional,
administra ția public ă sau organiza ția catalizator ;
• asocierea având ca rezultat fie o persoană juridică, fie o entitate care funcționează pe
baza unui acord formal de asociere semnat de membrii polului;
• strategia de dezvoltare a polului , care este un document formal, asumat de to ți membrii
polului.
În componența polilor de competitivitate definiți conform ghidului solicitantului pentru
accesarea P.O.S. C.C.E. 2007- 2013 pot intra, alături de c ei doi piloni de bază, respectiv
întreprinderi, organisme de cercetare, universități și alte entități cu personalitate juridică:
autorități publice, O.N.G.- uri, agenții de dezvoltare regională, Camere de Comerț, asociații de
ramură, patronate, organizații de training sau consultanță, bănci, orice alt e structuri de sprijinire a
afacerilor , în co nformitate cu legislația în vigoare, care desfășoară activități necesare polilor de
competitivitate.
Constituirea polilor de competitivitate se face în baza unui acord de parteneriat, iar
managementul clusterului este asigurat de o organiza ție nonguvername ntală sau de o societate cu
răspundere limitată. Deși nu există reglementări legale în această privință, Ministerul Economiei,
responsabil pentru politica de clustere, condiționează acreditarea clusterelor din România printr –
un sistem de criterii calitativ e și cantitative, cu mai mulți factori, totalizând 35 de puncte:
• cooperarea (formele și conținutul cooperării î n cadrul clusterului) – 10 puncte;
• membrii (tipul și numărul membrilor clusterului) – 2 puncte;
• rezultatele economice ale I.M.M. -urilor participa nte la cluster (rezultate de piață, export,
valoare adăugată) – 5 puncte;
• performanța în cercetare- dezvoltare – 4 puncte;
• plan strategic și operativ (viziunea și strategia clusterului, eliminarea cooperărilor
irelevante) – 14 puncte.
În România , politica d e cluster s -a concretizat ca o componentă a Politicii Industriale a
României pentru perioada 2010- 2013, aliniată la strategia Europa 2020. Unul dintre obiectivele
Politicii industriale î l constituie stimularea creării și dezvoltării de clustere inovative c u potențial
de internaționalizare, cu scopul de a produce bunuri cu valoare adăugată cât mai mare, pe piața
națională și internațională. Stimularea dezvoltării clusterelor în conformitate cu inițiativele U.E. de politică industrială se realizeaz ă prin prog rame specifice de identificare a zonelor cu potențial
de clusterizare și de susținere a dezvolt ării spre tehnologii și produse inovative , de calitate înaltă;
de susținere a dezvoltării cooper ării între mediile universitare , de cercetare și operatorii
econo mici dintr -o anumită zonă.
Aglomerările industriale sub formă de cluster sau pol de competitivitate s -au format î n
România în mod spontan, î n două moduri:
39
• având la bază concentr ări industriale în anumite regiuni geografice, for ță de munc ă
specializat ă, resurse naturale, centre de cercetare, infrastructur ă de afaceri;
• din inițiativa unor antreprenori care au mediat asocierea, prin promovarea beneficiilor ș i
a surselor de finan țare disponibile pentru aceste structuri.
Analiza comparativă a conceptelor cluster și pol de competitivitate permite evidenți erea
aspectelor de interferență ale acesto ra. Polul de competitivitate este un cluster inovativ cu vocaț ie
națională și internațională, care cuprinde asoci eri de întreprinderi, institute de cercetare, instituții
de formare profesională , universități, autorități publice , implicate în tr-un parteneriat , pentru a
pune în valoare o strategie comună de dezvoltare. Această strategie este destinată degajării de
sinergii în jurul proiectelor comune inovative , destinate une ia sau mai multor piețe.
Considerăm că u na dintre principalele probleme î n func ționarea acestor aglomerări
economice în Romania este lipsa de încredere între actorii pieței: antreprenori, guvern, instituții
publice și instituții de educație și chiar între întreprinderi. Nivelul de asociere între
întreprinderile mari, cât și între I.M.M.- uri, în cadrul aceluiași sector industrial sau lanț de
valoare este redus, ceea ce impiedică promovarea și rezolvarea problemelor comune. Lipsa
colaborării între mediul privat și instituțiile de cercetare și inovare are drept consecinț e:
• încetinirea transferului tehnologic de la universități în industrie și diminuarea
potențialului de comercializare a rezultatelor cercetării publice;
• lipsa de concordanță între specializ ările din învățăm ânt și aptitudinile cerute pe piața
muncii.
Între întreprinderi și autoritățile publice locale există parteneriate slab dezvoltate, datorit ă
birocrației și unei slabe susținer i financiare. În aceste condiții, apreciem că devin prioritare
eforturile de angajare a resurselor care stimulează colaborarea între mediul privat și public, prin
intermediul sus ținerii clusterelor inovative, forme de parteneriat public -privat, care asigură
transparența acțiunilor întreprinse și responsabilizarea actor ilor implicați.
În concluzie , apreciem că polul de competitivitate sau clusterul reprezintă o soluție pentru
valorificarea avantajelor generate în cadrul unui sistem în care organizațiile colaborează pentru :
diseminarea cunoștințelor, realizarea economiilor de scară, flexibilitate, valorificarea superioară
a oportunităților pieței. Performanțele superioare obținute de membrii cluster elor din țările care
au clustere mature, dovedesc că firmele care se află în competiție pot să colaboreze, dacă găs esc
o moda litate reciproc avantajoasă, prin strategii de clusterizare bazate pe principiul conform
căruia fiecare membru obține beneficii , în condiț iile alocării resurselor și capacităților existente.
Crearea avantajelor competitive prin aglomerări industriale este o preocupare la nivel
public care s -a concretizat în proiectele de formare a polilor de competitivitate inițiate începând
cu anul 2009 de Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri prin Direcția de
Politică Industrială.
În România, crearea clusterelor și a polilor de competitivitate a fost susținută prin
Programul Operațional Sectorial „Creșterea Competitivității Economice 2007 -2013” , o sursă de
finanțare importantă pentru mediul de afaceri . În anul 2014, acest program a asigurat finanțarea
40
unui număr de 27 clustere și unui număr de opt poli de competitivitate, din numărul total de 79
de astfel de asocieri.
Consideram un fapt pozitiv imboldul adus de posibilitatea obținerii acestor finanțări care
oferă suportul pentru dezvoltarea clusterelor și a polilor de competitivitat, dar invităm la o
deschidere mai mare pentru vederea de ansamblu a beneficiilor și oportunităților pe care le aduc
aceste asocieri, prin colaborarea și implicarea activă a membrilor sub coordonarea unui
management eficien t.
1.4 Concluzii preliminare
Cercetările referitoare la aglomerare sunt incluse în sfera economiei spațiale,
identificându- se cu știința localizării și în prezent, cu noua geografie economică. Studiul apariției
și evoluției aglomerărilor economice contribuie la înțelegerea conceptului de cluster. Analiza
localizării activităților industriale evidențiază tendința acestora de a se grupa în spațiu s ub forma
clusterelor economice.
Teoriile privind clusterizarea s -au adaptat realităților generate de progresul economic,
oferind un cadru metodologic studiului legăturilor dintre spațiu, concentrare și economie. Ca
urmare a globalizării, motivele care au condus la crearea de clustere în trecut și-au pierdut
importanța, dar noul rol pe care acestea îl joacă în competiția dintre companii, devine extrem de
important , în contextul unei economii bazate pe cunoa ștere.
Studiul literaturii de specialitate cu privire la cluster este descriptiv și explicativ, fiind
necesar pentru înțelegerea fenomenului clusterizării , care es te dificil de cuantificat. În acest
sens, apreciem că aportul lui Porter la dezvoltarea conceptului de cluster este extrem de valoros .
Plecând de la abordarea concurenței corporative în orașe și zone metropolitane, Porter a prezentat factorilor de decizie modele de afaceri pentru ca economiile locale să prospere într -o
piață globală, iar pentru revitalizarea zonelor urbane sărace, a propus ca soluție , crearea de
clustere. Porter a realizat că teoria sa în domeniul clusterelor este dificil de transpus în pra ctică și
că succesul nu constă în abilitatea de a înțelege conceptul de cluster, ci de a mobiliza o inițiativă și acțiune în domeniul clusterelor, prin implicarea Guvernului, mediului de afaceri,
universităților.
Performanțele clusterelor generează interes ul cercetătorilor, antreprenorilor și determină
decidenții politici să le promoveze , prin politici publice. T ranspunerea clusterului în dezvoltarea
locală și națională depinde de politicile și strategiile prin care este susținut cadrul de colaborare
econom ică dintre mediul de afaceri, mediul de cercetare și autoritățile publice. Modelele de
afaceri bazate pe cluster sunt de fapt o combinație a mai multor teorii transpuse în practică.
Datorită concurenței dinamice, companiile își construiesc modele și strate gii de afaceri
bazate pe avantaje competitive, provenite din utilizarea mai eficientă a intrărilor, creșterea
productivității, inovare, luând în considerare atât mediul din imediata vecinătate a afacerii, cât și
mediul general în care este derulată afacerea. Modelul de afaceri constituit prin parteneriatul
public privat de tip cluster sau pol de competitivitate reprezintă un factor important de stimulare
41
a creativității, cercetării , inovării în economia rom ânească și poate susține competitivitatea la
nivel mondial. Obiectivul principal este de a dezvolta o cooperare reală între companii, instituții
de cercetare și autorități, pentru a asigura transferul inovării în produs și pentru a stimula
dezvoltarea economică pornind de la nevoile pieței, printr -o aborda re de tip bottom -up.
Atât clusterul cât și polul de competitivitate reprezintă concentr ări economic e format e din
companii , structuri de cercetare și alți actori, iar d istincția dintre termeni constă în principal în
operațiunile de producție și de afaceri de anvergură, de regulă la nivel sectorial sau internațional ,
în cazul polului de competitivitate.
Clusterul inovativ este considerat pol de excelență, întrucât are o puternică orientare spre
cercetare și inovare. Succesul pe piață este asigurat de inovarea în tehnologii, produse și servicii,
metode de organizare și de marketing, ca procese bazate pe interacțiunea dintre actorii clusterului.
42
Capitolul 2.
MODELE DE CLUSTERE ÎN ECONOMIA MONDIALĂ ȘI CEA
NAȚIONALĂ
2.1 Modele clasice de clustere
2.1.1 Modelul aglomerării
2.1.2 Modelul Markusen
2.1.3 Modelul ciclului de viață
2.2 Modele de clustere de succes
2.2.1 Modelul bazat pe competitivit atea regională
2.2.2 Modelul bazat pe competitivitatea globală
2.2.3 Modelul bazat pe impactul asupra dezvoltării locale
2.2.4 Modele de succes în diferite țări
2.3 Abordări ale clusterelor în România
Cuvinte cheie
• modele clasice de clustere
• modelul Markusen
• modele de clustere de succes
• clustere emergente și inovative
• indicatori de impact ai clusterelor
• model de cluster inovativ cu cinci actori
43
2.1 Modele clasice de clustere
Literatura de specialitate a abordat în detaliu tipologia clu sterelor, caracteristicile
comune, trăsăturile care le diferențiază, privind: localizarea, componența, dimensiunea, performanța. Trăsătura comună a tuturor tipurilor de clustere este proximitatea fizică care
conduce la apariția aglomerărilor economice și l a concentrări spațiale. Conform observațiilor
făcute de Weber, Marshall și Schumpeter, în zonele în care sunt situate clusterele se produc economii de aglomerare, datorită faptului că firmele localizate în acelaș i spațiu beneficiază de
reducerea costurilor de tranzacție și de transfer de informații ( Weber 1909; Marshall, 192;
Schumpeter, 1934; Krugman, 1991). În aceste zone se situează firme cu sisteme flexibile de
producție, care folosesc capital social cu multiple legături de comunicare și în care se dezv oltă
rețele colaborati ve de producători și furnizori. În continuare prezentăm m
odele clasice de
clustere, respectiv: m odelul aglomerări, modelul Markusen, modelul ciclului de viață.
2.1.1 Modelul aglomerării
Modelul aglomerării utilizează conceptul “reț ea de producție locală”, LPNP, descris de
Simmie și Hart (1999) care clasi fică clusterele în trei tipuri:
• Tipul A – Clustere de coeziune ( cohesive clusters )
• Tipul B – Clustere „ cartiere industriale noi” ( new industrial districts )
• Tipul C – Clustere „ milie ux innovative ”
Cele 3 tipuri de clustere au caracteristici comune, dar și particularități, iar funcționarea acestora a
fost prezentat ă pe larg de literatura de specialitate, prin intermediul a numeroase studii de caz.
Tipul A – Clustere de coeziune – Cohes ive Clusters
Caracteristica principală a acestor clustere o constituie economia aglomerării , fiind
menționată de Weber (1909) și Marshall (1925) . Clusterele de coeziune sunt grupuri de firme
situate într -o locație comună și care cooperează pentru a beneficia de costuri reduse. Conform lui
Weber, pentru a beneficia de economii de scară, firmele trebuie să se situeze în zonele cu cel mai mic cost al celor doi factori importanți, transportul și forța de muncă. Costurile de transport
depind de greutatea m ărfurilor și de distanța de transport la clienți, iar pentru reducerea costurilor
totale este necesară menținerea la un nivel minim al costurilor de deplasare, de montaj a
materialelor și de distribuție pe piață.
Aceste clustere au apărut în special în ultima parte a secolului al XIX -lea și la începutul
secolului al XX -lea, când costurile de transport au reprezentat un factor cu pondere mare în
costurile totale de producție, iar piețele de desfacere au fost cele interne și zonele urbane.
Weber și mai târziu, Mars hall au susținut că pentru producerea de bunuri sofisticate este nevoie
de forță de muncă specializată, iar cheltuielile cu acest factor au o proporție însemnată în
valoarea totală a produsului. Accesul la forța de muncă specializată este o prioritate- cheie pentru
antreprenori . Antreprenorul își fundamentează decizia de localizare pe costurile reduse cu forța
de muncă , atunci când costurile aferente acestui factor compensează costurile de transport .
44
În cadrul clusterului se obțin economii de scară datorită legăturilor de producție, fluxului
de informații între firme și avantajelor infrastructurii comune. Firmele din cluster au un grad
ridicat de interdependență în legăturile de producție, iar direcția generală nu este dată de o
singură firmă, deoarece cele mai multe dintre firme sunt întreprinderi mici și mijlocii.
Funcționarea clusterului are la bază conceptul lu i Adam Smith, „mâna ascunsă” ( „hidden
hand”), conform căruia fiecare individ caută să maximizeze profitul, având ca efect accidental,
dar benefic, obținerea de avantaje economice pentru toți. Aceste tipuri de clustere au la bază
principiile economiei neoclasice, cu mulți cumpărători și vânzători, dintre care niciunul nu este suficient de mare pentru a controla prețul, iar fluxurile libere de informa ții sunt integrate în
procesul de producție.
Clusterele de coeziune sunt situate în mediul urban, în locații, cum ar fi cartierul de
bijuterii din Birmingham sau zona Hackney din Londra și fac față amenințărilor reprezentate de inovație datorit ă flexibilității lor, prin reacția rapidă la schimbare, prin producția de produse noi,
bazându- se pe forța de muncă locală calificată. Acestea sunt specializate pe domenii cu producție
flexibilă și capacitate de adaptare rapidă la schimbare: modă, reproducere de mobil ă sau
tipărituri. Clusterele sunt caracterizate de relații comerciale interne active și sunt deschise în ceea ce privește componența firmelor din cadrul acestora, care pot să intre sau să iasă ușor din cluster.
Avantajele economice constau în reducerea cheltuielilor de tranzacție, în mod particular a
costurilor de transport, în flexibilitatea clusterului, în interacțiunea dintre firme, care reduc
riscurile și incertitudinea g enerate de procesul de inovare.
Tipul B – Clustere „ cartiere industriale noi” – New Industrial Districts
Clusterele „cartiere industriale noi” au în componență companii din sectoare de înaltă
tehnologie, de calcul, tehnologia informației și micro -electronice, care se bazează pe cunoaștere.
Acestea sunt situate la marginea zonelor urbane sau la o anumită distanță de acestea și desfășoară
activități de cercetare- dezvoltare pentru crearea de noi produse. Astfel de clustere sunt: Silicon
Valley din California sau M4 Motorway Corridor, în Marea Britanie. Clusterele produc bunuri de dimensiuni mici și cu greutate mică, astfel încât costurile de transport nu reprezintă un factor
de decizie pentru alegerea locației clusterului. Viteza mare de transport și fiabilitatea de livrare
sunt caracteristici importante, întrucât produsele sunt cerute în reg im de urgență de clienți din
întreaga lume, firmele utilizând de multe ori avionul ca mijloc de transport. O caracteristică importantă a acestor clustere o constituie ritmul rapid al inovării, pentru a nu fi depășite de
concurență. Datorită dinamicii accen tuate a inovațiilor, un factor cheie al clusterului îl reprezintă
costurile de informare.
Firmele componente sunt corporații transnaționale și I.M.M. -uri. Companiile mențin
relații de durată cu furnizorii lor mai mici și lucrează în cadrul proiectelor comu ne, timp de zeci
de ani. Lanțurile de aprovizionare sunt relativ stabile, sunt create prin acorduri pe termen lung și
permit întreprinderilor să facă față amenințărilor generate de inovare. Aceste tipuri de clustere
sunt numite impropriu „noi” cartiere industriale, pentru că multe au o existență mai mare de 30
de ani, fiind descrise ca mature, mai mult decât recente.
45
Tipul C – Clustere „ milieux innovative”
Aceste clustere au ca trăsătură principală promovarea inovării, iar organizațiile
componente acționea ză pentru realizarea obiectivelor inovatoare comune pe termen mediu și
lung. Au fost studiate de grupul de cercetători GREMI (Groupe de Recherche sur les Europeen
milieux innovateurs), care a analizat conexiunea spațiu – inovare și a subliniat importanța
capitalului social în promovarea inovării ( Aydalot, 1986; Camagni, 1991; Maillat, 1995). Grupul
GREMI a fost creat în anul 1984 de către Philippe Aydalot, a devenit asociație în anul 1986,
reunind timp de 20 ani echipe formate din cercetători europeni și nord -americani care au analizat
noua dinamică spațială în țările dezvoltate. Aceștia au reexaminat bazele dezvoltării economice regionale, cu accent pe rolul inovării și al teritoriului în aceste evoluții ( Muriel Tabaries, 2005).
În cadrul clusterel or sunt stabilite relații sociale între indivizi, atât în cadrul
întreprinderi lor, cât și între persoane din diferite firme, care generează încrederea în colaborare.
Clusterele sunt situate în zone urbane în care relațiile stabilite între firme și persoane fizice au
existat anterior funcționării clusterului, iar procesele de învățare cumulative sporesc creativitatea
locală și producția inovatoare, prin schimbul informal de cunoștințe de specialitate ( Capello,
1999, p.9). Procesul de învățare are loc prin intermediul relațiilor între persoane din diferite firme sau a persoanelor care se deplasează de la o firmă la alta. Firmele din cluster urmăresc
obiective comune prin intermediul proiectelor inovatoare care implică un risc.
Clusterul „milieux innovative” ar e caracteristici comune cu clusterul de coeziune.
Ambele sunt constitute în mare parte din întreprinderi mici și mijlocii situate în zone urbane și se
bazează pe abilitățile și cunoștințele forței de muncă. Diferența constă în faptul că tipul de
clustere „milieux innovative” încearcă să promoveze inovația, mai mult decât să răspundă rapid
la ea, cum face tipul de clustere de coeziune. Firmele din clusterul „ milieux innovative” răspund
la amenințările generate de procesul de inovare și înlătură acest risc pr in acorduri de producție.
Exemple de clustere „ milieux innovative” includ Emilia -Romagna și Northeast Milano.
Tipul D – Clustere de proximitate
Cele trei tipuri de clustere prezentate anterior funcționează pe baza unor legături interne
stabilite în cadrul firmelor, între firme, precum și între persoanele implicate în procesul de
inovare. Aceste relații au caracter comercial sau necomercial și vizează aspecte privind
pregătirea și specializarea forței de muncă, infrastructura de transport și de comunicație, capitalul
financiar (finanțare prin resursele proprii ale firmei, capital de risc, de la stat, prin granturi și împrumuturi). Cele trei categorii de clustere includ firme care acționează ca o rețea de producție
locală, LPN, cu legături între forța de muncă din firmele producătoare.
Spre deosebire de acestea, clusterele de proximitate funcționează diferit, întrucât firmele
din cluster prezintă un grad mare de eterogenitate internă în ceea ce privește producția și
modalitățile de organizare ( Hart și Simmie, 1997; Rabellotti și Schmidt, 1999; Capello, 1999).
Firmele sunt inovatoare și au legături limitate în cadrul zonei de cluster, de multe ori au legături în afara acestuia. Sunt numite clustere de proximitate pentru că din punct de vedere al localizării,
firmele sunt situate relativ aproape unele față de altele, dar nu formează același tip de rețea de
46
producție locală cum este cazul celor trei tipuri de clustere anterioare. Firmele sunt încorporate
într-un domeniu, dar în același timp sunt slab atașate la ac esta.
Conceptul de aglomerare utilizat în literatura de specialitate este împrumutat din geologie
și înseamnă că elemente diferite, în acest caz firmele, interacționează și sunt legate între ele prin
operațiuni de producție. În cazul clusterelor de proximi tate se poate folosi prin analogie termenul
de conglomerat, ca un set de elemente distincte conținute într -un corp mai mare, în care firmele
inovatoare individuale sunt situate în apropiere, dar nu au și legături sistematice între ele. Între
activitățile f irmelor clusterului nu există relații de cauzalitate. Faptul că evenimentele au loc
împreună, nu înseamnă că o activitate este cauza altei activități, cele două evenimente se pot
produce întâmplător simultan, fără a fi coordonate.
Clusterele de proximitate sunt situate în afara orașelor și includ micro -întreprinderi
inovatoare, de exemplu Hertfordshire care dezvoltă produse de specialitate pe care le vând pe
piața globală. Aceste firme încearcă să promoveze în special inovația, întrucât procesul de
inovare este influențat mai mult de cerere, decât de tehnologie.
Tabelul nr.2.1 Caracteristicile clusterelor inovative
Tipul
clusterului
inovativ Localizare Componența Tipdeleg ături Caract eristicile
cluster elor Exemple
Clustere de
coeziune – în ora ș,
frecv ent
în centrul
orașului – întreprinderi mici – producție locală
– sector specializat
– flux maxim de
informații – sunt flexibile, cu
răspuns rapid la
schimbare
-fără bariere de i ntrare
și ieșire – Cartier ul de bi juterii
Birmingham
-Reproduceri de
mobilă, Hackney ,
Londra
Clustere
„cartiere noi
industriale” – în afara
orașului
– companii mari
și I.M.M.-uri
– legăturile comerciale
includ transport ul și
schimbul de i nformații
dintre co mpanii
– relațiile de producție
stabile între co mpanii – comerț global
– relaț ii strâ nse între
membrii
– sistem î nchis – Silicon Valley,
Califo rnia
– M4 Mo torway
Corridor, UK
Clustere
„innovative
milie ux” – în afara
orașului
– I.M.M. -uri – relații bazate pe
încrederea între
indivizi
– proiecte cu risc
ridicat vizând
obiective co mune ale
partenerilor
– importanța ca pitalului
social – Emilia-Romagna
Northeast Milan
Clustere de
proximitate – în afara
orașului
– I.M.M. -uri și
microfirme
– relațiia propiate
din punct de vedere
spațial î ntre membri
– inovații bazate pe
cunoaștere – promovarea
inovației, influențată mai mult de cerere,
decât de tehnologie;
– produse de
specialitate care se vând pe piața globală
Micro-global trading – Hertfordshire
Sursa: Prelucrare după Hart D.A.(2000), Innovative Clusters, Key Concepts,ERSC Grant R0002212536, p.10
47
Conform caracteristicilor sintetizate în tabelul nr.2.1, cele patru categorii de clustere sunt
localizate în afara orașelor, cu excepția clusterelor de coeziune, situate în centrul orașelor și au în
componență întreprinderi mici și mijlocii, ex ceptând clusterele „ new industrial districts”, care
includ întreprinderi mari alături de I.M.M.- uri.
În cazul primelor trei categorii de clustere din tabelul nr.2.1 există legături de colaborare
și încredere între firmele componente, iar în cazul clusterel or de proximitate, legăturile dintre
clustere sunt din punct de vedere spațial. În ceea ce privește abordarea inovării, clusterele de
coeziune sunt flexibile și răspund rapid la inovare, clusterele „ new industrial districts” sunt
caracterizate de ritmul rapid al inovării pentru a fac e față concurenței, clusterele „millieux
inovative” promovează inovarea, iar în cadrul clusterelor de proximitate inovarea se bazează pe
cunoaștere. Analiza trăsăturilor comune și specifice celor patru tipuri de clustere evidenț iază că
existența aglomerărilor de firme într -o locație nu conduce obligatoriu la inovare. Abordarea
tipologiei este teoretică, iar în practică, categoriile de clustere se imbină în domenii diverse, la
diferite momente de timp. Datorită particularităților tipurilor de clustere, acestea au nevoie de
politici adecvate de promovare, de inovare, de competitivitate, în funcție de contextul în care
funcționează.
2.1.2 Modelul M arkusen
În literatura de specialitate clusterele sunt definite în diferite moduri. În studiile realizate
de Alfred Marshall, noțiunea de „cartiere industriale” se referă la aglomerări de firme care
operează într -un sector industrial, într -o zonă geografică bine definită. Modelele de clustere s -au
bazat pe conceptul lui Marshall, iar caract eristicile acestora nu au fost clar definite, deși originea
lor este în diferite contexte conceptuale. Diferențele identificate de unii autori nu au fost
recunoscute de alte studii sau de către alți cercetători. Cu toat ă confuzia datorată inconsistenței
terminologiei, contribuția clusterelor la dezvoltarea economiei regionale a fost acceptată ( Porter,
van Opstal, 2001; Bresnahan and all, 2001). Companiile se grupează pentru a beneficia de
disponibilitatea și calificarea forței de muncă locale, disponibilita tea furnizorilor, de informații și
idei noi, iar diseminarea cunoștințelor între actorii economici este importantă pentru promovarea dezvoltării de clustere moderne ( A.J. Scott, A.S. Paul, 1990; Saxenian, 1994).
Beneficiile aduse de clusterizare au determi nat cercetătorii să identifice și să analizeze
factorii care influențează evoluția clusterelor. Aceștia au constatat că în multe cazuri, clusterele
au apărut neplanificate și au parcurs un proces dinamic al ciclului de viață format din patru
etape: embrion ară, stabilitate, maturitate și declin. Specialiștii au observa t că pe parcursul
evoluției clusterului, forțele care susțin creșterea clusterului nu sunt întotdeauna aceleași forțe
care au condus la apariția clusterului. Constituie o adevărată provocare de zvolta rea unui cluster
începând cu faza de planificare. Prin intervenții politice, se poate susține dezvoltarea unor
clustere existente, dar pentru aceasta este nevoie de înțelegerea caracteristicilor și a modului de
funcționare a acestora.
48
Studiul cluster elor are ca fundament conceptul aglomerării dezvoltat de Marshall, care
susține că gruparea companiilor dintr -o anumită industrie, într -o locație, conduce la crearea de
economii externe, datorită costurilor reduse de tranzacționare, specializării și fluxului de
informații. Modelul său a explicat crearea și funcționarea unor clustere vechi industriale, dar
clusterele constituite recent arată că fenomenul de clusterizare este complex în raport cu modelul
aglomerării marshalliene.
Studiile de caz cu privire la clusterele recente arată că interacțiunile sociale, precum
fluxurile de cunoștințe între membrii clusterului joacă un rol important în dezvoltarea multor
clustere moderne ( A.J. Scott, A.S. Paul, 1990; Saxenian,1994; Larsen and all, 1984). Marshall
nu a co nsiderat ca element important în modelul său, relațiile sociale. Becattini, Brusco și Sforzi
au studiat modelul lui Marshall, au examinat performanțele unor clustere din mai multe orașe și
regiuni italiene și au identificat un tip nou cluster în cadrul căr uia se recunoaște rolul relațiilor
sociale, cooperarea și concurența între firmele clusterului.
Dacă modelul lui Marshall a evidențiat beneficiile directe ale co -localizării, modelul
marshallian modificat, cunoscut în literatura de specialitate ca „versiun ea italiană a modelului
marshallian”, a accentuat rolul interacțiunilor între firme și între persoane fizice, pentru a explica
succesul clusterelor. Modelul marshallian modificat oferă un fundament pentru a explica
succesul unor clustere moderne, precum Si licon Valley și Orange County ( Scott, 1986; Saxenian,
1994). Modelul are însă limite, acesta nu poate explica dezvoltarea unor clustere și dispariția altor clustere.
Markusen (1996) realizează o abordare a clusterelor reale prin inducție, introducând
alătu ri de modelul lui Marshall, trei modele suplimentare de clustere: „nod și legături” ( hub-and-
spoke), „platforma de satelit” și „clusterul centrat de stat”. Markusen a analizat fiecare model de cluster și a evidențiat activitățile desfășurate între firme, tranzacțiile furnizor -client, rolul fiecărui
membru al clusterului, modul în care diferiți actori interacționează unii cu alții.
În literatura de specialitate există diferite clasificări propuse de cercetători, dar modelele
nu sunt cuprinzătoare ca modele le lui Markusen. Pe baza criteriului și specificului geografic au
fost identificate și alte tipuri de clustere: italiene, americane, latino -americane, europene, dar
acestea au caracteristici din modelele lui Markusen ( Meyer -Stamer, Harmes -Liedtke, 2005).
Markusen (1996, p.288- 299) a realizat clasificarea clusterelor pe baza structurii și a identificat
patru tipuri de clustere:
(1) clusterul „Marshallian”, de tip rețea;
(2) clusterul de tip nod și legături „ hub and spoke ”;
(3) clusterul satelit „ satellite platforms ”;
(4) clusterul instituțional „ state -anchored ”;
Clusterul de tip rețea sau districtul industrial (fig.2.1) este un cluster alcătuit din
întreprinderi mici din același domeniu de activitate sau din domenii înrudite, care au același nivel de creare de valoare adăugată, care cooperează, dar se află și în competiție. Firmele din cadrul
districtului industrial cumpără unele de la altele, sunt v ânzători și cumpărători, în baza unor
acorduri sau contracte încheiate pe termen lung, pentru a exporta în afara regiunii. Întreprinderile
49
au acces la cunoștințe locale și la piața forței de muncă, beneficiază de costuri de transport și de
tranzacție reduse, de cultura flexibilității, de încredere și cooperare, iar economiile de scară sunt
relativ reduse. Cooper area sau legătura cu firmele externe clusterului este redusă. Piața forței de
muncă este flexibilă în interiorul districtului industrial, cu mobilitate mare între firmele clusterului, dar nu și în afara sa, astfel încât lucrătorii pot fi considerați mai de grabă angajați ai
clusterului, decât ai firmelor componente. Exemple de clustere de acest tip sunt Silicon Valey sau Boston (Route 127).
Districtul este o comunitate relativ stabilă, cu identitate culturală, cu expertiză tehnică,
financiară, în marketing ( Markusen, 1996). Datorită apropierii, firmele au avantajul de a se
informa asupra condițiilor de producție ale concurenților și de a beneficia de diseminarea cunoștințelor noi. Presiunea inovațională și procesele de învățare îmbunătățesc competitivitatea
clusterului ( Bathelt și Glückler, 2002, p.212).
Figura nr.2.1 Cluster de tip rețea
Sursa: Aleixandre G., Walburn D.(2012), Clusters in RIS3- KNOW -HUB,
http://www.know- hub.eu/knowledge -base/encyclopaedia/clusters -in-ris3.html )
Acest tip de cluster oferă perspective bune pe termen lung, de creștere economică și de
ocupare a forței de mu ncă. Potrivit Markusen, varianta italiană a clusterului este caracterizată de
un grad ridicat de cooperare între firmele concurente, pentru a partaja riscul, pentru stabilizarea
pieței și pentru inovare. Membrii clusterului au acces la infrastructura comună, training, servicii
de marketing, asistență tehnică sau financiară, mecan isme de partajare a riscurilor și de
stabilizare. Administrația locală are rolul de promova industriile de bază.
Clusterele de tip „Hub and Spoke” (axul roții și spițe, nod și legături) sunt aglomerări
care au în structura lor una sau mai multe companii ma ri de „tip ancoră”, integrate pe verticală,
în jurul cărora s -au concentrat furnizorii (fig. 2.2). Compania ancoră cumpără de la furnizori
locali sau externi și vinde clienților externi. Firmele mici din regiune sunt legate de firma dominantă prin lanțul de aprovizionare și sunt localizate în apropiere, astfel încât beneficiază de
avantajele aglomerării. Membrii clusterului au legături de aprovizionare cu furnizorii din locația
comună, cât și din afara locației comune și se află în competiție cu firme din e xterior.
Contractele cu furnizorii sunt realizate pe termen lung, iar economiile de scară sunt relativ ridicate.
50
Spre deosebire de clusterul de tip rețea, companiile mari ale clusterului domină relațiile
dintre întreprinderi. Interacțiunile se bazează pe l egăturile de aprovizionare și mai puțin pe
schimbul de inovații, pe împărțirea riscurilor sau pe acțiuni comune pentru stabilizarea pieței.
Datorită lipsei unor servicii comune de gestiune a infrastructurii, de instruire, marketing,
asistență tehnică sau f inanciară, nu există mecanisme de partajare a riscurilor și de stabilizare a
pieței. Serviciile financiare și de afaceri sunt adresate întreprinderilor dominante, iar forța de muncă este mai puțin flexibilă decât în clusterul de tip rețea. Dezvoltarea pe t ermen lung a
clusterului depinde de perspectivele industriei și de strategiile firmelor dominante. Administrația locală are rol important în promovarea industriilor de bază locale, naționale și în furnizarea de
infrastructură necesară pentru funcționarea c lusterului.
Clusterele de tip „Hub and Spoke” se formează în industria auto, unde o întreprindere
producătoare de tip ancoră lucrează cu un număr foarte mare de furnizori de componente (peste
2000), pentru a asambla o mașină. Furnizorii unei întreprinderi mari s e deplasează în zona în
care se află fi rma de tip ancoră, determinând apariția clusterului industrial, prin localizarea de
întreprinderi în jurul întreprinderii de tip ancoră, integrarea fiind pe verticală.
Un exemplu de astfel de cluster este clusterul de automobile Wolksburg, care are ca
întreprindere ancoră , fabrica Volkswagen, în jurul căreia s -au concentrat furnizori. În cluster sunt
interconectate pe verticală mai multe întreprinderi , de-a lungul lanțului valorii adăugate.
Integrarea pe vertical ă are o importanță mare pentru procesele de aglomerare, prin
întreprinderile situate în amonte și aval, în lanțul de producție și de valoare adăugată ( Bathelt și
Glückler , 2002). Dezavantajul îl constituie orientarea veniturilor regiunii către întreprinde rea
dominantă și nu spre economia regiunii. Exemple de astfel de clustere sunt: Toyota, Japonia; Seattle și central New Jersey, SUA ; San Jose dos Campos, Brazilia.
Conform lui Payer (2002, p.59) clusterele concentrate în jurul unei întreprinderi mari nu
sunt clustere adevărate, sunt „pseudoclustere”, clusterele veritabile sunt alcătuite din
întreprinderi mici și mijlocii care formează o rețea într -un domeniu, cum este clusterul „Silicon
Valley”.
În România s -au format clustere de tip „Hub and Spoke” în industria auto, respectiv
clusterul Dacia – Renault la Mioveni sau clusterul de automotive din Craiova, care are
întreprindere dominantă compania Ford, în jurul căreia s -au concentrat furnizorii de componente
auto.
Figura nr.2.2 Cluster de tip „Hub and Spoke” (nod și legături)
Sursa: Aleixandre G., Walburn D.(2012), Clusters in RIS3- KNOW -HUB,
http://www.know -hub.eu/knowledge -base/encyclopaedia/clusters -in-ris3.html)
51
Clusterele de tip satelit (fig.2.3) au în componență filiale ale unor firme mari, externe, cu
sediul în exteriorul acestuia. Structura de afaceri a clusterului este dominată de firmele externe,
comerț ul și cooperare a sunt minime între membri, legătu rile clusterului fiind cu exteriorul
acestuia. Potrivit lui Markusen, întrucât clusterul este dominat de firmele mari, cu sediul în afara sa, deciziile cheie de investiții sunt realizate pe plan extern, iar economiile de scară sunt
moderate și uneori mari.
Piața forței de muncă este caracterizată de un grad ridicat de mobilitate de personal între
filiale și societatea mamă, dar nu pe plan local. Contractele cu furnizorii de pe plan local sunt
încheiate pe perioade scurte sau cel mult medii. Legăturile de cooperare cu firmele externe, în
special cu societatea -mamă sunt puternice, iar cele cu firmele locale sunt minime. Gradul de
cooperare între firmele concurente pentru a partaja riscul, inovarea și pentru stabilizarea pieței este scăzut. Sursele de finanțar e, expertiza tehnică, serviciile de afaceri sunt furnizate din afara
clusterului. Rolul guvernului local este foarte important și constă în asigurarea infrastructurii, scutiri de taxe, precum și în acordarea de stimulente pentru încurajarea afacerilor.
Figur a nr.2.3 Cluster de tip satelit
Sursa: Aleixandre G., Walburn D.(2012), Clusters in RIS3- KNOW -HUB,
http://www.know -hub.eu/knowledge -base/encyclopaedia/clus ters-in-ris3.html )
Clusterul au to River Valley (U.S.A.) care acționează în industria auto este un cluster de
tip satelit și include un număr mare de întreprinderi conectate la industria auto. Clienții întreprinderilor sunt companii situate în afara clusterului: Ford Motor Co., o fabrică Toyota din
West Virginia, o fabrică Nissan din Tennessee. Întreprinderile din cluster sunt furnizori sau sucursale ale companiilor care au sediul principal în afara regiunii, iar canalele de distribuție din
cluster sunt orientate spre lanțul logistic al c orporațiilor externe. În acest model de cluster,
deciziile sunt luate de companiile aflate în afara sa, iar economia regională influențează aceste decizii într -un grad scăzut.
Clusterul instituțional sau ancorat de stat (fig.2.4) are î n structură instituții dominante,
care sunt entități publice sau non- profit: universități, laboratoare de cercetare -dezvoltare, baze
militare, alte instituții, în jurul cărora se află furnizorii și clienții. Mediul de afaceri local beneficiază de facilități acordate de stat di n rațiuni politice care conduc la dezvoltarea
furnizorilor și la economii de scară relativ mari ( Markusen, 1996 ). Clusterele instituționale sunt
concentrate pe instituțiile dominante și sunt dependente de aceaste instituții. Legăturile de
52
cooperare există numai între firmele dominante și furnizori, iar cooperarea între firmele locale,
private este scăzută. Contractele încheiate între clientul stat și furnizorii săi sunt pe termen scurt
și au caracter politic. Deciziile cheie de investiții sunt luate la dife rite niveluri de guvernare.
Angajații migrează în cadrul clusterului de la instituțiile mari, la firmele mici, dar mai puțin în exterior. Rolul administrației locale constă în furnizarea de infrastructură, iar gradul de
promovare a activităților de bază es te scăzut. Perspectivele pe termen lung de creștere a
clusterului depind de facilitățile oferite de Guvern.
Figu ra nr.2.4 Cluster instituțional
Sursa: Aleixandre G., Walburn D.(2012), Clusters in RIS3- KNOW -HUB,
http://www.know -hub.eu/knowledge -base/encyclopaedia/clusters -in-ris3.html
)
Un exemplu de clustere instituționale îl reprezintă laboratoarele mari de stat, cum sunt
Albuquerque sau Los Alomo din SUA . Acest tip de cluster a re influență asupra stabilității
regiunii și dezvoltării regionale, pentru că beneficiază de facilitățile acordate de stat, oferă noi
locuri de muncă și o anumită stabilitate economică, dar nu sprijină dezvoltarea unor noi domenii
pentru clustere.
2.1.3 Modelul ciclului de viață
O altă clasificare a clusterelor se poate face în funcție de etapa din ciclul de viață, în mod
similar cu ciclul de viață al unui produs sau al industriei ( Sonderegger și Taube, 2010, p.384). În
evoluția sa , un cluster poate parcurge următoarele etape: apariție, creștere, maturitate și declin. În
funcție de etapa din ciclul de viață în care se află, clusterul are particularități și comportamente
distincte.
Procesul de clusterizare nu reprezintă o asigurare î mpotriva declinului, dovada o
constituie declinul unor clustere puternice, de construcții navale la Clyde, de textile și
îmbrăcăminte în Regatul Unit sau de cărbune și oțel la Ruhr. Nu există dovezi clare că
interacțiunea puternică din cadrul unui cluster limitează capacitatea clusterului de a răspunde la
schimbarea radicală sau că ar conduce la o comunicare care încurajează conservatorismul
colectiv ( Jörg Meyer -Stamer și Ulrich Harmes -Liedtke, 2005).
În etapa de maturitate comportamentul companiilor prezin tă anumite particularități
determinate în principal de consolidarea acestora, de faptul că în cluster apar corporații puternice
53
care acționează mai mult independent, iar acțiunile comune sunt foarte puține. În această etapă se
produce preluarea companiilor locale de către investitori externi, ceea ce conduce la neîncredere
și la migrarea companiilor din cluster către exterior, pentru a identifica locuri care le oferă avantaje superioare. În perioada de declin clusterele au comportament agresiv și nu încuraj ează
acțiunile comune locale ( Belussi, 1999; Grabher,1993;Staber, 2001; Whitford, 2001).
Specialiștii grupează clusterele în funcție de punctele forte și dinamismul acestora, în trei
grupe principale: clustere imature, mature, în tranziție, conform figurii 2.5 ( Christensen et al.,
2012). Thomas Lämmer -Gamp, Gerd Meier zu Köcker, Thomas Alslev Christensen (2012) au
analizat principalele caracteristici ale clusterelor și programele de susținere a acestora, în funcție de dinamismul și etapa din ciclul de viață în care se află.
Clusterele imature reprezintă clustere nou înființate care utiliz ează avantajele existente
într-o locație: factori geografici naturali, factori culturali, competențe unice, spirit antreprenorial.
Aceste elemente au condus la demararea af acerilor, în timp au determinat creșterea cererii locale,
formarea de noi firme, de spin- off -uri și în cele din urmă, apariția clusterului.
Figura nr. 2.5 Ciclul de viață al clusterului
Sursa: Thomas Lämmer -Gamp, Gerd Meier zu Köcker, Thomas Alslev Christensen (2012),
Let’s make a perfect cluster policy and cluster programme. Smart recommendations for policy, Berlin/Copenhagen
Clusterele mature sunt clustere care urmează o traiectorie specifică de creștere.
Dinamismul lor este dat de: valo area capitalului social, rețelele for male și informale de personal;
activitățile de cercetare; creșterea gradului de colaborare instituționalizată și de concurenț ă între
companii. Condițiile esențiale pentru dezvoltarea clusterelor sunt: existența legăturilor între
participanți, transferul rezultatelor cercetării din sectorul public în mediul privat, comercializarea
noilor cunoștințe. Creșterea clusterelor trebuie să fie susținută prin politici și programe care
creează condițiile- cadru de funcționare și spr ijină proiectele comune ale acestora. Există două
tipuri de clustere mature: c lusterel e campioni naționali și clusterele de nivel mondial.
54
Clusterele campioni naționali sunt puternice și au potențial substanțial de creștere
națională și internațională. Acestea sunt caracterizate de: o infrastructură de cooperare bine
dezvoltată, capacități semnificative de inovare și un nivel ridicat de internaționalizare.
Clusterele de nivel mondial sunt clustere dinamice, foarte puternice și sunt recunoscute
în întreaga lume. Acestea au sisteme de inovare puternice, bazate pe cercetare -dezvoltare și pe
sisteme de educație de calitate. Clusterele de nivel mondial sunt lideri în tehnologie , pe piețe, și
integrează în afaceri activitățile de cercetare- dezvoltare și infrastr uctura de sprijin. Datorită
dezvoltării de tehnologii, produse și servicii noi, aceste tipuri de clustere reprezintă cel mai bun
mediu care sprijină dezvoltarea industriilor emergente.
Clusterele operează pe piețele concurențiale și supraviețuiesc numai d acă sistemele de
inovare sunt în măsură să facă față presiunii concurențiale exercitate de piața mondială. Unele
clustere au un ciclu de viață relativ scurt, în timp ce altele supraviețuiesc în timp. Dacă sistemul
de inovare nu este suficient de puternic pentru a crea produse și servicii competitive, clusterul se
va afla în declin. Pentru a preveni declinul clusterului, participanții la cluster și factorii de decizie trebui e să anticipeze concurența și să ia măsuri de restructurare economică. Aceasta înseamnă să
nu mai fie susținute unele sectoare prin subvenționarea industriilor care nu au o șansă de a
concura cu succes.
Clusterele în tranziție au trei opțiuni de evoluție:
a. Declinul și să devină imature din nou;
b. Renașterea (clustere puternice, care continuă să se adreseze piețelor „tradiționale”, dar
introduc produse , servicii noi sau d ezvoltă noi modele de afaceri);
c. Pătrunderea pe piețe noi, prin produse „radicale” și servicii inovative (clustere foarte
puternice care se dezvoltă în industriile emergente).
Furnizarea de sprijin public se produce în următoarele cazuri:
• Nu există nicio șansă de a iniția o „renaștere a clusterului”, prin oferirea de asistență
membrilor clusterului, prin politici specifice, pentru a dezvolta noi produse și servicii
competitive;
• Descoperirea industriilor emergente, care ar putea crea noi piețe.
În timp ce „renașterea unui cluster” menține sau crește ușor dinamismul sistemului de
inovare regional sau național, dezvoltarea de industrii emergente conferă acestui sistem, un impuls enorm de dinamism.
Programele de cluster sunt adaptate stadiilor de dezvoltare ale clusterelor și oferă sprijin
pentru dezvoltarea capacităților de cercetare și inovare. Evaluarea stadiului de dezvoltare a unui
cluster se face cu ajutorul unor cri terii și indicatori, prin acordarea de etichete de calitate care
măsoară performanțele unui cluster, de către Inițiativa Europeană de Excelență a Clusterelor.
Benchmarkingul clusterelor și organizațiilor de management a le acestora este instrumentul de
evaluare a performanțelor și trebuie să fie însoțit de o evaluare a politicilor și programelor de
susținere a clusterelor.
În funcție de stadiul lor de dezvoltare, clusterele pot să primească sprijin tehnic și
financiar prin programe de sus ținere pentru dezvo ltarea capacității lor organizaționale, de
55
cercetare și inovare. În statele membre ale U.E., programele de susținere a clusterelor sunt
gestionate de Agenții de implementare, cu rol în monitorizarea și evaluarea implementării
acestora.
Programele adresate clusterelor vizează:
• Asistența tehnică și financiară, pentru dezvoltarea capacității organizației de management
a clusterului;
• Programe tematice pentru: cercetare, dezvoltare, inovare, dezvoltarea afacerilor și
formare profesională, în funcție de nevoile de dezvoltare specifice ale participanților,
pentru dezvoltarea capacităților acestora și pentru facilitarea proiectelor comune care
promovează dezvoltarea clusterului.
Tipurile de programe care susțin clusterele sunt:
• Programele specifice prin care sunt fi nanțate proiecte în domeniul cercetării și
dezvoltării, inovării, transferului de tehnologie, antreprenoriatului, afacerilor, promovării exportului, educației și formării profesionale;
• Programele care susțin mediul de afaceri : investițiile în infrastructur ă, reglementarea
pieței, inclusiv prin politici macroeconomice și fiscale care reglementează mediul general de afaceri dintr -o țară.
Programele și politicile adresate clusterelor în funcție de etapa din ciclul de viață prezintă
diverse caracteristici și su nt abordate detaliat de către Thomas Lämmer -Gamp, Gerd Meier zu
Köcker, Thomas Alslev Christensen (2012) .
Potrivit autorilor, pe ntru implementarea unui program destinat clusterelor imature trebuie
identificate potențiale le organizații de management. În cadrul acestor tipuri de clustere,
cooperarea dintre participanți este facilitată de organizația de management a clusterului. Pentru construirea încrederii între participanți, sunt finanțate proiecte mici de inovare.
Obiectivele program elor adresat e cluster elor imatur e sunt:
• Constituirea organizației de management a clusterului (infrastructură și personal);
• Elaborarea strategiei clusterului și aprobarea de către membrii acestuia;
• Contribuția actorilor cheie la dezvoltarea organizației de management a clusteru lui (în
natură sau prin contribuții financiare);
• Furnizarea de servicii participanților la cluster de către organizația de management:
schimb de informații și experiență, grupuri de lucru, instruire, dezvoltarea de proiecte
comune;
• Realizarea contactului o rganizației de management a clusterului, cu actorii relevanți din
sistemul regional de inovare;
• Îmbunătățirea comunicării între membri.
Programul destinat clusterelor imature are o durată până la cinci ani, se adresează
potențialilor solicitanți, de prefer ință din sectorul privat și constă în:
• Asistență financiară pentru crearea infrastructurii de management a clusterului și pentru angajarea de personal;
• Asistență tehnică pentru dezvoltarea capacității organizați ei de management a clusterului;
56
• Oferirea de consiliere echipei de management a clusterului, monitorizarea și evaluarea
permanentă a progresului clusterelor, de către autoritatea responsabilă de program.
În privința finanțării, din totalul bugetului organizației de management al clusterului, o
cotă semnificativă o reprezintă fondurile publice, dar este necesară și co -finanțarea din surse
private, pentru a asigura angajarea sectorului privat.
Programele pentru clusterele campioni naționali se adresează unui număr mic de
organizații de management a clusterelor, cu potențial mare de creștere. Organizația de
management a clusterelor campioni naționali are experiență în gestionarea clusterelor, oferă
servicii diverse membrilor și realizează primele colaborări sau parteneriate internaționale.
Obiectivele pro gramului adresat clusterelor campioni naționali vizează:
• Crearea unui mediu favorabil inovării și creativității;
• Creșterea vizibilității internaționale a organizației de management a clusterului;
• Întărirea colaborării între participanții la cluster;
• Profes ionalizarea organizației de management a clusterului și a serviciilor sale;
• Implementarea, revizuirea, actualizarea strategiei, împreună cu participanții la cluster;
• Oferirea de servicii noi, personalizate;
• Finanțarea pe termen lung a organizației de manag ement de cluster, inclusiv prin sprijin
financiar privat;
• Mobilizarea investițiilor private suplimentare în domeniul științei, tehnologiei și inovării, precum și în educație, formare și infrastructură;
• Creșterea numărului de li deri de piață și de tehnologi e;
• Furnizarea de servicii și produse inovatoare, cel puțin pe piața națională;
• Vizibilitatea crescută a clusterului și participanților săi.
Programele de susținere adresate organizațiilor coordonatoare ale clusterelor cu potențial
ridicat de a deveni campi oni naționali oferă criterii de selecție transparente și măsurabile, fără
nicio influență politică . Fonduri le adresate organizațiilor de management a clusterelor sunt
concentrate pe zonele de interes public. De asemenea, programele oferă: asistență tehnică pentru
consolidarea capacităților organizațiilor de management al clusterelor, măsuri pentru a dezvolta în continuare excelența în clustere prin benchmarking, formare profesională și asigură
monitoriz area, evalu area progresul ui proiectelor clusterelor. Ac este programe sprijină inovarea
în noi produse, servicii și facilitează conectarea la alte scheme de sprijin a inovării de la nivel
național și regional. Programele ofer ă flexibilitate mare clusterelor, pentru a implementa noi
sisteme sau instrumente de f inanțare pe durata programului, dacă este necesar. Durata
programelor este de la cinci ani până la zece ani, se desfășoară pe diferite faze, finanțarea
acordată pentru fiecare etapă depinzând de evaluarea anterioară pozitivă.
În ceea ce privește nivelul in vestițiilor publice, sunt finanțate activitățile de interes
public, care sunt esențiale pentru a pune în aplicare strategia clusterului. În funcție de activitățile clusterului și interesul public, finanțarea sus ține clusterul pe termen lung, cu amploare ma i mare
pentru început și cu o rată de scădere în timp.
57
Program ele adresat e clusterelor mature de talie mondială vizează un număr mic de
organizații cluster care au un potențial foarte mare de dezvoltare. În acest caz, organizația de
management al clusteru lui are experiență, oferă servicii diversificate membrilor clusterului și
realizează un număr semnificativ de colaborări sau parteneriate internaționale durabile. Obiectivele programului vizează:
• Crearea unui mediu favorabil inovării și creativității;
• Creșterea vizibilității internaționale a organizației de management a clusterului;
• Cooperarea între membrii clusterului și cu actori din afara sa;
• Implementarea, revizuirea și actualizarea strategiei clusterului;
• Oferirea de servicii noi, personalizate;
• Acorda rea de sprijin activ pentru tehnologii ecologice și pentru internaționalizarea
participanților;
• Finanțarea pe termen lung a organizației de management de cluster, inclusiv prin sprijin
financiar privat.
Programul de susținere a clusterelor mature de talie mondială vizează:
• Criterii de selecție transparente și măsurabile , fără influență politică;
• Fonduri de co- finanțare concentrate pe domenii de interes public;
• Asistență tehnică pentru consolidarea capacității organizațiilor de management a clusterului, dac ă este necesar;
• Monitorizarea progresului de către autoritatea responsabilă de program ;
• Crearea unui mediu pozitiv pentru inovare și creativitate;
• Creșterea vizibilității internaționale a organizației de management a clusterului;
• Colaborarea între actorii din educație, instituții de cercetare, dezvoltare și alți participanți
la cluster;
• Perfecționarea serviciilor furnizate de organizația de management a clusterului;
• Revizuirea și actualizarea strategiei clusterului;
• Oferirea de servicii noi, personalizate;
• Sprijin activ pentru a iniția internaționalizarea participanților la cluster;
• Finanțarea pe termen lung a organizației de management de cluster, asigurată inclusiv
prin sprijin financiar privat.
Programele tematice sprijină inovarea pentru dezvoltarea pro duselor și serviciilor.
Acestea au flexibilitate mare și permit implementarea de sisteme sau instrumente noi de finanțare în timpul programului și conectarea la scheme de sprijin pentru inovare (la nivel național și
regional). Ca și în cazul programului adresat clusterelor campioni naționali, durata programului
este de la 5 ani până la 10 ani, se desfășoară pe diferite etape, finanțarea acordată pentru fiecare
etapă depinzând de evaluarea anterioară, pozitivă. În ceea ce privește investițiile publice, sunt
finanțate activitățile de interes public, esențiale pentru a transforma strategia clusterului în
realitate.
58
Programele care susțin clusterele în tranziție orientate către renaștere sunt flexibile și
vizează criterii de selecție individuale, asistență tehn ică de specialitate și fonduri de co -finanțare
pentru organizațiile de management al clusterelor, concentrate pe domenii de interes public.
Organizația de management a clusterelor operează cu o echipă cu experiență în managementul
clusterului și ia decizii privind renașterea clusterului. Nivelul investiției publice și durata
programului de susținere depind de obiectivul urmărit.
Program ele adresat e clusterelor în tranziție către industriile emergente se adresează
clusterelor care au potențial ridicat de su cces în industriile emergente. Programele au obiective
asemănătoare cu obiectivele programelor adresate clusterelor în tranziție orientate către
renaștere. Acestea sprijină strategia clusterului, pentru ca asocierea să poată oferi produse și
servicii caracteristice industriei emergente. Durata programului de susținere este de până la 3 ani,
iar nivelul investiției publice este mediu. Prin program se finanțează acțiuni care sprijină
participanții să devină actori de succes în noua industrie emergentă. Natura programelor adresate
clusterelor și punerea în aplicare a acestora au impact asupra performanței clusterelor.
Elementele esen țiale care trebuie luate în considerare atunci când se configurează un
program de susținere a unui cluster sunt:
• Programul să fie simplu, pentru a evita birocrația administrativă, cu impact negativ
asupra performanței operațiunilor clusterelor;
• Programul să fie flexibil, pentru a răspunde rapid la schimbarea economică și tehnologică
din mediul în care operează clusterele;
• Punerea în aplicare a programului să fie susținută de o infrastructură de sprijin asigurată
de universități și consultanți;
• Programul să aibă obiective clare, care pot fi măsurate prin intermediul unui sistem de
indicatori, care să ofere informații relevante despre procesele de implementare;
• Punerea în aplicare a programului să fie însoțită de o evaluare ex -post care oferă
recomandări pentru adaptarea programului. Evaluarea este utilă pentru a îmbunătăți
performanța unui program, iar rezultatele sunt utilizate atât pe ntru dezvoltarea în
continuare a programului existent, cât și pentru dezvoltarea de noi programe. Rolul organizațiilor de management a clusterului este important, pentru că acestea
facilitează colaborarea între participanții clusterului și alți actori, pen tru realizarea de proiecte în
comun. Fiind conectate atât cu participanții la cluster, cât și cu factorii de decizie politică, pot servi ca un liant între aceștia, facilitând participarea membrilor la activități comune și
comunicarea nevoilor de dezvoltare a acestora, către Guvern.
În ceea ce privește monitorizarea și evaluarea clusterelor, programelor și politicilor de
susținere a acestora, metodele și indicatorii diferă de la o țară, la alta. Nevoile și domeniile de
aplicare a analizelor variază, făcând dificilă comparația programelor, politicilor de susținere a
clusterelor și a impactului, între regiuni și națiuni.
59
2.1.4 Alte modele de clustere
Altenburg și Meyer -Stamer (1999) după o analiză a clusterelor din America Latină,
propun a altă tipologie a clusterelor , în funcție de diferențele existente la nivel internațional.
Aceștia clasifică clusterele în: clustere de supraviețuire, clustere fordiste, clustere transnaționale
(Jörg Meyer -Stamer și Ulrich Harmes -Liedtke, 2005).
Clusterele de supraviețuire sunt alcătuite din microîntreprinderi și întreprinderi mici, care
interacționează pu țin, au grad de specializare scăzut, iar concurența este bazată pe politica de
preț. Avantajul principal îl reprezintă crearea de locuri de muncă, iar limita acestor clust ere este
determinată de posibilitățile de modernizare și de specializare reduse. Clusterele se dezvoltă în
special în perioadele de criză macroeconomică, iar alegerea unei politici de preț inadecvate
conduce la distrugerea acestora.
Clusterele fordiste sunt similare clusterelor markusiene de tip nod și legături și sunt
caracterizate de prezența puternică a companiilor mari, integrate pe verticală, între care relațiile
de cooperare sunt slabe. Avantajul acestor clustere constă în costul redus și în orientar ea către
specializare și acțiuni comune, pentru obținerea de beneficii.
Clusterele transnaționale includ firme leader și numeroși furnizori. Acestea prezintă
trăsături distincte în raport cu celelate tipuri de clustere, pentru că fac parte din rețele globale care includ corporații competitive. Evoluția clusterelor depinde de deciziile strategice luate de
sediul central al organizațiilor, c ât și de factorii macroeconomici (stabilitate, rata de schimb).
Clusterele impun bariere ridicate la intrarea pe piață p entru societățile naționale și promovează
investițiile pentru a atrage companiile complementare situate pe plan local.
Enright ( 2000) realizează o clasificare a clusterelor în funcție de nivelurile de emergență ,
în: clustere latente, potențiale, clustere s usținute de guvern și clustere “iluzii” (Jörg Meyer –
Stamer și Ulrich Harmes -Liedtke, 2005).
Clusterele latente includ o masă critică de firme din industriile conexe pentru a putea
beneficia de avantajele clusterizării. Aceste tipuri de clustere nu beneficiază cu adevărat de avantajele locației comune datorită: lipsei de cunoaștere a firmelor locale, nivelului scăzut sau
inexistenței interacțiunilor între firme și între persoanele fizice, lipsei unei viziuni comu ne și în
special lipsei de încredere în existența intereselor comune. Organizațiile partenere nu se comportă ca aparținând unui cluster în care membrii beneficiază de avantaje comune, de aceea
nici nu depun eforturi pentru a indentifica beneficiile potenți ale ce pot fi generate de
interacțiunea cu alte organizații locale.
Spre deosebire de categoria anterioară, clusterelele potențiale dețin elemente necesare
pentru dezvoltarea clusterelor de succes. Elementele care le lipsesc pentru a beneficia de avantaju l aglomerării sunt: existența unor lacune în fluxul intrărilor sau serviciilor, insuficienta
interacțiune și schimbul de informații redus între parteneri, care împiedică dezvoltarea
clusterului.
Clusterele susținute de guvern sunt lipsite de elementul esen țial pentru funcționare,
respectiv masa critică de firme sau de condițiile favorabile pentru dezvoltarea lor naturală.
Acestea se regăsesc în special în industria electronică și în biotehnologie, sunt generate din
60
motive politice, fără o analiză pertinentă a necesității, funcționării, impactului economic și
social. Clusterele „iluzii” sunt create și conduse din rațiuni politice și sunt lipsite atât de masa
critică, cât și de orice sursă de avantaj ( Jörg Meyer -Stamer, Ulrich Harmes -Liedtke, 2005).
O altă clasificare a clusterelor se poate face în funcție de domeniile în care funcționează:
servicii financiare (London City, New York), film (Hollywood și „Bollywood”), autoturisme
(Detroit, Modena, Toyota City, Wolfsburg, Stuttgart), ceasuri (Elveția și Japonia), echipamente
optice (Tokyo), programe de calculator (Olanda și Columbia), (Silicon Valey, Bangalore), tehnologia marină (sud -vestul Norvegiei), telecomunicații mobile (Stockholm și Helsinki), vin
(Barossa Valley, Rioja, Bordeaux, sudul statului Chile și pă rți din California), științele vieții,
biotehnologie și instrumente medicale (Route Boston's 128, BioValley 21, Medicon Valley 22)
(Avram C.E., 2010).
Clusterele se regăsesc în economiile din întreaga lume, au o istorie și o evoluție proprie.
Particularită țile fiecărui tip de cluster îmbină trăsăturile clusterelor analizate și descrise de
Markusen. În Silicon Valley, există toate tipurile de clustere Markusen: un cartier industrial în electronică ( Saxenian, 1994), hub- uri importante (Lockheed, Hewlett Packa rd, Universitatea
Stanford), clustere satelit de tip sucursală pentru S.U.A., Japonia, Coreea și companiile europene (IBM, Oki, TK Ceramică, Hyundai, Samsung). Silicon Valley este un mare beneficiar de
contracte militare în industria electronică pentru apă rare și în sectorul de comunicații ( Saxenian,
1983).
2.2 Modele de clustere de succes
2.2.1 Modelul bazat pe competitivitatea regională
Modelul propus de Fereirra (2009) este aplicabil oricărei tipologii de cluster în turism și
permite efectuarea de comparații între regiuni. Acesta utilizează o combinație de variabile
prezente în modelele de competitivitate a destinației turistice care sunt incluse într -un sistem
interactiv cu trei componente principale:
• produsul turistic (resurse și atracții);
• destinația turistică;
• clusterul de turism.
Dacă legăturile dintre primele două componente: produsul turistic și destinația turistică sunt
eficiente, clusterul de turism va funcționa. Modelul se bazează pe diamantul lui Porter (1990) și
pe faptul că, organizațiile clu sterului , fiind integrate într -un sistem, se susțin pe piață prin două
tipuri de strategii: interne, de concurență cu organizații din cadrul clusterului și externe, de
concurență, cu alte clustere de turism. Caracteristica principală a modelului este combi nația de
factori determinanți pentru atingerea competitivității. Fiecare factor prezintă elemente care fac presiuni asupra altor elemente determinante, iar gradul de interacțiune definește avantajul competitiv regional.
În acest model, competitivitatea es te elementul cheie pentru succesul unui cluster. Un cluster este
competitiv dacă are capacitate de competitivitate. Cabugueira (2005) susține că nivelul de
dezvoltare a turismului , îl transformă într -o activitate favorabilă, care contribui e la proces ul de
61
creștere economică a regiunii sau țării respective. Creșterea concurenței între destinațiile
turistice , determină îmbunătățirea elementelor componente, a condițiilor de calitate ale
produselor și a destinațiilor turistice care devin mai atractive.
Modelul recunoaște rolul guvernului în elaborar ea de politici care promovează
competitivitatea clusterului de turism și rolul strategic al universităților în: cercetare, inovare,
pentru diferențierea ofertelor de produse și servicii turistice; în formarea resurse lor umane
implicate în acest sector.
Figura 2.6 prezintă modelul conceptual de cluster în turism bazat pe competitivitatea
regională. Relațiile dintre variabilele modelului sunt fundamentale pentru competitivitatea
clusterului de turism și pentru dezvoltar ea regională. Competitivitatea clusterului este
determinată de:
a) Industriile conexe și de sprijin;
b) Condițiile ofertei; c) Condițiile cererii;
d) Strategia de afaceri, structura și rivalitatea;
e) Combinația factorilor determinanți.
Figura nr.2.6. Modelul de cluster în turism bazat pe competitivitatea regională
Sursa:Prelucrare după Cristina Maria Santos Estêvão and João J. Ferreira (2009),
Tourism Destination Development and Branding, Eilat Conference Proceedings
62
Strategiile competitive în in teriorul și în afara clusterului de turism se bazează pe:
cooperare, crearea unor bariere la intrare, a unor bariere la ieșire, diferențierea și inovarea
produselor oferite.
Produsele turistice joacă un rol important în dezvoltarea regională prin:
a) At ractivitatea resurselor naturale, istorice și culturale;
b) Activitățile de divertisment;
c) Organizarea de evenimente;
d) Calitatea infrastructurii de sprijin a turismului.
Destinația turistică contribuie la atractivitatea clusterului de turism, prin elementele:
a) Marketingul turismului;
b) Disponibilitatea informațiilor turistice;
c) Antreprenoriat și proactivitate;
d) Servicii de sprijin pentru turism (ghiduri turistice);
e) Ospitalitatea personalului care oferă informații turiștilor.
Guvern ul joacă un rol vital în îmbunătățirea competitivității clusterului, prin:
a) Crearea infrastructurii fizice și de sprijin pentru turism;
b) Sprijinul financiar pentru proiecte de investiții în turism;
d) Securitatea în destinația turistică; e) Conservarea resurselor naturale, istorice și culturale.
Universitățile au un rol important în: inovarea de produse și servicii turistice; realizarea
de strategii de diferențiere pentru produse și servicii de turism; educația și formarea resurselor
umane.
Dezvol tarea regională este determinată de atractivitatea produselor turistice, de
managementul destinației turistice, precum și de potențialul competitiv al factorilor determinanți
ai clusterului de turism. Modelul prezintă avantajul că utilizează indicatori car e se pot calcula cu
ajutorul unor date ce pot fi obținute cu ușurință. Aplicarea acestui model de cluster în turism pentru dezvoltarea regiunilor permite factorilor de decizie să identifice punctele slabe și
potențialul de dezvoltare a acestuia. Modelul poate fi folosit pentru studiul comparativ al
clusterelor de turism din mai multe regiuni, pentru a identificarea factorii care conduc la aceleași
rezultate sau la rezultate diferite.
2.2.2 Modelul bazat pe competitivitatea globală
Porter (1999, p. 230) subliniază că turismul nu depinde numai de atracțiile principale,
acesta depinde de: confort, servicii, hoteluri, restaurante, magazine de suveniruri, aeroporturi, de
alte modalități de transport. Părțile componente ale clusterului sunt în general dependente unele
63
de altele, iar performanța scăzută a unei componente poate compromite succesul altor
componente.
Nu toate regiunile dispun de elementele necesare pentru a dezvolta în mod eficient
activități turistice, respectiv: resurse culturale, fizice, naturale și sociale care definesc identitatea,
acces la infrastructura de transport, infrastructură de cazare, restaurante, servicii turistice de
înaltă calitate, o locație strategică , pentru a atrage turiști și activități economice durabile.
Regiunea are nevoie de strategii de marketing turistic pentru a promova o imagine atractivă, unică și competitivă ( Smith, 1989). Sustenabilitatea economică, socială, de mediu și culturală a
turismului este asigurată numai în cazul în care produsul turistic se bazează pe politici publice, care stabilesc condițiile de durabilitate la nivel regional și național.
Kim și Wicks au realizat în anul 2010 un model al clusterului de turism, având la bază
diamantul lui Porter și variabile identificate în alte modele de cluster ( Crouch și Ritchie, 1999;
Dwyer și Kim, 2003 ). Modelul de cluster în turism bazat pe competitivitatea globală este
fundamentat pe trei aspecte esențiale în dezvoltarea turismului (fig.2.7):
• contribuția corporațiilor transnaționale;
• rolul interconexiunilor între pa rticipanții clusterului;
• divizarea între actorii clusterului și condițiile mediului în care funcționează clusterul.
Figura nr. 2.7. Model de cluster în turism bazat pe competitivitatea globală
Sursa: Prelucrare după Kim și Wicks (2010 ), Rethinking Tourism Cluster Development Models
for Global Competitiveness, International CHRIE Conference -Refereed Track. Paper 28
Modelul de cluster în turism bazat pe competitivitatea globală include patru factori care
influențează funcționare a clusterului ca sistem și a fiecărui participant la cluster.
„Resursele de bază și atracțiile ” reprezintă principalele resurse care atrag turiștii către
destinații și sunt factorii esenți ali în crearea de produse turistice. Acestea includ resursele
natur ale (munți, lacuri, plaje, ape, resurse de patrimoniu sau culturale, sortimente culinare
64
tradiționale, obiecte de artizanat, cultura sau istoria) și resursele create, care cuprind evenimente
speciale sau activități disponibile într -o destinație turistică, de divertisment și cumpărături.
Managementul destinației include activități de marketing a destinației, de informare și
comunicare, de management al resurselor umane, de managementul mediului, care au rolul să
sporească resursele de bază și să consolideze eficacitatea factorilor complementari.
Condițiile complementare adaugă valoare la resursele de bază și includ: facilități de
cazare, alimentație, transport, precum și alte resurse din componenta privată a industriei
turismului.
Condițiile cererii reprez intă un factor important pentru competitivitatea turismului și
include trei elemente: conștientizarea cererii, percepția și preferințele consumatorilor ( Dwyer și
Kim, 2003). Acest factor determinant al competitivității permite destina țiilor turistice răspu nsul
rapid la schimbările nevoilor, la nivel național ș i interna țional.
Cei patru factori influențează funcționarea clusterului de turism și susțin competitivitatea
destinațiilor turistice. Atunci când au intrări suficiente: forță de muncă specializată, a ctive,
resurse atractive și oferă o bună informare a furnizorilor cu privire la produsele și nevoile turistice, clusterele obțin avantaje competitive. Actorii clusterelor: guverne, universități,
companii legate de industria turismului, corporații transnaționale, organizații neguvernamentale
cooperează și creează avantaje competitive pe piața globală, contribuind la prosperitatea socio –
economică regională și națională.
Figura 2.7 realizează o abordare sistemică a clusterului de turism. Actorii clusterului:
companii din sectorul turistic, guverne, universități, organizații de management al destinației, corporații transnaționale se află în relații de conexiune și sprijină clusterul. Aceștia cooperează
realizând o maximizare atât a beneficiilor individuale, câ t și a efectelor pozitive ale clusterului de
turism în regiunea sau țara respectivă. Companiile și corporațiile transnaționale colaborează cu
universități sau guverne pentru a îmbunătăți productivitatea și capacitatea de a inova. Săgeata
dintre companiil e și corporațiile transnaționale indică dubla calitate a acestora, de competitor și
de colaborator. Aceasta arată relațiile de concurență și de cooperare dintre companii și corporațiile transnaționale, care determină obținerea unor beneficii individuale și a unor beneficii
pentru clusterul de turism, ca întreg.
Existența hotelurilor corporațiilor transnaționale în țările gazdă, conectează aceste țări la
turismul internațional și la rețelele internaționale de turism, conducând la creșterea intrărilor de turiști și generând astfel venituri ( Endo, 2006). Deoarece nu toate destinațiile turistice au atras
investiții străine directe sau corporații transnaționale, prezența lor în cluster este marcată prin linie punctată.
Modelul de cluster subliniază:
• rolul corporațiilor internaționale și investițiilor străine directe în îmbunătățirea productivității și capacității de a inova a actorilor clusterului de turism din țările afectate
de concurența globală;
• rolul interconexiunii între toți actorii clusterului care colab orează, dar se află și în
65
competiție;
• distincția între actorii clusterului și condițiile mediului de afaceri.
Limitele acestui model de cluster în turism constau în caracterul mai mult descriptiv, fără
o abordare detaliată a naturii legăturilor de cauzalitate dintre actorii clusterului, a impactului
celor patru factori determinanți ai avantajului competitiv asupra prosperității socio -economice
sau a impactului c orporațiilor transnaționale și investițiilor străine directe. Cu toate acestea,
modelul poate fi utilizat în constituirea clusterelor de turism, oferind factorilor de decizie un
sistem integrat pentru dezvoltarea durabilă a mediilor naturale, culturale și de afaceri din
destinațiile turistice, precum și pentru progresul economic local și regional.
2.2.3 Modelul bazat pe impactul asupra dezvoltării locale
Pentru a măsura impactul clusterului de turism asupra dezvoltării locale, Sieglinde Kindl
da Cunha și João Carlos da Cunha (2005) propun un model conceptual care evaluează
interacțiunea din cadrul clusterului și impactul asupra economiei, societății și mediului.
Modelul are la bază conceptul de dezvoltare locală care include elemente complementare,
legate de teritoriu. Un element se referă la spațiul concret și delimitat: o zonă sau micro -regiune.
Celălalt element este spațiul abstract al relațiilor sociale și indică interacțiunea între grupuri
sociale care cooperează sau se află în competiție, în funcție de interesele lor ( Fischer, 2002).
Ideea de interacțiune ia în considerare interdependența om -natură, respectiv acțiunile umane
exercitate asupra naturii într -un teritoriu ( Santos, 1999).
Cele trei elemente ale dezvoltării locale: societatea, mediul înconjurător și economia sunt
integrate și consolidate într -un context, în care diversitatea socială, culturală și diferențele dintre
factorii de producție sunt resursele care genereză schimbări pe plan local. Turismul diferă de alte
activități datorită faptului că un produs turistic poate fi consumat numai in loco, stimulând
dezvoltarea altor activități economice (divertisment, comerț, transport, cazare, agenții de turism, meșteșuguri, servicii), precum și modernizarea infrastructurii. Turismul generează venituri și
crează locuri de muncă pe plan local.
Conceptul de cluster dezvoltat de cei doi autori este similar cu cel al lui Porter, și
utilizează variabilele: atractivitate, competitivitate, sustenabilitate economică și culturală, care
fac un cluster de turism să difere de altele. Sustenabilitatea economică, socială și culturală a
clusterului de turis m este asigurată prin procesul de planificare strategică din cadrul unor
programe de dezvoltare locală, în care se determină condi țiile de durabilitate la nivel regional,
național ș i mondial.
Sieglinde Kindl da Cunha și João Carlos da Cunha (2005) dezvolt ă conceptul de cluster
de turism ca un grup de companii și instituții legate de un produs sau un grup de produse turistice.
Modelul de cluster bazat pe impactul asupra dezvoltării locale cuprinde (fig.2.8) :
a) obiective turistice care atrag atenția non -rezidenților;
b) companii care oferă servicii turistice: restaurante, cazare, transport, meșteșuguri, agenții
de turism;
66
c) sectoare care oferă suport pentru servicii turistice;
d) infrastructură (drumuri, servicii de sănătate);
e) instituții fina nciare;
f) asociații profesionale în domeniul turistic;
g) agenții guvernamentale și alte organisme de reglementare î n domeniul turismului.
Figura nr.2.8. Model de cluster bazat pe impactul asupra dezvoltării locale
Sursa: Prelucrare după Sieglinde Kindl da Cunha, João Carlos da Cunha, (2005),
Systemic Model to Measure the Impact of Tourism on Local Development www.anpad.org.br/bar
Companiile și instituțiile sunt concentrate spațial și au relații verticale (în cadrul lanțului
de producție de turism) și orizontale (care implică schimbul de informații între organizații
similare , care au oferte de produse turistice). Relațiile formate pe orizontală ( Rodrigues, 2001,
p. 307) prin crearea de alianțe strategice sunt: pe de o parte, acordurile între întreprinderi care au aceeași activitate principală; pe de altă parte, acordurile între întreprinderi care lucrează cu
același grup de clienți, dar care oferă componente dif erite de produse turistice pentru clienți.
Relațiile formate pe verticală, prin crearea de rețele strategice, sunt de tip furnizor -client, iar
obiectul acordului constă în realizarea unor activități al căror rezultat este predat partenerului în
schimbul unei plăți.
Avantajele colaborării în activitățile de turism constau în beneficiul eficienței colective,
datorat cooperării antreprenoriale, specializării, infrastructurii și puterii de negociere comune cu
furnizorii de intrări. În plus față de aceste avant aje, rețelele facilitează dezvoltarea de noi procese
de producție, schimbul de informații tehnice precum și desfășurarea de campanii de marketing comune.
Pentru clusterul de turism, relațiile de colaborare reprezintă baza de susținere, în timp ce
concuren ța îl face puternic. În timp ce cooperarea este elementul principal al clusterului,
concurența este necesară pentru dezvoltarea și supraviețuirea sa. Fără concurență, procesul de
67
inovare este de mică amploare, iar companiile sunt destinate eșecului. Datori tă caracteristicilor
sale, modelul clusterului de turism este inclus în programele și în strategiile de dezvoltare locală,
pentru combaterea disparită ților regionale ș i inegalită ților sociale.
2.2.4 Modele de succes în diferite țări
Regiunea viticolă Napa Valley , situată în California este dintre cele mai mari regiuni
viticole din lume și atrage anual un număr de cinci milioane de turiști, pentru excursii și
evenimente de degustare. În această regiune s -a format clusterul de vin, unul dintre cele mai
cunoscute clustere din Statele Unite ale Americii. Clusterul de vin a fost constituit de Robert
Mondavi, după o călătorie în Europa la începutul anilor 1960, în care a cunoscut procesul european de producere a vinului. Abordarea lui Robert Mondavi de dezvoltar e a industriei
vinului din California reprezintă un exemplu cu privire la modul în care un antreprenor poate transforma o regiune ș i o industrie. Acesta s -a întors în California cu viziunea de transformare a
regiunii Napa Valley într -o regiune vinicolă de succes, prin combinarea celei mai recente
tehnologii, a cunoștințelor inovative de management, marketing, din S.U.A., cu tradi ția
europeană în domeniu (Nordin, 2003) . Scopul urmărit de Mondavi a fost nu numai de a produce
cel mai bun vin din lume, dar și de a se asigura că toate fabricile de vin din Napa Valley operau
la un nivel superior. Acesta a realizat că nu se poate produce și comercializa un produs calitativ
superior, decât dacă toți actorii implicați în procesul de producție și distribuție, respectiv: cultivatorii de struguri, furnizorii de butoaie, producătorii de dopuri și de etichete, operează la
acelaș i nivel.
Napa Valley a fost recunoscută ca o regiune vinicolă de succes la mijlocul anilor 1970,
datorită unei noi abordări a relației dintre cultivatori și producători, orientării către cercetare și
dezvoltare în industria vinului, introducerii unor programe educaționale pentru cultivatori. Cei
doi factori principali pentru funcționarea unui cluster de vin sunt: produc ția de struguri ș i
producția de vin.
California este renumită prin cultivarea viței de vie pentru producerea de vinuri care se
disting prin aromă, datorită calității strugurilor cultivați în condiții optime și capacitătii
producătorilor locali de a selecta soiurile și a asigura diversitatea acestora. Cu toate acestea,
terenul disponibil pentru noi plantații viticole și posibilitatea de extindere sunt foarte limitate .
Cererea pentru struguri de înaltă calitate este mare, iar oferta destul de restrânsă. Producătorii de vin au contracte pe termen lung cu cultivatorii. Produc ția de vin este un proces lung care implică
mai multe etape, iar alături de această industrie sunt importante pentru succesul clusterului de vin alte industrii: producerea de butoaie de calitate pentru vin, industria de î mbuteliere, ambalare ș i
etichetare, producț ia de dopuri. Al ți factori importan ți care contribuie la succesul clusterului
implică : distribu ția, vânzările și marketingul, dezvoltarea tehnologică și finan țarea. Decalajul
dintre fabricile americane ș i europene este redus prin științ ă, tehnologii noi și inovare.
În clusterul de vinuri sunt incluse organizații im portante de cercetare a vinului, cum sunt:
U.C. Davis, una dintre cele mai importante instituții de cercetare de vinuri din lume, U.C.
68
Berkeley, U.C. R iverside și Fresno, care oferă programe de cercetare vinicole și instruire pentru
personal. Concentrându- se pe de marketing, au fost dezvoltate companii de relații publice și de
publicitate care deservesc regiunea ș i publica ții de vin, cum ar fi , Wine Spectator. Interesul
ridicat pentru calitatea vinului a adus în regiune un număr mai mare de vizitatori și a generat o
creștere a consumului de vin prin evenimente de degustare. Clusterul de vin a dezvoltat legături
și sinergii în afară, cu alte industrii de s prijin, care contribuie la succesul său. Industria vinului a
precedat dezvoltarea turismului în Napa Valley. Industria turismului s -a dezvoltat la începutul
anilor 1980, în special datorită evenimentelor de degustare de vinuri. Napa Valley este o regiune
cu o industrie a vinului bazată pe agricultură.
Pentru a schimba pozi ția dominantă a sectorului vinicol a fost inființată Napa Valley
Economic Development Corporation (NVEDC), care a elaborat în anul 1995 un plan strategic
pentru a promova și alte afaceri î n afara industriei vinului, pentru a creea locuri de muncă, cu
accent pe industria ospitalită ții și turismului. În acest sens, NVEDC a ini țiat și dezvoltat relația
cu clusterul ospitalită ții și turismului. Planul strategic a urmărit realizarea a patru obie ctive.
Primul obiectiv a fost de a spori valoarea ș i înțelegerea industriei vinului și de a mări numărul de
înnoptări , prin diverse campanii de marketing realizate de o organizație de publicitate. Al doilea
obiectiv a implicat crearea de programe de formar e profesională care să răspundă nevoilor
industriei, pentru a avea angaja ți instruiț i și a crea oportunită ți de carieră. Al treilea obiectiv a
fost de a spori accesul vizitatorilor la Napa Valley prin îmbunătă țirea infrastructurii, în special
prin autostră zi. Al patrulea obiectiv vizează simplificarea sistemului de autorizare a actorilor din
industria producerii vinului.
Acest exemplu de bune practici constă în dezvoltarea unui cluster renumit de vinuri,
concomitent cu industria turismului, oferind o perspe ctivă asupra modului în care două sau mai
multe clustere pot beneficia de avantaje reciproce și pot dezvolta sinergii importante.
Factorii de succes sunt:
• Antreprenor iatul, factor cheie al dezvoltării ș i inițiator al rețelei colaborative;
• Transformarea ind ustriei vinului într -o industrie a legăturilor între cultivatorii și
producătorii de vin;
• Interesul pentru cercetare, formare profesională și pentru cele mai recente tehnologii;
• Toți operatorii implicați lucrează la standarde ridicate;
• Marcă regională puternică;
• Viziune împărtă șită de mul ți operatori;
• Relații de colaborare și reciprocitate între actori;
• Un grad ridicat de specializare;
• Apropierea geografică a actorilor;
• Un nivel ridicat de inovare;
• Colaborarea cu universită ți și centre de cercetare;
• Accesib ilitate ș i infrastructură adecvată;
• Legături cu industrii complementare.
69
Factorii care contribuie la succesul clusterului de vin au condus la diversificarea gamei de
turiști și la atragerea unui număr mare de vizitatori în afara sezonu lui. Prin comercia lizarea unui
„pachet” au fost maximizate tariful și cheltuielile, cu ajutorul unui instrument puternic și ieftin,
internetul. Relațiile de cooperare dintre viticultori, schimbul de idei și experiență cu privire la
metodele d e cultivare, participarea la acț iuni comune de marketing constituie exemple bune
despre cum să fie competitivi operatorii.
Provocarea actuală constă în îmbunătă țirea continuă și în dezvoltarea clusterului de vin,
concomitent cu clusterele din industria ospitalită ții și turismului, pentru a consolida economia
regiunii. Acest exemplu de succes prin colaborarea între clusterul de vin și clusterul de turism
este interesant pentru studiu și poate constitui o bază pentru dezvoltarea unor modele de afaceri
pentru promovarea produselor viti -vinicole , concomitent cu dezvoltarea turimului regional în
România .
Alt exemplu de bună practică în turism este oferit de destinația montană
Funäsdalsfjällen, denumită după satul principal din zonă, situată de -a lungul frontierei
norvegiene muntoase, la 580 de kil ometri de Stockholm și la 70 de kilometri de aeroportul Roros
din Norvegia. Primul hotel a fost construit în anul 1882 în Fjellnes Högfjällspensionat, o stațiune de sănătate care a atras mul ți vizitatori ( Nordin, 2003). Funäsdalsfjällen este o zonă
dezavan tajată în raport cu alte destina ții montane suedeze, datorită accesului mai dificil. Dacă în
primii ani majoritatea vizitatorilor au venit în timpul verii, să beneficieze de natură, aerul curat
sau să practice vînătoarea, treptat a crescut interesul pentru schi și sezonul de iarnă a devenit
prioritar în opțiunile turiștilor. Primul teleschi din zonă a fost construit în 1958, ajungându- se în
anul 2003 la un număr de 31. În stațiunile montane au fost făcute investiții importante, iar
numărul de cabine pentru închirierea de schi și pentru apartamente a crescut în timp. Cu toate că
zona turistică s -a extins, lipsa unei strategii de marketing ș i a cooperării dintre sta țiuni au
împiedicat dezvoltarea destina ției ca întreg. În zonă a funcționat o perioadă o asociaț ie a
hotelurilor locale, dar principalul său scop a fost limitat la negocierea și obținerea unor costuri
reduse, pentru achiziții comune.
Necesitatea unei abordări comune de dezvoltare a stațiunilor din destinația turistică a
impus necesitatea funcționării unei organizații comune pentru stațiunile montane din zonă,
respectiv a corporației Funäsdalsfjäll AB în anul 1973 sau Härjedalsfjäll cum a fost numită la acel moment, care operează în industria turismului și în prezent , și reprezintă interesele
stațiunilor din zona turistică.
Funäsdalsfjällen este o destinaț ie deschisă turiștilor pe tot parcursul anului, cu stațiuni
montane cu caracter autentic și cu tradi ții vechi. Funäsdalsfjällen este a treia mare regiune pentru
schi din Suedia și una dintre cele mai p opulare destinații turistice pe tot parcursul anului, cu un
număr de înnoptări de aproximativ 950.000. Turismul este principala industrie și reprezintă 85-90 % din economia locală. Zona nu este dominată de un operator mare, există aproximativ
160 compa nii mici, membre ale comunității locale și un număr mic de operatori mari, cum ar fi
Ramundbergets Alpina AB, cu un număr de 75 de angajați.
70
Marketingul destinației este realizat de Corpora ția Funäsdalsfjäll AB care derulează un
număr mare de proiecte pent ru dezvoltarea și promovarea întregii destinații turistice. Strategia
corporației vizează ca operatorii să se comporte ca parte a unui sistem de operatori, în care
fiecare este responsabil pentru dezvoltarea destina ției ca întreg. Funäsdalsfjäll AB desfășo ară
activități de rezervare pentru cazare, pentru activităț i în zonă și administrează Biroul de
informare turistică. Corporația deține o companie situată în Stockholm numită Till fjälls i
Funäsdalsfjällen AB, al cărei scop principal este de a vinde excursi i în zonă. Este este cea mai
veche companie de turism, cu peste 30 de ani de experiență și comercializează produse turistice
în întreaga zonă . Ulterior , acestei companii s -au alăturat 160 de companii locale.
O altă asociație reprezentativă pentru zonă este Föreningen Företagarna i Funäsdalen, o
asociaț ie de afaceri locale a întreprinzătorilor individuali, deschisă pentru toate companiile, dar
majoritatea activează în domeniul turistic. În zonă funcționează asocia ții de hoteluri ș i alte tipuri
de asociaț ii locale, cele mai multe cu caracter non -profit, având ca obiectiv principal dezvoltarea
stațiunilor. Destina ția dispune de câteva industrii complementare: companii media, de fotografie,
de organiza re evenimente, dar marca nu este foarte puternică pentru atra gerea de noi organizații,
pentru că destina ția este mai mult orientată spre familia autentică, decât spre noile tendințe și
către un anumit segment de turiști. Legăturile dintre operatorii de turism și industriile conexe
sunt în schimbare continuă, apar și dispar companii și forme de colaborare.
Apreciem că studiul unor modele de cluster aplicate cu succes în diferite țări oferă
exemple de bune practici care pot fi urmate de mediul de afaceri din România, prin adaptarea lor
la specificul local sau regional.
2.3 Abordări ale clusterelor în R omânia
În România clusterele s -au constituit și dezvoltat în special datorită finanțărilor
disponibile prin programele europene care susțin activitățile de cercetare, dezvoltare sau inovare în tehnologie și produs. Progr amul Operațional Sectorial „Creșterea Competitivității
Economice”, (P.O.S. C.C.E.) 2007- 2013 co- finanțat din Fondul European de Dezvoltare
Regională, a susținut prin Axa Prioritară 1 „Un sistem de producție inovativ și ecoeficient”,
Domeniul major de inter venție D1.3 „Dezvoltarea durabilă a antreprenoriatului”, două operațiuni
având ca obiectiv încurajarea dezvoltării clusterelor, a lanțurilor de valoare emergente și inovative, sprijinirea integrării I.M.M. -urilor în aceste structuri de afaceri, pentru îmbunătățirea
competitivită ții pe plan național și internațional.
Operațiunea 1.3.3 „Sprijin pentru integrarea întreprinderilor în lanțurile de furnizori sau
clustere”, activ ă până în luna octombrie 2013, s-a adresat atât clusterelor existente, cât și celor ce
urmau să se dezvolte pe teritoriul României, având ca obiectiv general încurajarea dezvoltării clusterelor și a lanțurilor de valoare emergente și inovative. Alocarea financiară pentru
operațiune a fost de 89 milioane lei. În cadrul acestei operațiuni, potrivit Ghidului solicitantului
s-a făcut distincție între clusterul emergent și clusterul inovativ.
71
Clusterul emergent reprezintă o grupare de întreprinderi, universități și institute de
cercetare- dezvoltare, administrații publice locale, care are acordul de voință al membrilor săi, de
regulă sub forma încheierii unui Acord de parteneriat, dar nu are personalitate juridică sau
activitate de colaborare susținută între firmele și instituțiile grupării, în special în domeniul
activităților de cercetare, dezvo ltare și inovare.
Clusterul inovativ este o grupare cu personalitate juridică, având ca scop stimularea
inovării, prin promovarea de interacțiuni susținute între membrii săi, sprjinirea implicării
I.M.M.- urilor în activități de cercetare, dezvoltare, inova re, cât și prin contribuția efectivă la
aceste activități, facilitând transferul tehnologic, de know -how, expertiză, networkingul și
diseminarea de informații între membrii clusterului.
În cazul clusterelor emergente, scopul operațiunii de finanțare a fost de a sprijini
dezvoltarea de noi clustere și de a întări capacitatea instituțională a acestora, prin activități de
atragere de noi membri, promovare și animare pentru îmbunătăți rea imagin ii clusterului și
consolida rea cooper ării dintre membrii.
În cazul clusterelor inovative, operațiunea a vizat sprjinirea implicării I.M.M. -urilor în
activități colaborative de cercetare, dezvoltare, inovare și creșterea interacțiunii dintre firme, organisme de cercetare, instituții din mediul academic și științific, admin istrație publică, alte
organizații, cu scopul de a crește competitivitatea economiei românești.
Pentru accesarea finanțării în cadrul acestei operațiuni, clusterele au realizat o asociație
sau o entita te de management a clusterelor ( EMC) cu personalitate j uridică, constituit ă în baza
Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, care desfășoară activități
economice non- profit și care include o parte sau toți membrii clusterului.
Figura nr. 2.9 Activități eligibile p entru clusterele emergente și inovative
Sursa: Ghidul solicitantului, POSCCE 2007- 2013, operațiunea 1.3.3, 2013
72
EMC îndeplinește atribuții de coordonare a activităților întreprinse la nivelul clusterului
și promovează imaginea clusterului ca întreg, sprijinind cooperarea dintre membrii acestuia și
atragerea de noi membri. Spre deosebire de clusterul emergent, în cadrul clusterului inovativ,
entitatea de management include în statutul de organizare și funcționare, activități de cercetare-
dezvoltare -inovare .
Conform Ghidului solicitantului pentru Operațiunea 1.3.3 din cadrul P .O.S. C.C.E.
2007- 2013, în cazul clusterelor emergente au fost finanțate proiecte cuprinzând activități de
animare a clusterului, respectiv de: marketing, promovare, management, train ing, având ca scop
îmbunătățirea imaginii clusterului ca entitate și a cooperării între membrii clusterului. A fost
acordată o finanțare maximă nerambursabilă de maxim 200.000 euro, din care s -au susținut în
întregime cheltuielile eligibile prin schema de ajutor de minimis (fig.2.9).
Finanțarea nerambursabilă acordată clusterelor inovative a fost de maxim 1.200.000 euro,
prin aplicarea schemei de ajutor de minimis și a schemei de ajutor de stat bazată pe Regulamentul C.E. 800/2008. Au fost finanțate activit ăți eligibile de animare a clusterului și
activități de cercetare, dezvoltare, inovare (fig.2.9).
Solicitanții eligibili pentru finanțare au fost reprezentați de entitățile de management ale
clusterelor, care au depus proiecte în numele clusterelor pe care le reprezintă. Tipurile de ajutor
de stat acordate sunt:
a. Ajutoare pentru consultanță în favoarea I.M.M. -urilor;
b. Ajutoare pentru proiecte de cercetare și dezvoltare;
c. Ajutoare pentru studii de fezabilitate tehnice;
d. Ajutoare pentru serviciile de consultanță în domeniul inovării și serviciile de sprijinire a
inovării;
e. Ajutoare pentru recrutarea de personal cu înaltă calificare.
Scopul schemei a constat în sprijinirea activităților inovative comune la nivel de cluster.
Intensitatea maximă a sprijinului financiar prin schema de ajutor de minimis a fost de 100%
(200.000 euro pe o perioadă de trei ani fiscali).
Entitatea de Management sau asociația cu personalitate juridică care reprezintă clusterul a
semnat contractul de finanțare a activităț ilor eligibile cu Autoritatea de Management a
Programului Operațional Sectorial „Creșterea Competitivității Economice” (A .M. P.O.S.
C.C.E.), având responsabilitatea implementării, monitorizării, evaluării proiectului. În cadrul
acestei operațiuni au fost d epuse 35 de proiecte pentru obținerea de finanțare, dintre care au fost
selectate 27 de proiecte care însumează o valoare a finanțării nerambursabile de peste 8,4 milioane euro. Impactul clusterului asupra competitivității economice este evaluat în funcție de
creșterea exporturilor, creșterea productivității, creșterea valorii adăugate brute, crearea de noi companii, numărul de locuri de muncă create, atragerea de investiții străine directe.
Măsura în care clusterul care a obținut finanțare din P .O.S. C.C.E. are un impact pozitiv
este evaluată (Ghidul solicitantului, POS CCE 2007- 2013, operațiunea 1.3.3) prin:
1. Atragerea de investiții – se compară volumul de investiții efectuate de companiile din cluster
în ultimii doi ani financiari încheiați până la data fin alizării proiectului, cu volumul investițiilor
73
realizate în ultimi doi ani financiari încheiați premergători depunerii proiectului și se va măsura
procentual;
2. Creșterea exporturilor – se compară volumul exporturilor realizate de I.M.M.- urile productive
sau din domeniul serviciilor de înaltă tehnologie bazate pe utilizarea intensivă a cunoașterii din cluster, în ultimii doi ani financiari încheiați până la data finalizării proiectului, cu volumul
exporturilor realizate în perioada de doi ani financ iari încheiați premergători depunerii
proiectu lui, și se va măsura procentual ;
3. Creșterea productivității muncii – se compară raportul între cifra de afaceri totală a
companiilor din cluster și numărul locurilor de muncă totale aferente acestora din ult imul an
fiscal încheiat înainte de finalizarea proiectului, cu același raport din ultimul an fiscal încheiat
înainte de depunerea proiectului și se va măsura procentual;
4. Crearea netă de locuri de muncă – se calculează raportul dintre:
• diferența între numărul de locuri de muncă nou create și cele desființate în cadrul
clusterului, pe perioada dintre ultimul an fiscal încheiat înainte de finalizarea proiectului
și ultimul an fiscal încheiat înainte de depunerea proiectului;
• numărul de locuri de muncă exi stent la sfârșitul ultimului an fiscal încheiat înainte de
depunerea proiectului (se măsoară procentual).
Oportunitățile de accesare a fondurilor nerambursabile în România au determinat
instituționalizarea cooperării între partenerii aflați în relații de a faceri într -o arie geografică, sub
formă de cluster inovativ, condiție obligatorie pentru obținerea finanțării activităților din
programele europene. Constituirea clusterelor a fost consecința accesării fondurilor
nerambursabile cu această destinație, iar modelele de parteneriat cu sau fără personalitate
juridică au fost impuse prin program ele care au finanțat asocierea.
Considerăm că î n România este necesară utilizarea unor modele de clustere care să fie
adaptate condițiilor economice și sociale. Aplicarea unor modele de succes din țările U.E. este
benefică, dar acestea trebuie să țină cont de specificul mediului de afaceri din România.
Clusterele sunt organizații benefice pentru inovare și includ actori care cooperează pentru
obținerea unor avantaje comune ( Ketels et al., 2012), respectiv (fig.2.10):
• firme care inovează pentru a face față concurenț ei pe piață;
• organiza ții de cercetare care produc inovare și cunoș tințe avansate;
• instituții de învă țământ: universită țile care au un rol dublu, sunt instituț ii de cercetare și
institu ții de învă țământ;
• instituții financiare: business angels, firme de capital de risc și bănci, care oferă resursele
financiare necesare pentru exploatarea inven țiilor ș i finanțarea noilor modele de afaceri;
• organismele publice cu rol în luarea și punerea în aplicare a deciziilor de investiții
publice, importante pentru inovare, în finanțarea și promovarea avantajelor clusterelor.
74
Figura nr.2.10 Model de cluster cu 5 actori
Sursa: Ketels, C., Lindqvist, G., Sölvell, Ö.Stren gthening (2012), Clusters and Competitiveness in Europe,
The Role of Cluster Organisations. The Cluster Observatory .
Clusterul ca întreg și fiecare dintre actorii clusterului sunt relevanți pentru inovare,
pentru că, într -o zonă industrială se formează o masă critică, iar diferi ții actori utilizează în mod
flexibil resurse în comun și se sprijină reciproc. Existența masei critice nu este suficientă, pentru
că în cluster, actorii trebuie să colaboreze pentru a putea beneficia de mobilitatea și flexibilitat ea
resurselor ș i competen țelor.
Fiecare dintre actorii clusterului are un rol determinant în funcționarea clusterului ( Ketels
et al., 2012). Universită țile au cercetători care produc cuno ștințe noi, care se transferă firmelor
din cluster. Instituțiile de e ducație oferă programe de formare specializate, iar tinerii absolvenți
de facultăți dobândesc abilită ți și competențe pentru a lucra în cadrul clusterului. Instituțiile
financiare se specializează în evaluarea riscurilor și oportunită ților în afaceri ale clusterului și pot
astfel oferi resurse pentru finanțarea clusterului . Administraț ia publică elaborează politici și
strategii care promovează și susțin activitățile clusterului. Firmele interacț ionează cu alte firme,
având calitatea atât de cumpărător, cât și de furnizor sau partener de inovare, sunt surse de idei
inovative sau imită alte firme pentru a -și îndeplini obiectivele de creștere economică.
Figura 2.10 evidențiază interac țiunile existente într -un cluster. Între cele cinci categorii
de actori se stabilesc conexiuni: între organiza țiile de cercetare ș i întreprinderi, între întreprinderi
și instituțiile de formare profesională sau între guvern și firme. Într -un model de cluster ideal
există multiple legături de interdependență între actori. Oamenii colaborează, fac schimb de
experiențe și răspândesc idei, cunoștințe. Resursele sunt utilizate eficient prin colaborare, iar
coordonarea actorilor aliniază interesele și acțiunile lor diferite.
Apreciem că f igura 2.10 ilustrează un model de cluster ideal, pentru că în realitate,
comunicarea între diferite tipuri de actori este dificilă. Firmele mici apreciază că au capacitate de
inovare și nu este necesar să colaboreze cu firmele mari. Întreprinderile mari caută furnizori
internaționali, cu toate că există ast fel de firme printre I.M.M. -urilor inovatoare, aflate în aceeași
locație. Decidenții politici elaborează politici și strategii fără să cunoască nevoile reale ale mediului de afaceri, iar cercetătorii sunt mai interesa ți de publicarea rezultatelor cercetări i, decât
75
de aplicarea în practică a acestora, de comercializarea descoperirilor sau de colaborarea cu
oamenii de afaceri. Instituțiile de învățământ nu adaptează curricula în funcție de calificările
cerute de industrie. Antreprenorii consideră că este difi cil să convingă băncile să investească în
întreprinderi inovatoare. Oamenii de afaceri nu se adresează universităților pentru a aplica tehnologii noi în companiile lor.
Cooperarea între membri este esența clusterului. Experiența statelor care au clustere m ature
evidențiază următorii factori care limitează cooperarea:
• lipsa unei politici cu privire la clustere ;
• lipsa culturii cooperării ;
• lipsa de încredere;
• lipsa recunoașterii intereselor minime comune ;
• lipsa cadrul ui juridic care să reglementeze clusterul ;
• birocrați a;
• situația concurenței într -o anumită ramură ;
• necesități diferite ale membrilor pentru investiții;
• interesul întreprinderilor de a realiza profit în termen scurt.
Pentru eliminarea factorilor care împiedică cooperarea este necesară crearea m ediului
informațional care stimulează cooperarea și desfășurarea de activități de promovare a
posibilităților de cooperare. Considerăm că reprezintă soluții posibile pentru a asigura
cooperarea între membrii clusterului:
implicarea organizațiilor de manage ment al clusterelor;
elaborarea și promovarea unei politic i de susținere a clusterelor;
finanțarea constituirii și funcționării organizațiilor de management al clusterelor ;
asigurarea surselor de finanțare dedicate clusterelor prin programe cu finanțare nerambursabilă și prin intermediul unor ins tituții financiare specializate ;
stimularea participării clusterelor la programe de cercetare- dezvoltare.
Pentru a pune în legătură acești actori este nevoie de o forță catalizatoare care să ia în
considerare roluri le distincte pe care le au actorii în societate și care să prezinte acestora
avantajele asocierii:
• Universită țile trebuie să facă cercetare și nu să se adreseze în mod direct departamentelor
de cercetare ale companiilor. Cercetătorii doresc să inoveze și s ă comercializeze
rezultatele, dar acordă importanță carierei, care depinde de lucrările publicate și acest
interes primează în activitatea lor;
• Factorii de decizie au multe responsabilită ți, nu numai sprijinirea mediului de afaceri;
• Firmele urmăresc să obț ină profit, nu au rolul de a -și oferi sprijin reciproc, gratuit.
Oamenii de afaceri nu au prea multe informații despre rezultatele cercetătorilor din
universități. Chiar dacă oamenii de afaceri și cercetătorii s -ar întâlni și ar discuta despre
munca lor, a r constata că au limbaje diferite și acționează în lumi diferite, ceeea ce face
dificilă interacțiunea dintre ei;
76
• Instituțiile de educație se adreseză mediului de afaceri pentru efectuarea practicii elevilor
sau studenților sau pentru a identifica un job p entru aceștia, mai mult decât pentru a
adapta curricula, în funcție de compe tențele cerute de piața muncii.
Obstacolele comunicării dintre actori fac dificil schimbul de informa ții. Modelul de
cluster funcționează în câteva țări din U.E.: Austria, Italia, Bulgaria. Apreciem că aplicarea
modelului în România este posibilă și necesară, întrucât există aglomerări industriale cu potențial
de clusterizare, universități și instituții de cercetare și chiar dacă nu există o politică de cluster,
decidenții politici, mediul de afaceri manifestă interes pentru dezvoltarea acestor asocieri.
Activitățile de cercetare în universități și comercializarea rezultatelor cercetării academice trebuie însă consolidate, pentru că universitățile au slabe legături cu mediul de afaceri și sunt în
esență furnizori de educație. Efectuarea cercetării în universități reprezintă doar o mică parte a
activităților acestora. Conceptele de „universitate antreprenorială” sau „consorțiu universitar –
industrial” au apărut recent . Este nevoie de m ăsuri de sprijin pentru aplicarea acestora și pentru a
avea impact real.
Cercetarea autohtonă are un rol redus în dezvoltarea economică, transferul rezultatelor și
aplicarea lor în economie se realizeaz ă cu dificultate. Consolidarea activităților de
cercetare- inovare și stabilirea unei legături puternice între cercetare și econ omie, reprezintă
mijloace care asigură o dezvoltare durabilă a economiei regionale, prin int ermediul modelului de
dezvoltare partenerial.
Aplicarea modelului de cluster cu cin ci actori în România , apreciem că este necesară,
întrucât entitățile de management al clusterelor sunt constituite în general ca O.N.G. -uri și nu pot
obține împrumuturi de la instituțiile financiare pentru desfășurarea activităților clusterelor. De
asemene a, remarcăm lipsa de încredere între actori care face dificilă constituirea parteneriatelor,
chiar și în contextul unor fonduri nerambursabile pe care le pot accesa numai dacă vor constitui o asociere, în care fiecare organizație își păstrează independența .
2.4 Concluzii preliminare
Modelele de clustere analizate de Markusen prin cercetarea inductivă se regăsesc în
economiile regionale, dar caracteristicile lor diferă în funcție de domeniul în care funcționează,
de tipul de industrie, de etapa din ciclul de viață, de reglementările naționale sau regionale, de
politica și strategia de dezvoltare economică locală. Conform Markusen, în zonele metropolitane
mari coexistă toate cele patru tipuri de clustere.
Studiul tipurilor de clustere este util pentru cercet ători și pentru decidenții economici care
pot opta cu privire la includerea lor în modelele de afaceri. Clusterele sunt forme de parteneriat public privat care funcționează după o formulă sofisticată de concurență combinată cu forme de
cooperare, care determină creșterea economică și socială. Întrucât clusterele au potențial mare de
dezvoltare, ele nu trebuie abordate de către factorii de decizie ca simple mijloace de revizuire a
politicilor sectoriale tradiționale, ci trebuie concepute ca modele performante de politică
microeconomică și poziționate în centrul strategiilor de dezvoltare.
77
Fiecare țară are tradiții în domeniul politicilor, reglementări, cultură și condiții economice
specifice. Modelele de cluster existente în economia mondială includ caracteri stici ale modelelor
examinate. Elementele diverselor modele de clustere sunt selectate și preluate în modele
personalizate, ținând cont de specificul național. Modelele trebuie să fie flexibile pentru a se
adapta ușor condițiilor economice aflate în contin uă schimbare, să ofere stabilitate și respectarea
principiilor stabilite, astfel încât să abordeze inovativ politicile de cluster și să stimuleze dezvoltarea economică și socială. M odernizarea clusterelor este o prioritate a politicii economice
a guvernelo r, care sprijină acest tip de parteneriat public privat, prin politici și programe
adecvate, în funcție de etap a din ciclul de viață. În România nu există programe și politici
destinate exclusiv clusterelor sau polilor de competitivitate. În acest context, o variantă de
funcționare a acestora o constituie includerea în asociere a instituțiilor financiare, care pot oferi
resursele necesare desfășurării activităților membrilor, prin adoptarea modelului de cluster cu
cinci actori.
În raport cu modelul actual complex, clusterele au nevoie de un model simplu, eficient,
de o reglementare legală, de instrumente de promovare și de dezvoltare, prin consolidarea
legăturilor și echilibrului între inovare și antreprenoriat, pe baza exemplelor de bune practici în afaceri din economiile dezvoltate.
78
Capitolul 3 .
CLUSTERUL – FORMĂ DE ORGANIZARE COMPETITIVĂ ÎN
ECONOMIA ROMÂNIEI
3.1 Competitivitatea clusterelor în context regional
3.1.1 Considerații generale privind competitivitatea regională
3.1.2 Interacțiunea clusterelor cu competitivitatea
3.2 E valuarea competitivității clusterelor din România
3.2.1 Analiza s ituației actuale din România în domeniul clusterelor cu ajutorul modelului
SWOT
3.2.2 Evaluarea calitativă și cantitativă a clusterelor din România
3.2.3 Clusterele din România acreditate l a nivel european
3.2.4 Competitivitatea aglomerărilor de tip cluster în diferite sectoare economice din
România
3.3 Programe de susținere a clusterelor și polilor de competitivitate din România
3.4 T endințe în evoluți a clusterelor inovative pe plan mondial
3.5 Concluzii preliminare
Cuvinte cheie
• competitivitatea clusterelor
• evaluarea calitativă și cantitativă
• indicatorii clusterului
• analiza SWOT a clusterelor
• acreditarea la nivel european
• eticheta de bronz
• programele de susținere a clusterelor
• indus triile emergente
79
3.1 Competitivitatea clusterelor în context regional
3.1.1 Considerații generale privind competitivitatea regională
Competitivitatea este un concept multidimensional, definit în Raportul Forumului
Economic Mondial privind competitivitat ea globală 2013 -2014, astfel : „ansamblul instituțiilor,
politicilor și factorilor care determină nivelul de productivitate al unei țări”. Forumul Economic
Mondial este instituția internațională care sus ține îmbună tățirea competitivităț ii țărilor prin
coope rarea public -privat ă. Competitivitatea se sprijină pe mecanismele de politică instituțională
și microeconomică ce creează condițiile favorabile pentru înființarea și dezvoltarea
întreprinderilor, pentru stimularea creativității și a competi ției.
Potrivit p rofesorului Michael Porter, dezvoltarea economică depinde de competitivitate.
O națiune este competitivă în măsura în care firmele pot concura cu succes în economia
regională și mondială, sprijinind în același timp standardele de viață ale cetățenilor. În lucrarea
„Avantajul competitiv al națiunilor” și în cercetările ulterioare, profesorul Michael Porter a
evidențiat faptul că succesul economic al unei țări sau regiuni depinde de relațiile de
interconexiune dintre cei 4 factori grupați în diamant ul competi tivităț ii. Modelul diamantului lui
Porter joacă un rol important în îmbunătățirea avantajului competitiv al companiilor . Porter
consideră o primă provocare, aceea de a identifica care sunt elementele care fac o regiune
competitivă. Acesta apreciază că nu se poate construi o economie competitivă cu salarii mici și
că este esențial un mediu de lucru productiv, în care angajații muncesc eficient, în care nu există costuri sau întârzieri inutile, iar reglementările sunt flexibile. Doctrina Porter nu este întotdeauna
agreată de factorii de decizie, preocupați de crearea de locuri de muncă și care nu iau în
considerare nevoia constantă de instruire și perfecționare a angajaților.
Stabilirea elementelor de competitivitate influențează elaborarea politicilor pub lice,
contribuind la dezvoltarea economică. Pentru ca un stat sau o regiune să joace un rol important
la nivel global este necesar să atingă un nivel ridicat de competitivitate. În context european s -a
accentuat importanța creșterii competitivității, odată cu adoptarea în anul 2000 a Agendei Lisabona, al cărei obiectiv central a fost de a transforma Uniunea Europeană în cea mai
competitivă și dinamică economie din lume.
De-a lungul timpului au fost identificați factorii care contribuie la creșterea
competi tivității și modalitățile de măsurare a acesteia, la nivel mondial, european sau regional.
La nivelul U niunii Europene se acordă importanță sporită competitivității regionale, iar în ultimii
ani au fost realizate numeroase studii pentru măsurarea competiti vității regiunilor europene.
Cele mai recente cercetări analizează conexiunea dintre competitivitate și progresul
social. Competitivitatea depinde de productivitatea mai multor factori: a locației în care se
desfășoară afacerile, a firmelor, dar și a forțe i de muncă.
Competitivitatea nu înseamnă salarii mici pentru angajați, o monedă slabă sau crearea de
locuri de muncă în sine, ci reprezintă capabilitatea de a antrena resurse umane calificate, care să
fie remunerate adecvat ( Porter , 2013) . Progresul social este capacitatea unei societăți de a
80
satisface nevoile de bază ale cetățenilor săi, de a consolida și menține calitatea vieții, de a cree a
condiții pentru ca persoanele fizice să se poate dezvolta.
Nu există o metodologie unitar ă de abordare ș i măsurare a competitivităț ii. Exist ă însă
abordă ri diverse privind cuantific area factorilor microeconomici, macroeconomici și
instituționali care influențează competitivitatea la nivel național. Pentru mă surarea
competitivităț ii se utilizează elemente specifice, resp ectiv: ușurința de a face afaceri (Banca
Mondială, 2013), calitatea guvernării (Kaufmann et al., 2010) sau capacitatea de inovare și
rezultatele (Dutta et al., 2014 ).
În Raportul Global de Competitivitate (Forumul Economic Mondial, 2014) și în Anuarul
Com petitivității Mondiale (Institutul Interna țional pentru De zvoltarea Managementului, 2014)
sunt analizate elementele care descriu competitivitatea. Evalu area competitivităț ii la nivel
regional este ș i mai dificil de realizat datorită indisponibilit ății date lor dezagregate. Cu toate
acestea, exist ă inițiative de cuantificare a competitivităț ii la acest nivel , care utilizeaz ă elemente
ce influen țează competitivitatea regională , cum ar fi: Tabloul regional de bord al inov ării
(Hollanders et al., 2014), Indexul de calitate al guvernului (Charron et al., 2012) și Indexul
competitivităț ii regionale care ofer ă o imagine cuprinzătoare (Annoni și Dijkstra, 2013).
Evaluarea competitivității internaționale a economiilor se face anual de către Forumul
Economic Mondial cu ajutorul Indicelui Global al Competitivității, GCI , în cadrul Raportului
competitivității globale. Indicele realizează un clasament al competitivității statelor și este
alcătuit din 119 indicatori grupați în 12 piloni: I. Instituții, II. Infrastructură, I II. Mediul
macroeconomic, IV. Sănătate și educație primară, V. Învățământ superior și formare, VI. Eficiența piețelor de bunuri, VII. Eficiența pieței muncii, VIII. Dezvoltarea pieței financiare, IX.
Adoptarea tehnologiilor, X. Dimensiunea pieței, XI. Gradul de sofisticare a afacerilor, XII.
Inovare ( Voinescu și Unguru, 2015).
România ocupă locul 59 în ierarhie, devansând unele țări din Europa Centrală și de Est:
Ungaria (locul 60), Slovenia (locul 70) și Slovacia (locul 75). Conform Raportului din
2014- 2015, România ocupă poziția 23 între țările din U.E. 28, se află în stadiul doi de dezvoltare
aferent țărilor a căror creștere se bazează pe eficiență, are o economie emergentă și în dezvoltare.
Competitivitatea la nivel teritorial se cuantifică cu aj utorul Indicelui Competitivității
Regionale (ICR) la nivel de regiune și a Indicelui de Potențial Competitiv (IPC), la nivel de
județ .
Comisia Europeană a propus în anul 2011 calcularea unui Indice al Competitivității
Regionale (ICR) care ia în considerar e componenta teritorială a competitivității și are la bază
elemente propuse de Forumul Economic Mondial . Indicele este calculat în funcție de factorii
care influențează în context spațial competitivitatea economică: valorificarea potențialului
regional; re alizarea de conexiuni la nivel teritorial prin stimularea apariției și consolidării
legăturilor intra și inter -industriale pe lanțurile de valoare; valorificarea patrimoniului natural și
cultural; utilizarea potențialului de cercetare -inovare; îmbunătățire a conectivității și
accesibilității (S.N.C. 2014 -2020). Acesta grupează factorii de competitivitate regională la
nivelul U.E. în 11 piloni: instituțiile, stabilitatea macroeconomică, infrastructura, sănătatea,
81
calitatea învățământului primar, învățământul superior și formarea resurselor umane, eficiența
pieței muncii, dimensiunea pieței, receptivitatea la noile tehnologii, calitatea mediului de afaceri,
inovarea. Cu ajutorul ICR, a cărui formulă de calcul urmărește îndeaproape Indicelelui Global al
Competit ivității, a fost elaborată harta competitivității regionale la nivelul Uniunii Europene.
Regiunile de dezvoltare ale României se situează pe ultimele locuri în ceea ce privește
ICR în U.E., cât și în aproape toate clasamentele indicatorilor ce compun aces t indice compozit.
Cele mai înalte valori în ceea ce privește competitivitatea , le înregistrează regiunea
București -Ilfov, dar efectele pozitive asupra regiunilor vecine sunt limitate.
Indicele de Potențial Competitiv (IPC) este calculat de Institutu l European din România,
la nivel teritorial NUTS 3 pentru a măsura performanța economică la nivel de județ. IPC este un indice calculat prin agregarea unor indicatori simpli (PIB/locuitor, Exporturi /populația ocupată)
și a unui indicator compus, Indicele de dezvoltare tehnologic ( Valentin Cojanu et al., 2010).
Conform analizelor efectuate de Institutul European din România (2010), media pe țară a
Indicelui de Potențial Competitiv este de 0,31. Cea mai mare valoare a acestui indice de 0,78 se
înregistrează pentru județul Argeș și reflectă: un volum mare al exporturilor totale în principal în
domeniul auto (al doilea pe țară), cel mai mare raport dintre exporturi și populația ocupată
(10.925 euro/angajat) și cea mai mare pondere a exporturilor de tehnologie medie -înaltă (20.3%
din totalul pe țară și 24% din totalul pe județ). Locul următor din clasament este ocupat de municipiul București , cu o valoare a indicelui de 0,68, cu cele mai mari valori ale exportului, dar
și cea mai numeroasă populație ocupată. Pe locul al treilea se găsește județul Timiș , cu cele mai
mari exporturi de înaltă tehnologie. Grupele de produse cu potențial competitiv aferente locurilor
2 si 3 ocupate de municipiul Bucuresti și județul Timiș sunt: mașini și aparate, echipamente
electrice și părți ale acestora; aparate de înregistrat sau de reprodus sunetul, aparate de înregistrat
sau de reprodus imagine și sunet de televiziune și părți și accesorii ale acestora.
Alte județe care înregistrează valori ridicate ale Indicelui de Potențial Competitiv de peste 0,5
sunt: Brașov, Arad, Cluj. Cele mai mici valori ale acestui indice, situate sub 0,1 se înregistrează
în județele Vrancea, Ialomița și Botoșani, cu valori situate sub 0,1.
În fiecare regiune de dezvoltare din cele opt regiuni ale Românie i, două sau cel mult trei
județe înregistrează valori ale acestui indice peste media pe țară. Niciun județ din regiunea Nord –
Est nu se situează între primele 20 din clasament. Județul Bacău se regăsește abia pe locul 34 din
42, cu toate că se află pe locul patru din punct de vedere al exporturilor de înaltă tehnologie,
datorită ponderii mari a exporturilor de joasă tehnologie în totalul județului (aproape 70%) și a valorii scăzute a exporturilor/populație ocupată, de numai 1.099 euro. În ceea pe privește
regiunea Sud- Est, numai județele Constanța și Galați având ca ramuri principale construcția de
nave și siderurgia, înregistrează valori ale indicelui de potențial competitiv care depășesc media pe țară, de 0,3. Regiunile bine situate în clasament sunt: Bucur ești-Ilfov, regiunea Sud- Muntenia,
regiu nea Centru, fiecare avînd câte trei județe, cu valori ale IPC peste media pe țară (Valentin
Cojanu et al., 2010).
Apreciem că în România se poate realiza o valorificare superioară a potențialului
economic existent, p rintr-o abordare teritorială coerentă la nivel macro -regional. Experiența
82
perioadei financiare 2007- 2013 a arătat că teritoriul este puțin valorificat în adăugarea valorii în
procesele economice și că există lacune în evaluarea efectului real al intervenți ilor din fondurile
nerambursabile. Impactul utilizării fondurilor nerambursabule poate fi transferat efectiv în
rezultate, prin luarea în considerare a efectelor de clusterizare a activității economice, care
generează în același timp efecte pozitive și neg ative asupra valorii adăugate.
În exercițiul financiar anterior, investițiile finanțate din fondurile structurale și de
coeziune au fost orientate spre orașe, firme, persoane și nu au fost prioritizate pentru a crea
valoare în plan teritorial. Cooperarea de tip public -public, public -privat sau privat -privat a avut o
intensitate scăzută. Nu a existat o viziune integrată de dezvoltare teritorială și un mecanism de monitorizare a impactului spațial al intervențiilor din diferite programe de finanțare. Lacuna
abordării în plan teritorial a constat în principal în lipsa definirii domeniilor și ariilor de
intervenție, în lipsa prioritizării acestora și în înțelegerea deficitară a legăturii de cauzalitate dintre folosirea capitalului teritorial și efectele creșterii economice. Principiul subsidiarității,
fundamental în accesarea finanțărilor europene a fost abordat doar formal în cadrul politicilor cu
impact teritorial. Aceste aspecte susțin importanța dimensiunii teritoriale în cadrul Strategiei de
competitivitate a Rom âniei pentru optimizarea impac tului teritorial cu ajutorul a trei elemente
cheie: concentrarea, conectarea teritoriilor, cooperarea. În acest sens, investițiile publice trebuie
să fie corelate cu principalele obiective teritoriale, făcând astfel legăt ura între prioritățile
teritoriale și obiectivele de dezvoltare economică și socială prin accesibilitate, servicii economice de interes general, valorificarea potențialului teritorial, interconectarea în rețea a orașelor.
3.1.2 Interacțiunea clusterelor cu competitivitatea
Conform lui Michael Porter (2002) clusterele sunt sinonime cu competitivitatea, pentru
că stimulează procesele inovatoare și facilitează relațiile între firme și instituții. Porter aprecia în anul 1998 că asocierile de tip cluster influențează concurența prin creșterea productivității
companiilor, prin ritmul inovării și prin stimularea formării de noi întreprinderi care se extind și
consolidează clusterul. Teoria lui Porter cu privire la competitivitatea națiunilor și la conceptul
de cl uster a fost considerată una dintre teoriile de succes și este aplicată în modelele de
dezvoltare locală, în industrie și în servicii. În timp ce literatura care abordează competitivitatea se concentrează pe natura ofertei, Porter a subliniat condițiile ce rerii, gradul de sofisticare al
acesteia în context intern, ceea ce impune un răspuns rapid la schimbările nevoilor de pe piața
internă și internațională. Potrivit lui Porter , îmbunătățirea competitivității clusterelor depinde de
ritmul în care firmele din cadrul clusterului fac trecerea de la strategia de concurență bazată pe
propriil e dotări, la o strategie de concurență bazată pe avantaje ce rezultă din procese și produse
cu o valoare adăugată cât mai mare. În cadrul firmelor, o astfel de schimbare va necesita inovare
de produse, procese și piețe, adaptarea noilor tehnologii, noi parteneriate cu furnizorii, iar în mediul de afaceri va determina mobilizarea actorilor și instituțiilor din sectorul privat și public.
Clusterul este o for mă de asociere ce cup rinde cei patru piloni aflați în relații de
cooperare, dar și de concurență, pentru a obține avantaje competitive: mediul de afaceri, mediul
83
de cercetare- dezvoltare -inovare, administrația publică și organizația catalizator care îi
interconectează pe ceilal ți trei piloni. Clusterul , fiind o structură asociativă comună, oferă
membrilor săi facilități la prețuri avantajoase. Aglomerarea industrială determină formarea unei
mase critice de companii similare care devine beneficiara unui capital de forță de muncă cu un
set comun de calificări și permite accesul facil la surse de finanțare pentru activitățile desfășurate. Clusterul, ca asociere de companii în întreg lanțul valoric, facilitează creșterea
competitivității pe piețele actuale și pe piețe noi. Implicare a mediului academic și de cercetare-
dezvoltare facilitează accesul clusterului la inovare.
Îmbunătățirea competitivității economice a țărilor sau regiunilor prin intermediul
clusterelor reprezintă unul din rezultatele importante urmărite prin susținerea a cestor asocieri. La
nivel macroeconomic competitivitatea este influențată de: politicile monetare și fiscale,
dezvoltarea resurselor umane, eficiența instituțiilor politice. La nivel microeconomic,
competitivitatea este determinată de (Porter, 2013) :
• calitatea mediului de afaceri;
• politica și strategia companiilor;
• existența și dezvoltarea clusterelor.
Competitivitatea macroeconomică stabilește contextul economic pentru apariția
productivității, dar acest lucru nu este suficient; productivitatea depinde de îmbunătățirea
capacității microeconomice a economiei și de gradul de sofisticare a concurenței la nivel de firme, clustere, regiuni. Poziția geografică, resursele naturale existente, forța de muncă
specializată creează un fundament pentru prosperitate, dar adevărata prosperitate rezultă din
productivitatea utilizării factorilor naturali și umani (fig.3.1).
Figura nr.3.1 Factorii care determină competitivitatea
Sursa: Porter, M. E. (2013), Development Strategies for 21st Century:
Social Progress and Competitive Growth. Asunción, Paraguay
Dezvoltarea economică este un proces de modernizare succesiv, în care mediul de afaceri
se îmbunătățește și permite moduri sofisticate de concurență. Aplicarea teoriei competitivității în
practică a arătat că f irmele individuale nu pot să fie competitive și să rămân ă competitive pe
84
piețele globale, dacă acționează pe cont propriu, ci este necesar să se grupeze în forme
asociative. O solu ție o constituie asocierea companiilor î n clustere.
Susținerea dezvolt ării c lusterelor a fost datorată faptului c ă în regiunile unde au
funcționat aceste forme de parteneriat s -au obț inut rezultate economice superioare. Literatura de
specialitate a abordat pe larg acest fenomen, iar cercet ătorii au constatat aspecte esen țiale lega te
de prezen ța clusterelor î n regiuni.
Companiile din clustere inoveaz ă mai mult ș i obțin performan țe superioare, iar regiunile
cu clustere atrag mai multe start -up-uri (Audretsch și Feldman, 1996; Baptista, 2000; Baptista și
Swann, 1998; Delgado et al., 2010, 2012; Klepper, 2007; Swann, 1998). La nivel teritorial, a
fost identificat un impact pozitiv asupra rezultatelor economice , datorat prezen ței clusterelor care
a condus la : majorarea P.I.B. pe cap de locuitor (Porter, 2003; Sölvell et al., 2009; Spence r et
al., 2010), a venitului pe cap de locuitor, a productivit ății sau la sc ăderea ratei șomajului pe
termen lung (Ketels și Protsiv, 2013).
Una dintre preocup ările speciali știlor a fost legat ă de analiza relației dintre clustere și
prosperitate, în sens l arg. Impactul clusterelor este evidențiat prin testarea empiric ă și analiza
legăturii dintre indicatorii ce cuantific ă forța unui cluster și indicatori i de rezultat ai
competitivității la nivel regional, pentru a identifica corelația dintre for ța unui portofoliu regional
de clustere și rezultatele din teritoriu.
Chiar dacă prezen ța clusterelor î n regiune are efecte pozitive, clusterul nu este singurul
factor care conduce la ob ținerea unor rezultate superioare. Pentru obț inerea prosperit ății, o
contribuț ie important ă o au preocupă rile deciden ților pentru componenta social ă și componenta
de mediu (Franco și Wilson, 2012; Ketels și Protsiv, 2013). Cercet ătorii au î ncercat s ă identifice
legăturile de cauzalitate dintre clustere ș i performan țele economice din regiune, plec ând de la
analiza impactului teritorial al factorilor care împiedică sau favorizeaz ă prezența clusterelor.
O alt ă preocupare a cercet ătorilor este legată de influenț a prezenței industriilor emergente
asupra competitivităț ii regionale. Aceș tia au constatat că prezența unui cluster puternic într -o
regiune a creat oportunități de creștere în industriile conexe și a condus la apariția unor noi
industrii regionale (Delgado et al., 2012). În consecință, nu este suficient ă o analiz ă sectorială a
clust erelor, analiza trebuie extins ă la nivel regional, la grupuri de sectoare și industrii, pentru a
identifica efectul difuz ării cunoș tințelor î n activităț i economice complementare.
În cadrul Raportului pentru analiza corelației dintre puterea clusterului și indicatorii de
competitivitate (Observatorul European al Clusterelor, 2014) sunt selectaț i indicatorii de
rezultat pentru a m ăsura competitivitatea regională, utiliz ând procedura concepută și aplicată în
timpul primei faze a Observatorului European Cluster , conform fig.3.2.
Așa cum reiese din fig. 3.2, cadrul regional de competitivitate include indicatorii de
competitivitate pe niveluri, î n func ție de leg ătura cu obiectivul final al politicii economice ș i de
gradul î n care sunt influenț ați de politica econo mică.
85
Figura nr.3.2. Cadrul regional de competitivitate
Sursa: Observatorul European al Clusterelor, 2014
Nivelul de baz ă include factorii fundamentali care influen țează competitivitatea și care
sunt greu de modificat pe termen mediu: po ziția geografică, dotarea cu resurse naturale,
dimensiunea economiei. Următorul nivel include trei grupuri interdependente de indicatori, care
sunt influenț ați de deciziile de politic ă economic ă:
• „Comportamentul companiilor” din regiune vizeaz ă în special deciziile firmelor cu
privire la investiții, nivelul cheltuielilor de cercetare și dezvoltare, cu impact asupra productivității și competitivității acestora. Politica guvernamentală influențeaz ă deciziile
companiilor cu privire la aceste aspecte.
• „Speciali zare” se refer ă la structura activităților industriale din teritoriu și include
indicatorii ce cuantific ă forța unui cluster. Politica guvernamental ă privind clusterele are
impact asupra specializ ării.
• „Calitatea mediului de afaceri” surprinde caracterist ici ale mediului din regiunea î n care
funcționeaz ă firmele, incluz ând cei doi factori di n diamantul lui Porter (1990): „cererea”
și „contextul pentru strategie și rivalitate”, factori cheie influen țați de politica
guvernamental ă.
Interacțiunea dintre mediul de afaceri și clustere este analizat ă de Observatorul European
Cluster , în Tabloul de bord regional al etapei actuale. Primele două niveluri ale cadrului regional
de competitivitate sunt importante ș i cuprind indicatorii de rezultat ai competitivității și
indicatorii de performanță intermediari, susceptibili de a fi influențați de prezența clusterelor
puternice din regiune.
Indicatorii de rezultat sunt situa ți la nivelul superior al cadrului, cuantific ă nivelul de trai
prin P.I.B. pe cap de locuitor, inc lud componente sociale și de mediu, care sunt mult mai greu de
măsurat. Indicatorii de performanță intermediari (inovarea, productivitatea, exporturile) sunt
86
rezultatele directe ale interacțiunilor care au loc între factorii din nivelul al doilea, din care fac
parte și clusterele. Comportamentul întreprinderilor din regiune este condiționat de calitatea
mediului de afaceri. Chiar dacă indicatorii de performanță intermediari sunt prezen ți în
obiectivele politicii economice, nu constituie scopul final al aces tora.
Pentru facilitarea analizei indicatorilor, cercet ătorii au unit primele două niveluri ale
cadrului și au î mpărțit indicatorii în patru categorii: economic i, inovare, social i și de mediu.
Indicatorii care surprind elemente sociale și de mediu sunt mai greu de cuantificat. Pentru
calculul indicatorilor sunt folosite date provenind de la Eurostat, din bazele de date regionale ale
O.E.C.D., din Tabloul de bord regional al inovă rii, din cercet ări sociale europene ș i de la
Institutele Na ționale de Statistic ă.
Indicatorii economici includ : P.I.B. și venitul pe cap de locuitor, for ța de munc ă, numărul
de locuri de muncă, productivitatea muncii, costul de produc ție și exporturile.
Rezultatele inov ării sunt relevante pentru a evalua contribuția clusterelor la in ovarea
regională, care va genera progresul economic. Acestea sunt măsurate cu ajutorul indicatorilor: numărul de brevete în raport cu num ărul de locuitori sau angajați, num ărul angajaț ilor din
domeniile științifice și tehnologice. Performanța de inovare a I.M.M.- urilor este evaluată prin
capacitatea lor de a introduce inovare î n produse sau procese, î n organiza ție și pe pia ță. Valoarea
economică adaugat ă de inovare este încorporată î n vânzarea pe piață a noilor produse.
Indicatorii sociali se refer ă la obi ective sociale: reducerea ratei sărăciei și ratei șomajului,
bunăstare, creș terea ratei de satisfacție a vieții m ăsurat ă pe o scară de la zero la zece. Indicatorii
de mediu sunt cel mai greu de identificat la nivel regional; se cuantifică propor ția din ter enul
total cu impact puternic asupra mediului.
Referitor la indicatorii clusterului, Observatorul European al Clusterelor a evaluat î n
prima faz ă puterea unui cluster regional dintr -o industrie , printr -o metodologie prin car e au fost
acordate clusterelor „ trei stele”, î n baza a trei criterii:
• Mărime: clusterele care se află printre cele mai mari 10% clustere din Europa din aceeași categorie, din punctul de vedere al num ărului de salaria ți, au primit o „ stea”.
• Specializare: clusterele cu o valoare a coeficientului de specializare (LQ) de doi sau mai
mare decât doi au dobândit o „ stea”.
Coeficientul de specializare se calculează ca raport între: pe de o parte, ponderea angajaților din industria respectivă din regiune, în numărul total al angajaților din
compan ile localizate în acea regiune, iar pe de altă parte, numărul angajaților din Europa,
din industria respectivă, raportat la numărul total de angajați din Europa. Acesta arată concentrarea economică a industriei la nivel regional.
• Concentrare: clusterele care se află printre cele mai mari 10% clustere de acelaș i tip din
regiune, în ceea ce priveș te num ărul de locuri de muncă, raportat la num ărul total de
locuri de munc ă din regiune, au primit o „ stea”.
Metoda este simplă, permite evaluarea puterii unui cluster prin num ărul de stele acordat
și este utilă în stabilirea concentrațiilor de clustere în regiune. Limitele sunt determinate de faptul
că metoda nu ofer ă o imagine a puterii totale a unui cluster.
87
Pentru m ăsurarea for ței unui cluster, primul calcul al Indexului de competitivitate
regională a utilizat numărul mediu de stele pe regiune, dar acest indicator a fost înlocuit în ediția
următoare (Annoni și Kozovska, 2010).
Observatorul European al Cluster elor a introdus o nouă metodologie, de patru stele ,
pentr u a evalua puterea unui cluster, prin care a adăugat la criteriile mă rime și specializare, alte
două criterii suplimentare. Primul criteriu surprinde dinamismul, calculat cu ajutorul indicatorului de creștere anuală a numărului de angajați ai clusterului, prin furnizarea de stele pe
baza ratelor de creștere anual ă. Al doilea criteriu evaluează productivitatea clusterului cu ajutorul
nivelului salarial pe angajat.
O activitate importantă în abordarea competitivității o constituie identificarea industriilor
emergente, în cadrul Observatorului European al Clusterelor, avâ nd ca rezultat zece astfel de
industrii: industria ambalajelor, biofarmaceutic ă, industriile “albastre”, industriile creative,
industriile digitale, industriile de mediu, industriile “experien ței”, serviciile logistice, industria de
echipamente medicale, tehnologii de mobilitate. Chiar dacă efectul acestor industrii apare pe
termen mediu și lung, se poate evalua corelația dintre performanțele regiunilor și prezența
acestor industrii în care se d ezvoltă clustere. Performanța industriilor emergente dintr -o regiune
este dată de suma stelelor acordate celor zece industrii emergente.
Calculul indicatorilor care măsoar ă competitivitatea regională și a indicatorilor care
cuantific ă puterea clusterului este dificil de re alizat. Pentru a evalua leg ătura dintre puterea
clusterului și competitivitate, se evaluează natura și intensitatea legăturii existente între
indicatorii competitivităț ii, indicatori i clusterului ș i specializarea industriilor emergente.
Corelația se calculează cu ajutorul celor doi coeficienți : Pearson și Spearman. Deș i primul
coeficient care măsoară relația liniară dintre variabile este utilizat mai frecvent, cel de -al doilea
coeficient este mai relevant , întrucât este mai puțin influențat de prezența valo rilor extreme ale
indicatorilor utilizați în calculul său. Cu ajutorul coeficientului Spearman al rangurilor se
evalueaz ă dacă regiunile cu clustere puternice obțin performan țe superioare. Valorile
coeficienților Pearson și Spearman sunt cuprinse între minus unu (corela ție negativă totală ) și
unu (corelație pozitivă totală). Corelația pozitivă implică faptul că, atunci când crește o variabilă,
crește și cealaltă variabilă. Corelați a negativă apare atunci când creș terea unei variabile este
asociat ă cu sc ăderea celeilalte variabile. Valoarea zero indică faptul că între cele două variabile
nu exist ă o leg ătură. Pentru c ă toate estimările statistice au erori, este necesar să verificăm
semnificația statistică a coeficienților estimați, respectiv dacă aceștia sunt semnificativ diferiți de
zero
.
Concluziile diferitelor studii realizate de Comisia Europeană privind efectele constituirii
și funcționării clusterelor asupra economiilor țărilor și regiunilor au evidențiat contribuția acestora la creșterea competitivității economice. Uniunea Europeană manifest ă un interes tot mai
mare pentru constituirea și dezvoltarea de clustere, urmărind integrarea firmelor în structuri asociative, datorită efectelor produse la nivelul regiunilor de dezvoltare. Datorită impactului
economic și social semnificativ pe care l -au avut clusterele asupra competitivității economice în
țările U niunii Europe ne în perioada anterioară de programare, în exercițiul financiar 2014 -2020
88
asocierile de tip cluster sunt susținute prin aloc ări importante de fonduri. Consolidare a cercetării,
dezvoltării tehnologice și a inovării va fi realizată prin intervenții din fonduri europene
nerambursabile , urmărindu- se ca nivelul investițiilor publice și private din acest sector să ajungă
la 2% din P .I.B.
În literatura de specialitate sunt diverse abordări cu privire la impactul competitivității
asupra performanțelor regiunilor. Van den Berg, Braun și Winden (2001) au comparat dinamica
clusterelor din nouă orașe mari europene și au evidențiat contribuț ia la dezvoltarea economică a
regiunilor urbane. Aceștia au studiat procesele de creștere a valorii adăugate în orașe și au
subliniat că performanța clusterelor depinde de situarea în regiunea urbană și de calitatea
managementului urban.
Tsuji și Miyahara (2009) au făcut cercetări pe un eșantion de 5000 de companii din
Japonia , din care 2000 organizate în clustere și au dovedit că inovația și progresul
întreprinderilor mici și mijlocii sunt influențate pozitiv de prezența clusterelor și a institutelor de cercetare regionale.
Clusterele au ajuns la un „ statut cvasi -paradigmatic” pentru dezvoltarea regională,
datorită politicilor guvernelor care sprijină înființarea și dezvoltarea de clustere, catalizatori
pentru creșterea economică și inovare (Hermans, Castiaux, Dejardin și Lucas (2010). Snobe și
Otsuka (2011) au încercat să identifice un model de dezvoltare al clusterelor pentru politica
industrial ă. Efectu ând cercetări în țări din Asia și Africa, aceștia au constatat că aglomerările
determină la început scăderea profitabilității firmelor datorită lipsei unor bariere de intrare în
cluster și producerii unor cantități mari de produse de calitate inferioară. Pentru a avea succes,
firmele trebuie să inoveze în produse de calitate superioară care să le aducă profi turi mari.
Cercetările evidențiază impactul creșterii calității produselor și a resurselor umane asupra dezvoltării regiunii.
Delgado, Porter și Stern (2011) au studiat rolul clusterelor în performanța economică a
regiunilor. Clusterele sunt grupuri de industrii complementa re care operează în regiune , iar
întreprinderile membre ale unui c luster puternic se extind în timp și beneficiază de creșterea
numărului de persoane angajate, a nivelului salariilor și a brevetelor .
Rolul clusterului inovativ în regiu ne se poate analiza cu ajutorul teoriei polilor de creștere
sau a polilor de dezvoltare, al c ărei inițiator este François Perroux (1955). Acesta pornește de la
ipoteza că un proces de creștere se manifestă cu o intensitate variabilă în anumite puncte sau poli, iar creșterea este difuzată prin diverse canale către anumite terminale variabile din
ansamblul unei economii. Polul de creștere apare prin crearea în jurul unei întreprinderi, a unui
sistem de întreprinderi mai mici sau mai mari și funcționează prin intermediul elementelor de
transmisie a dezvoltării (sisteme de transport, de comercializare, de credit, comunicații,
depozitare , personal calificat). Astfel , este necesară o corespondență între elementele produse în
polul de creștere și cele produse în ex terior.
Perroux a definit polii de creștere în spațiul economic abstract, reprezentat de trei
elemente: „un plan economic”, „un câmp de forțe sau de influențe”, „un agregat omogen”, negând expres că acesta ar putea corespunde unei zone geografice, cum ar f i orașul sau regiunea.
89
Cu toate acestea, există multe aplicații ale acestei teorii pentru regiunea de dezvoltare. Clusterul,
noțiune larg acceptată în domeniul dezvoltării regionale în anii 1990 poate fi considerat varianta
modernă a conceptului de pol de creștere. Clusterul este o concentrare de firme și industrii într -o
regiune geografică, interconectate prin piețele pe care le deservesc și prin produsele pe care le produc, dar aflate în intera cțiune cu alți actori regionali. Pentru sprijinirea apariției clusterelor,
politicile publice trebuie să ia în considerare faptul că actorii privați nu pot fi determinați să se stabilească în locații care nu prezintă avantaje naturale sau preexistente, prin inves tiții publice în
infrastructură.
Paul Krugman arată în cercetările sale că pentru a avea o creștere regională, politicile
regionale trebuie să promoveze și să exploateze în mod optim atractivitatea unei zone. Noua
geografie economică (NGE) promovată de Krugman (1991) susține rolul pe care îl joacă în
dezvoltar ea unei regiuni, atragerea de noi firme și de forță de muncă specializată, precum și
exploatarea eficient ă a economiilor de scară și a preferințelor consumatorilor pentru diversitate.
Teoriile evoluționiste recente evidențiază că performanța aglomerărilor economice
generează creștere economică, în funcție de ciclul de viață al industriei. În ultimele etape ale
ciclului de viață al industriei, aglomerările economice conduc la diminuarea performanței
economice a firmelor , afectând dezvoltarea economică a oraș ului sau regiun ii (Antony Potter,
H.Doug Watts, 2010) .
Studiile și cercetări le cu privire la cluster ul regional susțin impactul asupra regiunii de
dezvoltare. Contribuția fiecărui membru al clusterului și interacțiunea dintre membrii clusterului
conduc la armonizarea intereselor proprii, aducând beneficii importante prin colaborare . Ace ste
aspecte sunt a nalizat e în Studiul nr.4 realizat î n anul 2010 de Institutul European din Rom ânia cu
privire la potențialul competitiv al creșterii economice.
Organizația c atalizator are rolul de a realiza formalizarea parteneriatului, de a asigura legătura cu
autoritățile publice centrale și locale, de a identifica în colaborare cu partenerii, structuri similare
din țări ale U .E., pentru desfășurarea unor proiecte pentru tr ansfer de cunoștințe, bune practici și
schimburi de experiență. Catalizatorul poate coordona realizarea strategiei de dezvoltare a
polului de competitivitate , în corelare cu strategia de dezvoltare r egională .
Implicarea autorităților publice locale și centrale este necesară deoarece proiectul de
investiții în infrastructur a de afaceri nu se poate realiza fără investiții în utilități sau infrastructura
de acces, atribute ale administrației publice. Acest parteneriat va conduce la dezvoltarea economică și soc ială a zonei, la creșterea atractivității pentru investitori, la creșterea gradului de
inovare în regiune.
Universitatea prin facultățile de profil sau institutele de cercetare vor dezvolta platforme
de transfer tehnologic, vor promova activități de formar e de parteneriate și elaborare de proiecte
de cercetare -dezvoltare -inovare la nivel regional, național și european. Prin obținerea de
finanțare pentru dezvoltarea clusterului, acestea au posibilitatea extinderii și modernizării infrastructurii existente de clădiri, în care se pot desfășura activități de cercetare, concretizate în
invenții și inovații. Mediul academic va beneficia de adaptarea cur riculei universitare la cerințele
90
pieței muncii, de laboratoare de cercetare adaptate cererii, de rezultate ale cercetării aplicate în
practică.
Compania privată va pune la dispoziția parteneriatului o platformă tehnică și specialiș ti
pentru programele de cercetare în domeniu, desfășurate de Universitate sau Institutele de
cercetare și pune în aplicare soluțiile și p ropunerile de î mbunătățire rezultate prin cercetare.
Compania benefici ză de acces rapid la cercetare și inovare , de creșterea valorii adăugate a
proceselor și produselor, de avantaje competitive pe piață și de integrarea în lanțurile de
furnizori.
Relevanț a clusterelor pentru dezvoltarea economică în Uniunea Europeană a fost
subliniată expres în anul 2010 de Comisia Europeană , prin C omunicarea cu privire la viitoarea
politică regională, care a evidențiat clusterele ca elemente cheie în strategiile de specializare inteligentă. Pentru a contribui la creșterea economică bazată pe inovare, statele membre sunt
încurajate să pună accent pe specializarea inteligentă a regiunilor lor, prin concentrarea
resurselor pe câteva priorități cheie și exploatarea punctelor f orte. La nivelul U niunii Europene,
abordarea clusterelor este făcută din perspectiva politicii de dezvoltare regională. În contextul
Obiectivelor UE 2020 de dezvoltare Smart și a inițiativei „O Uniune a inovării”, Comisia
Europeană încurajează autoritățil e naționale și regionale din întreaga Europă să elaboreze politici
și strategii de cercetare și inovare pentru specializarea inteligentă, astfel încât fondurile structurale ale U.E. să poată fi folosite mai eficient, iar conexiunile dintre politicile comun itare,
naționale și regionale și dintre investițiile din sectorul public și privat să poată fi intensificate.
Specializarea inteligentă înseamnă identificarea caracteristicilor , atuurilor unice ,
evidențierea avantajelor competitive ale fiecărei țări și regiuni, precum și implicarea părților
interesate și a resurselor de la nivel regional, în jurul unei viziuni axate pe criteriul excelenței.
Pentru a ceasta, este necesar ă consolidarea sistemelor regionale de inovare și difuzarea
beneficiilor inovării la ni velul economiei regionale.
Ca parte a politicii de coeziune a Uniunii Europene pentru perioada 2014- 2020, Comisia
Europeană a propus ca specializarea inteligentă să fie o condiție ex -ante, integrată în procesul de
planificare a ciclului de finanțare 2014- 2020. Condiționalitatea ex -ante a impus statelor membre
U.E. și regiunilor să identifice specializările adecvate pentru potențialul lor de inovare, în baza
punctelor forte pe care le dețin, implicând în acest proces mediul public și privat. Prin
conlucrare a dintre întreprinderi, centre de cercetare și universități sunt identificate potențialele
zone de specializare dintr -un stat membru sau dintr -o regiune și factorii care împiedică inovarea
în acele teritorii.
Clusterele joacă un rol important în cadrul Strategiilor de cercetare și de inovare pentru
specializare inteligentă , construite pentru regiun ile de dezvoltare. Aceste sunt utile atât la
proiectarea, cât și în punerea în aplicare a strategiilor de specializare inteligentă. În faza de
proiectare a strate giilor, clusterele pot fi folosite pentru a identifica punctele forte ale economiei
dintr -o regiune, pentru a stabili prioritățile strategice, influențând deciziile politice și economice.
În acest scop, hărțile și benchmarkingul sunt instrumente valoroase care pot fi utilizate pentru a
identifica modele de specializare regională și pentru a compara activitățile economice dintr -o
91
regiune, cu alte regiuni din U .E. În faza de aplicare a strategiilor, clusterele pot fi utilizate ca
platforme eficiente care cont ribuie la realizarea obiectivelor de specializare inteligentă. Prin
promovarea cooperării trans -sectoriale, clusterele contribui e la punerea în aplicare a strategiilor
tematice, bazate pe noile provocări ale societății și crearea de noi avantaje competitiv e în
regiune.
Programul Orizont 2020 este un instrument cheie în punerea în aplicare a inițiativei
emblematice ”O Uniune a inovării” care se concentrează pe abordarea provocărilor majore ale
societății, maximizarea competitivității, impactul cercetării, inovării și extinderea excelenței în
clustere. Prin acest program s unt promovate prioritățile de cercetare care au un puternic potențial
de inovare, sunt sprijinite toate formele de inovare, inclusiv inovarea socială, sunt promovate
I.M.M.- urile care comerci alizează rezultatele cercetării. Regiunile au rol esențial în acest proces ,
contribuind la pregătir ea și aplicarea strategiilor și proiecte lor de specializare inteligentă .
Existența clusterelor oferă guvernelor posibilitatea de a promova creșterea economică,
prin sprijinirea activităților de inovare și cercetare -dezvoltare. Studiile recente demonstrează
beneficiile pe care companiile, în special I.M.M. -urile, le obțin prin participarea la clustere.
Companiile care participă la cluster devin inovatoare, iar inovarea conduce la crearea de produse, procese și servicii competitive, prin comercializarea cărora obțin venituri mari. Prin creșterea
nivelului de cunoștințe, companiile inovatoare devin competitive pe termen lung, beneficiind de productivitate ridicată și de creștere economică. Companiile care participă la cluster au acces mai
facil la colaborări pentru cercetare și dezvoltare, decât alte companii. Avantajele sunt multiple, constând în sporirea capacității de a absorbi noi cunoștințe și tehnologii, acce s mai rapid și mai
facil la cunoștințe și la tehnologie, minimizarea costurilor pentru proiectele de cercetare , inovare
și reducerea riscurilor financiare asociate cu investițiile în cercetarea pe termen lung.
Noile abordări în domeniul clusterelor au ca p unct de plecare faptul că inovarea este
concentrată geografic, mai mult decât prosperitatea sau productivitatea, astfel încât clusterele,
concentrări geografice unde se găsesc întreprinderi specializate și instituții interconectate,
furnizează un mediu favorabil inovării (European Cluster Memorandum, 2007).
O firmă, cu cât este mai inovativă prin servicii, strategii de intrare pe piață și de
promovare, cu atât este mai competitivă și oferă un nivel ridicat de bunăstare economică și
socială cetățenilor săi . Gradul de inovare al unei ță ri este î n inter dependență cu competitivitatea.
În viziunea modernă, inovarea stă la baza creșterii economice și a competitivității, motiv pentru
care clusterul inovativ reprezintă o soluție de stimulare a inovării pentru ca o ț ară sau regiune s ă
fie competitiv e.
Cercetările actuale abordează inovarea și cunoașterea ca surse principale de avantaj
competitiv al firmelor, care influențează competiția dintre firme (Grant, 1996; McGrath et al.,
1996;. Teece 1998, 2000; Argote și Ingr am, 2000; Tallman et al ., 2004; Maehler et al., 2011).
Firmele pot să inoveze în mai multe moduri: prin propriile activități de cercetare, dezvoltare și inovare, prin achiziționarea de inovare de la concurență sau de la furnizorii externi (Pinch et al .,
2003; Tallman et al ., 2004; Saraceni și Andrade Júnior, 2012).
92
În ultimii cincizeci de ani, clusterele și alte tipuri de aglomerări s -au dovedit locații de
excelență pentru a absorbi cunoștințe noi, datorită proximității geografice a firmelor,
disponibilității furnizorilor specializați și forței de muncă specializate, prezenței industriilor
complementare, factori car e favorizează transferul de cunoștințe (Pinch et al ., 2003; Tallman et
al., 2004; Saraceni și Andrade Júnior, 2012).
Firmele tind să se localizez e în regiunile bogate în cunoștințe (Saxenian, 1994;. Pinch et
al., 2003), formând clustere în diferite industrii: clusterul I .T. din Silicon Valley, S.U.A.;
clusterul din industria gresiei din Italia; clusterul de petrol din Houston, S.U.A.; centrele financiare din Londra, Marea Britanie și New York, Statele Unite; clusterul de vin de Porto în
Portugalia. Inovarea reprezintă o abilitate competitivă a firmelor, dar și un mecanism prin care
firmele pot avea acces la resurse superioare care creează valoare ad ăugată mare în viitor
(McGrath et al., 1996: 390). Cu toate acestea, inovarea este influenț ată de interacțiunea dintre
firme independente, care participă la proces cu resurse complementare (Breschi, 2000;. Balbinot
et al., 2012).
Conform lui Porter (1998, 2000) competiția dintre firmele rivale din cluster, le determină
să inoveze în produse și tehnologii noi. Datorită faptului că inovarea este rezultatul punerii în comun a resurselor și în special a cunoștințelor, inovarea a devenit un fenomen social și nu
rezultatul unor acțiuni individuale sau al unor strategii proprii ale firmei (Breschi, 2000). De
aceea, abilitatea firmelor de a inova este influențată de apropierea spațială de alte firme, surse externe de cunoaștere.
Performanțele în materie de cercetare și inovare ale statelor membre ale U.E. sunt
evaluate de Comisia Europeană cu ajutorul Tabloul ui de bord anual al Uniunii inovării. Acest
instrument evaluează calitățile și punctele slabe ale sistemelor de cercetare și inovare ale statelor membre ale U.E. , în funcție de care se decid intervențiile pentru a obține performanțe sporite în
materie de inovare. Pe baza performanțelor lor medii în materie de inovare, statele membre U.E. sunt clasificate în patru grupuri. „Liderii în materie de inovare” au performanțe în inovare cu
mult superioare mediei U.E. „Adepți ai inovării” sunt state cu performanțe în materie de inovare
peste media sau apropiată de media U.E. „Inovatorii moderați” sunt state care au performanțe
inferioare mediei U.E. „Inovatori modești” obți n performanțe în materie de inovare net inferioare
mediei UE. România se află în grupul „Inovatorilor modești” alături de Bulgaria și Letonia, având rezultate în materie de inovare semnificativ mai scăzute decât media U.E .
Tabloul de bord al Uniunii inovă rii, publicat de Comisia Europeană în anul 2015, indică
un nivel global al inovării în U.E. rămas stabil, în contextul în care în sectorul privat a scăzut
mult numărul întreprinderilor inovatoare și cel al investițiilor de capital de risc, al inovațiilor
I.M.M.- urilor, al cererilor de brevete, al exporturilor de produse de înaltă tehnologie și al
vânzărilor de produse inovatoare. S -au înregistrat însă îmbunătățiri în domenii precum:
investițiile întreprinderilor în cercetare, dezvoltare și calitatea activităților științifice, în special
datorită accesării fondurilor nerambursabile. Conform Tabloului din anul 2015, 13 state membre
ale U.E. între care se află și România prezintă o scădere a performanțelor în materie de inovare.
În România a avut loc un decl in puternic de performanță. Performanța în materie de inovare a
93
înregistrat o scădere drastică între anii 2013 și 2014, datorată în special scăderii foarte puternice
a vânzărilor de noi produse inovatoare. România este un inovator modest, ale cărei perform anțe
în materie de inovare au crescut până în anul 2011, după care au fost în scădere, pentru ca performanța din anul 2014 să se situeze la un nivel semnificativ mai mic decât în anul 2007.
În domeniul inovării, România a reușit să atragă investiții de tip „greenfield” și
„brownfield”, în parcuri industriale cu obiecte de activitate diverse. Parcurile industriale nu
beneficiază de sinergia dintre membrii săi, spre deosebire de clustere care includ firme cu
specializări înrudite și conexe, ce conferă beneficii economice membrilor săi. Conform unei
cercetări efectuate de Institutul Național de Statistică în anul 2015, în perioada 2010- 2012, una
din cinci întreprinderi din România a introdus sau implementat un produs, un proces, o metodă
de organizare sau de marketing, noi sau îmbunătățite semnificativ. Atât în industrie, cât și în
servicii, cele mai inovatoare sunt întreprinderile mari, în procent de 40,1%, în timp ce 26,6% din întreprinderile mijlocii și numai 18,3% din întreprinderile mici sunt inovatoare . În perioada
2010- 2012, 56,4% din totalul întreprinderilor inovatoare de produse au dezvoltat inovațiile în
propria întreprindere, 21,2% din întreprinderi au introdus bunuri împreună cu alte întreprinderi,
12,4% din întreprinderi au îmbunătițit bunurile și 6,9% au realizat produse în alte întreprinderi.
Numărul întreprinderilor inovatoare care au avut acorduri de cooperare pentru realizarea
activităților inovatoare a scăzut de la 11,2%, în perioada 2008- 2010, la 7,4%, în perioada 2010-
2012. Referitor la coope rare, în perioada 2010- 2012, în sectorul industriei se cooperează mai
mult decât în sectorul serviciilor. Principalii parteneri de cooperare ai întreprinderilor inovatoare
au fost: furnizorii de echipamente, materiale, componente sau software 5,3%; clienți i sau
cumpărătorii din sectorul public 3,5%; consultanți, laboratoare comerciale, institute de cercetare,dezvoltare private 2,6%; administrația publică, institute de cercetare publice sau
private, 2,3% (INS, 2015).
Analiza acestor date evidențiază că: în România inovează mai mult întreprinderile mari
(40,1%) deoarece au capacitatea de a susține acest proces din punct de vedere tehnic și financiar;
inovarea are loc mai mult în interiorul întreprinderilor și nu prin cooperare a dintre acestea;
numărul întrepr inderilor care au avut acorduri de cooperare pentru realizarea inovării a scăzut.
Apreciem că o soluție pentru ca întreprinderile să inoveze și să fie astfel competitive , o
constituie includerea în clustere, care pot să beneficieze de finanțarea activităților de cercetare-
dezvoltare – inovare , inclusiv prin programele europene . De asemenea, considerăm că pentru a fi
competitive , întreprinderile trebuie să investească mai mult în activitățile de cercetare și inovare,
deoarece nu este suficient să investească numai în sistemele de inovare, respectiv în utilaje,
echipamente și software. Investițiile ar putea viza transferul de cunoștințe, tehnologie și
brevetele din statele lideri ai inovării, un proces care se poate realiza rapid și implică cheltuieli
mai scăz ute. Chiar dacă întreprinderile importă tehnologii și cunoștințe puse în aplicare de țările
mai dezvoltate din U.E., acestea trebuie să realizeze cercetări proprii, ca să se individualizeze și să aibă un anumit domeniu de specializare , iar un mediu propice pentru acest proces este
clusterul.
94
3.2. Evaluarea competitivității clusterelor din România
3.2.1 Analiza situației actuale din România în domeniul clusterelor cu ajutorul
modelului SWOT
Un rol important în analiza potențialul ui de competitivitate al clusterelor îl are analiza
SWOT . Conceptul analizei strategice SWOT a fost creat în cadrul unei cercet ări efectuat e între
anii 1960 ș i 1970 la Stanford Research Institute din S .U.A., de către o echip ă în care s -au aflat
Albert Humphrey, Marion Dosher, Otis B enepe, Birger Lie, cu scopul de a identifica un
instrument managerial cu rol î n planificarea strategic ă a companiilor. Prin analiza SWOT se
colecteaz ă și organizeaz ă informa ții critice despre mediul intern ș i extern al unei organiza ții,
pentru a surprinde aspecte ale activit ății care permit deciden ților s ă acționeze proactiv, s ă apere
și să promoveze obiectivele organiza ției.
Obiectivul analizei SWOT este î nțelegerea pozi ției strategice a unei organizaț ii sau
domeniu de activitate ș i elaborarea strategiilor care asigur ă cea mai bun ă aliniere între mediul
extern și mediul intern. Denumirea analizei SWOT esre un acronim provenind de la ini țialele a
patru cuvinte în limba englez ă (fig.3 .3): Strengths : Puncte forte; Weaknesses : Puncte de
slăbiciune; Opportunitie s: Oportunități; Threats : Amenințări.
Punctele forte (tari) sunt capacit ățile, resursele și avantajele pe care le posed ă,
competen țele distinctive ale personalului ș i alți factori de succes ai organizaț iei sau domeniului
de activitate care pot fi „tangibili”, fizici sau elemente „intangibile”, intelectuale.
Figura nr.3.3 Analiza SWOT
Sursa: http://www.businessguide2011.info/about/uncategorized/swot -analysis -in-business
Punctele slabe sunt domeniile de vulnerabilitate, zonele lipsite de resurse sau cu resurse
puține, alți „factori negativi” , care pot î mpiedica atingerea obiectivelor manageriale. Acestea
sunt activități pe care întreprinderea nu le realizează la nivelul firmelor concurente sau al standardelor de excelență și pot distruge valorile organizației .
95
Oportunit ățile reprezint ă valori pozitive ș i condi ționări externe, tendin țe generale din
mediul extern ori ș anse oferite de î ntâmplare, care nu sunt influențate de management ul
organizației și care pot afecta pozitiv procesul dezvolt ării.
Amenin țările sunt „valori” negative ș i condi ționări externe organizaț iei, aspecte negative
ce apar din exploatarea resurselor sau din limit ările care se impun , datorită mediu lui extern aflat
în schimbare. Amenințările sunt riscuri tranzitorii sau permanente care afectează creșterea
organiza ției sau domeniului de activitate .
Analiza SWOT captează factorii relevanți în cele patru arii , combinând rezultatele
evaluării potențialului întreprinderii și rezultatele analizei influenței factorilor mediului .
Printr -un manageme nt adecvat se pot influența direct punctele forte și punctele slabe ale
organizației, dar nu pot fi influenț ate oportunit ățile și amenin țările.
În cazul clusterelor, prin analiz a SWOT se pot identifica punctel e tari, punctele slabe,
oportunitățile și amenințările legate de: poziția cluster ului pe pia ță, strategia de distribuție,
crearea unui produs sau brand, o idee de afacere, o opțiune strategică, un potențial parteneriat,
schimbarea unui furnizor, externalizarea unui serviciu sau activit ăți, resurse, pla nificarea
proiectului și managementul de proiect, o oportunitate de investi ție. Aceste elemente sunt
necesare pentru stabilirea poziției actuale și pentru dezvoltarea clusterului (proiect POLISEE ,
Swot analysis manual, 2014).
Punctele tari sunt elemente fo rte care creeaz ă avantaje competitive pentru cluster,
respectiv: o politică și o strategie de cluster susținută și aplicat ă de membrii clusterulu i; sursele
de avantaj î n fa ța concurenței; competențe distinctive și resurse care susțin obiectivele
clusterulu i. Pentru identificarea acestor puncte se abordează și argumentează în detaliu,
următoarele elemente: avantajele colaborării; capabilități; avantaje competitive; resurse,
persoane; experiență, cunoștințe; aspecte inovatoare; locație geografică ; preț, valoa re, calitate;
acredit ări, calificări, certificări; procese, sisteme, informații și comunicații; factori culturali,
organizaționali, comportamentali; sistem de management.
Punctele slabe reprezintă elemente care nu funcț ioneaz ă sau func ționează defectuos,
elemente vulnerabile ale clusterului care trebuie identificate pentru a fi î mbună tățite, respectiv:
surse de dezavantaj concurențial; factorii care împiedică sau încetines c aplicarea strategiei
cluster ului; probleme care pot împiedic a sau întâ rzia realizarea obiectivelor clusterului . Pentru
identificarea acestor puncte se abordează urm ătoarele elemente: lipsa colabor ării sau colaborare a
defectuoasă; lacune în capacități; lipsa competitivității; reputație; probleme financiare;
vulnerabilități; fluxul de numer ar; calitatea și continuitatea î n fluxul de aprovizionare; efectele
activităților de bază; fiabilitatea datelor, planificarea; sistem etic, angajamente; acredit ări;
procese și sisteme; sistem de management.
Identificarea oportunităților vizează orice caracteristică a mediului extern, care creează
un potențial pozitiv pentru atingerea obiectivelor clusterului : vulnerabilități ale concurenților;
tendinț ele în industrie sau î n stilul de via ță; dezvoltarea tehnologică și inovarea; influențele
globale; noi piețe , verticale, orizontale; piețele țintă de nișă; exportul, importul; răspuns la
nevoile pi eței; contracte mari , oferte; dezvoltarea afacerii și produsului; informații și cercetare;
96
parteneriate, distribuție; evoluția canti tativă a cererii pe piață; influenț ele sezoniere, meteo,
moda.
Amenințările se referă la factorii externi care pot pune în pericol poziția competitivă a
clusterului, care ar putea împiedica î ndeplinirea obie ctivelor clusterului: efecte politice; factorii
economici interni și externi; efecte legislative; efecte asupra mediului; dezvoltarea I .T.; strategii
diverse ale concuren ței; cererea de pe piață; tehnologii, servicii, idei noi; contracte și parteneri
esențiali; obstacole; deficiențe; piața muncii; presiunile financiare și de credit; caracterul
sezonier, efecte meteorologice.
Prin abordarea detaliat ă a acestor elemente grupate î n cele patru componente ale analizei
SWOT , se pot identifica punctele tari, punctele slabe, oportunitățile și ameninț ările pentru
clusterele rom ânești.
Printre punct ele forte ale clusterelor din România ( Popa și Popescu, 2013 ) se afl ă:
• Cooperarea dintre administrația locală și comercianții locali;
• Contribuția universităților și instituțiilor de cercetare la inovare în regiunile de
dezvoltare;
• Resurse umane calificate î n domenii tehnice;
• Resurse umane care ob țin specializări necesare clusterelor în universit ăți;
• Experiența acumulată de membrii clusterelor prin accesarea P .O.S. C.C.E. 2007- 2013 sau
a altor fonduri nerambursabile destinate asocierilor de tip public priva t;
• Cooperarea cu firmele de consultan ță pentru realizarea obiectivelor , strategiilor și pentru
accesarea fondurilor nerambursabile;
• Interes din partea membrilor pentru competitivitate;
• Prezența unor companii ș i industrii puternice î n clustere;
• Asigurarea r esurselor de finanț are prin adoptarea modelului de cluster care include
institu ții financiare;
• Voin ță din partea autorit ăților publice ș i a mediului de afaceri pentru dezvoltarea de
clustere.
• Tendinț a spre internaționalizare;
• Interac țiuni î ntre actori dato rită apropierii geografice.
Punctele slabe ale clusterelor din România sunt:
• Cooperarea care se realizează cu dificultate între membrii cluster ului;
• Lipsa de coperare î ntre companii î n lan țul de valoare;
• Lipsa de experien ță în construirea unor strategii de cluster necesare pentru î ndeplinirea
obiect ivelor clusterului ș i pentru obț inerea finan țărilor din fondurile nerambursabile;
• Interacțiunea slabă între cercetare și sectorul privat;
• Nivelul sc ăzut al cheltuielilor pentru cercetare și dezvoltare î n sistem ul privat;
• Lipsa de resurse umane calificate în domeniul sau în managementul clusterului ;
• Insuficienta m ărime ș i flexibilitate pentru internaționalizare;
• Transfer tehnologic insuficient c ătre industrie ș i piață;
97
• Preferin ța pentru tehnologii str ăine;
• Intere s din partea membrilor pentru beneficii individuale.
În tabelul 3.1 sunt evidențiați factorii interni din a naliza SWOT, respectiv punctele tari și
punctele slabe ale clusterelor, grupate pe 4 categorii de factori: companiile și principalii actori ai
clust erelor, resurse umane, factori tehnologici, factori culturali și sociali.
Tabelul nr.3 .1 Factorii interni, a naliza SWOT
Tematica Puncte tari Puncte slabe
Companii și principalii
actori ai clusterelor Punctele tari relevante pentru
companiile clusterului și ceilalți
actori Punctele slabe relevante pentru
companiile clusterului și ceilalți actori
Resurse umane Expertiză și programe
educaționale pentru domeniul
clusterului Lipsă de resurse umane specializate în
domeniul clusterului
Factori tehnologici Tehnologii noi, cunoștințe
tehnologice, trenduri în
tehnologie, knowhow, brevete Tehnologii noi, cunoștințe tehnologice,
trenduri în tehnologie, knowhow,
brevete
Factori culturali și sociali Interese, relații, comportament,
opinii Interese, relații, comport amente, opinii
Sursa : Coolsweep Report ( 2014), Cluster SWOT analysis and the comparative value chain analysis , p.9
Oportunitățile sunt:
• Dezvoltarea de proiecte- pilot care i mplic ă analiza clusterelor, programele și politicile de
cluster ;
• Exemplele de bune practici î n func ționarea clusterelor din U.E. ș i din afara U.E.;
• Climat investițional atractiv pentru investitorii străini și locali;
• Programe de finanțare extern e destinate clusterelor ;
• Programe de finanțare prin intermediul centrelor de cercetare și transfer tehnologic;
• Susținerea clusterelor în cadrul Strategiei Naționale de Competitiviatate 2014- 2020.
Amenințările includ:
• Legislația dens ă;
• Birocrația excesivă;
• Lipsa unor reglement ări exprese cu privire la cluster și pol de competitivitate;
• Lipsa unor st rategii locale și regionale de dezvoltare durabilă, bazate pe capacitatea
locală și resursele locale;
• Lipsa unei politici de cluster care s ă fie inclusă în strategia de dezvoltare local ă;
• Promovarea insuficient ă a clusterului la nivel na țional ș i local;
• Lipsa unor instituț ii sau a unui sistem de creditare a clusterelor;
• Subfinanțarea în domeniul educației, cercetării, inovării și tehnologiei;
• Acordarea cu dificultate de credite bancare pentru investiții, de că tre instituțiile
financiare;
• Interacțiunea slabă între cercetare și sectorul privat;
• Nivelul sc ăzut al costurilor pentru cercetare și dezvoltare î n sistemul public;
• Exodul de creiere că tre str ăinătate.
Conform tabelului 3.2, factorii externi din a naliza SWOT, respectiv oportunitățile și
amenințările car e influențează clusterele sunt grupați pe categorii: factori tehnologici, ce rcetare,
factori juridici și politici, factori financiari, piața și principalii consumatori, factori culturali și
sociali.
98
Tabelul nr.3 .2 Factorii externi, a naliza SWOT
Tematica Oportunități Amenințări
Factori tehnologici :
Tehnologii dezvoltate
Tehnologii inovative Oportunități pentru de zvoltarea de
tehnologii și pentru tehnologii noi Obstacole în dezvoltarea de noi
tehnologii
Cercetare Oportunități oferite de cercetare Ameninț ări care afectează cercetarea
în cluster
Factori juridici și politici Oportunități legate de politica
regional ă și național ă și de
reglementările legale Amenințări legate de politica regional ă
și național ă și de reglementările legale
Factori financiari :
Finanțarea clusterelor Oportunități de finanțare a
clusterului Lipsa programelor de f inanțare pentru
cluster și pentru sectorul de activitate
Piața și principalii
consumatori Oportunitățile oferite de piață și
principalii consumatori din cadrul
sectorului Amenințări de piață
Factori culturali și sociali Deschiderea la schimbare și la
idei noi, percepția publică Modele de comportament, percepția
publică, mi grare de persoane
Sursa : Coolsweep Report (2014), Cluster SWOT analysis and the comparative value chain analysis , 2014, p.10
Analiza strategică SWOT reprezint ă o metodă analitică și un instrument managerial
important care investigheaz ă posibilităț ile viitoare ale clusterului, prin abordarea aspectelor
pozitive și negative ale asocierii și mediului s ău, pentru a identifica fiecare factor semnificativ,
pozitiv ori negativ, permițând astfel factorilor de decizie s ă aibă o perspectiv ă realist ă asupra
clusterului.
Pe baza analizei SWOT sunt i dentificați factorii determinan ți pentru evoluția clusterelor ,
în funcție de care managerii pot elabora scenarii strategice. Aspectele esențiale care trebuie
abordate în cadrul acestei analize vizează domeniile: economie; cercetare- dezvoltare -inovare;
educație și resurse umane; politică și strategie ; organizarea c luster ului ( Schmerber et al., 2013).
Principalele direcții de acțiune sunt :
• Economie : identificarea concurenței pe plan național , internațional și urmărirea
tendințe lor de evoluție a acesteia; consolidarea de noi lanțuri de valoare în regiunile în
care acționează clusterele ;
• Cercetare- dezvoltare- inovare: creșterea participării I .M.M.-urilor la proiecte de
cooperare și parteneriate; dezvolta rea de instrumente, strategii de creștere a investițiilor și
a acordurilo r de cooperare pentru realizarea activităților de cercetare și dezvoltare din
cadrul I.M.M.- urilor; identificarea și m obiliza rea surse lor de finanțare pentru inovare;
• Educație și resurse umane: asigurarea concordan ței dintre specializările din învățământ și
nevoile de formare profesională ale cluster elor; instruirea personalului clusterelor;
• Politică : promovarea clusterelor prin politici și strategii adecvate , la nivel regional,
național și european; elaborarea de metode, crearea de instrumente pentru măsurarea
impactului clusterelor; î mbunătățirea coordonării mecanismelor și a politic ii de finanțare
la nivel regional, național și european;
• Organizarea cluster ului: structură organizatorică flexibilă ; creșterea transparenței
actorilor și activităților în cadrul clusterelor; sporirea încrederii între a ctorii cluster elor;
crearea unei viziuni comune agreat e de actorii clusterelor și alte părți interesate ;
transferul de competenț e și experiențe între actorii cluster elor; elaborarea de strategii
99
pentru sustenabilitatea financiară a clusterelor, care s ă dovedească impactul finanțărilor
publice.
Din analiza SWOT efectuată asupra clusterelor din România rezultă că acestea au
potențial de dezvoltare , dar au nevoie de susținere guvernamentală și de promovare, întrucât
oferă oportunități de afaceri pentru întrep rinzători , în special prin accesarea programelor cu
finanțare nerambursabilă. Apreciem că modelul SWOT constituie un instrument util în evaluarea
potențialului de competitivitate a clusterelor și are rol esen țial în procesul de planificare
strategic ă, pent ru că influen țează pozitiv calitatea strategiilor selectate. De asemenea, cu ajutorul
analiz ei SWOT se pot identifica domeni ile de activitate unde există potențial pentru cooperare ,
favorabile pentru inițiativele de clusterizare.
3.2.2 Evaluarea calitativă și cantitativă a clusterelor din România
Evaluarea capacității și abilității clusterelor de a obține performanțe se realizează cu
ajutorul unor metode și instrumente (Pater și Popa, 2013), conform figurii 3.4, respectiv:
a) Evaluarea calitativă se bazează pe utilizarea informațiilor calitative, obținute prin intermediul
chestionarelor aplicate la nivel național, de ramură, de regiune de dezvoltare, de cluster; prin interviuri de profunzime; date statistice; studii; rapoartele de monitorizare și evaluare a
programelor de finanțare. În cadrul analizei calitative sunt utilizați vectorii ( Coșniț ă și
Iorgulescu, 2013):
• Concentrare geografică – concentrarea unor ramuri industriale la nivelul regiunii sau mai
jos;
• Cercetare și dezvoltare – existența componentei de cercetare dezvoltare în aglomerarea
geografică, prin prezența universităților sau organizațiilor de cercetare;
• Forța de muncă – cantitatea, calitatea și calificarea forței de muncă la nivelul aglomerării
economice;
• Cooperare – existența unor relații de colaborare între membrii clusterului, element
esențial pentru diferențierea unui cluster, de o ramură bine reprezentată la nivel regional;
• Instituții catalizator – organizații (centre de transfer tehnologic, camere de comerț,
consultanți) cu rol de punere de acord a organizațiilor pentru realizarea asocierii;
• Internaționalizare – orientarea clusterului spre piețele internaționale.
b) Analiza cantitativă se realizează cu ajutorul unor indicatori ai dimensiunii economice:
importanță, mărime, concentrare, spec ializare, inovare, export ( Coșniță și Iorgulescu, 2013);
c) Evaluarea mixtă este o evaluare calitativă și cantitativă;
d) Cartografierea clusterelor este un instrument care identifică pe bază statistică, clusterele
existente, aflate în diferite etape din ciclul de viață, într -o anumită zonă geografică;
e) Certificarea clusterelor este efectuată de către un organism abilitat, național și regional
autorizat, care folosește proceduri standard ( DIACT, 2006);
f) Spre deosebire de analizele de impact economic, benchmarkingul este o analiză care are ca
scop identificarea potențialului unui cluster și elaborarea unor recomandări strategice pentru
dezvoltarea clusterului într -un interval de timp scurt ( http://www.cluster -analysis.org ).
100
Figura nr .3.4 Metode de evaluare a clusterelor
Prin benchmarking este realizată analiza comparativă a structurilor, proceselor,
produselor și serviciilor clusterelor din a celași domeniu de activitate sau a celor mai bune
practici ale entităților din diverse domenii. Scopul este de identifica performanțele unor clustere,
pentru a putea îmbunătăți astfel propriile structuri, procese, produse și servicii. Experții Secretariatului European pentru Analiza Clusterelor realizează in terviuri cu managerii
clusterului cu o durată de aproximativ două ore, în cadrul cărora sunt analizați 36 indicatori referitori la: dimensiunea, organizarea, structura, managementul, guvernanța clusterului și
finanțarea organizației de cluster, serviciile furnizate de organizația de cluster, comunicarea în
cadrul clusterului și imaginea clusterului. Rezultatul analizei clusterului este prezentat într -un
raport de benchmarking care include comparația grafică a clusterului, cu alte clustere din același
domeni u și cu clusterele de excelență din Europa. În raport sunt incluse recomandări de
îmbunătățire a clusterului. Portofoliul de clustere pentru analiza comparativă este de peste 706 de
clustere, din 38 de țări. Datele colectate și rapoartele elaborate sunt confidențiale și nu pot fi puse la dispoziția terților.
Referitor la evaluarea clusterelor, metodologiile aplicabile de diverse țări se bazează pe
benchmarking. Obiectivul analizei este de a evalua gradul de dezvoltare a clusterelor, pentru a
compara stadiul unui cluster individual, cu media grupul ui din care face parte. Astfel , se
determină punctele forte, punctele slabe ale clusterului și sunt făcute recomandări pentru
îmbunătățirea managementului și funcț ionării clusterului individual.
În Polonia analiza este realizată și publicată de Agenția Poloneză pentru Dezvoltarea
Întreprinderilor. În anul 2012 a fost publicată analiza comparativă, iar studiul a inclus 49 de
indicatori, accentul fiind dat de următoarele domenii ( Holub- Iwan și Cheba, 2012):
Resursele clusterului (resurse umane și de know -how, resurse financiare, infrastructură);
Procesele din clustere (marketing, relații publice, comunicare i nternă, know -how și
inovare);
Performanța clusterului (dezvoltarea resurselor umane, creșterea avantajului compet itiv,
îmbunătățirea inovației, internaționalizarea);
101
Potențialul de creștere a clusterului (condițiile regionale, instituțiile asociate,
leadership -ul, politica publică de sprijin a dezvoltării clusterului).
Această metodă poate fi aplicată pentru evalu area performanțelor clusterelor regionale
din România, prin raportare la media existentă la nivel național în sectorul respectiv. Pentru că în
România clusterele sunt în general aflate în fazele de emergență și creștere, astfel de analize vor
putea fi real izate peste cinci -zece ani.
În România evaluarea clusterelor, a polilor de competitivitate existenți și a ramurilor cu
potențial de clusterizare este un proces de analiză de tip calitativ -cantitativ și este efectuată pe
baza unor metodologii propuse de Ins titutul European Român, Comisia de Prognoză sau de
Asociația Clusterelor din România.
Institutul European Român a realizat analiza cantitativă a clusterelor din regiunea Nord –
Est a României, cu ajutorul unui set de indicatori ai dimensiunii economice a cl usterelor.
(Cojanu, 2012). Asociația Clusterelor din România utilizează pentru evaluarea clusterelor o
analiză mixtă, cantitativă și calitativă. Analiza calitativă se realizează cu a jutorul factorilor:
concentrare geografică, cercetare -dezvoltare , forța de muncă, cooperare, internaționalizare ,
instituții catalizator, iar cea cantitativă ia în considerare contribuția la P.I.B., numărul de angajați,
inovarea (potrivit Metodologiei Scoreboard a Inovării) și exporturile (din punct de vedere
cantitativ). Metoda de lucru constă în calcularea unui indice compozit , P ce include: importanța,
dimensiunea, inovarea și exporturile. Comisia Națională de Prognoză din România folosește
pentru evaluarea competitivității sectoarelor economice calcularea unui indice compozit ICCS ,
care cuprinde factorii: producție, tehnologie, structură și exporturi.
Calculul celor doi indicatori compoziți, de către Asociația Clusterelor din România și
Comisia Națională de Prognoză din România evidențiază sectorul din economia românească care
înregistrează cele mai mari niveluri ale celor doi indicatori, respectiv sectorul transporturi, c are
obține valoarea unu a indicelui P și valoarea 0,8 a indicelui ICCS ( Coșniță și Iorgulescu, 2013).
Abordarea competitivității este de tip „calitativ -cantit ativ” , întrucât clusterul și polul de
competitivitate reprezintă un demers de tip calitativ, având ca fundament dorința de cooperare a
unor actori care își conexează interesele în cadrul unei strategii și al unor proiecte comune.
Coșniță și Iorgulescu ( 2013) fac analiza cantitativă și calitativă pe două niveluri: la nivelul
economiei naționale și la nivel regional. Autorii propun o motodă de diferențiere a termenilor de
cluster și pol de competitivitate , și indicatori pentru evaluarea cantitativă și calita tivă a acestora.
Analiza la nivel național evidențiază ramurile industriale cu potențial de clusterizare, iar analiza
realizată la nivel regional identifică clusterele și polii de competitivitate .
Analiza calitativă la nivel național evidențiază ramurile c u potențial ridicat de
clusterizare: industria de automotive; industria IT&C; sectorul agro -alimentar; logistica;
energiile regenerabile; industria textilă; industria lemnului și a mobilei ( Coșniță și Iorgulescu,
2013, p.35).
102
Figura nr. 3.5 Ev aluarea calitativă a clusterelor
Sursa: Daniel Coșniță, Flaviu Iorgulescu (2013), Analiza competitivității clusterelor din România
Analiza calitativă realizată la nivel regional evidențiază clusterele și polii de
competitivitate, cu ajutorul unei funcții logice de tip “AND” (ȘI), aplicată vectorilor:
concentrare, forță de muncă, cooperare, catalizatori, cercetare- dezvoltare, internaționalizare,
strategie și prin cuantificarea rezultatelor sub formă binară, astfel: buna reprezentare a unui vector a fost cuan tificată c u unu, inexistența lui cu zero (fig.3 .5). Conform acestei metodologii,
aglomerările industriale sunt de tip cluster dacă în cadrul lor sunt prezenți simultan cei trei
indicatori : concentrare, forță de muncă, cooperare, care indică clusterul trip lu helix. Prezența în
cluster și a unor organizații catalizator determină modelul de cluster trifoi cu patru frunze.
Clusterul astfel determinat este potențial pol de competitivitate dacă include simultan și
indicatorii: cercetare -dezvoltare, internațional izare și strategie, care determină modelul triplu
helix. Existența unei organizații catalizator încadrează polul de competitivitate în modelul trifoi
cu patru frunze.
Analiza calitativă la nivel regional furnizeaz ă informații cu privire la existența cluste relor
și a polilor de competitivitate, confor m metodologiei de analiză descris e anterior . În tabelul 3.3
este prezentat rezultatul analizei calitative care a determinat identificarea și clasificarea aglomerărilor, din punct de vedere calitativ, în clustere și potențiali poli de competitivitate în
Rom ânia.
Tabelul nr.3.3 Clustere și poli de competitivitate în România
Nr. Denumire Domeniu Regiune Cluster Potențiali poli de
competitivitate
1 Cluster ul regional Automotivest Automotive Vest X
2 Cluster ul regional ICT ICT Vest X
3 Custer ul Dacia Renault Automotive Sud X
4 Clusterul regional PRO WOOD Industria lemnului și a mobilei Centru (Covasna) X
5 Clusterul Inovativ al biomasei
GREEN ENERGY Energii regenerabile Centru (Covasna) X
6 Clusterul T URINN Turism Sud-Vest X
7 Cluster regional Agro-Food Cluster Agro-food Vest (Arad) X
8 Cluster ul regional electrotehnic
ETREC Automotive, Mecatronică, Electrotehnică Centru (Brașov) X
9 Clusterul de textile ASTRICO Cluster Textile Nord -Est X
10 Clust erul inovativ ELINCLUS Electronică București X
11 REN ERG Cluster Energii regenerabile Centru (Alba) X
103
12 Polul de competitivitate ICT-Oltenia
ICT Sud-Vest
(Craiova) X
13 Cluster ul Asociația tradiții
manufactură viitor TMV SE Textile Sud-Est
(Vrancea) X
14 Clusterul REGIOFA Industria lemnu lui și a mobilei Centru (Odorheiu
Secuiesc ) X
15 Clusterul Geotermal Energie geotermală Nord -Vest X
16 Clusterul maritim rom ânesc Sectorul maritim Sud Est
(Constanța) X
17 Clusterul R OSENC Energie verde Vest (Timiș) X
18 Clusterul regional AGRO FOOD Agro-Food Centru(Covasna) X
19 Polul de competitivitate IND AGRO Agro-industrie București X
20 Clusterul r egional de turism Turism Nord -Est
(Suceava) X
21 Clusterul IT New Media IT Media Nord-Est (Iași) X
22 Clusterul SIS-AUTOM-INT-POL Sisteme de automatizare integrate București X
23 Cluster Mobilier Transilvan Mobilă Centru
(Târgu-Mureș) X
24 Clusterul Transylvania Aerospace Aviație Centru (Brașov) X
25 Clusterul de turism Carpathian luster Turism Centru (Brașov) X
26 Clusterul Romanian Water Energia apei Nord -Vest (Cluj) X
27 Clusterul Romani an Textile Concept Textile București X
28 Clusterul Aeronautic Român Aerospați ale București X
29 Polul Industrii Creaticve Iași Industrii Nord-Est (Iași) X
30 Pol de competitivitate ALL ELECTRIC Inginerie electrică București X
31 Cluster ul de turism Oltenia Turism Sud-Vest X
32 Polul de Automotive Sud -Vest
Oltenia Automotive Sud-Vest X
33 Clusterul TREC Danube
Transnational Renewable Energies
Cluster Energii regenerabile Nord -Vest X
34 Clusterul de textile Trans ilvania Textile Centru
(Covasna) X
35 Clusterul inovativ regional ambalaje –
tipografie- design Ambalare, printare, design Centru
(Covasna) X
36 Clusterul Ecoturistic Ecoturism Centru
(Covasna) X
37 Clusterul mobilier transilvan Mobilă Nord-Vest X
38 Pol de competitivitate MedGreen Echipamente;
energie electrică și termică Sud-Est
(Constanța) X
39 Clusterul MECATREC Mecatronică București X
40 Clusterul Cluj IT ICT Cluj-Napoca X
41 Clusterul Prelucrări Metale
Transilvania Prelucrări Metale Centru ( Alba) X
42 Clusterul Furniture
Design București Mobilă, industrii creative București X
43 Cluster ul Turism de sănătate Turism Sud Est
(Mangalia) X
44 Clusterul Green Building Development Construcții Centru
(Târgu-Mureș) X
45 Clusterul AGROPRO Oltenia Cluster Agro Sud Vest
(Craiova ) X
46 Asociația Construct Cluster Oltenia Construcții Sud Vest
(Craiova ) X
47 IMAGO MOL – Clusterul Regional
Inovativ de Imagistic ă Molecular ă și
Structural ă Nord -Est Medical (Nord Est)
Iași
X
Sursa: Daniel Coșniță, Flaviu Iorgulescu ( 2013), Analiza competitivității cl usterelor din România, p. 52 -54
În tabelul 3.3 se reg ăsesc 32 de clustere și 15 poli de competitivitate în cele opt regiuni de
104
dezvoltare, clasificaț i conform metodologiei prezentate. Clusterele func ționeaz ă în șapte regiuni
de dezvoltare, din cele opt ale Rom âniei, respectiv:
• în regiunea de dezvol tare S ud-Vest Oltenia: 6 clustere, în 5 domenii de activitate: turism,
tehnologia informațiilor și comunicațiilor, automotive, agroalimentar, construc ții;
• în regiunea de dezvoltare Vest: 1 cluster î n domeniul agroalimentar;
• în regiunea de dezvoltare Centr u: 12 clustere î n domeniile: automotive, mecatronic ă,
electrotehnic ă; energie regenerabil ă: industria lemnului ș i mobilei; agroalimentar;
mobil ă; avia ție; turism; textile; ambalare, printare, design; ecoturism; prelucr ări metalice;
construc ții;
• în regiunea de dezvoltare Nord- Vest: 4 clustere î n domeniile: energie geotermală ; energia
apei; energii regenerabile; mobilă ;
• în regiunea de dezvoltare Bucure ști Ilfov: 5 clustere î n domeniile: sisteme de
automatizare integrate; textile; aerospa țial; inginerie electr ică; mobilă , industrii creative;
• în regiunea de dezvoltare Nord -Est: 2 clustere î n domeniile: industrie creativ ă și turism;
• în regiunea de dezvoltare Sud- Est: 2 clustere î n domeniile: echipamente, energie electrică
și termic ă; turism.
Analiza eviden țiază regiunile cu cel mai mare num ăr de clustere: Centru, 1 2 clustere;
Sud- Vest Oltenia, șase clustere; Bucureș ti Ilfov, cinci clustere; în timp ce î n regiunea Sud-
Muntenia nu a fost identificat niciun cluster, conform metodologiei prezentate.
Num ărul polilor de competitivitate este de 15, repartizaț i în șapte din cele opt regiuni de
devoltare, astfel: câte trei, în fiecare din regiunile Vest, Nord Est, Bucure ști Ilfov; doi , în fiecare
din regiunile Centru ș i Sud Est; c âte un pol, în regiunile Sud Muntenia ș i Nor d Vest.
Asocierile prezentate sunt clasificate conform metodologiei descrise, la nivelul anului 2012.
Ulterior, finan țările disponibile din P .O.S. C.C.E. 2007- 2013 au determinat clusterele s ă
elaboreze o strategie ș i astfel au devenit poli de competitivita te, cum este de exemplu, cazul
clusterului Automotive din Craiova.
În cadrul analizei cantitative sunt utiliza ți indicatorii: importanță , mărime , concentrare,
specializare, inovare, export .
Indicatorul „ Importanță ” este calculat la nivel național, ca pond ere a valorii adăugate
brute a ramurii industriale, î n valoarea adăugată brută la nivel național și arat ă contribuția
clusterului la P .I.B. La nivel regional, indicatorul „ Importanță ” este calculat ca pondere a cifrei
de afaceri a clusterului în valoarea adăugată brută a ramurii industriale (c ăreia îi apar ține
clusterul) la nivel na țional.
Indicatorul „M ărime” este relevant numai la nivel național pentru c ă eviden țiază
capacitatea ramurii industriale sau clusterului de a ocupa forța de muncă și se calculeaz ă ca
pondere a numărului de salariați al ramurii industriale, în totalul angajaților la nivel național.
Indicatorii „Concentrare” ș i „Specializare” se calculeaz ă numai la nivel regional ș i
reflect ă importanța clusterului la nivel na țional și la nivel de ra mură industrial ă, în ceea ce
prive ște forța de muncă ocupat ă.
105
Indicatorul „Concentrare” se calculează ca pondere a numărului de angajați ai
clusterului, în totalul angajaților la nivel național, iar indicatorul „Specializare” ca pondere a
numărului de anga jați ai clusterului în num ărul de angajaț i ai ramurii industriale c ăreia î i apar ține
clusterul. Specializarea clusterului eviden țiază importanța clusterului în cadrul ramurii
industriale, din punct de vedere al forței de muncă ocupate.
Indicatorul „Export” se calculeaz ă la cele două niveluri, na țional și regional , și arat ă
contribuția ramurii industriale sau a clusterului la exporturile naționale. La nivel național,
indicatorul „Export” se calculează ca pondere a valorii exporturilor ramurii industriale în
valoarea totală a exporturilor României. La nivel regional indicatorul „Export” se calculează ca
pondere a valorii exporturilor clusterului, î n valoarea exporturilor ramurii industriale căreia îi
aparține clusterul (la nivel na țional).
Indicatorul „Inovare ” este cel mai dificil de cuantificat. Pentru calculul s ău se folosesc
indicatori, pentru care exist ă date disponibile: „N umărul de angajați cu studii superioare”,
„Cheltuieli de cercetare dezvoltare”, „N umăr î ntreprinderi care inovează în parteneriat”, „N umăr
patente”, „N umăr m ărci înregistrate”, „N umăr desene industriale sau modele publicate”, „N umăr
întreprinderi care au introdus inovare de produs” și „N umăr întreprinderi care au introdus
inovare de proces”.
La nivel regional, deoarece trebuie analizați polii de competitivitate existenți, analiza
cantitativă decurge din cea calitativă. Prin analiza cantitativă se realizeaz ă clasificarea polilor de
competitivitate în funcție de anumite criterii, fiind utilă pentru evaluarea unor propuneri de
proiecte supus e finanțării.
La nivel național, analiza cantitativă o validează pe cea calitativ ă, se bazează pe date
statistice și aduce informații relevante, pentru determinarea ramurilor economice cu potențial de
clusterizare. Analiza cantitativă la nivel național evidențiaz ă ramurile cu potențial de clusterizare
și utilizeaz ă ca metod ă de analiză: metoda clasificării de tip stele.
Metoda de tip “stele” const ă în luarea în considerare a valorilor indicatorilor ce
depășesc un anumit prag. Ramurile economice ale căror in dicatori depășesc pragul de 10%
dobâ ndesc o stea. Având în vedere că POS CCE 2007- 2013 se adresează în special industriei
prelucrătoare, a fost acordată o stea și subramurilor industriei prelucrătoare ce depășesc ponderea relativă de 10% în cadrul ramurii.
Indicatorii utiliza ți în analiza cantitativ ă sunt: importanță , mărime, inovare ș i export.
Vectorul „Inovare ” este analizat prin intermediul a doi indicatori „Numă r angajați cu studii
superioare ” și „Cheltuieli de cercetare -dezvoltare ”. În acest caz obțin o stea acele ramuri ce
depășesc simultan 10% la ambii indicatori, ca și subramurile industriei prelucrătoare ce depășesc
10% în cadrul ramurii.
Aplic ând aceast ă metod ă pentru analiza ramurilor: industria mijloacelor de transport;
agricultura, vânătoarea și pescuitul; industria de echipamente electrice și optice; fabricarea
lemnului și a produselor din lemn ș i producția de mobilier și fabricarea substanțelor, a produselor
chimice și a fibrelor și firelor sintetice și artificiale, este evaluat poten țialul de clusterizare
asociat acestora, conform tabelului 3.4, astfel:
106
• Industria mijloacelor de transport dobâ ndește patru stele, câ te o stea pentru fi ecare din cei
patru indicatori;
• Industria de echipamente electrice și optice primeș te trei stele pentru indicatorii:
importan ță, inovare ș i export;
• Industria lemnului dobâ ndește două stele pentru indicatorii: importan ță și mărime;
• Industria fabric ării substanțelor, produselor chimice și a fibrelor și firelor sintetice și
artificiale prime ște o st ea, pentru indicatorul inovare;
• Agricultura nu dobâ ndește nicio stea, pentru că nu întrunește condiția de prag în cazul
niciunui a dintre indicatori.
Tabelul nr.3.4 Analiza cantitativă la nivel național
Sursa: Daniel Coșniță, Flaviu Iorgulescu ( 2013), Analiza com petitivității clusterelor din România, p. 28
Prin utilizarea metodei clasificării de tip “stele “ sunt atribuite stele ramurilor economiei
naționale, pentru a evalua potenț ialul de c lusterizare, conform tabelului 3.5.
Tabelul nr. 3.5 Ramurile economiei naționale clasificate după metoda acordării de „stele“
Nr. Ramură Importanță Mărime Export Inovare Clasif.
1 Indus tria alimentară, a băuturilor și a tutunului * * **
2 Indus tria textilă , a produselor textile, a articolel or
de îmbrăcăminte și a produselor din piele * * **
3 Fabricarea substanțelor, a produselor chimice și a
fibrelor și firelor sintetice și artificiale * *
4 Industria metalurgică și a produselor din metal
* * **
5 Industria de echipamente electrice și optice
* * * ***
6 Industria mijloacelor de transport * * * * ****
7 Construcții * *
8 Comerțul cu ridicata și cu amănuntul; repararea
autovehiculelor și motocicletelor
* *
9 Cercetare – dezvoltare * *
Sursa: Daniel Coșniță, Flaviu Iorgulescu (2013), Analiz a competitivității clusterelor din România, p.50 -51.
107
Analiza ramurilor economice reflect ă faptul că au potenț ial de clusterizare semnificativ :
industria mijloacelor de transport, cotat ă cu patru stele și industria de echipamente electrice și
optice, cotat ă cu trei stele. Conform metodologiei, sunt cotate cu două stele și au un potenț ial de
clusterizare relevant: industria alimentară, a băuturilor și a tutunului; industria textilă, a
produselor textile, a articolelor de îmbrăcăminte și a produselor din piele ; industria metalurgică
și a produselor din metal, iar celelate ramuri industriale au poten țial de clusterizare scă zut, fiind
cotate cu o stea.
Analiza cantitativă la nivel regional valideaz ă rezultatele analizei calitative prin utilizarea
metodei clasific ării de tip stele. Metoda aplicată la nivel regional acordă clusterului un număr de
stele corespunzător ramurii economice din care fac parte.
3.2.3 Clusterele din România acreditate la nivel european
Modificările produse în structura industriilor din economiile dezvoltate au generat
schimbarea naturii clusterelor. Dacă la început clusterele s -au constituit în d omenii industriale de
producție , în ultimii anii acestea s -au orientat către sectoare inovative bazate pe știință și
tehnologie ( Dolphin, 2014).
Clusterele au o vechime pe plan european de peste 20 de ani, dar în România au apărut
recent, în urmă cu patru -cinci ani și se află în prezent în fazele de generare și de creștere.
Maturitatea acestora va fi dovedită prin evaluarea rezultatelor obținute prin implicarea în diverse
proiecte.
Evaluarea clusterelor la nivel european este realizată în baza unei metodologii acreditate
de către Comisia Europeană, prin Inițiativa de Excelență a Clusterelor Europene. Acreditarea
este acordată în urma unei evaluări realizate conform unei proceduri europene standard.
Dobândirea unei etichete de certificare presupune evaluarea clusterului prin parcurgerea unui set
standard de chestionare, realizate de experți certificați ai Secretariatului European pentru Analiza
Cluster elor (ESCA). Pe baza evaluării prin benchmarking este prezentat un raport de analiză și
un set de recomandări în vederea dezvoltării și consolidării clusterului. Sistemul de etichetare a
calității clusterelor este organizat pe trei niveluri: bronz, argint și aur.
Eticheta de bronz este primul pas în recunoșterea internațională a clusterelor, care arată
că este vorba de o marcă de calitate în sens restrâns și atestă că managementul clusterului este
interesat de îmbunătățirea performanței de management. Organ izațiile de management al
clusterului care nu îndeplinesc condițiile pentru obținerea etichetei de aur, dar demonstrează că
atât clusterul, cât și potențialii parteneri urmează calea spre excelență a managementului
clusterului , pot fi supuse unui audit pentru obținerea etichetei de argint.
Eticheta de argint a Inițiativei de Excelență a Clusterelor Europene este o marcă de
calitate în sine, care confirmă implementarea cu succes a recomandărilor de îmbunătățire, inițiate
ca urmare a analizei comparative pent ru obținerea etichetei de bronz. Auditul pentru obținerea
etichetei de arg int se realizează în trei etape. Prima etapă constă în realizarea unei analize de
benchmarking după metodologia de obținere a eti chetei de bronz, după o perioadă de doi ani de
108
la pri ma analiză. A doua etapă presupune identificarea a trei domenii în care indicatorii de
calitate ai Inițiativei de Excelență a Clusterelor Europene s -au îmbunătățit. A treia etapă constă în
efectuarea unei vizite la fața locului de către un auditor, pentru a valida domeniile de
îmbunătățire. Pentru validarea domeniilor îmbunătățite sunt folosite ca referință criterii relevante
pentru aceste domenii utilizate pentru obținerea etichetei de aur.
Eticheta de aur este o etichetă de calitate bazată pe standarde fo arte ridicate de practici
ale managementului clusterului. Aceasta este obținută de organizațiile de management al
clusterelor care demonstrează un management sofisticat și care s -au angajat să îmbunătățească
structurile organizaționale pentru obținerea de performanțe ridicate. Organizațiile de
management al clusterului trebuie să îndeplinească anumite “niveluri de excelență” în ceea ce
privește structura, guvernanța, finanțarea, strategia, serviciile și recunoașterea. În cursul unei
evaluări aprofundate tim p de două zile , efectuată de doi experți de analiză de cluster sunt
evaluați 31 de indicatori. Sistemul de evaluare a fost elaborat de Inițiativa de Excelență a Clusterelor Europene ( www.cluster -excellence.eu
), ini țiat de către Comisia Europeană prin
intermediul a 13 organizații din nouă țări europene, cu experiență în domeniul managementului de cluster și politicii de cluster. Obiectivul etichetării cu aur este nu numai de a identifica cele
mai bune organiz ații de management al clusterelor din Europa, dar, în special de a oferi sprijin
organizațiilor de management în cursul evaluării cu privire la modalitățile de îmbunătățire în
viitor a performanțelor. Începând din anul 2010 până în prezent, 689 de clustere , majoritatea din
Europa au fost etichetate cu bronz, șapte au primit eticheta silver, iar 47 de clustere au fost
certificate cu gradul de excelență în management, prin eticheta gold ( www.nord -vest.ro) .
În România, clusterele se îndreaptă către o nouă etapă evolutivă. Dacă până acum doi ani
au existat aproximativ 30 de clustere active, sub impulsul finanțărilor europene dedicate
acestora, numărul lor a început să crească. Conform Asociației Clusterelor din România, la
sfârșitul lunii ianuarie 2015, în evidența Ministerului Economiei – Direcția de Politică Industrială
și Competitivitate existau 79 de clustere și poli de competitivitate. Dintre aceste organizații, opt
poli de competitivitate au fost selecționați pentru finanțare în cadrul O1.3.1 P.O.S. C.C.E. “Poli
de comp etitivitate” și 27 clustere au fost selecționate pentru finanțare în cadrul Operațiunii 1.3.3
P.O.S. C.C.E. „Clustere”. Asociația Clusterelor din România – CLUSTERO, organism
reprezentativ al clusterelor din România, la nivel național și inter național are în componență 30
de clustere membre.
În ceea ce privește certificarea clusterelor, 13 clustere din România au obținut eticheta de
bronz pentru excelență în managementul de cluster, prin evaluarea de benchmarking efectuată
de către Secretariat ul European pentru Analiza Clusterelor. Conform datelor postate pe site -ul
Secretariatului European pentru Analiza Clusterelor, accesat în luna aprilie 2015, șapte clustere
din România sunt certificate cu eticheta bronz, până la sfârșitul anilor 2015 sau 2016. Certificarea atestă inițierea procesului de îmbunătățire a calității managementului. Eticheta de
bronz, emisă de Secretariatul European pentru Analiza Clusterelo r (ESCA) are o valabilitate de
doi ani și este utilizată pentru a facilita accesul la colaborări, parteneriate, proiecte comune cu
cluste re din Europa . Recunoașterea europeană a celor 13 clustere etichetate cu bronz a fost
109
posibilă prin derularea în România a unor proiecte de “excelență în managementul clusterelor”,
finanțate de Comisia Europea nă prin programele de finanțare nerambursabilă. În România au
fost acreditați de Secretariatul European pentru Analiza Clusterelor șapte experți de
benchmarking, care au competența să deruleze interviul la orice cluster din România, cu scopul
obținerii et ichetei de b ronz și a Raportului de benchmarking .
Prin etichetare, clusterele primesc recunoașterea la nivel european prin instrumentul
uniform de evaluare a excelenței în management, atribuit de Inițiativa Europeană pentru
Excelența Clusterelor. Clusterel e românești care dețin eticheta de bronz sunt prezentate în tabelul
3.6.
Tabelul nr. 3.6 Clustere românești acreditate la nivel european
Nr.
crt. Denumire cluster Domeniu Adresa web Data până la
care sunt
acreditate
1 iTechSylvania ITC http://www.aries -transilvania.ro/ 2016/12/16
2 High Tech Cluster/ ELI – NP
Cluster Inovativ -Măgurele Tehnologie
optică http://www.mhtc.ro
2016/08/14
3 AgroFood
Industrie
agro- alimentar ă http://www.agrofoodcovasna.ro/
2016/12/16
4 Agro Transilvania Industrie
agro- alimentară http://www.agrocluster.ro
2016/12/16
5 Cluster Prelucrări Metale
Transilvania
(PrelMet Transilvania) Industrie
prelucrătoare http://transilvaniaprelmet.wordpress.com
2016/12/24
6 Cluster Mobilier Transilvan
Industria
mobilei http://www.mobiliertransilvan.ro/
2016/12/16
7 Pro Wood
Industria
mobilei http://www.prowood.ro/
2016/10/13
Sursa: Prelucrări cu ajutorul informațiilor din baza de date a Secretariatul ui European pentru Analiza
Clusterelor, accesat în aprilie 2015 http://www.cluster -analysis.org/benchmarked- clusters/?complete=1
Clusterul iTechSylvania a fost înființat în anul 2013, în orașul Cluj Napoca – regiunea
Nord -Vest a României și are ca obiectiv creșterea competitivității membrilor în domeniul
tehnologiilor avansate, pe piața locală și regională. Entitatea de management a clusterului este
Filiala Transilvania a Asociației Române p entru Industria Electronică și Software. Membrii sunt
organizații publice și private din județele Cluj – municipiul Cluj- Napoca și Bihor – municipiul
Oradea, respectiv: firme din domeniile I .T. și electronică, universități, autorități publice și
catalizato ri, conform modelului “trifoi cu patru foi”.
Clusterul a obținut finanțare în anul 2014 din Programul Operațional Sectorial „Creșterea
Competitivității Economice 2007 -2013”, Axa Prioritară 1 „Un sistem de producție inovativ și
ecoeficient”, Operațiunea 1 .3.3 „Sprijin pentru integrarea întreprinderilor în lanțurile de furnizori
sau clustere” pentru formarea resurselor umane din domeniul tehnologiilor avansate și întărirea capacității instituționa le a clusterului prin includerea I.M.M.- urilor în această struc tură, cu scopul
îmbunătățirii competitivității pe piața globală.
110
În anul 2012 clusterul avea în componență un număr de 12 întreprinderi, 759 angajați, o
cifră de afaceri de 161.682.208 lei, iar valoarea exporturilor de 15.481.753 euro.
(http://www.aries -transilvania.ro/ ) . Organizațiile componente ale clusterului, publice și private
colaborează și acționează în numele producătorilor din IT&C, pentru promovarea societății
informaționale și dezvoltarea domeniu lui în România. Abordarea complementară și colaborarea
în sectorul IT&C sunt factori cheie în dezvoltarea sectorială și în integrarea în economia digitală
europeană.
Clusterul High Tech Cluster/ELI – NP Cluster Inovativ – Măgurele a fost înființat în anul
2013 și este cofinanțat prin Programul Operațional Sectorial „Creșterea Competitivității
Economice (POS CCE) 2007- 2013”, Axa Prioritară 1 „Un sistem de producție inovativ și
ecoeficient”, Domeniul major de intervenție D1.3 „Dezvoltarea durabilă a antrepren oriatului”,
Operațiunea „Sprijin pentru integrarea întreprinderilor în lanțurile de furnizori sau clustere”.
Valoarea totală a finanțării acordate clusterului este de 901.200 lei, din care asistență financiară
nerambursabilă , 892.200 lei ( http://www.mhtc.ro ).
Clusterul High Tech valorifică oportunitățile create de proiectul Extreme Light
Infrastructure – Nuclear Physics (ELI – NP) și rezultatele cercetărilor științifice realizate pe
Platforma de Fizică de la Măgurele. Memb rii clusterului sunt firme din domeniile
optoelectronică, nuclear, ITC, construcții civile, securitate, industria de apărare, producția de
software, proiectare și arhitectură, foraj, hidrologie, energetic, laser, confecții metalice,
fotografie, audio vizua l, biocosmetică (25); firme private în domeniul cercetării ( trei); O.N.G. -uri
catalizatori ( cinci ), institute de cercetare (11) și administrații locale.
Concentrarea asupra acestui domeniu de activitate va conduce la rezultate sinergice la
nivel local și e uropean, prin crearea unor alianțe durabile între I.M.M.- uri și entitățile de
cercetare- dezvoltare -inovare de pe Platforma de Fizică de la Măgurele și universitățile asociate
sau prin colaborarea cu CERN – Geneva, unde funcționează cel mai mare accelerator de
particule din lume, care și -a manifestat interesul direct pentru cooperarea cu Măgurele HIGH
TECH CLUSTER (http://www.mhtc.ro ).
Obiectivele generale ale asocierii urmăresc creșterea competitivității întreprinderilor
componente prin realizarea de transferuri tehnologice între instituțiile de cercetare -dezvoltare și
mediul de afaceri, prin preluarea rezultatelor cercetărilor membrilor Asociației, colaborarea cu
administrația publică locală și centrală, prin dezvoltarea c apacității de cercetare, dezvoltare și
inovare a întreprinderilor. Cooperarea între instituțiile de cercetare -dezvoltare -inovare și mediul
de afaceri facilitează accesul membrilor la rezultatele cercetării aplicative de pe Platforma de
fizică din Orașul Mă gurele, urmărindu- se crearea unui parc științific, industrial și tehnologic în
acest oraș.
Proiectul va contribui la dezvoltarea durabilă a sectorului productiv prin accesul
I.M.M.- urilor din cluster la domeniul laserilor , oferind posibilități multip le de realizare de
produse , servicii inovatoare care nu poluează și care vor avea un mare avans tehnologic pe piață
față de alte companii. Clusterul creează un mediu favorabil de dezvoltare durabilă a I.M.M.-
urilor, datorită complexității entităților asociate și prin modul de operare, deoarece grupează
111
I.M.M.- uri în jurul unei entități de mari dimensiuni, IFIN HH, un important furnizor de produse
și servicii pentru Centrala Nucleară de la Cernavodă, cât și valențe în domeniul cercetării,
dezvoltării, inovăr ii. Mai mult, IFIN HH dispune de resursele materiale necesare pentru a asigura
finanțarea clusterului în viitor și stabilitatea financiară pentru întregul grup.
Clusterul regional AgroFood a fost constituit în anul 2011, în județul Covasna, în
domeniul industriei agroalimentare. Scopul clusterului este de a susține întreprinderile agroalimentare pentru creșterea competitivității prin transferul de cunoștințe inovative din
domeniul cercetare -dezvoltare.
În cadrul parteneriatului se armonizează interesele întreprinzătorilor , instituțiilor de
cercetare, autorităților locale din regiunea Arcului Carpatic, pentru a produce și oferi produse
competitive pe piață. Obiectivul clusterului vizează dezvoltarea unei strategii de management și
identificarea de soluții noi pentru ca produsele și serviciile să fie competitive pe piața
internațională. Membrii clusterului au acces la cunoștințe și experiențe în tehnologie și organizare, la perfecționare profesională, dar partajează costurile și riscul și valorifică rezultatele
cercetărilor.
Clusterul Agrofood are în componență 25 de firme din industriile: lapte, carne, băuturi,
agricultură, morărit, panificație; trei u niversități; două institute de cercetare; șase autori tăți
publice; 15 catalizatori; două persoane fizice și băn ci. În anul 2013, clusterul a avut o cifră de
afaceri de 393.839.024 lei , un număr de 25 de întreprinderi ș i 1367 angajați. În anul 2014, două
întreprinderi au i ntrodus inovare de produs, iar trei întreprinderi au inovat în parteneriat și au fost
obținute două patente. Clusterul a obținut finanțare din programul INTERREG IVC în anul 2012,
în valoare totală de 964.249,70 euro pentru sprijinirea antreprenoriatului și creșterea competitivității I.M.M. -urilor. ( http://www.agrofoodcovasna.ro/ ).
Clusterul Agro Transilvania a fost constituit în luna februarie 2013 și activează în
sectorul agro- industrial, cu scopul de a susține creșterea competitivității membrilor , atât pe piața
națională, dar și internațională, pe baz a unei strategii comune de dezvoltare. Obiectivele generale
ale clusterului vizează dezvoltarea unui cadru de interacțiune între factorii care activează în
lanțul de valoare din domeniul agro -industrial; dezvoltarea unei platforme de cercetare –
dezvoltare -inovare și orientarea sectorului privat către inovare și transfer tehnologic; sprijinirea
elaborării ofertei de educație în funcție de nevoile reale ale mediului de afaceri din domeniul agro-industrial; susținerea spiritului antreprenorial prin oferirea de soluții pertinente pentru
reînnoirea și modernizarea sectorului. Asocierea își propune să devină un pol centralizator al
dezvoltării sectorului agroalimentar, o entitate de referință strategică cu caracter profesional și
instituțional în domeniu, recunoscută de mediul de afaceri pentru calitatea activității sale și
pentru rezultatele obținute.
Clusterul urmărește să creeze și să dezvolte un lanț de marketing agroalimentar esențial
pentru produsele locale, prin reducerea costurilor de producție, cât și pentr u pentru asigurarea
constantă a unei piețe de desfacere a produselor agroalimentare din teritoriul în care acționează clusterul. Clusterul urmărește integrarea micilor producători în forme asociative, pentru
utilizarea eficientă a resurselor locale.
112
Princi palele obiective operaționale ale acestui cluster sunt:
• Identificarea resurselor agroalimentare locale din județul Cluj, în special a celor utilizate
ineficient și a celor neutilizate;
• Crearea unei strategii de dezvoltare a clusterului pentru perioada 2014 -2020, care să
urmeze planul de dezvoltare al Asociației și oportunitățile de dezvoltare identificate;
• Eficientizarea managementului, ca element central al lanțului de valoare al clusterului, pentru a -și putea asuma rolul de a integrator al producțiilor agricole în primul rând în
teritoriul în care acționează clusterul;
• Dezvoltarea lanțul ui de marketing conform strategiei de dezvoltare a clusterului pentru
perioada 2014 -2020;
• Dezvoltarea de aptitudini și acumularea de informații necesare membrilor și cluste rului în
ansamblul său, respectiv : tehnice, productive, conceptuale, de analiză și sinteză;
• Creșterea vizibilității și atractivității clusterului pe piața locală, regională, națională, internațională.
Formarea unui colectiv de experți externi care vor fi consultați periodic pentru validarea
deciziilor opera ționale și strategice în domeniile: procesarea, depozitarea și comercializarea
produselor agroalimentare de origine animală și non- animală; cultura plantelor, îmbunătățiri
funciare și irigații; creșterea și exploatarea animalelor; pomicultura, fructe, legume și fructe de
pădure; sectorul apicultură; sectorul viței de vie și a vinului; sectorul produselor bio; sectoare complementare (servicii de consultanță, sanitar veterinare, fitosanitare); sector ul biote hnologii,
managementul calității și managementul siguranței alimentelor.
Clusterul este cofinanțat din P.O.S. C.C.E. 2007- 2013 și are în componență un număr de
22 de întreprinderi care activează în d omeniile enunțate, un număr de trei organizații de
cercet are-dezvoltare (Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj -Napoca;
Universitatea tehnică din Cluj -Napoca; Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru
Tehnol ogii Izotopice și Moleculare); trei catalizatori, două instituții publice (Consiliul Județean
Cluj, Consiliul Local Câmpia Turzii). La nivelul anului 2013, cifra de afaceri a clusterului a fost
de 201.199.022,00 lei, numărul întreprinderilor 22, numărul de angajați 793, valoarea
cheltuielilor cu investițiile 55.523.875,00 lei ( http://www.agrocluster.ro ).
Clusterul Prelucrări Metale Transilvania- PrelMet Transilvania este înființat în anul 2013
și este cofinanțat din Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice.
Obie ctivul general al Clusterului PRELMET este creșterea competitivității întreprinderilor din
cluster și reducerea decalajelor față de productivitatea medie la nivel național și la nivelul U.E.
Clusterul urmărește creșterea economică la nivelul organizațiilor membre ale clusterului,
punând accent în prima etapă pe întărirea Entită ții de management a clusterului, pe creșterea
numărului de membri ai clusterului din domeniul prelucrării metalelor și crearea infrastructurii
comune informaționale, tehnice, economic e și organizaționale. Creșterea productivității
organizațiilor membre ale clusterului este vizată în stadiul de maturizare a Entității de management a clusterului, pe un orizont de timp de minimum cinci ani.
113
Clusterul vizează obținerea de avantaje comp etitive prin inovare, creșterea eficienței prin
dezvoltarea activităților de cercetare, dezvoltare, inovare, transferul de tehnologie și coordonarea
activităților și a proiectelor , promova rea internațional ă, îmbunătățirea cooperării și atragerea de
noi membr i. Acesta este const ruit după modelul trifoului cu patru foi și cuprinde 14 firme din
domeniul de prelucrări metalic e și din domeniile de sprijin, trei universități, un institut de
cercetare, patru autorități publice, trei catalizatori, o persoană fizică. Cifra de afaceri pe anul
2013 a fost de 460.137 lei, numărul de angajați 481, din care 94 cu studii superioare, numărul de întreprinderi 15, valoarea exporturilor 1.933.873 euro, câștigul salarial mediu brut, 931.27 lei
(http://transilvaniaprelmet.wordpress.com ).
Clusterul Mobilier Transilvan a fost înființat în regiunea Nord -Vest a României, pentru a
susține industria de mobilier , pentru creșterea competitivității asociației și a fiecărui membru în
parte, pe piața națională și internațională. Unul dintre scopurile clusterului este obținerea unor
produse ergonomice, de calitate, competitive prin design, funcționalitate și preț, care să răspundă
exigențelor clienților de pe piața internă și piețele exte rne.
Clusterul este cofinanțat din P.O.S. C.C.E. – operațiunea 1.3.1 – Dezvoltarea structurilor
de sprijin a afacerilor de interes național și internațional – Poli de competitivitate. Asocierea
urmărește atragerea unui număr mare de firme din industria mobilei, producători și furnizori de materiale, servicii auxiliare, complementare, implementarea unei strategii de creare a unor
produse sau tehnologii inovative prin materialele utilizate, prin design și funcționalitate, rezultate ale activităților de cercet are și dezvoltare. Clusterul are în vedere crearea unui lanț de valoare
propriu, prin accesul facil la resurse , la factori de producție ieftini și de calitate, care să conducă
la creșterea productivității factorilor de producție și la o dezvoltare orizonta lă, verticală, bazată
pe standarde comune privind sistemul de aprovizionare – producție – ambalare – depozitare –
desfacere – comercializare – transport, cu impact pozitiv asupra competitivității produselor pe
piață.
Clusterul include un număr de 30 firme din industria mobilei și din domeniile de sprijin,
trei universități, un institut de cercetare , o autoritate publică și patru catalizatori. Cifra de afaceri
a crescut în anul 2012, față de anul 2011 cu 23,35%, de la 154.691.769,00 lei, la 190.809.248,00 lei. Numărul de angajați a crescut de la 741, în anul 2011, la 841 în anul 2012. Valoarea
exporturilor a crescut în anul 2012, față de anul 2011 cu 35,73%, de la 10.074.227 euro în anul 2011, la 13.673.572 euro în 2012 ( http://mobiliertransilvan.ro/).
Clusterul Pro Wood a fost înființat în anul 2010 în județul Covasna, având ca obiectiv
principal să dezvolte o reală cooperare între firmele din domeniul prelucrării lemnului, instituții
de cercetare și autorități. S copul clusterului este dezvoltarea unui parteneriat pentru susținerea
întreprinderilor din domeniul exploatării forestiere, din industria semifabricatelor din lemn și industria mobilei din județele Covasna și Brașov ( http://www.prowood.ro/ ). Asocierea a obținut
o finanțare nerambursabilă de 200.000 euro din P.O.S. C.C.E., operațiunea 1.3.3 – Sprijin pentru
integrarea întreprinderilor în lanțuri de furnizori și clustere. Prin finanțarea obținută, clusterul va
beneficia de: întărirea capacității instituționale a asocierii; atragerea de noi membri într -un lanț
de furnizori integrat; atingerea nivelului de excelență în management; intensific area cooperării
regionale și naționale; creșterea nivelului de pregătire la nivelul managementului I.M.M.- urilor;
114
intensificarea cooperării cu furnizorii de cercetare, dezvoltare, inovare, pentru identificarea unor
soluții inovative de optimizare a proceselor de producție.
Parteneriatul s -a realizat pentru creșterea competitivității aces tor întreprinderi, pentru
dezvoltarea de produse și servicii inovative, prin proiecte de inovare și dezvoltare, printr -o
politic ă coerent ă de cluster și conștientizarea legislației în vigoare în rândul membrilor. Clusterul
are în componență un număr de 19 întreprinderi, șase autorități publice (cinci Consilii locale și
un Consiliu Județean), trei organizații profesionale, u universitate – Universitatea Transilvania
Brașov – Facultatea de Industria Lemnului, trei in stituții de învățământ liceal, patru catali zatori.
Întreprinderile sunt specializate în producția de mobilier din lemn și pal, produse
universale de tâmplărie, semifabricate, produse auxiliare pentru industria mobilei, scări,
balustrade, mobilier sculptat, tâmplărie din lemn și mobilă, cherestea și semifabricate din lemn
masiv, tâmplărie termopan din lemn masiv, case din lemn. În anul 2013, clusterul a avut 19
întreprinder i componente și 689 angajați .
În concluzie, chiar dacă eticheta de bronz este o marcă de calitate în sens restrâns,
obținerea acestei certificări de aceste câteva clustere din România, cu performanțe de
management, reprezintă un pas important în demersul spre excelență a managementului clusterului, pentru obținerea etichetei de argint. În acest context, apreciem că obținerea de
finanțări nerambursabile pentru managementul clusterului este un element esențial în parcursul
spre atingerea unor “niveluri de excelență” de către organizațiile de management.
3.2.4 Competitivitatea aglomerărilor de tip cluster în d iferite sectoare economice
din România
Conform Raportului de competitivitate elaborat în septembrie 2014 de către Direcția
Generală pentru Întreprinderi și Industrie, din cadrul Comisiei Europene, România face parte
dintre țările Uniunii Europene care au potențial pentru a înregis tra performanță economică.
Producția are o contribuție important ă la dezvoltarea economiei românești, reprezentând
aproximativ 30% din valoarea adăugată totală, depășind media în U.E. de 15,5%. Aceasta a înregistrat creștere în perioada crizei economice și este principalul motor al exporturilor, cu o
pondere de 75% din totalul exporturilor, cu toate că nivelul productivității și competitivitatea sunt scăzute.
Strategia Națională pentru Competitivitate a României în perioada 2014- 2020 oferă o
soluție pentru dezvoltarea economică în România pe termen scurt și mediu, de valorificare a
potențialui competitiv recunoscut pe piață, dar incomplet pus în valoare, pentru a crea valoare
adăugată și prosperitate. Prioritățile strategice sunt:
• Reglementarea mediului de afaceri;
• Colaborarea între actorii de pe piață (firme, instituții, autorități);
• Antreprenoriatul (demografia, structura, reziliența mediului de afaceri);
• Resursele umane și educația (masa critică și calitatea forței de muncă);
• Inovarea (cererea și oferta de produse ale cercetării, masa critică de cercetători și firme
115
inovative);
• Creativitatea (cultura antreprenorială, comunitatea de inovare);
• Eficiența (utilizarea resurselor);
• Excelența (sectoare prioritare și competitivitate internațională).
În anul 2013, R omânia a înregistrat o creștere economică de +3,5%, comparativ cu anul
2012, când a înregistrat un ritm modest, de +0,7%, datorită dependenței creșterii economice de
evoluția producției agricole, în regres din cauza condițiilor climaterice nefavorabile din anul
2012. Conform tabelului 3.7, ponderea P.I.B. -ului României în P.I.B. -ul U.E. a fost în 2013 de
1,1%, aceeași ca și în anul 2008. În ceea pe privește ponderea P.I.B.- ului României în P.I.B. -ul
mondial, aceasta a scăzut de la 0,33% în anul 2008, la 0,28% în anul 2009, până la 0,25% în anii 2012 si 2013, ceea ce înseamnă că restul țărilor lumii s -au dezvoltat mult mai rapid decât
România.
Tabe l nr.3.7 Evoluția economiei românești
Indicat or 2008 2013
Ponderea PIB -ului României în PIB -ul mondial 0,33 0,25
Ponde rea PIB-ului României în PIB-ul UE 1,1 1,1
Ponde rea exporturi lor românești în exporturile mondiale 0,31 0,35
Pondere a populaț iei Rom âniei în populația UE 4,2 3,9
Pondere a agriculturii românești în exporturile UE 0,8 1,0
Pondere a agriculturii românești în agricultura europe ană 4,8 4,1
Pondere a industriei românești în industria europeană 1,5 1,9
Sursa: UNCTAD, Eurostat
Creșterea competitivității reprezintă una dintre provocările pentru dezvoltarea României.
În acest context se înscrie îmbunăt ățirea capacității de inovare și cercetare pentru dezvoltarea de
produse, servicii, procese și modele de afaceri, prin crearea de lanțuri valorice pe o scară largă și
prin întărirea legăturilor de colaborare î n interiorul și în afara țării.
Analizele au co ndus la identificarea în cadrul Strategiei de competitivitate, a zece
sectoare economice cu potențial de specializare inteligentă, ce trebuie promovate. Politicile și
inițiativele publice și private sunt orientate cu prioritate pentru dezvoltarea acestor d omenii în
baza următoarelor considerente principale (Strategia Națională pentru Competitivitate 2014 –
2020):
Evoluția economiei a adus sectoare noi pe poziții competitive: turism și ecoturism; texti le
și pielărie; lemn și mobilă;
Economia este dependentă de sectoare tradițonale cu avantaje competitive, în ceea ce
privește ocuparea ș i valoarea adăugată: industrii creative, industria auto și de
componente, tehnologia informațiilor și comunicațiilor;
Inovarea ș i dezvoltarea tehnologică au rol esențial în integr area în lanțurile de valoare:
procesarea alimentelor și a băuturilor; sănătate și produse farmaceutice; energie și management de mediu, bioeconomie.
116
Potențialul de export al celor zece sectoare economice nu este utilizat în întregime, iar
mărimea investiții lor străine directe în aceste sectoare este redusă. Susținerea sectoarelor
economice cu potențial de specializare inteligentă, pentru creșterea competitivității va îmbunătăți
punctele tari ale României la nivel mondial.
În contextul acțiunilor de identifi care a modalităților de creștere a competitivității,
formarea de avantaje competitive prin aglomerări industriale este o preocupare la nivel public.
Un rol important în procesul de formare și finanțare al clusterelor și polilor de competitivitate l-
a avut începând cu anul 2009, Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, prin
Direcția de Politică Industrială.
Utilizând metodologia de tip stele recomandată de U.E., pot fi clasificate aglomerările
industriale la nivel național, de județ și pe se ctoare industriale prin clasificarea CAEN. Analiza
folosește un sistem de evaluare cu valori cuprinse între minim 0 stele și maxim trei stele, cu
ajutorul a trei indicatori: mărime, specializare și concentrare, la care se adaugă indicatorul de performanță la export, pentru a aprecia performanța sectoarelor industriale. Conform
metodologiei Observatorului European al Clusterelor, aglomerările pot fi de 3*, 2* și 1*. Folosind metodologia de tip stele la nivel de județ au fost identificate 444 aglomer ări indus triale,
dintre care: opt aglomerări de trei stele, 183 aglomerări de două stele, 253 de aglomerări de o
stea ( Cojanu și Pîslaru, 2010).
La nivel național , aglomerări importante în ceea ce privește performanța exporturilor și
ocuparea forței de muncă sunt î n: sectorul siderurgic în județul Galați, sectorul nave în județul
Tulcea, sectorul auto în județul Argeș și sectorul î ncălțăminte în Bihor (tabel nr.3.8).
Tabelul nr.3.8 Indicatorii de performanță pentru aglomerările de 3*
Nr. Acronim
aglomerare Inovar e /
Tehnol ogie
(I) Export
(E) % total export
național în
domeniu Productivitate
aglomerări
(CA aglom. /
nr.angajați aglom.) Productivitate
la niv. național
(CA domeniu /
nr. angajați în
domeniu) % total
Cifră
Afaceri
RO Nr.
firme
1 OTEL -GL medie-joasă 7,51 18,88% 324.902 284.021 50% 2
2 NAVE -TL medie-joasă 4,46 4,98% 217.886 180.295 18% 21
3 AUTO -AG medie-înaltă 4,06 39,60% 708.996 532.919 96% 2
4 CARB -GJ medie -joasă 0,00 0,00% 110.278 117.817 90% 10
5 VOLT -GJ medie -joasă NA NA 238.870 396.222 16% 3
6 CHIM -MH medie-înaltă 0,00 0,00% 181.092 173.130 60% 1
7 CARB -HU medie -joasă 0,07 0,09% 65.184 66.037 98% 4
8 PANTOF-BH joasă 9,01 26,78% 59.540 54.503 28% 202
Sursa: Valentin Cojanu, Dragoș Pîslaru, (2011), “How important are agglomeration economies:
a case study of Romanian industrial clusters”, Review of Economic and Business Studies 4:1, p. 35- 58.
117
Factorii “Mărime” și “Specializare” înregistrează diferen țe mari ale valorilor, dar
dimensiunea factorilor de analiză nu este neapărat relevantă pentr u competitivitatea aglomerării.
(tabel 3.9). În cazul aglomerărilor identificate în sectorul minier din județele Gorj și Hunedoara ,
valorile ridicate ale indicatorului mărime reflectă numai concentra ția naturală a resurselor de
cărbune în cele două jude țe, iar valorile ridicate ale indicatorului specializării din județele Gorj,
Mehedinți și Hunedoara indică diversitatea slabă a economiilor jude țene și caracterul lor mono –
industrial.
Tabelul nr.3.9 Aglomerări competitive la nivel național
Nr.
crt. Domeniu l aglomerării
(denumire CAEN) Județul Nr. angaj ați Mărimea
Specializarea
(S) Concentrarea
(C)
1 2410 Producția de metale
feroase sub forme pr imare
și de feroaliaje (OȚEL -GL) Galați 11.051 43,99% 19,67 12,21%
2 3011 Construcția de nave și
structuri p lutitoare ( NAVE-TL) Tulcea 3.658 15,02% 20,51 12,34%
3 2910 Fabr icarea
autovehi culelo r de transport
rutier (AUTO -AG) Argeș 12.701 72,49% 25,23 10,92%
4 0520 Extracția lignitului
(CARB -GJ) Gorj 8.997 96,25% 73,81 17,05%
5 3511 Producția de energie
electric ă (VOLT -GJ) Gorj 8.251 26,39% 20,24 15,64%
6 2013 Fabricarea altor
produse chimice anorganice,
de bază (CHIM -MH) Mehedinți 3.949 56,90% 80,41 13,79%
7 0510 Extracția cărbunelui
superior (CARB -HU) Hunedoara 10.758 98,94% 51,43 13,82%
8 1520 Fabr icarea în călțămintei
(PANT OF-BH) Bihor 13.794 25,94% 9,86 12,96%
Sursa : Valentin Cojanu, Dragoș Pîslaru, (2011), “How important are agglomeration economies:
A case study of Romanian industrial clusters”, Review of Economic and Business Studies 4:1
Pentru a avea o imagine clară a celor 8 aglomerări, este relevantă analiza indicatori lor de
performanță.
Aglomerările din Gorj, Mehedin ți și Hunedoara sunt irelevante în ceea ce privește
exporturile , iar productivitatea lor este sub media na țională din sectoarele resp ective, ceea ce
înseamnă că analiza cantitativă a atribuit numărul maxim de stele la aceste aglomerări, dar ele nu
sunt reprezentative la nivel european. Pentru a defini o aglomerare de importanță regională,
sectorul trebuie să acumuleze cel puțin trei stele prin pre zența lor în județele regiunii.
În tabel ul 3.10 este prezentată distribuția la nivel regional și de județ a aglomerărilor
economice cele mai importante, din care lipsesc aglomerările din cele patru sectoare prezentate, inclusiv cele din Bucureșt i-Ilfov. Pentru fiecare regiune de dezvoltare sunt evidențiate
aglomerările economice de două stele și o stea din județele componente, pe activități conform
clasificării CAEN.
118
Tabelul nr.3.10 Distribuția aglomerărilor economice relevante pe regiuni de
dezvoltare, cu 1* și 2*
Regiunea de dezvoltare Aglomerări economice (sector CAEN) Distribuția județeană
Nord -Est 1610 Lemn
1413 Îmbrăcăminte 2×1*(BC, NT), 1×2*(SV)
1×1*(VS), 1×2*(BT)
Sud-Est 1413 Îmbrăcăminte
3011 Sector naval
5222 Servicii de transport pe apă 3×1* (BR, BZ, TL), 1×2*(VR)
3×2* (BR, CT, GL)
2×2* (CT, GL)
Sud -Muntenia 1413 Îmbrăcăminte
2892 Echipamente de construcții
2815 Rulmenți, elemente de angrenare
1013 Produse din carne
0111 Cereale 1×2*(CL), 2×1*(IL, TR)
2×2* (DB, PH)
2×2* (PH, TR)
1×2* (PH), 2×1*(AG, CL)
3×1* (CL, IL, TR)
Sud-Vest 3020 Locomotive și material rulant 2×2* (MH, OT)
Vest 2932 Părți și accesorii pentru vehicule
2931 Echipamente electrice și electronice
pentru vehicule
1414 Lenjerie 2×2* (TM, AR)
2×2* (TM, AR)
1×1* (TM), 1×2* (AR)
Nord -Vest 3109 Mobilă 2×1* (SM, SJ), 1×2*(MM)
Centru 1413 Îmbrăcăminte
2932 Părți și accesorii pentru vehicule
2341 Ceramică
1610 Lemn 1×1* (HG), 1×2*(CV)
2×2* (BV, SB)
2×2* (AB, MS)
4×1* (AB, CV, HR, MS)
Sursa: Valentin Cojanu, Dragoș Pîslaru (2011) “How important are agglomeration economies:
a case study of Romanian industrial clusters”, Review of Economi c and Business Studies 4:1, p. 35- 58.
Pentru fiecare regiune de dezvoltare sunt evidențiate aglomerările economice de două
stele și o stea din județele componente, pe ac tivități conform clasificării CAE N. Distribuția
aglomerărilor de două stele pe regiun i de dezvoltare este următoarea:
• în regiunea de dezvoltare Vest: 4;
• în regiunea de dezvoltare Centru: 4;
• în regiunea de dezvoltare Nord -Vest: 2;
• în regiunea de dezvoltare S ud-Vest Oltenia: 2 ;
• în regiunea de dezvoltare Nord -Est: nu există ;
• în regiunea de d ezvoltare Sud- Est: 6;
• în regiunea de dezvoltare Sud Muntenia: 4.
Regiunea de dezvoltare Sud -Est are cel mai mare număr de aglomerări economice de
două stele, în sectoarele: îmbrăcăminte, echipamente de construcții , rulmenți, elemente de
angrenare și produs e din carne. În regiunea de dezvoltare Nord -Est nu au fost identificate
aglomerări economice de două stele.
În România, un rol esențial în susținerea creării, dezvoltării și cooperării între clustere la
nivel regional, național și internațional îl are Asoc iația Clusterelor, constituită în anul 2011,
având 15 clustere membrii fondatori, cărora s -au alăturat ulterior și alte clustere. O analiză
efectuată de Asociația Clusterelor asupra clusterelor românești, aferentă anului 2012, bazată pe date de la Anuarul Statistic al României, 2012 și pe date furnizate de 17 clustere active din
România evidențiază o cifră de afaceri medie pe cluster de 1335,53 milioane lei, un număr mediu
119
de întreprinderi de 20, o valoare a exporturilor de 184 milioane euro și un număr mediu de
angajați de 4186 persoane. Cele 17 clustere totalizează un număr de angajați de 71169,
comparativ cu un număr de salariați de la nivel național de 9138 mii (2011) și o valoare a
exporturilor de 3128 milioane euro, reprezentând 6,90% din valoarea exporturilor la nivel
național ( Coșniță și Iorgulescu, 2013, pp 12- 13).
Analiza domeniilor de activitate în care funcționează clusterele indică următoarele
sectoare competitive: industria textilă, industria constructoare de mașini, industria lemnului și a
mobi lei, industria electrotehnică, energie ( Coșniță și Iorgulescu, 2013).
Conform tabelului 3.11, clusterele din industria constructoare de mașini au cel mai mare
număr de membri, 62, includ cel mai mare număr de angajați 34180 și contribuie la export cu un
procent de 6%. La polul opus în clasament se situează clusterele din industria lemnului și a
mobilei, care au un număr de 12 membri pe cluster și un număr de angajați de 407.
Tabelul nr.3.11 Sectoare de activitate competitive în care funcționează clusterel e
Nr.
crt. Sector de activitate Nr. firme
membre Numar
angajati Numar salariati
la nivel national
(2011) Valoare
export % Export
2011/2012
1 Industria textilă 47 5260 256 000 69,56
mil.EUR 0,15/2012
2 Industria constructoare de
mașini 62 34180 162 000 2716
mil.EUR 6/2012
3 Industria lemnului și a
mobilei 12 407 54 000 0,003
mil.EUR 0/2012
4 Industria electrotehnică 61 3526 60 000 51,38
mil.EUR 0,11/2011
5 Energie 45 7230 71 000 12,56
mil.EUR 0,02/2011
Sursa: Daniel Coșniță, Flaviu Iorgulescu (2013), A naliza competitivității clusterelor din România.
Datorită efectelor economice și social e generate de aglomerările economice, apreciem că
este necesară susține rea acestora prin politici și strategii, respectiv :
• Aglomerările de 3* relevante la nivel europe an;
• Rețelele de aglomerări în domeniile relevante la nivel național, prin prezența în mai
multe regiuni de dezvoltare;
• Aglomerările regional e, prin cooperarea între aglome rările de 2* și 1* la nivel intra –
regional;
• Aglomerările competitive la nivel județea n sau local, prin dezvoltarea domeniilor cu 1*
sau 2*, izolate.
120
3.3 Programe de susținere a clusterelor și polilor de competitivitate din
România
Un cluster include companii, instituții cu interese, competen țe și nevoi similare sau
complementare, car e se asociază pentru a obține beneficii. Mediul de afaceri, instituțiile cu rol
în inovare, formare profesională, dezvoltare locală se poziționează într -un cadru partenerial, în
care forțele de cooperare și concuren țiale crează avantaje competitive pentru parteneri.
Asocierea de organizații generează un lanț de valoare alcătuit din: furnizori, producători,
distribuitori, instituții academice, de cercetare, precum și organizații care furnizează servicii de
sprijin corespunzătoare.
În multe țări din Europa ș i în România politica de clustere se află într -un stadiu incipient,
clusterele fiind rezultatul infuziei de fonduri europene nerambursabile care au finanțat aceste
asocieri și nu rezultatul susținerii prin politicile publice naționale sau locale.
În Român ia, sectorul I.M.M. a evoluat în ultimii ani asemănător celui din Uniunea
Europeană, deținând o pondere de 99,7% din totalul întreprinderilor, comparativ cu media
europeană de 92,2%. Acest sector a fost afectat puternic de criza economico -financiară, dator ită
faptului că s -a bazat pe investițiile străine directe, care s -au restrâns foarte mult după anul 2008.
Băncile au evitat finanțarea întreprinderilor mici și mijlocii, datorită riscurilor, iar acestea au fost determinate să identifice alte surse, respect iv să acceseze programe de finanțare nerambursabilă.
Programul Operațional Sectorial „Creșterea Competitivității Economice” 2007- 2013
(P.O.S. C.C.E.) a reprezentat un important instrument de finanțare pentru mediul de afaceri
românesc, prin susținerea inve stițiilor productive, a activităților de cercetare, dezvoltare, inovare
sau de consultanță pentru dezvoltare antreprenorială. În cadrul Programului P.O.S. C.C.E. 2007-2013 cererea pentru finanțarea proiectelor în domeniul cercetare, dezvoltare, inovare (CD I) a fost
mare, iar gradul de contractare de peste 130%. Până la sfîrșitul anului 2013 a fost depus pentru finanțare în cadrul P.O.S. C.C.E un număr de 15.820 proiecte, în valoare totală de 85,19 miliarde
lei, din care au fost aprobate 6.521 proiecte, în v aloare totală de aproximativ 33,63 miliarde lei,
din care finanțarea FEDR este de 12,85 miliarde lei. Numărul total al proiectelor contractate pentru finanțare a fost de 4.470, în valoare totală de 23,48 miliarde lei, din care finanțarea FEDR
însumează 10,71 miliarde lei și reprezintă 94,56%, raportat la alocarea 2007- 2013 (Raportul
Anual de Implementare pe anul 2013 al P .O.S. C.C.E. 2007- 2013).
Creșterea anuală constantă a numărului proiectelor depuse pe perioada 2009- 2013
evidențiază interesul potențialilor beneficiari pentru această sursă de finanțare a activităților. Finanțarea clusterelor și a polilor de competitivitate din Programul Operațional Sectorial
„Creșterea Competitivității Economice 2007 -2013” s -a realizat prin Axa Prioritară 1 „Un sistem
de producție inovativ și ecoeficient”, Domeniul major de intervenție D1.3 „Dezvoltarea durabilă
a antreprenoriatului”, în cadrul a dou ă operațiuni: 1.3.1 și 1.3.3.
Operațiunea 1.3.1 „Dezvoltarea structurilor de sprijin al afacerilor de interes național și
internațional – poli de competitivitate ” a avut scopul de a susține crearea, dezvoltarea și
operaționalizarea polilor de competitivitate prin finanțarea: investițiilor în infrastructura de
121
afaceri; activităților de cercetare, dezvoltare, inovare, realizate în comun de membri și
activităților realizate în comun ( de diseminare și informare; schimb de bune practici; transfer de
know -how; instruire; consultanță; participare la târguri; studii tehnice de fezabilitate; proprietate
industrială pentru I.M.M. -uri).
Operațiunea 1.3.3 „ Sprijin pentru integrarea întreprinderilor în lanțurile de furnizori sau
clustere”, disponibilă în anul 2013, s -a adresat clusterelor, având ca obiectiv sprijinirea integrării
întreprinderilor în aceste structuri, pentru îmbunătățirea com petitivității pe plan național și
internațional.
Până la sfârșitul anului 2013, în cadrul Axei Prioritare 1 au fost depuse proiecte a căror
valoare depășeau cu circa 3,5 ori bugetul FEDR alocat acestei axe, de 928,65 milioane euro. În luna mai 2013 au fost depuse în cadrul Operațiunii 1.3.1. Poli de Competitivitate, 203 cereri de
finanțare, în cadrul a 16 pachete integrate de proiecte, reprezentând 16 poli de competitivitate, cu o valoare a finanțării nerambursabile solicitată ce depășea cu aproximativ de 2 ,5 ori valoarea
alocată pentru apel. La începutul anului 2014 au fost selectați la finanțare opt poli de competitivitate, cu un număr total de 56 de proiecte în valoare totală de 146 milioane euro și cu o
valoare a finanțării nerambursabile însumând 69 mil ioane euro.
Tabel nr.3.12 Lista polilor de competitivitate finan țați
Nr. crt.
proiecte Nr. de
înregistrare
Pol Nume Solicitant
Tip
proiect Valoare finanțare
nerambursabilă
aprobată
0 1 2 3 4
1
12.P01.005
POL AUTO
MUNTENIA
(6 proiecte) S.C. AUTOMOBILE -DACIA S.A. Inv 31.594.825,73
2 S.C. RENAULT TECHNOLOGIE
ROUMANIE S.R.L. Inv 30.516.989,93
3 S.C. RENAULT TECHNOLOGIE
ROUMANIE S.R.L. CDI 3.039.647,78
4 S.C. PROCONSULT S.R.L. Soft 836.680,00
5 S.C. AUTOMOBILE -DACIA S.A. Soft 839.000,00
6 S.C. RE NAULT TECHNOLOGIE
ROUMANIE S.R.L. Soft 834.000,00
7
12.P01.018
IT
(5 proiecte) S.C. STAR STORAGE S.R.L. Inv 23.073.560,43
8 S.C. INCOME TECHNOLOGYS.R.L. CDI 4.504.988,19
9 S.C. STAR STORAGE S.R.L. Soft 609.724,00
10 S.C. BRANDFUSION CONSULTS.R.L. Soft 618.750,00
11 S.C. DBV Media House S.R.L. Soft 636.733,87
12
12.P01.024
Energie
regenerabilă
(10 proiecte) S.C. LAFARGE CIMENT (ROMANIA) Inv 20.491.782,98
13 S.C. ECOHORNET S.R.L. Inv 1.091.943,30
14 S.C.DATAINCORPORATEDS.R.L. Inv 17.276.816,50
15 S.C. ECOHORNET S.R.L. CDI 310.800,00
16 S.C. ELKIM SPECIAL S.R.L. CDI 4.216.300,00
17 S.C. GRUPUL DE MĂSURĂTORI ȘI
DIAGNOZĂ S.R.L. GALAȚI CDI 2.942.406,06
18 ADR SUD -EST BRĂILA Soft 843.260,00
19 S.C. ECOHORNET S.R.L. Soft 166.312,00
20 S.C. CONSILIUM S.R.L. Soft 838.250,81
122
21 S.C. EXPERT CONSULTING S.R.L. Soft 843.200,00
22
12.P01.006
Sisteme
autonome și
Robotică
(6 proiecte) S.C. Teamnet International S.A. Inv 25.449.763,05
23 S.C. Teamnet International S.A. CDI 3.235.408,51
24 S.C. Institutul de Optoelectronică CDI 2.842.354,78
25 S.C. Teamnet International S.A. CDI 2.780.983,76
26 Teamnet World Professional Services Soft 756.505,88
27 S.C. Autonomous Systems S.R.L. Soft 824.024,85
28
12.P01.019
IT
(7 proiecte) S.C. Insoft Development& Consulting Inv 23.059.492,51
29 S.C. APTUS SOFTWARE S.R.L. CDI 5.064.832,66
30 S.C. Insoft Development& Consulting CDI 4.263.870,43
31 S.C. ASESOFT TECHNOLOGIESS.R.L. CDI 5.096.319,89
32 S.C. SUNSMART INTEGRATE IT SRL CDI 5.092.468,5 6
33 S.C. Insoft Development& Consulting Soft 840.000,00
34 S.C. 360 REVOLUTION S.R.L. Soft 839.987,65
35
12.P01.001
Mobilier
(12 proiecte) S.C. Salice Comprod S.R.L. Inv 3.049.500,00
36 S.C. Rotsin Prod Com S.R.L. Inv 744.689,64
37 S.C. Promtinte r Expert S.R.L. Inv 4.148.304,66
38 S.C. MARLEX IMPEX S.R.L. Inv 909.177,22
39 S.C. Eco Blue S.R.L. Inv 933.314,00
40 S.C. Proeli Concept S.R.L. CDI 4.639.046,61
41 S.C. SMART FURNITURE S.R.L. CDI 3.890.974,00
42 S.C. Napochim S.A. Inv 9.718.658, 00
43 S.C. Eco Blue S.R.L. Inv 933.499,99
44 S.C. Proeli Concept S.R.L. CDI 1.826.011,86
45 Asociația „Cluster MobilierTransilvan” Soft 490.700,00
46 S.C. Remat Maramureș S.A. Soft 705.351,40
47
12.P01.009
Industria
Auto
(7 proiecte) S.C.Nextrom Industries S.R.L. Inv 11.748.970,80
48 S.C.Nextrom Industries S.R.L. CDI 1.473.871,94
49 S.C.Uranus S.R.L. CDI 3.602.435,40
50 S.C. Avitech CO S.R.L. CDI 3.565.753,95
51 ADR SUD- VEST OLTENIA Soft 843.260,00
52 S.C.Nextrom Industries S.R.L. Soft 788.900,00
53 S.C. Tour Impex Mapamond M.D. S.R.L. Soft 843.260,00
54
12.P01.027
Farmaceutică
(4 proiecte) S.C. SAPIENT S.R.L. Inv 21.673.491,00
55 S.C. TONY INVENT S.R.L. CDI 3.815.531,27
56 S.C. SAPIENT S.R.L. Soft 379.826,32
57 S.C. AFACERI O RADENE S.R.L. Soft 500.956,00
Sursa:Prelucrare după lista polilor de competitivitate selectați pentru finanțare AM POSCCE, 16 mai 2014
123
Polii de competitivitate finanțați funcționează în sectoare industriale cu valoare adăugată
mare în Produsul Intern Br ut: industria auto, sectorul IT, robotică, industria lemnului, industria
farmaceutică, energie regenerabilă (tabelul 3.1 2).
În anul 2013, în cadrul Axei Prioritare 1 a fost lansat un apel de proiecte în cadrul
Domeniului Major de Intervenție 1.3. – Dezvolt area durabilă a antreprenoriatului, Operațiunea
1.3.3 – Sprijin pentru integrarea întreprinderilor în lanțurile de furnizori sau clustere, cu un buget
de 20 milioane Euro. În cadrul acestui apel cu perioada de depunere a proiectelor între
02.08.2013 și 16.10.2013, a fost depus un număr total de 35 de proiecte dintre care au fost
selectate 27 de proiecte cu o valoare a contribuției FEDR solicitate de 31.972.884,35 lei (tabelul
3.13). Finanțarea nerambursabilă aprobată pentru cele 27 de proiecte admise este d e peste 8,4
mil. euro.
Tabelul nr.3.13 Situația finanțării clusterelor și polilor de competitivitate din POS
CCE 2007- 2013
Operațiunea POS CCE Număr proiecte
depuse spre finanțare Număr poli de
competitivitate/clustere
finanțați Valoarea finanțării
neram bursabile
(milioane euro)
Operațiunea 1.3.1 16 8 poli 69
Operațiunea 1.3.3 35 27 clustere 8,4
Sursa: Prelucrare după Raportul Anual de Implementare pe anul 2013 al POS CCE 2007- 2013
În ceea ce privește numărul clusterelor și polilor de competitivitate, în anul 2012, anterior
finanțării prin P.O.S. C.C.E. era înregistrat un număr de 40 de astfel de tipuri de asociere, pentru ca în anul 2014 numărul acestora să crească la 79, din care opt poli de competitivitate și 27
clustere sunt finanțați prin acest program. Dacă în anul 2014 numărul acestor asocieri active era
mai mic de 40, se estimează că în perioada 2014 -2020 numărul lor să crească la peste 150, iar
dintre acestea să fie relevante, cel puțin 50.
Finanțarea clusterelor și polilor de competitivitate se poate realiza: din sursele proprii ale
membrilor (cotizații) ; din veniturile provenite din serviciile prestate de cluster sau din
organizarea evenimentelor; de către partenerii externi prin cooperări bilaterale; din împrumuturi
bancare sau din fonduri europene nerambursabile. Până în prezent, în România au fost accesate
finanțări nerambursabile de clustere, în mare măsură adresate organizațiilor componente ale
acestora și nu entității coordonatoare. În exercițiul financiar 2007- 2013, Uniunea Europea nă a
sprijinit dezvoltarea mediului de afaceri din România prin finanțarea asocierilor între firme, instituții de educație și de cercetare, alocând 20 milioane euro în cadrul Programului Operațional
Creșterea Competitivității Economice, gestionat de Ministerul Economiei, Comerțului și
Mediului de Afaceri.
Documentele strategice adoptate de Comisia Europeană pentru perioada financiară 2014 –
2020 susțin politica de dezvoltare și sprijinire a clusterelor, datorită beneficiilor economice și
sociale tangibile pe care astfel de grupări le pot aduce regiunilor, prin eficientizarea utilizării
resurselor și valorificarea avantajelor competitive. În exercițiul financiar 2014 -2020 inovarea în
124
cadrul întreprinderilor este susținută prin includerea acestora în clustere, centre de excelență sau
în alte tipuri de structuri de cercetare naționale, regionale sau europene, utilizându -se un nou tip
de finanțare „Parteneriate pentru transferul de cunoștințe”, prin Programul Operațional de
Competitivitate. Pentru perioada 2014- 2020 programele de finanțare a clusterelor și polilor
de competitivitate sunt cele prezentate în fig.3.6.
Programul Operațional de Competitivitate (POC) 2014 -2020 a fost aprobat de
Comisia Europeană în data de 19 decembrie 2014 și are ca obiectiv principal c reșterea
competitivității și dezvoltarea economică prin îmbunătățirea accesului, securității, utilizării
tehnologiei infirmațiilor, comunicațiilor și prin consolidarea activităților de cercetare, dezvoltare,
inovare (CDI), în mediul public și privat.
Figura nr. 3.6. Programe de finanțare a clusterelor și polilor de competitivitate
Sursa: Prelucrări proprii
Pentru exercițiul financiar 2014- 2020 alocarea financiară prevăzută prin Programul
Operațional Competitivitate este de 1,329 miliarde de euro, pentru a finanța proiecte de
cercetare, dezvoltare și inovare. Conform POC, unul dintre obiectivele Strategiei Europa 2020 îl
constituie atingerea unui nivel de 3% din PIB -ul U.E. pentru cheltuieli de cercetare și dezvoltare.
România și -a asumat obi ectivul de 2% din P.I.B. pentru finanțarea CDI (1% din P.I.B. cheltuieli
publice și 1% din P.I.B. cheltuieli din surse private).
În cadrul acestui program există linii de finanțare în care companiile mari și I.M.M. -urile
sunt eligibile să aplice, în specia l pe Axa 1 – Cercetare, dezvoltare tehnologică și inovare (CDI),
în sprijinul competitivității economice și dezvoltării afacerilor, care are o alocare de 797 milioane euro. Alocarea pentru Axa prioritară 1 este de 60% din Programul Operațional
Competitivitate 2014- 2020. Tipurile de proiecte ce pot fi finanțate prin Axa prioritară 1 sunt:
125
a) Investiții pentru departamentele de cercetare dezvoltare (CD) , adresate întreprinderilor
cu activitate în domeniul cercetare dezvoltare. Sunt finanțate investiții iniția le pentru
departamentele de cercetare- dezvoltare ale acestora, din domenii tematice prioritare: specializare
inteligentă; bioeconomie; tehnologia informației și a comunicațiilor, spațiu și securitate; energie,
mediu și schimbări climatice; eco -nano- tehnologii și materiale avansate; sănătate, domeniu
prioritar de interes național. Valoarea finanțării publice nerambursabile, pentru un proiect, va fi cuprinsă între 4.500.000 lei si 90.000.000 lei.
Sprijinul financiar primit va putea fi folosit pentru “investiții in ițiale” de teren;
construcție, modernizare, extin dere, consolidare, modificare, schimbare destin ație clădiri pentru
institute, centre, laboratoare de cercetare dezvoltare; achiziționarea de active corporale pentru
CD: clădiri și/sau suprafețe în cadru l clădirilor, instalații, utilaje, echipamente pentru cercetare;
achiziționarea de active necorporale pentru CD.
b) Clustere de inovare . Sunt finanțate investițiile pentru cercetare -dezvoltare, activități
de inovare și activități de exploatare în clustere le inovative, din domenii tematice prioritare de
specializare inteligentă: bioeconomia, tehnologia informației și a comunicațiilor, spațiu și
securitate; energie, mediu și schimbări climatice; eco -nano -tehnologii și materiale avansate;
sănătate, domeniu pr ioritar de interes național.
Valoarea finanțării publice nerambursabile, pentru un proiect este cuprinsă între
4.500.000 lei si 30.000.000 lei (max. 20.000.000 lei,dacă proiectul conține activități de inovare pentru cluster). Finanțarea este destinată investițiilor pentru dezvoltarea de noi facilități de CD
comune în clusterele de inovare și/sau modernizarea facilităților de CD comune existente.
Activitățile de inovare în clusterele finanțate sunt: obținerea, validarea și protejarea
brevetelor și altor acti ve necorporale care aparțin clusterului, detașarea de personal cu înaltă
calificare în organizația clusterului, achiziția de servicii de consultanță în domeniul inovării și achiziția de servicii de sprijinire a inovării.
c) Întreprinderi inovatoare de tip start-up și spin- off. Acest tip de proiect se adresează
întreprinderilor inovatoare cu o vechime de maximum trei ani de tip start- up și spin- off ca
potențiali beneficiari în cadrul actiunii 1.2.1: pentru stimularea cererii întreprinderilor pentru inovare prin proiecte de CDI derulate de întreprinderi individual sau în parteneriat cu institutele
de CD și universităț i, în scopul inovării de procese și de produse în sectoarele economice care
prezintă potențial de creștere.
Domeniul de aplicare: domeniile și s ubdomeniile de specializare inteligentă și sănătate.
Asistența financiară nerambursabilă pe proiect este de maxim 840.000,00 lei și nu poate depăși
echivalentul în lei a 200.000,00 Euro.
d) Întreprinderi nou- înființate inovatoare. Acest tip de proiect se adresează
întreprinderilor inovatoare mici, cu o vechime de maximum cinci ani, ca potențiali beneficiari în
cadrul Acțiunii 1.2.1 pentru stimularea cererii întreprinderilor pentru inovare prin proiecte de CDI derulate de întreprinderi individual sau în part eneriat cu institutele de CD și universități, în
scopul inovării de procese și de produse în sectoarele economice care prezintă potențial de creștere.
126
Domeniile de aplicare sunt domeniile de specializare inteligentă și sănătate, definite prin
Strategia Naț ională de CDI aprobată prin H.G. nr. 929/2014. Asistența financiară nerambursabilă
pe proiect este de maxim 4.500.000 lei (echivalentul în lei a 1 milion euro) pentru regiunea
București -Ilfov și maxim 6.750.000 lei (echivalentul în lei a 1,5 milioane euro) pentru celelalte
regiuni ale României.
e) Atragerea de personal cu competențe avansate din străinătate . Acest tip de proiect se
adresează organizațiilor de cercetare și întreprinderilor cu obiect de activitate cercetare-dezvoltare, iar valoarea asistenței financiare nerambursabile este de maximum 9.000.000 lei. În
cazul acestei acțiuni există un singur tip de proiect, care urmărește crearea de nuclee de
competență științifică și tehnologică de înalt nivel, la standarde europene, în cadrul unei instituții
de cercetare dezvoltare, al unei universități sau al unei întreprinderi gazdă cu activitate de
cercetare dezvoltare, prin atragerea de specialiști din străinătate, de orice naționalitate, cu
competența recunoscută.
În perioada 2014- 2020, proiectele de inve stiții în instituții publice de cercetare –
dezvoltare sunt finanțate numai în baza unui acord de parteneriat încheiat cu un cluster sau pol
de competitivitate, care și -a manifestat interesul față de rezultatele de cercetare și care va utiliza
aceste rezult ate pentru a obține avantaje competitive.
Investițiile în CDI din Programul Operational de Competitivitate 2014- 2020 vizează:
• Susținerea dezvoltării de noi tehnologii, produse și procese care rezultă din activitățile de CDI;
• Atragerea și menținerea special iștilor CDI în domeniile de cercetare, dezvoltare și
inovare și în special în întreprinderi pentru creșterea prin inovare a competitivității economiei românești;
• Sprijin pentru inovare la nivelul firmei, pentru transfer de inovare de la instituții publice la firme;
• Promovarea unor instrumente financiare specifice de finanțare a clusterelor (fonduri de risc, împrumuturi, etc.);
• Stimularea clusterelor inovative;
• Consolidarea capacității de cercetare a României conform obiectivelor programului U.E., Orizont 2020, pentru a crește contribuția românească la progresul cunoașterii;
• Participarea României la proiecte europene și internaționale în domeniul cercetării inovării;
• Eficientizarea cercetării în sectorul public.
În data de 25 februarie 2015, Ministerul Fondur ilor Europene a organizat primul Comitet
de Monitorizare pentru POC, în cadrul căruia au fost aprobate criteriile de selecție a proiectelor finanțate prin Program, iar incepând cu luna martie 2015 au fost lansate primele apeluri de
proiecte.
O altă sursă d e sprijin a persoanelor juridice care furnizează activități de transfer
tehnologic, este Programul Operațional Regional 2014- 2020 (POR). Programul susține prin
127
Axa Prioritară 1, promovarea transferului tehnologic, creșterea inovării în firme.
(http://www.inforegio.ro/ro/por -2014- 2020.html )
Alocarea financiară din fonduri comunitare (FEDR) pentru această axă prioritară este de
165 milioane euro, la care se adăugă contribuția de la Bugetul de Stat și contribuția proprie a
beneficiarului. Sunt finanțate activități de creare, modernizare și extindere a entităților de inovare și transfer tehnologic, inclusiv dotarea cu echipamente, precum și achiziționarea de servicii
tehnologice specifice. Beneficiari i acestei axe sunt entitățile juridice care furnizează activități de
transfer tehnologic, respectiv: incubatoare tehnologice și de afaceri, centre de transfer tehnologic, centre de informare tehnologică, parcuri științifice și tehnologice, oficii de legătură
cu industria, publice sau private:
Axa Prioritară 2 a Programului Operațional Regional 2014 -2020 “Îmbunătățirea
competitivității întreprinderilor mici și mijlocii” are o alocare totală din fonduri comunitare
(FEDR) de 700 milioane euro, la care se adaug ă contribuția la Bugetul de Stat și contribuția
proprie a beneficiarului. Această axă finanțează mediul de afaceri prin două priorități de
investiții:
• prin prioritatea de investiții 2.1, susține activitățile de construcție, modernizare și extindere a spați ului de producție și servicii pentru micro întreprinderi, inclusiv dotarea cu
active corporale și necorporale, precum și crearea, modernizarea, extinderea incubatoarelor și acceleratoarelor de afaceri, inclusiv dezvoltarea serviciilor aferente.
Beneficiarii priorității de investiție sunt microîntreprinderile, respectiv incubatoarele și
acceleratoarele de afaceri;
• prin prioritatea de investiții 2.2 sprijină activități de construcție, modernizare și extindere a spațiului de producție și servicii, inclusiv dota re cu active corporale și necorporale,
activități necesare pentru parcurgerea și implementarea procesului de certiflcare a produselor, serviciilor sau diferitelor procese specifice, precum și promovarea produselor
și serviciilor. Beneficiarii acestei prior ități de investiții 2.2 sunt I.M.M.- urile.
O altă sursă de finanțare a clusterelor o constituie Programul INTERREG EUROPE
2014- 2020 care se adresează statelor membre U.E., la care se adaugă doi membri AELS
(Asociația Europeană a Liberului Schimb) Norvegia și Elveția. Programul este finanțat prin
Fondul European de Dezvoltare Regională și are o alocare de 359 milioane euro pentru perioda 2014- 2020. Prin obiectivul tematic 1 al Programului – Consolidarea cercetării, dezvoltării
tehnologice și inovării sunt susținute clusterele inovative, cooperarea triplu -helix, transferul
tehnologic și schimbul de practici între agențiile de transfer tehnologic și inovare privind
dezvoltarea și managementul clusterelor, finalizat cu planuri de acțiune pentru înființarea unor
noi clustere regionale sau transfrontaliere.
COSME este un instrument care îmbunătățește accesul I.M.M. -urilor la finanțare și
sprijină accesul la piețele din interiorul și din afara U.E., cu o alocare financiară pentru perioada
2014 – 2020 de 2,3 miliarde de euro. Programul vizează în special întreprinzătorii pentru
finanțarea afacerii, cât și persoanele care doresc să desfășoare activități economice independente, dar care se confruntă cu dificultăți în a înființa sau dezvolta propria afacere. Acesta susți ne
128
îmbunătățirea accesului la finanțare pentru I.M.M. -uri sub formă de participații și împrumuturi.
Prin program se oferă I.M.M.- urilor, finanțare de tip participații, rambursabilă și cu scop
comercial, în principal sub formă de capital de risc, cu ajutorul unor intermediari financiari și
împrumuturi directe sau prin alte modalități cu risc partajat puse la dispoziție de intermediari
financiari pentru a acoperi împrumuturile.
Îmbunătățirea accesului la piețe în interiorul Uniunii va fi asigurat prin servicii de
sprijinire a afacerilor orientate spre creștere economică, prin intermediul Rețelei întreprinderilor
europene, pentru a facilita extinderea pe piața unică. Se estimează că între 220.000 și 330.000 de
I.M.M.- uri vor primi finanțare susținută de garanții COSME și că valoarea totală a creditelor va
ajunge la 21 de miliarde de euro. Scopul este ca 90% dintre principalii beneficiari să fie companii care nu depășesc zece angajați sau categoria de afaceri pentru care este mult mai dificil
de a obține credite, care vor beneficia de o finanțare medie de 65.000 euro.
Programul Orizont 2020 finanțează proiectele pentru cercetare și inovare în Europa, pe
perioada 2014 – 2020 și pune accentul pe trei domenii -cheie: excelența științifică, poziția de lider
în sectorul industrial și provocările societale (Comisia Europeană, 2014). Bugetul Programului
este de 80 de miliarde de euro și sprijină producerea de știință și tehnologie de clasă mondială în Europa pentru a stimula creșterea economică (Comisia Europeană, Direcția Generală Cercetare
și Inovare, 2014). Întreprinderile mici și mijlocii pot colabora la proiecte în cadrul unui consorțiu
și pot participa la cel puțin 20% (8,65 miliarde EUR) din bugetul total combinat al temelor
„Poziția de lider în materie de tehnologii generice și industriale” și „Provocările societale”.
Programul sprijină tehnologiile revoluționare necesare pentru stimularea inovării în toate
sectoarele, inclusiv tehnologia informațiilor și comunicațiilor (TIC) și domeniul spațial, prin
finanțarea temei “Poziția de lider în materie de tehnologii generice și industriale”, cu 13,557
miliarde EUR. Prin program sunt finanțate investiții în cercetare și inovare pentru șapte
provocări societale prioritare identificate de U.E., cu un buget de 29,7 miliarde eur o. Finanțarea
investițiilor specifice în cercetare și inovare pentru cele șapte provocări societale se preconizează
că va avea un impact real în beneficiul cetățenilor, respectiv (http://uefiscdi.gov.ro):
• Sănătate, schimbări demografice și bunăstare;
• Secur itate alimentară, agricultură și silvicultură durabile, cercetare marină maritimă și
privind apele interioare și bioeconomie;
• Surse de energie sigure, ecologice și eficiente;
• Transporturi inteligente, ecologice și integrate;
• Acțiuni de combatere a schimbăr ilor climatice, de mediu, utilizarea eficientă a resurselor
și materiilor prime;
• Europa într -o lume în schimbare – societăți favorabile incluziunii, inovatoare și reflexive;
• Societăți sigure – protejarea libertății și securității Europei și a cetățenilor s ăi.
Proiectele de cercetare finanțate sunt cele care conduc la dezvoltarea unor noi cunoștințe
sau a unor noi tehnologii, care au ca beneficiari consorții de parteneri din diferite țări, sectoare industriale și medii academice. Inovarea beneficiază de spri jin pentru activitățile mai apropiate
de piață, prin susținerea creării de prototipuri, testare, demonstrații, crearea de proiecte pilot,
129
validarea pe scară largă a produselor și replicarea pe piață. Beneficiarii sunt consorții de
parteneri din diferite ță ri, sectoare industriale și medii academice. Beneficiarii programului
ORIZONT 2020 sunt:
consorțiile formate din cel puțin trei entități juridice, fiecare entitate fiind stabilită într -un
stat membru al U.E. sau într -o țară asociată, pentru proiectele stan dard de cercetare;
o entitate juridică stabilită într -un stat membru sau într -o țară asociată, pentru celelalte
proiecte.
Finanțarea U.E. acoperă până la 100% din totalul costurilor eligibile pentru toate
acțiunile de cercetare și inovare. Pentru acțiunile de inovare, finanțarea acoperă, în general 70%
din costurile eligibile și ajunge la 100% pentru organizațiile nonprofit. Costurile eligibile
indirecte sunt rambursate prin aplicarea unei rate fixe de 25% din costurile eligibile directe.
3.4 Tendințe în e voluția clusterelor inovative pe plan mondial
Cercetătorii și decidenții politici urmăresc să identifice surse noi de creștere economică și
socială. Una dintre aceste surse este generată de interconexiunile dintre industrii, tehnologii și lanțurile de val oare. Abordarea noi lor legături este critică pentru eficiența politicilor economice.
Analiza concentră rilor regionale ale activit ăților economice din industriile conexe reprezintă un
punct de plecare pentru urmărirea legăturilor din cadrul lanțului de valoare.
În acest context se înscrie analiza tendințelor de evoluție a clusterelor inovative. Un
instrument util este cartografierea cluster elor la nivelul U.E. realizată de Observatorul European
al Clusterelor și analiz a statistică sectorială , intersectorială a concentrării geografice a
activităților și performanțelor economice. Acesta prezintă perspectivele clusterelor pornind de la
analiză anterioară și de la cele mai noi schimbări intervenite în evoluția lor ( Raportul cu privire
la metodologia și constatări le cartografierii clusterelor din sectoare conexe, 2014) .
Cartografierea clusterelor este un instrument cheie de evaluare a clusterelor, deoarece oferă o
analiză bazată pe competitivitatea locală, cu ajutorul unor indicatori cheie care combină
dimensiunile regionale și sectoriale. Unul dintre obiectiv ele principal e ale Observatorului
European este susțin erea statelor membre , a regiunil or, în elabor area strategiilor de cluster
inteligente și a companiilor în obținerea de avantaje noi, competitive, la nivel g lobal, prin
integrarea clusterelor în industrii emergente . În acest fel , se consolide ază rolul politicilor de
cluster în reînnoirea industriei europene, ca parte a Strategiei Europa 2020.
Primul exercițiu de cartografiere a clusterului a fost realizat de Michael Porter și echipa
sa în Statele Unite, în anul 2000. Acesta a constat în identificarea și în măsurarea aglomerărilor
industriale în diferite regiuni și în elaborarea unor indicatori de performanță care măsoară
competitivitatea și dinamismul clustere lor.
În prima etapă au fost efectuate calcule pentru a identifica modele de aglomerări
industriale din S.U.A., pe considerentul că situarea a două sau mai multe industrii în aceeași
locație indică faptul că aceste industrii au interese sau legături comune: resurse comune, schimb
de forță de muncă, cooperare tehnologică. A fost definit un set de 41 de coduri de clustere care
130
cuprind aproximativ o treime din totalul ocupării forței de muncă din S.U.A. Modelul american a
fost adus în Europa în perioada 2003- 2005, de către Centrul pentru strategie și competitivitate, la
Stockholm School of Economics. Primele exerciții europene de cartografiere a clusterelor s -au
efectuat pentru Suedia, pentru primele state membre ale U.E. și ulterior în anul 2007, pentru
toată E uropa, ca parte a primei faze a Observatorului European a Clusterelor. În cadrul acestei
faze de cartografiere a fost realizată adaptarea codurilor de cluster din clasificarea S.U.A., la
sistemul de clasificare european, prin înlăturarea multor incompatibi lități.
Guvernul S.U.A. a implementat o nouă versiune a sistemului de clasificare industrială din
America de Nord, care oferă în rapoartele sale, date și informații economice referitoare la
clustere și la industriile importante , din ultimul deceniu și din ultimii ani. Posibilitatea de a
analiza date disponibile timp de un deceniu, oferă o mai bună reprezentare a legăturilor existente
în industrii , comparativ cu cele reflectate cu un deceniu în urmă în modelele de geografie
economică.
Noua generație a Obser vatorului European al Clusterelor este preocupată în primul rând
de industriile emergente, în cadrul a două rapoarte privind "industriil e emergente", în anul 2012
și în anul 2014. Cartografierea clusterelor actualizată în anul 2014 de către Observatorul
European al Clusterelor include categoria de cluster S.U.A. revizuită, ceea ce permite permite
efectuarea benchmarkingul ui prin compararea seturi lor de date cu privire la cluster.
În S.U.A. definițiile clusterului continuă să se bazeze pe modelele de geograf ie
economică, la fel ca și în Europa, datorită specificului regiunilor S.U.A., precum și economiei complet integrate a S.U.A. Economia S.U.A. este mult mai integrată decât economia Uniunii
Europene, ceea ce face ca modelele geografiei economice din S.U.A. să fie mai puternic determinate de efectul de productivitate a externalităților locale , decât în Europa.
În cadrul primei faze a proiectului Observatorul European al Cluster elor au fost definite
38 categorii de cluster în 302 industrii, din numărul total de 615 industrii. Noile abordări includ
51 de categorii de clustere din 406 industrii. Creșterea numărului de categorii de cluster este datorată faptului că unele industrii puternic înrudite (cum ar fi industria îmbrăcămintei și
industria de textile ; distribuția și logistic a) au fost reclasificate în funcție de modelele recente. De
asemenea, au apărut noi categorii de clustere, pentru că unele industrii tratate anterior ca un tot
unitar au fost împărțite în părți componente, pentru a reflecta modele le diferite din cadrul
acestora.
Dezvoltarea clusterelor este influențată de legăturile puternice existente între industrii, a
căror natură este în continuă schimbare, fiind determinată de noile tehnologii, lanțuri valorice și modele de afaceri. Unul dintre princi palele obiective ale Observatorului European al Cluster elor
este de a identifica industriile caracterizate prin dinami sm, cu puternice legături intersectoriale ,
care generează creștere economică, numite industrii emergente. Dintre acestea, Observatorul
European a selectat un număr de zece industrii emergente, utilizând următoarele criterii:
ocuparea f orței de muncă, dimensiunea globală, eterogenitatea sectorului, legăturile existente în
industrie și potențialul pieței. Cele zece industrii emergente recent identificate au o acoperire
sectorială mare în economie. Indicatorul cheie ce definește dinamismul economic îl constituie
131
creșterea ocupării forței de muncă între anii 2005 și 2011 în aceste industrii. Dimensiunea este
un alt indicator relevant în economia europeană, alături de eterogenitate și legăturile din
interiorul grupului respectiv de industrii.
Cele zece industrii emergente din Europa cuprind un număr de peste 45 de milioane de
angajați , reprezentând 22% din totalul angajaților și 35% din fondul de salarii european. Nivelul
salariului mediu și valoarea adăugată sunt de 30 000 euro, respectiv 76 000 euro pe angajat și
depășesc media pe economia U.E., de 23 000 euro și respectiv 62 000 euro. Fiecare industrie
emergentă excede media pe industriile din U.E., atât în ceea ce privește dinamismul, cât și
productivitatea.
Industriile emergente sunt prezente în 44 regiuni din Europa, în cadrul lor este implicată
22% din populația Europei și 28% din forța de muncă ocupată, care creează 37% din P.I.B. -ul
total. Acestea sunt localizate într -o zonă îngustă din sudul Germaniei, pănă la Benelux și sud-
vestul Angliei, într -un coridor din regiunea Mării Baltice din Danemarca și din coasta de vest
suedeză, pănă la Stockholm și sudul Finlandei și în capitalele unor regi uni din Europa.
Indicatorii de performanță, în special cei referitori la inovare din aceste industrii depășesc media
europeană. Identificarea industriilor emergente a avut ca punct de pornire studiul legăturilor
transsectoriale și intersectoriale dintre in dustrii și s -a realizat în trei etape (fig.3 .7).
Figura nr.3.7 Procesul de identificare a celor zece industrii emergente
Sursa: Christian Ketels and Sergiy Protsiv (2014), European Cluster Observatory,
Methodology and Findings Report for a Cluster Mapping of Related Sectors Report, p.4
În prima etapă au fost identificate industriile cu cele mai puternice legături
transsectoriale, pe baza analizei tradiționale prin cartografiere a clusterelor și au rezultat 50 de categorii de clustere. Î n etapa următoare, categoriile de cluster din sectoarele industriale au fost
extinse sau au fuzi onat, pentru a cuprinde legăturile transsectoriale mai slabe și au rezultat 65 de
categorii de industrii candidate la selectarea industriilor emergente . În ulti ma etapă o fost
realizată listă finală cu cele mai puternice zece industrii emergente, care au demonstrat recent cel
mai mare dinamism economic , selectate din grupul de industrii emergente candidate. Selecția s -a
132
bazat pe creșterea ocupării forței de muncă, ca indicator de dinamism și pe dimensiunea globală,
pentru a evidenția relev anța pentru economia europeană.
Pentru fiecare industrie emergentă a fost realizat profilul economic prin analiza masei
critice, a productivității și a dinamicii creșterii. Reviz uirea acestei liste se va face în anul 2016
când va fi actualizată Panorama clusterelor europene. Cele zece industrii emergente identificate
de Observatorul European prezintă o serie de particularități ( Ketels și Protsiv, 2014):
Industriile creative repre zintă un sector cheie în economia europeană care a avut în
ultimele două decenii cea mai rapidă creștere, comparativ cu industriile în curs de
dezvoltare;
Serviciile logistice reprezintă un sector cheie de servicii în economie modernă, cu dimensiuni semnif icative și lider în ceea ce privește crearea de locuri de muncă în ultimii
ani;
Industriile digitale includ : sistemele hardware, software, comerțul electronic și
comunicațiile, părți esențiale ale tehnologiei informațiilor și comunicațiilor , cu o
dimensiu ne solidă și o creștere mare în comparație cu alte sectoare ale economiei;
Biofarmacia constituie baza științifică a industriei științelor vieții și utilizează angajați specializați;
Dispozitivele medicale sunt elementul central al industriei științelor vieții, cu o creștere semnificativă a ocupării forței de muncă în serviciile locale de îngrijire a sănătății;
Industria ambalajelor este importantă pentru alte activități, de la procesarea alimentelor,
la lanțurile de aprovizionare pentru automobile și are dimensiuni semnificative. În ceea
ce privește dinamica creșterii se situează în urma celorlalte categorii de industrii
emergente;
Technologiile de mobilitate sunt o parte esențială a industriei prelucrătoare, puternic afectată de criza economică , dar favori zată de strategia Europei de industrializare;
Industriile albastre “Blue Growth” (transpor t maritim, pescuit, piscicultură , foraj de mare
adâncime, inclusiv infrastructura aferentă) s -au aflat în centrul politicii europene în
ultimii ani și constituie un d omeniu în care apar noi tipuri de activități;
Industriile de mediu sunt prezente în toate sectoarele economiei datorită necesității de a
realiza operațiuni durabile și cu potențial ridicat de creștere;
Industriile “experienței” includ crearea și consumul d e “experiențe” de I.M.M.-uri aflate
la intersecția dintre artă și afaceri (activități de cazare, excursii, gastronomie, jocuri de
noroc, parcuri, muzee, sport, agrement, arte).
Relațiile dintre industriile emergente și clustere sunt evidențiate prin interm ediul
categoriilor de cluster , din compoziția fiecărei industrii (Ketels and Protsiv, 2014).
Tabelul nr. 3.14 prezintă corespondența dintre clustere și industriile emergente, cu
ajutorul procentului de ocupare al forței de muncă pentru fiecare categorie de cluster implicat ă
într-un domeniu industrial.
133
Tabelul nr. 3.14 Relațiile dintre categoriile de clustere și industriile emergente
Industria ambalajelor
Biofarmaceutice
Industriile “albastre”
Industriile creative
Industriile digitale
Industriile de mediu
Industriile “experienței”
Serviciile logistice
Dispozitive medicale
Tehnologii de mobilitate
Industria aerospațială 100%
Agricultură 24%
Electrocasnice 80% 80%
Automotive 39% 5% 100%
Biofarmaceutice 100%
Servicii pentru a faceri 21% 100% 25% 17% 26% 4% 1%
Comunica ții 100% 3%
Construcții 9% 5% 7% 3%
Distribuție 1% 7% 12% 19% 3% 16% 7% 9%
Industria chimică (utilizatori din aval) 64% 23%
Industria metalurgică (utiliz. din aval) 53% 53% 53% 7% 53%
Educație 19% 17% 19%
Energie electrică 100% 100%
Servicii de mediu 61% 100%
Pescuit 100%
Industria alimentară 2%
Mobilă 18%
Turism 7% 100%
Tehnologia informației (IT&C) 100% 29% 11% 81% 26%
Iluminat și electrice 42% 59% 82%
Marketing 33% 100% 20% 6%
Dispozitive medicale 87% 100%
Prelucrarea metalelor 19% 19% 10% 57%
Muzică 100%
Petrol și Gaze 27% 42%
Hârtie și ambala je 100% 10% 10%
Activități artistice 100%
Materiale plastice 70% 37% 47% 57%
Tehnologia de produc ție 12% 16% 25% 32% 38% 85%
Produse de agrement 8%
Transport 73% 19% 14% 100%
Industria chimică (utiliz. din amo nte) 77% 47%
Industria metalurgică (utiliz. amonte) 33% 53%
Video 100%
Materiale vulcanizate 24% 1% 6%
Transportul apei 97% 20% 24%
Produse din lemn 22%
Sursa: Christian Ketels and Sergiy Protsiv (2014) , European Cluster Observatory,
Methodology and Findings Report for a Cluster Mapping of Related Sectors Report, p.15
134
Unele industrii emergente sunt concentrate și includ doar câteva clustere distincte
(industriile creative și serviciile de logistică), în timp ce în alte industrii emergente sunt prezente
o multitudine și o diversitate de clustere (industriile “blue growth” și industriile de mediu).
Referitor la relațiile dintre clustere și ind ustriile emergente, tabelul nr.3 .14 oferă o hartă detaliată
a suprapunerii dintre industriile emergente și categoriile de cluster care au la bază aceleași
tehnologii .
Se poate constata că industriile emergente: tehnologii de mobilitate, de ambalaje, de
mediu și industriile “blue growth” includ părți substanțiale din clusterele: tehnologia de
producție și producția de metal. Alte categorii de clustere, cum ar fi tehnologia informației și
serviciile pentru afaceri, sunt prezente în cele mai multe industrii emergente. Industriile de mediu
sunt industriile emergente cu c ea mai mare acoperire, care includ părți din mai mult de jumătate
din toate categoriile de cluster, fiecare industrie având o componentă legată de mediu.
Cele zece industrii emergente reprezintă fundamentul pentru analiza tendințelor
intersectoriale de clu sterizare și a cadrului de colaborare inter -sectorială. Aceste industrii sunt
puternic influențate de tendințele globale , sunt caracterizate de procese de transformare rapidă și
au nevoi puternice de internaționalizare .
3.5 Concluzii preliminare
Consider ate de Uniunea Europeană „motor” al dezvoltării economice și al inovării,
clusterele reprezintă un cadru adecvat pentru dezvoltarea mediului de afaceri . Apartenența la
cluster generează multiple avantaje economice și sociale pentru membri, constând în: creșterea
productivității companiilor care concurează pe piața internă și externă, îmbunătățirea calității produselor prin transfer de inovare, utilizarea unei politici comerciale comune, posibilitatea de a
accesa programele de finanțare naționale și europene, utilizarea forței de muncă specializat e.
Prin adoptarea unor strategii adecvate pentru creșterea competitivității clusterelor se crează
valoare adăugată, iar f irmele componente obțin astfel avantaje competitive și potențialul de a se
dezvolta la nivel in ternațional.
Literatura de specialitate și experiența statelor U.E. au arătat că prezen ța clusterelor î n
regiuni determină creștere economică și socială. Clusterele răspund provocărilor de valorificare a
potențialului economic existent în regiunea de dezvoltare și sunt elemente de formare a valorii în
plan teritorial. Clusterele inovative contribuie la încurajarea inovării regionale, generează
progres economic și implicit valoare economică adaugat ă în produsele competitive de pe piață.
Prin componenta de i novare din cadrul lor , reprezintă un factor esențial în dezvoltarea unei
regiuni, datorită legăturii de cauzalitate dintre activitățile de cercetare, dezvoltare și inovare
(CDI) și competitivitatea pr oducției de bunuri și servicii.
În România performanțel e sistemului de cercetare, dezvoltare și inovare sunt scăzute
comparativ cu media europeană. Decalajele de competitivitate ale României față de statele avansate sunt dependente de funcționalitatea sistemului de cercetare, dezvoltare și inovare.
Investițiile în cercetare si inovare nu se pot concretiza în câștiguri de competitivitate, fără
135
intervenția antreprenoriatului, pentru că aplicarea cunoștințelor științifice în practică depinde de
gradul de implicare a sectorul ui privat.
Nivelul redus al finanțării p ublice a activităților de cercetare, dezvoltare și inovare, slaba
contribuție a antreprenoriatului la inovarea tehnologică și gradul scăzut de absorbție a fondurilor
europene afectează competitivitatea economică. Companiile private din România sunt insufic ient
conectate la sistemul cercetării -dezvoltării, întrucât cele care au capital românesc nu dispun de
resurse umane și financiare, iar companiile multinaționale au structurile de cercetare dezvoltare
concentrate la companiile- mamă. Raportul între finanțar ea publică și privată a cercetării
dezvoltării în România este de 3/1, proporție inversă față de media U.E., la care se adaugă lipsa
colaborării intersectoriale și nivelul redus al fondurilor alocate. România este una dintre țările cu
rezultatele cele mai slabe în Tabloul de bord al Uniunii inovării și este singurul stat membru al
U.E. care nu a înregistrat nicio îmbunătățire în legătură cu acest indicator în perioada 2008- 2013.
Cu toate că Guvernul a adoptat o serie de măsuri menite să întărească capacitat ea de cercetare și
inovare a economiei , cooperarea dintre sectorul public și cel privat în domeniul ce rcetării este
destul de redusă.
Apreciem că pe termen scurt este necesară reconsiderarea rolului cercetării, dezvoltării și
inovării în reducerea decalajelor de competitivitate, prin creșterea nivelului de cheltuieli
destinate acestui domeniu, atât prin finanțare publică, cât și prin implicarea sectorului privat , în
special în inovare a tehnologică de proces, care să schimbe radical raportul public- privat în
structura surse lor de finanțare a CDI și să stimuleze transferul de cunoștințe științifice în
industrie. Pe termen mediu și lung se impune ca abordarea CDI prin Strategia Națională pentru Cercetare, Dezvoltare și Inovare 2014- 2020 să fie integrată în stra tegia de ansamblu a dezvoltării
economice și sociale a României, să fie corelată cu politicile sectoriale și regionale, în funcție de avantajele comparative și competitive ale țării.
Una dintre soluțiile de stimulare a creșterii cererii de CDI în sectorul privat, în special în
companiile mici și mijlocii, cu potențial de creștere bazat pe CDI, o constituie includerea acestor
companii în clustere inovative, în cadrul cărora există colaborare între sectorul academic și
sectorul de afaceri , beneficiar al transferul ui rezultatelor cercetării . Clusterele sunt instrumente
de creștere a performanțelor companiilor, cu efecte asupra dezvoltării regionale, competitivității
țărilor și de aceea este important să se analizeze potențialul acestora în diverse domenii de activitate .
Analiza SWOT este o metodă analitică, utilă pentru identificarea factorilor interni
(puncte tari și slăbiciuni) și externi (oportunități și amenințări) întâlniți în mediul clusterelor, în
special a elementelor cheie de influență asupra dezvoltă rii acestora. Aceasta are limite, pentru c ă
oferă numai un cadru de lucru analitic, asem ănător unei audit ări interne , prin identificarea
punctelor forte ș i slabe ale clusterului . Modelul SWOT este relevant atunci câ nd analiza este
efectuat ă de persoane car e realizează o analiz ă complet ă și profundă a situa ției competitive a
clusterului și care posed ă un nivel adecvat de cunoa ștere a mediului, a pieț ei pe care acț ioneaz ă
clusterul, a factorilor, interacț iunilor, cauzalit ăților ș i impactului, care afectează f uncționarea sa.
136
Evaluarea performanțelor clusterelor este realizată prin diverse metode: cantitative,
calitative, mixte, prin cartografiere, benchmarking, etichetare la nivel european. Analiza este un
demers de tip calitativ –cantitativ și poate fi realizată de organi sme naționale: ministere, autorități
de certificare a calității sau organisme internaționale abilitate. La nivel național prezintă
relevanță latura cantitativă a analizei, iar la nivel de regiune și de cluster , analiza calitativă.
Analiza canti tativă conduce la clasificare a de tip “stele” sau la calcularea unui Indice de
competitivitate, la nivel național sau a unui Indice al clusterului, la nivel regional. Metoda
clasificării de tip “stele”, deși mai puțin exactă, se aplică mai ușor, pentru că se caracterizează
prin flexibilitate și prin ușurința colectării datelor cantitative. Clasificarea aglomerărilor existente
în ramurile economice românești prin metoda acordării de stele evidențiază industria mijloacelor de transport, cotat ă cu patru stele și industria de echipamente electrice și optice, cotat ă cu trei
stele, ca fiind ramurile cu cel mai semnificativ poten țial de clusterizare, celelalte ramuri având o
stea sau niciuna.
La nivelul Uniunii Europene există un decalaj între clusterele din Vestul și Estul Europei
din punct de vedere al s tadiului de dezvoltare cu cele patru etape: generare, dezvoltare,
excelență, internaționalizare. Majoritatea clusterelor din vechile state membre se află în etapa de excelență, acestea fiind medaliate cu aur, confo rm metodologiei ESCA și tind spre
internaționalizare. Datorită faptului că în România clusterele se află cel mult în etapa de creștere,
au fost certificate cu eticheta de bronz șapte clustere, care funcționează în domeniile: ITC,
tehnologie optică, industr ia agro -alimentară, industrie prelucrătoare, industria mobilei. Toate cele
șapte clustere au obținut finanțări din fonduri nerambursabile, din POSCCE 2007- 2013 ( șase) și
din INTE RREG IVC (unu ), iar implicarea în proiecte reprezintă un factor esențial pentr u
dobândirea recunoașterii internaționale.
În România, mediul privat a manifestat un interes real pentru operațiunile P .O.S. C.C.E.
2007- 2013 dedicate finanțării întreprinderilor și parteneriatelor public private. Cadrul pentru
politica clusterelor, contur at în perioada financiară anterioară, în special datorită programelor de
finanțare europene, este dezvoltat în exercițiul financiar 2014 -2020 prin susținerea clusterelor și
integrarea acestora în rețele naționale și europene, modelând viziunea viitorului.
În exercițiul financiar actual sunt consolidate parteneriatele pentru transferul de
cunoștințe între organizații de CDI și întreprinderi, pentru stimularea utilizării de către întreprinderi a unor infrastructuri moderne și a rezultatelor cercetării. Prin i ntegrarea
întreprinderilor mici și mijlocii în poli de competitivitate, alături de ceilalți membri (autorități publice, furnizori, universități, instituții de cercetare), acestea beneficiază de susținerea
strategiilor de dezvoltare, cu impact direct asupr a competitivității. Obiectivul principal este de a
dezvolta o cooperare reală între companii, instituții de cercetare și autorități, pentru a asigura transferul inovării în produs și pentru a stimula dezvoltarea economică pornind de la nevoile
pieței, printr -o abordare de tip bottom -up.
În perioada financiară 2014- 2020, Uniunea Europeană sprijină formarea și dezvoltarea
clusterelor prin programe de finanțare care vizează facilitarea transferului rezultatelor cercetării
și inovării spre mediul de afaceri, pe ntru creșterea competitivității. Exercițiul financiar
137
2014- 2020 oferă granturi de sprijinire a cooperării întreprinderilor în cadrul clusterelor.
Programele COSME, Orizont 2020, P.O.C. 2014- 2020, P.O.R. 2014- 2020 sunt instrumente care
asigură finan țarea asocierii de tip cluster. Sistemul de finanțare a acestor asocieri este alcătuit din
resurse multiple:
• Susținerea infrastructurii științifice publice și private, ca parte din clustere existente,
emergente, centre de excelență și alte tipuri de struct uri de cercetare naționale, regionale,
europene, de la echipamente de laborator la calculatoare și rețele de mare viteză pentru transferul de date, prin programele P.O.C., P.O.R.;
• Sprijinirea activităților de cercetare, dezvoltare, inovare prin ORIZONT 2020;
• Dezvoltarea competențelor resurselor umane implicate în activități de cercetare și inovare
prin ORIZONT 2020, P.O.C.;
• Facilitarea accesului la finanțare pentru I.M.M. -uri sub formă de participații și
împrumuturi prin programul COSME;
• Promovarea instrume ntelor financiare care susțin riscul investițiilor private în cercetare și
inovare și stimulează start ‐up‐urile inovative și spin‐ off‐urile, prin programul P.O.C.
La fel ca în exercițiul financiar precedent, este de așteptat ca potențialii beneficiari din
România să acceseze Programul Operațional de Competitivitate, pentru finanțarea investițiilor
private în domeniul cercetării colaborative dintre întreprinderi și organizații de cercetare, pentru
a încuraja trans ferul de cunoștințe, tehnologie, personal cu expertiză avansată și pentru a permite
dezvoltarea de produse și servicii CDI în sectoarele economice cu potențial de c lusterizare .
Fondurile structurale și de investiții europene oferă un sprijin complementar acțiunilor de
cercetare, dezvoltare și inovar e ale programului Orizont 2020.
Lecțiile învățate în perioada financiară anterioară conduc la simplificarea regulilor
privind accesul la finanțare și implementarea proiectelor, în special pentru I.M.M.- uri, care
evită să acceseze fonduri europene datorit ă birocrației, schimbărilor legislative și procedurale pe
parcursul implementării proiectelor.
Viabilitatea clusterelor în România este dependentă de susținere prin programe de finanțare
adresate acestora. Pentru ca un cluster să fie competitiv, este reco mandabil ca organizaț iile de
cluster să se concentreze mai pu țin pe dezvoltarea de afaceri între firmele membre (promovare a
exporturilor, cooperare comercială și achiziții în comun) și să pună accentul pe construirea unei
identități, a unei strategii de b rand a clusterului, pe consolidarea inovării prin colaborare, pentru
a înlătura lacunele de inovare și a realiza proiecte comune de cercetare- dezvoltare. În aces sesns,
clusterul va trebui să acceseze finanțări ce vizează susținerea acestor aspecte.
Prin p rezența pilonului de afaceri în cadrul clusterelor, aceste asocieri depind de evoluția
industriilor și a legăturilor existente între industrii. Observatorul European al Cluster elor a
identificat zece industrii emer gente caracterizate de o creștere dinamică, care au acoperire
sectorială mare și care constituie un cadrul favorabil pentru dezvoltarea clusterelor. Analizele
efectuate de Observatorul European al Cluster elor evidențiază relațiile puternice între indicatorii
de competitivitate regională și industr iile emergente, cu efecte asupra dezvoltării regionale.
O singură regiune sau un singur cluster nu pot deține toate competențele necesare pentru
poziționarea în prima linie a lanțuri lor valorice la nivel global. Procesul de inovare și prin urmare
138
noile industrii emergente sunt necesare pentru a menține și dezvolta Europa, ca o regiune de
inovare, pentru a creea locuri de muncă și creștere economică.
În practică, clusterele nu au potențialul pe care îl conferă teoria. Chiar dacă clusterele
posedă un potenț ial enorm, în cele mai multe cazuri, acest a rămâne în mare parte, neexploatat.
Este evident că î n contextul economic actual, succesul unui cluster depinde de inovare:
tehnologii noi, management nou și un mod nou de a gândi.
139
Capitolul 4
CERCETĂRI PRIVIND CARACTERIS TICILE CLUSTERELOR DIN
ROMÂNIA ȘI POTENȚIALUL DE DEZVOLTARE A CLUSTERELOR
INOVATIVE DIN REGIUNEA SUD-VEST OLTENIA
4.1 Studiu empiric privind caracteristicile clusterelor din România și impactul asupra mediului
competițional
4.1.1Obiectivele cercetării și importanța domeniului de cercetare
4.1.2 Metodologia cercetării
4.1.3 A naliza datelor și testarea ipotezelor
4.2 Studiu privind dezvoltare a clusterelor inovative în regiunea Sud- Vest Oltenia
4.2.1 Situația actuală a clusterelor în regiunea Sud- Vest Oltenia
4.2.2 Identificarea potențialului dezvoltării de noi clustere în regiunea Sud- Vest Oltenia
4.2.3 Propunere de modele de cluster pentru dezvoltarea t urismului în regiunea Sud- Vest
Oltenia
4.2.3.1 Potențialul activităților turistice din regiunea Sud- Vest Oltenia
4.2.3.2 Model de cluster de turism cu broker
4.2.3.3 Model de cluster balneo- turistic
4.3 Concluzii preliminare
Cuvinte cheie
• studiu empiric
• caracteristicile clusterelor din România
• regiunea Sud- Vest Oltenia
• impactul asupra mediului competițional
• potențialulul dezvoltării de noi clustere
• model de cluster cu broker
• model de cluster balneo -turistic
140
4.1 Studiu empiric privind caracteristicile clusterelor din România și
impactul asupra mediului competițional
4.1.1 Obiectivele cercetării și importanța domeniului de cercetare
Definirea problemei decizionale este prima etapă a procesului cercetării și are o
importanță majoră, întrucât aceasta reprezintă fundamentul definirii obiectivelor cercetării.
Problema decizională se conturează în contextul schimbărilor spectaculoase din mediul în care
firmele își desfășoară activitatea, din punct de vedere structural – organizațional și a exemplelor
de bune practici din Uniunea Europeană, în care companiile mici și mijlocii s -au asociat în
clustere, pentru a fi competitive și pentru a face față concurenței. Conlucrând într -un sistem
integrat, companiile sunt mai puter nice, pentru că au acces la resurse, activități comune, și în
special la inovare de procese și de produse. Clusterul permite partajarea informațiilor și a
cunoștințelor, interconectarea resurselor membrilor , într-un sistem complex care determină
creșterea competitivității organizațiilor componente.
Pe plan na țional sunt foarte puț ine studii empirice care vizează segmente ale
managementului clusterelor, impactul asupra mediului competițional sau potențialul de
dezvoltare a acestora. Studiile existente se concentrează în special pe politicile de cluster, oferind
astfel posibi litatea prezentării unui cadru șt iințific pentru această tematică.
Cercetarea referito are la aglomerările economice de tip cluster din România și din
regiunea Sud- Vest Oltenia are ca obiectiv general identificarea caracteristicilor , a factorilor
principali care influențează dezvoltarea clusterelor în România și analiza impactului asupra
mediului competițional.
Obiectivele derivate ale cercetării sunt :
identificarea p rincipalelor direcții, ac țiuni și modalități de îmbunătățire a funcționării
clusterelor;
identificarea avantajelor asocierii în clustere;
identificarea măsurii în care reprezentanții aglomerărilor economice sunt informați cu
privire la d iferența dintre cluster și pol de com petitivitate;
analiza nevoii clusterelor de a fi susținute prin politici specifice și a modalităților concrete de realizare a acestei susțineri;
analiza impactului aglomerărilor de tip cluster asupra mediului antreprenorial din România;
identificarea prior ităților tematice ale clusterelo r în perioada imediat următoare.
141
4.1.2 Metodologia cercetării
În cadrul cercetării am formulat câteva ipoteze pornind de la obiectivele cercetării,
utiliz ând teorii, studii din literatura de specialitate, statistici, exemple de bune practici din țări
membre ale Uniunii Europene și observații personale.
Ipoteza 1 . Dimensiunea, structura și sursele de finanțare ale clusterelor sunt dependente
de stadiul din ciclul viață al clusterelor și de politica publică de susținere.
Ipoteza 2. Motivația constituirii clusterelor în România este disponibilitatea fondurilor
neram bursabile cu această destinație.
Ipoteza 3 . Cei mai importanți factori care influențează apariția și dezvoltarea
clusterelor sunt: cooperarea dintre membri, schimbul de cunoștințe și antreprenoriatul. Ipoteza 4 . Aglomerările economice de tip cluster au un impact pozitiv asupra
activităților antreprenoriale din regiunea de dezvoltare. Ipoteza 5. Insuficienta promovare a asocierilor de tip cluster și pol de competitivitate în
România este factorul principal care deter mină necunoașterea reglementărilor existente în
legislația românească cu priv ire la cluster, și la diferența dintre cluster și pol de competitivitate.
Testarea fiecărei ipoteze s -a realizat cu ajutorul metodelor de analiză a datelor statistice și
metodelor de testare a ipotezelor, pentru obț inerea unor interpretări detaliate și complete, după
exemplul cercetărilor din literatura interna țională.
Popula ția generală este constituită din 47 de clustere din toate domeniile de activitate cu
diferite dimensiuni și forme de organizare din Ro mânia . Populația cercetată este constituită din
popula ția generală, motiva ția fiind că popula ția generală este de mici dimensiuni, este eterogenă,
iar studiul s -a realizat prin intermediul cercetării exhaustive.
Metoda de culegere a datelor este ancheta, iar instr umentul utilizat este chestionarul.
Cercetarea a constat în elaborarea unui chestionar în perioada octombrie- decembrie 2014,
selectarea populației, pretestarea chestionarului, colectarea datelor. O etapă importantă a
cercetării a fost pretestarea chestionarului, care a avut loc în luna ianuarie 2015, realizată cu
ajutorul reprezentanților unor clustere din regiunea Sud- Vest Oltenia și din regiunea Vest, în
urma căreia am verificat timpul alocat completării chestionarului și am modificat o parte din variabil e. Perioada în care s -a desfășurat ancheta a fost februarie- aprilie 2015, iar pentru
culegerea datelor am folosit metode în funcție de disponibilitatea re spondenților, respectiv
ancheta prin email și sub formă de interviu, realizat prin telefon sau la locația clusterului.
Chestionarul (anexa 1) cupri nde 28 de întrebări relevante, prin care am urmărit să
interpretăm și să comensurăm opinia subiec ților în legătură cu aspecte privind identificarea
respondentului, a aglomerării economice pe care o reprezintă și dimensi unile (variabilele) în
funcție de care se analizează clusterele incluse în studiu , respectiv : structura; organizarea;,
obiectivele; elementele de susținere a competitivității membrilor și asocierii, ca întreg ;
moda litățile de îmbunătățire a clusterelor; sursele de finanțare; prioritățile tematice; promovarea;
susținerea prin politici și strategii. Chestionarul a fost distribuit prin poșta electronică tuturor
142
reprezentanților clusterelor și polilor de competitivitate identificați în cadrul unei ample cercetări
privind analiza competitivității clusterelor din România, prin exercițiul de cluster mapping
(Daniel Coșniță și Flaviu Iorgulescu, 2013). Întrucât procentul respondenților a fost de 30%, am
continuat cercetarea utilizând ca metodă de culegere interviul realizat prin telefon, clusterele
fiind localizate în toate regiunile de dezvoltare ale României.
Pentru realizarea obiectivelor cercetării și formularea unor aprecieri pertinente cu privire
la caracteristicile agl omerărilor economice din România, efectele asupra mediului de afaceri,
situația și posibilitățile de dezvoltare a noi clustere din regiunea Sud- Vest Oltenia , am efectuat
analize cantitative, calitative și previzionale. Am folosit ca formă de cercetare și analiza
secundară, datele culese prin chestionar fiind completate de informații obținute din surse secundare: literatura de specialitate, studi i naționale și internaționale, internet. Am utillizat ca
surse suplimentare de date, statistici oficiale și cvasio ficiale, pentru a definitiva contextul
conceptual în care se plasează cercetarea, oferind posibilități suplimentare de testare a ipotezelor
cercetării.
4.1.3 Analiza datelor și testarea ipotezelor
Prelucrarea, analiza datelor ob ținute și interpretarea re zultatelor au fost realizate cu
programel e: SPSS 20.0 (St atistical Packages for the Social Sciences) și Microsoft Office Excel,
cu ajutorul cărora am obținut grafice, hărți tematice, corelații, analize.
Metodele statistice utilizate în cercetare pentru analiza datelor și testarea ipotezelor au
fost selectate ș i aplicate ț inând cont de cercetările empirice la nivel interna țional în domeniul
clusterelor, scopul principal fiind validarea acestora pentru clusterele din România. M etodele
cantitative și calitative sunt utilizate complementar pentru ob ținerea unor interpretări complete,
prin corelații parametrice Pearson, medii aritmetice, analiza componentelor principale, studiul de caz, analiza comparativă.
În ceea ce priveș te moda litatea concretă de lucru, ne-am concentrat pe două păr ți
distincte: pe de o parte, pe analiza caracteristicilor, factorilor de influență și impactului
clusterelor asupra mediului competițional din România , iar pe de altă parte, pe analiza situației și
potențialului de dezvoltare a clusterelor din regiunea Sud- Vest Oltenia. C u ajutorul
chestionarului administrat clusterelor din România , am determinat aspecte cantitative și calitative
ale cercetării, iar pentru pertinența rezultatelor am folosit studii n aționale și internaționale
referitoare la clustere. Determinarea specializării, concentrării activităților economice și a
influenței aglomerărilor economice asupra antreprenoriatului a fost realizată prin calculul
coeficienților localizării și Gini.
Studiul de caz descriptiv și explicativ, completat de analiza documentelor, observație,
interviu , a fost utilizat pentru o investigare completă a clusterelor din regiunea Sud -Vest Oltenia
și a contextului în care funcționează. Ipotezele cercetării au fost testate în urma prelucrării și
interpretării datelor colectate.
143
Ipoteza 1 – Dimensiunea, structura și sursele de finanțare ale clusterelor sunt
dependente de stadiul din ciclul viață al clusterelor și de politica publică de susținere.
În cadrul chestionarului (anexa 1) a m formulat întrebări cu privire la numărul, tipul de
organizații componente și sursele de finanțare a clusterelor din România. Analiza răspunsurilor
respondenților cu privire la dimensiunea și structura clusterelor evidențiază că numărul mediu de
membri ai unui cluster din România este de 35, din care: 23 de microîntreprinderi, întreprinderi
mici, mijlocii și mari, reprezentând 65,72% din totalul membrilor; șase autorități publice și
organizații catalizator, reprezentând 17,14% din totalul membr ilor; șase instituții de educație și
cercetare, reprezentând 17,14% din totalul membrilor. Instituțiile financiare nu sunt componente
ale cluster elor din România (fig.4.1).
Figura nr.4.1 Dimensiunea și structura clusterului din România
Sursa: Prelucr ări proprii pe baza chestionarului
Conform fig. 4.2, în cadrul întreprinderilor din cluster, ponderea cea mai ridicată provine
din microîntreprinderi (în medie , opt pe cluster), urmate de întreprinderi mici (șapte), de
întreprinderi mijlocii (șase ) și de un număr mic de întreprinderi mari (două ).
Figura 4.2 Structura întreprinderilor din cadrul clusterului
Sursa: Prelucr ări proprii pe baza chestionarului
23 6 6
0 5 10 15 20 25Microîntreprinderi, întreprinderi mici, mijlocii și mariAutorități publice și organizații catalizatorInstituții de educație și cercetare
35%
30% 26% 9%
Microîntreprinderi
Întreprinderi mici
Întreprinderi mijlocii
Întreprinderi mari
144
Pentru validarea ipotezei , este relevant studiul efectuat în anul 2013 în cadrul proiectului
“Politici Inteligente pentru Clustere în Sud -Estul Europei” , care evidențiază că număr ul mediu
de membri a i unui cluster din România este de 37, situat cu mult sub media din țările situate în
Sud- Estul Europei, care este de 72 de membri. Situația din România este explicabilă, întrucât
clusterele se află în stadiul de generare și cel mult de creștere, spre deosebire de clusterele din
țările dezvoltate care se află în etape de dezvoltare, maturitate sau de înti nerire (tabelul 4.1).
Țările în care clusterele sunt dezvoltate: Grecia, Ungaria, Italia, Austria , au un număr mediu de
membri pe cluster situat între 41 și 298 de membri. Se remarcă lipsa instituțiilor financiare din
componența clusterului , numai câteva ț ări din cele analizate în cadrul studiului având î n structura
lor instituții financiare: Bulgaria, Italia și Austria.
Tabelul nr.4.1: Numărul mediu de membri ai clusterului, pe tip de organizație în
țările din spațiul SEE, conform instrumentului de benchmarking al Secretariatului
European pentru Analiza Clusterelor- ESCA, 2012
* Număr mediu salariați în companiile membre din cadrul clusterelor
** Anumite date pentru Albania nu sunt disponibile
Sursa: Universitatea din Primorska – Slovenia, proiect “Politici Inteligente pentru Clustere în Sud -Estul Europei” –
POLISEE (2013), Raport de evaluare globală a impactului: analiza politicilor de cluster.
Corelația dintre dimensiunea, structura clusterului , pe de o parte și stadiul din ciclul de
viață al clusterelor , pe de altă parte, este verificată cu ajutorul teoriei și studiilor efectuate în
domeniul clusterelor . Acestea arată că, pe parcursul dezvoltării clusterelor , a scăzut procentual
numărul companiilor mari și mijlocii, al institutelor de cercetare dezvoltare, al universităților, al
Bulgaria
Albania**
Slovakia
Croatia
Slovenia
Romania
Greece
Hungary
Serbia
Italy
Austria
Media
țărilor
Întreprinderi mari 1 0 1 1 11 2 1 0 1 7 35 4
Întreprinderi mijlocii 2 0 4 1 4 6 3 0 10 19 35 7
Întreprinderi mici 3 0 4 4 9 7 7 12 13 74 111 22
Microî ntreprinderi 5 12 4 10 6 8 24 19 16 123 79 30
Universități, colegii
tehnice 1 2 1 1 2 2 1 0 2 2 14 2
Institute de C&D 0 0 0 0 1 3 1 0 1 1 12 1
Furnizori de
instruire și educație 0 1 1 0 0 2 0 0 1 1 8 1
Instituții financiare 1 0 0 0 0 0 0 0 0 1 1 0
Autorități publice și
intermediare 2 1 2 5 2 7 2 10 6 9 3 5
Număr mediu
salariați* 15
17 22 35 37 39 41 50 237 298 72
145
autorităților publice, al altor organizații catalizatoare prezente în structura clusterului și a crescut
procentul microîntreprinderilor și întreprinderilor mici.
La întrebarea privind stadiul de evoluție în care se află clusterele din România,
majoritatea respondenților (62%) au fost de acord că organizațiile clusterelor pe care le
reprezintă se află în etapa de generare și cel mult de creștere, iar restul au considerat că se află
în stadiul de generare (12%) și de creștere (26%). Răspunsurile reprezentanților clusterelor
referitoare la dinamica acestora evidențiază că st ructura clusterelor este similară pe parcursul
evoluției (include cele patru frunze ale trifoi ului), numai numărul absolut al membrilor a
crescut în timp, ca urmare a aderării de noi membri , care cunosc și urmăresc să beneficieze de
avantajele asocierii. Analiza opiniilor respondenților arată că pe parcursul evoluției clusterului ,
dimensiunea acestuia se modifică în sensul creșterii numărului de membri.
Finanțarea clusterelor reprezintă unul din cele mai importante aspecte care pot influența
existența, dezvoltarea unui cluster și de aceea este de mare interes pentru factorii de decizie.
Finanțarea unui cluster este publică și privată. Legătura dintre sursele de finanțare a clusterelor,
etapa din ciclul de viață și politica publică de susținere a fost anali zată pe baza răspunsurilor la
întrebările referitoare la sursele de finanțare ale clusterelor și la derularea de proiecte finanțate
din fonduri nerambursabile. Reprezentanții clusterelor din România au afirmat că sursele de
finanțare sunt constituite în pr ocent de 75% din fonduri publice și în procent de 25% din surse
private , și că majoritatea (80 %) derulează proiecte europene.
Clusterele din România, aflate în etape de generare și dezvoltare au beneficiat de
fondurile nerambursabile destinate integrării întreprinderilor în lanțuri de furnizări și clustere ,
prin POSCCE 2007- 2013 sau activităților de cercetare -dezvoltare -inovare , prin Programul Cadru
FP7. Chiar și în condițiile lipsei unei politici specifice destinate exclusiv clusterelor,
disponibilitatea fondurilor pentru funcționarea clusterelor și polilor de competitivitate a făcut ca
finanțarea publică să depășească sursele de finanțare privată. În faza de început , clusterele au
nevoie de finanțare publică, iar pe parcursul evoluției dobândesc capacitat ea de a sus ține din
surse proprii competitivitatea economică și tehnologică, astfel încât finanțarea publică se
diminuează .
Studiile de specialitate refer itoare la finanțarea clusterelor evidențiază că în Europa se
manifestă două tendințe opuse , referitoare la finanțarea clusterelor : unele regiuni preferă o
finanțare intensivă de la bugetul de stat pentru clustere, în timp ce alte clustere sunt determinate
de către proprietarii lor și autoritățile publice , să aibă o rată mare de auto -finanțare, provenind
din contribuția financiară a membrilor, organizarea de ateliere de lucru, de cursuri de formare
profesională , participare la proiecte finanțate, servicii prestate pe bază de comision. În cazul unei
rate mari de auto -finanțare, care constă indirect, în multe cazuri, din resurse publice (din
proiecte, traininguri) membrii care plătesc contribuții sau susțin co -finanțarea proiectelor , doresc
să influențeze strategia și să guverneze.
În ceea ce privește susținerea financiară a clusterelor, varianta id eală pentru administrația
publică este auto -finanțarea clusterelor în procent de 100% , după cinci -șapte ani de viață a
clusterului. Acest fapt nu este posibil , întrucât clusterul cu o vechime de șapte ani nu are
146
capacitatea de a susține promovarea, competi tivitatea economică , tehnologică în regiune și în
Europa (proiectul Cluster and Network Cooperation for Business Success in Central Europe,
2013).
Exemplele de bună practică din lume în domeniul finanțării clusterelor conduc la
rezultate asemănătoare, resp ectiv (proiectul Cluster and Network Cooperation for Business
Success in Central Europe, 2013):
Clusterele sunt finanțate din fonduri publice în proporție de 35 % – 65 %, în funcție de
stadiul de dezvoltare a clusterului și de caracteristicile sectorului tehnologic care influențează timpul de obținere a rezultatelor;
Aproximativ 10 %, până la 35 % sunt finanțate din proiecte , prin programe regionale,
naționale și europene;
Până la 20 % din resurse sunt obținute din serviciile prestate;
Până la 15 % din resurse sunt furnizate de contribuțiile membrilor.
Pe plan internațional se manifestă tendința ca unele clustere dezvoltate (ECO WORLD
Styria din Austria, în domeniul energiei regenerabile și ingineriei mediului, AC Styria din Austria, în domeniul automoti ve) să convingă companii reprezentative pentru domeniul în care
funcționează, în special din punct de vedere al tehnologiilor utilizate, s ă adere la cluster ca
parteneri. Ef ectul urmărit este integrarea pentru planificarea strategică, mai mult decât
contri buția financiară.
Studiul din cadrul proiectului “ Politici Inteligente pe ntru Clustere în Sud- Estul Europei”
arată că finanțarea publică (finanțarea managementului clusterului, proiecte U.E., naționale, inițiate de structura de management a clusterului) în spațiul SEE a fost redusă (47%), comparativ
cu finanțarea privată (taxe membru, taxe pentru servicii, sponsorizări) care reprezintă 53%. În
statele U.E. cu politici publice destinate special clusterelor, procentele de finanțare p ublică și
privată sunt diferite. Ungaria și Austria au mai mult de 75 % finanțare publică, iar în Italia, 50 %
din fonduri sunt publice și 50% sunt fonduri private . În țările incluse î n studiu, cu excepția a trei
dintre ele, finanțarea publică este mai mare decât cea privată. În cazul României , situația
rezultată din cercetare este explicabilă prin faptul că, finanțările destinate clusterelor și polilor de
competitivitate au fost active din anul 2013, prin P.O.S. C.C.E. 2007- 2013 și au fost acordate în
cursul anului 2014. S tudiul este realizat anterior accesării acestor programe de finanțare, când
sursele de fi nanțare erau constituite în principal din surse private.
Din interpretarea datelor obținute cu ajutorul chestionarului și interviurilor rezultă că
prima ipoteză este validată: „Dimensiunea, structura și sursele de finanțare ale clusterelor sunt
dependente de stadiul din ciclul viață al clusterelor și de politica publică de susținere ”.
Ipoteza 2 – Motivația constituirii clusterelor în România este disponibilitatea fondurilor
nerambursabile cu această destinație.
Motivația constituirii clusterelor din România este analizată pe baza răspunsurilor la
chestionar (anexa 1) . Respondenții au apreciat în procent de 67 % că existența fondurilor
147
nerambursabile destinate clusterelor sau activităților de cercetare- dezvoltare- inovare au
influențat constituirea clus terelor; 24 % dintre aceștia au apreciat că exemplele de succes din
străinătate au contribuit la apariția acestora și numai 9% au considerat că beneficiile și avantajele
clusterelor au determinat asocierea (fig. 4.3).
Figura nr.4.3 Motivația constituiri i clusterelor în România
Sursa: Prelucrările autorului pe baza chestionarului
Analiza răspunsurilor la chestionar evidențiază că în România sunt puțin cunoscute
beneficiile și avant ajele asocierii în clustere. Una dintre cauze o constituie lipsa sau insuficienta
promovare a clusterelor, după cum au apreciat în unanimitate clusterele respondente.
La testarea ipotezei referitoare la motivația constituirii clusterelor din România contribuie
și alte două întrebări adresate prin intermediul chestionarului. Acestea sunt referitoare la sursele
de finanțare a clusterelor din România și la derularea de proiecte finanțate din fonduri
nerambursabile. Majoritatea respondenților (80 %) au apreciat că sursele de finanțare a
clusterelor sunt constituite în procent de 75 % din fonduri europene nerambursabile și în
proporție de 25 % din surse private, că au accesat și implementează fonduri nerambursabile.
Relevantă pentru testarea ipotezei este și întrebarea referitoare la fo rma de organizare a
clusterelor. La aceast ă întrebare, 90 % din respondenți au răspuns că sunt organizat e în O.N.G.,
iar restul de 10 %, că au încheiat acorduri de parteneriat fără personalitate juridică. Dobândirea personalității juridice de către clustere a co nstituit o condiție obligator ie pentru obținerea
finanțării din P.O.S. C.C.E. 2007- 2013, iar majoritatea clusterelor respondente au accesat
programe de finanțare nerambursabilă.
Astfel, ipoteza 2 „Motivația constituirii clusterelor în România este disponib ilitatea
fondurilor nerambursabile cu această destinație ” se confirmă, deoarece majoritatea
020406080100
Existența fondurilor
nerambursabile destinate
clusterelor sau activităților de
cercetare, dezvoltare, inovare au
influențat constituirea clusterelorExemplele de succes din
străinătate au contribuit la
apariția acestoraBeneficiile și avantajele
clusterelor au determinat
asocierea67%
24%
9%
148
respondenților (67 %) au susținut că existența fondurilor nerambursabile a condus la constituirea
clusterelor.
Rezultatele cercetării evidențiază posibilitățile res trânse ale clusterelor de a obține resurse
financiare pentru desfășurarea activităților, inclusiv pentru cofinanțarea proiectelor . Această
situație este dator ată formei de organizare în O.N.G., care nu permite clusterelor să obțin ă
împrumuturi de la instituțiile financiare, întrucât nu le pot garanta. Prin urmare , sursele de
finanțare sunt constituite în principal din fonduri nerambursbile și î ntr-un procent mic, din surse
private (contribuții proprii, sponsorizări). Acest impediment s -ar putea înlătura prin includerea
unor instituții financiare în clustere, dar în prezent, în România din structura clusterului lipsește
pilonul numărul cinci, respectiv instituțiile financiare.
Ipoteza 3 – Cei mai importanți factori care influențează apariția și dezvoltarea
clusterelor sunt: cooperarea dintre membri, schimbul de cunoștințe și antreprenoriatul .
Factorii de influență ai clusterelor luați în considerare în cercetare sunt: cooperarea,
competiția, inovarea, strategia, schimbul de cunoștințe , antreprenoriatul. Pentru această întrebare
am folosit diferențiala semantică pe 5 nivele, iar subiecții au ales gradul de influență al factorilor:
foarte mic, mic, moderat, mare și foarte mare. Cu ajutorul statisticii descriptive am determinat
influența medie pentru fiecare factor în programul SPSS 20 (tabelul 4.2).
Tabelul nr. 4.2 Influența medie a principalilor factori cu impact asupra apariției,
funcționării și dezvoltării clusterelor în România
Factori de
influență ai
clusterelor Cooperarea Competiți a Inovarea Strategia Schimbul
de
cunoștințe Antreprenoriatul
Coeficient
medi u 3,96 2,58 2,75 3,24 3,52 3,45
Sursa: Prelucrările autorului pe baza chestionarului
Am atribuit valori convenționale pentru fiecare grad de influență a factorilor în sistemul
de codificare din SPSS astfel: foarte mic – 1, mic -2, moderat – 3, mare – 4 și foarte mare – 5.
Conform tabelului 4.2, factorii cu influența cea mai mare asupra clusterelor sunt: cooperarea,
schimbul de cunoștințe și antreprenoriatul . Între factori , există o relație directă, întrucât:
apariția clusterului este determinată de spiritul antreprenorial al unor întreprinzători; clusterul
este un parteneriat între companii și organizații care trebuie să coopereze pentru realizarea
obiectivelor comune; schimbul de cunoștințe este esențial în cadrul cooperării; clusterul
stimule ază creativitatea.
Respondenții acordă o importanță scăzută inovării în cadrul clusterului, în raport cu ceilalți
factori de influență, influența medie a factorului inovare fiind de 2,75. Cer cetarea evidențiază o
slabă cunoaștere a conceptului de cluster inovativ în România și a rolului inovării de produs, proces, metodă de organizare sau de marketing în creșterea competitivității pe piață.
Imaginea factorilor de influență a clusterelor este a ccentuată de răspunsurile reprezentanților
clusterelor cu privire la intensitatea cooperării și schimbului de informații între membrii
149
clusterului, la care 76% dintre respondenți au apreciat că acestea se realizează facil, 15% că se
realizează cu dificult ate, iar 9% dintre respondenți au considerat că intensitatea este variabilă
(fig. 4.4).
Figura nr.4.4 Intensitatea cooperării și schimbului de informații între membrii
clusterului
Sursa: Prelucrările autorului pe baza chestionarului
La testarea ipotezei referitoare la factorii de influență ai clusterelor , contribuie întrebarea
de verificare cu privire la scopurile clusterului constând în: crearea de rețele de cooperare între companiile clusterului, transferul de cunoștințe, susținerea inovării în companiile clusterului.
Pentru analiza răspunsurilor am utilizat scara Likert, cu un sistem de codificare de la 1 la 5, unde 1 reprezintă dezacordul total, iar 5 acordul total. Media obținută pentru afirmația că scopul
clusterului îl reprezintă c rearea de rețele de cooperare între companiile clusterului este de 4 .05,
valoare care exprimă acordul a 87 % dintre respondenți, media pentru afirmația că scopul
clusterului îl constituie tr ansferul de cunoștințe este de 3.95, iar media pentru afirmația că scopul
clusterului este susținerea inovării în c ompaniile clusterului este de 3. 5. Interpretarea
răspunsurilor denotă relevanța celor 3 factori pentru evoluția parteneriatului.
Putem susține că , ipoteza 3 „Cei mai importanți factori care influențează apariția și
dezvoltarea clusterelor sunt cooperarea dintre membri, schimbul de cunoștințe și antreprenoriatul ” se verifică, deoarece se observă consensul respondenților cu privire la rolul
esențial al celor 3 factori pentru constituirea, performanțele și competitivitatea economică a
clusterelor.
020406080100
Cooperare facilă Cooperare dificilă Cooperare variabilă76%
15%
9%
150
Ipoteza 4 – Aglomerările economice de tip cluster au un impact pozitiv asupra
activităților antreprenoriale.
Pentru a evidenția influența clusterelor asupra activităților antreprenoriale am anali zat
legătura dintre: specializarea, concentrația activităților economice în regiunile de dezvoltare din
România, pe de o parte , care potrivit teoriei economice indică potențiale clustere și mediul
antreprenorial, pe de altă parte.
Un aspect important în testa rea ipotezei îl reprezintă aprecierea majorității respondenților
la chestionar referitoare la relevanța antreprenoriatului pentru cluster (influență medie a factorului antrepr enoriat asupra clusterului de 3.45, pe scara Likert, cu un sist em de codificare d e
la 1 la 5).
Eviden țierea activităților antreprenoriale desfășurate în regiunile de dezvoltare ale
României a fost realizată cu ajutorul informațiilor de la Oficiul Național al Registrului
Comerțului , referitoare la companiile nou înființate în pe rioada iulie 2014 – iunie 2015.
În ceea ce priveste reprezentarea clusterelor , pentru că nu există o metodologie unitară
și nici variabile unanim acceptate de specialiști în acest sens, am folosit metode statistice , prin
care am determinat concentrațiile industriale și spațiale , cu ajutorul coeficienților localizării și
concentrării. Pentru determinarea gradului de specializare și concentrare a activităților care
indică potențiale clustere, am folosit date referitoare la companiile care activează în județele
României în anul 2014.
Cu ajutorul coeficientului localizări i (Hoover, 1936) am evidențiat special izarea
regiunii de dezvoltare într -o anumită industrie, comparând importan ța relativă a unei industrii
din regiune, în ceea ce prive ște ocuparea for ței de muncă, cu importanț a relativă a acelei
industrii la nivel na țional. Astfel , am determinat numărul de industrii în care este specializat un
județ .
Pentru a evidenția activitățile antreprenorial e din România , am utilizat date referitoare
la companiile nou înființate în ultimele 12 luni, respectiv pe perioada iulie 2014 – iunie 2015,
preluate de la Oficiul Național al Registrului Comerțului din România, conform a nexei 2 .
Cu ajutorul acestor date , am construit h arta tematică, pentru a arăta d istribuția s pațială a
firmelor nou înființate, utilizând Excel Choropleth Map of Romania. Fiecare județ este clasificat
în funcție de numărul de firme nou înființate în perioada iulie 2014 – iunie 2015 (fig.4.5).
151
Figura nr.4.5 Distribuția spațială a firmelor nou înființate în perioada iulie 2014- iunie 2015
Sursa: Elaborat de autor, pe baza datelor O.N.R.C.
Pentru fiecare județ al României am determinat numărul sectoarelor industriale în care
activitatea economică este specializată, conform clasificării CAEN, prin calculul coeficientului
localizării și am realizat d istribuția spațială a concentrațiilor economice în județele României,
conform fig.4.6.
Figura nr.4.6 Distribuția spațială a concentrațiilor economice în județele României
Sursa: Elaborat de autor, pe baza datelor de la I.N.S. ș i O.N.R.C.
152
Corelația dintre numărul de companii nou înființate în fiecare județ al României, în
ultimele 12 luni și numărul de industrii în care județul este specializat este evidențiată cu
diagrama (graficul) scatter -plot, care indică o corelație pozitivă între numărul industriilor
concentrate și numărul companiilor nou- înființate în fiecare județ (fig.4.7).
Figura nr.4.7 Diagrama scatter -plot a legăturii dintre sectoarele industriale
concentrate și companiile nou înființate (prelucrare în SPSS 20)
Pentru a determina natura și intensitatea legăturii dintre numărul activităților economice
concentrate, identificate în fiecare județ și numărul companiilor nou -înființate în ultimele 12 luni
am calculat coeficientul de corelație Pearson, conform tabelului 4.3.
Tabelul nr. 4.3 Calculul coeficientului de corelație Pearson (prelucrare în SPSS)
Correlations
Companii_nou_infiintate Nr_sect_econ._concentrate
Companii_nou_infiintate Pearson Correlation 1 ,658**
Sig. (2 -tailed) ,000
N 42 42
Nr_sect_econ._concentrate Pearson Correlation ,658** 1
Sig. (2 -tailed) ,000
N 42 42
**. Correlation is significant at the 0.01 level (2 -tailed).
Valoarea coeficientului de corelație Pearson este de 0. 658, semnificativă din punct de
vedere statistic, valoarea Sig fiind 0 , indicând o corelație directă și pozitivă între numărul
sectoarelor industriale în care un județ este specializat și numărul companiilor nou- înfiin țate
într-un an, în fiecare jude ț din România.
153
Cu ajutorul coeficientului Gini ( Gini, 1939) am determinat concentrarea spațială a unui
sector industrial în comparație cu alte industrii . Pentru calculul indicatorului Gini aferent unei
activități industriale am utilizat: ponderea cumulativă a salariaților dintr -o industrie în regiunea
de dezvoltare, ponderea cumulativă a salariaților din întreaga industrie la nivel național și
numărul total de opt regiuni ale României. Ponderile cumulative ale salariaților se reprezintă
grafic cu ajutorul curbei Lorenz , care indică distribuția empirică. Curba Lorenz -Gini este
const ruită într -un pătrat cu latura unu, pentru un sector industrial, iar suprafața de concentrare
este suprafața dintre curba de concentrare și diagonala pătratului. Valoarea coeficientului
localizării a lui Gini este reprezentată de suprafața dintre linia dreaptă cu un coeficient unghiular
de 450 și curba Lorenz.
Figura nr.4.8 Curba Lorenz privind concentrarea sectorului industrial „Construcția de clădiri”(cod CAEN 41) la nivel național, date prelucrate de la INS 2015 (Tempo- Online)
În fig. 4.8 este reprezentată spre exemplificare curba Lorenz pentru activitatea
“Construcția de clădiri”, cod CAEN 41 și este calculat coeficientul Gini pentru a evidenția
concentrarea acestui sector, pe baza p onderilor cumulative ale numărului de salariați, prin
reprezentare grafică. Abaterea curbei Lorenz -Gini de la diagonală indică o concentrarea
puternică a industriei.
În cadrul cercetării am determinat coeficientul Gini pentru activitățile economice CAEN
rev.2. și am identificat astfel cele mai concentrate sectoare ale economiei (Anexa 3). Activitățile
economice din România cu grad mare de concentrare au valori ale coeficientului Gini mai mari
decât 0 .21, respectiv: industria metalurgică; agricultura, vânătoarea și serviciile conexe;
fabricarea altor mijloace de transport; fabricarea articolelor de îmbrăcăminte; fabricarea substanțelor și a produselor chimice; extracția cărbunelui superior și inferior; prelucrarea
lemnului, fabricar ea produselor din lemn ș i plut ă cu excepția mobilei; pescuitul și acvacultura.
154
Testarea naturii și intensității relației dintre concentra ția activită ții economice în fiecare
sector industrial, exprimată prin indicele Gini și numărul firmelor nou -înființate în acelaș i sector
industrial a fost realizată cu ajutorul coeficientului de corela ție liniară Pearson . Valoarea
coeficientului de corelaț ie dintre indicele Gini ș i numărul de companii nou- înființate în ultimele
12 luni este de 0. 578, iar valoarea pragului de semnificație este 0. 001, ceea ce indică o valoare
semnificativă a coeficientului de corelaț ie și o corelație directă și pozitivă între cele două seturi
de date.
În consecință, i poteza 4 – „Aglomerările economice de tip cluster au un impact pozitiv
asupra activităților antreprenoriale” este validată cu ajutorul coeficientului de corelație
Pearson, care arată o corelație directă și pozitivă între:
• numărul sectoarelor industriale în care un județ este specializat și numărul companiilor
nou-înfiin țate, în fiecare județ ;
• concentra ția activită ții economice într -un sector industrial și numărul firmelor nou-
înființate în acela și sector industrial.
Ipoteza 5 – Insuficienta promovare a asocierilor de tip cluster și pol de competitivitate în
România este factorul principal care determină necunoașterea reglementărilor existente în
legislația românească cu privire la cluster și la diferența dintre cluster și pol de competitivitate.
În vederea determinării gradului actual de cunoaștere a reglementării clusterului în
legislația românească, a fost formulată o întrebare în acest sens , în cadrul chestionarului . La
această întrebare, 42 % dintre respondenți au răspuns că au cunoștință de existența definiț iei
clusterului în legislație, 10 % nu știu de existența unei asemenea reglementări, iar 48 %
consideră că nu există o reglementare a clusterului în România (fig. 4.9).
Figura nr.4.9 Gradul actual de cunoaștere a conceptului de cluster în legislația
românească
Sursa: Prelucrările autorului pe baza chest ionarului
01020304050
Cunosc Nu știu Nu cunosc42%
10% 48%
155
Reprezentanții clusterelor sau polilor de competitivitate anchetați, care includ agenții de
dezvoltare regională cunosc diferența dintre termenii cluster și pol de competitivitate. Restul
respondenților nu cunosc diferența dintre cele două concepte sau definesc în mod eronat polul de
competitivitate (72 %). Pentru testarea ipotezei , am formulat întrebarea referitoare la intensitatea
promovării conceptului de cluster în România . Respondenții au răspuns în unanimitate , că acest
concept nu este promovat adecvat.
Diferența dintre un cluster și un pol de competitivitate nu este cunoscută decât de
asocierile inițiate de agențiile de dezvoltare regională, care au accesat P.O.S.C.C.E. 2007 -2013.
În ghidurile solicitantului aferente acestui program de finanțare sunt definite conceptele de
cluster și pol de competitivitate. Lipsa de promovare a acestor termeni în România, recunoscută
în unanimitate de respondenți , conduce la insuficienta cunoaștere a conceptelor de cluster și pol
de competitivitate , și a diferențelor dintre acestea.
În ceea ce privește autoritățile sau instituțiile care să realizeze promovarea clusterului ,
respondenții au apreciat că acestea trebuie să fie: agențiile de dezvoltare regională, a utoritățile
publice locale sau naționale care susțin domeniul în care funcționează clusterul, c amerel e de
comerț sau universitățile.
Din interpretarea datelor rezultă că ipoteza 5 „ Insuficienta promovare a asocierilor de tip
cluster și pol de competitivitate în România este factorul principal care de termină
necunoașterea re glementărilor existente în legislația românească cu privire la cluster și la
diferența dintre cluster și pol de competitivitate” se confirmă , întrucât 58 % dintre respondenți
nu cunosc reglementarea clusterului din legislația române ască, iar d iferența dintre un cluster și
polul de competitivitate este cunoscută numai de asocierile care au în componență agenții de
dezvoltare regională.
Diseminarea conceptului de cluster inovativ în România și a exemplelor de bună practică
internațională, în cadrul unor seminarii sau conferințe tematice, organizate la nivel local,
regional , național sau prin realizarea de instrumente specifice (ghid, portal, servicii de
consultanță), conduc la stimularea interesului operatorilor economici pentru crearea și
dezvolt area de clustere. Datorită avantajelor economice ale asocierii , este importantă promovarea
clusterului și a beneficiilor sale în România . Popularitatea acestui concept va crește, pe măsură
ce devine tot mai evident faptul că, aceste grupări sunt motoare ale competitivității și inovării.
Pentru realizarea obiectivelor derivate ale cercetării am urmărit p rin intermediul
anchetei obținerea de informații relevante , referitoare la clu sterele din România , respectiv cu
privire la : inițiere, obiective, activități, modalități de îmbunătățire și susținere, priorități
tematice, decizii pentru următorul semestru.
Răspunsurile la chestionar evidențiază că inițerea clusterelor în România a fost realizată
de: o firmă privată, de agenția de dezvoltare regională, de o asociație profesională și chiar de
membrii fondatori. Principalele obiective ale clusterelor identificate prin intermediul
chestionarului sunt:
competitivitatea membrilor și a clusterului ca sistem, pe plan național și internațional;
156
crearea ș i implementarea unui sistem inovativ de comunicare între partenerii clusterului;
crearea unor sisteme de instruire pentru stabilizarea și perfecționarea forței de muncă din
domeniul clusterului;
implementarea conceptului “Consumați produsul românesc”;
o mai bună cunoaștere a posibilită ților de produc ție, de cooperare î ntre companii;
crearea unei reț ele de distribu ție și de p ătrundere pe piețe ț intă;
crearea unui brand propriu clusterului;
generarea de produse inovative și îmbunătățirea produselor existente, prin creșterea calității resurselor umane calificate, stimularea cercetării și a transferului de tehnologie;
sprijinirea îmbunătățirii proceselor de producție prin furnizare a de expertiză și
infrastructură;
asigurarea de suport firmelor pentru atragerea de noi clienți și accesarea de noi piețe, pentru activitatea de marketing și de internaționalizare, în vederea creșterii exporturilor;
susținerea și consolidarea pozi ției memb rilor în cadrul industriei, prin implementarea
unor servicii, produse ș i tehnologii inovatoare î n cadrul clusterului;
reprezentarea intereselor membrilor asocierii;
îmbună tățirea și promovarea imaginii clusterului, a membrilor ș i a produselor realizate de
aceșt ia;
întărirea capacității instituționale a clusterului prin activități de atragere de noi membri și
de promovare, cu scopul de a îmbunătăți imaginea clusterului în țarăși în străinătate și
cooperarea între membri;
creșterea productivității membrilor -întreprinderi românești, asigurând respectarea
principiilor dezvoltării durabile și reducerea decalajelor față de productivitatea la nivelul
Uniunii Europene;
sprijinirea dezvoltării firmelor din domeniul clusterului, înființării de noi firme și atragerea de investiții noi în domeniile de interes;
participarea la elaborarea politicilor și strategiilor în domeniul clusterului, creare a de noi
relații de afaceri;
însușirea de bune practici în domeniul clusterului .
Membrii clusterelor desfășoară activ ități, proiecte și acțiuni comune , care au ca scop
realizarea obiectivelor fixate și în special creșterea competitivității economice a companiilor
participante . Activitățile comune, identificate în cadrul anchetei sunt: elaborarea planului de
dezvoltare a clusterului, a strategiei de dezvoltare, a planului de acț iune și a strategiei de
interna ționalizare ; elaborarea de studii de pia ță intern ă și extern ă; promovarea parteneriatelor și
creșterea portofoliului de clienți și furnizori; participare a la cursuri d e formare profesională și la
schimburi de experiență; realizarea de planuri de marketing și de promovare a v ânzărilor;
elaborarea de strategii ș i campanii de promovare a clusterului ș i a proiectelor pe piaț a intern ă sau
internațională; identificarea de cli enți externi; participarea la evenimente și misiuni economice;
organizarea de workshop- uri și seminarii pentru schimbul de experiență între membrii
clusterului.
157
La întrebarea din chestionar referitoare la modalitățile concrete de îmbunătățire a
clusterului , respondenții au apreciat în unanimitate că acestea sunt: o promovare a beneficiilor
clusterului și o coordonare sau susținere din partea autorităților naționale, regionale sau locale:
Ministerul Economiei, Ministerul Fondurilor Europene, camere de comerț, agenții de dezvoltare
regională, consilii județene. O parte a respondenților implicați în managementul clusterului a
considerat că sunt importante pentru funcționarea clusterului: structurarea mai bună a activităților
sau o gestionare și urmărire mai bună a deciziilor sale. Întrebarea fiind deschisă, a permis
identificarea prin anchetă și a altor moduri de îmbunătățire a clusterului , respectiv : mai mult timp
alocat pentru clustere; existența viziunii, strategiei și planului de acțiune a clusterului;
conștientizarea intereselor comune; sincronizarea cu Strategia de Specializare Inteligentă a
regiunii; realizarea indicatorilor economici aferenți sectorului în care care funcționează clusterul,
cu ajutorul acestuia; dezvoltarea și standardizarea unor servicii proprii.
Prin intermediul anchetei au fost identificate activitățile și deciziile clusterelor planificate
pentru următoarele 6 luni. Astfel, majoritatea respondenților au apreciat că vizează d ezvoltarea
structurii prin adăugarea de noi membri, în special din sectorul privat, efectuarea cel puțin a unei
inițiative comune și accesarea de fonduri nerambursabile. Unii respondenți apreciază că în
semestrul viitor doresc să agreeze un plan de acțiune și să dezvolte procesul de inovare în
regiune. Prioritățile tematice identificate prin anchetă sunt: initiațive comune și proiecte
comune; finanțarea managementului și activităților clusterului; activități de cercetare -dezvoltare –
inovare; instruirea personalului; internaționalizarea; dezvoltarea brandului de cluster .
Respondenții la chestionar au apreciat în unanimitate că nu există o politică sau strategie
destinată clusterului și că sectorul în care activează clusterul nu este susținut prin politicile
naționale sau sectoriale. Aceștia au menționat în unanimitate , necesitatea sprijinului financiar al
clusterului prin programe de finanțare atât a activităților clusterului, cât și a managementul ui său ,
și necesitatea elaborării unei politici destinate domeniului în care funcționează clusterul, care să susțină asocierea. Majoritatea respondenților au menționat ca fiind necesar, sprijinul pentru
internaționalizarea clusterelor.
4.2 Studiu privind dezvoltarea clusterelor inovative în regiunea Sud -Vest
Oltenia
Obiectivul general al studiului este analiza tipurilor de aglomerări economice din
regiunea Sud- Vest Oltenia, a potențialului de dezvoltare a acestora și identificarea unor modele
de cluster, care valorifică potențialul regiunii Sud- Vest Oltenia în domeniului turismului.
Studiul are ca fundament ancheta, respectiv interpretarea răspunsurilor la chestionarul
transmis clusterelor și interviurile realizate cu persoane din cadrul clusterelor. Identificarea
potențialului de dezvoltare a clusterelor este realizată prin analiza unor domenii importante
pentru funcționarea acestora: antreprenoriat; cercetare, dezvoltare și inovare; turism.
158
4.2.1 Situația actuală a clusterelor în regiunea Sud- Vest Oltenia
Clusterele impulsioneaz ă dezvoltarea economică, social ă a unei regiuni ș i aduc valoare
adăugată mare, după cum arată experiența economiilor europene. Funcționarea clusterului în
regiunile Rom âniei este împiedicată de o serie de obstacole din punct de vedere legal,
institu țional, financiar, managerial. Asistența U.E. destinată finanțării acestor parteneriate și
sprijinul public prin politici adecvate vor contribui în perioada financiară 2014- 2020, la
diminuarea și înlăturarea acestor impedimente.
Masa critică a organizațiilor concentrate într -o regiune stim ulează relațiile de colaborare
pentru a obține avantaje competitive , iar concurența între organizații este esențială pentru
dezvoltarea locală. Clusterul inovativ este o soluție de integrare și cooperare a industriilor cu
potențial de dezvoltare în regiune , între care se stabilesc relații funcționale .
Regiunea Sud- Vest Oltenia este una dintre cele opt regiuni de dezvoltare ale României,
prevăzute în legea 315/2004 ală turi de regiunile : Nord -Est, Sud- Est, Sud- Muntenia, Vest, Nord-
Vest, Centru și București -Ilfov. Regiunile de dezvoltare nu au statut administ rativ și corespund
diviziunilor de nivel NUTS -II din U .E. Obiectivele de dezvoltare ale regiunilor sunt precizate în
strategiile de dezvoltare regionale, incluse în Planul de Dezvoltare Națională. Agenț iile de
dezvoltare regional ă sunt entit ățile care propun strategia de dezvoltare regională și
implementează politica națională la nivel regional, în cooperare cu administrațiile publice locale ,
pentru a identifica zonele defavorizate unde sunt orientate fondurile de dezvoltare regională.
Avantajele competitive ale r egiunii Sud- Vest Oltenia au fost valorificate în cadrul
asocierilor public -private , sub impusul fondurilor europene nerambursabile. C lustere le
identificate în regiunea Sud -Vest Oltenia, în cadrul cercetării s -au format în domeniile: (Strategia
de dezvoltare a regiunii Sud- Vest Oltenia , www.adroltenia.ro; http://clustero.eu/ro/) :
• automotive – Automotive Sud- Vest Oltenia;
• turism – Pol Turism Oltenia – Inovare și Tradiții în Turism – TurOlt InTT;
• tehnologia informațiilor și comunicațiilor – ITC Oltenia Cluster;
• construc ții – Asocia ția Construct Cluster Oltenia ;
• material rulant- INOVTRANS;
• industria de echipamente electrice ș i optice – SIS-AUTOM -INT-POL;
• agricol – AGROPRO Oltenia Cluster.
1) Polul de competivitate Automotive Sud -Vest Oltenia (
http://automotive –
svoltenia.ro ) a fost constituit î n anul 2012 în Craiova, av ând ca membri fondatori: Agenția pentru
Dezvoltare Regională Sud Vest Oltenia, entitate de management; Consiliul local Craiova;
Universitatea din Craiova; Compania Ford România. Polul valorifică potențial ul de dezvoltare a
activităților tradiționale din industria constructoare de mașini și resurs ele uman e calificate în
domenii le auto și I.T. din orașul Craiova.
Acesta are un num ăr de 37 de entități membre(tabelul 4.4) :
159
Tabelul nr.4.4 Structura polului de competitivitate Automotive Sud- Vest Oltenia
Asocierea vizeaz ă să se pozi ționeze ca brand principal î n domeniu, s ă atrag ă potenț ialii
investitori din domeniul automotive, din domeniile conexe ș i sus ținătoare, s ă dezvolte afaceri
greenfield în municipiul Craiova ș i în regiunea Sud- Vest Oltenia. Obiectivul este creșterea
competitivității în domeniul automotive, prin realizarea de investiții, activități de formare
profesional ă necesare companiei Ford și furnizorilor săi, transfer tehnologic rezultat în cadrul
colabor ării între Universitatea din Craiova și firmele active în automotive, pentru dezvoltarea de
proiecte comune de cercetare aplicată , în special în domeniul electromobilității.
Polul a obținut finanțare în anul 2014, din P.O.S.C.E.E. 2007- 2013, Operațiunea 1.3.1
„Dezvoltarea structurilor de sprijin al afacerilor de interes național și internațional – poli de
competitivitate”, în valoare totală de 22.886.452 lei, prin depunerea unui pachet integrat de
șapte proiecte:
• un proiect de investiții în valoare de 11.748.971 lei ( Nextrom Industries S.R.L.);
• trei proiecte de cercetare, dezvoltare, inovare în valoare de 8.642.061 lei ( Nextrom
Industries S.R.L , Uranus S.R.L., Avitech CO S.R.L.);
• trei proiecte soft în valoare de 2.475.420 lei (Nextrom Industries S.R.L., S.C. Tour Impex
Mapamond M.D. S.R.L., Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud- Vest Oltenia).
Obiectivele proiectelor dep use constau în obținerea de avantaje competitive în d omeniul
automotive pentru pol și pentru fiecare membru, prin colaborarea dintre aceștia, respectiv:
• oferirea de servicii inovative de analiză, modelare și simulare în scopul elaborării de prototipuri vi rtuale pentru medii specifice industriei automotive;
• dezvoltarea de activități de cer cetare, dezvoltare și inovare, prin cooperarea mediului de
afaceri cu mediul academic, prin achiziția activelor corporale și necorporale specifice
acestor activități;
• întărirea cooperării între membrii polului;
• utilizarea unei platforme virtuale pentru instruirea personalului din industria automotive
și de transport;
• îmbunătățirea curriculei programelor de studii universitare în domeniile automotive și
transport, pentru cre șterea nivelului de pregătire al absolvenților, sporind șansele acestora
de integrare pe piața muncii;
• diversificarea ofertei de produse, servicii inovative în industria automotive și de
transport;
• creșterea competitivității și vizibilității pe plan națion al, internațional a polului și
membrilor săi. Pol de
competitivitate Firme Universit ăți Institute de
cercetare Autorități
publice Catalizatori Alte
organizații
Automotive
Sud-Vest
Oltenia 21 1 8 2 5 1
160
Polul de automotive , generat de tradiția în domeniul auto, de prezența companiei Ford și
a furnizorilor săi este funcțional și se află în etapa de creștere, datorită resurselor financiare
accesate. Finanțarea nerambursabi lă obținută prin intermediul a șapte proiecte are impact
economic și social local. Activitățile de cercetare desfășurate în cadrul celor trei proiecte în
domeniul automotive conduc la inovare, factor determinant al competitivității ș i progresului.
Prin intermediul proiectelor au fost create noi locuri de muncă pe durata de implementare a
acestora (2014 -2016), care sunt me nținute pentru o perioadă de cel pu țin trei ani de la data
finalizării proiectului.
Strategia polului a fost realizată pe termen mediu de șapte ani și vizează în principal:
inițierea de proiecte de cercetare -dezvoltare -inovare, identificarea unor mecanisme de finanțare
pentru buna funcționare a polului de competitivitate, susținerea aderării de noi membri.
Obiectivele specifice ale strategiei sunt:
► Creșterea vizibilității pe plan național și internațional; ► Susținerea activităților de inovare prin proiecte dezvoltate în comun, cu implicarea
Universității Craiova, sprijinirea transferului de tehnologie și a tehnologiilor eco- eficiente în
domeniul industriei auto;
► Încheierea de parteneriate cu poli de competitivitate din alte state membre U.E.;
► Susținerea I.M.M.- urilor componente prin acordarea de asistență pentru obținerea de
finanțări;
► Acțiuni de pr omovare pentru atragerea de investiții noi în industria auto din regiunea
Sud- Vest Oltenia;
► Creșterea numărului de angajați în industria auto, a numărului de absolvenți cu studii
medii și superioare specializați în industria auto.
Acțiunile prevăzute în strategia de dezvoltare a polului de competitivitate referitoare la
inovare urmăresc aspectele:
• Transferul rezultatelor activităților de cercetare desfășurate în cadrul Universității
Craiova, prin: Facultatea de Inginerie Electrică, Facultatea de Mecanică și Facultatea de
Automatică, Calculatoare și Electronică, în industrie, pentru a fi valorificate de
producătorii de componente auto din regiunea Sud -Vest Oltenia;
• Încheierea de parteneriate între Universitatea din Craiova și furnizorii companiei Ford, pentru dezvoltarea în comun de aplicații inovative în industria auto;
• Creșterea interacțiunii dintre producători, centre de cercetare și educație, investitori,
consultanți, organizații neguvernamentale și autorități publice, astfel încât temele de
cercetare s ă aibă legături cu cerințele actuale și să se reducă timpul de concret izare în
produse sau tehnologii ;
• Recunoașterea rezultatelor activităților de cercetare obținute de membrii polului în comunitatea științifică națională și internațională.
Indicatorii rea lizați în derularea proiectelor aferente pachetului integrat și strategiei
Polului de Automotive, la încheierea celui de al treilea semestru de implementare, respectiv la
data de 30 septembrie 2015 sunt:
161
• 23 activități comune realizate, constând în: elaborarea documentațiilor de achiziții,
atribuirea și semnarea contractelor de lucrări, activități de cercetare și proiectare, întâlniri
de lucru;
• 11 întreprinderi care au beneficiat de servicii de consultanță, iar două I.M.M.- uri au fost
certificate ISO/ EMAS/FTE;
• două I.M.M -.uri au participat la târguri internaționale;
• 15 teme de cercetare finalizate ;
• trei publicații științifice elaborate;
• 12 locuri de muncă create în cadrul a trei proiecte de cercetare- dezvoltare;
• 29 active tangibile și intangibile achi ziționate;
• o suprafață de teren de 10.940 mp achiziționată pentru realizarea de lucrări de investiții;
• 13 evenimente realizate cu scopul creșterii nivelului de vizibilitate internațională a polului de competitivitate.
2) Polul Turism Oltenia – Inovare și Tradiții în Turism – TurOlt InTT a fost înființat
în anul 2012 în Craiova și are ca obiectiv general creșterea competitivității sectorului turistic din
regiunea Sud- Vest Oltenia, prin construirea unui brand regional unitar și inovarea produsului
turistic. Acesta vizează ca până în anul 2020, regiunea Sud- Vest Oltenia să -și îmbunătățească
poziția ca destinație turistică românească pe plan național și internațional.
Polul include: 26 companii din domeniul turismului, domeniile conexe și de susținere ; șapte
autorități publice ; o universitate; un Inspectorat Școlar Județean ; trei catalizatori; 12 asociații
profesionale ; trei muzee (tabelul 4.5) .
Tabelul nr.4.5 Structura polului de competitivitate TurOlt InTT
Membrii fondatori ai Polului Turism Oltenia sunt: Agenția pentru Dezvoltare Regională
Sud- Vest Oltenia; Asociația de Turism Oltenia; Primăria Municipiului Craiova; Consiliul
Județean Dolj; Universitatea din Craiova prin Facultatea de Economie și Administra rea
Afacerilor și Facultatea de Științe Sociale, Departamentul de Geografie; Agenția de Turism Mapamond, ADA &ROBY Consulting S.R.L. Unul dintre obiectivele polului este c reșterea
competitivității destinațiilor turistice prin sporirea fluxului turistic anua l cu 15 %, respectiv cu
aproximativ 50.000 de turiști pe an. Actorii clusterului s -au asociat în scopul promovării și
dezvoltării industriei turistice din regiunea Sud- Vest Oltenia, respectiv:
• Creșterea competitivității economice prin investiții tangibile sau intangibile;
• Crearea unui brand comun în domeniul turistic pentru creșterea vizibilității naționale ș i
internaționale a regiunii Sud- Vest Oltenia ca destinație turistică; Pol de
competitivitate Firme Universit ăți Institute de
cercetare Autorități
publice Catalizatori Alte
organizații
TurOlt InTT 26 1 – 7 3 16
162
• Elaborarea unei strategii de dezvoltare a turismului regiunii;
• Stimularea activității de cercetare, dezvoltare, inovare prin utilizarea tehnologiei
informației și comunicațiilor în producția și marketingul unor pachete turistice integrate;
• Implicarea instituțiilor din învățământul superior în activități de cercetare și de elabor are
a strategiei în domeniul turismului regional;
• Dezvoltarea competențelor profesionale ale personalului angajat în cadrul polului și a
personalului din sectorul turistic;
• Colaborarea cu instituțiile de profil, organizații, clustere din țară și străinătate în vederea
realizării unor parteneriate strategice;
• Dezvoltarea serviciilor și a produselor oferite de membrii polului;
• Implementarea strategiei polului de competitivitate;
• Participarea comună la proiecte și evenimente naționale și internaționale (confer ințe,
târguri, expoziții, evenimente economice);
• Transferul de cunoștințe, bune practici și schimb de experiențe la nivel național și
internațional;
• Monitorizare a programelor de finanțare și sprijinirea elaborării proiectelor de finanțare;
• Colaborări cu autoritățile publice pentru dezvoltarea durabilă a regiunii;
• Activită ți de lobby pentru regiunea Sud- Vest Oltenia la nivel național și internațional;
• Inventarierea evenimentelor și tradițiilor din Oltenia;
• Conceperea unor pachete de servicii turistice integr ate în regiunea Sud- Vest Oltenia;
• Identificarea unor trasee și circuite turistice;
• Protejarea rezervațiilor naturale din regiune.
Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud- Vest Oltenia, Asociația de Turism Oltenia și
firma de consultanță ADA& ROBY Consulting S.R.L. coordonează elaborarea strategiei de
dezvoltare a polului de competitivitate, în concordanță cu strategia de dezvoltare regională, asigurând legătura cu autoritățile publice locale și cu administrația centrală cu atribuții de
specialitate . Alte activități desfășurate de cele două organizații sunt referitoare la identificarea și
promovarea, în colaborare cu partenerii, cu structuri similare din țări U.E., a unor proiecte comune și la asigurarea informării partenerilor, cu privi re la sursele de finanțare existente pentru
proiecte de interes comun. În cazul în care clusterul va obține finanțare, monitorizarea
proiectelor va fi realizată de către Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud- Vest Oltenia și
firma de consultanță.
Implicar ea autorităților publice: Primăria Municipiului Craiova și Consiliul Județean
Dolj este necesară, deoarece proiectul de infrastructură de afaceri nu se poate proiecta și realiza
fără investiții în utilități sau infrastructura de acces, atribute ale autor ităților publice locale.
Universitatea din Craiova coordonează dezvoltarea unei platforme de transfer tehnologic,
promovează activități de formare profesională, de parteneriate și de elaborare de proiecte de cercetare- dezvoltare -inovare la nivel național ș i european. Prin acest proiect comun,
Universitatea are posibilitatea extinderii și modernizării infrastructurii existente de clădiri, în care se pot desfășura activități de cercetare concretizate în invenții și inovații.
163
Agenția de Turism Mapamond pune la dispoziție informații turistice pentru programele
de cercetare în domeniul turistic, desfășurate de Universitatea din Craiova și participă la proiecte
de pregătire și perfecționare a forței de muncă. Prin parteneriat, Agenția de Turism Mapamond și
ceilalț i membri, agenții de turism sau touroperatori , beneficiază de soluțiile și propunerile de
îmbunătățire inovatoare a ofertei turistice, rezultate în urma activității de cercetare -dezvoltare.
Rezultatul acestui proces este deschiderea unui centru de inovare, care să permită accesul de noi
membri: companii private in domeniul turismului care au acces la servicii complementare, autorități publice, unități de cercetare și dezvoltare, universități, având obiectiv competitivitea
ofertei turistice din regiunea Sud -Vest Oltenia.
Polul de Competitivitate „Turism Oltenia – Inovare și Tradiții în Turism” se află în
perioada de generare, a accesat programul POSCCE 2007 -2013, dar nu a obținut finanțare.
Avantajul accesării îl constituie elaborarea strat egiei de dezvoltare a asocierii în anul 2012
pentru următorii șapte ani. Aceasta cuprinde analiza sectorului turistic la nivel regional,
proiectele comune propuse de membrii polului vizând investi ții în infrastructura de afaceri,
activită țile de cercetare- dezvoltare- inovare ș i activită țile suport de tip „ soft”.
Polul face parte din grupul țintă al proiectului CLUS3, care se implementează prin
programul „Towards World- Class Clusters: Promoting Cluster Excellence”. Prin intermediul
proiectului se ofer ă module de instruire pentru managerii de clustere și va fi realizată o Strategie
de Specializare Inteligentă pentru dezvoltarea clusterelor din regiunea Sud- Vest Oltenia.
3) Clusterul TURINN a fost constituit î n anul 2010 cu scopul î mbunătățirii
competitivității serviciilor din sectorul turistic , prin intermediul unei platforme care generează și
transmite informa ții și cunoș tințe inovative, rezultate din activități de cercetare defășurate la
nivel internațional, sprijinind sectorul I.M.M.- urilor , politicile publice, strategiile de dezvoltare,
principalii actori din turism ( http://clustero.eu/turinn- cluster/) .
Tabelul nr.4.6 Structura polului de competitivitate TURINN
Creșterea capacit ății de promovare a inovă rii, competitivității, cercetării, transferului
tehnologic se realizeaz ă între cei 20 membri: zece firme; o universitate, prin departamentul de
Geografie ; două i nstitute de cercetare; cinci autorit ăți publice; doi catalizatori (tabel ul 4.6).
Clusterul valorifică resursele naturale, antropice, culturale din județul Mehedinți și are
următoarele obiective: sprijinirea integrării turismului în politicile de dezvoltare locală,
regională; promovarea integrării unor modele de afaceri durabile în lanțul valoric al activităților
de turism; realizarea cooperării între organizațiile locale implicate în industria turismului durabil
(hoteluri, restaurante, touroperatori, agenții de turism, industria de transport); oferirea unor Pol de
competitivitate Firme Universit ăți Institute de
cercetare Autorități
publice Catalizatori Alte
organizații
TURINN 10 1 2 5 2 7
164
servicii de consultanță în domeniul turismului durabil și încurajarea cererii pentru aceste servicii
de turism. Asocierea a obținut finanțare din Programul Cadru FP7 pentru cercetare, iar prin
proiect a fost elaborat un program de d ezvoltare turistică regională și harta de tehnologii
inovatoare în domeniul turismului din județul Mehedinți.
Clusterul TURINN se află în etapa de creștere și are dimensiune locală, vizând
activitățile de turism într -unul din cele cinci județe ale regiunii. Spre deosebire de acesta, p olul
de Competitivitate „Turism Oltenia – Inovare și Tradiții în Turism” aflat în etapa de generare,
acționează la nivelul întregii regiuni, are o strategie de dezvoltare, dar îi lipsesc resursele
financiare pentru funcționare, o soluție fiind accesarea fondurilor nerambursabile.
Cele două asocieri valorifică potențial ul turistic diversificat al regiunii Sud- Vest Oltenia .
Alături de re sursele naturale, antropice și culturale ale regiunii, fluviul Dunărea este o resursă
importantă pentru industrie și turism. În regiune se pot obț ine avantaje competitive prin
valorificarea potențialul de exploatare a Dunării, coridor de transport cu cost redus și a podului
Calafat -Vidin pentru schimburile cu partea de sud a Europei . Potențialul turistic al regiunii este
favorabil dezvoltării unui turism durabil în regiune sub diferite forme.
4) Polul ITC Oltenia a fost înfiin țat în anul 2011 avâ nd membri: 14 firme, o universitate,
cinci institute de cercetare, o autoritate public ă, doi catalizatori (tabelul 4.7) și are dimensiune
regională.
Tabelul nr. 4.7 Structura polului de competitivitate ITC Oltenia
Obiectivele polului sunt (http://clustero.eu/ict- regional -competitiveness -pole-oltenia –
cluster/): sprijin pentru internaționalizarea afacerilor I.M.M. -urilor; oferirea de servicii de
cercetare, inovare pentru I.M.M. -uri; crearea de start -up-uri; transferul rezultatelor cercetării ș i
tehnologiilor către mediul economic; consultanță pentru proprietate intelectuală și pentru accesarea de finanțări; participare la proiecte naționale și internaționale; formare în domeniul
antreprenoriatului; implementarea sistemelor de asigurare a calită ții.
Polul este funcțional și a obținut finanțare pentru activitățile sale de cercetare în domeniile :
industria auto, eletrotehnică, energetică, chimică, aeronautică, extractivă, tehnologia
informațiilor și comunicațiilor, electrică, turism, ag ricultură, din Programul Cadru FP7,
POSCCE 2007- 2013, Programul de Cooperare Transfrontalieră România Bulgaria 2007 -2013.
5) Polul de competitivitate INOVTRANS a fost înfiin țat în anul 2012 ș i are 26 membri
și asociaț i: 17 produc ători de material rulant ș i firme de proiectare, o universitate, trei institute de
cercetare, dezvoltare, două autorit ăți publice, trei catalizatori (tabel 4.8). Pol de
competitivitate Firme Universit ăți Institute de
cercetare Autorități
publice Catalizatori Alte
organizații
ITC Oltenia 14 1 5 1 2 –
165
Tabelul nr.4.8 Structura polului de competitivitate INOVTRANS
Obiectivul polului este de promovare ș i dezvoltare a industriei prelucr ătoare rom ânești în
județele: Dolj, Olt, Gorj, prin desf ășurarea de activit ăți principale ș i auxiliare, pentru fabricarea
materialului rulant. Po lul de competitivitate „INOVTRANS“ urmărește producerea de bunuri cu
valoare adăugată mare, competitive, adaptate cerințelor din piața națională și internațională.
Obiectivul se va realiza prin investiții noi, transfer tehnologic și intensificarea colaborării între
Universitatea din Craiova, institute de cercetare naționale și locale, parteneri externi din domeniul cercetare- dezvoltare- inovare și firmele active producătoare de material rulant .
Partenerii vor dezvolta proiecte comune de cercetare aplicată în domeniul materialului rulant,
utiliz ând experienț a regional ă din sector. Asocierea a obținut finanțare din P.O.S. C.C.E.
2007- 2013, dar a reziliat contractul de finanțare din cauza unor probleme de eligibilitate a
cheltuielilor cu un echipament. Accesarea finanțării a determinat polul să elaboreze strategia de
dezvoltare, necesară pentru prima etapă de evaluare a proiectului depus pentru accesarea
finanțării nerambursabile.
6) Polul de competitivitate ,,Sisteme de Automatizare Integra te – SIS-AUTOM -INT-
POL” (www.ipa.ro/pol/OPORTUNITATEA.pdf) a fost înfiin țat în anul 2012 î n domeniul
industriei de echipamente electrice ș i optice . Acesta are ca obiectiv principal , cooperarea
inovativă în domeniul sistemelor de automatizare integrate , a echipamentelor și componentelor
auxiliare, prin activități de cercetare -dezvoltare -inovare, producție, inginerie și software, în
scopul consolidării competitivității și dezvoltării durabile a acestor sectoare economice.
Polul este în etapa de generare și are un num ăr de 36 membri (tabel ul 4.9).
Tabelul nr.4.9 Structura polului de competitivitate SIS -AUTOM -INT
7) Polul de competitivitate „Asocia ția Construct Cluster Oltenia” s-a constituit î n
luna decembrie a anului 2013, prin aderarea unui num ăr de 21 de entit ăți din domeniul industriei
construc țiilor și din sectoarele adiacente: proiectare, inovare- cercetare, formare ș i perfec ționare
profesional ă, produc ția și logistica materialelor de construc ții (www.constructcluster.ro/ ).
Asociaț ia include un număr de 31 de firme (din care 18 membri fondatori), o universitate, un
institut de cercetare, un catalizator (tabel 4.10). Pol de
competitivitate Firme Universit ăți Institute de
cercetare Autorități
publice Catalizatori Alte
organizații
INOVTRANS 17 1 3 2 3 –
Pol de
competitivitate Firme Universit ăți Institute de
cercetare Autorități
publice Catalizatori Alte
organizații
SIS-AUTOM -INT 15 4 5 2 10 –
166
Tabelul nr.4.10 Structura polului de competitivitate Construct Cluster Oltenia
Obiectivul general este de creș tere a competitivităț ii asocierii și a fiecă rui membru pe
plan na țional și interna țional, prin derularea de servicii ș i activităț i care vizeaz ă promovarea și
susținerea întreprinderilor regionale î n domeniul construc țiilor, produc ției de materiale ș i
subansamble. Obiectivele strategice vizeaz ă:
• Dezvoltarea mediului de afaceri î n regiunea Sud- Vest Oltenia prin crearea de centre
inter-modale pentru persoane ș i mărfuri î n zonele de confluență a rețelelor de transport;
• Introducerea elementelor inovative î n produc ția elementelor de construcț ii și în
activităț ile de construc ție a clădirilor civile ș i industriale;
• Accesarea fondurilor europene pentru susținerea activit ăților;
• Calificarea, perfecț ionarea și specializarea for ței de munc ă în produc ția materialelor de
construc ții și în domeniile conexe;
• Asigurarea transferului tehnologic ș i inovă rii către sectorul privat.
În perioada mai 2014 -iunie 2015, Asociația Construct Cluster Oltenia implementează
proiectul ”Creșterea economică și dezvoltar ea partenerială a clusterului ”Construct Cluster
Oltenia”, în cadrul Programului Operațional Sectorial Creșterea Competitivitații Economice
2007- 2013; Axa Prioritara 1: „Un sistem de producție inovativ și ecoeficient”; Domeniul Major
de Intervenție D1.3 „Dezvoltarea durabilă a antreprenoriatului”, Operațiunii 1.3.3 „Sprijin pentru integrarea între prinderilor în lanțurile de furnizori sau clustere”. Obiectivul general al proiectului
este creșterea competitivit ății întreprinderilor din cadrul clusterului pe plan european, iar în
cadrul acestuia se vor desfășura cinci campanii pentru promovare av ând ca scop atragerea de noi
firme î n cluster ( http://www.constructcluster.ro ).
Asociația face parte din Consorțiul regional RO -BOOST SMEs alături de partenerii :
Agenția pentru Dezvoltare Regională Vest (coordonator), Agenția pentru pentru Dezvoltare
Regională Sud- Vest Oltenia, Centrul Regional de Transfer Tehnologic Tehimpuls , Centrul de
Dezvoltare Arad , Universitatea Craiova, în cadrul proiectului „Stimularea creș terii inteligente ș i
bazate pe inovare pentru întreprinderile mici ș i mijlocii din Româ nia”(http://strategvest.ro/).
Consor țiul regional constituit î n anul 2014 este partener al rețelei europene Enterprise
Europe Network , pe perioada 2015- 2020, rețea prezent ă în peste 40 de ță ri, care are scopul de a
sprijini întreprinderile mici ș i mijlocii pentru dezvoltarea poten țialului inovativ, de afaceri,
pentru cre șterea competitivităț ii și dezvoltarea inteligent ă și durabil ă. Activitatea consor țiului se
desfășoară cu finanț are din fonduri europene nerambursabile, î ncep ând din ianuarie 2015, prin
programul COSME , program al Comisiei Europene destinat competitivit ății întreprinderilor și
programul Orizont 2020, program al Comisiei Europene care sprijină cercetarea și inovarea. Pol de
competitivitate Firme Universit ăți Institute de
cercetare Autorități
publice Catalizatori Alte
organizații
Construct
Cluster Oltenia 31 1 1 – 1 –
167
Consor țiul regional RO -BOOST SMEs derulează începând cu 1 ianuarie 2015 proiectul
comun intitulat „Stimularea cre șterii inteligente ș i bazate pe inovare pentru întreprinderile mici ș i
mijlocii din România”. Obiectivul proiectului este de a oferi informare, sprijin ș i consultanță cu
privire la oportunit ățile europ ene de dezvoltare a afacerilor prin pachete de servicii dedicate
antreprenoriatului și inovării , pentru I .M.M.-urile din regiuni le de dezvoltare Vest și Sud- Vest
Oltenia. Serviciile de consultanță constau în: consiliere cu privire la politici, reglementări legale
și programe de finanțare europene; forme de acces la finanțare; internaționalizare; parteneriate
pentru proiecte internaționale de cercetare și dezvoltare; proiecte internaționale de afaceri;
facilitarea inovării și a transferului tehnologic transn ațional; dezvoltarea capacității de
management al inovării.
8) AGROPRO Oltenia Cluste r este constituit în anul 2013 în sectorul agricol, este în
faza de generare și are ca obiectiv strategic creșterea competitivității în sectorul agricol în regiunea Sud- Vest Oltenia, prin participarea comună pe piețele de desfacere. C lusterul are în
componență : zece întreprinderi, șapte autorități publice locale , un centru de cercetare -dezvoltare ,
două institu ții de î nvăță mânt (o universitate și un liceu), un centru de cercetare- dezvoltare, trei
asociații din domeniul agricol , un catalizator (tabel 4.11 ).
Tabel nr.4.11 Structura clusterului A GROPRO Oltenia Cluster
Clusterul face parte din grupul țintă din cadrul proiectului CLUS3, desfășurat prin
programul „Towards World- Class Clusters: Promoting Cluster Excellence” , adresat managerilor
din clustere care beneficiază de instruire. Clusterul va participa la realizarea Strategiei de
Specializare Inteligentă pentru dezvoltarea clusterelor din regiun ea Sud- Vest Oltenia.
Clusterele examinate sunt aglomerări industriale care valorifică avantajele competitive și
potențialul regiunii Sud Vest Oltenia sau al județelor componente în anumite domenii de
activitate. Acestea s-au format în regiune începând cu anul 2010, având la bază tradiția, cum este
cazul clusterelor de turism , clusterului d in domeniul informației și comunicațiilor sau clusterului
din agricultură, localizarea unei firme multinaționale alături de tradiție, cum este cazul
clusterului de automotive, existen ța fondurilor europene nerambursabile pentru finanț are și
exemplele de cl ustere de succes din Uniunea Europeană, în cazul celorlalte clustere. Trecerea la
următorul nive l s-a făcut prin intervenția unei instituții catalizator ce a condus la crearea de
clustere și poli de competitivitate.
Principalele etape în constituirea polilor de competitivitate au fost determinate de
prevederile ghidului solicitantului pentru obținerea de finanțare din P .O.S. C.E.E. 2007- 2013, Pol de
competitivitate Firme Universit ăți Institute de
cercetare Autorități
publice Catalizatori Alte
organizații
AGROPRO
Oltenia Cluster 10 2 1 7 1 3
168
Operațiunea 1.3.1 „Dezvoltarea structurilor de sprijin al afacerilor de interes național și
internațional – pol i de competitivitate”:
• Înființarea unei entită ți juridice constituită ca organiza ție neguver namentală, având ca
membri cei trei sau patru piloni, respectiv companiile private, autoritatea publică,
instituția de cercetare și catalizatorul;
• Elaborarea unei strategii comune de dezvoltare economică a polului prin colaborarea dintre membrii, bazată pe cercetare, inovare și orientată spre vizibilitatea internațională;
• Realizarea pachetului de proiecte integrate care con ține cel puțin un proiect de investi ții,
un proiect de cercetare și două proiecte de tip soft, ce reprezintă proiecte individuale
propuse de fiecare dintre parteneri. O importanță deosebită pentru dezvoltarea clusterelor o au programele de finanțare
europeană: Program ul Cadru 7 car e a consolidat polul TURINN și polul ITC Oltenia ,
P.O.S.C.C.E. 2007- 2013, prin care s -a acordat finan țare în anul 2014 pentru polul de Automotive
Sud- Vest Oltenia ș i pentru Asociaț ia Construct Cluster Oltenia . Chiar dacă polul INOVTRANS a
renunțat la finanțarea obținută din P.O.S. C.C.E. 2007- 2013 în anul 2014, datorită unor probleme
de eligibilitate a investițiilor, accesarea finanțării nerambursabile a determinat elaborarea strategiei asocierii. P rin programele COSME și Orizont 2020 sunt finanțate activitățile Asociaț iei
Construct Cluster Oltenia.
Putem susține că p rocesul de clusterizare din regiunea Sud Vest Oltenia se află în stadiul
de generare și de creștere , iar evoluția este similară cu cea de la nivel național. O parte din
clust ere, care a obținut resurse financiare nerambursabile pentru funcționare se află în etapa de
dezvoltare: Automotive Sud- Vest Oltenia , Asociaț ia Construct Cluster Oltenia , TURINN, ITC
Oltenia , iar restul se află încă în faza de generare: AGROPRO Oltenia Cluster, TurOlt InTT,
INOVTRANS, SIS-AUTOM -INT-POL. Interesul manifestat de oamenii de afaceri și de
autoritățile locale din regiune, pentru dezvoltare a acestor tipuri de asocieri public private, î n
contextul programelor de finanț are nerambursabil ă cu aceast ă destina ție, vor face ca procesul de
dezvoltare de clustere în regiune să ia amploare .
Conform tabelului 4.12, cele opt asocieri totalizează un număr de 1 44 de firme
(micro întreprinderi, întreprinderi mici, întreprinderi mijlocii ș i întreprinderi mari) din industrie,
agricultură, construcții, sectoarele de activitate conexe și de susținere (pilonul mediu de afaceri) și un număr total de 261 de membri. În regiunea Sud- Vest Oltenia , numărul mediu de companii
pe aglomerare este de 18 și este situat sub media de la nivel național de 23, iar numărul mediu de membri este de 33 pe aglomerare, mai mic decât media națională de 37.
Mărimea medie a aglomerărilor din regiune este situată sub media la nivel național, doar
trei aglomerări din ce le opt au un număr de membri apropiat de media națională, respectiv:
Automotive Sud- Vest Oltenia (38), TurOlt InTT (53), SIS-AUTOM -INT (36), Construct Cluster
Oltenia (34).
169
Tabelul nr.4.12 Poli de competitivitate și clustere în regiunea Sud -Vest Oltenia
Nr.
crt. Denumire pol
competitivitate/cluster Domeniu de activitate Num ăr de
fime
componente Num ăr total
de membri
1 Automotive Sud -Vest Oltenia automotive 21 38
2 TurOlt InTT turism 26 53
3 ITC Oltenia informații, tehnologie și
comunicații 14 23
4 INOVTRANS material rulant 17 26
5 SIS-AUTOM -INT industria de
echipamente electrice
și optice 15 36
6 TURINN turism 10 27
7 Construct Cluster Oltenia construc ții 31 34
8 AGROPRO Oltenia Cluster agricol 10 24
Total 144 261
Dintre aglomerări, jumătate au ob ținut finanț are din fonduri europene pentru activitățile
lor, iar două fac part e din grupul țintă în cadrul a două proiecte cu finanțare nerambursabilă.
Perspectiva finanțărilor destinate clusterelor prin programele europen e în perioada 2014- 2020 a
determinat continuarea procesului clusterizării în regiune. Astfel, în luna februarie 2015 s -a
constituit c lusterul Green Energy Oltenia Cluster , în domeniul energiei regenerabile, prin
asocierea a 16 membri . Obiectiv ul clusterului este de promovare a inovării și spiritului
antreprenorial , în sectorul eficienței energetice și energiilor regenerabile. Printre membrii
fondatori se află : Consiliul Local Craiova, Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud- Vest
Oltenia, Univer sitatea din Craiova , alături de companii private care susțin dezvoltarea sectorului
energiilor regenerabile și nepoluante, pentru reducerea impactului asupra mediului , conform
cerințelor de protejare a acestuia și pentru creșterea eficienței energetice.
În cadrul studiului am denumit generic cluster, aglomerările economice din regiunea de
dezvoltare, conform definiției din legislația românească.
4.2.2 Identificarea potențialului dezvol tării de noi clustere în regiunea Sud -Vest
Oltenia
Studiul potențialului de dezvoltare a clusterelor în regiunea Sud- Vest Oltenia se poate
realiza prin investigarea factorilor care au influență asupra procesului de clusterizare,
respectiv: î ntreprinderi mici și mijloci; antreprenoriat ; cercetare, dezvoltare și inovare; turism.
Potrivit strategiei de dezvoltare a regiunii Sud -Vest Oltenia ( www.adroltenia.ro ), județele
componente sunt specializate pe sectoare economice astfel:
Dolj – mijloace de transport;
Gorj- materiale plastice, cauciuc ș i articole din aceste materiale;
Mehedinți – mijloace de transport;
170
Olt – metale comune ș i articole din aceste materiale;
Vâlcea – materiale plastice și cauciuc.
Analiza avantajelor comparative ș i competitive ale fiecărui județ component al regiunii
eviden țiază o concentrare pe domenii și activită ți. Profilul jude țelor componente ale regiunii
eviden țiază prezen ța urm ătoarelor aglomer ări economice:
Județul Dolj – centru universitar regional cu impact național, energie termo, sector auto, ma șini
agricole, agricultură ecologică;
Județul Olt – metale neferoase, produse și subansamble auto, grâu, porumb, rapi ță, vin;
Județul Gorj – materiale de construcț ii, energie termo, industrie extractiv ă, pomicultură,
zootehnie, turism monta n, artizanat;
Judetul Mehedinț i – energie hidro, construc ții navale, viticultură, turism dunărean;
Județul Vâlcea – chimie, pomicultură, legumicultură, turism balnear.
Regiunea Sud- Vest Oltenia dispune de avantaje competitive identificate în cadrul
Strateg iei de Dezvoltare a regiunii Sud -Vest Oltenia pentru perioada 2014 -2020
(www.adroltenia.ro ) în domeniile:
• agricultură, populația rurală reprezintă 52% din populația regiunii, iar o parte din
populația urbană își desfășoară activitatea parțial în mediul rural;
• industrie: sectorul energetic, metale neferoase, autoturisme, construcții navale, industrie
chimică, industrie ușoară, domeniu care trebuie s ă pună accentul pe agroindustrie, prin
producții industriale de tra ctoare, mașini agricole, autovehicule utilitare, produse chimice,
materiale de construcții;
• turism, al c ărui potenț ial este insuficient valorificat.
Întreprinderile mici și mijlocii reprezintă una dintre componentele esențiale ale unui
cluster . În anul 2012, din numărul total de 461.244 I.M.M.- uri active din România , 7,34%
activează î n regiunea S ud-Vest Oltenia (Anuarul Statistic al României, 2013) . Numărul I.M.M. –
urilor active din regiune este în creștere începând cu anul 2011, în anul 2013 este 35.261, ceea
ce înseamnă o revigorare a spiritului antreprenorial , datorat ă condițiilor economice
favorabile inițierii de afaceri noi. În ceea ce privește structura pe județele regiunii, cele mai multe
I.M.M.- uri sunt situate în județul Dolj, 37,9% din regiune, urmat de județele : Vâlcea, Olt, Gorj,
iar județul Mehed inți deține cel mai mic număr de I.M.M. -uri, reprezentând 9,27% din numărul
existent în regiune.
Activitățile antreprenoriale au loc în interacțiune cu alte activități economice desfășurate
în regiune a Sud -Vest Oltenia și pot conduce la apariția clusterelor. Clusterul reprezintă un mediu
care stimulează spiritul antreprenorial în interiorul asocierii, pentru crearea de produse , procese
și servicii inovative . În acest sens , este necesară analiza potențialului antreprenorial în regiunea
Sud- Vest Oltenia, care se poate cuantifica prin numărul de companii nou înființate. În anul 2013,
regiunea a înregistrat cel mai mic număr de între prinderi noi, 12.696, comparativ cu cel mai
mare număr creat în regiunea București -Ilfov, de 26.764. Pe perioada iulie 2014- iunie 2015, la
nivel național au fost inmatriculate 58.899 de companii, media pe județ fiind de 1.402 companii
(Oficiul Național al Registrului Comerțului, 2015) . În această perioadă , înmatricularea de
171
companii la nivel național și în regiunea Sud- Vest Oltenia este oscilantă, înregistrează creștere
începând cu luna ianuarie 2015, scădere în luna aprilie 2015, iar în lunile următoare înregistrează
creștere, datorită condițiilor economice (INS, 2015) . Analiza numărului de companii înființate în
județele regiunii Sud- Vest Oltenia evidențiază că, în această perioadă, numai județul Dolj
depășește media la nivel național de companii nou înființate, cu un număr de 1.851 de companii,
celelalte județe ale regiunii având un număr scăzut de companii înființate , în raport cu media
națională. Județul Dol j este caracterizat de un mediu antreprenorial dinamic, favorabil asocieril or
public -private, explicând formarea clusterelor existente.
Întrucât un cluster include pilonul de cercetare, se impune abordarea activităților de
cercetare- dezvoltare -inovare din regiune. Infrastructura de cercetare în regiunea Sud -Vest
Oltenia este constituită din 26 de institute și centre de cercetare, din care, jumătate în agricultură
și silvicultură. Entitățile acreditate din infrastructura de inovare și transfer tehnologic î n regiunea
Sud- Vest Oltenia sunt:
• Centrul de Informare Tehnologică C.I.T. – C.C.I.A. Mehedinți, acreditat pentru domeniile:
industria de prelucrare a că rnii, mor ărit și panific ație; industria de prelucrare a lemnului;
cultura cerealelor, horticultura, exploatare forestier ă;
• I.P.A.- C.I.F.A.T.T. Craiova, Incubator tehnologic și de afaceri, acreditat pentru
domeniile: automatizări industriale; industrie software, electronică; echipamente și
servicii;
• I.T.A. -I.C.S.I., Incubator tehnologic și de afaceri acreditat pentru domeniile: chimie,
criogenie, energie, nuclear, ecologie, a groturism, turism montan.
Universitatea din Craiova prin Centrul interuniversitar pilot de comunicare și valorificare
a proprietății intelectuale C.T.T. INCESA este autorizat ă provizoriu în infrastructura de inovare
și transfer tehnologic din regiune, pent ru domeniile : energie, mediu, energii regenerabile,
materiale, mecanic ă, produse chimice, comunic ații, informatic ă.
Infrastructura de cercetare- inovare din regiune este slab dezvoltată, iar gradul de punere
în practică a rezultatelor cercetării -inovării es te redus. În regiune sunt și firme private care
desfășoară propriile activități de cercetare- dezvoltare, pentru dezvoltarea de produse inovatoare
(Artego S.A. Târgu- Jiu, Popeci Craiova, INDA Craiova, INAS Craiova, Softonic Craiova). O
parte din activitățile dezvoltate în regiune nu sunt susținute prin activități de cercetare. Astfel, regiunea nu dispune de centre de cercetare în domeniile: medicină, industrie textilă, industriile de
construcții și de exploatare și prelucrare a lemnului, iar industria de maș ini nu este sprijinită
suficient prin activități de cercetare.
În perioada 2010- 2012, regiunea Sud- Vest Oltenia s -a situat pe locul patru , între
regiunile de dezvoltare, în ceea ce privește ponderea întreprinderilor inovatoare în total
întreprinderi , cu un procent de 19,8%, distribuit astfel: 18,4% din întreprinderi numai cu
inovații de organizare și/sau de marketing; 1% cu inovații de produs și/sau proces și cu inovații de organizare și/sau de marketing; 0,4% numai cu inovații de produs și/sau proce s (INS, 2014) .
Regiunile Sud- Vest Oltenia și Nord -Vest înregistrează cele mai mici ponderi ale întreprinderilor
cu inovații de produs și/sau proces, respectiv de 0,4% și 0,3%. Intensitatea c heltuielilor pentru
172
activitatea de cercetare dezvoltare în P.I.B. la nivel de regiuni de dezvoltare, situează regiunea
Sud- Vest Oltenia în a doua parte a ierarhiei, cu o pondere scăzută a acestor cheltuieli în P.I.B.,
de 0,28%, comparativ cu media de la nivel național de 0,49% (Eurostat, 2015) . Analiza
repartiției salari aților din activitatea de cercetare- dezvoltare pe regiuni de dezvoltare evidențiază
că în anul 2012, regiunea Sud -Vest Oltenia ocupă penultimul loc , cu un număr de 2.076
angajați, care reprezintă 4,86% din numărul total de angajați de 42.674, de la nivel național
(Eurostat, 2015) . Referitor la numărul brevetelor de invenție, în anul 2012, în regiunea Sud- Vest
Oltenia s -au înregistrat 291 de cereri de brevet de invenție, reprezentând 3,76 % din media
națională și situează regiunea pe ultimul loc din cele 8 regiuni (Anuarul Statistic al României,
2013) . Distribuția pe județe indică județul Dolj cu cel mai mare număr de cereri de brevet, 133,
urmat de județul Vâlcea, cu 87 cereri de brevet, județul Gorj cu 29, județul Olt cu 26 și județul Mehedinți cu 16 cereri de brevet.
Apreciem că nevoia de întărire a cercetării, dezvoltării și inovării este motivată de nivelul
scăzut al indicatorilor prezentați. C hiar dacă există o bază de cercetare în regiune, legătura cu
industria este limitată . Universitățile din re giune au început să investească în transferul de
tehnologie, dar este nevoie de investiții suplimentare pentru a sprijini cercetarea și inovarea în
firme, pentru a dezvolta legături și sinergii între firme, scopul fiind creșterea competitivității.
Întreprinderile mici și mijlocii au nevoie de sprijin pentru a deveni competitive , iar
pentru aceasta consi derăm că regiunea are nevoie de un sistem de inovare eficient . Rolul acestui
sistem este de a crește competitivitatea companiilor locale, în special a întreprinderilor mici și
mijlocii, prin îmbunătățirea capacității acestora de a efectua activități de cercetare și dezvoltare,
ceea ce le va permite să se concentreze pe activități cu o valoare adăugată mai ridicată.
Colaborarea dintre companiile din re giune este limitată și trebuie sprijinită . În acest context,
este necesar să se consolideze instrumentele de asociere a firmelor, inclu siv clusterele, prin
organizarea de seminarii pentru promovarea colaborărilor și parteneriatelor. Aceste măsuri pot
ajuta la generarea încrederii necesare pentru cooperare și pot îmbunătăți fluxul de informații
dintre actorii sistemului regional.
4.2.3 Propunere de modele de cluster pentru dezvoltarea turismului în regiunea
Sud-Vest Oltenia
Modele le de cluster pe cere le propunem pentru dezvoltarea sectorul ui turismului din
regiunea Sud- Vest Oltenia se bazează pe o analiză a potențialului turistic , la care ne referim în
continuare .
4.2.3.1 Potențialul activităților turistice din regiunea Sud- Vest Oltenia
Situa rea geografică a Olteniei în partea de Sud -Vest a României la frontiera cu Serbia și
Bulgaria, multitudinea și diversitatea formelor de relief, de monumente istorice, cultura, învecinarea cu Dunărea, fac posibilă practicarea multor forme de turism: turism cultural și
173
istoric; turism monahal; turism sportiv și de vânătoare; turism balnear și medical; turism de
croazieră; agro și eco -turism; turism oeno -gastronomic; turism de tip ”city -break”; turism
științific; turism de afaceri, congrese și reuniuni.
Cele cinci județe ale regiunii Oltenia: Dolj, Gorj, Mehedinți, Olt și Vâlcea , se
caracterizează prin elemente specifice, iar fiecare județ component al regiunii are resurse naturale, antropice, umane și valori creatoare de identitate:
• Județul Dolj, prin centrul universitar din Craiova, recunoscut pentru tradiția în
învățământ, cercetare și industrie;
• Județul Gorj, prin recunoașterea internațională a geniului lui Brâncuși, dar și cu un relief
variat, care face posibilă practicarea sporturilor extreme;
• Județul Mehe dinți, în care Dunărea îmbină frumusețea naturii cu istoria vechiului
Imperiu Roman, care și -a pus amprenta asupra acestui teritoriu și cu beneficiile aduse
industriei de complexul hidroenergetic de la Porțile de Fier;
• Județul Olt, cetatea aluminiului, păs trează tradițiile satelor în care meșteșugul olăritului
se transmite și astăzi din generație în generație;
• Județul Vâlcea este emblema spirituală a Olteniei, prin numărul mare de mănăstiri care atrag vizitatori din întreaga lume și este o sursă de sănătate, prin bogăția apelelor termale
și minerale.
La nivelul regiunii Sud -Vest Oltenia, conform datelor oficiale din anul 2012 sunt
identificate 125 de monumente ale naturii și 3317 monumente istorice și de artă. Regiunea are un potențial turistic valor os, pretabil pentru o gamă largă de forme de turism: zone muntoase
împădurite care favorizează dezvoltarea turismului montan și a sporturilor de iarnă, masive calcaroase, grote, chei și defilee propice pentru turismul de aventură, speoturism și sporturi
extreme, parcuri naturale și arii protejate favorabile practicării eco -turismului, zone rurale
nepoluate propice turismului rural și agroturismului, surse de ape minerale și termale prielnice pentru turismul balnear, fond de pescuit și vânătoare.
Formele de turism din regiunea Oltenia sunt:
• Turismul cultural și istoric
Regiunea Oltenia dispune de resurse cultural -istorice cu relevanță în turismul național și
local, cu o importanță deosebită la nivelul regiunii și care constituie obiective turistice unice. La
nivelul regiunii există obiective și vestigii istorice. Potențialul cultural este evident în context
național și regional: cultură populară puternică, evenimente și festivaluri tradiționale organizate;
monumente istorice și ansambluri de arhitectură, monum ente și statui de cult și laice; instituții de
spectacol (teatru, filarmonică, orchestre populare, ansambluri artistice); mănăstiri și schituri; situri arheologice.
• Turismul monahal
Practicarea turismului monahal la nivelul regiunii este asigurată de existența
numeroaselor lăcașe de cult și biserici. În județul Gorj se află cel mai mare număr de biserici din lemn, peste 100, din țară. O formă particulară este deplasarea persoanelor către lăcașurile de cult
sau în zonele specifice, cu prilejul sărbătorilor c reștine, a hramurilor bisericilor și mănăstirilor.
174
• Turismul sportiv și de vânătoare
Pe toată suprafața regiunii există fonduri de vânătoare în care trăiesc diverse specii de
animale, arealul cinegetic este reprezentat de păduri și rezervații pentru vânătoare, iar vânătorilor
li se oferă și posibilitatea cazării în cabanele de vânătoare. Fondul piscicol oferă largi posibilități
de practicare a pescuitului sportiv: pe Dunăre, pe lacuri sau pe iazurile naturale. Pescuitul sportiv
se practică pe Dunăre și mai ales în lacurile naturale.
• Turismul balnear și medical
Potențialul balneoclimateric al regiunii este important, constând în izvoare minerale cu
potențial curativ atestat prin studii hidrogeologice complexe, datorat climatului sedativ și prezenței unor resurse hidrologice cu caracteristici minerale, care au det erminat dezvoltarea unor
locații balneare, cum sunt cele din județul Vâlcea sau din localitatea Bala din județul Mehedinți, cu apă minerală și nămol terapeutic. Județul Vâlcea dispune de trei (Călimănești- Căciulata, Băile
Olănești și Băile Govora) din cele nouă stațiuni balneare din România, recunoscute pe plan
internațional pentru potențialul și valoarea curativă.
• Turismul de croazieră Lunca Dunării este o zonă cu potențial turistic, pe malul căreia pot fi amenajate porturi
turistice și pontoane cu acostam ente pentru vaporașe și alei de promenadă. O altă direcție de
dezvoltare a turismului dunărean o constituie organizarea și introducerea în circuitul turistic a
programului de croaziere pe Dunăre, cu acostări în porturile regiunii Oltenia. Croazierele ar
putea fi completate de circuitul dunărean internațional.
• Agro -turism și eco- turism
Zonele rurale oferă ospitalitate într -un mediu nepoluat, vinuri, gastronomie de bună
calitate și tradițiile folclorice ale Olteniei. În regiune există case și pensiuni care s -au adaptat
cerințelor specifice acestui tip de turism. Agroturismul nu -i atrage pe turiștii români, deoarece
majoritatea acestora au rude ce trăiesc în zona rurală, ci pe turiștii străini. Eco -turismul
reprezintă una din formele turistice cu cea mai mare tendință de creștere în ultimii ani, în special
în ariile protejate, o parte esențială a ofertei turistice care a făcut ca turismul în natură și ecoturismul să reprezinte elemente importante ale acestei industrii.
Practicarea acestui tip de turism presupun e recreerea în decor rural sau mediu rural, în
scopul participării și experimentării unor activități sau evenimente care nu sunt disponibile în
zonele urbane. Acesta include rezervațiile naturale, zonele rurale deschise, satele și zonele
agricole. Agro și ecoturismul devin din ce în ce mai atractive, pe măsură ce turiștii devin mobili
și caută o schimbare față de viața din mediul urban. Măsura în care ei pătrund în viața din mediul rural diferă de la un vizitator la altul. Unii vizitatori doresc să fie doar spectatori, alții vor să se
implice în mod direct în proiecte de protecție și conservare a mediului sau în activități agricole. În ultimii ani a existat o creștere semnificativă din punct de vedere cantitativ și calitativ a
unităților de cazare rurale, da torită investițiilor private și finanțării din fonduri europene.
• Turismul oeno- gastronomic
Tradiția culinară a județelor regiunii atrage interesul turiștilor care doresc să
experimenteze specificul gastronomic al regiunii. Podgoriile constituie un importan t obiectiv
175
turistic, turiștii având posibilitatea de a studia tehnologia de producere a vinurilor, de a urmări
îmbutelierea vinului și de a degusta produsul finit. Potențialul de dezvoltare al acestui tip de
turism este semnificativ și datorită existenței cramelor și gastronomiei specifice fiecărui județ.
• Turism de tip ”city -break”
La nivelul regiunii Oltenia există evenimente cultural- artistice de anvergură națională și
internațională: „Craiova Shakespeare Festival” (al doilea festival din Europa dedicat exclusiv
creațiilor dramaturgului englez), Festivalul Național de Folclor „Maria Tănase”. Regiunea
beneficiază de numeroase obiective turistice concentrate pe o suprafață ce asigură accesul și
călătoria între acestea, într -un timp relativ scurt, aspect ce f avorizează dezvoltarea turis mului de
weekend de tip ”city -break”. Acest tip de turism este favorizat de importante capacități de cazare
în cadrul centrelor urbane importante ale Olteniei, în special în reședințele de județ.
• Turismul științific
Practicarea acestui tip de turism este favorizată de prezența numeroaselor monumente ale
naturii, precum și de existența ariilor naturale protejate și a ariilor avifaunistice în regiune.
• Turismul de afaceri, congrese și reuniuni
Regiunea Oltenia oferă numeroase oportunități de afaceri pentru investitorii străini:
investiția efectuată pentru construcția Parcului Industrial Craiova; resurse variate; dezvoltarea
unor domenii specializate (electrotehnic, auto, industria lemnului, confecții, industrie alimentară,
aluminiu, energetic, chimic); manifestări cu caracter economic; investiții efectuate de compania
Ford; Universitatea din Craiova la nivelul căreia se desfășoară activități de cercetare- dezvoltare,
conferințe; acces facil asigurat de aeroportul internațional din Craiova. Acest tip de turism se
practică în special în reședințele de județ, fiind axat în jurul structurilor de cazare turistică ce
dețin săli de conferințe. Este o formă de turism care are posibilități mari de dezvoltare, datorită
poziției geografice a regiu nii Oltenia, fiind în calea fluxurilor turistice din vestu l Europei și a
căilor rutiere care îl străbat.
Turismul de afaceri și de tranzit reprezintă principala sursă de venituri pentru industria
hotelieră autohtonă. Conform statisticilor, turismul de afac eri și de tranzit este unul din
principalii responsabili pentru numărul sosirilor în municipiile reședințe de județ. Acest tip de
turism este favorizat de perspectiva construirii Coridorului de transport paneuropean IV și de podul Calafat -Vidin, care intensifică tranzitul de mărfuri și persoane în regiune.
Normele și criteriile de atestare a stațiunilor turistice sunt prevăzute în cadrul H.G. nr.
852/2008 cu scopul protejării, conservării și valorificării resurselor turistice. Atestarea stațiunilor
turistice se face de către Ministerul Economiei, la solicitarea autorităților administrației publice
locale și se aprobă prin hotărâre de guvern în care sunt prevederi pentru creșterea vizibilității
localităților atestate pentru turiști. Astfel, localitățile atestate ca stațiuni turistice de interes
național sau local sunt semnalizate pe drumurile naționale și județene , cu panouri indicatoare, la
intrarea în stațiunea turistică.
În ceea ce privește atestarea localităților din regiunea Sud -Vest Oltenia ca st ațiuni
turistice, conform legislației în vigoare, numai o parte din localitățile cu potențial turistic din regiune au dobândit acest statut, prin îndeplinirea condițiilor și criteriilor de încadrare, respectiv:
176
Săcelu, Băile Govora, Băile Olănești, Călimănești -Căciulata, Voineasa, Horezu.
În regiune există și alte localități care îndeplinesc criteriile și condițiile din legislație pentru
atestare, au potențial de dezvoltare turistică și care pot obține statutul de localități atestate ca
stațiuni turistice d e interes național sau local ( „Studiu privind dezvoltarea turismului în regiunea
Sud-Vest Oltenia” , www.adroltenia.ro):
• Județul Dolj: Gighera, Urzicuța, Bechet, Segarcea, Zăval;
• Județul Gorj: Rânca, Novaci, Baia de Fier, Bumbești Jiu;
• Județul Mehedinți: Dubova, Șimian, Obârșia Cloșani, Eșelnița, Bala;
• Județul Olt: Corabia, Scornicești;
• Județul Vâlcea: Ocnele Mari, Mălaia, Vidra, Obârșia Lotrului.
Un rol important în promovarea potențialului turistic, în prezentarea ofertelor turistice și
a atracțiilor turistice locale, regionale și naționale, revine consiliilor locale și județene care organizează centre naționale de informare și promovare turistică acreditate. Aceste centre sunt
servicii specializate care funcționează în subordinea acestor autorități locale și județene. La
nivelul regiunii Sud- Vest Oltenia, funcționează trei centre de informare și promovare turistică, în
trei județe , din cele cinci ale regiunii Oltenia :
• Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea, strada Regina M aria nr.7, e -mail: atv@ccivl.ro ,
ccivl@ccivl.ro ; website: www.ccivl.ro ;
• Târgu -Jiu, județul Gorj, strada Victoriei nr. 7A, e -mail: salvamont@eltop.ro,
rga@turismaventura.ro; website: www.turismaventura.ro;
• Drobeta -Turnu Severin, județul Mehedinți, Bulevardul Carol I, nr. 4, Palatul Cultural
Theodor Costescu , tel. +40 252 311 020. Având în vedere că dezvoltarea turismului la nivelul unei regiuni depinde de gradul de
informare al turiștilor cu privire la atracțiile culturale, naturale sau turistice, se impun e înființarea
și operarea unui număr adecvat de centre de informare și promovare turistică, inclusiv în
celelalte două județe ale regiunii, Dolj și Olt.
Un instrument important pentru dezvoltarea turismului regional este Master Planul
dezvoltării turismulu i, elaborat de Guvern pentru o perioadă de 20 de ani, din anul 2007 până în
anul 2026, care include un program de acțiune, corelat cu susținerea financiară prin
instrumentele structurale. Obiectivul documentului este de a oferi un cadru general al politici lor
pentru dezvoltarea și managementul durabil al industriei turismului în ceea ce privește resursele naturale și culturale, sub forma unui plan al dezvoltării turismului pe termen lung. Master Planul
include planuri și strategii, pentru a optimiza contrib uția sectorului turistic la economia
națională. Informațiile incluse în Master planul pentru dezvoltarea turismului în perioada 2007-
2026 sunt importante pentru dezvoltarea potențialului turistic la nivelul regiunii Sud- Vest
Oltenia, prin integrarea cadrul ui general al nevoilor, priorităților și măsurilor de valorificare a
potențialului turistic din regiune, în întregul unit ar proiectat la nivel național.
Auditul atractivității în regiunea Sud -Vest Oltenia evidențiază o atractivitate turistică
relativ scăzu tă. Acesta este realizat pe baza metodologiei de calcul a indicelui de atractivitate
177
turistică, de către Institutul Național de Cercetare -Dezvoltare în Turism (INCDT) . În calculul
indicelui de atractivitate turistică se iau în considerare următoarele componente:
• resurse turistice naturale;
• resurse turistice antropice;
• baza tehnico -materială;
• infrastructura g enerală.
Aplicând tehnica arborilor de pertinență, aceste grupe de factori ai atractivității sunt
divizați în elemente componente ce constituie un nivel inferior al arborelui. În structura fiecărui
element care intră în componența ofertei turistice au fost incluși și analizați următorii factori:
(http://smcse.incdt.ro/index.pl/iat_ro )
I. Resurse turistice naturale : peisajul; relieful: varietatea formelor și atractivitatea peisajelor;
clima: elementele climatice, favorizante desfășurării activității turistice; rețeaua hidrografică:
cursuri și oglinzi de apă; faună: fond cinegetic și piscicol; floră: păduri, vegetație specifică; arii
protejate; factori terapeutici; calitatea mediu lui;
II. Resurse turistice antropice : monumente istorice și de artă; vestigii arheologice; biserici și
mănăstiri; m uzee; arhitectură populară; meșteșuguri și artizanat; obiceiuri tradiționale;
III. Baza tehnico -materială: structuri de primire (cazare); structuri de alimentație pentru turism:
restaurante, baruri, clasice sau cu specific (cu preparate culinare de tradiție); structuri de
agrement; structuri de tratament baln ear;
IV. Infrastructura generală: căi de acces: rutiere, feroviare, aeriene, navale; rețele tehnico –
edilitare: alimentare cu apă, canalizare, alimentare cu gaze naturale, energie electrică, energie
termică; puncte ecologice de colectare a deșeurilor.
Întrucât pentru activitatea de turism nu sunt importante în aceeași măsură toate
componentele, fiecărei subcomponente din cele patru grupe i se acordă un coeficient de importanță de la 0 la 1 (0 %-100 %). În urma cercetărilor în domeniu au fost stabilite
următoarele ponderi de participare a elementelor subcomponente, la funcționalitatea ofertei turistice (fig. 4.10):
Nivelul calitativ și cantitativ al fiecarei subcomponente este apreciat cu ajutorul unei
scale cu trei trepte, pentru evaluarea cu mai multă o biectivitate a calității subcomponentelor
analizate.
Scorarea fiecărui element se efectuează prin acordarea de valori pe o scară de la zero la
trei, în funcție de calitatea, originalitatea, competitivitatea fiecărui element vizat în analiză, astfel
(smcse. incdt.ro/index.pl/iat_ro):
• valoarea 0 – pentru inexistența factorului, factor nefavorizant ca urmare a degradării,
poluării;
• valoarea 1 – pentru calitate redusă, factor necompetitiv pe plan național;
• valoarea 2 – pentru calitate satisfăcătoare, factor de interes național;
• valoarea 3 – factor care favorizează dezvoltarea turismului internațional.
178
Figura nr. 4.10 Valoarea atribuită criteriilor de bază și subcriteriilor pentru calculul
indicelui de atractivitate turistică
Sursa: http://smcse.incdt.ro/index.pl/iat_ro
Formula folosită pentru calcularea indicelui de atractivitate turistică este:
ls(Kv)=(
Σ(qi×ci)/3), unde
ls(Kv) = indicele de atractivitate turistică
i = numărul de componente luate în calcul (1,2,3,… n)
q = ponderea fiecărei componente (∑ qi =1, unde 0 ≤ qi ≤ 1)
c = nivelul calitativ al componentelor (c=0÷3)
Prin aplicarea formulei pentru valorile acordate ponderii și nivelului calitativ al fiecăr ui
subcomponent din tabelul 4.13, se calculează valoarea indicelui de atractivitate turistică pentru
fiecare județ al regiunii Sud -Vest Oltenia. Cele mai mari valori ale indicelui se înregistrează în
județele: Mehedinți, 0.72; Gorj, 0.69 și Vâlcea, 0.65. Pe ultimele locur i în clasament se situează
județul Dolj, 0.42 și Olt, 0.28 (tabelul 4.13).
179
Tabelul nr.4.13 Indicele de atractivitate turistică pentru regiunea Sud- Vest Oltenia
Sursa: prelucrare date www.incdt.ro Institutul Național de Cercetare -Dezvoltare în Turism și
Studiu privind dezvoltarea turismului la nivel regional, www.adroltenia.ro
Media indicelui de atractivitate turistică pe regiune (media aritmetică a indicilor de
atractivita te pentru cele cinci județe) este de 0,55, dar cu potențial de creștere, prin valorificarea
eficientă a ofertei turistice potențiale și prin dezvoltarea infrastructurii, atât specific turistică, cât
și cea generală.
Regiunea Sud- Vest Oltenia beneficiază de resurse turistice importante, dar importanța
turismului în economia regiunii este redusă, întrucât turismul contribuie la P.I.B. -ul regional cu
1%. Comparativ cu celelalte regiuni ale țării, regiunea Sud- Vest Oltenia s -a confruntat cu refuzul
investitorilor datorită neatractivității mediului de afaceri. Cu toate că turismul nu are o contribuție consistentă la dezvoltarea economică a regiunii, investițiile în infrastructură din
regiune și cele din regiunile adiacente, vor avea un impact pozitiv și asupra acestui sector. Un rol
important pentru dezvoltarea turismului în regiune îl au: Aeroportul din Craiova, redeschis traficului public în anul 2007, aflat în proces de modernizare și cele două porturi turistice I. Resurse turistice naturale (q) Pondere
q (%) Dolj Gorj Mehedinți Olt Vâlcea
Nivel calitativ al componentelor (c)
Peisajul 7 1 2 3 1 2
Relieful: varietatea formelor și atractivitatea
peisajelor 5 1 3 3 1 2
Clima: elementele climatice favorizante
desfășurării activității turistice 5 1 2 3 1 3
Rețeaua hidrografică: cursuri și oglinzi de apă 4 2 2 3 1 3
Faună: fond cinegetic și piscicol 3 1 2 3 1 3
Floră: păduri, vegetație specifică 2 1 3 3 1 3
Arii protejate 3 1 3 3 1 2
Factori terapeutici 7 0 1 2 0 3
Calitatea mediului 4 1 2 2 0 2
II. Resurse turistice antropice
Monumente istorice și de artă 7 2 3 2 1 2
Vestigii arheologice 3 2 1 3 2 1
Biserici și mănăstiri 4 2 2 1 1 2
Muzee 4 2 3 2 1 1
Arhitectură populară 3 1 2 1 1 1
Meșteșuguri și artizanat 4 2 3 2 1 1
Obiceiuri tradiționale 5 2 3 1 1 1
III. Baza tehnico -materială
Structuri de primire (cazare) 5 1 2 3 1 3
Structuri de alimentație pentru turism: restaurante,
baruri clasice sau cu specific (preparate culinare
tradiționale) 4 1 2 2 1 2
Structuri de agrement 4 0 1 2 0 1
Structuri de tratament balnear 3 0 1 1 0 3
IV. Infrastructura generală
Căi de acces: rutiere, feroviare, aeriene, navale 7 2 2 2 1 1
Rețele tehnic o-edilitare: alimentare cu apă,
canalizar e, alimentare cu gaze naturale,
energie electrică, energie termică 5 2 2 2 1 2
Puncte ecologice de colectare a deșeurilor. 2 1 1 1 0 1
Indicele de atractivitate turistică 0,42 0,69 0,72 0,28 0,65
TOTAL Regiunea Sud -Vest Oltenia 0,55
180
importante la Dunăre, Orșova și Drobeta -Turnu Severin, în care acostează anual câteva nave de
croazieră cu mii de turiști din Europa de Vest și America de Nord.
Evaluarea potențialului și competitivității turismului dintr -o regiune necesită o analiză
prin intermediul statisticilor, a volumului turismului, caracteristicilor călătoriilor turistice,
profilului turistului, cheltuielilor de turism și beneficiilor pentru economia țării sau regiunii.
În regiunea Sud- Vest Oltenia, circulația turistică pe perioada 1990- 2011 a înregistrat o
pondere scăzută a numărului de sosiri de turiști, în numărul total de turiști la nivel național,
situându- se pe ultimul loc în fiecare an al perioadei.
Pe perioada 2006- 2011 numărul turiștilor sosiți în unitățile de primire turistică din
regiunea Sud- Vest Oltenia a fost oscilant, respectiv a crescut în perioada 2006 -2008, a
înregistrat regres în anii 2009 și 2010, datorită recesiunii economice, iar începând cu anul 2011
înregistrează un trend crescător (anexa 4). Ponderea turiștilor străini în perioada 2006 -2011 s -a
menținut relativ constantă la o medie de 5,74 %. În perioada 2012- 2014, datorită orientării
managementului unităților turistice către piața externă, prin adaptarea pensiunilor rurale la
cerințele vizita torilor din alte țări în privin ța serviciilor și alimentației, numărul turiștilor străini a
crescut. Analiza numărul de înnoptări efectuate de turiști i străini în ultimii trei ani, marchează o
creștere a mediei a ponderii turiștilor străini la 9,3 %, cu un vârf de 46.490, în anul 2012.
După cum rezultă din anexa 5, pe perioada martie 2014- martie 2015, la nivelul regiunii
Sud- Vest s -a înregistrat un număr de 528.095 de sosiri în unitățile de primire turistică, ceea ce
reprezintă 5,78% din numărul total de 9.142.253 sosiri din România .
În luna martie 2015 s -a înregistrat un număr de 32407 sosiri ale turiștilor în structurile de
primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică din regiune, reprezentând 5,6 % din numărul
înregistrat la nivelul național(anexa 6). Din numărul total al sosirilor, 68,6 % au fost înregistrate
în hoteluri, 10,2 % în pensiuni turistice, 5,5 % în moteluri, 5,2 % în pensiuni agroturistice, 2,4 %
în vile și cabane turistice și 8,1 % în alte structuri de primire turistică (anexa 7) .
Repartizarea numărului total al sosirilor pe județele regiunii (anexa 6) evidențiază județul
Vâlcea cu cele mai multe sosiri ale turiștilor în structurile de cazare, respectiv cu 12659 sosiri
reprezentând 39,1 % din nivelul regional și 2,2 % din nivelul național. Pe locurile următoare se
situează județul Dolj, cu un număr de 7984 sosiri reprezentând 24,6 % din nivelul regional și
1,4% din nivelul naț ional, județul Gorj, cu 5091 sosiri reprezentând 15,7 % din nivelul regional
și 0,9 % din nivelul național, județ ul Mehedinți, cu 3501 sosiri reprezentând 10,8 % din nivelul
regional și 0,6 % din nivelul național și județul Olt, cu 3172 sosiri reprezentând 9,8 % din nivelul
regional și 0,5 % din nivelul național ( INS Dolj, 2015).
În ceea ce privește numărul de înnoptări înregistrat pe perioada martie 2014 – martie 2015,
la nivelul regiunii Sud -Vest s -a înregistrat în unitățile de primire turistică un număr de 1.624.774
de înnoptări , ceea ce reprezintă 7,5 % din numărul total de înnoptări din România, de 21.656.291
(anexa 8).
În luna martie 2015, s -a înregistrat un număr de 72161 înnoptări ale turiștilor în
structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică din regiune, reprezentând 6,2 %
din numărul de la nivel naționa l (anexa 8 ). Numărul de înnoptări este repartizat pe structurile de
181
primire turistică, astfel: 73,9% în hoteluri, 8,9% în pensiuni turistice, 4,5% în pensiuni
agroturistice, 3,8% în moteluri, 2,4% în vile și cabane turistice și 6,5% în alte structuri de
primire turistică.
Distribuția numărului de înnoptări pe județele componente ale regiunii Sud- Vest Oltenia,
în luna martie 2015 evidențiază că cele mai multe înnoptări făcute de turiștii sosiți au fost în județul Vâlcea (48,1%), urmat de județele: Dolj (20,0%), Gorj (11,0%), Mehedinți (10,5%) și Olt
(10,4%). Analiza volumului înnoptărilor din principalele tipuri de structuri de primire pentru
luna martie 2015 arată pentru regiune a Sud -Vest Oltenia (anexa 9):
• hotelurile au înregistrat un număr de 53344 înnoptări (5,9% din nivelul național) și s -au
regăsit în proporție de 52,4% în județul Vâlcea, 18,5% în județul Dolj, 13,0% în județul
Olt, 8,9% în județul Mehedinți și 7,2% în județul Gorj;
• motelurile , cu un număr de 2733 înnoptări (8,9% din nivelul național) , acestea fiind în
proporție de 46,0% în Dolj, 28,8% în Vâlcea și 25,2% în Gorj;
• vilele și cabanele turistice au înregistrat un număr de 1708 înnoptări în structurile de
primire turistică (5,1% din nivelul național), regăsindu- se în județele: Vâlcea (53,7% ),
Gorj (21,5%), Dolj (16,2%) și Olt (8,6%);
• pensiunile turistice au înregistrat un număr de 6388 înnoptări (6,8% din nivelul național), acestea fiind în proporție de 42,1% în Vâlcea, 23,4% în Mehedinți, 21,7% în Gorj, 9,6%
în Dolj și 3,2% în Olt;
• pensiuni le agroturistice au înregistrat un număr de 3274 înnoptări (5,7% din nivelul
național), acestea fiind în proporție de 44,5% în Vâlcea, 26,1% în Dolj, 21,3% în Gorj și 8,1% în Mehedinți.
Durata medie a sejurului, calculată prin raportarea numărului total de înnoptări la
numărul de turiști din regiunea Oltenia, pe perioada 2000- 2011 este de trei sau patru zile. În anul
2011, durata medie a sejurului este de 3,48 calculată prin raportarea numărului total de înnoptări
de 1486267, la numărul de sosiri de 426.845, față de media de 2,56 de la nivel național. În perioada martie 2014- martie 2015, durata medie a sejurului în regiune se menține la aceeași
valoare, fiind de 3,08 și este obținută prin raportarea numărului total de înnoptări de 1.624.774, la numărul de sosiri de 528.095.
În ceea ce privește indicele de utilizare netă a capacității în funcțiune la nivelul regiunii
Sud- Vest Oltenia, valoarea acestuia este de 2 5,2 %, în anul 2011, calculată ca medie aritmetică a
indicilor de utilizare netă ai județelor componente și se situează peste media de 22,2 %, de la
nivel național. Conform Institutului Național de Statistică, indicele de utilizare netă a capacității în fu ncțiune se calculează prin raportarea numărului de înnoptări realizate, la capacitatea de
cazare turistică în funcțiune, din perioada respectivă. Distribuția indicelui de utilizare netă a
capacității în funcțiune pe județe evidențiază județul Vâlcea, cu cel mai mare indice, 39 %, urmat
de județul Mehedinți cu un indice de 28 %, județul Olt cu un indice de 22,2 %, județul Gorj cu
un indice de 20,4 % și de județul Dolj cu cel mai mic indice de 16,2% (Studiu privind
dezvoltarea turismului la nivel regional, 2012, p.192- 193).
182
Distribuirea hotelur ilor și restaurantelor pe cele opt regiuni de dezvoltare, în anul 2013
evidențiază că regiunea Sud -Vest Oltenia ocupă ultimul loc în clasament, cu cel mai mic număr,
2041, reprezentând 54% din numărul deținut de regiunea Centru, care are cel mai mare număr
de hoteluri și restaurante , dintre regiuni, 3779, după cum este prezentat în anexa 10.
Conform anexei 11, evoluția locurilor de muncă pe perioada 2004- 2007 în sectorul
hotelurilor și restaurantelor din regiunea Sud- Vest Oltenia s-a situat pe o pantă ascendentă, în
momentul declanșării recesiunii economice numărul acestora a scăzut, continuând să scadă și în
anul 2009, când a avut loc o scădere drastică a personalului din sectorul turistic, după care s -a
înregistrat o ușoară creștere în anul 2010, iar în anul 2011 s -a menținut aproximativ la nivelul
anului anter ior. În anul 2011, regiunea Sud- Vest Oltenia a înregistrat, comparativ cu celelalte
regiuni, cel mai mic număr de persoane angajate în hoteluri și restaurante, respectiv 9,6 mii, ceea
ce reprezintă 6,96% din numărul total de persoane angajate la nivel național de 137,9 mii
persoane.
În anii 2012 și 2013 numărul populației ocupate în sectorul hotelurilor și restaurantelor
din regiunea Sud- Vest Oltenia a crescut, tendință manifestată și în cazul celorlalte regiuni de
dezvoltare, cu excepția regiunilor Nord -Est și Sud- Muntenia ( anexa 12) .
Cifra de afaceri în sectorul hotelurilor și restaurantelor în regiunea Sud -Vest Oltenia a
fost în anul 2012 de 681 mi lioane lei, reprezentând 1,09% din cifra totală de afaceri la nivel
regional. În anul 2013 aceasta a scăzut, regiunea ocupând ultimul loc în clasamentul celor opt
regiuni ale României, conform anexei 13. Ponderea totală a cifrei de afaceri din sectorul
hotelurilor și restaurantelor din regiunea Sud- Vest Oltenia, în cifra de afaceri la nivel național
este scăzută, fiind în anul 2012, de 5,91%, ceea ce arată performanța slabă a sectorului hotelurilor și restaurantelor din regiune a Sud -Vest Oltenia ( anexa 13).
Indicatorii economici ana lizați evidențiază că din cele opt regiuni ale țării, regiunea
Sud- Vest este cea mai deficitară la capitolul turism, prin numărul mic de sosiri și de înnoptări ale
turiștilor în această regiune, prin cel mai mic număr de hoteluri și restaurante, cel mai mic număr
de persoane angajate în hoteluri și restaurante și cu cea mai mică cifră de afaceri în sectorul
hotelurilor și restaurantelor , în raport cu celelalte regiuni ale țării. Regiunea dispune însă de un
potențial turistic ridicat, datorită resurselor naturale și culturale de o mare diversitate din teritoriu, care dau posibilitatea practicării diverselor forme de turism.
Analiza acestor indicatori, completată de analiza SWOT (tabelul 4.14) a sectorului
turistic din regiun e, creează cadrul general în care se desfășoară activitățile de turism și permite
identificarea de modalități de valorificare și de modele de dezvoltare a potențialului turistic.
183
Tabelul nr.4.14 Analiza SWOT a sectorului turistic din regiune a Sud-Vest Oltenia
Puncte tari Puncte slabe
▪ Resurse pentru: turismul montan (munții Carpați),
pentru turismul speologic (peșteri cu statut de rezervații
naturale), turismul de vânătoare și pescuit, turismul
balnear (șase localități cu ape termale, cele mai
importante fiind situate în județul Vâlcea, în Govora,
Băile Olănești, Călimănești -Căciulata, Ocnele mari),
turismul în aer liber, turism rural;
▪ Arii naturale protejate (Parcul Național Porțile de Fier );
▪ Resurse patrimoniale de bază cu valoare ridicată pentru
cultura română: monumente istorice de importanță
națională și internațională, vestigii culturale și istorice de
interes major pentru circuite tematice, mânăstiri, biserici
și schiturilor (a doua regiune după Nord- Est, ca număr și
importanță a acestor așezăminte religioase);
▪Fenomene culturale: meșteșuguri, tradiții culinare bazate
pe produse naturale și obiceiuri tradiționale;
▪ Fluviul Dunărea , importantă resursă pentru dezvoltarea
segmentului turi smului de croazieră și pentru pescuit și
vânătoare;
▪Depresiunea Horezu are un număr de 93 de monumente
culturale și istorice aflate pe lista Ministerului Culturii și
are statut de destinație europeană de excelență
▪Triunghiul de excelenț ă Drobeta- Clisura -Ponoare ;
▪Rute de transport care leagă Vestul Europei de Delta
Dunării sunt tangente cu arealul Olteniei de Nord, pe care
sunt situate situri cu valoare mare de patrimoniu cultural,
un aeroport internațional în Craiova;
▪ Șoseaua Transalpina traversează o zonă de mare
biodiversitate și permite practicarea turismului de
aventură;
▪ Infrastructura adecvată de servicii Salvamont ;
▪Zone rurale cu poluare redusă;
▪Trei u niversități de stat (două în Craiova – Universitatea
din Craiova și Universitatea de Medicină și Farmacie și o
universitate în Târgu -Jiu – Universitatea de Stat
Constantin Brâncuși) și cinci universități private (două în
Craiova, două în Râmnicu – Vâlcea, una în Drobeta -Turnu
Severi n);
▪ Structuri parteneriale constituite la nivel regional sau
județean, filiale ale structurilor naționale și o rganizații
nonguvernamentale care susțin dezvoltarea turismului . ▪Capacitate limitată și standard calitativ scăzut al
infrastructurii turistice și de agrement;
▪Nivel redus al indicelui de utilizare a capacității de
cazare și a duratei medii de ședere în regiune, în raport
cu potențialul turistic existent;
▪Degradarea patrimoniului arhitectural rural prin
depopularea localităților și a comunități lor rurale;
▪Transportul public către obiectivele turistice , slab
organizat și promovat;
▪Baze de tratament în stațiunile balneare cu un grad
ridicat de uzură și neadaptate la st andardele concurenței
europene;
▪Număr redus de turiști străini care vizitează regiunea;
▪Turismul social subvenționat de la bugetul de stat –
principala formă de turism ;
▪Activități de marketing turistic și management al
destinației tu ristice insuficient dezvoltate;
▪Număr redus de centre și puncte de informare turistică;
▪ Insuficienta valorificare a monumentelor istorice prin
amenajări arhitecturale specifice;
▪ Insuficienta dezvoltare a infrastructurii de agrement și
animație;
▪ Insuficienta cooperare î ntre diferiții operatori din
turism și asociațiile profesionale (d e tipul ANTREC,
ANAT, AJT, AER);
▪Infrastructura turistică inadecvată în majoritatea ariilor
protejate ;
▪ Inexiste nța unei autostrăzi în regiune;
▪ Porturi turistice slab dezvoltate;
▪ Infrastructura aeroportuară insuficient dezvoltată; lipsa
conectărilor între rețeaua de cale ferată și cea de căi
navigabile interioare;
▪ Densitatea căilor ferate în regiune este cea mai mică din
țară – 33,9 km/1000 km², iar zona de câmpie de -a lungul
Dunării nu beneficiază deloc de rețea de cale ferată
▪ Nu există puncte de trecer e a frontierei pe calea ferată;
▪Lipsa unui brand turistic regional;
▪ Dificultăți în valorificarea turistică a meseriilor
tradiționale;
▪Continuarea procesului de migrare a ang ajaților
calificați din turism;
▪Decalaj între pregătirea oferit ă de școală și cerințele
pieței muncii în domeniul turismului;
▪ Acces precar la cunoașterea patrimoniului cultural în
ansamblul său;
▪ Deficiențe ale culturii antreprenoriale publice și
private;
▪ Precaritatea infrastructuri i inovării și mediului inovativ .
184
Oportunități Amenințări
▪ Perspective pentru dezvoltarea turismului montan, a
turismului rural și pentru dezvoltarea agroturismului;
▪ Perspective de valorificare și exploatare a parcurilor
naturale și a zonelor protejate ca resurse turistice, prin
eco-turism;
▪ Includerea porțiunii de Dunăre a regiunii, în sistemul
turistic european de tip croazieră;
▪ Dezvoltarea produselor turistice regionale;
▪ Înființarea punctelor de informare turistică regională;
▪ Posibilitatea accesării fondurilor nerambursabile, cu
accent pe infrastructura de bază;
▪Valorificarea potențialului turistic transfrontalier
(Bulgaria, Serbia)în contextul Strategiei Dunării;
▪Existența unor elemente de imagine care pot deveni
componente ale br and-ului regiunii;
▪ Reglementarea regimului silvic cu efecte favorabile
asupra mediului și turismului.
▪Promovarea bunelor practici în ecoturism;
▪Dezvoltarea infrastructurii de acces, a infrastructurii de
cazare și de servicii conexe, în acord cu specif icul
arhitectural și cu respect față de mediu;
▪Promovarea potențialului turistic al regiunii prin
intermediul unui portal complex, participarea la târgurile
de turism și prin alte canale media;
▪Dezvoltarea unui număr mare de curse aeriene care să
asigure sosirea turiștilor , mai ales străini, în regiune.
▪ Lipsa de coerență a strategiilor și po liticilor de turism
din România;
▪ Concurența puternică din partea altor regiuni din țară și
pe plan internațional, inclusiv practicile de concurență
neloială;
▪ Degradarea patrimoniului arhitectural rural prin
depopularea localităților rurale;
▪ Calamități naturale (inundații, alunecări de teren,
secete);
▪ Creșterea disparităților inter și intraregionale;
▪ Creșterea ratei șomajului.
Sursa: Prelucrările autorului
Analiza SWOT a sectorului turistic din regiunea Sud -Vest Oltenia evidențiază unul dintre
punctele forte ale regiunii , respectiv existența a șase stațiuni balneo- climate rice de importanță
locală, situate în județele: Vâlcea, Gorj, Mehedinți, din cele 29 stațiuni ale României. Stațiunile
dețin resurse importante pentru turismul de odihnă, de tratament și pentru turismul de sănătate.
Turismul de sănătate este un domeniu dinami c și competitiv, aflat în plină ascensiune,
care ocupă un loc important în preferințele turiștilor și reprezintă una din sursele importante de
venituri pentru regiunea Sud- Vest Oltenia, bogată în resurse balneo -climaterice. Turismul de
sănătate reprezintă practica de a călători în scopuri terapeutice. Segmentele turismului de
sănătate (Benabdallah și Tomatis, 2009) sunt: turismul balnear, medical, talasoterapia,
hidroterapia, wellness -ul sau spa-ul. Aceaste forme de turism pot fi practicate în regiune, cu
excepția t alasoterapiei care folosește apa de mare.
Turismul balnear folosește apa minerală naturală provenind din pânze freatice sau surse
naturale și ale cărei proprietăți curative sunt recunoscute datorită efectelor chi mice, termice și
mecanice. Tratamentele balneare sunt considerate tratamente preventive. Sectorul are posibilități
de dezvoltare în anii următori, datorită atuurilor regiunii: factorii naturali de cură, potențial
185
natural și antropic, lipsa sezonalității și serviciile, în special cele medicale, oferite turiștilor.
Cercetările recente indică o cerere mare pentru turismul balnear, atât pe plan intern, cât și extern,
situându- l pe locurile trei sau patru , înaintea altor segmente turistice tradiționale, dovedind că
este cunoscută eficiența terapeutică a curelor efectuate în stațiuni.
Turismul balnear reprezintă una din formele de circulație turistică constantă , cu o
clientelă relativ stabilă , care contribuie la creșterea coeficienților de utilizare a capacităților de
cazare și la realizarea unor încasări medii sporite pe zi/turist. Utilizarea avantajelor strategice
oferite de factorii terapeutici naturali din stațiunile balneare are impact asupra d ezvoltării
turismului balnear. Cu toate că regiunea Sud- Vest Oltenia deține resurse naturale, atractivitatea
turistică este influențată negativ de celelalte componente ale ofertei turistice: gradul scăzut de
cunoaștere și evaluare al resurselor naturale, g radul ridicat de uzură fizică și morală al bazelor de
cazare și tratament, calitatea și diversitatea necorespunzătoare a structurilor de agrement din majoritatea stațiunilor, calitatea improprie a dotărilor de infrastructură.
Importanța segmentului balnear este datorată caracterului
prevenției prin intermediul
curei balneare, o „paranteză me dicală” în viața unui p acient, care nece sită în sp ecial deme rsuri d e
depistare, de diagnosticare și elaborarea unor p rograme de educație t erapeutică (Benabdallah și
Tomatis, 2009) . Sectorul balnear este o componentă a politicii sociale, care are nevoie de
ameliorarea nivelului de confort , prin restructura rea curel or și diversifica rea prestațiilor . În
stațiunile balneare este necesară îmbunătăți rea condițiilor sejurului și tratamentelor, pentru a
păstra clientela tradițională și diversificarea ofertei actuale, prin crearea de cure specializate
pentru anumite segmente de clientelă: curele antifumat, curele de slăbire, curele pentru
persoanele tiner e.
Turismul medical constă în călătoria într -o altă regiune și în afara granițelor pentru a
beneficia de servicii de asistență medicală echivalente sau mai bune decât cele disponibile în
propria regiune sau țară, la costuri relativ mai mici ( Popa, 2013). Turismul medical vizează
aspectul curativ și cuprinde acte medicale efectuate în instituții specializate și pentru care clienții
sunt motivați de prețuri mai avantajoase decât în țara de origine sau de tehnici care nu sunt
autorizate la ei. Turismul medical din regiune vizează tratamentul împotriva îmbătrânirii,
tabagism, obezitate și poate avea clienți din Europa Centrală și Ucraina, iar avantajul
concurențial constă în raportul calitate -preț.
Resursele balneare și calitatea resurselor medicale din regiunea Sud- Vest Oltenia creează
premisele dezvoltării unui sistem turistic de sănătate la nivel regional, contribuind la dezvoltarea
economică prin valorificarea acestor resurse.
Analiza SWOT a turismului evidențiază că în regiune există s tructuri le partenerial e care
funcționează l a nivel regional sau județean sprijină dezvoltarea turism ului: Federația Patronatelor
din Turismul Românesc;A.N.A.T. – Patronatul Asociația Națională a Agențiilor de Turism;
O.P.T.B.R. – Organizația Patronatului din Turismul Balnear;A.N.T.R.E.C. – Asociația Națională
de Turism Rural, Ecologic și Cultură; Asociația Națională a Stațiunilor Turistice din România;
Asociația de turism Oltenia -A.T.O.; Asociația Amicii Salvamont Gorj; Asociația Profesională
„Agr Al – Turism Oltenia ”; A.E.R. – Asociația de Ecoturism din România;A.N.G.T. – Asociația
186
Națională a Ghizilor Turistici; A.G.M.R. – Asociația Ghizilor Montani din România;A.N.S.M.R.
– Asociația Națională a Salvatorilor Montani.
Atuurile regiunii apreciem că pot fi valorificate prin colaborări între oganizații pentru:
sprijinirea perpetuării tradițiilor prin rentabilitate economică; crearea unei identități regionale
bazate pe sinergia dintre oferta de cultură, spiritualitate, sănătate, biodiversitate și varietate
naturală; utilizarea patrimoniului cultural ca sursă de atracție turistică și ca bază pentru crearea
unui brand regional; promovarea regiunii și captarea atenției turiștilor cu pachete de oferte
turistice; crearea de conexiuni între formele de turism.
În ceea ce priveșt e punctele slabe ale regiunii, considerăm că lipsa unor antreprenori cu
viziune și orientare spre inovare conduce la rețineri din partea mediului de afaceri în implicarea
în proiecte. Organizațiile care operează în sectorul turismului din regiunea Oltenia au caracter
tradițional, sunt multifuncționale, limitele lor sunt neclare, cu un caracter de sezonalitate a operațiunilor, practicând un turism diversificat, în cadrul căruia sectorul public este încă
dominant, ceea ce le face necompetitive. Oferta turistică banală este datorată și incapacității de a
identifica piețele țintă cele mai profitabile, de a configura canale de distribuție profitabile și lipsei de strategie de promovare.
Inexistența unor standarde de măsurare a impactului proiectelor pentru dezvoltarea
turismului, în special a celui cultural, determină reticență în implicarea investitorilor în astfel de
poiecte. La aceasta se adaugă și imposibilitatea de a realiza strategii și planuri de afacer i
sinergice. Reticența investitorilor se datorează unei rezistențe la schimbare, având la bază fenomenul de a aștepta ca primul care riscă să fie celălalt și percepția de inoportunitate a
investiției, din cauza perceperii turismului cultural ca o formă de turism de lux, pentru un public
educat, pe care oamenii nu și -o mai pot permite.
Starea pieței locale de turism este caracterizată printr -o dezvoltare insuficientă,
dezechilibrată, de o infrastructură nedezvoltată și de lipsa unor cazuri de succes antrepr enorial în
turismul cultural. Constrângerile sunt generate de starea precară a infrastructurii de transport, de
lipsa dezvoltării în zonele rurale, de poluarea cu deșeuri nedegradabile, de problemele de
drepturi de autor pe care le ridică utilizarea imagin ilor unor monumente istorice în materialele
promoționale. Promovarea afacerilor din turism la nivel de regiune este inexistentă, se face la
nivel de structură turistică, prin site-ul personalizat al afacerii, colaborarea cu agențiile turistice
și firmele d e promovare on- line sau într -o mică prin participarea la târgurile de specialitate .
Oportunitățile și amenințările la nivel regional le cumulează pe cele prezente la nivelul fiecărui
județ component al regiunii Sud – Vest Oltenia.
Pornind de la această anal iză a regiunii, prin construirea de forme asociative, în care să
fie incluse organizații și instituții implicate direct sau indirect in turism, pot fi valorificate
punctele tari și poate fi redus impactul punctelor slabe. De asemenea, pot fi valorificate
oportunitățile oferite de accesarea fondurilor nerambursabile, pentru dezvoltarea turismului. Aceste forme de asociere au capacitatea de a realiza o bază de informații completă pentru
regiunea Sud- Vest Oltenia, cu date privind patrimoniul regiunii, de a elabora materiale
promoționale incluzând aceste date, valorificându -le pentru promovarea regiunii și turismului în
187
regiune, prin plasarea unor puncte de informare și rețele de semnalare turistică și în porturile
turistice.
Întrucât capitalul regional nu este suficient utilizat, pentru exploatarea acestuia este
nevoie de o bună cunoaștere a regiunii , de o bună cultură și experiență a inovării. Cercetarea în
domeniul inovării regionale indică necesitatea creării de clustere inovative și introducerea de servicii bazate pe cunoaștere, ca factor de catalizare și orientare a inovării. Analiza potențialului
turistic al regiunii Sud -Vest Oltenia coroborată cu analiza potențialului antreprenorial și de
cercetare- inovare , permite identificarea unor modele de clustere pentru dezvoltarea regiunii în
sectorul turismului.
Analiza domenii lor relevante pentru funcționarea clusterelor din regiunea Sud- Vest
Oltenia, respectiv: I.M.M -uri.; antreprenoriat; cercetare, dezvoltare și inovare; turism,
evidențiază potențialul acestora și confirmă ipotez a că „regiunea Sud-Vest Oltenia are potențial
de dezvoltare a clusterelor”.
Consecințele globalizării au un impact foarte puternic asupra I.M.M.- urilor aflate în
competiție cu întreprinderi mari, care organizează turismul în diverse des tinații pe baze
industriale, oferind produse standardizate. În industria turismului, companiile mici reprezintă
mai mult de jumătate din cifra de afaceri totală a sectorului și au o proporție semnificativă de locuri de muncă. Companiile mari beneficiază de standardizare, de economii de scară și oferă
clienților servicii atractive, la prețuri competitive. Acestea sunt principalii beneficiari de inovare
tehnologică, în timp ce actorii mai mici, din cauza lipsei de capital și a planurilor strategice, nu
dispun de avantajele generate de inovare.
În condiț iile noilor realități economice, dominate de competiția puternică între companii
este esențial ă identificarea unor modele de dezvoltare a unei regiuni , care să determine creș terea
valorii în procesele economice locale, prin caracteristicile de dinamică, funcționalitate economică și așezare spațială a activităților. Clusterul inovativ este un model de dezvoltare
colaborativ ă a afacerilor pentru creș terea competitivităț ii regiun ii care valorifică potențialul
economic și social al acesteia.
La nivelul anului 2012, din cele 1.563 clustere din U.E. constituite în cadrul a 37 de
domenii, 48 sunt clustere de medicină și echipamente medicale, iar 30 sunt clustere de turism
(EC-HCMDC, 2 012). R egiunile din sudul și estul Europei au o componentă puternică de turism.
Acestea sunt puternic specializate în turism, cum sunt Insulele Canare din Spania și Antalya din
Turcia și sunt, în general regiuni mai sărace, comparativ cu regiunile puternic e în alte industrii.
Cu toate acestea, obțin performanțe în sectorul I.M.M. -uri, în special prin inovarea în produse,
procese și au cea m ai mare rată de satisfacție de viață.
Resursele naturale sunt importante, dar reprezintă doar o parte a unei experienț e turistice.
Pentru că nivelul costurilor serviciilor în turism este destul de ridicat, concurența cu alte
destinații turistice interesante, conduce la atragerea turiștilor și prin alte tipuri de experiențe,
dezvoltând produse unice, memorabile. Experiențele active, bazate pe natură sunt cheia pentru
noi piețe, dar trebuie consolidate prin oferirea unor servicii turistice la st andarde de calitate
superioară.
188
Argumentul esențial pentru dezvoltarea de clustere în industria turismului regiunii este
pe de o pa rte, potențialul semnificativ al sectorului, iar pe de altă parte , nivelul scăzut de
competitivitate a I.M.M. -urilor din turism . Presiunea exercitată de inovare asupra companiilor
din turismul românesc, pentru a reacționa rapid la schimbările din preferinț elor clienților și a fi
competitive, solicită un răspuns strate gic adecvat la noile provocări.
Decizia de a coopera în turism este determinată de beneficiile așteptate de fiecare
partener, respectiv: risc mai mic în afaceri; economii de scară; tranzacții c u costuri mai mici și
cheltuieli de exploatare mici; mai multă siguranță în mediul turbulent; protecție în competiția la
nivel mondial; ofertă diversificată; resurse financiare și câștiguri suplimentare; transferul de
cunoștințe și de informații; o mai mar e flexibilitate; lobby și presiune mai puternică asupra
autorităților locale; limitarea sezonalității; acces la competențe unice, fonduri și resurse; fiscalitate redusă; valoare ad ăugată mai mare; antreprenoriat local; inovare în produse și în
procese.
În cadrul clusterului de turism , părțile interesate în lanțul valorii aspiră la un obiectiv
comun: dezvoltarea unei industrii a turismului competitiv, orientată spre creșterea de valoare adăugată. Chiar dacă o companie individuală dintr -o destinație este au tonomă, aceasta reprezintă
doar o singură componentă a produsului turistic total. Valoarea produsului turistic, atât pentru client cât și pentru furnizor, apare atunci când clientul ajunge la destinație ( Grängsjö și
Gummesson, 2006, p.62).
Conform studiului prezentat anterior cu privire la pote nțialul de dezvoltare a clusterelor,
regiunea Sud- Vest Oltenia dispune de condiții pentru dezvoltarea clusterelor în sectorul turistic:
resurse naturale, istorice, culturale, I.M.M.- uri în turism, instituții c u rol în dezvoltarea
capacității de inovare regională și locală: incubatoare de afaceri, centre tehnologice, parcuri științifice și tehnologice, centre de inovare, centre universitare în care se desfășoară activități de
cercetare- dezvoltare -inovare, voință din partea autorităților și mediului privat pentru astfel de
asocieri.
În regiunea Sud -Vest Oltenia sunt constituite 2 clustere turistice , prezentate în
subcapitolul 4.2.1. Exemplele de bune practici din activitățile de turism ale altor state pot fi
aplic ate în regiunea Sud -Vest Oltenia , pentru organizarea unor modele de afaceri competitive,
dar trebuie adaptate condițiilor specifice ale regiunii. Conform studiului prezentat anterior, î n
regiunea Sud- Vest Oltenia există condiții pentru formarea de clustere :
• I.M.M.- uri în turism, care dețin informații despre cazare, oferte de turism, realizează o
promovare a acestora și pot deveni cele mai importante elemente ale lanțului de valoare
în turism;
• instituții cu rol în inovarea regională: incubatoare de afaceri, parcuri științifice și
tehnologice, centre de inovare, universități;
• instituții publice: consilii județene, consilii locale care includ în strategia de dezvoltare o secțiune referitoare la turism și sprijină dezvoltarea infrastructurii și a turismului;
• o agenție de dezvoltare regională incluzând cele 5 județe componente ale regiunii, care
elaborează un plan de dezvoltare a regiunii, cuprinzând și componenta de turism.
189
Cu toate că există cadrul instituțional general pentru funcționarea clusterelor, implicarea
actorilor regionali în acest tip de cooperare public -privată este recomandabil să fie realizată de
organizații care au credibilitate pe plan local, care cunosc, expun beneficiile asocierii și
promovează cultivarea încrederii în cooperare. Studiul potențialului turistic al regiunii Sud -Vest
Oltenia evidențiază posibilitățile de dezvoltare prin intermediul clusterelor și în acest sens propunem:
• Modelul de cluster de turism cu broker;
• Modelul de cluster balneo- turistic.
4.2.3.2 Model de cluster de turism cu broker
Un exemplu de cluster care apreciem că poate fi aplicat în turismul regiunii Sud -Vest
Oltenia este modelul polonez, în care organizațiile locale din turism sunt coordonatori de inițiative locale pentru asociere, datorită informațiilor turistice pe care le dețin, experienței lor în
turism și în promovarea produsului turistic. În acest model (fig. 4.11), rolul de inițializare a
clusterului de turism este realizat de o organizație broker care are competențele, experiența
necesară constitui rii acestor forme asociative și manifestă credibilitate pentru partenerii asocierii.
Brokerul poate fi o autoritate publică: consiliu județean, consiliu local; camera de comerț și industrie; o agenție de dezvoltare regională.
Figura nr. 4.11 Model de cluster de turism cu broker
Sursa: Prelucr ări proprii
190
După realizarea parteneriatului, rolul de coordonator îndeplinit de broker poate fi
transferat altei organizații: I.M.M. în turism sau firmă de consultanță în turism, căreia brokerul îi
acordă consultanță tehnică și financiară. Brokerul inițiator rămâne în cluster, dar realizează
activități de sprijin a acestuia, nu și de management al clusterului.
Modelul de cluster de turism include cei patru piloni: de afaceri în turism; de educație și
cercetare; administrația publică și catalizatorul broker. Actorii clusterului se află în relații de
concurență, dar cooperează pentru obținerea de beneficii individuale.
● I.M.M. -urile din turism, din industriile conexe și de susținere reprezintă pilonul de
afaceri, alcătuit din diverse companii care oferă servicii turistice (agenții de turism, operatori de
turism), de cazare, de transport, de divertisment, din res taurante, meșteșuguri ;
● Universitățile și instituțiile de cercetare au rol determinant pentru competitivitatea
produselor turistice, prin: activitățile de cercetare- inovare , transferul rezultate lor în mediul de
afaceri și prin activit ățile de instruire a resurselor umane din turism;
● Administrația publică este reprezentată de autorități publice (consilii locale, consilii
județene) care sprijină clusterul de turism, prin modernizarea infrastructurii de acces la
destinațiile turistice și prin politici de susținere a dezvoltării stațiunilor turistice;
● Organizația coordonatoare realizează activități de management organizațional în cadrul
clusterului, asigurând accesul membrilor la resurse, activități comune și la strategia comună a
clusterului, pentru obți nerea de avantaje competitive;
● Prezența corporațiilor transnaționale conectează turismul unei regiuni la exigențele
turismului înternațional, favorizează transferul de bune practici în activitățile turistice locale, dar reprezintă și un concurent puternic al companiilor locale de turism.
Brokerul este o autoritate publică, cameră de comerț sau agenție de dezvoltare regională
care are rolul de catalizator, întrucât realizează asocierea, prin prezentarea beneficiilor membrilor
săi, după care transferă rolul de coordonare a clusterului altei organizații: I.M.M. în turism sau
firmă de consultanță în turism. Brokerul inițiator rămâne în cluster și acordă consultanță pentru
îndeplinirea obiectivelor clusterului.
Etapele premergătoare constituirii clusterului în turism vizează activități de documentare
și efectuarea de analize prel iminare ale domeniul ui turistic, în care va funcționa . Necesitatea
creării clusterului este fundamentată de istoricul colaborării membrilor, de analiza SWOT a
regiunii, de promovarea beneficiilor asocierii. Etapele creării clusterului în turism sunt:
• Analiza poten țialului de clusterizare a sectorului turistic din regiunea în care se constituie
clusterul, de către organizația broker;
• Identificarea actorilor clusterului de către broker, inclusiv a corporațiilor transnaționale,
prezentarea avantajelor aso cierii și obținerea acceptului de constituire a clusterului în
turism;
• Analiza situației economice a I.M.M. -urilor participante la clusterul de turism (cifră de
afaceri, valoarea exporturilor, număr de angajați) ;
• Identificarea obiectivelor generale și specifice ale asocierii;
• Semnarea unui acord de parteneriat;
191
• Transferul rolului de coordonator al parteneriatului îndeplinit de broker, altei organizații:
I.M.M. în turism, firmă de consultanță în turism;
• Desemnarea unei organizații coordonatoare care are atr ibuții de management
organizațional, clarificarea aspectelor legale ale funcționării și conducerii clusterului;
• Adoptarea și aprobarea structurii organizatorice;
• Desemnarea organelor de conducere: Adunarea Generală; Consiliul Director ; Comitetul
Executiv; președintele; Grupele de lucru tematice (C.D.I. și transfer de tehnologie);
• Lansarea oficială a clusterului ;
• Înregistrarea națională a clusterului pe platforma clustero.eu și la nivelul U.E.;
• Adoptarea unor reglementă ri statutare în interiorul clusterului în turism ;
• Elaborarea, aprobarea și implementarea unei strategii de dezvoltare a clusterului;
• Elaborarea și implementarea unei strategii de marketing și internaționalizare a clusterului;
• Activități de networking, cooperare națională și internațională.
Documentele necesare pentru organizarea și funcționarea clusterului în turism sunt:
protocolul sau acordul de colaborare agreat și semnat de membrii clusterului; strategia de
dezvoltare a clusterului care va fi actualizat ă periodic; strategia de interna ționalizare (promovare,
marketing, branding, atragere de noi membri, networking, etichetare, schimb de bune practici, platforme științifice și tehnologice; proiecte europene; participări la organisme internaționale);
statutul de organizare și funcționare; str uctura organizatorică care creează cadrul pentru o
cooperare de succes; regulamentul de organizare și funcționare; descrierea posturilor; proceduri privind drepturile de proprietate intelectuală.
Aspectele legate de funcționarea și dezvoltarea clusterului în turism vizează analiza celor
cinci forțe conform modelului lui Porter, respectiv: amenin țarea privind intrarea pe piață a unor
noi competitori; amenințarea concurenței; amenințarea privind existența unor produse și servicii
substitut pentru produsele c omercializate de cluster și I.M.M. -uri; puterea de negociere a
clienților; puterea de negociere a furnizorilor. Un rol important revine aspectelor de protecție a drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul clusterului. Organizația coordonatoare a
clusterului are rolul de a ajuta I.M.M.- urile să înțeleagă sistemul de proprietate intelectuală, prin
organizarea unor cursuri de training sau schimb de bune practici cu alte clustere. Integrarea
problemelor de proprietate intelectuală în strategiile cluster ului are scopul de a întări inovarea în
I.M.M.- uri și colaborarea în cluster, precum și re ducerea “furtului intelectual”.
Modelul de cluster de turism inspirat din modelul danez al clusterului broker, aplicat cu
succes în sistemul polonez, apreciem că este operațional în regiunea Sud- Vest Oltenia. Rolul de
broker, îndeplinit de administrația locală, de camera de comerț și industrie sau de agenția de
dezvoltare regională este esențial pentru a realiza asocierea membrilor într -un cluster.
După
realizarea clus terului, brokerul inițiator nu mai are rolul de coordonare a clusterului de turism,
dar rămâne în cluster și acordă acestuia consultanță tehnică și financiară.
Clusterul de turism se poate constitui sub forma unei asociații care desfășoară activități
economice, asigură coordonare a activităților , proiectelor întreprinse la nivelul clusterului,
192
promovează imaginea clusterului de turism ca întreg, sprijină întărirea cooperării dintre membrii
acestuia și atragerea de noi membri. Structura organizatorică a clusterului de turism este
prezentată în fi g.4.12.
Figura nr. 4.12 Organigrama clusterului de turism
Sursa: Prelucr ări proprii
Organigrama clusterului de turism poate i nclude:
• Adunarea Generală este organul de conducere alcătuit din totalitatea membrilor
fondatori și asociați , care adoptă hotărâ ri cu privire la : stabilirea strategiei, obiectivelor
generale, aprob area bugetul ui de venituri și cheltuieli, alegerea și revoc area membrilor
Consiliului Director, înființarea de filiale, modificarea actului constitutiv, dizolvarea
asociației ;
• Consiliul Director alcătuit din membrii fondatori ai clusterului, este condus de un
președinte și asigură aplicarea hotărâ rilor Adunării Generale . Are următoarele
competențe: încheie acte juridice în numele și pe seama asociației, asigură execuția
bugetului de venituri și cheltuieli, aprobă organigrama și politica de personal , elaborează
regulamentul de organizare și funcționare , îndeplinește alte atribuții stabilite de Adunar ea
Generală;
• Managerul clusterului asigură conducerea operativă a clusterului de turism și este
împuternicit de Consiliul Director să încheie acte juridice , în numele și pe seama
asociației și să decidă cu privire la activitățile curente de implementare a proiectelor ;
Acesta coordonează un departament de management organizațional, care desfășoară
activități de gestiune a activităților c omune ale membrilor clusterului;
193
• Departamentul de Consiliere include : brokerul inițiator, reprezentanți ai autorităților
publice, agenții de dezvoltare regională, universități, camere de comer ț, alți actori
relevanți pentru sectorul turismului și oferă consultanță tehnică și financiară pentru
îndeplinirea obiectivelor și realizarea activităților clusterului;
• Departamentul de Cercetare -Dezvoltare- Inovare realizează: activități de identificare,
difuzare și transfer a l cunoștințelor și tehnologiile noi, utile pentru companiile
clusterului; proiecte de cercetare, dezvoltare, inovare , pentru a răspunde nevoilor pieței
și competiției; facilitarea accesului companiilor clu sterului la finanțarea activităților de
cercetare, dezvoltare și inovare;
• Departamentul de Training are rolul: de a identifica nevoile de instruire și îmbunătăți
competențele angajaț ilor; de a dezvolta programe de instruire pentru consolidarea
abilităților de management în afaceri ale antreprenorilor; de a îmbunătă ți metodele de
instruire formală și non- formală pentru sectorului turismului;
• Departamentul de Parteneriate are rolul de a identifica posibile parteneriate cu entităț ile
naționale și interna ționale din domeniul turismului , pentru realizarea de proiecte în
comun, pentru activități de benchmarking în destina țiile turistice, pentru glo balizarea
cererii;
• Departamentul de Promovare internă și internațională are rolul de promovare a
clusterului de turism pe plan național și internațional.
Obiectivele clusterului de turism vizează: inovarea în activitățile turistice și
diversificarea ofert ei turistice, prin oferirea de pachete turistice, servicii moderne, inovatoare
pentru a menține și atrage turiști noi în zonele de interes ale regiunii Sud- Vest Oltenia; creșterea
competitivității membrilor prin optimizarea lanțului de valoare în industria turismului regional;
îmbunătățirea calității serviciilor turistice pentru a atinge standardele europene; cooperarea prin
schimbul de idei și proiecte comune între regiunile turistice ale României, cu scopul promovării
regiunii de dezvoltare ca destinaț ie turistic ă internațional ă; promovarea regiunii ca „ destinație
de excelență” în cadrul strategiei naționale de promovare a turismului; dezvoltarea regională
prin contribuția la creșterea dezvoltării regionale durabile.
Avantajele oferite de clusterul d e turism organizațiilor membre sunt diverse: acces
exclusiv la informațiile și serviciile clusterului; oportunități de cooperare cu alte companii de
turism și furnizori de servicii din întreg lanțul de valoare din turism; idei, experiențe și
cunoștințe inovative pentru diversificarea și îmbunătățirea calității serviciilor turistice; acces la
fonduri nerambursabile; oferte speciale, tarife preferențiale pentru seminarii și training -uri;
activități comune de achiziție; activități comune de promovare prin par ticiparea la târguri
naționale și internaționale; marketing comun la nivel local, regional, național, internațional și
activități de vânzare pentru regiunea turistică Sud -Vest Oltenia; prezentare on -line a firmei și
produselor turistice oferite, prin catal ogul membrului clusterului de turism.
Strategia clusterului de turism apreciem că trebuie să se bazeze pe elaborarea de pachete
și produse turistice locale sau regionale, adresate unor segmente definite: grupuri și piețe țintă.
Managementul evenimentelor specifice și periodice, care includ evenimentele locale, tradiționale
și care valorifică potenț ialul regional reprezintă unul dintre obiectivele specifice ale clusterului.
Strategia de turism este recomandabil să vizeze po sibilitatea de a organiza cel pu țin un
eveniment pe lună și min im un eveniment reprezentativ, ca marcă proprie, pe an. Utilizarea
simbolurilor semnificative ale localită ților regiunii: resurse naturale, de patrimoniu istoric,
cultural, evenimente în aer li ber, personalită ți, reprezintă un instrument util , care conduce la
194
atragerea de turiști în toate sezoanele. Crearea unui sistem al evenimentelor principale din
regiune pe durata unui an și a unui calendar de derulare a acestora necesită instrumente de
marketing care includ strategii de comunicare adaptate grupurilor ț intă. Pentru fiecare sezon , se
pot planifica evenimente speciale, de anvergură regională sau naț ională , în concordanță cu
potenț ialul natural, istoric, cultural al localităților . Acestea se po t adăuga la evenimente
existente , organizate de consiliile locale în cursul anului și sunt incluse în portofoliul de produs e
turistice ale regiunii.
Modelul de cluster pe bază de I.M.M.- uri merită o atenție deosebită datorită rolului pe
care îl are economia de mici dimensiuni în cadrul economiei naționale. Un astfel de model de
dezvoltare a turismului este de o importanță vitală, în special pentru c rearea produsului turistic.
Modelul funcționează în Polonia unde clusterele sunt caracterizate de dominația întreprinderilor
mici și mijlocii în afaceri, specializare puternică, concurență internă puternică și de funcționarea
unui sistem de asociații bazat pe încredere. Acesta poate fi apli cat în sectorul turistic al regiunii
Sud- Vest Oltenia, dar este nevoie de cultivarea încrederii între parteneri, domeniu car acterizat de
deficiențe majore.
Interacțiunea dintre I.M.M.- uri contribuie la dezvoltarea produsului turistic și a
destinației turis tice, dacă această interacțiune este rezultatul unei inițiative controlate și nu a unei
consolidări spontane a I.M.M.- urilor. În cadrul clusterului de turism părțile interesate în lanțul
valorii (hotelieri, operatorii de turism, proprietari de restaurante, proprietari de magazine,
muzeele) aspiră la un obiectiv comun: dezvoltarea unei industrii a turismului competitiv, orientată spre creșterea de valoare adăugată. Chiar dacă o companie individuală dintr -o destinație
este autonomă, aceasta reprezintă doar o singură componentă a produsului turistic total. Valoarea
produsului turistic, atât pentru client cât și pentru furnizor, apare atunci când clientul ajunge la
destinație ( Grängsjö și Gummesson, 2006, p.62).
Cooperarea între furnizorii de servicii de turism în clusterul de turism se bazează pe
legături stabilite în mod oficial, pentru a aduce beneficii, datorită sinergiei. Întrucât o destinație
turistică este o aglomerare de afaceri, fiecare cu propriile priorități, este o industrie greu de
coordonat și de ge stionat la nivel de destinație. Procesul de creare a unui produs turistic complex
în regiune solicită acțiunea sinergică a diferiților factori economici și non -economici care
participă la formarea sa prin integr are vertical ă și orizontal ă. Având în vedere aceste
considerente, un cluster este cea mai eficientă formă de dezvoltare a produsului turistic în regiune, ca destinație turistică.
Spre deosebire de organizațiile de turism locale sau regionale concentrate pe activități de
informare și de promovare pe piețele interne și externe, clusterul de turism vizează: identificarea
potențialului turistic al I.M.M. -urilor existente la nivel local și la nivel regional; prefigurarea de
noi legături de afaceri și de echilibru între relații de cooperare și concurență î ntre membrii
clusterului; cercetarea și evaluarea potențialului turistic al întreprinderilor locale în diverse piețe de produse, precum și perspectivele de promovare în viitor pe diverse piețe țintă.
195
4.2.3.3 Model de cluster balneo- turistic
În regiunea Sud- Vest Oltenia sunt zone bogate în ape minerale, situate în trei din cele
cinci județe componente: Vâlcea, Gorj, Mehedinți. Localitățile bogate în ape minerale sunt: Govora, Băile Olănești, Călimănești- Căciulata, Ocnele Mari, în județul Vâlcea; Bala, în județul
Mehedinți; Săcelu, în județul în Gorj.
Băile Olănești este una din cele mai cunoscute și frecventate stațiuni balneo -climaterice,
în care se găsesc cele mai multe izvoare din țară, în număr de 35 și care cuprinde surse de apă sulfuroasă pentru bă i de tratament a diferitelor afecțiuni. Băile Govora este considerată una
dintre stațiunile cele mai bogate în ape iodurate și bromurate din lume, a doua din Europa, fiind indicată în special pentru tratarea afecț iunilor respiratorii și reumatismale. Stațiunea
Călimănești -Căciulata este bogată în 12 izvoare de ape mine rale atermale și trei termale, care au
concentrații și compoziții chimice variate, oferind stațiunii o valoare deosebită. În cadrul bazelor
de tratament se poate utiliza zilnic, în cura externă, un debit de 400.000 litri de apă minerală
provenită din izvoarele locale.
Stațiunea balneo- climaterică Ocnele Mari este renumită pentru tratament sau relaxare, în
băile de apă sărată. Ștrandurile cu apă sărată de la Ocnița, Ocnele Mari și nămolul de la Ocnița
sunt benefice pentru sănătate. Salina Ocnele Mari reprezintă un obiectiv turistic important, dar
pe lângă valoarea turistică, salina este utilizată și pentru cure destinate tratării afecțiunilor
respiratorii.
Stațiunea Săcelu dispun e de ape minerale și termale. Proprietățile apelor a trei izvoare
minerale i -au determinat pe specialiștii balneologi să d enumească stațiunea Săcelu,
„Techirghiolul Gorjului ”. Stațiunea Bala dispun e de factori naturali de cură, respectiv : ape
sulfuroase, oligominerale, hipotermale, nă mol terapeutic, bioclimat, care contribuie la refacerea
nervoasă și recuperarea posttraumatică. Modalitățile de tratament constau în împachetări calde
cu nămol, băi calde cu apa minerală, electroterapie, masaj terapeutic.
Valo rificarea potențialului balneologic al regiunii pentru creșterea competitivității
economice, poate fi realizată după modelul altor țări, în cadrul unui cluster, adaptat
particularităților domeniului turistic. Potențialul acestor stațiuni din regiune, cu valoare turistică
și terapeutică, poate fi utilizat eficient în cadrul unui sistem integrat. În c lusteru l balne o-turistic
interacționează organizații diverse : de turism, din domeniul balneologiei, al sănătății, de cazare,
transport, educație, cercetare -inovare. Scopul este de a dezvolta noi piețe și produse inovative, de
prevenție, tratament, reabilitare, recreere.
Constituirea unui cluster balneo- turistic în regiunea Sud -Vest Oltenia este favorizată de
existența cadrului de reglementare:
• Directiva European ă 2011/24/UE privind asistența medicală transfrontalieră, care
clarifică normele cu privire la accesul la asistență m edicală în alte țări ale U.E.,
referitoare la rambursarea sau compensarea costurilor . Aceasta reprezintă o oportunitate
pentru turismul de sănătate, iar țările U.E. adoptă normele interne de punere în aplicare.
Politicile și sistemele de sănătate din Uniunea Europeană sunt interconectate, pacienții au
196
dreptul de a solicita asistență medicală în afa ra țării lor de origine, personalul medical
lucrează în diferite țări ale U.E. și se înregistrează evoluții ale tehnologiilor medicale;
• Memorandumul aprobat de Guvern în anul 2013 pentru dezvoltarea și promovarea
turismului de sănătate în România;
• include rea problematicii turismului de sănătate în Acordul de parteneriat România -U.E.,
pentru exercițiul financiar 2014- 2020;
• susținerea turismului de sănătate de către Departamentul pentru I.M.M. -uri, Mediul de
afaceri și Turism , din cadrul Ministerului Economiei și de Autor itatea Națională pentru
Turism.
Func ționarea clusterului în domeniul balnear va avea impact economic și social asupra
regiunii Sud- Vest Oltenia, ca destinație turistică de sănătate și va conduce la creșterea fl uxului de
turiști și de pacienți. Membrii asocierii pot fi : autorități publice centrale și locale din județele
componente ale regiunii , baze de tratament din stațiunile regiunii, spitale, policlinici, universități
de medicină și farmacie, instituții de ce rcetare în domeniul balneologiei și medical, operatori de
turism, hoteluri, restaurante, furnizori de dispozitive și echipamente, operatori economici și alte
organizații, care colaborează pentru a promova o imagine de înaltă calitate a serviciilor de
sănăt ate și pentru a stabili o „marcă” pentru destinația respectivă.
Obiectivul principal al clusterului balneo -turistic este să construiască imaginea unui
turism de sănătate de înaltă calitate. Acțiunile colective produc rezultate pe care membrii nu sunt
capabili să le obțină în mod inividual.
Figura nr. 4.13 Model de cluster balneo -turistic
Sursa: Prelucrare după Karla Beatriz Cabezas et al., (2012), Medical tourism emerging cluster,
Universidad Popular Autónoma del Estado de Puebla, Centro Interdisciplinario de Posgrados, MOC: Microeconomics
of Competitiveness, México, Puebla
197
Modelele de clustere de turism din diferite țări integrează prestatorii de servicii turistice,
medicale și de prevenție a sănătății , datorită importanței lor în lanțul valoric. Activitățile cheie
ale clusterului balneo -turistic sunt realizate în cadrul bazelor de tratament sau spitalelor publice,
private și policlinicilor, unde sunt oferite servicii de prevenție, de tratament, reabilitare, prin
personal calificat.
Clusterul în domeniul balnear este o asociere de organizații care oferă servicii în
domeniul sănătății și personal specializat, de industrii conexe, autorități publice , furnizori,
instituții colaboratoar e, asociații și fundații relevante în domeniul medical ( Cabezas et al., 2012).
În figura 4.13 este prezentat un model de cluster balneo- turistic , aplicabil în turismul de
sănătate, care are următoarele componente:
• Capitalul uman sau personalul specializat este unul dintre cele mai importante elemente
ale clusterului balneo -turistic . Formarea profesională a personalului se realizează în
instituții de educație cu programe de studii direct legate de industria de sănătate și
industria ospitalității. În cadrul programe lor de instruire adresate personalului din
industri a de sănătate și din turism este esențială a bordare a umanistă și consolid area eticii
profesionale ;
• Industriile conexe care susțin clusterul sunt: industria hotelieră, restaurante , magazine,
farmacii, firme de transport pentru închiriere de mașini, companii aeriene și rutiere,
organizații care prestează servicii de instruire;
• Guvernul elaborează și susține politicile și strategiile în domeniul sănătății, balneologiei,
infrastructurii , cercetării, inovării, capitalui uman, care co nstituie fundamentul
clusterului;
• Ministerul Sănătății are ca obiectiv dezvoltarea umană durabilă, prin promovarea
sănătății ca un bun social comun, prin acordarea de servicii de înaltă calitate de prevenție și tratament care să s atisfacă așteptările populației;
• Ministerul Educației și Cercetării Științifice asigură sistemul de educație , cercetare și are
un dublu rol: de a pregăti resurse umane specializate în turismul de sănătate și de a face cercetare, inovare în echipamente, tehnici, produse utilizate în cadrul acestui segment
turistic;
• Departamentul pentru Întreprinderi mici și mijlocii, Mediul de afaceri și Turism și Autoritatea Națională pentru Turism dezvoltă politici, strategii, acțiuni care susțin și
promovează turismul de sănătate;
• Ministerul Transporturilor asigură funcționarea eficientă a transportului, cu echipamente,
dispozitive și servicii de calitate, contribuind la modernizarea și crearea un ui sistem de
transport integrat;
• Furnizorii clusterului sunt companii de: echipamente tehnice și medicale performante, de
medicamente, de produse farmaceutice, de instrumente medicale, de mobilier, de
mijloace de transport, labora toare medicale și de diagnostic;
• Instituțiile colaboratoare (IC) ofer ă servicii turistice, financiare, de asigurare, bancare,
agenții de turism specializate pe turismul de sănătate. Acestea au influență majoră asupra
198
turismului, pentru că pot susține, furniza planuri pentru prevenția și tratamentul bolilor
într-o destinație turistică.
În cadrul clusterului pot fi incluse asociații cu rol în susținerea și promovarea drepturilor
membrilor săi: Asociația Română de Turism Medical, Organizația Patronatelor din Turismul
Balnear din România, Asociația Națională a Agențiilor de Turi sm.
Asociația Română de Turism Medical este prima asociație non -profit de turism medical
din România care promovează acest concept la nivel național, internațional și care încearcă să
includă România în rândul țărilor cu tradiție în turismul medical. Obiectivul este de a crește
gradul de conștientizare asupra calității serviciilor medicale disponibile în Româ nia.
(www.artm.ro ).
Organizația Patronală a Turismului Balnear a fost înființată în anul 1993, la inițiativa a 19
reprezentanți din principalele stațiuni balneare, susținători ai turismului balnear, pentru a s prijini
și promova sectorul balnear în relația cu autoritățile, cu diverse instituții, alte asociații, pe plan
intern și extern ( www.romanian -spas.ro ).
Asociația Națională a Agențiilor de Turism – ANAT ( http://www.anat.ro ) este asociația
patronală a agențiilor de turism din România, având membri activi peste 500 de agenții de
turism, care cumulează peste 85% din vânzările pachetelor de turism și călătorie, și au
împreună peste 4.000 de angajați. Membrii asociați sunt birouri naționale sau regionale de
promovare a turismului, companii aeriene și de transport, companii de închirie re de mașini,
hoteluri și restaurante, edituri, sisteme de rezervări, asigur atori, prestatori de servicii medicale,
fundații/asociații cu activitate în turism. ANAT furnize ază consiliere și consultanță membrilor
privind activitatea profesională a agențiilor de turism.
Clusterul balneo- turistic are o strategie comună privind: investițiile, pachetele turistice,
promovarea, prin care sunt atrași turiștii. Oferta turistică este dezvoltată permanent, în funcție de
preferințele în continuă schimbare ale consumatorilor. Clusterul adoptă și promovează standarde
etice și profesionale ridicate, elaborate pe baza cerințelor medicale existente și a standardelor acreditate pentru țară sau regiune. Standardele de comerciali zare sunt evaluate de entitatea
desemnată de cluster.
Cercetarea în domeniul balneologiei, stimulată în cadrul clusterului are ca beneficiari
actorii economici implicați ĩn sectorul balnear și utilizatorii bazelor de tratament. Acesția
beneficiază de ser vicii medicale c are folosesc capacitatea terapeutică a factorilor naturali din
stațiune ( Munteanu și Cinteză, 2011).
Opțiunea pentru destinații ale pacienților și turiștilor este fundamentată pe reputație și pe
convingerea că , locația are asistență medical ă de calitate, infrastructura necesară și sprijin
guvernamental. Cele mai importante sunt pachetele de servicii integrate adresate turiștilor sau
pacienților, iar pentru aceasta este nevoie de o abordare integrată a turismului, în care sunt
încorporate org anizații de turism, hoteluri sau centre de tratament și recuperare , pentru a crea
rețele de îngrijire sigure și fiabile. În acest fel, un cluster funcționează în destinația turistică ca un sistem independent de asistență de sănătate.
199
Modelul de cluster propus poate fi aplicat în regiunea de dezvoltare Sud- Vest Oltenia și
poate fi adaptat domeniului balneologiei sau medical, în funcție de caracterul preventiv sau
curativ al serviciilor oferite. Acesta poate fi centrat pe bazele de tratament din stațiunile balneo –
climaterice ale regiunii (Govora, Băile Olănești, Călimănești- Căciulata, Ocnele Mari, Bala,
Săcelu) și poate include spitale, policlinici publice, centre medicale private, cum sunt spre
exemplu, cele din Râmnicu Vâlcea, respectiv:
• Spitalul Balneome dcenter ( http://www.balneomedcenter.ro/index.php/ro/ ) care are una
dintre cele mai mari și moderne baze de recuperare neuromotorie, ortopedie –
traumatologie, respiratorie și reumatologie din Oltenia, unde pacienții pot beneficia de
spitalizare continuă pentru prevenție și pentru tratament;
• Centrul medical Straubing ( http://www.straubing.ro/index.html ) care este vizitat anual de
peste cincisprezece mii de persoane din țară și din străinătate, beneficiare ale serviciilor
oferite în 22 de specialități medicale;
• RAPITEST CLINICA S.R.L.( http://www.rapitest.ro/servicii.html )este un centru medical
careofer ă pacienților servicii medicale de diagnostic clinic și recoltare analize de
laborator ;
• Centrul Medical ELIM ( http://www.cmelim.ro/despre -noi.html ) este singurul centru din
județul Vâlcea unde se pot efectua investigații de Rezonanță Magnetică Nucleară. Pe
lângă aceste investigați, pacienții pot beneficia și de examene de Tomografie
Computerizată, Ecografie tridimensională și consultații de specialitate.
Participanții la c lusterul balneo- turistic din regiunea Sud- Vest Oltenia pot fi : hoteluri,
pensiuni, restaurante, meșteșugari, agenții de turism, autorități locale, centre de cercetare și
inovare, unități medicale, instituții de învățământ superior, asociații profesionale, bănci, centre
de consultanță, care doresc să își armonizeze interesele și să conlucreze la nivel regional.
Clusterul are ca obiective generale: promovarea sub un brand comun a potențialului turistic și
balnear al județelor din regiunea Sud -Vest Oltenia; crearea unei strategii comun e de dezvoltare,
de atragere a turiștilor și a potențialilor investitori în domeniu.
Autoritățile publice centrale sprijină clusterul din domeniul balnear, prin politici de
dezvoltare, asigură amenajarea stațiunilor balneare și modernizarea infrastructurii de transport
pentru accesul adecvat al turiștilor la destinațiile turismului balnear. Autoritățile locale au r olul
de a asigura infrastructuri generale și turistice performante pe teritoriul lor , inclusiv de
restaurare a fațadelor imobilelor de patrimoniu. Acestea susțin prin politici și strategii publice,
dezvoltarea locală, respectiv: dezvoltarea activităților recreative, sportive, de animație, de
promovare a destinațiilor turistice. Investitorii privați pot să facă investiții în structurile de cazare
și în sectorul hotelier care are baze de tratament integrate.
În regiunea Sud -Vest Oltenia există zone de interes și câteva investiții de succes în
stațiunile turistice, realizate prin accesarea fondurilor nerambursabile, dar companiile care
activează în sectorul turistic nu cooperează. Prin integrarea într -o structură bine organizată, cum
este clusterul, aceste companii conlucrează și devin mai eficiente, mai creative, mai dinamice și
pot atrage mai mulți turiști. Membrii clusterului pot să organiz eze în comun, acțiuni de
200
promovare a potențialului balneo- turistic al regiunii, a tradițiilor culturale, a obiceiurilor
gastronomice, pot să participe împreună la târguri și expoziții, la cursuri de pregătire
profesională, pot să se promoveze mai ușor, să își vândă produsele și să atragă fonduri.
Prin intermediul clusterului este revitalizat sectorul balnear în regiune, iar stațiunile
balneare devin zone de refacere a sănătății, contribuind la dezvoltarea economică și socială
teritorială. Balneologia este un sector turistic prioritar care poate să dezvolte domeniile conexe.
Turismul de sănătate este un segment de nișă în acest moment, dar prin modele și strategii de
dezvoltare adecvate poate aduce beneficii importante pe termen lung. Întrucât toate regiuni le de
dezvoltare ale României au potențial turistic, se poate crea o rețea națională de clustere balneo –
turistice.
4.3 Concluzii preliminare
Studiul a urmărit în principal să identifice principalele caracteristici ale clusterelor din
România, să prezinte situația și potențialul de dezvoltare a clusterelor din regiunea Sud -Vest
Oltenia. În cadrul cercetării prin anchetă au fost validate ipoteze cu ajutorul metodelor statistice.
Cercetarea a evidențiat că dimensiunea medie a unui cluster din România este de 35
membri , din care 65,72% sunt microîntreprinderi, întreprinderi mici, mijlocii și mari, iar
instituțiile financiare nu sunt incluse în clustere . Numărul mic de membri ai clusterelor din
România, comparativ cu cel din statele europene dezvoltate este exp licabil prin faptul că
majoritatea clusterelor din România se află la începutul evoluției. S ursele de finanțare a
clusterelor s unt constituite în procent de 75% din fonduri publice și în procent de 25% din surse
private și majoritatea derulează proiecte europene . Clusterele din România au nevoie de resurse
publice pentru funcționare, iar pe parcursul evoluției vor dobândi capacitatea de a se susține din
fonduri proprii sau atrase, iar intervenția publică se va diminua.
Referitor la motivația constituirii cl usterelor în România, ancheta a confirmat că existența
fondurilor nerambursabile destinate clusterelor sau activităților de cercetare- dezvoltare -inovare a
influențat constituirea clusterelor . Alți factori care au contribuit la apariția clusterelor sunt
exemplele de bune practici din străinătate și avantajele oferite de asociere.
Din interpretarea datelor obținute în cadrul anchetei au rezultat factorii cei mai
importanți care influențează apariția și dezvoltarea clusterelor : cooperarea dintre membri,
schimbul de cunoștințe și antreprenoriatul . Între cei trei factori există o str ânsă corelație care
determină buna funcționare a clusterului . Cercetarea a evidențiat că nu se acordă importanță
mare rolului inovării în cadrul clusterului, în raport cu ceilalți factori de influență, ceea ce
dovedește o slabă cunoaștere a conceptului de cluster inovativ în România și a rolului inovării în
creșterea competitivității pe piață.
Impactul pozitiv al clusterelor asupra mediului antreprenorial în regiunile de dezvoltare
ale României a fost confirmat cu ajutorul coeficientului de corelație Pearson. Clusterul a fost
cuantificat prin intermediul c oeficien ților localizării și Gini, iar antreprenoriatul cu ajutorul
informațiilor cu privire la companiile nou înființate în perioada iulie 2014 – iunie 2015.
201
Cercetarea a confirmat că i nsuficienta promovare a asocierilor de tip cluster și pol de
competitivitate în România este factorul principal care determină necunoașterea reglementărilor
existente în legislația românească cu privire la cluster și la diferența dintre cluster și pol de
competitivitate . Referitor la cunoașterea definiției conceptului de cluster în România și a
diferenței dintre cluster și pol de competitivitate, ancheta a evidențiat că numai reprezentanții
clusterelor care includ agențiile de dezvoltare regională cunosc reglementarea acestui concept în
legislația românească și d iferența dintre cele două concepte. Lipsa de promovare a asocierilor
public -private în România conduce la insuficienta cunoaștere a conceptelor de cluster și pol de
competitivitate. A utoritățile sau instituțiile care trebuie să realizeze promovarea clusterului sunt:
agențiile de dezvoltare regională, a utoritățile publice locale sau naționale care susțin domeniul în
care funcționează clusterul, c amerele de comerț sau universitățile.
În regiunea Sud- Vest Oltenia au fost identificate nouă aglomerări economice, consti tuite
în principal în cel mult trei județe (Dolj, Olt și Mehedinți) , din cele cinci județe componente ale
regiunii, în jur ul unor orașe cu potențial industrial ridicat. Acestea s-au format în domeniile:
automotive, turism, tehnologia informațiilor și comunicațiilor, construc ții, material rulant,
industria de echipamente electrice ș i optice, agricol, energie regenerabilă. Dintre cele nouă
aglomerări economice, numai polul de competitivitate “Turism Oltenia – Inovare și Tradiții în
Turism – TurOlt InoTT” aflat în etapa de generare are dimensiune regională, restul acționează
efectiv la nivel de județ. Acestea s-au constituit în sectoarele economice ale regiunii cu potențial
ridicat de dezvoltare, în concordanță cu tendinț ele în materie de dezvoltare economică.
Analiza potențialului dezvoltării clusterelor în regiunea Sud -Vest Oltenia s -a realizat prin
interpretarea datelor anc hetei și investigarea potențialului I.M.M. -urilor, de cercetare- inovare,
antreprenorial și turistic.
Pentru a deveni un promotor al competitivității prin dezvoltarea unui mediu de afaceri
performant, regiunea Sud -Vest Oltenia are nevoie de un modele de de zvoltare, care s ă aibă ca
fundament: valorificarea resurselor proprii; sprijinirea mediului de afaceri; antreprenoriatul;
resurse umane calificate; produse, procese, tehnologii inovative. Modelele de dezvoltare ale
regiunii trebuie s ă valorifice potenț ialul existent î n principal î n domeniile: industrie, turism
agricultură, s ă asigure îmbună tățirea infrastructurii ș i capacit ății regiunii pentru cercetare ș i
inovare.
Beneficiile unei economii bazate pe inovație sunt evidente, iar posibilitatea dezvoltării de
clustere de turism în regiunea Sud -Vest Oltenia este încă limitată, datorită infrastructurii generale
și turistice inadecvate, precum și resurselor financiare insuficiente care să susțină acest proces. Inovarea în domeniul turismului în regiune poate consta în utilizarea de materiale de construcții
ecologice, de tehnologii moderne de energie din surse regenerabile, în restaurarea monumentelor istorice și culturale.
Clusterul regional inovativ este un model competitiv de dezvoltare a afacerilor care
utilizeaz ă atuurile regiunii ș i poate î mbună tăți punctele slabe ale acesteia, î n special referitoare la
dezvoltarea infrastructurii, cercet ării – dezvolt ării pentru cre șterea gradului de punere î n practică
202
a rezultatelor, atragerea investi țiilor str ăine, crearea unor avantaje competitive î n regiune, care s ă
conduc ă la creș tere economică ș i prosperitate social ă.
Prin intermediul clusterelor, se realizeaz ă o abordare integrat ă de tip bottom -up a
dezvolt ării economice ș i sociale a regiunii, pornind de la nevoile pieței, prin cooperarea dintre
autoritățile publice și mediul de afaceri, pe baza unui parteneriat, a unui dialog și a unei
cooperări constante între participanții la activitățile economice. Clusterele au rol important în
realizarea unei conexiuni reale între sectorul de cercetare- dezvoltare și cel al întreprinderilor care
desfășoară activități productive, cu scopul de a valorifica rezultatele cercetării, iar abordarea are ca punct de plecare nevoile pieț ei, în func ție de care se stablilesc priorit ățile politicilor publice ș i
nu invers.
Interacțiunea dintre I.M.M.- urile din turism contribuie la dezvoltarea produsului și a
destinației turistice, dacă această interacțiune este rezultatul unei inițiative controlate prin politici specifice și nu a unei consolidări spontane a I.M.M.- urilor. Clusterul reprezintă cea mai adecvată
formă pentru implicarea activă a I.M.M. -urilor în dezvoltarea de produse și destinații turistice.
Acesta apare când există un context instituțional care creează avantaje bazate pe proximitatea
geografică și existența capitalului social. Firmele din cluster sunt mai eficiente, reacționează mai rapid decât atunci când acționează izolat, pot lucra cu clienții și alte firme pentru a dezvolta noi
produse și procese, pentru a reduce riscul și dezvolta încrederea în produse și servicii.
Clusterul în turism este unul dintre cele mai importante modele de dezvoltare a
economiei regionale, care are ca fundament colaborarea de tip public- privat dintre mediul
economic, instituțiile de cercetare și inovare, sistemul de învățământ, autoritățile publice și
organizații relevante pentru turism. Acesta t rebuie să vizeze regiunea ca destinație turistică,
pentru a se putea oferi turi știlor: servicii ș i pachete de programe specifice; trasee turistice;
materiale de promovare ș i informa ții despre obiective le turistice naturale, cultural istorice;
posibilităț i de cazare ș i servirea mesei; structuri de primire; o baz ă de date computerizat ă, în care
se pot g ăsi informa ții turistice.
Pentru valorificarea superioară a potențialului turistic și pentru abordare a integrat ă a
turismului regiunii se recomandă modelul de dezvoltare aplicat cu succes în sistemul polonez,
denumit clusterul cu broker. Crearea unui cluster balneo -turistic la nivelul regiunii de dezvoltar e
Sud- Vest Oltenia este necesară pentru dezvoltarea economică, socială, durabilă și echilibrată a
acesteia prin utilizarea optimă a potențialului balnear . Clusterul balneo -turistic include instituții
specializate care efe ctuează acte de prevenție, de reabilitare a sănătății și acte medicale, pentru
care clienții sunt motivați de prețuri mai avantajoase decât în țara de origine sau de tehnici care nu sunt autorizate la ei .
Expertiza dobâ ndită prin colaborarea dintre autoritățile publice, mediul de afac eri, mediul
academic și specialiștii în sănătate și turism, fac astfel posibilă confruntarea teoriei cu practica,
un dialog concret dintre zona publică cu cea privată, contribuind în final la competitivitatea
destinației turistice.
203
CONCLUZII, PROPUNERI Ș I DEZVOLTĂRI ULTERIOARE
Înființarea și dezvoltarea clusterelor este un proces inițiat de nevoile pieței, în care
spiritul antreprenorial și inovarea sunt elemente cheie. Prin cooperarea dintre companii și
instituții se pot obține avantaje economice și se realizează: acces la resurse comune; schimb de
informație prin interconectarea de oameni, abilități, cunoștințe și competențe; marketing integrat; acces la inovare și la rezultatele cercetării; internaționalizare.
Clusterul reprezintă unul din cele mai imp ortante modele de cooperare a mediului de
afaceri, care generează un impact puternic asupra competitivității întreprinderilor, stimulează
dezvoltarea procesului inovativ și creșterea performanței regiunilor. Conceptul de cluster are o
vechime de peste 100 ani, dar în România este relativ recent, deoarece clusterele au apărut în
ultimii cinci ani. România nu a beneficiat de o politică bazată pe dezvoltarea structurilor
asociative, iar lipsa unui cadru de finanțare a clusterelor a întârziat dezvoltarea acesto ra. Studiul
clusterelor este destul de dificil de realizat datorită lipsei unor reglementări speciale, a unor
informații cantitative și calitative despre clusterele constituite, a unor standarde de evaluare a
performanțelor, a impactului economic și social , a unor organisme care să coordoneze
metodologic funcționarea acestora.
În ciuda beneficiilor înregistrate de clustere la nivel macroeconomic și microeconomic,
cu efect direct asupra performanțelor companiilor și economiilor naționale , literatura de
speci alitate din România este lacunară . Unul din obiectivele prezentei lucrări doctorale este de a
contribui la stadiul cunoașterii clusterului din țara noastră. Încurajarea cercetărilor de specialitate în acest domeniu are o deosebită importanță pentru creșter ea competitivității companiilor și a
regiunilor de dezvoltare. Noutatea acestei lucrări constă în aprofundarea unor noțiuni teoretice și în aplicarea lor în cercetări empirice ce vizează țara noastră.
Necesitatea abordării acestei problematici în țara noas tră este evidentă, având în vedere
avantajele competitive dobândite de companii prin clusterizare . Originalitatea prezentei lucrări
doctorale constă în propunerea unor modele de dezvoltare a afacerilor care valorifică potențialul
regiunii de dezvoltare ana lizate, în abordarea clusterului la nivel regional și în oferirea unor
soluții de îmbunătățire a funcționării clusterelor identificate .
Lucrarea doctorală a urmărit patru axe principale de cercetare, structurate în cadrul a
patru capitole: două capitole de investigare teoretică, un capitol destinat aprofundării aspectelor
de evaluarea competitivității clusterului în economia românească și un capitol bazat pe cercetări
empirice cu privire la caracteristicile clusterelor din România, inclu zând și un studiu pr ivind
dezvoltarea clusterelor inovative în regiunea Sud- Vest Oltenia .
a. CONCLUZII FINALE ȘI CONTRIBUȚII PERSONALE
La nivel teoretico -metodologic, principalele contribuții personale sunt orientate către
analizarea și interpretarea literaturii de specialitate în domeniul de cercetare a clusterelor și sunt concretizate în mai multe direcții, prezentate în cele ce urmează .
204
În cadrul primului capitolul denumit “Teoria aglomer ării și apari ția clusterelor
economice” au fost sintetizate informații din literatura de specialitate, legate de etapele
importante în evoluția aglomerărilor economice și dezvoltarea clusterului. În acest sens, a fost
evidențiat modul în care apariția clusterelor a revoluționat mediul de afaceri și a fost punctată
necesitatea de asociere a organizațiilor pentru a se adapta condițiilor pieței. Studiul apariției și
evoluției aglomerărilor economice cont ribuie la înțelegerea conceptului de cluster și este unul
dintre obiectivele atinse în cadrul primului capitol al lucrării doctorale. Analiza teoriilor despre aglomerarea economică a fost completată cu studiul descriptiv și explicativ al literaturii de
specialitate privind fenomenul complex al clusterizării.
Clarificarea conceptului de cluster prin abordarea unitară a definițiilor și teoriilor despre
cluster reprezintă alt ă direcție de cercetare. Cu toate că termenul de cluster a fost folosit relativ
recent , de-a lungul timpului, conceptul a apărut sub terminologii diferite: district industrial,
aglomerare industrială, pol de creștere sau pol de competitivitate. Analiza critică și comparativă
a definițiilor evidențiază punctul comun al abordărilor, și anume, concentrarea geografică a
companiilor și instituțiilor care fac optim procesul de clusterizare. Studiul comparativ al diverselor abordări ale clusterului scoate în evidență rolul esențial al relațiilor de schimb care
apar atât în cadrul , cât și în afara acestuia. Concluzia rezultată din analiza literaturii de
specialitate este că, indiferent de denumirea sub care au fost conceptualizate, clusterele sunt
constituite din organizații care operează într -o industrie, sunt aflate în proximitate geografică,
între acestea având loc interacțiuni care creează avantaje competitive și susțin dezvoltarea
economică, socială a unei regiuni sau țări .
Delimitarea conceptuală între cluster, pol de competitivitate, cluster inovativ a fost
realizată prin analiza comparativă. Din a ceastă analiză și din studiul literaturii de specialitate a
reieșit tendința de unificare a terminologiilor , în conceptul de cluster inovativ, utilizat în cadrul
politicilor și strategiilor Uniunii Europene.
La nivelul cercetării teoretico -metodologice, o contribuție a prezentei lucrări doctorale
este reprezentată de sugerarea unor tipuri de cluster inovativ pe care organizațiile din România le
pot avea în vedere atunci când decid să coopereze. Acest demers est e necesar pentru crearea și
implementarea unor modele de afaceri bazate pe asocierea dintre organizații, în contextul unei
insuficiente promovări a conceptului și avantajelor clusterului în România.
Un aspect important al prezentei lucrăr i îl constituie de scrierea clusterului inovativ „ Noul
diamant al inovării” și evidențierea elementului esențial al acestui tip de cluster, respectiv
inovarea, susținută de o infrastructură modernă și de transferul de cunoștințe științifice.
Concluzia care rezultă din analiz a literaturii de specialitate este importan ța transferului de
cunoștințe noi, dobândite prin învățarea individuală și instituțională, în produse, servicii, tehnologii, procese sau în instrumente de management.
Prezentarea modelului de cluster denumit „trif oiul cu patru foi” , care este aplicat în
România , a reprezentat altă direcți e de cercetare, în cadrul primului capitol. Scopul a fost de a
propune un cadru general partenerial, pe care organizațiile din România îl pot dezvolta și
205
descrierea avantajelor apartenenței la asociere: accesul la fluxul de informații, puterea negocierii
comune, sporirea vizibilității, beneficiile economice .
Concluzia care se desprinde din analiza definițiilor, teoriilor și din prezentarea evoluției
clusterului, este utilitatea c ercetării aprofundate a conceptului , pentru înțelegerea fenomenului
complex al clusterizării și pentru o bună anticipare a schimbărilor viitoare. Transpunerea
clusterului în politica de dezvoltare locală și națională depinde de modul în care este susținut
cadrul de colaborare economică dintre mediul de afaceri, mediul de cercetare și autoritățile publice.
Modelele de afaceri bazate pe cluster reprezintă o combinație a mai multor teorii
transpuse în practică. În condițiile concurenței actuale, companiile îș i construiesc modele și
strategii de afaceri bazate pe avantaje competitive, obținute din utilizarea mai eficientă a resurselor, din creșterea productivității și din inovare. Parteneriatul public privat de tip cluster
sau pol de competitivitate reprezintă un factor important de stimulare a creativității, cercetării și
inovării în economia românească. Prin cooperarea reală între companii, instituții de cercetare și
autorități, se asigură transferul inovării în produs și se stimulează dezvoltarea economică po rnind
de la nevoile pieței, printr -o abordare de tip bottom -up.
În capitolul al doilea denumit „Modele de clustere în economia mondială și cea
națională” a fost realizată analiza descriptivă, explicativă, a principalelor modele clasice de
clustere și au fo st sugera te modele de succes din economia mondială care pot fi utilizate pentru
dezvoltarea afacerilor . Acest demers este important, deoarece implementarea unor modele de
clustere adecvate a devenit un factor critic de succes în obținerea unor performanțe superioare de
către companii. Prin prezentarea unor posibile modele de clustere și analiza beneficiilor integrării în aceste modele, oferim companiilor din România un cadru eficient de aplicare a strategiilor de
afaceri pentru creșterea competitivității.
Analiza programelor de susținere a clusterelor, abordate pe etape de evoluție a acestora
este al tă direcț ie de cercetare din capitolul al doilea. Rezultatul analizei constituie un instrument
util pentru autoritățile publice și decidenții politici, în fundam entarea și elaborarea politicilor
care vizează clusterele. Concluzi a studiu lui este necesitatea susținerii clusterelor din România
prin programe și politici adecvate, care să ia în considerare faptul că sprijinul public este esențial în etapa de generare a clusterelor.
O contribuție la studiul domeniului cercetat în țara noastră a fost adusă prin analiza unor
modele de clustere de succes, din economia mondială: modelul bazat pe competitivitatea
regională; modelul de cluster bazat pe competitivitatea globală ; modelul de cluster bazat pe
impactul asupra dezvoltării localeși modele de succes în turism din California și Norvegia.
Prezentarea unor posibile modele de clustere și analiza beneficiilor potențiale ale integrării
organizațiilor în aceste asocieri of eră companiilor din România un cadru metodologic eficient ,
de dezvoltare a afacerilor. Concluzia analizei este că modelele de cluster existente în economia
mondială includ caracteristici ale modelelor examinate. Elementele modelelor de clustere clasice
sunt selectate și preluate în modele personalizate, ținând cont de specificul național.
206
Abordarea clusterelor din perspectiva programelor europene care susțin constituirea și
funcționarea acestora este un demers important, deoarece în România se face distincți e, în
acordarea finanțărilor pentru desfășurarea activităților, între clusterele emergente și inovative .
Pentru clarificarea celor doi termeni, a m abordat aspecte cu privire la: definirea, forma de
organizare, activitățile finanțate în cadrul operațiunilor din P.O.S. C.C.E. 2007- 2013, indicatorii
de impact ai clusterelor. Concluzia care se desprinde din analiză este că, diferența între clusterul
emergent și inovativ constă în forma de organizare și de colaborare dintre membri , pentru
desfășurarea activităților de cercetare, dezvoltare, inovare. U n cluster emergent are acordul de
voință al membrilor săi, de regulă sub forma încheierii unui acord de parteneriat și nu are
personalitate juridică sau activitate de colaborare susținută între firmele și in stituțiile grupării.
Clusterul inovativ este o grupare cu personalitate juridică, având ca scop stimularea inovării, prin
promovarea de interacțiuni susținute între membrii săi, sprjinirea implicării I.M.M. -urilor în
activități de cercetare, dezvoltare, in ovare, cât și prin contribuția efectivă la aceste activități,
facilitând transferul tehnologic, de know -how, expertiză, networkingul și diseminarea de
informații între membrii clusterului
Din anali za tipologiei clusterelor a rezultat că m odelul de cluster inovativ cu cinci actori
poate fi aplicat în mediul de afaceri românesc. Acesta include alături de cei patru piloni al
clusterului, pilonul cinci, reprezentat de instituțiile financiare: business angels, firme de capital
de risc și bănci, care oferă resurs ele financiare necesare funcționării clusterelor. Utilizarea
model ului de cluster în mediul de afaceri din România este necesară, pentru că instituțiile
financiare nu acordă împrumuturi clusterelor, întrucât acestea nu le pot garanta. În concluzie, o
variantă de funcționare a clusterelor în România o constituie includerea în asociere a instituțiilor financiare specializate, după modelul altor state europene.
În România este necesară implementarea unor modele de clustere care să fie adaptate
condițiilor eco nomice și sociale. Utilizarea unor modele de succes din țările U niunii Europene
este benefică, dar acestea trebuie să țină cont de specificul mediului de afaceri și de reglementările naționale. În raport cu modelul actual, clusterele au nevoie de: un mode l simplu,
eficient, o reglementare legală, instrumente de promovare și dezvoltare, consolidarea legăturilor între inovare și antreprenoriat, conform exemplelor de bune practici din economiile dezvoltate.
În cadrul capitolului al treilea denumit „ Clusterul – formă de organizare competitivă în
economia României” a fost realizată o analiz ă a aspectelor de competitivitate a clusterului. În
acest capitol, au fost identificați factorii care influențează competitivitatea la nivel
macroeconomic (politicile monetare și fiscale, dezvoltarea resurselor umane, eficiența
instituțiilor politice ) și la nivel microeconomic ( calitatea mediului de afaceri; politica și strategia
companiilor; existența și dezvoltarea clusterelor ). În acest sens , a fost poziționat clus terul între
factorii care influențează competitivitatea companiilor și regiunilor.
O contribuție la nivelul cercetării teoretico metodologice, pentru înțelegerea impactului
clusterului asupra regiunii , este reprezentată de analiza legăturii dintre indicato rii ce cuantifică
forța unui cluster și indicatorii de rezultat ai competitivității la nivel regional. Un prim demers în
acest scop a fost identificarea indicatorilor care măsoară competitivitatea, pe niveluri, în funcție
207
de legătura cu obiectivul final al politicii economice și de gradul în care sunt influențați de
politica economică. În continuare, s -a urmărit identificarea indicatorilor care cuantifică puterea
unui cluster regional dintr -o industrie . Concluzia rezultată din cercetare este că, există leg ături
de cauzalitate între clustere și performanțele economice ale unei regiuni . Un cluster inovativ
reprezintă un factor esențial în dezvoltarea regiunii, pentru că este un e lement important de
formare a valorii în plan teritorial, generează progres econo mic și implicit valoare economică
adăugată în produsele competitive de pe piață.
Prin componenta de inovare din cadrul lor, clusterele reprezintă un factor esențial în
dezvoltarea unei regiuni, datorită relațiilor de cauzalitate dintre activitățile de cerc etare,
dezvoltare, inovare și competitivitatea producției de bunuri. Cercetarea a evidențiat că decalajele
de competitivitate ale României față de statele avansate sunt dependente de funcționalitatea
sistemului de cercetare, dezvoltare și inovare. Investi țiile în cercetare si inovare nu se pot
concretiza în câștiguri de competitivitate fără intervenția antreprenoriatului, pentru că aplicarea cunoștințelor științifice în practică depinde de gradul de implicare a sectorului privat.
Una dintre soluțiile de stimulare a creșterii cererii de CDI în sectorul privat, în special în
companiile mici și mijlocii, o constituie includerea acestor companii în clustere inovative, în
cadrul cărora se creează sinergii între sectorul academic și sectorul de afaceri, beneficiar al transferului rezultatelor cercetării.
Modelul SWOT aplicat clusterelor din România reprezintă un instrument util pentru
identificarea factorilor interni (puncte tari și slabe) și externi (oportunități și amenințări) întâlniți
în mediul clusterelor, în special a elementelor cheie de influență a dezvoltării acestora. Pentru
fiecare dimensi une a modelului , au fost identificați factorii specifici și a fost estimat impactul
acestora asupra clusterului. Acest demers a avut ca obiectiv determinarea atractivității fenomenului clusterizării în România . Rezultatele analizei pot fi utile pentru orga nizațiile care
intenționează să se integreze în clustere sau pentru cele care vizează să ia măsuri de îmbunătățire
a funcționării. Analiza a demonstrat că există oportunități importante pentru crearea și
dezvoltarea clusterelor în România. Au fost identifi cate însă și amenințări importante , care pot fi
depășite printr -o abordare strategică, condiționată de antreprenoriat, colaborare, inovare, sprijin
public.
În vederea evaluării competitivității clusterelor am efectuat un studiu documentar al
metodelor de evaluare a performanțelor clusterelor. Principala concluzie a studiului este că evaluarea clusterelor este un proces de analiză de tip calitativ -cantitativ. Din multitudinea de
metode identificate, în România se aplică metode de evaluare calitativă și cantitativă, la nivel național și regional . Un rezultat al acestui demers , obținut prin analiza calitativ ă la nivel
regional este identificarea clusterelor și po lilor de competitivitate, pe regiuni de dezvoltare.
Selectarea a fost realizată cu ajutorul unor indicatori care diferențiază clusterele și polii de
competitivitate. Prin analiza cantitativă la nivel național au fost evidențiate ramurile cu potențial
de cl usterizare, utilizând metoda clasificării de tip „stele”.
Analiza metodologiei de evaluare a clusterelor la nivel european, acreditată de Comisia
Europeană a avut ca r ezulta t identificarea și prezentarea clusterelor românești acreditate la nivel
208
european, etichetate cu bronz. O bținerea etichetei de bronz de câteva clustere din România atestă
inițierea procesului de îmbunătățire a calității managementului și recunoașterea la nivel
european. În acest sens, implicarea în proiecte a clusterelor reprezintă un factor esențial pentru
dobândirea recunoașterii internaționale. Chiar dacă eticheta de bronz este o marcă de calitate în
sens restrâns, obținerea acestei certificări reprezintă un pas important în demersul spre excelență
a managementului clusterului, pentru obținerea etichetei de argint.
Studiul clusterului ca instrument structural în sprijinul mediului de afaceri românesc a
fost realizat prin prezentarea celor două o perațiuni ale Programului Operațional de
Competitivitate 2007 -2013, care au susținut crearea, dezvoltarea clusterelor și polilor de
competitivitate. Analiza a avut ca rezultat identificarea de clustere și poli de competitivitate ale
căror activități sunt finanțate prin intermediul P.O.S. C.C.E. 2007- 2013. Considerate de Uniunea
Europeană „motor” a l dezvoltării economice și al inovării acestea reprezintă un cadru adecvat
pentru dezvoltarea mediului de afaceri. Apartenența la cluster generează avantaje economice și
sociale pentru membri: creșterea productivității companiilor, îmbunătățirea calității produselor
prin transfer de inovare, utilizarea unei politici comerciale comune, posibilitatea de a accesa
programele de finanțare naționale și europene, utilizarea forței de muncă specializate. Prin
adoptarea unor strategii adecvate pentru creșterea competitivității clusterelor se crează valoare
adăugată, iar firmele componente obțin avantaje competitive și potențialul de a se dezvolta la
nivel internațional.
În continuare , demersul investigativ a fost orientat spre a naliza programelor de susținere
a clust erelor și polilor de competitivitate din România . Obiectivul urmărit a fost cercetarea
aspectelor de finanțare a constituirii, dezvoltării clusterelor și polilor de competitivitate, prin instrumentele de finanțare nerambursabilă. Concluzia este că, există o serie de oportunități de
creare și dezvoltare a clusterelor în România, dar este nevoie de politici și strategii publice de
susținere. Analiza prezintă utilitate pentru managerii de clustere, în luarea deciziilor de finanțare
a proiectelor sau pentru an treprenori, care pot fi determinați să constituie clustere.
Identificarea tendințelor de evoluție a clusterelor inovative în industriile emergente a
reprezentat altă direcție de acțiune. Rezultatul cercetării constă în prezentarea conexiunilor dintre
clust ere și industriile emergente, cu ajutorul procentului forței de muncă ocupată în categoriile de
clustere care activează în cele zece industrii emergente.
În cadrul capitolului al patrulea denumit „ Cercetări privind caracteristicile clusterel or
din România și potențialul de dezvoltare a clusterelor inovative din regiunea Sud-Vest Oltenia”
sunt incluse contribuțiile la nivel empiric , concluziile cercetărilor documentare și de teren, care
pot fi utile pentru managerii clusterelor sau pentru autoritățile decizionale de la nivel regional și
chiar național.
Realizarea unui studiu empiric privind caracteristicile clusterelor din România și
impactul asupra mediului competițional reprezintă o contribuție a lucrării doctorale la domeniul
de cercetare al clusterelor d in România. Cercetarea a pornit de la emiterea spre testare a cinci
ipoteze, formulate în urma documentării teoretico -metodologice și ca urmare a experienței
pragmatice acumulate, care au fost validate. Cadrul metodologic al cercetării a inclus
instrumentele: chestionare, interviuri semi- structurate cu persoane din clustere, studii din
209
literatura de specialitate, studii realizate în cadrul unor proiecte, exemple de bune practici din țări
membre ale Uniunii Europene . Concluzii le care au reieșit din cercetarea empiric ă, în urma
prelucrării datelor culese de la subiecții respondenți, contribuie la dezvoltarea unui cadru de
referință și la furnizarea unor repere metodologice utile managerilor clusterelor.
În urma cercetării efectuate am putut constata dependența dintre dimensiunea, structura,
sursele de finanțare ale clusterelor, pe de o parte, și stadiul din ciclul de viață a clusterelor și
politica publică de susținere, pe de altă parte. Investigația întreprinsă a demonstrat că, în
România, clusterele au un număr mic de membri, comparativ cu asocierile din statele europene
dezvoltate, situație explicabilă prin faptul că, majoritatea clusterelor din România se află în
etapele de generare și cel mult de dezvoltare. În ceea ce privește s ursele de finanțare a
clusterelor, cercetarea a dovedit că acestea sunt constituite în procent de 75% din fonduri publice și în procent de 25% din surse private și că majoritatea derulează proiecte europene. Clusterele
din România fiind la începutul evoluț iei au nevoie de resurse publice pentru funcționare, urmând
ca pe parcurs să obțină capacitatea de a se susține din fonduri proprii sau atrase, iar intervenția
publică s ă se diminu eze.
Cercetarea a evidențiat că motivația constituirii clusterelor în România se referă la
disponibilitatea fondurilor nerambursabile. E xistența fondurilor europene destinate clusterelor
sau activităților de cercetare- dezvoltare- inovare a influențat constituirea clusterelor. Alți factori
cum ar fi: exemplele de bune practici din s trăinătate sau avantajele clusterelor, au contribuit într –
o măsură mai mică la apariția clusterelor.
Din studiul empiric privind caracteristicile clusterelor din România au rezultat c ei mai
importanți factori care influențează apariția și dezvoltarea clusterelor , respectiv: cooperarea
dintre membri, schimbul de cunoștințe și antreprenoriatul.
Studiul ne -a condus la identificarea și confirmarea unei corelați i directe între clustere și
mediul antreprenorial. Clusterele economice susțin antreprenoriatul întrucât încurajează
înființarea de companii noi. Impactul pozitiv al clusterelor asupra mediului antreprenorial în
regiunile de dezvoltare ale României a fost confirmat prin analiza a două corelații. Prima corelație dovedită este între numărul companiilor nou-înființate în fiecare județ, pe durata unui
an și numărul sectoarelor industriale în care un județ este specializat . Cea de a doua corelație
validată este între numărul companiilor nou- înființate și concentrația activității economice într –
un sector industrial.
Insuficienta promovare a asocierilor de tip cluster sau pol de competitivitate în România
constituie factorul principal ce determină necunoașterea reglementări lor existente în legislația
românească cu privire la cluster și la diferenț a dintre c luster – pol de competitivitate . Cercetarea
realizată a evidențiat că numai reprezentanții clusterelor care includ agențiile de dezvoltare
regională cunosc reglementarea acestui termen în legislația românească și d iferența dintre cele
două concepte. Cercet area a scos în evidență nevoia de p romovare a clusterului, care ar trebui
realizată de agențiile de dezvoltare regională sau de a utoritățile publice care susțin domeniul în
care funcționează clusterul. Rezultatele cercetării empirice arată necesitatea unei politici și
strategii destinate clusterelor, pentru acordarea de sprijin tehnic și financiar, prin programe de
finanțare a activităților clusterului și a managementului său.
210
Cercetarea ne-a permis să constatăm lipsa cunoștințelor despre clustere, care se explică
prin noutatea relativă a conceptului , aplicat în România de aproximativ cinci ani și prin
ambiguitatea generată de existența mai multor concepte care descriu structuri similare: clustere,
poli de competitivitate, poli de excelență, incubatoare de afaceri, parcuri industriale. Lipsa unor
cunoștințe despre managementul clusterelor este o problemă care are o dimensiune europeană,
deoarece clusterul este un sistem cu o structură complexă, generator de afaceri și tehnologie.
Studiul a evidențiat aspecte le esențiale pentru rea lizarea asocierii în clustere: construirea
încrederii și comunicarea între membri, iar pentru etapa de dezvoltare, identificarea surselor de
finanțare a clusterului . Soluțiile pentru îmbunătățirea funcționării clusterelor sunt: schim burile de
bune practici; organizarea unor evenimente de promovare a conceptului de cluster; elaborarea
strategiei comune de dezvoltare a asocierii și obținerea consensului ; asigurarea finanțării prin
intermediul programelor europene și naționale. Este deosebit de importantă pentru funcționarea
clusterelor, conștientizarea rolului pe care îl are inovarea în realizarea de produse competitive,
precum și modernizarea infrastructurii, care ar poate fi finanțată prin fonduri europene
nerambursabile.
Una dintr e direcțiile de dezvoltare a clusterelor, indiferent de domeniul de activitate în
care funcționează, o constituie conștientizarea rolului organizației de management în:
coordonarea clusterului pentru asigurarea funcționării eficiente; realizarea schimbului continuu
de informații între membrii clusterului; identificarea surselor de finanțare externe; asigurarea
implementării proiectelor comune; dezvoltarea relațiilor clusterului; asigurarea imaginii comune
pe piață a membrilor, în interesul clusterului.
Studiul privind dezvoltarea clusterelor inovative în regiunea Sud- Vest Oltenia reprezintă
o contribuție a lucrării doctorale la înțelegerea impactului clusterelor asupra regiunii de
dezvoltare. În vederea atingerii acestui obiectiv, a fost realizată o amplă cercetarea clusterelor dinregiunea Sud- Vest Oltenia și o analiză a potențialului domeniilor importante pentru
funcționarea clusterelor: antreprenoriat; cercetare, dezvoltare și inovare; turism . Studiul a condus
la identificarea și prezentarea a nouă cluster e și poli de competitivitate din regiunea Sud- Vest
Oltenia. În mod similar cu alte regiuni de dezvoltare ale României, acestea se află în etapa de
început a evoluției, iar rolul lor este limitat la: cooperarea dintre firmele membre cu privire la
achizițion area de materii prime, vânzarea produselor, realizarea de materiale promoționale
pentru participarea la diferite evenimente, actualizarea site- ului asocierii, promovarea în
străinătate prin introducerea pe platforma europeană de colaborare
(www.clustercoll aboration.eu), participarea la târguri internaționale. Clusterele și polii de
competitivitate care au accesat fonduri nerambursabile implementează activitățile proiectelor finan țate, realizează obiectivele asumate și au persoane angajate în baza contractel or individuale
de muncă. Competitivitatea este rezultatul inovării, transferului de tehnologie sau interacțiunii
între universități, institute de cercetare și companiile membre , numai în cazul asocierilor care
implementează proiecte. În cadrul studiului a fost analizat potențialul activităților turistice din
regiunea Sud- Vest Oltenia . Modelul SWOT evidențiază potențialul semnificativ al sectorului
turistic, dar și nivelul scăzut de competitivitate a I.M.M.- urilor din turism.
211
În urma studiului efectuat, am putut emite concluzia potrivit căreia, regiunea Sud- Vest
Oltenia are potențial de dezvoltare a noi clustere . Clusterele din regiunea Sud- Vest Oltenia se
află într -un stadiu incipient de dezvoltare, dar regiunea dispune de cadrul necesar pentru
susținere a acestora. Analiza demonstrează că potențialul regiunii , deschiderea manifestată de
mediul privat și autoritățile din regiune pentru constituirea de noi clustere, contribuie la
dezvoltarea acestor modele de afaceri.
Cercetarea are ca scop crearea unui fun dament informațional în vederea propunerii a
două modele de cluster pentru dezvoltarea turismului în regiunea Sud- Vest Oltenia, pornind de la
analiza potențialului regiunii. Aceste modele de afaceri reprezintă o contribuție a prezentei
lucrări doctorale la nivelul cercetării teoretico -metodologice și pot constitui fundamentul
deciziilor strategice pe care organizațiile din turism le vizează p entru eficientizarea activității.
Demersul științific este important, deoarece crearea și implementarea unor modele adevate de
clustere în turism, au devenit factori critici de succes în creșterea competitivității și asigurarea
durabilității companiilor din acest sector.
Modelul de cluster de turism cu broker aplicat în sistemul polonez poate fi operațional în
regiune. Rolul de broker inițiator, esențial pentru a realiza asocierea membrilor într -un cluster
este realizat în general de o autoritate publică. După realizarea parteneriatului, bro kerul rămâne
în cluster și îi acordă consultanță tehnică și financiară. Ce de al doilea model propus pentru
regiunea Sud- Vest Oltenia este clusterul balneo -turistic. Clusterul se poate constitui în jurul
bazelor de tratament existente în stațiunile balneo -climaterice ale regiunii (Govora, Băile
Olănești, Călimănești- Căciulata, Ocnele Mari, Bala, Săcelu) și poate include centrele medicale
private din regiune. Acest model partenerial reprezintă o soluție oportună de valorificare a
teritoriului regiunii de dez voltare, prin integrarea resurselor balneo- climaterice într -un program
de valorificare a potențialului turistic local. Modelele de cluster propuse permit o valorificare
superioară a turismului regiunii Sud- Vest Oltenia și reprezintă posibile modele de afa ceri pentru
dezvoltarea sectorului turistic. Prin crearea de clustere turistice în regiune, destinațiile balneare
care au resurse naturale și tradiție pot deveni lideri europeni în domeniul turismului de sănătate.
b. Propuneri și dezvoltări ulterioare
Cercetarea clusterelor din regiunea Sud -Vest Oltenia permite să conturăm direcții de
dezvoltare eficiente, adaptate specificului regional. Cele mai importante vizează: crearea unor
modele de management al clusterelor, abordarea integrată a clusterelor la n ivelul regiunii de
dezvoltare, inventarierea și valorificarea potențialului regiunii în modele de afacere care să aducă valoare adăugată în regiune.
Dezvoltările ulterioare în domeniul de cercetare vizează aprofundarea domeniului de cercetare,
respectiv :
• realizarea cercetării pe domenii de activitate ale clusterelor , care să includă un număr
reprezentativ de unități studiate, pentru a putea formula sugestii eficiente și care să
212
conducă la propunerea unor modele de management, adecvate diverselor domenii în care
activează clusterele;
• extinderea cercetării asupra clusterelor mature din țările U.E., pentru a analiza impactul
economic și social al acestora;
• realizarea unui studiu cu privire la impactul clusterelor asupra regiunii de dezvoltare ;
• crearea unor mod ele de optimizare a clusterelor bazate pe analiza indicatorilor de
performanță de pe parcursul evoluției.
Datorită duratei mari a unui program de dezvoltare a clusterului ce poate fi și de zece ani
până când clusterul va putea atinge maturitatea, efectul i ntervenției și impactul său asupra
economiei naționale și a regiunilor de dezvoltare se vor resimți în următorii 10- 20 de ani.
Clusterele reprezintă modele de creștere a competitivității membrilor, dar și a regiunilor
în care funcționează. Datorită potenți alului imens, acestea pot deveni modele de creștere
regională , bazate pe utilizarea eficientă a fondurilor europene din exercițiul financiar 2014 -2020
și în consecință trebuie să fie incluse în strategiile regiunilor de dezvoltare.
213
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE
Cărți
1. Andersson T., Schwaag -Serger S., Sörvik J. and Hansson E., The Cluster Policies Whitebook,
International Organisation for Knowledge Economy and Enterprise Development [IKED], ISBN
91-85281- 03-4, 2004
http://www.iked.org/P ublications%20- %20Cluster%20Policies%20Whitebook.html
2. Annoni, P., and Dijkstra, L., EU Regional Competitiveness Index, RCI 2013, ISBN 978- 92-
79-32370- 6, ISSN 1831- 9424. Luxembourg: European Union, 2013
3. Annoni, P., and Kozovska, K., EU Regional Compet itiveness Index 2010. Luxembourg: Euro –
pean Union, ISBN 978- 92-79-15693- 9 ISSN 1018 -5593, 2010
4. Bathelt H., Gluekler J., Wirtschaftsgeographie -Okonomische Beziehungen in raumlicher
Perspektive, Stuttgart, 2002
5. Beni, M., Globalização do Turismo: Megate ndências do Sector e a Realidade Brasileira,
Editora Aleph, São Paulo, 2003 6. Best, M., The New competition: Institutions of Industrial Restructuring, Polity Press,
Cambridge, ISBN 9780745603643, 1990
7.Bergman, E. Feser, E. , Industrial and Regional Clusters: Concepts and Comparative
Applications, University of West Virginia, Morgantown, WV: WVU Regional Research Institute
Web Book, 1999
8. Bieger, T., Management von Destinationen und Tourismus organisationen. Muenchen, Wien: Oldenbourg, 1997
9. Blien,U., Gunther Maier, G., The Economics of Regional Clusters Networks, Technology and
Policy, Studies in Regional Economic Development , ISBN: 978 1 84720 515 5, 2008
10. Buhalis, D., Darcy, S., Accessible Tourism Issues: Inclusion, Disability, Ageing Population
and Tourism, Channel View Publications, Bristol, 2011
11. Buhalis, D., Darcy, S., Accessible Tourism: Concepts and Issues. Bristol, UK: Channel View
Publications, ISBN: 9781845411602, Eds. 2010
http://www.channelviewpublications.com/display.asp?isb=9781845411602
12. Cojanu V., (coordonator), Potențialul competitiv al creșterii economice: linii directoare pentru o nouă politică industrială în România, Studii de Strategie și Politici SPOS 2010, Institutul European din România, București, 2010
13. Cojanu V., Noi direcții de politică industrială și modificările structurale necesare, Ed. Economică, București, 2012 14. Coșniță D., Baban A., Analiza situației privind clusterele existente și potențiale din România, Clustero, București, 2012 15. Coșniță D., Iorgules cu F., Analiza competitivității clusterelor din România, ISBN: 978 -973-
0-15864- 9, 2013
16. Coșniță, D., Pascal D., Floria A., Bottura G., Chesoi R., Anghel A, Pițul C., Analiza
situației existente privind polii de competitivitate existenți și potențiali din România, 2011
17. Cooke, P., Lazzeretti, L., Creative Cities, Cultural Clusters and Local Economic
Development, Studies in Regional Economic Development, eISBN: 978 1 84720 994 8, 2007
18. Dobrin C., Calitatea în sectorul public , Editura ASE , 2005
19. Hołub- Iwan J., Olczak A.B., Cheba K., Benchmarking parków technologicznych w Polsce –
edycja 2012, PARP, Seria Innowacje, 2012.
20. Istocescu, A., Strategia și managementul strategic al organizației . Concepte fundamentale.
214
Aplicații manageriale, Editura A SE, București , 2005
21. Jacobs, J., The Economy of Cities. London: Penguin Books, 1969
22. Karlsson, C., Picard, R., Media Clusters Spatial Agglomeration and Content Capabilities,
Studies in Regional Economic Development, ISBN: 978 0 85793 268 6, 2011
23.K arlsson, C., Johansson, B., Stough , R., Innovation, Agglomeration and Regional
Competition, Studies in Regional Economic Development , ISBN: 978 1 84542 526 5, 2009
24. Karlsson, C., Johansson, B., Stough, R., Agglomeration, Clusters and Entrepreneurship,
Studies in Regional Economic Development, ISBN: 978 1 84980 926 9, 2014
25. Krugman P., Geography and Trade, Cambridge, The MIT Press , ISBN: 9780262111591 , 1991
26. Larsen J.K., Rogers E.M., Silicon Valley Fever, New York: Basic Books, 1984.
27. Lundvall, B ., National Systems of Innovation: Towards a theory of innovation and
interactive learning. London, ISBN 1 -85567- 063-1, 1992
28. Marshall, A., Principles of Economics. London: Macmillan, 1920 29. Marshall, A., Principles of Economics 8th edition, London: M acmillan and Co., Ltd, 1990
30. McCann, P., The Regional and Urban Policy of the European Union. Cohesion, Results –
Orientation and Smart Specialisation, Studies in Regional Economic Development, I SBN: 978 1
78347 950 4, 2015
31. Moldoveanu, G., Dobrin, C., Managementul operațional al producției. Editura Economică,
București , 1999
32. Moldoveanu, G., Dobrin, C., Managementul calității în sectorul public, Editura ASE,
București , 2005
33. Moldoveanu, G., Dobrin, C., Turbulență și flexibilitate organizațională, Editura Economică,
2007
34. Nicolescu, O., Popa, I., Nicolescu, C., Starea de sanatate a managementului din Romania in
2013, Editura Pro Universitaria, ISBN: 978- 606-26-0007- 5, 2014
35. Nistorescu, T., Sitnikov C., Management strategic , Editura Sitech, 2009 36. Nistorescu, T., Strategii Manageriale, Editura Universitaria, 2012
37. Nistorescu, T ., Strategia î ntreprinderii ș i avantajul c oncurenț ial, Editura Pro Universitaria,
2013
38. Nordin, S., Tourism Clustering & Innovation – Paths to Economic Growth & Development,
European Tourism Research Institute Mid- Sweden University, ISBN 91- 970001- 9-1, 2003
39. Pîslaru, D., Suportul juridic și administrativ al mediului de afaceri din România, Editura
SNSPA, București, 2004
40. Popa H.L., Iovescu M., Clustere. C aracterizare, clasificare, modele, Timișoara, Editura
CCIAT, ISBN 978- 9730 -6716- 3, 2009
41. Popa H.L., Iovescu M., Clustere. Înființare, dezvoltare, competitivitate, Timișoara, Editura
CCIAT, ISBN 978- 9730 -06715- 6, 2009
42. Popa H.L., Pater L.R., Cristea S.L., Managementul competitivității serviciilor, Timișoara,
Editura Politehnica, ISBN 978 – 973-625-648-6, 2008
43. Popa, I ., Management strategic, Colecț ia „Administrație publică” , ISBN
973- 590-946-4,
2004
44. Popa, I ., Management general, Editura ASE , ISBN 9735947242, 2005
45. Porter M. and Stern S., The New Challenge to Americas Prosperity: Findings from the
Innovation Index, Council of Competitiveness, ISBN 1- 889866 -21-0, 1999
46. Porter M., Competitive Strategy, The Free Press, New York, 1998
47. Porter M., van Opstal D., US Competitiveness 2001: Strengths , Vulnerability and Long-
Term Priorities, Council on Competitiv eness, Washington, ISBN 1 -889866 -22-9, 2001
48. Porter, M., The Competitive Advantage of Nations. London: The MacMillan Press, 1990
215
49. Porter, M. , Competitive Advantage : Creating and Sustaining Superior Performance, The Free
Press, New York, 1998
50. Por ter, M. , On Competition, Updated and Expanded Edition. Boston: Harvard Business
School Publishing, 2008
51. Reid, D.G., Tourism, Globalization and Development: Responsible Tourism Planning. London, Pluto Press, ISBN: 97807453199882003, 2003 52. Russu C., M anagement, Editura All Beck, București, 1999
53. Saxenian, A., Regional advantage: Culture and competition in Silicon Valley and Route 128.
Massachusetts: Harvard University Press, 1994, ISBN 9780674753402, 1994
54. Schumpeter, J.A., The Theory of Economic Development: An Inquiry into Profits, Capital,
Credit, Interest and the Business Cycle, translated from the German by Redvers Opie, New Brunswick (U.S.A) and London (U.K.): Transaction Publishers, 2008; ISBN: 0- 8755- 698-2
(U.S.A.), 1934
55. Sonobe, T. and Otsuka, K., Cluster -Based Industrial Development: an East Asian Model.
UK: Palgrave Macmillan, Retrieved from http://www.palgraveconnect.com, ISBN 0230280188, 9780230280182, 2011
56. Suriñach, J., Moreno, R., Vayá, E., Knowledge Externalities, Innovation Clusters and
Regional Development, Studies in Regional Economic Development, ISBN: 978 1 84720 120 1,
2007
57. Swann G.M., Prevezer M. and Stout D., The Dynamics of Industrial Clustering – International Comparisons in Computing and Biotechnology. New York: Oxford University
Press, ISBN 0198289596, 9780198289593, 1998
58. Tanțău A.D., Ghid de bună practică pentru clustere și rețele de firme, Print Group București 2011
59. Thissen, M., van Oort, F., Diodato, D., Ruijs, A., Regional Competitiveness and Smart
Specialization in Europe Place- based Development in International Economic Networks, Studies
in Regional Economic Development, ISBN: 978 1 78254 515 6, 2013
60. Tsuji, M., Giovannetti, E., Kagami, M., Industrial Agglomeration and New Technologies A
Global Perspective, Studies in Regional Economic Development, 2007
Articole publicate în reviste de specialitate și în volumele unor manifestări științifice
61. Arbuthnott, A., Regional Cooperative and Competitive Forces Driving Industry Cluster
Development and Renewal in the Periphery, Swedish. Journal of Rural and Community
Development, ISSN: 1712- 8277, 2011 www.jrcd.ca , 2011
62. Aleixandre G., și Walburn D., Clusters in RIS3- KNOW -HUB,
http://www.know -hub.eu/knowl edge -base/encyclopaedia/clusters -in-ris3.html , 2012
63. Argote, L., Ingram, P., Knowledge transfer: A basis for competitive advantage in firms, Organizational Behavior and Human Decision Processes, vol.82, No. 1, May, 2000, pp. 150–
169, 2000
64. Artavia, R. Cluster Dynamics: A New Concern for Managers.INCAE, 2000
65. Audretsch, D. B. and Feldman M. P., “Innovative clusters and the industry life cycle”, Review of Industrial Organization, pp. 253- 273, 1996
66. Aydalot P., Présentation de Milieux innovateurs en Europe, Ph. Aydalot (éd), GREMI, 1986
67. Aydalot P., Trajectoires technologiques et modèles régionaux d’innovation, in actes du
colloque de l’ASRDLF, Paris, septembre, pp. 9- 18, 1986
68. Aydalot P., Les technologies nouvelles et les formes actuelles d e la division spatiale
216
du travail, Dossiers du C3E n°47, mars, 1986
69. Balbinot, Z., Dias, J., Borim -de-Souza, R., Unique organizational competencies of Brazilian
techno¬logical in inovation centers, Journal of Technology Management & Innovation, 7(1),
2012 70. Băloi, I -C, Management&Marketing, volume XII, issue 1, An Analysis Of The
Entrepreneurial Potential In Oltenia Tourist Region, 2014
71. Baptista, R., “Do innovations diffuse faster within geographical clusters?”, International
Journal of Industrial Organization, 18 (3), pp. 515- 535, 2000
72. Baptista, R. and Swann, P., “Do firms in clusters innovate more?”, Research Policy, 27, 5, 1998 73. Belussi, F., Policies for the development of knowledge -intensive local production
system. Cambridge Journal of Economics, Vol. 23, 1998 74. Benabdallah, J., Tomatis, J., Master Plan pentru Dezvoltarea Turismului Balnear Faza
2, Détente Consultans, 2009 75. Blanke, J., Chiesa, Th. (eds.) World Economic Forum, The Travel & Tourism Competitiveness Report 2013. Reducing Barriers to Economic Growth and Job Creation, http://www3.weforum.org/docs/WEF_TT_Competitiveness_Report_2013.pdf
, 2013
76. Breda, Z., Costa, R. and Costa, C. “Do Cluste ring and Networks Make Small Places
Beautiful? The Case of Caramulo (Portugal)”, in Lazzeretti, L. e Petrillo, C., Tourism Local Systems and Networking, Elsevier, 2004
77. Brenner T., and Mühlig A., Factors and Mechanisms Causing the Emergence of Local Industrial Clusters – A Meta- Study of 159 Cases, Max Planck Institute of Economics, 2007.
https://papers.econ.mpg.de/evo/discussionpapers/2007- 23.pdf
78. Breschi, S., The geography of innovation: A cross -sector analysis. Regional Studies, 34(3),
2000 79. Bres nahan T., Gambardella A., Saxenian A., Old economy inputs for new economy outputs:
cluster formation in the New Silicon Valleys, Ind. Corp. Change, vol.10, no. (4), 2001
80. Buhalis, D. Marketing the competitive destination of the future. Tourism Management, 21, 97-116, 2000
81. Cabezas, K.B., María Isabel Hernández Eguibar, Helga Lissette Ochoa Cáceres Zahira Cruz Netro Fernando del Carmen Vera, Luis Miguel Pérez Casillas Pablo Ruiz Cordero, Medical Tourism Emerging Cluster, http://www.sintonia.mx/mm/Medical_Tourism_Cluster.pdf , 2012
82. Camagni R. et Quévit M., Development Prospects of the Community’s Lagging
Regions and the Socio- Economic Consequences of the Completion of the internal Market : an
Approach in terms of Local « Milieux » and Innovation Networks, Milano, GREMI, 1992
83. Capello R., The determinants of Innovation in Cities: Dynamic Urbanisation Economies vs.
Milieu Economies in the Metropolitan area of Milan, a paper present ed at Regional Studies
Conference, Bilbao, 18- 21 September, 1999
84. Capone, F. “Regional Competitiveness in Tourism local Systems”, 44ș European Congress of
the European Regional Science Association, Regions and Fiscal Federalism, Universidad the
Porto, 2004 85. Charron, N., Lapuente, V. and Dijkstra, L., “Regional Governance Matters: A Study on Re –
gional Variation in Quality of Government within the EU”. European Commission Regional Policy Working Paper, 2012 86. Christensen T. A., Lämmer -Gamp T., Meier zu Köcker G., Let’s Make A Perfect Cluster
Policy And Cluster Programme Smart Recommendations For Policy Makers
217
http://www.cluster -analysis.org/downloads/Clusters _web_singlepage_06092012.pdf , 2012
87. Cojanu V., Pîslaru D., “How important are agglomeration economies: a case study of
Romanian industrial clusters” Review of Economic and Business Studies 4:1, 2011 88. Coșniță, D., Guth, M., Report on the Cluster Mapping Results. Bucharest: Romanian Ministry of Economy and GTZ, 2010
89. Crouch, G., and Ritche, J. “Tourism, Competitiveness, and Societal Prosperity”, Journal of Business Research, Vol.44, 1999
90. Delgado M., Porter, M.E. and Stern, S., “Clusters and ent repreneurship”, Journal of
Economic Geography, 10 (4), 2010
91. Delgado, M., Porter, M.E. and Stern, S., Clusters, Convergence, and Economic Performance,
Retrieved from http://www.isc.hbs.edu/pdf/DPS_Clusters_Performance_2011- 0311.pdf, 2011
92. Doeringer, P., Terkla, D., Business strategy and cross -industry clusters. Economic
Development Quarterly, 9, 225- 37, 1995
93. Dolphin T., Institute for Public Policy Research, Backing clusters to boost Britain’s exports, 2014, http://www.ippr.org/files/publications/pdf/gathering -strength_Dec2014.pdf?noredirect=1
94. Driffield, N., Munday, M., Industrial performance, agglomeration, and foreign manufacturing investment in the UK. Journal of International Business Studies, 31(1), 2000
95. Dutta, S., Lanvin, B. and Wunsch- Vincent, S. (eds.), The Global Innovation Index 2014: The
Human Factor in Innovation. Geneva: WIPO, 2014 96. Engel, J.S., Del Palacio, I. (Jerome S. Engel, Itxaso del -Palacio), Global networks of clusters
of innovation: Accelerating the innovation proces s, Business Horizons, 2009
97. Enright, M.J., Regional Clusters and Multinational Enterprises: Independence,
Dependence, or Interdependence?, International Studies of Management & Organization, 30, 114-138, 2000
98. Endo, K. (2006). Foreign direct investme nt in tourism – Flows and volumes. Tourism
Management, 27(4), 600- 614.
99. Enright, M.J., Survey of the Characterization of Regional Clusters: Initial Results. University of Hong Kong (mimeo), 2000 100. Enright, M.J., Regional clusters: What we know and what we should know. In: Bröcker, J./Dohse, D./Soltwedel, R. (eds.): Innovation Clusters and Interregional
Competition. Berlin, Heidelberg, New York u.a.: Springer, pp.99 -129, 2003
101. Etzkowitz, H. and Leydesdorff, L., Universities in the Global Economy: A Triple Helix of
University -Industry -Government Relations London: Cassell Academic, 1997
102. Fernandes, C. Factores de Localização das Empresas de Base Tecnológica:O Caso da Beira Interior, Dissertação de Mestrado em Gestão, Universidade da Beira Interior , Covilhã, 2008
103. Ferreira M., Serra F.R., Costa B.K., Emerson M. A., Couto H.R ., Impact of the Types of
Clusters on the Innovation Output and the Appropriation of Rents from Innovation, Journal of Technology Management & Innovation. 2012, Volume 7, Is sue 4, accesare
http://www.scielo.cl/pdf/jotmi/v7n4/art06.pdf , 2012
104. Ferreira, M. “Estratégia e Planeamento Regional do Turismo”, Investigação em Turismo –
Livro de Actas, pp. 67 -82, 2003
105. Ferreira, M. P., Serra, F., Maccari, E., When the innovator fails to capture rents from innovation. Latin American Business Review, 13(3), 2012 106. Ferreira, M. P., Tavares, A., Hesterly, W., A new perspective on parenting spin- offs for
cluster formation. in Fai,Felicia and Morgan, Eleanor (Eds.) Managerial Issues in International
Business, Palgrave MacMillan, 2006
218
107. Flowers, J. Easterling, K., Growing South Carolina’s Tourism Cluster, Business and
Economic Review, Vol. 52, Nș3, pp. 15- 20, 2006
108. Franco, S. and Wilson, J., “Regional Business Environment Benchmarking Report”,
European Cluster Observatory – Phase II, deliverable D14b, 2012
109. Fundeanu D., The Impact of Regional Innovative Clusters on Competitiveness Procedia –
Social and Behavioral Sciences, Volume 124/2014 110. Fundeanu D., C luster , structural tool to support busines s, The Young Economists Journal
Year XII, No 22, April 2014 111. Fundeanu D., Bădele C.S., The cluster, strategic model of competitiveness in tourism, Annals of the University of Craiova, No.42, Volume 2, 2014 112. Fundeanu D., Model of health tourism development – SPA tourism cluster in Romania,
Management&Marketing, volumul XIII, nr.1/2015,2015
113. Fundeanu D., Innovative cluster, model of business cooperation in the S outh- West Oltenia
region, Annals of the University of Craiova, Volume II, 2015
114. Fundeanu D., Innovative Regional Cluster, Model of Tourism Development, Procedia
Economics and Finance, Volume 23, 2015
115. Fundeanu D., Quality audit of the cluster management, instrument of accreditation at european level , Annals of the „Constantin Brâncuși” University of Târgu Jiu, Economy Series,
Issue 4 , 2015
116. Garnsey E., “The Genesis of the High Technology Milieu: A Study in Complexity”, International Journal of U rban and Regional Research, 22, 1998
117. Grabher, G., The weakness of strong ties: the lock- in of regional development in the Ruhr
area. In idem, The embedded firm. On the socioeconomics of industrial networks. London, New York: Routledge, S., 255 -277, 1993
118. Grängsjö, Y. and Gummesson, E. "Hotel networks and social capital in destination
marketing", International Journal of Service Industry Management, Vol. 17 Iss: 1, pp.58 – 75,
2006
119. Grant, R., Toward a knowledge -based theory of the firm. Strateg ic Management Journal,
17, 1996 120. Greenhalgh, B.,The role of international cluster cooperations in Europe 2020; Clusters in Europe III, Manchester Metropolitan University Business School, Enterprise Fellow, 2013
121. Guth, M., Innovation, Social Inclusi on and Coherent Regional Development: A new
diamond for a socially inclusive innovation policz in regions. Conference on Teritorial Cohesion. Galway, 2004
122. Guth, M., Coșniță, D., Clusters and potential clusters in Romania – A mapping exercise,
http://www.minind.ro/presa_2010/iulie/MappingReport_230710.pdf, 2010 123. Guth, M., Innovation, Social Inclusion and Coherent Regional Development: A new diamond for a socially inclusive innovation policy in regions, Discussion paper on the
Conference on Territorial Cohesion, Galway, 2004
124. Hermans, J., Castiaux, A., Dejardin, M. and Lucas, S., Configuration in the flesh:
challenges in publicly promoted clusters, Th e Journal of Technology Transfer, Springer,
Retrieved from http://www.springerlink.com/content/l51r14118m22wk15, 2010 125. Hjalager, A -M. “Innovation patterns in sustainable tourism – An analytical typology.”
Tourism Management 18, 1997
126. Hjalager, A -M. “Repairing innovation defectiveness in tourism”, Tourism Management 23,
2002
219
127. Hjalager, A -M.; Huijbens, E.H.; Björk, P.; Nordin, S.; Flagestad, A. and Knútsson, Ö.,
Innovation Systems in Nordic Tourism, Advance/1, Icelandic Tourism Research Centre, S wedish
School of Economics and Business Administration, European Tourism Research Institute,
Norwegian School of Management BI., 2008
128. Hollanders, H., Es -Sadki, N., Buligescu, B., Rivera Leon, L., Griniece, E. and Roman, L.
Regional Innovation Scoreboa rd 2014, 2014
129. Hoover, E., “The measurement of industrial localization”, Review of Economics and
Statistics, No. 18, pp. 162- 171, 1936
130. Iordache, C., Ciochină I., Asandei, M., Clusterele -suport al creșterii competitivității
activității turistice, E conomie teoretică și aplicată, volumul XVII, nr.5, pp. 73- 87, 2010,
131. Itoga, H., Lin, G.T.R., Yang, F.C.H., Shyu, J.Z., Dynamics of Industrial Cluster Scenarios.
Expert Projects Publishing House, ISSN: 1583- 3410, 2014
132. Jacobs, D., De Man, A -P., Clus ters, industrial policy and firm strategy: A menu approach.
Technology Analysis and Strategic Management, 8(4), 1996
133. Jaffe, A., Trajtenberg, M., Henderson, R., Geographic localization of knowledge spillovers as evidenced by patent citations. Quarterly Journal of Economics, 63, 1993
134. Jackson, J., Murphy, P., Clusters in regional tourism An Australian case. Annals of Tourism
Research,33(4),1018- 1035, 2006.
135. Kachniewska, M. Towards the Definition of a Tourism Cluster, Journal of entrepreneurship,
management and innovation JEMI 2013 Vol 9 Issue 1art 03, 2014
http://ssrn.com/abstract=2410446 136. Kachniewska, M., Zastosowanie analizy sieci społecznych w zarządzaniu zrównoważonym rozwojem turystyki miejskiej. T. Żabińska (Ed.) Studia Ekonomiczne nr. 119, Turystyka na obszarach miejskich. Uwarunkowania rozwoju. Narzędzia promocji (pp. 45 – 59). Katowice: UE
w Katowicach, 2012
137. Kaufmann, D., Kraay, A., and Mastruzzi, M., “The Worldwide Governance Indicators:
Methodology and Analytical Issues”, World Bank Policy Research Working Paper No. 5430.,
2010 138. Ketels C., and Protsiv, S., European Cluster Observatory Report, Center for Strategy and Competitiveness Stockholm School of Economics, 2014 139. Ketels, C. and Protsiv, S., “Clusters and the new growth path for Europe”, WWW for Europe Working Paper Series, No. 14, WIFO, Vienna, 2013 140. Ketels, C., Lindqvist, G., Sölvell, Ö.Strengthening Clusters and Competitiveness in Europe,
The Role of Cluster Organisations. The Cluster Observatory, 2012
141. Kim , N., Wicks, B.E. Rethinking Tourism Cluster Development Models for Global
Competitiveness, International CHRIE Conference -Refereed Track. Paper 28, 2010
http://scholarworks.umass.edu/refereed/CHRIE_2010/Friday/28
142. Klepper S., “The evolution of geographic structures in new industries”, in K. FRENKEN
(Ed) Applied Evolutionary Economics and Economic Geography. Cheltenham: Edward Elgar,
pp.69- 92, 2007
143. Krugman, P., Increasing returns and economic geography. Journal of Political Economy,
99(3), 1991
144. Maehler, A., Curado, C., Pedrozo, E., Pires, J., Knowledge transfer and innovation in Brazilian multinational companies. Journal of Technology Management & Innovation, 6(4), 2011
220
145. Maillat D., Milieux innovateurs et dynamique territoriale, in Rallet A et Torre A. (dir)
Economie industrielle et économie spatiale, Economica, pp.211- 231, 1995
146. Markusen A., Sticky Places in Slippery Space: A Typology of Industrial Districts.
Economic Geography, 1996 147. Matisse M. T., Les apports du GREMI à l’analyse territoriale de l’innovation ou 20 ans de recherche sur les milieux innovateurs, ISSN : 1624- 0340, 2005
ftp://www -bsg.univ- paris1.fr/pub/mse/cahiers2005/R05018.pdf
148. Mcgrath, R., Tsai, M -H., Venkataraman, S., MacMillan, I., Innovation, competitive
advan tage and rent: A model and test. Management Science, 42(3), 1996
149. Medlik, S., Middleton, V.T.C The Product Formulation in Tourism, AIEST Publication, Berne, vol.13, 1973
150. Meyer -Stamer, J., Harmes -Liedtke, U. „How to promote clusters?”, Mesopartner working
papers, 2005,
http://www.mesopartner.com/fileadmin/user_files/working_papers/mpwp8_cluster_e.pdf,
accesat în septembrie 2011, ISSN 1613- 298X
151. Munteanu, C., Cinteză, D., Rolul cercetãrii fundamentale în promovarea medicinii balne, balneo -Research Journal, ISSN 2069- 0037, 2011
152. Myant, M. Industrial Competitiveness in East -Central Europe, UK and Lyme, 1999
153. Novelli, M., Schmitz, B. e Spencer, T. “Networks, Clusters and Innovation in Tourism: a UK Experience”, Tourism Management, Vol.27, 2006
154. O'Malley, E., Van Egeraat, C., Industry clusters and Irish indigenous manufacturing: Limits
of the Porter view. Economic and Social Review, 31(1), 2000
155. Pater L. R., Popa H. L., The Clusters Competitiveness, 2013 http://fse.tibiscus.ro/anale/Luc rari2013/Lucrari_vol_XIX_2013_091.pdf
156. Payer H., Wie viel Organisation braucht das Netzwerk? Dissertation, Klagenfurt, 2002
157. Paytas J., Gradeck R., Andrews L., Universities and the Development of Industry Clusters,
Carnegie Mellon University, Cente r for Economic Development for the U.S. Economic
Development Administration, 2004
158. Pencea S., Aglomerările economice de tip cluster, http://www.iem.ro/rem/index.php/REM/article/viewFile/38/24 , 2010
159. Perroux, F., Note sur la notion de pôle de croissance, ″Economie Appliquée″, nr.8, pp.307-320, 1955 160. Pinch, S., Henry, N., Jenkins, M., Tallman, S., From ‘industrial districts’ to ‘knowledge
clusters’: A model of knowledge dissemination and competitive advantage in industrial
agglomerations, Journal of Economic Geography, 3(4), 2003
161. Popa I., și Popescu I. D., The importance of innovative clusters’ proliferation for sustainable economic growth of romania, proceedings of the 7th international management conference "New Management for the New Economy", Bucharest, Romania,7- 8 November 2013
162. Popa I., Dobrin C., Popescu, D., Draghici, M., C ompetitive advantage in the public sector ,
Theoretical and Empirical Researches in Urban Management , 2011, V olume 6, Issue 4
163. Popa I., Dobrin C., Popescu, D., Models for strategic performance control and evaluation of
the company, Management Research and Practice
, volume 4, issue 1, pp: 45- 50, 2012
164. Porter, M., Clusters and the new economics of competition. Harvard Business Review,
76(6), 77- 90, 1998
165. Porter, M. E., ‘The Economic Performance of Regions’, Regional Studies, 37(6- 7), 549-
578, 2003
221
166. Potter, A. and H. Doug Watts. Evolutionary agglomeration theory: increasing returns,
diminishing returns, and the industry life cycle, Journal of Economic Geography, 11(3): (pp. 417-455), 2011
167. Pouder, R., John, C., Hot spots and blind spots:Geographical clusters of firms and innovation, Academy of Management Review, 21(4), 1996
168. Reveiu, A., Dârdală M., Influența aglomerărilor economice de tip cluster asupra activităților
antreprenoriale din România, Economie teoretică și aplicată, Volumul XIX , No. 12(577), pp.
108-121, 2012
169. Rocha, H., Entrepreneurship and Development: the Role of Cluste rs, Small Business
Economics, Nș23, pp. 363- 400, 2004
170. Rosenfeld, S., Bringing business clusters into the mainstream of economic development.
European Planning Studies, 5(1), pp.3- 23, 1997
171. Saraceni, A., Andrade Júnior, P., Analysis of aspects of i nnovation in a Brazilian cluster.
Journal of Technology Management & Innovation, 7(3), 2012
172. Saxenian A., The Genesis of Silicon Valley, Built Environment Journal, 1978 Vol. 9, No. 1, Silicon Landscapes: High -technology and Job Creation (1983) , Published by:
Alexandrine Press Stable URL: http://www.jstor.org/stable/23286110
173. Schmitz, H., Collective Efficiency: Growth Path for Small- Scale Industry.The Journal of
Development Studies, 31:4, (pp. 529- 566), 1995
174. Scott A., High tech industry and terr itorial development: the rise of the Orange County
Complex, 1955–1984, Urban Geogr. 7, 1986
175. Scott A.J., Paul A.S., Collective order and economic coordination in industrial agglomerations: the technopoles of Southern California, Environ. Plann. C Gov. Policy 8 (2) 179–193, 1990 176. Scutaru , L., Innovative cluster or competitiveness pole? , ECOFORUM, [Volume 4, Issue 1 (6), 2015
177. Shaver, M., Do foreign owned and US owned establishments exhibit the same location pattern in US manufacturing industri es? Journal of International Business Studies, 29(3), 1998
178. Simmie J., Hart D., Innovation Projects and Local Production Networks, A Case Study of Hertfordshire, European Planning Studies, 7, 1999 179. Simmie, J., Sennett, J., Innovative clusters: loca l or global linkages?, National Institute
Economic Review, 170, (pp. 87- 98), 1999
180. Small, J., Darcy, S., Packer, T. The embodied tourist experiences of people with vision
impairment: Management implications beyond the visual gaze. Tourism Management, 33(4),
941-950, 2012
181. Sölvell, Ö, Ketels, C. and Lindqvist, G., ‘The European Cluster Observatory: EU Cluster Map-ping and Strengthening Clusters in Europe’, Europe Innova Paper Nș 12, Luxembourg:
European Commission, 2009 182. Sonderegger P., and Täube F., 'Cluster life cycle and diaspora effects: Evidence from the
Indian IT cluster in Bangalore', Journal of International Management, Vol. 16, No. 4, 2010 183. Spencer, G. M., Vinodrai, T., Gertler, M. S. and Wolfe, D. A., Do clusters make a difference? Defining and assessing their economic performance’, Regional Studies, 44(6),
pp.697- 715, 2010
184. Staber, M., The Structure of Networks in Industrial Districts International Journal of Urban and Regional Research, Volume 25, Issue 3, September, 2001
185. Staber, U., Spatial Proximity and Firm Survival in a Declining Industrial District:
222
The Case of Knitwear Firms in Baden -Württemberg. Regional Studies, Vol. 35, No.4, 2001
186. Tallman, S., Jenkins, M., Henry, N., Pinch, S., Knowledge, clusters, and competi tive
advantage. Academy of Management Review, 29(2), 2004
187. Teece, D., Capturing value from knowledge assets: The new economy, markets for know –
how, and intangible assets. California Management Review, 40(3), 1998
188. Teece, D., Strategies for managing knowledge assets: The role of firm structure and
industrial context. Long Range Planning, 33, pp.35- 54, 2000
189. Tsuji, M. From Agglomeration to Innovation. Upgrading Industrial Clusters in Emerging
Economies. UK: Palgrave Macmillan, pp.231- 269, 2009
Retrieved from http://www.palgraveconnect.com
190. Tsuji, M., and Miyahara, S., A Comparative Analysis of Organizational Innovation in Japanese SMEs.Generated by Information in Kuchiki, 2009 191. Van den Berg, L., E. Braun, and W van Winden, Growth clusters in European cities: an
integral approach, Urban studies, vol. 38 no, (pp. 185- 205), 2001
192. Verspagen, B., Large firms and knowledge flows in the Dutch R&D system: A case study of Philips electronics. Technology Analysis & Strategic Management, 11(2), pp.211- 233,1999
193. Weber A., Ueber den Standart der Industrien, I: Reine Theorie des Standarts, Tuebingen, 1909 194. Whitford, J., The decline of a model? Challenge and response in the Italian industrial districts. Economy and Society, Vol. 30, No. 1, pp.38- 65, 2001
195. Zaiț, A., Externalități de localizare/specializare (MAR) și urbanizare/diversificare (JACOBS) în modelele de convergență reală – literature review (pag. 17 -28 ), Managemnt
intercultural, Volumul XII, Numărul 17 / 2008, ISSN 1454- 9980, 2008
196. Zaman, Gh. și Georgescu, G., Research- development -innovation relationship and its impact
on economic competitivity in Romania under the circumstances of globalization and European integration, Munich Personal RePEc Archive. Online at http://mpra.ub.uni -muenchen.de/52944/
MPRA Paper No. 52944, posted 9. May 2014 05:10 UTC, 2013
Reglementări juridice
197. Comunicarea Comisiei Europene cu privire la viitoarea politică regională, 2010
198. H.G. 918/2006 pentru aprobarea Programului de stimulare a cercetării, dezvoltării și
inovării – IMPACT
Studii și rapoarte
199. *** Aranguren, M.J., Franco, S., Ketels, C., Murciego, A., Navarro, M., Wilson, J.R.,
Benchmarking Regional Competitiveness in the European Cluster Observatory, 2010
200. *** Deloitte Busin ess Consulting, Cluster Benchmarking in Poland, Polish Agency for
Enterprise Development, 2010
201. *** DIACT, Etude portant sur l’évaluation des pôles de compétitivité, Ministère de
l’Ecologie, du Développement et de l’Am énagement Durables, Paris, 2006
202. *** European Cluster Memorandum,
http://intercluster.eu/images/Files/Europe an_Cluster_Memorandum.pdf, 2007
203. *** European Cluster Observatory, European Cluster Panorama 2014 REPORT, Christian
Ketels and Sergiy Protsiv, 2014
223
204. *** European Cluster Observatory, Methodology and Findings Report for a Cluster
Mapping of Related Sectors Report, Christian Ketels and Sergiy Protsiv, 2014
205. *** European Cluster Observatory; Methodology and Findings Report for Correlation
Analysis between Cluster Strength and Competitiveness Indicators Report, Franco and all, 2014
206. *** European Commission, Regional Clusters in Europe, Observatory of European SMEs –
Enterprise Publications – 2002/N.3., 2002
207. *** Forumul Economic Mondial: Raportul privind competitivita tea globală 2013 -2014,
http://www3.weforum.org/docs/WEF_GlobalCompetitivenessReport_2013- 14.pdf
208. *** Ghidul pentru implementarea în România a conceptului de cluster inovativ, București,
2009 209. *** Ghidul solicitantului 2012- Sprijin financiar acorda t pentru integrarea întreprinderilor
în lanțurile de furnizori sau clustere
http://www.romaniainoveaza.ro/media/Cluj/GhidClustereConsultare.pdf, accessed March 2015.
210. *** INMA, 2009, Ghid pentru implementarea in Romania a conceptului de cluster inovati v
Institutul European din Rom ânia, Studiul nr.4 c u privire la potențialul co mpetitiv al creșterii
economice, 2010
211.*** International Institute for Management Development (2014). IMD World
Competitiveness Yearbook 2014, Lausanne: IMD. 212. *** Les Pôles de Compétitivité. Période 2005- 2008
http://competitivite.gouv.fr/politique -des-poles/la -politique -des-poles -depuis -2005- 472.html
213. *** OECD , Competitive Regional Clusters, Paris, OECD Publishing, 2007 214. *** OECD, Innovative clusters. Drivers of Nat ional Innovation Systems, OECD
Publishing, Paris, 2001 215. *** Programul COSME în România
http://ec.europa.eu/romania/news/14052014_programul_cosme_in_romania_ro.htm
216. *** Programul Operațional Regional 2014–2020, Draft Iulie 2014
http://www.inforegio.ro/images/programare2014- 2020/POR%202014- 2020%20-
%20iulie%202014.pdf
217. *** Programul Operațional Sectorial „Creșterea Competitivității Economice (POS CCE)
2007- 2013” – co-finanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională -Axa Prioritară 1 „Un
sistem de producție inovativ și ecoeficient”, Domeniul major de intervenție D1.3 „Dezvoltarea durabilă a antreprenoriatului”, Operațiunea „Dezvoltarea structurilor de sprijin al afacer ilor de
interes național și internațional”
218. *** Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice, Axa prioritară
1 „Un sistem de producție inovativ și ecoeficient”, Domeniul Major de Intervenție 1.3 „Dezvoltarea durabilă a antrepren oriatului”, Operațiunea 1.3.3 „Sprijin pentru integrarea
întreprinderilor în lanțurile de furnizori sau clustere”
219. *** Programul -cadru pentru cercetare și inovare al Uniunii Europene, COMISIA
EUROPEANĂ, Direcția Generală Cercetare și Inovare; Luxemburg : Oficiul pentru Publicații al
Uniunii Europene, 2014, ISBN 978- 92-79-38929- 0; 10.2777/82588
220. *** Proiectul Politici Inteligente pentru Clustere în Sud Est- ul Europei (ClusterPoliSEE)
Cluster PoliSEE Project, Smarter Cluster Policies for South East Eu rope, Cod.
SEE/C/0008/1.3/X, 2014, Swot analysis manual
221. *** Raportul Anual de Implementare pe anul 2013 al Programului Operațional Sectorial
„Creșterea Competitivității Economice” 2007 -2013, Ministerul Fondurilor Europene
222. *** Raportul de țară al României pentru 2015, {COM(2015) 85 final}, accesat iunie 2015,
224
http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/csr2015/cr2015_romania_ro.pdf
223. *** Roland Berger Strategy Consultants (2012b). Quo vadis, Romania ? Discussion Paper.
224. *** Strate gia Națională de cercetare, dezvoltare și inovare (2014),
http://www.poscce.research.ro/uploads/informatiigenerale/strategia -cdi-2020_- proiect -hg-1.pdf,
accessed in March 2015
225. *** Studiu privind dezvoltarea turismului la nivel regional, 2012
226. *** Studiu în cadrul proiectului “ Cluster and Network Cooperation for Business Success in
Central Europe ”, 2013
227. *** Studiu în proiectul “Politici Inteligente pentru Clustere în Sud -Estul Europei” –
POLISEE, Raport de evaluare globală a impactului: analiza politicilor de cluster, Universitatea
din Primorska – Slovenia, 2013
228. *** Swot analysis manual, proiect POLISEE, 2014
229. *** Tabloul de bord al inovarii 2014
230. *** Tabloul de bord al inovarii 2015, accesat iunie 2015, http://ec.europa.eu/growth/industry/innovation/facts -figures/scoreboards/index_en.htm
231. *** World Bank (2013) Doing Business 2014: Understanding Regulations for Small and
Medium -Size Enterprises. Washington DC: World Bank
232. *** World Economic Forum (2014) The Global Competitive ness Report 2
Site-uri
233. ****http://www.adrcentru.ro
234. ****http://www.adroltenia.ro
235. ****http://www.agrocluster.ro
236. ****http://www.agrofoodcovasna.ro/
237. ****http://www.aries -transilvania.ro/
238. ****http://automotive -svoltenia.ro
239. **** http://www.balneomedcenter.ro/index.php/ro/
240. ****http://www.ccivl.ro
241.****http://www.cluster -analysis.o rg/benchmarked -clusters/?complete=1 accesat 24.04.2015
242. ****http://www.clustero.eu
243. ****http://clustero.eu/ict -regional -competitiveness -pole-oltenia -cluster/
244. ****http:// clustero.eu/turinn- cluster/
245. ****http://www.clusterobservatory.eu/inde x.html
246. ****http ://www.constructcluster.ro/
247. ****http://www.cmelim.ro/despre -noi.html
248. ****http://www.finantare.ro
249. ****http://www.finantare. ro/fonduri -structurale/poc -2014- 2020
250. ****http://www.fonduri -ue.ro/poscce/
251. ****http://www.fonduri -structurale.ro.
252. ****http://www.howtogrow.eu/ecia/project/eccl/;
253. ****http://www.inforegio.ro/ro/por -2014 -2020/ghid- 2014- 2020.html
254. ****http://www.inse.ro
255. ****http://www.ipa.ro/pol/OPORTUNITATEA.pdf
256. ****http://www.mhtc.ro
225
257. ****http://www.mobiliertransilvan.ro/
258. ****http://www.prowood.ro/
259. **** http://www.rapitest.ro/se rvicii.html
260. ****http://smcse.incdt.ro/index.pl/iat_ro
261. **** http://www.straubing.ro/index.html
262. ****https://transilvaniaprelmet.wordpress.co m/
263. ****http://turism.gov.ro/wp- content/uploads/2013/05/Masterplan- turism- balnear.pdf
264. ****http://www.turismaventura.ro
Cercetători competitivi pe plan european în domeniul științelor
umaniste și socio-economice. Rețea de cercetare multiregional ă (CCPE)
Contract nr.: POSDRU/159/1 .5/S/140683
Proiec t cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional
Sectori al Dezvo ltarea Resurselor Umane 2007-2013
226
Anexa 1
Chestionar
Vă rugăm să rețineți că datele și informațiile vor fi utilizate pentru o cercetare privind
clusterul în România, în cadrul unui proiect cofinanțat din fonduri structurale.
Durata completării este de maxim 20 minute, iar rezultat ele sondajului vor fi incluse în cadrul
unei teze de doctorat.
Vă rugăm să trimite ți răspunsurile dumneavoastră, la adresa de email
daniela.fundeanu@gmail.com , pâna la data de 30 aprilie 2015.
.
Cercetători competitivi pe plan european în domeniul științelor umaniste
și socio-economice. Rețea de cercetare multiregional ă (CCPE)
Contract nr.: POSDRU/159/1 .5/S/140683
Proiec t cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional
Sectori al Dezvo ltarea Resurselor Umane 2007-2013
227
Denumire cluster:
Regiunea de dezvoltare :
Domeniu cluster:
Nume:
Funcți e:
Data:
Cercetători competitivi pe plan european în domeniul științelor
umaniste și socio-economice. Rețea de cercetare multiregional ă (CCPE)
Contract nr.: POSDRU/159/1 .5/S/140683
Proiec t cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional
Sectori al Dezvo ltarea Resurselor Umane 2007-2013
1. Structură și organizare
1.1 Când a fost constituit clusterul?
Anul:
1.2 Care este forma legală de funcționare a clusterului?
Cu personalitate juridică Fără personalitate juridică (acord de parteneriat)
ONG Altele:specifica ți……………………………………………
SRL
1.3 Clusterul a fost ini țiat de către:
Autoritate publică
Camera de Comerț
Firma de consultanță Agenția de dezvoltare regională
Universitate
Altele :specifica ți
1.4 Câți membri (firme, instituții de educație și cercetare, instituții publice, alte organizații)
conține clusterul ?
Clasificare membri Nr. m embr i
Total membri din care:
Intreprinderi :
Din care:
Micro întreprinderi
Întrepri nderi mici
Întrepri nderi mijlocii
Întrepri nderi mari
Instituții de educație și cercetare:
Autorit ăți publice:
Asocia ții profesionale:
Camere de comer ț:
Catalizatori:
Cercetători competitivi pe plan european în domeniul științelor
umaniste și socio-economice. Rețea de cercetare multiregional ă (CCPE)
Contract nr.: POSDRU/159/1 .5/S/140683
Proiec t cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional
Sectori al Dezvo ltarea Resurselor Umane 2007-2013
229
1.5 Motivația constituirii clusterului a fost:
Cunoașterea beneficiilor/avantajelor asocierii
Exemple de bună practică din străinătate
Existența fondurilor neambursabile cu ac eastă destinație sau pentru activități de
cercetare, dezvoltare, inovare
Altele :specifica ți
1.6 Care sunt sursele de finanțare a clusterului ?
Sursele de finan țare: Suma (op țional ): Observa ții
Finanțare publică
Finanțare din programele eur opene
.€
Fonduri private
Contribu țiile membrilor clusterului
Servicii și activități
Altele:
1.7 Câți angajați sunt în managementul clusterului?
cu normă întreagă
1.8 Care sunt principalele obiective și activități ale clust erului? Vă rugăm să detaliați
răspunsul.
Obiective principale
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––– –––
–––––––––––––––––––– –––––––––––––––––––––––––
Activități principale
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––– –––
–––––––– –––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Cercetători competitivi pe plan european în domeniul științelor
umaniste și socio-economice. Rețea de cercetare multiregional ă (CCPE)
Contract nr.: POSDRU/159/1 .5/S/140683
Proiec t cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional
Sectori al Dezvo ltarea Resurselor Umane 2007-2013
230
1.9 Cum crede ți că poate fi îmbunătățit un cluster?
Vă rugăm să selectați din următoarele op țiuni, pe cele care le considerați relevante .
O înțelegere mai bună a rolului său
O structurare mai bună a activită ților sale
O gestionare și urmărire mai bună a deciziilor sale
O coordonare și susținere mai bună din partea autorită ților na ționale/regionale
Precizați care:
O colaborare ma i bună cu reprezentan ții sectorului privat și/sau ai societății civile
Vă rugăm să indica ți care anume :
O promovare mai bună a beneficiilor clusterului
Altele . Vă rugăm să preciza ți:
1.10 Cooperarea și schimbul de informa ții între membrii clu sterului este corespunzătoare?
Este facilă
Este greoaie Altele –––––––––-
1.11 Există o reglementare a conceptului de cluster în România?
Da
Nu Nu știu
1.12 Clust erul a accesat o finanțare pentru funcționarea și dezvoltarea sa?
Da
Nu Nu știu
1.13 Dacă da, ce tip de finanțare a fost accesată pentru funcționarea/dezvoltarea
clusterului ?
Publică
Privată
Nerambursabilă :
Programul de finan țare:
1.14 Care este diferența dintre un cluster și un pol de competitivitate?
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––– –––
–––––– ––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
Cercetători competitivi pe plan european în domeniul științelor
umaniste și socio-economice. Rețea de cercetare multiregional ă (CCPE)
Contract nr.: POSDRU/159/1 .5/S/140683
Proiec t cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional
Sectori al Dezvo ltarea Resurselor Umane 2007-2013
231
1.15 Apreciați că în România este promovat adecvat conceptul de cluster?
Da
Nu Nu știu
1.16 Care dintre autoritățile/instituțiile de mai jos trebuie să realizeze promovarea
clusterului ?
Autoritatea națională ce func ționeaz ă in domeniul clusterului
Autoritatea publică locală – Consiliul Local, Consiliul Județean
Agenția de dezvoltare regională
Camera de Comerț
Universitatea
Alte autorități/instituții publice sau private:
1.17 Principalele avantaje ale clusterelor sunt?
Puterea negocierii comune
Creșterea productivității
Obținerea de avantaje competitive
Produse și servicii inova tive
Internaționalizarea
Altele :
1.18 Care sunt scopurile clusterului ?
Vă rugăm să evaluați (încercuiți) importanța pe o scală de la 1 la 5, unde 1 reprezintă
dezacordul total, iar 5 acordul total
Consolidarea competitivită ții companiilor 1 2 3 4 5
Sprijinirea cercetării și inovării în companii 1 2 3 4 5
Crearea de rețele de cooperare între companiile clusterului 1 2 3 4 5
Crearea de rețele de cercetare 1 2 3 4 5
Vizibilitate 1 2 3 4 5
Transfe r de cunoștințe 1 2 3 4 5
Internaționalizarea 1 2 3 4 5
Crearea unui brand region al 1 2 3 4 5
Cercetători competitivi pe plan european în domeniul științelor
umaniste și socio-economice. Rețea de cercetare multiregional ă (CCPE)
Contract nr.: POSDRU/159/1 .5/S/140683
Proiec t cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional
Sectori al Dezvo ltarea Resurselor Umane 2007-2013
232
1.19 Apreciați că un cluster crează valoare adăugată?
Da
Nu
Dacă este cazul, vă rugăm să enumerați în ce domeniu/domenii
În domeniul .clusterului………………
În domeniile conexe
În domeniul clusterului și în domeniile conexe
1.20. În ce stadiu de evoluție se află clusterul pe care îl r eprezentați ?
De generare
De generare ș i cel mult de creștere
De dezvoltare
2. Politici și s trategii
2.1 În ce măsura Guvernul sprijină activitatea clusterelor?
Prin finanțarea activităților
Prin politici și strategii
Prin promovarea beneficii lor
Altele :
2.2 În România există o politică sau strategie destinată clusterului?
Da
Nu Nu știu
2.3 Ce fel de sprijin are nevoie clusterul pentru viitor ?
Financiar
Susținere pentru internaționalizare
Sprijin pentru instruirea managementului
Altele :
Comentarii (opțional):
Cercetători competitivi pe plan european în domeniul științelor
umaniste și socio-economice. Rețea de cercetare multiregional ă (CCPE)
Contract nr.: POSDRU/159/1 .5/S/140683
Proiec t cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional
Sectori al Dezvo ltarea Resurselor Umane 2007-2013
233
2.4 Ce activități și decizii vă aș tepta ți să ia clusterul în următoarele 6 luni?
Dezvoltarea structurii prin adăugarea de noi membrii, în special din sectorul privat
Stabi lirea de întâlniri și grupuri de lucru ad -hoc
Adoptarea unui plan de acțiune
Elaborarea unui cadru/plan de monitorizare și de evaluare
Efectuarea cel pu țin a unei ini țiative comune
Accesarea de fonduri nerambursabile
Altele . Vă rugăm să prec izați:
2.5 Care ar trebui să fie priorită țile tematice pentru cluster în următoarele 6 luni?
Vă rugăm să specificați?
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––– –––
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––- ––-
2.6 Care sunt elementele esen țiale pentru ca un cluster să func ționeze bine?
Vă rugăm să bifați gradul de importanță al f iecărui element considerat esențial.
cooperarea –––––––––––––––– foarte mic, mic, moderat, mare și foarte mare
competiția ––––––––––––––––– foarte mic, mic, moderat, mare și foarte ma re
inovarea –––––––––––––––––– foarte mic, mic, moderat, mare și foarte mare
strategia ––––––––––––––––––- foarte mic, mic, moderat, mare și foarte mare
schimbul de cunoștinte ––– ––––––––– foarte mic, mic, moderat, mare și foarte mare
antreprenoriatul ––––––––––––––– foarte mic, mic, moderat, mare și foarte mare
2.7 Sectorul în care activează clusterul este sus ținut prin po liticile na ționale/sectoriale și în
ce măsură?
Da
Nu
Dacă este cazul, vă rugăm să enumerați modalitățile în care este susținut clusterul
prin politicile naționale sau sectoriale.
––––––––––––––––––––––––- ––––––––––––––––––––-
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––– –––
–––––––––––––––––––– –––––––––––––––––––––––––
2.8 Precizați modalitățile necesare pentru a îmbunătă ți această susținere?
––––––––––––––––––––––––––––––––––– ––––––––––
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––– –––
Mulțumim pentru timpul acordat și pentru efortul depus în completarea chestionarului.
234
Anexa 2
Companii nou înființate în România pe județe, pe perioada iulie 2014 – iunie 2015
Județ Număr c ompanii nou înființate
ALBA 801
ARAD 1276
ARGEȘ 1654
BACĂU 1214
BIHOR 1900
BISTRIȚA -NĂSĂUD 674
BOTOȘANI 426
BRAȘOV 1819
BRĂILA 646
BUZĂU 881
CARAȘ -SEVERIN 520
CĂLĂRAȘI 453
CLUJ 3436
CONSTANȚA 2470
COVASNA 245
DÂMBOVIȚA 764
DOLJ 1851
GALAȚI 1414
GIURGIU 597
GORJ 615
HARGHITA 362
HUNEDOARA 987
IALOMIȚA 386
IAȘI 1972
MARAMUREȘ 1170
MEHEDINȚI 356
MUREȘ 1147
NEAMȚ 719
OLT 733
PRAHOVA 1615
SĂLAJ 452
SATU MARE 787
SIBIU 1101
SUCEAVA 1007
TELEORMAN 456
TIMIȘ 2777
TULCEA 440
VASLUI 452
VÂLCEA 635
VRANCEA 654
MUNICIPIUL BUCUREȘTI 13799
ILFOV 3226
Total județe 58889
Sursa: Prelucr ările autorului pe baza datelor Of iciului Național al Registrului Comerțului din România, 2015
235
Anexa 3
Activitățile economice din România cu grad mare de concentrare
Nr.
crt. Domeniul concentrării
(denumire CAEN) Valoare
index Gini Indicative ale județelor
(concentrări ale activităților )
1 Activități de investigații și protecție (CAEN 80) 0,1721 B, MH
2 Fabricarea băuturilor (CAEN 11) 0,1732 HR, IF. IL, PH, VN
3 Fabricarea echipamentelor electrice (CAEN 27) 0,1737 AR, AG, BN, DB, DJ, MM, SB, SM, TM
4 Construcția de clădiri (CAEN 41) 0,1776 AG, HG, MM, SM, SV
5 Servicii combinate de îngrijire medicală
și asistenț ă socială, cu cazare (CAEN 87) 0,1788 AG, B, SB, SJ, VS
6 Comerțul cu amănuntul, cu excepția
autovehiculelor și motocicletelor (CAEN 47) 0,1813 BC, IL, SV, TR
7 Industria co nstrucțiilor metalice și a
produselor din metal, exclusiv
mașini, utilaje și instalații (CAEN 25) 0,1844 AB, AG, BV, BZ, DB, GJ, HD, SM, TL, VL
8 Fabricarea produselor din cauciuc și
mase plastice (CAEN 22) 0,1866 AG, BH, BN, BZ, GJ, IL, IF, MH, NT, OT, S B, SM,
VN
9 Fabricarea mobilei (CAEN 31) 0,1887 AB, AG, AR, HR, SJ, MM, MS, SM, SV
10 Activități de difuzare și transmitere
de programe (CAEN 60) 0,1919 B, GJ, TL
11 Fabricarea de mașini, utilaje și
echipamente n.c.a. (CAEN 28) 0,1924 AB, BC, BN, BR, BV , BZ, CS, DB, PH,
TR, VS
12 Captarea, tratarea și distribu ția apei
(CAEN 36) 0,1927 AB, BR, CJ, CL, CS, CT, CV, DB, DJ,
GL, HD, MH, MS, NT, SV, TR, VN, VS
13 Transporturi pe apă (CAEN 50) 0,1933 BR, CT, GL, MH, TL
14 Fabricarea hârtiei și a produselor
din hârtie (CAEN 17) 0,1966 AB, BC, CJ, CL, CV, DB, NT, SV, VL, VN
15 Industria alimentară (CAEN 10) 0,1984 AB, BC, BR, BZ, CL, CV, IF, IL, SM, SV,
TL, VL, VS
16 Fabricarea produselor textile (CAEN 13) 0,1987 AR, BC, BN, BZ, CV, DB, HD, HR, IS, MS, NT,
OT, SB, SJ, VS
17 Silvicultura și exploatare forestieră (CAEN 2) 0,2042 B, BN, CS, CV, HD, SV, TL, VN
18 Activități veterinare (CAEN 75) 0,2047 AR, BN, BZ, CS, CV, MH, MM, OT, SJ, SV,
TL, TR, VN, VS
19 Pescuitul și acvacultura (CAEN 03) 0,2133 BH, BR, BV, CL, CT, DB, IL, IS, SJ, TL, VS
20 Prelucrarea lemnului, fabricarea produse lor din
lemn și plută, cu excepț ia mobilei;
fabricarea articolelor din paie (CAEN 16) 0,2179 AB, AG, BC, BN, BR, CS, CV, HR, MH, MM, MS,
NT, SV, VN
21 Extracția cărbunelui supe rior și inferior
(CAEN 05) 0,2237 GJ, HD
22 Fabricarea substanțelor și a produselor chimice
(CAEN 20) 0,2241 AB, BC, BV, IL, MH, MS, NT, TR, VL
23 Fabricarea articolelor de îmbrăcăminte
(CAEN 14) 0,2243 AB, AR, BR, BZ, CL, CV, DJ, HR, IL, NT, OT,
SJ, SM, TL, TR, VN, VS
24 Industria metalurgică (CAEN 24) 0,2333 BN, BR, BZ, CJ, CS, DB, GL, NT, OT, TL
25 Fabricarea altor mijloace de transport
(CAEN 30) 0,2352 AR, BC, BR, CT, GL, MH, OT, TL
26 Agricultură, vânătoare și servicii conexe
(CAEN 01) 0,2366 AB, BR, BZ, CL, DJ, IL, NT, OT, SJ, TL, TR,
VN, VS
Sursa: Prelucrări proprii pe baza datelor Oficiului Național al Registrului Comerțului din România, cu
privire la companiile care activează în România, 2015.
236
Anexa nr.4
Sosiri ale turiștilor în structuri de primire turistică la nivelul regiunii Sud -Vest Oltenia
(număr persoane)
Sosiri ale turiștilor
în structuri de
primire turistică 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
TOTAL 370820 403071 429370 366114 337102 426845 454676 460026 484860
Rom âni 347260 378823 404885 347777 320488 399309 408186 415707 444126
Străini 23560 24248 24485 18337 16614 27536 46490 44319 40734
Sursa: INS, baze de date statistice TEMPO online, 2015
237
Anexa nr.5
Sosiri al e turiștilor în structuri de primire turistică la nivelul regiunii Sud -Vest pe perioada
martie 2014- martie 2015
Tipuri de st ructuri
de primire tu ristică 2014 2015
mar. apr. mai iun. iul. aug. sep. oct. nov. dec. ian. feb. mar.
Tota l regiune
29576 35176 44462 45081 56261 63493 51161 40806 35061 32745 30504 31362 32407
din c are:
Hoteluri 20944 25588 31642 31986 35892 38429 35633 27779 24470 21842 20985 21456 22244
Moteluri
1465 1387 1869 1412 2284 2088 2011 1914 1760 1445 1169 1461 1771
Vile turistice 668 584 1131 1284 2109 3016 1220 643 681 750 790 806 580
Cabane turist ice 129 127 113 296 298 453 330 157 145 311 368 326 178
Pensiuni turistice 2900 3502 3894 4467 5864 7521 4575 4008 3226 3475 3070 3133 3299
Pensiuni agroturist ice 1927 1994 3118 2968 4576 5080 3172 2288 1912 2308 2183 2114 1701
Alte structuri 1543 1994 2695 2668 5238 6906 4220 4017 2867 2614 1939 2066 2634
Sursa: INS, 2015
238
Anexa nr.6
Sosiri ale turiștilor în regiunea de dezvoltare Sud -Vest Oltenia pe ju dețe componente, în
luna martie 2015
Tipuri de st ructuri
de primire tu ristică Regiunea de dezvoltare Sud -Vest Oltenia
Total Dolj Gorj Mehedinți Olt Vâlcea
A 1 2 3 4 5 6
Tota l regiune
32407 7984 5091 3501 3172 12659
din care:
Hoteluri 22244 5709 2490 1844 2996 9205
Moteluri
1771 645 506 0 0 620
Vile turistice 580 145 21 0 69 345
Cabane turist ice 178 5 150 0 0 23
Pensiuni turistice 3299 334 888 871 92 1114
Pensiuni agroturistice 1701 646 181 210 0 664
Alte structuri 2634 500 855 576 15 688
Sursa: INS, 2015
239
Anexa nr.7
Numărul de sosiri ale turiștilor în structurile de primire turistică în regiunea Sud-Vest
Oltenia în luna martie 2015
Sursa: INS Dolj, 2015.
240
Anexa nr.8
Înnoptări în structuri de primire turistică la nivelul regiunii Sud- Vest pe perioada martie
2014- martie 2015
Tipuri de st ructuri
de primire tu ristică 2014 2015
mar. apr. mai iun. iul. aug. sep. oct. nov. dec. ian. feb. mar.
Total regiune
70744 98359 146384 160070 212732 228686 172316 133882 125263 80364 56313 67500 72161
din care:
Hoteluri 54136 79464 123714 134629 170261 176868 142791 110004 105877 58669 39675 49295 53334
Moteluri
2914 3252 2710 2975 3919 3757 3470 3503 3442 2268 1737 2099 2733
Vile turistice 1467 1434 3053 3471 6676 8193 3461 1657 1494 2124 1531 1845 1328
Cabane turist ice 212 350 189 434 489 751 485 217 229 694 772 762 380
Pensiuni turistice 6089 7024 7358 8723 11019 13553 8145 7074 5333 7348 5180 4983 6388
Pensiuni agroturist ice 3309 3669 5161 5971 8613 10285 7075 5111 4018 5074 4211 4169 3274
Alte structuri 2617 3166 4199 3867 11755 15279 6889 6316 4870 4187 3207 4347 4724
Sursa: INS, 2015
241
Anexa nr.9
Înno ptări la nivelul regiunii Sud -Vest Oltenia și al județelor componente, în luna martie
2015
Tipuri de st ructuri
de primire tu ristică Regiunea de dezvoltare Sud -Vest Oltenia
Total Dolj Gorj Mehedinți Olt Vâlcea
A 1 2 3 4 5 6
Tota l regiune
72161 14466 7964 7542 7499 34690
din care:
Hoteluri 53344 9871 3818 4775 6937 27943
Moteluri
2733 1258 688 0 0 787
Vile turistice 1328 271 32 0 146 879
Cabane turist ice 380 5 336 0 0 39
Pensiuni turistice 6388 614 1388 1492 204 2690
Pensiuni agroturistice 3274 855 696 267 0 1456
Alte structuri 4714 1592 1006 1008 212 896
Sursa: INS Dolj, 2015
242
Anexa nr.10
Hoteluri și restaurante din regiunile de dezvoltare, în anii 2012 și 2013
Regiunea de dezvoltare Anul
2012 Anul
2013
Regiunea NORD -VEST 3564 3730
Regiunea CENTRU 3672 3779
Regiunea NORD -EST 2755 2880
Regiunea SUD -EST 3313 3360
Regiunea SUD -MUNTENIA 2192 2240
Regiunea BUCUREȘTI -ILFOV 3300 3486
Regiunea SUD -VEST OLTENIA 1981 2041
Regiunea VEST 2722 2781
Sursa: INS, baze de date statistice TEMPO online, 2015
243
Anexa nr.11
Populația ocupată în sectorul hotelurilor și restaurantelor în regiunea Sud -Vest Oltenia
Anul
2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013
Mii
persoane 9,6 10,7 10,5 11,8 11,4 8,9 9,7 9,6 11 11,6
Sursa: Direcția Județeană de Statistică Dolj, 2015
244
Anexa nr.12
Populația ocupată în sectorul hotelurilor și restaurantelor în regiunile de dezvoltare (mii
persoane)
Regiunea de dezvoltare
Anul 2011 Anul 2012 Anul 2013
Regiunea NORD -VEST 18,3 20,6 21
Regiunea CENTRU 22,5 25,4 25,1
Regiunea NORD -EST 14,8 17,2 16,2
Regiunea SUD -EST 16,6 18 19,4
Regiunea SUD -MUNTENIA 13,9 15,1 14,3
Regiunea BUCUREȘTI -ILFOV 28,5 32,3 32,6
Regiun ea SUD -VEST OLTENIA 9,6 11 11,6
Regiunea VEST 13,7 14,6 15,5
Sursa: INS, baze de date statistice TEMPO online, 2015
245
Anexa nr.13
Cifra de afaceri în sectorul hotelurilor și restaurantelor în regiunile de dezvoltare, în anii
2012 și 2013 ( milioane lei )
Regiunea de dezvoltare
Anul 2012 Anul 2013
Regiunea NORD -VEST 1336 1343
Regiunea CENTRU 1468 1502
Regiunea NORD -EST 977 924
Regiunea SUD -EST 1913 1489
Regiunea SUD -MUNTENIA 932 904
Regiunea BUCUREȘTI -ILFOV 3333 3519
Regiu nea SUD -VEST OLTENIA 681 633
Regiunea VEST 857 876
Sursa: INS, baze de date statistice TEMPO online, 2015
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Școala Doctorală de Științe Socio -Umane [630635] (ID: 630635)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.