Plante medicinale utilizate în tratamentul obezității [630588]

Universitatea de Medicină și Farmacie “Iuliu Hațieganu”
Cluj -Napoca Facultatea de Farmacie

Disciplina Botanică Farmaceutică

LUCRARE DE LICENȚ Ă

Plante medicinale utilizate în tratamentul obezității

Coordonator științific:
Conf. dr. Andrei MOCA N
Absolvent: [anonimizat]

2020

1
Cuprins
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 3
Panax Ginseng C. A Meyer ………………………….. ………………………….. ……………………. 5
Generalități ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 5
Încadrare sistemică ………………………….. ………………………….. ………………………….. 5
Descriere botanică ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 6
Cultivarea ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 6
Compoziție chimică ………………………….. ………………………….. ………………………….. 7
Acțiune terapeutică ………………………….. ………………………….. …………………………. 8
Produse ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 9
Phaseolus vulg aris ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 12
Generalit ăți ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 12
Încadrare sistemi că ………………………….. ………………………….. ………………………… 13
Descriere botanică ………………………….. ………………………….. …………………………. 13
Cultivare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 15
Compoziție chimică ………………………….. ………………………….. ………………………… 15
Acțiune terapeutică ………………………….. ………………………….. ……………………….. 17
Produse ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 18
Camellia sinensis ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 20
Generalități ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 20
Încadrare sistemică ………………………….. ………………………….. ………………………… 20
Descriere botanică ………………………….. ………………………….. …………………………. 21
Cultivare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 22
Compoziție chimică ………………………….. ………………………….. ………………………… 22
Acțiune terapeutică ………………………….. ………………………….. ……………………….. 24
Produse ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 25
Hoodia gordonii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 26
Generalități ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 26
Încad rare sistemică ………………………….. ………………………….. ………………………… 27
Descriere botanică ………………………….. ………………………….. …………………………. 28

2
Cultivare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 29
Compoziție chimic ă ………………………….. ………………………….. ………………………… 29
Acțiune terapeutică ………………………….. ………………………….. ……………………….. 31
Produse ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 32
Curcuma longa ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 34
Generalități ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 34
Încadrare sistemică ………………………….. ………………………….. ………………………… 35
Descriere botanică ………………………….. ………………………….. …………………………. 35
Cultivar e ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 37
Compoziție chimică ………………………….. ………………………….. ………………………… 37
Acțiune terapeutică ………………………….. ………………………….. ……………………….. 39
Produse ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 40
Zingiber officinalis Roscoe ………………………….. ………………………….. …………………… 42
Generalități ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 42
Încadrare sistemică ………………………….. ………………………….. ………………………… 43
Descriere botanică ………………………….. ………………………….. …………………………. 44
Cultivare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 45
Compozi ție chimică ………………………….. ………………………….. ………………………… 46
Acțiune terapeutică ………………………….. ………………………….. ……………………….. 47
Produse ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 49
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 51
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 53

3
Introducere

Obezitatea, diabetul și complicațiile asociate acestora ating proporții
crescute la nivel mondial în secolul XXI. Modificăr i ale consumului alimentar,
factori socioeconomic i și demografici, precum și a ctivit atea fizică reprez intă
factori importanți care contribuie la creșterea prevalenței acestor patologii .
Pentru că diabetul și obezitatea sunt în strânsă legătură cu dezvoltar ea
patologiilor cronice grave, în principal a celor cardiovasculare , impactul
acestor a din punct de vedere al sănătății public e este enorm și continuă să
crească în ritm alert . Pe măsură ce populația îmbătrânește și devine mai
sedentară, morbiditatea și mor talitat ea asociate obezității și diabetul ui vor
continua să creasc ă (1).
Obezitatea la ni vel mondial aproape s-a triplat din 1975 până în
prezent . În 2016 la nivel global, Organizația Mondială a Sănătății a estimat că
există peste 1,9 miliarde de persoane supraponderal e cu vârst e de 18 ani ș i
peste . Dintre aceștia, peste 650 de milioane erau obezi , raportat la procente,
39% erau supraponderali și 13% au fost obezi. În 201 9, 38 de milioane de
copii cu vârsta sub 5 ani au fost identificați ca fiind supraponderali sau obezi ,
iar în 2016 p este 340 de milioane de copii și adolescenț i cu vârste cuprinse
între 5 -19 ani au fo st identific ați ca fiind supraponderali sau obezi (2).
Terapia bazat ă pe produse din plante, cunoscut ă și sub denumirea de
fitoterapie este forma primară de terapie în toate sistemele medicale
tradiționale și anume, Ayurveda, occidentale, chineze, kampo, greco -arabe și
islamice și Unani /Tibb . Etno farmacologia a jucat un rol important în
dezvoltarea medicinei convenționale și este probabil să joace un rol mai
semnificativ și în viitor. Produsele baz ate pe plante , ciuperci , precum și
minerale, scoici și anumite produsele animale reprezintă cele mai vechi forme
de terapie cun oscute de omenire. Conf orm Organizației Mondiale a Sănătății ,
aproximativ 80% din populația mondială se bazează pe remed ii tradiționale
pentru forme de terapie a diveritelor patologii. Multe dintre medicamentele
convențio nale utilizate în prezent sunt de o rigine vegetală. Aproximativ un
sfert din medicamentele convenționale conțin cel puțin un compus fitochimic
activ. Anumi te medicamente sunt realizate din extracte de plante , iar altele
sunt sintetizate pentru a imita un compus natural întâlnit în diferite specii de
plant e (1).

4

Sistem ele medicale tradiționale a u înregistrat creșteri în întreaga l ume
cele tr ei decenii, stimulate de convingerea populației care apreciază ace astă
alternativă de la produse dezvoltate chimic în labora tor (1).
Renașterea interesulu i public pentru preparatele din plant e a fost
atribuită mai multor factori precum opinia că remediile din plante sunt sigure,
nemulțumirea datorată de rezultatele o bținute prin medicamente
convenționa le, prețu rile relative crescut ale a numitor medicamente,
revendicările privind eficacitatea r emediilor pe bază de plante, preferin ța
consu matorilor pentru terapii natur ale și alternative, opinia nejustificată că
produsel e pe bază de plante sunt superioare celor conven ționale,
îmbun ătățirile cercet ării în d omeniul sig uranței și a eficacității produ selor din
plante și ten dința de automedicație. Pe lângă acești factori, strategiile de
marketing ale companiilor producătoare au a dus în atenția oamenilor o gamă
largă de pr oduse pentru diferite afe cțiuni (1).
În conformitate cu renașterea interesului pentru remedii naturiste ,
există, și o activitate crescută de cercetare a plantelor medicinale, în special pe
aspecte terapeutice ale compușilor extrași (1).
În acest context, lucrarea de față își propune să realizeze o sinteză a
informațiilor documentate p rivin d diferite plante medicin ale u tilizate în
terapia obezității bazate pe mecanisme și pot ențile mecanisme precum
contr olul apetitului, stimularea termogenezei și a metabolismului lipidic,
inhibarea activității lipa zei pancreatice, prevenirea adipogenezei și activarea
lipoliz ei.
În următoarele capitole și subcapitole vor fi prezentate aspecte
botanice, etnobotanice , fitoch imice și farmacologice ale speciilor Panax
Ginseng C. A M eyer, Phaseolus vulgaris , Camellia s inensis, Hoodia gordonii,
Curcuma longa și Zingiber officinalis Roscoe în vederea cunoașterii
particularităților botanice, chimice și terapeutice a acestor specii studiate în
ultimii ani de cercetăt ori. De asemen ea vor fi pr ezentate și produse cu diferite
forme farmaceutice care se găsesc pe piața din România

.

5
Panax Ginseng C. A M eyer

Generalități
Panax , un gen al f amiliei Araliace ae, este un re prezentant impor tanț
în medicina tradițională chineză . Nouă specii și trei soiuri sunt incluse în genul
Panax, dintre care aproape toate speciile au fos t utilizate în scopuri medicinale.
Dintre ele, Panax notoginseng (Burk) F. H. Chen , Panax ginseng C. A. Meyer
și Panax q uinquefolius L . sunt cele mai reprezentative și valor oase plante la
nivel mondial (3).

Figura 1. Partea aeriană a Panax ginseng C. A. Meyer (4)
Panax g inseng C. A. Meyer , cu mii de ani de istorie, este cunoscut sub
numele de ginseng co rean și în mod tradițional ca o plantă medicinală cu puteri
misterioase . În special în Coreea, China și Japonia, a fost cunoscut ca fiind cel
mai valoros remedi u medical din toate pl antele medicin ale cultivate în
regiunile respective . Oamen ii din Orient au folosit în mod tradițional rădăcini
de ginseng și extractele sale pentru revitalizarea organismului, crește
rezistența fizică, împiedic area procesului de îmbătrânire și crește vigorii (5).
Încadrare sistem ică
Tabel I. Încadrare sistemică a genului Panax (5)
Regn Eucaryota
Subregn Cormobionta
Încrengătură Embryophyta
Subîncrengătură Angiospermae
Clasă Dicotyledoneae
Subclasă Archichlamydeae
Ordin Umbelliflorae
Familie Arialacee

6
Descriere botanică
Ginsengul este o plantă perenă cu o inflorescență umbel iformă , cu o
tulpină care prezintă frunze de p enat-compuse , fructi cunoscute ca bace ro șii
și cu următoarele caracteristici macroscopice și microscopice ale rădăcinii
tuberizate (5,6) :
• Caracteristici macroscopice: fragmente fusiforme sau cilindrice,
simple sau bifurcate, cu suprafa ța alb -gălbuie, străbătută de striuri
longitudinale.
• Caracteristici microscopice : secțiunea transversală prezintă cilindrul
centr al foarte dezvoltat, cu numeroase raze medulare ce împar t lemnul
și liberul în fascicole libero -lemnoase cuneiforme ondulate (7).

Figura 2. Răd ăcina Panax ginseng C. A. Meyer (8)
Rădăcina crește vertical în fiecare an , iar aceasta se recoltează după o
perioadă de 4 -6 ani. Mărimea și forma rădăcinilor depinde de calitatea solului,
cantitatea de apă , metode de cultivare , vreme și îngrășământ. Pentru o rădăcină
de ginseng în vârs tă de 6 ani, caracterstica importantă este evidențiată de faptul
că este mai gro asă, iar r izomul primar are aproximativ 7 -10 cm lungime și 3
cm în diametru, având mai mul ți rizomi secundari atașa ți. O rădăcină are de
obicei aproximativ 34 cm lungime și cântăreșt e 70 –100 g , unele rădăcini
cântărind 300 – 500 g. Un fact or important care determină calitatea produsului
vegetal medicinal este rizomul . Rădăcinile de ginseng cu un număr redus de
cicatrici pe rizom sunt consid erate produse de calitate slabă . Zona gâtului este
o caracteristică specifică a ginseng ului co reean și un identificator cheie al
produsului pentru a -l distinge de la alte specii ale genului Panax (5).

Cultivare a
Datorită caracteristicilor sale de creștere, ginseng are nevoie de
condiții specifice de climă și sol și în ace st sens este cultivat în anumite zone
din țări precum Coreea de Sud, China, Statele Unite ale Americii, Canada și

7
Italia. Coreea de Sud este sing ura țară care cultivă exclusiv Panax ginseng C.
A.Meyer. (9).
Zona cu climă răcoroasă este ideală pentru a cultiva o cultură
rezistentă , evitân d temperaturi crescute de vară. Câmpul se ară sub forma un or
șanțuri cu o adâncime de 15 cm de 15 ori pe an, din primăvară până în toamnă
(10).

Compoziție chimică
Studiile fitochimice au evid ențiat f aptul că în ca zul genului Panax au
fost găsite mai multe subtipuri de metaboliți secundari ai plantelor datorate
de saponine, acizi/esteri organici, polizaharide, aminoacizi, steroli, flavonoide
carbene etc. Saponinele, cunoscute și sub numele de ginseno zide în cazul
ginsengului, sunt principalele componente bioactive responsabile de
activitatea farmacologică a produse lor pe bază de extracte din frunze, rădăcini
sau flori ale Panax ginseng C. A. Meyer (11).
În studi i desfășurat e prin m etodele analit ice m oderne s-au determinat
structuril e chimice a 66 de ginsenozide. În Panax ginseng C. A. Meyer au fost
identificate 38 de ginsenozide prezentate în tabelul II. Numărul total de
saponine regăsite în ginsengul coreean este mult mai c rescut d ecăt cel din
Panax quinquefolius (ginseng american) , având 19 ginsenozide și decât cel
din Panax notoginseng (notoginsengul), având de 29 ginsenozide . Pe baza
structurilor lor chimice, compuși i de saponină sunt împărți ți în trei grupe :
protopanaxad iol (PD) , protopa naxatr iol (PT) și derivați de acid oleanolic (5).

Figura 3. Structura chimică a protopanaxadiolu lui (a), protopanaxatriol (b) și
acidului oleanolic (c) (12–14).

8
Totalul de ginsenozide este împărțit pe grupe conform :
• PD: 22 ginsenozide
• PT: 14 ginsenozide
• Oleanolic: 2 ginsenozide (5)
Tabelul II. Conținutul de ginsenozide în funcție de grupe în Panax ginseng C.
A. Meyer (5)
Grupe Ginsenozide
PD ginseno zid-Ra1, -Ra2, -Ra3, -Rb1, -Rb2, -Rb3, -Rc, -Rd,
-Rg3, quinquenozid -R1, 22 malonil -ginsenozid -Rb1, -Rb2,
-Rc, -Rd, koryoginsenozid -R2, ginsenozid -,Rh2, -Rs1,
-Rs2, -Rs3,20(S) -ginsenozid -Rg3, notoginsenozid –
R4,ginsenosid -Rg
PT ginseno zida-Re, -Rf, -Rg1, -Rg2, -Rg6, -Rh1,
notoginsenozid -R1, 20 -gluco -ginseno zid-Rf,
14 korioginseno zid-R1, ginsenosid Rf2, 20 (R) -ginsenozid –
Rg2, 20 (R) -ginsenozid -Rh1, ginsenozida Rh4, 20 (E) –
ginsenozida F4
Derivați de
acid o leanolic ginseno zida Ro, poliacetilenginseno zida-Ro

Din numărul mare de ginsenozide prezente în produsele vegetale
medicinale , mai puțin de 10 din acestea reprezintă cea mai mare parte din
conținut ul total de ginseno zide. În special, g insenozidele Rb1, Rb2, Rc, Rd,
Re, Rf și Rg1 sunt cel mai abundente în rădăc inile ginsengului coreean (15).

Acțiune ter apeutică
Ginsengul este utilizat pe scară largă în medicina orientală. Numeroase
studii au raportat că ginsengul are multe efecte farmacologice asupra
sistemului nervos central, a sistemului endocrin, imun și cardiovascular. De
asemenea s -a raport faptul că inhibă angiogeneza, care impiedică creșterea
unor tumori. Ginsenozidele, principalele componente active ale ginsengului ,
prezintă potențial de acțiune antiangiogenă. Conform ipot ezei de modulare a
angiogenezei și a reducer ii masei țesutului adipos, Hyunghee Lee et al ., a
utilizat Panax ginseng C. A. Meyer în trat area obezității induse la șoareci. În
acest studiu, au fost dezvăluite prin analize zimografice faptul că

9
ginsenozidele ș i anume ginseno zida Rg3 , printr -un potențial mecanism de
acțiune, a suprimat activitatea MMP -2 (metaloproteinază matrică) , deoarece
activitatea proMMP -2 a fost redusă semnificativ în țesuturile adipoase, deși
activitatea MMP -9 nu a fost detectabilă. MMP -urile joacă roluri în
remodelare a tisulară asociate cu adipogeneza , iar ginsengul prin modularea
expresiei ARNm a factorilor angiogeni, MMP și inhibitori ai acestora poate
influența mecanismele determinante de obezitate (16).
Aces t studi u sugerează că acțiunile anti -angiogene ale ginsengului pot
inhiba creșterea țesutului adipos și pot preveni obezitatea și patologiile
asociate (16).
Un alt studiu desfășurat de Mi-Young Song, Bong -Soo Kim și, Hojun
Kim privind influența ginsengului coreean asupra obezității și microbiotei
intestinale la femei cu indice de masă corporală mai mare de 25 kg/ 𝑚2 cu
vârsta cuprinsă între 40 -60 de ani, a analizat activitatea ginsengului în
tratamentul obezității. După admini strare extractului de ginseng, s -a observa t
o scădere semnificativă a greutății corporale și indicelui de masa corporală cu
diferențe de 1 -1,5 kg, respectiv 0.48 -0,59 kg/𝑚2. Cu to ate acest ea nu s -au
indentificat scăderi majore în circumferința taliei, procentul de grăsime
corporală, HDL, trigliceride, colesterol total și glucoză în sânge. Un rezultat
important este reprezentat de diferențele de compoziției a florei intestinale de
dinaintea administrării extractului de ginseng, asupra activității acestuia.
Biotransf ormarea ginsenozidei Rb1 și a compusului K a fost semnificativ
diferită în rândul femeilor, fapt care demonstează depende nța acțiunii
ginsengului față de flora inte stinală (17).

Produse
• Ginseng Tonic 30 caps (Yongkang International China) este un
supliment alimentar cu următoarele specificații ale producătorului:
Compozi ție: rădăcini de Ginseng ( Panax ginseng ) – 236mg, gelatină
(capsula). rădăcini de Adenophora sp . – 21mg, fructe de Corn ( Cornus mas ) –
21mg, rădăcini de Achyranthes bidentata – 14mg, Poria cocos – 8mg
Beneficii: susține functiile cerebrale , ajută la functionarea normal ă a
sistemului circulator , contribuie la mentinerea capacit ății de autoap ărare a
organismulu i, ajută la diminuarea senza ției de oboseal ă si la cre șterea
capacit ății de efort

10
Mod de utilizare : 1-2 capsule, în priz ă unică, diminea ța sau seara, cu 30 de
minute dupa mas ă.
A nu se dep ăși doza recomandat ă pentru consumul zilnic.
A nu se l ăsa la îndem ăna si la vederea copiilor mici.
Contraindica ții: femei însărcinate sau care al ăpteaz ă, precum si persoanelor
hipertensive, diabetice, cu infectii acute, s ăngerari masive sau cu afec țiuni
respi ratorii severe (astm bron șic acut) (18).

Figura 4. Extract de Panax ginseng sub formă de capsule (19) .
• Ceai Antiadipos 30dz (Naturalia Diet ) este un suplimen t alimentar
cu următoarele specificații ale producătorului :
Compozitie : Malva Verticillata , frunza de lotus , ceai verde si alba , alte plante
specifice Chinei.
Actiuni : elimin ă grăsimea și celulita , păstreaza fermitatea muschilor ,consumat
dupa mas ă grăbește digestia, impiedic ând acumularea gr ăsimilor în organism ,
scăderea glucozei din s ânge (scade glicemia) și a colesterolului, lipidelor ,
previne si elimi na constipatia , previne balonarea , scade tensiunea arterial ă.
Beneficii :pentru sl ăbit, detoxifiere , const ipatie , scade colesterolul si glicemia,
previne balonarea.
Preparare :Se pune un pliculet de ceai într-o can ă cu apa fierbinte, se acoper ă
și se las ă 3-4 minute, dup ă care se poate bea
Administrare : Se recomand ă consumul a 1 -2 pliculete pe zi de ceai
antia dipos.Pentru un efect corespunz ător consuma ți ceaiul antiadipos dup ă
masă si la temperatura corpului (20).

11

Figura 5.Supliment alimentar cu Panax ginseng sub formă de pliculețe de
ceai (20).
• Ginkgo Biloba si Panax Ginseng 10 fiole (L&L Plant) este un
supliment alimentar cu următo arele specificații ale producătorului:
Descriere : Produsul Ginkgo Biloba și Panax Ginseng fiole este ob ținut pe baza
de extracte hidroalcoolice din Ginkgo biloba și Panax ginseng .
Acest produs 100% natural poate contribui la functionarea normala a
creierului și a inimii.
Consumat timp îndelungat, poate crea premisele pentru sus ținerea durabil ă a
sănătății organismului.Produ sul nu contine cofein ă sau arom e artificiale.
Ingrediente :extract din frunze de Ginkgo biloba – 3000 mg , pulbere din
rădăcini de Panax Ginseng – 500 mg , alcool – 0,3% , miere de albine p ână la
10 ml
Administrare :1-2 fiole pe zi.
Contraindicatii : contraindicat femeilor însărcinate sau car e alăpteaz ă, copiilor
sub 12 ani, precum si persoanelor cu probleme de coagulare a s ângelui
(hemofilie).
Interactiuni: anticoagulante, antiagregant -plachetare, agen ți trombolitici,
heparine cu mas ă molecular ă redus ă, diuretice tiazidice, anticonvulsivante ,
antidiabetice (inclusiv insulina), inhibitori ai monoaminoxidazei,
antiinflamatoare non -stero idiene la administrarea concomitent ă.
A se întrerupe administrarea produsului cu minim 36 de ore înainte de orice
interven ție chirurgical ă (21).

Figura 6. Fiole din extract de Ginkgo biloba și Panax Ginseng (21).

12
Phaseolus vulgaris

Generalit ăți
Phaseolus vulgaris , cunoscută sub numele de fasole, este o plantă
leguminioasă aparținând genului Phaseolus L. și recunoscută ca fiind
proveni tă din zona Mexicului și a Americii Central e. Dovezi ale morfologie i
comparati ve, distribuție i geografică, ecologie i, relație i de genetică și
arheologi ei, indică faptul c ă speciile sălbatice sunt provenite din fasolea
americană comună . Colect area diferitelor specii sălbatice ale genului
Phaseolus L. din diferite arii geografice au ev idențiat originea acestora ca
fiind predominant ă în zona Me soamericii . Cercetătorii nu au reușit să
localizeze specia sălbatică din care au provenit speciile cult ivate de oameni.
În 1952 Burkart a menționat faptul că Phaseolus aborigineus din Argentina
este strămoșul sălbatic al speciei cultivate, iar î n 1953 , a revenit asup ra
afirmațiilor și a re unit mai multe specii sub una singură , denumită Phaseolus
vulgaris (22).

Figura 7. Partea aeriană a Phaseolus vulgaris (23).
Din punct de vedere nutrițional, fasolea este recunoscută ca o sursă
bună de proteine, care este de 2 -3 ori mai mare decât c ea a boabelor de cereale
Conținut ridicat de materie uscată conți ne, de asemene a, cantități mari de
amidon, fibre alimentare, minera le și vitamine. Pe lângă acestea,fasolea
conține, de asemenea, o varietate bogată de fitochimice, activitate antioxidantă
și o gamă extinsă deflavonoide precum antocianine, flavonoide,
proantocianidine, flavonoli, acizi fenolici și izoflavone. Utilizarea b oabelor
prezintă multe beneficii fiziologice, cum ar fi prevenirea bolilor
cardiovasculare, obezitatea, diabetul și diferitelor forme de cancer (24).

13
Încadrare siste mică
Tabel III. Încadrare sistemică a genului Phaseolus L. (25).
Regn Plantae
Subregn Viridiplantae
Încrengătură Embryophyta
Subîncrengătură Spermatophytina
Clasă Magnolipsida
Subclasă Rosanae
Ordin Fabales
Familie Fabace ae

Descriere botanică
Phaseolus vulgaris L ., denumită popular fasole, este o plantă
agățătoare anuală din familia Fabaceae . Este o specie cu mare variabilitate și
un istoric lung al culturii . Există varietăți care se prezintă sub forma unor tufe
înalte de 20 -60 cm, în timp ce altele sunt agățătoare, lungi de 2 -3 m (26).
Frunzele de fasole sunt de două tipuri, simple și compuse. Frunzele
primare sunt simple sau unifoliolate și se formează în interiorul germenului în
timpul embriogenezei. Acestea sunt opuse, cordiforme, unifoliolate,
auriculate, simple, acuminate și cad în general înainte ca planta să se
maturizeze. Frunzele tipice ale plantei de fasole sunt frunzele compuse,
trifoliolate și sunt formate din trei foliole, un pețiol și o teacă, iar majoritatea
filiolelor au formă ovat ă.

Figura 8. Fru nze ale Phaseolus vulgaris (28).

14
Culoarea și numărul perilor prezenți variază considerabi l, aceste
caracteristici sunt legat e de genotip, poziția frunzei pe plantă și vârsta acesteia
(27).
Axa rădăcină este denumită rădăcină primar ă, iar rădăcini le secundare
se dezvoltă din partea superioară a rădăcinii primare adiacente hipocotilului ,
care reprezintă porțiunea cuprinsă între cotiledoane și baza rădăcinii. Se
formează între 3 -7 rădăcini se cundare într -un aranjament asemenător unei
coroane. Rădăcinile terțiare s e dezvoltă în porțiunea lateral ă a rădăcinil or
secundare și rădăcinile cuaternare a celor terțiare. Firele de rădăcină , de
aproximativ 10 cm lungime , apar într -o zon e distinct e, la o distanță 2 – 3 cm
de la vârfurile tuturor rădăcinilor. Rădăcina primară poate fi distinsă de
rădăcinile secundare și de c ele tețiare prin diametru și lung ime, care sunt de
dimensiuni mai mar i. Sistem ul de rădăcini este întâlnit frecvent ca fiind
fasciculat și fibro s. Acesta es te în general s uperficial, deoarece cea mai mare
parte a volumului rădăcinii se găsește în porțiunea superioară a solului (27).

Figura 9. Rădăcină a plantei Phaseolus vulgaris (29).

Mugurele floral, indiferent dacă este dispus în racem sau provine din
dezvoltarea florală completă a mugurii lor de pe un axil, este inițial învăluit de
bracteole ovale sau rotunde (27).
Întrucât această specie este o leguminoasă, fructu l este o păstăi e cu
două valve care provin din ovarul comprimat. La joncțiunea celor două valve
apar două suturi ; una dorsal ă sau placentară și cealaltă ventrală. Păstăile sunt
în general glabre sau subglab re, cu p eri de dimensiuni mici. În unele cazuri,
epiderma este ceroasă. Există diferențe între stadii de păstaie t inere sau
imature și cele mature în funție de diferiți factori precum mediul de cultivare
și perioa da de recoltare . Culoarea păstăilor depinde și de soi (27).

15
Culti vare
Phaseolus vulgaris se cultivă de obicei în soluri fertile cu un nivel
crescut de irigații. În țările tropicale, cum ar fi Columbia, Ecuador , Peru, și în
țările Africii centrale și de est , plantele se cultivă la 500 m până la 3.000 m
deasupra nivelului mării. La latitudini mai ma ri, acestea sunt crescute la
altitudini de sub 1.500 m nivelul ui mării . În condiții de ploaie , randamentele
culturi lor sunt mai mari atunci când precipitațiile , în perioada de creștere , sunt
de 500 -800 mm și distribuite uniform, dar fasolea este c ultivată intens și în
regiunile semiaride (cu precipitații <500 mm), cum ar fi nord -estul Braziliei,
zonele înalte centrale din Mexic și din sud -vestul Statelor Unite, unde
producțiile sunt mici sau culturile sunt deseori deficitare dacă nu se aplică
irigarea supl imentară. În zonele în care sunt precipitații foarte scăzute (de
exemplu, Gre cia, Turcia, Iran și Chile), fasolea comună este cultivată în mare
măsură ca unică cultur ă cu sistem de irigații,iar în consecință, randamentele
sunt relativ mari (> 1.50 0 kg / h a) (30).
Variațiile mari în mediil e de cultivare a fasolei precum temperatur a,
umiditate a, fertilitatea solului, speciile de insecte dăunătoare , sisteme le de
recoltare, preferințele consumatorilor pentru tipuri de boabe și preferințele
pentru diferite preparate ali mentare , au jucat un rol semnificativ în evoluția și
conservarea unei variații ma ri în procesul de cultivare , numărul zilelor până la
recoltare (de la 50 la 280 zile), mărimea semințelor (<15 până la >60 g / 100
semințe), culoare, formă, specificitate de a daptare și alte caracterist ici (30).

Compoziție chimică
Phaseolus vulgaris prezintă o resursă important ă de amidon,,
carbohidrați, proteine, fibre alimentare și minerale. Principalele c omponentele
fitochimice de interes prezente în produsul vegetal sunt saponinele ,
flavonoi dele,, taninur ile condensate , antociani i, polizaharidele , lectine și alte
componente f enolice specific e (31).
Saponinele sunt clasificate în grupele A, B sau E, pe baza structurilor
agliconului . Saponine din grupa A posedă grupe glucozil atașate pozițiilor C –
3 și C -22 ale aglicon ului, în timp ce cele aparținând grupelor B ș i E sunt
glicozilate n umai în poziția C -3. Saponinele din grupa E conțin o cetonă în C –
22 în locul unei grupe hidroxil găsită la omologii care aparțin grupului B .
Anumite studii au raportat ca s oia-saponina A, soia -saponina B și f azozida I,
ca fiind pr incipalele saponine conținute în plantele cotiledo nate, cu soia-

16
saponina I fiind forma predominantă cu structura chimică reprezentată în
Figura 10 (31).

Figura 10. Structura chimică a soia -saponinei I (32).
Principalele flavonoide conținute atât în fasolea crudă cât și în cea fiartă sunt
catehi na, kempferolul, querc itina, procianidina și miricetina cu structurile
chimice reprezentate în Figura 11 (31).

Figura 11. S tructura chimică a catehin ei (a) , kempferolul (b), quercitinei (c) ,
procian idinei (d) și miricetin ei (e) (33–37).
Acizii fenolici au o importanță deosebită în legume, deoarece sunt precursori
ai altor compuși fenolici . Ace știa pot fi clasifica ți în două tipuri: c ei deriva ți
din acid benzoi (de exemplu acizi p -hidroxibenzoici, vanilici și galici) și cei
derivați din acidul cinamic (de exemplu acizi ferulici, p -cumarici și cafeici) .
Acidul g alic, vanilic, cumaric, sinapic, ferulic și acizii clorogeni se găsesc în
principal în compoziția produsului vegetal crud sau gătit (31).
Phaseolus vulgaris conține carbohidrați care sunt digerați len t și o
proporție mare de carbohidrați nedigerabili care sunt în cele din urmă
fermenta ți la nivelul intestinul gros (31).
Culoarea învelișului semințe lor de fasole este atribuită prezenței și
cantității d iverse de polifenoli , sub formă de flavonoli glucozide, tan inuri
condensate și an tociani. De asemenea produsul vegetal reprezintă o sursă

17
importantă de seleniu, calciu, fier, fosfor, magneziu , zinc și alte componente
precum lectine, inhibitori de protează, acid fitic și inhibitori de tripsină (31).

Acțiune terapeutică
Într-un studiu realizat de Mauro A. M. Carai et al. privind acțiunea
extractului de Phaseolus vulgaris la șobolani Zucker, care sunt utilizați pentru
modelul obezității dobândite genetic , s-au identificat potențiale mecanisme de
acțiune în tratamentul obezității . Extra ctul obținut a f ost realizat printr -o
compoziție standardizată de 8-5% inhibit or de α-amilază, cu o activitate de
inhibare de 1400 U/mg, calculată conform prevederilor Farmacopeei Statelor
Unite ale Americii și f itohemaglutinină (activitate hemaglutinantă egală cu 16
unități h e maglutinante/mg) (38).
Conform studiului , extractul uscat din Phaseolus vulgaris a exercitat
două efecte aditive: inhibarea α-amilazei pancreatice, rezult ând, la rândul s ău,
în decelerarea metabolismul și absorbți ei carbohidraților, scăderea glicemiei
și producerea sen zației de sațietate reducerea apetitului indusă de lectină și
întârz ierea tranzitului gastro -intestinal, probabil pr in modificări ale eliberă rii
colecistokin inei ș i peptidelor similare glucagonului, horm onei cunoscu ți în
procesele digestive și control ul senzației de foame (38).
În studiul realizat de Marilyn L Barrett 1 și Jay K Udan este p rezentat
faptul că Phaseoul vulgaris are 3 izoforme de inhibitor α-amilazei ( α-A1, α-
A12, α-AIL). Izoforma α-AI prezintă activitate inhiba re a α-amilazei la om.
Inhibitorul α-amilazei previne digestia amidonului prin blocarea completă a
accesului la situs-ul ac tiv al enzim ei α-amilaz ă. Factorii care influ ențează
activitatea din inhibitorul izoformei α-AI sunt pH -ul, temperatura, timpul de
incubație și prezența ionilor particulari. pH-ul optim pentru inhibitor este de
4,5 până la 5,5, iar temper atura optimă este de 22 până la 37 ° C (39).
Studiile clinice pe subiecți umani care au utilizat extract apos de
Phaseolus vulgaris , standardizat la unități de de inhibare a α -amilazei, au
indicat faptul că este redusă rata de absorbție a carbohidraților, promovându –
se astfel pierderea în greutate câ nd extractul este consumat concomitent cu o
alimentație care conține carbohidrați. Extractul a fost produs din boabe
măcinate și apoi extras timp de 4 ore. Lichidul a fost filtrat și concentrat sub
vid. Extractul a fost filtrat din nou și apoi pasteurizat înainte de a fi uscat prin
pulverizare . Fiecare lot a conținut cel puțin 3000 unități de inhibare a α-

18

amilazei (AAIU) /g atunci când sunt testate la un pH de 6,8, folosind amidon
de cartof ca substrat și pancreatină ca sursă de enzimă (39).

Produse
• Tinctură dietetică – normalizarea glicemiei ( împotriva diabetului)
– 200ml (Farmanatpoieni ) este un supliment alimentar cu următoarele
specificații ale producătorului:
Ingrediente : frunze de afin (Vaccinum myrtillus ), frunze de dud ( Morus nigra ),
teci de fasole ( Phaseolus vulgaris ), păpădie p lanta întrea gă (Taraxacum
officinali ), frunze de mesteacăn ( Betulae folium ), partea aeriană de la trei frați
pătați (Viola tricolor ), partea aeriană de la urzină ( Urtica dioica ), partea
aeriană de la (Salvia officinalis ), solutie hidroalcoolic ă 340
Actiuni: hipoglicemiant ă, stimulează funcțiile pancreasului, diuretică,
depurativă .
Recomand ări: degenerarea pancreasului, toate tipurile de diabet, sc ăderea
glicemiei.
Administrare : Câte 1 lingura de 3 -4 ori pe zi, ca atare sau diluată în apa sau
ceai.
Contr aindicatii : A se administra cu prudență femeilor însărcinate sau care
alăptează (40).

Figura 1 2. Tinctur ă cu extract din Phaseolus vulgaris și alte produse vegetale
(40).

19

• Ceai – Rețete Tradi ționale – Glicemie normală 180g (FAUNU S
PLANT) este un supliment alimentar cu următoarele sp ecificații ale
producătorului:
Ingrediente : frunze de afin (Vaccinium myrtillus ) 12%, frunze de a nghinare
(Cynara scolymus ) 11%, frunze de dud (Morus al ba) 11%, teci de fasole
(Phaseol us vulgaris ) 11%, frunze de nuc (Juglans regia ) 11%, flori și frunze
de păducel (Crataegus monogyna ) 11%, frunze de păpădie (Taraxacum
officinale ) 11%, ( Salvia officinalis ) 11%, frunze de u rzică ( Urtica dioica )
11%.
Actiuni: hipoglicemiant ă, stimulează funcțiile pancreasului .
Recomand ări: diabet zaharat, hiperglicemie
Administrare : Infuzie – se prepară din 2 lingurițe cu plante adăugate la 200ml
de apă clocotită, se menține timp de 15min. la temperatura camerei, apoi se
strecoa ră. Se bea câte o cană cu infuzie de 3 ori pe zi, cu 30min. înainte de
mese, pe stomacul gol.
Atenționări : La persoanele cu d iabet zaharat insulin o-dependent se recomandă
monitorizarea zilnică a valorilor glicemiei și ajustarea dozelor de insulină în
funcț ie de noi le valori obținute.
Contraindicatii : Sarcină, alăptare, alergie la oricare dintre comp onentele
produsului (41).

Figura 13. Amestec de Phaseolus vulgaris și alte produse vegetale destinate
infuziei (41).

20
Camellia sinens is

Gener alități
Plantele cultivate pentru preparea ceaiurilor sunt originare din Asia de
Est și de Sud . Camellia sinensis a fost cultivat ă de poporul chinez de mai bine
de 2700 de ani. Ceaiul a fost descoperit în jurul anului 28 î.Hr., în vremea lui
Shennon g. În timpul dinastiei Qin, era recunoscut ca fiin d o băutur ă obișnuită
care a devenit popular ă în timpul dinastiei Tang, răspândi ndu-se în regiunea
Coreei, Japoniei și Vietnamului. În India, planta a fost utilizat ă în scopuri
medicinale pentru o perioadă lungă, dar î n afară de regiunea H imalaya nu a
fost folosit ă decât sub f orma unei băuturi revigorante , până când britanicii au
începu t comerțul cu ceaiul chinez esc. În timpul secolului al XVI -lea, ceaiul a
fost introdus pentru prima dată pre oților și comercianți lor sub denumirea de
chá. Primul European, Robert Fortune, care a diseminat cunoștiințele despre
ceaiul regiunii Himalaya, a fost trimis de compania East India în 1848, în
misiune , în China pentru a readuce p lanta utilizată la prepararea ceaiului în
Marea B ritanie (42).

Figura 14. Partea aeriană a Camellia sinensis (43).
Încadrare sistemică
Tabel I V. Încadrare sistemică a genului Camellia L. (44).
Regn Plantae
Subregn Trach eobionta
Încrengătură Spermatophyta
Subînc rengătură Magnoliophyta
Clasă Dicotyledoneae

21
Subclasă Dilleniidae
Ordin Theales
Familie Theaceae

Descriere botanică
În cadrul genului Camellia L. se recunosc două soiuri : Camellia
sinensis var. Sinensis cunoscută sub numele ceai chinezesc și Camell ia
sinensis var. assamica cunoscută sub numele de ceai Assam sau ceai indian .
Camellia sinensis var. Sinensis este regăsită sub forma unui arbust care se
dezvoltă lent și care prezintă frunze de dimensiuni reduse (44).

Figura 14. Camellia sinensis var. Sinensis prezentă sub forma de
arbust (45).
Tulpina se dezvoltă într -un arbust erect care prezintă frunze ovate, pieloase și
flori plăcut mirositoare (46).
Frunze le prezint ă următoarele caracteristici macroscopice și microscopice:
• Caracteristici macroscopice: Frunze mici, coriace, eliptice, dințate pe
margini, scurt pe țiolate, cu dime nsiuni cuprinse între 8 -15 cm și lătime
de 7-8 cm. Nevura principală este proeminentă pe faț a superioară, iar
cele secundare puțin evidențiate.
• Caracteristici microscopice : secțiunea transversală prezintă o structură
heterogen -asimetrică, cu țesutul palis adic alcătuit din 3 -4 rânduri de
celule scurte. Fascicolul libero -lemnos este colateral și î nconjurat de
un periciclu. Pe ambele epiderme se găsesc peri tectori unicelulari,
lignificați (7).

22
Pețiol ul este canelat pe suprafața superioară. Lobii caliciului sunt
dimorfici, prezenți câte trei la exterio r de aproximativ 4 mm și câte trei la
interior de aproximativ 3 mm lungime. Petale sunt dimorfice, la interio r sunt
prezente trei sau patru de aproximativ 17 -18 mm , iar la exterior, trei, de
aprox imativ 10 –14 mm lungime. Ovarele cu nervuri longitudinale sunt
îmbrăcate cu fire drepte, albe, dense cu aspect de păr , iar ovule le sunt
aproximativ 4 -6 în cavitatea din ovar . Fructe le sunt sub forma unor capsule
de obicei cu 3 lobi , , cu câte o săm ânță de aproximativ 10 -15 în fiecare lob, și
caliciul persistent la bază (44).

Cultivare
În cultivarea plantei Camellia sinensis trebuie avute în vedere factori
esenția li precum cl imatul zonei , solul și forța de muncă.
Un climat adecvat prezintă precipitaț ii cu o distribuție adecvată de
minim 1.140 până la 1.270 mm. Dacă în zona culturii sezon ul rece, cu
temperaturi medii de 11 ° C predomină mai mult decât temperaturi ale
sezonului cald, rata de creștere va scădea și va urma o perioadă latentă, chiar
și atunci când sezonul rece este c el mai umed.
Solurile utilizate pentru cultivare trebuie să aibă p H acid, deoarece
planta nu poate fi cultivat ă în soluri alcaline. O valoare optim ă a pH-ului este
de 5,8 până la 5,4 sau mai mica de acest interval . O recoltă de 1.650 kg la
hectar necesită de la 3,7 până la 4,9 lucrători pentru fiecare hectar pentru a
smulge lăstarii de Camellia sinensis și de a efectua alte lucrări de teren.
Recoltarea automatiza tă a fost încercată în trecut , dar, din cauza lipsei de
selectivitate, nu o poate înlocui pe cea manual (47).

Compoziție chimică
Camellia sinensis conține diverși metaboliți secundari, dintre care
majoritatea se regăsesc în ceaiul verde sau sunt trans formaț în alți deri vați
în timpu l procesării, cum ar fi t heaflavinel e (TF). Acești compuși
includ flavan -3-oli și o ligom erii lor, flavonoli și
glicozidele, theaflavine și thearubiginele. Pe lângă aceste componente,
frunzele proaspete culese conțin exclusiv un aminoacid nonprotei c, L-
theanina , denumit și acid γ -etilamino -L-glutamic, care reprezintă
aproximativ 1,5% d in greutatea uscată a frunzelor de ceai (48).

23
Produsul vegetal Thea follium conține aminoacizi în cantități ridicate
și anume acid aspartic, treonină, serin ă, acid glutamic, glicină, alanină,
fenilalanină, histidină, arginină și cantități moderate de izoleucină, leucină,
tirozină, , triptofan, lizină și valină (49).
Flavonoidele prezente în ceaiul verde se numesc catechine , care
constituie până la 20 -30% din greutatea uscată produsului vegetal . Catechinele
majore sunt ( -) -galat de epicatechin ă (ECG), ( -) – epicatechin ă (EC), ( -) –
epigalocatechin ă (EGC) și ( -) – galat de epigalocatechină (EGCG) cu
structurile chimice evidențiate în f igura 15 . Aceste catechine sunt solubile în
apă, incolore și reprezintă compuși care conferă astringență și amărăci une
infuzie i. Alte caracteristici precum gustul, culoarea și aroma sunt asociate
direct sau indirect cu modificări structurale la catechine. De exemplu, o
scăder e a conținutul de catechine duce la îmbunătățirea calității aromelor a
ceaiului (50).
Figura 15. Structurile chimice ale ECG (a ), EC (b), EGC (c), EGCG
(d) (51–54) .

Qercetina, miricetina și kaempferolul sunt flavonoli majori , alcătuind
2 – 3% din extractul solubil în apă . Flavonolii din ceai sunt în princip al sub
formă glicozi dică deoarece formele non -glicozidice sunt insolubile în apă
(50).
Studi ile biochimice au demonstrat că produsul vegetal prezintă
concentrați de carbohidrați, proteine, amidon, aminoaci zi în cantit ăți foarte
mici. De asemenea s-a determinat că frunzele de ceai sunt sursa bună de
vitamine, cum ar fi ca vitam ina B și vitamina A, minerale precum calciul,
magneziu, fosfor și fier. Vitami na B, fier, magneziul și calciul sunt prezente
în cantit ăți ridicate în ceaiul verde (55).
Conținutul de acid galic și alcaloizi precum teobromina, cafeina și
teofilina în Camellia sinensis depinde metoda de preaparare a ceaiului și zona
geografică în care a fost cultivată specia (56).

24

Figura 16. Structurile chimice ale acidului galic (a) , teobrominei (b),
cafeinei (c) și teofilinei (d) (57–60).

Acțiune terapeutică
Camellia sinensis și compoziția chimică sa a fost studiată pentru
beneficii aduse sănătății. Studiile farmacologice au sugerat că ceaiul preparat
din specia menționată anterior, împreună cu componente polifeno lice pot
preveni o serie de afec țiuni cronice pre cum patologii cardiovasculare,
neurodegenerative, cancer, diabet și obezitate (61).
Într-un studiu realizat de AG Dullo et al. privind acțiunea ceaiului
verde asupra termogenezi la specii de șobolani Sprague -Dawley , s-a utilizat
extract alcoolic din frunze de Camellia sinensis standardizate cu concentrații
de 8.35% cafeină și 24.7% catechine (70% galat de epigalocatechină).
Rezultatele a u demonstrat că un conținut crescut de caf eină și catechine are o
acțiune stimulentă simpatică mai crescută decât utilizarea unui produs doar pe
bază de cafeină. O limitare a extrapolării rezultatelor obținute in vitro la in
vivo este reprezentă de cunoști ințele limitate ale efectelor ingestiei d e produse
cu concentrații crescute de cafeină și polifenoli pentru creșterea stimulării
termogenezei (62).
Mai multe studii au demonstra t că ga latul de epigalocatechină
(EGCG), cea mai abundentă formă de catechină întâlnită în ceaiul verde , a
fost este recunoscută c a fiind principalul factor al efectelor benefice ale
ceaiului verde. Principalele potențiale mecanisme indentificate de -a lun gul
anilor sunt reprezentate de puterea de inhib are a prolifer ării adipocitelor și
diferențierea în celulele 3T3 -L, crește rea capacității de oxidare a lipide lor și
crește rea expresi ei GLUT -4 în țesutul adipos . În studiile umane au fost
documentate creșter i clare ale consumului energ etic. De asemenea, unii au
sugerat funcția de protecție a EGCG împotriva distruger ii celulelor β induse

25
de citokine, mediată de inhibarea activării factorului nuclear κB. Re cent
cercetătorii au demonstrat că polifenolii au efect în terapia obe zității prin
efectul de up -regulation a adiponectinei la specii șobolani. Ei au sugerat ca
mecanismele implicate au fost inhibarea activării Erk, ameliorarea
peroxismului receptorului activator de proliferare γ (PPARγ), și crește
expresi ei PPARγ (63).

Produse
• Ceai Verde x 60 Comprimate (Alevia) este un supliment alimentar
cu următoarele specificații ale producătorului :
Ingrediente : Camellia sinensis extract 20:1 din frunze cu 98% polifenoli total
Indica ții: poate avea efect benefic în cura de sl ăbire, supraponderabilitate,
obezitate , susține s ănătatea sistemului nervos și a celui cardiov ascular , poate
întarzia procesele de îmbătrânire și manifest ările nepl ăcute consecutive
acestora , susține capacitatea organismului de rezistenta la stres, contribuie la
menținerea s ănătății generale a organismului , ajută la functionarea corec ta a
sistemului cardiovascular
Administrare : Câte 1 comprimat de 2 ori pe zi, diminea ța și la pr ânz.
Atenționări :Produsul con ține lactoza.
A nu se dep ăși doza recomandat ă pentru consumul zilnic .
Femeile gravide sau care al ăpteaz ă trebuie s ă consulte medicu l sau farmacist ul
în leg ătură cu produsul (64).

Figura 17. Extract standardidzat de Camellia sinensis sub formă de
comprimate (64) .

26
• Ceai Verde 200g (Pharapharm) este un supliment alimentar
cu următoarele sp ecificații ale producătorului :
Ingrediente : frunze de ceai verde Camellia sinensis
Indicații : antioxidant natural , creșterea imunit ății organismului; dizolva rea
grăsimil or, si prin con ținutul de acid tanic stopeaz ă absorb ția acizilor gra și si
a colesterolului , are efect revitalizant, stimuleaza activitatea neuro -cerebral ă,
capacitatea de concentrare si pre întâmpin ă oboseala.
Administrare : Se prepar ă o infuzie din planta pur ă sau în amestec cu alte plante
aromate prin ad ăugarea unei lingur ițe la o cea șcă de ap ă fierbinte (200 ml). Se
lasă în vasul acoperit timp de 20 minute, dup ă care se strecoar ă și se consum ă
ca atare sau îndulcit dup ă gust. Se recomand ă consumul de 1 -3 por ții de ceai,
pe parcursul primei p ărti a zilei (65).

Figura 18. Frunze uscate ale Camellia sinensis destinate infuziei (65).

Hoodia gordonii

Generalități
În prezent, cei a proximativ 90.000 de oamenii din poporul San din
Africa de Sud trăiesc în principal în deșertul Kalahari și regiunile
înconjurătoare din Namibia, Botswana și, într -o măsură mai mică, în Africa
de Sud. Acest popor , precum și altele indigene din regiune au folosit Hoodia
gordonii și specii înrudite pe post de hrană și, mai ales, ca băutură , care
suprima al apetitul .

27
Prima referire la uti lizarea speciilor de Hoodia datează din 1796 , dar
utilizarea sa ca suprimant al apetitului a fost înregistra tă secole mai t ârziu .
Consiliul de cercetare științifică și industrial din India denumi t generic și CSIR
mențion ează ca în 1945 Parlamentul , în exercitarea funcției , a înfiin țat
Laboratorul național din Africa de Sud pentru se implica în dezvoltare a
industrială și științ ifică cu scopul îmbunătăț irii calității vieții . În 1963, această
organizație a inițiat proiectele de identificare a informațiilor referitoare la
diferite plante sălbatice comestibile din regiune, printre care și speciile de
Hoodia . În 1995, CSIR a primit o cerere brevet în Africa de Sud care
garantea ză utilizarea component ei active – denumită „P57” – responsabilă cu
suprimarea apetitului. Organizația Mondială a Proprietății Intelectual e a
înregistrat un brevete de inveție de la CS IR privind compozițiile fa rmaceutice
a prodului vegetal cu rol în suprima rea apetitului. În 1998, CSIR aproba t
licența de utilizare a P57 la solicitarea Phytopharm, o companie britanică de
cercetare farmaceutică specializată în dezvoltarea de fitopreparat e (66) .

Figura 19. Partea aeriană a Hoodia gordonii (67).
Încadrare sistemică
Tabel V. Încadrare sistemică a genului Hoodia (68).
Regn Eucar yota
Subregn Tracheobionta
Încrengătură Spermatophyta
Subîncrengătură Magnoliophyta
Clasă Eudicotyledoneae

28
Subclasă Asteridae
Ordin Gentianales
Familie Apocynaceae

Descriere botanică
Hoodia gordonii este o plantă suculentă fără frunze, spinoasă a genului
Hoodia care crește până la 50 cm înălțime , iar în anumite condiții ideale po ate
ating e o înălțime de 1 m . Genul Hoodia prezintă aproximativ 13 specii cu
caracteristi botanice asemănătoare (69).
În comun cu alte specii ale genului, Hoodia gordonii prezintă mai
multe tulpini erecte și cilindrice care variază în culori de la gri -verde la gri și
coroana în formă de flor i cu aproximativ 100 mm. Tuberculii sunt
proeminenți, fuzionați în jumătățile inferioare ale tulpinei, câte 11- 17
poziționați în unghiuri obtuze, și pe fiecare capăt prezintă spini cu dimensiuni
de la de 6 până la 12 mm . Plantele acestui cresc sub forma unor arbuști
apropiați unii de alții asemenea unei colonii (69).
Floriile speci ei emană u n miros distinctiv asemănător cărnii în stare
de putrefacție , care atrage insectele și muștele, acestea din urmă fiind
îndeosebi responsabile de polenizare și propagare . Floriile variază în
dimensiuni de la cele foarte mici (1 cm în diamet ru) la cele foarte mari (15 cm
în diam etru), cu forme de farfurie sau clopot, culorile lor variind de la roșu,
roz și maro la galben (69).

Figura 20. Floare a Hoodia gordonii (70)

29
Semințele sunt purtate în păstăi cu coarne, dehiscente și sunt sub în
formă de picătur i atașate de o mulțime de peri alb-mătăsos care acțio nează
ca o parașută pentru a ajuta la diseminarea acestora prin vânt sau insect, cân d
ajung la maturitate și se prezintă sub formă de semințel e brune (69).

Cultivare
Mediul de cultivare trebuie să fie asem ănător unui desert cu sol uscat,
planta fer ită de temperaturi extreme, iar dimineața aceasta trebuie ferită de
rouă. Hoodia gordonii are o perioadă foarte scurtă de germinare, de obicei în
termen de 3 zile. Semințele vor germina și vor crește rădăcini rapid pentru a
atrage umiditatea re ținută sub s uprafață. Aerul de deșert din mediul lor natal
este întotdeauna uscat , astfel încât umiditatea va fi pierdută în câteva zile (71).
Când se deschide păstaia , semințele plutesc în aer ajungâd la dis tanțe
destul de mari . Viața pentru o plantă începe prin dezvolt area sub protecția
unei plante mature denumită și plantă asistent ă. O plantă asistentă este un
arbust, un morman de iarbă înaltă, sub care planta tânără g erminează și crește,
fiind protejată de soare de frunzele și ramurile sale . Semințele sunt produse
din iunie până în octombrie în fiecare an , iar acestea pot fi colectate atunci
când coarnele semințelor încep să se împartă pe m ijloc și înc ep să se deschid ă
(71).

Compoziție chimică
Studiile fitochimie au relevat descop erirae a două glicozide de numi te
compuși 1 și 2 din extractele de Hoodia gordonii și Hoodia pilifera . Compusul
1 este denumit P57AS3 și cunoscut sub numele de P5 7 cu structura chimică
prezentată în figura 21 (72).

Figura 21 Structura chimică a compusului P57 (73).

30
Hoodia gordonii prezintă un număr crescut de glicozide având ca
agliconi hoodigogenin a A și calogenin a. Hoodigogenină A este un derivat unic
datorită substituției esterului tigloil la C -12. Deși au fost identificate
bisdesmosidele ale calogeni ei la alte plante din famil ia Apocynaceae , tigloilul
atașat la capătul terminal C-4 , reprezintă o caracteristică distinctivă a
glicozidelor de calogenină din specia prezentată (74).

Figura 22. Structurile chimice ale hoodigogeninei A (a) și a calogeninei (b)
(75,76) .
Majoritatea metaboliților secun dari izolați D in plantele familiei
Apocynaceae au fost caracterizat e ca glicozide care conțin 6 -dezoxi și 2,6-
dideoxi zaharuri . O componentă regăsită în cantități mici în specii este
reprezentată de un triglicozid al 12-tigloiloxi -14-hidroxipregn5 -en-20-onă, o
componentă minoră în extractul vegetal , fiind a fost prezent și în extracte de
Hoodia pilifera. Glicozida steroidică princ ipală prezentă identificată în
extractul din Hoodia gordonii este hoodigo zida L , un glicozid steroid care nu
conține substituentul cu 12 esteri (77) .

Figur 23. Structura chimică a hodicozidei L (78).

31
Până în prezent următoarele componente principale ale Hoodia
gordonii au fost ident ificate și studiate : hoodig ogenina A, gordonozida A,
hoodigozida A, hoodigozida B, P57A53 , hoodigozida C, gordonozida C,
hoodigozida D , hoodigozida E, gordonozida H, hoodig ozida F , hoodigozida
G, hoodigozida H , hoodigozida I, hoodigozida J, hoodigozida J, hoodigozida
K, gordonozida B, gordonozida D, gordonozida E, gordonozida F,
gordonozida G, gordonozida I, gordonozida L (77).

Acțiune terapeutică

Primele rapoarte științifice despre activitatea extrac telor de Hoodia
goordoni au fost relevate de Tulp et al., dar numai sub formă de rezumate cu
date limitate în ceea ce privește interpretarea rezult atelor. În primul rezumat
se men ționează că aportul de alimente atât la șobolani slabi, cât și la șobolani
obezi a fost redus concomitent cu scăderea greutății corporale. S -a remarcat o
reducere marcată a obez ității la cei cu patologie preexistentă și o reducere
moderată la șobolani i slabi. Doza efectivă a fost determi nată a f ost de 1,8 -2,7
g/kg la șobolani .În studiul următor, s -a administrat 2% extract apos la șoareci
slabi și obezi, ceea ce a dus la scăderea aportului alimentar în 48 de ore.
Greutatea cor porală a șobolanilor obezi, iniț ial de două ori mai mare decât cea
șobolanilor slabi, a scăzut la valori apropiate greutăț ii normale după 2 -3
săptămâni , iar volumul de țesut adipos la șobolani slabi și obezi a fost redusă
în comparație cu șobolanii hrăniț i cu o dietă normal ă (72).
Într-un studiu realizat de Carine Smith et al . privind activitatea
compusului P57 asupra unor șobolani cu obezitate din rasa Wistar a relevat o
scăderea atât a mărimii celulelor adipose, cât și a dimensiunii fibrei musculare
scheletic e. În studiu s -au utilizat 24 de șobolani masculi adulți Wistar – 12
slabi și 12 obezi și extract hidrometanolic în concentrație de 78% și cu o
cantitate de 21,3 mg de compus P57 per gram de extract uscat (79).
Datele prezentate în studiu sugerează că extrac tul standardizat de
Hoodia gordonii mediază pierderea în greutate prin ț intirea atât a țes utului
adipos, cât și a țesut muscular. De asemenea se specifică nevoia de a
monitoriza efectele negative de diminuare a țesutului muscular în utilizarea
produselor pe bază de extrac standardizat cu P57 (79).

32
În 2004 un studiu in vitro realizat de MacLean D B et al . privind
activitatea extractelor de Hoodia gordonii , a încercat să determin e
mecanismul de acțiune al compusului P57. În urm a incubării compusului P57
cu neuroni hipotalamici obținuți în cultură, a fost înregistrată o creștere cu
50–150% a adenozinei trifosfat (ATP) . În partea in vivo a studiului realizată
pe șobolani , compusul P57 a fost injectat în cel de -al treilea ventricul al
creie rului. Apor tul alimentar al animalelor utilizate pentru exper iment
monitorizat pe o perioadă de 24 de ore a eviden ția o scădare a acestuia cu un
procentaj 40–60%, efect ul fiind dependent de doză (0,4 –40 nmol). Doi
derivați ai P57 și anume P57ASA și P5 7NS5 au fost testați cu doza de 40
nmol , dar nu au prezentat niciun efect. Conținutul de ATP hipotalamic a fost
cresc ut după injecția șobolani lor mențin uți cu o dietă normală, iar scăderea
preconizată a ATP -ului la șobolani menținuți cu un regim hipocal oric a fost
blocată prin injectarea de P57. Din aceste rezultate, autorii studiului au ajuns
la concluzia că P57 ar prezenta un poten țial un mecanism de acțiun e asupra
sistemul ui nervos central, așa cum sugerează datele privind efectele asupra
neuronilor ș i hipotalamusului, fiind o zonă a creierului implicată în controlul
senzației de foame , apetitului și temperaturii (80).

Produse
• HOODIA P lasturi pentru sl ăbit (Hoodia) este un produs c u
următoarele specificații ale producătorului :
Ingrediente : extract natural de Hoodia gordonii (cactus), portocal ă amar ă și
guarana.
Indicații : Actioneaz ă prin reducerea apetitului și generarea unei s enzații de
sațietate.Po rtocala amar ă accelereaz ă arderile și îmbun ătățește digestia.
Guarana asigur ă necesarul de energie organismului și genereaza sl ăbirea în
același timp.
Succesul slabirii îl asigur ă concentratul absorbit prin piele în organism la
fiecare aplicare de cate 24 de ore a unui plasture.
Administr are:
Plasturele se aplic ă pe pielea igienizat ă, uscat ă și fără pilozitate. Cel mai
potrivit loc ar fi pe suprafa ța interioar ă a bra țului sa u pe piept. Pentr u a fi
eficient, se recomand ă a se aplic a diminea ța, iar la 24 d e ore se schimb ă. Noul
plasture se v a aplica pe o alt ă suprafa ță de piele, pentru a asigura respir ația

33
pielii. Dac ă observa ți irita ții ale pielii, alerie, încetați aplicarea plasturelui si
adresa ți-vămedicului.
Precauții :
Femeile in sarcinate sau care alapt eaza trebuie sa ceara sfatul medicul ui inainte
de a utilize plasturele (81).

Figura 24. Plasture cu Hoodia gordonii , portocală amară și gu arana (81)

• Hoodia Diet Complex (SmartLiving) este un supliment alimentar cu
următoarele specificații ale producătorului:
Ingrediente : Hoodia , Citrimax (= este un ingredient patentat care ajută
pierderea gr ăsimii corporale f ără a stimula sistemul nervos central. Nivelul
foarte înalt de eficien ță este dat de ingredientul principal, acidul h idroxicitric
conținut in extract in proportie de 60 %). În afar ă de acest ingredient,
complexul mai con ține și alti ingredien ți terapeutici folo sitori.
Chromate (ChromeMate este un ingredient patentat și reprezint ă o form ă
biologic ă activ ă a cromu lui legat de niacin ă, așa numitul polinicotinat de crom;
acest ingredient m ăreste substantial eficacitatea cromului în regularizarea
funcției normale a i nsulinei).
Indicați i: cură de slabire, scădere în greutate ,
Administrare : 3 capsule pe zi (82).

34

Figura 25 . Produs pe baz ă de Hoodia goordon ii și alte componente patentate
(82).

Curcuma longa

Gener alități
Genul Curcuma L. conține multe specii de importanță economic ă,
medicinal ă, ornamental ă și cultural ă. India este cel mai mare producător de
turmeric din lumea constituind 93,7% din totalul producției la nivel global și
având aproximativ 150.000 de h ectare cultivate . Speciile sunt folosit e în
principal pentru uz alimentar sub formă de condiment și reprezintă 6% din
totalul condimentelor utilizate în India. Un pr ocentaj de 92% din produse sunt
comercializate la nivel intern, iar restul 8% exportat e anual. Zonele
predomintate de cultivare a turmericului sunt în Andhra Pradesh urmată de
Maharashtra, Tamil Nadu, Orissa, Karnataka și Kerala. De asemenea se
regăses și sudul și sud -estul Asiei cu câteva specii care se extind în China,
Australia și în regiun ea Pacificul ui de Sud. Cel mai multe diversit ăți ale
genului se află în India și Thailanda, cu cel puțin 40 de specii în fiecare zonă,
urmate de Myanmar, Bangladesh, Indonezia și Vietnam. Din lipsa un ei
revizuir i taxonomic e cuprinzătoare, există un consens asupra numărului total
de specii care ar trebui să fie recunoscut. Estimările recente variază de la
aproximativ 503 la 80 specii . Genul prezintă o mare variație la nivel intra și
inter speciilor. Cunoscut și su b denumirea de turm eric, pla nta este recunosc ută

35
pentru compoziați a care prezintă acțiune antiinflamatoare, hipocolestraemică,
coleratică, antimicrobiană, antireumatic ă, antifibrotic ă,, antiviral ă,
antidiabetic ă, antihepatotoxic ă precum și aproprietăți anticancer oase în
produse de uz intern (83).

Figura 26. Partea aeriană a Curcuma longa (84).
Încadrare sistemică
Tabel VI. Încadrare sistemică a genului Curcuma L (85).
Regn Plantae
Subregn Tracheobionta
Încrengătură Spermatophyta
Subîncrengătură Angiospermae
Clasă Mono cotyledoneae
Subclasă Zingiberidae
Ordin Zingiberales
Familie Zingiberaceae

Descriere botanică
Curcuma longa este o plantă perenă, cu rădăcini sau tuberculi,
alungită, palmată și por tocaliu în interio r, aparținând genului Curcuma L.

36
Tubercul primar are formă elipsoidă și dimensiune de aproximativ 2,5 cm .
Acesta prezintă mai mulți rizomi secundar de dimensiuni de 5 până la 8 cm
lungime, 1,5 cm grosime, atașați pe partea dreaptă sau stâ ngă a tubercului
primar , având ramuri secundare și formând împreună o aglomerare densă ,
colorată în interiorul profund în și în afară portocaliu gălbui; tuberculi
rădăcini absenți de obicei (86).

Figura 2 7. Tubercul al Curcuma longa (87).
Axa principală se dezvoltă cu frunze aeriene atașate , iar germenii din
rizomul , produc de ob icei doar o axa principală. Baza axei principal e se
lărgește și devine prima unitate formată a rizomului, denumită bulb .
Bulbul se ramifică datorită dezvoltării mu gurilor axilari din nodurile inferioare
ale axei principale. Ace ști muguri axilari în curs d e dezvoltare , dau naștere la
ramuri de ordinul întâi, adesea numite degete primare. Numărul degetelor
primare variază de obicei de la 2 la 5 (86).
Ramurile primare cresc până la o anumită lungime și apoi se dezvoltă
într-un ax aerian sau încetează să crească în contin uare. Degetele primare cresc
în diferite direcții și, în unele cazuri, cresc doar la nivelul solului cu una sau
două sau chiar fără lam ele frunzelor, iar ramurile secundare care se dezvoltă
la nodurile superioare ale ramurilor primare sunt diageotrope. Une le ramuri
primare după atingerea nivelului solului nu formează tulpini aeriene,î n
schimb, prezintă o creștere geotropă pozitivă. Unele astfel de ramuri care apar
din bulb pot fi diageotrope, ortogeotrope sau plagiotrope (86).
Secțiunea tr ansversală a învelișului pețiolului demonstrează form a
unui contur de potcoavă , având părțile marginale inflexate spre zona axială .
Formațiunile vasculare sunt dispuse în trei sisteme, formând canalele aeriene
care sunt traversate intern de trabecule (86).

37
Inflorescența este apicală și are dimensiuni de 10 -15 cm lungime, 5
până la 7 cm lățime . Bacteea are dungi albe sau alb -verzui și formă eliptic ă ,
lanceolat ă, cu lungime a de 5 până la 6 cm , iar b racteole le până la 3,5 cm
lungime (86).

Figura 2 8. Floare a Curcuma longa (87).
Cultivare
Factorii importanți pentru cultivarea unei culture de Curcuma longa
sunt reprezentați de p regătirea zonei de cultivare unde terenul selectat ar t rebui
să fie bin e arat, preg ătirea rizomii lor și procesul de cultivare (88).
Cultivare a se realizează în zone cu c lima caldă și umedă . Planta es te
cultivată pe o perioadă de 2 luni și anume din septe mbrie până în octombrie.
Solurile potrivite sunt reprezentate de cele negre, argilă neagră și nisipoase
Rizomii mici , cu unul sau doi muguri se plantează la o distanță de 4 – 8 cm
adâncime în sol în zo ne pregătite individual. Distanța dintre două zone ar
trebui să fie în jur de 55 – 60 cm și distanța dintre plant e să fie în jur de 20 –
25 cm (88).

Compoziție chimică
Din 110 s pecii din genul Curcuma L ., doar aproximativ 20 speciile au
fost studiate fitochimic , iar Curcuma longa este una din cele mai studiate
plante ale genului deoarece co nține c el puțin 235 de compuși, în principal
compuși fenolici, terpenoizi , diarile ptanoizi (cu denumirea de curcuminoizi),
diarilpentanoizi, monoterpeni, sesquiterpe ni, diterpeni, triterpenoizi, alcaloi zi
și steroli cu diferite efecte benefice pentru organi smal uman (89).

38
Curcuminoizii aparțin grupului de diarileptanoizi (sau
difenilheptanoizi) având un schelet ari l-C7-aril. Acești pigmenți galbeni sun t
principalii compuși activi din turmeric și sunt prezenți în 3 -15% din rizomul
de turmeri c, cu compus ul principal fiind curcumin a. Aceștia variază în funcție
de zone le și condițiile de cultivare (89).

Figura 2 9. Structura chimică a c urcumin ei (90).

În uleiuri le volatile din frunze le și flori le plantei sunt predominat e
monoterpene, în special de pimentene, felandren , terpinenele , p-cimen-8-ol,
cineol și mircen a în timp ce cea mai mare parte a uleiului din rădăcini și rizomi
conține ses cviterpene (89).
Rizomii uscați de turmeric conțin de obicei 1,5 – 5% uleiuri volatile ,
care sunt predominate de se cviterpene. ar-turmeron a și turmerona sunt
sescviterpenele cetonice majore, iar acești compuși pot reprezenta cel puțin
40% din uleiurile volatile ale rizomilor de turmeric Au fost izolate d ouă
sescviterpene sub denumiriile de cetohidroxi turmeronol A și turmeronol B din
rizomul uscat Până în prezent, au fost identificați 109 compuși de
sescviterpen oizi, aparținând diverse lor tipuri precum 54 de bisabol eni, 6
germacr ene, 7 guaiene , 4 selinene, 3 santal ene, 2 cariofil ene, 2 membri
acoreni , aristolene , berga pten carabr ene, cedrană și hima lchenă . Bisabol enii
sunt cele mai predominante sescviterpene din turmeric, iar ar-turmeron i apar
la multe specii a genului Curcuma L (91).
În turmeric au fost identificași 5 compuși diterpeni 3 triterpenoizi ,5
acizi grași , 4 fitosteroli și alți compuși diverși evidențiați în tabelul V II (89).

39
Tabel VI I. Con ținul de c ompuși în funcție de tipurile acestora la specia
Curcuma longa (89).
Tip compus Denumire compus
Diterpenici fitol; (E,E,E) -3,7,11,15 -tetrametilhexadeca –
1,3,6,10,14 -pentenă,2,6,11,15; tetrametilhexadeca –
2,6,8,10,14 -pentenă,1,6,10; 14 -hexadecatetraen -3-
ol, 3,7,11,15 -tetrametil -, -(E,E) –
Triterpenoizi hopenonă I ; hop-17(21) -en-3β-ol; acetat de hop-
17(21) -en-3β-il
Acizi grași acid linoileic ; ester metilic al acidului 8,11 –
octadecadienoic ; acid palmitic ; acid olei c; acid
stearic
Fitosteroli β-sitosterol, stigmasterol; 3 -β-hidroxi sterol; acetat
de 20-oxopregn -16-en-12-il
Diver și curcuma -J; 2-(2'-metil-1'-propen il)-4, 6-dimet il-7-
hidroxichinolin ă; 2,3,5 -trimetilfuran; hidroximetil –
(1,2,3 -trimet il-ciclopent en-2-il); peroxid de
dicumil; metileugenol ; formiat de ciclohexil ; 1-(3-
ciclopent il-3propil) -2,4-dimet il-benzen ;, acetat de
3,3,5 -trimetil -ciclohexanol; 2,6 -dimetil-6-(5-metil –
3-pentenil) -2-ciclohexen ă-1-carboxialdehidă ;
2,2,4 -trimetil -3-(3,8,12,16 -tetrametil -heptadecan –
3,7,11,15 -tetraenil) -ciclohexanol,

Acțiune terapeutică
Genul Curcuma L . a fost studiat în ultmele decenii privind activita tea
sa terapeutică în tratamentul și preveni rea obezității, dezvăluind potențialele
mecanisme care modulează mulți factori cu rol reglator și de creștere, enzime
și citokine. Studiile au arătat că curcum ina inhibă o serie de căi de semnalizare
și ținte mo leculare implicate în inflamații și boli metabolice legate de
obezitate . Curcumina poate inhiba complexul de semnalizare IKK ,responsabil
pentru fosforilarea IkB, blocând astfel activarea necorespunzătoare a NF -kB
indusă de diver și agenți inflamatori . Acțiu nile cu curminei împ otriva
dezvoltării obezității sunt legate de inhibarea biomarkerilor inflamatori și
angiogenici, cum ar fi COX -2 și factorul de creștere endotelială vasculară
(VEGF). Curcumina modelează expres ia diferitelor citokine pro -inflamatorii
inclusiv TNF-a, VEGF, interleu kine (IL -1, IL -2, IL -6, IL-8, IL -12) prin
inactivarea NF -kB. De asemenea s -a raportat faptul că extractele de turmeric
prezintă acțiune inhibitori e excelen tă a β-cateninei/TCF -LEF și, prin urmare,

40
reducând activitatea β-catenină /TCF, fiind factori în strânsă legătur ă în
obezitate a. Acest efect este mediat prin intermediul inhib ării GSK -3b, care
este responsabil de fosforilarea β-cateninei (92).
Alte studii au arătat că suprima rea deter minată de cucurmină a
diferențierii de adipogenitate în celulele 3T3 -L1 este însoțită de activarea β-
catenin ei. În timpul procesului de diferențier e, curcumina restaurează
translatarea nucleară a componentei Wnt din β -catenină în tr-un mod
dependent de doză. În paralel, aceasta reduce prin diferențiere a stimulată a
CK1a, GSK -3b și Axin, componente ale complex ului de distrugere a β-
catenin ei (93).
Rolul antioxidant al curcuminei în obezitate a fost demonstrat în câteva
studii. Factorii de t ranscripție precum AP -1 sunt activat ca răspuns al
organismului la stres, factori de creștere și citokine inflamatorii. Curcumina
poate inhiba activarea stimulată de stres a AP -1 și s -a dovedit că ameliorea ză
leziune renală indusă de stres oxidat iv . Curcum ina, la anumite doze, poate
preveni glicozilarea proteinei și peroxidarea lipidelor cauzate de nivelurile
ridicate de glucoză și poate inhiba producți a de radicali fără oxigen , cauzată
de concentrații mari de glucoză în organi sm (94).
Numeroase studii au indicat c ă curcumina reduce concentrațiile serice
de colesterol prin creșterea expresiei receptoriilor lipoproteinei hepatice de
densitate mică (LDL) , blochează oxidarea LDL, cre ște secreț iei de aci d
biliar ,afectarea excreți ei metabolic e a cole sterolului, reprima rea expresi ei
genelor implicate în biosinteza colesterol ului și protej area împotriva
leziunilor hepatice și a fibrogenezei . Efectul hipocolesterolemiant a fost
corelat cu creșterea mRNA -receptorului LDL, în timp ce ARNm -urile genelor
care codifică enzimele HMGCoA -reductaz a și farnesil difosfat sintaza au fost
doar ușor crescute în liniile celul are HepG2. Deși curcumina a inhibat puternic
activitatea fosfatazei alcaline, a fost observ ată o activare a unui element de
reacție a a cidului retino ic folosind secreția de fosfatază alcalină (95).
Aceste studii prezintă existența mecanismelor directe sau indirecte prin
care cucurmina prezintă acțiune terapeutică în procese inte rne care sunt în
corelație cu obezitatea și complicații ale acesteia.

Produse
• Lipozomal Curcumin 95% (LipoCellTech™) este un un supliment
alimentar cu următoarele specificații ale producătorului:

41
Ingrediente : Curcuminoide 95% din extract standardizat de Curcuma longa
520 mg, amestec lipozomal brevetat LipoCellTech™ de fosfolipide ale
acizilor oleic și palmitic din semințe de floarea soarelui provenite din culturi
cu identiate protejată non -GMO 150 mg.
Indica ții: inhibarea activității celulelor canceroase , combaterea s tărilor
inflamato rii din organism ,prevenirea și combaterea tulburărilor
neurodegenerative (Alzheimer, Parkinson) ,stimularea și modularea activității
imunitare; ,inhibarea capacității de replicare virală și bacteriană , suprimarea
evoluției vira le și infecți oase,prevenirea ș i combaterea bolilor
artritice ,reducerea inflamațiilor intesinale , îmbunătățirea și susținerea
funcțiilor hepato -biliare , îmbunătățirea și susținerea funcțiilor digestive ,
eliminarea grăsimilor și reglarea metabolismului , reducerea efectel or
diabetului zah arat asupra organismului , inhibarea formării și propagării
radicalilor liberi , reducerea stărilor depresive și îmbunătățirea memoriei ,
protejarea celulelor sănătoase de efectele chimio și radioterapiei , susținerea
proceselor n aturale de vi ndecare ale organ ismului , chelarea metalelor grele și
prevenirea neurotoxicității.
Adminitrare : 1 capsulă de 2 ori pe zi, sau așa cum recomandă specialistul
(96).

Figura 3 0. Extract sta ndardizat de curcumin ă sub formă de lipozomi (96).

• Turmeric 70cps (FAVISAN) este un un supliment alimentar c u
următoarele specificații ale producă torului:

42
Ingrediente : pulbere din rădăcină de t urmeric (Curmua Longa ) 320mg ,
pulbere din fructi de piper negru ( Piper nigrum ) 80mg, gelatin ă (capsule)
Indica ții: Sustine functie digestiv ă și hepatica,a jută la func ționare a normal ă a
articula țiilor, protejeaz ă organismul împotriva stresu lui oxidative, ajută la
menținerea propriet ăților reologice ale s ângeluui , contribuie la diminuarea
manifest ărilor nepl ăcute asociate ciclului menstrual , susține sistemul nervos.
Adminitrare : Supliment alimentar ca atare sau continutul capsulei se ad augă
diferitelor preparate (supe, salate) .
3 x 1 cps/ zi în timpul mesei (97).

Figura 31. Pulbere din rădăcină de turm eric și din fructi de piper negru sub
formă de capsule (97).

Zingiber officinalis Roscoe

Generalități
Ghimbirul ( Zingiber officinale Roscoe ) este membru al famili ei
Zingiberaceae. Planta este originar ă din Asia, dar a ajuns să fie cultivat ă în și
în Africa, India și alte regiuni tropicale. Se consider că indienii și chinezii au
utilizat rădăci na ghimbirul ului timp de peste 5000 de ani pentru a trata multe
patologii Ghimbirul a fost folosit ca agent aromatizant cu mult înainte ca
istoria să fie formală înregistrate. A reprezentat un obiect comercial extrem de
important și a fost exportat din Ind ia în Imperiul Roman . În urmă cu 200 de

43
ani, ghimbirul a fost apreciat în special pentru proprietățile sale medicinale.
Produsul vegetal a continuat să fie o mar fă foarte căutată în Europa chiar și
după cădereaImperiu lui Roman , prin comercianții arabi care au controlat
comerțul cu ghimbir și alte mirodenii timp de secole. În secolele al XIII -lea și
al XIV -lea, valoarea unei kilograme de ghimbir era echivalentă cu costul unui
oi. În perioada medievală, a fost importat în formă conservată pentru a fi
folosit în dulciuri. Regin a Elisabeta I din Anglia a inventat prăjitura sub forma
omului de turtă, care a devenit un produs popular preparat de Crăciun . Numele
actual pr ovine din englez a vecher “ gingivere ”, dar datează de peste 3000 de
ani sub forma cuvântul ui sanscrit “srngaveram ”, care înseamnă „rădăcină de
corn”, pe baza aspectului său. În greacă, a fost numit “ziggiberis ”, iar în latină,
“zinziberi ”. Ghimbiru l nu creș te în sălbăticie și de aceea originea acestuia este
incert ă (98).

Figura 32. Partea aerian ă a Zingiber officinalis Roscoe (99).

Încadrare sistemică
Tabel VIII. Încadrare sistemică a genului Zingiber Mill (100) .
Regn Plantae
Subregn Tracheobionta
Încrengătură Spermatophyta
Subîncrengătură Angiospermae
Clasă Mono cotyledoneae

44
Subclasă Zingiberidae
Ordin Zingiberales
Familie Zingiberaceae

Descriere botanică
Zingiber offic inalis Roscoe , cunoscută și traditional sub numele de
ghimbir , este o specie inclusă în familia Zingib eracea e. Această familie
acoperă 24 de genuri și aproximativ 300 specii. Genul Zingiber Mill are
aproximativ 20 de specii . Planta de ghimbir are tuberculi pereni sau rădăcini
rizomatoase. Aceasta dezvoltă o tulpină anuală (pseudo -tulpină), înaltă de 6 0
până la 90 cm, cu frunze de culoare verde închis (99,101) .

Figur a 33. Rizomul Zingiber offic inalis Roscoe (102)

Părtea subteran ă a ghimbirul este reprezentată de un rizom îngroșat și
ramificat disti nct (tulpină subterană) care uneori are aspectul unei mâini
tumefiate . Rizomul are un strat exterior de culoare maronie (de obicei
îndepărtat înainte de utilizare) și un centru galben pal, cu un miros astringent
asem ănător cu cel de lămâie (99,101) .
Frunze sunt prezente pe lăstarii (pseudostemele), cu o înălțime de până
la 1,2 m, care se dezvoltă anual din mugurii de pe rizom. Aceste pseudosteme
sunt formate dintr -o serie de baze de frunze (teci) înfășurate strâns una în jurul
celeilalte cu lungi me până la 1,9 cm lățime cu frun ze medii verzi dispuse

45
alternativ. Frunzele sunt cu lame lungi , sau plat e și sunt dispuse alternat iv, sub
forma unor lance care se maturizează mai târziu și prezintă dimensiuni de 10
până la 21 cm înălțime și 2 până la 2,5 cm lățime (99,101) .

Figura 34. Floarea Zingiber officinalis Roscoe (102) .

Flori le sunt reprezentate de c apetele înflorite, atașate în mod separat
pe tulpini le mai scurte și prezintă vârfuri în formă de con care sunt compuse
dintr -o serie de b ractee asemănătoare unor frunze verzui -gălbui. În af ara
proeminentei margini lor exterioare a le bracteelor , florile sunt de culoare
galben -pal cu o porțiune purpurie care ar e puncte și striații de culoare gălbui e.
Tulpinile cu înflor escențe sunt rareori întâlnite în speciile cultivate . De
asemenea acestea sunt duble , lungi, subțiri arenal canaliza t și prezen te în
formă de corn. Ovarul este de formă o vală cu tre i canale , fiecare conținând
multe semințe. Ovarul mai prezintă un stigmat aranjat în formă de filament, în
formă de pâlnie ,antere păroase periferice și ante re sub formă de corn prezente
sub vârful ovarului (99,101) .

Cultivare
Plante le sunt cultivate în multe țăr i, deși aceste a preferă condiții
tropicale umede. Ghimbirul prosperă în soluri bine drenate, precum lut
nisipos, lut de argilă, loam roșu sau luturi lateritice. O loamă friabilă cu un pH
între 6,0-6,5 bogat în humus est e opt imă pentru producția de ghimbir . La
cultivare se preferă o temperatură de 19 –28 ° C și o umiditate de 70 –90%.
Înainte de cultivare, terenul trebuie să fie arat de 4-5 ori. Rizomii conserva ți
sunt tăiați cu grijă în bucăți mici de 2,5 –5,0 cm lungime și cu o greutate de 20 –

46
25 g. China, Indonezia, Nigeria, Filipine, Thailanda și India sunt principalii
producători de ghimbir. Ghimbirul atinge matur itatea deplină în 210 -240 de
zile de la plantare. Recoltarea ghimbirului începe după 180 de zile în funcție
de cerere a producătorilor . Pentru a spori productivitatea culturilor, în unele
țări, la momentul plantării, oamenii folosesc gunoi de grajd descompu s sau
compost în cantități de 25-30 t/ha, fie prin difuzare pe paturi înainte de plantare
sau aplicarea lo r în gropi la momentul plantăr ii (103) .

Compozi ție chimică
Rizomul de ghimbir este bogat în ulei volatil, acizi grași , compuși
astringenți , proteine, celuloză, pentosani, amidon și elemente minerale.
Compozitia acestora variază în funcție de metoda de cultivare , regiune,
condiții agroclimatice , maturitatea și natura rizomului, fiind utilizate pentru
extracție proaspete sau prelucrate. Peste 300 de substanțe au fost identificate
în compoziția Zingiber officinale Rosco e, iar acestea pot fi divizate în categorii
precum uleuri volatile constituite în principal din terpe noide, gingerol,
diarilheptanoizi, proteine și aminoacizi, zaharide, acizi organici și elemente
anorganice. Printre uleiurile volatile, sescviterpene sunt predominante, iar din
această categorie (-) – zingiberene se regăsește în ra port de 20 -30% (104,105) .
Gingerol este un amestec de substanțe, toate conținând gruparea
funcțională 3-metoxi -4-hidroxifenil . Gingerolii pot fi împărțit în gingeroli,
shogaoli, paradoli, zingerone, gingerdione și gingerdioli, în funcție de
diferitele lanțuri grase conectate de gruparea funcțional ă. Aceștia reprezintă
comp ușii cu activitatea biol ogică cea mai intensă, iar în special 6 -gingerolul
cu structura chimică evidențiată în figura 35, prezintă multiple acțiuni
terapeutice (105) .

Figura 35. Structura chimică a 6 -gingerolului (106) .
Diarilheptanoi zii reprezintă un grup de compuși fenil 1,7 -dezubstituite
și structura de bază heptan . De asemenea aceștia pot fi împărți ți în compuși

47
difenil heptan cu structură liniar ă și comp uși difenil heptan cu structură ciclic ă
(105) .
Produsul vegetal conține o var ietate de aminoacizi precum acid
glutamic,, acid aspartic, serină , glicină, leucină, tirozină, fenilalanină, lizină,
histidină, arginină, prolină și triptofan (105) .
Acizii organici conținuți sunt acid oxali c, acid tartaric, acid lactic , acid
aceitc, acid citric , acid succinic, acid formic și acid malon ic. Pe lângă
compone nte organice , produsul vegetal prezintă K, Mg, Ga, Mn, P, Al, Zn,
Fe și Ba (105) .
În tabelul IX sunt prezentate can titățile de produși din fi ecare cla să
care predomină în majoritate a extra ctelo r din rizomul de ghim bir
Tabelul IX. Numărul to tal de compuși în funcție de tip ul acestora (105) .

Propri etățile organoleptice ale ghimbirului se datorează uleiurilor
volatile. Aroma plăcută a ghimbirul este dată de peste 70 de constituenți
prezenți în uleiul volatil și în principal d e către sescviterpene precum β –
bisabolene, ar-curme și β – sescv ifelandrenele. De as emenea s -a raportat că și
gingeroli prezintă un rol important în gustul astringent (105) .
Acțiune terapeutică
În studiile in vitro și in vivo realizate pe extractele de ghimbir, s -au
constatat efecte importate în terap ia obezității .
Într-un studiu re alizat de Koichi Misawa, Kojiro Hashizume, Masaki
Yamamoto, Yoshihiko Minegishi, Tadashi Hase și Akira Shimotoyodom , s-a
observat că administrarea orală a extractului de ghimbir a redus în mod
semnificativ greutate corporală și nivelu l de lipide serice la ș obolani care au
fost hrăni ți cu o dietă bogată în grăsimi . Preparat ul administrat a fost constituit Tip compus Total compuși
Terpene 5
Compuși diarilheptanoizi 28
Compuși hidroxilici 50
Compuși carbonilici (aldehide și cetone) 37
Acizi grași 65
Esteri 18
Arene 7
Gingeroli 85
Diverși 9

48
din extract etanolic de pulbere de rizom cu un conținut de 4,8% gingerol și
1,3% 6 -shogaol (107) . De asemenea în studii le realizate în anii precedenți ,
folosin d tot extract etanolic de ghimbi r, s-a descoperit că acesta a atenuat
apariția obezității induse la șobolani p rin creșterea catabolismului lipidelor și
utilizării energetice (108) .
Dintre componentele rizomului de ghim bir, 6-gingerol ul, unul dintre
principali i compuși activi, a prezentat efecte benefice în tra tamentul obezității
prin prin modificarea activități i și expresi ei unor marker enzimatici ai
metabolismului lipidic, cum ar fi farnesil difosfat sintaza , acetilcoA
carboxilază, HMG -CoA reductaz a, lec itin-colesterol aciltransferaza si
lipoproteina lipa za. În plus, s-a demonstrate că 6-gingerol suprim ă activitatea
amilaz ei și lipaz ei pancrea tice, ceea ce duce la reducerea nivelului lipidelor
plasmatice și tisulare (109).
Proprietățile antiinflamato are ale componentelor ghimbir ului prezintă
de ase menea importanță în mecanismele de combaterea obezității . Studiile au
arătat extract de ghimbir standardizat în cantități d e 6-gingerol pot diminu a
nivel ele ARNm ale interleukinei -6 (IL -6) și factorul de ne croză tumorală
(TNF -) în țesu tul adi pos al șobola niilor cu obe zitate indusă (109) .
Adipogene za constituie un proces complex de diferențierea celulelor
prin care devin preadipoc ite și adipocite. S -a raportat că 6 -gingerol poate
inhiba eficie nt diferențierea preadipoci telor în adipocite și previn depunerea
trigliceri delor la nivel tisular . De aseme nea, a prevenit acumularea de lipid e și
a scăzut expresia factorilor de transcripție corelați cu adipogenez a și enzimele
lipogenic e cheie din celule le 3T3 -L1. 6-Shogaol, un al t constituient bioactiv
regăsit în cantități sem nificativ e în ghimbir , are efec te mai cresc ute asupra
inhibării adipogenezei a preadipocitelor 3T3-L1 și poate diminu a expresia
descrescătoare a diverse markere proteice a le adipogene lor și lipogenelor
(109) .
O analiză a procesului de respi rație celulară, a dezvăluit faptul că
miotuburile musculare scheletice care au fost p retratate cu extract de ghimbir
au o rată de co nsum a oxigenlui crescut indusă de palmitat ceea ce du s la o
creștere a nivelului catabolism ului acizilor grași (109) .
Un studiu pilot realizat pe subiecț i umani constituiți din bărbați cu
indice de masa corporală între 2 5 și 29.9 kg/m2 și ghimbir sub formă de
pulbere dizolvată în apă caldă și administrată dimineața, a sugerat efecte de
modulare apetitului prin creșterea sațietății ș i red ucerii sentiment ului de

49
foame. Produsul co nsuma t a activat canalele ionice cu pote ntial tranzitoriu de
receptor de ti p vaniloid, crescând astfel senzația de astringen ță asemenătăoare
consumui de mirodenii. Ac est lucru se datorează compușilor astringeți ca re
sporesc termogenez a prin senzația de căldură în transducția asociată
sistemului ner vos simpatic (110) .

Produse

• GHIMBIR comprimate (Dacia Plant) este un un supliment alimentar
cu următoarele specific ații ale prod ucătorului:
Ingrediente : rădăcină ghimbir ( Zingiber officinale ) 300 mg , ulei esențial de
menta -sălbatic ă (Mentha arvensis ) 0,5 mg , ulei esen țial de roini ță (Mellisa
officinalis ) 0,5 mg , celuloza microcristalin a, dioxid de s iliciu coloidal.
Indicații : contribuie la îmbun ătățirea diges tiei, combater ea stărilor de grea ță,
creșterea poftei de m âncare prin ac țiuni precum creșterea capacit ății digestiv e,
antiemetic e, încălzitoare .
Administrare :
Adul ți și tineri peste 14 ani: c âte 2 comprimate de 3 or i pe zi admin istrate î n
timpul mesei sau după masă.
Copii între 7 si 14 ani: c âte 1 comprimat de 3 ori pe zi administrate în timpul
mesei sau dup ă masă.
Pentru cre șterea poftei de m âncare, comprimatele se administreaz ă cu 30 de
minut e înaintea mesei.
Comprimatele s e înghit cu apa , iar î n caz de dificultate la înghitire,
comprimatele se pot rupe în două.
Contraindicații : ulcer gastro -duodenal în fază acută, gastrite hiperacide,
întoleranta la oricare dintre componentele produsului (111) .

50

Figura 36. Extract din Zingiber officinale și alte produse vegetale sub
formă de comprimate (111) .
• Ceai ghimbir 50g (STEFMAR) este un un suplim ent alimentar cu
următoarele specificații ale producătorului:
Ingrediente : rădăcină de ghimbir
Indicații : stimulare a sucului gastric, ajută l a eliminarea toxinelor, este folosi t
împotriva dureri lor de stomac, indig estiei, meteo rismului (balonări
abdominal e), diareei, dar și în cazul durerilor de ficat. Contribuie la arderea
grăsimilor, respectiv, este indicat în diete de slăbire. Este un bun
imunostimulator, antiseptic, antivira l în bronșite, ang ine, astm bronșic în soțit
de tuse seacă. Fluidizează mucusul bronșic și stimulează circul ația sanguină,
eliminând simptomele de mâini și picioare reci, scade nivelul colesterolului,
micșorează riscul coa gulării sângelui și previne afecțiu nile cardiovascula re.
Administrare :
Infuzia se pre pară din 1/2 linguriță de ră dăcină mărunțită de ghimbir rasă, se
infuzează în 250m1 apă fiartă 1 0 – 15 min. Apoi se adaugă o felie de lămâie și
o linguriță de miere.
Decoctul : se prepară din 1 -1/2 linguriț e de rădăcină la 1 cană cu apă. Se fie rbe
5 minute. Pentru stimularea poftei de mâncare se bea câte jumătate de cană
înainte de mesele principale.
Contraindicații: Ghimbirul este contraindicat în ulcerul gastr ic și duodenal,
boli inflamatorii acute, febră , alergii, calculi biliari și renali, femei gravide sau
care alăptează (112) .

Figura 3 7. Rădăcină de Zingiber officinale destinată infuziei sau decoctului
(112) .

51
Concluzii

Tratamentul obezității reprezint ă o pr ioritate cresc ută pentru
specialiștii din domeniul sănătății , iar în ziua de astăzi pe lângă aspecte
nefarmacologice care țin de stilul de viață al oamenilor și medicamente
convențional e, există și terapia bazată pe produse din plan te.
Speciile d e plante prezentate în aceast ă lucrare prezintă interes crescut
pentru cercetători având în vedere studiul continuu al acestora în vederea
optimizării cunoștiințelor referi toare la acțiunile ter apeutice și mecanismele
de acțiune a diferițil or compuși prezenți î n produsele vegetale .
Putem regăsi particularități botanice evidențiate în încadrarea
sistemică a plantelor și a descrie rilor botanice ale acestora, dar și de medii și
tehnici de cultivare având importanță crescută în implementarea unor culture
la scară crescută pentru obținerea cantit ăților necesare de preparare a
produselor .
Raportat la informațiile fitochimice și farmac ologice putem observa
diferențe ale prezenței compușilo r, dar și asupra mec anismelor pe care acestea
le exercită în vederea combaterii sau tratării obezității. Panax ginseng C. A.
Meyer , cunoscută și sub numele de ginseng , prin acțiun ea ginsenozi delor de
remodelare tisulară asociat ă cu adipogeneza , influențeaz ă medican isme
determinate ale obezității. Phase olus vulgaris , prin co mponența bogată în
saponine cu acțiune de inhibare a α-amilaz ei și a corelării acesteia cu un
consum de carbohidrați , determină scăderea ratei de a bsorb ție a
carbohidraților, reprez entând elemente importante în com baterea obezității.
Camellia sinensis , prin conținutul crescut de flavonoide, prezintă un potential
mecanism de inhibare a prolifeării adipocitelor. Hoodia gordon ii,cu un
conținut cunoscut de glicozide și prin compusul brevedat P57, este cun oscută
pentru acțiunea asupra sistemului nervos central, zonă de reglare a senzației
foamei, apetitului și temperaturii. Curcuma longa și Zingiber officinalis
Roscoe prezintă acțiuni similar e antioxidante , de inhibare a adipogenezei , dar
și efecte hipocolesterole miante , prin compo nente diferite precum cucurmin a,
respective gingerol și zingiberene.
În prezent pe piața din România există diferite produse cu diverse
forme farmaceutice care conțin extrase standardizate din plante , asocier e de
extrase din diverse produse vegetale cu ac țiuni similar e, dar informațiile
preze ntate de producător sunt de multe ori destul de scăzute în ceea ce privește

52
acțiunea, indicațiile conform componenței prezentate pe etichietă , dar și a
anumitor doze clare bazate pe studii clinice privind dozele efica ce.
Având în vedere a ceste obser vații, se poate concluziona importanța
cunoașterii elementelor botanice ale diferitelor plante în ve derea recunoașterii
speciilor cu potential medical, a diferitelor componente fitochimice re găsite în
produsele vegetale, dar și a acțiunii acestora . De asemenea se poate obser va
nevoia e xistenței unor studii mult mai aprofundate în vederea determin ării
complete a anumitor mecanisme de combater e a obezității , a corelării acestora
cu componente regă site în plante și realizarea unor studii clinic e care să
evidențieze eficacitatea și sig uranța produselor bazate pe plante medicinale.
Aceste aspecte sunt importante pentru a putea adopta diferite strategii
de tratare și prevenire a obezității și patologiil or asociate , în conformitate cu
particularități le pacienților c are se pot releva în preferințe de tratament sau
răspuns al organismului mult mai proeminent la un anumit mecanism sau
component fitochimic.

53
Bibliografie
1. Saad B, Zaid H, Shan ak S, Kadan S. Anti -diabetes and Anti -obesity
Medicinal Plants and Phyt ochemicals. Anti -diabetes and Anti -obesity
Medicinal Plants and Phytochemicals. 2017.
2. WHO – Obesity and overweight fact sheets [Inter net]. [cited 2020 Jun
15]. Available from: http s://www.who.int/en/news -room/fact –
sheets/detail/obesity -and-overweight
3. Qiao YJ, Shang JH, Wang D, Zhu HT, Yang CR, Zhang YJ. Research
of Panax spp. in Kunming Institute of Botany, CAS. Nat Products
Biopros pect [Internet]. 2018;8(4): 245–63. Available fr om:
https://doi.org/10.1007/s13659 -018-0176 -8
4. Sun Y. Structure and biological activities of the polysaccharides from
the leaves, roots and fruits of Panax ginseng C.A. Meyer: An
overview. Carbohydr Polym [ Internet]. 2011;85(3):490 –9. Available
from: ht tp://dx.doi.org/10.1016/j.carbpol.2011.03.033
5. Choi KT. Botanical ch aracteristics, pharmacological effects and
medicinal components of Korean Panax ginseng C A Meyer. Acta
Pharmacol Sin. 2008;29(9):1109 –18.
6. Gianina C. Curs 11 Se mestrul 2 – Botanic ă Farmaceutic ă.
7. Iliora O, Daniela H, Daniela B, Anca T. Analiza produselor naturale
medicinale. a III -a. Editura Medical ă Universitar ă “Iuliu Ha țieganu ”
Cluj-Napoca; 2014. 147 p.
8. Ginseng [Internet]. E ncyclop ædia Britannica. [ci ted 2020 Mar 12].
Available from: https://www.britannica.com/plant/ginseng
9. Baeg IH, So SH. The world ginseng market and the ginseng (Korea). J
Ginseng Res. 2013;37(1):1 –7.
10. Ruíz AAB. Korean Ginseng Agriculture System. Gl obally Important
Agricultur al Heritage System (GIAHS) Application. 2015;3(2):54 –67.
Available from: http://repositorio.unan.edu.ni/2986/1/5624.pdf
11. Yang WZ, Hu Y, Wu WY, Ye M, Guo DA. Saponins in the genus
Panax L. (Araliaceae): A systematic review of their chemical
diversity. P hytochemistry [Inte rnet]. 2014;106:7 –24. Available from:
http://dx.doi.org/10.1016/j.phytochem.2014.07.012
12. Protopanaxatriol [Internet]. [cited 2020 Mar 15]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/11468733

54
13. Protopanaxadiol [Inter net]. [cited 2020 M ar 15]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/3800204
14. Oleanane [Internet]. [cited 2020 Mar 17]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/9548717
15. Shin BK, Kwon SW, Park JH. Chemical diversity of ginseng saponin s
from Panax ginseng. J Ginseng Res [Internet]. 2015;39(4):287 –98.
Available from: http://dx.doi.org/10.1016/j.jgr.2014.12.005
16. Lee H, Park D, Yoon M. Korean red ginseng (Panax ginseng)
prevents obesity by inhibiting angiogenesis in high fat diet -induc ed
obese C57BL/6J mice. Food Chem Toxicol [Internet]. 2013;53:402 –8.
Available from: http://dx.doi.org/10.1016/j.fct.2012.11.052
17. Song MY, Kim BS, Kim H. Influence of panax ginseng on obesity
and gut microb iota in obese middle -aged k orean women. J Gins eng
Res [Internet]. 2014;38(2):106 –15. Available from:
http://dx.doi.org/10.1016/j.jgr.2013.12.004
18. Ginseng Tonic 30 cps [Internet]. [cited 2020 Mar 18]. Available from:
https://www.apoteca -farmacie.ro/gins eng-tonic -30-capsule -yongka ng-
international -china–2202
19. Ginseng Tonic [Internet]. [cited 2020 Mar 18]. Available from:
https://www.vitamix.ro/produs/ginseng -tonic -30cps –
sanye?gclid=Cj0KCQjwuJz3BRDTARIsAMg –
HxULNC1nA36qUTCpNay306gG0xXHtFPxBGj35dZzOurrDT mCC
whmoIoaAr06EALw_wcB
20. Ceai Antiadipos 30 dz Naturalia Diet [Internet]. [cited 2020 Mar 18].
Available from: https://www.vitamix.ro/produs/ceai -antiadipos -xiang –
30dz -naturalia -diet
21. Ginkgo Biloba si Panax Ginseng L&L Plant 10 fiole [Internet]. [cit ed
2020 Mar 18]. Available from: https://vitap lus.ro/sistemul –
nervos/ginkgo -biloba -si-panax -ginseng -l-l-plant -10-fiole.html
22. Gentry HS. Origin of the common bean, Phaseolus vulgaris. Econ
Bot. 1969;23(1):55 –69.
23. Bean (Phaseolus vulgaris) [Internet ]. [cited 2020 Mar 25]. Ava ilable
from: https: //www.britannica.com/plant/bean#ref1183845
24. Hayat I, Ahmad A, Masud T, Ahmed A, Bashir S. Nutritional and
Health Perspectives of Beans (Phaseolus vulgaris L.): An Overview.

55
Crit Rev Food Sci Nutr. 2014;54(5 ):580 –92.
25. Phaseolus v ulgaris Taxonomy [I nternet]. [cited 2020 Mar 25].
Available from: http://arctos.database.museum/name/Phaseolus
vulgaris
26. Ng TB, Wong JH, Cheung RCF, Lam SK, Wang HX, Ye X, et al.
Antifungal and Antiproliferative Activity of S potted Bean (Phaseolus
vulgaris cv.). Nuts See ds Heal Dis Prev. 2011;1073 –7.
27. Daniel D, Rigoberto H. Morphology of the common bean plant
Phaseolus vulgaris. 1986;55.
28. Phaseolus vulgaris leaves [Internet]. [cited 2020 Mar 25]. Available
from: http s://gobotany.nativeplanttrust.org/species/phas eolus/vulgaris/
29. Niño-Sánchez J, Tello V, Castillo VC del, Thon MR, Benito EP,
Díaz-Mínguez JM. Gene e xpression patterns and dynamics of the
colonization of common bean (Phaseolus vulgaris L.) by highly
virulent and weakly virulent strains of Fusarium oxysporum. Front
Microbiol. 2015;6(APR).
30. Shree S. Patterns of Variation in Cultivated Common Bean (e haseolus
vulgaris, Fabaceae). 1989;43(December 1986):39 –57.
31. Chávez-Mendoza C, S ánchez E. Bioactive compounds from mexican
varieties of the commo n bean (Phaseolus vulgaris): Implications for
health. Molecules. 2017;22(8).
32. Soyasaponin I [Internet ]. [cited 2020 Mar 30]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/122097
33. Cianidanol [Internet]. Available from:
https://pubchem.n cbi.nlm.nih.gov/compound/9064
34. Kaempferol [Internet]. [cited 2020 Mar 30]. Available from:
https://pub chem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/5280863
35. Quercitin [Internet]. [cited 2020 Mar 30]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/52803 43
36. Myricetin [Internet]. [cited 2020 Mar 30]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compou nd/5281672
37. Procyanidin [Internet]. [cited 2020 Mar 30]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.ni h.gov/compound/107876
38. Carai MAM, Fantini N, Loi B, Colombo G, Gessa GL, Riva A, et al.

56
Multiple cycles of repeated treatments with a Phaseolus vulg aris dry
extract reduce food intake and body weight in obese rats. Br J Nutr.
2011;106(5):762 –8.
39. Barrett ML, Udani JK. A proprietary alpha -amyla se inhibitor from
white bean (Phaseolus vulgaris): A review of clinical studies on
weight loss and glycemi c control. Nutr J. 2011;10(1):1 –10.
40. Tinctur ă dietetic ă – normalizarea glicemiei ( împotriva diabetu lui)
[Internet]. [cited 2020 Mar 30]. Available from:
https://www.farmanatpoieni.ro/tratamente -pe-afectiuni/tinctura –
dietetica -impotriva -diabetului -200m l.html
41. Ceai -Retete Traditionale – Glicemie n ormala 180g [Internet]. [cited
2020 Mar 30]. Available from: https://www.faunusplant.ro/ceai -retete –
traditionale -glicemie -normala -180g.html
42. Li X, Zhu X. Tea  : Types , Production , and Trade. 2016;279 –82.
43. Camellia sinensis [Internet]. [cited 2020 Apr 3]. Available from:
https://www.monaconatureencycl opedia.com/camellia –
sinensis/?lang=en
44. Habtemariam S. The chemical and pharmacological basis of tea (
Camellia sinensis ( L .) diabetes and metaboli c syndrome. 2019. 839 –
906 p.
45. Camellia sinen sis bush [Internet]. [cited 2020 Apr 3]. Available from :
https://plants.ces.ncsu.edu/plants/camellia -sinensis/
46. Gianina C. Curs 13 Semestrul 2 – Botanic ă Farmaceutic ă.
47. Tea plant cultivation [Intern et]. [cited 2020 Apr 7]. Available from:
https://www.britannica.com/plant/tea -plant
48. Zhang L, Ho CT, Zhou J, Santos JS, Armstrong L, Granato D.
Chemistry and Biological Activities of Processed Camellia sinensis
Teas: A Comprehensive Review. Compr Rev F ood Sci Food Saf.
2019;18(5):1474 –95.
49. Liang Y, Ma W, Lu J, Wu Y. Comparison of chemical compositio ns
of Ilex latifolia Thumb and Camellia sinensis L. Food Chem.
2001;75(3):339 –43.
50. Tariq M, Nave ed A, Barkat AK. The morphology, characteristics, a nd
medicinal properties of Camellia sinensis tea. J Med Plants Res.
2010;4(19):2028 –33.

57
51. (-)-Epicat echin gallate [Internet]. [cited 2020 Apr 7]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compou nd/107905
52. (-)-Epicatechin [Internet]. [cited 2 020 Apr 7]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/72276
53. Epigallocatechin [Inter net]. [cited 2020 Apr 7]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/72277
54. (-)-Epigallocatechin gallate [Internet]. [cited 2020 Apr 7]. Available
from: https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/65064
55. Gayathri P, Anitha T, Suganya S . Comparison of Biochemical,
Mineral and Nutritive Analysis of Camellia Sinensis, L. with Normal
Tea Dust. Int J Adv Sci Res. 2017;2(3):5 –8.
56. Cabrera C, Gim énez R, L ópez MC. Determination of tea components
with antioxidant activ ity. J Agric Food Chem. 2003;51(15):4427 –35.
57. Gallic acid [Internet]. [cited 2020 Apr 7]. Available from:
https://pubch em.ncbi.nlm.nih.gov/compound/370
58. Theobromine [Internet]. [cited 2020 Apr 7]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/c ompound/5429
59. Caffe ine [Internet]. [cited 2020 Apr 7]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/2519
60. Theophylline [Internet]. [cited 2020 Apr 7]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/2153
61. Grove K a, Lambe rt JD. Human Interventi on Studies Show That Tea (
Camellia sinensis ) May Be Useful in the Prevention of Obesity 1 , 2.
J Nutr. 2010;140:446 –53.
62. Dulloo AG, Seydoux J, Girardier L, Chantre P, Vandermander J.
Green tea and thermogenesis: Interactions b etween catechin –
polyphe nols, caffeine and sympathetic activity. Int J Obes.
2000;24(2):252 –8.
63. Kim HM, Kim J. The effec ts of green tea on obesity and type 2
diabetes. Diabetes Metab J. 2013;37(3):173 –5.
64. Alevia Ceai verde [Internet]. [cited 2020 Apr 10]. Available from :
https://farmacia -viridis.ro/ceai -verde -x-60-comprimate
65. Ceai verde frunze [Internet]. [cited 20 20 Apr 10]. Available from:
https://www.biosano.ro/ceai -verde -frunze -100-g

58
66. Glasl S. Hoodia: A herb used in South African tradit ional medicine –
A pote ntial cure for overweight? Pharmacognostic review of history,
composition, health -related claims, sci entific evidence and intellectual
property rights. Schweizerische Zeitschrift fur GanzheitsMedizin.
2009;21(6):300 –6.
67. Hoodia g ordonii [Internet]. [ci ted 2020 Jun 5]. Available from:
http://www.plantsoftheworldonline.org/taxon/urn:lsid:ipni.org:names:
98342 -1
68. Hoodia Taxonomy [Internet]. [cited 2020 Jun 5]. Available from:
http://www.ubio.org/browser/details.php?namebankID=5839 124
69. Bruyns P V. St apeliads of Southern Africa and Madagascar Vol 1.
Vol. II. 2005.
70. Hoodia flower [Internet]. [cit ed 2020 Jun 7]. Available from:
https://artandsciencembg.wordpress.com/portfolio/south -africa –
hoodia -gordonii -masson -sweet -ex-decne/
71. Knight TL, Swinde lls CM, Craddock AM, Maharaj VJ, Buchwald –
Werner S, Ismaili SA, et al. Cultivation practices and manu facturing
processes to produce Hoodia gordonii extract for weight management
products. Food Chem Toxicol [Internet]. 2012;50(SUPPL. 1):S1.
Available from: http://dx.doi.org/10.1016/j.fct.2011.09.042
72. Vermaak I, Hamman JH, Viljoen AM. Hoodia gordonii: A n up-to-
date review of a commercially important anti -obesity plant. Planta
Med. 2011;77(11):1149 –60.
73. P57 Chemical structure [I nternet]. [cited 2020 J un 7]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/9962786
74. Shukla YJ, Pawar RS, Di ng Y, Li XC, Ferreira D, Khan IA. Pregnane
glycosides from Hoodia gordonii. Phytochemistry [Internet].
2009;70(5):675 –83. Available from:
http://dx.doi.org /10.1016/j.phytochem.2009.02.006
75. Hoodigogenin A [Internet]. [cited 2020 Jun 7]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/53359213
76. Calogenin Structure [Internet]. [cited 2020 Jun 7]. Available from:
https:// pubchem.ncbi.nlm.nih.go v/compound/11534639
77. van Heerden FR. Hoodia gordonii: A natural appetite suppressant. J
Ethnophar macol. 2008;119(3):434 –7.

59
78. Hoodigoside L [Internet]. [cited 2020 Jun 7]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compo und/101436315
79. Smit h C, Krygsman A. Hoodia gordonii extract targets both adipose
and muscle tissue to achieve weight los s in rats. J Ethnopharmacol
[Internet]. 2014;155(2):1284 –90. Available from:
http://dx.doi.org/10.1016/j.jep.2014.07.018
80. MacLean DB, Luo LG. Increased ATP content/production in the
hypothalamus may be a signal for energy -sensing of satiety: Studies
of the anorectic mechanism of a plant steroidal glycoside. Brain Res.
2004;1020(1 –2):1–11.
81. Hoodia plasturi [Internet]. [ci ted 2020 Jun 10]. Available f rom:
https://www.pcfarm.ro/produs/2376/HOODIA -Plasturi -pentru -slabit
82. Hoodia complex [Internet]. [cited 2020 Jun 10]. Available from:
https://www.pcfarm.ro/produs/1094/Hoodia -Diet-Complex
83. Velayudhan KC, Dikshit N, Abdu l Nizar M. Ethnobotany of tur meric
(Curcuma longa L.). Indian J Tradit Knowl. 2012;11(4):607 –14.
84. Curcuma longa L. [Internet] . [cited 2020 Apr 15]. Available from:
https://www.asia -medicinalplants.info/curcuma -longa -l/
85. Prasad Yadav R, Tarun G, Ro shan Prasad Yadav C. Versatil ity of
turmeric: A review the golden spice of life. ~ 41 ~ J Pharmaco gn
Phytochem. 2017;6(1):41 –6.
86. Fallis A. Turmeric genus Curcuma. Vol. 53, Journal of Chemical
Information and Modeling. 2013. 1689 –1699 p.
87. Li H, Su reda A, Devkota HP, Pittal à V, Barreca D, Silva AS, et al.
Curcumin, the golden spice in treating cardiovascular diseases.
Biotech nol Adv. 2020;38(April).
88. Patel DK. Curcuma longa Linn. Cultivation: The process for its
Medicinal use and Conservation. ~ 99 ~ Pharma Innov J [Intern et].
2015;4(1):99 –101. Available from: www.thepharmajournal.com
89. Li S. Chemical Composition and P roduct Quality Control of Turmeric
(Curcuma longa L.). Pharm Crop. 2011;5(1):28 –54.
90. Curcumin [Internet]. [cited 2020 Apr 17]. Available from:
https:/ /pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/969516
91. Chen JJ, Tsai CS, Hwan g TL, Shieh PC, Chen JF, Sung PJ .

60
Sesquiterpenes from the rhizome of Curcuma longa with inhibitory
activity on superoxide generation and elastase release by n eutrophils.
Food Chem [Intern et]. 2010;119(3):974 –80. Available from:
http://dx.doi.org/10.1016/j. foodchem.2009.07.060
92. Shehza d A, Ha T, Subhan F, Lee YS. New mechanisms and the anti –
inflammatory role of curcumin in obesity and obesity -related
metaboli c diseases. Eur J Nutr. 2011; 50(3):151 –61.
93. Ahn J, Lee H, Kim S, Ha T. Curcumin -induced suppr ession of
adipogenic differentia tion is accompanied by activation of Wnt/ β-
catenin signaling. Am J Physiol – Cell Physiol. 2010;298(6):1510 –6.
94. Jain SK, Rains J, Jones K. Effect of c urcumin on protein
glycosylation, lipid peroxidation, and oxygen radical generation in
human red blood cells exposed to high glucose levels. F ree Radic Biol
Med. 2006;41(1):92 –6.
95. Peschel D, Koerting R, Nass N. Curcumin in duces changes in
expression o f genes involved in cholesterol homeostasis. J Nutr
Biochem. 2007;18(2):113 –9.
96. Lipozomal Curcumin [Internet]. [cited 2020 Apr 20]. Avail able from:
https://www.hypernatura.com/produs/lipozomal -curcumin/
97. Turmeric FAVIS AN [Internet]. [cited 2020 Ap r 20]. Available from:
https://www.planteea.ro/turmeric -70cps -favisan/
98. Paur I, Carlsen MH, Halvorsen BL, Blomhoff R. Antioxidants in
herbs and spices: Roles in oxidative stress and redox signaling. Herbal
Medicine: Biomole cular and Clinical Aspects: S econd Edition. 2011.
11–35 p.
99. Zingiber officinalis Botany [Internet]. Available from:
http://powo.science.kew.org/taxon/urn:lsid:ipni.or g:names:798372 -1
100. Zingiber Taxonomy [Internet]. Available from:
https://plants.u sda.gov/java/ClassificationSe rvlet?source=profile&sym
bol=ZIOF&display=31
101. Moghaddasi MS, Kashani HH. Ginger (Zingiber officinale): A review.
J Med Plants Res [Interne t]. 2012;6(26):4255 –8. Available from:
http://www.academicjournals.org/JMPR
102. Rehman R, Akram M, Akhtar N, Jab een Q, Shah SMA. Zingiber
officinale Roscoe (pharmacological activity). 2010;(November).

61
103. Sharifi -Rad M, Varoni EM, Salehi B, Sharifi -Rad J, Matthews KR,
Ayatollahi SA, et al. Plants of the genus zingiber as a source of
bioactive phytochemicals: From tradition to pharmacy. Molecules.
2017;22(12):1 –20.
104. Vasala PA. Ginger. Handb Herbs Spices Second Ed. 2012;1:319 –35.
105. Liu Y, Liu J, Zhang Y. Research Progress on Chemical Constituents
of Zingiber officinale Roscoe. Biomed Res Int. 2019;2019.
106. 6-Gingerol Chemical Structure [Internet]. Available from:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/442793
107. Misawa K, Hashizume K, Yamamoto M, Minegishi Y, Hase T,
Shimotoyodome A. Ginger extract prevents high -fat diet -induced
obesity in mice vi a activation of the peroxisome proliferator -activated
receptor δ pathway. J Nutr Biochem [Internet]. 2015;26(10):1058 –67.
Available from: http://dx.doi.org/10.1016/j.jnutbio.2015.04.014
108. Nammi S, Sreemantula S, Roufogalis BD. Protective effects of
ethanolic extract of zingiber officinale rhizome on the developmen t of
metabolic syndrome in high -fat diet -fed rats. Basic Clin Pharmacol
Toxicol. 2009;104(5):366 –73.
109. Wang J, Ke W, Bao R, Hu X, Chen F. Beneficial effects of ginger
Zingiber officinale R oscoe on obesity and metabolic syndrome: a
review. Ann N Y Acad Sci. 2017;1398(1):83 –98.
110. Mansour MS, Ni YM, Robe rts AL, Kelleman M, Roychoudhury A,
St-Onge MP. Ginger consumption enhances the thermic effect of food
and promotes feelings of satiety w ithout affecting metabolic and
hormonal parameters in overweight men: A pilot study. Metabolism
[Internet]. 2012;61(10) :1347 –52. Available from:
http://dx.doi.org/10.1016/j.metabol.2012.03.016
111. Ghimbir comprimate [Internet]. [cited 2020 May 15]. Avail able from:
https://www.daciaplant.ro/ghimbir -comprimate -3569.html
112. Ceai ghimbir [Internet]. [cited 2020 May 15]. A vailable from:
https://www.planteea.ro/ceai -ghimbir -50g-stefmar/