EVOLUȚII SOCIALE PE PIAȚA MUNCII „Revista Română de Sociologie”, serie nouă, anul XXII, nr . 1–2, p. 108–122, București, 2011 RAPORTUL VIAȚĂ PROFESI… [630361]

EVOLUȚII SOCIALE PE PIAȚA MUNCII
„Revista Română de Sociologie”, serie nouă, anul XXII, nr . 1–2, p. 108–122, București, 2011 RAPORTUL VIAȚĂ PROFESI ONALĂ – VIAȚĂ PRIVATĂ,
PREOCUPARE DE ACTUALITATE A UE ÎN DOMENIUL
PIEȚEI MUNCII
CRISTINA LEOVARIDIS*, ANDREEA NICOLĂESCU
ABSTRACT
THE WORK-LIFE BALANCE IN CURRENT EU LABOUR
MARKET POLICIES
A work-life balance is one of th e factors that increases an emp loyee’s
individual satisfaction, leading to higher economic performance , an aspect that is
found in most EU strategic documents dealing with the labour m arket. Focusing on
gender differences, the article carries out a comparative analy sis of the situation in EU
Member States, on several dimens ions: working time, flexible wo rk arrangements,
providing opportunities for assuming different domestic respons ibilities, etc.

Keywords: work-life balance, labour market, part-time employment, gender
gap, flexible work arrangements.
INTRODUCERE
Luând în considerare aspectele subiective, individuale ale munc ii, prin
referire la raportul dintre viața profesională și cea privată, abordarea pe care ne-o
propunem se încadrează în perspectiva teoretică de nivel microe conomic, propusă
de curentul economic marginalist (ale cărui concepte-cheie sunt individualismul,
raționalitatea, subiectivitatea), conform căruia deciziile uman e se iau pe baza unor
considerente individuale de conj unctură, subiective. O consecin ță a acestei viziuni
este centrarea pe problematica satisfacției individuale, apreci indu-se că individul va
fi motivat să lucreze atât timp cât beneficiază mai mult de sat isfacții decât de
insatisfacții. În acest context, un punct esențial de analiză î l reprezintă calitatea
vieții în raport cu procesul muncii, care ține seama de următoa rele dimensiuni:
echilibrul dintre viața în sfera muncii și cea din familie și d e cetățean; natura
muncii (fizică, mentală etc.); relații de muncă (inegalități, d iscriminări etc.);
condiții de muncă (protecția muncii, riscuri, boli profesionale , violență la locul de

* Address correspondence to Cristina Leovaridis: Institutul de S ociologie al Academiei Române,
Calea 13 Septembrie nr. 13, sec tor 5, 050711 București, România , e-mail: [anonimizat].

2 Raportul 109
muncă); securitatea locului de muncă (menținerea locului de mun că, mobilitate,
dezvoltare profesională, avansare); timp de muncă (orar de lucr u, contract part-
time, al doilea job).
Din perspectiva preoc upărilor UE, problemat ica raportului viață profesională-
viață privată apare ca temă de sine stătătoare pentru prima oar ă în cadrul Strategiei
de la Lisabona , acordându-se importanț ă dimensiunii microeconomice a domeniul ui
forței de muncă și prin preocupări legate de echilibrarea rapor tului între viața
profesională și familie. Ulterior, tema capătă și mai multă con sistență, fiind
dezvoltată și în alte documente, precum Integrated Guidelines for Growth and Jobs
2005–2008 , care abordează activitatea în câmpul muncii din perspectiva e tapelor
vieții, una din măsurile propuse fiind aceea a realizării unei „reconcilieri între viața
privată și cea profesională prin asigurarea unor facilități acc esibile de îngrijire a
copiilor și a altor membri dependenți din cadrul familiei” (Eur opean Commission,
2005: 30; 2007: 28).
Din perspectiva reconcilierii muncii cu viața de familie, o tem ă centrală o
constituie structurarea pieței muncii în funcție de gen, o preo cupare la nivel
european fiind aceea de a oferi femeilor oportunități egale cu bărbații. Organizarea
muncii și menținerea unui echilibru cu viața de familie conduce la necesitatea
abordării unor aspecte sau dimensiuni care vizează și calitatea muncii: introducerea
unor metode și forme de lucru mai flexibile, disponibilitatea u nor servicii de
îngrijire a copiilor și a altor persoane dependente, o aplicare mai bună a legislației
privind sănătatea și siguranța în muncă etc.
REDUCEREA TIMPULUI DE LUCRU – PÂRGHIE DE ECHILIBRARE A VIEȚII
PROFESIONALE CU CEA PERSONALĂ
Aranjamentele de lucru flexibile joacă un rol cheie în încercar ea de a oferi
femeilor cu copii posibilitatea de a avea o carieră profesional ă. Conform datelor
dintr-o cercetare publicată în 2008 privind forța de muncă în U E, referitoare la
aranjamentele legate de timpul de lucru , în cele 20 de state membre cuprinse în
studiu doar aproximativ un sfert din angajații cu vârsta cuprin să între 25 și 49 de
ani (grupa de vârstă în cadrul căreia îngrijirea copiilor este o preocupare majoră) au
beneficiat în anul 2004 de flexibilitate în ceea ce privește pr ogramul de lucru. În
funcție de gen, procentul femeilo r (24%) a fost cu câteva proce nte mai scăzut decât
al bărbaților (27%). Flexibilitatea legată de orele de lucru va riază semnificativ în
funcție de fiecare stat membru. Peste 90% dintre angajații din grupa de vârstă
amintită aveau un program fix de lucru în Grecia, Cipru, Malta, Slovenia și
România. În alte trei state membre – Estonia, Italia și Portuga lia – peste 90% dintre
femei aveau program de lucru fix, pentru bărbați procentul fiin d sub 90%. Doar în
Danemarca peste jumătate dintre femei și bărbați (55%) aveau fl exibilitate în ceea
ce privește timpul de lucru. În Germania era cazul pentru peste jumătate dintre
bărbați, dar mai puțin de jumătate dintre femei (47%). Singurel e state membre, în
care ponderea femeilor care beneficiau de flexilibitate în ceea ce privește orele de

Cristina Leovaridis, Andreea Nicolăescu 3 110
program era mai mare decât cea a bărbaților, sunt Grecia, Spani a și Luxemburg
(Eurostat, 2008a: 88–89).
În cea mai mare parte a Europei , aranjamentele privind timpul d e lucru nu par
să ofere susținere persoanelor cu copii. În cele 18 state membr e pentru care existau
date în domeniu, peste 76% dintre femeile cu vârsta între 25 și 49 de ani, căsătorite
sau implicate într-o relație de cuplu, având copii cu vârsta su b 12 ani, lucrau după un
program fix, cu aproape 4% mai mu lte decât femeile din aceeași categorie, fără copii,
și cu aproximativ 10% mai multe decât cele care locuiau singure , fără copii. Chiar și
în rândul femeilor care creștea u singure un copil, pentru care reconcilierea între viața
profesională și resposabilitățile casnice devine o problemă acu tă, proporția celor care
lucrau cu program fix era mai mare (74%) decât a celor fără cop ii, cu aceeași situație
la serviciu. Același model se respectă și în cazul bărbaților. În țările cuprinse în
studiu, 72% dintre bărbații căsătoriți sau cu alt tip de viață de cuplu, care aveau copii,
lucrau după un program fix, în timp ce, în rândul bărbaților ca re locuiau singuri și nu
aveau copii, procentul era d e 64% (Eurostat, 2008a: 89).
Conform datelor din 2005, în cadrul UE aproximativ 23% dintre f emei lucrau
de obicei sâmbăta, comparativ cu un procent de aproape 21% dint re bărbați. Pe de
altă parte, semnificativ mai mu lți bărbați decât femei – 25% fa ță de 17% – au lucrat
uneori sâmbăta. Situația variază între țările membre UE. În 13 dintre cele 25 de
state pentru care existau date (mai puțin Germania și Olanda), o pondere mai mare
de femei lucra de obicei sâmbăta, comparativ cu bărbații; în op t, ponderea era mai
mare pentru bărbați, iar în pa tru – Republica Cehă, Irlanda, Li tuania și Portugalia –
datele erau aproximativ aceleași în funcție de gen. În ceea ce privește valorile
propriu-zise ale indicatorului, acestea se situează pentru feme i în anul 2005 de la
35% în Italia și 30% în Austria până la 9–10% în Republica Cehă și Ungaria și 8%
în Lituania, ponderile în rândul bărbaților care lucrau de obic ei sâmbăta în funcție
de țară variind în mod similar. În toate statele membre UE (cu excepția Spaniei,
unde s-au înregistrat aceleași pro cente), proporția angajaților bărbați care lucrau
uneori sâmbăta era mai mare decât cea a femeilor, variind de la 47% în Polonia
(33% pentru femei) și 42% în Slovenia (32% pentru femei) la 11% în Italia (6%
pentru femei) și doar 4% în Span ia (la fel și pentru femei) (Eu rostat, 2008a: 85–86).
Referitor la numărul de ore lucrate pe săptămână în cadrul unui loc de
muncă plătit (unul dintre indicatorii care dă seamă în mare măs ură de raportul între
viața profesională și familie), în anul 2007 media orelor lucra te pe săptămână de
către angajații cu contract de muncă full time pe ansamblul UE a fost de 40,5 ore.
Comparativ între statele membre, media orelor lucrate pe săptăm ână este în general
mai mare în noile state membre decât în țările UE-15, cu excepț ia Marii Britanii și
a Austriei, unde s-au înregistrat cele mai mari valori ale indi catorului (42,5 ore,
respectiv, 42,4 ore), numărul cel mai scăzut de ore lucrate fii nd în Olanda (38,9 ore)
(European Commission, 2009: 35).
A doua cercetare la nivel european privind calitatea vieții ( Second European
Quality of Life Survey 2009 ) precizează că, în medie, pe ansamblul UE-27, bărbații
lucrau mai multe ore decât femeile (41,7 ore față de 34,3 ore). Diferența poate fi
explicată parțial prin numărul mai mare de femei care lucrau part-time . Timpul de

4 Raportul 111
lucru varia considerabil în diferite părți ale Europei: în Grec ia și în Polonia media
orelor lucrate de către bărbați era de 45 de ore pe săptămână, în timp ce bărbații din
Danemarca, Olanda și Su edia lucrau în medie mai puțin de 40 de ore pe săptămână.
Cele mai mari diferențe în funcție de gen se întâlnesc în Germa nia, Irlanda și
Olanda, unde bărbații lucrau în fiecare săptămână cu aproximati v 10 ore mai mult
decât femeile (vezi Tabelul nr. 1 ). Trebuie precizat însă că în Germania, Irlanda și
Olanda multe femei lucrează part-time . Nu aceeași situație o întâlnim în
majoritatea fostelor țări comuniste, unde femeile trebuiau să s e implice în „procesul
de producție” în aceeași măsură ca și „tovarășii” lor de viață; în acest context,
numărul mediu de ore lucrate pe săptămână de către femei în ace ste țări este mult
mai mare decât în țările UE-15 (B ulgaria – 40,9 ore, Letonia – 40,7 ore, Slovenia –
39,5 ore, Polonia – 39,4 ore, Slovacia – 39,2 ore, România – 39 ,1 ore, Ungaria – 39,0 ore).
Tabelul nr. 1
Numărul mediu de ore lucrate pe săptămână în funcție de gen,
pe țări UE-27, în 2007
Feminin Masculin
UE-27 34,3 41,7
Austria 33,8 43,5
Belgia 33,5 41,6
Bulgaria 40,9 42,1
Cehia 38,7 43,3
Cipru 38,3 42,4
Danemarca 33,2 39,3
Estonia 38,6 41,4
Finlanda 35,8 41,3
Franța 34,4 40,9
Germania 30,8 41,4
Grecia 39,4 44,6
Irlanda 31,6 41,8
Italia 34,3 41,5
Letonia 40,7 43,2
Lituania 38,8 40,9
Luxemburg 34,4 41,7
Malta 34,6 42,3
Marea Britanie 31,1 40,7
Olanda 26,4 38,1
Polonia 39,4 45,0
Portugalia 37,2 41,2
România 39,1 42,1
Slovacia 39,2 42,2
Slovenia 39,5 42,4
Spania 35,8 42,0
Suedia 34,0 39,8
Ungaria 39,0 41,7
Sursa: European Foundation for the Improvement of Living and
Working Conditions (Eurofound) , Second European Quality of
Life Survey Overview , 2009, p. 24.

Cristina Leovaridis, Andreea Nicolăescu 5 112
În perioada imediat următoare (2008–2009), caracterizată de apa riția crizei
economice, care influențează și piața forței de muncă, î n privința numărului mediu
de ore lucrate pe săptămână (vezi Tabelul nr. 2 ), se constată atât la nivelul UE-27,
cât și în cadrul diferitelor state membre, o scădere a valorilo r indicatorului, posibil
ca urmare a diminuării posibilită ților angajatorilor de a plăti orele suplimentare, dar
și ale angajaților de a găsi un al doilea job sau chiar a deter minării acestora de a nu
lucra pe o anumită perioadă (câteva zile), pentru reducerea che ltuielilor cu salariile.
Tabelul nr. 2
Media orelor lucrate pe săptămână în țările UE-27, în trimestrele III 2008, IV 2008 și I 2009 (și pe sexe)
Trim. I 2009 Trim. III
2008 Trim. IV
2008 Trim. I
2009 Bărbați Femei
UE-27 38,0 37,3 37,0 39,9 33,3
Austria 38,6 37,2 36,7 40,9 31,7
Belgia 37,2 36,6 37,0 40,3 32,7
Bulgaria 41,7 40,9 39,8 40,2 39,3
Cehia 42,2 40,6 40,8 42,4 38,6
Cipru 40,5 38,5 37,7 39,9 34,6
Danemarca 35,8 34,7 34,5 36,7 31,8
Estonia 39,9 38,1 37,4 38,2 36,5
Finlanda 38,1 36, 7 36,0 38,0 33,8
Franța 37,6 36,9 37,5 40,1 34,4
Germania 36,3 36,3 35,6 39,9 30,2
Grecia 42,3 40,8 39,7 41,6 36,8
Irlanda 36,8 36,3 35,2 39,2 29,9
Italia 38,5 37,4 37,2 39,9 32,8
Letonia 40,8 38,8 38,6 39,4 37,7
Lituania 39,5 39,3 38,7 39,5 38,0
Luxemburg 37,3 37,4 – – –
Malta 39,2 39,0 38,9 40,7 35,0
Marea Britanie 36,1 35,8 35,4 39,6 30,4
Olanda 32,4 32,1 31,2 36,3 25,1
Polonia 41,3 39,1 39,3 41,1 37,0
Portugalia 39,0 38,1 38,3 39,7 36,5
România 40,1 39,1 38,6 39,3 37,7
Slovacia 39,6 39,9 39,2 40,0 38,2
Slovenia 40,3 39,1 39,2 40,1 38,0
Spania 38,9 38,6 38,0 40,4 34,6
Suedia 36,5 35,5 34,9 37,4 32,1
Ungaria 40,1 40,0 39,8 40,6 38,8
Sursa: Eurostat, „Labour Market Latest Trends – 4th quarter 2008 data”, în „Data in Focus”, 14/2009,
p. 5 (pentru trim. III 2008); Eurostat, „Labour Market Latest T rends – 1st quarter 2009 data”, în „Data
in Focus”, 35/2009, p. 5 (pent ru trim. IV 2008 și trim. I 2009) .
O analiză în funcție de gen a indicatorului pare să conducă la concluzia că
scăderea înregistrată la nivel global (pe ambele genuri) se dat orează reducerii
semnificative a numărului de ore de muncă pe săptămână pentru f emei, model
înregistrat și în perioadele anterioare, observându-se faptul c ă atât pe ansamblul
UE-27, cât și în multe state membre valoarea indicatorului pent ru bărbați,

6 Raportul 113
comparativ cu media, nu numai că nu este mai scăzută, ci o depă șește cu câteva
procente (diferențele cele mai semnificative înregistrându-se î n Austria, Belgia,
Germania, Irlanda, Marea Britanie, Olanda).
DIFICULTĂȚI ÎN ECHILIBRAREA RAPORTULUI CARIERĂ – RESPONSABILITĂ ȚI
CASNICE
Responsabilitățile casnice se adaugă la timpul de lucru, chiar dacă este
vorba despre muncă neplătită, cele mai comune activități aminti te de respondenți în
cadrul European Quality of Life Survey fiind îngrijirea și educarea copiilor,
prepararea mâncării și treburile casnice, majoritatea acestor a ctivități fiind făcută
de către femei. În cadrul UE-27, în medie 51% dintre femei și 4 2% dintre bărbați
au declarat că alocă timp pentru îngrijirea copiilor, în timp c e 89% dintre femei și
46% dintre bărbați gătesc și se ocupă de treburile casnice în f iecare zi sau de câteva
ori pe săptămână. Femeile se ocupă în mai mare măsură de îngrij irea rudelor în
vârstă sau cu dizabilități (11% dintre femei, respectiv 6% dint re bărbați fac acest
lucru de câteva ori pe săptămână cel puțin, femeile alocând în medie 11 ore, iar
bărbații – 8 ore), de îngrijirea și educarea copiilor sau de tr eburile casnice (la
nivelul UE-27, dintre persoane le angajate, femeile declarau că petrec în medie 30
de ore pe săptămână pentru î ngrijirea și educarea copiilor și 1 6 ore pentru treburile
casnice, în timp ce bărbații – doar 18 ore, respectiv 16 ore). Pe țări, bărbații din
Estonia, Polonia și Suedia foloseau cel mai mult timp pentru în grijirea și educarea
copiilor (23–26 ore pe săptămână), la polul opus fiind cei din Austria și Slovacia cu
cel mai puțin timp alocat pentru aceste activități (10–11 ore p e săptămână). În cazul
femeilor, cele din Estonia și Olanda petreceau cel mai mult tim p (40–48 de ore pe
săptămână) pentru activitățile cu copiii, în timp ce femeile di n România și Finlanda
– cel mai puțin timp (17–19 ore pe săptămână). Se remarcă faptu l că atât bărbații,
cât și femeile din Estonia erau cei mai implicați în îngrijirea copiilor, mai mult
decât în oricare altă țară din UE-27. În funcție de gen, cele m ai mari diferențieri (de
la 18 la 26 de ore) în ceea ce privește timpul dedicat copiilor se înregistrau în
Austria, Republica Cehă, Estonia și Olanda (vezi Tabelul nr. 3 ), explicația pentru
situația din Austria și Olanda putând fi aceea că femeile lucre ază în mod frecvent
part-time , însă acest tip de contract de muncă nu este la fel de răspând it și în cele
două țări est-europene.
Legat de analiza raportului dintre viața profesională și cea pr ivată, cercetarea
a avut în vedere și alți indicatori, precum: cât de des respond enții au venit acasă de
la lucru prea obosiți să se ocupe de treburile casnice pe care le aveau de făcut; cât
de des li s-a părut dificil să-și îndeplinească responsabilităț ile familiale din cauza
numărului mare de ore petrecute la serviciu; și cât de des li s -a părut dificil să se
concentreze la locul de muncă din cauza responsabilităților fam iliale. Această
abordare lărgește perspectiva asupra situației raportului muncă -viață privată, pentru
că nu mai include doar timpul de lucru, ci și alte aspecte ale muncii care pot cauza

Cristina Leovaridis, Andreea Nicolăescu 7 114
oboseală excesivă și pot afecta astfel viața de familie. În plu s, apare posibilitatea de
a evalua nu doar impactul muncii asupra vieții private, ci și p e cel al responsabilităților
familiale asupra muncii plătite.
Aproape jumătate dintre lucrătorii din cadrul UE-27 (48%) consi deră că sunt
prea obosiți de la serviciu, cel puțin de câteva ori pe lună, p entru a face treburile
casnice. Ceva mai scăzută, proporția celor care lucrează și au declarat că au avut
cel puțin de câteva ori pe lună dificultăți în îndeplinirea responsabilităților familiale
din cauza oboselii de la serviciu ajunge și ea la 29%.

Tabelul nr. 3
Numărul orelor de muncă neplătită lucrate pe săptămână în gospo dărie de către persoane
care au și un loc de muncă, în funcție de gen, în țări UE-27, î n 2007
Îngrijirea și educarea
copiilor Treburi casnice (gătit și
curățenie)
Masculin Feminin M asculin Feminin
UE-27 18 30 8 16
Austria 11 29 8 18
Belgia 15 23 9 17
Bulgaria 13 20 9 16
Cehia 17 35 9 16
Cipru 17 27 10 21
Danemarca 19 23 8 12
Estonia 23 44 11 15
Finlanda 15 17 8 12
Franța 17 29 8 14
Germania 19 35 8 17
Grecia 14 25 7 18
Irlanda 20 32 12 19
Italia 15 20 7 17
Letonia 16 22 10 15
Lituania 18 29 9 15
Luxemburg 20 32 10 17
Malta 12 23 7 17
Marea Britanie 19 35 8 15
Olanda 22 48 7 14
Polonia 23 37 10 17
Portugalia 16 23 7 17
România 13 19 13 15
Slovacia 11 22 9 17
Slovenia 19 26 9 16
Spania 16 28 9 18
Suedia 26 33 8 13
Ungaria 16 22 9 17
Sursa: European Foundation for the Improvement of Living and Wo rking Conditions
(Eurofound) , Second European Quality of Life Survey Overview , 2009, p. 26.

D u p ă c u m a r a t ă ș i d a t e l e d i n Tabelul nr. 4 , indicatorul legat de asocierea
dintre oboseala de la serviciu și treburile casnice avea cele m ai ridicate valori în

8 Raportul 115
Grecia (72%), Cipru (69%), România (65%), Bulgaria (63%), Ungar ia (62%),
Estonia (61%). Munca plătită influențează negativ în mai mică m ăsură viețile
private ale lucrătorilor din Italia, Belgia, Olanda și Germania , unde sub 40% dintre
cei care muncesc sunt prea obosiți ca să se ocupe și de treburi le casnice. Un efect
negativ diminuat al muncii asupr a vieții de familie s-a înregis trat și în Finlanda,
Franța și Suedia, unde mai puțin d e o cincime dintre lucrători aveau dificultăți în
îndeplinirea responsabilităților fa miliale, din cauza oboselii acumulate la serviciu.
Tabelul nr. 4
Dificultăți în echilibrarea vieții profesionale cu viața de fam ilie, pe țări UE-27, în anul 2007 (%)
Prea obosit de la
serviciu, pentru
a mai face
treburi casnice Dificultăți în îndeplinirea
responsabilităților
familiale, din cauza
oboselii de la serviciu Dificultăți în concentrarea
la serviciu, din cauza
responsabilităților
familiale
UE-27 48 29 12
Austria 45 31 14
Belgia 37 28 8
Bulgaria 63 44 17
Cehia 58 38 9
Cipru 69 42 8
Danemarca 40 21 7
Estonia 61 33 12
Finlanda 44 19 7
Franța 47 17 7
Germania 39 24 9
Grecia 72 46 20
Irlanda 40 22 11
Italia 36 24 12
Letonia 59 47 22
Lituania 53 39 15
Luxemburg 43 21 13
Malta 58 31 8
Marea Britanie 52 28 13
Olanda 37 29 6
Polonia 56 42 18
Portugalia 46 29 15
România 65 45 17
Slovacia 45 31 10
Slovenia 54 42 11
Spania 57 38 16
Suedia 46 18 5
Ungaria 62 40 17
Sursa: European Foundation for the Improvement of Living and Wo rking Conditions (Eurofound) ,
Second European Quality of Life Survey Overview , 2009, p. 27.
Schimbând perspectiva, dacă avem în vedere efectele negative al e vieții de
familie asupra muncii plătite, se constată că există relativ ma i puțini lucrători care

Cristina Leovaridis, Andreea Nicolăescu 9 116
raportează asemenea efecte (doar 12% pe ansamblul UE-27). Și de această dată
există diferențe semnificative în funcție de țară, valorile ind icatorului încadrându-se
între maxime ce ating – în Grecia (20%) – și chiar depășesc – î n Letonia (22%) – o
cincime dintre respondenți. La polul opus se află Suedia (cu 5% ), Olanda (cu 6%),
Danemarca, Finlanda și Franța (fiecare cu câte 7%), țări în car e influențele negative
ale vieții de familie asupra cele i profesionale par să reprezin te excepția și nu regula.
Problemele legate de obținerea unui echilibru între viața profe sională și cea
familială par să se manifeste în aceeași măsură și pentru bărba ți și pentru femei pe
ansamblul UE-27. Aproximativ 22% dintre bărbați au declarat că, de câteva ori pe
săptămână, sunt prea obosiți pentru a se ocupa de treburile cas nice, iar 21% dintre
femei au raportat aceeași problemă. Totodată, 11% dintre bărbaț i consideră, de
câteva ori pe săptămână, că este dificil să-și îndeplinească re sponsabilitățile
familiale din cauza muncii, la fel ca și 10% dintre femei. În p lus, procentele sunt
similare (3% pentru bărbați și 4% pentru femei) și legat de rap ortarea existenței, tot
de câteva ori pe săptămână, a unor probleme în ceea ce privește concentrarea la
serviciu din cauza responsabilităților familiale ( Eurofound, 2009a: 27, 29)
O imagine mai detaliată asupra efectelor pe care le are o viață profesională
prea intensă (petrecerea unui număr prea mare de ore pe zi la s erviciu) asupra
relațiilor cu familia, cu prietenii, cu comunitatea mai largă e tc. se poate construi pe
baza datelor din Tabelul nr. 5.

Tabelul nr. 5
Prea puțin timp disponibil pentru activitățile vieții zilnice, în cazul persoanelor care au un loc de muncă,
pe gen, în țările UE-27, în 2007 (%)
Contacte cu
membrii familiei Alte contacte
sociale Hobby -uri /
interese proprii Muncă voluntară /
activități politice
Masc. Fem. Masc. Fem. Masc. Fem. Masc. Fem.
UE-27 29 27 34 38 47 56 48 53
Austria 40 30 28 32 52 56 32 25
Belgia 28 32 36 39 43 59 38 46
Bulgaria 29 23 42 45 53 64 61 69
Cehia 19 14 26 36 44 59 59 69
Cipru 13 8 27 27 40 64 86 90
Danemarca 39 36 32 41 37 52 35 44
Estonia 32 23 24 32 40 50 54 50
Finlanda 33 35 45 52 51 52 39 45
Franța 45 38 40 43 49 63 55 64
Germania 21 21 26 27 41 48 28 34
Grecia 14 12 30 40 57 67 77 86
Irlanda 20 13 25 29 40 50 54 63
Italia 30 24 34 33 56 62 60 69
Letonia 36 40 34 32 48 61 52 50
Lituania 38 37 28 30 50 48 39 34
Luxemburg 25 33 33 40 44 50 57 75
Malta 33 25 50 50 44 67 57 67

10 Raportul 117
Marea Britanie 31 25 36 43 45 51 60 57
Olanda 37 36 46 42 44 51 35 43
Polonia 24 25 36 42 47 54 28 39
Portugalia 34 36 33 35 46 57 61 60
România 36 27 41 52 57 64 66 73
Slovacia 28 14 44 47 45 59 69 74
Slovenia 43 36 40 45 53 59 50 55
Spania 22 25 25 38 44 56 52 63
Suedia 33 31 56 52 49 55 38 44
Ungaria 28 34 34 42 49 57 33 42
Sursa: European Foundation for the Improvement of Living and Wo rking Conditions (Eurofound) ,
Second European Quality of Life Survey Overview , 2009, p. 29.
ANGAJAREA PART-TIME – INDICATOR PRINCIPAL
ÎN ASIGURAREA FLEXIBILI TĂȚII PE PIAȚA MUNCII
Comisia Europeană consideră că, deși în domeniul muncii au cres cut
cerințele în ceea ce privește o forță de muncă flexibilă și mob ilă, bărbații și femeile
sunt tratați diferit. Adeseori femeile trebuie să aleagă între a se ocupa de copii și a
se concentra pe cariera profesională, din cauza lipsei unor ara njamente de lucru
flexibile, dar și a serviciilor de îngrijire, stereotipurilor d e gen și a împărțirii
inegale a responsabilităților familiale. În general, femeile al eg mai des să lucreze
part-time , în timp ce bărbații optează pentru un program de lucru prelun git. Mai
mult de un sfert din lucrătorii din statele membre UE au susțin ut că petrec prea
mult timp la serviciu, iar acest lucru s-a întâmplat mai des în cazul bărbaților decât
al femeilor. Ideile prezentate conduc la concluzia necesității de a se găsi și alte
posibilități pentru ca o persoană să poată să lucreze (aranjame nte flexibile de
lucru), ceea ce ar avea drept efect obținerea unui echilibru ma i bun între viața
profesională și cea familială și astfel o creștere a satisfacți ei individuale privind
viața în ansamblul ei.
Promovarea flexibilității, combinată cu securitatea angajării, se poate atinge
prin adaptarea legislației privind domeniul angajării și revizu irea, acolo unde este
necesar, a contractelor de muncă și a aranjamentelor privind ti mpul de lucru, ceea
ce presupune creșterea rolului și a implicării partenerilor soc iali (European
Commission, 2007: 30). În anul 2007, 18,2% dintre lucrătorii din cadrul UE erau
angajați part-time – o creștere de două puncte procentuale față de datele din anul
2000. În același timp, contractele pe perioadă determinată, ca situație opusă celei
de lucru cu contract permanent, au înregistrat 14,5%, o creșter e de 2,2% din anul
2000 ( Tabelul nr. 6 ). Comparativ cu situația din anul 2000, până în anul 2007 a
existat o creștere moderată legată de semnarea de contracte de muncă part-time în
majoritatea statelor membre, cu excepția câtorva dintre statele care au aderat mai
recent la UE.

Cristina Leovaridis, Andreea Nicolăescu 11 118
Tabelul nr. 6
Angajați part-time (% din totalul angajaților) pe ansamblul UE-27 în 2000–2007
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Angajați part-time 16,2 16,2 16,2 16,5 17,2 17,8 18,1 18,2
Sursa: European Commission, Employment in Europe 2008 , 2009, p. 218.

Datele în ceea ce privește angajarea part-time variază semnificativ între
statele membre UE, cea mai mare valoare a indicatorului în anul 2007 fiind în
Olanda (46,8%), iar cele mai scă zute valori întâlnindu-se predo minant în noile state
membre (vezi Tabelul nr. 7 ).
Tabelul nr. 7
Angajați part-time (% din totalul angajaților) pe țările UE-27 în 2007
Angajați
part-time
UE-27 18,2
Austria 22,6
Belgia 22,1
Bulgaria 1,7
Cehia 5,0
Cipru 7,3
Danemarca 24,1
Estonia 8,2
Finlanda 14,1
Franța 17,2
Germania 26,0
Grecia 5,6
Irlanda –
Italia 13,6
Letonia 6,4
Lituania 8,6
Luxemburg 18,0
Malta 11,1
Marea Britanie 25,5
Olanda 46,8
Polonia 9,2
Portugalia 12,1
România 9,7
Slovacia 2,6
Slovenia 9,3
Spania 11,8
Suedia 25,0
Ungaria 4,1
Sursa: European Commission, Employment
in Europe 2008 , 2009, p. 218–277.

12 Raportul 119
Dacă analizăm mai în detaliu aspectele legate de flexibilitatea muncii în
funcție de gen, apare întrebarea dacă există oportunități egale pentru bărbați și
pentru femei. S-a constatat că la nivelul UE-27 avem de-a face cu o scădere a
diferențelor între valorile indicatorilor privind angajarea, ca lculați în funcție de
gen. Factorii care ar putea explica acest lucru se referă la co ndițiile economice în
general, dar și la o serie de măsuri menite să stimuleze angaja rea femeilor, precum
facilități mai bune pentru îngrijirea copiilor și posibilități mai multe pentru
aranjamente de lucru cu un program flexibil.
În acest context, angajarea part-time este caracterizată printr-o
predominanță feminină, detașând u-se cazul Olandei, în care prop orția femeilor
care lucrează part-time este foarte ridicată (74,8%), de semnalat fiind însă și
ponderea ridicată a bărbaților (2 2,5%) care lucrează cu un cont ract de acest tip.
Fără să atingă valorile indicator ului, înregistrate în Olanda, există și alte țări în
care angajarea part-time este răspândită în rândul bărbaților, precum țările
scandinave (valori între 10 și 13%). De asemenea, pentru femei rate ridicate de
angajare part-time (între 40 și 50%) s-au înregistrat în Belgia, Germania, Austri a,
Suedia, Marea Britanie. Cu mai puține oportunități de angajare part-time ,
majoritatea noilor state membre UE din estul Europei ating valo ri reduse ale ratei
de angajare part-time pentru femei. O analiză sumară între 2000 și 2007 a
diferențierii în funcție de gen a fenomenului nu evidențiază sc himbări radicale,
interesant de amintit fiind doar faptul că în Italia, Luxemburg și Malta această
diferențiere a crescut semnificativ – vezi Tabelul nr. 8.
Se naște întrebarea dacă angajarea part-time , ca singura situație în care
femeile predomină semnificativ, comparativ cu bărbații, trebuie interpretată drept
pozitivă sau negativă. Dacă inte rpretăm decizia de a lucra part-time drept una luată
în mod voluntar, posibilitatea crescută de a beneficia de un as emenea tip de
aranjament de lucru poate fi privită ca o oportunitate pentru f emei de a obține un
venit dintr-o activitate care poate fi combinată cu îndeplinire a celorlaltor
responsabilități.
În perioada de criză economică, se constată pe ansamblul UE-27, conform
ultimelor date disponibile (trimestrele III și IV 2008 și trime strul I din 2009), o
ușoară tendință crescătoare a nivelului ratei de angajare part-time , tendință
confirmată în toate statele membre, cu mici excepții (Bulgaria, Malta, România) –
vezi Tabelul nr. 9 . O posibilă explicație a creșterii valorilor indicatorului ar putea fi
transformarea, în actualele condiții de criză economică, a post urilor cu normă
întreagă, în job-uri part-time , ca soluție de evitare a concedierii; de cealalată parte,
valorile în scădere pot fi puse pe seama disponibilizării cu pr ecădere a persoanelor
angajate part-time .

Cristina Leovaridis, Andreea Nicolăescu 13 120
Tabelul nr. 8
Ponderea angajaților part-time în total angajați în funcție de gen, decalajul de gen în anii 2000
și 2007, pe țări UE-27 (%)
2000 2007 Decalajul de gen
Masculin Feminin Mas culin Feminin 2000 2007
UE-27 5,9 28,7 6,9 30,7 –22,8 –23,8
Austria 4,0 32,9 6,2 40,7 –28,9 -34,5
Belgia 5,9 39,8 7,1 40,5 –33,9 -33,4
Bulgaria – – 1,1 1,9 – – 0,8
Cehia 1,6 8,9 1,7 7,9 –7,3 –6,2
Cipru 3,5 13,3 3,0 10,4 –9,8 –7,4
Danemarca 9,6 34,9 12,5 35,8 –25,3 –23,3
Estonia 3,9 8,8 3,8 10,6 –4,9 –6,8
Finlanda 7,4 16,7 8,3 18,8 –9,3 –10,5
Franța 5,2 30,9 5,5 30,2 –25,7 –24,7
Germania 4,5 37,7 8,5 45,3 –33,2 –36,8
Grecia 2,5 7,7 2,5 9,9 –5,2 –7,4
Irlanda 6,8 30,7 6,5 31,9 –23,9 –25,4
Italia 3,7 17,3 4,6 26,8 –13,6 –22,2
Letonia 9,5 11,6 4,4 6,9 –2,1 –2,5
Lituania 7,8 10,1 6,5 9,7 –2,3 –3,2
Luxemburg 1,7 25,8 2,6 37,1 –24,1 –34,5
Malta 2,9 13,3 4,0 24,9 –10,4 –20,9
Marea Britanie 7,9 43,8 9,4 41,6 –35,9 –32,2
Olanda 18,9 70,5 22,5 74,8 –51,6 –52,3
Polonia 7,0 12,1 5,8 11,7 –5,1 –5,9
Portugalia 3,4 13,7 4,7 13,6 –10,3 –8,9
România 12,2 16,0 8,3 8,9 –3,8 –0,6
Slovacia 0,9 2,9 1,0 4,3 –2,0 –3,3
Slovenia 4,0 6,9 6,5 10,0 –2,9 –3,5
Spania 2,7 17,0 3,9 22,7 –14,3 –18,8
Suedia 9,1 35,7 10,5 39,5 –26,6 –29,0
Ungaria 1,8 5,0 2,5 5,5 –3,2 –3,0
Sursa: Eurostat, „Employment gender gap in the EU is narrowing” , în „Statistics in focus”, 99/2008, p. 5.

În funcție de gen, datele din Tabelul nr. 9 arată, ca și cele din Tabelul nr. 8 , o
diferențiere semnificativ ă a angajării de tip part-time , valoarea indicatorului
analizat pe ansamblul UE-27 fiind de aproape 4 ori mai mare pen tru femei, la
nivelul statelor membre raportul variind de la 5–6 ori (de exem plu în Italia,
Austria, Belgia, Germania, Spania) până la rate aproape egale ș i d e n i v e l f o a r t e
scăzut în fostele țări comuniste (Bulgaria, România, Slovacia, Lituania).
Încercările de reconciliere dintre viața profesională și cea fa milială se
regăsesc mai ales în acele măsuri care vizează accesul celor ca re lucrează la
facilități de îngrijire a copiilor, mai ales prin oferirea de s oluții pentru perioada
preșcolară. Este de semnalat faptul că doar cinci state membre UE au atins „ținta”
(Employment Committee, 2009: 17) de 33%, referitoare la rata co piilor cu vârsta
între 0 și 3 ani aflați într-un sistem de îngrijire (Danemarca, Olanda, Suedia, Belgia

14 Raportul 121
și Spania), iar alte cinci se află în vecinătatea acestora (Por tugalia, Marea Britanie,
Franța, Luxemburg, Slovenia). Pentru copiii între 3 ani și vârs ta școlară, opt țări
(Belgia, Danemarca, Franța, Germania, Irlanda, Suedia, Spania ș i Italia) au depășit
procentul de 90%, în timp ce în alte trei (Marea Britanie, Olan da și Cipru) ratele se
apropie de această valoare. În plus, în multe state o mare part e a facilităților de
îngrijire a copiilor din grupa de vârstă preșcolară sunt dispon ibile doar în sistem
part-time , ceea ce explică faptul că ratele pentru participare full-time sunt sub 50%
în mai mult de jumătate din țări și chiar sub 30% într-o treime din ele. Alte
inconveniente le reprez intă costurile ridi cate sau or ele incomp atibile cu un program
de lucru full-time sau unul chiar atipic.

Tabelul nr. 9
Rata de angajare part-time în țările UE-27, în trimestre le III 2008, IV 2008 și I 2009 ( și pe sexe)
– % din totalul forței de muncă
Trim. I 2009 Trim. III
2008 Trim. IV
2008 Trim. I
2009 Bărbați Femei
UE-27 17,9 18,2 18,6 8,1 31,4
Austria 22,8 23,8 24,7 8,4 43,3
Belgia 22,2 22,8 23,0 8,1 41,1
Bulgaria 2,4 2,0 2,3 1,9 2,8
Cehia 4,8 5,0 5,3 2,7 8,9
Cipru 7,5 7,9 8,3 5,0 12,5
Danemarca 24,2 25,4 26,1 15,6 37,8
Estonia 6,9 7,6 10,4 6,4 14,2
Finlanda 12,0 14, 2 14,6 9,5 19,9
Franța 16,3 16,7 17,1 5,8 29,5
Germania 25,7 25,6 25,9 9,2 45,4
Grecia 5,4 5,7 6,1 3,2 10,7
Irlanda – – – – –
Italia 14,1 14,2 14,2 4,9 28,0
Letonia 6,0 6,7 9,3 7,4 11,1
Lituania 6,5 6,7 8,0 7,1 8,9
Luxemburg 18,8 18,3 – – –
Malta 11,8 11,3 10,8 5,0 22,8
Marea Britanie 25,1 25,5 25,8 11,5 42,3
Olanda 47,2 47,8 48,1 24,6 75,7
Polonia 8,3 8,5 8,7 6,1 11,8
Portugalia 11,9 11,6 11,7 7,4 16,6
România 10,8 9,7 8,9 8,7 9,2
Slovacia 3,2 2,9 3,3 2,5 4,4
Slovenia 8,7 9,2 9,5 7,3 12,0
Spania 11,4 12,5 12,7 4,6 23,3
Suedia 25,5 26,9 27,3 14,2 41,6
Ungaria 4,7 4,9 5,0 3,4 6,9
Sursa: Eurostat, „Labour Market Latest Trends – 4th quarter 2008 data”, în Data in Focus , 14/2009, p.
4 (pentru trim. III și IV 2008); Eurostat, „Labour Market Lates t Trends – 1st quarter 2009 data”, în
„Data in Focus” , 35/2009, p. 4 (pentru trim. I 2009).

Cristina Leovaridis, Andreea Nicolăescu 15 122
Tot legat de problema armonizării vieții profesionale cu cea pr ivată, în unele
țări există și inițiative care nu se referă doar la disponibili tatea unor sisteme de
îngrijire pentru copii, ci vizează și încurajarea unor aranjame nte de lucru mai
flexibile (în Malta sau în Marea Britanie), scutirea de taxe pe ntru femeile care se
întorc la lucru (în Malta, Italia, Olanda, Grecia), o protecție mai bună pentru
femeile care intră în concediu de maternitate (Spania), servici i de susținere, pentru
a încuraja femeile care și-au întrerupt cariera pentru creștere a copiilor, să revină în
câmpul muncii (în Germania, Ungaria, Suedia). Unele state membr e au luat măsuri
în scopul oferirii tatălui dreptul de a întrerupe serviciul pen tru îngrijirea copilului
(Austria, Grecia, Finlanda, Sued ia, România). Este de amintit f aptul că în unele țări
se implică și firmele, prin inițiative non-legislative (în Fran ța, Italia, Luxemburg)
(Council of the European Union, 2009: 12).
Chiar dacă la nivelul instituțiilor din cadrul UE (în responsab ilitățile cărora se
încadrează și realizarea de studii și elaborarea de măsuri ce v izează echilibrarea
raportului viață profesională – familie), această temă ocupă un loc central, în
diferitele state membre situația în domeniu arată o diferențier e, de la una care poate
fi caracterizată printr-un echilibru între viața profesională ș i cea privată
(predominant în țările nordice), la o alta care pare să nu deno te preocupări în acest
domeniu (mai ales în țările nou aderate la UE).
Din perspectivă microeconomică, o condiție necesară a creșterii
performanțelor și competitivității economice o constituie și sa tisfacția angajatului
la nivel individual, pentru realizarea căreia ar fi necesar ca asigurarea unui
echilibru între viața profesională și cea de familie să ocupe u n loc mai important în
preocupările factorilor de decizie la nivelul celor mai multe s tate membre.
BIBLIOGRAFIE
1. Council of the European Union (2009), Joint Employment Report 2008–2009 , Brussels, March.
2. Employment Committee – EMCO (2009), Employment Guidelines 2009. Indicators for monitoring
and analysis in the NRPs 2009 , July.
3. European Commision (2003), Improving quality in work: a review of recent progress , Brussels.
4. European Commission (2005), Integrated Guidelines f or Growth and Jobs 2005–2008 .
5. European Commission (2007) , Integrated Guidelines f or Growth and Jobs 2008–2010 .
6. European Commission (2009), Employment in Europe 2008 .
7. European Foundation for the Improvement of Living and Workin g Conditions – Eurofound (2004),
Changing Europe: Better work, bet ter life. Four-year work progr amme 2005–2008 .
8. European Foundation for the Improvement of Living and Workin g Conditions – Eurofound
(2009a), Second European Quality o f Life Survey Overview .
9. European Foundation for the Improvement of Living and Workin g Conditions – Eurofound
(2009b), Fourth European Working Conditions Survey 2007 .
10. Eurostat (2007), Women outside the labour force in 2006. One woman in ten aged 2 5–54 in the
EU27 is inactive due to family responsibilities. Large variatio ns between Member States, December.
11. Eurostat (2008a), The life of women and men in E urope. A statis tical portrait .
12. Eurostat (2008b), „Employment gender gap in the EU is narro wing”, în Statistics in focus , nr. 99.
13. Eurostat (2009a), „Labour Market Latest Trends – 4th quarter 2008 data”, în Data in Focus , nr. 14.
14. Eurostat (2009b), „Labour Market Latest Trends – 1st quarter 2009 data”, în Data in Focus, nr. 35.
15. Eurostat (2009c), Europe in figures. E urostat Yearbook 2008 .