1. Analiza mediului concurențial Analiza mediului concuretial are ca punct de plecare relația intreprindereii cu furnizorii, cu clienții și cu… [630440]

1
ANALIZA ECONOMICO -FINANCIARĂ

1. Analiza mediului concurențial

Analiza mediului concuretial are ca punct de plecare relația intreprindereii cu furnizorii, cu clienții și cu
statul. Relațiile cu furnizorii și clienții sunt relații de piață, se negociază și se supun legilor pie ței. În cadru
acestor relații se formează forța de negociere a furnizorilor și forța de negociere a clienților. Forța de
negociere crează imaginea întreprinderii și influențează direct performanța și rentabilitatea
întreprinderii.
Termenul de performanță indică creșterea volumului de activitate. O firmă este performantă dacă
reușește să -și crească cifra de afaceri de la o perioadă la alta. Rentabilitatea reprezintă plusul economic
obținut fie pe piața în vânzări, fie în interiorul firmei în producție.
Analiza poziției concurențiale presupune ierarhizarea firmelor pe piață în funcție de factorii cheie ai
succesului. Acești factori ai succesului sunt în funcție de vârsta firmei astfel în faza de început important
este competența tehnică și tehnologică,în faza de creștere este cota de piață relativă, la maturitate
productivita tea, profitul și rentabilitatea iar la declin costul de producție.
Structura concurențială e dată de numărul firmelor existente pe piață și gradul de concentrare a pieței
în total firme. Practic analizează cât la sută din piața totală e deți nut în medie de o firmă și cât la sută din
piața total e concentrată. În general se calculează cu următorii trei indici:
1. indice parțial de concentrare a pieței,
2. indicele HH (Harfindahl Hirschman)
3. indicele HT ( Hall Tideman)
Contextul concurențial e dat de relația ce se crează între forța de negociere a furnizorilor, a clienților,
rivalitatea între firmele sectorului, coeziunea dintre firmele sectorului, rivalitatea dată de noii veniți și
riscul determinat de noile produse care pot să apară în sector. Forța care caracterizează contextual
concurențial le putem sintetiza în următoarele concepte :
– Rivalitatea dintre firme
– Forța de negociere
– produsele de substituție
– Noii veniți
– Bariere de intrare sau de ieșire din sistem
Metodele de analiză a contextului concurențial se bazează pe analiza a două variabile:
– Starea generală a pieții în sens de performanță unde nivelul de piața se măsoară rata de creștere a
pieței fie în sens de re ntabilitate efectivă sau fie de rață de creștere generală a volumului pieții exprimat
în procente
– Cota de piață relativă
Ca urmare a acestor caracteristici, crește rolul opțiunilor strategice de diversificare și înnoire a producției,
de adaptare permanentă a acesteia la noile exigențe ale mediului concurențial.
Modelul Arthur D. Little Matricea de poziționare strategică se elaborează pe baza a două criterii
multifactoriale:

2
– gradul de maturitate a fiecărei unități strategice de afaceri din portofoliul firmei, se structu rează pe
patru niveluri corespunzătoare celor patru etape ale ciclului de viață al activității ce definește unitatea
strategică de afaceri analizată: lansare, creștere, maturitate și declin.
– poziția concurențială a fiecărei unități strategice de afaceri din portofoliul firmei în cadrul domeniului
de activitate în care este integrată; aceasta se divide pe cinci niveluri de intensita – te – dominantă,
puternică, medie, redusă și marginală; spre exemplu, în cadrul sistemului de evaluare de la 1 la 5,
prezent at în modelul G.E., scala de evaluare are următoarele limite pe cele cinci niveluri:

– marginală 1 – 1,8 – redusă 1,8 – 2,6 – medie 2,6 – 3,4 – puternică 3,4 – 4,2 – dominantă 4,2 – 5
Pe baza analizei unităților strategice de afaceri din portofoliul fir mei, se pot individualiza trei orientări
strategice: dezvoltare normală, în partea superioară a matricei, dezvoltarea selectivă, în zona din
mijlocul acesteia, și abandon, în partea inferioară a grilei.
Matricea Arthur D. Little ( A. D. L. )

Avantajul competitiv arata in ce masura respectiva companie face profit fie prin costuri de operare mici,
fie prin calitate, fie prin capacitatea de a livra produsele rapid si la timp, fie prin adaptabilitatea la
schimbarile din cererea pietei. Acest parametru se poate transforma in “avantaj competitiv sustenabil”,
atunci cand aceste performate asigura companiei o poz itie de frunte in domeniul respectiv, pozitie care
poate fi mentinuta pe termen lung.
Concurenta se asociaza cu avantajul competitiv. Avantajul competitiv este abilitatea firmei de a avea o
performanta superioara competitorilor sai in ceea c e priveste scopul de baza al existentei :
profitabilitatea.

3
2. Analiza potențialului intern al înteprinderii

Analiza resurselor umane se realizează din trei puncte de vedere:

I. Din punct de vedere al gradului de aprovizionare a întreprinderii cu forța de
muncă;
Cantitativ se evalueaz ă dimensiunea for ței de munc ă, structura for ței de munc ă, mobilitatea și
stabilitatea for ței de munc ă.
Calitativ se m ăsoară gradul de calificare a for ței de munc ă și conflictualitatea la nivel de
întreprindere.
a) Dimensiunea forței de muncă
b) Structura forței de muncă
c) Mobilitatea forței de muncă exprimă circulația și fluctuația forței de muncă într -un an calendaristic.
d) Stabilitatea forței de muncă exprimă raportul existent între timpul de munc ă mediu lucrat
de o persoană în aceeași întreprindere.
e) Gradul de calificare al forței de muncă se apreciază raportând comepetentele salariaților
la tipul de lucrări realizate.
f) Conflictualitatea se apreciază cu indica torii numărul total de greve și gradul de importanță al grevei.

II. Din punct de vedere al utilizării timpului de muncă respectiv a forței de muncă;
Se referă practic l a modul de utilizare a timpului de muncă. Acesta se exprimă în mod direct
în ore/om lucrate sau în zile/om lucrate într -un an calendaristic. Indirect, timpul de muncă
se exprimă prin numărul de salariați. Pentru aprecierea gradului de utilizare a forței d e
muncă se utilizează termeni precum:
Timp de muncă total –Tmt;
Timp de muncă lucrat –Tml;
Timp de muncă nelucrat –Tmn;
Timp de muncă disponibil –Tmd;

III. Din punct de vedere al eficienței utilizării muncii în procesul de producție;

Se apreciază cu indicatorul productivi tatea muncii (W) și indicele care măsoară bogăția produsă la
nivel de întreprindere (profit, valoare adăugată, marja comercială).
Productivitatea muncii se exprimă ca raport între producția reală la nivel de întreprindere și timpul
total de muncă consumat .

Producția realizată se poate exprima prin indicatorii:

4
3. Analiza rezultatelor înteprinderii
Cifra de afaceri este primul indicator din contul de profit și pierdere (cont 121). Cifra de afaceri exprimă
forța de vânzare a unei firme, respectiv cuprinde totalitatea mărfurilor și produsele vândute, facturate
de întreprindere. Practic cifra de afaceri cuprinde valoarea tuturor facturilor emise de o întreprindere
într-un an calendaristic indiferent dacă acestea au fost încasate sau nu.
Analiza cifrei de afaceri presupune cunoașterea următorilor termeni:
Cifra de afaceri totală creează o imagine despre poziția întreprinderii pe piață. Practic prin acest
indicator se exprimă în valoari absolute (lei) și influențează direct cota de piață a întreprinderii.
Cifra de afaceri medie se calculează pe un ități de produs, pe unități de serviciu, pe unități de lucrare, pe
muncitori.
Cifra de afaceri marginală exprimă variația cifrei de afaceri la schimbarea cantității vândute cu o unitate
de productie.
Cifra de afaceri critică reprezintă acel nivel al cifrei de afaceri unde întreprinderea înregistrează pragul
de rentabilitate (profit 0).
Analiza cifrei de afaceri se realizează din următoarele puncte de vedere:

I. Analiza dinamicii cifrei de afaceri
Această analiză se realizează cu baza fixă sau cu bază în lanț. Se analizează cifra de afaceri pe o perioadă
determinate (minim trei ani) și se identifică creșterile respective pierderile.

II. Analiza structurii cifrei de afaceri
Această analiză presupune gruparea elementelor care conduc la realizarea cifrei de afaceri pe grupe de
influența omogene precum
Pe grupe de produse;
Pe grupe de clienți;
Pe grupe de sectoare de activitate;

III. Analiza factorială a cifrei de afaceri
Cifra de afaceri este influențată de doi factori:

IV. Analiza sezonalității cifrei de afaceri
Această analiză oferă informații întreprinderii despre situația lunară a încasărilor. Astfel se calculează
cifra de afaceri medie lunară și se definește diagrama sezonalității cifrei de afaceri.

V. Implicațiile economice asupra întreprinderii
Cifra de afaceri are implicații economice, financiare și sociale asupra întreprinderii și a societății.
Analiza producției are ca scop oferirea unui răspuns la întrebările : ”Câ nd trebuie oprită producția?”, “
Ce cantitate trebuie să se producă?”, “ Care este combinația optimă de resurse?” și “ Ce tehmologie

5
trebuie aplicată?”. Pentru a răspunde la aceste întrebări în analiza producției se utilizează metode
bazate pe teoria produ cției, respectiv analiza producției pe termen scurt și analiza producției pe termen
lung. Pentru definirea termenului teoria producției împarte resursele care participă la realizarea
producției în fixe și variabile .
Pentru a răspunde la aceste întrebări în analiza producției se utilizează metode bazate pe teoria
producției, respectiv analiza producției pe termen scurt și analiza producției pe termen lung. Pentru
defin irea termenului teoria producției împarte resursele care participă la realizarea producției în fixe și
variabile .
Pe termen scurt capitalul este fix și mu nca variabilă. Decidentul dorește răspuns la întrebarea “Care este
producția maximă posibil de obținut astfel încât din punct de vedere tehnic să se obțină optimul de
resurse de producție?” Prin răspunsul la această întrebare se va cunoaște momentul în car e trebuie să
oprească producția.
Pe termen lung toți factorii de producție sunt variabili.Întreprinderea are suficient timp pentru a
modifica personalul managerial, capacitatea de producție, manopera, materia primă și tehnologiile.
Rata marginală de substituție tehnică este egală cu raportul dintre variația capitalului și variația muncii
respectiv cu raportul dintre produsul marginal al capitalului (PMK) și produsul marginal al muncii (PMm) .
Rmst = PMm / PMK
Analiza evoluției producției totale
Analiza evoluției sau dianmicii producției cu realizează pe baza fixă și cu baza în lanț. Analiza structurii
se determi nă indicii de structură a producției totale asemănători cu cei anteriori. Din punct de vedere al
structurii interesează ponderea producției vândute, producția stocată și producția imobilă. Qt=
Qs+Qi+Qs
Analiza factorilor care influențează producția
Producț ia este influențată de următorii factori:

Product ivitatea factorilor de producție(crește și scade direct proporțional cu productivitatea)

respectiv anticipări pesimi ste duc la o producție mai mică)

Valoarea adăugată reprezintă un indicator economic care nu apare cu formă de s ine stătătoare în
contabilitatea românească. Totuși acest indicator este utilizat în analiza economică cu scopul de a
măsura capacitatea întreprinderii sau capacitatea unei națiuni de a produce venituri (capacitatea de a
produce efecte la propriul efort). Valoarea adăugată este un indicator care face trecerea de la
microeconomie la macroeconomie. Astfel la nivelul microeconomic valoarea adăugată se calculează că
diferența între producția exercițiului și plățile efectuate către terți (consumuri intermediare) VA= Qt –Ci
Analiza valorii adăugate la nivel de întreprindere presupune:

6
Marja comercială se calculează că diferența între mărfuri și cost de achi ziție a mărfurilor. MC = VM – CM
Marja comercială are sens de valoare adăugată respectiv exprimă capacitatea firmei de a produce efecte
la propriul efort . Se calculează rata marjei comerciale după relația:
RMC=

7
4. Analiza performanței financiare și econimice

Contul de profit și pierdere se întocmește în funcție de clasificarea și raportarea cheltuielilor.Astfel
există două modele de analiza:
1. Rezultate obținute prin clasarea cheltuielilor după natura lor ;
2. Rezultate obținute prin clasarea cheltuielilo r după funcție, destinație .

Corespunzător fiecărei activități îi apare un flux de venituri, cheltuieli, rezultat astfel:
a) Fluxuri de exploatare cuprind toate activitățile normale aferente obiectului de activitate economice
cu caracter specific, obișnuit și repetitiv, care vizează activitatea normală și curentă a unei întreprinderi,
excluzând prin influență cu caracter financiar sau extraordinar.
Rezultatul din exploatare = Venituri din exploatare – Cheltuiel i din exploatare
b) Fluxurile financiare sunt toate activitățile întreprinderii care au conținut financiar și poziție conexă
activității de exploatare.
Rezultatul financiar = Venituri financiare – Cheltuieli financiare
c) Fluxurile curente se obțin din însumarea fluxurilor de exploatare cu cele financiare ele fiind cele care
generează rezultatul curent.
Rezultatul curent = rezultatul financiar + rezultatul din exploatare
d) Fluxu rile extraordinare cuprind activitățile acccidentale ale întreprinderii care nu țin de obiectul de
activitate .
Rezultatul extraordinar = Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare

Când cheltuielile se clasifică după de stinație contul de profit și pierdere cu prinde următoarele fluxuri:
1. Flux operațional determinat de activitatea operațional se formează prin rapotul cheltuielilor și
producția vândută și nu la producția exercițiului.
2. Flux din exploa tare se calculează adăugând la rezultatul operațional alte venituri din exploatare
(producția care nu intră în calculul cifrei de afaceri) și se scade cheltuiala aferentă desfacerii mărfii,
cheltuielile generale și administrative.
3. Fluxu l financiar
4. Flux curent
5. Flux extraordinar
Acest tip de clasificarea rezultatelor întreprinderii se realiazeaza când se dorește a prezenta acționarilor
faptul că profitul operațional e acoperitor pentru plata facturilor de producție.

Analiza comple tă a perf ormanței întreprinderii presupune anliza celor patru trepte ale entității
economice:
A. Nivelul de exploatare
B. Nivelul financiar
C. Nivelul extraordinar
D. Nivelul global

8
5. Analiza structurii financiare a înteprinderii
Analiza structurii financiare are ca punct de plecare anali za informațiilor despre activele totale,
pasivele totală și capitalurile aferente unei întreprinderi. O întreprindere din punct de vedere
financiar și patrimonial e formată din active, capitaluri proprii și datorii.
Din acest punct de vedere structura financiară este o analiză a bilanțului efectuată pe verticală și
pe orizontală.
I. Analiza bilanțului pe verticală cuprinde analiza posturilor de bilanț pe grupe de conturi.
A. Active imobilizate cuprind imobilizarile corporale(terenuri, cladiri , echipamente) imobilizari
necorporale (brevete, licențe, softuri) și imobilizări financiare reprezentate de efectele
intreprinderii rezultate din relatații cu alte fir me.
B. Active circulante cuprind stocurile (materii prime, produse finite,materiale), creantele
(totalitatea obligatiilor clientilor catre firma), disponibilitațile banești (contul casa, banca, cecuri
de incasat), cheltuieli în avans (au rol regulator), i nvestiții financiare pe termen scurt
C. Cheltuieli în avans sunt toate avansurile intreprinderii platite catre furnizori fie ca marfa
să intre în firmă sau fară ca un flux economic să se închidă
D. Datorii pe termen scurt
E. Active circulante / Datorii curente
F. Total active minus datorii curente
G. Datorii pe termen lung
H. Provizioane
I. Venituri în avans
J. Capitaluri proprii și assimilate (Termenul asimilat are sens de subenții pentru investiții care
sunt un capital nerambursabil adăugat la capitalul propriu)
Indicatorii calculați în analiza pe verticală a bilanțului cuprind două grupe:

II. Analiza structurii financiare pe orizontală
Analiza pe orizontală pleacă de la faptul că întreprinderea este formată din nevoi și resurse.
Astfel bilanțul va deține în partea de activ nevoi permanente (imobilizările corporale,
necorporale, financiare) și nevoi temporare (activele circulante, cheltu ieli în avans) iar partea de
pasiv va fi alcătuită din resurse permanente (capitaluri proprii,datorii pe termen lung, venituri în
avans, subvenții, provizioane) și resurse curente sau temporare adică datorii pe termen scurt.
Analiza structur ii financiare presupune analiza lichidității și a solvabilității (îndatorării).
Analiza ratelor de lichiditate Lichiditatea reprezintă capacitate întreprinderii de a transforma
activele în bani.În acest sens se calculează următoarele rate:
1. Rata lichidității curente se calculează ca raport între activul și pasivul curent. Valoarea
87 minimă a cestei rate poate varia între 1.8 -2 iar valoarea maximă va fi considerate 2,5.
Lichiditatea curentă = Activ curent /Pasiv curent
2. Rata lichidităț ii intermediare sau “testul acid ” este considerată sadisfacatoare dacă are valori

9
cuprinse între 0.8 și 1 iar valori mai mare de 1.5 determina o lichiditatea bună. Lichiditatea
intermediară = (Activ curent – Stocuri) / Pasiv curent
3. Rata lichidității imediate cunoscută în teoria economică și ca rata solvabilității imediate.
Valoarea minimă a raportului cuprinsă între 0,2 -0,5 reflectă o garanție de lichiditate, fiind
asigurată achitarea obligațiilor pe termen scurt și valri mai mari ca 1 denotă o lic hiditate bună.
Analiza solvabilității sau a gradului de îndatorare Solvabilitatea e capacitatea întreprinderii de
a-și plăti obligațiile la scadență. Toți indicatorii de solvabilitate dacă ua valori cuprinse între 30 –
40% dau informații că în treprinderea nu va întâmpina probleme în achitarea datoriilor la
scadență.
Rata solvabilității generale indică în ce măsură datoriile totale sunt acoperite de către activele
totale ale întreprinderii.Solvabilitatea ar trebui calaculata la ra port între datoriile totale și
capitalul propriu pentru a indica măsura în care firma își va putea finanța datoriile din capitalul
propriu. Solvabilitatea generală =Datorii totale / Activ total

III. Tabloul de finanțare a întreprinderii

Analiza tabloului de finanțare presupune ordonarea posturilor din bilanț astfel încât să rezulte
fondurile sau capitalurile care stau la baza finatarii decalajelor ce se crează în întreprindere între
fluxurile reale (vânzări de mărfuri) și fluxurile monetare (încasări efactive). Ordonarea posturilor
de bilanț se face luând în considerare tipul capitalului și tipul de nevoi.

Fondul de rulment – Nevoia de fond de rulment
Fondul de rulment exprimă lichiditatea întreprinderii pe term en scurt și reprezintă fie diferența
dintre resursele permanente și nevoile permenente sau fie diferența dintre nevoile temporare și
resursele temporare. FR = Resursele permanente – Nevoile permenente FR= Nevoile temporare –
Resursele temporare .

Trezoreria netă și fluxurile de trezorerie Trezoreria netă reprezintă diferența dintre fondul de
rulment și nevoia de fond de rulment.
Fluxurile de trezorerie exprimă fluxurile financiare monetarea ale întreprinderii pe cele trei
paliere: