Psihosomatizările sunt diferitele manifestări corporale ale durerilor psihice. Dacă în [630321]

Psihosomatizările sunt diferitele manifestări corporale ale durerilor psihice. Dacă în
vremurile îndepărtate, oamenii considerau că diferite emoții provoacă diferi te boli fizice, la începutul
anilor 1900 Sigmund Freud a demonstrat acest lucru , l-a înglobat în teoria psihanalitică și l -a numit
psihosomatizare .
Pentru a demonstra că psihicul are puterea de a influența puternic trupul, or icine se poate
convinge urmărind o ședință de hipnoză. Aflat în starea de transă, pacientul poate primi din partea
hipnotizatorului comanda de a -l durea o mână un anumit timp după ce se trezește. El va executa
comanda întocmai, va simți durerea, va da diferite motivații pentru durere („poate m -am lovit”,
„poate am stat într -o poziție incomodă și a amorțit” etc.) , însă nu își va aminti de sugestia primită
decât cu foarte mare greutate .
În cazul psihosomatizărilor, psihicul este cel care are o influență puternică și pe această cale
vrea să ne tragă un semnal de alarmă. Prin aceste manifestări, el caută într -un mod simboli c o
soluție de compromis a unui conflict ce apare în mintea noastră , iar durerea fizică este una dintre
variante.
Cel mai simplu exemplu este cel al copiilor care atunci când au un test sau o provocare
dificilă la școală, se îmbolnăvesc ușor, fac febră și astfel sunt nevoiți să stea acasă. Aici psihicul le
sare în ajutor. Pe de -o parte ei vor să evite testul sau provocarea de la școală, dar pe de altă parte nu
vor să îi dezamăgească pe părinți spunându -le direct că vor să rămână acasă. Gândul și sentimentu l
că nu vor să dea testul rămân ascunse și ajung prin intermediul psihicului să se transforme în
durerea fizică. Întrebați, copiii spun că vor să meargă la test pentru că știu cât de important este
testul mai ales pentru părinți, dar se scuză că nu o pot f ace din cauza durerilor.
Acesta este exemplul cl asic de psihosomatizare. După cum se poate vedea, funcționează
două forțe: una care vrea un lucru și alta care nu vrea acel lucru. Așa cum s -a întâmplat și în cazul
exemplificat mai sus, din motive sociale sa u culturale, unele lucruri rămân ascunse, adică
inconștiente. Copilul nu putea recunoaște că nu vrea să dea testul pentru că astfel i -ar fi dezamăgit,
i-ar fi rănit pe părinți și, în viziunea lui, ar fi existat șansa ca părinții să nu îl mai iubească. Astf el, el a
alungat acest gând din minte alături de sentimentul care îl însoțește, iar acestea s -au manifestat
altfel.
Deci vorbim aici de o forță care vrea și alta care nu vrea, două forțe opuse dintre care una
este inconștientă. Sentimentele inconștiente c aută o cale de descărcare , nu dispar în timp . Ele se pot
descărca prin vise, prin acte ratate, prin diferite gânduri care par a fi absurde sau fără logică , prin
activități simbolice sau prin psihosomatizări.
Dacă acest exemplu banal îl extindem către un ad ult pe care „îl dor toate oasele” exact în
momentul în care este obligat să facă o vizită părinților săi și astfel este nevoit să stea acasă,
observăm că scheletul a rămas același.

În următoarele rânduri am enumerat și am explicat foarte pe scurt câteva dintre cele mai des
întâlnite psihosomatizări:

1. Leșinul
Leșinul este cea mai comună formă de psihosomatizare și este și cea mai eficientă. Cu ajutorul
leșinului se oprește avalanșa de stimuli ce vin asupra organismului din exterior. Persoana care leșină

pur și simplu nu mai primește nimic, își închide porțile lumii externe și își ia puțin timp pentru a se
reface.
Leșinul poate apărea pe stradă și își atinge obiectivul de a opri persoana să ajungă unde ar trebui să
ajungă, poate apărea în situații percepute ca fiind de un pericol foarte mare, cum ar fi un carusel sau
zborul cu avionul și astfel ajută persoana să se deconecteze de la acel moment sau poate apărea și în
cadrul unei discuții libere avute cu altcineva, iar aici poate opri persoana în cauză să mai audă acea
discuție, discuție care atinge un punct sensibil, poate conștient, poate inconștient.

2. Durerea de cap
Expresiile „am atâtea pe cap” sau „am capul plin de probleme” se înrudesc foarte bine cu acest mod
de psihosomatizare. Prin durerea de cap psih icul ne poate arăta faptul că suntem supra aglomerați,
avem o cantitate mare de stres și nu avem o cale potrivită de a o descărca. De asemenea, un lucru
important este acela că nu avem o persoană care să ne poată înțelege și cu ajutorul căreia să
discutăm a cele probleme care ne dau „bătăi de cap”.

3. Tulburările digestive
Tulburările digestive sunt prezente la foarte multe persoane și pot fi considerate chiar unele dintre
cele mai des întâlnite psihosomatizări, chiar dacă sunt nerecunoscute și pot fi ușor conf undate cu un
mod de alimentație defectuos. Aici lupta se dă între „a ține înăuntru” și „a da afară” diferite
sentimente. Dacă suntem puși în situația de a dori să spunem ceva, dar nu ne este dată ocazia,
organismul poate „da afară” toate lucrurile pe care voiam să le spunem când mergem la toaletă.

Prima întrebare care ne vine în minte cu privire la simptomele psihosomatizării este: „Ce activitate
îngreunează ea?”. Răspunzând cât mai sincer la aceasta, putem descoperi mai multe despre noi și
despre forțele aflate în contradicție din interiorul nostru.

Un alt caz cunoscut este cel al adolescenților care, cu toate că s -au pregătit foarte bine pentru un
examen, aflați în fața foii cu titlul testului, ei par a uita tot ce au învățat. De ce se întâmplă acest
lucru?

Cu respect, Tiberiu SEEBERGER
Psihoterapeut psihanalist în formare
0761517763
www.seeberger.ro