In cadrul formari mele am reușit să fac un stagiu de 2 luni într -o fermă situată în inima [630480]

Introducere
In cadrul formari mele am reușit să fac un stagiu de 2 luni într -o fermă situată în inima
regiuni Gers, în micul sat Saint Medard . Acest stagiu a avut loc în diferite momente ale anului,
ceea ce mi -a permis să înțeleg pe deplin funcționarea fermei.
Tema de față descrie cultura grâului, cât și particularitățile, pentru a obține producții
calitative și pentru a diminua costurile de producție.
Cu această ocazie, am reușit să imi valorific cunostintele și să învăț de la domnul Jo ve
David despre noi metode de lucru și de gestionare.
În plus, am putut măsura în fermă toate forțele și constrângerile interne și externe
sistemului, precum și repercusiunile lor economice și sociale.
În plus, am putut să observ diversele obiective ale d omnului Jove David și mijloacele
puse în aplicare pentru a realiza acest lucru.
În acest raport, voi localiza ferma în mediul său natural. Voi analiza sistemul de producție
prin diferiții factori de producție. Apoi voi dezvolta un studiu prinvind cultura de grau in sanul
interprinderi aceastuia .
Capitolul I descrie importanța grâului pentru omenire. De asemenea sunt prezentate
răspândirea plantelor de grâu, cât și conținutul bobului de grâu în vitamine, proteine, glucide și
lipide. Conținutul bobului de grâu, este important în alimentația omului, deoarece poate fi folosit
la producerea produselor de panificație sau a pastelor făinoase.
Capitolul II prezintă arealul de cultură al plantei de grâu, din Franța.
Capitolele III și IV fac referință la cerințele grâului față de condițiile pedoclimatice și la
tehnologia de cultivare.
Capitolul V prezintă scopul și obiectivel e propuse, metoda de cercetare ‚ descrie
materialu l biologic utilizat si ilustrează particularitățile tehnologice în amănunt
Studiul de față dem onstrează faptul că cultura de grâu este total mecanizabilă și
particularitățile tehnologice prezentate, ajută la obținerea de producții satisfăcătoare, fără costuri
exagerate.

CAPITOLUL I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 4
ASPECTE GENERALE PRI VIND STRUCTURA CULTU RILOR DE GRÂU ………………………….. …………………… 4
1.1 IMPORTANȚA CULTURILOR DE GRÂU ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……4
1.2 RĂSPÂNDIRE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….5
1.3 COMPOZITIA CHIMICĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 6
CAPITOLUL II ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……8
CONDIȚIILE PEDOCLIMA TICE ALE AREALULUI Î N CARE ESTE AMPLASAT Ă CULTURA DE GRÂU ÎN
REGIUNEA GERS (FRANȚ A) ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 8
2.1. PREZENTAREA EXPLOATAȚ IEI AGRICOLE ………………………….. ………………………….. ………………………….. .8
2.2. AȘEZAREA GEOGRAFICĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 10
2.3. FACTORII PEDO -CLIMATICI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 11
2.3.2.R EGIMUL PLUVIOMETRIC ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 11
2.3.1.R EGIMUL TERMIC ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 12
2.3.3. SOLUL ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 13
CAPITOLUL III ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 15
PREZENTAREA CULTURIL OR DE GRÂU DIN PUNCT DE VEDERE FITOTEHNIC – ASPECTE GENERALE ……. 15
3.1. EVALUARE SISTEMATICĂ . SOIURI ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 15
3.2. ZONAREA ECOLOGICĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 17
3.3. PARTICULARITĂȚI BIOLO GICE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 20
3.4. PARTICULARITĂȚI MORFO LOGICE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 24
3.5. CERINȚELE FAȚĂ DE CLI MĂ ȘI SOL ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 25
CAPITOLUL IV ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 28
TEHNOLOGIA DE CULTIV ARE A GRÂULUI ………………………….. ………………………….. ……………………… 28
4.1. ROTAȚIA CULTURII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 28
4.2. FERTILIZAREA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 30
4.3. LUCRĂRILE SOLULUI ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 34
4.4. SĂMÂNȚA ȘI SEMĂNATUL ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 37
4.5. LUCRĂRILE DE ÎNGRIJIR E………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 40
4.6. RECOLTAREA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 42
CAPITOLUL V ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 44
CULTURA GRÂULUI ÎN R EGIUNEA GERS – CERCETARE APLICATĂ Î N CADRUL FERMEI EARL DU PERDIGOL
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 44
5.1. SCOP ȘI OBIECTIVE URMĂRITE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 44

5.1.1. ISTORICUL FERMEI EARL DU PERDIGOL ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 44
5.2. ÎNTREBĂRILE ȘI OBIECT IVELE STUDIULUI ………………………….. ………………………….. …………………………. 46
5.2.METODA DE CERECETARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 46
5.3. CERCETAREA PRACTICĂ P ROPRIU – ZISĂ. ITINERARIUL TEHNIC DE CULTURĂ AL GRÂULUI ………………………….. ……… 47
5.3.1.T OCAREA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 48
5.3.2. ARATURA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 49
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 50
5.3.3. MĂRUNȚIREA PRIN FREZA RE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 50
5.3.4. TRATAREA SEMINȚELOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 50
5.3.5. SEMĂNATUL ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 50
5.3.6. PRE-ÎNSĂMÂNȚARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 52
5.3.7. STADIUL ÎNĂLȚĂRII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 52
5.3.8. COMBATEREA BURUIENILO R ȘI A BOLILOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 54
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 55
5.3.9. RECOLTAREA : ÎNCEPUTUL LUI IULIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 55
5.3.10. MARKETING ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 56
5.3.11. DEPOZITARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 56
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 57

CAPITOLUL I
ASPECTE GENERALE PRIVIND STRUCTURA CULTURILOR DE GRÂU

1.1 Importan ța culturilor de gr âu
Grâul este una dintre cele mai importante cereale, cu ma re pondere alimentară. Importanț a
aceasteia se datorează conținutului ridicat al boabelor în hidrați de carbon și substanțe proteice
corespunzătoare organismului uman. Pâinea este alimentul principal obțin ut din făina de grâu și
împreună cu alte produse secundare obținute din prelucrarea făinii consti tuie hrana de bază
pentru 35 -45% din populația globului. Făina de grâu este baza pentru fabricarea pastelor
făinoase. Boabele de grâu reprezint ă un furaj valoros datorită conținutului ridicat de substanțe
proteice. Tărâțele obținute din măcinatul boabelor de grâu reprezintă un nutreț concentrat bogat
în proteine, hidrați de carbon și substanțe minerale. Tulpinile care rezultă în urma recoltatului pot
fi folosite ca materie pr imă pentru fabricarea celulozei , așternut ului pentru animale, a nutreț ului
grosier și a îngrășământ ului organic , fiind încorporate în sol. De asemenea , grâul are o deosebită
importanță fitotehnică, deoarece reprezintă o plantă premergătoare p entru culturile de primăvară ,
rapiță și plante furajere de toamnă deoarece eliberează terenul în prima parte a verii creând
condiții optime pentru administrarea îngrășămintelor organice și minerale și totodată permite
efectuarea arăturilor de vară. În condițiile în ca re cultura de grâu este irigată , după recoltare se
poate cultiva porumb folosit pentru însilozare. Având un grad de acoperire al solului de 50 -70 %
grâul este o bună plantă protectoare pe terenurile în pantă.
Faptul că boabele de grâu pot fi păstrate timp îndelungat și transportate la distanțe mari
fără a se altera, constituie un avantaj care îl face să fie cultivat în peste 100 de țări, reprezentând
o importantă sursă de schimburi comerciale.
Grâul poate fi cultiva t în diferite climate cum ar fi : subtropical, mediteranean, oceanic,
continental de stepă, asigurând producții satisfăcătoare.
Cultura grâului constituie avant ajul că este mecanicizării integrale , fapt ce contribuie la
obținerea unei produ cții foarte ieftine .

1.2 Răspândire

Grâul este caracterizat prin plasticitatea ecologic ă pe care o deține și datorită acestui fapt
este cultivată pe toate continentele; între 66° latitudine nordică ș i 45° latitudine sudică, de la
nivelul mării, și până la 3000 -3500 metri altitudine (în zona ecuatorului).
În ani i anteriori, pe glob s -au cultivat circa 230 mil . ha, suprafața de cultivare fiind redusă
ulterior la 220 mil.ha.
Țările mari producătoare și exportatoare de grâu sunt :
 S.U.A. (25,2 milioane ha. și 28,3 milioane t de grâu exportat)
 Canada (13,8 milioane ha ș i 20,7 milioane t exportate)
 Australia (9,1 milioane ha și 10,9 milioane t la export)
 Argentina (4,2 milioane ha și 4,9 milioane t la ex port).
În România , suprafețele cu grâu s -au modificat descrescător. În anul 1938 se cultivau 2,5
milioane ha , iar în anul 2012 au fost cultivat e aproximativ 2,1 milioane ha . Randamentul
obținut la grâu în țara noa stră este de 3,7 t/ha în anul 2013 .
Tabelul 1.1
Țările care cultivă grâu peste două milioane hectare – 1994 (FAO)
Nr. Crt. Țara Suprafața cultivată,
milioane ha Producția medie,
kg/ha
1 China 29. 502 3 408
2 S.U.A. 24 969 2 529
3 India 24 437 2 365
4 Federația Rusă 22 000 1 682
5 Kazahstan 12 400 806
6 Canada 10 911 2 115
7 Turcia 9 800 1 875
8 Australia 8 250 1 042

9 Pakistan 8 058 1 876
10 Iran 6 800 1 691
11 Argentina 4 754 1 940
12 Franța 4 615 6 489
13 Ukraina 4 000 4 500
14 Maroc 3 050 1 811
15 Germania 2 450 6 612
16 România 2 411 2 485
17 Polonia 2 407 3 182
18 Italia 2 295 3 534
Țările mari importatoare de gr âu sunt: China, Egipt, Japonia și țările fostei URSS.
Țările Uniunii E uropene fac parte din marii producători și exportatori de grâu (18,8
milioane t de grâu comun și 2,8 milioane t de grâu durum exportate în 1992).

1.3 Compozitia chimic ă
Compoziția chimică a boabelor de grâu este constituită de substanțele extractive neazotate,
substanțe proteice, grăsimi, celuloză, substanțe minerale și apă. Substanțele extractive neazotate
sunt compuse din amidon și cantități mici de zahăr și dextrină, reprezentând 62 -75,5% din
greutatea bobului. Amidonul este cea mai importantă substanță care se gasește în endosperm în
proporție de peste 90%. Substanțele proteice reprezintă cea mai importantă parte a bobului de
grâu având în vedere valoarea nutritivă și calitatea pentru i ndustria de panificație. Conținutul
boabelor de grâu în substanțe proteice oscilează între 8 și 24% și este influențat de soi și de
factorii de vegetație . Soiurile de grâu se diferențiază între ele destul de pronunțat după conținutul
boabelor în substanțe proteice (Apullum 14,4% , Gabriela 13,4% , Moldova 83 15,3%, etc), (Gh.
Bîlteanu 1998).
Conținutul boabelor de grâu în substanțe proteice se datorează fertilității solului. Dacă
planta de grâu crește pe un sol bogat în azot , conținutul în prote ină este mare . Pe cernoziomuri se
poate o bține un grâu bogat în proteine . Componentele substanțelor proteice care se găsesc în
bobul de grâu sunt formate din: gliadină 35 -45%, gluteină 35 -40%, globulină 15 -20%, albumină

între 3 -5%. Calitatea grâului poate fi inferioară datorită atacului ploșniței cerealelor (Euryaster
spp.). Ploșnițele injectează un lichid salivar bogat în enzime proteolitice în bobul de grâu, fapt
care face ca glutenul să -și schimbe însușirile de întindere și elasticitate devenind moale, fil iant și
curgător. Datorită acestui fapt , cantitatea de gliadină și gluteină din bob scade.
Grăsimile se găsesc în embrion și stratul aleuronic în proporție de 1,4 -2%.
Celuloza se găsește în părțile periferice ale bobului de grâu (peric arp, tegumentul seminal)
în cantitate de 1,9 -2,5%.
Substanțele minerale se gasesc în părțile periferice ale bobului și din această cauză făina
integrală este mai consistentă decât făina albă. Ele sunt reprezentate de fosfor, potasiu,
magneziu, fier, clor și compuși ai clorului, sodiului etc.
Boabele de grâu conțin și vitamine din complexul B (B1 0,5 -0,8 mg la 100g), B2 (între 0,2
și 0,4 mg la 100 g), B5 (3 -5 mg la 100 g), B6 (3 -6 mg la100g), complexul K (K1, K2, K3).
Boabele mai conțin vitaminele H, PP (2 -5 mg la 100 g), E (4 -7 mg la 100 g) și sunt sărace în
vitamina A. În Câmpia Dunării, îndeosebi în B ărăgan și Dobrogea se obține grâu de c alitate
utilizat în panificație. În țara noastră , grâul pentru panificație trebuie să înd eplinească
următoarele condiții : greutatea hectolitrică mi nimă de 75 kg; gluten umed minim 22%; indice
glutenic minim 2,5%; sticlozitate minimă 30% .

CAPITOLUL II
CONDIȚIILE PEDOCLIMATICE ALE AREALULUI ÎN CARE ESTE AMPLASATĂ
CULTURA DE GRÂU ÎN REGIUNEA GERS (Franța)

2.1. P rezentarea exploatației agricol e

În cadrul formari i mele am efectuat un studiu asupra culturi i de grâu î n ferma domnului
Jove David , care este situată î n satul Saint-Medard aproape de Mirande , departamentul Gers , în
sud-vestul Franței.
Exploatarea se întinde pe o suprafață de 136 h ecatare de SAU (suprafață agricolă utilă) ,
dintre care 86 hectare sunt luate in arendă. Structura cerealelor în cadrul fermei este următoarea :
 Grâu
 Porumb
 Soia
 Floarea soarelui
 Rapiță
În cadrul fermei se află și 4 hale de pui de 400 m2 fiecare, iar cele 4 hectare din
proprietatea personală, reprezintă parcurile puilor.

Tabel 2.1. Utilaje agricole folosite în ferma coordonatorului de practică la Saint -Medard

PRO CONTRA
Toate materialele ii apartin Materialele au un cost foarte mare in
interprinderea agricola pentru ca domnul Jove
David are foarte putine materiale in comun cu
alti agricultori

Tractor Massey Fergusso n 85 CV fara cabine dar cu furcă frontală
Tractor Massey Fergusson 125 CV
Tractor DEUTZ 145 CV
Plug reversibil (5 brezde)
Discuri ( Cover crop ) (4m)
Grapă (5m)
Freză verticală (4m)
Freză orizontală (4m)
Semă natoare cereale (4m)
Semă natoare monocereală (8 elemente )
Scarificator (4m)
Cultivator (4m)
Combina NEW HOLLAND LAVERDA

2.2. Așezarea geografic ă

Ferma este situată î n satul Saint-Medard aproape de Mirande, în dealurile din
departamentul Gers . Saint Medard se afla la 6 km de comuna Mirande (4000 locuitori) ș i la 25
km de Auch (reședința de județ ).
Cu 339 de locuitori , satul Saint – Meda rd este s ituat la o altitudine care variază î ntre 165 –
281 m.

Figura 2.1. Amplasarea geografică a satului Saint -Medard
Tabel 2.2. Analiza SWOT a zonei geografice a zonei Saint -Medard
PRO CONTRA
Aproape de drumuri r utiere Terenuri î n pant ă
Regiunea Astarac, unde dezvoltarea economică
nu este așa importantă .
Teren mixt. Aproape de oraș e

În această zonă este
amplasată ferma unde
au fost făcute
cercetările

2.3. Factorii pedo -climatici
2.3.2. Regimul pluviometric
Precipitațiile variază în timpul anului , lunile mai și aprilie fiind cele mai ploioase. Vara
sunt înregistrate precipitații abundente. Media precipitațiilor este de aproximativ 700 mm.
Precipitațiile scad de la vest la est și de la sud la nord.
Rafalele de vânt sunt doar î n caz de furtuni. Satul Saint -Meda rd este traversat de un
parau “La petit baise”, un afluent al râului Gers. Există un deficit hidric pe timpul verilor din
cauza lipsei ploilor de primavară . Acest cli mat favorizează culturile exigente în căldură și apă,
dar datorită variaț iilor climatice, agricultor ii din aceasta zonă sunt nevoiți să își irige culturile
extensiv î n cazul unui deficit hidric.
Tabel 2.3. Cantitatea de precipitații în anul 2016 în regiunea Gers (Serviciul Meteo
Francez online)

Tabel 2.4 . Cantitatea de precipitații în anul 2017 în regiunea Gers (Serviciul Meteo
Francez online)

2.3.1. Regimul termic
Zona în care s -a efectuat cercetarea prezintă un climat temperat continental. Temperatura
medie anuală este de 12 -13° C. Iernile su nt blânde, cu temperaturi de aproximativ 5° C. Verile
sunt calde și seci cu limite de 42° C.

Tabel 2.5 . Media temperaturilor în regiunea Gers în 2017
0510152025
Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Noi DecMedia temperaturilor exprimată în °C

Tabel 2.6. Analiza SWOT a climei în regiunea Gers

PRO CONTRA
Clima temperată ca re produce o recoltă bună
de grâu datorită unei temperaturi bune în
timpul verii. În cazul furtunilor , poate să plouă cu 10 mm în
câteva minute, ceea ce provoacă eroziuni la
semănatul tineresc.

2.3.3. Solul
Solul este brun argilo -iluvial și este caracterizat prin prezența unui orizont
Bt(argiloiluvial/argic/textural) gros de peste 100 cm. Are nuanța gălbuie, textura mijlocie, cu un
conținut mare de argilă. Structura este grăunțoasă. Proprietățile fizice, fizico -mecanice,
hidrofizice și de aerație, sunt în general favorabile și dau rezultate foarte bune pentru culturil e de
cereale și oleaginoase. Activitatea biologică este medie. Coeficientul de ofilire este de 12%, iar
pH-ul este de 6,2.

Terenurile sunt împarț ite pe 3 comune :
– Saint -Medard: 83,36 ha și 13 ha terenuri în pantă
– Loubersan 51.56 ha și 0.45 ha te renuri în pantă
– Clermot -Pouyguilles: 1.33 ha și 0 terenuri în pantă
Terenurile sunt îndepărtate de fermă ceea ce provoacă un cost mai mare de deplasare .

Grafic 2.1. Asolamentul exploatației agricole la Jove David (coordonatorul de practică)

Coordonatorul meu, Jove David a ales să se angajeze într -o abordare MAE1 care necesită
o rotație pe întreaga fermă pentru a reduce dezvoltarea buruienilor și, astfel, pentru a reduce
consumul de produse fitosanitare. Obiectivul său este reducerea cantități i de produse fitosanitare
cu 50% intr -o perioda de 5 ani .
Exemple de rotaț ii:
 Porumb -Grâu
 Rapiță – Grâu
 Floarea soarelui -Grâu
 Soia – Grâu.
Rotaț iile sunt efectuate în funcție de terenurile irigabile și de tipul de sol. Rotația este o
metodă pentru combatarea buruienilor și alternarea sistemelor rădăcinilor pivotate ș i fasciculare
care pe rmit o aerare a solului naturală.

1 Program guvernamental francez dedicat agricultorilor, pe o perioadă de 5 ani, pentru reducerea
produselor fitosanitare în culturile agricole.
31%
28% 12% 11% 10% 2%
5% 1% Grau comun – 41 ha
Porumb – 37 ha
Floarea soarelui – 16 ha
Rapita- 15 ha
Soia – 13ha
Gel fix – 2.6ha
Lunca 6.9ha
Alte utilizari 0.5ha
Parc pasari 2.9ha

CAPITOLUL III
PREZENTAREA CULTURILOR DE GRÂU DIN PUNCT DE VEDERE
FITOTEHNIC – ASPECTE GENERALE

3.1. Evaluare s istematică. Soiuri

Grâul aparține genului Triticum și face parte din ordinul Graminalis , familia Gramineae.
Cele mai importante specii de grâu pentru țara noastră și pentru întreaga lume sunt grâul comun
și grâul durum .
Grâul comun (triticum aestivum) datorită faptului ca ocupă 90% din suprafața mondială
semănată de grâu, este specia cea mai răspândită de pe glob. În urma măcinării, grâul comun
produce o faină albă de consistența unei pudre. De aceea , această specie de grâu este folosită
pentru fabrica rea pâin ii și produselor de panificație . Grâul comun poate prezenta spice aristate
sau nearistate având forma fusiformă, eliptică, cilindrică și măciucată cu densitate diferită în
funcție de soi, prezentând mai multe flori în spiculețe. Forma bobului este oval-alungită de
culoare roșie sau albă. Cuprinzând numeroase varietăți, ele se disting datorită particularităților
morfolog ice ale spicului matur și anume : prezența sau absența aristelor, culoarea glumelor,
pubescența glumelor, culoarea boabelor.
Grâul durum (triticum turgidum) este al 2 -lea ca importanță după grâul comun. Având o
toleranță ridicată la secetă, precum și un ciclu scurt de cultivare, această specie a fost adaptată la
climate calde și aride, tipice zonei medite ranene . Făina grâului durum poartă denumirea de griș.
Aluatul are un grad mediu de flex ibilitate și fermitate ridicată , datorită prezenței glutenului și
este perfect pentru producerea pastelor făinoase.
Grâul durum cât și grâul comun cuprind forme de primăvară și toamnă.
Cara cteristicile grâului durum sunt : paiul, care este plin în partea superioară; spicul relativ
scurt (4 -10 cm); glumele groase carenate de culoare gălbuie, roșie sau negricioasă; rahisul
flexibil; spiculețul care cuprinde 5 -7 flori. Bobul în comparație cu grâul comun este mai sticlos și
mai bogat în substanțe proteice.

Potențialul producției soiurilor de grâu cultivate în țara noastră se ridică la 9 -10 t/ha. Pe
lângă capacitatea mare de producție , un grâu trebuie să înd eplinească următoarele condiții :
rezistență la cădere, rezistență la iernare, rezistență la șiștăvire (s ecetă) și la exces de umiditate ,
rezistență la boli foliare și valoare nutritivă și tehno logică ridicată.
Clasificarea genetică este cea mai des utilizată. Formele evoluate au rezultat prin
încrucișarea între diferite specii cultivate și spontane.
Grupa diploidă (2n=14 cromozomi). Cuprinde forma sălbatică Triticum monococc um ssp .
și forma cultivată Triticum monococcum ssp.alac . Alacul este una dintre cele mai vechi plante
cultivate ale omenirii, semnalată încă din neolitic în Europa Centrală; în prezent este pe cale de
dispariție.
Grupa tetraploidă (2n=28 cromozom i). Se apreciază că a rezultat prin încrucișarea
spontană a grânelor diploide cu specia spontană Aegilops Speltoides . Forma sălbatică din această
grupă este Triticum turgidum ssp. Dicoccoides , iar formele cultivate sunt numeroase.
Triticum Turgid um ssp. Turgidum conv. Drurum a provenit din “tenchi” , prin mutații. Era
cultivat încă de pe vremea Imperiului Roman, alături de tenchi. Se caracterizează prin cerințe
mari față de caldură și rezistență la secetă, dar este sensibil la ger.
Grâul durum cuprinde mai multe varietăți, diferențiate după culoarea spicelor și a aristelor,
pubescența glumelor, culoarea boabelor. În anii 1988 -1990 , producția de grâu durum a fost de
circa 26 mil. Tone, din care 7 mil. tone produse în țările Uniunii Europe ne, îndeosebi în Italia,
Franța, Grecia, Spania, 5 mil. Tone în Turcia, 5,4 mil. t one în țările foste i U.R.S.S., precum și în
Canada , S.U.A. și țările de pe litoralul m editeranean al Africii. România cultivă suprafețe
restânse cu grâu durum, evaluate sub 1 % din suprafața totală semanată cu grâu, fiind dependentă
de importuri pentru acoperirea consumului intern.
Grupa hexaploidă (2n=42 cromozomi). A provenit din încrucișarea spontană a grânelor
tetraploide cu specia sălbatică Aegilops squarrosa . Forma sălbatică nu este cunoscută. În schimb
în această grupă sunt cuprinse mai multe specii cultivate, unele deosebit de importante.
În țara noastră , grâul de toamnă ocupă 99% din suprafața totală ocupată de acestă plantă,
grâul de primăvară se cu ltivă pe suprafețe restrânse, în zone submontane și unele depresiuni
intramontane. Soiurile de grâu cultiv ate în prezent în țara noastră aparțin varietăților:
erytrospermum (spic alb,glumele glabre, bob roșu) ; lutescens (spic alb nearistat, glumele glabre ,

bob roșu); ferrugineum (spic roșu, aristat, glumele glabre, bob roșu); militurum (spic roșu,
nearistat, glumele glabre, bob roșu).

3.2. Zonarea ecologică

Având în vedere zonarea climatică a grâului de toamnă s -au luat în considerare , în primul
rând, precipi tațiile și temperatura ca factorii cei mai cunoscuți și cu implicații determinante
asupra evoluției plantelor.
Zona foarte favorabilă se extinde în mare parte în câmpia din vestul țării (Câmpia
Crișurilor și Câmpia Banatu lui), în Câmpia Dunării (sudul Olteniei, terasele Dunării din stânga
Oltului și jumătatea de sud a Câmpiei Teleormanului, o suprafață însemnată între orașele
București -Giurgiu -Calarași și Armășești, vestul Câmpiei Bărăganului), Câmpia Transilvaniei și
partea de nord -est a Moldovei.
Câmpia din vestul țării este caracterizată prin condițiile climatice deosebit de favorabile
grâului de toamnă. Suma precipitațiilor în lunile de toamnă este de 130 -180 mm, iar durata
intervalului cu temperaturi mijlocii zilnice cuprinse între 5 și 15 grade C depășește 50 de zile,
fapt ce asigură o foarte bună vegetație a grâului în perioada de toamnă. Primăvara , precipitațiile
însumează 150 -200 mm, aproape jumătate din aceasta fiind în coincidență cu perioada de
maximă c reștere vegetativă a plantelor, cu perioada cea mai importantă pentru diferențierea
organelor de reproducere. Suma anuală a precipitațiilor este de 600 -700 mm. În zona fo arte
favorabilă din sudul țării , spre deosebire de Câmpia de Vest, sunt înregistrate f recvent precipitații
insuficiente în perioada de însămânțare a grâului de toamnă. În lunile septembrie și octombrie se
înregistrează precipitații între 70 și 80 mm.
În Câmpia Transilvaniei este semnalată destul de rar insuficiența umidității în s ol, în
perioada in care se seamănă grâul de toamnă. În lunile septembrie și octombrie, suma
precipitațiilor este de 80 -90 mm, iar pe întreg anotimpul de toamnă 115 -125 mm. Primăvara,
media precipitațiilor este de 150 -175 mm, din car e mai mult de jumătate î n luna m ai.
În nord -estul țării cantitatea de precipitații este sub 75 mm. Datorită viscolirii și formelor
accidentate de relief , zăpada se depune neuniform pe semănăturile de grâu. Grâul semănat pe
pantele cu expoziție vestică sau sudică este ex pus temperaturilor scăzute și secetei, deoarece

zăpada acoperă pantele mai puțin timp. În schimb, în timpul primăverii, plantele au condiții de
vegetație foarte favorabile, fiind o zonă ferită de fenomenul de pălire și șiștăvire a boabelor.
Zona foarte favorabilă este acoperită în mare parte de cernoziomuri, aluviuni, soluri
aluviale, lăcoviști, soluri brun -roșcate pe care grâul dă cele mai mari producții.
Zona favorabilă a grâului de toamnă ocupă în țara noastră suprafețe mult mai mari decât
zona foarte favorabilă. Ea se subdivide în zona favorabilă I și zona favorabilă II. Diferențierea
din cadrul zonei favorabile este determinată, în cele mai multe situații, de natura solului.
În sudul țării, clima zonei favorabile satisface în mare măsură cerințele grâului de toamnă.
În luna septembrie precipitațiile sunt sub 20 mm, în estul zonei. Acest lucru se întâmplă în 50 –
55% din ani. Cea mai importantă măsură pentru obținerea de producții ridicate de grâu este
irigarea de răsărire. În estul acestei zone sunt frecvente și secetele din perioada formării bobului.
În Dobrogea, suma precipitațiilor este mai mică decât în Bărăgan, d ar plantele vegetează mai
bine, datorită umidității relative a aerului mai ridicată, determinată de influența Mării Negre.
Cernoziomurile si solul brun roșcat sunt solurile predominante în zona favorabilă din sudul
țării. În Dobrogea, pe zone restrân se se găsesc și soluri băl ane ( sectorul Medgidia -Cernavodă, în
jurul complexului de lacuri Razelm, de -a lungul Dunării și a litoralului, la nord de Constanța ( Șt.
Puiu, 1980). Fertilitatea solului este redusă, spre nordul zonei, iar suprafeț ele întinse sunt
reprezentate prin solur i podzolite, vertisoluri, pe alocuri rendzine, soluri erodate, etc.
În Transilvania, zona favorabilă este ocupată de suprafețe mult mai mari decât în zona
foarte favorabilă (suprafețe însemnate din bazinele Târnavelor, Mureșului și Oltului,
Depre siunea Bârsei și Depresiunea Făgăraș). Cultura de grâu este extinsă spre Sfântu -Gheorghe
și Târgu Secuiesc, Depresiunea Ciucului și în zonele de nord și de vest ale Transilvaniei.
Datorită temperaturilor scăzute din această zonă, precum și precipitațiilor care cad în cantitate
mai mare, grâul ajunge la maturitate mai târziu decât în sudul țării, dar nu este expus
fenomenului de șiștăvire.
Zona favorabilă din Transilvania cuprinde și terenuri frământate , cu soluri foarte variate
din punct de vedere al fertilității, pe care grâul asigură producții ridicate numai dacă se folosesc
îngrășăminte și amendamente. (Gh. Bîlteanu, 1998).
În Moldova solurile domninante sunt cernoziomurile și solurile de luncă, în diferite stadii
de evoluție, soluri argilo -iluviale și cernoziomuri în diferite stadii de levigare și soluri argilo –
iluviale slab productive. Zona favorabilă culturii grâului cuprinde suprafețe însemnate în județele

Botoșani, Iași, Galați, Vaslui și o fâșie însemnată în dreapta Siretului. Pr oducțiile de grâu la
hectar sunt reduse în județele Galați, Vaslui și Iași, deoarece suprafețe întinse de teren sunt
erodate.
Zona puțin favorabilă asigură cerințele grâului din punct de vedere climatic, dar solurile
sunt caracterizate prin fertilitate redusă, cu însușiri chimice și fizice puțin corespunzătoare.
Câmpia Bărăganului, datorită sistemelor de irigații amenaj ate în ultimii ani și datorită extinderii
în cultură a soiurilor autohtone cu perioadă de vegetație ma i scurtă, mai rezistente la ger , poate fi
încadrată în zona foarte favorabilă a grâului de toamnă. Efectele negative ale secetelor din
perioada semănatulu i și din perioada formării bobului, cu o frecvență foarte mare în această
regiune se restrâng ca urmare a aplicării irigațiilor; fenomenul de șiștăvire determinat de secetele
atmosferice este evitat și prin formarea mai timpurie a bobului, înainte de apari ția acestora.
Situația este aceeași și pentru cea mai mare parte a suprafețelor din Dobrogea. (O. Berbecel și
Gh. Valuță, 1960). Datorită extinderii suprafețelor irigate, în județele din sudul țării, condițiile de
vegetație ale grâului de toamnă s -au îmbun ătățit.

Tabelul 3.1
Zonarea soiurilor de grâu de toamnă în România (ICCPT -FUNDULEA, 1995)
Zona de cultură Soiurile recomandate
Sudul țării Fundulea 4; Flamura 85; Dropia; Lovrin 34; Rapid
Zona colinară din sudul
țării Albota; Trivale; Siminic 30; Fundulea 4
Zona de câmpie – Timiș,
Arad, Bihor Lovrin 34; Lovrin 41; Flamura85; Fundulea 4; Delia; Alex; Dropia
Transilvania Arieșan; Apullum; Transilvania 1; Turda 81; Fundulea 4; Turda 95
Centrul și sudul
Moldovei Flamura 85; Dropia; Gabriela; Moldova 83; Fundulea 4
Nordul Moldovei Aniversar; Suceava 84; Turda 81; Arieșan

3.3. Particularități biologice

Durata perioadei de vegetație la grâul de toamnă, în condițiile din țara noastră, durează
aproximativ 9 luni (270 -290 zile). În acea stă perioadă, plantele de grâu trec prin anumite stadii
fenologice care pot fi recunoscute prin schimbările în aspectul exterior al plantelor, fiind însoțite
de modificări interne în biologia plantei.
Semințele de grâu germinează în procent ridicat doar după ce a parcurs repausul seminal,
care în condițiile și la solurile din țara noastră are o durată cuprinsă între 40 și 65 de zile (I.
Dincu 2002). Zonele mai reci și umede din țara noastr ă sunt reprezentate de județele :
Maramureș, Bistrița Năsăud, H arghita, Covasna, Brașov, Sibiu, Alba, Hunedoara, Sălaj, Neamț
și Suceava. Aici, perioada dintre recoltarea loturilor semincere și semănatul grâului este, în circa
50% din ani, mai scurtă decât perioada necesară parcurgerii repausului seminal.
Fazele fenologice pe parcursul perioadei de vegetație sunt: germinarea, înrădăcinarea,
înfrățirea, formarea paiului, înspicare -înflorire -fecundare, formarea și coacerea boabelor. Etapa
vegetativă este caracterizată prin dezvoltarea organelor vegetative ale p lantelor de la germinare
la înfrățire. Etapa generativă este caracteriza tă prin dezvoltarea inflorescenț ei, a florilor și
formarea boabelor, de la începutul alungirii paiului și până la coacerea deplină.
Dacă se seamănă boabe de grâu care nu și -au parcurs repausul seminal, se obțin lanuri de
grâu cu răsărire neuniformă și cu densitate redusă. Din această cauză se obțin în mulți ani
producții mici de grâu în zonele menționate mai sus. La planta de grâu, creșterea încetează după
10-12 zile de la răs ărire, iar în sol se formează nodul de înfrățire, din care pornesc lăstari noi care
poartă denumirea de frați. Nodul de înfrățire, în realitate este reprezentat de mai multe noduri
care sunt foarte strâns apropiate între ele.
Comportarea semințel or de grâu în perioada de germinare -răsărire depinde de o serie de
factori: facultatea germinativă și energia germinativă; puterea de străbatere; starea de sănătate și
tratamentele la sămânță; mărimea bobului și cantitatea de substanțe de rezervă; atacul d e boli și
dăunători; compactarea solului și formarea crustei; asigurarea umidității temperaturii și aerației
în sol.
Verigile care acționează pozitiv asupra capacității de înfrățire sunt: mărimea bobului,
epoca mai timpurie de semănat, regimul de nutriție al plantelor, spațiul de nutriție, etc.

Pentru ca grâul de toamnă să reziste la temperaturile scăzute din timpul iernii, trebuie să
conțină o cantitate cât mai mare de zaharuri și substanțe proteice și o cantitate cât mai mică de
apă. A ceste condiții se realizează de regulă în lunile octombrie, noiembrie și decembrie, prin
procesul de călire.
Procesul de călire se realizează atunci când în celulele plantelor de grâu sunt acumulate
cantități mari de glucide (zaharoză, glucoză și levuloză), având un rol deosebit de important în
protejarea coloizilor din protoplasmă. În perioada înfrățirii are loc acumularea de zaharuri în
plantele de grâu. Aceste acumulări se realizează la temperaturi destul de ridicate din timpul
zilelor de toamn ă (10 -15° C) și la temperaturi scăzute (0 -6° C) din timpul nopților.
Scăderea temperaturii în timpul nopții până la 0° C este factorul care reduce fenomenul de
creștere a plantelor de grâu. Această scădere de temperatură are rol în a reduce inten sitatea
procesului de transpirație, fapt ce asigură păstrarea zaharurilor, acumularea lor în frunze și nodul
de înfrățire (proporția zaharurilor poate atinge 40 -45% în frunze și 45 -50% în nodul de înfrățire).
O importantă parte din vegetația grâ ului de toamnă se petrece în perioada de iarnă , în
condiții de temperatură scăzută.
Cea mai importantă caracteristică a fiziologiei grâului de toamnă în perioada de
criptovegetație este constituită de absorbția azotului, transformarea și utilizar ea acestuia pentru
procesele morfogenetice. Plantele de grâu absorb azotul la temperaturi foarte scăzute, chiar și la
temperaturi sub 0° C.
În perioada de criptovegetație , în frunzele de grâu are loc și procesul de fotosinteză. La
temperatura scă zută din timpul iernii, procesul de fotosinteză nu încetează și intensitatea lui este
în funcție de nivelul temperaturii. El a fost evident la grâul de toamnă și la temperaturi de -5° C .
În perioada de iarnă, conținutul de clorofilă în frunzele grâului de toamnă manifestă
diferențieri înse mnate între soiuri. De asemenea , la unele soiuri s -a găsit un conținut mai ridicat
în acid ascorbic și substanță uscată, o concentrație mai ridicată a sucului celular și o activitate a
catalazei mai redusă, fapt ce evidențiază o mai bună adaptare a lor la condițiile din timpul iernii.
Este greu să se precizeze momentul trecerii plantelor de grâu în perioada de
criptovegetație. Pentru condițiile țării noastre se menționeaza datele de 5 -10 decembrie pentr u
Transilvania și jumătatea de nord a Moldovei, 10 -20 decembrie în regiunile sudice și vestice și a
treia decadă a lunii decembrie în sud -estul Dobrogei.

Perioada de regenerare a grâului de toamnă are loc odată cu d ezghețarea solului , când
plante le încep să își intensifice funcțiile vitale și durează până la începerea condițiilor optime de
creștere. O dată cu creșterea temperaturii se dezvoltă sistemul radicular și numărul de frați.
Regenerarea plantelor de grâu depinde de temperatură și intensitatea absorbției azotului. În
această perioadă este necesară o concentrație mai mare de azot în sol, datorită temperaturii
scăzute a mediului de nutriție și sistemului radicular slab dezvoltat.
Perioada generativă este caracterizată prin creșterea accentuată a organelor vegetative și
formarea organelor de reproducere. De când începe formar ea paiului și până la înspicare ,
sistemul radicular se dezvoltă, reprezentând 8 -10% din greutatea plantei la sfârșitul vegetației. Pe
parcursul perioadei de înflorit, 80 -85% din masa de rădăcini se găsesc până la 30 cm adâncime în
sol. Rădăcinile grâului pot pătrunde până la 160 cm adâcime în sol.
În perioada octombrie –martie, având în vedere ca durează 2/3 din întreaga perioadă de
vegetație, pla nta de grâu acumulează doar 3% din cantitatea totală de biomasă. Planta de grâu se
dezvoltă în proporție de 64,8% în doar 40 de zile. Această dezvoltare rapidă se produce în
intervalul 20 aprilie -30 mai. În acest interval, plantele solicită o cantitate mar e de apă și elemente
nutritive.
La scurt timp după fecundare se înregistrează o scăder e a greutății părții vegetative , dar o
intensă creștere în greutate a bobului. Creșterea masei de boabe are loc în proporție de cel puțin
28-30% cu produși de f otosinteză anterior acumulați ca substanțe de rezervă în organele
vegetative.
Coeficientul de convertire (la o suprafață foliară a plantelor de grâu de toamnă de 30 -40
mii m2 înregistrată la sfârțitul lunii mai) a energiei solare în ene rgie chimi că la grâul de toamnă ,
luând în calcul biomasa realizată în perioada 1 martie -30 iunie, se situează în jurul a 3,8%.
Luând însă în considerare numai produsul principal (boabele), se obține un coeficient de
valorificare de numai 1,4%, ceea ce înseamnă 36% d in coeficientul global de convertire a
energiei luminoase solare. În cursul formării biomasei, coeficientul de convertire atinge
momente maxime, de circa 8,5%. ,
Înflorirea la grâul de toamnă începe la 5 -6 zile după înspicare, dar în situația unor
temperaturi ridicate , înflorirea poate să înceapă imediat după înspicare sau chiar când spicul se
află în burduf. La temperaturi scăzute deschiderea florilor poate întârzia 8 -9 zile de la înspicare.

Un spic înflorește în 3 -5 zile, iar un lan înt reg în funcție de numă rul de frați pe plantă, în 6 –
7 zile . Deși grâul este plantă autogamă , se întâlnesc și cazuri de polenizare încrucișată.
Formarea bobului are loc într -un interval de timp de 32 -45 zile cât durează perioada de la
fecundare pâ nă la maturitate, când în bobul de grâu are loc un proces intens de depunere a
substanțelor asimilate în frunze (primele care se depozitează sunt substanțele organice azotate).
În faza de coacere în lapte , bobul conține circa 50 % apă din greutate a sa. Conținutul de apă
scade treptat , astfel că la maturitatea deplină, el ajunge la numai 16%. Odată cu scăderea
conținutului în apă, bobul își reduce din volum și își schimbă consistența, se întărește. Un bob
cântărește 35 -50 mg.
În etapa vege tativă au loc: germinația și răsărirea, dezvoltarea sistemului radicular
embrionar, înfrățirea, adaptarea plantelor la condițiile nefavorabile din timpul iernii (călirea) și
vernalizarea (iarovizarea). Procesul de vernalizare, în condițiile din țara noastr ă, se produce la
începutul iernii, până la sfârșitul lunii decembrie. Durata procesului de vernalizare diferă în
funcție de soi.
Fazele parcurse de grâu în etapa generativă sunt: alungirea tulpinii, diferențierea organelor
florale, înspicarea, în florirea, fecundarea, formarea și coacerea bobului.
Durata acestor două etape, vegetativă și generativă, determină genetic patru grupe
biologice: grâne tardivo -tardive (ambele etape parcurg o durată lungă de timp); grâne precoce –
tardive (prima et apă se petrece într -un timp mai scurt decât a doua etapă); grâne precoce -precoce
(ambele etape au o perioadă scurtă de parcurgere); grâne tardivo -precoce (prima etapă are o
durata mai lungă decat a doua etapă).
Ideal pentru condițiile din țara noastră și pentru alte zone asemănătoare din lume este
grâul tardivo -precoce, deoarece rezistă la condițiile nefavorabile din timpul toamnei și iernii și la
condițiile nefavorabile din timpul verii (arșițe, secete). Acest grâu este înzestrat cu rezistență
genotipică la asprimile iernii.

3.4. Particularități morfologice

Încolțirea la grâul cu bobul golaș este unipolară, iar la grâul cu bobul îmbrăcat este
bipolară.
Sistemul radicular se formează în faza de încolțire și răsărire din 3 -5 rădăcini embrionare.
Rădăcinile sunt fasciculate și pot pătrunde în sol până la 1,5 -2 m adâncime. Majoritatea
rădăcinilor sunt superficiale.
Tulpina este un pai care variază intre 0,4 -1,8 m și este format din 5 -7 internoduri.
Majoritatea internodurilor s unt goale în interior, excepție făcând speciile: Triticum durum,
Triticum monococcum, Triticum polonicum si Triticum turgidum , la care ultimul internod sub
spic e plin cu măduvă. Paiul este de culoare alb -gălbuie, de diferite intensități, determinată de
prezența stratului de pruină.
Frunzele sunt de formă liniar -lanceolate, dispuse altern, glabre la formele de toamnă și
slab sau pronunțat păroase la soiurile de toamnă. Limbul este ascuțit, la frunzele tinere fiind
răsucit în sensul de rotire al ac elor de ceasornic. Ligula și urechiușele sunt ușor vizibile.
Inflorescența este un spic care este alcătuit dintr -un rahis care susține pe toată lungimea
lui, mai multe spiculețe. Cu cât spicul este mai lung, cu atât randamentul este mai mare.
Spiculețul cuprinde de la 2 la 5 flori, dintre care doar 2 -3 sunt fertile. Spicul are lungimea
cuprinsă între 8 -14 cm.
Forma spicului poate fi : fusiformă, cu grosimea maximă la mijloc; piramidală, cu
grosimea maximă la bază; măciucată, cu grosimea maximă la vârf; cilindrică sau prismatică cu
grosimea egală pe toată lungimea.
Compactitatea spicului poate fi : mică, până la 16 spiculețe pe 10 cm r ahis; mijlocie, 17 –
22 spiculețe pe 10 cm rahis; mare, 23 -28 spiculețe pe 10 cm rahis; foarte mare, peste 28 de
spiculețe pe 10 cm rahis.
Floarea este protejată de două palee. Înfloritul se produce dimineața, la temperatura de 14 –
16° C, florile ră mânând deschise 10 -30 minute. Înfloritul începe de la mijlocul spicului și
continuă spre extremități. Durata de înflorire a spicului este de 6 zile, iar a spiculețului de 3 zile.
Fructul este o cariopsă alungit -ovală.

3.5. Cerințele față de cli mă și sol

Datorită plasticității ecologice deosebite, zonele de cultură ale grâului prezintă climate
diferite, cum ar fi : subtropical, mediteranean, oceanic și continental.
Perioada de vegetație a grâului de to amnă în condițiile țării noastre durează între 270 și
300 zile, oscilân d în funcție de soi și de condiț iile în care se cultivă. În sudul țării, grâul este
semănat după 25 septembrie și va fi recoltat la începutul lunii iulie, iar în partea de nord va fi
semănat du pă 15 septembrie și recoltarea va avea loc în a doua jumătate a lunii iulie și în prima
jumătate a lunii august.

Temperatura . Randamentul la grâu este asigurat în zonele unde temperatura este scăzută
la începutul vegetației, moderată în perioada de creștere intensă și relativ ridicată în perioada de
coacere. Observațiile efectuate au evidențiat pentru răsărire un necesar de 119° C, temperaturi
mai mari de 0° C, cu limite de variație intre 100 și 140° C. Având în vedere condițiile ce se pot
realiz a în perioada de semănat a grâului de toamnă, durata optimă de răsărire este de 10 zile.
Înfrățirea grâului se petrece în condiții optime la temperaturi mai scăzute (8 -12° C), imediat după
germinare. Temperaturile mai ridicate din timpul perioadei de înfră țire sunt dăunătoare plantelor
de grâu, în sensul că determină o prea mare creștere vegetativă și formarea nodului de înfrățire
prea aproape de suprafața solului. În aceste două situații se reduce rezistența grâului de toamnă la
ger (Gh. Bâlteanu 1998).
În perioada de toamnă, grâul de toamnă rezistă la temperaturi de -15,-18° C, iar soiurile
mai rezistente chiar la -20° C. Sunt rare cazurile în care întalnim temperaturi atât de scăzute, în
zonele de cultură a grâului. Nodul de înfrățire este prote jat de un strat subțire de pământ, iar când
peste plante se așterne și un strat de zăpadă, pericolul scăderii temperaturii la limita critică este
mai redus sau complet înlăturat. Rezistența grâului la temperaturile foarte scăzute este strâns
legată de fact orii genetici. Temperaturile care scad brusc înainte ca planta de grâu să fi parcurs
întregul proces de călire, precum și temperaturile scăzute brusc, primăvara după ce plantele au
trecut din faza de rezistență în faza de nerezistență, pot afecta producția de grâu.
Primăvara când plantele intră în stadiul de lumină, cresc și cerințele de temperatură. Astfel,
până la alungirea paiului sunt favorabile temperaturile de 8 -10° C, în perioada alungirii paiului
de 14 -18° C, iar la înspicare16 -18° C.

Înflorirea, polenizarea și fecundarea se desfășoară normal și când în timpul acestor faze
temperatura aerului oscilează între 11° C noaptea, și 25° C ziua. Cele mai prielnice temperaturi
sunt c onsiderate între 16 și 20° C. ( O. Berbecel și colab. 1960). În per ioada de umplere a
bobului, temperatura de 20° C, creează condiții optime pentru acumularea substanțelor de
rezervă și maturarea treptată a boabelor.
Temperaturile prea ridicate care au loc în timpul perioadei de formare a paiului și până la
sfârșitul vegetației au efecte negative asupra grâului și se pot accentua puternic dacă sunt însoțite
de insuficiența umidității în sol și în aer. Surplusul de temperatură din perioada înspicatului și
umplerii bobului împiedică o bună polenizare și fecundare ș i respectiv , accentuează fenomenul
de pălire.

Umiditatea. Pe glob, grâul se cultivă în regiuni foarte diferite din punct de vedere al
umidității solului și aerului. De aceea întâlnim culturi de grâu în zone cu 2500 mm precipitații
anuale dar și în zone cu numai 200 mm (A. Faverco, 1959). Mai mult de 75% din suprafața
mondială ocupată cu grâu este extinsă în regiuni cu precipitații anuale cuprinse între 370 și 875
mm (W. Leonard, 1963 ).
Cercetările din țara noastră au arătat că pentru realizare a unei producții de 55 -65 q/ha
boabe, grâul consumă în medie 420 -445 mm apă. În nordul Bărăganului, consumul total de apă
este de circa 470 mm la soiurile tardive și aproximativ 450 mm la soiurile timpurii. În perioada
de înspicare și umplere a bobului, in suficiența apei în sol însoțită de seceta atmosferică și de
temperaturi ridicate , creează un dezechilibru în circuitul apei în natură.
Timpul relativ secetos de la sfârșitul perioadei de vegetație a grâului asigură o bună
maturitate a boabelor, organizarea și realizarea recoltatului în foarte scurt timp. Ploile din timpul
recoltării diminuează greutatea boabelor, decolorează boabele, depreciază însușirile de
panificație, favorizează încolțirea boabelor în spic și dăunează parcurgerii repausului s eminal.
Plantele care de la semănat până la răsărire cresc în condiții neprielnice, din punct de
vedere al umidității, sunt slabe, cu frunzulițele înguste, cu rădăcini embrionare slab dezvoltate,
cu cantități reduse de hidrați de carbon. Aceste p lante parcurg cu dificultate condițiile neprielnice
din timpul iernii. Condițiile corespunzătoare de umiditate în primăvară nu pot elimina diferențele
create de insuficiența apei în perioada răsăririi și a etapelor următoare. Ele se mențin pe întreaga
perioadă de vegetație cu repercursiuni asupra capacității de producție.

În condițiile țării noastre , în numeroși ani, în multe regiuni (mai ales în Câmpia de sud,
sud-est și sudul Moldovei), în perioada de însămânțare a grâului de toamnă se înregist rează
secete pronunțate, secete care obligă semănatul pe sol uscat și din această cauză, patul germinativ
este pregătit necor espunzător. În aceste condiții, grâul răsare după prima ploaie, iar în unele
cazuri, dacă seceta continuă, în timpul iernii, sau c hiar primăvara timpuriu.
Având în vedere condițiile țării noastre, perioada de răsărire a grâului de toamnă este
critică în numeroși ani și pentru înlăturarea neajunsurilor create de insuficiența precipitațiilor,
trebuie luate din timp măsuri de asigurare a pregătirii solului în cele mai bune condiții. În
perimetrele irigate, mai ales în zonele cu secete de toamnă și iarnă bine știute, apare obligatorie
irigarea de răsărire.

Solul . Grâul dă producții ridicate pe soluri cu cap acitate mar e de reținere a apei și cu
subsol permeabil. Aceste condiții sunt îndeplinite de solurile lutoase și argilo -lutoase. Solurile
nepotrivite pentru cultura grâului sunt cele pe care stangnează apa. Astfel, plantele sunt expuse în
timpul iernii la degerare și asfixiere. De asemenea solurile nisi poase sunt nepotrivite pentru
cultura grâului, deoarece au permeabilitate ridicată, iar plantele pot suferi de secetă și pot fi
expuse dezrădăcinării pe timpul iernii.
Pe solurile prea acide sau prea alcaline, plantele de grâu se dezvoltă slab și dau producții
mici. Cel mai potrivit pH se încadrează, după I. Minkevici (1965), în limitele 6 -7,5. Cele mai
ridicate producții de grâu se obțin pe solurile bălane, cernoziomuri și pe solurile brun -roșcate.
Deși solur ile din seria cernoziomurilor și solul brun roșcat sunt cele mai potrivite pentru
grâu, totuși cultura acestei plante se extinde și pe alte soluri.
Astfel, grâul este întâlnit și pe soluri argilo -iluviale (cenușii, brun argilice, brun podzolite,
podzolice argilo -iluvionale etc.), pe soluri brune, pseudorendzine, lăcoviști, gleice, aluviuni, pe
soluri erodate, etc. Pe aceste soluri, grâul dă producții foarte bune în cazul în care se corectează
aciditatea și se utilizează îngrăsăminte, mai ales cele azotate.
Tabelul 3.2
Nivelul apei freatice și producția de grâu (J. Prats și colab. 1966)
20 40 60 80
Producția în
procente 100 190 248 280

CAPITOLUL IV
TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A GRÂULUI
4.1. Rotația culturii

Atunci când se stabilește rotați a culturilor la grâul de toamnă, trebuie să se țină cont de
următoarele aspecte:
 ponderea însemnată a speciei în structura culturilor de câmp din țara noastră (22 -24% din
suprafața arabilă, 33 -36% din suprafața o cupată cu cereale, 27 -28% din suprafața
culturilor de câmp);
 extinderea culturii în toate județele țării, deci în condiții pedoclimatice foarte diferite;
 cerințele deosebite față de pregătirea solului și față de epoca de semănat; sensibilitatea
mare a culturii la îmburuienare, la toate categoriile de buruieni (anuale, bienale, perene);
 capacitatea redusă pentru valorificarea fertilității naturale a solului , datorită aparatului
radicular slab dezvoltat, cu capacitate redusă de solubilizare a substanțelor nutritive din
sol;
 sensibilitatea la un număr mare de boli de care sunt afectate toate plantele din grupa
cerealelor; dificultățile în administrarea direct ă a îngrășămintelor organice, determinate
de intervalul scurt care rămâne între momentul recoltării plantei premergătoare și
momentul semănatului. (Gh. Bîlteanu, 1998).
Plantele premergătoare culturii grâului de toamnă trebuie să răspundă următoarelor ceri nțe:
 să elibereze terenul cât mai devreme în vară, pentru a rămâne timp suficient în vederea
pregătirii solului în cele mai bune condiții și pentru efectuarea semănatului in timp optim;
 să lase terenul curat de buruieni, cu însușiri fizice și chimice amel iorate, cu conținut
ridicat în substanță organică și substanțe nutritive.
Având în vedere timpul când eliberează terenul, plantele premergătoare pot fi clasificate
astfel: plante care se recoltează în prima jumătate a verii; plante care eliberază terenul în a doua
jumătate a verii, până în preajma epocii de semănat a grâului.
Cele mai bune plante premergătoare pentru cultura grâului de toamnă, sunt cele care
eliberează terenul devreme, creând condiții foarte bune pentru pregătirea solulu i.

Plantele foarte bune premergătoare pentru cultura grâului, care eliberează terenul în prima
jumătate a verii, sunt următoarele: mazărea, fasolea, borceagul, rapița de toamnă, inul pentru
fibră, cartoful timpuriu și de vară, trifoiul, cânepa pe ntru fibră, muștarul, năutul, bobul, sfecla
pentru sămânță, porumbul recoltat pentru însilozare, tutunul, macul, coriandrul, anasonul și
chimenul.
Plantele premergătoare pentru cultura grâului de toamnă, sunt: soia, sfecla pentru zahăr,
sfecla fu rajeră, cartoful de toamnă, floarea soarelui, porumbul pentru boabe, cânepa. Aceste
culturi trebuie să fie recoltate până la 10 -15 septembrie, pentru ca pregătirea solului să se
desfășoare în condiții optime.
Trifoiul roșu este cea mai bună preme rgătoare pentru grâul de toamnă, deoarece lasă în
solurile sărace o mare cantitate de substanță organică (2,5 -5 t/ha substanță uscată, rădăcini și
miriște). În urma culturii trifoiului, solul rămâne bine structurat cu regim de aer și apă
îmbunătățit.
Floarea -soarelui a fost mult timp socotită o rea premergătoare pentru grâul de toamnă. Se
aprecia că după floarea -soarelui solul rămâne foarte uscat și că în cultura de grâu apare
samulastra în cantitate mare (N. Săulescu, 1965). Rezultatele experimen tale din u ltimii ani
dovedesc contrariul. Floarea -soarelui, este în general, o premergătoare pentru grâul de toamnă,
mai bună decât porumbul. Ea eliberează terenul înaintea porumbului, îl lasă mai curat de
buruieni, îndepărtarea resturilor vegetale ridică incomparabil mai puține probleme, iar solul se
găsește mai bine decât după porumb. Rezerva de apă în sol după floarea -soarelui la semănatul
grâului este cel puțin la nivelul rezervei aflate după porumb. Mai trebuie adăugat că floarea –
soarelui nu suferă de boli comune cu grâul. Experiențele efectuate la ICCPT -Fundulea au pus în
evidență că producțiile de grâu cultivat după floarea soarelui sunt mai mari cu 250 -300 kg
boabe/ha, decât producțiile de grâu cultivat după porumb ( C. Pintilie și Gh. Sin, 1974).
Grâul de toamnă nu poate fi cultivat în monocultură, deoarece se pot înregistra scăderi
importante de producție. Cauzele scăderii producției la grâul cultivat în monocultură sunt
reprezentate de:
 îmburuienarea terenului;
 înmulțirea bolilor și a i nsectelor dăunătoare;
 acumularea în sol a unei flore bacteriene rizosferice, care prin produsele ei vitale,
dăunează creșterii și funcționării în bune condiții a rădăcinilor grâului.

4.2. Fertilizarea

Grâul de toamnă este planta care reacționează pozitiv la aplicarea îngrășămintelor,
indiferent de condițiile pedoclimatice ale țării noastre. Grâul valorifică economic atât
îngrășămintele minerale cât și pe cele organice.
Principiile de bază pentru care ajută la stabi lirea stra tegiei de fertilizare sunt:
 cerințele de consum ale culturii;
 evoluția azotului furnizat de sol în cursul perioadei de vegetație;
 posibiliăț ile de utilizare de către plante a azotului furnizat de sol sau provenit din
îngrășămintele aplicate.
După diferiți autori din România, Italia, Franța, pentru 100 kg boabe și producția
corespunzătoare de paie, grâul extrage din sol următoarele cantități de elemente nutritive: 2,3 -3,3
kg N; 1,1 -1,8 kg P2O5; 1,9 -3,7 kg K2O (Gh. Bîlteanu, 1998). În tabelul de mai jos este prezentat
consumul specif ic de elemente nutritive pe tonă de produs boabe și partea aferentă de produs
secundar.
Azotul și fosforul rămân în semințe în procent de 70% respectv 66%, iar potasiul se
gasește în paie în procent de 70%. Chiar dacă prezintă un consum relativ mic de substanțe
nutritive, grâul este deosebit de pretențios la îngrășare, datorită fapt ului că are un aparat radicular
slab dezvoltat cu slabă putere de solubilizare a elementelor nutritive din sol. Chiar dacă are o
perioadă de vegetație mai lungă, grâul absoarbe o mare parte din elementele nutritive într -un
timp cât mai scurt, de la început ul formării paiului până la coacerea în lapte: 78 -92% N;75 -88%
P2O5 și 85 -88% K 2O (W. Leonard și J. Martin, 1963).
Îngrășămintele pe bază de azot sunt cele mai utilizate. Ele sunt necesare indiferent de tipul
de sol pe care se înființează cultura de grâu. Având în vedere că azotul are o solubilitate ridicată,
perioada de aplicare trebuie aleasă cu grijă. Din această cauză, fertilizatorii pe bază de azot sunt
aplicați în mai multe etape.
Beneficiile azotului aplicat în cantități corespun zătoare sunt acelea că asigură o bună
înfrățire si o bună înrădăcinare a plantelor, mărește rezistența la temperaturi scăzute, mărește
numărul de flori fertile în spic și îmbunătățește conținutul boabelor în substanțe proteice. Ținând
cont de solurile din țara noastră, azotul este elementul principal în obținerea de producții ridicate
la grâu. Carența de azot este manifestată prin reducera numărului de frați, reducerea suprafeței de

asimilație, debilitarea plantelor, reducerea rezistenței la iernare, reduce rea numărului de flori
fertile în spic și scăderea conținutului boabelor în substanțe proteice.
Excesul de azot determină creșterea suprafeței foliare, reducerea asimilației nete totale,
întârzierea vegetației. Excesul de azot expune plantele la cădere, reduce rezistența la iernare,
mărește sensibilitatea la boli, reduce rezistența la secetă și reduce capacitatea de fructificare a
plantelor. Grâul acapareaza azotul atât sub forma nitrică, cât și sub formă amoniacal ă (Gh.
Bîlteanu, 1998).
Fosforul ajută plantele de grâu pentru a avea o mai bună înrădăcinare, înfrățire, rezistență
la iernare, rezistență la cădere. Un rol foarte i mportant al fosforului este acela de a mări eficiența
azotului și de a asigura pe unele soluri, sporuri de produc ție, chiar dacă este aplicat singur. Alt
rol al fosforului este acela de a mări rezistența la boli și de a diminua acțiunea negativă a
excesului de azot. Plantele tinere de grâu de toamnă absorb foarte repede fosforul din
îngrășăminte. Mai târziu, crește capacitatea plantelor de a folosi fosforul din rezervele solului .
Deficitul în fosfor a plantelor de grâu poate duce la încetinirea creșterii plantelor de grâu,
reducerea masei de rădăcini și întârzierea maturității. Creșterea conținutului de amidon și
reducerea conținutului de proteină în bobul de grâu se datorează dozelor mari de fosfor.
Caracteristicile potasiului sunt acelea că favorizează sinteza hidraților de carbon,
contribuie la creșterea plantelor de grâu la ger, iernare, cădere și boli. I nsuficiența în potasiu se
manifestă prin îngălbenirea specifică a limbului frunzei în pa rtea superioară și pe margine ( J.
Hoffer și A Krantz, 195 7). Mai târziu tulpina slăbește , iar planta devine pipernicită. Un fenomen
caracteristic al carenței de potasiu îl constituie formarea la baza plantei a numeroși frați axilari,
încât planta capătă aspect de tufă. În țara noastră, la cultura de grâu, carența de potasiu se
manifestă pe soluri podzolite mai ușoare, mai ales în urma aplicării amendamentelor de calciu.
Gunoiul de grajd poate fi aplicat direct în cultura grâului sau poate fi aplicat culturii
premergătoare grâului de toamnă, în toate regiunile în care se cultivă. Datorită gunoiului de grajd
se obțin sporuri de recoltă destul de mari, în toate zon ele pedoclimatice în care se cultivă grâul de
toamnă. La folosirea a 20 t/ha gunoi de grajd, privind la nivelul celor mai diferite zone de cultură
ale grâului și la ani diferiți, sporurile de recoltă s -au încadrat în limitele 0,6 -1,5 t/ha. Reacția cea
mai puternică s -a înregistrat pe soluri argilo -iluviale și pe soluri erodate ( Gh. Bâlteanu, 1998 ).
Gunoiul de grajd este mai eficace dacă se aplică împreună cu îngrășăminte minerale, în special

pe soluri erodate și soluri argilo -iluviale. El poate fi aplicat a tât în stare proaspătă, cât și
fermentat, fără a se înregistra diferențe de producție între aceste forme de utilizare.
În rotația grâu -porumb, gunoiul de grajd va fi aplicat întotdeauna porumbului, datorită
timpului scurt care rămâne de la recol tarea porumbului și până la semănatul grâului, iar grâului ii
vor fi aplicate îngrășămintele minerale, în timpul vegetației. Chiar dacă gunoiul de grajd este
aplicat plantei premergătoare, grâul valorifică destul de bine substanțele nutritive ale acestuia.
Conținutul gunoiului de grajd în substanțe nutritive la al doilea an de la aplicare, este de 1,2 kg
de N, 0,8 kg P 2O5 și 2 kg K 2O pe tona de gunoi aplicată ( Cr. Hera, 1984).
Pentru aplicarea îngrășămintelor minerale, rețin atenția în mod deosebi t două aspecte:
dozele ce trebuie folosite și timpul de aplicare.
Cantitatea de îngrășăminte ce se utilizează în cultura grâului trebuie stabilită ținând seama
de: soiul cultivat; tipul genetic de sol; planta premergătoare; umiditatea solului; ca racteristicile
climatice ale anului precedent și interacțiunea elementelor nutritive. La acestea se mai adaugă
tipul de îngrășământ folosit, interacțiunea îngrășământ -sol, epoca și metoda de încorporare, etc.
Numeroase experiențe au evidențiat re acția sensibilă diferită a solurilor la îngrășămintele
minerale. Capacitatea de producție a soiurilor, rezistența lor la boli, îndeosebi la boli foliare, sunt
particularități ce stau la baza stabilirii dozelor de îngrășăminte chimice, îndeosebi cele cu az ot.
Este cunoscut că grâul de toamnă reacționează la azot și fosfor date împreună, pe toate tipurile de
sol, iar raportul dintre ele este egal cu 1: 0,7 -0,8.
În funcție de planta premergătoare, dozele de îngrășăminte se stabilesc diferențiat. Ast fel,
după leguminoase , dozele sunt mai mici decât după prășitoare. După cultura de mazăre, doza se
reduce cu 30 -40% față de cea utilizată la grâu după porumb.
Umiditatea solului este factorul care influențează cantitatea de îngrășăminte ce se
administrează solului. Umiditatea solului și doza de îngrășământ se află în strânsă legătură cu
producția de grâu.
Pentru grâul de toamnă rezultă cantități diferite de azot de la un an la altul, în funcție de
cantitatea de precipitații din lunile septembrie -februarie. În 11 ani luați în considerare, cantitățile
optime de azot au variat, în cercetările efectuate de D. Ișfan, în funcție de umiditate, în limitele
54-105 kg/ha.

În diferite zone de cultură se pot realiza sporuri medii de recol tă, cuprinse între 10,9 și
20,8 q/ha, la grâul de toamnă irigat. Dozele de azot sunt de aproximativ 100 și 110 kg/ha, iar
dozele de fosfor se situează între 31 și 61 kg.
De asemenea, pentru stabilirea dozelor de îngrășăminte la cultura grâului, t rebuie să se țină
cont de caracteristicile climatice ale anului precedent. După ani secetoși, dozele de îngrășăminte
pot fi reduse, deoarece se consideră că efectul remanent al substanțelor nutritive date plantei
premergătoare va fi mai pronunțat. În schim b, dozele de îngrășăminte pot fi mărite în cazul când
anul precedent a fost bogat în precipitații, condiții care favorizează levigarea substanțelor mai
solubile în straturile mai profunde ale solului. Dozele de îngrășăminte se măresc și în cazul în
care pl anta premergătoare a avut producții ridicate, în acest fel, eliminând din sol cantități mari
de elemente nutritive.
În cultura grâului în România , în toate zonele, sporul de producție revine în cea mai mare
parte azotului. La doza de N120 și P80, sporul dat în zece stațiuni experimentale s -a încadrat
între 8 și 15,5 q/ha, iar sporul dat de fosfor între 1,5 și 3,5 q/ha. Sporul de recoltă asigurat de
interacțiunea azot -fosfor variază mult de la un an l a altul și pe diferite soluri ( Cr. Hera, 1976).
Îngrășămintele pe bază de fosfor trebuiesc încorporate sub arătura de bază, la nivelul unde
se dezvoltă majoritatea rădăcinilor la planta de grâu. Pe solurile acide, fosforul se fixează sub
formă de fosfați inaccesibili, deoarece are un nivel red us de mobilitate. Dacă superfosfatul va fi
aplicat în timpul perioadei de vegetație, la suprafața solului, chiar și în cele mai bune condiții de
umiditate el nu va putea ajunge la nivelul rădăcinilor și din această cauză nu va aduce nici o
îmbunătățire cul turii de grâu. În cazul în care superfosfatul nu a fost încorporat sub arătură, el
poate fi administrat peste arătură, fiind îngropat prin discuire, înainte de semănat.
Levigarea azotului, la cultura grâului în timpul iernii este determinată de c antitatea de
precipitații, de natura fizico -chimică a solului, de cantitatea de azot mineral aflată în sol și de
gradul de solubilizare a îngrășământului azotat folosit.
Din cercetările efectuate de Rodica Păltineanu (1973) în lizimetre, s -a desprins că cea mai
mare cantitate de azot levigat se înregistrează în perioada octombrie -martie, când consumul de
azot al plantelor este redus, iar cantitatea de apă ce se s curge în sol este ridicată.
Pe argilovis oluri ( brune argilo -iluviale, brun roșcate luvice, luvisoluri albice ș.a.), în
general în zone mai umede, precum și pe soluri erodate, alviuni, soluri cu textură ușoară, unde
sunt întrunite mai multe condiții pentru levigarea azotului, mai ales când s -ar folosi în doze mari,

se administrează la pregătirea patului germinativ, indiferent de planta premergătoare, 1/3 din
doza de azot luată în considerare pentru întreaga perioadă de vegetație a grâului. La
desprimăvărare, în cursul lunii martie, se administrează diferența din doza de azot planificată.
Acestă diferență poate fi însă mai mică sau poate chiar mai mare, în funcție de cantitatea de
precipitații pe perioada de toamnă și iarnă și de starea plantelor de grâu la in trarea și ieșirea din
iarnă ( Gh. Bî lteanu, 1998).
Doza de îngrășământ cu azot care se aplică î n primăvară la grâul de toamnă mai poate fi
numită și “doză corectivă” , întrucât, pe baza elementelor menționate, ea se poate abate în plus
sau în minu s față de doza stabilită inițial, în funcție de recolta planificată, tipul de sol, planta
premergătoare și alți factori. În primăvară, îngrășămintele cu azot ar trebui de fapt administrate la
trecerea plantelor în etapa germinativă (stadiul spicul la 1 cm) , asigurând astfel condiția esențială
a formării elementelor de productivitate (G. Toderi, 1981).
Pentru grâu, cel mai potrivit pH al solului se încadrează în limitele de 6 -7,5. Grâul ocupă
suprafețe însemnate pe soluri cu aciditate ridicată. Ex periențele efectuate la Stațiunile de
cercetări Agricole Albota (Argeș), Suceava, Livada ( Satu -Mare) și analize le de laborator au
evidențiat necesitatea aplicării amendamentelor cu calciu pentru reducerea acidității pe soluri
unde pH -ul suspensiei apoase scade sub 5,8 sau al suspensiei saline sub 5, iar gradul de saturație
cu baze este mai mic de 75% ( Cr. Hera, 1984). Dozele economice de amendamente corespund,
în general, neutralizării de 50% din aciditatea hidrolitică a solului. Amendamentele măresc
acțiunea pozitivă a îngrășă mintelor organice și minerale ( Gh. Cremenescu, 1977).
4.3. Lucrările solului

Se poate afirma că de starea în care se prezintă solul în momentul semănatului depinde în
cea mai mare măsură felul cum vegetează plantele de grâu în toamnă și implicit capacitatea lor
de a trece peste perioada de iarnă. Pregătirea terenului pent ru semănatul grâului pune adesea
probleme deosebite din cauza timpului scurt rămas de la recoltarea culturii premergătoare și până
la semănat a condițiilor meteorologice dificile din perioada de efectuare a lucrărilor ( seceta de la
sfârșitul verii și încep utul toamnei) și a suprafețelor mari care trebuie pregătite și semănate într –
un interval scurt de timp. Grâul cere un sol bine aerat pe circa 20 cm adâncime, cu suprafața
afânată și nu foarte mărunțită, dar fără bulgări, un sol așezat, nivelat, fără restur i vegetale, pentru
a permite semănatul în condiții bune.

Lucrările solului pentru grâul de toamnă trebuie să asigure acumularea și păstrarea în sol a
întregii cantități de apă provenite din precipitațiile din timpul verii și al toamnei; acumular ea în
sol a unei cantități cât mai mari de substanțe nutritive prin stimularea proceselor de nitrificare; un
strat de sol afânat, dar în același timp așezat, pentru înrădăcinare bună a plantelor și pentru
prevenirea procesului de descălțare; un pat germina tiv fără bulgări în care sămânța să poată lua
un contact cât mai strâns cu particulele de sol pentru a răsări în timp scurt și combaterea
buruienilor, a bolilor și dăunătorilor care aduc mari prejudicii producției de grâu.

Lucrările solului după plantele premergătoare care se recoltează timpuriu. Aratul
reprezintă lucrarea de bază pentru grâul de toamnă, la executarea căreia trebuie luată în
considerare data efectuării și adâncimea. Lucrarea de arat trebuie efectuată imediat după
recoltarea plant ei premergătoare, deoarece pierderea apei din sol se produce cu o intensitate
foarte mare și în doar câteva zile, solul se usuca și condițiile în care se poate efectua o arătură
optimă, se înrăutățește.
Arătura de vară va fi efectuată cu plugul î n agregat cu grapa stelatăAceastă grapă are rolul
de a nivela solul, reducând astfel suprafața de evaporare a apei, mărunțește bulgării umezi,
realizând la suprafața solului un strat protector. În cazul în care aratul nu se poate efectua imediat
după recol tarea plantei premergătoare, din cauza secetei accentuate, va avea loc o lucrare
superficială a solului cu ajutorul grapei cu discuri. Avantajele acestei lucrări sunt acelea că se va
crea la suprafața solului un strat protector cu rol în conservarea apei ș i combaterea buruienilor;
de asemenea se creează și un mediu favorabil proceselor de nitrificare. (http://producerea -si-
conservarea -furajelor.blogspot.com/2013/06/lucrarile -solului.html).
Arătura de vară , efectuată imediat după recoltarea plantei premergătoare, determină
sporuri la producția de grâu, în toate regiunile țării, indiferent de tipul de sol.
Adâncimea optimă a arăturii la grâul de toamnă este de 20 cm. Oricare arătură mai adâncă
de 20 de cm este ineficientă. Adâncimea arături i de vară pentru grâul de toamnă trebuie stabilită
în funcție de umiditatea solului și adâncimea arăturii la planta premergătoare. Producțiile ridicate
la grâu nu depind de adâncimea arăturii ci mai degrabă de timpul când se execută și calitatea
acesteia. După arătură, solul va fi mobilizat cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colți
reglabili. În ziua semănatului se va efectua o trecere cu ajutorul cultivatorului combinat pentru

pregătirea patului germinativ și cultivația totală a solului. Astfel se a sigură condiții optime pentru
răsărirea semințelor de grâu.

Lucrările solului după plantele premergătoare care se recoltează târziu. Suprafețele
cele mai mari cu grâu, sunt semănate după plantele premergătoare recoltate târziu. Plantele
premergă toare târzii, care sunt recoltate în a doua parte a verii, în cursul lunii septembrie, sau
chiar la începutul lunii octombrie sunt: soia, floarea -soarelui, porumbul, sfecla, cartoful, etc.
Dificultățile în vederea lucrărilor solului se datorează cantității reduse de apă în sol la momentul
recoltării, resturilor vegetale rămase pe parcelă și timpului scurt rămas la dispoziție până la
semănatul grâului.
Momentul optim de pregătire al solului este de cel puțin 14 zile înainte de semănat.
Arătura proa spătă nu oferă condiții bune pentru germinarea semințelor. De asemenea pericolul
degerării grâului este mare, deoarece aerul rece pătrunde prin golurile arăturii, afectând
rădăcinile și nodul de înfrățire și astfel este favorizat procesul de dezrădăcinare a plantelor.
Imediat după recoltarea culturii premergătoare, solul va fi mobilizat cu plugul la o
adâncime de 20 cm în agregat cu grapa stelată. Această lucrare urmarește încorporarea resturilor
vegetale în sol. Dacă este necesar, înaintea arătur ii, solul va fi mobilizat perpendicular pe direcția
rândurilor plantei premergătoare cu ajutorul grapei cu discuri, pentru mărunțirea resturilor
vegetale de la suprafață.
În ceea ce privește adâncimea arăturii și a importanței ei pentru producția de grâu,
rezultatele cercetărilor efectuate în țara noastră, în toate zonele pedoclimatice, în special după
porumb, cea mai extinsă cultură târzie după care se seamănă grâul de toamnă, nu indică
necesitatea arăturilor mai adânci de 20 cm ( Gh. Bâlteanu, 1 998).
În șase s tațiuni de cercetări agricole ( Valu lui Traian – Constanța, Mărculești – Bărăgan,
Fundulea, Caracal, Podul Ilioaiei – Iași, Turda), în medie pe toate stațiunile nu s -au obținut
sporuri de producție la grâu cultivat după porumb, prin a ratul solului la 30 cm, sau numai prin
discuirea lui, față de arătura efectuată la 20 cm adâncime ( C. Pintilie și colab., 1965).
După plante precum floarea -soarelui, sfeclă sau cartof, arătura se execută mai ușor decât
după porumb, datorită cant ității de resturi vegetale mai redusă.

După arătură, solul poate fi mobilizat cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colți
reglabili. Patul germinativ poate fi pregătit în ziua semănatului cu cultivatorul combinat, ca la
arăturile de vară, în cazul în care nu sunt resturi vegetale.
În diferite zone din țara noastră, în momentul pregătirii solului pentru semănatul grâului,
vremea este foarte secetoasă. În acest caz, arătura nu va fi efectuată corespunzător și se vor
forma bulgări mari de sol, care nu pot fi mărunțiți cu grapa cu discuri. În acest caz , semănatul
grâului nu va fi efectuat corespunzător, deoarece semințele de grâu vor cădea printre bulgării de
pământ și nu vor avea un bun contact cu solul. Ca urmare, s emințele de grâu nu vor încolți . În
aceste condiții de mediu, se va renunța la arat, iar solul va fi mobilizat cu ajutorul grapei cu
discuri în agregat cu grapa stelată, de mai multe ori , până se va obține o mobilizare a solului de
12-15 cm adâncime. În momentul discuirii se vor încorpora în sol și îngrășămintele m inerale
necesare.

4.4. Sămânța și semănatul

Sămânța destinată semănatului trebuie să facă parte dintr -un soi zonat, să provină din
loturi semin cere, din categoriile biologice , sămânță certificată a primei și celei de -a doua
înmulțiri, să aibă puritatea fizică de minim 98%, facultatea germinativă să fie de minim 85%, iar
MMB -ul (greutatea a 1000 de boabe) sa fie cât mai mare.
Răsărirea, înfrățirea, densitatea culturii la răsărire și vegetația plantelor depind de calitatea
semințelor p entru semănat.
Este obligatorie tratarea semințelor înainte de semănat. Tratamentele se fac în funcție de
agentul patogen și de modalitatea de infestare. În prezent, atât împotriva agenților patogeni
transmisibili prin sămânță, cu spori pe tegume ntul seminței, cum sunt mălura comună ( Tilletia
spp. ) și fuzarioza ( Fusarium spp .), cât și în cazul agenților patogeni cu spori în interiorul
bobului, cum ar fi tăciunele zburător ( Ustilago tritici ), se recomandă tratamente cu preparate pe
bază de carb oxin ( Vitavax 200, 2l/t de sămânță, oxichinoleat de cupru (quinolate 15 PUS, 2kg/t
de sămânță ) sau prochloraz + carbendazin ( Prelude SP, 2 kg/t de sămânță).
În ceea ce priveste agenții patogeni transmisibili prin sol, cum ar fi mălura comună,
fuzarioza și mălura pitică ( Tilletia nanifica ) este posibilă tratarea semințelor înainte de semănat,

cu produse speciale, dar aceste tratamente au eficacitate redusă. Ca atare, în cazul infestării
puternice a solului, este necesar un interval mai mare de p auză, înainte de revenirea grâului pe
același teren. Tratamentul la sămânță va fi efectuat înainte de semănat, urmărindu -se amestecarea
cât mai uniformă a produselor cu sămânța.
Epoca de semănat a grâului trebuie stabilită astfel încât, până la v enirea iernii să rămână
40-50 zile în care plantele vor vegeta normal și vor acumula 450 -500° C temperaturi pozitive, ca
la intrarea în iarnă, plantele de grâu să ajungă în stadiul de 2 -3 frați și 3 -4 frunze, fără ca frații să
fie prea dezvoltați.
În cazul în care semănatul este întârziat față de perioada recomandată, plantele răsar târziu,
nu înfrățesc, intră în iarnă neînfrățite și necălite, fiind sensibile la ger, primăvara, lanul va avea o
densitate mică și va fi îmburuienat ușor, vegetația va întârzia și se va prelungi spre vară și va
apărea pericolul de șiștăvire a boabelor.
Dacă semănatul este timpuriu, plantele de grâu se dezvoltă puternic și vor fi expuse la
atacul de dăunători (afide, muște ) și boli, iar lanul se îmburuienează d in toamnă. Datorită masei
vegetative bogate, plantele vor fi sensibile la ger și asfixiere în timpul iernii. Primăvara, lanul va
fi foarte des, plantele vor fi predispuse la cădere și sensibile la boli, iar boabele vor fi mici,
datorită densității exagerat e.
Indiferent de zona de cultivare, epoca optimă a grâului de toamnă în România este 1 -10
octombrie. În zonele de sud și vest și Câmpia Transilvaniei, intervalul care trebuie luat în calcul
este 25 septembrie – 10 octombrie. În zona colinară, nor dul țării și depresiunile intramontane, se
recomandă să se semene ceva mai devreme, în intervalul 20 septembrie -5 octombrie.
 Densitatea culturii se exprimă în spice productive și constituie componentul de
producție esențial al grâului de toamnă. La recolt are trebuie asigurată o densitate cuprinsă
între 500 -700 spice/m2. Pentru asigurarea acestei densități, trebuie semănate 450 -500
boabe germinabile/m2.
Având în vedere aceste limite , densitatea de semănat se stabilește în funcție de următorii
factori:
 capacitatea de înfrățire a soiului;
 data semănatului;
 calitatea pregătirii patului germinativ ;
 umiditatea solului.

În condiții optime de semănat, procentul mediu de răsărire în câmp este de 85 -95% din
boabele germinabile semănate. Procentul de răsărire în câmp depinde de următorii factori:
tratamentele efectuate la sămânță; starea solului la semănat, sub aspectul asigurării umidității și a
calității patului germinativ, care depinde la rândul său de utilajele cu care s -a efectuat. P rin
înfrățire, grâul are capacitatea să își corecteze densitățile nefavorabile.
Folosind densități mari de semănat, consumul de sămânță este exagerat, costisitor și
nejustificat. În acest caz, concurența dintre plante va fi puternică, va apărea p ericolul căderii
plantelor de grâu și atacul de boli va fi amplificat . Erorile tehnologice – întârzierea semănatului
și pregătire a unui pat germinativ defectuos – pot fi corectate parțial prin mărirea densității de
semănat.
Chiar și în condiții de irigare, la grâul de toamnă nu crește numărul boabelor germinabile
la m2. O cantitate prea mare de semințe, favorizează îndesirea culturii, fapt care duce la formarea
unui număr mare de frați și creșterea sensibilității plantelor la cădere și boli.
Cantitatea de sămânță la hectar este de aproximativ 200 -250 kg/ha.
În țara noastră, distanța de semănat la grâul de toamnă se stabilește în funcție d e
particularitățile soiurilor ( rezistență la cădere, rezistență la boli foliare, însușiril e de bază în
formarea componentelor de producție ), de condițiile de vegetație ( climate mai umede sau mai
secetoase) și de gradul de perfecționare a tehnologiei d e cultivare ( pregătirea solului, folosirea
îngrășămintelor, gradul de perfecționare al mașinilo r de semănat, combatere a buruienilor). În țara
noastră , distanța de semănat este de 12,5 cm. La această distanță sunt construite majoritatea
mașinilor de semănat.
Adâncimea de semănat oscilează în funcție de textura solului. Pe solurile cu textur ă grea
și mijlocie, adâncimea este mai mică, iar pe soluri cu textură ușoară adâncimea este mai mare.
La adâncimi de semănat prea mari, se reduce capacitatea de înfrățire și un număr mare de
plante pier în timpul iernii. La soiurile de grâu cultivate în țara noastră, adâncimea de semănat
trebuie mărită cu cel mult 1,5 -2 cm peste adâncimea la care se formează nodul de înfrățire. În
condițiile din România, grâul este semănat la 4 -5 cm adâncime pe terenuri cu umiditate
suficientă și textură mijlocie. În cazul în care umiditatea este insuficientă la suprafață, se
recomandă semănatul la 5 -6 cm profunzi me.

4.5. Lucrările de îngrijire

Durata de răsărire a grâului de toamnă este de aproximativ 10 zile.
Dacă măsurile fitotenhice (pregătirea patului germinativ în cele mai bune condiții,
aplicarea rațională a îngrășămintelor, semănatul în epoca optimă, adâncimea de semănat etc. )
sunt respectate cu rigurozitate, unele lucrări de îngrijire din timpul vegetației grâului de toamnă,
nu mai necesită a fi aplicate.
Cultura grâului este total mecanizată și deosebit de rentabilă sub a spectul consumului de
forță de muncă. Felul lucrărilor de îngrijire care se aplică grâului și numărul acestora depinde de
foarte mulți factori (calitatea patului germinativ; dezvoltarea plantelor în toamnă și starea de
vegetație la desprimăvărare, mersul vremii și al vegetației în primăvară; rezerva de buruieni;
infestarea cu boli și dăunători; dotarea tehnică și posibilitățile materiale. Sunt situații în care sunt
necesare sau sunt efectuate numai 1 -2 lucrări de îngrijire și sunt situații în care sunt efe ctuate
foarte multe lucrări (7 -8 treceri).
Tăvălugitul culturilor de grâu imediat după semănat, este o lucrare necesară care se
execută cu scopul de a pune sămânța în contact mai bun cu solul, astfel favorizând absorbția
apei. Tăvălugitul culturi i de grâu este eficace doar atunci când în apropierea stratului în care este
așezată sămânța, se găsește o cantitate de apă apropiată de necesarul germinării (1,7 -1,8 ori apă
higroscopică ).
Controlul culturilor pe timpul iernii și eliminarea ape i pe porțiunile depresionare sau
microdepresionare sunt operațiuni de bună gospodărire, care se fac de către orice bun cultivator
de grâu. La amplasarea culturilor de grâu trebuie evitate, pe cât posibil, terenurile unde pe timpul
iernii apar băltiri.
Tăvălugitul la desprimăvărare este necesar numai în situații extreme când, din cauza
alternanței temperaturilor negative sau cele pozitive pe timpul iernii, rădăcinile plantelor de grâu
au fost desprinse de sol (plantele sunt descălțate); ca urma re, la încălzirea vremii la
desprimăvărare poate apare ofilirea și uscarea plantelor de grâu, parțial dezrădăcinate; fenomenul
este mai frecvent pe solurile argiloiluviale (podzolice). Atunci când situația o impune, lucrarea
de tăvălugit trebuie efectuată pe sol bine scurs, dar încă reavăn, pentru a realiza aderarea
rădăcinilor și a nodului de înfrățire la sol, dar f ără a tasa suprafața solului (după Gh. V. Roman și
colab. 2007) .

Grăpatul culturilor de grâu la desprimăvărare este o lucrare din teh nologia clasică de
cultivare. În prezent, grăpatul a fost scos din tehnologia recomandată, dar este recomandată
folosirea țesalei de buruieni. În majoritatea cazurilor se consideră că lucrarea de grăpat a
semănăturilor de grâu la desprimăvărare nu este nec esară, iar consecințele negative sunt, adesea,
importante: multe plante de grâu sunt distruse, altele sunt dezrădăcinate; terenul încă umed, este
tasat prin trecerea tractorului; cresc costurile. Aceste consecințe nu se manifestă în cazul țesalei
de buruie ni, natural , când se execută în condiții optime, cu unghiul de atac al pieselor active bine
ales. (după Gh. V. Roman și colab. 2007).
Combaterea buruienilor este principala lucrare de îngrijire din cultura grâului. Pierderile
de recoltă la grâu din cauza concurenței buruienilor sunt, în mod obișnuit, de 10 – 20%, dar pot
ajunge în situații extreme până la 60 – 70%. Ca urmare, reducerea rezervei de buruieni și
împiedicarea apariției acestora în culturile de grâu trebuie urmărite prin toate mijloac ele: rotație,
lucrările solului, semănatul în epoca și cu densitatea optimă, combatere chimică.
În cultura grâului, combaterea chimică a buruienilor este o lucrare obligatorie. Buruienile
dicotiledonate ridică cele mai multe probleme în condiții le din țara noastră; speciile mai
frecvente în cultura grâului sunt: Sinapis arvensis, Raphanus raphanistrum, Capsella bursa
pastoris, Cirsium arvense, Thlaspi arvense, Centaurea cyanus, Atriplex sp., Chenopodium
album, Rubus caesius.
Pentru comb aterea acestora, se recomandă frecvent să se administreze preparate care
conțin acidul 2,4 -D (SDMA -33, 1,5 -2,5 l/ha). Administrarea se face primăvara, când plantele de
grâu sunt în faza de înfrățit și până la formarea primului internod, iar buruienile sunt în faza de
cotiledoane sau rozetă; temperatura aerului trebuie să fie mai mare de 10°C, vremea liniștită, fără
vânt, timpul călduros și luminos. Cu bune rezultate se pot folosi și preparate conținând MCPA
(Dicotex, 1,5 -2,5 l/ha) sau bentazon (Basagran, 2 -4 l/ha).
Alături de dicotiledonatele menționate, în culturile de grâu apar și specii de buruieni
rezistente la 2,4 -D, cum ar fi Matricaria chamomilla, M. inodora, Agrostemma githago, Sonchus
arvensis, Galium aparine, Papaver rhoeas, Stellaria media , Veronica sp., Bifora radians,
Polygonum ssp. În asemenea situații, se recomandă aplicarea unor erbicide pe bază de 2,4 -D +
dicamba (Icedin Forte, 2 l/ha), tribenuron metil (Granstar 75 DF, 20 -25 g/ha), triasulfuron + 2,4 –
D (Longran 60 WP, l l/ha), clorsu lfuron (Glean 75 DF, 15 -20 g/ha) sau amido -sulfuron (Grodyl,
20-40 q/ha). Buruienile dicotiledonate problemă în cultura grâului sunt considerate speciile

Galium aparine și Galeopsis tetrahit , pentru combaterea cărora se recomandă preparatele
conținând fluo roxipix + 2,4 -D + dicamba (Starane 200 + Icedin Forte, 0,6 + 2,0 l/ha) sau 2,4 -D +
dicamba (Oltisan Extra, l l/ha).
Administrarea acestor preparate se face în aceleași faze de vegetație ale grâului și ale
buruienilor menționate mai sus, tratament ele putând începe mai devreme, când temperatura a
depășit 6°C. Se subliniază că, întârzierea aplicării erbicidelor până la formarea celui de -al doilea
internod poate determina apariția unor efecte fitotoxice la grâu.

4.6. Recoltarea

Recoltarea grâului de toamnă reprezintă un proces complex, care trebuie efectuat în timp
cât mai scurt, fără pierderi. De asemenea, procesul de recoltare include și transportul recoltei la
bazele de recepționare și eliberarea terenului de paie, pentru începerea arăt urii de vară.
Recoltarea grâului poate fi directă sau divizată.
Recoltarea directă este efectuată cu combina și datorită acestui fapt, trebuie respectate
următoarele cerințe: lanul să f ie în faza de coacere deplină ( boabele trebuie să aibă o umiditate de
14-15%); cultura să fie cât mai puțin îmburuienată; plantele sa nu fie căzute, iar vremea să fie
caldă și însorită. Dacă boabele urmează a fi uscate în baza de recepționare, recoltarea se poate
face la o umiditate de 18%.
Combina aut opropulsată are capacitatea de a recolta plantele de grâu căzute, în cazul în
care înălțimea de tăiere este reglată cu atenție. Combinele autopropulsate obișnuite sunt
construite pentru a lucra pe terenuri plane, neaccidentate. În prezent se construiesc co mbine
pentru terenurile în pantă, adaptate cu mecanisme electrohidraulice, pentru a menține aparatul de
treierat ( batoza) în plan orizontal.
Durata optimă de recoltare a grâului este de 5 -6 zile în zonele uscate și 6 -8 zile în zonele
umede.
Sunt foarte importante reglajele combinei pe parcursul procesului de recoltare. În funcție
de umiditatea boabelor, turația bătătorului se mărește dimineața, seara și noaptea, iar în cursul
zilei turația se reduce. Pierderile de boabe, gradul de spar gere al boabelor, și puritatea boabelor
sunt indici de calitate ai recoltării grâului cu combina.

Recoltarea divizată este aplicată atunci cand coacerea grâului este neuniformă, iar
recoltarea cu combina autopropulsată, nu poate fi realizată în c ondiții optime. În regiunile
umede, sau în anii ploioși pe timpul recoltării, randamentul de lucru al combinei este foarte
redus. În aceste situații, grâul este recoltat în două faze: secerarea plantelor în faza de coacere în
pârgă și treierarea lor ulteri oară. Plantele sunt tăiate cu vindroverul la înălțimea de 20 -26 cm de
la suprafața solului, rămânând suspendate pe miriște, în brazdă continuă, până când umiditatea
boabelor ajunge la 14%. În funcție de condițiile climatice, plantele tăiate, rămân în câmp
aproximativ 10 zile, iar apoi vor fi treierate cu combina echipată cu ridicător de brazdă.
Acest tip de recoltare elimină pierderile prin scuturare, deoarece secerarea are loc
timpuriu, înainte ca boabele să joace în învelișurile florale. Când p lantele de grâu rămân
suspendate pe miriște, boabele se maturează complet , ajungând la umiditatea de 14%. La această
umiditate, boabele pot fi păstrate în cele mai bune condiții, fără măsuri speciale.
Indiferent de modul de recoltare al grâului (direct sau divizat), paiele rămân pe teren în
brazde continue. Paiele reprezintă aproximativ 60 -67% din recolta totală a părții epigee. La
soiurile productive, procentul paielor scade la 50 -55%. Pentru a aprecia producția de paie, se
înmulțește producția de boabe cu un coeficient (0,95 la o producție de peste 40 q/ha; 0,65 la o
producție de 35 -40 q/ha). Paiele vor fi grupate în baloturi și vor fi depozitate în furajerii sau la
fabricile de celuloză. Strângerea paielor și transportatul lor reprezintă, la o producție de boabe de
60 q/ha, 47,7% din structura consumului de muncă în cultura grâului, în timp ce recoltatul și
transportul boabelor, numai 8,3% (O. Gheorghiu, 1986).
Producții. În 1984 s -a înregistrat o creștere însemnată a producției medii de grâu pe țară
de 31,9 q/ha. În județele Arad, Brăila, Olt, Timiș și Sectorul Agricol Ilfov s -au înregistrat
producții însemnate de peste 40q/ha.
Producția mondială de grâu, în anul 1986 a fost de 22,4 q/ha, iar în anul 1994 de 25,2 q/ha.
Pe o s uprafață de 4,6 milioane de hectare, Franța a obținut, în medie, 64,89 q/ha. (INS Romania)

CAPITOLUL V
CULTURA GRÂULUI ÎN REGIUNEA GERS – CERCETARE APLICATĂ ÎN
CADRUL FERMEI EARL DU PERDIGOL

5.1. SCOP ȘI OBIECTIVE URMĂRITE
De ce in Franta, care a fost scopul profesional al lui A. D. Si obievtivele uramrite (teluri care trebuie
atinse)
5.1.1. Istoricul fermei EARL DU PERDIGOL
Titularul unui brevet de “tehnicien agricole (BTA) ” David Jove preia în 1997 o parte din
afacerea d e familie , prin cumpărarea a 30% din acțiunile companiei. Cronologia activității
profesionale este una prodiginoasă și susținută:
 1972 – cu o suprafață de 36 ha de pomi și cu bovine mixte care aparțin domnului Jove
Remy (tatăl să u)
 1973 – Achiziționarea unui teren de 6 ha SAU
 1974 – Crearea unui lac (rezervor de deal) de 7000m3
 1985 – Crearea unui GAEC (grup agricol de exploatare în comun) împreună cu sora sa, cu
o contribuție de 31ha SAU . El vinde efectivul de bovine și cumpără 10 ha SAU
 1986 – Ia în aren dă 19 ha.
 1991 – Crearea unei crescătorii de pui de curte cu eticheta *Label Rouge* de 400m2
 1994 – Dizolvarea GAEC după moartea surorii tatălui său
 Crearea EARL (întreprindere agricolă cu responsabilitate limitată)
 1995 – Cumpar area unei crescătorii de p ui de 200m2 second -hand
 1997 – Davis Jove s e instalează ca agricultor cumpărând 30 % din partea socială din
EARL
 1998 – Crearea unei noi crescătorii de 400m2. Achiziționarea unei ferme de 17 ha cu
locuință.
 2005 – Crearea unui hangar pentru materiale.
 2011 – Crearea ultimei crescătorii de păsări Label Rouge 400m2

În prezent, ferma EARL DU PERDIGOL are în exploatație :
• 135 ha de SAU
• 4 crescătorii de pă sari
• 3 tractoare
Concluzie: Actualmente ferma deține o talie și o rentabilitate care î i permite lui Jove David să
beneficieze de un confort material, de aceea coordonatorul meu de practică nu mai încearcă să se
extindă ci să raționalizeze timpul de muncă .
Urmă toare a etapă este să gă sească soluț ii pentru a -l înlocui pe tatăl său care va ieș i la pensi e.
Organizații partenere ale fermei sunt :
FURNIZORI AI FERMEI CUMPĂRATORI AI PRODUSELOR
FERMEI
-GERSICOOP (Cumparare de semințe,
îngrășământ ș i produse fitosanitare)
-VIVADOUR (Cumparare de pui,
medicamente ș i furaje) -GERSICOOP (Vâ nzarea cereal elor ș i
floarea soarelui)
-VIVADOUR (Vânzarea păsă rilor)
PARTENERI TECHNICI PARTENERI ADMINISTRATIVI
-Inginer din cooperativă GERSICOOP
pentru culturi
-Inginer Volgers pentru supravegher ea
puilor – Departamentul de echipamente agricole
-Banca : Crédit Agricole
-Social : Mutualité Sociales Agricole
-GAN : Asigurare pentru culturi

5.2. Întrebările și obiectivele studiului

Întrebarea principală a studiului de față este: Ce fel de procese tehnologice se foloses c in ferma
domnului Jove David „EARL DE PERDIGOL” pentru cultura de grau?

a) Ce fel de lucrari agricole se efectueaza pentru cultura de grau ?
b) De ce domnul Jove David prefera sa stocheze recolta de grau ?

Obiectivele studiului
1. Asimilarea de noi tehnici si procedee pentru a realiza randamentul propus sau chiar de al
depasi ;
2. Evaluarea calitati graului , tinand cont de programul MAE in care domnul Jove David este
inscris ;
3.Realizarea unei comparati intre agricultura frantuzeas ca si cea romaneasca .

5.2.METODA DE CERECETARE

Cercetarea s -a efectuat în sud -vestul Franței, în regiunea Midi -Pyrenees, în cadrul fermei
agricole Jove David. Lucrarea de față își propune să evidențieze particularitățile tehnologice
având în v edere minimizarea costurilor și obținerea de producții de calitate cat si cantitate .
De asemenea s -a avut în vedere respectarea tehnicii experimentale, astfel încât rezultatele
obținute să fie favorabile. Cultivarea grâului în cadrul cercetării este specifică și des întâlnită în
Franța.
Semanatul realizează la 1 noiembrie c u o semanatoare NODET de 4 metri în combinație
cu o freză MACHIO. Timpul de lucru este: 1,15 ore / ha. Sămânța de fermă este de 150 kg pe
hectar de soi: ACCROC (sămanta timpu rie) Numărul de boabe este de 300 seminte / m².
Lucrările de întreținere constă în tratamentul preventiv al plantelor și fertilizarea culturii cu
îngrășăminte minerale.
Recoltarea s -a realizat mecanizat cu ajutorul combinei de recoltat cereale păioase, în
momentul în care boabele de grâu prezentau o umiditate de 14 %. Durata de recoltare este de o
zi. Boabele sunt livrate la cooperativă imediat după recoltare. Paiele sunt balotate și folosite ca
așternut pentru cele 4 hale de pui.
Randamentul la g râu, obținut în cadrul experienței este de 6.9 t de boabe/ha.

5.3. Cercetarea practică propriu – zisă. Itinerariul tehnic de cultură al grâului
Am ales să prezint itinerariul tehnic al grâului, deoarece este cultura dominantă în fermă .
Suprafața grâului este prepo nderent în fermă, cultivată în principal pe un sol argilos , în pantă și
mai ales fără irigare, fapt care implică cultivarea in sec cu rotație adecvată. O parte din recolta de
grâu este auto -consumată pentru hrana păsărilor din fermă.
Rotaț iile sunt efectuate în funcție de terenurile irigabile și de tipul de sol. Rotaț ia este o
metoda eficientă pentru combatarea buruienilor și alternarea sistemelor rădacinilor pivotate ș i
fasciculare , care permit o aerare naturală a solului .
Pentru itinerariul meu tecnic am ales o recoltă de grâu semănată dupa o cultura de rapiță
pe un teren de 11 ha pe un sol luto argilos. Solul este profund cu o aratura (readuce materialul
proaspăt de la suprafață, distrugerea dăunătorilor și bolilor din recolta precedentă) frezarea
(pregătirea patului germinativ și pentru a avea un teren pregătit pentru plantare) și Cultivator
(numai în cazul in care au fost ploii după trecerea frezei ) urmată de semanat . Domnul Jove
foloseste un singur soi ACCROR (semi -timpuriu care este semanat dupa 20 octombrie) samanta
are un potential ridicat de recoltare (randament 69qx).
Sistemul radicular al rapiței îmbunătățește structura solului care favorizează implantarea
și dezvoltarea următoarei culturi. În plus, balanța de azot din semințele de rapiță este foarte
favorabilă pentru grâu.
Figura 1 . Parcela studiata

5.3.1.Tocarea
Se efectuează în 15 iunie cu agregatul AGRIMASTER 3.20 m pentru o descompunere
mai bună a trestiei de rapiță, deoarece aceasta promovează activitatea microbiană, îngropând și
distrugând resturile de culturi. Tulpinile sunt zdrobite după recolta din 15 iunie. Tocatorul cu
cilindri este compus din două sau patru cilindri, în mod obișnuit cu n ervuri prin care produsul
trece pentru a fi măcinat. Dimensiunea particulelor este ajustată în funcție de apropierea rolelor.
Acest tocă tor permite separarea germenului și a endospermei și este utilizat în fabrici de făină ș i
plantații de grâu .
Tocator resturi vegetale AGRIMASTER 280 (Arhiva personala)

5.3.2. Aratura
Ea este realizată în luna septembrie cu un plug cu 5 brazde reversibile , marca GOIZIN
pentru a îngropa și a distruge rezidu rile de recoltă. Aratura înainte de iarnă este efectuată pentru
a favoriza efectul înghețului asupra argilei: îmbunătățirea structurii solului, adâncimea de lucru
de 25 cm.
Aratul, într -un climat continental (temperat rece), la o adânc ime de cel mult 20 cm,
aerează solul prin restructur area acestuia, amestecând reziduurile de cultură, îngrășămintele
solide, îngrășămintele de var și minerale pe sol, introducând oxigen. Procedând astfel, reduce
pierderile de azot prin volatilizare, accelerează mineralizarea și mărește cantitatea de azot
disponibilă pe termen scurt pentru descompunerea materiei organice, curăță amprentele și râurile
produse de mașinile de recoltat, facilitează însămânțarea cu o mașină de însămânțare mai mică,
controlul multor buruieni perene și respingerea creșterii altor bu ruieni în primăvară, în același
timp cu recoltarea și ruperea ciclului bolii.
Plug GOIZIN 5 brezde reversibil (Arhiva personala)

5.3.3. Mărun țirea prin frezare

Nivelarea arăturii se efectuează cu o freza rotativă , care este o unealtă de prelucrare a solului cu
axă verticală purtată, condusă și trasă de un tractor Massey Ferguson 125 CV . Etapele frezării
rotative sunt:
 Pregătirea patul ui germinativ
 Amestecarea solului și a materiei organice
 Sprijinirea germinației.
Scop ul principal este pregătirea patului pentru semințe prin spargerea solului îngheț at astfel încât
acesta să devină mai fin.
5.3.4. Tratarea seminț elor
Toate semințele sale sunt sortate și aduse la cooperativ a GERSYCOOP care este echipat ă
cu echipament speci fic pentru tratarea semințelor. Sămânța este tratată cu CELEST (Fungicid) , 2
kilograme pe hectar, încorpor ată în semințe. Tratamentele anti -limax sunt pentru a proteja
semințele de atacurile bolilor.
5.3.5. Semănat ul
Se realizează la 1 noiembrie c u o semanatoare NODET de 4 metri în combinație cu o
freză MACHIO. Timpul de lucru este: 1,15 ore / ha. Sămânța de fermă este de 150 kg pe hectar
de soi: ACCROC (să manta timpuri e) Numărul de boabe este de 300 seminte /m². Anticorpi i sunt

încorporați în sămânță pentru a lupta împotriva atacurilor de slug. Semănatul culturii se
desfășoară în cele mai bune condiții posibile pentru a asigura o creștere maximă a plantelor pe
hectar. Obiectivul de densitate este: 280 seminte / m². Acest obiectiv este fixat cu ajutoru l PMG
care este de 5 kg / m2 de cereale. În cadrul fermei este folosită sămânța ACCROC care este un
soi de grâu ameliorator , timpuriu , cu un potențial excepțional de producție și un MMB foarte
bun, valorifică foarte bine fertilizarea și are o foarte bună capacitate de înfrățire. Este un soi care
înflorește timpuriu evitând cu succes temperaturile ridicate.
Specificațiile materialului biologic ACCROC:
 Tip: Aristat
 Timpur ietate : Timpuriu
 Rezistenț a la iernare: foarte bună
 Talie: Mică
 Rezistență că dere: foart e bună
 Capacitate înfrățire: ridicată
 Clortoluron: tolerant

Tabel. 5.1. Toleranța la boli a materialului biologic ACCROC
Toleranță la boli
Toleranță globală la boli bună
Rezistență septorioză bună
Rezistență fuzarioză medie -bună
Rezistență rugină brună bună
Rezistență făinare bună
Mozaicul dungat al grâului rezistent
Rezistență rugină galbenă foarte bună

Precocitate 7.5
Clasa calitativă (Arvalis) BPS
Rezistenț a la MOZAIC Rezistent

In aceasta fotografie putem obesrva tractorul DEUTZ (145CV) cu semanatoarea NODET 4m.(Arhiva personala)
5.3.6. Pre -însămânțare
Se realizează în 15 octombrie și s e aplică cu un distribuitor de lățime de împrăștiere a
îngrășămintelor de 16 metri și cu o viteză de avans de 10 km / oră. Această etapă corespunde
stadiului de pre -însămânțare când planta iese din sol, iar a portul de îngrășământ este de 0 -23-30 /
300kg pe hectar N -0u P-69u K -90u. Scopul său este de a susține planta în potasiu și fosfor pentru
o dezvoltare mai bună a rădăcinilor
Potasiul (K) este util pentru circulația sevei și pentru asimilarea substanțelor nutritive de
către plante. Îmbunătățește rezisten ța la îngheț, dăunători și boli, precum și la culoare
5.3.7 . Stadiul înălțării
Fertilizarea cu azot
Este realizată în 16 ianuarie cu un distribuitor d e împrăștiere a azotului, de 16 metri și cu
o viteză de avans de 10 km / oră. Contribuția de amonitrat est e de 140 kg / hectar (33,5%) N -50u
P-0u, K-0u.Obiectiv ul principal îl constituie promovarea repornirii plantei la sfârșitul
iernii. Ultimul aport în etapa de creș tere are loc în 20 martie și este realizat cu o c ontribuție de
200 kg / hectar de URE 46% (tip de îngrășământ) N-90u P -0u K -0u, însumând un total de N-140
P- 69 K – 90. Celelalte unități sunt aduse de restul recoltei anterioare .

Obiectiv ul fertilizării : fertilizarea cu azot a plantei pentru atingerea randamentului estimat.
Aportul este fra cționat în 3 etape pentru limitarea excesului de azot, conform tabelului de mai
jos:

Tabel 5.2. Fracționarea aportului de NPK

Distrbuitor ingrasamant AMAZONE (3000L) (Arhiva personala)
Nume produs Cantitate la hectar Aport
0-23-30 (Fosfor și potasiu) 300 kg/ha N-0u P -69u K -90u
Amonitrat (33.5%) 140 kg/ha N-50u P -0u K -0u
Uree 46% 200 kg/ha N-90u P-0u K -0u
TOTAL 640 N-140u P -69u K -90u

5.3.8. Combaterea buruienilor ș i a bolilor
– 3 martie “Stadiul etalării ”
Are loc în data de 3 martie prin p ulverizarea culturi i cu o mașină purtată, marca
Berthoud , de 16 metri cu o viteză de 8 km / h și 200 litri de prod us pe hectar. Produsul utilizat se
numește Dosage Mextra , în cantitate de 1,4 litru / hectar. Scopul îl reprezintă evitarea răspândirii
buruienilor (anti dicotiledonate, exemplu: volbura , mușețel ul, ciulin ul, etc.)
Combaterea dăunătorilor din culturile de grâu se realizează prin măsuri preventive.
Aceste măsuri au fost tratate la rotația culturilor, respectiv la lucrările mecanic e.
-24 aprilie , ultima frunză etalată "Combaterea bolilor "
Produs utilizat: Arolle. Dozare: 0,7 L + Solaram 0,25 L pe hectar.
Acesta se utilizează pentru a combate dezvoltarea ciuperci i pe frunzele de grâu (septoria,
rugină brună). Fungicidul se face în acest stadiu pen tru a proteja și frunza bine răspândită.
-16 mai “Inceperea inflorescenț ei”
Dozaj: 1 litru de hectar de Caramba Star, p entru a lupta împotriva dezvoltării ciupercilor pe
spicele de grâ u (Fusarium) .
Tabel 5.3 . Indicator de frecvență a tratamentului (IFT)
Produs Tip de
produs Doza
aplicată Doza
omologată % de
suprafața
tratată Doza
aplicată/Doza
omologată
Mextra Ierbicide 1.4 L /ha 2L/ha 100% 0.7
Arolle Fungicide 0.7 1.5L 100% 0.4
+ + + +
Solaram 0.25 L/ha 1L 0.25
Caramba
Star Fungicide 1L 1L 100% 1
Total 2.35

IFT este mare pentru regiune acestuia din cauza unei doze mari de tratament. Ferma
coordonatorului meu de practică este peste medie, deoarece face 2 treceri de fungicid pentru a -și
proteja mai bine cultura.

Berthoud , de 16 metri (Arhiva personala)

5.3.9 . Recoltarea: î nceputul lui iulie
Recoltarea s -a realizat mecanizat cu ajutorul combinei de recoltat cereale păioase
LAVERDA 521 integrale , în momentul în care boabele de grâu prezentau o umiditate de 14 %.
Durata de recoltare este de 4-5 zile . Paiele sunt balotate și folosite ca așternut pentru cele 3 hale
de pui.
Momentul cel mai bun de recoltare a grâului este atunci câ nd planta ajunge la
maturitatea deplină, când boabele au între 14-15% umiditate; în acest stadiu , mașinile de recoltat
lucrează fără pierderi și boabele se pot păstra în bune condiții. De regulă , recoltatul începe mai
devreme, când boabele au 18% umiditate, din cauza supr afețelor mari cultivate cu grâu care
trebuie recoltate pentru a preîntâmpina întârzierea și pentru a limita pierderile de boabe prin
scuturare (datorită supracoacerii sau a vremii nefavorabile); în acest caz este absolut necesară
uscarea boabelor, pentru a aduce la umiditatea de păstrare și a evita deprecierea calității lor.
(după Gh. V. Roman și colab. 2007)

5.3.10. Marketing
Este comercializat de cooperativă în ansamblul său. În funcție de prețul cerealelor,
depozitează o parte din recoltă la domiciliu. Pentru a gestiona mai bine recolta coordonatorul
meu vinde aproximativ 30% din grâu înainte de recoltare, 40% la recoltare și 30% sunt
depozitate în silozuri si vâ ndute atunci când preț ul este mai ridicat.
5.3.11. Depozitare
Capacitatea de stocare este de 170T. Dar 30T sunt asigurate pentru consum propriu de
către păsările de curte și silozurile sunt umplute în funcție de culturi și prețuri
• 3 silozuri ventilate: -2 x 60T
-1 x 50T
Ventilația se află la sol cu țevi de 3 stele, cu 2 motoare de ventilație de 12 CP. Obiectivul
este de a permite conservarea grâului și de a reduce temperatura pentru a evita dezvoltarea
paraziț ilor (insecte ) și a ciupercilor.

CONCLUZII

Cultura de grâu este cea mai răspândită pe întreg globul pământesc. Acest lucru se
datorează întrebuințărilor multiple care satisfac nevoile umane.
Lucrările în cadrul cercetării s -au efectuat în bune condiții, grâul fiind semănat la
momentul optim.
Cultivarea grâului în lucrarea de față, are o tehnologie de cultură puțin diferită de cea
normală, având în vedere faptul că grâul a fost semănat direct în miriște, fără a efectua lucrările
obișnuite ale solului.
Având în vedere materialul biologic folosit și condițiile de mediu, s -a obținut o producție
calitativă și cantitativă.
Accroc este un soi de grâu adaptat condițiilor de mediu în care a fost semănat. Este un soi
rezistent la principalele boli și mai ales la cădere, având tulpina destul de scurtă. Conținutul în
proteine și amidon este foarte bun, de aceea este un soi special
Arealul de cultură al g râului de toamnă, influențează pozitiv o producție calitativă, din
punct de vedere al conținutului ridicat de proteine și amidon. Agricultorul vizează producții de
grâu comun cu un conținut cât mai ridicat în proteine și amidon.
Particularitățile tehnologice folosite, ajută la obținerea de producții ridicate și calitative,
dar și la îmbunătățirea structurii solului și la creșterea activității biologice. De asemenea,
utilizând tehnologia de cultivare a grâului, prezentată în lucrarea de față se va obține o producție
calitativă cu costuri minime.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Berbecel, O. și col. Zonarea ecologică a plantelor în România. Editura Academiei,
București, 1960.
2. Bălan, C., Crăciun, C., Enescu, D., Enescu, S., Savu, S., Balîc, C., Pătrășcoiu, C.,
Reichbuch, c., Reichbuch, S., Popa, N. Metode argotehnice pentru sporirea producției
agricole în Oltenia. Editura „Academiei Republicii Populare Române”, 1960.
3. Bîlteanu, Gh., Bîrnaure, V., Miclea, E., Bălașa, M., Negrilă, D., Oprea, D. Memo rator
pentru producția vegetală. Editura „Ceres”, București, 1974.
4. Gauthier, J., 1977 – Notions D’Agriculture. S.N.Imp.Delmas.
5. Oancea, I. Tratat de Agricultură. Editura „Ceres”, București, 1996
6. Bîlteanu, Gh., Fitotehnie. Editura „Ceres”, București, 1998.
7. Dincu, I., Lăcătușu, Gh., Bazele tehnologice ale culturilor agricole, Editura „Ceres”,
București, 2002.
8. Ciortea, G., Iagăru, P., Fitotehnie – note de curs, Editura „Alma Mater”, Sibiu, 2005.
9. Ciortea, G., Iagăru, P., Agrotehnică – lucrări practice, Editura Univ ersității „Lucian
Blaga”. Sibiu, 2002.
10. Pintilie, C., Sin, Gh. Rotația culturilor de câmp, Editura „Ceres” , 1974

11. http://www.agricultor.ro/article/36901/Graul
12. http://www.recolta.eu/arhiva/tehnologia -de-cultura -a-graului -in-sistem -ecologic –
7283.html
13. http://www.agrias.ro/2011/03/strategii -de-fertilizare -la-cereale -paioase -de-toamna/
14. http://www.actisem.com/ble -tendre -baf-force -bologna -vrm