DIRECȚIA DE STUDIU FOTOGRAFIE , VIDEO PROCESAREA COMPUTERIZATĂ A IMAGINII LUCRARE DE LICENȚĂ Călători IAȘI 2018 Coordonatori Absolvent Prof. Un iv…. [630319]

1
UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE ARTE “GEORGE ENESCU” IAȘI
FACULTATEA DE ARTE VIZUALE ȘI DESIGN
SPECIALIZAREA ARTE PLASTICE
DIRECȚIA DE STUDIU FOTOGRAFIE , VIDEO PROCESAREA
COMPUTERIZATĂ A IMAGINII

LUCRARE DE LICENȚĂ

Călători

IAȘI
2018

Coordonatori Absolvent: [anonimizat]. Un iv. Dr. Matei Bejenaru
Prof. Univ. Dr. Florin Grigoraș Zorila Tiberiu

2
Cuprins
Introducere …………………… ….. 3
Capitolul 1 .
Filmul documentar ……………………………………………… ………………. 4
1.1 Definirea filmului documentar
1.2 Scurt istoric al filmului documentar
1.3 Clasificarea filmului documentar Filmul documentar – aspecte sistematice
Capitolul 2
Filmul documentar de tip observational………………………………………
2.1 Definire film documentar observațional…………………………………..
2.2 Precursori
2.2.1 Frederic Wisseman……………………………………………………..
2.2.2 Robert Flaherty ……………………………………………..
2.2.3 John Griergson ……………………………………..
2.3 Limbaj specific, mesaj
Capitolul 3
Expresia documentara a filmului ,,Călători”
3.1 Abordarea regizorala
Concluzii ………………..
Bibliografie ……………….
Filmografie……………………
[Anexe] …………………….

3

Introducere

În această lucrare de licență, se urmărește dezvoltarea parcursă în crearea filmului
documentar de tip observațional, pornind de la anumite aspecte generale teoretice, definire
și clasificare la aspecte particulare care țin de alegerea temei și a subiectului ei.
Filmul documnetar ,,Călatori ” se bazează pe observarea comportamentului unor
oameni de diferite vârste care călătoresc cu trenul. Prin abordarea secvențelor de
observație caracterizate prin filmul documentar observațional, intenția dorită este ca
publicul să pătrundă împreună cu regizorul în lumea unor oameni simpli care c ălătoresc cu
trenul . Acest film documentar, este un studiu al comportamentului natural al oamenilor,
relația dintre necunoscuti și mediul călătoriilor cu trenul.
Personajele sunt doar privite și trebuie ințelese, relația se construiește între privitori
și personaje. În filmul observațional nu ni se spune nimic, ci doar ni se arată, trebuie să
deducă priv itorul pe baza imaginilor captate. Camera video este obiectivă și nu intervine,
însă modul de percepție a privitorului este unul subiectiv
În acest film, doresc să prezint acțiunile și discursurile oamenilor fără să judec
implicit caracterul și felul de a fi, dar mai ales, fără să impun direct privitorului să tragă o
anumită concluzie din ceea ce vede. În stilul pe care il abordez, narațiunea este absentă,
privitorul nu vede și niciodată regizorul din spatele micului ecran. Intenția personală dorită
a fost ca publicul să intre, o dată cu regizorul, în lumea unor călători simpli.
Așa cum consemnează Bill Nichols, o provocare a filmului documentar este de a
prezenta modul în care oamenii își trăiesc viața, dincolo de o mască socială pe care o
afișează în fața camerei de filmat. Documentarul este ,,o reprezentare” a unei viziuni
particulare din realitate, o perspectivă diferită și nouă pentru privitor, în ciuda familiarității
acestuia cu unele aspecte din viața reală regăsite în film
Primul capitol va prez enta definiția și evoultia genului de film documentar, printr -o
clasificare și o scurtă istorie. Al doilea capitol prezintă filmul documentar de tip
observațional, genul în care se încadrează lucrarea practică finală. Al treilea capitol
tratează conceptul și subiectul filmului documentar realizat.

4

1.Filmul documentar
Filmul documentar este o produție cinematografică ce reprezintă anumite aspecte
ale realității. Filmele documentarre sunt pur si simplu narațiuni create de a exprima
propriul adevăr subiectiv. Filmul documentar nu este o fereastră către lumea reală, ci un
portret al realității ce folosește aspecte ale vieții de zi cu zi p rin care artistul, realizează
propria sa creație.
1.1 Definire film documentar
Pentru a înțelege acest gen cinematografic, în primul rând, impune o analiz ă a
termenului ,,documentar”. Apariț ia termenului de ,,documentar” î n limbajul
cinem atografic, corespunde cu apariți a primelor imagini în mișcare de la sfârșitul secolului
al XIX -lea. Înregistrările evenimentelor de zi cu zi, au f ost clasificate de unii
,,documentare”, iar de alții ,,filme educaționale”, ,,actualități” sau ,,filme de călătorie”.
John Grierson, unul dintre creatorii genului, a împrumutat termenul franțuzesc
,,documentaire” pentru a define acest stil de film. Griers on consider ă filmul documentar
drept ,,tratarea realității în mod creator”. Filmul document ar acoperă o multitudine de
genuri, stiluri și subcategorii. Sfera documentarului nu se poate reduce la reportajul filmat
”pe viu” și nici la filmul care urmărește s impla informare cu ajutorul imaginilor în mișcare.
Filmul documentar, poate mai mult decât cel de ficțiune, este rezultatul unui process
complex petrecut in laboratorul de creație. Adevăratul film documentar, este o declarație
personală, expresia unui punc t de vedere și a unei anumite poziții a regizorului față de
subiectul ales.
Filmul documentar spre deosebire de filmu l de ficțiune, reflectează fidel realitatea.
Filmul are valoare de document, iar faptele t rebuie sa fie cât mai autentice. Din punctul
meu de vedere, dacă aș putea să definesc filmul documentar, aș putea menționa faptul că
filmul documentar este ,,o bucată de viață”, neținând cont de subiect sau de felul în care
acesta este realizat.
Oamenii sunt familiarizați cu termenul de ,,documentar”, astfel încât acest termen
rezonează în memoria colectivă și individuală a fiecăruia. Errol Morris, de exemplu, un
filozof si cineast, a numit filmul său ,,The Thin Blue Line” (1988), film documentar,

5
pentru a crește vân zarea biletelo r la cinematograf. Spre deosebire de Michael Moore care
initial numise, filmului ,,Roger and Me” (1989), film documentar și apoi l -a redenumit film
de divertisment. A numi un film ,,documentar” aduce anumite așteptări în rândul
publicului.

1.2 Scurt istoric al filmului documentar
Inceputurile filmului documentar, poate fi asociat cu inceputul cin emat ografiei. În
Decembrie 1895, fraț ii Lumiere au realizat primele filme ,,Arrival of a train” și ,,Workers
leaving Lumiere factory”. Aceste filme, după cum sugereaz ă și titlul, au captura t secvențe
de zi cu zi din viaț a unor oameni. În filmul ,,Workers leaving Lumiere factroy” este evident
faptul că muncitorii nu știau că sunt filmați. Aceste secvenț e ce ,,observă ” activitatea unor
oameni, constituie o parte importantă a filmului docum entar, așa cum există și astăzi. Fraț ii
Lumiere sunt cei care au făcut posibilă aparița ,,jurnalului de actualități”, „document arului”,
,,reportajului” ș i a primele lor ,,montaje de film”.

Figura 1. Secvență din filmul ,,Arrival of a train ” (1895) – Frații Lumiere
În anul 1896, renumitul om de știința român acad. Dr. Gheorhge Marinescu, a
realizat câteva filmulețe pe teme medicale cu ajutorul tehnicii si operării fraților Lumiere.
Se poate spune că dr. Marinescu este pr imul din lume care a folosit cinematograful în
scopuri științifice, e ste un fapt istoric care atestă o contribuție românească de seamă la
dezvoltarea filmului documentar mondial.
Din anul 1905, realitatea din filme s -a îndreptat spre ficțiune, iar între an ii 1910 și
1920 , durata filmelor de o oră, două, a devenit un standard. Cu toate acestea, elementel e de
realitate din filme a domina t puternic în filmele din aceste vremuri.

6
Pe parcursul anilor 1920 -1940, documentarul a îmbrățișat romantismul și unul
dintr e cele mai cunoscute documentare realizate vreodata a fost produs in aceasta perioadă ,
,,Nanook of the North” de Robert J. Flaherty. In această perioadă, s -au realizat multe fime
în orase mari ce căutatu să surpindă viețile și activitățile oamenilor și a orașului. Cele mai
faimoase dintre acestea sunt, Berlin : Symphony of a Great City(1927) și The Man with a
Movie Camera (1929).
Printre fondatorii acestui gen se amintesc trei figuri importante: Robert Flaherty,
John Grierson și Dziga Vertov. Aceștia s unt introduși de Patricia Aufderheide ca fiind cei
care au transpus în imagini și au conturat așteptările oamenilor la nivel mondial. Ei înșiși
se consideră „artiști care spun adevărul”, o afirmație ce trezește principala tensiune în
filmul documentar
Odată cu apariția celui de -al doilea război mondial, filmele documentare s -au
înmulțit. Acestea au fost create pentru a convinge audiența, de a manipula, adesea filmele
fiind comandate de guvern. Cel mai cunoscut exemplu al unui astfel de film de propagandă
a fost ”Triumph of the Will” (1935), comandat de Adolf Hitler. Naziștii nu au fost singurii
care au folosit propaganda, SUA și URSS s -au bazat în mare măsură pe filmele de
propagandă în timpul războiului rece. Canada a înființat Consiliul de Film în scopuri de
propagandă și a creat filme pentru a contracara propaganda creat ă de Goebbels în
Germania nazistă. Apariția tehnologiei a schimbat modul în care au fost filmate filmele
documentare. Cinema Verite si Direct Cinema, s -au bazat pe iluminare artificială, camere
performante și o tehnologie audio mai bună. Documentarele modenre au luat Cinema
Verite si au combinat -o cu un stil mai narativ si acoperă o gamă mult mai mare de subiecte,
de la politica, exemplu fiind filmul lui Michael Moore ,,Fahrenheit 911” (2004), până la
religie, Religious (2006) sau probleme ale mediului: ,,An Inconvenient Truth”(2006).
Întreaga revoluți e tehnologic ă a fost benefică pentru documentare și pentru film în
general, cu toate că filmul (pelicula fizica) aproape a disp ărut. Acum, aproape oricine,
oricunde, poate folosi un telefon mobil s ă creeze un film. Provocarea rămâ ne, la fel cum
era și în 1985, cum s ă faci ca oamenii s ă vrea să vadă ceea ce ai cre at. Acum este mult mai
simplu să experimentezi și să înveți, costurile ș i efort ul depus fiind mult mai reduse.
Industria s -a schimbat în ultimele decenii.
Asistăm la o explozie de posibilităț i, iar regizorii d e filme documentare au realizat
că pot folosi toate instrumentele pe care le fol osesc creatorii de filme de ficțiune. Pot face

7
producț ii care nu prezint ă doar stări de fapt despre ceea ce se întamplă î n lume, ci pot creea
ceva c apitvant, distractiv, emotio nant, dramatic, cu o poveste bine spusă . Acest lucru a dus
la o explozie de filme documentare.

1.4 Filmul documentar – aspect e sistematice

Printre subgenurile apărute ulterior amintim: filmele documentare de călătorie (cel
mai relevant exemplu fiind „Nanook of the North” 1922, regizat de Robert Flaherty) și
filmele documentarede tip antropologic (ca de exemplu filmul lui Merian Cooper și Erne st
Schledsack intitulat „Exodul”, 1923). O dată cu filmele documentare culturalede mare
interes în Germania (un exemplu în acest sens fiind „Forță și frumusețe”, 1925 realizat de
Wilhelm Prager și dr. Kaufmann), au apărut și filmele documentare didactice ( de mare
importanță în cinematograful sovietic). O importanță majoră în traseul istoric o au filmele
documentare poetice (cu celebrul exemplu „Rain”, 1929 de Joris Ivens) și filmele
documentare sociale (John Grierson fiind un pionier al acestui subgen). La Hollywood, în
1935, apar filmele documentare de reportaj ca suplimente cinematografice ale ziarului
„Times” (de exemplu „The March of Time”, 1930). Aceste subgenuri au urmat fiecare o
traiectorie individuală pe parcursul istoriei, îmbinarea lor făcând posi bilă nașterea altor
subcategorii
Pe de altă parte, Bill Nichols atestă în ,,Introduction to Documentary” că fiecare
documentar are o voce aparte, ce îi atestă individualitatea și îl clasifică într -unul din cele
șase subcategorii ale acestui gen, respecti v cel poetic, descriptiv, participațional,
observațional, reflexiv, performativ (de spectacol)

8

Film documentar observational
Fiind inspirate de apariția neorealismului în Italia spre sfârșitul războiului, filmele
de la Hollywood au început să absoarbă influența documentarului. Filmele Naked City
(1948) cât și On the Waterfront (1954), au folosit locații reale din New York pentru a-și
spori realismul dramatic, iar regizorii independenți precum Morris Engel cu filmul Little
Fugitive (1953) si Weddings and Babies (1958) si John Cassavetes cu filmul Shadow (1959)
si Faces (1968) au realizat filme artistice cu echipament portabil de 3 5mm.

9
Dezvoltarea camerelor portabile de 16mm și a echipamentului sonor cu priză
directă, au adus schimbări semnificative în pract ica filmelor documentare. Cineaș tii și-au
dezvoltat abilitatea de a filma cu ușurință în multe locații diverse. Camerele mai ușo are și
portabile, le permitea creatorilor de film să se apropie de diferite scen e, evenimente, fără
să influențeze acțiunea. Trepiedul a fost abandonat și camera a câștigat o nouă mobilitate
purtată pe umărul operatorului și cineaștii au început să lucreze in tr-un mod în care
Stephen Mamber îl numește ,,cinema necontrolat”. Magnetofonul și camera au fost
conectate printr -un cablu și au putut să funcționeze complet independent. Echipajul
necesar pentru a face un dcumentar a fost redus la doar două persoane, unul pentru a
opera camera, celălalt pentru a înregistra sunet. În cazu l lui Ross McElwee, ale carui filme
cum ar fi March's(1986) și Bright Leaves (2003), sunt documentare ale propriei sale vieți,
echipajul fiind el însuși, filmând cu o cameră video și un microfon atașat. Acest tip de
documentar a permis o mai mare apropiere de subiect și de personaje, unghiuri și mișcăr i
de camera creative, preluate din filmul artistic, o pregătire mai scurtă a filmării și captarea
unor momente private.
Documentarul observational propu ne prezentarea unei stări de fapt în mod
obiectiv, fără comentarii și interpretări, ca prin punerea unei oglinzi în fața re alității. Acest
tip de documentar este defin it prin spontaneitatea de a capta diferite lucruri si
evenimente. Cineastul se pune în situaț ii semnificative, dar fără a ave a un discurs dinainte
pregătit pe care să -l îmbrace cu imagini.
Majoritatea filmelor de observație, au pledat spre o v iziune simplă a realismului
cinematografic prin care camera video ar putea să înțeleagă lumea în mod direct, să
pătrundă chiar realitatea de suprafață pentru a dezvălui adevăruri mai profunde. Craig
Gilbert, de exemplu, a realizat o serie numită An America n Family în 1973, prin care a
căutat să surprindă viața unei familii și astfel să dezvăluie realități obișnuite ale clasei
mijlocii americane.
În Marea Britanie, în anii 1950, regizorii precum Tony Richardson, Lindsay
Anderson și Karel Reisz, au început să realizete filme observaținale despre viața de zi cu zi
ce au facut parte din mișcarea numită Free Cinema, care se concentrează adesea asupra
aspectelor comune ale culturii populare.

10
În Franța, antropologul -regizorul Jean Rouch, a realizat o serie de filme despre
poporul și viața din Africa de Vest. Unul dintre lucrurile de urmărit în filmografia lui Rouch
este felul în care tratează raportul dintre lumea reală și intervenția aparatului de filmat în
interiorul ei. Adept al subiectivității, pe care o adoptă p e criterii de onestitate și
demnitate vis -à-vis de lumea reprezentată, Jean Rouch este un cineast care provoacă,
impregnează direcții generale și care apoi așteaptă ca ceva magic să se întâmple în fața
camerei. Subiectele celor mai multe filme sunt legate de viața unor triburi precum
Songhay și Dogon, despre care a și scris lucrări de antropologie, axându -se mai ales pe
semnificația dansurilor de posedare. Filmele cele mai cunoscute sunt docuficțiunile „Moi,
un Noir” (1958), La Pyramide Humaine” (1959), car e au ca teme generale colonialismul
(respectiv anti -colonialismul) și rasismul, șocantul „Les Maîtres Fous” (1955) și „Chronique
d’un été”, realizat în Parisul anilor ’60 alături de Edgar Morin.

Conform lui Bill Nichols ,,fiecare film este un documentar” (N ichols 1), diferența dintre
ficțiune și non -ficțiune fiind una legată de scop: reprezentarea unui vis/gând/dorințe sau
reprezentarea socială. Prima categorie transformă imaginația într -un concret vizibil și audibil, fără
a ține cont de veridicitatea faptel or prezentate, pe când cea de -a doua prezintă anumite aspecte
ale realității sociale care sunt selectate și grupate conform unei viziuni cinematografice. După cum
ne spune și Patricia Aufderheide, nu există film care să nu manipuleze realitatea prin select area
subiectului, surprinderea lui cu aparatul de filmat și selectarea materialului la montaj
(Aufderheide 2). Pentru a întări acest argument, PatriciaAufderheide îl amintește pe jurnalistul
Edward R. Murrow care spunea că „oricine crede că fiecare film tr ebuie să reprezinte o imagine
echilibrată, nu știe nimic despre imagine sau despre echilibru” (qtd în Aufderheide 2). Avantajul
filmului documentar constă în abilitatea de a vedea și analiza probleme și chestiuni ce țin de
actualitate, introducând o nouă d imensiune în memoria colectivă și istoria socială.

11

1. Every film is a documentary. Even the most whimsical of fictions gives evidence of
the culture that produced it and reproduces the likenesses of the people who perform
within it. In fact, we co uld say that there are two kinds of film: (1) documentaries of
wish -fulfillment and (2) documentaries of social representation. Each type tells a
story, but the stories, or narratives, are of different sorts. Documentaries of wish –
fulfillment are what we w ould normally call fictions.These films give tangible
expression to our wishes and dreams, our nightmares and dreads.They make the
stuff of the imagination concrete — visible and audible.They give a sense of what we
wish, or fear, reality itself might be or become. Such films convey truths if we
decide they do. They are films whose truths, insights, and perspectives we may
adopt as our own or reject. They offer worlds for us to explore and contemplate, or
we may simply revel in the pleasure of moving from th e world around us to these
other worlds of infinite possibility. Documentaries of social representation are what
we typically call non – fiction. These films give tangible representation to aspects of
the world we already inhabit and share. They make the st uff of social reality visible
and 1 Nichols, Intro to Documentary 8/9/01 10:18 AM Page 1 audible in a
distinctive way, according to the acts of selection and arrangement carried out by a
filmmaker.They give a sense of what we understand reality itself to h ave been, of
what it is now, or of what it may become.These films also convey truths if we decide
they do. We must assess their claims and assertions, their perspectives and
arguments in relation to the world as we know it and decide whether they are worth y
of our belief. Documentaries of social representation offer us new views of our

12
common world to explore and understand [Bill Nichols. Introduction to
Documentary. Bloomington: Indiana University Press, 2001. ]

Bibliografie
2. Bill Nichols. Introduction to Documentary. Bloomington: Indiana University Press,
2001.

13
Aufderheide, Patricia. Documentary Film: A Very short Introduction. New York: Oxford University
Press, 2007. Google Books. Web. 13 Mai 2012

https://docuart.ro/top/nanook -north -nanook