PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR DEZVOLTAREA CREATIVITĂȚII PRIN INTERMEDIUL TEHNICILOR DE MODELAJ LA VÂRSTA PREȘCOLARĂ Coordonator… [630382]

UNIVERSITATEA BABE Ș-BOLYAI , CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

SPECIALIZAREA :
PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

DEZVOLTAREA CREATIVITĂȚII PRIN
INTERMEDIUL TEHNICILOR DE MODELAJ
LA VÂRSTA PREȘCOLARĂ

Coordonator științific:
Prof. dr. GREC CLAUDIA – DOINA

Absolvent: [anonimizat] – MORAR) SIDONIA – GEORGETA

TÂRGU MUREȘ
2020

2
CUPRINS

ARGUMENT ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 4
CAPITOLUL I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 7
REPERE TEORETICE PRIVIND CREATIVITATEA COPIILOR PREȘCOLARI . 7
I.1. Creativitatea – definiție, caracteristici ………………………….. ………………………….. ………………. 7
I.3. Metode de stimulare a creativității în cadrul act ivităților artistico -plastice …………………… 14
I.4. Activitățileartistico – plastice și dezvoltarea proceselor psihice la preșcolari ……………….. 23
I.4.1.Activitățile artistico – plastice și factorii cognitivi ………………………….. ……………………….. 24
I.4.2. Activitățile artistico – plastice și factorii noncognitivi ai învățării ………………………….. .. 26
EDUCAȚIA ARTISTICO – PLASTICĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR …… 28
II.1. Importanța activităților plastice la copiii de vârstă preșcolară ………………………….. ……….. 28
II.2. Scopul activităților de desen, pictură, modelaj ………………………….. ………………………….. .. 30
II.3. Metode și procedee folosite în activitățile de desen, pictură, modelaj …………………………. 31
II.4. Instrumente și materiale specifice activităților artistico -plastice ………………………….. ……. 38
II.5. Elemente de limbaj plastic ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 40
CAPITOLUL III ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 42
TEHNICI DE LUCRU FOLOSITE ÎN CADRUL ACTIVITĂȚILOR ARTISTICO –
PLASTICE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 42
III.1. Tehnica acuarelei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 43
III.2. Tehnica guașei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 45
III.3. Tehnica temperei ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 46
III.4. Tehnica ștampilei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 48
III.5. Tehnica picturii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 49
III.6. Tehnica desenului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 52
III.7. T ehnica modelajului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 53
CAPITOLUL IV ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 57
CERCETAREA PEDAGOGICA PRIVIND DEZVOLTAREA CREATIVITATII
PRIN INTERMEDIUL TEHNICILOR DE MODELAJ LA GRUPA MIJLOCIE …. 57
IV.1. Scopul cercetării: ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 57
IV.2. Obiectivele cercetării: ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 57

3
IV. 3. Ipoteza cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 57
IV.4. Variabile cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 58
IV.5. Coordonatele cercetării: ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 58
IV.5.1. Locul de desfășurare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 58
IV.5.2. Perioada de desfășurare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 58
IV.5.3. Eșantion de conținut ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 59
IV.5.4. Eșantion de subiecți ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 60
IV.6. Metodologia cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 60
IV.6.1. Metoda observației directe ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 60
IV.6.2 Experimentul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 61
IV.6.3. Analiza documentelor curriculare ………………………….. ………………………….. ………………… 62
IV.6.4. Metoda analizei produselor activității ………………………….. ………………………….. ………….. 63
IV.7. Etapele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 63
IV.7.1. Etapa preexperimentală ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 64
IV.7.2. Etapa experimentală ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 65
CAPITO LUL V ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 73
PREZENTAREA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR
CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 73
V.1. Analiza și interpretarea rezultatelor obținute în urma etapei pre -experimentale …………… 73
V.2. Analiza și interpretarea rezultatelor obținute în etapa post -experimentală …………………… 75
V.3. Analiza și interpretarea comparativă a rezultatelor obținute în etapa pre –
experimentală și post -experimentală ………………………….. ………………………….. ……………………. 76
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 77
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 79
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 81

4
ARGUMENT

„Niciodată nu este prea devreme pentru începerea educării creativității; activitatea
creatoare nu ar trebui să fie îngrădită de niciun fel de restricții, limitări, critici. ”(V.
Lowenfeld )
Activitatea artistică beneficiază de creațiile tehnicii, iar tehnica poate fi considerată
și ea ca o „artă”, arta de a înlesn i traiul, de a -l elibera pe om de munci grele, de corvoadă și
de rutină, pentru a -l face disponibil să creeze și să asimileze valorile culturii artistice și
științifice.
Se poate vorbi, însă de o inegală distribuire a preocupărilor artistice și tehnice, de o
subordonare a acestora unor scopuri mercantile, unor interese înguste, egoiste.
Educația artistico – plastică este o modalitate a deschiderii copilului pentru
receptarea și crearea frumosului din artă, natură, viață socială. Ea exercită o acțiune
polivalentă asupra dezvoltării copilului, asigură condiții propice pentru simularea și
promovarea activității în toate domeniile. Esența procesului de educație artistică constă, pe
de o parte, în educarea simțului pentru frumos, pentru a -l putea sesiza, desco peri și traduce
în viață, iar pe de altă parte, în îndrumarea copilului spre creația artistică și pregătirea lui în
vederea înțelegerii reale , plastice a vieții prin intermediul artei.
La vârsta preșcolară, educația artistico – plastică se află în interde pendență organică
cu dezvoltarea armonioasă fizică, cu educația moral – civică și cea intelectuală. Abordarea
creatoare a întregii activități din grădiniță impune centrarea acțiunilor desfășurate aici pe
copil, educatorul fiind preocupat să descopere încli națiile și preferințele fiecăruia,
valorizând în mod optim trăsăturile personale și capacitățile fiecărui copil.
Prin activitățile plastice desfășurate în grădiniță se urmărește familiarizarea treptată
a copilului cu frumosul din realitate (natură și via ța socială) și din creațiile artistice,
formarea percepțiilor și sentimentelor estetice, a gustului pentru frumos, a unor deprinderi
artistice.
Creativitatea este definită ca trăsătură complexă a personalității umane, constând în
capacitatea de a realiza ceva nou, original, natura fiind una din principalele surse de
inspirație în ceea ce privește dezvoltarea creativității la preșcolari.
Studiile de specialitate, ca și experiența practică, evidențiază faptul că aceste
activități exercită o influență bene fică asupra formării personalității copilului nu numai pe
plan estetic, ci și pe plan moral, afectiv, intelectual.

5
Experiența didactică demonstrează că activitățile plastice sunt foarte îndrăgite de
preșcolari. Copiii sunt atrași de culoare, de varietate a instrumentelor tehnice, își dovedesc
spontaneitatea, dând frâu liber imaginației și fanteziei
Educatorul trebuie să îndrepte atenția copiilor numai spre ceea ce este frumos, să -i
învețe să combine formele, să alăture culorile în așa fel încât să obțină efecte cât mai
plăcute ochiului, să combine culorile pentru a obține nuanțe, etc.
Prin intermediul activităților de pictură, desen, modelaj, copilul trebuie învățat să -și
termine lucrul început, deci să -și atingă scopul propus, chiar dacă pentru aceasta e l trebuie
să depună efort îndelungat, dezvoltându -și răbdarea și perseverența.
Activitățile plastice din grădiniță pot fi adevărate surse de cunoaștere și evaluare a
dezvoltării personalității copiilor, având în vedere legătura dintre desen, culoare și
personalitate.
Reușind să se afirme în cadrul activităților plastice, copiii timizi și cei mai puțin
activi primesc curaj și încredere în forțele proprii , ceea ce poate conduce la obținerea de
rezultate pozitive și în cadrul altor activități.
Activitățile plastice desfășurate în grădiniță au de asemenea un rol important în
pregătirea copiilor pentru școală. Prin acest gen de activități se realizează coordonarea
oculomotorie, dezvoltarea mușchilor mici ai mâinii, dezvoltarea sensibilității croma tice, a
spiritului de observație, diferențierea formelor, a proporțiilor, orientarea spațială. Pe toate
acestea se sprijină activitatea de scriere în clasa I.
Prin intermediul activităților plastice, copilul dobândește o serie de cunoștințe
despre culoril e și formele obiectelor, despre relațiile dintre ele. Cunoștințele însușite de
copii în cadrul activităților plastice au o trăinicie mai mare deoarece, în momentul
înregistrării lor, afectivitatea copilului participă mai intens. Asocierea reprezentărilor s au
percepțiilor cu diferite emoții și sentimente contribuie la lărgirea și îmbogățirea imaginilor
despre lumea reală.
Rolul activităților plastice este important, în mod deosebit, în dezvoltarea
imaginației creatoare și a gândirii. Produsele activitățilo r plastice fiind rodul creativității
preșcolarilor, influențează în mod direct posibilitățile creatoare ale copiilor.
Activitățile plastice, în măsura în care sunt bine organizate și documentate, pot
constitui un stimulent în formarea unor aptitudini art istice, a posibilităților creatoare ale
copilului.

6
În mod direct toate formele de activitate plastică din grădiniță, influențeză asupra
bunei dispoziții, precum și starea de plăcere și mulțumire, pe care le -o creează copiilor
produsele muncii lor creative .
În formarea profilului moral al copiilor, activitățile destinate educației artistico –
plastice sunt mijloace eficiente de inflență pedagogică în formarea calităților pozitive de
voință și caracter, în formarea și educarea dragostei pentru natură.
Prin intermediul acestor activități, copilul este ajutat să treacă de la acte
involuntare, întâmplătoare, fără un scop precis, la realizarea unui scop precis și canalizarea
tuturor eforturilor în vederea realizării acestuia.

7
CAPITOLUL I

REPERE TEORETICE PRIVIND CREATIVITATEA COPIILOR PREȘCOLARI

I.1. C reativitatea – definiție, caracteristici

Creativitate nu înseamnă numai capacitatea de a realiza produse originale, noi; în
învățământ, nu se pune problema de a forma creatori de valori originale, cât e vorba de a
forma și cultiva trăsături care vor permite manifestări creatoare; inițiativa, perseverența în
căutarea de soluții, curiozitate, originalitate în punctele de vedere afirmate, etc.
Definirea creativității se f ace prin referire la produsele creației, care dau marca
personalității creative. Un produs este valoros dacă prin el se rezolvă o problemă, sporește
adaptabilitatea la mediu a creatorului sau schimbă condițiile existenței acestuia.
Termenul „creativitate” a fost introdus în psihologie de G. W. Allport pentru a
desemn a o formațiune de personalitate.Î n opinia lui, creativitatea nu poate fi limitată doar
la unele dintre categoriile de manifestare a personalității, respectiv la aptitudini
(inteligența), atitud ini sau trăsăt uri temperamentale. Definirea creativității se face prin
referire la produsele creației care reprezintă marca personalității creative. Un produs este
valoros dacă prin el se rezolvă o problemă, sporește adaptabilitatea la mediu a
creatoruluisau schimbă con dițiile existenței acestuia.
La început studiile asupra creativității au fost orientate spre factorii motivaționali,
ca de altfel și în plan emoțional -afectiv sau de personalitate în general. Mai târziu, studiile
asupra creativității au fost orientate sp re investigarea procesului creativ, persoanelor
creative, etapelor creației, structurii individuale și de grup a creativității, mijloacelor de
identificare, evaluare și educare a creativității.
În prezent, există multe modalități prin care este definită creativitatea, definițiile
înscriindu -le în cele două curente de opinie: psihologia personalității sau psihologia
cognitivistă.
Psihologii susțin în general că „a fi creativ” înseamnă „a crea ceva nou, original și
adecvat realității”. Creativ este cel car e se caracterizează prin originalitate și expresivitate,
este imaginativ, generativ, deschizător de drumuri, inventiv, inovativ, etc. (Mihaela Rocco,
2004, p. 17).
Al. Rosca este de părere că, datorită complexității fenomenului creației este puțin
probabi l să se ajungă la o definiție unanim recunoscută, deoarece fiecare autor pune accent

8
pe dimensiuni diferite. Astfel, se arată că după unii autori „creativitatea este aptitudinea
sau capacitatea de a produce ceva nou și de valoare ”, iar după alții ea consti tuie un proces
prin care se realizează un produs (Al. Rosca, 1981, p. 16).
După T. Popescu -Neveanu „creativitatea presupune o dispoziție a personalității spre
nou, o anumită organizare (stilistici) a proceselor psihice în sistem de personalitate” (T.
Pope scu-Neveanu, 1987, p. 52).
Margaret A. Boden (1992) a inventariat definițiile creației consemnate în diferitele
dicționare, concluzionând că în general creativitatea constă în „realizarea de combinații
noi, originale, de idei vechi”. Combinațiile noi treb uie să aibă o anumită valoare.
Creativitatea este un concept destul devag și oarecum imprecis. Michel și
Bernadette Fustier (1988) arată că în mintea omului obișnuit creativitatea este legată de
expresii și creații artistice, de invenții tehnologice sau descoperiri științifice, de comunicare
interumană, de educație, de comportaentele personale și de mișcările sociale. Ea semnifică:
adaptare, imaginație, construcție, originalitate, evoluție, libertate interioară, talent literar,
distanțare față de lucruril e deja existente. H. Jaoui, definind creativitatea ca atitudinea de a
realiza ansambluri originale și eficiente plecând de la elementele preexistente, consideră că
oricine poate fi creativ (H. Jaoui, 1990, p. 70).
O definiție largă a conceptului de creati vitate, cu aplicații directe în procesul de
învățământ, vine din parea unui pedagog și scriitor italian, a cărui viață și operă au fost
pentru apărarea drepturilor copilăriei și pentru respectarea acesteia de către școală și de
către oamenii ei. „Creativit atea e sinonim cu gândire divergentă, capabilă adică să rupă
schemele experienței. E ~creativă~ o minte totdeauna în lucru, totdeauna pornită să întrebe,
să descopere probleme unde alții găsesc răspunsuri satisfăcătoare , nestingherită în situațiile
fluide în care alții presimt numai pericole, capabilă de judecăți autonome și independente,
care respinge ceea ce este codificat, care manipulează din nou obiecte și concepte fără să se
lase inhibată de conformisme. Toate aceste calități se manifestă în procesul creativ ”
(Rodari, p. 184).
Alți autori văd în creativitate capacitatea de a imagina răspunsuri la probleme, de a
elabora soluții inedite și originale (E. Limbos, 1988).
A fi creativ înseamnă a vedea același lucru ca toată lumea, dar a te gândi la ceva
diferit.
Anca Munteanu prezintă peste 35 de definiții ale creativității, elaborate de autori
din diferite țări (Al. Munteanu, 1994, p.309 -314).

9
Ca formațiune psihică deosebit de complexă, creativitatea se cararcterizează printr –
o multitudine de sensuri: p roductivitate, utilitate, eficiență, valoare, ingeniozitate, noutate,
originalitate.
Productivitatea se referă la numărul mare de idei, soluții, lucrări de specialitate,
produse mai mult sau mai puțin materiale.
Utilitatea privește în special rezultatele acțiunii, care trebuie să fie folositoare, să
contribuie la bunul mers al activității.
Eficiența are în vedere caracterul economic al performanței, se referă la
randamentul acțiunii, la performanțele care se pot obține prin folosirea rezultat elor
activității creatoare.
Valoarea produselor activității creatoare trebuie să prezinte însemnătate din punct
de vedere teoretic sau practic.
Ingeniozitatea presupune eleganță și deosebită eficacitate a metodelor de rezolvare.
Noutatea se referă la distanța în timp a lucrurilor, ideilor.
Originalitatea se apreciază prin raritatea ideilor, soluțiilor sau produselor.
Psihologii au formulat o serie de criterii pentru a delimita activitatea creatoare de
cea reproductivă. I. A. Taylor (195 9) consideră că:
1. performanța creatoare trebuie să prezinte o anumită însemnătate economică,
culturală, tehnică, de valoare care să fie recunoscută social;
2. rezultatele trebuie să fie formulate coerent și inteligibil.
S. Gollan (1963) stabilește patru tipuri de criterii în aprecierea creativității:
1. performanța creatoare care se caracterizează prin eficiență, utilitate, noutate și
originalitate;
2. procesul creativ, ale cărui trăsături specifice sunt: spontaneitatea, asociativitatea,
flexibilitatea, capacitatea c ombinatorică;
3. însușirile persoanei creative care privesc în primul rând motivele și atitudinile
creative;
4. potențialul creativ, situație în care sunt evaluate fluiditatea, flexibilitatea,
originalitatea și capacitatea de elaborare prin intermediul unor test e specifice.
Creativitatea înseamnă îndrăzneală: tot ceea ce e nou, e incert și neconformist.
Pentru a se avânta în necunoscut, individul trebuie să dispună de acea libertate interioară,
de acel sentiment de siguranță, provenit din lumea înconjurătoare.
Cea mai cunoscută analiză a fazelor procesului de creație aparține psihologului
Graham Wallas care sugerează existența a patru faze:

10
Prepararea – este faza inițială și obligatorie a oricărui act de creație. Această fază
presupune o pregătire intensă și de lungă durată în legătură cu problema pe care creatorul
își propune să o rezolve. Este necesară o informare minuțioasă asupra istoricului
problemei, asupra tentativelor altora de a o soluționa, și abia apoi se emit ipoteze
rezolutive. În cazul în care prob lema nu poate fi rezolvată, creatorul o lasă deoparte și se
relaxează sau trece temporar la alte preocupări.
Incubația – se petrece în inconștient și poate fi de mai lungă sau de mai scurtă
durată. Ea pare o perioadă pasivă, de abandonare a efortului. Se presupune că în această
fază au loc o serie de prelucrări paralele, se stabilesc conexiuni care nu au fost efectuate
anter ior. Unii autori susțin că inconștientul șterge ipotezele rezolutive, încercate în faza de
preparare, care nu au dat rezultate scontate, favorizând ipotezele neglijate în această fază.
De aceea, șansele de a obține soluții creative la o problemă depind de cât de susținută și
eficace a fost faza de preparare, de bogăția datelor acumulate.
Iluminarea (inspirația / intuiția, insight) – este momentul în care soluția problemei
apare brusc în câmpul conștiinței. Iată cum descrie W. E. More (1985) momentele de
incubație și iluminare: „Când ne este greu să ajungem la o soluție și simțim că gândirea nu
produce nimic nou, este indicată o perioadă de incubație, un timp în care conștiința se
îndepărtează de problemă. Experiența persoanelor creative arată că, frecvent, atuncicând
atenția se orientează către altceva și nu către problema a cări soluție ne scapă, și astfel ne
frustrează, apar idei noi ”.
Verificarea – este faza finală a procesului de creație, în care soluția găsită este
testată, examinată, pentru eliminarea unor posibile erori sau lacune.
Analizând actul creator în evoluția sa, de la formele cele mai simple și până la
creația superioară, Irving A. Tayior (1959) distinge cinci niveluri ale creativității:
1. creativitatea expresivă, formă fundamentală a creativității, care nu este
condiționată de nici o aptitudine și e cel mai ușor de surprins în desenele
copiilor; caracteristicile principale ale acestui nivel al creativității sunt
spontaneitatea, libertatea de exprimare; independența și originalitatea. Ea
constituie premisa de dezvoltare, în procesul educației, a celorlalte forme ale
creației. Poate fi stimulată încă din perioada preșcolară prin jocuri de creație,
desene libere și povestiri din imaginație, apreciindu -i pe copii, însă fără
observații cri tice pentru a nu le frâna spontaneitatea.

11
2. creativitate a productivă, este nivelul specific tehnicienilor, pentru că presupune
însușirea unor deprinderi care permit îmbunătățirea modalităților de exprimare a
creației;
3. creativitatea inventivă, cea care se val orifică prin invenții și descoperiri și care
pune în evidență capacitatea de a sesiza relații noi și neobișnuite, căi noi de
interpretare a unor realități cunoscute;
4. creativitatea inovativă (inventivă), care presupune înțelegerea profundă a
principiilor fu ndamentale ale unui domeniu (arta, știința) și apoi modificarea
decisivă a abordării unui anumit fenomen; în acest caz e vorba de inovații, care
reprezintă aporturi semnificative ș i fundamentale într -un domeniu;
5. creativitatea emergentă, nivelul suprem al creativității, la care ajung foarte
puțini indivizi și presupune descoperirea unui principiu, a unei idei care să
revoluționeze un întreg domeniu al cunoașterii. Acest nivel este cel mai greu de
înțeles și de explicat, iar cei care îl ating sunt catalogați drep t genii.
O definiție largă a conceptului de creativitate, cu aplicații directe în procesul de
învățământ, vine din partea unui pedagog și scriitor italian, a cărui viață și operă au fost
dedicate pentru apărarea drepturilor copilăriei și p entru respectarea acesteia de către școală
și de către oamenii ei. „Creativitatea e un concept alăturat celui de gândire divergentă,
gândire capabilă, adică să rupă schemele experienței. E creativă o minte totdeauna în lucru,
totdeauna pornită să întrebe, să descopere probleme unde alții găsesc răspunsuri
satisfăcătoare, nestingherită în situațiile fluide în care alții presimt numai pericole, capabilă
de judecăți autonome și independente, care respinge ceea ce este codificat, care
manipulează din nou obiect e și concepte fără să se lase inhibată de conformisme. Toate
aceste calități se manifestă în procesul creativ” (Rodari, 1979, p. 43).
Pentru cognitiviști, creativitatea este un comportament creativ dovedit prin acțiune
și printr -un rezultat nou, pertinent , original și eficace, „un proces prin care se realizează un
produs.” (Roșca, 1981. P. 16). Alți autori, de factură cognitivistă, văd în creativitate
capacitatea de a imagina răspunsuri la probleme, de a elabora soluții inedite și originale.
Elemente ese nțiale prin care se poate constata existența creativității sunt:
flexibilitatea, noutatea și originalitatea, fluența, senzitivitatea (sensibilitatea senzorială),
ingeniozitatea și expresivitatea.
În concluzie, în afară de faptul că este o capacitate și a ptitudine (dispoziție) a
personalității, a intelectului, creativitatea este în același timp, un produs și un proces. Este
un produs pentru că se dobândește ca realitate de a realiza ceva nou (idee, teorie, model,

12
metodă, tehnologie etc.) prin activitate, p rin experiență, necesitând foarte multă muncă.
Edison spunea că în creație este nevoie de 99% transpirație și 1% inspirație. Este totodată
și un proces, fiindcă presupune evoluție în timpul dezvoltării și, adeseori, învingerea unor
obstacole.
Malevsky (2 009, p. 212, 238, 350, Raus, 1993, p. 17 -31) analizează abilități
relaționate cu creativitatea:
Abilități cognitive
• Fluiditate – capacitatea de a produce o cantitate de idei (debitul de idei).
• Flexibilitate – capacitatea de a avea nu o viziune liniară as upra unei probleme, ci
o viziune complexă asupra rezolvării problemei.
• Originalitate – capacitatea de a se distanța de un standard.
• Elaborare – capacitatea de a produce opere/lucrări inedite, noi și personale.
• Eficacitate – abilitatea de a convinge pe alții că ideile personale au sens.
Abilități afective
• Spontaneitate – aptitudinea de a -și asuma feul său de a fi.
• Simțul umorului – abilitatea de a nu lua prea în serios eșecurile personale.
• Deschidere spre noi ex periențe – abilitatea de a experimenta într -un alt domeniu
de interes decât lui.
• Curiozitate – aptitudinea de a înțelege ceea ce nu funcționează bine pentru a
remedia și dobândi noi experiențe și cunoștințe.
• Capacitate de abstractizare – aptitudinea de a f ace transferuri analogice de la un
domeniu la altul.
• Imaginație – aptitudinea de a combina în imagini noi elemente din experiența sa
anterioară sau de generare de imagini fără corespondent în această experiență.
• Intuiție – aptitudinea de a gândi fără supor t logic, fără o argumentație rațională
valabilă.
Creativitatea se poate manifesta în toate domeniile cunoașterii și vieții sociale:
științifică, tehnică, economică, artistică, organizatorică (management), pedagogică etc.
Creativitatea, ca rezultat al stimulării și activității, înseamnă acumulări de capacități,
abilități și posibilități de realizare a ceva nou, original, în plan ideal – abstract, ca și, dup ă
caz, în plan practic, deci inventivitatea ideatică și practică.
S. Gollan (1963, p. 548) stabilește patru tipuri de criterii în aprecerea creativității:

13
• performanța creatoare care se caracterizează prin eficiență, utilitate, noutate și
originalitate;
• procesul creativ, ale cărui trăsături specifice sunt: spontaneitatea, asociativitatea,
flexibilitatea, capacitatea combinatorică;
• însușirile persoanei creative, precum motivele și atitudinile creative;
• potențialul creativ, situație în care sunt evaluate flu iditatea, flexibilitatea,
originalitatea și capacitatea de elaborare prin intermediul unor teste specifice.
Creativitatea înseamnă îndrăzneală: tot ceea ce e nou, e incert și nonconformist.
Pentru a se avânta în necunoscut, individul trebuie să dispună de acea libertate interioară,
de acel sentiment de siguranță, provenit din lumea înconjurătoare.
În învățământ, nu se pune problema de a forma creatori de valori originale, cât e
vorba de a forma și cultiva trăsături care vor permite viitoare mani festări creatoare.

I.2. Etape ale procesului creativ

Munca de creaț ie parcurge mai multe etape:
a. Perioada de preparare, când se adună informatii, se fac observații, se delimitează
problema (în artă – scopul urmărit), se schițează o ipoteză (ori un proiect general).
b. Incubația este răstimpul eforturilor, încercărilor sterile. Nu se găsește soluția.
Concretizarea proiectului inițial nu e satisfacatoare. Incubația poate dura foarte
mult, chiar ani de zile.
c. Iluminarea este momentul fericit când apare soluția sa u, în artă, când opera e văzută
integral. Acest fenomen se produce uneori în mod spectaculos: i se spune
„inspirație”, dacă artistul trăiește opera intens, conștient de toate componentele și
detaliile ei; în știință se vorbește de „intuiție”: o cunoaștere sintetică, integrală a
demonstrației care elucidează toate aspectele problemei.
Intuiția a fost descrisă pe larg de H. Poincare, ilustru matematician de la începutul
secolului nostru. El a subliniat că soluțiile i -au aparut în mod surprinzător în momente d e
relaxare, când nu se gândea deloc la problemele respective. De exemplu, după câteva luni
de strădanii în legatură cu o temă foarte complexă, neajungând la nici un rezultat, a
abandonat -o. Într -o seară plecase la operă și, în momentul când a pus piciorul pe scara
trăsurii, dintr -o dată i -a venit în minte soluția: o viziune de ansamblu asupra problemei, a

14
organizării și succesiunii raționamentelor. întors acasă, a transcris totul pe hârtie și și -a dat
seama că rezolvarea e fără cusur.
Dar iluminarea nu se produce totdeauna sub această formă spectaculoasă ; adesea ea are
loc treptat, creatorului venin du-i câte o idee care îl face să progreseze puț in. P este câteva
zile poate face încă un pas înainte ș.a.m.d. până la deplina rezolvare a problemei sau
conceperea opere i în întregime. Din ce se cunoaște, se pare că există particularități
specifice: sunt personalități la care intuiția survine brusc, puternic ș i global, cum a fost
Henri Poincare, altele progresează treptat – așa era Albert Einstein.
a. Ultima etapă, veri ficarea, este necesară după concepția initială, pentru a elimina
eventuale erori sau lacune. Artistul își revizuiește creația, face retușuri; sunt cazuri
când mari părți din operă sunt rescrise de mai multe ori – așa făcea Lev Tolstoi.

I.3. Metode de stimulare a creativității în cadrul activităților artistico -plastice

Creativitatea constituie una din problemele majore ale contemporaneității. Astazi se
manifestă o adevărată “ foame “ de creativitate pentru a solutiona marile probleme sociale,
economice, culturale, educaționale ale omenirii.
Nevoia de inovare este esențială pentru bunul mers al școlii, al vietii, al vremurilor
în care trăim. Creativitatea se educă ,se invata chiar de la gradinita.
Caracterizată prin fantezie, curiozitate, spirit de aventură,varsta prescolaritatii este o
perioadă propice stimulării creativității. La aceasta vârstă, copiii au curajul să emită opinii
personale, să argumenteze și să găsească soluții inedited în situații diverse, fără teama de a
greși sau de a părea r idicoli, așa cum s -ar putea întâmpla cu persoanele care au o anumită
experiență de viață.
Manifestările creative, mai mult sau mai puțin relevante,existente înaintea intrării
copilului în vârsta preșcolarității, sunt dirijate și valorificate într -o anumită măsură în
familie și în grădiniță, urmând ca în școală să se accentueze procesul de depistare,
stimulare și formare a aptitudinilor creatoare la elevi.
Nu se poate vorbi în stadiul preșcolarității de existența unei creativități deosebite a
gândirii copilu lui, ci mai degrabă despre formarea unor premise pentru dezvoltarea
ulterioară a creativității. Pentru aceasta este nevoie de un mediu stimulativ. Acesta este
creat de educatoare / învățători, ce permit libera exprimare a ideilor, stimulează munca
independ entă, sunt capabili să stabileascăo relație democratică cu copiii. În egală masură,

15
și dascălul trebuie să învețe să fie creative în activitatea didactică. Dacă nu face el insuși
dovada creativității, îi va fi foarte greu să dezvolte aceasta caracteristică la copii.
Creativitatea este proprie tuturor copiilor, în limitele dezvoltării normale. Fiecare
copil dispune de un potențial creativ, respective de anumite trăsături sau însușiri
favorizante actului creator. Importanța mediului ambiental este esențială p entru stimularea
creativității.
Metode de stimulare a creativității aplicată în cadrul activităților de educație
plastică, cu scopul dezinhibării copiilor în abordarea spațiului plastic și în exprimarea
plastic liberă, neconvențională.
1. Metoda punctelor uni te cu linii
Aceasta metodă constă în descoperirea de către copii a unor elemente concrete din
realitatea sistemului nostrum de referință, dintr -o multitudine de forme aleatoare obținute
la intersectarea unei rețele de linii generate de unirea mai multor p uncte dispuse la
întâmplpare în spatiul plastic.
Metoda are ca scop dezvoltarea memorie vizuale, dezvoltarea capacității de
concentrare, dezvoltarea gândirii divergente, dezvoltarea capacității copilului de a se
adapta la situații plastice noi.
2. Metoda pete lor întâmplătoare
Aceasta metodă constă în găsirea de către copii a unor elemente concrete din
realitate, dintr -o mulțime de forme aleator obținute prin fuzionarea culorilor juxtapuse
dispuse în spațiul plastic.
Aceasta metodă dezvoltă capacitatea de imagi nare, de realizare a diferitelor
analogii, originalitatea, cultivă puterea de a combina liber, solicită imaginația, gândirea
divergentă , și-l antrenează pe copil să „vadă și cu mintea” .
3. Metoda ochilor închiși
Prin aceasta metodă copiii trebuie să continue suprapunerile și între – tăieturile
obținute prin desenarea câtorva elemente figurative cu ochii închiși.
Aceasta metodă stimulează imaginația creatoare, fantezia copiilor, capacitatea de adaptare.
4. Metoda deplasării planșelor
Aceasta metodă constă în depla sarea planșelor ritmic, la inte rval scurte, regulate de
timp (3’ – 5’), fiecare copil dând planșa colegului său din spate sau de lângă el. Acest lucru
se repeta până cand planșa revine la copilul de la care a aplecat, acesta urmând să o
finalizeze. Aceasta metodă cultivă solidaritatea, altruismul, reglează comunicarea și în
general elimină individualismul.

16
Scopul metodei este de a cultiva propria initiative și curajul. Totodată metoda
antrenează tot colectivul de copii, dezvoltă gândirea divergentă, flexibi litatea, capacitatea
de a face conexiuni în situații inedite.
5. Metoda „spălării” planșelor
Aceasta metodă constă în „spălare” planșelor cu apă după realizarea lucrărilor
plastic cu o anumită temă data sau liberă. Elemental surpriză constă în ultimul pas al
metodei, atunci cand, în urma “ spălării “, prin fuzionarea culorilor, îmbinările rezultate
dau planșei o notă de spontaneitate, pe care nu o pot oferi lucrarile clasice. Toți copiii pot
gusta din plin bucuria creație, pentru că aceasta metodă nu dezvoltă numai originalitatea și
spiritual creator, ci asigură și trăirile imense ale momentului creator.
6. Metoda „plin – gol”
Prin aceasta metodă copiii desenează sau pictează, după obiecte expuse sau din
imaginație, câteva elemente ce se impun ca plin în compoziție. Apoi se cere să se modifice
compoziția în așa fel încât plinul să devină gol, iar golul să devină plin (negativul ). Aceasta
metodă dezvoltă spiritul de observație,punctualitatea, inițiativa, simțul compozițional,
acuitatea vizuală, sensibilitatea cromatică, atenția.
7. Metoda rotirii planșei în jurul centrului ei
Aceasta metodă constă în descoperirea unei lumi fantastice , a unei atmosphere de
basm prin rotirea planșei în jurul centrului ei și continuarea desenării ( picturii ) subiectului
dar fără să se țină seama de o poziție bine determin ate a planșei. Rezultă o lume „absurdă” ,
irațională, dar fascinantă și poetică.
Metoda este una dintre cele mai atractive pentru copii dezvoltînd fantezia,
imaginația, spiritul creativ, spiritul de observație, gândirea creatoare și capacitatea de a
face conexiuni în situații inedite.
8. Metoda ieșirii din „Eu”
Este o metodă complexă care pr esupune mai multă concentrare și poate fi folosită și
la alte activități. Aceasta metodă individuală constă în a cere copilului să se imagineze
ceva anume ( furnică, pisică, floare ) din lumea înconjurătoare și să descrie plastic lumea
așa cum o vede de la nivelul noii identități.
Metoda dezvoltă percepția sensibilă, acuitatea vizuală, spiritul de observație,
imaginația prin încercarea de a se transpune în altceva decât ființa umană.
9. Metoda „forței care acționează”

17
Această metodă presupune realizarea unor m odificări evidente în forma obiectelor
cunoscute, modifică rezultate în urma presupunerii că asupra lor ar fi acționat o forță
exterioară sau interioară de o anumită putere.
Metoda solicită capacitatea de improvizare, fantezia, creativitatea, memoria vizua lă
și educă disciplina de lucru.
10. Metoda oglinzilor
Este o metodă prin care, pornind de la o formă desenată sau un fragment al acesteia,
se ajunge la forme noi, simetrice. Pentru realizarea metodei avem nevoie de una sau mai
multe oglinzi. Oglinda se așeaz ă perpendicular pe planșa de desen la marginea unei forme
pe care o dublează simetric. Se desenează sau se pictează din nou forme pe hârtie și lipită
de ea, forma inversă din oglindă.
Aceasta metodă îi inițiază pe copii în noțiunile de geometrie pe care le vor învăța în
clasele mai mari, se dezvoltă spiritul de observație, imaginația, capacitatea de concentrare.
11. Metoda descompunerii și aglutinării cu alte elemente
În abordarea acestei metode se pornește de la descompunerea unor elemente (ființe,
obiecte, lucrări etc. ) în mai multe părți component. Apoi, aceste părți, sau o parte din ele se
recompun pe rând, cu alte elemente cât mai diferite.
Pe lângă stimularea creativității, aceasta metodă are ca scop dezvoltarea imaginației
creatoare, a capacității de concentrare, a memoriei vizuale, dezvoltă simțul compozițional
și capacitatea de a face conexiuni în situații inedite.
12. Antropomorfizare
Aceasta metodă constă în conferirea de trăsături umane unor elemente din spațiul
înconjurător. Prin aceasta metodă ur mărim descoperirea de sensuri noi desprinse din
conținuturile deja cunoscute, copilul fiind ghidat să descopere cu ochiul și cu mintea noile
fețe ale realității și să confere acesteia o identitate nouă.
13. Umanizare antropomorfă (personificarea)
Aceasta meto dă se referă la alcătuirea și redarea prin desen a figurii umane asociind
detaliilor anatomice elemente diverse. Metoda are ca scop dezvoltarea imaginației, a
percepției sensibile, acuității vizuale, spiritului de observație, a gândirii creatoare.
14. Desenare a figurii umane din figure geometrice
Aceasta metodă constă în desenarea omului folosind figure geometrice. Metoda
ajută la dezvoltarea imaginației, spiritului de observație, a gândirii creatoare.

18
15. Tehnica tratării cu ceară
Este o tehnică care impune un element surpiză – folosirea unei lumânări aprinse.
Tehnica constă în obținerea unor forme prin folosirea unei lumânări aprinse care se ține
aplicată, astfel încât din ea să picure pe hârtie, picături de ceară topită.
Aceasta tehnică desprinde copilul de au tomatisme, rutine, acțiuni didactice
obișnuite și încorporează elementele libertății și creativității. Totodată dezvoltă imaginația,
percepțiile și sentimentele estetice, gustul pentru frumos.
16. Tehnica decolorării cu pic
Pentru realizarea acestei tehnici se acoperă suprața unei foi de bloc cu cerneală sau
tempera de culoare închisă. Aceasta tehnică are un mare efect de spontaneitate și de
prospețime, oferă copilului posibilitatea de exprimare rapidă a unei idei sau atitudini.
17. Tehnica pointilistică
Aceasta te hnică are un mare impact asupra potențialului creativ al copiilor. Tehnica
constă în realizarea unor desene folosind numai puncte, de diferite mărimi, culori și valori
tonale. Este foarte eficientă deoarece antrenează în mod special imaginația creatoare,
solicită permanent operațiile gândirii, precum și calitățile ei: lărgirea orizontului gândirii,
rapiditatea, flexibilitatea, mobilitatea gândirii, divergența gândirii.
18. Tehnica folosirii liniei
Aceasta tehnică dezvoltă potențialul creativ al copiilor. Prin tehnica folosirii liniei
se realizează compoziții numai din linii. Un rol important în realizarea acestei teme îl au
exercițiile – joc de trasare a unor linii și grupuri de linii; exercițiile -joc prin juxtapunere de
linii curbe de aceeași grosime, de grosi mi diferite, au în sensuri diferite, sau în același sens.
Aceasta tehnică le îmbogățește și consolidează cunoștințele geometrice, le dezvoltă
într-o mare măsură imaginația creatoare, fantezia, percepțiile și sentimentele estetice.
19. Tehnica modulării
Aceasta tehnică pre supune repetarea unui element „modul” după o anumită regulă.
Se poate modifica poziția, culoarea, mărimea, spațiul, valoarea tonală, dar nu identitatea
elementului modul.
Tehnica modulării este o metodă de mare utilitate în crearea ritmului com pozițional
și în pictura aplicată, în scopul dezvoltării expresivității cromatice a unei suprafețe
colorate. Tehnica asigură și realizează coordonarea oculo – motorie, dezvoltarea
sensibilității cromatice, a spiritului de observație, diferențierea formelor , a proporțiilor,
orientarea spațială.

19
Prin metodele propuse în lucrari, pe lângă faptul că nu se renunță la dezvoltarea
abilităților manual, sunt antrenate, solicitate și dezvoltate instanțele psihice implicate în
creativitate: fluiditatea și flexibilitat ea gândirii, gândirea analogică și în mod deosebit
imaginația creatoare .
Creativitatea se învață de cand începi să o descoperi și apoi toată viața. Când ai
descoperit -o îi simți gustul și ai nevoie de ea ca de aer. Preșcolarul care are un
comportament cre ativ se implică active în procesul instructive -educativ din grădiniță,
gândește critic, are spirit de observație dezvoltat, descoperă soluții personale la diferite
probleme, are gândirea divergentă, imaginativă, eleborează produse intelectuale și
materiale originale.
Preșcolaritatea este apreciată ca vârsta ce cuprinde cea mai importantă experiență
educațională în viața unei persoane; pe parcursul ei înregistrăm ritmurile cele mai
pregnante în dezcvoltarea individualității umane și unele dintre cele mai sem nificative
achiziții ce vor avea ecouri evidente pentru etapele ulterioare ale dezvoltării sale. De aceea,
nu putem face abstracție de una din dimensiunile esențiale pentru întreaga dezvoltarea și
afirmare a personalității – creativitatea.
Problema dezvolt ării creativității s -a pus cu câteva decenii în urmă, în special în
cadrul pedagogiei și psihologiei. S -au făcut cercetări și s -a studiat dezvoltarea creativității
mai mult pentru ciclurile primar, gimnazial și mai puțin pentru cel preșcolar; însă, procesu l
instructiv -educativ din grădiniță, prin conținuturile sale, satisfice și dezvoltă curiozitatea
copiilor, dorința de investigație, de explicație. Tocmai prin aceasta, conținutul acestui
process este un mijloc foarte important de activare și dezvoltarea, d e stimulare permanent a
potențialului creativ. Toate domeniile de activitate, începând cu jocul liber și terminând cu
educația fizică constituie tot atâtea căi de stimulare a creativității.
În educarea acesteia există numeroase disponibilități psihice și c ognitive ale
copilului : nevoia de lărgire a experienței cognitive, curiozitatea, interesul pentru
cunoaștere, dezvoltarea competențelor lingvistice, constituirea formelor voluntare ale unor
procese psihice, câștigarea de abilități, apariția competitivităț ii, ca factor catalizator al
tuturor activităților desfășurate și ca expresie a creșterii implicării în colectiv.
Dacă la vârste mai mari creativitatea poate și trebuie exersată, dezvoltarea ei
sistematică la vârsta primei copilării pare să fie de o import anță vitală, pentru menținerea
potențialului creative existent și al evoluției sale, cultivarea creativității infantile
constituind premise pentru afirmarea creativității la vârsta maturității. Îngrădind spiritul de

20
independent, de investigație și de căuta re a soluțiilor noi, tendința afirmării de sine
manifestată la aceasta vârstă se ajunge la o limitare irecuperabilă.
Valorificarea potențialului creator existent la vârsta preșcolară trebuie să fie un
deziderat comun tuturor acțiunilor instructive educati ve desfășurate în grădiniță.
Desenul infantil este considerat de multi autori ca un mijloc eficace de evaluare a
nivelului general de inteligență al copiilor. El oglindeste gradul de dezvoltarea a capacității
de a desprinde esențialul, relațiile cauzale, s tudiulevolutiv al spiritului de observație. Alții
accentuează faptul că imaginile, în gen eral, reprezintă un sistem de „ informare –
comunicare ” adecvat vârstei copilului preșcolar, care, în același timp, satisfice nevoia de
joc și acțiune. Dar mai mult ca aceasta, desenele și picturile copiilor se pot aprecia deseori
ca rezultatul unui adevărat act creator.
Unii cercetători au tras concluzii interesante din punct de vedere al de zvoltarii
creativitatii primare : o parte dintre copii preferă reprezentarea unor obiecte distincte, unice
în lucrarile lor, pe care apoi le îmbogățesc cu tot felul de detalii. Aceștia exersează în
redarea exacta a formelor, a elementelor componente, a culorilor, a decorațiunilor și
contrastelor. În același timp, o altă categorie de co pii, de aceeași vârstă, înclină spre
reprezentarea unor întâmplări în desfășurarea lor, completându -și cu placere lucrarile cu
explicații verbale „ suplimen tare” , preocupările lor în acest sens semănând mai mult cu un
fel de joc cu creionul și hârtia. Desen ele sunt executate din linii sigure, într -un ritm alert,
iar calitățile lor deosebita constau în orientarea în spațiu și redarea mișcării.
Este evident faptul că ambele tipur i de copii pot fi considerați „creatori” , lucrările
lor diferențiindu -se sub rapor tul manifestării preponderente a factorilor creativi. Lucrările
din prima categorie permit o cotă ridicată a factorului “ elaborare” și “ fluiditate“ , în timp
ce celelalte se evidențiază sub raportul originalității. Există copii sensibili la culori, care
tind să reprezinte realitatea în pete de culori și preferă pictura, în timp ce alții scot în relief
formele, contururile obiectelor.
Începand de la vârsta de 3 -4 ani trebuie să -i deprindem pe copii cu exprimarea pe
plan grafic și nu numai verbal, a tot cea ce a văzut și l -a impresionat mai adânc. Pictura,
dactilo -pictura este la îndemâna copilului în aceasta fază și el trebuie învățat cum să
diferențieze și să folosească adecvat cele 4 -5 culori pe care i le punem la dispoziție.
Vârsta preșcolară prezintă o serie de premise favorizante pentru stimularea
potențialului creativ. În ceea ce privește creativitatea manifestată în grafic – figurală a
copiilor de aceasta vârstă se poate demonstra ușor faptul că nu numai acei copii

21
încorporează un mesaj original sa u o soluție inedită în desene care au în anturajul lor adulți
sensibili și care promovează aceasta formă de auto -expresie.
În contextul mijloacelor de stimulare a creativității generale și a celei artistico –
plastice, arta este un mijloc esențial, fără a f i, însă, singurul. În studiul creativității s -a emis
ideea că personalitatea creativă se caracterizează prin anumite trăsături comune, iar
procesul creației este identic în artă și în știința. Tot ce există în jurul nostru se prezintă ca
un univers de semn e care ne comunică ceva din ceea ce le este propriu: culoare, formă,
sunet, lucrările devenind reale pentru cei ce le percep, le simt și le descoperă.
Activitățile artistico -plastice oferă copilului veritabile limbaje de exprimare a
sinelui, a trărilor și impresiilor puternice provocate de realitatea înconjurătoare. Arta
reprezintă astfel un mijloc prețios de comunicare la o vârstă la care abilitățile verbale sunt
încă limitate.
Educația plastică din grădiniță se referă la achiziția unor deprinderi instrum entale și
tehnici de expresie plastic prin desen, pictură, modelaj, dar și la dezvoltarea capacității de
perceptive a realității înconjurătoare. Efectele formative pe termen lung ale acestor achiziții
determină dezvoltarea sensibilității estetice, a expres ivității și creativității, activizează
funcțiile cognitive. În grădiniță, aceasta trebuie să înceapă de la experiențe de observare a
formelor, culorilor, și mișcării. Este important ca activitatea în sine să se desfășoare într –
un mediu stimulativ, care să invite la observarea, aprecierea, redarea creativă a realului, la
acumularea de impresii privind realitatea înconjurătoare, la dezvoltarea sensibilității față de
variatele ei forme de obiectivitate.
Prin activitățile din grădiniță copiii au posibilitatea de a-și valorifica talentele și
interesele pentru un anumit domeniu. Ei își pot investi o parte din timpul petrecut în
grădiniță pentru a -și dezvolta abilitățile pe care le posedă, sub îndrumarea atentă a
educatoarei, sub diferite forme. Rolul educatoarei este de a favoriză în fiecare copil
capacități și aptitudini creative drept component structurale ale personalității acestuia, în
procesul lui de formare și dezvoltarea.
Manifestarea potențialului de creativitate trebuie să înceapă cu inițierea copilului î n
stăpânirea elementelor de limbaj plastic, în dezvoltarea spiritului de observație, în
dezvoltarea imaginației și cu stimularea formelor de expresie potrivit disponibilităților de
vârstă și de temperament.
Preșcolarii îndrăgesc activitățile de pictura, le execută cu placere deosebită ele fiind
un bun prilej de stimulare a creativității. Este necesar ca educatoarea să se aplece cu mai
multă atenție asupra “ produselor activității creatoare” și să le aprecieze așa cum merită.

22
Cunoașterea abilităților și a in tereselor copiilor conduce spre orientarea lor către acele
activități care să le permit ca aceste abilități, prin exercițiu, să devină aptitudini.
Indiferent de modul de desfasurare : frontal, pe grupe sau individual, cea ce este de
reținut este idea ca to ți copiii să -și exercite preferințele, sa fie stimulati, să le pună la
îndemână diferite materiale, să organizeze copiii pe grupuri cu aceleași preferințe. Tratând
diferențiat copiii în activitățile plastice putem descoperi valori individuale.
Schimbările din învățământ, care au început să se vadă în ultimii ani, au determinat
modificări și în învățământul preșcolar. Aceasta constituie o evoluțievizibilă spre o
concepție educațională modernă a copilului și spre desprinderea de automatismul, rutina,
acțiuni didactice impuse, noua viziune încorporând elementele libertății și creativității.
Prin tehnica modelajului copiii construiesc ceea ce au perceput, au gândit și au
imaginat, într -o nouă dimensiune spațială. Ei observă forme din natură, apoi extrag cea ce
este characteristic și expresiv, simțind frumosul și producându -l în lucrarile lor. Modelajul
contribuie în cea mai mare măsură la formarea gândirii spațiale.Materialul pentru modelare
poate fi plastilina,argila,lutul.Fiecare material are avantajele lui. .
Stimularea curiozității copiilor și deschiderea drumurilor spre creație, spre
explorarea ideilor originale se poate face încurajându -i să folosească procedee cât mai
variate și stimulându -le creativit atea prin variante diferite: „Poți să faci și tu la fel ?”,
„Încearcă și modelul acesta”, „Poți îmbina și alte culori?”
Utilizarea unor metode, tehnici și procedee care le oferă copiilor posibilitatea unei
concentrări integrale a potențialului lor intellectual și creative în activitățile de cunoaștere,
le oferă ipoteza unei educații cu caracter „divergent” , care le lasă posibilitatea de a s e
exprima „spontan” , de a descoperi și produce noul, originalul, într -o gândirea creativă,
rapidă, critică, și eficientă.
Stimularea activității initiate cu co piii poate fi un mijloc pentru:
• Dezvoltarea gândirii creatoare și fixarea unor cunoștințe, deoarece am observat că
trebuie să îmbogățesc reprezentările copiilor despre mediul înconjurător prin toate
tipurile de activități desfășurate, continuând acest proces de cunoaștere în cadrul
plimbărilor când copiii pot vedea elementele reale ale mediului înconjurător, forme
și culori adecvate mediului vizitat ;
• Copiii se familiarizează cu noțiuni ca: tablou, expoziție, expoziție concurs,
expoziție cu vânzare, opera de artă ;

23
• Copiii tr ăiesc individual frumusețea tabloului lucrat de el sau alți copii și se
familiarizează cu compoziția, percep relația Dintre forme, culori, dimensiuni și pot
exprima gânduri și sentimente personale ;
• Oferă copiilor posibilități pentru completarea cunoștințel or acestora, încurajează
aptitudini și le dezvoltă personalitatea creativă și de cooperare .
Prin activitățile din grădiniță le oferim copiilor posibilitatea de a -și valorifica
talentele și interesele pentru un anumit domeniu. Rolul educatoarei este de a favoriza în
fiecare copil capacități și aptitudini creative drept component structurale ale personalității
acestuia, în procesul lui de formare și dezvoltare.
Prin contactul nemijlocit al copiilor cu activitățile desfășurate se sporeste eficiența
demesului educational, dat fiind marea disponibilitate a celor mici de a descoperi și asimila
tot cea ce stârnește curiozitatea lor vie, finalitatea constând în dobândirea unor
comportamente : de a fi mai buni, mai sensibili față de ambient, mai plini de solicitudi ne,
de a acționa mai disciplinat, mai responsabil, mai plini de initiative și mai prompți în
respectarea unor norme și reguli ale actului creativ.
Se poate influența potențialul creativ al copiilor nu numai prin conținutul
activităților, strategiilor folos ite sau cadrul stimulativ, ci, mai ales, prin atitudine creativă
a educato arei ( interese cognitive și devotement pentru profesie, atitudine anti -rutinieră,
receptivitatea pentru nou, cultivarea co nsecventă a originalității, etc ).

I.4. Activitățileartistic o – plastice și dezvoltarea proceselor psihice la preșcolari

La vârsta preșcolară copilul percepe realitatea altfel decât adultul. Semnificațiile pe
care copilul le dă lucrurilor sau evenimentelor din jurul său sunt în srânsă legătură de
activitățile lui de ceea ce simte din punct de vedere afectiv, emoțional și au lumea lor ceea
ce și -o închipuie lumea fantastică de aceea copii trebuie atrași și implicați în activități în
care să înțeleagă realitatea ce -l înconjoară.
J. Piaget, Ed. Cl aparede în lucrările lor , precizează că activitățile în care copilul se
simte liber și creativ sunt j ocul și activitățile artistice. Aceste activități artistice pentru J.
Piaget sunt un element fundamental pentru evoluția psihică a copilului, o formă semiotică
care apare de la varsta de doi ani în care copilul reprezintă un lucru prin simboluri și este
legată de reprezentarea minții pe baza urmelor lăsate pe hârtie de percepțiile anterioare.
Prin intermediul activităților plastice copilul poate fi test at, desenele pot să
stabilească coeficientul intelectual, nivelul de dezvoltatre a limbajului și al comunicării de

24
adaptare la necesitățile ascultătorului. Pe lângă limbajul social, o caracteristică a acestei
vârste este reprezentată de „vorbirea cu sine“, care însoțește acțiunile și are rol de ghidare
și monitorizare a acțiunilor.

I.4.1.Activitățile artistico – plastice și factorii cognitivi

Activitatea artistică și gândirea
Educația intelectuală este una din componentele formării și dezvoltării multila terale
a viitorului adult.Ea pregătește copilul pentru cunoașterea și descoperirea adevărurilor
științifice, și a realitații ce -l înconjoară.Pe lângă valențele valoroase în ceea ce privește
educația ar tistică, activitățile artistico – plastice, ca mijloc de transmitere a ideilor și
gândurilor, are o influență impotrantă și asupra dezvoltării intelectuale a copiilor.
Prin realizarea unor teme de modelaj, desen și pictură, gândirea este stimula tă și
confruntată cu realitatea ,iar operațiile acesteia i au o formă concretă care ajută la formarea
intelectuală a copiilor.În realizarea desenului copilul poate face următoarele operații ale
gândirii: analiza, sinteza ,generalizarea și abstractizarea.
De asemenea este solicitată gân direa când copilul face compar ații observând
asemănăriș i deosebiri. Pentru a -i pune pe copii în situația de a gândi și crea prin desen am
dat copiilor fișe pe care am desenat un singur element – un acoperiș de casă car e trebuia
completat mai departe .Am avut plăcerea să descopăr desene originale prin apropierea de
realitate în ceea ce priveșt e redarea formelor și culorilor . Copii au fost provocați să descrie
desenul realizat.
Activitatea artistico – plastică și limbajul
Limbajul ca fenomen psihologic este procesul specific uman de comun icare prin
intermediul sistemului limbii. Desenul ca limbaj al formelor și culorilor constituie o
modalitate prin care copilul își exprimă percepțiile, emoțiile și dorințele. Desenul devine
astfel un mijloc de realizare a realității și de comunicare. .
Descrierea picturilor sau a desenelor, verbalizarea în cadrul actului creației de către
copii constituie un moment de cunoaștere a nivelului de dezvoltare a limbajului, dar și
prilej de corectare a acestuia.
Vocabularul activ, deși restrâns și limitat de do rințele și preocupările copilului se
perfecționează din punct de vedere fonetic și gramatical. În urma experiențelor în cadrul
diferitelor tipuri de activitate, dar și a imitației vorbirii adultului, vocabularul se
îmbogățește și uneori manifestă chiar și un fenomen de „creație lingvistică”, tendința

25
copiilor de a construi cuvinte noi, bazate pe unele caracteristici ale obiectelor sau situației,
ori de la cuvinte auzite la adulți, a căror sens nu și l -a însușit.
De remarcat la acest nivel este mimica și ge stica, care însoțesc limbajul oral, uneori
îl substituie, elemente de expresivitate a limbajului reflectate la această vârstă.
Dezvoltarea limbajului are loc concomitent cu dezvoltarea funcțiilor sale mai
importante, ca cea de comunicare, de fixare a experienței cognitive și funcția de organizare
a activității. Limbajul devine un instrument activ și complex al relațiilor copilulu i cu cei
din jurul său și în același timp, un instrument de organizare a vieții psihice.
Dacă limbajul este cel mai folosit mijloc de comunicare, copilul nu dispune de
acest instrument din primii ani de viață, dar are voința de aexprima și comunica prin
semne.
Printr e primele forme de exprimare a eu -lui sunt activitățile artistice care sunt cel
mai la îndemână fiind folosite de copii pentru a comunica cu exteriorul chiar fără
cuvinte.De mici când țin un creion în mână cop iii încep să mâzgăleas că, să redea ceea ce
simt, văd, trăiesc, aceasta demonstrează că ei se dezvoltă și sunt pe drumul de a cunoaște
realitatea ce -l înconjoară.
La vârsta de 5 -6 ani copii pot să gândească și să se exprime artistico – plastic e prin
linii și culori îmbogățindu -și astfel pos ibilitățile de comunicare.Ei cunosc culorile și știu să
le folosească; știu să obțină noi culori prin combinații organizează un spațiu plastic care
reprezintă anumite aspecte ale realității din jur. Într-o activitate artistico – plastică copilul
folosește atât lim bajul plastic cât și cel verbal . Acest tip de activitate contribuie și la
dezvoltarea limbajului ca și proces psihic în cele două componente: cantitativ prin
îmbogățirea vocabularului cu termeni noi și calitativ prin exersarea vorbirii în d iferite
momente ale activității : în aprecierea lucrărilor sale , ale colegilor ,copi ii își formează unele
cunoștințe artistice și apelează la limbajul specific care este pus în evidență în momentul
motivării temei date. Ei învață de mici că trebuie să comunice stric tul necesar, mesajul
fiind clar și relevant pentru celălalt și având valoare de adevăr „aici și acum“, adică un
suport real. (Dan Mihăilescu, „ Limbajul culorilor și al fomelor” , Editura Științifică și
Enciclopedică, București , 1980 )
Activitatea artistico – plastică și memoria
Abordâ nd problematica memoriei vom specifica după cum spune Victor Oprescu că
memoria ,,e ste procesul psihic complex de întipărire , păstrare și actualizare a experiențe i
cognitive, afective a omului” .Sub aspectul achiziț iei de cunoștințe și trăiri noi , activitățile

26
artistico – plastice oferă posibilitatea de acumulare de către preșcolari a ceea ce este nou în
viața sa. Această achiziție se valorifică prin de sen liber ș i prin activitățile de modelaj .
Memoria este procesul psihic care se exersează și îi permite copilului să redea
scene din povești și din viața reală .Pentru a verifica modalitățile de exersare și nivelului la
care se află memoria și gândirea cop iilor se aplică teste cum ar fi ,, Ce a uitat pictorul să
deseneze ?”,în care copilul este solicitat din punct de vedere a gândirii cât și al memoriei să
completeze ceea ce lipsește .
Consider că desenul după natură solicită cel mai mult memoria vizuală a
preșcolarului .
Memoria în redarea formelor este mult ajutată când insi stăm asupra culorii
obiectelor. Fiecare obiect din natură are o culoare care completează percepț ia și
creativitatea.
Activitatea artistico – plastică și imaginația
Imaginația este un proces psihic de eleborare a unor imagini noi .Are o mare
importanță în educația estetică și învățarea desenului . Cu cât cunoștințele despre lume a
preșcolarului vor fi mai bogate cu atât desenele copiilor vor fi mai interesante . O serie de
cercetă tori dovedesc că formarea și dezvoltrea imaginației este foarte importantă deoarece
imaginația creează atmosfera de lucru a pr oceselor inelectuale : creativitatea,
aplicativitatea .Imaginația corelează strâns cu creativitatea, ca trăsătură globală a
organiză rii personalității. Încadrarea creativității în procesarea imagistică duce la
individualizarea imaginației creatoare; la rândul său, implicarea imaginației în structura
creativității duce la manifestarea specifică a creației imagistice. Factorul imaginativ este
inclus atât în structura multiactorială a inteligenței generale, cât și în cea a aptitudinilor
speciale – artistice, tehnice. Imaginația creatoare se manifestă sub trei aspecte: inovația,
descoperirea și invenția .

I.4.2. Activitățile artistico – plastice și factorii noncognitivi ai învățării

Activitatea artistico – plastică și afectivitatea
Procesele afective fiind o reflectare cu caracter de ati tudine față de operele de artă,
față de aspectele din natură prin declanșarea emoțiilor artistice. Stările emoționale
sensibilizează sufletul copiilor și-i deschid calea spre frumosul din natură ,din viață și din
artă.Afectivitatea îl dirijează pe copil în aprecierea lucrărilor colegilor iar spiritul critic îi
îndeamnă să critice lucrările col egilor .Reacțiile copiilor pot fi pozitive sau negative care se

27
manifestă prin atitudinea de aprobare și acceptare a frumosului și de dezaprob are și de
respingere a urâtului .
Activitatea artistico – plastică și voința
Perseverâ nd în muncă pentru a termina lucrarea , preșcolarul își dezvoltă
propria voință .La copiii de nivel I și în special la cei de grupa mică , este prematur a se vorb i
de voință în sens propriu -zis, dar unele teme de desen îi solicită în aceas tă direcție. De
exempu , colorarea și umpler ea șablonului dat de educatoare . La celelalte grupe voința se
dezvoltă și se cultivă și prin efortul personal și conștient al copilului în realizarea lucrării
proprii cât mai „aproape” de modelul dat.
Activităț ile comune, ca și cele alese de copii , influențează direct d ezvoltarea inițiativei
copiilor , a perseverenței și a independenței lor în acțiune, într -un cuvânt, le educă voința.
Astfel , în cadrul activităților de desen , de pictură sau modelaj cu te mă liberă, aleasă de
copil , cerințele su nt ca fiecare copil , fără a fi influențat de vecini, să -și aleagă o temă, să o
realizeze până la capăt, fără să aibă nevoie de ajutorul direct al educatoarei .
Activitatea artistico -plastică și atenția
Atenția ca funcție psihică constă în orientarea select ivă și concentrarea subiectului asupra
unor obiecte, fenomene, activități, în scopul perceperii, înțelegerii , reflectării lor mai clare
și mai complete în temele date .
La v ârsta preșcolarității , atenția este în plină formare și este solicit ată prin
varietatea obiectivelor impuse, dar și prin varietatea formelor și mijloacelor de realizare a
activităților de educație plastică.
Prin desenul decorativ , atenția copiilor este exersată foarte bine prin atitudin ea
intransigentă a educ atoarei față de respectarea riguroasă a alternării motivelor sau a
complexului de motive decorati ve până la finalizarea lucrării .
Atenția se exersează și prin observarea dirijată a materialului intuitiv dar și prin
explicarea și demonstrarea noilor tehnici de lucru .
În concluzie p entru realizarea obiectivelor educației plastice trebuie însă să se țină seama
de o serie de ceri nțe psiho -pedagogice elementare, impuse de vârsta frag edă a copiilor și pe
care, antrenați de proiecte ambițioase , le neglijăm uneori „îmbătrânind” copiii și făcând,
astfel , să scadă randamentul și eficiența procesului formativ .
Nu trebuie uitat că la această vârstă forma de manifestare a individu alității copilului
rămâne jocul , chiar și în epoca ciberneti cii și a microprocesoarelor și că punâ ndu-i la
îndemână cât mai multă „culoare” și lăsându-l să se joace cu ea îl învățăm pe copil să
comunice .

28
CAPITOLUL I I
EDUCAȚIA ARTISTICO – PLASTICĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

II.1. Importanța activităților plastice la copiii de vârstă preșcolară

La vârsta preșcolară, creativitatea copiilor este în stadiu incipient. Prima formă de
exprimare grafică a copilului mic este mâzgălitura. Aceasta are un înțeles pentru el, deși
adulții nu percep reprezentarea. Trept at, cu ajutor și perseverență, copiii învață să redea
obiecte sau chiar imagini respectând realitatea.
Desenul nu este doar o modalitate de autocunoaștere și de autodezvoltare, ci și un
mijloc de comunicare și de intrare în relație cu alte persoane, prin u tilizarea desenului în
grup. Culorile alese, tipul de instrument pentru desen, modul în care desenează, suprafața
ocupată pentru a se exprima, toate acestea sunt detalii foarte importante pentru cunoașterea
persoanei. Desenul îi ajută să comunice, să accep te și să colaboreze. Desenele și picturile
se pot utiliza în diferite m oduri și cu multiple obiective.
Prin desen și pictură copilul î și exprimă sentimentele, trăirile, nevoile, se exprimă
pe sine, descoperindu -și astfel identitatea. Pictura, ca și desenu l, este un joc, un dialog între
copil și adult, este un mijloc de comunicare.
Desenul rămâne întotdeauna un mod de a descrie povestea care nu poate fi spusă în
cuvinte. Culorile, hârtia, creta îl pot stimula pe copil să povestească diferite întâmplări, să
scoată la iveală scene din viața sa, pe care nu le poate exprima altfel. Povestea desenată de
copil relevă foarte clar trăirile și sentimentele copilului.
Desenul poate fi utilizat în diferite scopuri:
• ca test al nivelului mental, evaluarea inteligenței cu ajutorul desenelor;
• ca mijloc de comunicare, testându -se astfel nivelul de dezvoltare al limbajului și al
comunicării în general;
• ca mijloc de explorare a afectivității copilului;
• ca mijloc de cunoaștere al propriului corp și al orientării în spațiu.
Prin desen și pictură copilul se eliberează, își exprimă atât senzațiile vechi, cât și pe
cele noi, se înțelege pe sine și se transformă.
Odat ă ce stăpânește acest limbaj, copilul este capabil să formuleze orice, nimic nu
mai rămâne ascuns. Atât educatoarele, cât și părinții trebuie să încurajeze și să ghideze
pașii copiilor pentru dezvoltarea gustului pentru frumos, artă și pentru dezvoltarea unei
personalități complexe. Pentru a ajunge la cunoașterea și înțelegerea frumosului din natură

29
și artă , precum și din viața socială, copilul trebuie ajutat să recunoască elementele
limbajului plastic care se regăsesc în mediul înconjurător – punctul, linia, forma, culoarea.
La primele activități, educatoarea învață copiii să țină creionul și hârtia în mână , să
simtă că au ceva în mână, că au ceva în care depun un efort. Pe o foaie le cerem copiilor să
deseneze punctișoare sub formă de grăuncioare, apoi ploiță din linii verticale, un balonaș și
ață, panglici. Apoi, ținând în mânuță foaia, ei vor desena calea ferată, compusă din linii
verticale și orizontale, o scar ă, puncti șoare în locul cuiului; îi învățăm mișcările circulare
mestecând mămăliga, pisicuța rostogolind ghemul, mingea ce se rostogolește, soarele.
Activitatea de pictură se desfășoară diferit de cea de desen, prin faptul că se
utilizează instrumente diferite (pensula, acuarele, guașe, pasta de dinți, paie, dopuri de
plută etc.), p ăstrându -se aceleași teme sau se pot alege și altele, în funcție de context și de
vârsta copilului. Prima formă de ex primare prin pictură la copiii mici este dactilopictura
sau pictura cu degetul. La această vârstă, copiii nu au bine dezvoltați mușchii mici ai
mâinii și nu își pot coordona bine mișcările, fiindu -le foarte greu să picteze cu pensula. De
aceea, învață să picteze mai întâi cu degetul, urmărind ca mai apoi să utilizeze pensula sau
alte instrumente (vată, ștampile etc.). La vârsta de 6 -7 ani copiii cunosc culorile de bază și
le aplică în practică.
Amestecând mai multe culori, ei obțin o nuanță. Copilul trebui e învățat cum să
combine și cum să îmbine. Copilul nu poate sa învețe prin explicație, demonstrație, ci doar
prin activitatea practică. Prin mimică ne vorbește despre agresivitate, prin culoare redă
starea psihologică a unei ființe.
Forma joacă un rol impo rtant în expresivitate. Copilul folosește pătratul la redarea
batistuței, a casei, ferestrei, triunghiul pentru a reprezenta bradul, trapezul la acoperiș.
Descoperirile copilului vizează:
• acoperirea spațiului plastic, încercări compoziționale;
• centrul de interes, gruparea egală/inegală a semnelor;
• încercarea de trecere de la „povestea haotic ă” la grafierea semnelor relevante, ce
pot fi recunoscute (soare, copac, casă, iarbă, nor, pasăre …);
• legarea semnelor, trecerea de la „intuiția involuntară” la luarea în stăpânire
conștientă a spațiului plastic (floarea în grădină, lângă casă; copacul are simțiri;
soarele e sus; iarba e pe pajiște; pasărea e pe cer …);
La nivelul culorii:
• descoperă calitățile constructive și spațiale ale culorii sau ale petei;

30
• lucreaz ă voluntar/involuntar cu tonuri închise/deschise, culori calde/reci;
• este prețuită, deopotrivă, pata plată și cea vibrată (în mod simplist);
• operează în monocromie simplă și dezvoltată;
• descoperă în lucrări game: simplă, compusă, caldă -rece, (uneori) dominanta de
culoare și accent.
Din punct de vedere psihologic, desenul poate fi utilizat, fie ca test de inteligență,
fie ca test de personalitate. Ca test de inteligență – testul omului – detaliile anatomice și
vestimentare calculează vârsta me ntală a copilului. Testul omului arat ă expresia de sine a
copilului. Ca test de personalitate, desenul este luat drept oglinda de reflexie a
personalității. Copilul desenează spontan ceea ce consideră important pentru el, fie acest
lucru pozitiv sau negat iv. Pentru copil, desenul exprimă un fel de proiecție a existenței
sale. Persoana desenată este copilul însuși căruia, de multe ori, îi dă propria vârstă și sex.
Diferențe semnificative în reprezentarea grafică a omului pot indica tendințe regresivesau
tendința de a crește. Persoana desenată reprezintă expresia de sine și imaginea corpului cu
emoțiile trăite de copil. Modul în care îl reprezintă depinde de dorințele sau defectele
acestui a. Prin acest proces de proiecț ie, copilul poate să își prezinte proble mele sale,
sentimentul de sine, anxietatea și mecanismele sale de reacție sau mecanismele de apărare.
Prin intermediul culorilor, formelor, proporțiilor acestora (prin limbajul plastic) se
formează deprinderile de prezentare a propriilor idei, sentimente, trăiri, stări interioare.
De asemenea, prin pictură, desen și modelaj, adultul formează copiilor deprinderi
de lucru, capacități de exprimare, îl ajută pe copil să realizeze corespondențe între
elementele de limbaj plastic și natură, stimulează expresivita tea, creativitatea și dezvoltă
armonios și multilateral personalitatea copilului.

II.2. Scopul activităților de desen, pictură, modelaj

Studiile întreprinse, ca și experiența practică, evidențiază faptul că aceste activități
exercită o influență benefică asupra formării personalității preșcolarului nu numai pe plan
estetic, ci și pe plan moral, afectiv, intelectual etc.
Ca atare, obiectivele cadru ale activității artistico – plastice în grădiniță, urmăresc :
– Formarea unor deprinderi de lucru pent ru realizarea unor desene, picturi, modelaj;
– Realizarea unor corespondențe între diferitele elemente de limbaj plastic și forme,
obiecte din mediul înconjurător (natură, artă și viața socială );

31
– Stimularea expresivității și creativității prin desen, pictură , modelaj.
Activitățile plastice sunt foarte îndrăgite de preșcolari. La această vârstă, copiii sunt
foarte atrași de culoare, de varietatea instrumentelor tehnice, își dovedesc spontaneitatea,
dând frâu liber imaginației și fanteziei.
Un rol important il are educatoarea care trebuie să îndrepte atenția copiilor numai
spre ceea ce este frumos, să -i învețe să combine formele, să alăture culorile în așa fel încât
să obțină efecte cât mai plăcute ochiului, să combine culorile pentru a obține nuanțele etc.
Prin intermediul activităților de desen, picture, modelaj, copilul trebuie să fie învățat să -și
termine lucrul început, deci să -și atingă scopul propus, chiar dacă pentru aceasta el trebuie
să depună un effort îndelungat, dezvoltându -și răbdarea și persevere nța.
Un rol important în pregătirea copiilor pentru școală il au activitatile plastice. Prin
acest gen de activități se realizează coordonarea oculomotorie, dezvoltarea mușchilor mici
ai mâinii, dezvoltarea sensibilității cromatice, a spiritului de observa ție, diferențierea
formelor, a proporțiilor, orientarea spațială. Pe toate acestea se sprijină activitatea de
scriere în clasa I.
Având legătura dintre desen, culoare și perosonalitate, activitățile plastic pot fi
adevărate surse de cunoaștere și evaluare a personalității copiilor.
Copiii timizi și cei mai puțin activi capătă curaj și încredere în forțele proprii
reusind sa se afirme in cadrul activitatilor plastice ,ceea ce poate conduce la obținerea de
rezultate positive și în cadrul altor activități.
Exercițiile și jocurile senzoriale măresc capacitatea de perceptive a copiilor, le
dezvoltă acuitatea vizuală astfel încât ei pot deveni apți să perceapă expresivitatea formelor
și culorilor.
Tehnicile de lucru folosite la nivel preșcolar sunt acele elemente de noutate care,
introduce în mod progresiv, stârnesc interesul și curiozitatea față de activitățile plastice .
În concluzie, desenul, pictura și modelajul pot fi utilizate în scop educativ –
formative în procesul de educare a personalității, în f orme adecvate categoriilor de
preșcolari.

II.3. M etode și procedee folosite în activitățile de desen, pictură, modelaj

Experiența didactică confirmă faptul că procesul de învățământ se realizează efectiv
prin intermediul metodelor, procedeelor și mijloacelor de învățământ.

32
În activitățile artistico – plastice din grădinițe se folosesc, în general, următoarele
metode :
• Conversația
• Demonstrația
• Exercițiul
• Explicația
• Modelarea
• Observația
• Povestirea
Pentru activitatea artistico – plastică, metodele se clasifică după scopul urmărit în :
– Metode de asimilare
– Metode de control
– Metode de stimulare.
Conversația
Ca metodă de predare -învățare, conversația este o convorbire sau un dialog ce se
desfășoară între educatoare și copii, prin care se stimulează și se dirijează activitatea de
învățare a acestora. Se bazează pe întrebări și răspunsuri ce se întrepătrund pe cele două
axe, pe verticală între educatoare și copii, pe orizontală, între copiii înșiși.
În cadrul activităților artistico -plastice , această metodă este folosită îndeosebi în
momentul captării atenției, al intuirii materialului, al analizei lucrărilor. De multe ori,
educatoarea angajează o scurtă conversație cu grupa pentru a preciza acțiunile, operațiile
pe care copiii trebuie să le efectueze într -o activitate. Cu ajutorul conversației se subliniază
datele care trebuie reținute șiaplicate în activitate. Atunci când e nevoie să se antreneze
grupa în observarea atentă a materialului, se recurge la conversație. Ea poate folosi și
pentru a cunoaște impresia pe care o produce asupra copiilor obiectul sau imaginea asupra
căreia se poate duce discuția, gradul de apreciere și de înțelegere al grupei.
Lucrările de specialitate și experiența didactică ne conving că, în conversație,
formularea în trebărilor și răspunsurilor trebuie să devină o artă, ca prin ea copilul să fie
stimulat în participarea activă la lecții. De aceea, întrebările trebuie să fie precise, concise
ca formă, exprimate correct și simple. Respectând această cerință, copiii le vo r reține cu
ușurință și se vor încadra într -un ritm mai vioi de conversație. De asemenea, întrebările
trebuie să fie formulate în termeni cunoscuți de copii, să stimuleze gândirea, să țină seama

33
de particularitățile de vârstă și individuale ale copiilor, s ă fie adresate întregii grupe și să
aibă o succesiune logică.
Demonstrația
Constă în prezentarea unor obiecte, procese sau reproduceri, precum și executarea
sau producerea în fața copiilor a unor acțiuni, fenomene, experiențe etc., în vedera
acumulării de informații despre ele și a familiarizării cu executarea corectă a acțiunilor
respective.
De menționat este faptul că demonstrația se utilizează atât în transmiterea și
asimilarea de cunoștințe, cât și în fixarea și consolidarea acestora. În primul caz,
educatoarea arată copiilor cum se tine pensula în mână, cum se așează și ordonează
acuarelele, paharul cu apă, cum se înmoaie acuarela pentru a obține culoarea dorită, cum se
obțin formele spontane cu ața etc. în al doilea caz, educatoarea insistă asupra teh nicilr
respective până când se fixează și se consolidează bine cunoștințele și deprinderile. Dar ea
nu se mulțumește numai cu atât, ci îi pune pe copii să execute tehnicile respective, în așa
fel încât ei să poată efectua diferite picture, colaje sau origa mi fără nici un sprijin. Cu alte
cuvinte, educatoarea îi învață pe copii să lucreze independent.
Cu cât demonstrația este mai clară, mai concise, mai ușoară, în ritmul de înțelegere
al copiilor și în raport direct cu particularitățile lor de vârstă și indi viduale, cu atât ei vor
înțelege mai bine, adică vor conștientiza actul respectiv și vor executa cu ușurință lucrările
respective. În utilizarea acesteimetode nu trebuie grabă, ci meticulozitate, claritate deplină
în desfășurarea etapelor demonstrației, pe rseverență, răbdare și tenacitate.
Demonstrația se face pe mai multe căi :
– demonstrarea cu ajutorul materialului nat ural (măr, pară, struguri etc. )
– demonstrarea cu ajuto rul materialului confecționat ( planșe, fotografii, tablouri,
scheme sau lucrări confecționate de copii ), pe baza cărora se pot discuta elemente
de tehnică; se impune ca materialul figurative cu care se face demonstrația să fie de
calitate, să răspundă tematicii activității și particularităților de vârstă;
– demonstrarea practic ă făcută de educatoare care reprezintă siguranță în învingerea
unor dificultăți ce pot apare și modelul de tehnică urmat.
Exercițiul
Exercițiile sunt considerate ca acțiuni motrice sau intelectuale ce se repeat relative
identic cu scopul automatizării și interiorizării unor modalități sau zehnici de lucru de
natură motrică ( manuală ) sau mintală.

34
Exercițiul reprezintă executarea unei acțiuni în mod conștient și repetat, cu scopul
formării unor deprinderi, obișnuințe, în scopul creării de bunuri materiale sau culturale. În
educația artistico -plastică din grădiniță, exercițiul ocupă un loc cu totul aparte, fiind însoțit
de explicațiile și demonstrațiile educatoarei.
Exercițiile solicit efort fizic și intel ectual, deoarece nici o mișcare a organismului
finite umane nu se face la întâmplare, ci cu un control permanent al activității nervoase la
diferite nivele. Dar pentru efectuarea unor exerciții, copilul trebuie să dispună de anumite
deprinderi, care la început sunt firave, dar pe măsură ce ele se execută dev in tot mai
riguroase și copilul începe să lucreze cu multă siguranță.
Înainte de formarea unei deprinderi, copilul efectuează unele operații mai mult pe
bază de imitație, făcând și anumite mișcări de prisos, iar alteori ajunge pe căi ocolite la
scopul urmă rit. De aici decurge rolul educatoarei, care trebuie să -i formeze copilului
temeinic deprinderi și obișnuințe, pentru realizarea obiectivelor activităților de educație
artistico -plastică din grădiniță.
Anatalie Chircev și Ion Radu menționează că în formar ea deprinderilor se întâlnesc
cinci etape esențiale :
– Orientarea și familiarizarea copilului cu obiectul sau imaginea globală a acțiunii
(prin demonstrație sau explicație );
– Învățarea pe părți a mișcării de executat, învățare care este însoțită și de mișcări
inutile, oarecare stângăcie, ef ort în plus ;
– Organizarea și sistematizarea elementelor acțiunii, etapă în care se sesizează
erorile, se înlătură eforturile inutile ;
– Sistema tizarea și integrarea operațiilor într -o acțiune unitară ;
– Perfecționarea deprin derii prin selecția continua și eliminarea progresivă a
momentelor defectuoase.
Cunoașterea etapelor de formare a deprinderilor asigură educatoarei dorința de a
lucre cu copiii mai ales în mânuirea materialelor de lucru și a instrumentelor pe care ei le
utilizează.
Repetarea tuturor mișcărilor sau acțiunilor, în mod conștient, duce la formarea și
perfecționarea deprinderilor respective. Pe baza ei copilul va reuși să utilizeze cu abilitate
culorile în cadrul unei picturi, asamblarea părților component ale unei imagini în cadrul
unui colaj, dar și plierile în cadrul tehnicii origami.

35
Deprinderile consolidate și perfecționate duc la formarea obișnuințelor, când
copilul execută o pic tura sau un modelaj dintr -o necesitate interioară. Acest fapt se observă
la copii atunci când desenează, pictează, creionează cu foarte mare ușurință. În asemenea
situații, concentrarea atenției este numai asupra mesajului pe care dorește să -l transmită,
când imaginația creatoare acționează din plin, fără să se mai gândească cum să țină pensula
sau cum se face îmbinarea culorilor.
Metoda exercițiului este metoda de bază care folosește în pictură, desen sau
modelaj cunoștințele însușite și deprinderile forma te anterior. Se mai observă că această
metodă aparține cu preponderență copilului, deoarece el este Acela care o practică, și nu
educatoarei, rolul ei fiind acela de a -l învăța cum să picteze și cum să se perfecționeze.
Explicația
Prin această metodă se u rmărește lămurirea și clarificarea unor noțiuni, principia,
legi prin relevarea notelor esențiale, a legăturilor cauzale dintre obiecte și fenomene, prin
surprinderea genezei și devenirii lor.
Copilul întâlnește în universal său numeroase obiecte, plante, evenimente pe care le
înțelege mai mult sau mai puțin, dar dorește să afle cât mai multe despre acestea.
Explicația este metoda prin care educatoarea prezintă oral copiilor elemente
descriptive ale unui obiect, a unei tehnici de lucru sau a caracteristicil or unei culori în
combinație cu alta, cu scopul de a clarifica diferite aspect mai puțin cunoscute. Din
practică se deduce că explicația se adresează mai mult gândirii și mai puțin activității. Dar
îndată ce s -a efectuat explicația se deschide câmpul activ ității. Este deci o metodă
ocazională și se folosește atunci când este nevoie : explicarea unui cuvânt, a structurii unei
flori, a folosirii șablonului, a soluțiilor decolorante etc.
Explicația este însoțită de demonstrație de foarte multe ori. Când se fol osește
explicația se utilizează material mai frecvent decât atunci când se folosesc alte metode. Dar
pentru aceasta se impune ca materialul intuitive să fie selectat cu multă grijă, să vină într –
adevăr în sprijinul explicației și să faciliteze înțelegerea și clarificarea noțiunilor, a faptelor
și fenomenelor respective. În timpul explicației, educatoarea poate pune întrebări copiilor
pentru a -și da seama dacă și -au însușit correct și conștieint partea expusă până atunci.
Modelarea
Modelarea este o metodă c are are drept scop cercetarea și studierea obiectelor și
fenomenelor din natură și societate cu ajutorul modelelor. Modelul este un sistem material
sau teoretic care reproduce, la altă scală, structura ( elemente și relații dintre ele ) unui

36
system pe care ne propunem să -l cunoaștem. Sistemul original, obiect, fenomen sau
process real este reprodus cu ajutorul modelului.
Prin urmare, modelul constituie mijlocul principal de dobândire a cunoștințelor, dar
și de dezvoltare și afirmare a proceselor psihice. Mo delele se întâlnesc pretutindeni : în
natură, în știință, în tehnică, artă, în relațiile dintreoameni etc. ele influențează foarte mult
viața omului, valorile positive au valori inestimabile asupra formării copilului, iar cele
negative frânează permanent a ctivitatea preșcolarului sau îl orientează cu tot ceea ce este în
dezacord cu conduit și civilizația din societate.
Copilul are mereu nevoie de modele. El o imită pe mama când efectuează treburi
gospodărești, pe tata când vine sau pleacă la serviciu, pe fr ați și surori și chiar pe cei mai
mult sau mai puțin cunoscuți. Toate aceste modele nu sunt însă cele mai edificatoare
pentru copil. De aceea, educatoarea, prin toate acțiunile pe care le întreprinde, trebuie să
dea dovadă de multă maleabilitate în selecta rea celor mai tipice modele care să influențeze
puternic viața copilului. În acest sens, ea trebuie să dispună de numeroase exemple pe care
să le dea copiilor atunci când se află la activitățile artistico – plastic. Fără modele
expressive, convingătoare, e stetice copiii nu vor avea repere pe baza cărora să poată trece
cu ușurință la acțiune. Oricât ar încerca educatoarea să prezinte numai pe cale orală o
demonstrație sau explicație, nu va reuși să se ridice la nivelul de înțelegere al copiilor, dacă
nu le v a prezenta și modelul pe care trebuie să îl execute.
După cum știm, copilul are o imaginație bogată și o gândire concret – intuitivă și
prin prezentarea modelelor el va reuși să -și dezvolte aceste procese psihice. Prezentarea
modelului nu impune copilului e xecutarea perfecta a acestuia deoarece prin însăți structura
copilului executarea perfecta a acestuia, el mai adaugă ceva la modelul respective,
realizînd lucrarea prin prisma vederii sale.
Observația
Este metoda prin care se urmărește antrenarea copiilor în cunoașterea nemijlocită a
unor obiecte, fenomene, finite etc. la sugestia și îndemnul educatoarei, copiii urmăresc
diferite aspect ale realității pentru a -și întregi astfel informații despre ele.
Această metodă este liberă atunci cînd copilul se opreșt e asupra unei flori, arbore,
insecte etc. ca să -ți dea seama de frumusețea lor, de mișcarea lentă a melcului sau cea
rapidă a furnicii. El nu dispune de criteria riguroase a observației, pe el îl interesează ceea
ce este mai plăcut din mediul înconjurător și ceea ce pentru el reprezintă o curiozitate.
Din clipa în care copilul intră în grădiniță, el observă tablourile, mobilierul,
plansele etc. educatoarea dirijează observațiile copiilor insistând, de exemplu, asupra

37
culorii unui tablou, a mesajului transmi s prin pictura respectivă. În acest fel, la început va
fi făcută observația asupra aspectului general al tabloului, a imaginii din primul plan și
apoi a celorlate elemente din planul al doilea sau al treilea. De asemenea, copiii vor fi
conduși să distingă culorile, mărimea imaginilor, raportul dintre acestea, ca în partea finală
a observației să fie precizată tema sau subiectul tabloului respectiv.
Pe baza observației îl pregătim pe copil pentru observarea independent, cînd va
putea singur să observe o plantă, un animal, un fenomen și va apela la diverse surse de
informații pentru a se putea documenta.
Povestirea
Este o expunere orală sub formă de narațiune sau descriere prin intermediul căreia
sunt înfățișate fapte, evenimente și întâmplări îndepărtate în spațiu și timp, fenomene ale
naturii, peisaje geografice etc. pe care copiii nu le pot cunoaște altfel. Scopul urmărit este
de a asigura un cuantum de imagini intuitive și reprezentări pe baza cărora să poată fi
elaborate anumite generalizări.
Povestir ea are în vedere prezentarea neîntreruptă a unor întâmplări sau evenimente,
cu ajutorul cărora educatoarea urmărește transmiterea unui mesaj prin intermediul unui
conținut bogat în idei și expresii literare, plastic care asigură nu numai concentrarea
atenț iei copiilor, ci și îmbogățirea vocabularului, crearea unor momente emoționale,
cultivarea sentimentelor morale și cultivarea unei atitudini corespunzătoare față de
evenimeltele și faptele prezentate.
Prin conținutul său, povestirea contribuie la dezvoltar ea imaginației și creativității
copiilor. Povestirea trebuie să se desfățoare în așa fel încât copiii să – și imagineze lucrurile,
evnimentele, acțiunile și personajele despre care se vorbește.
Pentru aceasta educatoarea procedează la alegerea unor fapte și întâmplări cu
profundă semnificație pentru susținerea ideii pe care intenționează s -o sublinieze, la
folosirea unora cu puternică forță evocatoare, la introducerea, pe parcursul povestirii, a
unui material adecvat (tablouri, documente, magini etc.), crear ea unor situații -problemă
prin întrebări corespunzătoare.
Ea impune anumite condiții pentru a fi eficientă. În acest sens se cere crearea
climatului afectiv, care se poate realiza prin instalarea liniștii și ordinii perfecte, prin
discuții pregătitoare asu pra unor eroi din poveștile cunoscute etc. Povestirea este cu atât
mai mult audiată de copii, cu cât se asigură elementul surpriză înainte sau odată cu
comunicarea titlului ei, moment foarte important, deoarece contribuie la concentrarea
maxima a atenției și la reactualizarea unor cuvinte, expresii, calități ale eroilor, acțiuni etc.

38
O condiție importantă a povestirii este accesibilitatea conținutului transmis, ceea ce
înseamnă că acesta trebuie transmis în termeni și la nivelul de înțelegere a copiilor.
Referindu -se la poves tire, K. D. Ușinski spunea că „ arta de a povesti în clasă nu se
întâlnește des la profesori nu pentru că aceasta ar fi un dar special al naturii, ci p entru că
cere mult exercițiu.”
Problematizarea
Constă dintr -o suită de procedee prin care se urmărește crearea unor situații
problemă care antrenează și oferă copiilor posibilitatea să surprindă diferite relații între
obiectele și fenomenele realității, între cunoștințele anterioare și noile cunoștințe prin
soluțiile pe care ei înșiși, sub îndrumarea educatoarei, le elaborează. Orice situație
problemă nu este altceva decât un plan de acțiune, care presupune anumite repere mai mult
sau mai puțin detaliate privitoare la activitatea și operațiile ce urmează a fi efectuate de
către copii.
Putem delimita în cadrul acestei metode trei momente s uccesive :
• Un moment pregătitor sau declanșator, care constă în crearea situației – problemă ;
– Cazul în care educatoarea creează în mod intenționat o situație – problemă, atrăgând
atenția copiilor asupra ei, pentru ca, în cele din urmă, explicațiile sale să conducă la
indicarea soluțiilor ;
– Cazul în care educatoarea creează situația -problemă, rezolvarea având loc în mod
independent de către copii ;
– Cazul în care copiii înșiși creează situația -problemă și tot ei o rezolvă în mod
independent, educatoarea fiind aceea care sugerează și supraveghează acest proces ;
• Un moment tensional care se exprimă prin intensitatea contradicțiilor dintre ceea ce
se dă spre rezolvare ( se solicită ) și cunoștințele copiilor ;
• Un moment rezolutiv care urmărește nu numi deprinderea soluției, ci și confirmarea
ei prin întărire pozitivă sau negative de către educatoare.

II.4. I nstrumente și materiale specifice activităților artistico -plastice

Unul dintre obiectivele de referință ale programei pentru activități practice în
grădiniță vizează capacitatea copilului de a diferenția materiale, instrumente de lucru și
reguli de utilizare a acestora.

39
Strâns corelate cu acesta, alte obiective de rferință îi solicit copilului să recunoască
elemente ale limbajului plastic în mediul înconjurător, să desrie tehnici de lucru folosind
un limbaj specific etc.
În activitățile plastice materialele au un rol important pentru că facilitează
realizarea imaginii artistice de către copii. Astfel suportul poate fi obișnuita hârtie de
desen, cartonl, hârtia colorată, sticla, faianța, materialul textile etc.
Fiecare instrument acționează asupra suportului într -un mod diferit.
Creionul , primul instrument în temă cu care copilul vine în contact la grădiniță, este
deopotrivă instrument de scris și colorare.
Pensula cu vârf subțire oferă largi posibilități de exprimare plastic, se folosește de
obicei pentru contururi fine. Urmele indică linii de grosimi diferite. Pe o suprafață colo rată
se pot desena linii subțiri sau puncte mici apropiate, de aceeași culoare.
Pensula cu vârf lat se folosește pentru acoperirea suprafețelor mai mari sau pentru
trasarea liniilor mai groase. Printr -o gradare de la pensula încărcată de culoare, până la
epuizarea cantității de culoare, se pot obține efecte de modelare a culorii.
Pensula cu vârf lat lasă alt duct pe suport, linia sau suprafața generată fiind mai
viguroasă, mai plină.
Prin tufuire ( lovirea suportului cu vârful pensulei ) se poate realiza o s uprafață.
Carioca
Acest instrument grafic poate lăsa urme subțiri și groase. Prin alăturare dau
suprafețe cromatice intense. Cariocile se pot folosi la desenarea felicitărilor și a obiectelor
festive.
Culorile
Colorarea unei suprafețe se face cu ajutorul culorilor. Culorile pot fi împărțite în
trei categorii:
1. De apă (tempera, guașă. acuarelă )
2. De ulei
3. Pasteluri
În grădiniță se folosesc numai culorile de apă.
Tempera, guașa
Dacă în cazul guașei culoarea își pierde mai puțin strălucirea, la tempera toate
tentele se deschid prin uscare. Aceste culori pot fi folosite de către toți copiii. Se pot obține
cromatici intense, precum și treceri dinspre alb spre negru. Tempera și guașa se întind cu
pensula acoperind total suportul ; nu trebuie să se frece suportul ( hârtia ).

40
Acuarela
În acuarelă pigmentul este diluat în apă. Culoarea are același ton și când este uscată,
și când este umedă. Tehnica culorilor umede, transparente, se obține folosind acuarela, care
se dizolvă în apă dând naștere unui lichid colorat. Ac eastă soluție , aplicată pe su port, se
nume șe tentă.Pe hârtia umedă culorile aderă mai ușor și mai repede.

II.5. Elemente de limbaj plastic

La fiecare grupă de vârstă, în instituțiile acreditate, activitatea de exprimare grafică
trebuie să testeze cu desene libere nivelul de pregătire grafică la care se găsește copilul și
să grupeze colectivul pe nivele de stăpânire a direcțiilor de trasare, astfel putând să
urmărească evoluția copiilor în stăpânirea mânuirii instrumentelor de exprimare grafică și
înțelegerile copiilor în folosirea elementelor de limbaj plastic (linii, puncte, pete și forme).
Cunoașterea elementelor de limbaj plastic are un rol important în procesul educației
artistico -plastice. Pentru aceasta este necesar ca subiectele date copiilor să -i familiarizeze
treptat cu funcțiile fundamentale ale elementelor de limbaj plastic și cu modalitățile
practice de aplicare a acestora. Cu ajutorul lor, copiii își pot contura mai clar viziunea în
exprimarea artistico -plastică.
Elementele artistico -plasti ce: punctul, linia, culoarea și forma își completează
expresivitatea prin limbajul plastic al valorii, al ritmului plastic, al expresivității cromatice
prin dominanță, contrast și armonie, prin semnificație și simbol.
Punctul, ca element plastic, va căpăta diferite mărimi, diferite valori și diferite
tensionări în funcție de nevoile de structurare în raport cu celelalte elemente. Punctul
plastic poate fi orice formă mai mică sau mai mare, care are un centru, care dimensionată
succesiv în același spațiu suge rează, în funcție de ritmul descris, stări naturale ca: ordine –
dezordine, concentrat -dispersat, aglomerat -aerat, mare -mic sau mult -puțin.
Linia este definită convențional ca fiind un punct în mișcare. Ca mijloc de
exprimare plastică, linia își pierde din f uncția științifică, devenind în spațiul plastic un
vector sentimental al trăirirlor celui ce o folosește în creația sa, sau conturul formelor cu
expresivitatea lor în compoziția plastică. Linia este o invenție umană și nu poate fi găsită în
natură, decât î ncorporată în diferite forme. Linia plastică – duct în diferite ipostaze și
diferite tipuri – poate fi element de sine stătător sau linie de contur a unor forme. Poate să
exprime mișcare, energie, spațialitate sau stări psihice.

41
Pata de culoare este așezar ea cu pensula a culorii sau prin alte mijloace ca: stropire,
amprentă (dactilo -pictura) pe un suport. Pata în sine este plană dar prin alăturarea,
întrepătrunderea sau înlănțuirea ei cu alte pete de forme, mărimi și intensități diferite poate
crea volum, r elief sau expresie spațială.
Forma plastică are mai multe accepții ca mod de reflectare a lumii obiectuale în
conștiința umană, rezultat al prelucrării unor date perceptive puse la dispoziția creatorului
de analizori specializați. Forma poate fi spontană s au elaborată. Forma poate fi simetrică
sau asimetrică, oarecare sau geometrică, bi sau tridimensională.
Arta este o formă de cunoaștere prin intermediul imaginilor artistice și contribuie la
lărgirea orizontului de cunoaștere la percepera cât mai completă și mai cuprinzătoare a
realității. Tot ceea ce trăiește și cunoaște copilul va exprima în creațiile sale artistice.
Așadar, ține de noi, adulții cum reușim să îl sprijinim în demersul său artistic și să îl
stimulăm în această direcție.

42
CAPITOLUL I II

TEHNICI DE LUCRU FOLOSITE ÎN CADRUL ACTIVITĂȚILOR ARTISTICO –
PLASTICE

Prin tehnicile plastice de lucru copiii constrâng materialele (acuarela, tempera,
guașe, soluții colorate cu diferiți pigmenți, materiale textile imprimate, hârtie de desen
albă, hârtii colorate, etc. ) să configureze altceva decât ceea ce sunt ele, fără să -și piardă
propria structură.
Mâna condusă de gândirea și simțirea copilului trebuie să acționeze direct și firesc
asupra acestor materiale pentru a le conferi calită ți plastice noi. Folosirea tehnicilor de
lucru nu trebuie să fie un scop în sine întrucât acesta blochează procesul de cultivare a
creativității copiilor, cel mai mult poate să ducă la o virtuozitate exterioară.
De asemenea, familiarizarea treptată a copii lor cu unele tehnici de lucru mărește
curiozitatealor și caracterul atractiv al activităților artistico -plastice.
Ea poate fi organizată sub forma unor exerciții -joc, a unor demonstrații, instructaje,
dar mai ales, pe baza metodei învățării prin descoperir e.
Cunoașterea și folosirea diferitelor tehnici de lucru de către copii le creează
acestora condițiile pentru un start egal în activitatea lor plastică, când în fiecare grupă sunt
copii care lucrează mai bine și alții care se descurcă mai greu atunci când sunt puși în fața
unor materiale și instrumenete de lucru pe care poate ei le văd pentru prima oară.
Procesul familiarizării copiilor cu unele tehnici de lucru și stăpânirea lor le creează
sentimentul propriei valori sporindu -le încrederea în capacitatea de creație.
Aceasta se răsfrânge pozitiv (prin transfer) și la celelate activități din grădiniță, ceea
ce îi ajută la însușirea relativ ușoară a cunoștințelor.
Cunoașterea de către copii a diferitelor tehnici plastice de lucru și a liberei lor
alegeri, a celei mai potrivite temperamentului și sensibilității fiecăruia, necesită și anumite
condiții materiale pe care educatoarea trebuie să se străduiască să le rezolve (ex. :
procurarea din timp a unor materiale și a unor instrumente : diferite hâr tii albe sau colorate,
pensule, carioca, creioane, acuarele, tempera, etc. ), suporturi pentru uscarea și expunerea
lucrărilor terminale ale copiilor, recipiente pentru apă, bureți, șervețele de hârtie, mobilier
adecvat, etc.
Sunt tehnici plastice de lucru tradiționale care sunt în general mai bine cunoscute de
copii (ex. : acuarela, carioca, etc.) și care par a fi mai ușor de folosit și sunt, în prezent, și

43
tehnici mai puțin cunoscute (ex : colaj, decolaj, origami, etc.) pe care le voi prezenta în
continua re.

III.1. Tehnica acuarelei

Acuarela este un gen de pictură care folosește culori de apă. Procedeul de colorare a
unei suprafețe prin întinderea unei culori care se dizolvă în apă se realizează cu ajutorul
pensulei. Se are in vedere că atât procedeul fo losit cât și caliatea culorii, determină de cele
mai multe ori, aspectul reușit al desenului și expresivitatea lui.
Acuarela se obține prin amestecul pigmentului cu cleiul (lianți) de proveniență
vegetală sau sucuri de plante. Ea se prezintă sub formă de t ablete așezate de obicei în cutii
de plastic sau tuburi închise.
Acuarela de bună calitate se dizolvă cu ușurință în apă, se fluidizează, obținându -se
un lichid colorat pe care îl numim tentă și care, întins cu pensula pe hârtie, nu se șterge prin
atingere după ce s -a uscat și nu -și schimbă tonul. Acuarelele se dizolvă în apă, în vase se
parate sau în adânciturile speciale ale capacelor cutiilor de acuarelă. Obținerea diferitelor
nuanțe se realizează prin amestecul a cel mult 2 -3 culori în cantități diferit e cu ajutorul
pensulei. Astfel, se fluidizează cu apă anumite culori pe 2 -3 pastile diferite. Pentru
obținerea tonurilor spre deschis, o anumită culoare se dizolvă într -o cantitate din ce în ce
mai mare de apă și nu se amestecă cu alb, iar pentru obținerea tonurilor spre închis,
culoarea fluidizată se amestecă cu negru. De regulă, în combinarea culorilor se fluidizează
mai întâi culoarea deschisă și apoi se adaugă culorile mai închise până se obține nuanța
dorită.
Acuarela pură poate fi considerată numai ac eea în care sunt folosite toate resursele
acestei tehnici și anume :
– transparența culorilor ;
– tonul alb al hârtiei ;
– gingășia și, în același timp, forța și strălucirea culorilor ;
pe scurt, tot ceea ce alcătuiește farmecul acestei tehnici.
Folosind acuarela p ură, în afară de caracterul ei propriu, are o deosebită putere
colorantă, în unele lucrări ale copiilor apropiindu -se de intensitatea culorilor în ulei. Copiii
trebuie să țină cont atunci când folosesc această tehnică de faptul că în acuarela pură nu
sunt folosite alburile, rolul lor fiind îndeplinit chiar de hârtie. De aceea, acolo unde vorsă
redea pete de lumină trebuie folosit albul hârtiei, pentru că locurile pictate nu pot fi

44
refăcute cu o culoare albă care este întotdeauna diferită de albul hârtiei. D acă totuși este
nevoie, se răzuiaește locul pictat pe hârtie numai pe uscat.
Copiii execută lucrările în tehnica acuarelei pe hârtie de desen, avându -se în vedere
aplicarea culorii pe partea proastă a acesteia. În acest scop se fixează prin lipire sau prin
pioneze hârtia pe planșetă. Astfel se evită vălurarea ei atunci când se umezește (cu o
pensulă mare, curată, cu un burete sau cu puțină vată înmuiată în apă). Se observă că, pe
hârtia ușor umezită, culoarea întinsă cu pensula aderă mai ușor și mai repede. Ea
fuzionează cu celelalte culori obținându -se amestecuri noi de culoare. În cazul când
desenul necesită un fond uniform colorat, se așează planșeta puțin înclinată astfel ca tenta
(apa colorată) întinsă cu pensula să nu stagneze pe suprafața ei și să nu dea astfel un colorit
pătat. În acest scop se prepară mai întâi culoarea în nuanța potrivită și în cantitate
suficientă. Se înmoaie vârful pensulei în apa colorată care se întinde pe hârtie, mânuindu –
se pensula prin mișcări orizontale începând de sus în jo s. Atunci când se trece de la o
culoare la alta, pensula trebuie spălată într -un vas cu apă curată și ștearsă cu cârpa.
Acuarela trebuie dizolvată în multă apă, întrucât transparența și puritatea apei justifică
procedeul tehnic de fuzionare a unei culori c u altă culoare, obținându -se asfel efectele
dorite.
Culorile de acuarelă aplicate în straturi subțiri își schimbă după uscare aproximativ
o treime din intensitatea lor inițială și trebuie sa se țină seama de acest considerent în
aplicarea tonurilor. Astfel , fiecare ton trebuie să fie aplicat proaspăt, dintr -o dată, liber
(fără intervenții numeroase în același loc care scămoșează hârtia și dă un aspect neplăcut).
Numai în asemenea caz se obține cel mai bun efect.
Atunci când se abuzează de suprapunerea tente lor colorate sau de amestecuri de
mai mult de trei culori, acuarela își pierde din strălucirea și prospețimea ei.
În timpul lucrului, pentru o mai ușoară estompare și amestecare a culorilor vecine
se mai poate umezi hârtia și pe dos. Această metodă este de numită de acuareliști travaille
dans l’eau.Pentru a încetini uscarea culorilor se poate folosi acvatina și acuarelina.
Adăugarea glicerinei și mierei în apa care servește la diluarea culorilor le încetinește, de
asemenea, uscarea.
Este preferabil ca desenu l pentru acuarelă să se facă separat și să se treacă apoi pe
hârtie. Astfel, suprafața hârtiei rămâne în întregime curată. Hârtia pătată cu grăsime
îngreunează aplicarea culorilor.

45
Din cele prezentate rezultă că tahnica acuarelei este o tehnică pretențioas ă.
Familiarizarea copiilor cu această tehnică, începând cu grupele mici, înlătură neajunsurile
ce pot să persiste mai târziu în exprimarea plastică a acestora.
La început putem satisface curiozitatea copiilor prin aplicarea de puncte de mărimi
și culori di ferite pe pete transparente umede de culori diferite. Ei vor observa două aspecte
importante ce vor fi valorificate mai târziu : fuzionarea în masă și obținerea unor tonuri și
nuanțe de diferite culori.
Tehnica acuarelei creează prin transparență și lumino zitate o lume fascinantă,
compozițiile având un rafinament deosebit.
Importanța ei constă în faptul că :
• este accesibilă de la vârsta preșcolară până în perioada adultă ;
• stimulează în cel mai înalt grad creativitatea, orice subiect fiind capabil să
finalizeze ;
• este o tehnică de mare rafinament;
• dă satisfacție pe multiple planuri ;
• oferă posibilitatea cunoasterii de sine ;
• mobilizează subiectul, favorizând creșterea tonusului sub toate aspectele unei
activități cu randamen t;
• are un efect integrator p rin rezultatele obținute ;
• previne oboseala intelectuală, intrând în acțiune inteligența și sensibilitatea;
• are efecte binefăcătoare asupra vieții interioare, ducând la umanizarea subiectului;
• facilitează comunicarea interindividuală;
• oferă independență în execuție;
• permite experimentarea frontală a cunoașterii elementelor de limbaj plastic, a
posibilităților de expresie a acestora, conducând la formarea deprinderilor de
exprimare plastică.

III.2. Tehnica guașei

Acest vechi gen de pictură care este una din variantele acuarelei, a fost aplicat
pentru prima dată de pictorul Pado Pini în 1548.

46
În vremea noastră a devenit o tehnică foarte răspândită și se practică atât pe hârtie,
cât și pe mătase și alte materiale. Guașa se întâlnește în magazinele noastre î n seturi de
tuburi sau recipiente de plastic.
În stare proaspătă se prezintă ca o pastă, deasupra plutind liantul, guma arabică și
apa, care îngreunează încărcarea pensulei. Pentru a preveni așezarea unui strat prea gros de
culoare care, după uscare, de re gulă crapă, lăsăm recipientele pentru o perioadă fără capace
de acoperire. Înainte însă omogenizăm conținutul. Culoarea se întărește, putând fi diluată
ușor cu apă prin frecare.
Guașa este un pigment care, spre deosebire de tempera, se leagă cu cleiuri veg etale.
Se mai deosebeste de tepera și prin faptul că, după uscare, culoarea nu -și mai pierde atât de
mult din strălucire. Hârtia de încercări, paleta, este din același matreial pe care se aplică
culoarea, pentru evitarea eventualelor neconcordanțe. Folosin d pensula cu păr fin, stufoasă,
se poate acoperi prin pregătire corespunzătoare o suprafață de diferite dimensiuni. Tușele
de guașă acoperă total hârtia, deoarece ele sunt opace, mate și dense.
În activitățile din grădinită, o parte din copii folosesc gușa fluidizată, deprinși cu
tehnica acuarelei sau datorită unei mei meri sensibilități. În experiențele noastre, cât și în
vederea recuperării unor lucrări, propun copiilor spălarea dirijată a acestora, folosind
pensula de egalizare . De multe ori câteve accen te după această operație sunt suficiente. Nu
ne punem problema economisirii suporturilor, ci redarea liniștii interioare și libertății de
mișcare, de acțiune. Stimulăm interesul copilului pentru experiențe, învățându -l să
persevereze.
Guașa este accesibilă și folosită cu interes la orice vârstă. Este foarte îndrăgită de
copii, majoritatea acestora obținând rezultate frumoase. Are aspect opac, fiind apropiată
prin efecte de pictura în tempera și permite revenirile fără să obosească suprafața.
Oferă ca materi e cromatică posibilități multiple de experimentare atât a problemelor
de tehnică cât și de expresie, putându -se folosi albul și negrul în amestec.
Prin tehnica guașei se realizează educarea gândirii plastice, copilul descoperind în
această tehnică sensuri noi, nebănuite pe suprafața de hârtie, în peisaje, portrete, natură
statică, compoziții decorative.

III.3. Tehnica temperei

Pictura în tempera nu se poate aplica decât pe un material care nu absoarbe o
cantitate prea mare de materie liantă din cu lori. În caz contrar materialul trebuie prelucrat

47
căci tempera aplicată pe un material poros dă un strat afânat și schimbă puternic tonul când
se usucă, iar culorile nu se pot fixa destul de bine. Dacă culoarea materialului și suprafața
lui corespund cerin țelor picturale respective, putem să nu -l acoperim cu grund, mai ales
dacă materialul este destul de consistent.
Pictura actuală în tempera. Pictura în tempera pură
Tempera de azi nu cere nici reguli, nici procedee deosebite și de aceea oferă
copiilor o li bertate deplină în execuție. Se poate picta și cu culori lichide, cum se proceda
în tempera medievală; se poate picta și cu culori în pastă mai grasă decât aceea care poate
fi aplicată în pictura în ulei. Nu există un sistem anumit în ordinea aplicării str aturilor de
culoare ca în pictura în ulei.
Pictura începută prea păstos și în tonuri prea închise îngreunează mai târziu trecerea
la tonuri deschise.
În tempera mată trebuie să evităm aplicarea straturilor de culori opace și uniformă,
trebuie să avem o va riație obținuta prin opunerea culorilor opace celor aplicate într -un strat
subțire prin care se străvede grundul, ceea ce dă temperei o frumusețe originală.
Însușiri ale tehnicii
Spre deosebire dee pictura în ulei și tempera veche, tempera nouă nu -i obligă pe
copii să aibă un anumit sistem de executare a picturii, dându -le deplina libertate în această
privință, libertate de care se poate bucura oricine lucrează în această tehnică.
Culorile temperei acoperite cu lac sunt mai frumoase decât aceleași culori di n
pictura obișnuită în ulei. Pictura în tempera executată cu culori care conțin prea mult ulei
nu se întunecă, nu se îngălbenește și în general nu -și schimbă tonul în decursul vremii.
Procesul uscării culorilor de tempera se deosebește mult de acela al usc ării culorilor
de ulei. Culorile de tempera se reduc ca volum numai în prima perioadă a uscării lor,
rămânând apoi neschimbate, în timp ce în pictura în ulei modificările de volum ale stratului
de pictură durează un timp nedefinit, ceea ce micșorează durab ilitatea picturii.
Aceste culori pot fi folosite ce copiii de la grupele mari. Cu ele se obțin contexte
cromatice intense și game complete înspre alb sau înspre negru.
De asemenea, se pot trasa pe o pată de culoare închisă linii sau pete deschise și
invers care, după uscare, își schimbă gradul de luminozitate.
Toate metodele menționate sunt binevenite în cadrul acestei tehnici pe baza unui
material didactic (suport grafic) însoțit de explicații și comentarii.
Din punct de vedere cromatic pot fi abordate : c ontrastele cromatice în totalitatea
lor, armonii cromatice cu game simple și compuse, diferite expresivități plastice ș.a.

48
III.4. Tehnica ștampilei

Tehnica ștampilei (moduli de polistiren)
Modulii se realizează din polistiren folosit la izolații în lucrările de construcții.
Prin tăierea polistirenului, obținem o varietate de paralelipipede, prisme, corpuri de
rotație ale căror baze, pătrate, triunghulare sau ovale le folosim încărcându -le cu culoare și
apoi ștampilare.
Se pot obține și suprafețe traf orate prin topirea polistirenului cu acul de pirogravat.
Muchiile modulului pot figura linii.
Ca suport folosim hârtia de desen, cartonul duplex, foița.
Această tehnică răspunde nevoii de exprimare a tuturor tipurilor temperamentale și
poate fi folosită î n diferite moduri și cu alte materiale decât polistirenul. De exemplu :
Tehnica ștampilelor de cartofi
Pentru aceasta se folosesc cartofi mai mari și proaspeți. Se taie cartoful în două. Cu
vârful cuțitului se desenează pe jumătatea lui modelul dorit. Cu ajutorul cuțitului trebuie
scos modelul în relief. Pe ștampila rezultată astfel, se aplică cu pensula tempera și se
ștampilează pe materialul dorit (hârtie, pânză, faianță, carton). Dacă se realizează un model
cu mai multe culori (pe același cart of), se va colora fiecare element în culoarea cerută,
important este ca înainte de a da cu culoare pe cartof, acesta să fie bine șters. Ștampilele
astfel obținute decorează modele de tapet, hârtie de împachetat cadouri, fața de masă etc.,
realizează jetoan e și se pot alcătui chiar peisaje.
Tehnica ștampilelor din plută
Și din dopuri de plută se pot confecționa ștampile de diferite mărimi pentru
realizarea unor modele decorative. Este necesar ca dopul să fie neted. Se crestează cu
ajutorul unui cuțitaș difer ite profile în dop de o adâncime de 3 -5 mm în funcție de modelul
dorit. Pentru ștampilare se folosește tușiera (confecționată dintr -o bucată de fetru cu
culoare – tuș), astfel sunt necesare mai multe tușiere de diferite culori. Ștampilele din plută
au mai multă durabilitate decât cele din cartofi, care se pot folosi numai o singură dată. Cu
ajutorul ștampilelor din plută, prin repetare, alternare și simetrie se pot crea motive noi,
care dezvoltă orientarea în spațiu a copiilor (aproape, departe, sus, deasup ra, lângă, în față,
în spate, la dreapta, la stânga).
Tehnica ștampilelor din gume de șters
Gumele de șters sunt un material ideal pentru realizarea unor ștampile. Astfel, se
pot realiza motive mai pretențioase ca animale sau plante stilizate, cifre, figur i geometrice.

49
Pentru realizarea ștampilei se copiază modelul dorit pe gumă și se crestează apoi profilele
cu un cuțitaș bine ascuțit. Se poate ștampila și în tuș.

III.5. Tehnica picturii

Tehnica amprentei vârfurilor (dactilopictura)
Este o tehnică pe cât de simplă pe atât de importantă pentru dezvoltarea abilității
degetelor copiilor. Fiecare deget are o altă amprentă mai mare sau mai mică. În felul acesta
obținem cele mai reușite ștampile. Mai multe amprente aplicate laolaltă rezultă un tablou
reușit. Cu lorile care vor fi folosite trebuie să acopere bine, de aceea se recomandă tempera.
Cu această tehnică se poate decora orice material și orice suprafață.
Tehnica picturii cu palma
Se unge palma cu un strat de vopsea mai concentrată și, aplicând -o apoi apăs at pe
suprafața de decorat, se obține o pată care sugerează un model oarecare ce poate fi
completat cu ajutorul dactilopicturii și chiar cu pensula, obținându -se astfel diferite
imagini. Aplicând palma de mai multe ori în același loc și învârtindu -se în ac elași timp
foaia de hârtie, se obțin efecte sub formă de floare, soare sau alte imagini.
Tehnica pensulei aplicate
Această tehnică presupune folosirea acuarelei direct din cutie. Cu o pensulă groasă
îmbibată în culoare, se aplică pe suprafața de decorat pe te, amprente ale pensulei groase.
Prin aplicare repetată, în funcție de modelul dorit, se pot obține elemente florale (floarea
soarelui) sau peisaje.
Tehnica picturii cu buretele
Se taie buretele în bucăți mici, ușor de manevrat. Există mai multe moduri în care
copiii pot să le utilizeze :
– se înmoaie buretele în cutia de culoare, apoi se trece cu el, î n trăsături largi, peste
hârtie ;
– se pictează o latură a buretelui cu pensula, apoi se utilizează aceas tă latură pictată
ca o ștampilă ;
– se udă hârtia și se întinde pe masă ; utilizând un bețișor sau o pensulă se picură pe
hârtie mici pete de culoare ; acestea se absorb cu bucăți de burete în diferite forme ;
va rezulta o structură intersantă pe care copiii o vorrealiza în mod creativ, putându -i
da diferite in terpretări.
Tehnica picturii cu folie alimentară

50
Se delimitează suprafața pe care se dorește realizarea florilor (căci este o tehnică ce
duce, cu predilecție, la obținerea de buchete de flori). Se aplică acuarelă direct din tub în
cantități, culori și la distanțe diferite, în funcție de dorința fiecăruia. Se aplică pe suprafața
cu culoare folie alimentara, care, prin presare și mișcare circulară cu degetele, duce la
întinderea și combinarea culorilor. Folia se lasă peste culoare până la uscare. După
îndepă rtarea foliei, peste suprafețele albe se aplică apă cu pensula și, apoi acuarelă verde
prin stoarcerea acesteia din pensulă. Prin fuzionare, se obțin tonuri ale culorii, care
sugerează frunzele. Astfel se obține buchetul de flori.
Tehnica ștampilei din fru nze
Se aplică culoare pe frunza uscată și se presează pe coala de hârtie.
Tehnica picturii folosind nisipul fin, aracetul și pensula (în amestec)
Folosind această tehnică trezim copiilor preșcolari interesul și curiozitatea de
cercetare a noului.
Materialu l necesar este următorul: nisip fin, tempera, pensule, burete, periuțe de
dinți, coli de hârtie. Se amestecă nisipul cu tempera și aracetul. Se realizează o pastă
subțire. Pe foaia de hârtie se pictează (în funcție de tema ce și -o propune fiecare) cu
pensu la, cu buretele sau cu periuța de dinți.
Dacă nisipul este mai colorat, se va folosi numai amestecat cu aracet. De exemplu,
pentru tema « Plaja », cu periuța de dinți se pot picta palmierii, cu buretele plaja, cu
pensula – valurile.
Această tehnică poate f i folosită în pregătirea materialelor pentru observări, drept
suport didactic la activitățile de memorizare, de povestire, dar mai ales pentru a realiza
decorul necesar la serbări.
Pictura pe suprafețe tratate divers este o tehnică dedicată diversificării suportului de
lucru prin tratarea lui cu diferite materiale peste care copilul realizează o compoziție cu
subiect real sau imaginat. Hârtia se tratează cu un material lipit cu aracet (griș, nisip, mălai,
coji de ou), care se lasă la uscat. Ulterior, la act ivitatea plastică copilul lucrează pe acest
suport pregătit din timp.
Tehnica picturii cu sfoara
După ce s -a pus o cantitate mică de vopsea în mijlocul unei foi, copilul se folosește
de o sfoară pentru a elimina vopseaua și a realiza un desen ; se trage sf oara de la un capăt,
după ce a fost așezată într -o anumită formă peste pata de cuolare fluidă între două foi.
Exemple de activități : « Forme fel de fel », « Vârtejuri ».
Tehnica picturii pe sticlă

51
Se recomandă copiilor ca mai întâi să așeze bucăți de sticlă pe foaia de desen,
conturând forma lor cu creionul sau cu pensula subțire pe această foaie. Apoi educatoarea
îndrumă copiii să deseneze pe o altă foaie de desen mai multe schițe cu tema aleasă de ei
sau care a fost dată. Se alege schița cea mai bună și se transpune în formatul conturat pe
foaia de desen. Apoi se colorează cu o pensulă subțire începându -se mai întâi cu detaliile și
nu cu petele mai mari. Acestea vor fi colorate direct pe sticlă. Se așează bucata de sticlă
deasupra desenului înainte ca acesta să fie complet colorat, dar perfect uscat. Acum copiii
trebuie să picteze cu mare atenție în culori de ulei, începând mai întâi cu detaliile
desenului. Se lasă lucrările să se usuce până ora viitoare când se continuă să se deseneze
petele mai mari. După ce și acestea au fost uscate, se colorează peste toată suprafața sticlei
cu culorile corespunzătoare desenului.
Tehnica plierii hârtiei
Se realizează astfel : peste petele de culoare puse cu pensule groase pe jumătate din
suprafata hârtiei se pliază hârtia pe jumătate și se netezește cu mâna pentru a presa culorile
aflate între foi. Astfel, se obțin două forme spontane identice, aflate față în față. Exemple
de activități : « Floarea », « Fluturașul », « Abracadabra, vrăjitorie de culori ».
Tehnica pre sării
Se deosebește de cea anterioară prin faptul că se folosește altă hârtie care se
suprapune peste cea pe care s -au pus culorile. În acest caz se obțin două forme care nu sunt
simetrice, iar cea de -a doua planșă poate fi folosită pentru prelucrarea form elor spontane.
Tehnica decolorǎrii cu pic
În cazul acestei tehnici, suprafața este tratatǎ cu cernealǎ de diferite culori, apoi cu
vârful unui bețișor înmuiat în soluție de pic se deseneazǎ diferite figuri pe hârtie colorata și
uscatǎ. Surpriza este imedia tǎ atunci când apare desenul. Exemplu: „Peisaj de iarnǎ”.
Tehnica imprimării
Această tehnică este simplă, la îndemâna tuturor copiilor și constă în așezarea
deasupra foii suport a unei bucăți de tul, tifon, țesături cu ochiuri mai mici sau mai mari
înmuiat e în culoare, dar bine stoarse. Deasupra lor se așterne o altă hârtie și se apasă pe
toată suprafața. După înlăturarea acestei foi, pe foaia suport apar puncte, linii, pete de
diferite culori, acestea constituind fondul unor compoziții cu subiecte diferite .

52
III.6. Tehnica desenului

Desenul în creion – primul instrument pe care copilul îl mâ nuiește la venirea în
grădiniță; desenul devine mijloc de comunicare a gândurilor și trăirilor afective ale
copilului.
Desenul în ceracolor – tehnica cere niște deprinderi deja formate. Este utilizată la 5 –
7 ani, când copilul a dobândit mai multă precizie în mișcarea mâinii.
Desenul cu carioca – tehnica realizează trecerea de la desenul în creion la cel în
culori de apă.
Copiii sunt impresionați de urmele putern ice și de coloritul viu al acestor
instrumente. Conștientizează că urmele lăsate nu se pot șterge.
Tehnica desenului cu stearină
Se desenează cu resturi de lumânări modelul dorit pe o foaie albă de hârtie, apoi se
aplică uniform acuarelă bine diluată peste întreaga suprafață, folosind tamponul de vată sau
o pensulă groasă. Pentru obținerea unor efecte deosebite de luminozitate, se poate lucra în
felul următor :
Peste desenul cu stearină se aplică un strat subțire de acuarelă foarte deschisă. După
ce s-a usc at bine se mai completează desenul cu alte elemente, tot cu ajutorul stearinei, se
aplică un alt strat uniform de acuarelă de altă culoare mai intensă. Procedeul se repetă de
două – trei ori, ultimul strat de culoare fiind cel de culoare închisă.
Tehnica d esenului decorativ cu ajutorul pieptenelui
Se pregătește pe o plăcuță de faianță, tempera sau guașă nedizolvată, adică
concentrată. Cu ajutorul unei periuțe de dinți se ung dinții pieptenelui care se trag pe
suprafața de decorat, realizând astfel dungi (or izontale, verticale, oblice, linii paralele,
valuri etc.), după inspirația fiecăruia și după felul cum este mânuit pieptenele. Pentru
realizarea unor efecte de hașurare, se poate continua prin suprapunerea liniilor diferit
colorate.
Tehnica mixtă în creioa ne colorate și carioca
Datorită culorilor vii, intense, cariocile sunt preferate de toți copiii; ei preferă să
umple mai ales spațiile: frunze, fluturi, flori. Lucrările realizate de ei au fost diverse:
“Felicitări pentru ziua prietenului meu”, “Invitație la serbare”, “Casa mea cu grădină”,
“Orașul meu”, “Aspect de primăvară”.

53
Tehnica este folosită de copii și la ornarea unor forme : ulcior, farfurie, rochiță, cu
elemente grafice învățate : puncte, linii, zale, bastonașe, toate așezate ordonat, unul după
altul, în rânduri, ca frizele.
Fie că încep desenul și trasează diferite elementele cu creioanele colorate și apoi
accentuează culorile folosind cariocile sau invers, copiii execută permanent acest gen de
desene deoarece au la dispoziție vasele cu o multitud ine de materiale. Spre sfârșitul anului
școlar copiii din grupa pregătitoare pot combina trei -patru tehnici de lucru (creioane
colorate, carioci, ceracolorul și colajul).
Folosirea cariocii împrospătează desenul, dându -i o notă de veselie și armonie.
De ce la mai multe ori copiii trasează cu ajutorul cariocilor contururile (la flori, la
ferestre, la coroana copacilor, la razele soarelui) pentru a le scoate în evidență și mai mult.

III.7. Tehnica modelajului

Conform curriculum -ului preșcolar, în cadrul activităților artistico -plastice se
utilizează și tehnica modelajului. Dar, deși tehnica modelajului se bazează pe mai multe
procedee, am constatat că în grădiniță este folosit doar procedeul de modelare în plastilină.
Pornind de la această idee, ar putea fi practicate în grădiniță și alte procedee ale
acestei tehnici. Acestea prin posibilitățile mult mai variate de prelucrare a materialului
(ceară, lut, ipsos, aluat, Fimo) care lărgește aria dată de plastilină ajută la dezvoltarea
capacităților crea tive.
Creativitatea copiilor preșcolari ar putea fi stimulată prin introducerea în grădiniță a
unor noi procedee de modelaj, care ar avea ca și finalitate:
– acomodarea cu materiale noi și cunoașterea proprietăților acestora;
– învățarea teoretico -practică a n oilor procedee de modelare;
– lărgirea ariei de cunoștințe din domeniul modelajului;
– cultivarea capacităților creatoar e și a spiritului de observație ;
– realizarea de produse noi, originale ;
– stimularea expresivității și creativității prin modelaj.
Plastilina este cea mai frecvent folosită deoarece își păstrează un timp mai
îndelungat plasticitatea și se pot modela lucruri mărunte, mici care permit să se lucreze mai
curat. Plastilina își pierde deseori maleabilitatea la frig, de aceea educatoarea o v a așeza

54
lângă o sursă de căldură, apoi o va frământa, o va face cocoloașe și numai după aceea o va
împărți copiilor.
Când modelajul trebuie executat cu mai multe culori, educatoarea va pregăti pentru
fiecare copil câte o bucățică de plastilină din fiecare culoare. La grupa mare, educatoarea
poate pregăti pentru fiecare copil câte o singură bucată de plastilină, iar când tema necesită
mai multe culori, ea va putea să -i lase pe copii să -și aleagă singuri plastilina, bucățile și
culorile de care au nevoie.
La toate activitățile de modelaj, educatoarea va avea grijă să pregătească planșete
curate și potrivit de mari, precum și accesoriile și instrumentele necesare temei propuse.
Modelajul contribuie în cea mai mare măsură la formarea gândirii spațiale. În acest
context s -a simțit nevoia unor opinii noi ieșite din « tiparul curricular », adaptate la epoca
modernă, la tehnici și procedee noi, care să exercite o influență benefică asupra
personalității preșcolarului nu numai pe plan estetic ci și pe plan moral, afec tiv, intelectual,
fizic. Ideea tehnicii de a « colora cu plastilină » mi -a venit văzând tendința copiilor de a
lipi, de a presa plastilina pe planșetă, apăsând -o cu degetele, dar fără să -i dea o formă
definită. Deoarece știm că nu toți copiii au dezvoltată percepția formei, li se desenează, pe
plăcuțe mici din lemn, diferite contururi : mingi, baloane și li se cere copiilor să ia bucăți
mici de plastilină, să o întindă ușor, uniform în aceeași direcție, fară să depășească
conturul, folosind degetele pe rând . Efectul este extraorinar, se obțin lucrări care, de la
anumită distanță, nu se văd că sunt « colorate » cu plastilină. Pentru a îndepărta plusul de
plastilină care a depășit conturul se pot folosi bețișoare cu care se merge pe conturul
obiectului desenat . După ce copii au deprins tehnica « colorării » în contur se renunță la
conturul trasat pe plăcuțe, dând astfel posibilitatea copiilor să -și exprime liber ideile
originale, sentimentele, dorința de a realiza acte de creație personale, impunându -și propria
lor viziune despre lumea înconjurătoare. Cu aceste lucrări executate de copii se poate
realiza o adevărată expoziție de tablouri cu tematică diversificată și mărimi diferite .
Procedee noi de modelare
Lutul este unul din materialele care se întrebuințează în modelaj, dar și în olărit. El
se poate procura sub formă de praf și sub formă de plăci. Lutul se prepară în felul următor :
se pune praful într -o oală și se toarnă peste el atâta apă cât poate să absoarbă. Se lasă un
timp apoi se frământă foarte bine pe o planșetă de lemn, până se obține o pasta care nu se
mai lipește de mână. Pasta trebuie să fie elastică și tare cum este aluatul pentru turtă dulce.
Ea trebuie să fie și foarte omogenă, deoarece când rămân particule tari, ele se rup și
fărâmitează modela jul. Obiectele modelate din lut pot fi arse în cuptoare speciale, unde

55
există posibilități. După ce s -a obținut pasta de lut, educatoarea trebuie să taie cu o sfoară
felii din această pastă și să bată pe planșetă fiecare felie până când crede că este elimi nat
tot aerul.
După ce lutul a fost pregătit, acesta se păstrează, până când va fi folosit, în bucăți
sferice sau în turtițe, învelit în cârpe ude sau puse în vase cu capac. Aceste pregătiri pot fi
făcute în cadrul activităților liber alese, în prezența co piilor, educatoarea arătându -le și
explicându -le procesul de preparare. Copiii pot lua parte la prepararea lutului turnând apa
și ajutând la frământare sau învelirea lui în cârpe.
Argila este un material asemănător lutului. Ea se prepară înainte de activit ățile de
modelaj, ca și lutul prin pisare, umezire și frământare. Se păstrează ca și lutul dar trebuie să
fie un pic mai umedă. În timpul modelării ea trebuie să fie mereu udată. Argila nu permite
prelucrări de detaliu așa cum permite lutul. Asamblarea par ților componente este mai
dificilă, de aceea argila se întrebuințează pentru a modela forme mari sau teme cu caracter
schematic. Tehnicile de lucru cele mai adecvate acestui material sunt cele prin apăsare și
netezire.
Când se modelează cu lut și argilă se produce foarte multă murdărie. De aceea
activitățile în care se folosesc astfel de materiale pot să se țină în curte. Dacă acestea, din
cauza timpului nefevorabil, trebuie ținute în sala de grupă, se vor lua măsuri speciale
pentru a se murdări cât mai puț in clasa.
Materialele pe care le voi prezenta în continuare nu sunt utilizate în grădiniță, însă
pot fi folosite, ca o varietate a celor anterioare, la diferite teme.
Aluatul este considerat un matreial economic, cu ajutorul căruia se pot modela
multiple o biecte și care, ulterior, pot fi pictate. Prepararea aluatului este foarte simplă : se
măsoară 2 pahare de făină, 1 pahar de sare, ¾ pahar de apă și 2 lingurițe de ulei. Într -un bol
de plastic se amestecă făina și sarea, după care se adaugă puțină apa și o linguriță de ulei.
Se frământă aluatul pentru a se obține o pastă tare, maleabilă care la urmă să se poată
desprinde ușor de pe bol. Pentru obținerea aluatului se folosește totdeauna făină și sare în
proporție de 1 :1, deci câtă făină atâta sare.
Pentru a se obține diverse forme din aluat sunt utilizate o serie de ustensile și forme
din metal pentru tăierea aluatului, spatule de diverse forme și mărimi, cater pentru tăiat, o
sită, șablon din plastic pentru a se turna o anumită formă, pensule, culori pentru vopsirea
obiectelor modelate.
Ceara naturală de albine se poate folosi pentru a crea diferite figurine. Ea se
introduce într -un vas cu apă calduță pentru a se înmuia, se scoate din apă și se modelează

56
formele dorite cu ajutorul degetelor. După modelare ea se răcește. Ceara permite lucrări în
detaliu, dar trebuie avut grijă că după ce nu se mai lucrează cu ea (nu mai are contact cu
degetele) se întărește.
Ipsosul este cel mai ieftin și la îndemână material. Se utilizează în construcții ca
liant pentru prepa rarea mortarului pentru reparații.
Ipsosul amestecat cu apă trebuie folosit în cel puțin 3 minute și se întărește în
maxim 30 minute. Este un material toxic (prin înghițire si inhalare) de aceea ar fi indicat ca
liantul să fie preparat de educatoare. Procedeul utilizat în modelaj pe baza ipsosului constă
în umplerea unei forme cu pasta obținută prin amestecul de ipsos cu apă. În grădiniță se pot
alcătui forme turnate în diverse recipiente de plastic, care după întărire pot fi pictate cu
tempera.
Pasta Fimo
Materialul numit Fimo a intrat recent pe piețele românești atrăgându -și interesul
artiștilor. Aparent el seamănă mult cu plastilina, însă proprietățile lui sunt net superioare :
cuprinde o gamă foarte largă de culori, nu este un material s fărâmicios, permite îmbinări de
culori care dau efecte speciale, iar prin ardere în cuptor (10 minute la foc mic) se întărește.
Dacă nu este ars în cuptor, materialul permite remodelarea lui.
Procedeul de modelare cu pastă Fimo este mai puțin pretențios de cât cel din
plastilină, întrucât materialul nu trebuie încălzit în mână și permite întinderea în foițe
subțiri.
Procesul însușirii alfabetului plastic oferǎ copiilor posibilitatea de a -și valorifica
propriile calitǎți intelectuale, afective și volitive. Fo losind metodele și tehnicile cele mai
potrivite vom constata siguranțǎ, corectitudine în executarea lucrǎrilor, interes mǎrit pentru
activitǎțile artistico -plastice. Si așa ne expli cǎm bucuria copiilor de a desena, picta și
modela.
Concluzionând, o activit ate dirijatǎ cu pricepere, care sǎ -i lase copilului impresia
unei depline libertǎți, o activitate cât mai diversǎ și bogatǎ în care fiecare sǎ aibǎ libertatea
de creație este scopul principal al educației artistico -plastice. Așa devin copii creativi,
inteligenți și bucuroși.

57
CAPITOLUL IV

CERCETAREA PEDAGOGICA PRIVIND DEZVOLTAREA CREATIVITATII
PRIN I NTERMEDIUL TEHNICILOR DE MODELAJ LA GRUPA MIJLOCIE

Cercetarea pedagogică reprezintă în esență , o strategie planificată și realizată în
scopul de a surprinde relații și fapte noi intre componentele ce fac parte din procesul de
învățământ.Urmărește elaborarea unor soluții optime pentru problemele care apar în cadrul
procesului de învățământ, vizând astfel obținerea unor rezultate mai bune.

IV.1. Scopu l cercetări i:

La nivelul cercetării se desprind astfel scopul și obiectivele după cum urmează:
Constatarea, diagnosticarea , stimularea și dezvoltarea creativității prin intermediul
modelajului a copilului preșcolar.

IV.2. Obiectivele cercetării:

➢ Determinarea nivelului de dezvoltare a creativității a copiilor implicați în cercetare ;
➢ Înregistrarea, monitorizarea și compararea rezultatelor obținute de copii la testarea
dată;
➢ Evidențierea contribuției utilizării tehnicilor de modelaj în stimularea și
dezvoltarea creativității la preșcolarii .

IV. 3. Ipoteza cercetării

Cercetarea experimentală în sine nu se limitează la a observa și a constata, ci
urmărește în mod explicit modificarea, producerea unor fenomene și evaluarea
consecințelor. Ea se distinge prin intervenția intenționată și controlată a cercetătorului în
desfă șurarea fenomenelor, în producerea schimbării. În cazul lucrării de față, experimentul
va consta în organizarea de activități în care modelajul să constituie un context favorabil și
o modalitate eficientă de a dezvoltacreativitatea. Se delimitează ipoteza lucrării :

58
Introducerea și utilizarea în predarea activităților artistico – plastice a tehnicilor de
modelaj va contribui în mod semnificativ în ceea ce privește dezvoltarea creativității a
copilului preșcolar.

IV.4. Variabile cercetării

În cercetarea experimentală propusă ipoteza avansează supoziția existenței unei
relații cauzale sau de condiționare între variabila independentă și variabila dependentă
➢ Variabila independentă este dată de factorul introdus pentru a studia efectele
propuse. În acest caz , variabila independentă este reprezentată de utilizarea
modelajului
➢ Variabila dependentă este variabila care se presupune că va fi afectată de variabila
independentă. În acest caz ,variabila dependentă o reprezintă nivelul de dezvoltare
creativității în urma aplicării programului de intervenție

IV.5. Coordonatele cercetării:

IV.5.1 . Locul de desfășurare

Cercetarea pedagogică s -a desfășurat la Grădinița cu program prelu ngit
,,Csillagszem –Scânteiuța”, Gheorgheni , de la Școala Gimnazială „Vaskertes”, Gheorgheni
– grupa mijloci e.

IV.5.2 . Perioada de desfășurare

Cercetarea pedagogică s -a pe durata unui semestru, respectiv semestrul I al anului
școlar 2019 -2020. Această perioadă a fost structurată astfel încât în prima parte s -a
determinat nivelul de dezvoltarea creativității a copiilor cuprinși în acest experiment, prin
metoda observației, completându -se grila de observație a comportamentelor ce vizează
acest aspect. Grila a fost aplicată la toți copii din grupă.
Partea mai amplă a fost alocată etapei de intervenție, care a constat în planificarea
și organizarea unei activități pe săptămână, o activit ate care să ofere posibilitatea de a reda
prin modelaj elemente care presupun identificarea nivelului de dezvoltare a creativității.

59
Ultima parte a acestei perioade a fost fructificată pentru aplicarea din nou a grilei de
observație, pentru determinarea ni velului de dezvoltarea creativității.

IV.5.3 . Eșantion de conținut

Eșantionul de conținut include :
Conform planificării ca lendaristice din semestrul I , respectând cerințele și
obiectivele propuse în Curriculumul național au fost planificate în cadrul proiectelor sau a
temelor săptămânale activități care au integrat în mod relevant deprinderile specifice
modelajului și dezvoltarea competențelor creative.
S-a folosit ca instrument de lucru principal Programa activităților Instructiv –
Educative în Grădinița de copii, Ministerul Educației și cercetării – București 2005 (ediția
a II-a, revizuită și adăugită).
S-au parcurs următoarele unități de învățare:
„Mărul ”: realizat prin tehnica modelaj din plastelină prin miscare circulară a
palmelor fata de planșetă , aplatizare .
– denumește materialele de lucru, recunoaște și denumește culorile folosite ;
,,Copacul toamna,, – realizat prin mișcarea translatorie față de planșeta ,adâncire,
apăsare ;
– obținerea unor imagini plastice cu ajutorul punctului și a liniei ;
,,Crizantema,, – realizate din plastelină prin mișcări circulare și translatorii,
apăsare față de planșetă ;
,,Casa mea ,, – realizată din lut prin mișcari circulare de adâncire, apăsare ;
,,Animale și păsări ” – realizate din plastelină prin presarea între degetele mâinii,
mișcarea circulară față de suportul de lucru ;
„Chipul meu,, – realizat din plastelină prin mișcări presare și rotunjire cu degetele
pe un suport solid ;
,,Pâinea ” – se realizează din aluat prin mișcarea circul ară a palmelor față de
planșetă;
,,Harta României ” – se realizează din plastelină prin presarea ,apăsarea și
aplatizare a materialului pe suportul de lucru ;
,,Îngerași din cocă ,, – realizati din aluat de coca prin tehnica șablonului ,întindere
,apăsare a materialului,coacere in cuptor

60
„Modelează ce îți plac e” – realizate din diverse materiale prin diverse mișcării
învățate .

IV.5.4 . Eșantion de subiecți

La cercetarea pedagogică s -a operat cu un eșantion unic de 19 copii (7 fete și 12
băieți) de grupă mijlocie la care s -a aplicat experimentul.

IV.6. Metodologia cercetării

Metodele de cercetare reprezintă ansamblul procedeelor utilizate în realizarea
cercetării pedagogice .
Pentru această cercetare care a avut ca scop identificarea tulburărilor de scris -cititși
comprehensiunea textului și implementarea unui plan de intervenție pentru ameliorarea
rezultatelor școlare am folosit în general metode calitative , dar și cantitative (metode mixte
de cercetare):
– metoda observației directe
– experimentul
– analiza documentelor curriculare
– analiza produselor activității

IV.6.1 . Metoda observației directe

Punctul de pornire firesc al cercetării este determinarea nivelului de dezvoltare
creativității pe care îl au copiii înainte de implicarea în experimentul propriu -zis. Aceste
informații vor fi atent, sistematic, obiectiv și fidel consemnate prin metoda obs ervației.
Nota distinctivă și acuratețea acestei metode este dată tocmai de neintervenția, atitudinea
contemplativă și receptivă a observatorului. Fenomenele, faptele, acțiunile sau cele
propuse de observat sunt surprinse în desfășurarea lor normală. Acest a este motivul pentru
care am ales pentru determinarea nivelului de dezvoltare a creativitățiia copiilor , metoda
observației, folosind ca instrument de operare o grilă de observație (vezi anexaIV.6.1),
întocmită conform reperelor fundamentale privind învă țarea și dezvoltarea timpurie a
copilului de la naștere până la 7 ani , Curriculumului pentru educație timpurie, dar și
urmărind fișa pentru apreciere a progresului individual .

61
Această fișă de observație a comportamentelor care ne dă informații despre
dezvoltarea creativității a copiilor se va aplica atât în etapa pre -experimentală, cât și în cea
post-experimentală, relevând confirmarea ipotezei propuse sau infirmarea acesteia.
Metoda observației directe este una dintre metodele cele mai utiliza te în cercetarea
pedagogică. Această metodă presupune urmărirea intenționată, organizată și continuă a
fenomenelor studiate, în acest caz a elevilor care fac obiectul cercetării pedagogice.
Eficiența observației sistematice presupune respectarea unor cond iții: subiecții studiați nu
trebuie să afle că asupra lor se efectuează observarea:
Aspectele observate la elevii cuprinși în cercetarea pedagogică sunt:
– nivelul de dezvoltare a creativități
– utilizează corect materialele de lucru și instrumentele de lucru specific e
– pregătește materialul de lucru
– redă forme de dimensini și culori diferite prin aplicarea unor tehnici alternative ale
modelajului

IV.6.2 Experimentul

În cadrul etapei de intervenție se va folosi ca metodă experimentul. Acesta va
consta într -o serie de activități (vezi Eșantionul de conținut ) desfășurate prin tehnica
modelajului, care vor fi de sine stătătoare.. În cadrul acestora se vor valorifica depri nderile
specifice modelajului ca modalitate de identificare a creativității. De fapt, etapa
experimentală presupune intervenția cu variabila independentă –modelajul, asupra grupului
experimental, în timp ce la grupul de control se mențin condițiile obișnui te. Programul de
intervenție formativă a constat în desfășurarea a zece activități, urmărind îndeaproape
comportamentele înscrise și în fișa de observație. Activitățile au fost astfel propuse încât
obiectivele operaționale să răspundă comportamentelor desc rise în fișa de observație, iar
scopul să releve atingerea uneia dintre abilitățile specifice dezvoltării creativi.
În grădiniță am desfășurat activități menite să îi pună pe copii în situaț ia de a fi
creativi și spontani , de a -și exersa pro cesele psihice și de cunoaștere , de a -și asuma
responsabilitatea , de a formula și verifica so luții, de a elabora sinteze în activitatea de grup,
intergrup , individual sau în perechi . În cadrul etapei experimental e am aplicat metode
interactive , îmbinându -le cu metodele tradiționale pentru eficientizarea procesului
instructiv educativ. După fiecare metodă aplicată , am obținut performanțe pe care copiii
le-au perceput și i -au făcut responsabili în rezolvarea sarcinilor viitoare . În cadrul

62
activ ităților practice copiii au acumulat noi cunoștințe despre tehnicile de lucru , despre
instrumente , materialul cu care au lucrat , au dispus de un vocabular plastic bogat. Copiii
sunt puși în situația să -și valorifice experiența dobândită anterior:
– să cer ceteze și să examineze materialele de lucru puse la dispoziție;
– să gândească ,să imagineze și să hotărască asupra mijlocului , obiectului necesar ,
rezolvării problemei puse;
– să-și organizeze locul de muncă , să proiecteze activitatea de creație;
– să înce apă în mod independent lucrul , să aplice operațiile de lucru adecvate;
– să termine pe cât posibil lucrarea;
– să motiveze soluția adoptată în timpul lucrului.
Pe parcursul efectuării anumitor etape am în vedere independența în execuție ,
inițiativa , fle xibilitatea în găsirea soluției ,creativitatea.
Contribuția educatoarei se concretizează prin asigurarea materialului necesar
activității , observarea cu atenție a copiilor și sprijinirea cu atenție a unora în realizarea
obiectivului propus , evaluarea cor ectă a rezultatelor obținute , dezvoltarea capacitații de a
aprecia rezultatele lor în comparație cu ale altora. Ca să creeze jucându -se, i-am pus pe
copii in situația de a utiliza independent diferite materiale , îmbinarea lor să ducă la
formarea de pricep eri si deprinderi corespunzătoare. Și dacă acestea sunt însoțite de ceea
ce copilul vede în viață , el începe să -și formeze price peri de mânuire a materialelor.
Corelarea cu celelalte jocuri de creație , dar și cu celelalte activități, activit ățile
manuale , îndeosebi la preșcolarii mari capătă un caracter creativ pronunțat.
Prin cele două forme de activitate prin care se practică , activitățile frontale și cele
din cadrul ariilor de stimulare, spiritul de inițiativă, de independență , de activi tate creatoare
se dezvoltă treptat , trecând de la activitățile frontale (impuse de mine) cu tema dată , la
ariile de stimulare cu tema aleasă de către copii , aceștia având depl ina libertate în alegerea
temei, a modelelor de executat , în el aborarea planuri lor de execuție, bazate pe tehnicile
dobândite , având la îndemână materialele puse la dispoziție.

IV.6.3 . Analiza documentelor curriculare

Analiza documentelor curriculare a avut drept scop stabilirea nivelului de
dezvoltare a creativității copilului prescolar .
Au fost consultate și analizate:
• Curriculum pentru educația timpurie 2019

63
• Repere fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului de la naștere
la 7 ani
• Programa activităților instructiv -educative în grădinița de copii (Ediția a II
revizuită și adăugită)
• Educație plastică –ghid metodic pentru învățământul preșcolar,Ed.Tehno –
art,Petroșani

IV.6.4 . Metoda analizei produselor activității

Este una dintre cele mai folosite metode în psihologia copilului și în psihologia
școlară.Orice produs realizat de copii ,poate deveni obiect de investigație psihologică. Prin
aplicarea acestei metode obținem date cu privire la :
– capacitățile psihice de care dispun copii (coerența planului min tal,forța
creatoare,interesele , calitatea cunoștințelor, deprinderilor, priceperilor)
– stilul realizării(personal sau comun)
– progresele realizate în învățare

IV.7. Etapele cercetării

Prin tehnica modelajului , copiii construiesc ceea ce au perceput, au gândit și și -au
imaginat , într-o nouă dimensiune spația lă. Ei observă forme din natură , extrag ceea ce este
caracteristic și expresiv , simțind frumosul și pr oducându -l în lucrările lor . Este foarte
important să îndrumăm copiii individual prin sugestii și sfaturi fără a interveni di rect in
creația lor . Se așează în fața fiecărui copil o planșetă și o bucată de plastelină. Li se cere
copiilor să modeleze din bucata respectivă ce își doresc .Copiii au libertatea de a crea
orice, fără a avea o temă dată . După realizarea produselor, fiec are copil este întrebat ce
anume a făcut. Principalii indici ai creativităț ii potențiale urmăriți au fost: fluiditatea ,
flexibi litatea, originalitatea . Fluiditatea reprezintă rapiditatea și ușur ința asociaților între
idei noi, ușurința și bogăția ideatică . Flexibilitatea constă în restructurarea eficientă a
mersului gândi rii în raport cu noile situații , în posibilitatea de a opera cu anumite
transferuri, în capacitatea de a renunța la vechi puncte de v edere și de a adopta altele noi .
Originalitatea este cap acitatea de a elabora idei, so luții, produse ieșite din comun .

64

IV.7.1 . Etapa preexperimentală

Primul pas desfășurat în cadrul acestei etape de cercetare este stabilirea nivelului de
dezvoltare a creativității a copiilor din grupă, înainte de introducerea factorilor de
schimbare. Acest lucru va fi realizat prin metoda observației, care ne va furniza date pentru
completarea grilei de ob servație pentru fiecare copil. Comportamentele înscrise în grilă,
prezente în prima coloană vor fi consemnate p e fișă în funcție de frecvența cu care se
regăsesc în activitatea copiilor Itemii regăsiți în prima coloană reprezintă comportamente
observabile care ne furnizează informații despre competențele specifice dezvoltării a
creativității, iar frecvența descrisă în prima linie, ne indică măsura în care aceste
competențe sunt dezvoltate. Am folosit pentru notarea frecvenței Scara Likert, în care 1
reprezintă frecvența minimă, iar 5 frecvența maximă, după cum urmează: 1 – niciodată; 2 –
rareori; 3 – uneori; 4 – deseori; 5 – întotdeuna.
Odată consemnate datele în grila de observație se va trece la cuantificarea acestora
pe fiecare grupă în parte, obținând conform frecvenței cu care se regăsesc
comportamentele observate, un procent care indică gradul de dezvoltare a creativității a
copiilor grupe. Pentru a fi mai ușor de cuantificat gradul de dezvoltare a creativității am
stabilit corespondența între scala de frecvență a prezenței comportamentelor vizate în fișa
de observație și gradul de dezvoltare a creativității după cum reiese din tabelul de mai jos:

Scala de frecvență Nivel de dezvoltare a
creativității
Niciodată Foarte slab
Rareori Slab
Uneori Mediu
Deseori Bun
Întotdeuna Foarte bun

Tabel IV.7.1 . Stabilirea corespondenței frecvență – nivel de dezvoltare a
creativității

65

După ce avem nivelul de dezvoltare a creativității inițial putem trece la etapele
următoare. Acesta va fi relevant prin comparație cu rezultatul obținut în etapa post –
experimentală pentru confirmarea sau infirmarea ipotezei propuse, în urma desfășurării
experimentului.
Astfel în această etapă se propun ca scop și obiective următoarele:
Scopul:
Determinarea nivelului inițial de dezvoltare a creativității copiilor din grupă
Obiectivele:
– identificarea comportamentelor vizate prin metoda observației ;
– completarea grilei de observație pentru fiecare copil din grupă, specificându -se
frecvența prezenței acestora;

IV.7.2 . Etapa experimentală

Etapa experimentală s -a desfășurat pe parcursul semestrului I, al anului școlar
2019 -2020, mai exact pe durata a zece săptămâni. În fiecare săptămână a fost planificată
câte o activitate care să integreze atât metoda modelajului cât și creativitatea.
Programul de intervenție nefiind sinteti zat sub forma unui program opțional sau al
unuia organizat de sine stătător am introdus în cadrul activităților Artistico –plastice mai
multe activități prin tehnica modelajului deoarece copii evitau să lucreze cu plastelină, lut .
Având datele din perioad a experimentală privind nivelul de dezvoltare a fiecărui
comportament în parte am căutat să planific activități care să permită formarea acelor tipuri
de comportamente care nu s -au regăsit niciodată în comportamentul copiilor și dezvoltarea
celor care prez entau un nivel slab, mediu și bun.
Am planificat activități în concordanță cu tema săptămânii și domeniile
experiențiale. Vizând metodele folosite în cadrul activităților planificate am utilizat în
permanență învățarea prin joc, specifică vârstei preșcola re și am căutat să îmbin metodele
tradiționale cu cele activ -participative. Folosirea unor materiale atractive, diverse a fost
mijlocul prin care am încercat să realizez activități eficiente. dintre abilitățile specifice
dezvoltării creativi. În grădiniță am desfășurat activități menite să îi pună pe copii în
situația de a fi creativi și spontani , de a -și exersa procesele psihice și de cunoaștere , de a –
și asuma responsabilitatea , de a formula și verifica soluții , de a elabora sinteze în
activitatea de g rup , intergrup ,individual sau în perechi . În cadrul etapei experimentale am

66
aplicat metode interactive , îmbinându -le cu metodele tradiționale pentru eficientizarea
procesului instructiv educativ. După fiecare metodă aplicată , am obținut performanțe pe
care copiii le -au perceput și i -au făcut responsabili în rezolvarea sarcinilor viitoare . În
cadrul activităților copiii au acumulat noi cunoștințe despre tehnicile de lucru , despre
instrumente , materialul cu care au lucrat , au dispus de un vocabular p lastic bogat. Copiii
sunt puși în situația să -și valorifice experiența dobândită anterior:
– să cerceteze și să examineze materialele de lucru puse la dispoziție;
– să gândească ,să imagineze și să hotărască asupra mijlocului , obiectului necesar ,
rezolvării problemei puse;
– să-și organizeze locul de muncă , să proiecteze activitatea de creație;
– să înceapă în mod independent lucrul , să aplice operațiile de lucru adecvate;
– să termine pe cât posibil lucrarea;
– să motiveze soluția adoptată în timpul lucrului.
Pe parcursul efectuării anumitor etape am în vedere independența în execuție ,
inițiativa , flexibilitatea în găsirea soluției ,creativitatea.
Contribuția educatoarei se concretizează prin asigurarea materialului necesar
activității , observarea cu ate nție a copiilor și sprijinirea cu atenție a unora în realizarea
obiectivului propus , evaluarea corectă a rezultatelor obținute , dezvoltarea capacitații de a
aprecia rezultatele lor în comparație cu ale altora. Ca să creeze jucându -se, i-am pus pe
copii i n situația de a utiliza independent diferite materiale , îmbinarea lor să ducă la
formarea de priceperi si deprinderi corespunzătoare. Și dacă acestea sunt însoțite de ceea
ce copilul vede în viață , el începe să -și formeze priceperi de mânuire a materiale lor.
Corelarea cu celelalte jocuri de creație , dar și cu celelalte activități , activitățile manuale ,
îndeosebi la preșcolarii mari capătă un caracter creativ pronunțat.
Prin cele două forme de activitate prin care se practică , activitățile frontale și cele
din cadrul ariilor de stimulare , spiritul de inițiativă , de independență , de activitate
creatoare se dezvoltă treptat , trecând de la activitățile frontale cu tema dată , la ariile de
stimulare cu tema aleasă de către copii , aceștia având deplina libertate în alegerea temei , a
modelelor de executat , în elaborarea planurilor de execuție , bazate pe tehnicile dobândite,
având la îndemână materialele puse la dispoziț ie.
Foarte important de realizat și menținut pe perioada întregului experiment mi s -a
părut climatul educațional, care să fie în permanență calm, cald, democratic, inspirativ,
provocator, stimulator. Un copil creator este un copil care găsește mai ușor so luții, se

67
adaptează mai repede oricărei situații, astfel am căutat metode care să stimuleze,
creativitatea copiilor pentru a obține rezultate cât mai bune în direcția cercetării.

Activitatea nr. 1 (Anexa 3)

Tema anuală: Când/cum și de ce se întâmplă ?
Proiect: „Anotimpurile”
Tema săptămânii: ,,Toamna cea bogată”
Domenii experiențiale : Estetic și creativ – Educație artistico -plastică
Forma de realizare: Activitate pe disciplină
Tema activității : ,,Mărul”
Scopul activității: Formarea unor deprinderi de lucru pentru realizarea unor modelaje
Obiective operaționale:
– Să redea teme plastice specifice modelajului
– Să asculte și să respecte îndrumările date;
– Să pregătească materialul de modelat prin rupere si framantare conform
indicatorilor ;
– Să m odeleze biluțe de diferite mărimi .
Strategia didactică:
Metode și p rocedee: conversația, explicația,demonstația ;
Mijloace didactice: planșeta, plastelină, laptop.

Activitatea nr. 2 (Anexa 4)

Tema anuală: Când/cum și de ce se întâmplă ?
Proiect: „Anotimpurile”
Tema săptămânii: ,,S-au copt fructele în livadă,,
Domenii experiențiale : Estetic și creativ -Educație artistico -plastică
Forma de realizare: Activitate pe disciplină
Tema activității : ,,Copacul toamna”
Scopul activității: Dezvoltarea și consolidarea unor deprinderi de pregatire a materialului
Obiective operaționale:
– Să redea teme plastice specifice modelajului ;
– Să pregătească materialul de modelat;

68
Strategia didactică:
Metode și p rocedee: conversația, explicația,demonstația ;
Mijloace didactice: planșeta, plastelină, laptop.

Activitatea nr. 3 (Anexa 5)

Tema anuală: Când/cum și de ce se întâmplă ?
Proiect: „Anotimpurile”
Tema săptămânii: „Flori de toamnă ”
Domenii experiențiale : Estetic și creativ – Educație artistico -plastică
Forma de realizare: Activitate pe disciplină
Tema activității : ,,Crizantema”
Scopul activității: Dezvoltarea ți consolidarea capa cității de a crea diferite forme .
Obiective operaționale:
– Să exerseze deprinderile tehnice specifice modelajului ;
– Să redea forme din culori diferite prin aplicarea unor tehnici de lucru;
– Să descopere transformările produse în timpul modelării ;
– Să identifice forme (rotund, gros,subțire) și culoarea materialului in timpul
modelării ;
– Să elaboreze creații individual .
Strategia didactică:
Metode și p rocedee: conversația, explicația,demonstația ;
Mijloace didactice: planșeta, plastelină, laptop .

Activitatea nr. 4 (Anexa 6)

Tema anuală: Când/cum și de ce se întâmplă ?
Proiect: „Anotimpurile”
Tema săptămânii: „Flori de toamnă ”
Domenii experiențiale : Estetic și creativ – Educație artistico -plastică
Forma de realizare: Activitate pe disciplină
Tema activității : ,,Casa mea”
Scopul activității: Dobândirea unor cunoștințe despre corespondențe între diferitele
elementele de limbaj plastic și forme.

69
Obiective operaționale:
– Să elaboreze individual și personal tema dată ;
– Să obțină unele modele (linia, element de limbaj plastic) ;
– Să aplice reguli deutilizare a materialelor și instrumentelor .
Strategia didactică:
Metode și p rocedee: conversația, explicația,demonstația ;
Mijloace didactice: planșeta, lut, laptop.

Activitatea nr. 5 (Anexa 7)

Tema anuală: Când/cum și de ce se întâmplă ?
Proiect: „Anotimpurile”
Tema săptămânii: „Viețuitoarele se adăpostesc ”
Domenii experiențiale : Estetic și creativ – Educație artistico -plastică
Forma de realizare: Activitate pe disciplină
Tema activității : ,,Animale și păsări”
Scopul activității: Dezvoltarea creativității prin modelaj utilizând varietăți de culori
Obiective operaționale:
– Să elaboreze individual și personal tema dată ;
– Să pregătească materialul de modelat prin rupere, frământare ;
– Să combine formele obținute pentru a se obține animalele și păsările din plastelină ;
– Să creeze forme și modele noi.
Strategia didactică:
Metode și p rocedee: conversația, explicația,demonstația ;
Mijloace didactice: planșeta, lut, laptop.

Activitatea nr. 6 (Anexa 8)

Tema anuală: Cine sunt/suntem ?
Proiect: „Eu și universul meu”
Tema săptămânii: „Eu sunt unic ”
Domenii experiențiale : Estetic și creativ – Educație artistico -plastică
Forma de realizare: Activitate pe disciplină
Tema activității : ,,Chipul meu”

70
Scopul activității: Dezvoltarea unor abilități de elaborare a creației proprii
Obiective operaționale:
– Să exerseze deprinderile tehnice specifice modelajului ;
– Să redea forme din culori diferite prin aplicarea unor tehnici de lucru;
Strategia didactică:
Metode și p rocedee: conversația, explicația,demonstația ;
Mijloace didactice: planșeta, plastelină, laptop .

Activitatea nr. 7 (Anexa 9)

Tema anuală: Cum este/a fost și va fi aici pe pământ ?
Proiect: „Eu și universul meu”
Tema săptămânii: „Țara noastră ”
Domenii experiențiale : Estetic și creativ – Educație artistico -plastică
Forma de realizare: Activitate pe disciplină
Tema activității : ,,Pâinea”
Scopul activității: Dezvoltarea simțului creativ prin diferite tehnici ale modelajului
Obiective operaționale:
– Să exerseze deprinderile tehnice specifice modelajului ;
– Să pregătească aluatul după rețetă prin frământare ;
– Să descrie acțiuni specifice acestei tehnici .
Strategia didactică:
Metode și p rocedee: conversația, explicația,demonstația ;
Mijloace didactice: planșeta, făină, apă sare, laptop .

Activitatea nr. 8 (Anexa 10)

Tema anuală: Cum este/a fost și va fi aici pe pământ ?
Proiect: „Din lada de zestre”
Tema săptămânii: ” Țara mea ”
Domenii experiențiale : Estetic și creativ – Educație artistico -plastică
Forma de realizare: Activitate pe disciplină
Tema activității : ,,Harta României”
Scopul activității: Dezvoltarea și consolidarea capacității de modificare a modelului dat

71
Obiective operaționale:
– Să exerseze deprinderile tehnice specifice modelajului ;
– Să pregătească materialul de modelaj ;
– Să redea harta țării pe conturul dat .
Strategia didactică:
Metode și p rocedee: conversația, explicația,demonstația ;
Mijloace didactice: planșeta, plastelină, laptop .

Activitatea nr. 9 (Anexa 11)

Tema anuală: Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim ?
Proiect: „Sărbătorile de iarnă”
Tema săptămânii: „Iată vin colindători ”
Domenii experiențiale : Estetic și creativ – Educație artistico -plastică
Forma de realizare: Activitate pe disciplină
Tema activității :,,Omulețul”
Scopul activității: Dezvoltarea și consolidarea capacității de modificare coca după șablon
Obiective operaționale:
– Să exerseze deprinderile tehnice specifice modelajului ;
– Să pregătească aluatul după rețetă prin frământare ;
– Să descrie acțiuni specifice acestei tehnici .
Strategia didactică:
Metode și p rocedee: conversația, explicația, demonstația ;
Mijloace didactice: planșeta, aluat de prăjitură, folie, contur cu model .

Activitatea nr. 10 ( Anexa 12)

Tema anuală: Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim ?
Proiect: „Sărbătorile de iarnă”
Tema săptămânii: ” Iată vin colindători ”
Domenii experiențiale : Estetic și creativ – Educație artistico -plastică
Forma de realizare: Activitate pe disciplină
Tema activității :,,Modelează ce îți place” – evaluare

72
Scopul activității: Dezvoltarea și consolidarea capacității de a reda în mod original și
creativ diverse teme
Obiective operaționale:
– Să exerseze deprinderile tehnice specifice modelajului
Strategia didactică:
Metode și Procedee: conversația, explicația, demonstația ;
Mijloace didactice: planșeta, plastelină, folie, contur cu model .

IV.7.3 . Etapa postexperimentală

În această etapă se vor evidenția rezultatele obținute în urma intervenției cu
variabila independentă –modelajul .Prin compararea rezultatelor obținute se va determina
măsura în care modelajul a influențat aceste variabile. Această măsură va fi ce care v a
infirma sau confirma ipoteza propusă.
Acestă etapă am început -o cu aplicării la grupă a grilei de observație, adunând
rezultate care, conform scalei de corespondență folosită și în etapa pre -experimentală vor
furniza date importante despre nivelul de d ezvoltare acreativității. Timp de o săptămână
copiii au fost observați și s -au notat comportamentele observate și frecvența acestora în
grila de observație. Analiza comparativă a rezultatelor obținute va evidenția măsura în care
dezvoltarea creativității a suferit schimbări.
Scopul etapei post -experimentale:
• Determinarea nivelului de dezvoltare a creativității a copiilor în etapa post –
experimentală
Obiectivele etapei post -experimentale:
– identificarea nivelului de dezvoltare în etapa post -experimentală a c reativității la
copii folosind metoda observației și completarea grilei.
– determinarea măsurii în care fiecare comportament observat a fost modificat în
urma intervenției cu variabila independentă.
– identificarea nivelului de dezvoltare creativității prin cuantificarea și analiza
comparativă a rezultatelor obținute în etapa pre și post -experimentală.

73
CAPITOLUL V

PREZENTAREA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR
CERCETĂRII

V.1. Analiza și interpretarea rezultatelor obținute în urma etapei pre –
experimentale

În urma observațiilor efectuate în primele două săptămâni ale semestrului s -au
completat grilele de observație pentru fiecare copil, de către educatoare. Rezultatele
cuantificate sunt prezente în partea ce urmează:
Rezultate obținute
Frecvența

Item nr. 1
Niciodată 2
Rareori 3
Uneori 4
Deseori 5
Întodeauna
1. 0 6 4 4 0
2. 0 7 3 4 0
3. 0 6 5 3 0
4. 6 3 3 2 0
5. 6 5 1 2 0
6. 2 5 3 3 1
7. 3 3 5 2 1
8. 7 3 3 1 0
9. 1 7 3 3 0
10. 0 7 4 3 0
Tabel V.1.1. Repartiția răspunsurilor pe itemi

În urma cuantificării rezultatelor din grilele de observație a copiilor din grupă s -a
observat, în funcție de frecvența acestora, în dreptul fiecărui item numărul
comportamentelo r prezente. Conform corespondenței frecvență – nivel de dezvoltare a
creativității cu cât numărul răspunsurilor este mai mic înspre zona minimă, adică
„niciodată”, „rareori”, cu atât competența vizată este mai prezentă, deci mai bine
dezvoltată. Cu cât nu mărul răspunsurilor scade înspre zona maximă de frecvență,

74
„deseori”, „întotdeauna”, semnifică o slabă dezvoltare acreativității.. Analizând fiecare
comportament vizat prin itemii notați în prima coloană observăm că: cel mai des acestea
sunt întâlnite la f recvențele „rareori” sau „uneori”, confirmând datele despre dezvoltarea
slabă și medie a acestor abilități.
Procentele acestor rezultate, confirmă concluzia de mai sus, arătând cu mai multă
acuratețe prin frecvența comportamentelor vizate, nivelul de dezvoltare la nivel de grupă: o
dezvoltare a creativității slabă – 38%, dezvoltare a creativității medie – 26%, o bună
dezvoltare a creativității 18%, doar 2% prezentând o foarte bună dezvoltarea creativității,
în timp ce 16% din abilitățile vizate lipsesc (diagrama V.1.2).

Diagrama V.1.2. Rezultatele procentuale la nivelul grupei

Diagrama V.1.3. Rezultate procentuale în etapa pre -experimentală

Descrierea comparativă a rezultatelor din graficul V.1.1 și diagrama V.1.3
demonstrează o dezvoltare a creativității preponderent slabă și medie la nivel inițial. În
16%
38%26%18%2%Rezultatele procentuale obținute la grupa
niciodată rareori uneori deseori întotdeauna
0%5%10%15%20%25%30%35%40%
foarte slab nivel slab nivel mediu nivel bun nivel foarte
bunRezultate procentual

75
etapa post -experimentală, rezultatele obținute în urma intervenției experimentale vor fi
mult mai evidente .

V.2. Analiza și interpretarea rezultatelor obținute în etapa post -experimentală

În urma aplicării grilei s -au obținut următoarele rezultate în etapa post -experimentală :
Item nr. 1 2 3 4 5
1. 0 0 6 7 1
2. 0 4 4 5 1
3. 0 6 5 1 2
4. 5 3 3 3 0
5. 6 2 3 2 1
6. 1 4 2 6 1
7. 1 3 4 4 2
8. 5 5 2 2 0
9. 0 7 4 3 0
10. 0 6 5 2 1
Tabel V.2.1 Repartiția răspunsurilor pe itemi
Analizând fiecare comportament vizat prin itemii notați în prima coloană și
valorificând scala de corespondență frecvență – nivel de dezvoltare, observăm că:
Procentele acestor rezultate și raportarea la scala de corespondență confirmă concluzia de
mai sus, arătând cu mai multă acuratețe creșterea nivelelor de dezvoltare a creativității: o
dezvoltare creativității slabă – 28%, dezvoltare a creativității medie – 27%, o bună
dezvoltare creativității 27%, doar 7% prezentând o foarte bună dezvoltare a creativității, în
timp ce 11% din comportamentele observate lipsesc.( diagrama V.2.2)

Diagrama V.2.2 Rezultate procentuale obținute în etapa post -experimentală
11%
28%
27%27%7%Rezultatele procentuale obținute la grupa
niciodată rareori uneori deseori întotdeauna

76

V.3. Analiza și interpretarea comparativă a rezultatelor obținute în etapa pre –
experimentală și post -experimentală

Diagrama comparativă V.2.3 prezintă rezultatele procentuale obținute de grupa
nivelul dezvoltării creativității în etapa pre -experimentală și post -experimentală. Se
observă scăderea numărului de copii care nu dețin anumite abilități creative cu 7% și
scăderea nivelului slab de dezvoltare cu 11%, relevând îmbunătățirea creativității. Aceeași
evoluție este susținută de creșterea procentelor la nivelul mediu cu 10 %, la nivel bun cu
10% și la nivel foarte bun cu 6%.

Diagrama V.2.3. Evoluția nivelului de d ezvoltarea creativității

0510152025303540
foarte slab slab mediu bun foarte bunetapa pre-experimentală
etapa post-experimentală

77
CONCLUZII

„Frumosul se educă prin frumos”, spunea încă din timpuri străvechi marele
Platon.

Creativitatea se caracterizează prin noutate, originalitate, valoare, armonie,
relevanță. Creativitatea înseamnă îndrăzneală, tot ceea ce este nou este incert și
neconformist. Pentru a se putea avânta în necunoscut, copilul trebuie să dispună de acea
libertate interioară, de acel sentiment de siguranță, provenite din lumea sa înconjurătoare.
Copilul care își manifestă permanent mirarea și surpriza, încercând să surprindă
ineditul lumii, neinfluențat este considerat prototipul creativității. Vârsta preșcola ră este
conside rată drept perioada imaginației , fanteziei, a visării și a jocului, fapt ce m -a
determinat să urmăresc permanent ca în procesul educațional din grădiniță , jocul să ocupe
un rol important. I -am îndemnat pe copii prin activitățile propuse să împletească
observațiile reale cu cele imaginate de ei, totdeauna creațiile lor fiind rezultatul propriei
observații. Ele constituie un mijloc de acumulare, precum și de aprofundare a
cunoștințelor. Astfel după programul de intervenție copiii și – au însuș it cunoștințe despre
proprietățile principale ale materialelor de lucru pe care le folosesc în executarea unor
lucrări, ei au aflt că în funcție de aceste proprietăți există anumite procedee de prelucrare a
materialelor respective , folosindu -se tehnicile adecvate. În activitățile artistico -plastice
preșcolarii sunt în contact cu bogăția de forme și culori ale obiectelor pe care le
confecționează, ceea ce i -au făcut mai interesați de aceste activități. Astfel, în cadrul
acestor activități , am putut depista copiii care au aptitudini artistice creatoare și pot fi
stimulați pentru dezvoltarea lor. Îndrumați copiii au trăit bucuria muncii pentru care sau
gândit și au realizat diferite teme mult mai complexe.
Muncind în grup, copiii își întăresc încrederea în fo rțele proprii, își manifestă
atitudini creatoare pe care le valorifică în interes comun. Ele se desfășoară ori de cate ori
doresc unii copii să efectueze o anumită lucrare în timpul activităților la alegere, cu
condiția ca aceștia să lucreze cu plăcere.Edu cația este, așadar, chemată să stimuleze
creativitatea. La copilul preșcolar, educația trebuie să fie compatibilă cu vârsta.
Lipsa de creativitate se datorește însă unei insuficiente înțelegeri a fenomenelor,
lipsei sentimentului de libertate interioară sa u lipsei de sta bilitate a condițiilor externe.
Creativitatea înseamnă posibilitatea de comunicare: copilul se află într -un contact
continuu cu lumea sa interioară și cu lumea sa exterioară.

78
De aceea, concluzionez că dezvoltarea creativității la vârsta prim ei copilării, poate
fi de importanță majoră atât în menținerea potențialului creativ, cât și a evoluției sale
ulterioare, în cultivarea și stimularea creativității infantile, conținând în sine, premisele
afirmării creativității la maturitate.
Din lucrare s e desprinde ideea potrivit căreia printr -o muncă perseverentă,
educatoarea are șansa de a realiza o atmosferă creativă, cultivând un stil creativ la
preșcolari determinând astfel ceșterea potențialului creativ al copilului.
În concluzie ipoteza Introduce rea și utilizarea în predarea activităților artistico –
plastice a tehnicilor de modelaj va contribui în mod semnificativ în ceea ce privește
dezvoltarea creativității a copilului preșcolar s- a confiramat.
Folosirea tehnicilor de modelaj în activitățile artistico -plastice susțin dezvoltarea
creativității copiilor preșcolari.

79
BIBLIOGRAFIE

• Albulescu, I., Catalano, H. ,(2018) Pedagogia jocului și a activităților
ludice, București: Editura Didactică și Pedagogică
• Anghel, G.,Gheorghe, F., (2007) Decupăm – desenăm – modelăm – ne jucăm –
Tehnici ingenioase de lucru . Craiova :Editura Sitech
• Bejat, M., (1971). Talent, inteligență, creativitate. București ,Editura Științifică,
• Bocoș, M., (2008). Teoria curriculumului. Elemente conceptuale și metodologice .
Cluj-Napoca: Editura Casa Cărții de Știință
• Bocoș, M., Jucan, D., (2008). Fundamentele pedagogiei. Teoria și metodologia
curriculum -ului. Repere și instrumente didactice pentr u formarea profesorilor .
Pitești. Editura Paralela 45.
• Bojneag, M., (2007) Educație plastică – ghid metodic pentru învățământul
preșcolar ,Petroșani: Editura Tehno -Art Editura Enciclopedică
• Briceag, S., (2014). Psihologia vârstelor, Curs universitar . Facult atea de Științe ale
Educației, Psihologie și Arte. Bălți
• Constantin, F., (1979) .Culoare, artă, ambianță . București: Editura Meridiane
• Cristea M., Nițescu V. (1997), Ghid metodic de educație plastică, București:
Editura Petrion
• Cucoș, C., (2014). Educa ția estetică . Iași: Editura Polirom
• Dănescu, E, (2005) Stimularea creativității la vârsta preșcolară , Pitești: Editura
Paralela 45,.
• Enăchescu, C., (1973). Expresia plastică a personalității . București: Editura
Științifică
• Gârboveanu, M., ( 1977). Aspec te psihologice ale formei sentimentelor moral –
estetice prin artă .București, Editată de Revista de Pedagogie
• Golu, P., Zlate, M., Verza, E., (1994) Psihologia copilului . București: Editura
Didactică și Pedagogică,
• Ionescu, M.(coord.), (2010). Repere fun damentale în învățarea și dezvoltarea
timpurie a copilului de la naștere la 7 ani . București: Editura Vanemonde
• M.E.C.T., (2008). Curriculum pentru educația timpurie a copiilor cu vârsta
cuprinsă între naștere și 6/7 ani . București

80
• Mihăilescu, D., (1980) Limbajul culorilor și al formelor ,București: Editura
Științifică și Enciclopedic
• Preda, V.,(2005) Programa activităților instructiv -educative în grădinița de
copii, București: Editura V & Integral
• Rafailă, E., Educarea creativității la vârsta preșcolară. București: Editura Aramis,
2002
• Roșca, Al., (1972). Creativitatea . București: Editura Enciclopedică
• Roșca, Al., (1981) Creativitate generală și specifică . București: Editura Academiei
R.S.R.,
• Sima, I., (1997) Creativitatea la vârsta preșcolară și școlară mică , București:
Editura Didactică și Pedagogică R.A.
• Stan, L., (2014) Pedagogia preșcolarității și școlarității mici , Iași: Polirom
• Sternberg, J., R., (2005) Manual de creativitate , București: Editura Polirom
• Șchiopu, U. , (1999) Psihologia artelor , București: Editura Didactică și Pedagogică
• Watt, F.,( 2005) Artă și imaginație – Cartea micilor artiști, București: Editura
RAO

• www.ebirouvirtual.ro/sites/default/files/articole_bv/scala_Likert_si_masurarea_cali
tatii.pdf
• https://dexonline.ro/
• https://www.academia.edu/201056 15/Estetica_an2

81
ANEXE

Anexa 1
Grilă de observație comportamentală
Nr.
crt. Comportamente
observabile 1
Niciodată 2
Rareori 3
Uneori 4
Deseori 5
Întodeauna
1. Utilizează cu ușurință și
rapiditate instrumentele și
materialele de lucru
2. Pregătește materialul de
modelat respectând etapele
specifice (Încălzire,
frământare,aplatizare)
3. Folosește un limbaj plastic
adecvat și corect exprimat
4. Solicită ajutor pentru
realizarea sarcinilor
5. Utilizează varietăți de culori
în realizarea temelor
6. Elaborează creații
individuale și colective cu și
fără temă dată
7. Crează forme și modele noi
8. Modifică modelul dat prin
adăugare și restructurare
9. Redă forme și dimensiuni
prin aplicarea unor tehnici
alternative ale modelajului
10. Îmbină diferite materiale și
tehnici în realizarea unor
teme originale

82

Anexa 2
„Modelaj la alegere”

83

Anexa 3

„Mărul ” – modelaj

84

Anexa 4
„Copacul, Toamna”

85

Anexa 5

„Crizantema ”

86

Anexa 6

„Casa mea”

87

Anexa 7

„Animale și păsări ”

88

Anexa 8

„Chipul meu”

89

Anexa 9

„Harta României ”

90

Anexa 10

„Pâinea”

91

Anexa 11

„Copilul”

92

Anexa 12

„Vase din lut ” „Copilul ”

„Creare unor modele pe lut ” „Mingi colorate ”