Toma George -Răzvan, Grupa: 527 [630462]

Toma George -Răzvan, Grupa: 527

1
UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERNIARA “ION
IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI
FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
SPECIALIZAREA PROTECȚIA CONSUMATORULUI ȘI A MEDIULUI

REFERAT LA AUTENTIFICAREA ALIMETELOR ȘI
DECELAREA FALSIFICĂRILOR

Coordonator științific,
Conf. univ. Dr. Ionel BONDOC
Student: [anonimizat] 2019

Toma George -Răzvan, Grupa: 527

2

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRIC OLE ȘI MEDICINĂ VETERNIARA “ION
IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI
FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
SPECIALIZAREA PROTECȚIA CONSUMATORULUI ȘI A MEDIULUI

FALSIFICĂRILE PE FILIERA AGROALIMENTARĂ -ASPECTE
GENERALE
IONIZAREA ALIMENTELOR -METODE ȘI TEHNICI DE
IDENTIFICARE A ALIMENTELOR IONIZATE

Coordonator științific,
Conf. univ. Dr. Ionel BONDOC
Student: [anonimizat] 2019

Toma George -Răzvan, Grupa: 527

3
CUPRINS
CAPITOLUL I. FALSIFICĂRI PE FILIERA AGROALIMENTARĂ ………………………….. ………………………….. ………………….. 4
1. Aspecte generale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 4
2. Tipuri de falsificări ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 5
CAPITOLUL 2. IONIZAREA ALIMENTELOR -METODE ȘI TEHNICI DE IDENTIFICARE ………………………….. …………………. 7
2.1. Ionizarea produselor agroalimentare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 7
2.2. Radiații ionizante ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 8
2.2.1.Radiația X ………………………….. ………………………….. ………………… ……9
2.2.2 Iradiere gama ………………………….. ………………………….. ……………….. 9
2.2.3. Fascicule de electroni ………………………….. ………………………….. ….. 10
2.3. Doze și efecte ale iradierii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 11
2.3.1 Modificări induse în alimente ………………………….. …………………….. 12
2.4. Metode de depista re ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 15
2.4.1 Spectroscopia deletrică ………………………….. ………………………….. … 16
2.4.2 Spectroscopia de impedanță ………………………….. ……………………… 16
2.5. Conlcuzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 18

Toma George -Răzvan, Grupa: 527

4
CAPITOLUL I. FALSIFICĂRI PE FILIERA AGROALIMENTARĂ

1. Aspecte generale

Falsificarila pe piața agroalimentară reprezintă o substituție frauduloasă și intenționată, diluție sau
adăugare în produse sau materii prime, sau prezentare falsă a produselor sau materialelor, în sco pul unor
câștiguri financiare, prin creșterea valorii aparente a produsului sau reducerea costului de producție.
Falsificarea alimentelor, rareori este însoțită de afectarea sănătății consumatorilor (declanșarea unor
alergii alimentare, stări de boală datorită prezenței unor componente nedestinate consumului uman, de
exemplu melamina sau uleiuri minerale etc.). În schimb, produce efecte asupra economiei, prin obținerea
de câștiguri nejustificate și neplata unor taxe, efecte morale, scăzând înc rederea consumatorilor în anumite
produse sau industrii, având un impact negativ asupra sectorului agroalimentar (sectorul agroalimentar este
unul dintre cele mai mari sectoare economice din UE, asigurând 48 de milioane de locuri de muncă și
generând venit uri de 715 miliarde euro anual).
Unele alimente sunt supuse iradierii, pentru a se menține mai mult timp proaspete. Iradierea alimentelor
înseamnă tratarea lor cu radiații ionizate și este o metodă veche de conservare a unor alimente. S -a
experimen tat inițial pe legume și fructe, apoi metoda s -a extins și la alte produse, cum sunt condimentele,
carnea, făina, cafeaua, etc. În unele țări, pentru ca oamenii să știe ce cumpără, pe alimentele supuse iradierii
se aplică un marcaj prin care se spune acest lucru. La noi în țară, deși acest lucru este prevăzut de legislația
în vigoare, rareori se aplică. În mod normal, pe alimentele în cauză ar trebui să fie inscripționate "iradiat"
sau "tratat cu radiații ionizante". Dacă se face corect, respectând proporți ile, iradierea nu dăunează calităților
nutritive ale alimentelor. Nu de puține ori, însă, auzim că oamenii se plâng cum că unele mâncăruri de la
fast food nu prea țin de foame. La fel se întîmplă și cu unele alimente din magazine. Arată bine, dar lumea
se plânge că sunt fără gust și nu se satură cu ele.
Folosirea radiațiilor ionizante pentru conservarea produselor alimentare a fost sugerată pentru prima
oară în 1916 și a fost patentată în Statele Unite în 1921 și în Franța în 1930. Totuși, metoda nu a fost folosită
imediat la scară comercială ca urmare a imposibilității de a obține cantitățile necesare de radiație ionizantă
la costuri rezonabile. Din anii ’50, iradierea produselor alimentare a constituit un subiect de interes științific,
politic și p ublic și a fost aplicată unui domeniu larg de produse alimentare, incluzând pește, moluște, pui,

Toma George -Răzvan, Grupa: 527

5
fructe de mare, cereale, fructe și legume, nuci și condimente. În 1981 au fost adoptate principalele
documente privind iradierea alimentelor și includerea aces tui procedeu în Codex Alimentarius.

2. Tipuri de falsificări

Substituirea – înlocuirea unui ingredient sau o parte a produsului de înaltă valoare cu un alt ingredient
sau o parte din produs de valoare mai mică, de exemplu:
• comerciali zarea cărnii de cal ca fiind carne de vită;
• amestecarea unor condimente provenite din plante aromatice (de exemplu, oregano, șofran) cu
părți din plante necomestibile;
• diluarea mierii de albine cu sirop de zahăr sau comercializarea mierii fără polen (mierea este unul
dintre alimentele cele mai falsificate, reprezentând 7% din cazurile de fraudă alimentară; 75% din mierea
cumpărată de la magazine nu conține polen;
• adăugarea de melamină în lapte praf, ouă sau produse din soia;
• adăugarea în cafeaua măcinată sau instant de alte produse (de exemplu, porumb prăjit, orz prăjit,
praf de cicoare, zahăr ars etc.).
Diluția – amestecarea unui ingredient lichid de valoare mare cu un altul de valoare scăzută, precum:
• diluarea uleiurilor superioare (de exemplu, ulei de măsline extravirgin sau ulei de trufe) cu uleiuri
inferioare (de exemplu, ulei de porumb) sau chiar uleiuri minerale.
Contrafacerea – copierea numelui de marcă , concept de ambalare, rețetă, metoda de prelucrare a
produselor alimentare etc., pentru a obține câștiguri economice, cum ar fi:
• vânzarea unor vinuri inferioare sub denumiri de marcă (Murfatlar, Jidvei etc.);
• mențiunea pe etiche tă a utilizării unor tehnologii avansate, care garantează siguranța produselor,
precum termoskin pentru mezeluri feliate și ambalate (realizarea condițiilor de vacuum în pachet la o
presiune de 15 atmosfere), când de fapt s -au folosit tehnologii obișnuite.

Toma George -Răzvan, Grupa: 527

6
Disimularea – ascunderea calității scăzute a unui produs sau a unui ingredient alimentar, de exemplu:
• utilizarea alcoolului tehnic (care conține metanol) în băuturile spirtoase;
• nemenționarea sau menționarea incorectă a ori ginii unui ingredient (de exemplu, origine UE, când
de fapt este din China).
Etichetarea incorectă – introducerea unor afirmații false pe ambalaj pentru câștig economic, de
exemplu:
• comercializarea alimentelor obișnuite drept alimente ec ologice;
• comercializarea sării pentru drumuri drept sare alimentară;
• comercializarea pâinii negre fabricată din făină alba cu coloranți;
• etichetarea peștelui provenind din acvacultură ca fiind pescuit în mediul sălbatic sau comercializarea
unei varietăți inferioare de pește sub denumirea unei categorii superioare sau a unei specii mai scumpe;
• indicarea incorectă pe etichete a greutății;
• folosirea neîndreptățită a unor logouri de calitate i ndicând originea sau bunăstarea animalelor;
• falsificarea și comercializarea alimentelor după data de expirare a acestora.
Exagerarea neautorizată – vânzarea unor alimente cu menționarea unor puteri miraculoase
vindecătoare.
Piața gri. Furturi – achiziția unor alimente din piețe, târguri, cu prețuri foarte mici, care indică
sustragerea acestora de la producători consacrați.
Alte practici :
• comercializarea cărnii de cal tratate cu fenilbutazonă drept carne de cal c omestibilă (fenilbutazona
este un medicament antiinflamator folosit la tratarea cailor, dar periculos pentru om);
• utilizarea cărnii provenite de la animale clonate.

Toma George -Răzvan, Grupa: 527

7
CAPITOLUL 2 . IONIZAREA ALIMENTELOR -METODE ȘI TEHNICI DE
IDENTIFICARE

2.1. Ionizarea produselor agroalimentare

Iradierea alimentelor reprezintă procesul de expunere a alimentelor si a ambalajelor alimentare la radiații
ionizante. Radiațiile ionizante (precum radiația gama, radiația X sau fasciculele de electroni) prezintă
avantajul că energia poate fi transmisă fără contact direct între produsul alimetar și sursa de energie
(radiații), eliminându -se astfel riscul contaminării radioactive.
Radiațiile ionizante pot fi emise fie de către o substanță radioactivă, fie pot fi generate de către un câmp
electric. Acest tratament este utilizat pentru a îmbunătăți siguranța alimentară prin prelungirea duratei de
conservare a produsului și prin eliminarea riscului de toxiinfecție alimentară. Prin sterilizarea alimentelor
se întârzie sau chiar elimină procese precum germinația sau maturarea (coacerea). În plus, procesul poate fi
utilizat ca mijloc de control a populațiilor de insecte și dăunători invazivi.
Folosirea radiațiilor ionizante pentru conservar ea produselor alimentare a fost sugerată pentru prima
oară în 1916 și a fost patentată în Statele Unite în 1921 și în Franta în 1930. Totuși, metoda nu a fost folosită
imediat la scară comercială, datorită imposibilității de a obține cantitățile necesare d e radiație ionizantă la
costuri rezonabile.
Din anii 50, iradierea produselor alimentare a constituit un subiect de interes științific, politic și public
și a fost aplicată unui domeniu larg de produse alimentare, incluzând pește, moluște, pui, fruc te de mare,
cereale, fructe și legume, nuci și condimente. În 1981, au fost adoptate principalele documente privind
iradierea alimentelor și includerea acestui procedeu în Codex Alimentarius. Comitetul de experiți convocat
de Organizația Mondială a Sănătăț ii (WHO) a concluzionat că orice aliment iradiat cu o doză medie de cel
mult 1 0 kGy este sănătos pentru consum și prin urmare poate fi aprobat fără testări suplimentare.
Cercetările din ultimii 40 de ani au arătat că iradierea poate fi folosită pen tru: distrugerea insectelor și
paraziților din cereale, păstăi uscate, fructe și legume uscate, carne și fructe de mare, inhibarea încolțirii la
recolte cum ar fi cartofii și ceapa, întârzierea maturării fructelor și legumelor proaspete, scăderea numărului
de microorganisme din alimente. Scopurile acestei procesări sunt prelungirea duratei de păstrare și

Toma George -Răzvan, Grupa: 527

8
comercializare a alimentelor și asigurarea unei calități microbiologice corespunzătoare (asigurarea
securității alimentare).
Există însă rezerve în legătură cu acest procedeu, care nu distruge 1 numai organismele nedorite, dar
afectează și alimentul în sine, concomitent cu distrugerea mecanismelor interne de reparare.
Alte dezavantaje ale metodei includ modificările chimice ale alimentului, pi erderile de vitamine și
imposibilitatea eliminării toxinelor bacterine, chiar dacă organismul care le -a produs a fost inactivat.
Primele alimente supuse iradierii au fost fructele și legumele. Americanii au observat, cu aproape 80 de
ani în urmă că, în urma expunerii la radiații ionizante, fructele și legumele își păstrează prospețimea timp
îndelungat, iar insectele și microorganismele ce se dezvoltă în mod natural în ele sunt distruse. Deși au
apărut proteste din partea multor cercetători care au înc ercat, și la vremea aceea, să tragă un semnal de
alarmă în legătură cu eventualele consecințe nocive asupra sănătății, Administrația alimentelor și
medicamentelor din SUA a aprobat, în 1963, iradierea alimentelor ca mijloc de conservare .

2.2. Radiații ionizante

Radiațiile ionizante sunt, prin definiție, acele radiații (electromagnetice sau corpusculare) care au
suficientă energie pentru a ioniza atomii (moleculele) substanței cu care interacționează. Pentru a o putea
înțelege, este util să înțelegem structura atomului. Un atom se compune dintr -un nucleu (încărcat pozitiv)
în jurul căruia orbitează electroni (încărcați negativ).
În mod normal, numărul sarcinilor pozitive din nucleu (protonii) este egal cu numărul electronilor din
jurul nucleului . Atomul este neutru din punct de vedere electric. Dacă un electron este expulzat de pe orbita
atomului, rezultă un electron negativ liber și un ion încărcat pozitiv. Radiația ionizantă este radiația care are
suficientă energie pentru ca în urma interacție i sale cu un atom să poată expulza un electron de pe orbita
atomului, formând ioni; de aici și numele său.
Radiațiile se clasifică în funcție de lungimea de undă, în radiații cu lungimi de undă mai scurte, acestea
fiind cele mai dăunătoare pentru mi croorganisme. Spectrul radiațiilor electromagnetice este împărțit după
criteriul lungimii de undă în câteva domenii, de la frecvențele joase spre cele în alte:
• radiații (unde) radio

Toma George -Răzvan, Grupa: 527

9
• microunde
• radiații hertziene,
• radiații infraroșii,
• radiații luminoase,
• radiații ultraviolete,
• radiații X (Röntgen),
• radiații "γ"
Toate aceste tipuri de radiații au caracteristici diferite. În primul rând capacitatea lor de penetrare
variază. Particulele alfa pot f i stopate cu ajutorul unei foi de hârtie sau a câtorva milimetri de aer, în timp ce
pentru o radiație gama este necesar un perete gros de beton, o anumită zonă de apă sau un alt material care
poate fi folosit ca protecție împotriva acestei radiații.
Radiațiile de interes primar utilizate în conservarea alimentelor sunt radiatii ionizante, definite ca acele
radiatii care au lungimi de undă de 2000 A ˚ sau mai puțin, de exemplu, particule alfa, raze beta, raze gamma,
și de raze X. Cuantumuul lor conțin suficientă energie pentru a ioniza moleculele în căile lor. Pentru că ele
distrug microorganisme fară a ridica în mod considerabil creșterea temperaturii, procesul este numit
sterilizare la rece.
2.2.1.Radiația X
Radiațiile X sunt produse prin bomb ardamentul cu electroni accelerați (conversie bremsstrahlung) a unei
ținte realizate dintr -un material dens, ceea ce conduce la un spectru energetic continuu. În acest scop se
utilizează metale grele precum tantal sau wolfram, cu numere atomice și temperat uri de topire ridicate.
Tantalul este preferat wolframului pentru ținte de dimensiuni mari întrucât este mai prelucrabil și prezintă
un prag energetic mai ridicat pentru reacții nucleare induse.[60] La fel ca și fascuculele de electroni, pentru
producerea de radiații X nu sunt necesare surse radioactive, fluxul de radiații putând fi oprit în orice moment.
Radiațiile X au o putere de penetrare și uniformitate a dozei ridicate, dar sunt surse de iradiere foarte
costisitoare, întrucât doar 8% din energia incid entă este convertită în radiații X.
2.2.2 Iradiere gama
Iradierea gama se realizează cu radioizotopi precum 60Co și 137Cs, care sunt obținuți prin
bombardament cu neutroni a unei ținte de 59Co, respectiv ca produs secundar al industriei nucleare (se parare

Toma George -Răzvan, Grupa: 527

10
din combustibilul nuclear iradiat). 60Co reprezintă cea mai comună sursă de radiații gama utilizată pentru
iradierea alimentelor în facilități industriale, deoarece este insolubil în apă (deci prezintă are un risc minim
de contaminare a mediului la eventuale scurgeri în bazinul de apă). Sursa de radiatii transportată în camioane
speciale este ecranată corspunzător, fiind necesar să îndeplinească standardele menționate în reglementările
pentru transportul în siguranță al materialelor radioactive ale AIEA, specificate în International Atomic
Energy Act.
Camioanele speciale trebuie să îndeplinească standarde ridicate de siguranță și să treacă o multitudine
de teste pentru în vederea aprobării pentru transportul surselor de radiații. În contrast, sursele de 137Cs sunt
mai solubile în apă și prezintă un risc neneglijabil de contaminare a mediului înconjurător. Totuși și astfel
de surse sunt disponibile pentru utilizare pe scară largă. Este cunoscut un incident în care o sursă de 137Cs
a ajuns accidental în bazinul de stocare, fiind necesare acțiuni de intervenție în vederea eliminării
contaminării.
2.2.3. Fascicule de electroni
Tratamentul cu fascicule de electroni se realizează utilizăndu -se acceleratoare care generează electr oni
accelerați la 99% din viteza luminii. Acest sistem utilizează energia electrică, deci poate fi pornit și oprit (în
contrast cu sursele de radiații). Avantajul utilizării unei astfel de accelerator constă în faptul că puterea sa
ridicată este corelată c u un randament mai mare, deci cu un cost unitar mai mic. Dimpotrivă, fascicule de
electroni prezintă o uniformitate a dozei mai scăzută și o putere de penetrare de ordinul centimetrilor. Prin
urmare, tratamentul cu fascicule de electroni este utilizat pent ru produsele care prezintă grosime redusă.

Toma George -Răzvan, Grupa: 527

11
2.3. Doze și efecte ale iradierii
Dozele de iradiere permise variază în funcție de tipul de aliment și
de acțiunea dorită. Astfel, dozele de tratament aprobate de FDA sunt următoarele:
Doze mici (sub 1 k Gy) pentru:
− dezinfestarea cerealelor
− inhibarea încolțirii la cartofi, ceapă și usturoi
− întarzierea senescenței fructelor și legumelor
− reducerea încărcăturii microbiene și a contaminării cu insecte
la fructe și legume proaspete
Doze medii (1 -10 kGy) pentru:
− inactivarea populațiilor de Salmonella, Shigella, Campylobacter
șiYersinia din carne și pește
− prelungirea duratei de păstrare, comercializare a
capșunilor și a altor fructe prin întârzierea dezvoltării fungilor
Doze mari (peste 10 kGy) pentru:
− inactivarea microorganismelor și insectelor din condimente
− sterilizarea comercială a alimentelor, prin distrugerea tuturor
microorganismelor care afectează − securitatea alimentară
(sterilizarea la același nivel cu sterilizarea termică)
Când radiația este absorbită de aliment, apar o serie de reacții fizice și chimice la nivelul acestuia.
Cantitatea de energie poate fi controlată pentru a obține efectele dorite din punct de vedere al conservării,
păstrând în același timp c alitatea, securitatea și proprietățile nutritive ale alimentului. Trebuie subliniat
faptul că prin iradiere alimentul în sine nu devine radioactiv.

Toma George -Răzvan, Grupa: 527

12
Alimentele perisabile iradiate cu doze până în 10 kGy trebuie totuși refrigerate, iradierea neînlocu ind
depozitarea la temperaturi joase. Microorganismele sunt distruse mai usor de radiații decât enzimele care
produc deteriorarea alimentelor (de exemplu modificările de culoare, gust și textură). Multe enzime
supraviețuiesc dozelor curente de procesare pr in iradiere, deși refrigerarea poate încetini multe modificâri
induse de enzime. În plus, nu toate microorganismele sunt distruse. Procesarea prin iradiere nu protejează
alimentul impotriva reinfestării sau contaminării. Prin urmare, alimentele perisabile iradiate sunt în
continuare considerate perisabile.

2.3.1 Modificări induse în alimente
Iradierea alimentelor este un proces nontermic, de vreme ce temperatura alimentului crește foarte puțin
în timpul procesării. Există foarte puține modificări în aspectul exterior al alimentelor iradiate, spre
deosebire de alimentele conservate prin metode convenționale (pasteurizarea termică, conservarea în
ambalaje metalice, congelare). Apar totuși modificări ale calității alimentului în cazul produselor din carn e
(anumiți produși de radioliză pot produce modificări de miros și gust, lucru care poate fi parțial controlat
prin mentinerea unei temperaturi scăzute în timpul iradierii) și al unor fructe proaspete, cum ar fi: piersici,
nectarine, unele citrice, pere, p rune, avocado și pepene (înmuierea țesutului).
Când alimentele sunt expuse unei radiații ionizante cu doză admisă nu se observă o modificare
semnificativă a calității nutritive a proteinelor, lipidelor și carbohidraților. De asemenea, iradierea nu
afectează vitaminele într -o măsură mai mare decât alte metode de conservare a produselor alimentare. S -a
constatat o reducere a cantității de vitamina C, dar acest lucru este atribuit transformării acidului ascorbic
în acid dehidroascorbic, modificare ce nu afectează valoarea nutritivă a alimentului. Tocopherolul pare a fi
foarte sensibil la iradiere în prezența oxigenului. Vitamina K este relativ stabilă. Aceste efecte adverse ale
iradierii pot fi reduse prin excluderea oxigenului și a luminii din mediul de iradiere și prin menținerea
alimentului la o temperatură joasă în timpul iradierii. Aceste condiții sunt îndeplinite prin iradierea
alimentelor ambalate în vid, la temperaturi de sub 0°C.
Produsele alimentare, având, în multe cazuri, un conținut ridicat de umiditate, generează prin iradiere
radicali liberi radioinduși, ca produși de radioliză, care au reactivitate deosebită: hidrogen, peroxid de
hidrogen, hidroperoxid, ceea ce conduce la modificări chimice foarte importante în tehnologia alimentară.
Aceste efecte pot fi avantajoase în privința conservabilității produsului întrucât procesele vitale care conduc
la deteriorarea sa pot fi inhibate. Microorganismele și insectele prezente pot fi distruse sau le poate fi afectat

Toma George -Răzvan, Grupa: 527

13
sistemul de repro ducere. În același timp apar și modificări nedorite: vitaminele pot fi distruse, se pot
dezvolta produși noi de aromă, etc.
Acțiunea radiațiilor ionizante asupra glucidelor:
– prin iradiere glucidele devin mai susceptibile la depolimerizare, la îmbrumare și la formarea de produși
oxidativi.
Acțiunea radiațiilor ionizante asupra proteinelor
-roteinele pot suferi transformări semnificative care le modifică proprietălile fizicochimice cum ar fi
scăderea solubilității, sensibilizarea la variațiile de temperatură, modificarea vâscozilății lor în soluție,
denaturarea, scindarea, polimerizarea, reducerea conținutului în unii aminoacizi (triplofan, metionină,
cisteină), modificarea acțiunii enzimatice. În mediu apos sensibilitatea proteinelor este mai accentuată decât
în medii complexe, cum ar fi produsele alimentare, în care proteinele sunt protejate de alți compuși
biochimici, de exemplu lipide. La carnea depozitată mai mult de o lună se constată o creștere a azotului
solubil, probabil prin formarea de polipeplide solubile rezultate din dezagregarea macromoleculelor
proteice. Iradierea aminoacizilor conduce la produși carbonilici și peroxidici.
Acțiunea radiațiilor ionizante asupra lipidelor: -modificările chimice ale lipidelor iradiat e sunt
importante, afectând îndeosebi caracteristicile senzoriale, valoarea nutritivă și înlocuitatea lor.
Transformările suferite sunt influențate de natura lipidelor și starea lor, de doza de iradiere, de prezența sau
absența oxigenului și a antioxidanți lor, ca și de capacitatea acceptării de radicali liberi.
Sub acțiunea radiațiilor ionizante lipidele pot suferi oxidări, scindări și hidroliză, polimerizări,
decarboxilări, dehidrogenări, izomerizări, hidrogenări, având ca rezultat foarte mulți com puși chimici.
Temperatura mai ridicată, prezența apei, contactul cu atmosfera, gradul de nesaturare favorizează
procesele oxidative produse la lipide iradiate.
Acțiunea radiațiilor asupra apei: – prezența apei favorizează acțiunea radiațiilo r ca urmare a
produșilor de radioliza a apei cu formarea a trei produși intermediari foarte reactivi: electronul hidratic și
radicalii hidroxil (OH = ) și hidrogen (H + )
Acțiunea radiațiilor asupra vitaminelor și enzimelor Vitamina C este sensibilă la acțiunea
radiațiilor, vitaminele B1 , B 6 , B12 și PP fiind mai rezistente. Vitaminele A, E, K suferă o distrugere slabă
în absența aerului. Procesul de distrugere a vitaminelor continuă după iradiere, la depozitarea produselor,

Toma George -Răzvan, Grupa: 527

14
fiind mai slab la tempe raturi scăzute. La doze mari de iradiere, cum ar fi la radappertizare(25÷50 kGy),
pierderile vitaminice sunt similare sterilizarii termice. Enzimele sunt rezistente, păstrându -și activitatea
chiar și la doze de 50 kGy, ceea ce permite sterilizarea preparat elor enzimatice prin iradiere, dar din punct
de vedere tehnologic, face necesară inactivarea enzimelor înaintea tratamentului prin iradiere, de exemplu
prin opărire.

Acțiunea radiațiilor asupra ambalajelor produselor alimentare Iradierea ambalajelor se poate
realiza înaintea ambalării propriu -zise, în scopul ameliorării proprietăților materialului ambalajului sau
pentru aseptizare (în cazul ambalării aseptice), sau cu produs cu tot pentru radiosterilizare în vederea unei
depozitări îndelungate.
Ambalajele plastice sunt sensibile, modificându -și proprietățile și chiar eliberând compuși chimici care
interacționează cu produsul alimentar, mai ales dacă au umiditate mare; polistirenul este cel mai rezistent,
polietilena cea mai susceptibilă.
Sticla este rezistentă, fără modificări semnificative la dozele uzuale de iradiere. Metalelor nu li se induce
radioactivitate; de asemenea, rășinile epoxifenolice folosite la vermisare și materialele termocolanle nu
suferă modificări semnificative la ir adierea obișnuită.
Materialele celulozice suferă degradări prin distrugerea legăturilor covalente, în cazul dozelor mari de
iradiere; până la 10 kGy efectele nu sunt semnificative (Banu, 1992).
Acțiunea radiațiilor ionizante asupra caracteristicilor senzorial -texturale Iradierea, ca și
tratamentul termic, modifică culoarea, gustul, mirosul și textura produselor alimentare, efectul depinzând
de doza de iradiere. La doze mici efectele sunt nesemnificative, la doze mari sunt evidente, i ar prezența
oxigenului și temperatura mai crescută le amplifică. În cazul iradierii cărnii apar produși aldehidici și
aminici, alături de H2S și mercaptani, substanțe cu prag ridicat de percepție; pentru doze de până la 40 kGy
mirosul este modificat, asemă nător celui al cerealelor umede, pentru ca peste 100 kGy să devină absolut
dezagreabil (Banu, 1992). S -a mai semnalat apariția mirosului specific de bulion sau de legume răsfierte. În
tabelul următor este prezentată doza mică de ionizare care conduce la ap ariția de arome noi (Boisseau, 1991)

Toma George -Răzvan, Grupa: 527

15
2.4. Metode de depistare

Chiar daca iradierea poate creste durata de valabilitate a produselor alimentare si substitui cu succes
aditivii anorganici tip nitrati si nitriti, pesti cidele chimice dintre care unele sunt foarte dăunătoare pentru
mediul înconjurător (ex. bromura de metil), cu efecte foarte nocive asupra sanatatii populatiei, se impun
norme stricte vizand gradul de iradiere, si tendinta de suprairadiere, care este greu d e controlat.
Pe măsură ce economia se globalizează, produsele alimentare trebuie să îndeplinească standarde înalte de
calitate și garanție pentru a fi exportate, dar cererea mare de produse alimentare si analizele clasice de
laborator foarte costisitoare fac ca multe dintre produsele care sunt in circuit sa fie omise de la un control
riguros, mai ales la vama. Un factor ingrijorator actual il constituie creșterea numarului de imbolnaviri si
decese datorate bolilor transmise prin alimentatie, de la simplele boli diareice la otraviri grave,
datorate falsificarii produselor alimentare .
Factorii de risc potential, care pot fi diminuati pe baza de analize comparative:
• scaderea continua a calitatii produselor alimentare – ingredienti de slaba calitate
• falsificarea marcilor originale, datorata greutatilor logistice de atestare a originii
• introducerea necontrolata de aditivi pentru cresterea duratei de valabilitate
• introducerea de inlocuitori chimici a unor ingredienti naturali, peste limita care confera produselor
gradul de nutritie cerut, sau pericliteaza sanatatea pe termen lung
• iradierea necontrolata a alimentelor pentru cresterea duratei de valabilitate
• falsificarea datelor de valabilitate in cazul produselor la limita expirarii, sau deja alterate din motive
diverse, pentru re -utilizarea acestora ca materie prima ‚noua’ in cadrul altor alimente procesate.
In toate aceste cazuri, o metoda rapida, nedistructiva, neinvaziva si comparativa, complementara
la lentele si foarte costisitoarele metode ch imice actuale (in contextul ISO17025) este deosebit de
necesara. Astfel de metode pot lucra pe principiul economic al ‘threshold -ului’ (a valorii limite
admise), fiind vizat un numar limitat de componenti cu factor crescut de risc, si ducind imediat la
decaderea respectivelor produse alimentare de la import, vanzare sau consum, fara a mai fi necesara
evaluarea de precizie a compozitiei.
O solutie in acest sens este reprezentata de evaluarea dielectrica a produselor alimentare.

Toma George -Răzvan, Grupa: 527

16
2.4.1 Spectroscopia del etrică
Ca instrument de referinta a masurarilor dielectrice avansate, spectroscopia dielectrica de banda
larga a capatat un exceptional avint in ultimii 10 ani, datorita domeniilor absolut inedite in care poate
fi folosita, dar si a performantelor exceptionale date de noile dezvoltari in electronica (noile
instrumente dielectrice au permis realizarea de masurari automate in intreaga scala, de la frecvente
ultra joase pana la domeniul GHz), dar si de includere a unor pachete software a vansate de achizitie,
prelucrare, analiza si modelare a datelor experimentale, in corelatie directa cu structura si tehnologia
materialelor studiate, un exemplu consistent in acest sens fiind cercetarile desfasurate de Runt si
Fitzgerald, SUA, incepute in 1997 -1999. Grupuri de lucru cu mare competenta internationala sunt
preocupate de extinderea domeniului de aplicatie al spectroscopiei dielectrice, de ex. International
Discussion Meeting on Relaxation in Complex Systems, coordonat de K.L. Nagai, Japonia, ca re s-a
desfasurat in Alicante in 1993, Vigo in 1997 si Creta in 2001 si 2004, ultimile intilniri fiind dedicate
aplicatiilor in biofizica si medicina.
Pe de alta parte, studiul bibliografic a relevat faptul ca lucrarile din ultimii 5 ani in domeniu
masurarii sarcinii spatiale pentru diferiti polimeri – derivati de amidon si proteine, publicate de
cercetatori binecunoscuti in reviste de specialitate, in special IEEE Transations on
Dielectrics si Electrical Insulation Magazine, dar si Nanotechnology sau Polymer Magazine s.a. vin
in sprijinul celor afirmate, in ceea ce priveste noutatea si interesul fata de acest tip de masuratori.

2.4.2 Spectroscopia de impedanță (dezvoltată în mare parte in ultimii 5 ani în cadrul unor
proiecte în colaborare cu C entrul UNESCO pentru Știința și Tehnologia Membranei, Sidney,
Australia, Institutul de Cercetări Chimice al Universității din Kyoto, Japonia, și Departamentul de
Anestezie al Universității Georg -August din Goettingen, Germania) poate furniza, neinvaziv,
informații despre progresia pe ciclul celular, mult mai ieftin decât citometria în flux care, în afara
aparaturii scumpe, necesită și agenți chimici costisitori, care nu permit studiul evoluției pe termen
lung. Similar, se pot dezvolta echipamente înalt perf ormante (cu viteză de achiziție și acuratețe
ridicate) pentru spectroscopia de bio -impedanță. Este posibilă înregistrarea a 30 -40 puncte în
frecvența în domeniul dispersiei beta în mai puțin de 1 minut cu o acuratețe în determinarea fazei de
ordinul a 10 -6 radiani. Astfel, pentru masurarea si controlul online a umiditatii produselor
alimentare sunt fezabile tehnici in timp real si neinvazive privind continutul de umiditate, de ex. un
astfel de sistem, bazat pe spectroscopie dielectrica intre 10 Hz si 10 MH z, a fost folosit pentru

Toma George -Răzvan, Grupa: 527

17
determinarea umiditatii aluatului de biscuiti. Sistemul poate permite obtinerea unui pattern (imagini
profil) pentru continutul de umiditate si pentru distributia umiditatii. Provocarea majora cu privire
la o astfel de abordare con sta in micsorarea efectelor altor variabile decat concentratia de umiditate,
cum ar fi temperatura ambianta si densitatea mostrei.

Toma George -Răzvan, Grupa: 527

18
2.5. Conlcuzii

➢ Iradierea alimentelor este o modalitate de pasteurizare, adoptată de aproximativ 60 de state din
lume pentr u diferite produse: cereale, ierburi și condiment, carne de pui, carne de vită sau fructi
de mare .
➢ În urma procesului de iradiere alimentele suportă modificări; scade valoarea nutritivă a acestora
prin scaderea vitaminică si altor compuși; generarea de pro dusi radiolitici cărora nu se cunosc
efectele pe termen lung asupra organismului.
➢ Este un subiect controversat care împarte consumatorii in 2 tabere, pro si contra. Cei din tabăra
pro susțin iradierea datorita efectelor asupra microbiologiei dăunătoare, ia r cei comtra susțin ca
iradierea adduce pe piață alimente fade atât din punct de vedere fizic și sensorial, cât si chimic
din punct de vedere al compușilor și vitaminelor lipsă.

Toma George -Răzvan, Grupa: 527

19
Bibliografie :
1. C. Banu, “Calitatea si controlul produselor alimentare”, Ed. Agir, Bucuresti, 2002
2. C. Simion, H. Albu, A.M. Simion, “Calitatea si controlul alimentelor”, Ed. Printech, Bucuresti,
2007 , 221 – 230.
3. http://foodqual.ee.tuiasi.ro/
4. https://www.nutripharm.ro/2015/03/iradierea -alimentelor/
5. C. Tofan, “Microbiologia produselor alimentare”, Ed. Agir, Bucuresti, 2002