În piesa vie ții, fiecare dintre noi ar vrea s ă-și scrie rolul și să-și interpreteze destinul în a șa fel încât s ă ajung ă la un final conform cu… [630289]

BOGDAN FICEAC

TEHNICI DE MANIPULARE

Ediția a II -a

Editura Nemira
1997

Bogdan Ficeac
2

Tehnici de manipulare
3
În piesa vie ții, fiecare dintre noi ar vrea s ă-și scrie rolul și să-și interpreteze destinul în a șa fel
încât s ă ajung ă la un final conform cu propriile sale dorin țe. Dar pentru c ă suntem fiin țe sociale,
monologul nu este o solu ție. Trebuie s ă ne alegem replicile astfel ca ele s ă se integreze unui cor
anume. Uneori, sau chiar adesea, este foarte posibil ca replicile imaginate de noi s ă fie disonante sau
să nu fie acce ptate de ceilal ți actori. De aceea este nevoie de un Regizor care s ă-și asume rolul de a
pune în acord toate rolurile personale. Supunându -ne lui, ne pierdem autonomia și ne integr ăm
sistemului. Cu timpul, nu mai putem spune cât anume din destinul personal l-am scris noi în șine și cât
a fost scris de al ții. Nu mai putem preciza cu exactitate cât din fiin ța noastr ă ne reprezint ă Eul și cât
este rezultatul sfaturilor, antrenamentelor, educa ției, sugestiilor, recomand ărilor sau ordinelor pe
care ni le impun ce ilalți. Nu mai știm unde se termin ă rolul pe care ni l -am scris noi în șine și unde
începe cel scris de al ții. Nu mai putem spune cine, de ce și când a scris scenariul care ne comand ă ce
să gândim, ce s ă facem, ce s ă simțim. Iar de multe ori se întâmpl ă ca vreun Regizor s ă-și depășească
simpla condi ție de dispecer abilitat s ă pună ordine într -un sistem și începe s ă se cread ă demiurg, s ă-i
socoteasc ă pe ceilal ți simpli figuran ți într -o pies ă scris ă de el, pentru el, care lor, evident le este
străină. În astfe l de cazuri, mai devreme sau mai târziu, piesele se transform ă în tragedii oribile…
Aceast ă carte se ocup ă tocmai de Regizorii care se cred de miurgi, de modul în care î și scriu
scenariile și de tehnicile prin care transform ă actori talenta ți în figuran ți fără voie. Este un domeniu
care, dincolo de impresia ocult ă pe care o degaj ă, are reguli precise. Cei mai mul ți dintre noi, prad ă
impresiei bune pe care o avem despre propria noastr ă persoan ă, nu credem c ă putem deveni prea
ușor victimele artizanilor man ipulării. Dar lucrurile stau cu totul pe dos. Încerc ările de manipulare
vin tot timpul, de pretutindeni. Și cele mai u șoare victime sunt cei care nu vor s ă cread ă…
Există nenum ărate sfaturi, exerci ții și algoritmi de a induce individului rezisten ța față de
presiunea celor care încearc ă să-i remodeleze gândirea, sim țurile, comportamentul, conform intere –
selor lor. Toate îns ă au la baz ă cunoa șterea tehnicilor de ma nipulare. Fiind avertizat de presiunile ce
se exercit ă permanent asupra lui, știindu -le subst ratul și finalitatea, fiecare individ î și poate g ăsi
propria sa cale de a rezista, de a se reg ăsi pe sine însu și în orice împrejurare, de a nu deveni un
simplu figurant…
Aceast ă carte nu este un manual. Nici nu î și propune s ă fie a șa ceva. Ea se adreseaz ă
cetățeanului obi șnuit, celui supus în permanen ță manipul ărilor. Analiza tehnicilor de influen țare și a
efectelor acestora, cu exemple arhicunoscute sau abia sesizabile, din istorie sau din zilele noastre,
poate reprezenta un avertisment. "Knowledge is po wer" (Cunoa șterea înseamn ă putere), spunea
cândva filozoful englez Francis Bacon. Cunoscând tehnicile de manipulare putem s ă rezist ăm în fa ța
lor. Putem evita rolul de figuran ți în propria noastr ă viață…
În acela și timp, o astfel de carte este extrem de necesar ă cititorului român. În România, subiectul
a fost tabu timp de aproape o jum ătate de secol. Cuvântul manipulare nici m ăcar nu exist ă în Micul
Dicționar Enciclopedic. Iar în Dic ționarul Explicativ al Limbii Române este prezentat ă doar
semnifica ția sa tehnic ă. Motivele sunt lesne de în țeles, dar golul trebuie um plut, pentru a nu se mai
repeta ororile din trecut…
Am reu șit conturarea acestei c ărți după ce am urmat cursu rile Catedrei de psihologie social ă de
la Universitatea Stanford din California. Lecțiile predate studen ților de profesorul Philip Zimbardo,
șeful Catedrei, precum și referin țele bibliografice indi cate de Domnia sa mi -au fost de un real folos.
Faptul c ă am putut studia la Universitatea Stanford se datoreaz ă Funda ției Reuter din Londra , care
mi-a acordat o burs ă de un an de zile, precum și Programului de burse Knight de care am beneficiat
la Stanford. Mul țumesc tuturor celor care m -au ajutat ca aceast ă carte s ă poată apărea și să ajung ă
la cititori.

Bogdan Ficeac
4

Argument cu regizori și figuran ți

În seara de Halloween (31 octombrie) a anului 1938, în Statele Unite, un program de
radio ce transmitea muzic ă spaniol ă a fost întrerupt de un buletin de știri în cadrul c ăruia se
anunța observarea unor explozii neobi șnuite pe planeta Marte. Dup ă care, p rogramul muzical
a continuat. Ceva mai târziu, din nou o întrerupere, pentru a transmite în direct un reportaj din
Grover's Mill, o micu ță localitate din statul New Jersey, unde un "cilindru uria ș" a lovit
Pământul "cu o for ță teribil ă". Se pare c ă în acel moment, circa un milion de americani
ascultau emisiunea. Curio zitatea a fost înlocuit ă treptat de team ă atunci când reporterul, și el
speriat, a început s ă descrie cum se de șurubeaz ă capătul exte rior al cilindrului (în difuzoare se
auzeau ni ște scrâ șnete cu ade vărat lugubre) și din interiorul "ma șinăriei" apar ni ște creaturi
uriașe, sclipitoare, cu tentacule imense și ochi ca de șarpe.
Pe m ăsură ce continua "reportajul de la fa ța locului", panica se r ăspândea. Înfrico șați,
reporterii relatau cum aceast ă "avan gardă a invadatorilor de pe Marte" a început s ă cucereasc ă
New Jersey, s ă ucidă pe oricine ar fi încercat s ă i se opun ă și să se îndrepte spre inima New
Yorkului. În cadrul emisiunii se auzeau tot mai des apeluri ale autorit ăților c ătre popula ție,
pentru eva cuarea unor întregi zone.
În studiile sale consacrate efectelor acestei emisiuni de radio, psihologul american Hadley
Cantril a observat c ă sute de mii de oameni au intrat în panic ă și mul ți dintre ei și-au părăsit
locuin țele pentru a sc ăpa de in vazia "mar țienilor".
Ce se întâmplase de fapt? În fiecare an, în noaptea de Halloween, americanii se
deghizeaz ă în fantome, mon ștri, vampiri și alte figuri de groaz ă. Sărbătoarea provine dintr -un
vechi obicei celt, care urm ărea îmbunarea spiritelor celor m orți. Datina s -a răspândit în Statele
Unite, Canada și teritoriile brita nice, devenind un prilej de carnaval și distrac ție. Copiii merg
cu colindul, deghiza ți în fantome, și "amenin ță" gazdele c ă le vor face surprize nepl ăcute dac ă
nu îi vor îmbuna cu cev a dulciuri, iar adul ții se întrec în p ăcăleli. În noaptea de 31 octombrie
1938, Orson Wells, cel care avea s ă devin ă unul dintre cei mai vesti ți regizori și actori
americani, s -a gândit s ă adapteze radiofonic celebrul roman științifico-fantastic Războiul
lumilor, scris de H.G. Wells. Împreun ă cu colegii s ăi, actorii de la Mercury Theater, au
interpretat extrem de realist momentele dramatice ale "invad ării" Americii de c ătre hidoasele
"creaturi mar țiene". Efectele speciale au fost improvizate și ele cu foart e mult ă abili tate,
reușind amplificarea tensiunii și inducerea sentimentului de panic ă. Spre exemplu, pentru a
reda sonor celebra de șurubare a cilindrului, tehnicienii au g ăsit un borcan cu capac, pe care l –
au deschis în bazinul WC -ului pentru a da o rezo nanță special ă scrâșnetelor.
Cum de au c ăzut atât de mul ți americani prad ă păcălelii? În primul rând trebuie amintit c ă
piesa a fost transmis ă în 1938, deci înainte de "era televizorului". Pe atunci, radioul era unica
sursă de muzic ă, divertisment, piese d e teatru, dar și de știri de ultim ă oră. Apoi, piesa copia
foarte exact sistemul de transmitere a știrilor și a reportajelor în direct, în plus, foarte mul ți
dintre ascul tători pierduser ă începutul când emisiunea fusese clar prezentat ă ca o adaptare
radiofonic ă a romanului Războiul lumilor. Orson Wells a ales ora începerii emisiunii cu pu țin
înainte de finalul unui foarte îndr ăgit spectacol radiofonic, Charlie McCarthy, ce se desf ășura
pe un alt post de radio. Majoritatea ascult ătorilor au a șteptat finalu l acelui spectacol și abia

Tehnici de manipulare
5 după aceea au comutat pe frecven ța postului de muzic ă spaniol ă, pierzând astfel prezentarea
din debutul emisiunii.
Dincolo de aceste explica ții, mai exist ă și o alta ținând de structura psihicului uman, de
psihologia social ă. Auz ind acele "reportaje" înfrico șătoare, dar și aproape incredibile, foarte
mulți dintre ascult ători au c ăutat s ă vadă cum se comport ă cei împreun ă cu care audiau
emisiunea. Cum to ți erau îngrijora ți și speria ți, orice îndoial ă a disp ărut. Ne-am sărutat unii
pe alții pentru c ă ne așteptam s ă murim dintr -o clip ă în alta, își amintea un ascult ător, citat de
Cantril.
Mulți dintre cei convin și că tot ceea ce aud la radio se întâmpl ă cu adev ărat au g ăsit chiar
și coresponden țe în realitatea imediat ă, interpretând instinctiv, "în cheie proprie", observa țiile,
pentru a se potrivi cu ceea ce se transmitea în difuzoare. Ne-am uitat pe fereastr ă și Wyoming
Avenue era negru de ma șini. Mi -am dat seama c ă oamenii încercau s ă fugă, să scape…,
spunea un ascult ător, pentru ca altul s ă adauge: Pe strada mea nu se z ărea nici o ma șină. M-
am gândit c ă drumurile erau blocate de ambuteiaje, din cauz ă că foarte multe c ăi de acces
fuseser ă distruse de invadatori. (Cantril)
Fenomenul care a produs o asemenea psihoz ă în mas ă (a fost d enumit Contagiune) printr –
un paralelism cu termenul medical ce semnific ă răspândirea unei epidemii. În psihologia
social ă, contagiunea reprezint ă transmiterea rapid ă la nivelul mul țimilor de oameni, a
emoțiilor și a manifest ărilor de comportament. De fieca re dat ă când un individ se afl ă într-o
situație ambigu ă, el încearc ă să se adapteze reac țiilor celorlal ți. Din p ăcate, într -o astfel de
situație confuz ă, nici ceilal ți nu știu mai mult decât el. Din cauza contagiunii, psihozele în
masă capătă, uneori, prop orții incredibile.
În acela și timp, efectele emisiunii radiofonice Războiul lumilor arată cât de puternice,
dar, uneori, și periculoase, pot deveni sursele de informa ție atunci când ele sunt manipulate
într-un anume scop. În acea noapte a lui 1938, foarte puțini au fost cet ățenii care nu au crezut
în ceea ce auzeau la radio și au încercat s ă afle am ănunte de la alte posturi radiofonice. Dar nu
au găsit nic ăieri vreo știre referitoare la respectivul "eveniment". Au telefonat diverselor
cunoștințe, dar nici a cestea nu aveau informa ții suplimentare, singura surs ă referitoare la
"invazie" fiind, pentru to ți, postul ce transmitea "reportajele de la fa ța locului". Lipsa datelor
suplimentare, "t ăcerea" celorlalte posturi au sporit deruta. Fapt ce demonstreaz ă că existența
unei singure surse de informare poate amplifica la maximum efectele manipul ării. Cazul
emisiunii lui Orson Wells este doar un exem plu particular, mai ales c ă s-a petrecut în
condi țiile existen ței unui num ăr considerabil de posturi radiofonice. Lip sa informa țiilor
suplimentare a generat confuzia și a facilitat r ăspândirea psihozei.
Cu mult mai puternic ă însă este influen ța unei surse de informa ție în condi țiile în care nu
există o alternativ ă. Un exemplu edificator îl constituie revolu ția român ă din decembrie 1989,
când televiziunea na țională reprezenta singura surs ă major ă de informare. Nimeni nu avea
posibilitatea, atunci, s ă verifice dac ă într-adevăr existau cei " șaizeci de mii de mor ți" despre
care se vorbea pe post. La fel, zvonurile despre tero riștii care "trag din toate pozi țiile", despre
iminenta aruncare în aer a Combinatului Petrochimic de la Pite ști, despre otr ăvirea apei
potabile ș.a.m.d. erau imposibil de verificat. Însu și faptul c ă principalul obiectiv vizat de cei
care au participat la revolu ție, dar mai ales de cei care au dirijat -o, a fost Televiziunea
Român ă, demonstreaz ă rolul vital al mijloacelor de informare în mas ă, al acestei televiziuni în
special, în canalizarea energiilor umane spre un anume scop. În anii urm ători, mineriadele , ce
au afectat grav imaginea României în lume, au fost posibile tot din cauza p ăstrării televiziunii
naționale ca singur ă surs ă de informare a marii majorit ăți a popula ției. Prezentarea voit

Bogdan Ficeac
6 distorsionat ă a evenimentelor pe postul na țional de televiziune a indus o anume psihoz ă în
masă, preg ătind terenul pentru evenimentele regretabile ce au urmat.
Trebuie reamintit totu și că nu doar studierea mecanismelor de propagare a psihozelor în
masă constituie obiectul acestei c ărți, ci mai ales tehnicile prin care , cu bun ă știință, ele sunt
induse la nivelul unui grup de oameni cât mai larg, de un grup restrâns de indivizi care
urmărește un anume scop.
Rămânând în sfera cre ării psihozelor în mas ă, merit ă amin tită o alt ă isterie colectiv ă de
propor ții, care, la o a naliză mai atent ă, poate p ărea o glum ă prosteasc ă, fără nici o șansă de
reușită. Și totu și, la vremea respectiv ă, sute de mii de oameni s -au lăsat antrena ți în ceea ce
mai târziu va fi consemnat ă în tratatele de psihologie social ă drept Epidemia ciupituril or de
parbrize din Seattle.
În ultima decad ă a lunii martie din 1954, în ziarele din Seattle au început s ă apară tot mai
multe informa ții despre avarierea parbrizelor de automobile din pricina unor ciupituri foarte
fine și a unor mici bule ap ărute în sticl ă. Până atunci, nimeni nu remarcase fenomenul și viața
decurgea în lini ște. Dup ă ce au citit respectivele relat ări din ziare, mai to ți posesorii de
automobile din Seattle au descoperit c ă, într -adevăr, parbrizele le erau ciupite și pres ărate ici –
colo de bu le minuscule. În urm ătoarele trei s ăptămâni, s -a răspândit zvonul c ă respectivele
stricăciuni erau pro duse de ni ște bande de vandali care terorizau ora șul. Telefoanele
circumscrip țiilor de poli ție au început s ă sune continuu. Mii de cet ățeni raportau noi
stricăciuni la parbrizele lor, iar al ții chemau poli ția pentru a -i prinde pe vandalii care tocmai
dispăruseră "dup ă colțul str ăzii". Poli ția s-a dovedit dep ășită de evenimente, mai ales c ă nu
reușise să prind ă nici un bandit. Pe 15 aprilie, primarul din S eattle a declarat c ă stricăciunile
raportate sunt mult prea numeroase pentru a mai încredin ța cazurile poli ției și a cerut
guvernatorului statului Washington (a c ărui capital ă este Seattle), precum și președintelui
Statelor Unite, Dwight D. Eisenhower, s ă ia măsuri urgente. Oamenii au început s ă-și acopere
parbrizele cu ziare sau cuverturi, ori s ă le țină numai în garaje. Nefiind depistat ă nici o band ă
de vandali, a început s ă se răspândeasc ă zvonul c ă ciupiturile ar fi produse de un praf meteoric
sau de c ăderile radioactive ce au urmat unor test ări ale bombei cu hidrogen efectuate cu pu țin
timp în urm ă. Câteva s ăptămâni mai târziu, tot ziarele au fost cele care au ar ătat că tot ceea ce
se întâmpla în Seattle nu era decât o isterie colectiv ă, provocat ă de fa ptul c ă, pentru prima
dată, oamenii au fost determina ți să se uite cu aten ție la parbrizele ma șinilor (întotdeauna
ciupite și cu bule minuscule), în loc s ă priveasc ă prin ele, a șa cum fac de obicei. Epidemia
ciupiturilor de parbrize din Seattle a disp ărut la fel de brusc precum ap ăruse. Nu se mai știe
cine a avut n ăstrușnica idee de a provoca respectiva psihoz ă. Atunci a fost vorba de un renghi
jucat cititorilor. Tehnica îns ă rămâne valabil ă. Ea a fost și va mai fi utilizat ă de artizanii
manipul ării în scop uri mult mai grave decât o simpl ă farsă.
Filmul Triumful voin ței, realizat de Leni Riefenstahl, înf ățișează grandioasa manifesta ție
cu care debuta Congresul Parti dului Na țional Socialist German din septembrie 1934. Filmul
Începe cu o vedere panoramic ă a cerului de un albastru splendid. Apoi, dinspre mun ții tivi ți
cu nori albi, apare un avion argintiu. Dedesubtul s ău, camera începe s ă înregistreze turnurile și
zidurile maiestuoase ale unui ora ș medieval: Nürnberg. Umbra avionului trece peste o coloan ă
uriașă de oameni în c ămăși brune, aflat ă în mar ș. Apar alte și alte str ăzi, toate pline cu șiruri
de oameni m ărșăluind. În cele din urm ă avionul aterizeaz ă și se opre ște într -un loc fastuos
amenajat. Din cabina sa sclipitoare, ca o zeitate coborât ă din ceruri, apare Adolf Hitler. O
mulțime în extaz îi vine în întâmpinare.
Deși realizat în scop de propagand ă, Triumful voin ței conține imagini reale, șocante, ce
dezvăluie unele dintre metodele folosite pentru manipularea pe scar ă largă a colectivit ății

Tehnici de manipulare
7 umane, prec um și rezultatele cutremur ătoare ale acestei manipul ări. Circa un milion și
jumătate de cet ățeni s -au strâns la Nürnberg, în septem brie 1934. Și nu au fost adu și cu for ța.
Asemenea uria șe adun ări de oameni, care participau la procesiuni în lumina tor țelor, asistau
laparade militare impresionante, ascultau discursuri incendiare, ținute de la în ălțimea unor
tribune grandioase, pavoazate cu gigantice însemne naziste, și scandau la unison urale
precum: Sieg heil!, reprezentau o component ă vital ă a "noii ordini " pe care nazi știi o
impuseser ă Germaniei, dup ă ce au preluat puterea în 1933.
Dincolo de asemenea manifesta ții grandioase și de prezen tarea unor filme precum
Triumful voin ței, propaganda nazist ă a pus la punct numeroase alte metode de îndoctrinare.
Pictu ra, arhitectura, teatrul, radioul, ziarele, muzica, toate au fost supuse unei cenzuri stricte,
pentru a putea fi utilizate cu maximum de eficien ță în controlul gândurilor, emo țiilor și
comportamentului fiec ărui cet ățean din cel de -al Treilea Reich. Un vast sistem de manipulare
a fost construit pentru a putea supraveghea și dirija permanent fiecare mijloc de exprimare.
Studierea acestui sistem și analiza tehnicilor utilizate în cadrul s ău pot oferi un posibil
răspuns la întrebarea: "Cum a fost posibil ca naz iștii să ajung ă la putere în Germania și să
declan șeze cel mai devastator conflict armat din istoria omenirii?"
La rândul lor, regimurile comuniste au aplicat, în linii generale, acelea și metode de
manipulare precum cele utilizate de nazi știi ai c ăror du șmani de moarte erau. În fond, și
fascismul și comunismul sunt ideologii totalitare, ce presupun strategii asem ănătoare de
preluare a puterii și apoi de men ținere a acesteia.
Spre exemplu, manifest ările grandioase ce marcau discursu rile lui Adolf Hitler fac parte
din aceea și categorie cu spectacolele ce acompaniau cuvânt ările lui Kim Ir Sen sau ale lui
Nicolae Ceau șescu. Doar recuzita era diferit ă.
Un alt element comun, din p ăcate, îl reprezint ă dezastrul și nenum ăratele victime umane
pe care le las ă în urm ă prăbușirea regimurilor totalitare. Și iarăși, din p ăcate prea târziu, apar
întrebări de genul: "Cum a fost posibil ca astfel de lucruri s ă se întâm ple?" Unul dintre
capitolele acestei c ărți radiografiaz ă tocmai mecanismele intime utilizate de propov ăduitorii
totalitarismului pentru a remodela gândirea celor pe care îi conduc.
În campania electoral ă din vara lui 1988, în Statele Unite, vicepre ședintele George Bush
se situa mult în urma guverna torului Michael Dukakis în cursa pentru fotoliul de la Casa
Albă. Majoritatea observatorilor erau convin și că avantajul lui Dukakis era imposibil de
întrecut. Și totu și, spre surpriza general ă, în numai câteva luni, George Bush a redus
handicapul, l -a anulat și a câ știgat alegerile. Cei mai mul ți anali ști politici su nt de p ărere c ă
Willie Horton a jucat rolul principal în aceast ă spectaculoas ă răsturnare de situa ție. Revista
Time îl denumea: Cel mai valoros juc ător din echipa lui George Bush.
Cine era acest Willie Horton? Nu f ăcea parte dintre cei care au sus ținut fin anciar
campania electoral ă a lui Bush și nici nu se num ăra printre consilierii viitorului pre ședinte. De
fapt, cei doi nici nu se întâlniser ă vreodat ă.
Willie Horton era un delincvent afro -american, care fusese eliberat dintr -o închisoare din
statul Massac husetts, înainte de termen, în cadrul unui program de reabilitare. Imediat dup ă
eliberare, el a fugit în statul Maryland, unde a violat o femeie dup ă ce i-a rănit concubinul.
Michael Dukakis era guvernator în Massachusetts atunci când a fost ini țiat respec tivul
program de reabilitare.

Bogdan Ficeac
8 Bush l -a acuzat pe Dukakis c ă acționeaz ă prea "moale" atunci când se pune problema
combaterii criminalit ății. Echipa lui Bush a preg ătit imediat o serie de clipuri electorale pentru
televiziune, precum și articole publicitare pentru pres ă, în care era prezentat ă figura lui
Horton, în cele mai sinistre posturi. De asemenea erau transmise imagini cu delincven ți
intrând și ieșind în voie prin u șa turnant ă a unei închisori.
Asemenea clipuri și articole au atins coarda sensibil ă a multor americani, care se temeau
de escalada violen ței, și au indus în rândurile opiniei publice sentimentul c ă justiția american ă
este prea blând ă cu criminalii și chiar îi favorizeaz ă în detrimentul cet ățenilor obi șnuiți. Pe de
altă parte, faptul c ă Hort on era negru a resuscitat anumite prejudec ăți rasiale în rândurile
albilor, care totu și constituie majoritatea electoratului.
Evident, în toate clipurile, Dukakis era f ăcut răspunz ător pentru sus ținerea programelor
de reabilitare a de ținuților, pro grame c e aveau ca rezultat alte noi crime.
În replic ă, Michael Dukakis a venit cu o impresionant ă canti tate de statistici și argumente.
El a subliniat c ă Massachusetts era numai unul din multele state în care se introduseser ă
programele de reabilitare și că însu și guvernul federal (în cadrul c ăruia George Bush era
vicepre ședinte) eliberase de ținuți înainte de termen. Dukakis a demonstrat cu date concrete c ă
respectivele programe erau eficiente. Din cei cincizeci și trei de mii de de ținuți elibera ți
înainte de ter men în 1987, foarte pu țini au recidivat. Pe lâng ă toate aceste argumente în
favoarea reabilit ării criminalilor, Dukakis și-a continuat campania electoral ă și cu numeroase
alte promisiuni: patru sute de mii de noi locuri de munc ă, reducerea masiv ă a taxelor ,
creșterea num ărului de poli țiști pe str ăzi ș.a.m.d.
Dar americanii erau s ătui de statistici și de promisiuni la modul general. Dac ă Dukakis ar
fi avut un consilier specializat în psihologia social ă, acesta i -ar fi putut spune c ă oamenii sunt
profund îngr ijorați și chiar furio și din cauza faptului c ă ei sau cei care le sunt dragi pot fi
atacați, bătuți și chiar omorâ ți în plin ă strad ă, că nu sunt interesa ți de statistici, grafice sau
date generale, ci de alegerea ca pre ședinte a unui tip "dur", care s ă le asigure lini ștea. A șa cum
promitea s ă facă George Bush…
Nimeni nu poate spune dac ă George Bush a fost un pre ședinte mai bun decât ar fi putut
să fie Michael Dukakis. Cert este îns ă că el a avut o mai bun ă echip ă de speciali ști în
campanii electorale, o echip ă care a știut cum s ă influen țeze decisiv opiniile electoratului,
speculându -i starea de spirit și speculând momentul.
Faptul c ă oamenii sunt mai pu țin interesa ți, în momentele decisive, de analiza la rece a
datelor și a fenomenelor, preferând s ă se g hideze dup ă simțuri și dup ă ceea ce le dicteaz ă
instinctul de conservare este demonstrat și de un alt exemplu, care, la prima vedere, ar p ărea
în contradic ție cu concluziile trase în urma campaniei electorale descrise mai sus. În ultimele
două decenii, în Statele Unite s -a desf ășurat o campanie vast ă împotriva fuma tului. În acela și
timp, companiile produc ătoare de țigări au pus în joc uria șe sume de bani pentru publicitate.
Campania antifumat se axa pe prezentarea a numeroase date și statistici referitoare la
bolile grave cauzate de fumat și la efectele devastatoare ale acestora. În replic ă, produc ătorii
de țigări au lansat clipuri și articole publicitare, în care țigările erau asociate cu distrac ția, cu
aventura, cu dragostea, cu tinere țea. Nimic despre da te, nimic despre statistici. Și totu și
adversarii fumatului au avut succes. În dou ă decenii, num ărul fum ătorilor americani s -a
înjum ătățit. Contradic ția cu confruntarea Bush -Dukakis este doar aparent ă. Deși campania
antifumat utiliza statistici și date con crete, esen ța ei se referea la îns ăși supravie țuirea

Tehnici de manipulare
9 individului. Iar pentru foarte mul ți, sănătatea și viața s-au dovedit mai pre țioase decât
aventura ori distrac țiile.
În acela și timp, nu trebuie neglijat faptul c ă antifum ătorii au folosit, pe lâng ă num eroasele
date medicale, și clipuri de tele viziune în care se f ăcea apel la cele mai profunde sentimente
umane, precum dragostea și preocuparea pentru copii, pentru s ănătatea și viitorul lor. Spre
exemplu, unul dintre aceste clipuri, avansat ca model în ma i toate manualele destinate
agenților de publicitate, prezenta un b ăiețel și o feti ță, în podul unei case. Copiii descoper ă un
cufăr vechi și scot din el hainele de miri ale p ărinților. Feti ța îmbrac ă rochia alb ă, mult prea
mare pentru ea, încal ță pantofii uriași ai mamei și începe s ă se machieze cu stâng ăcie, în fa ța
unei oglinzi vechi. B ăiatul, la fel, î și pune pe el hainele largi ale tat ălui, apoi vine lâng ă fetiță
și se privesc amândoi în oglind ă. Clipul nu are nici o explica ție. Abia în final, pe ecran apare
un text lapidar: Copiii tind s ă-și imite p ărinții. Dumneavoastr ă fuma ți? Statisticile au
demonstrat c ă prezentarea acestui clip a avut efecte sensibil mai mari decât toate celelalte
clipuri referitoare la urm ările negative ale fumatului asupra s ănătății.
Acest ultim exemplu ilustreaz ă unul dintre pu ținele cazuri în care tehnicile de influen țare
a opiniei publice sunt utilizate în scopuri nobile. Din p ăcate, cel mai adesea, manipularea în
masă este exercitat ă de un grup restrâns, în folosul propriu și în detrimentul intereselor celor
mulți. Însă, indiferent de scop, tehnicile r ămân acelea și…
Despre Guyana, opinia public ă mondial ă nu are prea multe cuno ștințe. Situat în nordul
continentului sud -american, statul are cea mai mare parte a suprafe ței acop erită cu mla știni și
păduri tropicale de nep ătruns. Pu țin peste șapte sute de mii de oameni tr ăiesc în localit ățile de
pe coast ă. Numele statului a c ăpătat la un moment dat o oarecare popularitate datorit ă cărții
fostului ocna ș-evadat Papillon, în rest via ța guyanezilor este înv ăluită de un anonimat deplin.
Și totu și, în noiembrie 1978, Guyana a ajuns brusc în aten ția întregii lumi. Ziarele, posturile
de radio și tele viziune aveau ca principal subiect o inexplicabil ă tragedie petre cută undeva în
jungla în conjurat ă de mla știni. Pe 18 noiembrie, în acel an, nou ă sute unsprezece oameni,
adepți ai sectei Templul poporului, s-au sinucis în cadrul unei ceremonii bizare. Secta era
condus ă de pastorul Jim Jones, care a murit împreun ă cu adep ții săi.
Povestea lui J im Jones începuse cu peste dou ă decenii în urm ă, în Indiana, unde el a
fondat Templul poporului. Pe atunci, Jones propov ăduia toleran ța interrasial ă, iar adep ții săi îi
ajutau pe s ărmani, îi hr ăneau, le g ăseau uneori locuri de munc ă. Pe m ăsură ce congrega ția sa
creștea, Jim Jones a început s ă pretind ă tot mai mult devotament și supunere adep ților săi. În
1965, urmat de circa o sut ă de oameni, s -a mutat în California. Secta a început s ă se dezvolte,
au fost înfiin țate nuclee noi, iar Cartierul General s -a stabilit la San Francisco.
Dincolo de imaginea sa public ă, de lider spiritual foarte iubit de adep ți, militând pentru
armonia interrasial ă, "părintele" Jones a început s ă-și construiasc ă și în cadrul sectei sale
imaginea unui Mesia, venit ca o binecuvântare în mijlocul oamenilor. El i -a determinat pe
adepții săi să-l venereze și să i se închine în cadrul unor ritualuri tot mai sofisticate. În acela și
timp, se folosea de num ărul tot mai mare al membrilor sectei, precum și de supu nerea lor
desăvârșită în fața ordinelor sale, pentru a -și spori influen ța politic ă.
Templul poporului a căpătat amploare. Pentru a avea puterea absolut ă asupra supu șilor
săi, Jim Jones le -a cerut o loialitate absolut ă, a ini țiat un sistem foarte riguros de disciplinare a
"rătăciților" și a început s ă prezic ă, în cuvânt ările sale, sfâr șitul lumii în urma unei iminente
catastrofe nucleare. Evident, singurii care ar supravie țui holocaustului ar fi cei care credeau
sincer în el. În multe din predicile sale ataca rasismul și sistemul capital ist, îns ă cele mai

Bogdan Ficeac
10 virulente atacuri erau îndreptate împotriva inamicilor Templului poporului și, mai ales,
împotriva acelor adep ți care se mai îndoiau de caracterul s ău mesianic.
Secta a început s ă-i îngrijoreze tot mai mult pe locuitorii din San Francisc o. Rudele celor
racola ți făceau apel la autorit ăți, ziarele publicau tot mai multe articole defavorabile lui Jones,
iar tensiunea a atins punctul culminant o dat ă cu o veritabil ă bătălie juridic ă în urma c ăreia
Jim Jones amenin ța să obțină custodia asupra unui b ăiețel de șase ani, în ciuda opozi ției
rudelor acestuia.
Predicatorul a sim țit că zilele sectei sale sunt num ărate în California, de aceea a hot ărât să
plece, împreun ă cu aproape o mie dintre adep ți, în Guyana. Acolo, izola ți în jungla
înconjurat ă de mlaștini, au construit a șezarea Jonestown.
Foarte pu ține informa ții au mai ajuns în Statele Unite despre ceea ce se petrecea în
"comunitatea socialist ă creștină" din Jonestown, dup ă cum o denumea însu și pastorul. Cei
care doreau s ă părăseasc ă secta, sau d oar se îndoiau de Jones, erau supu și unor pedepse
severe, mergând de la umilirea public ă până la bătăi crâncene.
În noiembrie 1978, Leo Ryan, membru al Congresului Statelor Unite, a plecat spre
Guyana spre a verifica informa țiile conform c ărora, în Jonesto wn, oamenii erau ținuți
împotriva voin ței lor. Ryan a luat cu el câ țiva ziari ști și câteva rude îngri jorate ale unora dintre
sectan ți. Ajun și la Jonestown, au petrecut acolo o sear ă și începutul zilei urm ătoare,
ascultându -i pe mem brii comunit ății cum î și laud ă viața paradisiac ă. Toți își exprimau dorin ța
fermă de a r ămâne acolo. Și totu și, dou ă familii au reu șit să-i strecoare lui Ryan mesaje în
care îl implorau s ă-i ia cu el la plecare. Dup ă încheierea vizitei, în timp ce Ryan, echipa sa și
"ereticii" s e preg ăteau s ă urce în avion, câ țiva pistolari din garda lui Jim Jones au deschis
focul și au ucis cinci oameni, inclusiv pe Leo Ryan.
În timp ce dinspre pista de aterizare se auzeau împu șcăturile, Jones a adunat toat ă
comunitatea, le -a spus oamenilor c ă inamicii sunt pretutindeni și că este timpul s ă treac ă la
"sinuciderea revolu ționară", așa cum o exersaser ă, teoretic, de nenum ărate ori pân ă atunci.
Oamenii de încredere ai lui Jones și-au luat armele pentru a supraveghea mai bine ritualul. Un
bol mare de cristal, con ținând suc de fructe în care se turnaser ă sedative și cianur ă, a început
să circule printre oameni. Adul ții au fost sf ătuiți să-și ucid ă întâi copiii, apoi s ă-și ia și ei
viața. Câțiva au protestat, îns ă reacția mul țimii i -a redus la t ăcere.
Acel ultim discurs al lui Jim Jones, întrerupt de interven țiile unora dintre adep ți, a fost
imprimat pe casete audio și a ajuns apoi la cuno ștința opiniei publice. Este halucinant ce s -a
întâmplat acolo, în numai câteva minute…
Jones: Mi-am dat toat ă silin ța să vă asigur o via ță mai bun ă. Dar în ciuda tuturor
încerc ărilor mele, o mân ă de oameni, cu minciunile lor, ne -au făcut via ța imposibil ă. Dac ă
nu putem tr ăi în pace, atunci s ă murim în pace!… (mulțimea aplaud ă)… Am fost atât de crunt
înșelați… În următoarele câteva minute unul dintre oamenii din acel avion îl va împu șca pe
pilot… Știu asta… Nu am pl ănuit-o, dar știu că se va întâmpla… Nu avem sc ăpare… A șa că
părerea mea este s ă fiți blânzi cu copiii, s ă fiți blânzi cu b ătrânii și să luați poțiunea a șa cum
o făceau vechii greci. S ă trece ți dincolo în lini ște, pentru c ă noi nu ne sinucidem, acesta este
un act revolu ționar… Nu mai exist ă cale de întoarcere. Doar du șmanii se vor întoarce pentru
a spune alte și alte minciuni…
O femeie: Simt c ă atât timp cât mai exist ă viață, exist ă și speran ță…

Tehnici de manipulare
11 Jones: Și totu și, cândva fiecare trebuie s ă moar ă…
Mulțimea: Așa este! A șa este!
Jones: Ce au f ăcut și ce fac acei oameni, ce ne preg ătesc ei înseamn ă o via ță mai rea
decât iadul… Pentru mine, moa rtei nu este un lucru însp ăimânt ător… Via ța este cea
blestemat ă… Nu merit ă să trăim cum vor ei…
Femeia: Dar mi -e frică să mor…
Jones: Nu cred. Nu cred c ă ți-e frică…
Femeia: Cred c ă sunt prea pu țini cei care ne -au părăsit, pentru ca o mie dou ă sute de
oameni s ă-și dea vie țile pentru ei… M ă uit la to ți copiii ace știa și cred c ă ei merit ă să
trăiască…
Jones: Eu cred c ă merit ă mai mult… merit ă liniștea. Cel mai bun lucru pe care îl putem
face este s ă părăsim aceast ă lume blestemat ă… (mulțimea aplaud ă în delir)
Un bărbat: S-a terminat, surioar ă… Am tr ăit o zi minunat ă… (aplauze)
Al doilea b ărbat: Dacă ne spui c ă trebuie s ă ne d ăm vie țile acum, suntem preg ătiți…
(aplauze)
Peste țipetele copila șilor for țați să înghit ă otrava, vocea lui Jone s se aude insistând asupra
necesit ății sinuciderii, gr ăbindu -i pe oameni…
Jones: Vă rog, lua ți doctoria. Este simplu, foarte simplu. Nu ve ți avea convulsii… Nu v ă
fie team ă să muri ți… Altfel ve ți vedea curând oameni aterizând aici… Venind s ă ne tor tureze
poporul…
A doua femeie: Nu trebuie s ă ne îngrijor ăm. Fiecare s ă-și păstreze calmul și să încerce
să-i liniștească pe copii… Ei nu plâng de durere, ci numai pentru c ă gustul po țiunii este pu țin
amar…
A treia femeie: Nu este nimic de plâns. E ce va care ar trebui s ă ne înveseleasc ă…
(aplauze)
Jones: Vă rog, pentru numele lui Dumnezeu, s ă trecem mai repede peste asta… Este o
sinucidere revolu ționar ă. Nu este o simpl ă sinucidere menit ă să ne distrug ă… (vocile se
roagă: "Tată.."; aplauze)
Al treilea b ărbat: Tatăl ne-a adus atât de departe. Eu aleg s ă merg cu El mai departe…
Jones: Trebuie s ă murim cu demnitate. Mai repede, mai repede, mai repede… Trebuie s ă
ne gr ăbim… Înceta ți istericalele. Moartea este de un milion de ori mai preferabil ă decât s ă
trăim înc ă o zi din via ța asta blestemat ă… Dac ă ați ști ce v ă așteaptă, ați fi ferici ți că trece ți
dincolo în noaptea asta…
A patra femeie: A fost o mândrie s ă merg al ături de voi în aceast ă permanent ă luptă
revolu ționar ă… nu îmi mai pot dor i altceva decât s ă-mi dau și viața pentru socialism, pentru
comu nism. Î ți mulțumesc, Tat ă, pentru tot…

Bogdan Ficeac
12 Jones: Doamne, prime ște-ne vie țile… Nu ne sinucidem. Facem un act revolu ționar de
sinucidere, pentru a protesta împotriva unei lumi inumane…
A dou a zi, când echipele trimise de autorit ăți au ajuns în Jonestown, au descoperit acolo o
priveli ște terifiant ă. Sute de cadavre z ăceau în jurul podiumului de pe care le vorbise Jim
Jones. Sectan ții muriser ă îmbr ățișați sau ținându -se de mân ă. Doar câ țiva se pare c ă
rezistaser ă, motiv pentru care li s -a turnat otrava cu for ța pe gât ori li s -a injectat. Cadavrul lui
Jim Jones se afla printre cele ale adep ților săi.
Întreaga lume a fost șocată de ceea ce s -a întâmplat în micu ța așezare din jungla Guyanei.
Nimen i nu putea în țelege cum au ajuns sute de oameni simple marionete, cum și-au urmat
liderul f ără să raționeze, cum au ajuns s ă-i îndeplineasc ă dorin țele și să se supun ă într-atât,
încât s ă-și omoare copiii și apoi s ă se sinucid ă. Aceast ă carte î și propune s ă dea un posibil
răspuns la astfel de întreb ări. Mai ales c ă tot ceea ce s -a întâmplat la Jonestown nu reprezint ă
un caz singular. Chiar dac ă numărul victimelor nu a atins asemenea dimensiuni ca în Guyana,
istoria s -a repetat, în linii mari, cu secta davidi enilor, în 1993.
David Koresh, conduc ătorul sectei, a refuzat s ă permit ă autorit ăților accesul în veritabilul
fort pe care îl construise, din lemn, în apropiere de localitatea Waco, din Texas. Oamenii legii
voiau s ă verifice unele zvonuri conform c ărora me mbrii cultului î și maltratau copiii. For țând
intrarea în fort, patru agen ți federali au fost uci și în cadrul unui schimb de focuri cu sectan ții
baricada ți în interior. A urmat un asediu de cincizeci și una de zile. De și unii dintre membrii
cultului au p ărăsit fort ăreața, Koresh a refuzat s ă se predea. În cele din urm ă, poli țiștii au
hotărât să dea asaltul decisiv, precedat de aruncarea unor grenade cu gaz lacrimogen în incinta
fortului. În lupta ce a urmat, cl ădirile au fost cuprinse de fl ăcări și mistuite complet în mai
puțin de treizeci de minute. Cercet ările ulterioare au demonstrat c ă focul fusese pus de
davidieni, dup ă ce, mai întâi, și-au ucis copiii, într -un gest disperat de a refuza s ă se predea.
Nimeni dintre cei afla ți înăuntru nu a sc ăpat din ince ndiu. Dup ă ce s-au stins fl ăcările, au fost
descoperite r ămășițele a șaptezeci și cinci de persoane. Și din nou au ap ărut întreb ări de genul:
"Cum a fost posibil s ă se întâmple a șa ceva?"
În 1995, de data aceasta în Europa, opinia public ă a fost din nou șocată de sinuciderea
colectiv ă a unora dintre adep ții sectei Templul soarelui, ale căror trupuri au fost g ăsite într -o
vilă izolat ă din Elve ția. Și exemplele pot continua.
Însă cazurile amintite pân ă acum reprezint ă doar urm ările duse pân ă la extrem ale uno r
încerc ări de remodelare total ă a gândirii umane, în cadrul unor secte, care, la început, par cu
totul inofensive. Numeroase alte exemple, f ără conota ția tragic ă a celor de mai sus, dar
generând o îngrijorare la fel de mare, apar aproape la tot pasul. Ade pții cultului Hare Krishna
au dezvoltat tehnici extrem de subtile de manipulare, nu numai pentru a face noi prozeli ți, ci
și cu scopul de a strânge fonduri pentru sect ă, pe strad ă, de la trec ători obi șnuiți. Membrii
sectei Biserica Unific ării, conduse de s ud-coreeanul Sun Myung Moon, particip ă periodic, pe
stadioane, la ceremoniile unor c ăsătorii în mas ă. Mii de cupluri sunt unite în acela și timp, f ără
ca mirii s ă se fi cunoscut vreodat ă. Cuplurile sunt alc ătuite de Moon și de suita sa. Adep ții
sectei Copii i Domnului, conduse de David Berg, î și doneaz ă de bun ă-voie întreaga avere
bisericii, în fapt conduc ătorului acesteia. În România, conform relat ărilor din pres ă, tinerii
adepți ai unei pseudosecte, conduse de un anume Gregorian Bivolaru, particip ă la orgii
sexuale în grup, ajungând chiar s ă accepte un ritual în care î și beau unul altuia urina, convin și
fiind de liderul lor c ă aceasta reprezint ă un "izvor de s ănătate".
Din nou apar întreb ări de genul: "Cum este posibil?"

Tehnici de manipulare
13 Trebuie amintit, ca o ironie a sor ții, că atunci când echipele trimise de autorit ăți au sosit
la locul tragediei din Jonestown au v ăzut deasupra podiumului înconjurat de sute de cadavre,
de unde Jones î și ținuse discursurile, o pancart ă pe care scria cu litere de -o șchioap ă: "ACEIA
CARE NU Î ȘI AMINTESC TRECUTUL, SUNT CONDAMNA ȚI SĂ-L REPETE".
Tocmai pentru a nu se repeta un astfel de trecut, și nu numai de aceea, o asemenea carte
este necesar ă…

Tehnicile de manipulare sunt dintre cele mai diverse, de la foarte simple la extrem de
sofisticat e, de la cele cu efecte imediate pân ă la cele ale c ăror urm ări se v ăd dup ă ani de zile
sau chiar dup ă decenii, de la unele utilizate pentru influen țarea unei anumite persoane, într -o
anumit ă împrejurare, pân ă la altele axate pe remodelarea unei întregi soc ietăți.
Pe lâng ă exemplele de pân ă acum, cu larg ă rezonan ță, este interesant de amintit și un caz
de manipulare din cele aparent f ără prea mare importan ță.
În 1736, Benjamin Franklin m ărturisea c ă a utilizat înv ățămintele din în țelepciunea
popular ă ca str ategie politic ă. Episodul va fi cunoscut mai târziu, dup ă preluarea sa ca
exemplu, în manualele de psihologie social ă, drept: "Manipularea Ben Franklin". Despre ce
este vorba?
Pe când era membru în forul legislativ al statului Pennsylvania, Franklin era to t timpul
contrat de un oponent politic, care p ărea chiar s ă-l antipatizeze. Situa ția devenise enervant ă,
motiv pentru care Ben Franklin a început s ă se gândeasc ă tot mai des la o solu ție prin care s ă-l
reduc ă la tăcere pe respectivul oponent. Și a g ăsit-o. Iată-l povestind singur în ce mod a
acționat:
Nu m ă încânta ideea sâ -i câștig favorurile manifestând un respect servil fa ță de el, a șa că
am folosit o alt ă metod ă. Auzind c ă are în biblioteca lui o carte foarte rar ă și valoroas ă, i-am
scris un bile țel în care îmi exprimam dorin ța de a citi cu aten ție respectivul volum și îl rugam
să-mi fac ă favoarea de a mi -l împrumuta pentru câteva zile. Mi l -a trimis imediat, iar eu i l –
am restituit peste vreo s ăptămână împreun ă cu un alt bile țel în care îmi ar ătam recun oștința
pentru favoarea pe care mi -o făcuse. Când m -a întâlnit din nou la Camer ă, s-a apropiat de
mine și mi-a vorbit (ceea ce nu f ăcuse niciodat ă înainte), folosind un ton extrem de civilizat.
Apoi, în toate ocaziile și-a arătat bun ăvoința în a m ă servi, așa că am devenit buni prieteni,
iar prietenia noastr ă a durat pân ă la moartea lui. Acesta este un alt exemplu al adev ărului
cuprins într -o veche zical ă, pe care am înv ățat-o și care spune: "Cel care ți-a făcut odat ă o
favoare, este mult mai disponibil s ă te ajute din nou decât acela care î ți este obligat. "
Scepticii ar putea fi înclina ți să cread ă că succesul lui Franklin fusese determinat, în mare
măsură, de farmecul s ău personal și mai pu țin de strategia aplicat ă. Pentru a clarifica
problema, doi cercet ători în psihologie, Jon Jecker și David Landy, au imaginat, în 1969, un
experiment care s ă determine cât mai obiectiv efectul "Manipul ării Ben Franklin". Ei au
propus unei grupe de studen ți să participe la un test oarecare, în prezen ța unui experimentator.
De pe urma testului fiecare student a câ știgat o anumit ă sum ă de bani. Ceva mai târziu,
experimentatorul a abordat o treime dintre studen ți, explicându -le că a finan țat testul din
propriul s ău buzunar și că nu mai are nici un fel de fonduri pentru a conti nua cercet ările. La
sfârșit i-a întrebat: Ca o mare favoare pentru mine, a ți fi dispu și să returna ți banii pe care i –
ați câștigat? Aceea și cerere a fost f ăcută și celei de -a doua treimi dintre studen ți (diferite de
prima), îns ă de aceast ă dată cel care a f ormulat -o nu a mai fost experimentatorul, ci secretarul

Bogdan Ficeac
14 Catedrei de psihologie, care le -a explicat studen ților c ă banii provin din fondurile
universit ății, care au ajuns la limita inferioar ă. Restul de studen ți (a treia treime) nu au primit
nici o solicita re în ceea ce prive ște banii. În cele din urm ă, fiecare student a fost rugat s ă mai
completeze un chestionar, care îi cerea, printre altele, s ă-i acorde o not ă între 1 și 10
experimentatorului.
Media notelor acordate de "neutri" (cei c ărora nu li s -a pomen it de returnarea fondurilor)
a fost 5,8. Media notelor date de cei c ărora favoarea le -a fost cerut ă de c ătre secretarul
Catedrei a fost de 4,4. Cei care au fost ruga ți de experimentator s ă returneze banii i -au dat
note cu o medie de 7,2, convin și fiind c ă este un tip simpatic și merit ă să fie ajutat.
Experimentul a dovedit c ă "Manipularea Ben Franklin" nu depinde de farmecul celui care
o aplic ă, ci are un caracter strict obiectiv…

Pe 4 noiembrie 1991, în New Yorker apărea o scurt ă știre: În ultimele d ouă săptămâni, în
tunelurile metroului din New York au fost uci și un cer șetor, un lucr ător de la între ținere și un
câine. Nou ăzeci de oameni au telefonat la Autoritatea de Tranzit pentru a -și exprima
îngrijorarea în leg ătură cu soarta câinelui, îns ă numai trei apeluri au fost în leg ătură cu
lucrătorul. Nimeni nu s -a interesat de cer șetor.
Știrea ilustreaz ă elocvent fenomenul dezumaniz ării. În termenii psihologiei sociale,
dezumanizarea înseamn ă actul de a percepe victimele ca fiin țe nonumane. Dezumanizarea
slăbește sentimentul de respingere instinctiv ă a violen ței și faciliteaz ă escalada actelor de
agresiune, sub diversele lor forme.
Încă un exemplu care demonstreaz ă că, din nefericire, feno menul de dezumanizare nu
este deloc rar. Conform articolelor ap ărute în presa româneasc ă, ce preluau date furnizate de
Institutul Medico -Legal din Bucure ști, în timpul celor dou ă săptămâni de viscol puternic din
noiembrie 1995, circa o sut ă cincizeci de oameni și-au pierdut via ța pe str ăzi, în marea lor
majoritate cer șetori și cetățeni fără locuin țe. O tragedie de propor ții, care nu a declan șat îns ă
nici o reac ție. Oficialit ățile au consemnat faptul ca pe ceva obi șnuit în astfel de perioade cu
vreme rea, politicienii nu i -au dat nici cea mai mic ă importan ță, dar cel mai î ngrijor ător este
faptul c ă nici m ăcar opinia public ă nu a reac ționat în vreun fel. Victimele au fost catalogate
drept "cer șetori", "vagabonzi", "be țivi" ș.a.m.d., extrem de pu țini fiind cei care le -au privit ca
pe niște fiin țe umane, ca pe ni ște semeni, in diferent de starea lor material ă, de vârst ă sau de
eventualele vicii, pentru care, într -o mare m ăsură, societatea este responsabil ă. O sut ă
cincizeci de oameni au murit pe str ăzi, în câteva zile, f ără ca semenii lor s ă se sinchiseasc ă și
să ceară măcar con struirea unui banal azil de noapte pentru ad ăpostirea vitregi ților de soart ă.
Fenomenul dezumaniz ării exist ă și el este îngrijor ător de r ăspândit. Îns ă mult mai
îngrijor ător este faptul c ă artizanii ma nipulării îl pot induce și exploata la maximum, prin
tehnici specifice, atunci când interesele lor o cer. Iar efectele sunt însp ăimântătoare.
Exterminarea celor șase milioane de evrei în a doua conflagra ție mondial ă, lansarea bombelor
de la Hiroshima și Nagasaki, masacrele ce au provocat și continu ă să provo ace milioane de
victime în toate r ăzboaiele de pe glob, miile de vie ți distruse în atentatele teroriste,
nenum ăratele victime ale regi murilor totalitare și multe alte atrocit ăți au fost și sunt posibile și
prin aplicarea tehnicilor de dezumanizare la adre sa inamicului. Nazi știi ucideau evrei nu

Tehnici de manipulare
15 oameni, comuni știi ucideau dușmani ai poporului, nu oameni, comandourile teroriste arabe
ucideau agenți ai imperialismului, nu oameni ș.a.m.d.
Prima etap ă în a determina oamenii obi șnuiți să-și ucid ă sau s ă-și prigo neasc ă semenii
este dezumanizarea poten țialelor victime prin tehnici specifice de manipulare, pe care se
bazeaz ă întregul sistem propagandistic menit s ă declan șeze și să susțină conflictele…
Iată numai câteva argumente care fac necesar studiul tehni cilor de manipulare a
conștiințelor. Pentru a putea rezista celor care doresc s ă perverteasc ă mințile semenilor lor,
transformându -i în simple marionete sau într -o mas ă de manevr ă, pentru a putea rezista chiar
și încerc ărilor minore de a fi for țați să accep tăm sau s ă facem lucruri care nu ne sunt în fire,
cunoa șterea unor asemenea tehnici este un prim pas…

Bogdan Ficeac
16

Scurt ă clasificare a manipul ărilor

Situațiile sociale exercit ă un control semnificativ asupra comportamentului uman.
Acțiunile și reac țiile indi vidului la stimulii dintr -un anumit mediu social sunt determinate de
forțe și constrângeri specifice acelui mediu, într -o măsură mult mai mare decât ar fi de
așteptat dac ă s-ar avea în vedere doar perso nalitatea intim ă a celui în cauz ă. Chiar și aspecte
care par banale, nesemnificative, pot determina schimb ări majore în compor tamentul
persoanelor aflate într -o anume situa ție social ă. Cuvinte, etichete, lozinci, semne,
regulamente, legi și, într -o mare m ăsură, prezen ța celorlal ți sunt factori cu o mare put ere de
influen ță asupra individului, dirijându -i reac țiile și comportamentul uneori chiar f ără ca
respectivul s ă-și dea seama.
În termenii psihologiei sociale, putem vorbi de manipulare atunci când o anume situa ție
social ă este creat ă premeditat pentru a i nfluen ța reac țiile și comportamentul manipula ților în
sensul dorit de manipulator.
Manipul ările pot fi clasificate în func ție de diverse criterii. Profesorul Philip Zimbardo,
de la Universitatea Stanford, Cali fornia, utilizeaz ă drept criteriu amplitudinea modific ărilor
efectuate într -o anumit ă situa ție social ă. Astfel "manipul ările mici" sunt cele ob ținute prin
schimb ări minore ale situa ției so ciale. Trebuie remarcat c ă, deși în aceast ă accep țiune ma –
nipulările pot fi clasificate ca mici, medii și mari, c onsecin țele lor nu respect ă o
coresponden ță strict ă cu amplitudinea modific ărilor ini țiale. Spre exemplu, schimb ări mici pot
avea consecin țe majore și invers.

Manipul ările mici, obținute prin modific ări minore ale situa ției sociale, pot avea, uneori,
efecte surprinz ător de ample. De pild ă, dona țiile pot cre ște sim țitor atunci când cererea este
însoțită de un mic serviciu, aparent nesemnificativ, de un apel la binecuvântarea cereasc ă sau
chiar numai de înf ățișarea celui care formuleaz ă cererea. Membrii s ectei Hare Krishna au pus
la punct un sistem extrem de simplu și de eficient pentru adunarea fondurilor. Un membru al
sectei, ras în cap și înve șmântat în specifica tog ă albă, se plaseaz ă în sala de sosiri a unui
aeroport și îi așteaptă pe călători cu o fl oare în mân ă. Când ace știa încep s ă iasă, își oche ște
imediat o "victim ă" și îi ofer ă floarea insistând s ă fie primit ă fără nici o obliga ție, doar a șa, ca
semn al bucuriei de a tr ăi și al iubirii fa ță de semeni. Dac ă darul este acceptat, imediat
membrul se ctei scoate o mic ă revist ă a cultului și o ofer ă și pe aceasta, dar de ast ă dată contra
unei… mici dona ții. Foarte pu țini sunt cei care pleac ă numai cu floarea, f ără a face vreo
donație. La fel, cei care adun ă fonduri pentru diverse ac țiuni de protejare a mediului, de pild ă,
îi roag ă pe trec ători s ă semneze într -un registru voluminos, despre care se afirm ă că va
constitui unul din "argumentele" respectivei organiza ții în ac țiunile de convingere a
autorit ăților. De asemenea, semnatarului i se ofer ă și o in signă sau o mic ă plant ă. Abia la

Tehnici de manipulare
17 sfârșit se formuleaz ă cererea pentru o dona ție "nesemnificativ ă". Din nou, foarte pu țini sunt
cei care, dup ă ce au semnat și au primit insigna, pleac ă fără să-și subțieze portmoneul.
Cerșetorii utilizeaz ă și ei nenum ărate t rucuri pentru a stimula spiritul caritabil al
trecătorilor. La cer șit sunt trimi și mai ales copiii, dezbr ăcați iarna, plângând vara, uneori
mutila ți inten ționat pentru a spori mila cet ățenilor. Sume importante sunt pl ătite celor care
compun versurile și mu zica unor cântece deosebit de lacrimogene, gen: Fără mam ă, fără
tată… Sărbătorile de iarn ă sunt exploatate cu s ăptămâni de zile înainte sau dup ă, prin
îngânarea de colinde care s ă sensibilizeze poten țialul donator etc. Sume incredibil de mari
sunt adunat e de sp ălătorii de parbrize, care î și deghizeaz ă cerșetoria sub aparen ța unor servicii
utile celor afla ți la volan. În Bucure ști, pentru mai pu țin de treizeci de secunde cât dureaz ă
curățatul unui parbriz, se prime ște, în medie, o sum ă echivalent ă cu câ știgul unui muncitor în
treizeci de minute. Îns ă foarte pu țini dintre cei care dau banii se gândesc la acest lucru.
În 1966, Scott Fraser și Jonathan Freedman au imaginat un experiment care a demonstrat
obiectivitatea unor asemenea tehnici de manipulare minor ă. Despre ce era vorba? Într -un
cartier obi șnuit, casele au fost luate la rând și fiec ărui proprietar i s -a propus s ă permit ă
instalarea, în fa ța curții sale, a unui panou imens pe care scria Conduce ți cu pruden ță. Deși s-a
făcut apel la spiritul lor civic , numai șaptesprezece la sut ă au acceptat s ă-și umbreasc ă
gazonul cu a șa ceva. O a doua grup ă de experi mentatori s -a deplasat într -o altă zonă a
cartierului și a colindat casele cerându -le proprietarilor s ă semneze o peti ție în favoarea
introducerii unor reguli stricte de circula ție preventiv ă. Aproape to ți au acceptat s ă-și depun ă
semn ătura pe un act ce nu le atr ăgea vreo obliga ție. Dou ă săptămâni mai târziu, echipa a
vizitat din nou proprietarii ce semnaser ă petiția, propunându -le instalarea panoului. De data
aceasta, procentul celor care au acceptat a fost de trei ori mai mare fa ță de primul caz. Deci
pentru a determina oamenii s ă accepte o concesie major ă, este convenabil s ă li se prezinte mai
întâi o cerere nesemnificativ ă, dar de aceea și natur ă, căreia aproape fiecare îi va da curs,
pentru ca abia dup ă aceea s ă se vin ă cu cererea avut ă în vedere de la bun început. Dup ă cum
arată rezultatele experimentului descris anterior, șansele de reu șită se vor tripla utilizând
respectiva tehnic ă, denumit ă de psiho logi: Piciorul -în-ușă. Deși tehnica se bazeaz ă pe stimuli
sociali minori, efectele ei pot fi extrem de puternice, uneori la nivelul unei societ ăți întregi.
Un minim contact social poate determina de asemenea schimb ări semnificative de
comportament. Spre ex emplu, pe plaj ă, un necunoscut se adreseaz ă "vecinului de cear șaf: Vă
rog s ă vă uitați puțin la lucrurile mele. Lipsesc doar câteva minute. În momentul apari ției
unui ho ț care adun ă respectivele lucruri și fuge, cet ățeanul rugat s ă le păzeasc ă porne ște de
cele mai multe ori în urm ărirea ho țului și se agit ă pentru a determina prinderea lui. Lucru care
s-ar întâmpla cu o probabilitate mult redus ă în cazul în care rug ămintea nu ar fi fost f ăcută.
Uneori, ho ții utili zează asemenea trucuri pentru a -l jefui tocm ai pe cel rugat s ă aibă grijă de
lucrurile unui necunoscut.
Micile manipul ări pot avea și efecte de o extrem ă gravitate la nivelul întregii societ ăți.
Spre exemplu, în 1992, în România, televiziunea na țională a prezentat mai multe zile la rând
informa ții oficiale privind o iminent ă criză de pâine, din cauza lipsei de grâu. S -a indus astfel
un sentiment de panic ă la nivelul întregii societ ăți. Câteva zile mai târziu, oamenii au r ăsuflat
ușurați aflând, tot de la televiziune, c ă guvernul a rezolvat situa ția prin acceptarea unor
masive importuri de grâu. Abia mult mai târziu, în pres ă au început s ă apară materiale privind
substratul ocult al afacerii. Criza fusese artificial creat ă pentru a justifica masivele importuri,
aducătoare de comisioane fabuloase pentru cei care le -au derulat beneficiind de complicitatea
guvernului. În realitate, țăranii din România aveau suficient grâu pentru a satisface necesarul
la nivel na țional, îns ă prețul de achizi ție care le -a fost oferit era ridicol de mic, tocmai pentru
a-i det ermina s ă refuze comercializarea stocurilor în a șteptarea unui pre ț mai bun. Pre țul

Bogdan Ficeac
18 grâului importat a fost de trei ori mai mare decât cel propus țăranilor, dar afacerea s -a derulat
pentru încasarea respectivelor comisioane. Efectele s -au reg ăsit atât în c reșterea general ă a
prețurilor, cât și în deteriorarea situa ției financiare a micilor proprietari agricoli, care nu au
avut posibilitatea s ă-și valorifice recoltele pentru a ob ține surse de finan țare a lucr ărilor din
anii urm ători. O strategie similar ă a fost folosit ă și pentru generarea unor alte crize artificiale
precum cea a uleiului, a zah ărului, a orezului etc. Numeroase fabrici de ulei sau zah ăr din
România au fost aduse premeditat în stare de faliment pentru a permite importurile aduc ătoare
de comisi oane fabuloase.
Crizele amintite pot fi prezentate ca rezultate grave ale unor manipul ări minore, dar pot fi
reluate și în subcapitolul marilor manipul ări, dac ă se analizeaz ă întreg contextul ce le -a făcut
posibile. Spre exemplu, p ăstrarea deliberat ă a te leviziunii na ționale ca unic mijloc de
informare pentru marea majoritate a cet ățenilor, lucru ce a f ăcut, între altele, posibil ă
inducerea panicii generale prin comunicate privind iminenta criz ă de pâine, nu mai intr ă în
categoria manipul ărilor minore, ci a celor de anvergur ă.
O alt ă tehnic ă de manipulare este :Trântitul -ușii-în-față. Deși total opus ă, ca esen ță, cu
Piciorul -în-ușă, etectele sunt acelea și. Prin aceast ă tehnic ă, oamenii sunt determina ți să
accepte o anume concesie, prezentându -li-se în preala bil o cerere mult mai mare, de aceea și
natură, care are toate șansele s ă fie refuzat ă. Abia dup ă aceea se vine cu cererea avut ă în
vedere de la bun început. Aceasta are toate șansele de a fi acceptat ă, deoarece, prin
compara ție cu solicitarea inacceptabil ă de dinainte, pare foarte rezonabil ă.
În 1975, psihologul Robert Cialdini și colegii s ăi au imaginat un experiment menit s ă
analizeze efectul acestei tehnici. Ei i -au întrebat pe elevii unui colegiu dac ă accept ă să
însoțească și să supravegheze un grup de copii handicapa ți, pentru dou ă ore, într -o vizit ă la
grădina zoologic ă. Numai șaisprezece la sut ă dintre cei întreba ți au acceptat. Unui alt grup de
elevi i s -a prezentat, în prealabil, o propunere mult mai ampl ă. În mod obi șnuit, recrut ăm
voluntari dintre elevi, pentru a lucra f ără plată, în calitate de con silieri la Centrul de deten ție
a minorilor, a spus experimentatorul. Apoi a continuat: Serviciul const ă în dou ă ore de munc ă
pe săptămână, timp de doi ani. Cine se ofer ă? După cum era de a șteptat, nimen i nu a acceptat
un angajament pentru o perioad ă atât de lung ă. În urma refuzului, experimentatorul a f ăcut o a
doua propunere, cea referitoare la înso țirea copiilor handicapa ți. Circa cincizeci la sut ă din
elevi au acceptat. Deci și în cazul tehnicii Trânt itul-ușii-în-față, ca și în cazul Piciorului -în-
ușă, șansele de ob ținere a unei concesii au crescut de trei ori, în compara ție cu cazurile în care
cererea a fost normal ă.
Ca o scurt ă recapitulare, Piciorul -în-ușa const ă în ob ținerea prealabil ă a unei mici
concesii, care s ă determine sporirea disponibilit ății celui vizat de a accepta o concesie mai
mare, Trântitul -ușii-în-față, la rândul s ău, const ă în prezentarea prealabil ă a unei cereri
aproape imposibil de acceptat, prin compara ție cu care urm ătoarea soli citare s ă pară mult mai
rezonabil ă și să aibă mult mai multe șanse de a fi acceptat ă.
Trebuie precizat înc ă o dat ă că asemenea tehnici pot apar ține categoriei micilor
manipul ări, dar la fel de bine pot constitui componente ale unui sistem de manipulare pe scară
largă. Ele pot fi utilizate pentru a influen ța deciziile unei singure persoane sau pot s ă genereze
efecte puternice la nivelul întregii societ ăți, așa cum se va vedea și dintr -un studiu de caz ce
face subiectul unui capitol aparte al volumului de fa ță.

Tehnici de manipulare
19 Manipul ările medii se refer ă la modific ări importante ale situa țiilor sociale, cu efecte
care, uneori, dep ășesc în mod dra matic a șteptările, tocmai pentru c ă enorma putere de
influen ță a situa țiilor sociale asupra comportamentului uman este subeva luată în cele mai
multe cazuri.
Cu dou ă decenii în urm ă, Stanley Milgram a ini țiat o serie de experimente cu rezultate
de-a dreptul șocante în ceea ce prive ște supunerea individului fa ță de o anume autoritate.
În cadrul experimentului standard, li se propu nea volun tarilor s ă participe la un test menit
să studieze capacitatea de memorare și influen țarea acestei capacit ăți prin administrarea unor
pedepse în caz de gre șeală. Voluntarul era introdus într -o încăpere și așezat la o mas ă pe care
se afla pupitrul de comand ă al unui aparat de generat șocuri electrice. Printr -un geam de sticl ă,
voluntarul vedea o alt ă încăpere, în care un tip de patruzeci și șapte de ani, u șor
supraponderal, cu o înf ățișare agreabil ă, ședea pe un scaun, conectat la electrozii ce urma u să
administreze șocurile. În aceea și camer ă cu primul voluntar, care va fi denumit "profesorul",
se afla un experimentator sobru, care începea prin a spune c ă persoana aflat ă dincolo de geam
se oferise tot de bun ă-voie pentru testare.
Testul consta în ci tirea unor perechi de cuvinte pe care cel cu electrozii, numit "elevul",
trebuia s ă le memoreze. Apoi "pro fesorul" începea s ă spun ă câte un cuvânt, iar "elevul" s ă
răspund ă cu perechea lui. Pentru fiecare gre șeală, "profesorul" trebuia s ă-i administreze
"elevului" un șoc electric începând cu cincisprezece vol ți și putând ajunge pân ă la patru sute
cincizeci de vol ți, în trepte de câte cincisprezece vol ți. Pentru a -l avertiza pe "profesor" asupra
a ceea ce urma s ă-i facă "elevului", experimentatorul îi aplic a, demonstrativ, primului un șoc
de patruzeci și cinci de vol ți, destul de dureros.
Testul începe. Primele r ăspunsuri ale "elevului" sunt corecte. Apoi, la prima gre șeală,
"profesorul" îi administreaz ă cinci sprezece vol ți, provocându -i o tres ărire evident ă. Urmeaz ă
încă o gre șeală și un șoc de treizeci de vol ți. Treptat, pe m ăsură ce timpul trece și șocurile
cresc în intensitate, suferin ța "elevului" devine tot mai evident ă, iar "profesorul" începe s ă
aibă mustr ări de con știință. Dar la fiecare ezitare a a cestuia, experimentatorul îl îndeamn ă
sobru: Vă rog, continua ți. Peste șaptezeci și cinci de vol ți, "elevul" începe s ă țipe de durere, la
o sută cincizeci url ă pentru a fi l ăsat să plece, acuzând dureri de inim ă, la o sut ă nouăzeci și
cinci strig ătele devi n insuportabile. "Profesorul" este și el înnebunit, speriat, d ărâmat. Ins ă la
fiecare ezitare, vocea sobr ă a experimentatorului îl îndeamn ă: Experimentul v ă cere s ă
continua ți, apoi: Este absolut esen țial să continua ți, după care urmeaz ă: Nu ave ți altă alegere,
trebuie s ă continua ți. Dacă, totu și, "profesorul" înc ă ezită, văzând c ă până și marcajele de pe
pupitrul de comand ă indic ă pericolul extrem al voltajului la care s -a ajuns, experimentatorul
adaug ă: Șocurile sunt dureroase, dar im produc nici o ran ă. Continua ți, vă rog. În caz c ă
"profesorul" vrea s ă se opreasc ă pe motiv c ă "elevul" nu mai suport ă, experimentatorul îi
spune: Indiferent dac ă celuilalt îi place sau nu, trebuie s ă continua ți până va memora corect
perechile de cuvinte. V ă rog, continua ți. La dou ă sute șaptezeci de vol ți, "elevul" începe s ă
agonizeze, iar "profesorul" este îngrozit. Și totu și, la îndemnurile sobre ale
experimentatorului, continu ă să mărească voltajul șocurilor și să apese pe comutator…
Trebuie men ționat c ă, de fapt, "elevu l" este în în țelegere cu experimentatorii pentru a
mima foarte bine efectele șocurilor electrice, pe care, în realitate, nu le prime ște. Studiul
capacit ății de memorare este doar un pretext pentru adev ăratul scop al experimentului, acela
de a vedea pân ă la ce limit ă a cruzimii pot merge oamenii obi șnuiți sub presiunea unei
autorit ăți, repre zentate de experimentatorul cel sobru. Este necesar s ă adăugăm că, în afara
îndemnurilor permanente de a continua, nici o alt ă presiune nu s -a făcut asupra celui aflat î n
postura "profesorului". El putea oricând s ă se ridice și să plece.

Bogdan Ficeac
20 Întrebarea: "Câ ți ar accepta s ă mearg ă până la limita de patru sute cincizeci de vol ți?" a
fost pus ă, în cadrul unor chestionare, mai multor grupuri, ce includeau atât oameni obi șnuiți,
cât și studen ți sau psihologi. R ăspunsul a fost aproape unanim: "Circa unu la sut ă". Nimeni
nu-și putea închipui c ă limita bunului -simț și a unui comportament general uman ar putea fi
depășită.
Însă rezultatul experimentului a infirmat dramatic toate aceste previziuni: 62,5 la sut ă
dintre voluntarii pu și în postura de "profesor" au administrat șocurile maxime de patru sute
cincizeci de vol ți, iar 80 la sut ă au continuat s ă apese comutatorul și dup ă ce "elevul" a
început s ă urle de durere și să spun ă că poate suferi de la o clip ă la alta un atac de cord!
Nenum ărate întreb ări au fost generate de rezultatele terifiante ale acestui experiment,
majoritatea legate de cauzele cruzimii inexplicabile de care au dat dovad ă niște oameni
obișnuiți, afla ți sub permanenta presiune psihic ă a "autorit ății" reprezentate de
experimentator.
Pentru a g ăsi motiva țiile intime ale gener ării unui compor tament inuman în cazul
oamenilor obi șnuiți, Milgram a reluat experimentul în alte variante.
Trei "profesori" au fost introdu și simul tan în aceea și încăpere. Doi erau în în țelegere cu
experimentatorii și, la un moment dat, au refuzat s ă mai continue testul. În astfel de situa ții,
numărul celor care au mers cu șocurile pân ă la limita maxim ă s-a diminuat de peste șase ori!
Ceea ce înseam nă că sentimentul de supunere necondi ționată față de autorit ăți scade drastic
atunci când indi vidul vede c ă sunt și alții care gândesc asemenea lui și acționeaz ă în sensul
considerat de el drept a fi corect.
Într-o altă variant ă, experimentatorul iese la un moment dat din înc ăpere și locul s ău este
luat de un alt "voluntar" care îi repet ă "profesorului" obi șnuitele ordine de a continua. În ase –
menea cazuri, num ărul celor care au mers pân ă la voltajul maxim a sc ăzut de trei ori. Fapt ce
dovede ște că atunci când cel care întruchipeaz ă autoritatea nu este prezent, spiritul de
supunere necondi ționată, din nou, scade sim țitor.
O alt ă variant ă s-a desf ășurat cu doi experimentatori și un "profesor". În momentul în
care "elevul" a început s ă țipe "de durere", exper imentatorii au ini țiat o discu ție în
contradictoriu asupra oportunit ății de a continua testul, l ăsând decizia la voia celor afla ți în
postura de "profesori". Nimeni nu a mai continuat administrarea șocurilor.
Trebuie remarcat faptul c ă, în nici una dintre variante, decizia "profesorilor" de a p ărăsi
experimentul nu a fost determinat ă de reac țiile "elevului", ci de comportamentul
experimentatorilor ce întruchipau autoritatea. În acela și timp, revenind la ultima variant ă a
experimentului, trebuie observat c ă, în momentul în care capacitatea autorit ății de a st ăpâni o
situație devine discu -tabilă, iar "cei de jos" refuz ă să se mai supun ă și își urmeaz ă propria lor
conștiință și propriile lor interese.
Ultima variant ă a experimentelor lui Milgram a fost cea în c are participan ților li s -a spus
că pot merge pân ă la limita maxim ă a voltajului, pentru c ă sunt o mul țime de lucruri
interesante de studiat la fiecare etap ă, apoi au fost l ăsați să acționeze singuri. Numai 2,5 la
sută au mers pân ă la limita maxim ă, procent foarte apropiat de cel ob ținut în chestionarele
celor întreba ți despre posibilele rezultate ale unui asemenea test.
Experimentele lui Stanley Milgram reprezint ă o form ă aproape abstract ă de studiere a
unora dintre tehnicile de ma nipulare medie. Având în vedere concluziile testelor descrise pân ă

Tehnici de manipulare
21 acum, se poate face o paralel ă revelatoare cu cazuri reale, precum cel al revolu ției române din
decembrie 1989.
În România acelui an, autoritatea suprem ă era reprezentat ă de Nicolae Ceau șescu. Cultul
personalit ății fusese în asemenea m ăsură dezvoltat, încât distan ța dintre el și restul ierarhiei
comu niste era imens ă. Comitetul Politic Executiv, spre exemplu, crea impresia unei adun ări
de marionete al c ăror unic rol era de a aplauda și de a aproba deciziile dictator ului. În acest
context, trebuie remarcat faptul c ă debutul revolu ției s-a produs la Timi șoara, exact în zilele în
care Ceau șescu se afla într -o vizit ă în Iran. Lipsa autorit ății supreme din țară a făcut mult mai
ușoară ridicarea maselor în numele redobândi rii acelei libert ăți mult vi sate. Amploarea
evenimentelor de la Timi șoara, datorit ă cărora mul ți alți locuitori ai României au v ăzut că
sunt și alții care gândesc asemenea lor și au curajul de a refuza supunerea necon diționată, a
ușurat extinderea la niv el național a ac țiunilor de protest, urmându -se lozinca bine cunoscut ă
Azi în Timi șoara, mâine -n toat ă țara. Revenit de urgen ță la Bucure ști, Ceau șescu a convocat
un mare miting popular, ce s -a transformat într -un veritabil butoi cu pulbere c ăruia îi lipse a o
singur ă scânteie. Și aceasta a venit din partea unui mic grup, ale c ărui ac țiuni au determinat
explozia mul țimii și fuga precipitat ă a dictatorului. Îns ă chiar și fugărit, simpla lui prezen ță
era o amenin țare, a șa că, după ce a fost capturat, s -a luat măsura elimin ării sale fizice, în urma
unui proces extrem de sumar. O dat ă cu el a fost împu șcată și Elena Ceau șescu, deoarece, în
ultimul timp, dictatura devenise de fapt bicefal ă și trebuia ca ambele capete s ă dispar ă, pentru
că simpla lor prezen ță putea avea efecte greu de controlat pentru noua conducere a țării.
Peste o mie de oameni au fost uci și în revolu ția român ă fără ca autorii s ă fie descoperi ți.
Până în 22 decembrie, situa ția s-a caracterizat printr -o anume confuzie. Pu țini dintre cei
descoperi ți că au tras sus țin că nu au f ăcut decât s ă execute ni ște ordine, iar cei care au dat
respectivele ordine sus țin că nu s -au referit, de fapt, la eliminarea fizic ă a manifestan ților. S -a
creat astfel o frag mentare a ac țiunilor de ucidere, încât nimeni s ă nu aibă întreaga
responsabilitate a crimelor, de la ordin, pân ă la execu ție.
Acela și lucru s -a întâmplat în nenum ărate alte cazuri, la scar ă mai mare sau mai mic ă.
Stanley Milgram aminte ște că până și lui Eichman i se f ăcea rău atunci când vizita lag ărele de
exter minare. Dar de fiecare dat ă el se întorcea la masa de lucru și continua s ă pritoceasc ă
hârtiile ce con țineau planuri ale unor noi ac țiuni de ucideri în mas ă. În acela și timp, gardianul
care arunca pastilele de Cyclon -B în camerele de gazare î și just ifica ac țiunile pe baza faptului
că nu f ăcea altceva decât s ă se supun ă ordinelor. În acest mod, invocându -se și anumite
distorsiuni în transmiterea ordinelor sau în recep ționarea lor, responsabilit ățile se restrân geau,
iar persoana care ar fi trebuit s ă urmărească actul criminal de la un cap ăt la altul și să
răspund ă atât pentru îndeplinirea lui, cât și pentru consecin țe, nu mai exista.
În regimurile totalitare trebuie anihilat ă până și impresia c ă ar putea exista, în struc țurile
superioare, persoane care să poat ă fi făcute responsabile de vreo ac țiune cu consecin țe
negative asupra popula ției. Serviciile specializate în dezinformare au, printre altele, și
misiunea de a sus ține zvonul c ă, deși s-ar putea s ă existe unele aspecte negative, cu siguran ță
șeful regimului nu le cunoa ște. Deoarece dac ă le-ar cunoa ște, ar lua imediat m ăsuri, continu ă
argumenta ția zvonului. De fapt, conduc ătorii regimurilor totalitare sunt extrem de bine
informa ți, chiar despre situa ții care scap ă atenției cet ățeanului de rând. Astfe l se și explic ă
menținerea lor la putere dincolo de orice ra țiune.
Starea de confuzie creat ă în timpul revolu ției române, deruta și nevoia de a g ăsi cât mai
repede o autoritate care s ă o înlo cuiasc ă pe cea veche, pentru a reordona sistemul social și
pentr u a restrânge haosul, zvonurile despre terori ști și despre tragedii iminente, toate la un loc
au sporit starea de tensiune și au inhibat ra țiunea, determinând oameni, altfel obi șnuiți, să își

Bogdan Ficeac
22 ucidă semenii. Straniu este faptul c ă, deși autoritatea suprem ă din România a fost înl ăturată de
la putere pe 22 decembrie, totu și marea majoritate a victimelor s -a înregistrat dup ă aceast ă
dată. Nu s -a oferit o explica ție oficial ă coerent ă care s ă motiveze aceast ă ciudățenie. Exist ă
doar p ărerea neoficial ă că numărul mare de mor ți, de care era f ăcut responsabil fostul dictator,
a avut rolul de a legitima rapid, în fa ța întregii lumi, noul regim de la Bucure ști.
Revolu ția român ă reprezint ă un material faptic de excep ție pentru identificarea
nenum ăratelor tehnici de mani pulare ce au func ționat perfect, începând cu r ăzboiul
radioelectronic și sfâr șind cu rolul decisiv al televiziunii în magnetizarea maselor. Singurul
lucru care lipse ște, dup ă șase ani, este identificarea oficial ă, clară, a celor care au imaginat și
pus în funcțiune tot acest mecanism. Îns ă chiar men ținerea unei permanente încord ări
reprezint ă o tactic ă menit ă să vulnerabilizeze individul și să-l facă mult mai u șor de
manipulat.
Pe lâng ă tehnicile menite s ă induc ă sentimentul de supunere fa ță de autorit ăți sau,
dimpotriv ă, să declan șeze revolte puternice, alte exemple de manipul ări medii pot fi și cele
prin care se urm ărește dezumanizarea victimelor sau dezindividualizarea ataca torilor, în
vederea încuraj ării spiritului agresiv.
După cum s -a precizat anteri or, aceste tehnici pot intra în categoria manipul ărilor medii,
datorit ă faptului c ă, deși sunt relativ simple, efectele lor dep ășesc orice a șteptări.
În principal, tehnicile de dezumanizare a inamicului se utili zează pentru a face posibil ă
exterminarea ac estuia f ără ezitări și fără remu șcări din partea executan ților, majoritatea
proveni ți dintre oamenii obi șnuiți.
Scopul fundamental al tehnicilor de dezumanizare este cur ățarea imaginii inamicului de
orice tr ăsătură uman ă, prezentarea lui drept un monstru nedemn și periculos pentru specia
uman ă, identificarea lui prin porecle sau prin orice alte denumiri care nu trebuie s ă mai
păstreze nici o conota ție omeneasc ă. La nevoie, însu și sensul cuvintelor este pervertit pentru a
nu lăsa vreo fisur ă prin care viito rii agresori s ă sesizeze c ă, de fapt, inamicii le sunt semeni
întru ra țiune. La modul concret, metodele utilizate în propaganda de dezumanizare a
inamicului constau în impunerea prin mass -media a unor caricaturi oribile, a unor sloganuri
agresive, a unor materiale de pres ă falsificate, în care inamicii sunt prezenta ți drept ni ște
troglodi ți violen ți și periculo și.
Psihologul Elliot Aronsor poveste ște o întâmplare elocvent ă în ceea ce prive ște efectele
acestei propagande. Cu mai mul ți ani în urm ă, a angajat un zugrav pentru a -și renova casa.
Omul era foarte lini știt și plăcut. Între altele, i -a spus c ă, dup ă terminarea colegiului, se
înrolase în armat ă și luptase în Vietnam. Dup ă lăsarea la vatr ă se apucase de zugr ăvit și
devenise un meseria ș priceput și one st. Lui Elliot îi f ăcea o real ă plăcere s ă lucreze cu el și să
discute pe diverse teme. La un moment dat, în timpul unei pauze de cafea, au abordat
problema conflictului din Vietnam și aici p ărerile lor s -au dovedit a fi total contradictorii.
Zugravul sus ținea c ă războiul era just și urma s ă facă lumea mai sigur ă pentru democra ția în
plină dezvoltare. Elliot l -a contrazis, spunându -i că luptele erau murdare, provocând moartea,
mutilarea și arderea cu napalm a mii de oameni nevinova ți, îndeosebi copii, feme i și bătrâni,
care nu aveau nici o leg ătură cu politica sau cu r ăzboiul. Cel ălalt l-a privit lung, apoi a surâs
cu sinceritate: La naiba, doctore, ăia nu sunt oameni, ăia sunt vietnamezi! Toate cuvintele au
fost spuse pe un ton deschis, f ără urmă de vehe mență. Elliot a r ămas perplex. Nu reu șeam s ă
pricep cum putea s ă aibă o asemenea concep ție omul acela blând, manierat și sincer. Cum
putea el s ă exclud ă o întreag ă națiune din rasa uman ă, își va aminti Elliot mai târziu. Peste
câteva zile, cu prilejul altor discu ții, zugravul i -a spus c ă ucisese și el civili în cadrul unor

Tehnici de manipulare
23 acțiuni în Vietnam. Elliot a în țeles c ă putea s ă reziste asaltului remu șcărilor doar continuând
să nu-i considere pe vietnamezi fiin țe umane…
Dezindividualizarea este o tehnic ă mult mai simpl ă, dar cu efecte la fel de șocante. În
accep ția psihologiei sociale, dezindividualizarea este definit ă ca un sentiment al pierderii în
anonimat. Eliberarea de sub constrângerile inerente, impuse de un comportament normal si
corec ț în societate, elibe rare ob ținută prin aceast ă cufundare în anonimat, conduce la o
creștere a agresivit ății, a manifest ărilor deviante.
Cercet ătorul Brian Mullen a publicat în 1986 rezultatul cercet ărilor pe care le -a făcut
asupra a șaizeci de cazuri de lin șaj, săvârșite în S tatele Unite între 1899 și 1946. Cruzimea, s –
a consta tat, era cu atât mai mare, cu cât cre ștea num ărul participan ților la asasinatul colectiv.
În 1973, Robert Watson a efectuat un studiu asupra a dou ăzeci și patru de culturi, în ceea
ce prive ște caracteri sticile lor etnografice. S -a dovedit c ă războinicii care î și schimb ă înfăți-
șarea, vopsindu -și chipul sau corpul, ori punându -și măști înainte de a pleca la lupt ă, comit
mult mai multe acte de sadism, asasinate, mutil ări, decât cei care nu se mascheaz ă.
Dezindividualizarea prin ascunderea chipului în spatele unor m ăști se reg ăsește în
numeroase cazuri atât din istorie, cât și din realitatea imediat ă. Membrii organiza țiilor Ku
Klux Klan poart ă măști în timpul întrunirilor și acțiunilor. Membrii unor secte sa tanice, de
asemenea. Chiar și introducerea uniformei are printre scopurile ei crearea unui sentiment de
uniformitate, care s ă cufunde individul în anonimat, pentru a -l face mult mai disponibil pentru
comiterea unor acte inumane, precum uciderea inamicului.
Pe de alt ă parte, pierderea sentimentului identit ății are și rolul de a face individul mult
mai u șor de manipulat. De aceea unele regimuri totalitare pretind supu șilor s ă se îmbrace la
fel. În China sau în Coreea de Nord, ținuta obi șnuită a cet ățenilor er a un soi de "uniform ă
muncitoreasc ă", menit ă să uniformizeze cât mai mult masa de manevr ă…
Un alt exemplu de manipul ări medii poate fi g ăsit în dosarele referitoare la experimentele
strict secrete de controlare a min ții umane. Programul MK -ULTRA, ini țiat la câteva decenii
după sfârșitul celui de -al doilea r ăzboi mondial, consta în expe rimentarea unor tehnologii
neconven ționale, precum hipnoza, stimularea electric ă a creierului sau administrarea de
droguri, respectiv LSD, pentru a ob ține un control total asupra gândirii și comportamentului
subiec ților. Numero și savan ți de renume au fost coopta ți de bun ă-voie în cadrul acestui
program. De multe ori, experien țele desf ășurate de ei nu numai c ă violau etica profesional ă,
dar dep ășeau orice limit ă a legalit ății și a moralit ății, provocând infirmitatea sau chiar moartea
unora dintre cei supu și testelor. Rezultatele nu au corespuns a șteptărilor, dar ceea ce uime ște
este u șurința cu care numeroase somit ăți ale științei, cu o reputa ție de invidiat, au consim țit să
se angajeze în asemenea experimente și chiar s ă provoace moartea unor semeni ai lor…

Manipul ările mari sunt reprezentate de influen ța întregii culturi în mijlocul c ăreia
viețuiește individul. Sistemul de valori, comportamentul, felul de a gândi al ind ividului sunt
determinate în primul rând de normele scrise și nescrise ale societ ății în care tr ăiește, de
subculturile cu care vine în contact. Neglijând aceast ă permanent ă și uria șă influen ță,
individul poate face mult mai u șor judec ăți greșite sau poate fi lesne de manipulat.

Bogdan Ficeac
24 În acela și timp trebuie observat c ă, tocmai datorit ă acțiunii continue a manipul ărilor mari
asupra noastr ă, prezen ța lor a devenit ceva obi șnuit, fiind mult mai dificil de identificat.
Pentru foarte mul ți este u șor de remarcat o man ipulare minor ă, de genul "trucurilor"
electorale, spre exemplu, decât una major ă, cum ar fi, de pild ă, faptul c ă rolul școlii de a
transmite elevilor un bagaj de cuno ștințe cât mai mare are o importan ță secundar ă în com –
parație cu celelalte scopuri, prin c are copilul, adolescentul de mai târziu, este antrenat pentru a
se integra în respectiva societate.
După cum sublinia psihologul elve țian Jean Piaget, înainte de a fi un mijloc de
comunicare a cuno ștințelor necesaie viitorului adult, școala îl obi șnuiește pe elev cu spiritul
de subordonare fa ță de autorit ăți, reprezentate în primul rând la nivelul s ău de educatori,
profesori, inspectori, comisii de examinare. Mai târziu îi va fi mult mai simplu s ă se
conformeze legilor și diverselor reglement ări sociale, s ă se supun ă din instinct șefilor de la
viitorul s ău loc de munc ă și autorit ăților statului. În al doilea rând, elevul este obi șnuit cu
simțul responsabilit ății, prin obliga ția de a -și face temele într -un anumit interval de timp, de a
prezenta rezultatele st udiilor sale la termene bine stabilite, în cadrul unor examin ări periodice,
de a -și ordona timpul și metodele de studiu în a șa fel încât s ă depășească succesiv
"obstacolele" reprezentate de extemporale, teze, examene, lucr ări de absolvire. Astfel, ca
adult , el se va integra foarte u șor în sistemul social din care face parte, î și va îndeplini în mod
firesc obliga țiile familiale, profesionale și sociale, se va preocupa continuu de rezolvarea unor
sarcini și probleme de care depinde succesul în cariera pe care și-a ales -o, precum și accesul
spre un standard superior de via ță. Cea de -a treia menire a sistemului educa țional o reprezint ă
obișnuirea elevului cu necesitatea respect ării unui program strict. Faptul că trebuie s ă fie
prezent la școală, în fiecare zi, l a aceea și oră, cu avertizarea c ă orice minut de întârziere îi
poate aduce penaliz ări, că lecțiile și pauzele au o durat ă bine stabilit ă, întotdeauna aceea și, că
întreg anul școlar este împ ărțit în perioade de studiu și vacan țe, toate acestea îl obi șnuiesc cu
acceptarea fireasc ă a programului de lucru de mai târziu și cu respectarea lui instinctiv ă. În al
patrulea rând, sistemul educa țional promoveaz ă spiritul de competi ție. Notele, premiile de la
sfârșitul fiec ărui an, diverse alte recompense, participarea la olimpiade sub presiunea celor din
jur îi creeaz ă viitorului adult obi șnuința de a se zbate pentru promovarea profesional ă spre
trepte salariale superioare, pentru prime și alte diverse onoruri, pentru ob ținerea unor rezultate
care s ă-i aduc ă respectul c elorlal ți și să-i sporeasc ă respectul de sine.
În afara acestor caracteristici generale, sistemul de înv ățământ este în a șa fel alc ătuit,
încât s ă modeleze comportamentul și gândirea viitorului adult în conformitate cu ideologia
regimului aflat la putere. În sistemele totalitare, uniforma școlară standard este obligatorie,
deoarece induce sentimentul de dezindividualizare, f ăcând mult mai u șoară disciplinarea și
manipularea indivi dului. În sistemele democratice, obligativitatea purt ării unor uniforme
standard nu exist ă, tocmai pentru a permite dezvoltarea personalit ății individuale. Și totu și,
unele institu ții de înv ățământ, particulare în marea majoritate a cazurilor, le impun elevilor și
studen ților purtarea de uniforme specifice, tocmai pentru a -i deose bi de elevii și studen ții unor
institu ții similare. Se creeaz ă astfel sentimentul apartenen ței la un grup social, care se dore ște
de elit ă sentiment ce î și va ar ăta roadele mai târziu, când fo știi elevi sau studen ți se vor
susține și ajuta între ei, tocmai datorit ă acestui sentiment. Ceea ce nu se poate întâmpla în
societ ățile în care absolut to ți foștii elevi au purtat o uniform ă standard.
Rămânând la analiza sistemului de înv ățământ ca instrument de manipulare major ă,
trebuie observat ă și structura subiec tivă a programelor de studiu și chiar a manualelor în sine.
Regimurile totalitare politizeaz ă programa școlară începând cu primele clase, prin
introducerea unor obiecte care urm ăresc inocularea doctrinei respective, de la cea mai fraged ă
vârstă, în mintea viitorului adult. De asemenea, manualele de studiu al limbii materne, de
filozofie, istorie, geografie ș.a.m.d. sunt strict cenzurate pentru a educa elevul în spiritul

Tehnici de manipulare
25 doctrinei dominante. De și mai pu țin strident ă, manipularea prin construirea unui sistem de
învățământ specific exist ă și în societ ățile democratice. De fapt, fiecare sistem politic și social
își educ ă cetățenii în spiritul propriului s ău sistem de valori, al propriilor sale legi și
regulamente. Nu exist ă țară, oricât de neînsemnat ă, în care s tructura educa țională să nu induc ă
un comportament de fidelitate fa ță de na țiune și de stat, de respect fa ță de istoria na țională,
prezentat ă cu o subiectivitate evident ă pentru un observator neutru, în a șa fel încât s ă
motiveze și să susțină doctrina prom ovată de regimul aflat la putere.
Având în vedere rolul sistemului de înv ățământ, dar și întreaga complexitate a legilor și
regulamentelor specifice unei anumite societ ăți, comportamentul și gândirea cet ățenilor
obișnuiți sunt în a șa fel modelate, încât s ă se conformeze și să accepte cu naturale țe
concep țiile și standartele care definesc ce este bine și ce este r ău, ce este permis și ce interzis,
ce este moral și ce imoral, ce este valoros și ce este lipsit de importan ță, ce este adev ărat și ce
este fals.
Manipul ările majore stau la baza r ăspândirii diferitelor curente de opinie, formeaz ă
tradiții și obiceiuri, contureaz ă mentalit ăți, determin ă curente "la mod ă" sau chiar ample
manifest ări protestatare.
Readucând în aten ție experimentele lui Milgram, se poat e observa c ă reac țiile
"profesorilor" au survenit ca urmare a unor manipul ări relativ sc ăzute ca importan ță, dar nu ar
fi fost posibile f ără existen ța marilor manipul ări, reprezentate de influen ța întregului sistem
social, conform c ăruia, celor care au juc at rolul "profesorilor" li s -a inoculat de la o vârst ă
fraged ă reflexul supu nerii fa ță de autorit ăți, indiferent care ar fi acestea.
Studiul comparat al culturilor ofer ă concluzii extrem de interesante. Spre exemplu, din
punctul de vedere al mentalit ății, locuitorii Europei Centrale și de Est sunt mult mai
asemănători asiaticilor decât americanilor, de și, la prima vedere, impresia este total opus ă.
Întreaga mentalitate a americanului obi șnuit se bazeaz ă pe dezvoltarea respectului de sine, a
deplinei încred eri în for țele proprii. Poate și datorit ă faptului c ă actuala democra ție american ă
s-a dezvoltat într -un spa țiu cu totul nou, pe un teritoriu ce a fost cucerit cu arma într -o mân ă și
cu Biblia în cealalt ă, într -o țară descoperit ă și luat ă în stăpânire de o ameni aspri, obi șnuiți să
nu aștepte ajutor de la nimeni, pentru c ă un astfel de ajutor era în majoritatea cazurilor
inexistent sau iluzoriu, în timp ce lupta pentru existen ță se dădea pe via ță și pe moarte.
Istoria Statelor Unite, a șa cum este ea prezenta tă în The World Almanac, cel mai
răspândit compendiu despre "starea na țiunii", reactualizat în fiecare an, începe la 1492, deci
are pu țin peste cinci sute de ani în cazul Coastei de Est și circa un secol și jum ătate pentru
Coasta de Vest. Înainte de a cont inua, trebuie observat c ă trecutul popoarelor ce au st ăpânit
acele ținuturi înainte de venirea lui Cristofor Columb nu este luat în calcul, dovad ă că până și
în sistemele cu o democra ție avansat ă prezentarea istoriei are o tent ă subiectiv ă. În cazul
Statel or Unite, aceast ă omisiune urm ărește, printre altele, accentuarea senti mentului de
legitimitate al na țiunii, sentiment care ac ționeaz ă ca un liant social absolut necesar, genereaz ă
patriotismul și evit ă culpabilizarea cu efecte imprevizibile a cet ățenilor obișnuiți pentru
faptele mai pu țin corecte ale unora dintre înainta și. Reve nind la istoria în sine, con ținutul ei
restrâns, al ături de inexisten ța tradi țiilor și, în general, a unui context social prestabilit, a f ăcut
posibil ă crearea unei societ ăți cu t otul noi, lipsite de "povara" trecutului, în cadrul c ăreia s -a
dezvoltat o mentalitate aparte. Una dintre caracteristicile acestei mentalit ăți, spre exemplu,
este absen ța sentimentelor na ționaliste, tocmai pentru c ă lipse ște cauza lor.
Dar esen ța mentalit ății americane, spuneam, este dezvoltarea respectului fa ță de sine. De
la cea mai fraged ă vârst ă copiii sunt înv ățați să găseasc ă singuri solu ția oric ărei probleme.

Bogdan Ficeac
26 Când trec prin momente grele, ce par f ără ieșire, sunt sf ătuiți să nu aștepte ajutor de la n imeni,
ci să caute puterea de a dep ăși criza doar în ei în șiși. Pentru a le dezvolta tinerilor acest
sentiment de încredere în for țele proprii, profesorii respect ă cu stricte țe anumite reguli. Spre
exemplu, oricât de stupide ar fi întreb ările sau r ăspunsur ile unui elev, niciodat ă dascălul nu -i
va spune "e ști prost", "nu reu șești să pricepi un lucru atât de simplu" sau "dac ă mergi tot a șa,
n-o să iasă nimic de capul t ău", ci va folosi doar expresii de genul "întrebarea nu e bun ă" ori
"răspunsul e foarte bun" , care nu fac nici o referire la persoana elevului sau la capacitatea lui
de înv ățare. Întotdeauna elevul este cel mai bun, cel mai de ștept, întâmplându -se ca doar
întreb ările sau r ăspunsurile lui s ă fie, uneori, proaste.
În societ ățile asiatice sau de sor ginte latin ă, lucrurile stau cu totul altfel. Din fraged ă
pruncie, copiii sunt înv ățați să țină seama permanent de tradi ții, de p ărerile familiei sau de ale
celor din jur. Când se afl ă în situa ții de criz ă, ei așteaptă ajutor din afar ă, din partea p ărinților,
a prietenilor, a celor în mijlocul c ărora tr ăiesc.
Speciali știi americani în psihologie social ă comparat ă au efectuat câteva experimente
relevante, referitoare la diferen ța de mentalitate dintre americani și japonezi. Acela și
chestionar a fost împ ărțit unui grup de studen ți americani și unui grup de studen ți japonezi.
Una dintre întreb ări era: "Câte lucruri bune și câte lucruri rele a ți făcut în via ță?" În
răspunsurile studen ților ameri cani, num ărul faptelor bune era incomparabil mai mare decât cel
al faptelor rele. În r ăspunsurile japonezilor, erau relativ egale. Un alt element studiat a fost
timpul în care s -au completat chestio narele. Americanii au r ăspuns imediat, majoritatea f ără
să pună întreb ări suplimentare. Japonezii au avut nevoie de un timp mai îndelungat de
gândire, iar mul ți dintre ei au pus întreb ări de genul: "În ce sens lucruri bune, pentru mine,
pentru familie, pentru societate sau pentru toate la un loc?" Nu exist ă un adev ăr absolut
conform c ăruia s ă se afirme c ă o mentalitate este mai bună decât alta Singura evaluare
posibil ă poate fi f ăcută avându -se în vedere efectele respectivelor mentalit ăți asupra
dezvolt ării sociale, dar și individuale din cadrul unui anumit tip de societate. În rest, toate
celelalte interpret ări nu pot fi decât subiective. Spre exemplu, japonezii, din punctul lor de
vedere, îi pot acuza pe americani de egoism. La rândul lor, americanii îi pot acuza pe japonezi
de slăbiciune și nehot ărâre. Asemenea acuze îns ă apar ca urmare a aprecierii unui sistem de
valori prin intermediul standardelor unui sistem de valori diferit.
Studiul mentalit ăților este necesar și pentru stabilirea unor contacte interumane
importante. De pild ă, cunoscând obiceiurile, tradi țiile, felul de a gândi și de a se comporta al
partenerilor, unii oa meni de afaceri pot ghida negocierile în a șa fel, încât s ă obțină un profit
maxim. Astfel cei care duc tratative în țările arabe știu că acolo discu țiile importante se poart ă
înaintea mesei, iar musafirii, pentru a fi politico și, trebuie s ă se ridice de la masă și să plece
înainte de sfâr șitul acesteia. La fel, oamenii de afaceri arabi, afla ți la un dineu oficial în
Europa sau în Statele Unite, știu că ar fi nepoliticos s ă înceap ă tratativele înainte de mas ă sau
să plece imediat dup ă terminarea acesteia.
Dacă în ceea ce prive ște mentalit ățile unor mari grupuri culturale este imposibil ă
alcătuirea unui "top" al valorii absolute, cu totul altfel se prezint ă situa ția în cazul compar ării
celor dou ă mari sisteme sociale ― totalitar și democratic. Însu și faptul c ă societ ățile
democratice au supravie țuit tuturor convulsiilor și se dezvolt ă în continuare, în timp ce
sistemele totalitare s -au pr ăbușit de la sine, dup ă o perioad ă mai scurt ă sau mai lung ă,
demonstreaz ă superioritatea democra ției față de totalitarism.
Un efect tulbur ător și grav al marii manipul ări exercitate prin integrarea individului într –
un anumit sistem este fenomenul de anomie, ce apare în cazul seismelor social -politice de

Tehnici de manipulare
27 anvergur ă, atunci când întregul sistem de valori, de concep ții și standarde sociale se
prăbușește brusc.
Conceptul de anomie (din grece ște: a nomos ― fără lege) a fost introdus, în 1893, de
profesorul Emile Durkheim, întemeie torul școlii franceze de sociologie, în lucrarea sa La
division du travail social (Diviziunea muncii soci ale). Anomia desemneaz ă un fenomen social
anormal, patologic, generat de lipsa de reguli morale și juridice menite s ă organizeze via ța
economic ă și social ă. Lipsa acestor norme se resimte la nivelul omului obi șnuit prin apari ția și
accentuarea unui sentime nt de insecuritate difuz ă, de team ă permanent ă, ce duce la ac țiuni
revendicative în paralel cu cre șterea agresivit ății. Cu alte cuvinte, o întreag ă societate devine
bolnav ă atunci când regulile, tradi țiile și legile se modific ă brusc, dispar sau se întârzi e
înlocuirea lor la timp. Lipsi ți de vechiul sistem de valori prin care se raportau perma nent la
situațiile sociale, oamenii devin vulnerabili, dezorienta ți, nervo și.
Dezvoltând conceptul, Disertori și Piazza observau c ă dezor dinea psihopatologic ă de la
nivelul colectivit ății este provocat ă de schimb ările rapide ale normelor sociale pe care
individul nu le poate asimila cu aceea și vitez ă. Efectul const ă în cre șterea nu mărului de
agresiuni, sinucideri, alien ări și îmboln ăviri psihice.
Durkheim a studiat a pariția și efectele fenomenului de anomie în perioada Revolu ției
Franceze. Dar observa țiile sale se reg ăsesc în analiza tuturor seismelor sociale. Spre exemplu,
în 1994, un sondaj al Centrului de Studii și Cercet ări pentru Pro bleme de Tineret din România
arăta că optzeci și opt la sut ă dintre tinerii între cincisprezece și dou ăzeci și nou ă de ani
sufereau de anomie! O veritabil ă genera ție de sacrificiu, pe care lipsa de legi și regulamente,
precum și aplicarea defectuoas ă a celor existente în perioada imed iat urm ătoare revolu ției din
decembrie '89 au f ăcut-o să-și piard ă încrederea în viitor și să se adapteze foarte greu
prezentului.
Depășind cadrul analizei sistemelor sociale, se pot face diverse specula ții, nu lipsite de
interes și de importan ță, referi toare la însu și rolul speciei umane. Dezvoltarea umanit ății, în
ultimele milenii și mai ales în ultimele secole, s -a făcut pe baza progresului științei și al
tehnicii. Exist ă însă păreri care sus țin că un asemenea curs al dezvolt ării reprezint ă o "variant ă
falsă" a evolu ției, prin care se creeaz ă tot mai multe "proteze" ce limi tează posibilit ățile
naturale ale omului.
Părerile se bazeaz ă pe informa ții controversate (insuficient dovedite, dar și imposibil de
contestat) privind puterile "suprana turale" pe ca re le-ar dobândi, spre exemplu, unii asce ți, în
urma unor lungi perioade de exerci ții. Se au în vedere și fenomene inexplicabile, unele deja
confirmate, precum hipnoza, altele deocamdat ă doar ipotetice, cum ar fi telepatia,
clarviziunea, telekinezia, levit ația etc. În acest context, se emite ipoteza c ă toate fiin țele
umane ar fi capabile de asemenea performan țe tulbur ătoare, dar eventualele încerc ări de a le
activa sunt inhibate de stilul de via ță la care s -a ajuns. Spre a da un exemplu simplificat pân ă
la vulgaritate, se poate presupune c ă telepatia nu este stimu lată deoarece exist ă telefonul și
celelalte mijloace de comunicare, levita ția este inhibat ă de folosirea nenum ăratelor mijloace
de locomo ție, eventualele capacit ăți telekinetice nu mai sunt nece sare din cauza dezvolt ării a
tot felul de mecanisme și aparate artificiale ș.a.m.d.
Adep ții acestor teorii utilizeaz ă și argumentul insuficientei cunoa șteri a creierului uman, a
cărui cercetare în continuare ar putea oferi surprize de neb ănuit. În acela și timp sunt
vehiculate exemplele unor enigmatice civiliza ții, de mult disp ărute, ale c ăror vestigii sunt
imposibil de explicat în contextul dezvolt ării comu nității umane a șa cum este ea cunoscut ă
astăzi. Foarte u șor se pot na ște specula ții de genul: în trecu t, specia uman ă a urmat și alte

Bogdan Ficeac
28 variante de evolu ție, diferite de cea actual ă, variante în cursul c ărora a atins performan țe
uluitoare, f ără a se folosi de știința și tehnica în accep țiunea lor actual ă. Nu se știe ce a
determinat dispari ția respectivelor c iviliza ții, așa cum nu se poate spune cât de aproape de
extinc ție a fost umanitatea în ultimii ani, și încă mai este, în eventualitatea declan șării unui
cataclism nuclear, a unei epidemii înc ă necunoscute, sau din cauze ce scap ă previ ziunilor
firești. Nu trebuie s ă uităm că, nu demult, au fost interzise experimente promi țătoare ce vizau
obținerea unor bacterii care s ă transforme celuloza în hidrocarburi. De și astfel s -ar fi rezol vat
criza de combustibil pentru o lung ă perioad ă de timp, exista pericolul ca bacteriile s ă scape de
sub control, s ă se multiplice rapid și să transforme p ădurile Terrei în lacuri nesfâr șite de
petrol, lucru ce ar fi putut duce chiar la dispari ția vie ții de pe P ământ.
Evident, în final apare și întrebarea: "Ce și, poate, cine a det erminat actuala variant ă de
evolu ție a speciei umane?" Încer carea de a da un r ăspuns ar marca deja trecerea la o categorie
superioar ă de manipul ări, cele planetare, ce intr ă, deocamdat ă, în domeniul fic țiunii pure.
Oricât de fanteziste ar p ărea astfel de ipoteze, ele sunt analizate cu toat ă seriozitatea de
către colective impresionante de cercet ători. Marile puteri, în special Uniunea Sovietic ă și
Statele Unite, au creat institute speciale și au alocat fonduri substan țiale pentru studierea
"fenomenelor nec onven ționale" ( ținând, mai ales, de parapsihologic). Marea majoritate a
acestor studii a urm ărit aplica ții militare, iar o parte dintre concluzii au fost utilizate în
imaginarea unor tehnici extrem de sofisticate pentru manipularea virtualilor inamici sau a
maselor de manevr ă.
S-ar putea merge și mai departe cu ipotezele. Academicianul român Eugen Macovschi a
imaginat o teorie conform c ăreia universul înconjur ător este structurat pe mai multe niveluri.
Primul, cel fizic, este reprezentat de materia f ără viață. Al doilea, biosic, este reprezentat de
materia însufle țită, respectiv de plante și animale. Nivelul noesic aparține fiin țelor cu
inteligen ță, respectiv oamenilor. Diferen ța, dat ă de inteligen ță, dintre un om și un câine este la
fel de mare și insurmont abilă precum cea dintre un câine și o piatr ă, de pild ă.
De ce ar fi numai trei niveluri într -o asemenea structur ă? Logica arat ă că este foarte
posibil s ă existe și un al patrulea nivel, cel denumit de Macovschi enisic, precum și niveluri
supraenisice. Conf orm acestei teorii, entit ățile enisice ar putea fi atât de deosebite de oameni,
superioare omului, cum este omul fa ță de câine. Iar capacit ățile lor nici m ăcar nu pot fi
imaginate de c ătre oameni, a șa cum darul inteligen ței umane nu poate fi în țeles de un câine.
Animalele și plantele se folosesc de mediul înconjur ător pentru a supravie țui. Oamenii se
folosesc de animale, utilizân -du-le ca hran ă, la diverse munci sau ca material pentru
experien țe, fără ca "dobitoacele" s ă-și poat ă da seama. Oare și entit ățile enisice manipuleaz ă
specia uman ă fără ca ea s ă fie con știentă? Iată ipoteze tulbur ătoare, ce intr ă din nou în
domeniul fic țiunii pure…
Revenind la manipul ările deja cunoscute și clasificate, în special la cele de mare
anvergur ă, analiza lor, adus ă la cunoștința cât mai multor oameni, nu are doar menirea de a
avertiza individul asupra presiunilor ce îi determin ă comportamentul și modul de gândire, dar
poate oferi și solu ții benefice în cazul unor situa ții de criz ă.
Este vorba de solu ții reale, care s ă modifice structurile și sistemele sociale în a șa fel, încât
să fie favorabile tuturor catego riilor de oameni, nu de acele rezolv ări false, în interesul
grupului aflat la putere, concretizate în reeducarea, pedepsirea, încar cerarea, discriminarea,
excludere a sau execu ția celor care nu se comport ă în spiritul normelor impuse. În societ ățile
moderne, cu adev ărat democratice, acuzarea victimelor a devenit anacronic ă. Alcoolicii,
săracii, șomerii nu pot fi f ăcuți vinova ți în întregime de situa ția în care se afl ă. În primul rând

Tehnici de manipulare
29 trebuie identificate cauzele sociale ale s ărăciei, ale lipsei de locuri de munc ă sau ale
împrejur ărilor ce îi determin ă pe oameni s ă bea sau s ă se dro gheze. Doar ac ționând asupra
cauzelor se poate diminua amploa rea unor flageluri precum sărăcia, șomajul, alcoolismul sau
consumul de droguri…

Bogdan Ficeac
30

Studiu de caz: "Trântitul -ușii-în-față" și amu țirea presei independente

În toamna lui 1995, o dat ă cu reluarea discut ării noului Cod Penal în Parlamentul
României, partidul de guvern ământ și-a reînceput presiunile pentru introducerea în cadrul
articolelor 205, 206, 238 și 239 a unor pedepse speciale pentru ziari ști în cazul comiterii
infrac țiunilor de calomnie, ofens ă adus ă autorit ății etc. Cum rezisten ța reprezentan ților presei
independente e ra foarte puternic ă, fiind sus ținută și de majoritatea partidelor din opozi ție,
forma țiunea de guvern ământ s -a gândit la o strategie de manipulare abil conceput ă, pentru a -și
îndeplini scopul.
Înainte de a trece la descrierea strategiei propriu -zise și a felului în care ea a fost pus ă în
aplicare, se cuvin totu și câteva preciz ări pentru a contura întreg contextul respectivelor eve –
nimente.
1) Din opiniile reprezentan ților presei, f ăcute publice atât în paginile ziarelor
independente (nealiniate), cât și cu alte nume roase prilejuri, reie șea clar c ă opozi ția față de
respectivele articole ale noului Cod Penal, precum și față de ini țierea unei legi a presei, nu era
rodul dorin ței de a putea calomnia în voie, de a împro șca pe oricine cu noroi, de a pune în
circu lație știri voit false ori ten dențioase, f ără nici o team ă de posibile urm ări. De fapt,
asemenea lucruri nici nu erau posibile, chiar cu Codul Penal în vigoare la acea dat ă (de fapt și
în momentul în care sunt scrise aceste rânduri), acesta con ținând deja pedepsele pentru
infrac țiunile de calomnie, ultraj etc.
2) Opozi ția față de articolele împricinate sau fa ță de o lege a presei rezida și rezid ă încă în
România tocmai în îngri jorarea ― justificat ă de nenum ărate exemple ― că aceste legi pot fi
aplicate și interpretate într -un singur sens, anume de a îngr ădi cât mai mult libertatea presei,
chiar de a o anihila pentru a nu mai deranja Puterea și pe ai s ăi clien ți.
3) Presa independent ă (nealiniat ă), ea singur ă, nu reprezint ă un pericol pentru Putere.
Teama c ea mare const ă în audien ța ei în rândul popula ției. Milioane de oameni citesc zilnic
ziarele independente, pl ătesc pentru a le citi, tocmai pentru c ă le reflect ă opiniile, le r ăspund
unor întreb ări spinoase, le arat ă modul în care cei ale și îndeplinesc sau nu a șteptările
electoratului, le deslu șesc mecanismele intime ale vie ții sociale, economice și politice din
România de ast ăzi. Dac ă cititorii ar sim ți că tot ceea ce se spune în ziarul pe care îl cump ără
contrazice realitatea, con travine propriilor lor o bserva ții, propriilor lor idei sau senti mente, s –
ar orienta imediat spre un alt ziar, iar cel care le -a înșelat a șteptările ar da faliment. Deci for ța
ziarelor inde pendente st ă în primul rând în cititorii pe care îi reprezint ă și cu care, la un
moment da t, se identific ă. De fapt, acest lucru reflect ă tocmai rolul pe care trebuie s ă-l aibă
presa, acela de a fi un veritabil câine de paz ă al democra ției. În consecin ță Puterea nu se teme
de presa independent ă, ci de milioanele de oameni care au acces la aceas tă sursă de informa ție
ce nu poate fi controlat ă. Pentru ca opinia public ă să fie manipulat ă în voie, trebuie s ă aibă
acces la o singur ă surs ă de informa ție, aflat ă total sub controlul Puterii (spre exemplu,
televiziunea na țională). O surs ă de informa ție care să nu aminteasc ă nimic de corup ție, de in –
competen ță, de imaginea proast ă a României în lume, ca urmare a mineriadelor și a prezen ței

Tehnici de manipulare
31 extremi știlor la guvernare în anumite momente ș.a.m.d. O surs ă care s ă prezinte numai întâl –
niri oficiale, zâmbete, ședințe de lucru sus ținute, momente în ălțătoare din activitatea
productiv ă etc. A șa cum, spre exemplu, era pe vremea lui Ceau șescu. Mai ales c ă aceia și
profesioni ști de atunci au continuat s ă lucreze din plin și dup ă revolu ție. Aminti ți-vă că
regimul absurd, pe care o întreag ă țară îl ura, nu a putut s ă cadă până nu a fost preluat
controlul asupra informa țiilor, respectiv asupra televiziunii na ționale. Aminti ți-vă, din nou, c ă
mineriadele poate nu ar fi existat f ără manipularea exercitat ă prin intermediul tel eviziunii.
Manipularea eficient ă a opiniei publice se poate realiza numai prin minimalizarea sau
anihilarea surselor alternative de informa ție, deci a presei independente.
4) Un motiv principal vehiculat în permanen ță de Putere pentru a impune legile împot riva
presei este c ă aceasta public ă și știri false, tenden țioase ori acuza ții insuficient fundamentate.
Este adev ărat îns ă în majoritatea cazurilor c ă vina nu apar ține ziari știlor, ci lipsei de
transparen ță a autorit ăților, a diver șilor func ționari publici , chiar a celor obliga ți, prin natura
muncii lor, s ă informeze opinia public ă. Într -o democra ție veritabil ă, este un drept
fundamental al contribuabilului s ă fie informat corect, în mod direct sau, mai ales, prin
intermediul presei, despre cum îi sunt chel tuiți banii, despre activitatea autorit ăților sau a
institu țiilor pe care le finan țează din buzunarul s ău, despre comportamentul și activitatea
aleșilor s ăi. Probabil nimeni nu ar fi protestat dac ă, în acela și timp cu o lege a presei, s -ar fi
adoptat și legea func ționarului public, legea r ăspunderii ministeriale, legea partidelor ș.a.m.d.,
măcar pentru a -i da posibilitatea ziaristului acuzat de publicarea unor știri false sau
tenden țioase s ă acuze la rândul s ău func ționarul public ori autorit ățile, care au refuzat s ă-i
răspund ă la întreb ări, pentru lips ă de transparen ță sau comportament abuziv ori arogant.
Respectivele legi îns ă nici m ăcar nu au fost luate în discu ție. S -a aprobat în schimb Legea
secretului de stat și de serviciu, care îngr ădește și mai mul t accesul la informa ții de interes
pentru opinia public ă, dar incomode pentru Putere și ai săi clien ți.
5) Faptul c ă modificarea articolelor 205, 206, 238, 239 din Codul Penal nu avea nimic de –
a face cu dorin ța Puterii de a impune societ ății române ști nor me fire ști de conduit ă, de
moralitate, ci erau orientate doar împotriva presei independente, reiese evident și din
exemplul oferit de publica țiile Pre ședinției și Guvernului. Ele au ap ărut din dorin ța
respectivelor institu ții de a influen ța opinia public ă, dar și ca o modalitate de a sonda în ce
măsură electoratul mai este sau nu de acord cu politica lor.
Tirajul infim reflect ă neîncrederea popula ției fa ță de amintitele institu ții, dar nu acesta
este subiectul analizei de fa ță. Important este faptul c ă în a mintitele publica ții câțiva
mercenari ai scrisului public ă frecvent injurii grosolane, gratuite, mult mai grave decât unele
excese din presa independent ă (excese ap ărute de cele mai multe ori din dorin ța disperat ă de a
atrage aten ția asupra unor situa ții intolerabile, în condi țiile unei apatii totale din partea celor
îndritui ți să le solu ționeze, conform legilor și Constitu ției țării), în respectivele gazete apar
frecvent insulte grosolane la adresa unor personalit ăți politice sau culturale de prim rang,
indezirabile Puterii. Instaurarea moralit ății atât de dorite ― în discursuri ― de Putere s -ar
putea realiza, în aceste cazuri, prin simpla desfiin țare a respectivelor gazete. De fapt, într -un
stat democratic este nepermis ă anomalia ca Guvernul s ă finan țeze din fonduri publice un ziar
în care s ă-i fie ataca ți adversarii politici.
6) Evident, trebuie remarcat faptul c ă ofensiva Puterii împotriva presei independente a
coincis cu declan șarea campaniei pentru alegerile din 1996.
Având în vedere situa ția existent ă, creionat ă în cele de mai sus, s ă vedem strategia prin
care Puterea și-a propus s ă-și ating ă, într -o form ă sau alta, scopul. Dup ă cum s -a văzut în

Bogdan Ficeac
32 capitolul anterior, o tehnic ă de manipulare a p ărții adverse, frecvent utili zată în cadrul unor
negocieri, este "Trântitul -ușii-în-față". Reamintim, pe scurt, în ce const ă ea.
Adversarilor li se pun de la bun început în fa ță niște condi ții total inacceptabile, cu care
inițiatorii nici nu se a șteaptă că partea advers ă ar putea fi de acord, pentru ca apoi, pe
parcursul nego cierilor, s ă se ajung ă la punctul în care condi țiile dorite, de fapt, de ini țiatori, s ă
fie acceptate de adversari. Mai mult, adversarii r ămân cu impresia c ă au ob ținut o victorie prin
faptul c ă, deși defavorabile lor, noile condi ții sunt mult mai blânde fa ță de cele propuse la
început de ini țiatori.
Dar, pentru adev ărații profesioni ști ai manipul ării, lucrurile nu se opresc aici. Pentru ca
succesul s ă fie deplin, prin diverse canale, ce nici m ăcar nu pot fi suspectate de leg ătură cu
inițiatorii , li se sugereaz ă chiar adversarilor textul noilor condi ții, apoi se creeaz ă o stare
artificial ă de panic ă, în sensul c ă termenul final al negocierilor nu mai poate fi amânat și
"ceva trebuie pus în locul inacceptabilelor condi ții inițiale". Astfel adversa rii ajung ei în șiși să
facă propunerile dorite de ini țiatori, convin și fiind c ă sunt exclusiv rodul gândirii lor. Mai
târziu, când tensiunea dispare și analizele lucide arat ă situa ția de inferioritate în care s -au pus
adversarii ― păstrăm aceast ă denumire generic ă ―, orice protest din partea lor este inutil,
replicându -li-se că ei au fost cei care au f ăcut propunerile.
Să traducem teoria de mai sus în ceea ce s -a întâmplat în toamna lui 1995, în rela ția dintre
presa independent ă și Putere. Reprezentan ții Pu terii au "trântit" de la bun început articolele cu
pricina în noul Cod Penal. Au urmat, cum era de a șteptat, protestele privind
neconstitu ționalitatea lor, proteste venite din partea ziarelor independente, sus ținute de for țe
din opozi ție, de sindicate, de o mare parte a opiniei publice ș.a.m.d. Imediat, Puterea, prin
diverse declara ții mai mult sau mai pu țin oficiale, s -a arătat dispus ă la concesii. În acest timp,
prin canale oculte s -a răspândit sugestia c ă totuși "ceva trebuie pus în locul hulitelor artic ole".
A fost elaborat chiar și textul unui nou articol (doar unul, fa ță de celelalte patru pe care era
menit s ă le înlocuiasc ă, pentru a sugera din start o nou ă concesie), articol prin care era definit
și pasibil de pedeaps ă așa-numitul "delict de pres ă". Respectiva "nad ă" a fost canalizat ă spre
mediul gazet ăresc și a început s ă circule pe diverse c ăi, fiind preluat ă și transmis ă de la unii la
alții, pân ă ce s-a pierdut total urma celor care au lansat -o.
Manevra a dat roade, în sensul c ă, dup ă puțin timp, c âțiva gazetari de la un important
cotidian na țional au f ăcut public ă propunerea pentru înlocuirea celor patru articole incriminate
din noul Cod Penal cu articolul privind "delictul de pres ă", convin și fiind c ă ei sunt autorii
textului și că astfel ofer ă o soluție pentru ie șirea din impas.
În paralel, Puterea a inoculat atent o atmosfer ă de tensiune, de grab ă, convocând imediat
directorii principalelor cotidiane la o "ultim ă" și "decisiv ă" întâlnire cu pre ședintele partidului
de guvern ământ, pentru "hot ărârea final ă". Sub presiunea timpului, gazetarii care au propulsat
"delictul de pres ă" nu au mai avut timpul unei analize lucide care s ă le demonstreze c ă noul
articol nu numai c ă nu protejeaz ă ziariștii, dar creeaz ă disponibilitatea de a fi incriminate chiar
și persoanele dispuse la m ărturisiri sau declara ții incomode. O astfel de analiz ă arăta clar c ă
introducerea "delictului de pres ă" în noul Cod Penal ar fi reprezentat o victorie important ă a
Puterii în ofensiva împotriva presei independente.
Dar, cum spune am, întâlnirea dintre reprezentantul de marc ă al Puterii și ziari ști nu mai
lăsa timp pentru discu ții și analize. Evident, se a ștepta ca propunerea cu "delictul de pres ă" să
vină din partea ziarului care l -a prezentat în paginile sale. "Delictul…" ar fi fost imediat
introdus în Codul Penal pentru a înlocui celelalte patru modific ări și oricare proteste ulterioare

Tehnici de manipulare
33 ar fi fost contra carate cu non șalanță: Voi l -ați cerut, noi n -am făcut altceva decât s ă vă
accept ăm dorin ța.
Spuneam c ă strategia aplicat ă de p rofesioni știi Puterii în acest caz avea și alte efecte, mult
mai greu decelabile, dar de mare importan ță. Anticipând eforturile presei independente de a se
apăra de atacurile Puterii, prin a demonstra c ă cele mai grave calomnii nu apar în paginile ei,
ci în revistele extremiste, arti zanii manipul ării încurajau, prin diverse canale oculte, populari –
zarea conflictului existent la acea vreme între liderul Partidului România Mare și președintele
României, sugerându -se că neglijarea lui i -ar putea da ap ă la moa ră liderului extremist. De
asemenea, zilnic, presei i se ofereau noi declara ții belicoase pentru a mediatiza nefiresc de
mult acel conflict. Rezultatul a fost contrar a șteptărilor gazetarilor, dar conform cu a șteptările
manipulatorilor: atât Ion Iliescu, c ât și Vadim Tudor au în registrat cre șteri de popularitate, în
detrimentul personalit ăților din opozi ție. În plus, pre ședintele României a reu șit performan ța
de a beneficia de o imagine favorabil ă în mai toate cotidianele independente, fiind pus
permanent în antitez ă cu liderul extremist. O nesperat ă bilă albă în perspectiva alegerilor din
anul urm ător.
Revenind la manevra cu modific ările Codului Penal, trebuie amintit c ă, deși a fost
construit ă cu cea mai mare fine țe, ea nu a reu șit. Directorii principalel or cotidiane s -au
întâlnit, în seara de dinaintea discu țiilor "finale" cu pre ședintele partidului de guvern ământ, și
s-au în țeles s ă renun țe la ideea cu "delictul de pres ă" și să nu cedeze nici unei presiuni din
partea Puterii. Ceea ce, a doua zi, s -a și întâmplat.
Ar mai r ămâne de spus c ă imediat dup ă aceea noul Cod Penal a c ăzut la vot în Parlament,
fiind trimis spre reformulare…

Bogdan Ficeac
34

Remodelarea gândirii într -un sistem totalitar

În teorie, doctrinele bazate pe egalitarism au câ știgat nu meroși adep ți. În practic ă însă, ele
s-au dovedit falimentare. Dac ă ar fi s ă luăm doar exemplul Revolu ției Franceze, desf ășurate
sub deviza Libertate, Egalitate, Fraternitate, vedem c ă după toată acea euforie ini țială a
maselor a urmat sângeroasa perioad ă a terorii. C onduc ătorilor revolu ției, dup ă preluarea
puterii, le -a devenit tot mai clar c ă nu pot pune în aplicare ideile utopice în numele c ărora au
ridicat mul țimea. Pentru a se men ține la putere nu au avut alternativ ă; au instaurat o domnie a
terorii, cu mult mai c râncen ă și mai absurd ă decât constrângerile existente în societate anterior
venirii lor la conducere. În linii mari scenariul s -a repetat în mai toate societ ățile în care s -a
încercat aplicarea sistemelor bazate pe ideile socialismului utopic. Pentru c ă doctrina
socialist ă a fost, este și va rămâne utopic ă.
Egalitatea între oameni, lipsa propriet ății private, lipsa unui sistem concuren țial autentic
în economie, societate sau politic ă anihileaz ă însăși esen ța fiin ței umane, distruge
individualitatea, sl ăbește societatea pân ă la trecerea în nefiin ță. O superb ă povestire science –
fiction începea cu o constatare dureroas ă: Mi-au tăiat aripile. Pe o planet ă ipotetic ă, locuit ă de
oameni cu aripi, un adev ărat paradis, au venit membrii unei expedi ții, tot oameni, car e au t ăiat
aripile mai multor indivizi, for țându -i să se zbat ă continuu, la nesfâr șit, pentru a supravie țui.
Deși experimentatorii p ăreau la început ni ște agen ți ai r ăului, în timp ― când pe planeta
respectiv ă au început cataclisme devastatoare, pe care ei le prev ăzuser ă ― adev ăratul sens al
misiunii lor a ie șit la iveal ă. Oamenii cu aripi, neînv ățați cu lupta dur ă pentru existen ță, au
murit unul câte unul, dar specia a supravie țuit prin cei c ărora li se t ăiaseră aripile, pentru c ă ei
deveniser ă mult mai re zisten ți, mai inventivi, mai creatori.
Povestirea, într -un fel, duce cu gândul spre destinul tragic al imperiilor precolumbiene.
Incașii dezvoltaser ă un sistem social întrucâtva asem ănător celor imaginate de adep ții
socialismului utopic. Întreaga suprafa ță a statului era împ ărțită în trei: o parte apar ținea
soarelui, produsele ob ținute de pe aceast ă "treime sacr ă" fiind folosite pentru între ținerea
preoților și pentru jertfele rituale, a doua apar ținea suveranului, iar a treia poporului. În ceea
ce prive ște cultivarea p ământului, fiec ărui bărbat însurat i se repartiza o bucat ă de pământ de
o anumit ă suprafa ță (aproximativ aceea și pentru to ți), numit ă tupu. De asemenea, dac ă avea
copii, pentru fiecare b ăiat i se mai repartiza un tupu, iar pentru fiecare fat ă, o jum ătate de
tupu. Recolta era strâns ă la comun și se împ ărțea și ea tot în trei p ărți egale. O treime mergea
la depozitele de stat, ce apar țineau suveranului, depozite din care erau pl ătiți militarii,
constructorii de drumuri și cetăți, func ționarii. To t din aceste depozite era între ținută și Curtea
imperial ă. A doua treime era dus ă în depozitele "sacre", de unde erau aproviziona ți preo ții. A
treia parte era împ ărțită în mod egal tuturor celor care munciser ă pământul, în raport cu
numărul parcelelor pe c are le cultivase fiecare. În cazul unor calamit ăți naturale, ce nu per –
miteau ob ținerea unor recolte suficiente pentru toat ă lumea, depozitele de stat erau deschise
pentru a se aproviziona din rezervele lor și poporul. Acela și sistem era aplicat și în cazu l
creșterii turmelor de lame. În afara obliga țiilor fa ță de stat, concretizate în munca pe câmp, și
satisfacerea stagiului militar, cet ățenii aveau și obliga ția de a presta un anumit num ăr de zile
de munc ă în folos ob ștesc (la construc ții, în mine, la sist emele de iriga ții etc). Cei inap ți de

Tehnici de manipulare
35 munc ă, văduvele și bătrânii primeau de la stat toate cele necesare traiului. De asemenea,
oamenii trecu ți de șaizeci de ani erau scuti ți de munc ă, iar cei ce îm pliniser ă cincizeci de ani
munceau mai pu țin. De și, în ur ma cuceririlor, multe grup ări etnice fuseser ă strămutate din
locurile de ba ștină și amestecate cu altele, acest sistem de via ță, în timp, a dus la deosebiri
minime între cet ățenii de rând ai imperiului.
Nu existau bani, nu exista proprietate privat ă, nu ex istau cer șetori, cet ățenii obi șnuiți
aveau aceea și stare material ă, motiv pentru care nu se r ăspândiser ă nici "maladii" precum
lăcomia, invidia, egoismul. Se pot scrie studii întregi despre compara ția unui asemenea sistem
ce func ționa aproape impecabil și tipul de societate întrev ăzut de adep ții socialismului.
Trebuie remarcat c ă societatea incas ă înregistra o egalitate aproape perfect ă doar la nivelul
cetățenilor de rând. Deasupra acestora, se afla o întreag ă ierarhie de func ționari ai statului,
membri ai familiei imperiale, preo ți, care se bucurau de privilegii uria șe, dar și acestea foarte
bine definite și îmbinate cu obliga ții privind buna func ționare a statului. Îns ă nu despre o
asemenea paralel ă dorim s ă discut ăm. Sistemul inca ș, indiferent cât de neob ișnuit ar p ărea,
ajunsese aproape de perfec țiune în ceea ce prive ște func ționarea sa. La fel, de și diferen țele
sunt semnificative, Imperiul Aztec, pe continentul nord -american, tindea spre perfec țiune (tot
în ceea ce prive ște func ționarea). Îns ă perfec țiunea a condus spre o anumit ă dege nerare, spre o
vulnerabilitate tot mai accentuat ă a întregii socie tăți. Aceasta este una dintre cauzele, poate
chiar cea funda mental ă, pentru care câteva sute de conchistadori au reu șit să distrug ă două
civiliza ții uluitoa re, să provoace moartea a milioane de oameni.
Uniformitatea, lipsa motiva țiilor, nivelarea sistemelor umane genereaz ă vulnerabilitate.
Încă un argument ar putea fi adus în sprijinul acestei afirma ții. Progresele geneticii, ale
ingineriei genetice, vor face în curând posibil ă realizarea "h ărții genetice" a fiec ărui individ.
Se va putea cunoa ște astfel, chiar înainte de na ștere, dac ă noua fiin ță uman ă va suferi de vreo
boală conge nitală sau va fi predispus ă unei maladii sau alteia. Ingineria genetic ă va perm ite
nu peste mult timp chiar corectarea unor asemenea deficien țe. Mai mult, se va putea ajunge
chiar la "modelarea" fiec ărui nou -născut conform dorin ței părinților, începând cu sexul și
terminând cu fizionomia, culoarea ochilor sau a p ărului. Dincolo de op timismul generat de
asemenea perspective tulbur ătoare, oamenii de știință au început deja s ă-și pun ă întreb ări
extrem de grave. Principala problem ă este aceea a unei previzibile și extrem de d ăunătoare
sărăciri a fon dului genetic uman, în cazul în care se va permite "modelarea" nou -născuților.
Spre exemplu, dac ă majoritatea p ărinților își vor dori copii blonzi, cu ochi alba ștri, este foarte
posibil ca în scurt timp s ă dispar ă total tipurile umane care nu ar corespunde standardelor de
frumuse țe ale momentul ui. Iar dispari ția unor astfel de tipuri ar s ărăci grav mo ștenirea
genetic ă a omenirii, f ăcând -o extraordinar de vulnerabil ă în cazul apari ției unor ma ladii înc ă
necunoscute, dar generând și noi "boli" ale societ ății, ce ar putea duce, în ultim ă instan ță, la
dispari ția speciei umane.
Poate am mers prea departe cu argumenta ția. Ideea îns ă era de a demonstra c ă
supravie țuirea speciei umane și dezvoltarea acesteia se pot face numai în cadrul unor sisteme,
societ ăți, ecosisteme care s ă incite creativitatea, sp iritul de competi ție, diversificarea
activit ăților umane. Practica a dovedit c ă sistemele cele mai favorabile sunt acelea în care
libert ățile individuale sunt încurajate și îmbinate cât mai armonios cu libert ățile colective.
Socialismul, care î și propusese înlăturarea s ărăciei, bun ăstarea general ă, egalitatea între to ți
cetățenii și alte asemenea obiective m ărețe a dat faliment. Democra țiile occidentale în care
societatea a încurajat competi ția și afirmarea valorilor, dincolo de tarele sale, tot mai restrân se
pe măsura dezvolt ării sistemului social, au supravie țuit și s-au consolidat. Mai mult, în țările
cu democra ție avansat ă, nivelul de trai al cet ățeanului obi șnuit este cu mult peste cel
înregistrat în țările foste comuniste, chiar în trecutele momente de vârf ale economiei

Bogdan Ficeac
36 socialiste. Înc ă o dovad ă că sistemul concuren țial s-a dovedit cel viabil, în compara ție cu
sistemul centralizat, care, dup ă unele succese de început, a degenerat spre teroare.
Spre deosebire de membrii de rând ai partidelor comuniste, dintre care mul ți, la început,
au crezut sincer în "superioritatea" și "binefacerile" unei viitoare societ ăți perfecte,
teoreticienii comunismului au în țeles, tot de la bun început, c ă ideologia lor va trebui impus ă
prin for ță și, mai mult, va trebui men ținută prin for ță. De aceea au ini țiat o strategie extrem de
bine pus ă la punct, perfec ționată continuu, de manipulare a con științelor. Ceea ce uime ște este
cinismul acestor "întemeietori", aerul lor superior, eforturile depuse în a modifica structura
psihic ă a sute de milioane de fiin țe umane pentru a le supune voin ței lor. Ei știau c ă
socialismul și, mai apoi, comunismul vor r ămâne ideologii utopice și, în loc de a c ăuta alte
soluții pentru a veni în întâm pinarea dorin țelor și necesit ăților fire ști ale oam enilor, au pus în
mișcare un întreg mecanism al manipul ării și terorii pentru a -i aduce pe oameni în situa ția
unor marionete care s ă populeze universul pe care și l-au imaginat ei.
Analiza metodelor de creare și între ținere a unui sistem totalitar relev ă faptul c ă minciuna
era și încă mai este (în unele zone ale globului) doar una dintre armele celor afla ți la putere. E
cazul s ă vorbim de sistemele totalitare în general, indiferent c ă la conducerea lor s -au aflat
comuni știi, nazi știi, sau diver și alți dicta tori, lideri de cult, fundamentali ști etc. etc. Nu are
rost s ă ne limit ăm doar la comuni ști, pentru c ă asem ănările între toate aceste sisteme
totalitare, de origini foarte diferite, uneori chiar opuse ideologic, sunt izbitoare. Minciuna,
spuneam, era poate arma de baz ă a celor care au impus ideologiile totalitare. Îns ă procesul de
manipulare a con științelor, de câ știgare a controlului asupra min ților umane este cu mult mai
complex…

Unicitatea speciei umane, dar și a fiec ărui individ în parte, este dat ă de armonia în care se
împletesc inteligen ța, con știința și afectul. Inteligen ța ne d ă capacitatea de a înv ăța, de a ne
aminti și de a imagina. Datorit ă conștiinței ne d ăm seama de rela țiile noastre cu lumea
exterioar ă, putem face distinc ția între eul nos tru și lume, între universul nostru interior și
realitățile exterioare. Afectul ne ofer ă baza pentru a percepe experien țele într -o infi nitate de
nuanțe subtile, dar și complexe, dincolo de simpla suferin ță sau pl ăcere.
Imensa capacitate de a înv ăța ne per mite nu numai s ă profit ăm de propria noastr ă
experien ță, ci s ă ne construim via ța bazându -ne și pe experien ța altora, înmagazinat ă în
planuri, me morii, documente, istorii scrise. Abilitatea de a imagina alter native, de a propune
variante, de a anticipa c onsecin țe ne d ă posibilitatea s ă construim scenarii dintre cele mai
îndrăznețe despre viitor, dep ășind chiar logica linear ă. Capacitatea de a iubi, de a tr ăi emo ții
intense, ne determin ă să ne implic ăm total în via ța de fiecare zi.
Pentru ca atributele tri pletei inteligen ță-conștiință-afect s ă func ționeze perfect în sensul
dezvolt ării individului, trebuie ca el s ă aibă o viziune foarte bine închegat ă a temporalit ății, a
ceea ce înseamn ă trecut, prezent și viitor, a importan ței acestor no țiuni. Numai astfel ființa
uman ă își dobânde ște și își demonstreaz ă superioritatea: devenind total implicat ă în ceea ce a
fost, în ceea ce este și în ceea ce va fi.
Când unei asemenea fiin țe umane pure îi este ad ăugat, impus, implementat, cum vre ți să
spune ți, un sistem de no rme morale, etice, atunci comportamentul s ău va fi determinat și de

Tehnici de manipulare
37 conștiința a ceea ce s -ar putea întâmpla în anumite condi ții date, comparativ cu ceea ce ar
trebui s ă se întâmple, în sensul înde plinirii sau neîndeplinirii respectivelor norme.
Memoria d ă omului sentimentul de continuitate a eului de -a lungul timpului, în cadrul
societ ății, conturându -i astfel perso nalitatea. Trecutul alimenteaz ă prezentul cu standarde,
criterii de compara ție, experien țe, tradi ții, reflexe, determinând reac țiile din expe riența
imediat ă. Sentimentele reprezint ă o punte de leg ătură special ă cu ceilal ți oameni, de multe ori
mult mai eficient ă și mai rapid ă decât rezultatele unor analize reci, bazate pe ra ționamente
pure. Iubirea și sentimentul de încredere pot crea leg ături mult mai puternice și mai stabile
decât orice judecat ă. Imagina ția ofer ă omului puterea de a dep ăși greșelile trecutului, de a
corecta prezentul și de a construi variante mai bune ale viitorului. Ca un corolar al acestui
mecanism apar no țiunile de bine și rău, co -rect-incorect, apoi, în cadrul societ ății, sistemul de
legi.
Omul este o fiin ță social ă. Pentru a se dezvolta, el are nevoie de ceilal ți. În cadrul
societ ății se regleaz ă raportul între interesele personale, drepturi, privilegii, dar și obliga țiile
ce stau la baza bunului -simț. Oamenii au nevoie de oameni pentru a se sus ține reciproc,
pentru a evolua, pentru a rezista pericolelor.
Având în vedere aceast ă extrem de schematic ă prezentare a esen ței umane sau, mai bine
zis, a modului în care este ea per ceput ă de psihologia social ă, e mult mai lesne de în țeles
modul în care ac ționeaz ă cei care doresc s ă aibă controlul total asupra semenilor lor.
Principalul scop al liderilor unui sistem totalitar nu este de a st ăpâni prin for ță sau de a -și
distruge advers arii, ci de a -și determina supu șii să gândeasc ă sincer a șa cum vor ei, condu –
cătorii. Noul sistem social creat de dictatori are ca unitate reprezentativ ă omul nou, cu o
gândire total diferit ă de a prede cesorilor. For ța este folosit ă ca un auxiliar, în cad rul unui
întreg sistem de recreare a con științelor, sistem în care manipularea, mai precis minciuna, are
rolul determinant.
Minciuna este instrumentul folosit în restructurarea concep țiilor, în modificarea
experien țelor, în deformarea rela țiilor interperso nale, în distorsionarea proceselor imaginative,
în recrearea sistemelor de norme morale și etice, în rescrierea istoriei, în dezvoltarea unor noi
criterii de evaluare, în remodelarea sentimentelor. Minciuna este instrumentul de baz ă prin
care se creeaz ă omul nou.
Propov ăduitorii regimurilor totalitare, spuneam, aveau și au un total dispre ț față de fiin ța
uman ă, văzând oamenii ca pe o mas ă amorf ă, depersonalizat ă, gata de a fi remodelat ă pentru a
da na ștere șirurilor de supu și perfec ți. Credin ța propov ăduitorilor în posibilitatea de a controla
mințile oamenilor, de a le st ăpâni, era total ă. Iată ce spuneau trei dintre ei, referitor la acest
subiect:
Dați-ne un copil de opt ani și vă garantez c ă va fi bol șevic toat ă viața. (Lenin, cuvântare
în fața comisarilo r educa ției, 1923)
Individul trebuie s ă accepte lipsa de importan ță a propriei sale persoane, s ă se integreze
unei puteri superioare și să fie mândru c ă este parte din for ța și gloria acestei puteri
superioare. (Hitler, Mein Kampf 1933)
Fără nici o exagera re trebuie spus c ă însuși viitorul comunist al patriei noastre depinde
de dezvoltarea cu succes a muncii ideologico -educative (…) Trebuie s ă facem din fiecare

Bogdan Ficeac
38 unitate școlar ă un puternic centru de educa ție în spirit socialist și comunist a copiilor și
tinerilor. (Ceau șescu, Programul PCR pentru îmbun ătățirea activit ății ideologice, 1971)
În cartea sa, Reforma gândirii și psihologia totalitarismului, R.J. Lifton identific ă opt c ăi
de ac țiune pentru remodelarea gândirii, în scopul ob ținerii controlului asup ra min ții maselor
de oameni. Acestea sunt: Controlul comunica țiilor umane, Manipularea "mistic ă", Cerin ța de
puritate, Cultul confesiunii, Știința sacr ă, Remodelarea limbajului, Doctrina mai presus de
oameni și Delimitarea social ă. În toate aceste direc ții, minciuna joac ă un rol primordial. Chiar
dacă, în realitate, ideologiile totalitare nu au utilizat o combina ție perfect ă între cele opt "c ăi",
chiar dac ă unele metode de remodelare a gândirii au fost ex perimentate într -o propor ție mai
mare decât altele și chiar exacerbate, clasificarea lui Lifton r ămâne valabil ă, pertinent ă și utilă
în încerc ările de radiografiere a oric ărui sistem totalitar, indiferent c ă este de sorginte
comunist ă, nazist ă, fundamentalist -religioas ă ș.a.m.d.
Controlul comunica țiilor uma ne este mijlocul fundamental de ac țiune în remodelarea
gândirii umane. În cartea sa, 1984. cea strict interzis ă de regimurile comuniste, George Orwell
imagina un sistem totalitar ce tindea spre perfec țiune. Teza de baz ă a liderilor acelui regim
era: Cine c ontroleaz ă prezentul, controleaz ă trecutul. Cine controleaz ă trecutul, controleaz ă
viitorul. O uria șă armat ă de oameni lucra pentru modificarea trecutului. Permanent, în func ție
de cei care se succedau în posturile de conducere sau c ădeau în dizgra ție, în funcție de
necesit ățile momentului, istoria era rescris ă. Cărțile, articolele din ziare, documentele erau
reformulate și noile variante le înlocuiau în arhive pe cele vechi, care erau distruse, pentru a
nu rămâne nici o urm ă despre ceea ce se întâmplase cu adev ărat cândva sau m ăcar despre care
fusese ultima versiune agreat ă de conduc ători. De fapt nimeni nu mai știa exact ce se
întâmplase în realitate. Trecutul era adaptat pentru a motiva ac țiunile din realitatea imediat ă,
dar și pentru a justifica ac țiunile din viitor. În acela și timp, o alt ă armat ă de oameni lucra la
recrearea prezentului. Pentru a justifica o ac țiune sau alta, permanent erau inventa ți inamici,
conflicte, dezastre. Nimeni nu mai știa exact ce se petrecea cu adev ărat. Realitatea îns ăși
fusese anihilat ă și înlocuit ă cu o aparen ță de realitate.
În cartea sa, Structura minciunii, Piotr Wierzbicki se ocup ă de analiza am ănunțită a
minciunilor din sfera informa țiilor. Principiul esen țial de informare într -un sistem totalitar,
spune Wierzbicki, are forma urm ătoarelor directive: Ce trebuie s ă știe poporul și Ce trebuie
să nu știe poporul.
Pentru îndeplinirea primei directive se pune în mi șcare un întreg sistem de propagand ă
care s ă induc ă în con știința public ă ideea și mai apoi convingerea c ă ar fi " cea mai bun ă dintre
lumi". Ac țiunea îns ă are șanse foarte limitate de reu șită, atât timp cât oamenii au acces și la
alte surse de informa ție. De aceea, partea cea mai grea este imaginarea mijloacelor prin care la
urechile poporului s ă nu ajung ă informa țiile ce ar putea afecta reu șita activit ății de
propagand ă.
Metodele prezentate în Structura minciunii au fost expe rimentate și în România aproape
o jum ătate de secol. Referitor la ceea ce se petrecea în țară, presa, televiziunea, radioul erau
obligate s ă prezinte doar "m ărețele realiz ări", mai mult, modul de prezentare cuprindea,
uneori, exager ări și minciuni ce frizau absurdul. Suprafa ța raportat ă ca recoltat ă depășea
suprafa ța arabil ă a țării, inaugurarea unor noi obiective industriale se f ăcea cu multe lun i
înainte de finalizare doar pentru a fi bifate în planul de investi ții, bunurile nu se scumpeau, ci
numai "pre țurile se rea șezau", în România nu existau bolnavi de SIDA, handicapa ți, case de
copii orfani ș.a.m.d. În acela și timp, toate informa țiile ce ven eau din exterior erau cenzurate și
deformate pentru a ar ăta "degradarea societ ății capitaliste aflate în putrefac ție", pentru a
împiedica "r ăspândirea concep țiilor retrograde, reac ționare".

Tehnici de manipulare
39 Iată câteva fragmente din cuvântarea lui Nicolae Ceau șescu din 197 1, cu privire la
programul PCR pentru îmbun ătățirea activit ății ideologice. Nici un segment din sfera
informa ției sau a culturii în general (care are un efect decisiv în crearea mentalit ății
individuale, dar și colective) nu era neglijat.
…radioteleviziu nea trebuie s ă pună în centrul emisiunilor problemele educa ției socialiste
(…), pe aceast ă cale s ă fie biciuite f ără cruțare moravurile retrograde, s ă fie promovate
normele socialiste de convie țuire. (…) Filmul s ă devin ă un puternic mijloc de educa ție
socialist ă a maselor! (…) Pe scena teatrelor noastre, a operei, trebuie s ă-și facă loc (…)
lucrări contemporane, cu caracter revolu ționar, militant. (…) Casele de cultur ă, cluburile și
căminele culturale trebuie s ă desf ășoare o activitate cultural -artistică multilateral ă, să
cuprind ă milioane de oameni, îndeosebi tineretul, contribuind în mod activ la educa ția
socialist ă a maselor. (…) Ziarele și revistele trebuie s ă deschid ă larg paginile lor problemelor
educa ției socialiste. (…) Ele trebuie s ă promoveze cu curaj experien ța înaintat ă, să critice
obiceiurile și moravurile înapoiate. (…) Criticii de art ă trebuie s ă acționeze întotdeauna în
spiritul principiilor marxist -leniniste. (…) Este necesar ca organele și organiza țiile de partid
să acționeze pentru unirea tuturor for țelor de care dispune societatea noastr ă în direc ția
realiz ării hot ărârilor partidului privind îmbun ătățirea activit ății politico -educative, formarea
conștiinței socialiste, care s ă devin ă o uria șă forță în înf ăptuirea programul ui general de
făurire a societ ății socialiste multilateral dezvoltate în România."
Îndeplinirea tuturor acestor "indica ții pre țioase" se realiza printr -un imens mecanism al
minciunii institu ționalizate, radio grafiat minu țios în cartea lui Piotr Wierzbicki .
Ca și în romanul lui Orwell, remodelarea trecutului consti tuia o metod ă de baz ă pentru
crearea unui întreg e șafodaj de criterii, standarde și obișnuințe menite s ă motiveze ac țiunile
din realitatea imediat ă a conduc ătorilor regimurilor totalitare. Deja, în analiza trecutului,
propov ăduitorii totalitarismului încep s ă opereze distinc ții. Nu mai exist ă un singur trecut, cel
consemnat de istorie, ci mai multe. Dintre acestea doar unul trebuie p ăstrat, amplificat,
glorificat. Nicolae Ceau șescu accentua clar a ceastă distinc ție în "indica țiile" adresate
responsabililor din înv ățământul politico -ideologic:
Dar în afar ă de aceste trecuturi ― ca să spun a șa ― de trist ă amintire, mai exist ă și un
alt trecut: este vorba (…) de trecutul glorios al mi șcării revolu ționare și comuniste, de
trecutul anilor construc țiilor socialiste, care a ridicat patria noastr ă la un înalt grad de
dezvoltare în toate domeniile activit ății economico -sociale. Acest trecut glorios st ă la baza
dezvolt ării viitoare a poporului nostru, în ce ntrul politicii educative!
În scopul remodel ării trecutului au fost puse în mi șcare colective întregi de "cercet ători",
"istorici", "scriitori". Astfel întreaga istorie a fost rescris ă. Venirea comuni știlor la putere, prin
forță, impu și de sovietici, a fos t prezentat ă ca un rezultat al voin ței întregului popor român,
toate evenimentele trecutului au fost reinterpretate pentru a folosi doctrinei comuniste, pân ă și
numele localit ăților sau ale domnitorilor au fost modificate, personalit ățile istoriei na țional e s-
au trezit brusc, în fruntea lor, ca o apoteoz ă, cu figura liderului Nicolae Ceau șescu. Biografiile
lui Nicolae și Elena Ceau șescu au fost rescrise, rolul lor minor în cadrul mi șcării comuniste
fiind exacerbat la dimensiuni mesianice. Pe baza acestei re construiri a trecutului s -a ridicat,
treptat -treptat, absurdul cult al personalit ății.
Din p ăcate, mecanismul minciunii institu ționalizate nu a disp ărut o dat ă cu revolu ția din
decembrie '89. Protestatarii cali ficați de Ceau șescu drept "huligani" afla ți în solda "agenturilor
străine" au devenit, dup ă revolu ție, "golani" și "animale", rapoar tele optimiste ale Comisiei
Naționale de Statistic ă sunt în per manent ă contradic ție cu nivelul de trai tot mai sc ăzut al

Bogdan Ficeac
40 majorit ății popula ției. O alt ă contradic ție flagrant ă a fost sesizat ă între con cluziile roz ale
raportului celor trei ani de guvernare ai cabinetului V ăcăroiu și concluziile îngrijor ătoare ale
secțiunii economice din raportul SRI, prezentat de directorul respectivei institu ții în
Parlament.
Exemplele pot continua la nesfâr șit. Cea mai important ă concluzie îns ă trebuie s ă rezide
nu în cât de extins poate ajunge sistemul manipul ării con științelor, ci în metodele de
contracarare eficient ă a acestuia. Condi ția fundamental ă a oric ărei democra ții este asigu rarea
de alegeri libere și corecte. Dar corectitudinea alegerilor nu înseamn ă doar împiedicarea
fraudelor electorale, ci, în primul rând, crearea condi țiilor ca fiecare cet ățean s ă voteze în
deplin ă cuno ștință de cauz ă. Iar acest deziderat se realizeaz ă numai prin înl ăturarea
controlului asupra informa țiilor. Fiecare cet ățean trebuie s ă aibă acces liber la surse de
informa ție alter native, pentru a putea fi contracarate influen țele subiective ale unuia sau altuia
dintre mijloacele de informare în mas ă. Proc urându -și informa țiile din cât mai multe surse,
cetățeanul poate avea o imagine cât mai apropiat ă de realitate și poate vota în conse cință.
Evident, în completare, trebuie ca și mass -media s ă se bucure de o total ă libertate.
Controlul comunica țiilor umane se refer ă nu numai la cen zura informa țiilor pe care le
prime ște individul din exterior, ci și la comunicarea cu el însu și. Permanenta discordan ță
perceput ă între presiunea falsit ăților exterioare și simțămintele interioare provoac ă individului
o stare de nesiguran ță, perceperea unei pro funde amenin țări la adresa autonomiei sale. Pentru
a ieși din aceast ă stare, incon știent, individul încearc ă să se deta șeze, s ă priveasc ă realitatea ca
pe ceva ce nu are o leg ătură apropiat ă cu el. Acest lucru îns ă nu îl s cutește de a fi profund
afectat în capacitatea lui de a mai în țelege ce este bun, adev ărat și relevant în lumea
exterioar ă, dar și în interiorul s ău. Permanent, mai mult sau mai pu țin, el se va sim ți victimizat
de cei afla ți la controlul societ ății. Acest lucru este foarte bine știut de liderii societ ăților
totalitare. Ei caut ă să înceap ă procesul de reeducare în primul rând cu tân ăra genera ție. În
Uniunea Sovietic ă, în China, în Cambodgea, copiii au ajuns s ă-și trădeze p ărinții și chiar s ă
ceară condamnare a lor la moarte pentru "crima de a gândi"…
Manipularea "mistic ă", cea de -a doua cale de remodelare a min ții umane, const ă în
crearea unei aure aproape mistice în jurul grupului conduc ător, al ac țiunilor și concep țiilor lui.
Acest lucru, indiferent c ă se face prin mijloace de un cinism revolt ător sau prin propov ăduirea
unui idealism aproape pur, are acelea și efecte: induce în rândul maselor un anume tip de
comportament, creeaz ă reflexe și obișnuințe în sensul dorit de lideri. Ideologii totali tarismului
renunță aparent la ideea men ținerii la putere, sus ținând c ă acțiunile lor sunt îndreptate spre un
scop mai presus de orice altceva. Ei sunt dispu și chiar s ă recunoasc ă manipularea, justificând –
o ca pe o necesitate în atingerea m ărețului scop. În acela și timp , pe ei în șiși se prezint ă drept
"aleșii" (de c ătre istorie, Dumnezeu sau alte for țe supranaturale) mandata ți să conduc ă
societatea spre îndeplinirea țelului respectiv (comunismul, spre exemplu). Propov ăduind
"noua religie", dictatorii în șiși, precum și apropiații lor, se înv ăluie în aceea și aură "mistic ă".
Caracterul lor mesianic nu poate fi pus la îndoial ă, orice ac țiune, oricât de bizar ă, cinic ă sau
absurd ă se desf ășoară în virtutea unor ra țiuni superioare, greu de în țeles sau chiar inaccesibile
cetățenilor de rând. Orice încercare de a le pune la îndoial ă autoritatea, buna -credin ță sau
competen ța nu este decât manifestarea egoismului, a josniciei sau a du șmăniei unor indivizi
meschini. Indiferent dac ă încerc ările de a introduce în min țile oame nilor idee a guvern ării în
numele unor scopuri nobile reu șesc sau nu, efectul acestora este în folosul conduc ătorilor.
Pentru cei care cred, manipularea apare ca o binecuvântare, datorit ă aurei de misticism. Ei
accept ă cu bucurie misterul, g ăsesc pl ăcerea chiar și în suferin ță, se simt utili în îndeplinirea
acelor scopuri mai presus de în țelegere. Dar și cei care nu cred devin la fel de manevrabili.
Simțind că nu pot s ă scape de sub ap ăsarea unor for țe mai puternice decât ei, încearc ă să se
adapteze. Înva ță să citeasc ă printre rânduri, s ă anticipeze diverse evenimente, s ă-și canalizeze

Tehnici de manipulare
41 energia în a descifra mersul lucrurilor, pentru a se feri de necazuri. Mai mult, îi sf ătuiesc și pe
alții cum s ă se fereasc ă de necazuri, cum s ă supravie țuiască. Pe nesim țite, ajung ei î nșiși
agenți ai manipul ării. Astfel, indiferent dac ă individul accept ă cu bucurie manipularea, dac ă o
suport ă prin constrângere sau și una, și alta, el merge cu valul, nu i se opune.
Cultul personalit ății își are principala explica ție în dez voltarea acest ei căi de manipulare.
Nu numai corectitudinea scopurilor propuse nu mai poate fi pus ă la îndoial ă, dar nici m ăcar
autoritatea și competen ța celui ales s ă le îndeplineasc ă nu mai sunt subiect de controverse.
Conduc ătorul devine o figur ă mesianic ă, o binecuv ântare a istoriei, depozitarul adev ărurilor
absolute, singurul capabil s ă conduc ă întreaga societate, precum și fiecare sector în parte.
Pentru a -l venera se creeaz ă spectacole grandioase, chipul lui este imortalizat în picturi și
sculpturi, i se închin ă ode și poezii, figura i se identific ă treptat cu partidul, cu na țiunea, cu
întreaga țară, biografia îi este îmbog ățită cu noi elemente care s ă demonstreze c ă din fraged ă
pruncie s -a dovedit predestinat s ă conduc ă destinele țării, poporului sau chiar ale lum ii întregi.
Dintre liderii comuni ști, Kim Ir Sen a fost cel care a beneficiat de reu șita aproape total ă a unui
asemenea cult. Ceau șescu a fost cel care a dorit întotdeauna s ă fie la fel de sincer venerat.
În crearea și amplificarea aurei de misticism, de m ister, de grandoare, artizanii sistemelor
totalitare au ini țiat veritabile ritualuri, din ce în ce mai fastuoase. Cuvânt ările lui Hitler, spre
exemplu, erau acompaniate de manifesta ții grandioase, de pro cesiuni imense la lumina
torțelor, de decoruri gigan tice. Tendin ța spre megalomanie devenea dominant ă. Treptat, ea
depășea manifest ările grandioase, spectacolele omagiale cu zeci și sute de mii de figuran ți,
cultul personalit ății și ajungea s ă se reflecte chiar și în restructurarea arhitectonic ă a unor
întregi ora șe, mai ales capitale. La un moment dat, grandomania trecea de limitele absurdului.
Ceaușescu a demolat cartiere întregi, a distrus sute de biserici și de monumente istorice,
pentru a construi noi cartiere muncitore ști, dar, mai ales, Centrul Civic al Bucure știului. Ca un
gest suprem de megalomanie a ordonat ridicarea a șa-numitei Case a Poporului, care a devenit
a doua cl ădire ca m ărime, din lume, dup ă Pentagon. Dup ă căderea regimului comunist,
nimeni nu poate g ăsi acestui colos o întrebuin țare. Nici măcar nu se știe exact cum ar fi avut
de gând Ceau șescu s ă utilizeze nenum ăratele și imensele ei înc ăperi. Poate nici nu avea un
plan anume, rostul Casei fiind acela de a domina Bucure știul, de a fi un gigantic templu al
ideologiei comuniste, al cultului ceaușist…
Cererea de puritate se bazeaz ă pe delimitarea strict ă între bine și rău, între pur și impur.
Pentru ideologii totalitarismului, cale de mijloc nu exist ă. Cine nu este cu noi, este împotriva
noastr ă ― sună sloganul comuni știlor, dar nu numai al lor. "Corecte" și "pure" sunt, evident,
numai ideile, sentimentele și acțiunile ce concord ă cu ideologia și cu politica totalitar ă. Orice
altceva poate fi rapid catalogat drept "r ău" și "impur". Urmeaz ă apoi ac țiunile de înl ăturare și
de anihilare a "impur ităților". În numele idealurilor neîntinate se pot desf ășura cele mai crunte
prigoane sau cele mai crude opresiuni. "Omul nou" nu trebuie s ă mai aib ă nici o leg ătură cu
influen țele nefaste ale trecutului. Trebuie s ă aibă puritatea societ ății comuniste pe c are o
construie ște și în care va tr ăi, trebuie să rupă definitiv cu mentalit ățile și practicile din trecut.
(N. Ceau șescu)
Ideologii totalitarismului știu că o asemenea "puritate" precum cea propov ăduită de ei
este imposibil de atins în via ța real ă a celor pe care îi conduc. Dar ei pornesc r ăzboiul total
împotriva "impurit ăților" tocmai pentru a crea o lume a vinov ăției omniprezente. Standardele
impuse indivizilor fiind imposibil de atins, fiecare va avea, mai mult sau mai pu țin instinctiv,
un sentiment de vinov ăție sau chiar de ru șine. De asemenea el se va a ștepta ca, mai devreme
sau mai târziu, s ă fie pedepsit pentru "vina" sa. Sentimentul de vinov ăție poate fi exploatat în
așa fel, încât s ă se ajung ă la acceptarea de c ătre cet ățenii obi șnuiți a diverselor epurări, ba mai
mult, poate deveni un factor în declan șarea competi țiilor publice axate pe atingerea unor stan –

Bogdan Ficeac
42 darde ale "purit ății". Pe de alt ă parte, indivizii sunt determina ți să se zbat ă permanent pentru a
supravie țui, pentru a se feri de pedepse. Ace astă preocupare continu ă nu le mai las ă timp
pentru a gândi liber, pentru a judeca dac ă sistemul în care tr ăiesc este normal sau nu.
Totodat ă, atunci când cei recalcitran ți intr ă în contact direct cu institu țiile de represiune,
sentimentul de vinov ăție com binat cu instinctul primar de supravie țuire pot sta la baza unei
viitoare colabor ări între cei "vinova ți" și cei care sunt pu și să-i controleze. Sau, dac ă aceast ă
colaborare nu se poate lega din cauza unei rezisten țe puternice a "vinovatului", oricum cel î n
cauză se va comporta mult mai prudent pentru a nu intra din nou în conflict cu normele
impuse de ideologii totalitarismului. Unii dintre ei ajung chiar s ă accepte sistemul și să i se
adapteze, în acela și timp, erijarea conduc ătorilor în judec ători suprem i ai binelui și răului le
dă acestora posibilitatea de a jongla cu pedepsele, dar mai ales de a -și exercita capacitatea de
a "ierta". Pot atrage astfel, de partea lor, indivizi dintre cei mai recalcitran ți, brusc
recunosc ători pentru faptul c ă nu au fost p edepsi ți așa cum ar fi cerut -o "vina" lor.
Pentru a trece la aplicarea complex ă a cerin ței de puritate, regimurile totalitare și-au
dezvoltat un sistem foarte complex și extins de poli ție politic ă. Împletind aura de mister, de
misticism, a celor pe care îi slujeau, cu teroarea dezl ănțuită în numele purific ării societ ății,
polițiile politice și-au dezvoltat ele însele un întreg sistem de ac țiune, în care tortura fizic ă și
psihic ă, șantajul, amenin țările țeseau un p ăienjeni ș aproape indestructibil.
Din p ăcate, chiar dup ă prăbușirea unui sistem totalitar precum comunismul, efectele
subtile ale unui asemenea gen de manipulare a con științelor, precum cel declan șat în numele
cerinței de puritate, ac ționeaz ă încă mult timp. Indivizii care au tr ăit în asemenea socie tăți se
dezobi șnuiesc foarte greu s ă împart ă totul, strict, în "bine" și "rău", să accepte nuan țele, s ă-și
redobândeasc ă sensibilitatea interioar ă menit ă să-i facă mult mai receptivi la complexitatea
moralit ății umane. Mul ți dintre ei r ămân pentru totdeau na adep ții involuntari ai unor ideologii
totalitariste.
Cultul confesiunii apare în strâns ă legătură cu propov ăduirea cerin ței de puritate. Într -un
anume sens, este o consecin ță a acesteia. În cazul sistemelor totalitare de sorginte religioas ă,
confesiunea este încurajat ă pe motiv c ă ea purific ă sufletul, face posibil ă cunoa șterea de sine,
înlesne ște uniunea spiritual ă cu divinitatea venerat ă. Adep ții unor astfel de religii ajung s ă
simtă o veritabil ă ușurare în momentul confesiunii, o eliberare de vino vății, de îndoieli, de
rușine. De asemenea, m ărturisirea celor mai ascunse gânduri și sentimente îi leag ă suflete ște
de cei asemenea lor, de lideri, îi fac s ă se piard ă în marele curs al Mi șcării.
Cu totul altfel stau lucrurile în sistemele totalitare opresiv e, precum comunismul ori
fascismul. Aici confesiunea, m ărturisirea vinei, atrage dup ă sine iminen ța pedepsei. Indivizii
fac eforturi pentru a -și ascunde gândurile și trăirile. În momentul în care sunt for țați să
mărturiseasc ă, spun totul în afara lucrurilo r importante. petrece un veritabil fenomen de
dedublare a personalit ății. Cel care m ărturise ște, "actorul", încearc ă prin orice mijloace s ă-l
protejeze pe cel acuzat, "adev ăratul eu". Astfel, în acest caz, cultul confesiunii are un efect cu
totul opus fa ță de cazul siste melor religioase. Individul încearc ă toate metodele pentru a -și
înmormânta în adâncul eului s ău secretele, în loc de a se elibera de ele. Îns ă toată viața
secretele personale se vor afla într -o permanent ă opozi ție cu presiunea interioar ă de a le
destăinui și de a sc ăpa de povara lor. Ideologii totalitarismului tocmai asta urm ăresc:
accentuarea acestui conflict interior, ce face tot mai vulnerabil individul. Mai mult, ei
născocesc permanent noi motive de "vin ă", care, la rândul lor, s ă creeze mereu alte secrete,
astfel încât individul s ă fie m ăcinat de un conflict interior perpetuu, legat de ve șnice întreb ări:
"Ce secrete trebuie p ăstrate în continuare și care pot fi m ărturisite? Care dintre cele m ărunte
ar trebui spuse pentru a le ascunde pe cele grave?"

Tehnici de manipulare
43 În cele din urm ă, exacerbarea conflictului interior aduce indivizii în situa ția de a nu mai fi
în stare s ă mențină echilibrul între demnitate și umilin ță. Pentru a sc ăpa de zbuciumul sufle –
tesc, ei încearc ă să împrumute psihologia celor care î i contro lează. Devin ei în șiși, în func ție
de situa ție, și călăi și victime. Umili și slabi fa ță de cei care îi controleaz ă, arogan ți și
puternici fa ță de cei asemenea sau inferiori lor.
Pornind de la acest cult al confesiunii, combinat cu direc țiile de a plicare a cerin ței de
puritate, poli ția politic ă a sistemelor totalitare a experimentat și dezvoltat o uria șă institu ție a
șantajului. Conflictul interior al individului era dublat de un conflict exterior, generator de
presiuni cu mult mai puternice și mai eficiente. Astfel s -a dezvoltat practica șantajului prin
dosare. Secretul individului devenea cunoscut și de c ătre cei desemna ți să-l controleze, dar nu
ajungea public. Se crea o anume com plicitate, dominat ă de spaim ă, prin care individul era
controlat total.
În primele zile ale revolu ției române am avut posibilitatea s ă văd acele dosare de cadre
strict secrete, din fi șetele biroului organiza ției de baz ă PCR dintr -un sector al Bucure știului.
Uimirea a fost total ă. În cazul primirii în partid a unui membr u obișnuit, candidatul era trecut
printr -un filtru extrem de sever. Nu se admiteau "impurit ăți" la dosar precum rude în
străinătate, rude preo ți, foști chiaburi, legionari sau membri ai partidelor istorice, nu se
admiteau antecedentele penale, mai ales cel e de natur ă politic ă. Studiind dosarele celor afla ți
în func țiile de conducere ale partidului, dar și în posturi de r ăspundere în diverse sectoare ale
economiei sau ale vie ții sociale, am descoperit cu o imens ă surprindere c ă marea majoritate a
nomenclatur ii avea, în fi șele personale, "pete", care, în cazul membrilor de partid obi șnuiți,
erau inadmisibile. Aproape fiecare activist superior sau director de întreprindere avea o rud ă
în str ăinătate, un tat ă fost chiabur ori un unchi legionar; erau cazuri în ca re ei în șiși fuseser ă
condamna ți, în studen ție, pentru ac țiuni împotriva orânduirii socialiste ș.a.m.d. Atunci am
înțeles amploarea extraordinar ă a șantajului pus în aplicare de sistemul comunist. Sute de mii
de oameni aveau dosarele completate cu cele mai intime am ănunte ale vie ții lor. În func țiile
de conducere au fost promova ți cei "impuri", pentru a putea fi permanent controla ți și readu și
la ordine în caz de nesupunere. Dup ă ce s -au înv ățat cu privilegiile oferite de func ții, cu un
anume standard de vi ață, cu lini ștea relativ ă a unui c ămin, prea pu țini se încumetau s ă încalce
regulile sau s ă nu respecte "indica țiile". Dar nu numai lor li se întocmeau dosare, ci și altor
milioane de oameni, dintre care, la orice moment, se puteau ivi contestatari ai sist emului.
Motivele de a încerca sentimentul de vin ă erau atât de numeroase, încât nimeni nu mai putea
fi sigur dac ă nu înc ălcase cândva vreo norm ă, încălcare ce putea fi anexat ă în dosar. Astfel
numai ideea existen ței dosarului f ăcea posibil șantajul, chiar dacă individul era curat.
După revolu ția din decembrie '89, "impurit ățile" de la dosar, care generau sentimentele de
vină sau ru șine, au devenit, în unele cazuri, motive de mândrie. Politica șantajului se afla în
pericol de anihilare. Îns ă ideologii fostul ui regim, afla ți în acelea și structuri de conducere, au
găsit imediat noi metode de a perpetua șantajul, una dintre cele mai eficiente metode de
manipulare a individului. A șa cum ceea ce fusese "r ău" înainte a devenit "bun", acum și
reciproca putea fi vala bilă. Dosarele au fost p ăstrate la secret, pentru a nu se ști în continuare
ce con țin, iar declara țiile date la securitate, voluntar sau for țat, nu conteaz ă, au devenit noile
elemente de șantaj.
Știința sacr ă se manifest ă prin crearea unei aure de sacralit ate în jurul dogmelor de baz ă
ale ideologiei totalitariste. Aceast ă ideologie este prezentat ă drept singura în m ăsură să
asigure "dezvoltarea plenar ă" a fiin ței umane, în cadrul unei societ ăți perfecte, guvernate de o
moralitate absolut ă. Sacralitatea se m anifest ă în primul rând prin interdic ția, mai mult sau mai
puțin explicit ă, de a se pune în discu ție fundamentele ideologiei respective. Acestea sunt mai
presus de orice îndoial ă, reprezint ă adev ărul absolut, iar contestarea lor ar fi un adev ărat

Bogdan Ficeac
44 sacrilegi u. Mai mult, ele sunt prezentate și difuzate în rândul maselor drept rezultate ale celor
mai evoluate studii și cercet ări științifice în domeniul filozofiei, științelor sociale, economiei
etc. Aceast ă "pecete" științifică dă posibilitatea propov ăduitorilor de a -i califica pe cei care
îndrăznesc s ă critice sistemul nu numai drept imorali și reac ționari, ci și depozitari ai unor
mentalit ăți retro grade, obscurantiste, în total ă opozi ție cu progresul științific.
Trebuie s ă facem o mic ă parantez ă pentru a accen tua dife rențele de esen ță între cele dou ă
căi, Știința sacr ă și Manipularea mistic ă. Știința sacr ă are în vedere sacralizarea doctrinei, în
timp ce Manipularea mistic ă își propune s ă-i divinizeze pe con ducătorii ce ac ționeaz ă în
numele respectivei doctri ne.Fiecare în parte presupune crearea unui întreg sistem care s ă
vegheze la convertirea cet ățenilor în adep ți fideli. Nimeni nu trebuie s ă se îndoiasc ă nici de
"superioritatea" sistemului, nici de caracterul mesianic al celor care îl impun.
Revenind la Știința sacr ă, acest amestec permanent între misticism și adev ăruri
"științifice" mai presus de orice îndoial ă face să dispar ă grani ța dintre logic ă și credin ță,
permi țând crearea unui sentiment special al încrederii în superioritatea sistemului.
Propov ăduire a noii ideologii la toate nivelurile, începând cu primele clase de școală, îi dau o
aură de omni prezen ță și omnipoten ță. Cei care se îndoiesc devin disiden ți demni de dispre ț,
incapabili s ă înțeleag ă măreția noii doctrine, caracterul ei absolut. Ei sunt s upuși oprobriului
public, califica ți drept disiden ți, exclu și din societate și chiar pedepsi ți pentru "erezia" lor,
pentru "crima de a gândi". În interiorul unor ase menea indivizi apare o lupt ă permanent ă între
rezisten ța min ții lor de a accepta idei în c are nu cred și permanentul sentiment de team ă în a-și
exprima public p ărerile. Aceast ă luptă îi face vulnerabili, cel pu țin unul dintre obiectivele
manipulatorilor îndeplinindu -se astfel.
Teoreticienii totalitarismului opereaz ă cu concepte deja cunoscute, dar le pervertesc, le
oferă înțelesuri cu totul noi, care s ă serveasc ă doar ideologiei lor. Spre exemplu, în viziunea
lui Engels, morala cap ătă brusc caracter de clas ă, dup ă cum observ ă Piotr Wierzbicki în
Structura minciunii. Binele obi șnuit nu mai exist ă, ci apar binele adevărat și binele aparent.
Nici adev ărul obi șnuit nu mai exist ă, el fiind înlocuit de adev ărul cu adev ărat obiectiv și de
cel doar aparent obiectiv. La fel nu mai exist ă democra ție în general, ci democra ție adevărată
și democra ție falsă, drepturile omului se împart și acestea în fictive și reale ș.a.m.d.
Redefinirea limbajului, anularea logicii și deformarea realit ății permit inocularea noilor
teorii privind superioritatea total ă a noului sistem fa ță de cele anterioare. Noul sistem acord ă
"adev ăratele" libert ăți individuale și colective, el permite crearea "omului nou", asigur ă
bunăstarea, conduce omenirea spre "cele mai înalte culmi de civiliza ție și progres". Tot ceea
ce nu corespunde noii ideologii reprezint ă manifest ări și mentalit ăți obscurantiste, înapoiate,
despre lume și via ță, (…) concep ții str ăine, mentalit ăți ale vechii societ ăți burghezo –
moșierești, (…) influen țe străine concep ției noastre revolu ționare despre lume și viață.
(Nicolae Ceau șescu ― Raport la Congresul al XIII -lea al PCR) Evident, to ți cei care î și pun
întreb ări cu privire la juste țea ideologiei comuniste sunt ni ște înapoia ți, eventual agen ți ai
"agenturilor str ăine". Ace știa și alții asemenea lor, nici m ăcar nu merit ă să li se demonstreze
în ce const ă superiorita tea noii orânduiri. În general acest lucru nu se discut ă, pentru c ă este
de la sine în țeles. Discutarea lui, cum spuneam, ar reprezenta un sacrilegiu.
Chiar și cele mai absurde aser țiuni sunt învelite în aceea și aură de sacralitate, pentru ca
stupizenia lo r să fie prezentat ă drept adev ăr elementar, pe care societ ățile din trecut l -au
ignorat din rea -credin ță. Spre exemplu, atunci când voci tot mai multe și mai rezonante au
început s ă se ridice împotriva înc ălcării drepturilor fundamentale ale omului în Româ nia,
Ceaușescu a modificat radical ierarhia acestor drepturi ale omului, trecându -le sub t ăcere pe
cele ce erau înc ălcate flagrant și aducând în prim ă pozi ție așa-numitul "drept la via ță" (o

Tehnici de manipulare
45 noțiune care, într -o țară civilizat ă, intră în firescul lucrurilo r, cum ar fi, de pild ă, și "dreptul"
de a respira, nemaifiind necesar ă statutarea lui, din moment ce toat ă lumea îl respect ă în mod
natural). În numele acestui "drept la via ță" al tuturor oamenilor de pe planet ă au început apoi,
în România, uria șe manifest ații și procesiuni în favoarea p ăcii mondiale, dar mai ales de
venerare a cârmaciului care nu se gândea numai la soarta propriului s ău popor, ci și la soarta
întregii omeniri. Treptat, atât "dreptul la via ță", cât și lupta pentru pace au fost trecute pe
planuri secunde, au fost uitate, iar manifest ările și procesiunile s -au concentrat în jurul sl ăvirii
"geniului carpatin", a rolului s ău mesianic, "istoric", în conducerea României.
Din p ăcate, aceast ă metod ă de remodelare a gândirii, Știința sacr ă, are efect e mult mai
puternice decât s -ar putea crede la prima vedere. Chiar și dup ă înlăturarea de la putere a
regimurilor totalitare, foarte mul ți oameni r ămân pentru toat ă viața prizonierii unora dintre
conceptele de baz ă, "mai presus de îndoial ă" vehi -culate de ideologii totalitarismului.
Spre exemplu, unii dintre cei care au fost împotriva lui Ceau șescu l -au acuzat c ă, în
megalomania lui, a compromis "idealurile comunismului", al ții afirm ă că ideologia comunist ă
ar fi perfect ă, dar r ămâne utopic ă, neputând fi ap licată în via ța de zi cu zi. Prea pu țini îns ă,
raportând la nivelul întregii țări, sunt cei care pun în discu ție bazele doctrinei comuniste.
Chiar și dup ă ani de zile de la colapsul sistemului. Și asta pentru c ă timp de aproape o
jumătate de secol, problem e fundamentale, din punct de vedere filozofic, erau total ignorate în
numele "adev ărului absolut" propov ăduit de ideologii comunismului. Este acel egalitarism
idilic, reprezentat de principiul "de la fiecare dup ă capa cități, fiec ăruia dup ă nevoi", benefic
pentru dezvoltarea uma nității? Sau doar permanenta competi ție poate genera progresul? Iat ă
întreb ări pe care Știința sacr ă nu le admitea. Ea postula principiul egalit ății perfecte, f ără a-l
discuta.
Mai mult, pentru a remodela gândirea oamenilor, concept ele și rezultatele experien ței
erau amestecate și rearanjate pentru a folosi propagandei proprii. De și nivelul mediu de trai
din democra țiile occidentale era mult mai înalt decât cel din țările socialiste, informa țiile ce
veneau din exterior se filtrau cu grijă, pentru a fi eviden țiate doar aspectele negative:
criminalitate, șomaj, greve, prostitu ție etc. Și reprezentau "adev ărata fa ță a imperialismului".
În acela și timp, de pild ă, nu se spunea nimic despre Sistemul de protec ție social ă din
democra țiile occ identale, care asigura oric ărui șomer o via ță decent ă, la standarde supe rioare
celei duse de majoritatea cet ățenilor cu "drept la munc ă" din societ ățile socialiste. Ca s ă nu
mai vorbim de toate celelalte libert ăți și drepturi cet ățenești despre care nu se spunea nici un
cuvânt.
Totodat ă, dincolo de ridicarea în sl ăvi a "m ărețelor realiz ări" din toate domeniile
"construc ției societ ății socialiste multilateral dezvoltate", erau total interzise informa țiile
interne referitoare la criminalitate, cer șetori, han dicapa ți, copii orfani ș.a.m.d. Con form
principiului "despre ce nu se vorbe ște, nu exist ă", ideologii comunismului încercau
acreditarea ideii c ă asemenea fenomene negative nu se întâlnesc în societatea socialist ă, ele
fiind speci fice doar capitalismului.
Prin asemenea tehnici de manipulare, în care minciuna avea un rol primordial, nici nu se
mai analizau, comparativ, concep țiile fundamentale în virtutea c ărora au fost construite cele
două sisteme, cel democratic și cel totalitar, ci se admitea doar discu tarea efectelor. Ins ă și
aceast ă discu ție era total pervertit ă, pentru c ă din interior ajungeau la cuno ștința maselor
numai informa țiile pozitive, exagerat poleite, iar din exterior veneau numai infor mațiile
negative, exagerat îngro șate.

Bogdan Ficeac
46 Chiar și dup ă colapsul comunismului, foarte mul ți oameni au r ămas în capcana fostei
ideologii, limitându -se la discutarea efectelor nocive asupra societ ății pe care le -au avut
minciuna, demagogia și megalomania fo știlor lideri comuni ști, fără a încerca s ă clarifice dac ă
însăși bazele întregii doctrine erau adev ărate sau false. Iar aceast ă lipsă a ini țiativei de
clarificare provine tocmai din sistemul de promovare a Științei sacre, care avea ca principal ă
menire dezobi șnuirea oamenilo de a pune și de a -și pune întreb ări fund amentale.
Remodelarea limbajului are ca obiect condensarea întregii complexit ăți a problematicii
umane într -un num ăr redus de categorii, strict delimitate, cur ățate de nuan țe, conform princi –
piului "purit ății", exprimate prin cli șee verbale u șor de rostit și de memorat, care vor fi
repetate la infinit, pân ă ce vor p ătrunde în mintea individului drept concepte ale " științei
sacre". Efortul interior de analizare a acestor no țiuni va fi într -o etern ă contra dicție cu
presiunile din lumea exterioar ă, unde este permis ă numai folosirea cli șeelor, f ără "greșeli" de
exprimare ce ar atrage dup ă sine diverse pedepse. Chiar dac ă rezisten ța intern ă nu este
anihilat ă, folosirea respectivelor "no țiuni" la nesfâr șit, în via ța de zi cu zi, de c ătre individ, are
un efect con siderabil asupra sub conștientului s ău. Individul ajunge s ă nu mai gândeasc ă, ci
doar s ă încerce permanent s ă se adapteze folosirii unor termeni abstrac ți, care reduc întreaga
complexitate a lumii exterioare la câteva cli șee.
"Limba de lemn", pentru c ă despre ea este vorba, devine mijlocul oficial de comunicare.
Cum spuneam, termenii folosi ți de ea nu las ă loc interpret ărilor sau nuan țelor. Spre exemplu,
sintagma "mentalit ăți burgheze" ajunsese s ă reprezinte tot ce era mai r ău, mai retrograd, mai
nociv pent ru dezvoltarea fiin ței umane. Respectiva no țiune fusese total golit ă de conota ții
precum posibilitatea individului de a se exprima liber, adesea critic, la adresa unor idei
politice sau a unor oameni politici, de a c ăuta alternative etc. S -a ajuns ca numai cuvântul de
"mentalitate", f ără nici un alt atribut, s ă aibă o rezonan ță negativ ă. La fel, de pild ă, interdic ția
de a se discuta concep țiile a indus o conota ție negativ ă cuvântului "a interpreta". Expresia "nu
vreau s ă se interpreteze ce am spus" nu mai e ra urmat ă de explicitarea "în bine" sau "în r ău",
pentru c ă însăși acțiunea de a interpreta reprezenta un fenomen negativ. "Omul nou" nu
interpreteaz ă, el crede. Numai cei cu "mentalit ăți burgheze" interpreteaz ă și caut ă nod în
papur ă.
Exemple de cli șee al e "limbii de lemn" se pot da la nesfâr șit. Mai important îns ă și mai
grav este efectul pe care utilizarea acestor cli șee îl are asupra individului. Limbajul este
principalul mijloc de comunicare al omului, principala lui leg ătură cu semenii în cadrul
socie tății, principalul mijloc de a percepe și interpreta experien ța exterioar ă. Îngustarea
limbajului, rigidizarea lui, reducerea la câteva no țiuni ce exprim ă doar "binele" și "răul", fără
posibilit ăți de nuan țare, sunt percepute de individ ca o permanent ă ame nințare la adresa
intimit ății sale. Din nou se poate produce o dedublare a personalit ății, în sensul c ă, în interior,
dilemele iau amploare, iar în exterior omul încearc ă permanent s ă-și adapteze limbajul și chiar
gândirea noilor reguli. Rezultatul este un profund sentiment de frustrare care accentueaz ă
vulne rabilitatea individului.
La fel, evadarea din aceast ă "capcan ă lingvistic ă" este extrem de grea. Utilizarea for țată a
unor termeni, timp de decenii, a dus la un sentiment instinctiv de aversiune fa ță de unele
cuvinte, al c ăror sens a fost pervertit evident. No țiunile de "patrie" și "patriotism", de
exemplu, au fost în asemenea m ăsură tocite de propaganda comunist ă, pentru a fi confundate
cu "partidul" și "dragostea pentru cârmaci", încât la ani de zile după căderea sistemului
comunist, oamenii înc ă mai utilizeaz ă cu fereal ă astfel de cuvinte Fire ști, pentru a nu fi
cataloga ți, printr -o analogie instinctiv ă, drept comuni ști. Iat ă că ștergerea efectelor "limbii de
lemn", revenirea la un limbaj normal, lips it de în țelesuri abuziv impuse unor cuvinte, este un
proces dificil și îndelungat, care poate dura ani de zile.

Tehnici de manipulare
47 Doctrina mai presus de oameni se află în strâns ă interde penden ță cu toate celelalte
tehnici de remodelare a gândirii umane, dar mai ales cu Știința sacr ă. Aceasta din urm ă are ca
obiectiv, dup ă cum spuneam, crearea unei aure de sacralitate în jurul ideologiei totalitare.
Ideologia nu poate fi pus ă la îndoial ă, ea reprezint ă adev ărul absolut și ofer ă singura "cale de
progres" a fiin ței umane. Pent ru a înl ătura orice umbr ă de îndoial ă cu privire la aceste
postulate, este aplicat mecanismul de manipulare, schematic numit Doctrina mai presus de
oameni, prin care întrea ga experien ță uman ă este subordonat ă principiilor doctrinare.
Astfel, chiar dac ă ideologia este perfect ă, trebuie totu și să se integreze perfect în realitate,
să fie motivat ă perfect de trecut și să determine în mod firesc viitorul. În acest mod, orice
îndoial ă cu privire la for ța și corectitudinea ei este înl ăturată. Însă potriveala înt re doctrina
totalitar ă și realitatea unei comunit ăți umane e foarte greu, dac ă nu imposibil de atins. Cum
doctrina este perfect ă, evident realitatea e cea care trebuie modificat ă pentru a veni în
concordan ță cu ideologia. Altfel spus, doctrina este "sacr ă", perfect ă, în timp ce oamenii sunt
imperfec ți, iar colectivitatea uman ă trebuie remodelat ă pentru a se putea bucura de
"binefacerile" promise de noua ideologie.
La nivel de societate, istoria este rescris ă complet, eveni mentele din trecut sunt
reinterpre tate total sau, atunci când acest lucru este imposibil, sunt trecute sub t ăcere și uitate,
liderilor sistemului totalitar li se confec ționeaz ă biografii mesianice ș.a.m.d. Întreg trecutul e
recreat pentru a motiva apari ția și impunerea noii doctrine în res pectiva comunitate uman ă.
Apoi urmeaz ă recrearea prezentului, prin mijloacele deja descrise, pentru a se cupla perfect cu
"logica" doctrinei. Drept urmare configurarea viitorului va ține seama de aceast ă nouă
"realitate" conform ă cu ideologia și se va inte gra perfect în viziunea propo văduită de liderii
sistemului totalitar.
Am putea concluziona c ă aceast ă tehnic ă de remodelare a gândirii umane are ca obiectiv
inocularea ideii c ă doctrina, dincolo de aura ei sacr ă, este mai adev ărată, mai "real ă" decât
însăși realitatea. Iar cei care nu în țeleg nu pot fi decât indivizi cu "mentalit ăți burgheze",
indivizi neadaptabili, devian ți, care nu doresc s ă accepte "noile, realit ăți".
Delimitarea social ă const ă în împ ărțirea indivizilor în dou ă categorii distincte: de o parte
sunt cei al c ăror drept la existen ță trebuie recunoscut, iar de cealalt ă cei care nu au nici un
drept. Cerin ța de puritate nu accept ă nuan țele sau indivizii neimplica ți. De aceea împ ărțirea
societ ății se face conform principiului "cine nu este cu no i, este împotriva noastr ă". Cale de
mijloc nu exist ă. De o parte se afl ă adep ții, de cealalt ă "oile r ătăcite". Sau, în viziu nea
totalitarismului comunist, de o parte sunt marea majoritate a "tovar ășilor", "oamenii noi",
"constructorii con știenți ai socia lismului și comunismului", de cealalt ă parte sunt indivizii cu
"mentalit ăți ale vechii societ ăți burghezo -moșierești", "lacheii imperialismului", ba chiar
"reacționari", "huligani" sau tic ăloși aflați în slujba "agenturilor str ăine".
Menirea societ ății, a partidului consta în cur ățarea sa de ase menea "impurit ăți". Efectele
acțiunilor de epurare se manifestau atât la nivelul celor docili, cât și la nivelul disiden ților.
Pentru docili, chiar dac ă în adâncul lor nu credeau în noua ideologie, permanenta amenin țare
că dreptul la existen ță le putea fi luat la cea mai mic ă abatere constituia o motiva ție suficient ă
pentru a se integra sistemului. Sistemele totalitare au redus chintesen ța existen ței umane de la
celebra tez ă cartezian ă "cuget, deci exist", la o const atare mult mai pragmatic ă: "mă supun,
deci exist".
În ceea ce prive ște "devian ții", dup ă perioadele de execu ții în mas ă, sistemul s -a
perfec ționat, oferindu -le acestora posibi litatea de "reeducare", ca alternativ ă la sentin ța de
condamnare la moarte sau l a temni ță grea.

Bogdan Ficeac
48

Varia țiuni ale acestor opt principale metode de manipulare a con științelor au fost, sunt și
vor fi întâlnite în mai toate sistemele totalitare. În acela și timp, ca orice analiz ă, și cea care a
condus la clasificarea "c ăilor" de remodela re a gândirii are o anumit ă doză de arbitrar,
depinzând de cel care î și propune radiografierea ideologiilor totalitare și a metodelor de
impunere a acestora. Evident, exist ă și alte modalit ăți de abordare a subiectului. În Structura
minciunii, Piotr Wierzb icki a ținut s ă-și completeze explicit analiza minciunilor oficiale cu o
constatare extrem de important ă: sistemul comunist nu putea rezista numai prin dezvoltarea
unui imens aparat al dezinform ării, ci prin completarea acestuia cu un sistem la fel de exti ns al
represiunii.
O constatare recent ă din domeniul psihologiei sociale relev ă faptul c ă remodelarea min ții
umane nu se face prin for ță sau prin îndoctrinare excesiv ă. La oricâte torturi fizice sau psihice
ar fi supus, oricâte lec ții de îndoctrinare ar ur ma, omul nu ajunge s ă cread ă cu adev ărat într -o
ideologie care îi este str ăină, ci, cel mult, consimte s ă i se conformeze, s ă-și ascund ă reacțiile
firești, să mint ă pentru a supravie țui. Pentru a se produce o schimbare major ă în gândire,
trebuie îndeplinit e dou ă condi ții esen țiale. Individul trebuie s ă aibă senza ția că depinde numai
de el dac ă accept ă sau nu s ă se comporte și să gândeasc ă într -un mod ce contravine
credin țelor și concep țiilor lui anterioare. Apoi, pre siunea la care este supus pentru a accep ta
noul comportament sau mod de gândire trebuie s ă fie permanent ă, dar suficient de moderat ă
pentru a nu -l determina la o respingere instinctiv ă. Prin ac țiunea conjugat ă a acestor doi
factori, individul ajunge s ă-și modifice radical atitudinea, deoarece i se ofer ă posibilitatea de
a-și crea o motiva ție interioar ă pentru gestul s ău, prin acea apa rență a libert ății de decizie.
Spre exemplu, dup ă teroarea primilor ani și chiar a primelor decenii comuniste, care nu
au reu șit să schimbe mentalit ăți, ci doar s ă impun ă prin for ță acceptarea ideologiei comuniste
în rândurile celor care îi erau ostili, a urmat perioada "destinderii", în care manipularea
conștiințelor a trecut la ac țiuni subtile.
Persecu țiile violente au încetat, lag ărele au fost desfiin țate, torturi le și prigoana au sc ăzut
considerabil în intensitate și, în paralel, a început dezvoltarea "politicii" de șantaj. Dac ă
individul se conforma ideologiei, putea promova în carier ă, putea avea acces la unele
privilegii, putea duce o via ță liniștită și chiar c u unele satisfac ții. Chiar și admiterea la
doctorat trecea mai întâi prin filtrul partidului. Nu se impunea nimic prin for ță ― dacă
individul nu se manifesta public împotriva regimului. Dimpo trivă, totul sau aproape totul era
la libera alegere a cet ățeanu lui. Putea s ă se conformeze și să aibă unele satisfac ții sau s ă nu se
conformeze și să rămână cufundat într -o existen ță anost ă, cenu șie. Treptat, chiar dac ă nu era
întru totul de acord cu noua ideologie, individul ajungea la concluzia c ă este mai bine pent ru
el să i se supun ă. Urmau apoi avantajele. Și, treptat, noua ideo logie nu i se mai p ărea chiar
atât de nefireasc ă, ba chiar accepta bilă în anumite privin țe. Faptul c ă în România regimul
ceaușist a c ăzut printr -o revolu ție s-a datorat într -o mare m ăsură neglij ării acestei tactici în
ultimii ani de "domnie" ai lui Ceau șescu. Presiunile asupra cet ățenilor au devenit mult prea
puternice pentru a le mai da senza ția unei libert ăți de alegere. Foametea, teroarea frigului în
fiecare iarn ă, întunericul din locui nțe, lipsa oric ărui gen de divertisment m ăcar la televiziune,
toate la un loc au dep ășit cu mult bariera minimei rezisten țe și efectul a fost contrar celui
așteptat. Ostilitatea s -a amplificat la nivelul întregii societ ăți și sistemul a c ăzut. Cei care nu
cred într -o asemenea teorie sunt invita ți să se gândeasc ă bine cât de des au auzit, dup ă
revolu ție, în rândurile cet ățenilor obi șnuiți, fraze de genul: "Dac ă Ceau șescu d ădea mâncare la
oameni dup ă ce a pl ătit datoriile, mai era și acum la putere…"

Tehnici de manipulare
49 Înaint e să încheiem aceast ă scurt ă încercare de a radiografia sistemele totalitare, se cuvine
să răspundem la dou ă întreb ări.
Care este, de fapt, sursa intim ă a ideologiilor totalitare?
O asemenea întrebare implic ă, poate, cea mai profund ă și mai complex ă proble mă legat ă
de esen ța fiin ței umane. Dincolo de fundamentele oric ărei ideologii totalitare s -ar putea s ă fie
eterna dorin ță a omului de a c ăuta un ghid, un suport omnipotent (fie c ă este vorba de o for ță
supranatural ă, de o idee filozofic ă, de un mare conduc ător sau de o știință precis ă și universal
valabilă) care s ă permit ă solidarizarea definitiv ă a tuturor oamenilor și să elimine teroarea
reprezentat ă de moarte și de nimicnicie. Aceast ă permanent ă căutare este prezent ă, într -o
formă sau alta, în mai toate mitologiile și religiile, în istoria umanit ății, dar și în via ța fiec ărui
individ în parte.
Rădăcinile tendin ței individuale spre totalitarism ar putea fi c ăutate în copil ăria fiec ăruia.
Sentimentul de neajutorare al celor mici și impresia de putere și de autoritate pe care le -o
inspir ă părinții se pot manifesta mai târziu prin tendin ța de a c ăuta un suport puternic,
omnipotent, care s ă faciliteze rezolvarea tuturor problemelor. De asemenea, sentimentul de
haos încercat de unii în copil ărie poate induce, l a maturitate, un sentiment de intole ranță față
de haos. P ărinții prea autoritari îi fac și pe copii, mai târziu, s ă doreasc ă un sistem bine definit,
în alb -negru, de valori ș.am.d. Cum asemenea st ări se reg ăsesc în copil ăria mai tuturor,
poten țialul pentr u dezvoltarea și acceptarea tendin țelor și mai apoi a ideologiilor totalitare se
menține aproape constant. La maturitate, în circumstan țe favorabile, el poate fi reactivat într -o
formă îmbog ățită prin experien ța personal ă. În societ ățile echilibrate, tendi nța spre
totalitarism este mult atenuat ă, pentru c ă și sentimentul de insecuritate personal ă este foarte
restrâns. Îns ă în perioadele de criz ă cultural ă sau de schimb ări istorice rapide, sentimentul de
invulnerabilitate cre ște și o dat ă cu el cre ște si ten dința de a c ăuta sau de a accepta o for ță
omnipotent ă care s ă aduc ă salvarea. Revolu ția comunist ă din Rusia a avut loc în timpul
primului r ăzboi mondial, nazismul a ap ărut imediat dup ă aceea și prim ă conflagra ție mondial ă,
instaurarea comunismului în celela lte țări europene s -a produs imediat dup ă cel de -al doilea
război mondial. Și exemplele pot continua.
O concluzie a acestei explica ții aproximative ar putea fi: stabilitatea favorizeaz ă
democra ția, iar instabilitatea ― totalita rismul.
A doua întrebare: Care este, de fapt, rolul acestor studii referitoare la sistemele
totalitare?
De data aceasta r ăspunsul e simplu: Knowledge is power ( Știința înseamn ă putere), după
cum spunea filozoful englez Francis Bacon. Ideologiile totalitariste, chiar dac ă își trag
rădăcinile dintr -o permanent ă zbatere a fiin ței umane de a g ăsi o for ță mai presus de
înțelegerea comun ă, care s ă-i uneasc ă și să-i protejeze împotriva spaimelor universale, în
practic ă s-au dovedit falimentare. Pentru c ă ele au fost imaginate tot de oameni s au de grupuri
de oameni, care au vrut s ă se identifice cu acele for țe supreme și, inevitabil, și-au dep ășit
condi ția, iar pentru a se men ține la putere au apelat la constrângeri și la teroare. Începutul,
dezvoltarea și declinul sistemelor totalitare au fo st înso țite de tragedii soldate cu nenum ărate
victime omene ști, dar și cu regretabile involu ții ale comunit ăților umane. Pentru ca astfel de
fenomene s ă nu se mai întâmple, pentru a rezista manipul ărilor de orice fel, dezinform ării și
presiunilor subtile, individul trebuie s ă fie avertizat, s ă cunoasc ă în am ănunt esen ța și
mecanismul intim ale sistemelor totalitare. Astfel va deveni mai puternic și mai pu țin
influen țabil. Simpla opozi ție față de totalitarism, f ără a-i cunoa ște esen ța și căile de ac țiune,

Bogdan Ficeac
50 nu este decât tot o expresie a vulnerabilit ății individului, u șor de exploatat de artizanii
manipul ării.
Cercet ătorii în psihologia social ă au imaginat numeroase modalit ăți de educare a
cetățenilor pentru a rezista manipul ării. Toate îns ă au la baz ă analiza minuțioasă a strategiilor
de remodelare a gândirii. F ără aceast ă analiz ă, chiar și metodele de educare ar reprezenta tot
un anume gen de manipulare, chiar dac ă scopul lor este nobil. Dar, teoretic, și țelul
ideologiilor totalitare era nobil…
De aceea cel mai eficient mijloc de "imunizare" fa ță de in fluențele exterioare este studiul
analizelor referitoare la asemenea influente…

Tehnici de manipulare
51

Eminen țele negre ale propagandei

În primul capitol al acestei c ărți erau descrise câteva imagini semnificative din fil mul
Triumful voin ței, realizat de Leni Riefenstahl, în cadrul ac țiunilor de propagand ă nazist ă.
Dincolo de faptul c ă Adolf Hitler era prezentat ca un zeu coborând din cer pentru a -și
binecuvânta milioanele de supu și, tehnic ă menit ă, printre altele, s ă cree ze o aur ă mistic ă
Führer -ului, secven țele devin de -a dreptul însp ăimânt ătoare pentru spectatorul neutru atunci
când înf ățișează sute de mii de oameni în uniform ă, comportându -se precum robo ții,
mărșăluind, cântând și scandând lozinci, p ărând simple p ăpuși, manevrate prin fire invizibile
de liderii regimului nazist. Cum a fost posibil a șa ceva?
În capitolul precedent am analizat metodele prin care propov ăduitorii unei ideologii
totalitare ac ționeaz ă pentru a ob ține controlul total asupra min ții, a comportame ntului și a
sentimentelor unei mase imense de oameni. Cele opt c ăi, Controlul comunica țiilor umane,
Manipularea "mistic ă", Cerin ța de puritate, Cultul confesiunii, Știința sacr ă, Remodelarea
limba jului, Doctrina mai presus de oameni și Delimitarea social ă sunt, în diverse variante,
caracteristice tuturor sistemelor totalitare. Pentru a în țelege și mai bine mecanismele de
manipulare în mas ă, se cuvine prezentarea unui studiu de caz. Cum pentru exempli ficarea pe
larg a celor opt metode ar fi necesar spa țiul unui volum de sine st ătător, ne vom limita doar la
Controlul comunica țiilor umane.
Până la apari ția Partidului Na țional Socialist German, au existat în istoria omenirii
nenum ărate alte sisteme totalitare, ce au distrus sute de mii sau milioane de vie ți în numele
unor ideologii, îns ă niciodat ă până atunci tehnicile de manipulare nu au fost atât de
perfec ționate și de extinse, pentru a controla tot ceea ce înseamn ă cuvânt tip ărit sau vorbit,
imagine artistic ă sau sunet muzical, în scopul controlului total a l individului. Sistemele
comuniste, mai ales cele din perioada lui Stalin, Mao sau Kim Ir Sen, au ajuns la
"performan țe" similare după experien ța nazist ă și într -un interval de timp sensibil mai lung.
Totodat ă, trebuie reamintit faptul c ă, deși teroarea na zistă a provocat milioane de victime
umane, totu și alte zeci de milioane de oameni au fost determina ți să cread ă sincer în
discursurile lui Hitler, s ă se supun ă cu devotament unor experien țe altminteri umilitoare, s ă-și
dea via ța de bun ă-voie pentru cel de -al Treilea Reich. Cum a fost posibil ă aceast ă isterizare
fără precedent a maselor și cine a fost artizanul ei, iat ă două întreb ări cărora li se va da un
posibil r ăspuns în cele ce urmeaz ă.
Fundamentele ideologiei naziste și principalele metode propagandis tice de impunere a ei
au fost gândite de Adolf Hitler și prezentate în cartea sa, Mein Kampf. Însă Hitler nu se putea
ocupa personal, zi de zi, cu dirijarea propagandei. El urma s ă fie cel adulat, figura mesianic ă
în stare s ă mobilizeze întreaga energie a națiunii germane, omul de la tribun ă, conduc ătorul
suprem. Pentru a -și putea îndeplini rolul, avea nevoie de un om de încredere, inteligent și
energic, care s ă preia ideile sale și să le duc ă la îndeplinire, aducându -și, la nevoie, propria sa
contribu ție. Acest om a fost g ăsit în persoana lui Paul Joseph Goebbels, un b ărbat scund,

Bogdan Ficeac
52 firav, cu ochi mari și zâmbet diabolic, c ăruia îi pl ăcea ca lumea s ă i se adreseze cu Herr
Doktor.
Goebbels s -a născut în 1897, într -o familie de catolici din Rheydt, un mic centr u al
industriei textile din valea Rinului. Tat ăl său muncea într -un atelier de fitile de lamp ă și nota
într-un carne țel cu coperte albastre fiecare ban pe care îl câ știga. De și părinții se îngrijeau ca
toți trei b ăieții lor s ă primeasc ă o educa ție sănătoasă și să nu duc ă lipsă de nimic, totu și
permanenta grij ă pentru bani a tat ălui și normele morale rigide ale familiei aflate la periferia
clasei de mijloc i -au lăsat micului Joseph un gust amar, din care se va dezvolta mai târziu
cinismul ce îl va carac teriza.
O alt ă cauz ă a spiritului introvertit o reprezenta ura fa ță de propriul s ău corp. Pe lâng ă
faptul c ă era scund, avea și un șchiop ătat evident. Piciorul s ău stâng era cu vreo șapte
centimetri mai scurt decât dreptul, ca urmare a unei boli din copil ărie (probabil poliomielit ă
sau osteomielit ă). Din cauza handicapului a fost respins de la serviciul militar, în timpul
primului r ăzboi mondial, lucru care l -a făcut să se urasc ă și mai mult pe sine, dar s ă urasc ă și
lumea înconjur ătoare. Ceva mai târziu, când a plecat la Universitatea din Heidelberg, s ă
studieze literatura german ă, a inventat o poveste, potrivit c ăreia șchiop ăta din cauza unei r ăni
suferite pe câmpul de lupt ă. La facultate a excelat în studiul latinei și al religiei, îns ă
atitudinea sa arogant ă l-a făcut s ă fie ocolit de colegi. De și a absolvit Universitatea cu
rezultate foarte bune și, în 1922, și-a luat doctoratul, cariera sa de scriitor nu a avut șanse de
reușită. A scris un roman, câteva piese de teatru, poeme și mai multe articole pentru zi are,
toate respinse de editori.
În 1924 și-a găsit adev ărata chemare, atunci când s -a angajat ca redactor la o publica ție
aparținând alian ței de extrem ă dreapt ă, ce includea partidul nazist. În foarte scurt timp a ajuns
mâna dreapt ă a lui Gregor Strasser. De profesie farmacist, Strasser era la acea vreme un foarte
influent lider al nazi știlor și rivalul ideologic al lui Adolf Hitler. Goebbels și-a slujit cu
credin ță noul șef ajungând pân ă la a-l denigra pe Hitler ca având mentalit ăți "mic -burgheze"
și a cer e expulzarea acestuia din partid. Cuvân tările lui Goebbels au început s ă aibă o tot mai
mare audien ță, el însu și fiind pl ăcut surprins de darul oratoric pe care și-l desco perise. Atunci
când vorbea, avea senza ția că este un adev ărat predicator, un aposto l, un comandant de o ști.
Sufletul munci torului german este în mâinile mele și îl pot sim ți moale precum ceara, scria el
entuziasmat de fascina ția pe care o creau discursurile lui asupra mul țimii.
Abilitatea sa de a manipula auditoriul i -a atras aten ția lui Adolf Hitler, care a declan șat o
veritabil ă campanie pentru a -l atrage de partea lui. Cu timpul, Goebbels a în țeles c ă viitorul îi
va apar ține lui Hitler. Mai mult, influen ța de care se bucura Führer -ul l-a făcut să îl admire
sincer, a șa cum o arat ă înse mnările din jurnalul s ău personal. Nu a mai durat mult pân ă la
despărțirea de Strasser.
La dou ăzeci și nou ă de ani, Joseph Goebbels a fost numit de Hitler conduc ător al
Organiza ției berlineze a partidului nazist. În acela și timp, Fiihrer -ul a început s ă-l instruiasc ă
temeinic asupra importan ței covâr șitoare pe care o are propaganda, preg ătindu -l pentru
viitorul pas pe scara ierarhic ă.
Adolf Hitler era un geniu al propagandei. El începuse s ă practice aceast ă artă încă din
1919, când a fost angajat ca ofi țer responsabil cu educa ția politic ă, în cadrul Regimentului I
de pu șcași din Bavaria. Întreaga lui activitate din acea perioad ă s-a bazat pe analiza
mijloacelor utilizate de propagandi știi englezi în timpul primului r ăzboi mondial. Ace știa
folosiser ă un între g arsenal de articole de pres ă, caricaturi grote ști, emisiuni radio fonice,
imagini trucate pentru a -i prezenta pe solda ții germani ca pe ni ște barbari (huni, cum erau

Tehnici de manipulare
53 denumi ți pentru a se induce instinctiv asocierea cu imaginea triburilor de migratori). Î n plus,
nemții erau acuza ți permanent de atrocit ăți monstruoase, pre zentate cu o asemenea abilitate,
încât pân ă și solda ții germani ajunseser ă să cread ă că, într -adevăr, acestea fuseser ă comise de
unii camarazi de arme de -ai lor. Adolf Hitler a sesizat ef ectul devastator pe care l -a avut
propaganda englez ă chiar asupra mora lului solda ților și civililor germani. Pe baza acestor
observa ții a scris cartea sa de c ăpătâi, Mein Kampf, în care a preluat, printre altele, și una
dintre ideile fundamentale ale inam icului: Spune o minciun ă și ea va prinde, la care a ad ăugat
că propaganda trebuie s ă se adreseze maselor și că ea trebuie s ă se concentreze doar asupra
câtorva puncte care s ă fie repetate la nesfâr șit.
Sub îndrumarea lui Hitler, Joseph Goebbels a înv ățat curând c ă propaganda nu are nimic
comun cu adev ărul. Trebuind s ă revigoreze anemica organiza ție nazist ă din Berlin, el a
imaginat nenum ărate c ăi de ac țiune. A ini țiat tip ărirea de afi șe incitante, a publicat articole de
genul Micul ABC pentru Na țional -Socia liști și a ini țiat un ziar al partidului, numit Der Angriff
(Atacul), în care vor fi publicate frecvent caricaturi grote ști ale evreilor și ale marxi știlor.
Apoi a provocat nenum ărate confrunt ări între oamenii s ăi și adversarii lor politici, comuni știi,
pentru a cuceri suprema ția politic ă. Trebuie s ă ieșim din anonimat, le spunea adep ților, lăsați-
i să ne înjure, s ă ne calomnieze, s ă ne bat ă, important este s ă se vorbeasc ă despre noi. În
urma ciocnirilor violente cu comuni știi îi punea pe solda ții săi să își arate în public r ănile
pentru a ap ărea ca ni ște martiri. Atunci când pe ecranele berlineze a fost programat ă premiera
filmului american pacifist Nimic nou pe Frontul de Vest, a răspândit în s ălile de cinema
șoricei și șerpi inofensivi, f ăcându -i pe oamen i să le părăseasc ă în panic ă. La un moment dat,
unul dintre solda ții nazi ști din trupele de asalt, Horst Wessel, s -a certat pentru o prostituat ă cu
un individ și a fost ucis de acesta. Aflând c ă uciga șul făcea parte din Partidul Comunist,
Goebbels a creat imediat un mit, în care Wessel era prezentat ca victima inocent ă a
adversarilor politici ai nazi știlor. Mai mult, a preluat un cântec scris de Wessel și l-a
transformat în imnul mi șcării naziste.
În paralel, Goebbels și-a perfec ționat talentul oratoric. El își repeta ore în șir discursurile
în fața unui triptic de oglinzi, atent la fiecare gest, la fiecare intona ție a vocii. Hitler era
mulțumit de progresele lui și spunea c ă Goebbels a devenit singurul vorbitor pe care îl poate
auzi f ără să adoarm ă. În 1930 , Führer -ul l-a numit șef al propagandei naziste, pe postul pe
care el însu și îl ocupase pân ă atunci. P ăstrându -și și func ția de conduc ător al Organiza ției
berlineze, Goebbels s -a angrenat serios în viitoarea campanie electoral ă. El a folosit toate
mijloac ele pentru a -i crea lui Hitler o aur ă mistic ă, de unic salvator al Germaniei din ghearele
evreilor și ale comuni știlor. Se pare c ă Goebbels a fost cel care a inventat acea celebr ă lozinc ă
menit ă să energizeze masele: Ein Volk, ein Reich, ein Führer (Un pop or, o țară, un
conduc ător). Mesajul va fi preluat, mai târziu, în diverse forme, și de al ți lideri ai unor
sisteme totalitare. Spre exemplu, în România ultimilor ani ai regimului comunist,
arhicunoscuta sigl ă PCR a fost tot mai mult utilizat ă, mai ales pri n intermediul odelor politice,
pentru a induce în rândul maselor un gen de fascina ție mitic ă a nou -apărutei trinit ăți Poporul –
Ceau șescu-România sau Partidul -Ceau șescu-România.
Pentru meritele sale, pe 13 martie 1933, la șase săptămâni dup ă ce Hitler a ajun s cancelar
al Germaniei, Joseph Goebbels a fost numit ministru al Informa ției și Propagandei. Prin
decret, el devenea responsabil "pentru toat ă influen ța exercitat ă asupra vie ții intelectuale a
națiunii, pentru toate rela țiile publice din stat, cultur ă și economie și pentru administrarea
tuturor institu țiilor ce servesc acestor scopuri".
Goebbels a organizat urgent ministerul, i -a găsit un sediu somptuos și a alc ătuit
personalul din tineri str ăluciți, recruta ți din alte ministere. Pentru c ă mulți dintre noi i săi
subordona ți nu aveau suficient ă experien ță, le-a adus profesori și a instituit un sistem foarte

Bogdan Ficeac
54 strict de reguli interne. Între altele, a impus ca rapoartele ce i se înaintau s ă aibă maximum
cinci pagini dactilo grafiate și să fie scrise extrem de fl uent și de corect din punct de vedere
gramatical.
În șase luni, Ministerul Propagandei, supranumit și Promi, s -a dezvoltat rapid și a ajuns
să aibă și treizeci și dou ă de filiale regionale. Dar Goebbels voia s ă controleze absolut toat ă
viața cultural ă a Ge rmaniei, a șa că l-a convins pe Hitler s ă înfiin țeze Camera de Cultur ă a
Reich -ului, cu șapte departamente: literatur ă, teatru, muzic ă, film, arte frumoase, pres ă scris ă
și radio. Oricine "producea, distribuia sau vindea proprietate cultural ă" era obligat s ă se
înscrie în departamentul potrivit al Camerei de Cultur ă și să se supun ă regulilor dictate de
președintele acesteia, Joseph Goebbels. Evreii, non -arienii sau cei care nu erau agrea ți din
motive politice nu puteau deveni membri ai Camerei și, în conseci nță, nu aveau voie s ă
desfășoare nici o activitate din sfera culturii.
În tripla sa calitate de șef al propagandei partidului nazist, de pre ședinte al Camerei de
Cultur ă și de ministru al Propagan dei, Goebbels de ținea mecanismele necesare controlului
întregii activit ăți culturale a Germaniei. Prima țintă spre care și-a con centrat aten ția a fost
presa scris ă. La acea vreme, în Germania existau circa patru mii șapte sute de cotidiane și
săptămânale și peste șapte mii de reviste, mai mult decât în orice alt ă țară de pe glob.
Publica țiile reprezentau o palet ă foarte larg ă de interese politice, religioase, sindicale. În 1933,
incendierea Reichstag -ului, pe care Hitler a pus -o în seama comuni știlor (abia mult mai târziu
se va dovedi c ă a fost o înscenare abil ă), a oferit motivul pentru interzicerea presei de stânga
(comuniste și social -democrate). Cu toate acestea, publica țiile naziste reprezentau sub trei la
sută din total.
Spre sfâr șitul lui 1933, Goebbels a luat dou ă măsuri de for ță. În primul rând a unit cele
două agen ții naționale de știri existente la acea dat ă într-una singur ă, pe care a denumit -o
Biroul German de Știri și a pus -o în subordinea ministerului s ău. În acest fel a reu șit să
dobândeasc ă un anume control asupra informa țiilor. Al doilea pas l -a constituit promulgarea
Legii Editorilor, prin care ace știa erau f ăcuți răspunz ători pentru fiecare cuvânt din
publica țiile lor. În acela și timp li se interzicea s ă publice vreun material ce ar fi putut leza
interesele statului. Mai mult, pentru a fi autoriza ți să-și desf ășoare activitatea, era necesar s ă
fie înscri și într -un nomenclator, la Ministerul Propagandei. Orice sc ăpare, cât de m ăruntă,
precum men ționarea vreunei diferen țe între germani și austrieci dup ă anexarea Austriei din
1938, atr ăgea dup ă sine e xcluderea editorului respectiv din nomenclator și interdic ția de a mai
profesa.
Următoarea mutare a fost transformarea conferin țelor de pres ă guvernamentale în ore de
instruire a ziari știlor despre ce și cum s ă scrie. De dou ă ori pe zi, la prânz și seara,
reprezentan ților presei li se spuneau știrile zilei, bine selectate, apoi erau pu și să semneze
pentru primirea unor teancuri de foi galbene, secrete, con ținând directive am ănunțite privind
evenimentele despre care era permis s ă se scrie, precum și lumina î n care s ă fie prezentate.
După citirea instruc țiunilor, redactorii erau obliga ți să le ard ă în prezen ța unui martor. Se
ajungea pân ă la a le impune ziari știlor și lungimea articolelor, aranjarea acestora în pagin ă,
mărimea titlului ș.a.m.d. Treptat, redact orii și editorii au ajuns doar s ă preia articolele deja
scrise de propagandi știi lui Goebbels, s ă le semneze și să le pun ă în pagin ă acolo unde li se
indica. Situa ția presei devenise atât de dramatic ă, încât pân ă și Goebbels recu noștea, în
jurnalul s ău intim: orice om c ăruia înc ă i-a mai r ămas o f ărâmă de onoare va fi foarte atent
ca nu cumva, în viitor, s ă ajung ă ziarist.
Lună de lun ă, cenzura devenea tot mai strict ă. O directiv ă din 1935 interzicea publicarea
fotografiilor cu lideri nazi ști la mese festi ve, în spatele unor rânduri de sticle, pentru a nu crea

Tehnici de manipulare
55 popula ției "impresia absurd ă" că membrii guvernului s -ar ține de chefuri. Era interzis ă orice
referire la cer șetori sau la s ăraci, f ără menționarea actelor de caritate pe care le f ăcea partidul
nazist pentru ace știa. În 1938, în preajma invad ării Cehoslovaciei, ziarelor li s -a impus s ă
amplifice excesiv orice incident creat de cehi la grani ță. Uneori, Goebbels ajungea și în
situații dificile, precum cea ivit ă la sfâr șitul lui august 1939, când nu se știa dac ă Hitler va lua
sau nu hot ărârea de a ataca Polonia. Instruc țiunea General ă nr. 674, adresat ă editorilor de
ziare cu câteva ore înaintea lu ării deciziei, prevedea: În num ărul de mâine, articolul de fond
va trebui s ă prezinte, cât mai elocvent cu puti nță, hotărârea Führer -ului, oricare ar fi ea, ca
reprezentând singura solu ție corect ă pentru Germania.
În paralel cu indica țiile pentru ziari ști, Goebbels a pus la punct și un serviciu foarte extins
de supraveghere a presei. Fiecare publica ție se citea cu mare aten ție și orice gre șeală sau
nesupunere era semnalat ă imediat. Pedepsele variau în func ție de gravitatea faptei. Erorile
minore se soldau cu confiscarea tirajului, dar men ționarea unui nume interzis (de exemplu al
unei perso nalități socialiste sau al unui autor evreu) atr ăgea dup ă sine interzicerea dreptului de
a mai profesa pentru editorul în cauz ă. În alte cazuri putea fi și mai r ău. Pentru o gre șeală de
machetare, în urma c ăreia o explica ție privind un carnaval a ap ărut sub fotografia unei
proces iuni solemne a trupelor de asalt naziste, redactorul -șef și editorul unui ziar local din
Essen au fost trimi și într -un lag ăr de concentrare.
Chiar și publicitatea se cenzura. Goebbels a interzis apari ția anun țurilor prin care erau
căutate menajere pentru f amiliile f ără copii, pentru c ă politica demografic ă a nazi știlor
încuraja na șterile.
Cu toate aceste ac țiuni în for ță de subordonare a presei, Goebbels nu a devenit
omnipotent. Adolf Hitler a avut întotdeauna grij ă să nu lase prea mult ă putere vreunuia din tre
subordona ții săi, pentru a nu ajunge în situa ția de a -și vedea amenin țată poziția suprem ă din
ierarhie. Conform principiului "dezbin ă și stăpânește", el a încurajat rivalit ățile dintre
subordona ții săi apropia ți, dintre autorit ățile reprezentate de ac eștia. Astfel, în timp ce lui
Goebbels i -a încredin țat misiunea s ă înregimenteze presa, un alt cunoscut al s ău a fost ales s ă
aducă în proprietatea partidului tot mai multe publica ții. Este vorba de Max Amann, cu care
Führer -ul se împrietenise în timpul pr imului r ăzboi mondial, când amândoi f ăceau parte din
aceea și unitate.
Amann era și el, ca și Goebbels, un individ scund, firav și handicapat. Î și pierduse mâna
stâng ă într-un accident de vân ătoare. Hitler l -a numit director al editurii oficiale a partidulu i
nazist, Eher Verlag, din München, de și Amann nu avea nici aptitudini literare, nici talent de
orator. Chiar și ideologia nazist ă îi era indiferent ă. Însă avea un foarte ascu țit sim ț al
afacerilor și mult fler în angajarea unor subordona ți de valoare. La Eher Verlag a fost
publicat ă cartea lui Hitler, Mein Kampf, și tot aici era editat și ziarul oficial al partidului,
Volkisher Beobachter (Observatorul poporului). În foarte scurt timp, Amann a transformat
publica ția dintr -un săptămânal plicticos, într -un cotidian plin de succes, cu un tiraj de peste un
milion de exemplare, în edi ții tipărite la München, Viena și Berlin. Tirajul imens se explica și
prin faptul c ă, după venirea nazi știlor la putere, foarte mul ți oameni s -au abonat la ziarul lor
pentru a se p roteja într -un fel.
Hitler l -a numit pe Max Amann responsabil cu întreaga pres ă a partidului și l-a făcut șeful
Departamentului de pres ă din cadrul Camerei de Cultur ă conduse de Goebbels. Puterea lui
Amann a început s ă creasc ă pe m ăsură ce noi publica ții intrau în proprietatea lui Eher Verlag,
mai ales dup ă ce evreii au fost for țați să-și vând ă pe nimic editurile.

Bogdan Ficeac
56 Pentru a prelua tot mai multe publica ții independente, Amann a dat și el ni ște ordonan țe,
pe 24 aprilie 1935, în calitatea lui de șef al Departam entului de pres ă al Camerei de Cultur ă,
ordonan țe prin care îi obliga pe proprietarii de case editoriale s ă-și dovedeasc ă originea arian ă
până la anul 1800, le interzicea s ă dețină, fiecare, mai mult de un ziar și își aroga dreptul de a
suspenda cu de la s ine putere unele publica ții, acolo unde con sidera concuren ța prea
puternic ă. Peste cinci sute de editori s -au văzut nevoi ți să abandoneze afacerile sau s ă-și
vândă editurile lui Eher Verlag.
Până în 1939, num ărul ziarelor germane s -a redus aproape la jum ătate. Iar dac ă în 1932
partidul avea în proprietate numai 3 la sut ă din publica ții, acum a ajuns s ă dețină circa 66 la
sută. Și în anii urm ători, în perioada r ăzboiului, procentul a fost ridicat la 82,5. Profitul casei
editoriale a partidului nazist a ajun s să fie comparabil cu cel al celor mai mari corpora ții
germane, precum I.G. Farben. Max Amann, la rândul s ău, și-a tras f ără scrupule o parte
însemnat ă din câ știguri, datorit ă faptului c ă poseda, în secret, o treime din ac țiunile de la cea
mai important ă tipografie cu care lucra editura.
Însă faptul c ă majoritatea publica țiilor apar ținea nazi știlor, iar cenzura func ționa pentru
absolut toate, a f ăcut ca ziarele s ă devin ă extrem de plicticoase, lucru ce a dus la sc ăderea
drastic ă a num ărului de cititori. În demnurile lui Goebbels la adresa jurnali știlor de a fi mai
inventivi s -au dovedit zadarnice. Fiecare era con știent c ă orice gre șeală îi poate fi fatal ă.
Atunci ministrul Propagandei a hot ărât să permit ă câtorva ziare foarte respec tabile o minim ă
independe nță editorial ă. Cel mai important dintre acestea era Frankfurter Zeitung, care se
bucura și de o solid ă reputa ție interna țională. Aparenta lui independen ță, continuitatea
prezen ței sale, evident f ără evreii a c ăror familie îl avea în proprietate din 1856, au dus la
creșterea prestigiului lui Hitler în str ăinătate. În acela și timp, regimul nazist a g ăsit un mijloc
extrem de eficient pentru influen țarea opiniei publice din afara grani țelor Germaniei. În
schimbul libert ății de a comenta unele evenimente cultur ale și religioase, editorii lui
Frankfurter Zeitung au acceptat s ă urmeze direc țiile politicii externe impuse de Hitler și
pentru faptul c ă ei credeau în discursurile acestuia referitoare la crearea unei Germanii puter –
nice, dar pa șnice. Îns ă când Hitler a ordonat invadarea Poloniei, redactorul -șef al ziarului a
rămas șocat. Frankfurter Zeitung a mai supravie țuit pân ă în 1943, când Hitler a dispus
desfiin țarea lui.
După ce a reu șit subordonarea necondi ționată a presei, Goebbels s -a orientat rapid spre
celel alte dou ă noi mijloace de informare în mas ă: radioul și filmul. Dezvoltarea
radiodifuziunii și a cinematografiei sonore a coincis cu perioada de ascensiune a nazismului.
Mai mult, caracterul lor de noutate, faptul c ă încă nu ajunseser ă la o diversitate și la tradi ții
greu de controlat le f ăceau foarte vulnerabile imixtiunilor unor artizani ai manipul ării. La
toate acestea se ad ăuga și faptul c ă liderii nazi ști, în special Hitler, le agreau pentru c ă aveau
posibilitatea s ă-și etaleze, prin intermediul lor, t alentul oratoric.
În Germania, înc ă de la începuturile sale, din 1925, sistemul de radiodifuziune apar ținea
statului, a șa că misiunea lui Goebbels nu a întâmpinat prea multe dificult ăți. În martie 1933,
Ministerul Propagandei a preluat controlul asupra înt regii re țele radiofonice, incluzând releele
și stațiile locale de emisie. Oamenii lui Goebbels i -au înlocuit masiv pe profesioni știi din
radiodifuziune, iar pentru a asigura o cât mai mare audien ță emisiunilor, mi nisterul a for țat
produc ătorii s ă scoat ă pe piață cât mai multe difuzoare populare, la un pre ț cât mai sc ăzut. În
șase ani, num ărul posesorilor de radiouri s -a triplat. Circa șaptezeci la sut ă din popula ție avea
în cas ă cel pu țin un aparat de radio, procentul fiind cel mai ridicat din lume.
În 193 3, Führer -ul a ținut patruzeci și cinci de cuvânt ări la radio, de și începutul a fost
ceva mai dificil. Cu toate c ă era un orator înn ăscut, Adolf Hitler se obi șnuise s ă vorbeasc ă în

Tehnici de manipulare
57 "priză" direct ă cu mul țimea. Aflat de unul singur în fa ța microfonului, s -a bâlbâit. Dar
Goebbels a remediat imediat situa ția. La urm ătoarele emisii a umplut studioul cu oameni.
Pe lâng ă stimularea produc ției de radiouri, Joseph Goebbels a ini țiat și un vast program
de audi ții în comun, convins fiind c ă efectul discursurilor este cu atât mai mare, cu cât
mulțimea adunat ă într-un loc, s ă le asculte, este mai mare. Nenum ărate difuzoare au fost
instalate pe stâlpii de telegraf din intersec ții, în fabrici, magazine, birouri, ber ării și în alte
locuri publice. În timpul programelor imp ortante, se ordona încetarea lucrului, astfel încât
oamenii s ă poat ă auzi emisiunile. Mii de gardieni ai radiourilor publice se ocupau de
organizarea grupurilor de ascul tători, î și notau preferin țele oamenilor și raportau con știincios
orice eventual ă nemu lțumire legat ă de faptul c ă emisiunile durau prea mult.
În scurt timp, circa un sfert din cele nou ăsprezece ore de emisie zilnic ă erau dedicate
cuvânt ărilor și comentariilor cu conota ție clar propagandistic ă. Restul programului cuprindea
știri (dintre cele furnizate de agen ția națională, aflat ă și ea sub totalul control al lui Goebbels)
și muzic ă. În general muzic ă simfonic ă, opere de Beethoven și Wagner, mar șuri, dar și
muzic ă popular ă ori valsuri. Goebbels era foarte atent ca ascult ătorii s ă nu se plictis ească și să
închid ă radioul, de aceea urm ărea cu grij ă programele și intervenea ori de câte ori considera
că era cazul.
Însă, cu toat ă preocuparea pentru a subordona presa scris ă și radioul, adev ărata obsesie a
lui Joseph Goebbels o constituia cinematograf ia. În fiecare din cele trei case ale sale avea câte
un aparat de proiec ție și își făcea timp s ă vadă cel pu țin un film pe zi, chiar și atunci când era
extrem de ocupat. Pelicula lui preferat ă era Pe aripile vântului, dar a urm ărit de mai multe ori
și Nimi c nou pe Frontul de Vest pentru a -i studia modalit ățile de transmi tere a mesajului
pacifist, din cauza c ăruia a fost interzis în Ger mania acelor ani.
Goebbels a în țeles c ă filmul, prin calit ățile sale vizuale, mergând direct la sufletul
spectatorilor, po ate deveni un mijloc de propagand ă extrem de inteligent și eficace. Singurul
său regret era acela c ă foarte mul ți dintre actorii și regizorii talenta ți ai Germaniei au plecat
spre Hollywood sau spre alte capitale ale filmului din cauz ă că aveau evrei print re str ămoși,
iar persecu țiile antisemite c ăpătau tot mai mult ă amploare. Goebbels a încercat s ă-l conving ă
pe Fritz Lang, autorul celebrului Metropolis, să facă filme pentru nazi ști, chiar dac ă originea
sa era evreiasc ă. Lang i -a cerut un r ăgaz de gândire de dou ăzeci și patru de ore și în aceea și
noapte a p ărăsit Germania cu trenul de Paris. Un alt actor renumit al timpului, Leo Russ, tot
evreu, a fugit la Viena, și-a vopsit p ărul și barba în blond, și, sub un alt nume, s -a specializat
în roluri de arieni, spre mândria criticilor de film nazi ști din capi tala austriac ă. Abia mai târziu
și-a declinat adev ărata identitate și s-a îndreptat spre Hollywood unde a început s ă lucreze
pentru Metro Goldwyn Mayer.
Pentru a împiedica exodul acesta, Goebbels le -a promis realizatorilor de filme o libertate
mult mai mare decât cea dat ă editorilor și celor de la radio. Dar promisiunea nu a ținut prea
mult. Prin Ministerul Propagandei și prin Camera de Cultur ă, Goebbels le -a impus
produc ătorilor s ă-i prezinte spre aprobare f iecare scenariu, apoi a început chiar el s ă decid ă ce
pelicul ă trebuie filmat ă, ce scene trebuie ref ăcute sau scoase din film, ce actori s ă interpreteze
rolurile. În 1937, patru dintre cele mai cunoscute studiouri de film germane au intrat în
proprietatea Ministerului Propagandei, iar puterea lui Goebbels a crescut și pentru faptul c ă el
putea finan ța diverse pelicule sau putea excepta încas ările de la impozitare pe motiv c ă filmul
are o "valoare politic ă și estetic ă special ă".
Joseph Goebbels viziona fieca re film produs în Germania, de la scurtele documentare
educative pân ă la peliculele artistice de lungmetraj. În mod surprinz ător, acestea din urm ă nu

Bogdan Ficeac
58 purtau mesaje propagandistice. Goebbels avea interesul ca oamenii s ă vină în sălile de cinema
unde asistau , înainte de proiectarea filmului, și la jurnale de știri sau la documentare ce
reprezentau propagand ă pură. Cum mul ți dintre spectatori începuser ă să întâr zie, a ordonat ca
ușile sălilor s ă nu se mai deschid ă în pauza dintre film și documentar.
Circa o m ie cinci sute de caravane cinematografice colindau zonele rurale ale Germaniei
pentru a proiecta în special filme documentare, jurnale de știri, pelicule despre tinere țea lui
Hitler sau alte teme de propagand ă nazist ă. Neexistând alternativ ă, oamenii le pr iveau și pe
acestea.
S-au realizat și două filme având ca eroi militari din trupele de asalt, îns ă numărul extrem
de redus al spectatorilor care au venit s ă le vad ă l-a făcut pe Goebbels s ă concluzioneze c ă:
Locul c ămășilor brune este în strad ă, nu pe ecra n.
Și totu și, pe m ăsură ce se apropia r ăzboiul, Goebbels a trebuit s ă introduc ă tot mai mult ă
propagand ă în produc ția cine matografic ă, mai ales dup ă ce Hitler i -a repro șat că temele
naziste sunt prea pu țin reprezentate în filmele germane. În 1938, Goebbel s a ordonat intrarea
în produc ție a câtorva pelicule virulent antise mite. Deja terenul era preg ătit de presa în care
caricaturile hidoase ale evreilor ap ăreau aproape zilnic. S ăptămânalul Der Stürmer
(Atacatorul), spre exemplu, ajunsese la un tiraj de șapte sute de mii de exemplare, cu toate c ă
propaganda antisemit ă avea accente atât de scabroase, încât îi scârbise pân ă și pe unii lideri
naziști.
La realizarea peliculei Jidanul Süss, a trebuit ca Goebbels s ă-i amenin țe pe produc ători și
pe actori pentru a continua fil mările. Pelicula prezenta cazul unui bancher evreu care î și
extorca f ără scrupule concet ățenii, îi tortura și le viola femeile, pân ă ce revolta maselor a
impus condamnarea lui la moarte. Efectul filmului a fost atât de puternic, încât grupuri de
tineri, dup ă ce ie șeau din sala de proiec ție, se n ăpusteau asupra evreilor de pe strad ă si îi
băteau cu s ălbăticie.

Tehnici de manipulare
59

Strategiile de influen ță ale NKVD (KGB) pentru țările din lag ărul sovietic

Despre tehnicile de manipulare utilizate intens de ide ologii de la Kremlin s -ar putea scrie
volume întregi. Pentru capitolul de fa ță am ales numai un exemplu, anume directivele secrete
ale NKVD (KGB), din 1947, pentru țările din sfera de influen ță sovietic ă.
Documentul, reprodus dup ă revista Literatur ă și artă, Chișinău, 7 iunie 1990, citat și de
istoricul Gh. Buzatu în lucrarea sa Războiul mondial al spionilor, a fost descoperit în camera
de lucru a lui Boleslav Bierut, fostul pre ședinte al Poloniei co muniste (1944 -l956). Preg ătit la
Moscova, cu caracter str ict secret, în birourile înalte ale NKVD (KGB), acest document
conține directive exprese pentru toate filialele Comitetului de Stat pentru Securitate din
statele -satelit ale URSS. În cele patruzeci și cinci de puncte ale "Testamentului ro șu"
kremlinez sunt cuprinse acele ac țiuni ce aveau s ă fie întreprinse de cea mai malefic ă și întins ă
rețea de spionaj din lume, din toate timpurile, cu consecin țe tragice pentru toate popoarele din
sfera Puterii sovietice. De și documentul era destinat, cum se vede, filialei din Var șovia, aflat,
nu se putea altfel, în seiful șefului partidului și statului polonez, fire ște, agent și executant
impus de KGB, el a fost pus în practic ă în tot lag ărul socialist. Și nu numai. Directivele au
fost transmise destinatarilor pe 2 iunie 1 947, cu men țiunea "Strict secret", sub codul K –
AA/CC 113. Indica ție NK/003/47. E posibil ca, dincolo de directivele de baz ă, acelea și pentru
toate filialele NKVD (KGB) din fostele țări comuniste, pentru fiecare dintre ele s ă existe câte
o variant ă. Dup ă "nevoile" Moscovei și după "pericolele" care existau în fiecare dintre aceste
țări din orbita URSS. Dar, judecând efectele dezastruoase pe care le -a avut ocupa ția sovietic ă
asupra acestor țări, se poate acredita ideea c ă "directivele" au fost urm ărite și apl icate
întocmai. Consecin țele se v ăd și astăzi.
Înainte de a trece la comentarea pe scurt a fiec ărei instruc țiuni con ținute în "Testamentul
roșu", se cuvine s ă observ ăm că acțiunile de manipulare pe scar ă largă a popula ției din țările-
satelit ale Uniunii S ovietice se combinau perfect cu cele de spionaj și cu cele de terorizare a
popula ției (mergând pân ă la preg ătirea și inițierea unor masacre halucinante).
De asemenea trebuie precizat c ă scurtele comentarii ce înso țesc fiecare directiv ă
reprezint ă doar fa țeta cea mai evident ă a adev ăratelor inten ții ale celor care au imaginat
respectiva strategie. O analiz ă extins ă ar scoate la iveal ă nenum ărate alte ra țiuni oculte. L ăsăm
în seama cititorului tentativa de a le descifra. Și acum, documentul…

Directivele d e baz ă ale KGB pentru țările din lag ărul sovietic Moscova, 2.6.1947 (Strict
secret) K -AA/CC 113. Indica ție NK/003/47

1. Este interzis ă primirea pe teritoriul ambasadelor a autoh tonilor racola ți de noi ca
informatori. Întâlnirea cu ace ști oameni este org anizat ă de serviciul special desemnat în

Bogdan Ficeac
60 acest scop, iar întâlnirile pot avea loc doar în locuri publice. Informa țiile sunt preluate de
către ambasad ă, prin organele serviciilor speciale.
Activitatea de spionaj trebuia s ă se desf ășoare în cel mai deplin se cret, de obicei
respectându -se "principiul dominoului", conform c ăruia fiecare verig ă a serviciului de
informa ții trebuia s ă cunoasc ă numai cât îi era strict necesar în activitate. În acela și timp,
contactele de lucru ale fiec ărui agent se limitau numai la verigile imediat al ăturate. Astfel
descoperirea unui spion f ăcea mult mai dificil ă căderea întregii re țele. Instruc țiunea, pe lâng ă
referirile la p ăstrarea confiden țialității racol ărilor de informatori, relev ă rolul important jucat
de ambasadele Uniunii S ovietice în formarea unor puternice re țele de spionaj pe teritoriul
statelor unde func ționau.
2. Se va urm ări ca între solda ții noștri și popula ția civil ă să nu se produc ă legături de
nici un fel. Este inadmisibil ca ofi țerii no ștri să viziteze autohtoni l a locuin țele lor; este, de
asemenea, inadmisibil ca simplii solda ți să stabileasc ă rela ții cu femei din rândul
localnicelor. Nu se admite stabilirea de rela ții între solda ții no ștri și popula ția civil ă,
respectiv solda ții autohtoni.
Pentru formarea unei ar mate eficiente, dezumanizarea inamicului este condi ția esen țială.
Încetând s ă-și mai priveasc ă viitoarele victime ca pe ni ște fiin țe umane asemenea lui, solda –
tului îi va fi mult mai u șor să îndeplineasc ă ordinele de atac, s ă ucidă. De aceea este interzis ă
orice leg ătură afectiv ă cu du șmanul. Astfel de leg ături între membrii celor dou ă tabere rivale
ar face imposibil succesul tehnicilor de dezumanizare a viitoarelor victime și, mai mult, ar
putea genera fenomene total nedorite (dezert ări, nesupuneri la ordi ne etc). În acela și timp
trebuie reamintit c ă cele mai puternice tehnici de manipulare se bazeaz ă pe izolarea
individului (în cadrul unei caz ărmi sau pe front, departe de via ța normal ă), urmat ă de
supunerea lui la un nou mod de comportament (dirijat prin r egulamentele militare).
Contactele interumane ar putea anihila foarte repede efectele izol ării și ar putea sta la baza
unor puternice rela ții emo ționale ce ar z ădărnici eforturile de ob ținere a unei supuneri
necondi ționate din partea soldatului fa ță de ord inele superiorilor.
Toate acestea demonstreaz ă fără putin ță de tăgadă că URSS considera toate statele -satelit
niște poten țiali inamici. Iar inamicii ar fi trebuit s ă fie îngenunchea ți fără milă, chiar cu pre țul
unor masacre de propor ții (așa cum de altfel s-a și întâmplat).
Aceasta era adev ărata fa ță a "prieteniei" pe care marele vecin de la R ăsărit o nutrea fa ță
de țările socialiste vecine.
3. Se va accelera lichidarea cet ățenilor care între țin leg ături neini țiate de noi cu Partidul
Comunist Polonez, Parti dul Socia list Polonez, cu interbrigadi știi, cu Organiza ția Tineretului
Comunist Polonez, cu Armata de Acas ă și alte asocia ții. În acest scop trebuie folosite
elementele opozi ției militare.
Oricât de sincere ar fi fost, leg ăturile cu partidele sau orga nizațiile "fr ățești" nu puteau fi
inițiate decât în cadru organizat și supravegheat strict "de la Centru". Cei care îndr ăzneau s ă
acționeze din proprie ini țiativă urmau s ă fie lichida ți fără milă.
În acest scop se foloseau "elementele opozi ției militare", pen tru ca vina pentru ucideri s ă
fie pus ă pe seama inamicului. Grija de a controla total orice contacte cu partidele similare din
țările-satelit demonstreaz ă încă o dat ă atitudinea dispre țuitoare și dușmănoasă a liderilor
comuni ști de la Moscova fa ță de cei pe care chiar ei îi impuseser ă la conducerea țărilor

Tehnici de manipulare
61 vecine. Oricând se puteau ivi motive pentru a -și executa fidelii, motive reale sau imaginare,
așa că relațiile cu ace știa nu puteau s ă depășească cadrul strict aprobat și controlat.
4. La ac țiunile milit are vor lua parte acei solda ți care au stat pe teritoriul țării noastre
(se are în vedere Uniunea Sovietic ă) înainte de a intra în Armata Kosciuzsco (Armata Polon ă
ce lupta de partea Armatei Sovietice pe teritoriul URSS). Se va ajunge la distrugerea ei
totală.
În timpul șederii în Uniunea Sovietic ă, solda ții erau supu și unui intens proces de sp ălare a
creierului, pentru a li se inocula un sentiment de fidelitate necondi ționată față de Moscova.
Astfel ei deveneau demni de încredere în desf ășurarea unor ac țiuni militare. Și totu și efectul
îndoctrin ării putea s ă dispar ă în timp, atunci când soldatul se înapoia în mijlocul cona țio-
nalilor s ăi, când î și relua vechile obiceiuri și revenea la uzul limbii materne. Cu cât trecea
timpul, controlul asupra lui era mai d ificil de exercitat. De aceea armata alia ților, chiar dac ă se
dovedise tovar ășă fidel ă de lupt ă a celei sovietice, trebuia, în cele din urm ă, să fie distrus ă,
pentru a înl ătura orice surprize viitoare.
5. Trebuie realizat ă în mod accelerat unificarea tutur or partidelor într -un partid unic,
având grij ă ca toate rolurile -cheie s ă revin ă acelor oameni care apar țin serviciilor noastre
secrete.
Controlul total asupra societ ății trebuia exercitat numai de la Centru. Sistemele totalitare,
printre care și cele de s orginte comunist ă, excludeau cu des ăvârșire pluralismul politic. În
cadrul lor nu exista decât o singur ă doctrin ă "corect ă", anume cea propov ăduită de liderii de la
Centru. Orice deviere de la linie trebuia pedepsit ă cu cea mai mare severitate. Iar pentru
aceasta, ea trebuia s ă fie sesizat ă cu maximum de operativitate de oamenii antrena ți special
pentru astfel de misiuni.
6. Unificarea tuturor organiza țiilor de tineret. De la condu cători de plase în sus, în
poziții de conducere se vor repartiza oameni cu c are sunt de acord serviciile noastre speciale.
Membrii organiza țiilor de tineret reprezentau schimbul de mâine al partidului unic. De
aceea trebuia s ă fie verifica ți cu aten ție, pentru a r ămâne fideli Moscovei, indiferent în ce
situație se va afla țara lor . Tinerii constituiau de asemenea materia prim ă pentru formarea
"omului nou", iar cei ale și pentru a face parte din respectivele organiza ții ar fi trebuit s ă
reprezinte "crema" viitoarelor deta șamente credincioase pe veci Kremlinului.
7. Se organizeaz ă și se urm ărește ca func ționarii ale și deputa ți la congrese s ă nu-și
poată păstra mandatul pe întreaga perioad ă ce le st ă în față. Deputa ții nu pot convoca în nici
un caz ședințe între întreprinderi. Dac ă nu exist ă altă soluție și o asemenea ședință trebuie
totuși convocat ă, se vor îndep ărta acei oameni care au activitate legat ă de proiectarea
concep țiilor și avansarea revendic ărilor. Pentru fiecare congres se vor preg ăti oameni noi și
doar cei viza ți de serviciile noastre secrete vor fi ale și.
Nici o personali tate autohton ă nu trebuia s ă aibă ocazia de a dobândi prea mult ă
autoritate. Autoritatea ar fi f ăcut-o mult mai greu de controlat. Obstruc ționarea permanent ă a
celor compe tenți, înlocuirea lor conform principiului "rotirii cadrelor" f ăceau imposibil ă
impu nerea lor în fa ța concet ățenilor. Astfel influen ța lor asupra celor din jur era redus ă la
maximum, iar c ăile de manipulare de la Centru r ămâneau deschise.

Bogdan Ficeac
62 8. Se va acorda o aten ție deosebit ă persoanelor cu capacit ăți organizatorice și cu șanse
sigure de po pularitate. Ace ști oameni trebuie coopta ți, iar în cazul în care se opun, nu li se
vor oferi posturi ierarhic superioare.
Nici un autohton nu trebuia s ă capete prea mult ă populari tate, prea mult ă aderen ță la
mase. Popularitatea îl f ăcea greu de controlat. Competen ții ori se racolau, ori se anihilau. Cu
orice pre ț, cale de mijloc nu exista.
9. Se va urm ări ca func ționarii de stat (exclusiv organele de securitate și din industria
minelor) s ă aibă retribu ții mici. Aceasta se refer ă îndeosebi la sfera s ănătății, justi ției,
culturii, respectiv la cei care de țin func ții de conducere.
În permanen ță, trebuia ca to ți cei care puteau genera curente de opinie, care puteau juca
rolul unor agen ți de influen ță sau care puteau aduna adep ți în jurul lor s ă fie redu și la tăcere.
Salariile mici îi obligau la un trai mizer. Trebuia s ă fie umili ți, făcuți să se preocupe de
supravie țuirea zilnic ă, pentru a nu mai avea timp de altceva. Oamenii de cultur ă, medicii,
lucrătorii din justi ție, ceilal ți func ționari de stat, care prin n atura profesiei lor puteau avea un
ascendent asupra semenilor, s ă fie minimaliza ți, supu și dispre țului. Justi ția, mai ales, trebuia
târâtă în criz ă, pentru a -i face pe judec ători total dependen ți față de Putere. Excep ție făceau
lucrătorii din securitate, a căror fidelitate trebuia între ținută prin oferirea unor privilegii, dar și
minerii. Ace știa din urm ă, din pricina izol ării totale în care î și petrec majoritatea timpului,
sunt foarte influen țabili, foarte u șor de manipulat. Orice scânteie de nemul țumire p oate
aprinde un veritabil butoi de pulbere, impo sibil de controlat. De aceea salariile mai mari decât
media erau menite s ă le induc ă un sentiment de fidelitate fa ță de Centru, în virtutea c ăruia
puteau fi sco și în orice moment pentru a servi intereselor a scunse ale manipulatorilor, f ără ca
ei să-și dea seama
10. În toate organismele de guvern ământ, respectiv în majo ritatea uzinelor, trebuie s ă
avem oameni care conlucreaz ă cu serviciile noastre speciale (f ără știrea organelor
administrative locale).
Marile colectivit ăți muncitore ști reprezentau în permanen ță un pericol poten țial. A șa
cum, în trecut, nemul țumirile lor au putut fi exploatate foarte u șor pentru declan șarea
revolu țiilor prin care a fost instaurat sistemul comunist, și în continuare ei se puteau revolta
oricând împotriva mizeriei zilnice. În fond, muncitorii nu aveau de pierdut "decât lan țurile".
Pe baza acestei concep ții ei au fost folosi ți în revolu ții, dar tot în virtutea ei se puteau r ăzvrăti
oricând împotriva noilor st ăpâni. Liderii de la Kr emlin cuno șteau foarte bine strategia
răsturnării unui regim cu ajutorul muncitorilor și se temeau c ă îi vor c ădea victime la rândul
lor. Ceea ce, în multe cazuri, s -a și întâmplat. Spre exemplu, în România, regimul ceau șist s-a
prăbușit definitiv în momen tul în care marile colective muncitore ști s-au al ăturat
revolu ționarilor din strad ă. Din aceste motive, trebuia ca muncitorii s ă fie supraveghea ți
permanent, cu aten ție, de oameni special preg ătiți. infiltra ți în rândurile lor.
11. Se va urm ări cu stricte țe ca presa autohton ă să nu transmit ă date privind calitatea și
sortimentul m ărfurilor ce ni se transport ă. Nu este voie ca aceast ă activitate s ă se cheme
comer ț. Trebuie neap ărat men ționat faptul c ă e vorba de schim buri de m ărfuri.
Marele vecin de la R ăsărit nu trebuia perceput ca un partener de afaceri, ci ca un prieten.
Iar cu un prieten nu faci afaceri, deoarece, mai devreme sau mai târziu, pot ap ărea suspiciuni
ori nemul țumiri, mai ales din partea celui aflat în inferioritate. De aceea trebuia p ăstrat un
secret absolut și asupra m ărfurilor trimise în URSS. În plus, sintagma "schimburi de m ărfuri"

Tehnici de manipulare
63 inducea impresia unui avantaj reciproc, ce masca jaful practicat de liderii de la Moscova în
detrimentul statelor -satelit.
12. Se vor exercita presiuni asupra serviciilor, în sensul neacord ării de acte de
proprietate asupra p ământului; actele vor ar ăta calitatea de lot dat în folosin ță, dar nu de
proprietate a de ținătorului.
Sentimentul de proprietate trebuia anihilat prin orice mij loace. Distrugându -i suportul
material al independen ței personale, individul putea fi f ăcut să-și piard ă complet identitatea și
apoi cufundat cu mult mai mult ă ușurință în anonimatul maselor de manevr ă supuse
necondi ționat autorit ăților.
13. Politica fa ță de mica gospod ărie țărăneasc ă să urmeze acel curs pentru a o face
nerentabil ă. Dup ă aceea trebuie înce pută colectivizarea. În cazul în care ar interveni o
rezisten ță mai mare, trebuie redus ă împărțirea mijloacelor de produc ție, concomitent cu
creșterea obliga țiilor de predare a cotel or. Dac ă nu se ajunge la rezultatul scontat, trebuie
aranjat ca agricultura s ă nu poat ă asigura aprovizionarea întregii țări, astfel ca necesarul s ă
fie acoperit prin import.
Proprietatea particular ă trebuia distrus ă, mai ales la țară. Micul proprietar agr icol avea un
grad mai mare de independen ță datorit ă faptului c ă își putea asigura cele necesare traiului, și
chiar ceva în plus, în cadrul propriei sale gospod ării. El nu mai depindea de rela țiile cu cei din
jur pentru a supravie țui și nici nu era prea pre ocupat de ob ținerea unor înalte pozi ții sociale
sau de alte privilegii. Micul proprietar agricol tr ăia într -o cvasiizolare, fapt care îl f ăcea foarte
greu de manipulat. De aceea trebuia înl ăturat suportul ce îi d ădea siguran ța zilei de mâine și
forța de a rezista, îndârjit și tăcut, tuturor presiunilor. Țăranul știa că puterea lui st ătea în
pământ și în mica gospod ărie din care î și asigura traiul zilnic, de aceea era imposibil de
aplicat o metod ă direct ă pentru a -l deposeda de ceea ce avea mai scump. În ace st sens,
strategii comunismului au apelat la o manevr ă indirect ă și anume la subminarea micii
propriet ăți private, gradat, prin diverse metode, f ăcând -o nerentabil ă. Sărăcit, hărțuit, lipsit de
speran ță în ceea ce prive ște viitorul, micul proprietar trebui a în cele din urm ă să se supun ă
colectiviz ării. Iar dac ă totuși rezisten ța continua, trebuia s ă se apeleze la import, pentru a -i da
lovitura de gra ție. Metoda a fost adoptat ă în mai toate statele socialiste, în primele decenii ale
formării acestora, dar și mai târziu. Spre exemplu, în România, în 1992 și 1993 s -a apelat la
importul de grâu, de și micii produc ători ob ținuser ă produc ții dincolo de a șteptări.
14. Trebuie f ăcut totul ca hot ărârile și ordinele ― fie acestea cu caracter juridic,
economic sau organ izatoric ― să fie nepunc tuale.
În statele -satelit trebuia p ăstrată permanent o stare de dezorganizare. Trebuia ca legile s ă
se bat ă cap în cap ori s ă vină prea târziu, ordinele și hotărârile s ă fie ineficiente, ierarhiile s ă
nu aib ă stabilitate ș.a.m.d. M enținând haosul, societatea î și păstra sl ăbiciunile și putea fi foarte
ușor de controlat. Oamenii nu aveau posibilitatea s ă-și solidifice un sistem propriu de valori,
senti mentul de insecuritate se accentua, iar manipulatorii aveau astfel un teren extrem de
propice pentru ac țiune.
15. Trebuie f ăcut totul ca anumite cazuri s ă fie discutate concomitent de mai multe
comisii, oficii sau institute, îns ă nici una dintre ele s ă nu aib ă drept de decizie înainte de a se
consulta cu celelalte (fac excep ție cazurile ce vizeaz ă industria minelor).
O altă strategie menit ă să induc ă haosul, s ă împiedice for marea unor ierarhii func ționale,
să nu ofere posibilitatea vreunei institu ții sau alteia de a acumula prea mult ă autoritate. De

Bogdan Ficeac
64 fapt, o variant ă a vechiului principiu "dezbin ă și stăpânește". Excep ție face industria minelor,
deoarece minerii constituiau armata de rezerv ă a regimului, prin faptul c ă ei puteau fi
manipula ți cu extrem ă ușurință. Iar pentru ca efectul manipul ării să fie cel scontat, era necesar
ca în rându rile celor din subteran s ă funcționeze impecabil sim țul ierarhiei. La un singur semn
al celui pe care îl considerau lider (evident, acesta fiind agent KGB), trebuia ca ei s ă se
mobilizeze și să acționeze pentru îndeplinirea ordinelor, f ără nici un comentar iu sau re ținere.
Izolarea total ă de lumea exterioar ă dădea posibilitatea liderului s ă-i conving ă că numai ce
spunea el era "corect" și "bine" pentru ei. O veritabil ă armat ă de robo ți, păstrată în subterane,
gata de ac țiune la orice moment.
16. Autoconducer ea din uzin ă nu poate exercita nici o influen ță asupra activit ății din
uzină. Poate lucra doar la pune rea în practic ă a hot ărârilor.
Trebuia ca principiile socialiste vehiculate tot timpul, precum și cel al "autoconducerii
muncitore ști", să rămână numai p entru fa țada propagandistic ă și, eventual, pentru a arunca
vina tuturor nereu șitelor asupra colectivelor înse și. Dar realiz ările trebuie atribuite doar
"viziunii în țelepte" a conduc ătorilor de la Centru. În acest sens, Centrul trebuia s ă coordoneze
nemijlo cit întreaga activitate, iar "autoconducerea" uzinal ă să îndeplineasc ă doar rolul
simplului executant. Asta și pentru a evita, iar ăși, acumu larea de autoritate sau de popularitate
de către unii oameni din colectivele muncitore ști, competen ți, dar neverifi cați și neînre –
gimenta ți.
17. Sindicatele nu au dreptul de a se împotrivi conducerii. Sindicatele trebuie s ă fie
ocupate cu alte probleme, spre exemplu cu organizarea odihnei în concedii, discutarea
cererilor de pensii și împrumuturi, programe culturale și distractive, organizarea de excursii,
repartizarea m ărfurilor deficitare, justificarea unor puncte de vedere și decizii ale conducerii
politice.
Rolul sindicatelor, ca și al tuturor celorlalte organiza ții civice, ob ștești, de tineret etc.
trebuie s ă fie a cela de simpli vasali afla ți sub controlul total al partidului unic, mai bine zis al
Centrului de la Kremlin. Ele trebuie s ă îndeplineasc ă orbește ordinele, s ă promoveze politica
partidului unic, s ă capaciteze energiile popula ției spre diverse alte sectoar e, pentru a restrânge
riscul apari ției unor nemul țumiri sau r ăzvrătiri. De și purtau denumirea unor organisme
existente și în statele democratice, pentru a induce o aparen ță de libertate, ele se deosebeau
funda mental de acestea. În statele democratice, sin dicatele și celelalte organiza ții
neguvernamentale se afl ă total în slujba membrilor sau a cet ățenilor lor. În sistemele totalitare,
ele se aflau și se afl ă încă și astăzi, în numeroase zone ale globului, numai în slujba parti dului
unic, ac ționând, subtil sau chiar f ățiș, împotriva intereselor legitime ale cet ățenilor.
18. Trebuie avansa ți numai acei conduc ători care execut ă impecabil sarcinile primite și
nu le analizeaz ă depășind cadrul activit ății lor.
Conducerea de la Kremlin nu avea nevoie, în statele -satelit, de parteneri, ci de executan ți.
Aceast ă politic ă trebuia aplicat ă până la nivelul celei mai neînsemnate întreprinderi. Criteriul
de avansare nu trebuia s ă fie competen ța, autoritatea, inteligen ța sau popularitatea, ci
fidelitatea necondi ționată față de Centru. Faptul c ă fidelitatea era cultivat ă, în majoritatea
cazurilor, numai la cei incapabili, pentru c ă ei erau cei mai zelo și executan ți, nu deranja, ba
chiar era de dorit. Nu contau uria șele pierderi suferite de economiile țărilor socialiste prin
promovarea incompeten ților. Scopul era p ăstrarea unui control total asupra fiec ărui segment
al vie ții politice, economice, sociale și culturale. Iar dezastrul era chiar de dorit, pentru c ă
bunăstarea ar fi oferit oamenilor r ăgazul de a gândi.

Tehnici de manipulare
65 19. În leg ătură cu activitatea localnicilor cu func ții de par tid, de stat sau administrative,
trebuie create asemenea condi ții, încât s ă fie compromi și în fa ța angaja ților, astfel devenind
imposibil ă întoarcerea lor în anturajul ini țial.
Din nou, oricât de fideli ar fi fost Kremlinului, partenerii de ideologie din țările-satelit nu
puteau fi l ăsați să dobândeasc ă prea mult ă putere. Indiferent de serviciile aduse Moscovei,
trebuia ca înal ții func ționari de partid sau de stat din țările "fr ățești" să fie compromi și
iremediabil, chiar arunca ți în temni ță, cel mai adesea în urma unor procese de "demascare"
sau prin reconsiderarea trecutului lor conform unor concep ții și reguli inventate special în
acest scop. Istoria perioadei comuniste din mai toate țările Europei Central e și de Est
dovede ște că principiul a fost aplicat temeinic, decenii la rând. De fiecare dat ă când un nou
lider venea la conducerea țării, cei de dinaintea lui erau blama ți, judeca ți, înfiera ți, întemni țați
ș.a.m.d. Niciodat ă, în perioada existen ței regimu rilor comuniste, cei acuza ți nu au mai putut
să revin ă la putere.
20. Cadrelor militare autohtone li se pot încredin ța pozi ții de r ăspundere în locuri unde
deja sunt plasa ți oamenii serviciului special.
Armata trebuia și ea supravegheat ă îndeaproape, prin agenți infiltra ți în pozi ții-cheie.
Fiecare personalitate militar ă autohton ă trebuia s ă aibă cel pu țin o "umbr ă" din cadrul KGB,
care s ă-i raporteze orice mi șcare, s ă-i afle sl ăbiciunile, în vederea unui eventual șantaj viitor,
dar, totodat ă, să poată cuno aște în am ănunt și cele mai secrete planuri militare ale armatelor
"frățești". Cum infiltrarea spionilor în colective de conducere deja formate atr ăgea dup ă sine
unele riscuri, era mult mai eficient ă promovarea cadrelor militare autohtone în locuri unde
deja se aflau implanta ți agen ți KGB, astfel încât autoritatea militarilor din țările-satelit s ă
creasc ă în acela și timp cu cea a agen ților Kremlinului.
21. În cazul fiec ărei ac țiuni armate și eu ocazia tragerilor, cantitatea muni ției va fi
controlat ă permane nt și cu seriozitate, indiferent de tipul de arm ă.
Întotdeauna se putea ivi posibilitatea unei conspira ții militare având ca scop declan șarea
unei revolte împotriva st ăpânului de la R ăsărit. De aceea, al ături de supravegherea tuturor
persoanelor influente din armat ă, trebuia controlat ă minu țios muni ția existent ă, pentru a nu
permite formarea unor stocuri clandestine, care s ă fie folosite ulterior.
22. Trebuie ținut sub observa ție fiecare institut de cercetare și laborator.
Progresele științei puteau oferi o ricând un atu pentru contra cararea influen ței ruse ști sau
pentru preluarea suprema ției într -un anumit domeniu. De aceea institutele de cercet ări trebuie
supra vegheate cu aten ție pentru a contracara astfel de eventualit ăți, dar și pentru a prelua, prin
activități specifice spionajului economic, orice descoperire demn ă de interes.
23. Trebuie acordat ă o mare aten ție inventatorilor, inova torilor, respectiv dezvoltat ă și
sprijinit ă activitatea lor, dar fiecare inven ție trebuie înregistrat ă cu consecven ță la Centru.
Este permis ă doar realizarea acelor investi ții care au aplicabilitate în industria minelor sau
cele care au indica țiile noastre speciale. Nu se pot realiza acele inven ții care ar asigura
creșterea pro ducției de produse finite și, paralel cu aceast a, sc ăderea extrac ției și a
produc ției de materii prime sau ar împiedica îndeplinirea deciziilor. Dac ă o inven ție a
devenit cunoscut ă, trebuie organizat ă vânzarea acesteia în str ăinătate. Documentele
cuprinzând date cu privire la valoarea și descrierea inv enției nu se public ă.

Bogdan Ficeac
66 Și activitatea inventatorilor și a inovatorilor trebuia supus ă celui mai strict control. Dac ă
unele inven ții ar fi dus la accele rarea progresului economic și la cre șterea gradului de
bunăstare a popula ției, trebuia s ă fie subminate. Popula ția trebuia men ținută la limita
subzisten ței pentru a deveni total dependent ă de m ăsurile luate de liderii sistemului, iar
economiile statelor -satelit s ă fie total dependente de rela țiile cu Uniunea Sovietic ă. Excep ție
făcea industria minelor, a c ărei dezvoltare trebuia s ă ofere, pe de o parte, materia prim ă
necesar ă în orice moment economiei și, pe de alta, bun ăstarea minerilor, care puteau fi folosi ți
oricând drept armat ă fidel ă de rezerv ă. Dac ă totuși unele inven ții deveneau cunoscute, aveau
să fie exploatate în folosul statului, pentru c ă nici o surs ă de venit nu trebuia neglijat ă. Insă
inven țiile rămâneau secrete, pentru a nu atrage cuiva aten ția asupra acestei politici oculte de
supraveghere și utilizare a lor.
24. Punctualitatea transporturilor trebuie perturbat ă (mai pu țin cele cuprinse în
îndrum ările din NG 552 -46).
Cu cât haosul cre ștea, cu atât țara respectiv ă, popula ția ei, era mai u șor de st ăpânit. În
plus, trebuia ca oamenii s ă fie în permanen ță preocupa ți de ceva, nemul țumiți de activitat ea
vreunui șofer sau a altuia, agasa ți de întârzieri ori de aglomera ție, pentru a -și pierde
obișnuința gândirii lucide, pentru a nu observa c ă întreg sistemul era gre șit. În plus, în
momente de cump ănă, când mizeria traiului cotidian atingea insuportabilul , orice regle –
mentare minor ă însoțită de înfierarea public ă a unor țapi isp ășitori putea dezamorsa tensiunea,
atrăgând chiar recuno ștința popula ției pentru scurtul moment de respiro. Apoi tactica era
reluat ă.
25. În uzine trebuie ini țiate diferite ședințe și conferin țe profesionale, trebuie notate
propunerile, observa țiile ce au fost expuse, respectiv autorii acestora.
Preocup ările de ordin profesional ale cet ățenilor și îndeosebi ale celor din marile centre
industriale trebuie s ă fie cunoscute cu precizie pentru a nu face loc surprizelor. Dar nu numai
cunos cute, ci și notate, clasificate, arhivate, pentru a urm ări evolu ția profesional ă a fiec ărui
individ în parte, modul s ău de gândire, motivele de satisfac ție sau de nemul țumire, dorin țele și
poten țialul intelectual ș.a.m.d. Având aceste fi șe individuale se putea anticipa și
comportamentul fiec ăruia în anumite situa ții.
26. Trebuie popularizate discu țiile cu muncitorii care se ocup ă de probleme actuale
legate de produc ție, respectiv cele care critic ă trecu tul și problemele locale. Nu se vor
înlătura cauzele fenomenelor în discu ție.
Preocup ările și gândurile clasei "conduc ătoare" trebuie ca nalizate spre probleme de
munc ă ori locale, pentru a evita între bările grave ce puteau ap ărea în min țile unora. De
asemenea, pentru a demonstra c ă sistemul comunist încuraja libertatea de opinie (a șa cum
susțineau ideologii de la Centru), erau încurajate pozi țiile critice, dar, bineîn țeles, numai la
adresa trecutului sau a unor probleme minore, ce nu puteau duce la punere a în discu ție a
întregului sistem. Din acelea și motive era încurajat ă și autocri tica. Dar pentru ca astfel de
discu ții diversioniste s ă poat ă continua la nesfâr șit, era esen țială păstrarea cauzelor ce le
făceau posibile.
27. Lu ările de pozi ție ale conduce rilor autohtone pot avea coloratur ă națională sau
istoric ă, dar nu pot duce la unitate na țională.
Pentru p ăstrarea unei aparen țe de independen ță față de Moscova, erau îng ăduite lu ările de
poziție cu substrat istoric (bineîn țeles, era vorba de istoria na țiunilor respective rescris ă în

Tehnici de manipulare
67 cheie comunist ă), sau na ționalist (în acest caz, pentru a amplifica tensiunile interetnice în
spiritul bine cunoscutului principiu "dezbin ă și stăpânește"). Trebuia îns ă respectat ă limita
dincolo de care ar fi putut ap ărea unel e revendic ări teritoriale întemeiate. Chiar și dup ă
colapsul comunismului, în unele țări din sfera de influen ță moscovit ă directiva a fost aplicat ă
în continuare. Spre exemplu, în România, dup ă revolu ția din decembrie 1989, ten dințele
naționaliste au r ăbufnit cu furie, dar nu s -a mers pân ă la depunerea unor eforturi concrete,
susținute, pentru reunificarea țării cu teritoriile române ști de dincolo de Prut.
28. Trebuie acordat ă o mare aten ție ca nu cumva s ă existe re țele de ap ă neracordate la
rețeaua princi pală în cartierele în curs de reconstruc ție sau nou construite. Canalizarea
veche și fântânile trebuie lichidate sistematic pe parcurs.
Apa este esen țială pentru supravie țuirea omului. În cazul unor revolte foarte greu de
contracarat, controlul asupra re țelelor de ap ă oferea posibilitatea declan șării unor ac țiuni
diversionist -teroriste cu efect catastrofal asupra insurgen ților. Pentru reu șita total ă a acestor
acțiuni era necesar ca toate re țelele de ap ă se fie conectate la un sistem central, iar sursele
independente s ă fie distruse. De fapt, metoda era cunoscut ă și aplicat ă, în diverse variante, de
foarte mult timp. Spre exemplu, popoarele din vechime, în fuga lor din calea n ăvălirilor
barbare, aveau întot deauna grij ă să otrăveasc ă fântânile. De asemenea, e xisten ța sistemului
unic de alimentare cu ap ă făcea posibil ă și aplicarea altor diversiuni, cum ar fi r ăspândirea
zvonurilor privind otr ăvirea apei potabile, ce amplificau starea de tensiune, de nesiguran ță,
făcându -i vulnerabili pe cei viza ți. În timpul r evolu ției din România au fost utilizate intens
astfel de zvonuri.
29. Reconstruc ția obiectivelor industriale și construc ția celor noi se vor face având în
vedere ca materialele reziduale s ă fie dirijate în depozitele de ap ă ce ar putea folosi drept
rezerve de ap ă potabil ă.
Nu numai fântânile și sistemele independente de alimentare cu ap ă trebuie distruse, ci și
orice alt ă rezerv ă poten țială de ap ă potabil ă. În acest sens era impus ă poluarea lacurilor, a
râurilor, a pânzelor freatice etc.
30. În ora șele reco nstruite sau nou -construite nu se admit în locuin țe spa ții excedentare,
care ar putea folosi la ad ăpostirea pe o perioad ă mai lung ă a animalelor sau depozitarea
rezervelor de alimente.
Tot în eventualitatea apari ției unor mi șcări de rezisten ță sau a altor situații de criz ă,
trebuie s ă fie reduse la maximum șansele de supravie țuire a celor care luptau împotriva
sistemului.
31. Întreprinderile proprietate personal ă și industria șii vor primi doar acele cantit ăți de
materii prime și utilaje care s ă împiedice pr oducția de calitate. Pre țul acestor m ărfuri s ă fie
mai mare decât pre țul produselor similare ale întreprinderilor de stat.
În unele state socialiste au mai continuat, un timp, s ă existe și întreprinderi particulare.
Dar ele au fost subminate, pentru a da f aliment în cel mai scurt timp posibil. Asemenea cazuri
erau apoi folosite de propaganda comunist ă ca exemple "vii" ale supe riorității sistemului de
produc ție socialist fa ță de cel capitalist.
32. Trebuie facilitat ă extinderea propriet ății de stat la cel m ai înalt grad în toate
domeniile. Este admis ă criticarea acti vității organelor administrative, îns ă nu se admite
nicidecum sc ăderea numeric ă a personalului și nici func ționarea lor normal ă.

Bogdan Ficeac
68 Controlul statului, respectiv al partidului unic, trebuia impus î n absolut toate domeniile.
Pentru a facilita acest lucru era necesar ă crearea unui uria ș sistem birocratic, în cotloanele
căruia s ă se piard ă orice revendicare ra țională, orice ini țiativă nedorit ă, orice manifestare de
independen ță. Sistemul birocratic put ea fi criticat, pentru a da nemul țumiților iluzia c ă își pot
exprima liber p ărerile, dar nu trebuia împiedicat s ă funcționeze.
33. Trebuie s ă se aib ă o mare grij ă de toate proiectele de fabrica ție din industria
minier ă, respectiv din întreprinderile indica te în mod special. A se împiedica aprovizionarea
bună a pie ței interne.
"Pârghiile" economiei socialiste trebuie p ăstrate în mâinile celor de la Centru. Din nou, o
atenție special ă este acordat ă industriei miniere, precum și celorlalte "sectoare prioritar e". În
ce prive ște popula ția, aceasta trebuia men ținută la limita sub zisten ței. Ob ținerea unui strict
necesar pentru via ța de zi cu zi trebuia s ă devin ă preocuparea permanent ă a fiec ărui individ,
pentru a nu mai avea timp s ă gândeasc ă. În acela și timp, se crea posibilitatea recompens ării
celor fideli cu permisiunea de a se aproviziona pe filiere preferen țiale.
34. Trebuie acordat ă o aten ție deosebit ă bisericilor. Activi tatea cultural -educativ ă
trebuie astfel dirijat ă ca să rezulte o antipatie general ă împotriva acestora. E necesar s ă fie
puse sub observa ție tipografiile biserice ști, arhivele, con ținutul predicilo, al cântecelor, al
educa ției religioase, dar și cel al ceremoniilor de înmormântare.
Biserica putea oferi un refugiu, îl putea conecta pe individ la un alt sistem de valori, la o
altă viziune asupra existen ței, îi putea da un sprijin pentru a rezista celor mai aspre încerc ări.
Biserica trebuia anihilat ă, pentru ca singura " știință sacră" să rămână ideologia comunist ă.
35. Din școlile elementare, de specialitate, dar mai ales din licee și facult ăți trebuie s ă fie
înlăturați profesorii care se bucur ă de popularitate. Locurile lor vor fi ocupate de oameni
numiți. Să se analizeze diferen țele dintre materii, s ă fie redus ă cantitatea de material
documenta r, iar la licee s ă se opreasc ă predarea limbilor latin ă și greac ă veche, a filozofiei
generale, a logicii și geneticii. Cu ocazia pred ării istoriei nu trebuie amintit care dintre
domnitori a servit sau a vrut s ă serveasc ă binele țării, ci trebuie ar ătată mișelia regilor și
lupta poporului asuprit. În școlile de specialitate trebuie introdus ă specializarea restrâns ă.
Profesorii care se bucur ă de popularitate sunt foarte greu de controlat. Aten ția deosebit ă
ce li se acord ă e motivat ă de faptul c ă, lucrând cu tinerii, le pot forma acestora concep ții și
atitudini ostile ideologiei comuniste. Mai mult, atitudinile deprinse la o vârst ă fraged ă au
șanse considerabile s ă se p ăstreze toat ă viața. De aceea se impunea obligatoriu înlocuirea
dascălilor populari cu polit ruci convin și. Materialul documentar folosit în procesul de
învățământ trebuia s ă fie redus cât mai mult pentru a le transmite elevilor doar rudimente de
cultur ă general ă, rudimente permise de cenzura regimului. Adev ărata înv ățătură urma s ă fie
cea din man ualele de socialism științific, economie politic ă, precum și din toate celelalte
manuale rescrise în cheia ideologiei comuniste. Studiul limbilor latin ă și greac ă veche trebuia
interzis în licee pentru a nu le da posibilitatea elevilor s ă aibă acces direct la operele unor mari
gânditori ai lumii. Filozofia general ă era interzis ă, singura filozofie "adev ărată" fiind cea
marxist -leninist ă; individul nu trebuie s ă aibă vreun termen de compara ție pentru a ajunge s ă-
și pun ă întreb ări periculoase. De asemenea, er a interzis studiul logicii, pentru c ă ea i -ar fi
putut face pe unii s ă aibă ideea de a judeca logic ideologia comunist ă. Genetica, precum și
alte științe de avangard ă, ar fi putut deschide noi orizonturi cognitive, din perspectiva c ărora
materialismul dial ectic, darwinismul, ori socialismul științific ar fi p ărut desuete și chiar false.
O aten ție special ă se acorda rescrierii istoriei. În acest context, chiar dac ă respectiva na țiune
ar fi avut înainta și de marc ă, trebuia ca ei s ă fie minimaliza ți, pentru a permite ca inocularea

Tehnici de manipulare
69 urii fa ță de sistemul monarhist și capitalist s ă aibă eficien ță maxim ă. În școlile specializate era
recomandat ă specializarea îngust ă, menit ă să-l transforme pe om într -un robot foarte priceput
în domeniul s ău de activitate, dar neput incios în rest.
36. Trebuie s ă fie ini țiată organizarea unor ac țiuni cu ca racter artistic sau sportiv care
să sărbătoreasc ă lupta autoh tonilor împotriva cotropitorilor (exclusiv ru șii, îndeosebi nem ții)
și care s ă popularizeze lupta pentru socialism.
Din când în când, popula ția avea nevoie și de o por ție de "circ". Acesta îns ă trebuia s ă
îndoctrineze cet ățenii. Istoria era rescris ă, astfel încât orice s ărbătoare na țională se transforma
în prilej de glorificare a "luptei pentru socialism" și, eventual, a " mult iubi ților" conduc ători.
37. Pe plan local este interzis ă apari ția unor opere despre acei autohtoni care înainte de
revolu ție și în perioada celui de -al doilea r ăzboi mondial au tr ăit la noi.
Iluzia independen ței față de Moscova a statelor -satelit treb uia p ăstrată pentru a nu
zgând ări în mod inutil orgoliul na țional al popoarelor vasale. Și se p ăstra și secretul asupra
trecutului acelor personalit ăți autohtone (multe dintre ele în func ții importante, mergând pân ă
la cea suprem ă în stat și partid, sau în rezerva de cadre), personalit ăți care au fost preg ătite din
punct de vedere ideologic pe teritoriul Uniunii Sovietice, antrenate în spiritul unei fidelit ăți
absolute fa ță de Kremlin.
38. Dac ă se constituie o organiza ție care ar sprijini alian ța cu noi, da r totodat ă ar stărui
asupra controlului activit ății eco nomice a conducerii oficiale, imediat se va porni împotriva
ei o campanie de acuzare a na ționalismului și șovinismului. Se va începe cu: profanarea
monumentelor ce ne apar țin, distrugerea cimitirelor, difuzarea unor manifeste din care s ă
rezulte pone grirea na țiunii și a culturii noastre și îndoiala fa ță de în țelesul contractelor
încheiate cu noi. În munca de propagand ă trebuie implica ți și localnicii, folosindu -ne de ura
care exist ă împotriva acelor o rganiza ții.
În statele socialiste puteau ap ărea diverse organiza ții având la baz ă ideologia comunist ă,
și chiar declarativ filoruse. Întotdeauna îns ă exista pericolul ca declara țiile de fidelitate fa ță de
Moscova s ă reprezinte doar o fa țadă în spatele c ăreia aceste organiza ții să încerce promovarea
independen ței naționale, cel pu țin din punct de vedere economic. A le interzice de -a dreptul
era dificil, pentru c ă nu se puteau invoca în mod clar incompa tibilit ăți ideologice și nici nu se
dorea zgând ărirea or goliului na țional al cet ățenilor din țara respectiv ă. De aceea se recomanda
utilizarea unei diversiuni constând în acuzarea organiza ției în cauz ă de na ționalism și
șovinism. În doctrina comunist ă, naționalismul era definit drept o "arm ă politic ă a burghez iei,
folosit ă în scopul a țâțării urii na ționale, pentru a justifica asuprirea na țională, pentru a ascunde
tendin țele sale expansioniste, pentru a împiedica unitatea de lupt ă a oamenilor muncii
împotriva exploat ării". Na ționalismul era în total ă opozi ție cu "inter naționalismul proletar".
La rândul s ău, șovinismul se definea ca "atitudine politic ă anacronic ă și retrograd ă". Dar
aceste "p ăcate ideologice" puse în seama organiza ției vizate ar fi trebuit sus ținute de fapte
reprobabile pe m ăsură. De aceea se tre cea la înscenarea unor fapte de o extrem ă gravitate
precum profanarea de monumente, r ăspândirea de manifeste ostile Uniunii Sovietice și
"prieteniei" dintre țara respectiv ă și marele vecin de la R ăsărit ș.a.m.d. În acela și timp, oricând
puteau fi g ăsiți localnicii care s ă poată fi folosi ți drept cozi de topor, în scopul provoc ării unei
aversiuni totale a popula ției fa ță de organiza ția vizat ă. Motivele anihil ării fiind astfel create,
lovitura final ă devenea extrem de simpl ă.

Bogdan Ficeac
70 39. Se va avea grij ă de construc ția și reconstruc ția șoselelor, a podurilor, a drumurilor și
rețelelor de leg ătură, astfel ca în cazul în care este nevoie de o interven ție armat ă, locul
rezisten ței sau al concentr ării for țelor reac ționare s ă fie accesibil din toate p ărțile.
Uluitoarea vit eză cu care trupele sovietice au intervenit în Cehoslovacia anului 1968
reprezint ă o confirmare elocvent ă pentru importan ța acestei instruc țiuni.
40. Aten ție ca reprezentan ții opozi ției politice s ă fie închi și. Să se prelucreze acei
opozan ți care se bucur ă de stima popula ției. Înainte ca ei s ă se întip ăreasc ă în con știința
maselor, trebuie lichida ți prin a șa-numite "întâmpl ări neprev ăzute" sau închi și sub acuza ție
de crim ă de drept comun.
Reprezentan ții opozi ției politice nu puteau r ămâne în liber tate pent ru că foarte u șor ar fi
putut deveni nuclee de cristalizare a unor noi mi șcări de rezisten ță anticomunist ă. În acela și
timp trebuia evitat ă cu foarte mare grij ă martirizarea lor, pentru a nu r ămâne în con știința
contemporanilor și a genera țiilor viitoare d rept exemple de verticalitate moral ă. Deoarece
păstrarea unui secret absolut asupra sor ții lor era imposibil ă, se impunea demo larea imaginii
pe care o aveau în ochii popula ției. În acest scop, erau acuza ți și condamna ți pentru delicte de
drept comun. În a lte cazuri se r ăspândeau zvonuri și chiar "dovezi" despre colaborarea lor cu
diverse for țe antina ționale sau chiar, mai târziu, cu servi ciile de securitate. Iar atunci când se
considera c ă înscen ările ar fi luat prea mult timp, erau lichida ți pur și simpl u prin "întâm plări
neprev ăzute".
41. Trebuie împiedicat ă reabilitarea celor condamna ți în procese politice. Iar dac ă
devine inevitabil ă, se admite doar cu condi ția ca acest caz s ă fie considerat o gre șeală
judec ătoreasc ă: nu va avea loc reluarea procesulu i, respectiv pricinuitorii jude cății gre șite
nu vor fi convoca ți.
Sistemul comunist era "perfect". În "cea mai bun ă dintre lumi, justi ția nu putea gre și, mai
ales din punct de vedere ideologic. Dac ă totuși se iveau cazuri în care reabilitarea unor
condamn ați în procese politice devenea inevitabil ă, "gre șeala" trebuia atri buită unor oameni,
nu sistemului în sine. Tot pentru a nu se ajunge la punerea în discu ție a sistemului era
interzis ă cu des ăvârșire reluarea procesului. Pricinuitorii erorii judiciare e rau și ei înv ăluiți în
uitare, pentru a nu atrage prea mult aten ția opiniei publice asupra dedesubturilor procesului și
implicit a sistemului.
42. Acei conduc ători numi ți de c ătre partid, care prin activi tatea lor au produs pierderi
sau au trezit nemul țumirea angaja ților, s ă nu fie chema ți în judecat ă. În cazuri drastice se
recheam ă din func ție, fiind numi ți în pozi ții similare sau superioare. La sfâr șit vor fi pu și în
fiincții de conducere și ținuți în eviden ță ca și cadre de rezerv ă pentru perioada schi mbărilor
ulterioare.
Incompeten ții promova ți în func ții superioare, care au produs pierderi substan țiale sau au
creat tensiuni nedorite în rândul subalternilor, nu erau învinui ți, nici trimi și în judecat ă, pentru
că asemenea ac țiuni ar fi atras aten ția asu pra întregului sistem de promovare a cadrelor și, în
ultim ă instan ță, ar fi erodat credibi litatea regimului. Dac ă situa ția devenea intolerabil ă, erau
revoca ți din func ții și trecu ți în posturi echivalente sau chiar superioare ierarhic, pentru a
demonstra popula ției că liderii nu au gre șit atunci când i -au învestit în respectivele func ții, ci
de vin ă au fost unele situa ții obiective, c ărora nimeni nu le -ar fi f ăcut fa ță mai bine în acele
momente. Chiar dac ă motiva ția părea confuz ă și contradictorie, ea era utilizat ă ca atare și
pentru a induce în con știința public ă ideea c ă existau "ra țiuni superioare", de neîn țeles pentru
omul obi șnuit, care au motivat schimbarea din func ție a respectivilor. În continuare

Tehnici de manipulare
71 incompeten ții erau men ținuți în posturi -cheie sau c a rezerve pentru procesul de "rota ție a ca –
drelor", deoarece erau total dependen ți de directivele de la Centru și, astfel, extrem de u șor de
controlat. În plus, dosarele penale ce li se puteau întocmi în orice moment puteau fi utilizate
cu eficien ță garant ată ca instrument de șantaj, dac ă respectivii ar fi dat cel mai timid semn de
nesupunere. Procedeul a continuat s ă fie folosit și dup ă colapsul comunismului, în unele țări
est-europene. Spre exemplu, în România din timpul regimului Iliescu sunt nenum ărate
exemple de mini ștri sau de înal ți func ționari de stat care, dup ă compromiterea definitiv ă în
anumite func ții, au fost "roti ți" în altele similare sau au fost numi ți consilieri pre ziden țiali, în
loc de a fi deferi ți justi ției, pentru a nu se da o con firma re oficial ă a gre șelilor grave comise de
conducerea de la Bucure ști.
43. Se aduc la cuno ștință publicului procesele acelor per soane cu pozi ție de conducere
(în primul rând din cadrul armatei, ministerelor, serviciilor importante, cadrelor didactice)
care sunt învinuite de atitudine împotriva poporului, a socialis mului, a industrializ ării. E o
acțiune ce atrage aten ția maselor populare.
Sistemul comunist nu putea fi acuzat vreodat ă de gre șeli. Mai ales din punct de vedere
ideologic. Pentru a accentua aceas tă percep ție în ochii opiniei publice, trebuia s ă se
dovedeasc ă intransigent, îndeosebi cu cei care deviau de la linia politic ă impus ă de la Centru,
în timp ce se aflau în pozi ții de conducere. Deba rasarea de astfel de opozan ți politici
periculo și trebui a mediatizat ă la maximum, pentru a demonstra popula ției că liderii comuni ști
nu fac nici un fel de discriminare și îi pedepsesc drastic pe cei cu atitudini "du șmănoase" la
adresa poporului sau a socia lismului. Totu și procesele politice de r ăsunet s -au împ uținat cu
timpul, pentru c ă politica șantajării "vinova ților" cu "petele" de la dosar s -a dovedit mult mai
eficient ă.
44. Cei care lucreaz ă în diferite func ții trebuie s ă fie schim bați și înlocui ți cu muncitori
cu cea mai slab ă pregătire profesional ă, chiar necalifica ți.
Cei competen ți erau foarte greu de manipulat. De aceea ei nu erau de dorit în func ții de
conducere. În posturile -cheie trebuia s ă fie numi ți doar cei total incompeten ți, deoarece
aceștia, pentru a -și păstra noile privilegii, deveneau fidel i total conducerii de la Centru și
îndeplineau cu stricte țe numai directivele venite de sus.
45. Trebuie ca la facult ăți să ajung ă cu prioritate cei care provin din cele mai joase
categorii sociale, cei care nu sunt interesa ți să se perfec ționeze la nivel înalt, ci doar s ă
obțină o diplom ă.
Pentru ideologii totalitarismului, marile personalit ăți ale culturii reprezentau cea mai
mare amenin țare. Asemenea personalit ăți puteau desfiin ța foarte u șor, cu argumente clare,
rudimentara ideologie comunist ă, puteau a duna în jurul lor al ți oameni de valoare, puteau
forma grupuri de rezisten ță tacită, dar extrem de eficient ă în privin ța impactului asupra unei
popula ții nemul țumite, erau greu de contracarat sau de aruncat în pu șcării datorit ă renumelui
lor interna țional. Din aceste motive trebuia ca ei s ă fie anihila ți în timp, prin izolare, prin
umilire, prin înlocuirea cu noi "personalit ăți", selectate dintre parveni ții cu "origine social ă
sănătoasă", interesa ți numai de avansarea în ierarhia social ă, științifică sau cu ltural ă, doar pe
baza unei diplome și a rela țiilor cu persoane influente din partid. În timp, strategia a avut sor ți
de izbând ă, astfel c ă la pr ăbușirea regimurilor comuniste din estul și centrul Europei, mare
parte din "elita" cultural ă ori științifică a respectivelor state era alc ătuită din indivizi mediocri.
Din p ăcate, ace știa s-au erijat imediat în reprezentan ți "autentici" ai intelectualit ății și au
invadat noua scen ă politic ă, în timp ce adev ăratele valori, decimate în timpul regimului

Bogdan Ficeac
72 comunist, au c ontinuat s ă trăiască și să creeze în izolare și cvasianonimat, scârbite de noua
mascarad ă a democra țiilor de operet ă.
În încheierea acestui capitol, cred c ă ar fi interesant pentru cititor s ă încerce identificarea
cât mai multor exemple de aplicare a acest or instruc țiuni în România Atât înainte de revolu ția
din decembrie 1989, cât și după…

Tehnici de manipulare
73

Controlul total asupra individului

Controlul total asupra individului înseamn ă controlul total asupra modului s ău de
gândire, asupra comportamentului s ău și asu pra sentimentelor sale. Sistemele totalitare ce
urmăresc supu nerea necondi ționată a oamenilor se concentreaz ă spre crearea acelui tip de
cetățean incapabil s ă ia decizii de unul singur.
În consecin ță esen ța controlului total asupra individului este reprez entată de anihilarea
sentimentului de independen ță a acestuia, sentiment ce l -ar putea determina s ă gândeasc ă, să-
și creeze propriul s ău sistem de valori și să ia decizii de unul singur. Pentru a pune sub control
total mintea oamenilor, trebuie ca ei s ă fie cufunda ți în anonimatul maselor de manevr ă, să fie
permanent dependen ți de sistemul de gândire al grupului din care fac parte și să se supun ă
necondi ționat, instinctiv, autorit ăților.
Pentru a în țelege mai bine ce înseamn ă controlul asupra min ții umane și cum se ob ține,
practic, reformarea gândirii indi vizilor, este necesar ă, de la bun început, sublinierea
diferen țelor existente între aceast ă reform ă a gândirii și spălarea creierului sau manipularea
prin hipnoz ă.
Spălarea creierulu, metod ă căreia îi va f i dedicat un capitol special al acestui volum, are
efecte remarcabile în ceea ce prive ște determinarea individului de a se supune din reflex
ordinelor sau de a -și trăda semenii ori propria sa țară. Tehnica a ie șit în eviden ță în timpul
războiului din Coree a. Prizonierii americani erau supu și unui tratament intensiv de manipulare
a gândirii, în urma c ăruia ajungeau s ă serveasc ă propaganda procoreean ă, împotriva
intereselor Statelor Unite. Și totu și efectele sp ălării creierului depindeau de conjunctura în
care se afla prizonierul. Sc ăpat de sub influen ța "educatorilor" s ăi, eliberat de spaim ă,
individul era capabil, în majoritatea cazurilor, s ă revin ă la vechiul s ău mod de gândire..
Hipnotismul, la rândul lui, const ă în desprinderea individului din starea de c onștientă
normal ă, în timpul c ăreia aten ția îi este concentrat ă către exterior prin intermediul celor cinci
simțuri, pentru a -l plasa într -o stare de trans ă: legăturile cu exteriorul îi sunt estompate sau
chiar retezate, iar aten ția îi este focalizat ă către interior, c ătre sine. Evident, exist ă mai multe
feluri de transe, mergând de la cele de simpl ă reverie, când subiectul are semnale slabe de la
lumea exterioar ă, pân ă la cele puternice, când se su pune total ordinelor hipnotizatorului,
ajungând chiar la p erfor manțe incredibile. În foarte multe secte, ritualurile specifice sunt
menite s ă induc ă adep ților o stare de trans ă, în urma c ăreia predicatorii îi fac s ă se comporte
irațional sau s ă comit ă acte pe care, în mod normal, le -ar fi respins.
Comparativ cu spălarea creierului sau cu manipularea prin hipnoz ă, reformarea gândirii
este un proces mult mai subtil și mai sofisticat. În sistemele totalitare, în special în cele
evoluate, abuzul fizic sau psihic este foarte pu țin sau chiar deloc percep tibil. Artizan ii
manipul ării încearc ă să creeze o imagine agreabil ă a liderului în rândul maselor. În acest fel,
rezisten ța psihic ă a individului este mult diminuat ă și el poate fi influen țat mult mai u șor. Fără
să vrea, el va coopera astfel cu manipulatorii s ăi, oferin du-le de multe ori informa ții despre

Bogdan Ficeac
74 sine, informa ții care mai apoi, f ără știrea sa, vor fi folosite chiar împotriva lui. Treptat
subiectul se va integra maselor și va răspunde perfect la ceea ce este "programat" s ă răspund ă.
Experien ța celui de -al doilea război mondial, în timpul c ăruia mii de oameni obi șnuiți au
fost determina ți să participe la exter minarea, în lag ărele de concentrare, a milioane de al ți
oameni obi șnuiți, a relevat înc ă o dat ă, cu acuitate, necesitatea studierii mecanismelor de
manipular e atât la nivel individual, cât și la nivelul unor largi grupuri de oameni. Rezultatele
acestor studii au ar ătat că procesul de influen țare are trei componente principale: modificarea
comportamentului, integrarea în grup și inducerea sentimentului de supun ere necondi ționată
față de autorit ăți.
Experimentele desf ășurate de cercet ătorii în domeniul psiho logiei sociale au demonstrat
că, în majoritatea cazurilor, atunci când individul caut ă să răspund ă unei anumite situa ții
sociale, el reac ționeaz ă din reflex, conform informa ției acumulate în subcon știentul s ău.
Acționând asupra subcon știentului, artizanii manipul ării ob țin aproape întotdeauna reac țiile
dorite din partea subiec ților, f ără ca ace știa să își dea seama c ă sunt influen țați.
Pentru a în țelege mai bi ne cele trei componente ale proce sului de influen țare este
necesar ă prezentarea câtorva experi mente foarte simple, îns ă deosebit de relevante.
În studierea tehnicilor de modificare subtil ă a comportamentului, fără ca subiectul
manipulat s ă-și dea seama, un grup de cercet ători i -a instruit pe studen ții unei clase de
psihologie s ă experimenteze metoda pe propriul lor profesor. Astfel, în timp ce profesorul î și
ținea cursul mi șcându -se spre partea stâng ă a înc ăperii, trebuia ca studen ții să zâmbeasc ă și să
pară mult mai aten ți la spusele lui. În momentul în care profesorul se deplasa c ătre partea
dreapt ă a clasei, studen ții păreau plictisi ți, irita ți, neaten ți. Dup ă mai multe cursuri, profesorul
a început s ă prefere doar partea stâng ă a înc ăperii pentru a -și ține prelegerile, iar câteva zile
mai târziu s -a obișnuit s ă vorbeasc ă sprijinit lejer de peretele din stânga clasei.
Dar lucrurile nu s -au oprit aici. Chiar și dup ă ce studen ții au revenit la comportamentul
absolut normal, profesorul a continuat s ă-și țină cursurile în apropierea peretelui din stânga.
Întrebat de cercet ători asupra comportamentului s ău, a reac ționat oarecum cu iritare, sus ținând
că așa preda el dintotdeauna, c ă acela era stilul s ău personal, c ă nu i se p ărea deloc ciudat s ă
se sprijine de peretele din stânga clasei. În mod clar el nu con știentiza faptul c ă fusese
influen țat de "jocul" studen ților săi.
Exact ca în experimentul descris mai sus, nenum ărate carac teristici comportamentale îi
sunt induse individului în urma pre siunii exercitat e permanent asupra sa de cei din jur, de
tradiții, obiceiuri, rutine.
În acest mod se ajunge la cea de -a doua caracteristic ă, cea a integr ării tntnle a individului
în grupul din care face parte. Un alt experiment faimos, ini țiat de doctorul Solomon Asch, a
demonstrat c ă marea majoritate a indivizilor ajung s ă se îndoiasc ă de propriile lor cuno ștințe
atunci când sunt pu și într -o situa ție social ă în cadrul c ăreia componen ții grupului care se
bucur ă de cel mai mare respect dau r ăspunsuri gre șite la între bări simple. O variant ă a acestui
experiment s -a desf ășurat într -o școală cu elevi foarte buni, care au fost pu și în rând, în fa ța
unui examinator sever. Acesta i -a întrebat care este formula apei. Elevii au r ăspuns relaxa ți,
unul dup ă altul: H2O. Examinatorul a zâmbit oarecum dispre țuitor, apoi a reluat cu severitate
întrebarea: Încă o dat ă: care este formula chimic ă a apei? Puși să răspund ă pe rând, elevii au
rămas dezorienta ți, unii au t ăcut încurca ți, alții au r ăspuns c ă nu știu. Nimeni nu a reluat
răspun sul corect!

Tehnici de manipulare
75 Un alt exemplu care demonstreaz ă cât de puternic ă, dar și subtil ă, este influen ța regulilor
grupului asupra individului îl reprezint ă unul dintre episoadele îndr ăgitului serial de
televiziune Camera ascuns ă. Organizatorii au trimis un grup de câ țiva cet ățeni să intre în
liftul unei institu ții și să-l ocupe în a șa fel încât s ă nu mai fie loc în ăuntru decât pentru o
singur ă persoan ă, apoi s ă stea cu spatele la u șă pe tot timpul deplas ării ascensorului. Dup ă
terminarea aranjamentului, camera ascuns ă a înregistrat comportamentul indivizilor inocen ți,
care intrau în lift, al ături de grupul manipulatorilor.
La început, fiecare "victim ă" era vizibil surprins ă de com portamentul neobi șnuit al celor
dinăuntru, manifesta o stare ac centuat ă de disconfort, s e agita, încerca s ă rămână, totu și, cu
fața la u șă, apoi se întorcea într -o parte, tot mai mult, iar la destina ție era aproape întotdeauna
cu spatele la u șă, la fel cu to ți ceilal ți. Într -un singur caz, un tân ăr s-a agitat permanent, dar a
rezistat eroic t entației de a se supune regulii de grup. Dup ă ce a ie șit din ascensor, starea de
tensiune îi era atât de mare, încât a sim țit nevoia s ă-și aprind ă imediat o țigară.
În privin ța supunerii fa ță de autorit ăți, cele mai elocvente sunt experimentele lui Stanley
Milgram, ce au fost descrise pe larg în capitolul dedicat clasific ării manipul ărilor. Ca o
concluzie important ă a studiilor sale, nu trebuie uitat c ă Milgram scria: Esența supunerii
const ă în faptul c ă o persoan ă ajunge s ă se considere pe sine îns ăși ca f iind un instrument al
îndeplinirii dorin țelor și ordinelor unei alte persoane și, ca urmare, nu se mai consider ă
responsabil ă pentru propriile sale ac țiuni.
În capitolul dedicat sistemelor totalitare au fost descrise pe larg cele opt c ăi majore de
manipula re a individului și, în ultim ă instan ță, a maselor, pentru ob ținerea unui control total
asupra acestora. Cele opt tehnici urm ăresc declan șarea și amplificarea procesului de
influen țare, cu cele trei scopuri principale ale acestuia, deja descrise anterior: modificarea
comportamentului, integrarea individului în grup (cufundarea în anonimat) și supu nerea
necondi ționată față de autorit ăți.
Efectele acestui proces de influen țare se concretizeaz ă, trep tat, în supunerea total ă a
individului, deoarece manipulato rii ajung în cele din urm ă să-i controleze și comportamentul,
și gân direa, și sentimentele.

Înainte de analizarea celor trei componente ale recre ării com plete a individului: controlul
comportamentului, controlul gân dirii și controlul sentimentelor, este necesar ă introducerea
unui nou concept, anume disonan ța cognitiv ăJ
În 1957, Leon Festinger a f ăcut cunoscute rezultatele unor studii ale sale bazate pe
conflictul interior ce apare atunci când un ra ționament, o tr ăire sau un act de comportament
vine î n con tradic ție cu celelalte dou ă. Identitatea unui individ este alc ătuită din împletirea
armonioas ă a gândirii, sentimentelor și acțiunilor sale. Individul poate suporta numai
discrepan țele minore între cele trei componente ale identit ății lui. Atunci cân d apare o
discrepan ță major ă, omul are o senza ție foarte puternic ă de disconfort, care reprezint ă
disonan ța cognitiv ă.
Întotdeauna când omului îi este foame, încearc ă să mănânce. Întotdeauna când îi este
sete, încearc ă să bea La fel, întotdeauna când resim te disconfortul psihic, încearc ă să-l reduc ă
sau chiar s ă-l anihileze. Cum? Festinger ofer ă un exemplu general în concluziile studiului s ău:

Bogdan Ficeac
76 Dacă unei persoane i se modific ă actele comportamentale, atunci gândirea și sentimentele
sale se vor modifica în se nsul minimaliz ării disonan ței.
Altfel spus, întotdeauna când unui individ îi este indus ă schimbarea uneia dintre cele trei
componente ale identit ății sale (gândire, comportament, sentimente), el și le va modifica
instinc tiv pe celelalte dou ă, pentru a nu mai avea senza ția acut ă de disconfort psihic.
Să dăm câteva exemple simple pentru a în țelege cât mai exact implacabilul mecanism
declan șat de disonan ța cognitiv ă. Să presupunem c ă un individ are obiceiul fumatului. În
urma citirii avertismentelor privind n ocivitatea viciului s ău, privind rata înalt ă de cancer
pulmonar în rândul fum ătorilor, între obiceiul (comportamentul) s ău și rațiune apare un
conflict. Pentru a elimina acest conflict, individul are dou ă variante: ori renun ță la viciu, ori
își adapteaz ă gândirea acestui compor tament, în sensul g ăsirii unor justific ări. Optând pentru
cea de -a doua variant ă, fum ătorul înveterat va ajunge s ă-și spun ă că, de fapt, statisticile
privind cancerul nu sunt concludente, sau c ă va fi ferit de pericol dac ă va fuma nu mai țigări
cu filtru, ori va g ăsi exemple justificative de genul: Uite la nea Ilie, are nou ăzeci de ani,
fumeaz ă câte un pachet pe zi de la doi' șpe ani și n-are nici pe naiba… Dacă adaptarea gândirii
este insuficient ă, fum ătorul î și va adapta și sentimen tele, ajungând s ă fie convins c ă o țigară îi
produce atât de mult ă plăcere, încât merit ă să-și sacrifice câteva minute din via ță pentru ea.
Pentru nefum ători asemenea justific ări par stupide. Îns ă pentru fum ători ele devin convingeri
de nezdruncinat. Și tocmai pe crearea unor asemenea convingeri se bazeaz ă strategia
publicitar ă a marilor companii produc ătoare de țigări.
Pe acela și fenomen al disonan ței cognitive se bazeaz ă și dezumanizarea victimelor, în
urma c ăreia oamenii obi șnuiți sunt transforma ți în uc igași cu sânge rece, proces descris într –
un capitol anterior. Solda ții, altminteri indivizi normali, sunt antrena ți să lupte și să ucid ă
inamicul. De multe ori se ajunge chiar la masacrarea unor fiin țe nevinovate: femei, b ătrâni,
copii. În urma unor asemen ea acte de cruzime, soldatul resimte un acut disconfort psihic,
concretizat prin apari ția remu șcărilor. Pentru a sc ăpa de remu șcări, pentru a -și aduce în
consonan ță acțiunile cu sentimentele și rațiunea, soldatul ajunge s ă cread ă sincer în
propaganda desf ășurată de conduc ătorii s ăi. El consider ă că dușmanii nu sunt oameni ca și el,
ci figuri odioase a c ăror via ță nu are nici un fel de valoare. În consecin ță astfel de
raționamente îl absolv ă de vin ă, iar sentimentele se conformeaz ă și ele ra țiunii, în sensul că
remușcările fac loc dispre țului și urii fat ă de inamic, ba mai mult, satisfac ției că dușmanii au
fost elimina ți.
Revenind la exemple mai simple, trebuie men ționat și comportamentul cump ărătorului
obișnuit. S ă presupunem c ă cineva colind ă magazinele spe cializate pentru a -și găsi o ma șină
pe placul s ău. În cele din urm ă se decide și cump ără un anumit model. Dup ă efectuarea pl ății,
în subcon știentul individului apare o contradic ție între actul de cump ărare pe care tocmai l -a
efectuat și gândul c ă poate ar fi găsit ceva mai bun ori sentimentul c ă alte modele ar fi totu și
mai frumoase. În timp, pentru a reduce disonan ța, va ajunge s ă cread ă că mașina pe care a
cump ărat-o este cea mai frumoas ă și cea mai performant ă. Chiar dac ă un cunoscut ar încerca
să-i demo nstreze c ă alegerea sa a fost gre șită, noul posesor de autoturism nu -l va asculta sau
va căuta imediat argumente prin care s ă-i demonstreze c ă modelul cump ărat de el este cel mai
bun. Dac ă argumentele nu stau în picioare, el va pune interven ția cunoscutulu i pe seama
invidiei.
Este interesant și modul în care au reu șit să se impun ă, pe pie țele occidentale, alimentele
cu con ținut sc ăzut de gr ăsimi, f ără colesterol etc, de și gustul lor este diferit de cel al
alimentelor tradi ționale. În acest caz, propaganda p roduc ătorilor a ac ționat asupra ra țiunii
consumatorilor, convingându -i că asemenea alimente sunt cele mai s ănătoase.

Tehnici de manipulare
77 Comportamentul a urmat ra țiunea, în sensul c ă oamenii au început s ă cumpere numai astfel de
produse. Mai r ămâneau sim țămintele. Pentru cei neobi șnuiți, gustul noilor alimente p ărea fad.
Treptat îns ă, gustul s -a adaptat, conformându -se rațiunii și comportamentului. Dup ă câteva
luni, consumatorii chiar nu mai suport ă gustul bucatelor tradi ționale, care li se par infernal de
grase, spre exemplu .
În concluzie trebuie subliniat înc ă o dat ă faptul c ă, datorit ă fenomenului de disonan ță
cognitiv ă, obținerea controlului total asupra individului nu este neap ărat condi ționată de
exercitarea presiunilor, cu aceea și intensitate, și asupra gândirii individ ului, și asupra
sentimentelor lui, și asupra comportamentului s ău. În func ție de scopul urm ărit, manipulatorii
pot ac ționa, în principal, numai asupra uneia dintre cele trei componente ale identit ății
individului, celelalte dou ă modificându -se de la sine î n func ție de cea deja schimbat ă. Cu alte
cuvinte, artizanii manipul ării provoac ă în mod deliberat disonan țe cognitive, pentru a face
mult mai eficient și mai rapid procesul de influen țare.
Având în vedere importan ța fenomenului de disonan ță, să analiz ăm pe rând cei trei piloni
pe care se bazeaz ă controlul total asupra individului: controlul comportamentului, controlul
gândirii și controlul emo țiilor.

Controlul comportamentului este determinat de controlul realit ății fizice în care tr ăiește
individul. În aceast ă idee, artizanii manipul ării au în vedere tipul de locuin ță a individului,
felul în care acesta se îmbrac ă, num ărul mediu al orelor de somn, alimenta ția, felul muncii pe
care o presteaz ă, ritualurile și obiceiurile sale și, în general, toate ac țiunile lui.
Primul pas îl constituie instituirea unui program zilnic foarte strict, valabil pentru to ți
membrii grupului social (cet ățeni obi șnuiți din societ ățile guvernate de ideologii totalitare,
membri ai unor secte, indivizi afla ți în captivitate etc). În fiecare zi, un important interval de
timp este dedicat activit ăților de îndoc trinare și îndeplinirii unor ritualuri. În acela și timp
fiecărui individ i se dau sarcini specifice, a c ăror rezolvare îi ocup ă cea mai mare parte a
timpului. În societ ățile totalitare și în cadrul sectelor distructive, omul are întotdeauna ceva de
făcut. El nu se poate substitui regulilor deoarece știe că este pasibil de pedeaps ă.
În unele sisteme sociale ca și în sectele extremiste, indivizii sunt adu și până în faza unei
depe ndențe totale fa ță de lideri. Ei trebuie s ă ceară permisiunea pentru absolut orice. Trebuie
să cear ă bani pentru autobuz, pentru haine, pentru a putea da un telefon unor rude sau
cunoștințe, pentru a se duce la doctor ș.a.m.d. Fiecare or ă din via ță este de stinat ă pentru ceva
anume, conform indica țiilor liderilor sau cu aprobarea acestora. Pentru a fi exclus ă orice
manifestare de insubordonare, indivizii sunt adu și în starea de dependen ță financiar ă total ă
față de liderul de grup sau fa ță de sistem. Nesupunâ ndu-se ordinelor și regulamen telor, ei nu
mai au șanse de supravie țuire fizic ă.
În Albania lui Enver Hogea, spre exemplu, oamenii ajun seseră la o dependen ță totală față
de conduc ătorii regimului. Pentru a avea dreptul s ă primeasc ă un aparat de radio, tre buia s ă se
înscrie pe liste la serviciu și să dovedeasc ă un comportament "exemplar" în munc ă și viață.
După ani întregi de demonstrare a loialit ății față de regim puteau primi chiar și aprobarea de
a-și cump ăra o biciclet ă sau, culmea luxului, un televizor . Locuitorii obi șnuiți ai blocurilor din
Tirana nu aveau înc ălzire, nici buc ătării în apartamente. Existau buc ătării comune, pe strad ă,
iar femeile erau obligate s ă mearg ă acolo pentru a g ăti. În Albania nu existau autoturisme,

Bogdan Ficeac
78 decât în posesia unor membri ai ambasadelor sau a unor lideri comuni ști. În rest nimeni nu
avea acces la a șa ceva. Singurele mijloace de transport în comun erau autobuzele. Nu trebuia
ca oamenii s ă fie lăsați să simtă că le apar ține ceva numai lor, indiferent c ă era vorba de un
autot urism sau de lini ștea unui c ămin. Ei puteau doar s ă primeasc ă recom pense pentru
comportament loial. Casele de odihn ă existente la sfâr șitul celui de -al doilea r ăzboi mondial
pe superbul litoral al Adriaticii au fost închise și lăsate în paragin ă. A merge în concediu la
mare era considerat un obicei "mic -burghez", ce trebuia eradicat. În locul acestor perioade de
relaxare, oamenilor li se oferea ceva mult mai "util". Datoria de onoare a fiec ăruia era s ă-și
apere țara de iminenta invazie a cotropitorilor imp erialiști, într -un timp record, întreg teritoriul
țării a fost împânzit cu cazemate. Cupolele de ciment au fost amplasate în sate, la intersec ția
drumurilor, în vii, în livezi, în lanuri, pe plaja de la malul m ării, în mun ți, absolut peste tot.
Cazematele erau astfel orientate pentru a primi atacurile venite din vest, în special din Italia.
Nu era zi în care fiecare cet ățean al țării să nu vad ă caze matele și să nu simt ă, instinctiv,
pericolul. Iar dac ă se întâmpla totu și să-i mai r ămână și ceva timp liber , era preocupat s ă și-l
ocupe în întregime cu c ăutarea unei îmbuc ături mai bune sau cu procurarea câtorva lemne cu
care s ă facă focul într -o sob ă special ă, două ore pe s ăptămână, pentru a -și îmb ăia copilul.
Pe lâng ă controlul strict exercitat asupra fiec ărei ore din via ță, o alt ă metod ă de
determinare a comportamentului este im punerea unor reguli care s ă-l determine pe individ s ă
se integreze grupului, s ă nu aib ă senza ția unei identit ăți proprii, ce l -ar putea duce spre
exprimarea unor opinii personale. În sistemele totalitare, dar mai ales în sectele distructive,
oamenii sunt pu și să mănânce împreun ă, să lucreze împreun ă, să aibă cât mai multe întâlniri
în grup și chiar s ă doarm ă în mari dormitoare comune. Individualismul este descurajat prin
orice mijloac e. Mai mult, individul trebuie înregimentat într -o organiza ție anume, oricare ar fi
ea, pentru a se supune unor regulamente abuzive și a se integra unei ierarhii suplimentare.
În România lui Ceau șescu, conform experien ței nord -coreene, s -a încercat crearea
"omului nou", cu un comportament total nou, prin plasarea lui într -un cadru complet nou.
Marile monumente istorice ale țării au fost l ăsate în paragin ă, pentru c ă trecutul trebuia
rescris. Tradi țiile și obiceiurile române ști au fost ignorate și chiar inte rzise. Un fabulos tezaur
spiritual, cel al mitologiei na ționale, a fost cenzurat total, deoarece nu avea nici o leg ătură cu
noua doctrin ă comunist ă. Nici m ăcar locuin țele nu au sc ăpat t ăvălugului demolator.
Nenum ărate cl ădiri din centrele tuturor ora șelor țării au fost rase de pe suprafa ța pământului
pentru a face loc arhitecturii "de tip nou", concretizate în a șa-numitele "centre civice", toate
trase parc ă la indigo, pentru a nu individualiza în vreun fel ora șul sau regiunea respectiv ă. În
fiecare cartier al Bucure știului a început construirea unor mari complexe alimentare, despre
care a prins s ă se insinueze tot mai mult zvonul c ă urmau a fi transformate în uria șe cantine
publice. La țară, teroarea a fost și mai mare. Sute de sate au fost distruse sau rase de pe fa ța
pământului în inten ția de a desfiin ța gospod ăria țărăneasc ă, așa neajutorat ă cum era ea, pentru
că reprezenta o surs ă de inducere a sim țului de proprietate privat ă, care, la rândul s ău, îi
conferea omului o anume individualitate. În locul case lor au fost ridicate blocuri, în încercarea
de a le impune țăranilor un nou mod de via ță, bazat pe traiul în comun, anost, f ără
posibilitatea vreunei ini țiative. De asemenea, în ora șe oamenii au fost înghe suiți în blocuri -tip,
fără personalitate, f ără nici un detaliu arhitectonic distinctiv, care s ă le inoculeze tocmai acest
sentiment de cufundare în anonimat, și implicit comportamentul respectiv. Toate ora șele din
țările foste comuniste au acela și aspect: sufocate de blocuri uria șe, identice, în culori șterse.
Omului îi era impus ă prin orice mijloace pierderea identit ății.
Controlul comportamentului se creeaz ă din fraged ă pruncie, prin înregimentarea în tot
felul de organiza ții bazate pe o ierarhie bine stabilit ă, cu un statut rigid, cu obliga ția de a purt a
un anumit gen de uniforme, acelea și pentru to ți. În România regimului comunist a fost
înfiin țată organiza ția națională a "Șoimilor patriei", în cadrul c ăreia comportamentul copiilor

Tehnici de manipulare
79 era controlat înc ă din faza pre școlară. Urmau apoi organiza ția de pionie ri, UTC -ul, sindicatul,
organiza ția de partid ș.a.m.d. Întreaga popula ție trebuia cuprins ă în una sau mai multe forme
de organizare, cu reguli stricte, eventual cu uniforme specifice, care s ă creeze sentimentul
supunerii fa ță de autorit ăți, orice repre zentare ar fi avut acestea. Inducerea supunerii
determina implicit și un anume model de comportament. Omul nu trebuia s ă aibă timp de
reflec ție pentru a ajunge la vreo opinie proprie sau la manifest ări personale. Permanent,
individul era ocupat s ă parti cipe la acțiunile organiza ției, să se zbat ă pentru ob ținerea unor
mici recompense, în majoritatea cazurilor "titluri de merit" ce nu aveau nici o component ă
material ă, să se comporte "exemplar" pentru a accede la trepte superioare ale erarhiei
grupului. Într -un asemenea mediu, guvernat de reguli nenum ărate, orice act comportamental
putea fi interpretat într -un anume fel, atr ăgând dup ă sine recompense sau pedepse. Individul
era men ținut per manent într -o balan ță asupra c ăreia î și concentra întreaga aten ție. Ac ționând
în sensul dorit de autorit ăți, el era recompensat, l ăudat și, uneori, promovat; ac ționând în sens
nedorit, el era expus oprobriului public, criticat, retrogradat, supus unor munci umilitoare.
Viața în cadrul unui asemenea sistem, f ără alternativ ă, fără derog ări de la reguli (în cazul
majorit ății cet ățenilor obi șnuiți), îl aduce pe individ în situa ția de a crede sincer c ă
recompensele pe care le ob ține în cazul comportamentului "corect" sunt ab solut fire ști. De
asemenea el crede sincer c ă atunci când e ste pedepsit pentru acte "incorecte", chiar merit ă
pedeapsa. Astfel impunerea unui anume gen de comportament atrage dup ă sine, în timp,
modificarea gândirii individului și chiar a sentimentelor acestuia.
Obținerea controlului total asupra individului prin determi narea modului s ău de
comportament impune crearea unui întreg sistem de ritualuri și obișnuințe menite s ă asigure
coeziunea grupului, s ă cufunde individul în anonimat și să-l facă să se supun ă din reflex
autorit ăților și regulilor statuate de aceste a. Se ajunge astfel la crearea unei maniere de a
vorbi, de a se îmbr ăca, de a se tunde, chiar și la o anumit ă expresie facial ă. "Limbajul de
lemn" atât de ironizat dup ă colapsul comunismului reprezenta totu și, la vremea lui, o poart ă
spre promovarea social ă. Cei care ajungeau s ă-l stăpâneasc ă erau con știenți că puteau accede
mult mai u șor spre vârful ierarhiei. Mul ți ajungeau chiar s ă cread ă sincer c ă un asemenea
limbaj este "diplomatic" și superior celui utilizat de "vulg". Tunsoarea "decent ă" era un alt
element care îi f ăcea pe oameni s ă nu se deosebeasc ă unii de al ții. În sistemele totalitare
asiatice, majoritatea popula ției purta un soi de uniforme tot timpul zilei. Dependen ța total ă
față de regim din punct de vedere financiar îi obliga pe cet ățenii obi șnuiți să se așeze la coad ă
pentru a primi periodic îmbr ăcăminte și încălțăminte. Chiar și să fi vrut, oamenii nu aveau
posibilitatea s ă-și procure haine mai "altfel". Cu timpul, obi șnuința i-a făcut să cread ă sincer
că acel gen de îmbr ăcăminte este cel mai potrivit, cel mai decent, cel mai practic. Oamenii
îmbrăcați deosebit le provocau un instinctiv sentiment de respingere.
În cadrul sectelor, adep ții sunt supu și unor nenum ărate ritualuri ce le creeaz ă un anume
gen de comportament, care, la fel, atrage dup ă sine reformarea gândirii și a sentimentelor. Un
fost membru al sectei lui Moon î și aminte ște că până și obiceiuri orientale minore precum
descălțatul la intrarea într -un centru de medita ție, îngenuncherea și plec ăciunile în fa ța celor
mai în vârst ă îl făceau s ă se simt ă deosebit de restul lumii, s ă aibă un sentiment de relaxare și
mulțumire de sine.
Indivizii care totu și mai rezist ă integr ării totale sunt acuza ți de egoism, de mentalit ăți
învechite și, înainte de a fi pedepsi ți, li se ofer ă "șansa" reabil itării. Pentru a se reabilita, sau
chiar pentru a nu se pune în asemenea situa ții, indivizii caut ă să se integreze perfect grupului,
ajungând pân ă la a-și controla cele mai mici gesturi sau chiar tonul vocii în dorin ța de a nu
ieși cu ceva în eviden ță. Sup unerea total ă față de conduc ător, orice repre zentare ar avea
acesta, devine cel mai important lucru pe care îl au de înv ățat.

Bogdan Ficeac
80 Conduc ătorii știu că nu pot comanda gândurile ascunse ale indivizilor. Îns ă ei știu foarte
bine cum s ă le comande compor tamentul , pentru ca gândirea și emo țiile să se conformeze de
la sine acestuia.
Controlul gândirii presupune îndoctrinarea indivizilor atât de profund, încât ei s ă accepte
necondi ționat ideologia grupului, s ă adopte în mod firesc noul limbaj și să își formeze refle xul
de a respinge instinctiv orice "gând perturbator". Pentru a deveni un "bun" membru al
respectivului grup social, individul ajunge s ă îsj manipuleze singur propria sa gândire.
În sistemele totalitare, oamenii sunt adu și în situa ția de a crede c ă ideolog ia propagat ă de
conduc ători reprezint ă "adev ărul absolut", singura interpretare corect ă a realit ății. Doctrina și
întregul p ăienjeni ș de legi și regulamente ale sistemelor totalitare nu se axeaz ă doar pe
filtrarea informa țiilor culese de individ din exteri or, ci mai ales au în vedere crearea unui
sistem de gândire prin care individul însu și să selecteze și să interpreteze informa țiile în
sensul dorit de lideri.
Îndoctrinarea, pentru a fi cât mai eficient ă, trebuie s ă se bazeze pe simplicitate.
Individului i se anuleaz ă posibilitatea de a judeca înprorunzime, de a interpreta situa țiile
sociale, în special prin împ ărțirea tuturor fenomenelor în "bune" și "rele". Nuan țele sunt
excluse. În acest sens, lozinca: Cine nu este cu noi, este împotriva noastr ă separ ă dintr-o dată
societatea, lumea exterioar ă, în "buni" și "răi", în oameni care gândesc "corect" și inamici cu
"mentalit ăți învechite". Delimitarea dintre cele dou ă categorii este strict ă și nu accept ă nici o
derogare, nici o interpretare. Pentru a da m ăsura lucrurilor "corecte", tot ce este "bun" și
permis se reg ăsește în imaginea conduc ătorului. Tot ce este "r ău" provine din afar ă.
Mai mult, toate sistemele totalitare sus țin că doctrina lor este riguros fundamentat ă din
punct de vedere științific. Este, de f apt, singura "valabil ă", singura "adev ărată". Din acest
motiv, indi vizilor le este inoculat ă ideea de a nu se mai gândi la asemenea lucruri, "deja
verificate", pentru c ă ideologii sistemului au avut grij ă să gândeasc ă pentru ei și să le asigure
integrarea în "cea mai bun ă dintre lumi".
Conduc ătorii unui sistem totalitar creeaz ă întotdeauna un limbaj propriu grupului, alc ătuit
din cuvinte și expresii specifice, pentru c ă limbajul pune la dispozi ția gândirii simbolurile cu
care aceasta opereaz ă. Controlând l imbajul, se poate controla gân direa. Majoritatea
situațiilor ce ar necesita analize complexe pentru a fi în țelese în esen ță de oamenii obi șnuiți
sunt condensate, etichetate și reduse la simple cli șee verbale, ce atrag dup ă ele formarea unor
clișee de gând ire.
Spre exemplu, în secta lui Moon, atunci când un membru are dificult ăți în a se în țelege cu
un altul, situat fie deasupra, fie dedesubtul s ău în ierarhia grupului, conflictul este calificat
drept "problema Cain -Abel". Aceast ă etichetare induce imediat în mintea adep ților și modul
de rezolvare a conflictului: Cain trebuie s ă i se supun ă lui Abel și să-l urmeze, nu s ă-l ucid ă,
așa cum s -a întâmplat în episodul descris de Vechiul Testament. Cu alte cuvinte, cel situat pe
o treapt ă ierarhic ă superioar ă are întotdeauna dreptate. În acest mod conflictul este dezamorsat
pe loc. Încer carea vreunui adept de a gândi altfel este calificat ă imediat drept supunere fa ță de
dorin ța Diavolului de a -l pune pe Cain -cel-rău mai presus de Abel -cel-bun. Acest cli șeu
verbal și de gândire îi împiedic ă pe adep ți să judece actele și eventualele gre șeli ale
conduc ătorilor. Pentru c ă liderul ac ționeaz ă întotdeauna corect și, chiar dac ă deciziile lui par
uneori bizare, el știe foarte bine ce face.
Clișeele verbale și, mai apoi, cel e de gândire au rolul de a -i separa net pe membrii
grupului de restul lumii. Acest lucru este vizibil mai ales în cadrul unor secte, al c ăror sistem

Tehnici de manipulare
81 de îndoctrinare este foarte eficient și pentru faptul c ă liderii lor ac ționează asupra unor grupuri
de oam eni relativ restrânse, izolate de ansamblul societ ății. Prin practicarea unui limbaj
propriu, sectan ții, se simt superiori, ale șj, posesori ai adev ărului absolut. În acela și timp,
clișeele verbale servesc pentru derutarea nou -ve-niților. Ace știa au impresi a că sectan ții au
ajuns la o în țelegere superioar ă a fenomenelor vie ții, că pentru a deveni asemenea lor trebuie
parcurse nenum ărate trepte ini țiatice, care s ă deschid ă noi por ți ale cunoa șterii, c ă vor fi
necesari ani întregi de eforturi pentru a accede l a "adev ărul absolut''. În realitate, însu șindu-și
limbajul sectei, participând la ritualurile ini țiatice, novicii vor înv ăța cum s ă nu gândeasc ă. Ei
vor înv ăța că adev ărata cu noaștere înseamn ă credin ța total ă în ideologia sectei.
O altă component ă importa ntă a controlului gândirii este formarea reflexelor mentale ale
individului de a respinge orice gând ce ar putea contraveni ideologiei. Judecarea instinctiv ă a
diverselor situa ții sociale este anihilat ă, prin crearea unei noi identit ăți spirituale a indivi dului,
deosebite total de cea veche. Procesul inducerii unor astfel de reflexe mentale are mai multe
etape. În prima faz ă se aplic ă negarea total ă a ideilor "incorecte", coroborat ă cu cenzurarea
drastic ă a informa țiilor venite din exterior: Ce spun ei nu e ste adev ărat. Este o minciun ă
inventat ă de du șmanii no ștri. Treptat, individul ajunge în situa ția de a -și forma el însu și un
nou mod de gândire. Atunci când are unele dubii, din instinct va fi înv ățat să gândeasc ă: Așa
ceva s -a întâmplat din motive bine în temeiate. Apoi nu va mai gândi, ci va veni imediat cu
justificarea: Așa ceva s -a întâmplat pentru c ă trebuia s ă se întâmple.
Crearea reflexelor mentale are ca scop aducerea indivizilor în situa ția de a respinge din
start orice idee ce vine în contradic ție cu doctrina sistemului, price critic ă la adresa
conduc ătorilor sau a grupului. Astfel de indivizi vor fi incapabili s ă raționeze cu deta șare, s ă
evalueze și să interpreteze obiectiv situa țiile sociale. Rigiditatea gândirii lor îi va împiedica s ă
se angrene ze chiar în cel mai banal schimb de opinii. Ei vor fi sincer convin și că sunt
posesorii adev ărului absolut. Dar ceea ce este mai grav, vor fi la fel de sincer convin și că toți
cei ce nu au idei asemenea lor le sunt du șmani de moarte și trebuie elimina ți.
Tot în ideea inducerii reflexelor mentale este încurajat un anume gen de critic ă și
autocritic ă- în cazul multor indivizi, de și atrofiat pân ă aproape de dispari ție, instinctul de
judecare deta șată a unor situa ții sociale nu poate fi eliminat definitiv. De a ceea el trebuie
pervertit treptat, oferindu -i-se șansa de a fi utilizat, spre exemplu, în afirmarea unor p ăreri
critice. Critica și autocritica au și menirea de a crea o imagine de "obiectivitate" a sistemului,
întrucât cet ățenilor le este permis s ă-și exp ună, chiar public, p ărerile. Îns ă punctul vital al
acestor manifest ări const ă în faptul c ă niciodat ă nu este permis ă criticarea ideologiei, ci a
fenomenelor, a situa țiilor și a persoanelor care i se opun. Întotdeauna doctrina, sistemul,
conduc ătorul sunt m ai presus de orice în doială. În consecin ță numai ceea ce i se opune este
demn de critic ă. La fel, autocritica nu va include niciodat ă părerea de r ău a individului c ă a
crezut necondi ționat în ideologia grupului, ci nemul țumirea c ă nu a crezut destul pentr u a fi
un "bun" cet ățean sau un "bun" adept al sectei respective.
În cadrul unor secte se practic ă intens ritualuri speciale de alungare a gândurilor "rele".
Adep ții sunt înv ățați să identifice ei în șiși aceste gânduri și să le anihileze pentru a se putea
ridica pe o "treapt ă superioar ă a cunoa șterii".
În func ție de sect ă, respectivele ritualuri pot consta în: rug ăciuni, m ătănii, medita ții,
cântece specifice, repetarea cu voce tare sau în gând a unor cli șee cu valoare de simbol,
intrarea în trans ă ș.a.m.d. Treptat, ritualurile devin obi șnuință. Individul este "programat" s ă le
activeze la primul semn de îndoial ă, team ă sau nesiguran ță. Automatismul ajunge la
perfec țiune, iar sectantul începe s ă se roage brusc sau intr ă subit în trans ă fără ca m ăcar să
realiz eze că tocmai a avut un gând "r ău".

Bogdan Ficeac
82 Asemenea automatisme mentale de înl ăturare a oric ărui gând "incorect", a oric ărei
îndoieli sau incertitudini reprezint ă cea mai direct ă cale de a rupe individul de realitate. Pentru
el doctrina grupului va fi perfect ă, conduc ătorii vor fi perfec ți, iar toate lucrurile rele ce i se
vor întâmpla vor fi numai din vina lui. Dac ă în cadrul sectelor astfel de automatisme se pot
crea în câteva s ăptămâni sau luni, în cadrul sistemelor sociale mai mari este nevoie de ani sau
chiar de decenii. Cu cât trece mai mult timp, apar noi genera ții, care, chiar dac ă nu ar fi
îndoctrinate în mod evident, ar ajunge s ă serveasc ă ideologia regimului prin simplul fapt c ă
trăiesc în acel sistem, c ă întreg comportamentul lor, modul de gândire, sist emul de valori,
standardele culturale etc. se for meaz ă sub influen ța total ă a ideologiei respective. Din acest
motiv, seismele sociale mari, provocate de pr ăbușirea unui întreg sistem doctrinar, induc la
nivelul întregii popula ții starea de anomie, despre care am discutat într -un capitol anterior.
Pentru reducerea perioadei de anomie cât mai mult posibil este necesar ă restructurarea din
temelii a întregului sistem de valori, de legi și regulamente. Perpetuarea unei st ări de fals ă
tranzi ție, în care vechile structuri și mentalit ăți continu ă să func ționeze, chiar și sub forme
poleite, în paralel cu noile mecanisme politice, econo mice și sociale, nu face decât s ă
permanentizeze haosul și confuzia. Sistemele totalitare au putut fi instaurate rapid tocmai prin
eliminarea complet ă, într -un interval de timp foarte scurt, a vechilor structuri. Instaurarea unui
regim democratic, bazat pe încurajarea individului de a -și manifesta propria sa identitate, nu
se poate realiza prin for ță. Aici intervine rolul personalit ăților în istorie.
Atunci când personalit ățile, aflate la conducere în asemenea situa ții de criz ă, sunt
incapabile s ă imprime un curs ascendent redefinirii societ ății, artizanii manipul ării pot induce
foarte u șor sentimentul culpabiliz ării generale. Având în vedere c ă fostul regim ideologic
totalitar a inoculat în mentalitatea cet ățenilor de rând ideea c ă doctrina și acțiunile
conduc ătorilor sunt întotdeauna corecte, iar fenomenele negative sunt puse exclusiv pe seama
oamenilor obi șnuiți, cu concep ții "incore cte", ace știa vor putea fi învinui ți mult mai u șor de
toate relele, pe motiv c ă "menta litatea lor este învechit ă", că nu vor s ă înțeleag ă măreția
progra melor propuse de lideri și juste țea acestora, c ă se las ă influen țați de du șmanii na țiunii
sau de diver și "huligani" ori "golani", c ă toată lumea este corupt ă, că oamenii nu -și merit ă
liderii.
Conduc ătorii totalitari nu vor accepta niciodat ă ideea c ă fenomenele negative s -ar putea
întâmpla din cauza incompeten ței lor, doctrinei pe care o servesc, sau sistem ului pe care îl
susțin. Chiar în fa ța celor mai clare eviden țe ale e șecului totalitarismului, ei vor sus ține în
continuare ideologiile de inspira ție totalitar ă sub diverse pretexte precum: Se poate
democra ție și cu un despot luminat… ș.a.m.d.
Revenind la mecanismele de control al gândirii, trebuie subliniat și în acest caz faptul c ă,
acționând asupra gândirii, exploatând fenomenul de disonan ță cognitiv ă se poate ob ține și
controlul asupra comportamentului sau al sentimentelor.

Controlul sentimentelor const ă în manipularea emo țiilor individului și în restrângerea cât
mai mult posibil ă a spectrului s ău sentimental. Vinov ăția și frica sunt dou ă instrumente
absolut necesare pentru a ține oamenii sub control. Manipularea senti mentului de vinov ăție dă
cele mai bune rezultate pentru integrarea individului în societate, pentru cufundarea lui în
anonimat, dar și pentru inducerea supunerii necondi ționate fa ță de autorit ăți.

Tehnici de manipulare
83 Vinov ăția poate fi de multe feluri. Astfel vina istoric ă este cea prin care se creeaz ă
culpabilizarea general ă. Pentru ororile nazismului a fost blamat întregul popor german. Pentru
aruncarea bombelor de la Hiroshima și Nagasaki, fiecare american s -a sim țit vinovat. Pentru a
nu se începe procesele criminalilor comuni ști s-a insinuat ideea c ă toți membrii de partid ar fi
vinova ți de crimele comise în lag ărele și pușcăriile comuniste. Vina istoric ă poate fi indus ă
atât de cuceritorii din afar ă, care urm ăresc s ă obțină supunerea necondi ționată a "vinova ților"
în numele p ăcatelor comise de repreze ntanții acestora, cât și de propriii con ducători, care
doresc s ă-și justifice unele acte grave și să le prezinte distorsionat în ochii opiniei publice
interne sau inter naționale. Vina istoric ă se bazeaz ă pe inducerea unui sentiment de
complicitate între autorit ăți și cetățenii obi șnuiți, chiar dac ă deciziile le iau numai unii, ceilal ți
reprezentând doar masa de manevr ă. Complicitatea și vina istoric ă prind mult mai repede în
regimurile totalitare, acolo unde opozi ția a fost eliminat ă, iar liderii ac ționea ză și vorbesc în
numele întregii na țiuni.
Vina incapacit ății de afirmare a propriei identit ăți, expri mată prin sentimentul de
insatisfac ție al individului c ă nu tr ăiește la nivelul valorii sale, poate fi de asemenea exploatat ă
pentru amplificarea st ării de nemul țumire pân ă la stadiul de revolt ă ori, în sens opus, pân ă la
acceptarea unei supuneri totale fa ță de autorit ăți, supunere în schimbul c ăreia individului îi
este facilitat accesul spre treptele superioare ale ierarhiei sociale, spre un loc pe care ac esta
consider ă că îl merit ă.
Vina pentru ac țiuni comise în trecut este intens utilizat ă de artizanii manipul ării pentru
șantajarea individului. În acest sens sunt alc ătuite dosare voluminoase, care pot fi scoase la
iveală ori de câte ori persoana în cauz ă dă semne de nesupunere. Puterea extraordinar ă a
acestui tip de vinov ăție determin ă și crearea unor noi genuri de "p ăcate", tocmai pentru a face
dosarele cât mai voluminoase. Iar dac ă individul a avut o via ță exemplar ă, se pot g ăsi oricând
părinți, frați, prieteni sau simple cuno ștințe ale acestuia pentru gre șelile c ărora s ă fie făcut și el
răspunz ător. M ărturisirea p ăcatelor nu aduce niciodat ă iertarea lor. Cu atât mai pu țin uitarea.
În sistemele totalitare sau în sectele distructive, este generalizat ă aplicarea practicii întâlnite la
societ ățile democratice doar în cadrul proceselor penale: Tot ce spui poate fi folosit împotriva
ta.
Vina social ă const ă în culpabilizarea general ă a indivizilor pentru tarele existente în
societate. Prin inducerea acestei vino vății, individul este determinat s ă-și minimalizeze
propriile sale probleme și incertitudini, s ă nu mai dea aten ție îndoielilor la adresa celor care îl
conduc. Cum te po ți lega de unele gre șeli minore ale guvernului, când atâ ția oameni mor de
foame pe str ăzi și din vina ta?, sună doar una dintre întreb ările retorice prin care se propag ă
vina social ă. În cadrul unor secte se ajunge la blamarea adep ților pentru toate tarele societ ății,
chiar și pentru cele ipotetice, precum iminenta declan șare a unui r ăzboi n uclear. Ei sunt f ăcuți
răspunz ători pentru toate p ăcatele omenirii. Bineîn țeles, ca s ă-și spele "gre șelile", trebuie s ă
cread ă nestr ămutat în liderul lor spiritual, care, mai devreme sau mai târziu, le va aduce
iertarea.
Frica este celălalt sentiment uti lizat pe scar ă largă pentru manipularea indivizilor, în
special în sensul men ținerii coeziunii grupului social din care fac parte. Sentimentul de fric ă
este indus și amplificat în dou ă direc ții principale, fiecare având la baz ă o amenin țare
specific ă. Astf el, în primul rând, indivizii sunt avertiza ți permanent asupra pericolului
reprezentat de for țele ostile din exterior, care ac ționeaz ă continuu pentru a dezmembra și a
distruge grupul. Aceste for țe pot fi autorit ățile statului în cazul unor secte extremist e, "for țele
imperialiste, reac ționare" în cazul sistemelor socialiste, slujitorii Diavolului în cazul unor
grupări religioase, grup ările comuniste în cazul unor societ ăți cu doctrin ă de dreapta, etniile

Bogdan Ficeac
84 rivale în cazul în care se urm ărește exacerbarea unor conflicte interetnice, grup ările teroriste
dușmane unei na țiuni, religii sau unui sistem social ș.a.m.d.
Manipularea indivizilor prin inducerea și amplificarea amenin țărilor venite din exterior
poate ajunge pân ă la subtilit ăți extrem de perfide. În cazuri le în care "du șmanul" nu exist ă, el
este inventat. Individul trebuie men ținut permanent într -o stare de fric ă pentru a nu avea timp
să gândeasc ă. În acela și timp, existen ța "du șmanului" poate motiva, în sistemele totalitare,
acțiuni în for ță, sângeroase, c are au ca scop final accentuarea st ării de team ă și nesiguran ță în
rândurile întregii popula ții. Propaganda nazist ă s-a bazat într -o mare m ăsură pe învinov ățirea
evreilor de toate relele societ ății. Milioane de oameni au fost uci și în numele acestei idei, dar,
în acela și timp, a fost dezvoltat un imens sistem de represiune menit s ă distrug ă orice opozant
al regimului, indiferent dac ă avea sau nu vreo leg ătură cu etnia evreilor. La rândul s ău,
propaganda comunist ă se baza pe exacerbarea sentimentelor de team ă față de "ac țiunile
dușmănoase ale cercurilor imperialiste, reac ționare". Oricine nu era de acord cu doctrina
comunist ă putea fi oricând învinov ățit de leg ături cu "agenturile str ăine".
Având în vedere cele spuse mai sus, iese în eviden ță cea de -a doua c ale de utilizare a
terorii în scopul control ării totale a individului. Acestuia îi este indus ă, permanent, teama de a
nu fi descoperit și pedepsit de autorit ăți, indiferent dac ă vina lui este real ă (în sensul înc ălcării
unor reguli arbitrar impuse de regim ul la putere) sau pur și simplu inventat ă. Aceast ă perfid ă
combina ție între dezvoltarea unui sentiment de vin ă individual ă și frica de a nu fi descoperit
este cu atât mai eficient ă cu cât regulile sunt mai numeroase, mai oculte și, astfel, foarte u șor
de încălcat. Într -un sistem totalitar dezvoltat este practic imposibil ca individul s ă respecte
absolut toate regulile și legile, mai ales c ă aproape în fiecare zi sunt inventate altele noi, iar
popularizarea lor este ținută în frâu, "din ra țiuni superioare", astfel încât cet ățeanul s ă afle de
ele abia dup ă ce le -a încălcat și a devenit, în acest fel, pasibil de pedeaps ă. Mai mult, de
fiecare dat ă când apar reglement ări noi, efectul lor este retroactiv, pentru a nu da nici o șansă
individului, oricât de supus și de atent ar fi el.
De multe ori, pentru a controla eficient emo țiile indivizilor, se utilizeaz ă redefinirea
sentimentelor. În acest mod, ceea ce era motiv de triste țe trebuie s ă devin ă prilej de bucurie,
ceea ce reprezenta o ru șine trebuie s ă devin ă o mâ ndrie ș.a.m.d. Fericirea, spre exemplu, este
un sentiment spre care aspir ă orice fiin ță uman ă. În unele secte, de pild ă, liderii spun c ă omul
poate fi fericit numai atunci când se simte cât mai aproape de Dumnezeu. Dar cum Dumnezeu
este, în viziunea respec tivilor lideri, mai tot timpul nefericit și nemul țumit, ar fi un adev ărat
sacrilegiu ca adep ții sectei s ă-și manifeste, vreodat ă, în mod deschis, bucuria. În consecin ță,
starea de fericire se atinge printr -o permanent ă nefericire și suferin ță. De multe ori , sectan ții
ajung în extaz numai dup ă ce se supun unor suplicii înfrico șătoare (flagel ări, posturi negre,
automutil ări, crucific ări etc). Cu cât durerea este mai atroce, cu atât ei se simt mai aproape de
divinitate, deci mai ferici ți.
Redefinirea sentiment elor este o tehnic ă de baz ă în absolut toate sistemele totalitare.
Copiii sunt crescu ți și educa ți dup ă standarde noi, conform c ărora tr ădarea p ărinților pentru
"menta lități învechite" devine un merit. Mai mult, în sistemele comuniste de mân ă forte, au
fost numeroase cazuri în care fiii și-au acuzat p ărinții în cadrul unor procese publice și au
cerut condamnarea lor la moarte. Tinerii au fost prezenta ți ca veritabili eroi, au fost cople șiți
de onoruri și li s-a facilitat ascensiunea social ă, pentru ca exem plul lor s ă fie urmat de cât mai
mulți. Treptat s -a creat o nou ă mentalitate, în care dela țiunea a fost ridicat ă la rangul de
virtute, de "îndatorire patriotic ă" funda mental ă a oric ărui cet ățean. Mai trist este faptul c ă
astfel de me tode sunt continuate chiar și după colapsul sistemelor totalitare. În România, spre
exemplu, la șase ani dup ă revolu ția din decembrie 1989, forul legislativ a adoptat noua lege a
secretului de stat, în care dela țiunea se men ține ca o expresie a "fidelit ății față de țară". Pent ru

Tehnici de manipulare
85 a-și demonstra aceast ă fidelitate, fiecare cet ățean este obligat s ă-și supravegheze și să-și
suspecteze permanent semenii, s ă devin ă un colaborator asiduu al serviciilor de informa ții.
Astfel noua lege a secretului de stat nu numai c ă menține redefinire a sentimentelor ini țiată de
fostul regim, dar are și un al doilea scop extrem de important, acela de a crea o neîntrerupt ă
stare de suspiciune în rândurile cet ățenilor. Astfel este facilitat ă dezbinarea, oamenii pot fi
asmu țiți mult mai u șor unii asupra al tora, iar controlul asupra lor este extrem de eficient,
conform principiului de guvernare: Divide et impera!, enunțat de Machiavelli. De fapt,
principiul este preluat de la romani: Divide ut regnes! (Dezbin ă ca să domne ști!).
Fericirea, în majoritatea cazu rilor de redefinire a senti mentelor, este redus ă la bucuria
individului de a se integra gru pului, de a -și urma și adula conduc ătorul, de a îndeplini
conștiincios toate sarcinile ce îi sunt atribuite. În Coreea de Nord, copiii, dar și foarte mul ți
oameni maturi atingeau chiar o veri tabilă stare de extaz la vederea "Conduc ătorului" Kim Ir
Sen. De asemenea, în multe secte, fericirea adep ților este concretizat ă într-o munc ă epuizant ă
în folosul grupului, în cedarea tuturor bunurilor c ătre comunitate, în resp ectarea fiec ărui
îndemn adresat de c ătre lider. Chiar și atunci când acesta face apel la sacrificiul suprem, a șa
cum a fost cazul în Guyana, când Jim Jones a determinat sinuciderea în grup a peste nou ă sute
de oameni.
Alte dou ă sentimente utilizate intens de artizanii manipul ării sunt loialitatea și
devotamentul. Un uria ș sistem de propagand ă este pus în mi șcare pentrua -l determina pe
individ s ă-și canali zeze sentimentele negative numai c ătre cei din afara grupului. Nu este
admis ă nici o critic ă la adresa doctrinei sau a liderilor, ci doar la adresa celor care au concep ții
potrivnice sistemului. De asemenea, autocritica este încurajat ă doar în sensul blam ării oric ărei
tendin țe de nesupunere fa ță de normele ideologiei respec tive sau fa ță de îndemnurile
cond ucătorilor. Pentru încurajarea sentimentului de cufundare în anonimat, ce atrage dup ă
sine obedien ța necondi ționată față de autorit ăți, indivizii sunt înv ățați să nu se mai preocupe
de ei în șiși, de nevoile și aspira țiile lor fire ști, ci numai de ceea ce e ste "bun" și "corect"
pentru întregul grup. În acest sens, sistemul comunist urm ărea continuu indu cerea în
conștiința cetățeanului a principiului: De la fiecare dup ă capacit ăți, fiec ăruia dup ă nevoi.
Individul trebuia s ă se gândeasc ă permanent la faptul c ă sunt destui cei cu un standard de
viață mai sc ăzut decât el (apare aici și sentimentul de vin ă social ă), de aceea nu trebuia s ă se
plâng ă, ci să depun ă eforturi tot mai mari pentru "binele colectiv". Nu conta c ă acest principiu
era aplicat numai oamenilo r de rând, în timp ce suprastructura se bucura de privilegii
nemăsurate. Despre acele privilegii era interzis s ă se vorbeasc ă. "Codul eticii și echit ății
socialiste" anula ierarhia fireasc ă a valorilor și îi acuza imediat de "egoism" pe cei care doreau
să-și pun ă în eviden ță propriile lor capacit ăți. Manifestarea unui spirit egalitarist perfect (în
cazul cet ățenilor de rând) era dovada suprem ă a loialit ății față de doctrina comunist ă.
O importan ță deosebit ă pentru controlul total asupra structurii emo țional e a individului o
are manipularea relatiilor interpersonale ale acestuia. Liderii urm ăresc direc ționarea indi –
vizilor spre un anume gen de prietenii, le inoculeaz ă necesitatea evit ării celor cu concep ții
"incorecte", îi angreneaz ă în activit ăți entuziaste de grup, axate în special pe îndeplinirea
îndemnurilor venite de la conduc ători. Munca patriotic ă, colectarea sticlelor goale,
organizarea de brig ăzi artistice, dincolo de scopul lor pur economic sau cultural, creeaz ă
prietenii și simpatii având la baz ă tocmai îndeplinirea unei "sarcini" transmise "de la Centru".
Chiar și micile abateri de la linia impus ă "de sus" sunt tolerate, pentru a da individului
sentimentul de libertate, pentru a -l determina s ă se angreneze sincer în respectivele activit ăți.
Uneori, sentimentele pe care trebuie s ă le manifeste per manent un "bun" membru al
grupului social sunt impuse prin directive clare. Acestea au un rol bine determinat, mai ales
atunci când îi vizeaz ă pe cei mai tineri membri ai societ ății, al c ăror sistem de valor i este în

Bogdan Ficeac
86 plină formare. Astfel Statutul șoimilor patriei, elaborat în timpul regimului Ceau șescu,
impunea înc ă din primele paragrafe: Șoimii patriei trebuie s ă fie întotdeauna veseli. Oricât ar
părea de absurd ă, la prima vedere, o asemenea "sarcin ă", treb uie luat în considerare întregul
sistem de educa ție din vremea respectiv ă, sistem prin care primii r ăspunz ători de înc ălcarea
statutului puteau fi educatorii. Trebuia ca ei s ă-i men țină veseli pe micii " șoimi", dar, în
același timp, s ă-i înve țe să respecte întocmai legile și reglement ările regimului. În consecin ță,
singura solu ție era aceea de a -i forma pe copii în a șa fel încât s ă fie veseli și ferici ți numai
atunci când gândeau și se comportau "corect".
Controlul rela țiilor interpersonale mai are o compon entă deosebit de important ă, anume
controlul relatiilor sexuale. Liderii sistemelor totalitare impun reguli foarte stricte în ceea ce
privește alegerea partenerului de via ță și num ărul urma șilor pe care îi poate avea un cuplu. O
atenție deosebit ă este acor dată tinerei genera ții, deoarece aceasta este mult mai u șor de
îndoctrinat. În timpul regimului nazist, alegerea unui so ț sau a unei so ții apar ținând etniei
evreilor echivala cu trimiterea într -un lag ăr de concentrare și exterminare. În paralel, liderii
naziști au imaginat și au pus în aplicare un program halucinant de ob ținere a unor noi
genera ții de "arieni", care s ă reprezinte viitorul na țiunii germane. Trupe speciale SS r ăpeau
din teritoriile ocupate copii care corespundeau "standardelor" și îi internau în cămine speciale
unde erau crescu ți doar în scopul procre ării. Pe de alt ă parte, multe tinere germane erau
selectate, într -o atmosfer ă de extaz ideologic, pentru misiunea "suprem ă" de a oferi copii
Reich -ului. Fetele se împreunau. În cadru organizat și supravegheat, cu solda ți germani, de
asemenea selecta ți riguros, pe care nu îi cuno șteau și nici nu îi mai întâlneau vreodat ă. Dup ă
naștere, pruncii erau prelua ți imediat în c ămine speciale și crescu ți în spiritul doctrinei naziste.
Ei nu î și mai vedeau ni ciodat ă părinții, iar ace știa din urm ă erau mândri c ă își serviser ă patria
și Führer -ul.
În România regimului comunist, c ăsătoriile erau controlate prin mijloace mai subtile. În
foarte multe cazuri, p ărinții se opuneau c ăsătoriei copilului cu cineva proven ind dintr -o
familie "cu probleme". Ei știau c ă noul cuplu va avea de suferit din cauza "petelor" de la
dosarele viitoarelor rude apropiate și de aceea preferau s ă evite asemenea situa ții. Erau
îndeob ște dorite c ăsătoriile cu odrasle ale suprastructurii com uniste, avându -se în vedere
privilegiile de care se va bucura, automat, tân ăra familie. Ap ărea astfel o polarizare invizibil ă
a societ ății în familii "bune" și familii "cu probleme".
În ceea ce prive ște "politica demografic ă" a Partidului Comunist Român, s ituația a
căpătat accente dramatice, mai ales în timpul regimului Ceau șescu. În dorin ța lui de a crea
"omul nou", Ceau șescu, la fel ca și Hitler și ca to ți ceilal ți lideri ai sistemelor totalitare, a știut
că masa de manevr ă cea mai docil ă va fi constituit ă de tân ăra genera ție, crescut ă și educat ă
"în spiritul valorilor comunismului", ce urma s ă ia locul celor cu "mentalit ăți învechite". În
acest sens, un prim pas a fost f ăcut prin interzicerea avorturilor, lucru ce a dus la na șterea unor
genera ții întregi de "ceau șei". Apoi, pentru a elimina total avorturile ilegale, a fost ini țiat un
sistem draconic de legi și regulamente, ce a dus la moartea a mii de femei. Doctorilor le -a fost
interzis, sub amenin țarea cu ani grei de pu șcărie, acordarea oric ărui ajutor pacientelor aflate în
stare grav ă, ca urmare a unor interven ții empirice, pân ă ce acestea nu -l denun țau pe autorul
interven ției. Chiar și atunci când femeile se aflau în com ă, sistemul condi ționa acordarea
primului ajutor de existen ța unui denun ț. Mii de f amilii au r ămas îndoliate, sute de medici au
ajuns în pu șcării, alte mii de tinere au fost trimise la închisoare, deoarece, chiar dac ă făcuser ă
mărturisiri complete, fapta era pedepsit ă exemplar, în semn de avertisment pentru cei care ar
mai fi îndr ăznit s ă încalce respec tivele legi. În acela și timp, pentru încurajarea na șterilor,
ideologii comunismului au inventat titlul onorific de "mam ă eroin ă", acordat femeilor cu
mulți copii.

Tehnici de manipulare
87 Însă condi țiile tot mai mizere de via ță din ultimii ani ai regimului Ceau șescu au f ăcut ca
apariția unui copil s ă devin ă o adev ărată problem ă în foarte multe familii. De aceea avorturile
clandestine au continuat. Pentru a le contracara și mai eficient, autorit ățile au impus fiec ărei
femei din România obligativitatea de a se supune periodic unui control ginecologic umilitor,
ce urm ărea depistarea și înregistrarea unor eventuale sarcini înc ă din primele luni. În acest
mod, via ța intim ă a întregii popula ții a intrat sub o supraveghere foarte strict ă. Dup ă revolu ția
din decembrie '89 s -a decretat imediat libertatea avorturilor, îns ă responsabilii pentru acea
politic ă soldat ă cu mii de victime nu au fost niciodat ă trași la răspundere.
Controlul vie ții sexuale este practicat și în foarte multe secte. În unele dintre ele, adep ților
le este impus un regim de abstinen ță. Pentru a putea rezista, ei trebuie s ă-și găseasc ă o
preocupare permanent ă, aceasta fiind, cel mai adesea, desf ășurarea unor munci extenuante în
folosul grupului (de fapt, în foarte multe cazuri, cel care profit ă de roadele mu ncii adep ților
este exclusiv conduc ătorul sectei). În alte grupuri, sectan ții sunt îndemna ți spre o via ță
sexual ă frenetic ă, spre adev ărate orgii și chiar perversiuni, precum cele practicate în unele
grupuri satanice. În ambele cazuri, adep ții devin tot ma i dependen ți de stilul de via ță al
grupului, iar controlul asupra st ării lor emo ționale ajunge o arm ă redutabil ă în mâinile
conduc ătorului sectei.
Dar cea mai puternic ă tehnic ă utilizat ă în ob ținerea unui control total asupra
sentimentelor individului este inocularea spaimei fa ță de p ărăsirea grupului. Individul este
obișnuit cu o total ă dependen ță față de comunitatea din care face parte. El trebuie s ă se simt ă
în siguran ță numai în cadrul grupului. Permanent i se spune c ă, în cazul p ărăsirii comunit ății,
va rămâne f ără apărare, se va îmboln ăvi, va fi persecutat de cei din afar ă, va fi chiar ucis sau
se va sinucide. În cadrul unor secte, adep ții ajung s ă aibă veritabile reac ții de panic ă numai la
gândul plec ării: transpir ă, bătăile inimii se accelereaz ă, sub conștientul le transmite o dorin ță
intens ă de a respinge respectiva idee. În societ ățile totalitare, aparatul de propagand ă se
preocup ă intens de difuzarea unei imagini cât mai sumbre a lumii exterioare. Prin mediile
oficiale de comunicare în mas ă ori prin intermediul zvonurilor, lumea exterioar ă este
înfățișată ca un spa țiu haotic, populat numai de terori ști, droga ți, șomeri, criminali, indivizi
fără scrupule, care abia a șteaptă să-i îngenuncheze și să-i exploateze pe nou -veniți. O captur ă
important ă pentr u propaganda totalitar ă sunt cei reveni ți în țară, după eșecurile înregistrate în
exterior. Ace știa sunt mediatiza ți intens, pu și să-și prezinte nerealiz ările ca fiind obiective,
generate exclusiv de ac țiunile for țelor oculte din exterior, apoi sunt reînca drați în societate,
chiar cu unele privilegii efemere, ca exemplu de m ărinimie a sistemului fa ță de "fiii
rătăcitori".
Însă oricum s -ar ac ționa pentru ob ținerea controlului asupra emo țiilor unui individ,
trebuie re ținut faptul c ă, o dat ă dobândit acest con trol, comportamentul și gândirea individului
se vor conforma noii structuri emo ționale.
În concluzie, modificându -se una dintre componentele iden tității individuale (fie gândire,
fie comportament, fie structur ă afectiv ă), ca urmare a fenomenului de disona nță cognitiv ă,
celelalte dou ă se vor adapta corespunz ător.
În cele mai multe cazuri îns ă, artizanii manipul ării ac ționeaz ă în paralel asupra tuturor
celor trei componente, astfel încât fiecare modificare a uneia dintre ele s ă vină imediat în
întâmpinarea modific ărilor celorlalte dou ă. Astfel eficien ța în ob ținerea unui control total
asupra individului este maxim ă…

Bogdan Ficeac
88

Spălarea creierului

În capitolul precedent am prezentat cele trei mari direc ții de ac țiune pentru ob ținerea unui
control total asupra individului: remodelarea comportamentului, restructurarea gândirii și
redefinirea structurii emo ționale. Pentru fiecare direc ție în parte am dat nenum ărate exemple
de modific ări impuse individului. Strategia impunerii acestor modific ări, pentru a fi efici entă,
pentru ca schimb ările s ă fie durabile, are ca numitor comun succesiunea a trei etape:
dezghe țarea, schimbarea și reînghetarea.
Dezghe țarea are ca scop distrugerea total ă a vechiului ele ment de identitate a individului
(act de comportament, mod de gâ ndire, sentiment). Schimbarea este reprezentat ă de
inocularea noului element de identitate. Reînghetarea const ă în fixarea noii personalit ăți a
individului, pentru ca ea s ă reziste în timp.
Acest model în trei trepte a fost studiat, în linii generale, de K urt Lewin, în anii patruzeci,
apoi a fost descris și sistematizat, dou ă decenii mai târziu, de Edgar Schein și de R.J. Lifton.
Ultimii doi și-au bazat studiile pe analiza programelor de sp ălare a creierului, utilizate în
China maoist ă, la sfâr șitul anilor cincizeci. Modelul în trei trepte nu este îns ă aplicabil numai
unor tehnici de felul celor utilizate de comuni știi chinezi pentru a -i "converti" pe prizonierii
lor americani. El este aplicabil în toate împrejur ările în care individul este supus unor
constr ângeri fizice, sociale sau psihice, pentru a i se crea o nou ă identitate.
Dacă nu se iau în considerare credin ța, valorile, atitudinile, sentimentele sau actele de
comportament ce urmeaz ă a fi modificate, modelul în sine (devenit astfel neutru din punct de
vedere moral) poate explica toate procesele de influen țare și de schim bare a personalit ății
individului, atât cele cu finalitate moral ă negativ ă, cât și cele ce urm ăresc scopuri pozitive, din
perspec tiva moralit ății, precum reeducarea în penitenciare sa u psihoterapia.
Dezghe țarea, schimbarea și reînghe țarea sunt specifice și proceselor de îndoctrinare din
sistemele totalitare, și metodelor de convertire la diverse religii și secte religioase, și
sistemelor de reeducare din pu șcării, și proceselor de recu perare mental ă din spitalele de boli
nervoase, și antrenamentelor din armat ă, iar exemplele pot continua. Modelul în trei trepte
este universal valabil și, de fapt, singurul cu adev ărat eficient.
Dezghe țarea este cea mai important ă etapă a procesului, de e ficien ța ei depinzând reu șita
aplicării întregului model. Pentru a preg ăti un individ în vederea unei schimb ări radicale,
identitatea acestuia trebuie distrus ă. El trebuie s ă fie complet dezorientat. Sistemul s ău propriu
de valori, standardele conform c ărora se raporta la lumea exterioar ă și se în țelegea pe sine
însuși sunt anihilate pentru a preg ăti terenul schimb ării ce va urma.
Dezghe țarea poate fi aplicat ă pe diverse c ăi. Prima ar fi detașarea individului din mediul
său social și anihilarea deprin deril or sale zilnice. Lipsa contactelor interumane obi șnuite îl
va priva de posibilitatea unor confirm ări exterioare ale manifest ărilor sale, sporindu -i deruta.
În închisori, în spitalele de boli nervoase, în a șezămintele monahale, în taberele de instruire

Tehnici de manipulare
89 ș.a.m.d., sistemul de regulamente interne, obligativitatea purt ării unor ve șminte specifice,
acelea și pentru to ți, programul zilnic foarte riguros stabilit creeaz ă un cadru cu totul nou,
complet diferit de cel cu care era familiarizat individul. În acela și tim p, vechile deprinderi
sunt uitate și se formeaz ă noi obi șnuințe ce vor intra curând în reflex. O situa ție asem ănătoare,
deși mai pu țin evident ă, se întâlne ște și în institu țiile de înv ățământ, mai ales acolo unde
funcționeaz ă internatele. Nevoit s ă locuias că la cămin sau în campusurile universitare, tân ărul
se adapteaz ă treptat unui nou mediu social, contactul cu cei de acas ă devine dificil, programul
de studiu și regulamentele interne îi creeaz ă noi obi șnuințe. În acest mod, procesul de educa ție
începe pe un "teren defri șat", eliberat, în mare parte, de influen ța experien ței ante rioare. La fel
se petrece și în armat ă. Regulamentul strict, încazar -marea, uniformele, lipsa contactelor cu
cei de acas ă îl dezo rienteaz ă complet pe recrut și îl fac mult mai u șor de instruit, mult mai
obedient fa ță de ordinele superiorilor. Un studiu din 1954, efectuat în mai multe unit ăți
militare din Statele Unite, revela faptul c ă rezultatele militarilor erau cu atât mai bune, cu cât
unitatea lor se afla mai departe de cas ă, iar contactele cu cei apro piați erau mai pu ține.
În sistemele totalitare, dup ă preluarea puterii, întregul sistem de legi este modificat într –
un timp foarte scurt, se impun rapid noi deprinderi și noi forme de comportament, mergând
până la purtarea unor ha ine specifice, utilizarea unor alte formule de adresare ori respectarea
unui nou program zilnic, astfel c ă, pe fondul st ării generale de anomie, propov ăduitorii noii
doctrine au o aderen ță sporit ă în rândurile marii mase a cet ățenilor.
O variant ă mai dur ă a acestei prime c ăi de dezghe țare este mortificarea eului. Ea se
întâlne ște în special în unele secte reli gioase sau în lag ăre. Individului i se iau definitiv toate
bunurile personale, este privat, de multe ori, chiar și de unele semne distinctive ale per soanei
sale prin obligativitatea tunsului la piele și a rasului, prime ște un num ăr în locul numelui, este
supus unor munci sau ritualuri extenuante și deseori umilitoare, per sonalitatea îi e complet
anulat ă. Devine un "nimeni" cufundat în anonimatul celor mulți. Vechea sa identitate este
complet distrus ă.
În unele culte satanice, novicele, pentru a fi rupt complet de vechea personalitate, este
supus unor ritualuri ce implic ă desacralizarea și profanarea unor simboluri unanim acceptate
în lumea exterioar ă (i se impune s ă scuipe crucea, s ă jure c ă își va omorî p ărinții sau prietenii
dacă i se va cere, s ă facă diverse jertfe animale etc).
O alt ă metod ă foarte utilizat ă pentru distrugerea identit ății O individului este privarea
acestuia de somn. În completare s e poate veni și cu o nou ă dietă precum și cu noi ore de mas ă,
ce sporesc dezorientarea persoanei. În unele grupuri se folose ște regimul alimentar s ărac în
proteine și bogat în glucide. De asemenea, subalimentarea continu ă a individului are efecte
sensibile în subminarea stabilit ății sale psihice. În lag ărele de concentrare naziste, metoda era
generalizat ă. În România regi mului Ceau șescu, întreaga popula ție a țării, cu excep ția nomen –
claturii, suferea de foame. A șa-numitul "program de alimenta ție rațională" avea ca scop atât
erodarea rezisten ței psihice a individului, cât și ocuparea timpului liber al acestuia cu o
permanent ă alerg ătură după alimente, pentru a nu avea când s ă mai gândeasc ă. Trebuie
remarcat și faptul c ă, dup ă căderea regimului comunist, ini țiatorul respectivului "program" a
ajuns ministru al s ănătății.
Dezghe țarea este realizat ă cu maximum de eficien ță în izolare, atunci când indivizii nu
au posibilitatea între ținerii unor leg ături cu exteriorul. Sistemele totalitare interzic cet ățenilor
lor călătoriile în str ăinătate. În sectele extremiste, adep ții sunt adu și într -o stare de dependen ță
totală față de așezământul grupului.

Bogdan Ficeac
90 Hipnoza este o alt ă metod ă, foarte puternic ă, pentru desf ășurarea procesului de
dezghe țare. Extrem de eficiente sunt tehn icile hipnotice bazate pe utilizarea deliberat ă a
confuziei pentru inducerea st ării de trans ă. Confuzia rezult ă atunci când individul este supus
unui flux de informa ții contradictorii, comunicate în acela și timp. Spre exemplu,
hipnotizatorul spune pe un to n autoritar: Cu cât vei încerca mai mult s ă înțelegi ceea ce spun,
cu atât te vei dovedi mai incapabil s ă pricepi vreodat ă. Înțelegi? Deși, la o analiz ă mai atent ă,
fraza pare a avea sens, efectul ei imediat asupra subiectului este crearea unui sentiment d e
disconfort psihic.
Însă chiar și în absen ța hipnozei, atunci când individul este men ținut mult timp într -un loc
izolat și supus permanent unor astfel de fluxuri informa ționale confuze, el va ajunge s ă-și
suprime din reflex gândirea logic ă și să se compor te asemenea celor afla ți împreun ă cu el în
izolare. Controlul informa ției își dovede ște astfel întreaga putere de manipulare a
conștiințelor. Individul nu mai are încredere în sine, ci se adapteaz ă din instinct
comportamentului de grup.
În majoritatea sect elor, starea de trans ă este atins ă prin medita ții îndelungate, ședințe de
confesiune, rug ăciuni, cântece în grup ș.a.m.d. În societ ățile totalitare, acestea sunt înlocuite
cu ședințele comune de înv ățământ politic, sindicat ori partid, cu scrierea unor nen umărate
autobiografii, cu participarea la spec tacole grandioase de venerare a liderilor, cu audierea și
interpretarea cântecelor patriotice etc. Chiar dac ă nu cu aceea și intensitate ca în cazul sectelor,
starea de disconfort psihic totu și apare și, pentr u eliminarea ei, individul se conformeaz ă din
reflex normelor impuse de autorit ăți. Mai mult, o eventual ă încălcare a normelor îi activeaz ă
profunde sentimente de vinov ăție, ru șine și team ă de a nu fi pedepsit. Asem ănările reflexelor
de compor tament ajung până la identificare. Spre exemplu, a te ridica în picioare și a părăsi
biserica în timpul unei predici este la fel de inacceptabil ca a te ridica și a părăsi sala în timpul
unei ședințe de înv ățământ politic.
Revenind la metoda propriu -zisă de sp ălare a creierului, aceasta este considerat ă unanim
drept forma extrem ă de îndoctrinare politic ă și singura cu adev ărat eficient ă. Deși au urmat
căi diferite, atât ru șii, cât și chinezii au des ăvârșit-o. Ame ricanii, prin câteva programe
ultrasecrete ale CIA, au e xperimentat alt gen de metode, în care au utilizat hipnoza, drogurile,
șocurile electrice, administrarea de diferite substan țe chimice ș.a.m.d. Au fost dep ășite orice
limite ale eticii medicale și profesionale, au fost sacrificate vie ți omene ști, îns ă rezultatele nu
au confirmat a șteptările. Comuni știi ruși și cei chinezi și-au păstrat "suprema ția" în domeniu,
deși nu au folosit tehnici "exotice" precum americanii, iar violen ța fizic ă a fost aproape
inexistent ă.
Metoda ruseasc ă de sp ălare a creierului înce pea prin izolarea prizonierului într -o celul ă
auster ă. Gărzile care îl supravegheau permanent, prin rota ție, îl supuneau încontinuu la tot
felul de umilin țe și înjosiri, pentru a -i crea senza ția unei ruperi totale de lumea exterioar ă. Îi
spuneau când s ă stea în picioare și când s ă se așeze, îi indicau în ce pozi ție să doarm ă și îl
trezeau când f ăcea o mi șcare cât de mic ă, îi interziceau orice stimul exterior (c ărți, știri,
conversa ții).
După patru -cinci s ăptămâni, prizonierul claca. Plângea, morm ăia, avea h alucina ții, se
ruga de unul singur. Din acel moment începea interogatoriul. În fiecare noapte gardienii îl
duceau într -o camer ă special ă unde îl a ștepta anchetatorul. Acesta nu îl acuza de nimic, ci se
arăta convins c ă prizonierul știe foarte bine de ce se află acolo. La rândul s ău, prizonierul se
străduia s ă-și demonstreze nevinov ăția fără a ști de ce era acuzat. Ore în șir, nop ți în șir, cei
doi treceau în revist ă întreaga via ță a prizonierului, în cele mai mici am ănunte. Apoi o luau de
la cap ăt. Anchetat orul depista orice neconcordan ță și o amplifica, prezentând -o ca pe o

Tehnici de manipulare
91 dovad ă indubitabil ă de vinov ăție. De câte ori prizonierul încerca s ă se justifice, anchetatorul
izbucnea în râs, determinându -l să caute un alt r ăspuns, cât mai plauzibil.
După săptămâni le de izolare și de nesiguran ță, prizonierul încerca sentimente de u șurare
și de recuno ștință atunci când se întâlnea cu anchetatorul, acesta fiind singura fiin ță cu care
putea comunica. Mai mult, ajungea s ă se învinov ățească singur, pentru a face ancheta să
avanseze, pentru a nu mai tr ăi în tensiunea aceea psihic ă insuportabil ă. Treptat avea impresia
că munce ște cot la cot cu anchetatorul pentru rezolvarea cât mai rapid ă a cazului s ău.
Pe m ăsură ce treceau s ăptămânile, prizonierul î și lăsa tot mai mult suf letul în mâinile
anchetatorului, iar acesta, ori de câte ori ob ținea o nou ă mărturie, sl ăbea presiunea. Îi oferea
prizonierului o țigară, stătea cu el la taclale, îi spunea c ă este un simplu om care trebuie s ă-și
facă meseria. Dac ă prizonierul întârzia s ă facă noi m ărturisiri, strângea din nou șurubul,
arătându -se nemul țumit c ă i-a fost în șelată încrederea, c ă nu s -a colaborat a șa cum ar fi
trebuit.
Pe măsură ce acuza țiile la adresa lui începeau s ă se contu reze, prizonierul î și dădea seama
că singura cale de a sc ăpa de acel calvar era m ărturisirea complet ă. Altfel infernul ar fi
continuat la nesfâr șit. În nou ăzeci și nouă la sut ă din cazuri, ajuns în aceast ă fază, prizonierul
semna tot ce i se punea în fa ță.
În Uniunea Sovietic ă de pe timpul lui Stalin, m ărturisirea complet ă marca sfâr șitul
interogatoriului. Dup ă obținerea ei, prizonierul era împu șcat sau trimis într -un lag ăr de
munc ă. Din acest motiv, termenul de "sp ălare a creierului" este impropriu folosit în cazul
procedurilor folosite de ru și asupra pri zonierilor. Izolarea și interogatoriile constituiau, de
fapt, doar prima etap ă a metodei, cea de dezghe țare.
Spre deosebire de ru și, chinezii au aplicat întreaga succe siune a etapelor, propunându -și,
încă de la început, sarcina ambi țioasă a reeduc ării pri zonierilor. Pentru ei, ob ținerea
mărturisirilor complete reprezenta abia începutul. Pentru a trece la faza a doua, cea de
schimbare, mutau prizonierul într -o celul ă mai larg ă, alături de al ți deținuți. Aici avea loc
îndoctrinarea. Din zori și până în noapt e, prizonierul îi studia, împreun ă cu ceilal ți, pe Marx și
pe Mao, asculta prelegeri de înv ățământ politic și se autoevalua în cadrul ședințelor de
autocritic ă. Supraveghetorii nu apreciau individual progresele, ci numai la nivelul întregului
grup. Orice a meliorare, cât de mic ă, a condi țiilor de deten ție, depindea numai de "progresele"
înregistrate de absolut to ți membrii grupului. Din acest motiv, fiecare prizonier era foarte
atent la comportamentul celorlal ți, atacându -i violent pe cei care se dovedeau ma i rezisten ți la
îndoctrinare. În cele din urm ă, "rezisten ții", nemaisuportând presiunile exercitate de colegi
asupra lor, se conformau comportamentului de grup. Imediat ei sim țeau cum ceilal ți îi privesc
cu simpatie și chiar cu recu noștință. Se crea astfe l reflexul de supunere necondi ționată față de
procesul îndoctrin ării. Supunerea îl f ăcea pe prizonier s ă supravie țuiască în deten ție, să se
bucure de considera ția colegilor s ăi, să se cufunde în anonimat pentru a -și reduce zbuciumul
interior. Noul comporta ment atr ăgea dup ă sine, din cauza fenomenului de disonan ță cognitiv ă,
remodelarea sim ță-mintelor și, în cele din urm ă, a gândirii. În timp, prizonierul ajungea s ă
cread ă că numai credin ța în noua doctrin ă îi putea aduce stima celor din jur. El avea
"revela ția" că ideologia comunist ă reprezint ă "adev ărul absolut", c ă doar lui trebuia s ă-și
dedice via ța.
Având în vedere acest proces de "sp ălare a creierului", utilizat de chinezi asupra
prizonierilor de r ăzboi occidentali, se poate în țelege mult mai u șor cea d e-a doua etap ă a
modelului de creare a unei noi identit ăți și anume schimbarea…

Bogdan Ficeac
92

Schimbarea const ă în a impune individului un nou mod de a se comporta, de a sim ți și de
a gândi. Astfel se umple vidul creat de ștergerea vechii sale identit ăți și i se c reeaz ă noua
identitate. În acest sens, a șa cum am v ăzut ceva mai înainte, procesul de îndoctrinare const ă
atât în tehnici evidente, conven ționale (ore de înv ățământ politic, lecturi, ritualuri specifice),
cât și în metode subtile, neconven ționale (includer ea într -un grup și supunerea la presiunile
exercitate de acesta, crearea reflexelor de gândire ș.a.m.d.). Multe dintre tehnicile folosite în
perioada anterioar ă, cea a dezghe țării, sunt utilizate, în continuare, și în aceast ă a doua etap ă.
Metoda chinez ă a demonstrat c ă cea mai puternic ă sursă de influen ță, în cadrul unui grup
izolat, este reprezentat ă de dorin ța noilor prizonieri de a deveni asemenea veteranilor.
Veteranii sunt percepu ți ca modele de comportament și fel de a gândi, ca exemple de adaptare
și supravie țuire, ca indivizi care au sc ăpat de povara acuza țiilor și se afl ă spre finalul unui
extenuant proces de reformare a personalit ății. Novicele, disperat, confuz, aflat la limita
rezisten ței tinde s ă urmeze din instinct experien ța veteranilor pentr u a supravie țui.
Trebuie remarcat faptul c ă remodelarea novicilor prin aceast ă metod ă se face numai când
aceștia sunt convin și de sinceritatea veteranilor. Dac ă exist ă un dubiu cât de mic c ă veteranii
s-ar afla în slujba autorit ăților, c ă sunt informatori sau agen ți ai Puterii, tehnica nu mai d ă
rezultate. Novicii se izoleaz ă în ei în șiși, refuz ă contactele cu ceilal ți membri ai grupului,
resping orice cooperare. Din acest motiv, metoda chinez ă nu presupune, în mod special,
contacte cu vreun prizonier anume , nu se bazeaz ă pe infiltrarea de informatori sau agen ți de
influen ță suplimentari. Grupul este tratat în ansamblul s ău, iar constrân gerile sau
recompensele se aplic ă tuturor. Orice contact cu vreun veteran ar trezi suspiciune și ar
compromite procesul de îndoc trinare. Este suficient ca veteranii s ă-și joace rolul lor de
indivizi afla ți la grani ța dintre via ța în penitenciar și libertate. Novicii au încredere în ei pentru
că îi simt asemenea lor. În acela și timp tind s ă le urmeze comportamentul pentru c ă veteranii
reprezint ă un model de supravie țuire.
Acela și lucru se constat ă, de pild ă, în practica judiciar ă. Membrii bandelor criminale
rezist ă de obicei cu înver șunare interogatoriilor extenuante și presiunilor de tot felul venite
din partea anchetatorilor . Însă atunci când un membru marcant al bandei este determinat s ă
coopereze cu anchetatorii, exemplul s ău, în marea majoritate a cazurilor, îi determin ă și pe
ceilal ți delincven ți să facă mărturisiri complete.
Aceea și metod ă este utilizat ă și în anumite pe nitenciare, în vederea reeduc ării de ținuților.
Eforturile autorit ăților se concen trează asupra celui care este privit ca lider de c ătre ceilal ți
pușcăriași. Atunci când acesta este determinat s ă coopereze, influen ța lui asupra grupului
poate fi determina ntă în procesul de reedu care. Metoda implic ă totuși riscuri serioase. Dac ă
legătura liderului de grup cu autorit ățile este descoperit ă mult prea devreme de c ătre ceilal ți
deținuți, acesta poate s ă cadă în dizgra ția grupului, s ă fie catalogat drept "gu șă", "ciripitor"
ș.a.m.d. Astfel întreaga strategie d ă greș, iar susceptibilitatea de ținuților cre ște, făcându -i mult
mai greu de reeducat prin repetarea acestei tehnici sau chiar prin aplicarea altora.
În spitalele de boli nervoase este cunoscut faptul c ă, pentru recuperarea pacien ților, cea
mai mare influen ță asupra acestora o au gardienii, infirmierele sau ceilal ți pacien ți. Medicii
psihiatri ob țin, de obicei, mai pu ține succese decât personalul auxiliar, tocmai pentru c ă
rezisten ța intern ă a pacien ților se amplific ă instinctiv în prezen ța unui cadru medical cu
autoritate. În unele spitale, psihiatrii, pentru a ob ține rezultate pozitive, se men țin în umbr ă,

Tehnici de manipulare
93 coordoneaz ă comportamentul infirmierelor și al gardienilor, supravegheaz ă discret adun ările
"libere" al e bolnavilor.
O metod ă deosebit de eficient ă, dar, într -un fel, și riscant ă, este cea a "fratelui mai mare".
Foarte multe companii au renun țat la metoda tutel ării noilor angaja ți de c ătre persoane aflate
spre vârful ierarhiei. Nou -veniții sunt încredin țați celor afla ți pe aceea și treapt ă cu ei, dar
vechi în meserie, sau celor de pe treapta imediat superioar ă. Ace știa au mult mai mult ă
influen ță, astfel se creeaz ă și rela ții interpersonale mult mai stabile, care, în final, îi fac pe
nou-veniți să devin ă loiali firmei. Riscul const ă în faptul c ă unii dintre "fra ții mai mari" pot
avea propriile lor frustr ări, pe care le inoculeaz ă novicilor, determinându -i să devin ă reticen ți
sau chiar ostili fa ță de cei din fruntea ierarhiei. În alte cazuri, "fra ții mai mari" pot manifesta o
loialitate ostentativ ă față de companie, efectul fiind crearea aceluia și sentiment de reticen ță.
În sectele extremiste, schimbarea are loc în cadrul unor ritualuri extenuante, monotone,
repetate la nesfâr șit, în grup. Uneori predicile pe ca re sunt nevoi ți să le asculte noii adep ți sunt
sofisticate, aproape neinteligibile, îns ă mesajul general este întotdeauna acela și: lumea
exterioar ă este rea, de aceea unica speran ță o reprezint ă apartenen ța la sect ă și respectarea
întocmai a înv ățăturilor liderului. "Iluminarea spiritual ă este imposibil ă pentru cei din
exterior, deoarece ei nu cunosc «adev ărul»." Iar "adev ărul" poate fi în țeles numai printr -o
supunere oarb ă față de îndemnurile conduc ătorului. "Vechile concepte" trebuie aban donate
pentru a elimina "r ăul", gândirea ra țională este potrivnic ă progresului spiritual, în consecin ță
numai credin ța fără limite poate salva sufletul și trupul. Recru ților li se inoculeaz ă un nou
comportament, un nou mod de gândire, noi sim țăminte în mod gradat. Ei sunt considera ți
asemenea unor nou -născuți din punct de vedere spiritual. În momentul în care se observ ă o
prea mare rezisten ță din partea vreunuia, procesul este încetinit și, cel mai adesea, respectivul
este încredin țat unui sectant experimentat care s ă-i continue îndoctrinarea. Întotdeauna,
puterea de influen ță a partenerilor de grup are mai mari șanse de reu șită decât presiunea din
partea celor situa ți în fruntea ierarhiei.
De multe ori, ședințele de îndoctrinare pot deveni obsedante, confuze, dar tocmai as ta se
dorește. Noul adept este adus într -un gen de trans ă hipnotic ă, în care gândirea logic ă este
anihilat ă, mărind astfel șansele de reu șită ale procesului cre ării unei noi identit ăți. În plus,
dacă novicii adorm în timpul unor ritualuri obositoare, senti mentul de vinov ăție pe care îl
încearc ă instinctiv poate fi exploatat la maximum, pentru a -i face s ă se str ăduiasc ă și mai mult
în atingerea "ilumin ării spirituale" pe calea indicat ă de liderul sectei.
O alt ă tehnic ă de schimbare este "experien ța spiritual ă". Cele mai bine p ăstrate secrete
ale recrutului sunt colectate treptat, eventual prin intermediul noilor s ăi prieteni din cadrul
sectei, și transmise liderului pentru a fi folosite mai târziu, în revelarea unei a șa-zise
"experien țe spirituale". Spre exem plu, noul adept a avut o prieten ă care s -a sinucis. Informa ția
este pasat ă conduc ătorului, care, la momentul potrivit, în cadrul unor ritualuri specifice, o face
cunoscut ă. Recrutul, știind c ă nu divulgase nim ănui secretul sau fiind convins c ă cel c ăruia i -l
împărtășise nu îi putea tr ăda încrederea, ajunge la concluzia c ă liderul i -a citit gândurile sau a
comunicat cu divinitatea. În consecin ță el ajunge s ă-și cear ă iertare pentru insuficienta
preocupare de a deveni un "bun" membru al sectei, iar încrederea lui în lider devine de
nezdrun cinat. În acela și timp, prin astfel de trucuri, conduc ătorul sectei cap ătă o aur ă
cvasidivin ă. Și cum lipsa de credin ță în divinitate este cel mai mare p ăcat al unui sectant, dar
și originea tuturor relelor din lume, noua id entitate a adep ților va fi lipsit ă total de atributul
gândirii logice. În consecin ță, dependen ța adep ților de sect ă și de liderul acesteia va fi total ă.
Din nou, studiile de psihologie social ă axate pe analiza tehnicilor de manipulare din
cadrul sectelor a rată că totuși cea mai puternic ă presiune de influen țare a noilor membri vine

Bogdan Ficeac
94 din partea semenilor lor deja îndoctrina ți. Ace știa din urm ă sunt absolut convin și că știu exact
ce le lipse ște nou -veniților și îi "prelucreaz ă" în consecin ță. Veteranii au senz ația că ei sunt
singurii vinova ți în caz c ă recrutul nu e destul de maleabil, de aceea î și măresc eforturile și
presiunea pân ă când ob țin rezul tatul dorit.
Pentru accelerarea procesului de creare a unei noi identit ăți, membrii grupului sunt
împărțiți în s ubgrupuri, astfel încât recru ții să se afle permanent în preajma și sub influen ța
unor veterani de care s ă se lege și suflete ște.
Dar schimbarea nu implic ă doar inocularea unui sentiment de supunere necondi ționată
față de liderul sectei sau inocularea unor precepte religioase cu totul noi. Pentru a fi de durat ă,
se urm ărește crearea unei veritabile "mitologii" a grupului. Adep ții ajung, treptat, s ă-și
mărturiseasc ă între ei "vechile p ăcate", s ă răspândeasc ă pove știle de succes ale sectei sau
istorisirile cu aură mistic ă avându -l în centru pe lider, s ă perceap ă noua via ță din cadrul
grupului ca fiind singura posibil ă pentru ei. Se na ște astfel un sim ț al comunit ății, iar
dependen ța sectan ților de grup este definitiv ă. Amenin țați cu p ărăsirea sectei sau cu
dezintegrarea acesteia, ei vor alege sinuciderea, a șa cum s -a întâmplat în Guyana.
Trebuie ad ăugată și observa ția că, pentru reu șita schim bării, o importan ță aparte o are
mediul (fizic, dacă putem s ă-i spunem a șa) în care se afl ă recrutul. Dup ă cum s -a văzut,
izolarea este absolut necesar ă. Cele mai eficiente procese de schimbare au loc în închisori,
spitale, internate, caz ărmi etc. Liderii sectelor extremiste î și duc întotdeauna adep ții în locuri
izolate, departe de lumea înconjur ătoare, unde orice contact c u exteriorul este anihilat.
Așezarea sectei este ridicat ă din temelii, într -un loc virgin, la fel cum noua identitate a
adeptului este reconstruit ă total, pe spa țiul liber ob ținut prin distrugerea vechii personalit ăți.
Având în vedere tehnicile de schimbar e a identit ății în sectele religioase sau în diferite
institu ții, se pot face și alte numeroase paralele cu manipularea din sistemele sociale totalitare.
Ideologia comunist ă, spre exemplu, urm ărea formarea "omului nou". Procesul de schimbare
includea izola rea între grani țele țării, distrugerea a tot ceea ce amintea de trecut, reinventarea
istoriei, exacerbarea cultului personalit ății, deposedarea cet ățeanului de tot ceea ce i -ar fi
oferit un anume grad de intimitate și cufundarea lui în anonimatul unei mase de manevr ă
uniforme, includerea lui în tot felul de grupuri de îndoctrinare înc ă de la cea mai fraged ă
vârstă ș.a.m.d.
Eșecul sistemelor totalitare, mai ales al celor de sorginte comunist ă, s-a datorat, într -o
anume m ăsură, și num ărului foarte mare de ind ivizi a c ăror mentalitate trebuia schimbat ă.
Procesul are șanse de reu șită cu atât mai mari, cu cât grupul este mai restrâns. Și totu și nu
aceasta este cauza principal ă a eșecului, ci supralicitarea. Într-un capitol anterior spuneam c ă
una dintre cele mai recente concluzii ale cercet ătorilor în psihologie social ă este aceea c ă
presiunea manipulatorului asupra individului nu trebuie s ă depășească un anume prag.
Depășirea pragului echi valeaz ă cu declan șarea unui intens sentiment de frustrare. Acesta va fi
păstrat în interiorul individului, va fi ascuns de frica de represalii, îns ă, mai devreme sau mai
târziu, va izbucni cu efecte incontrolabile.
Pentru reu șita total ă a manipul ării, individul trebuie s ă rămână cu iluzia c ă el a ales
schimbarea, nu că i-ar fi f ost impus ă. Nu trebuie s ă uităm cât de preocupat era Goebbels ca
programele lui de propagand ă să nu dep ășească limita peste care popula ția ar fi fost plictisit ă
și ar fi închis butonul radioului. Spre deosebire de el, activi știi lui Ceau șescu au exagerat
enorm manifest ările de venerare a "cârmaciului", iar efectul a fost exact invers celui
preconizat.

Tehnici de manipulare
95 Se cuvine aici o digresiune cu privire la diferen ța funda mental ă dintre socialismul de
sorginte moscovit ă și socialismul democratic. Pentru cei care au tr ăit (și au suferit) într -un
sistem socialist totalitar, pare de -a dreptul bizar ă aderen ța pe care o au ideile socialiste în
democra țiile veritabile, și chiar în rândurile unei mari p ărți a intelectualit ății occidentale.
Aceast ă percep ție are la baz ă confuzia intenționată pe care propaganda comunist ă a creat -o
printr -un vast sistem de dezinformare și manipulare a opiniei publice interne și interna ționale.
S-a încercat inocularea ideii c ă socialismul este acela și, indiferent de c ăile prin care este
promovat. Mai mult, chiar și astăzi, când sistemele totalitare s -au pr ăbușit, nostalgicii
comuni ști, în inten ția de a convinge cet ățenii c ă doctrina în numele c ăreia au militat era
"corect ă", iau Suedia ca exemplu de țară în care principiile socialiste (în special în c eea ce
privește redistribuirea venitului) au avut câ știg de cauz ă. Or, tocmai aici se afl ă deosebirea
esențială.
În democra țiile autentice, cet ățeanul este liber s ă opteze pentru socialism, la fel ca pentru
orice alt ă ideologie. De aseme nea, el este liber să renun țe la respectiva doctrin ă atunci când
nu mai este convins de eficien ța ei. În sistemele socialiste totalitare, cet ățeanul este forțat să
se supun ă preceptelor ideologice impuse "de la Centru", f ără a avea nici o alt ă variant ă. Mai
mult, nesupunere a echivaleaz ă cu pedepse adesea insuportabile. Standardul înalt de via ță atins
în Suedia se datoreaz ă tocmai sistemului democratic de acolo. Dezastrul din țările est –
europene a fost provocat tocmai de sistemul totalitar. Aderen ța pe care o au principiile
socialiste în democra țiile autentice se datoreaz ă faptului c ă adep ții lor cred sincer în ele.
Prăbușirea "lag ărului socialist" a fost posibil ă pentru c ă oamenii nu au mai crezut în ideologia
socialist ă, poate și pentru c ă au fost for țați s-o facă decenii în șir.
Trebuie remarcat faptul c ă succesele regimurilor socialiste s -au înregistrat în prima
perioad ă a acestora, atunci când oamenii înc ă trăiau cu iluzia c ă socialismul este op țiunea lor
fireasc ă. În acea vreme, era absolut real entuziasmul celor care, sp re exem plu, în România, au
construit, prin munc ă voluntar ă, liniile ferate Bumbe ști-Livezeni, Salva -Vișeu sau alte
numeroase obiective. Pentru c ă acei oameni, atunci, credeau sincer în "zorii unei ere noi". Dar
pe măsură ce regimul a devenit tot mai ap ăsător, iar nivelul de trai tot mai sc ăzut, ei au încetat
să mai cread ă. Astfel, câteva decenii mai târziu, regimurile socialiste s -au pr ăbușit din
interior, tocmai pentru c ă marea majoritate a popula ției sim țea nevoia unei alternative.
Și totu și, poate c ă o anume confuzie persist ă. Sunt tot mai mul ți cei care sus țin că
principiile socialiste conteaz ă la urma urmei, nu c ăile prin care au fost promovate acestea, iar
dacă s-au înregistrat e șecuri, a fost din cauza unor conduc ători incapabili, nu a sistemului în
sine. Argumenta ția poate p ărea logic ă, dar ea eludeaz ă complexitatea fenomenului.
Sistemul socialist de sorginte moscovit ă punea doctrina pe primul plan. Omul trebuia s ă
se supun ă acesteia f ără crâcnire. Situa ția în țările occidentale este total diferit ă, pentru c ă,
acolo, ideologia socialist ă este doar o parte a unui sistem democratic, în care omul se afl ă pe
primul plan, iar sistemul trebuie s ă se adapteze pentru a pune în valoare personalitatea și
calitățile fiec ărui cet ățean, indiferent de op țiunea lui politic ă.
În țările est -europene, nivelul de trai tot mai sc ăzut era motivat de oficialit ăți prin
necesitatea existen ței unor "genera ții de sacrificiu" care s ă facă posibil acel "viitor luminos",
tot mai Îndepărtat. Oamenii nu tr ăiau în prezent, ci doar su fereau, singura lor speran ță fiind ca
urmașii se vor bucura, poate, de via ță. În democra țiile veritabile, oamenii tr ăiesc în prezent, se
bucur ă de via ță și se îngrijesc în mod normal de genera țiile viitoare.
În esen ță, deosebirea dintre socialismul de sorg inte moscovit ă și cel democratic este
deosebirea dintre totalitarism și democra ție. Principiile socialiste ajunseser ă, în Est, doar

Bogdan Ficeac
96 înveli șul doctrinar menit s ă instituie un regim autoritar, în care nu era admis ă nesupunerea,
mai ales fa ță de conduc ător. D e aceea și metodele de instaurare și de men ținere a unui astfel
de sistem erau foarte asem ănătoare cu cele utilizate în alte regimuri totalitare (de exemplu, în
cel nazist). Ideologia, principiile "în ălțătoare" în numele c ărora guvernau liderii comuni ști
ajunseser ă simple idei abstracte, menite s ă justifice represiunea. Ceea ce îi interesa pe
conduc ători era doar men ținerea unei puteri absolute asupra oamenilor, în numele c ăreia s ă-și
aroge privilegii nem ăsurate. Ei erau primii care înc ălcau principiile pe care le propov ăduiau.
De aceea sistemele socialiste totalitare ajunseser ă să nu mai aib ă nimic comun cu socialismul
autentic. Ele erau pur și simplu sisteme totalitare, perfect asem ănătoare celor pornite de la o
doctrin ă de dreapta, spre exemplu. Întotdeau na, extremele se ating. Acesta este și motivul
pentru care curentul socialist din societ ățile democratice, concretizat și în Interna ționala
socialist ă, refuz ă să se asocieze cu partide socialiste de sorginte moscovit ă sau asem ănătoare
lor. Pentru c ă astfel de partide nu urm ăresc pro movarea doctrinei socialiste (a șa cum declar ă),
ci sunt doar instrumentele prin care se încearc ă promovarea unui sistem totalitar.
Socialismul a fost, este și va r ămâne o ideologie cu o mare putere de fascina ție asupra
oamenilor . Însă promovarea prin cipiilor sale este posibil ă numai în cadrul unui sistem
democratic. Doar într -un asemenea sistem, în care oamenii sunt liberi s ă aleag ă, aderen ța
sincer ă la doctrina socialist ă are șanse de reu șită. În plus, orice abatere de la princ ipii este
imediat sanc ționată de celelalte partide, iar pericolul alunec ării spre totalitarism ( și spre toate
consecin țele nefaste ale acestuia) este cu atât mai mic, cu cât sistemul democratic este mai
puternic.
În fond, în democra țiile avansate spre care se tinde, mai ales în cele participative,
confrunt ările ideologice pierd foarte mult din intensitate. Cet ățeanul nu mai este interesat de
doctrina în sine, ci de ceea ce îi ofer ă promotorii ei în sensul bun ăstării personale imediate.
Încrâncen ările, zvârc olirile, confrunt ările violente au loc doar acolo unde sistemul democratic
este abia în formare. Va riantele hibride, precum "democra ția cu un despot luminat", au avut
uneori efecte benefice doar în democra țiile fragile, pe o pe rioadă limitat ă. Prelungire a unei
astfel de perioade duce inevitabil la alunecarea spre totalitarism, în momentul în care
"despo ții" încep s ă prind ă gustul puterii nelimitate.

Reînghe țarea este cea de-a treia și ultima etap ă a procesului de creare a unei noi
identit ăți. Dup ă ce i-a fost distrus ă vechea personalitate și a fost supus îndoctrin ării,
individului i se cimen tează noua identitate, pentru a nu exista posibilitatea s ă revin ă la vechile
obiceiuri, sentimente sau mod de gândire, o dat ă ieșit de sub presiunea manipulatorilo r săi. O
mare parte dintre tehnicile descrise la primele dou ă etape sunt folosite în continuare.
Neglijarea reînghe țării poate duce la e șecul întregului pro ces. Statisticile arat ă că, în
ciuda programelor de reeducare din unele penitenciare, foarte mul ți deținuți, o dat ă elibera ți,
recidi vează. Din prima zi de libertate, ei se întorc la vechii prieteni, în mediul social cu care
sunt obi șnuiți și își reiau îndeletnicirile ilegale. Un lucru asem ănător se întâmpl ă cu fo știi
pacien ți ai spitalelor de boli ner voase, o dat ă reveni ți la situa ția familial ă sau social ă ce le -a
produs c ăderea psihic ă. Și în cazul acestora, lipsa unui suport social ulterior zădărnicește
programele de resocializare c ărora le -au fost supu și în perioada intern ării.
În domeniul educa ției, se știe deja c ă "repeti ția este mama înv ățăturii". Îns ă principiul nu
se aplic ă numai acumul ării de cuno ștințe. Sistemul educa țional, dup ă cum am spus deja, are și

Tehnici de manipulare
97 menirea de a crea elevului anumite deprinderi, un sistem de gân dire specific, o scar ă de valori
prin prisma c ăreia acesta va evalua ceea ce îi ofer ă societatea, noii prieteni și colegi de munc ă
etc. Integrarea proasp ătului absolvent într -un mediu total diferit de cel cu care fusese obi șnuit
în timpul studiilor poate anihila efectul perioadei d e educa ție, cu consecin țe adesea negative.
De asemenea membrii unor secte religioase, atunci când le p ărăsesc, revin treptat la
vechile deprinderi, sub presiunea noului mediu social.
Pentru ca procesul de creare a noii identit ăți să nu se termine cu un e șec, perioada de
reînghe țare este riguros urm ărită. Individului i se impune, în primul rând, s ă-și blameze
trecutul, s ă-și facă autocritica, s ă se confeseze îndrum ătorilor sau parte -nerilor s ăi. El trebuie
să se simt ă permanent vinovat de faptele, gândurile și sentimentele pe care le -a încercat
înaintea schimb ării. În lag ărele de reeducare sau în cultele extremiste, individul este obligat
să-și neglijeze aptitudinile specifice, s ă-și renege familia și foștii prieteni sau colegi, s ă-și
reprime dorin țele fire ști sau interesele personale și să se preocupe doar de ceea ce i se spune
că este "permis", "corect" ori "în ălțător". De cele mai multe ori, ca și în etapele precedente,
novicele este dat spre tutelare unui veteran. Astfel, se ating dou ă obiective. Novicele va avea
permanent un model de comportament la care s ă se raporteze și spre care s ă tindă, iar
veteranul î și va g ăsi confirmarea credin ței sale în respectul pe care i -l va ar ăta înv ățăcelul.
Noua pereche sau, dup ă caz, noul grup va forma în acest fel o "fa milie adev ărată".
Celelalte leg ături de sânge vor fi privite doar ca o demodat ă familie "biologic ă", neavând
nimic comun cu spiritul. Jim Jones, liderul sectei Templul poporului, ai cărei membri au
comis acea halucinant ă sinucidere colectiv ă în Guyana, le -a impus adep ților s ăi să i se
adreseze cu formula de "tat ă". Comuni știi ruși îl denumeau pe Stalin "tutucul".
Pentru a impulsiona cimentarea noii identit ăți, individului i se d ă, uneori, un nou nume, i
se impun un nou stil de îmbr ăcăminte, o nou ă tunsoare , noi formule de adresare, un nou
limbaj, toate acestea specifice grupului și neavând nici o leg ătură cu perioada anterioar ă din
viața lui. În sistemele totalitare, am discutat deja, se ajunge pân ă la impunerea unui nou tip de
locuin ță, a unui nou sistem e ducațional, a unui nou regim alimentar ș.a.m.d.
În scopul ruperii tuturor leg ăturilor tradi ționale ale indi vidului, acesta este for țat să
locuiasc ă într-un mediu cu totul nou și cât mai lipsit de intimitate. Liderii marilor sisteme
totalitare au ini țiat deportările în mas ă. Întregi grupuri etnice au fost deter minate, prin for ță în
marea majoritate a cazurilor, s ă-și părăseasc ă teritoriile natale și să se stabileasc ă la sute și mii
de kilometri distan ță, în locurile de ba ștină ale altor popoare. Conflictel e sân geroase
interetnice, înregistrate mai ales în ultimii ani în nume roase zone ale globului (în fosta Uniune
Sovietic ă, în fosta Iugoslavie etc.) sunt urmarea nefast ă a unor astfel de ac țiuni, desf ășurate cu
decenii în urm ă. Mutarea într -un mediu total nou face mult mai facil ă subordonarea
indivizilor fa ță de autorit ăți. Lipsi ți de suportul social și moral cu care erau obi șnuiți, oamenii
se vor supune noilor conduc ători, ca urmare a unui elementar instinct de conservare.
O alt ă metod ă eficient ă de reîng hețare este transformarea adeptului în propov ăduitor.
Repetând mereu acelea și idei, în eforturile de a cuceri noi adep ți, individul va ajunge s ă
cread ă nestr ămutat în ele, chiar și dup ă ieșirea de sub influen ța direct ă a manipulatorilor. În
acest fel, vict ima va deveni la rândul s ău manipulator, iar sistemul distructiv se va perpetua la
nesfâr șit.

Bogdan Ficeac
98 Atunci când acest model în trei trepte, universal valabil, este aplicat în mod riguros, el
poate avea efecte tragice asupra individului, dac ă acesta ajunge în situa ții sociale cu totul noi,
incompatibile cu identitatea ce i -a fost impus ă de artizanii manipul ării.
În cazul adep ților lui Jim Jones, ace știa au ales sinuciderea colectiv ă atunci când au fost
amenin țați cu reîntoarcerea la via ța din afara sectei.
O situație dramatic ă se întâlne ște și în cazul unor veterani de r ăzboi. "Sindromul
Vietnam", spre exemplu, a fost cauzat tocmai de hiatusul dintre perioada "cazon ă" a
individului, perioad ă în care acestuia i s -a inoculat o nou ă identitate, cea de r ăzboinic în
apărarea unei cauze juste, și mediul social în care el a revenit. Aflat din nou în mijlocul celor
apropia ți, veteranul nu a mai beneficiat de suportul social avut în cadrul armatei. Dimpotriv ă,
el a v ăzut că majoritatea celor din jur calific ă faptele sale de vitejie drept crime murdare, c ă
întregul r ăzboi era considerat inutil și dăunător pentru na țiune. În lipsa unor pro grame
riguroase de readaptare la noile realit ăți sociale, efectele fenomenului de disonan ță cognitiv ă
au fost devastatoare pentru majori tatea fo știlor combatan ți. Unii nu au mai putut suporta și s-
au sinucis, iar mul ți alții au r ămas s ă trăiască la periferia societ ății, cel mai adesea în izolare
sau c ăutând compania fo știlor camarazi de arme pentru a da frâu liber nostalgiei dup ă
vremurile de război.
O situa ție asem ănătoare s -a înregistrat dup ă căderea regimurilor totalitare. Unii dintre
acei lideri nazi ști care au crezut sincer în Hitler s -au sinucis imediat dup ă moartea acestuia.
Goebbels, de comun acord cu so ția sa, și-a otrăvit cei șase copii, a asistat la sinuciderea
consoartei, apoi și-a pus și el cap ăt zilelor.
În țările foste comuniste, cele mai mari probleme de readaptare le au fo știi activi ști și
propagandi ști de partid. În perioada ce a urmat execut ării lui Ceau șescu, unii dintre colabo –
ratorii lui fideli s -au sinucis, iar al ții au ajuns în st ări de depresie accentuat ă. Mul ți însă, chiar
foarte mul ți, au intrat în scena politic ă și continu ă promovarea aceleia și ideologii, sub o form ă
sau alta, sub sigla unui partid sau a altuia. Pe ntru ei, renun țarea la vechea doctrin ă, pe care au
propov ăduit-o decenii în șir, ar echivala cu sinuciderea moral ă sau chiar fizic ă. Fenomenul
disonan ței cognitive este atât de puternic în cazul lor, încât nu mai pot fi recupera ți pentru
societate, mai ale s în lipsa oric ărui program de reeducare și reintegrare social ă. Din p ăcate,
după prăbușirea regimului ceau șist, ei au ajuns s ă conduc ă România, în numele unor principii
democratice fa ță de care li s -a inoculat, decenii la rând, o repulsie instinctiv ă.
Imediat dup ă revolu ție, un analist politic provenit din vechea nomenclatur ă lansa ideea c ă
românilor le vor fi necesare cel pu țin dou ă decenii pentru a -si schimba mentalitatea.
Experien ța primilor șase ani de dup ă revolu ție a dovedit c ă tocmai cet ățenii de râ nd au fost
primii care au acceptat noul sistem democratic și regulile economiei de pia ță. Cei de la țară,
unde tradi țiile și legăturile interumane au fost mai pu țin alterate, s -au adaptat rapid, de îndat ă
ce le -a fost redat dreptul de proprietate. Ceva mai greu a reac ționat clasa muncitoare, alc ătuită
în mare parte din oameni care și-au rupt leg ăturile sociale și s-au mutat în diferite centre
industriale pentru a începe un mod nou de via ță, conform cu "standardele socialiste". Îns ă și
aceast ă categorie, dup ă ce a experimentat pe propria sa piele "originalitatea" tranzi ției româ –
nești, s-a adaptat, mai mult datorit ă instinctului de supravie țuire, noii identit ăți de cet ățeni
trăitori într -un sistem democratic. Ceea ce înseamn ă că marea manipulare ini țiată de
propov ăduitorii tota litarismului a luat sfâr șit. S-a intrat astfel în perioada manipul ărilor medii,
prin care cei care de țin puterea încearc ă să se men țină la conducere prin orice mijloace.
Rămâne de v ăzut cât va dura și aceast ă etapă…

Tehnici de manipulare
99

Fascinanta putere a manipul ărilor neurolingvistice

În 1979, programul neurolingvistic începea s ă suscite inte resul publicului. Ini țiatorii lui,
psihologul Richard Bandler și lingvistul John Grinder, sus țineau c ă pot p ătrunde în mintea
oricărei persoane și îi pot i nfluen ța modul de gândire și de ac țiune numai cu ajutorul câtorva
metode originale de interpretare a limbajului și a gesturilor.
La început, afirma țiile celor doi cercet ători au fost privite cu suspiciune, îns ă, după câteva
demonstra ții, tulbur ătoarele per spective oferite de programul neurolingvistic au provocat
deopotriv ă entuziasm și spaim ă. Datorit ă simplit ății lor, metodele descoperite de Grinder și
Bandler sunt la îndemâna oricui, dup ă un minim exerci țiu, dar, în acela și timp, puse în slujba
unor min ți malefice, ele pot deveni instrumente foarte periculoase de manipulare și control
social.
La începutul anilor șaptezeci, John Grinder avea deja o reputa ție solid ă în domeniul
lingvisticii și activa ca profesor la Universitatea California din Santa Cruz. La rândul s ău,
Richard Bandler era o somitate în domeniul psihiatriei. Cei doi au început în Santa Cruz o
cercetare din care, mai târziu, s -a dezvoltat programul neurolingvistic. Studiile se axau pe
analizarea comportamentului unor foarte buni medici psihiat ri, cu inten ția de a descoperi ce
anume îi f ăcea pe ace știa să aibă succes în vindecarea bolnavilor. Mai precis, cum reu șeau să
comunice cu pacien ții, să și-i apropie și să-i influen țeze în sensul reintegr ării în societate.
Grinder și Bandler au asistat la sute de ședințe de psiho terapie și au analizat în am ănunt
alte sute de înregistr ări video. Treptat, din observarea am ănunțită a nenum ăratelor întâlniri
doctor -pacient, au început s ă identifice și să sistematizeze prin cipalele "structuri
neurolingvistice " (cum le -au denumit ei) ale procesului de comunicare interuman ă. În urma
cercet ărilor au ajuns la concluzia c ă o mare parte din tulbur ările psihice, de la traumele din
copilărie pân ă la fobiile adul ților, î și pot avea cauzele în deficien țe de limbaj și în lacune de
comunicare.
Dar curiozitatea celor doi nu s -a limitat numai la studiul limbajului. În dorin ța de a
descoperi noi c ăi de în țelegere a min ții omului, Grinder și cu Bandler au plecat în Arizona, la
Phoenix, pentru a studia metodele celebrului psihi atru Milton Erickson. Acesta î și petrecuse
mai mult de o jum ătate de secol pentru a dezvolta un stil propriu de hipnoz ă, numit "induc ție
indirect ă", prin care aducea subiec ții în stare de trans ă făcând apel la amin tirile și experien țele
acestora, ori punâ ndu-i să-și concentreze aten ția pe diferite imagini mentale.
După analiza unor nenum ărate ore de hipnotism, cei doi au reu șit să descifreze secretele
lui Erickson: modul de a vorbi, strategiile de varia ție a tonului vocii, adaptarea la ritmul de
respi rație al subiec ților ș.am.d. Apoi au f ăcut leg ătura între cercet ările lor ini țiale și noile
studii, pentru a cuprinde întreaga complexitate a procesului de comunicare interuman ă, atât
verbal ă, cât și non -verbal ă.

Bogdan Ficeac
100 Astfel au descoperit c ă un practician foarte bi ne antrenat poate influen ța decisiv
comportamentul, emo țiile și gândirea interlocutorilor s ăi printr -o serie întreag ă de metode,
cum ar fi: copierea gesticii celuilalt, reglarea respira ției, modificarea subtil ă a limbajului, a
mimicii ori a intona ției, uti lizarea unor "ancore" pentru a focaliza aten ția celuilalt în sensul
dorit ș.a.m.d.
Punând cap la cap toate rezultatele muncii lor, Grinder și Bandler au pus la punct o teorie
conform c ăreia fiecare individ ia contact cu lumea exterioar ă prin trei modalit ăți primare de
percep ție: vizual ă, auditiv ă și senzitiv ă. Însă în cazul fiec ărui om, numai una dintre aceste
modalit ăți de percep ție este predo minant ă.
Persoanele "vizuale" î și amintesc cu pl ăcere de peisajele frumoase admirate cândva, în
călătorii, de casa copil ăriei, de înf ățișările picturale ale bunicilor etc.
Persoanele "auditive" sunt atente la fiece zgomot. Unele sunete le pot de ștepta amintiri
dragi sau, dimpotriv ă, dureroase. Oamenii la care aceast ă modalitate de percep ție este predo –
minant ă își amin tesc u șor de cântecele auzite cu mul ți ani în urm ă, de vocea cald ă a mamei,
de zgomotele casei ș.a.m.d.
Persoanele "senzitive" percep lumea ca pe un p ăienjeni ș de emo ții, gusturi, mirosuri,
atingeri. Ele știu să aprecieze confortul unui fotoliu sau c ăldura focului din sob ă, își amintesc
cum mirosea casa a cozonac în zilele de Cr ăciun ale copil ăriei și reac ționeaz ă imediat la
parfumul sau la atingerea persoanei iubite.
Pentru a afla din ce categorie face parte un eventual interlo cutor, nu este nevoie ca el să
fie supus unui interogatoriu, ci doar s ă fie observat cu foarte mare aten ție.
"Vizualii" se exprim ă, de obicei, în termeni ce implic ă simțul vederii: "Vezi care-i
diferen ța?…", "Alt ă dată să te uiți mai bine când faci lucrul ăsta…", "E posibil s ă fie așa, mai
vedem…", "Uite la ce m -am gândit…"
"Auditivii" folosesc, de regul ă, expresii specifice modului lor de percep ție: Ascult ă la ce
m-am gândit…", "Ai mai auzit ceva de el?…", "Explic ă-i tare și răspicat despre ce este
vorba…", "Îmi pocnesc tâmplele de oboseal ă…"
"Senzitivii", la rândul lor, utilizeaz ă mai des termeni impli când emo ții și senza ții tactile,
olfactive ori gustative: ,Ai prins ideea?…", "M ă simt bine cu ei…", "E o tip ă acră…", "Nu-mi
miroase a bine…"
Bandler și Grinde r au mers mai departe și au sus ținut c ă fiecare tip de persoan ă este
caracterizat, pe lâng ă limbaj, de mi șcările ochilor și de ritmul respira ției. În cursul contactelor
interumane, "vizualii" obi șnuiesc s ă priveasc ă în sus și să respire abia perceptibil. " Auditivii"
pot fi recunoscu ți dup ă mișcările ochilor într -o parte și în alta și dup ă respira ția normal ă.
"Senzitivii" arunc ă dese priviri în dreapta -jos și respir ă adânc.
Având în vedere aceste informa ții, practicianul poate afla c ăreia dintre cele trei ca tegorii
îi apar ține interlocutorul s ău. Știind acest lucru, el se poate adapta insesizabil modului în care
celălalt vorbe ște, respir ă și prive ște. Astfel se creeaz ă o leg ătură subtil ă între practician și
interlocutor, leg ătură datorit ă căreia practicianul dobânde ște încrederea celuilalt și apoi,
treptat, îi poate influen ța gândirea, comportamentul și chiar deciziile. Psihologii care au
experimentat aceste metode în tratarea bolnavilor psihic au observat c ă ele le faciliteaz ă
enorm comu nicarea cu pacientul și grăbesc considerabil rezultatele pozitive ale terapiei.

Tehnici de manipulare
101 După ce au pus noile lor metode la dispozi ția medicilor psihiatri, Grinder și Bandler le -au
adaptat și pentru uzul avoca ților, oamenilor de afaceri, agen ților de publicitate, politicienilor,
milit arilor ș.a.m.d. În fiecare caz, strategiile de "comunicare eficient ă" se bazeaz ă pe variante
ale tehnicilor de hipnoz ă subtil ă, dezvoltate și utilizate de Erickson.
Iată, spre exemplu, foarte pe scurt, cum ar decurge dialogul între agentul de vânz ări al
unei companii de tehnic ă de calcul, ini țiat în tehnicile de influen țare neurolingvistic ă, și un
poten țial client angrosist, pe care îl viziteaz ă pentru a -i oferi produsele firmei ce -o reprezint ă:
Agentul de vânz ări (AV): Bună diminea ța, domnule Petrescu. Sun t George Alexandru,
agent de vânz ări la Delta Electronics.
Clientul poten țial (CP): Da, îmi amintesc c ă am vorbit cu dumneavoastr ă la telefon.
(După ce îi strânge mâna, se a șează înapoi în fotoliu, se reazem ă de sp ătar și își pune piciorul
stâng peste cel drept).
AV: (se a șează și el în fotoliul din fa ța biroului; imit ă inse sizabil tonalitatea vocii și felul
de a sta ale celuilalt) Am în țeles c ă vânzările de computere ZKM v ă merg foarte bine…
CP: (zâmbe ște satisf ăcut) Da, cererea este înc ă mare. Suntem m ulțumiți de ele.
AV: (testeaz ă stabilirea contactului subtil, modificându -și treptat pozi ția; cel ălalt îl imit ă
fără să-și dea seama, deci contactul a fost stabilit) Ce anume v -a determinat s ă cump ărați
produsele concuren ților no ștri?
CP: (privirile îi r ămân spre dreapta -jos, dezv ăluindu -i modul de percep ție "senzitiv") Păi,
am sim țit {expresie senzitiv ă} că era cea mai bun ă afacere la vremea respectiv ă și de aceea
am semnat contractul cu ei. (agentul de vânz ări "ancoreaz ă" subtil fraza privind semnarea
contractului, rostit ă de cel ălalt, cu o ridicare a sprâncenelor și cu un anume gest al mâinii) Mi-
am imaginat ce frumos vor ar ăta {expresii vizuale} ZKM -urile în noile noastre bro șuri
publicitare și m-am gândit c ă după asocierea asta se va auzi de noi {expres ie auditiv ă}. M-a
prins a șa de mult ideea asta {expresie senzitiv ă}, că ardeam de ner ăbdare {expresie
senzitiv ă} să mă întorc și să-i pun pe oamenii mei la treab ă (din nou, AV "ancoreaz ă" fraza
celuilalt, privind decizia luat ă în trecut, cu o ridicare din sprâncene și cu acela și gest al
mâinii). Cam asta s -a întâmplat atunci și simt {expresie senzitiv ă} că nu m -am în șelat.
AV: (deschide servieta și începe prezentarea ofertei sale): Tastatura noilor noastre
modele este mult mai confortabil ă. O simpl ă atinger e a tastelor este suficient ă pentru a le
activa, de aceea perioada de garan ție oferit ă de noi este de trei ori mai mare decât a
concuren ței. În calculator, modulele sunt ușoare și simplu de înlocuit. Sunt sigur c ă simțiți
diferen ța între carac teristicile calculatoarelor noastre și cele pe care le comercializa ți. La fel,
sunt sigur c ă și cump ărătorii vor simți imediat avantajele oferite de firma noastr ă… (în timp
ce vorbe ște, agentul imit ă tonalitatea și gesturile cu care angrosistul și-a descris strategi a cu
câteva momente mai înainte; de asemenea el arunc ă "ancora", pentru a -l determina pe cel ălalt
să semneze contractul, ridicând sprâncenele și gesticulând din mân ă)…
Într-una dintre c ărțile lor, adresat ă de aceast ă dată avoca ților sau celor care au con tact cu
justiția, Grinder și Bandler descriu unele tehnici de manipulare a judec ătorilor în instan ță.
Spre exemplu, "ancorele" acoperite și comunicarea non -verbal ă pot fi deosebit de eficiente în
asemenea cazuri. Iat ă un exemplu de manipulare:

Bogdan Ficeac
102 Un practican t al sistemelor de influen țare neurolingvistic ă își înso țește prietenul la
tribunal, unde acesta urmeaz ă a fi judecat. La un moment dat, în timpul desf ășurării
procesului, judec ătorul este amuzat de o replic ă a unui martor și izbucne ște în râs. Imediat
practicianul arunc ă "ancora": tu șește într -un anume fel, î și drege vocea sau str ănută discret,
astfel încât s ă nu distrag ă atenția, dar s ă fie totu și auzit de judec ător. Apoi el urm ărește fiecare
moment de relaxare al judec ătorului și repet ă sunetul, pentru a întări leg ătura stabilit ă prin
respectiva "ancor ă". De asemenea, particip ă și la alte procese, aruncând "ancora" de fiecare
dată când judec ătorul zâmbe ște, dar în a șa fel încât s ă nu ias ă în eviden ță. Apoi, în timpul
judec ării prietenului s ău, arunc ă "anc ora" cât mai des posibil, dar f ără a distrage aten ția.
Legătura subtil ă creat ă în acest mod între "ancor ă" și comportamentul judec ătorului îl va face
pe acesta s ă se relaxeze atunci când se va adresa inculpatului și chiar sa aib ă o atitudine
favorabil ă față de acesta. Grinder și Bandlersus țin că, aplicat ă de practi canți experimenta ți,
metoda are șanse de reu șită în majoritatea cazurilor.
Între 1975 și 1980, cei doi autori au condus numeroase cursuri de instruire în arta
influen țării pe c ăi neurolingvistice . În Statele Unite, Canada și Europa audien ța lor a început
să fie tot mai mare. Medici, avoca ți, oameni de afaceri, vânz ători au trecut cu miile pe la
cursurile lor. În ciuda succesului, dup ă câțiva ani, Grinder și Bandler au hot ărât să se despart ă.
Bandl er s-a orientat spre continuarea studiilor în domeniul terapiei psihologice, în timp ce
Grinder a ales calea afacerilor.
În prim ăvara anului 1982, chiar și în armata Statelor Unite, într -o unitate din
Pennsylvania, a fost ini țiat un curs de înv ățare a meto delor neurolingvistice, îns ă episodul nu
s-a mai repetat poate și din cauza protestelor tot mai energice venite din partea celor care
considerau respectivele metode imorale.
Bandler și Grinder au instruit peste cincizeci și cinci de mii de oameni și au scr is mai
mult de o duzin ă de cărți despre tehnicile descoperite de ei, dar nu au publicat niciodat ă vreun
studiu științific avându -le ca subiect. Asta și pentru c ă lumea științifică a privit cu suspiciune
cercet ările celor doi. Mai mult, contestatarii lor af irmă că rezultatele pozitive sunt mult exa –
gerate.
Și totu și, comunicarea neurolingvistic ă ar putea fi cea mai tulbur ătoare descoperire din
domeniul psihologiei din ultimele trei decenii. Îns ă Grinder și Bandler au omis s -o
fundamenteze riguros, din punct de vedere științific, fiind mult prea preo cupați de avantajele
comercializ ării aplica țiilor ei. În acela și timp se amplific ă discu țiile referitoare la consecin țele
sociale ale metodelor și la responsabilitatea autorilor în acest sens. Este foarte importan t ca
astfel de instrumente de manipulare subtil ă să nu ajung ă arme de temut în mâinile vreunei
elite atotputernice…

Deși nu are leg ătură cu metodele de comunicare neuro lingvistic ă, vom face, în cele ce
urmeaz ă, o scurt ă trecere în revist ă a unui alt tip de manipulare subtil ă, anume a celei axate pe
mesajele subliminale.
Cu aproape patru decenii în urm ă, James Vicary, patronul unei firme comerciale din New
Jersey, l -a convins pe proprietarul unui cinematograf s ă încerce o nou ă metod ă pentru
impulsiona rea vânz ărilor de Coca -Cola și de floricele de porumb, consumate în mod curent de
spectatorii din sal ă. În timpul proiec ției, pe ecran ap ăreau flash -uri inobservabile în mod

Tehnici de manipulare
103 conștient, dar re ținute de subcon știentul spectatorilor, cu dou ă tipuri de mesaje: Beți Coca –
Cola și: Mânca ți floricele de porumb. În urma experi mentului, Vicary a declarat c ă vânz ările
la băuturile nealcoolice au crescut cu optsprezece procente, iar cele la floricele de porumb, cu
cincizeci și opt de procente. Afirma țiile lui au decla nșat un adev ărat scandal. Unele ziare i -au
prezentat ini țiativa ca pe descoperirea secolului, altele l -au acuzat de manipulare mâr șavă a
spectatorilor, iar Comisia Federal ă a Comunica țiilor a interzis difuzarea unor astfel de mesaje
subliminale la radio s au la televiziune.
Și totu și, experimentele ulterioare nu au confirmat eficien ța acestui gen de manipulare. A
fost cercetat și efectul mesajelor subliminale auditive, dar tot f ără rezultate semnificative. Îns ă
cu toate contest ările lumii științifice, numai vânzarea casetelor audio cu efecte de "sl ăbire", de
"câștigare a respectului de sine", de "renun țare la fumat", de "îmbun ătățire a memoriei" sau
chiar de "perfec ționare a îndemân ării la jocul de golf a înregistrat câ știguri de peste cincizeci
de milioane de dolari numai în 1990.
În privin ța efectului pe care îl au mesajele subliminale auditive, psihologul Anthony
Greenwald a efectuat, în 1991, un experiment simplu, dar edificator. El a convocat dou ă
grupuri de subiec ți. Cei din primul grup doreau s ă-și îmbunătățească memoria, în timp ce
componen ții celui de -al doilea erau inte resați în ridicarea nivelului de respect fa ță de propria
lor per soană. Ambele grupuri au fost puse s ă asculte casete cu mesaje subliminale. În secret
însă, Greenwald a schimbat benz ile între ele. La sfâr șitul experimentului, fiecare subiect a fost
rugat s ă aprecieze efectul pe care l -au avut ședințele de ascultare asupra propriilor lor
așteptări. Absolut to ți au declarat c ă simt progrese semnificative. Evident, de și experimentul a
dovedit f ără umbr ă de îndoial ă că efectul mesajelor subliminale este minim sau chiar nul,
progresele semnalate de subiec ți s-au datorat, atunci când într -adevăr au existat și nu au fost o
simpl ă iluzie, auto sugestiei.
Și totu și, conform rezultatelor unui al t tip de studii, mesajele subliminale pot avea efect.
Dar și în acest caz, efectul este departe de a șteptări și de miraculoasele progrese promise de
reclamele destinate s ă vând ă casetele audio și video de gen.
În 1982, John Bargh și Paulo Pietromonaco au i nvitat dou ă grupuri de subiec ți să
vizioneze un filmule ț de desene animate "neutru", în care Donald R ățoiul era rugat s ă doneze
sânge la Crucea Ro șie iar acesta refuza. În filmule țul proiectat primului grup au fost inserate
flash -uri, imperceptibile în mod conștient, ce reprezentau cuvinte neutre precum apă sau
oameni. În filmule țul destinat celui de -al doilea grup, mesajele subliminale erau reprezentate
de cuvinte cu înc ărcătură ostilă, precum insult ă sau răutate. La sfâr șitul vizion ărilor, fiecare
subiect a fost invitat s ă aprecieze comportamentul r ățoiului. Cei care au recep ționat mesaje
subliminale "neutre" s -au arătat indiferen ți. Cei c ărora le -au fost proiectate flash -urile "ostile"
au spus despre Donald R ățoiul c ă este un egoist, un b ădăran indiferent la suferin ța semenilor
lor. Cei doi cercet ători au ajuns astfel la concluzia c ă mesajele subliminale pot induce o
anumit ă atitudine în compor tamentul subiec ților.
În 1988, Steven Neuberg a f ăcut un experiment asem ănător celui descris anterior. El a
lucra t tot cu dou ă grupuri de subiec ți. Din primul grup f ăceau parte subiec ți ce ar ătaseră o
anume înclina ție spre cooperare cu semenii lor, în timp ce al doilea grup era alc ătuit din
indivizi obi șnuiți cu spiritul de competi ție. Primilor le -au fost proiectate mesaje subliminale
ce accentuau spiritul de cooperare, iar ceilal ți au fost supu și influen ței unor mesaje
subliminale ce accentuau comportamentul competitiv, mergând pân ă la agresivitate. Apoi
subiec ții au fost pu și să joace câteva jocuri ce presupuneau at ât cooperarea, cât și competi ția
în câ știgarea cât mai multor puncte. Rezultatele au demonstrat c ă atât în cazul celor
cooperan ți, cât și în cel al competitivilor, înclina țiile lor fire ști au fost accentuate sensibil de

Bogdan Ficeac
104 vizionarea filmelor cu mesaje sublim inale. Neuberg a inversat apoi filmele, iar rezultatele au
fost aproape nule. Concluzia studiilor sale a fost c ă mesajele subliminale pot avea unele
rezultate semnificative doar atunci când ele îndeamn ă subiectul la un comportament c ătre care
acesta are de ja o înclina ție fireasc ă.
Dar concluzia general ă a tuturor experimentelor din acest domeniu este aceea c ă efectul
mesajelor subliminale nu co respunde nici pe departe a șteptărilor și nu justific ă adev ărata
psihoz ă manifestat ă în vânz ări de milioane de dola ri la casetele audio sau video. Psihoza este
întreținută în mod artificial de produc ătorii respectivelor m ărfuri și de comercian ți.
Efecte mult mai semnificative în sensul manipul ării consu matorului îl au reclamele
evidente, precum afi șele sau clipurile p ublicitare de la televiziune ori radio. De foarte multe
ori, clien ții, sub efectul unor astfel de reclame în avalan șă, cump ără lucruri de care, o dat ă
ajunși acas ă, își dau seama c ă nu aveau nevoie. În Statele Unite ale Americii, nemul țumirea
cump ărătorilo r puși în asemenea situa ții a ajuns, la un moment dat, exploziv ă. Ei au dat în
judecat ă guvernul pentru faptul c ă permite cascadele de reclame care îi fac s ă cumpere
produse ce nu le sunt necesare. Pentru a -i împ ăca și pe produc ători și pe consumatori, a f ost
dată imediat o lege conform c ăreia fiecare cump ărător poate returna orice obiect achizi ționat
(evident cu excep ția produselor perisabile și a altor categorii foarte bine delimitate) în termen
de treizeci de zile și va primi înapoi întreaga contravaloar e. Legea nu a reprezentat o lovitur ă
prea mare la adresa produc ătorilor, deoarece efectul reclamelor este atât de puternic, încât
procentul celor care returneaz ă lucrurile este nesemnificativ pentru totalul vânz ărilor.
Tot în cadrul acestui capitol destina t manipul ărilor subtile se cuvine s ă amintim și un alt
gen de experimente cu rezultate interesante. Unui grup de subiec ți i s-a dat s ă citeasc ă o lung ă
listă de cuvinte alese la întâmplare. Unele ap ăreau o singur ă dată, iar altele se repetau cu o
frecven ță mai mare sau mai mic ă. În final, subiec ții erau ruga ți să aprecieze favorabil sau
defavorabil cu vintele. Apreciate favorabil au fost cele ce ap ăreau cel mai des în list ă.
Cercet ătorii au explicat c ă subiec ților le -au devenit, în mod incon știent, familiar e cuvintele pe
care le -au întâlnit mai des. Metoda este deja utilizat ă în strategiile agen țiilor de publicitate. Cu
cât numele unei companii apare mai des, chiar dac ă nu în mod evident, poten țialul
consumator devine tot mai familiar cu marca respectivei fi rme și are o atitudine favorabil ă
față de produsul propus.
Să exemplific ăm metoda cu câteva scene dintr -un film sponsorizat de o firm ă
produc ătoare de Cola rece: un cuplu discut ă la o mas ă pe care se afl ă o sticl ă de Cola; o
femeie a șteaptă înfri gurată, într-o stație de autobuz, pe care se poate z ări, între alte afi șe, și
unul cu Cola între cuburi de ghea ță; un pu ști asist ă la cearta p ărinților s ăi sorbind dintr -un
pahar pe care este o inscrip ție cu Cola rece ș.a.m.d. Chiar dac ă aceste apari ții ale m ărcii Cola
trec neobservate, în mod con știent, de c ătre spectator, totu și el devine familiar cu sigla
companiei și, la prima ocazie, va cump ăra instinctiv o sticl ă cu respectiva b ăutură. Apropo, nu
vi s-a făcut poft ă de o sticl ă de Cola rece?…
Evident, respect iva tehnic ă poate fi utilizat ă și în campaniile electorale. Cu cât figura unui
anume candidat apare mai des la televizor, indiferent de ocazie, cu atât ea devine mai
familiar ă aleg ătorului. Strategia îi are în vedere mai ales pe poten țialii aleg ători înc ă
nehot ărâți, al c ăror procent, uneori, este atât de mare, încât o asemenea manipulare poate
răsturna spectaculos rezultatele preconizate ale scrutinului. Din acest motiv, în statele cu
democra ție avansat ă, domeniul audiovizualului este supus unor legi stric te în timpul
campaniilor electorale, legi menite s ă limiteze la maximum utilizarea unor astfel de tehnici de
manipulare subtil ă a electoratului….

Tehnici de manipulare
105

Cum este manipulat ă mass -media în conflictele interna ționale

Cea mai eficient ă tehnic ă de manipulare pe scar ă largă este reprezentat ă de controlul
informa ției. Rescrierea istoriei, cenzu rarea știrilor, dezinform ările, falsificarea realit ății
ș.a.m.d. sunt doar câteva dintre procedeele avute în vedere de cei care se ocup ă cu controlul
informa ției.
Princi palul suport prin care se pun în practic ă asemenea stra tegii de influen ță este mass –
media. Dac ă în sistemele totalitare mijloacele de informare erau controlate strict de la Centru,
în democra țiile aflate la început și mai ales în cele deja rodate, manipul area mass -media
implic ă elaborarea unor strategii extrem de complicate și subtile, dar cu o for ță extraordinar ă
de influen țare a opiniei publice, deoarece omul de rând s -a obi șnuit s ă cread ă sincer în
impar țialitatea ziari știlor.
Pentru a vedea la ce grad de sofisticare au ajuns artizanii manipul ării în domeniul mass –
media, red ăm mai jos dezv ăluirile lui Yohanan Ramati, directorul unui institut de studii
strategice celebru în întreaga lume: Jerusalem Institute for Western Deffence. Ramati, un
cercet ător so bru, care se ocup ă de studiul fenomenelor geopolitice și geostrategice
contemporane, a acceptat s ă ofere publica ției new -yorkeze Mainstream, în aprilie 1994,
câteva informa ții zguduitoare despre felul cum se construie ște, la nivelul mentalit ăților
colectiv e, imaginea unor întregi popoare sau etnii, cu consecin țe politice și istorice
incalculabile. Dezv ăluirile lui Y. Ramati au ap ărut apoi și în ziarul România liber ă, în
traducerea și prelucrarea lui Vladimir Alexe.
După părerea lui Y. Ramati, mediatizarea i nterna țională a războiului civil din Iugoslavia
a înfățișat enormele pierderi și suferin țe înregistrate de toate p ărțile implicate în conflict, dar,
continu ă el, cu diferen țieri semnificative. Astfel suferin țele musulmanilor erau prezentate, de
regulă, cu cele mai multe detalii, în timp ce suferin țele croa ților erau abia men ționate, iar cele
ale sârbilor nici m ăcar nu erau amintite.
În mass -media occidental ă, în cea din țările islamice, ca și în Israel ― observ ă Ramati ―
apărea o puternic ă tendin ță de "inje ctare a urii" prin manipularea propagandistic ă a mass –
media. De regul ă, în presa scris ă sau la televiziune ap ăreau femei, copii ori b ătrâni din
Sarajevo ― dar numai din cartierele musulmane ― răniți, sângerând abundent, pe fundalul
sonor al r ăpăitului de m itraliere și al bubuiturilor de tun. Niciodat ă însă nu erau prezenta ți
copii, femei sau b ătrâni, în exact aceea și situa ție, din partea sârb ă a Bosniei. Nici r ănile
femeilor, nici ale copiilor croa ți nu-și găseau, de regul ă, spațiu, dac ă acestea erau rezult atul
bombardamentelor sau tirurilor musulmane.
Aceast ă selectivitate, spunea Ramati, "era de departe prea evident ă pentru a fi rodul
întâmpl ării". Faptele erau manipulate și, când nu conveneau, erau pur și simplu ignorate.
Fiind vorba a șadar de o ac țiune c oncertat ă, urm ătoarea întrebare care s -a pus a fost: "Cine
susținea financiar și dirija din umbr ă toată acea manipulare interna țională a mass -media și a

Bogdan Ficeac
106 opiniei publice, astfel ca în SUA, Marea Britanie sau Fran ța să se creeze un curent favorabil
constitui rii unui al doilea stat musulman în Balcani?"
Ramati ofer ă în acest sens exemplul companiei "Ruder & Finn Global Political Affairs".
Obiectul companiei este mai neobi șnuit, cel pu țin pentru marele public: manipularea imaginii
unor conflicte interna ționale, a imaginii unor popoare și etnii, prin intermediul mass -media, în
funcție de interesele clientului. Adic ă ale guvernului sau ale celui care pl ătește compania
pentru asta! Mai pe scurt, "Ruder & Finn…" se ocup ă cu "intoxicarea" opiniei publice
mondiale l a cerere.
Pentru a -și argumenta afirma țiile, Ramati a citat un inter viu absolut senza țional prin
cinismul (sau, dac ă vreți, prag matismul) s ău, acordat de însu și James Harff, directorul lui
"Ruder & Finn…" lui Jacques Merlino, la Paris, în octombrie 199 3…

Harff: Timp de optsprezece luni, noi am lucrat pentru Croa ția și Bosnia -Herțegovina, ca
și pentru opozi ția din pro vincia Kosovo. În aceast ă perioad ă am avut multe succese, creând
clienților o formidabil ă imagine interna țională. Inten ționăm, de alt fel, s ă obținem toate
avantajele și să dezvolt ăm înțelegeri comerciale cu aceste țări. Viteza este esen țială pentru ca
faptele, favorabile clien ților no ștri, să fie sădite în con știința opiniei publice. Conteaz ă doar
prima afirma ție. Retract ările ulterioar e nu au nici un efect.
Merlino: Cât de des recurge ți la interven ții pe lâng ă oficialități?
Harff: Cantitatea nu e important ă. Trebuie doar s ă intervii la momentul oportun și pe
lângă cea mai potrivit ă persoan ă. Din iunie pân ă în septembrie (1993, n.n.) noi am organizat
treizeci de întâlniri cu agen țiile de pres ă importante, ca și întâlniri între oficialit ățile
bosniace cu Al Gore, Lawrence Eagleburger, precum și cu zece senatori influen ți, printre
care George Mitchell și Robert Dole. De asemenea, am expedi at în exclusivitate treisprezece
știri de ultim ă oră, treizeci și șapte de faxuri cu informa ții de ultim moment, am trimis
șaptesprezece scrisori oficiale și opt rapoarte. Am mai dat dou ăzeci de telefoane personalului
de conducere de la Casa Alb ă și alte v reo sut ă la ziari ști, editori, comentatori de politic ă
extern ă și altor persoane influente din mass -media interna țională.
Merlino: De care dintre realiz ările Dvs. sunte ți cel mai mândru?
Harff: Faptul de a fi atras de partea noastr ă opinia public ă evreiasc ă. Aceasta era o
chestiune vital ă, fiindc ă dosarul afacerii era periculos, privit din acest unghi. Pentru c ă
președintele Tudjman (al Croa ției), de pild ă, a fost dur la adresa evreilor în cartea sa " Țara
făgăduinței și realitatea istoric ă". Cine citea acea stă carte l -ar fi putut, cu mare u șurință,
acuza de antisemitism. Nici în Bosnia lucrurile nu st ăteau mai bine. Pre ședintele Izetbegovici
susținea, cu ardoare, crearea acolo a unui stat fundamentalist islamic, în cartea sa intitulat ă
"Declara ția islamic ă". Dincolo de asta, trecutul Croa ției și al Bosniei este puternic marcat de
un autentic și crud antisemitism. Zeci de mii de evrei au fost extermina ți în lag ărele croate.
Așa că era foarte normal ca organiza țiile evreie ști și intelectualii s ă fie ostili croa ților și
bosniacilor. Misiunea noastr ă era s ă schimb ăm aceast ă atitudine. Și am reu șit de minune. La
începutul lui iulie 1992, publica ția new -yorkez ă "Newsday" a lansat afacerea cu lag ărele
(sârbe) de concentrare. Am s ărit imediat s ă exploat ăm momentul. A șa că am contactat pe loc
trei dintre cele mai mari organiza ții evreie ști din America ― Liga B'nai B'rith contra
defăimării, Comitetul evreiesc american și Congresul american -evreiesc. În august, le -am
sugerat acestor organiza ții influente s ă publice un ave rtisment în "New York Times" și să

Tehnici de manipulare
107 organizeze demonstra ții în fa ța ONU. A fost o lovitur ă de propor ții. Când organiza țiile
evreie ști au trecut de partea bosniacilor musulmani am putut, cu mare u șurință, să-i
identific ăm pe sârbi cu nazi știi în mintea oamen ilor. Nimeni nu în țelege nimic din ceea ce se
întâmpl ă în Iugoslavia. Marea majoritate a americanilor se întreab ă, probabil, în care parte
a Africii se afl ă Bosnia. Dar noi, dintr -o singur ă mișcare, am fost în stare s ă le prezent ăm o
poveste simpl ă, cu "b ăieți buni" și cu "b ăieți răi", care pe urm ă a func ționat aproape de la
sine. Imediat s -a observat o schimbare clar ă în limbajul presei, care a început s ă exploateze
concepte cu o înalt ă încărcătură emo țională, de genul "purificare etnic ă", "lag ăre de
conc entrare", concepte ce evocau oamenilor imaginile Germaniei naziste și ale camerelor de
gazare de la Auschwitz. Schimbarea în acest registru emo țional a fost atât de puternic ă, încât
nimeni nu a mai îndr ăznit dup ă aceea s ă mearg ă contra curentului.
Merlino: Dar când f ăceați toate acestea, nu avea ți nici o dovad ă că ceea ce spunea ți era
adevărat. Avea ți doar un singur articol, din "Newsday"!
Harff: Treaba noastr ă nu e s ă verific ăm informa țiile. N -avem echipament pentru asta.
Sarcina noastr ă este doar s ă accel erăm răspândirea informa țiilor favorabile nou ă. Noi nu
confirmam deloc existen ța lag ărelor mor ții în Bosnia, noi doar f ăceam cunoscut ce afirma
"Newsday".
Merlino: Sunte ți conștient c ă v-ați asumat o responsabilitate imens ă?
Harff: Suntem profesioni ști. Tr ebuia s ă facem ceva și am f ăcut. Nu suntem pl ătiți să fim
morali.
După citarea interviului, Y. Ramati a ad ăugat c ă mai r ămânea de clarificat o chestiune,
doar aparent minor ă: cine a angajat și plătit compania "Ruder & Finn…"? Era pu țin probabil
ca guvern ul croat sau bosniac s ă fi dispus de fondurile necesare. S ă fi fost la mijloc banii unor
state arabe? S ă fi fost banii companiilor petroliere americane care opereaz ă în țări arabe? Sau
ai băncilor interna ționale? î și poate permite oricine s ă angajeze pe "R uder & Fin…"?
Unui israelian, interesat de chestiune atunci când Partidul Likud era la putere în Israel, i
s-a răspuns de c ătre o alt ă asemenea companie c ă ea ar putea întreprinde ceva pentru guvernul
israelian doar dac ă acesta ar fi dispus la ini țierea unor schimb ări politice. Campania bine
orchestrat ă de "demonizare" a sârbilor, era de p ărere Y. Ramati, ar trebui s ă-i avertizeze atât
pe evrei, cât și pe to ți cei care vor ca țările lor s ă continue s ă existe. Pentru israelieni, ca și
pentru cre știnii maro niți din Liban ori pentru albii sau zulu șii din Africa de Sud, aceast ă
manipulare poate deveni o chestiune de via ță și moarte. Cine promoveaz ă islamismul radical
în Europa poate promova radicalismul și islamismul oriunde în lume. Sanc țiunile exclusive
contra sârbilor sunt o ru șine pentru umanitate, sus ține Y. Ramati, pentru c ă sârbii ortodoc și au
fost majoritari în Bosnia, înainte de a fi decima ți de usta șii croa ți (poli țiile fasciste croate în
ultimul r ăzboi mondial) și de musulmanii bosniaci care l -au sus ținut, cum se știe, pe Hitler. Și
încă mai acopereau peste jum ătate din teritoriul Bosniei înainte de începerea luptelor.
Musulmanii, ajun și dup ă război mai numero și (48 la sut ă contra 35 la sut ă), ocupau un
teritoriu mai restrâns, grupa ți mai ales în a șezările urbane.
A lupta, sus ține Ramati, ca s ă scapi de impunerea cu for ța a fundamentalismului islamic
de către despo ți tip Izetbegovici, într -o țară care ți-a apar ținut și apoi ți-a fost r ăpită de o mân ă
de str ăini, este o reac ție foarte natural ă la orice popor care î și păstreaz ă instinctul na țional de
supravie țuire. Iar a continua lupta, în ciuda sanc țiunilor impuse de o "comunitate
interna țională" cinic ă, dominat ă doar de interesele ei financiare, nu și de obiec tivitate,
constituie un semn al onoarei. Ni ci o sanc țiune, observa Ramati, nu a fost impus ă, de pild ă,

Bogdan Ficeac
108 Rusiei când a intervenit pentru a -l răsturna pe pre ședintele liber ales al Gruziei (Gamsahurdia)
și a-l înlocui cu ni ște marionete, dup ă un război sângeros. Nici Siriei nu i s -a repro șat nimic
după interven ția din Liban, menit ă să distrug ă structurile cre știne și să le înlocuiasc ă, treptat,
cu cele fundamentalist -islamice. Nici Egiptul nu a fost supus sanc țiunilor economice atunci
când a invadat și anexat o parte din Sudan (1993), fapt necunoscut d e opinia public ă
interna țională deoarece mass -media a ignorat atât invazia, cât și refuzul ONU de a o dezbate.
În 1993, sute de mii de oameni au fost uci și în diverse zone din Asia, Africa, America
Latin ă sau spa țiul fostei URSS f ără să se dea vreo "sanc țiune" interna țională. În schimb,
constat ă Y. Ramati, "comunitatea interna țională" devine brusc foarte dur ă atunci când
anumite interese legate de exploatarea petro lului sunt în joc, ca de pild ă în Irak, în 1990.
Embargoul, observa Ramati, nu f ăcea decât s ă prelungeasc ă războiul. Pentru c ă privând
popula ția Serbiei de hran ă, medicamente și benzin ă îl lipsea total și pe Izetbegovici de vreun
interes real pentru a pune cap ăt luptelor, deoarece el spera ca sârbii s ă fie sili ți să-i accepte
condi țiile. Se poate observa astfel c ă "Ruder & Finn…" nu reprezint ă decât un element ― este
adevărat, esen țial ― al unui întreg lan ț
Prin manipularea opiniei publice interna ționale, imaginea unor conflicte și popoare
uitregi devine în acest mod dependent ă de interese legate de petrol și financiare. "Ruder &
Finn…" nu face decât s ă-și ofere serviciile. Ea, ca și celelalte companii cu acela și profil,
comercializeaz ă imaginea interna țională a unor state. E un comer ț nou și foarte costisitor. Iar
deviza lor, dup ă cum s -a văzut, este: We are not paid to be moral! (Nu suntem pl ătiți să fim
morali!)…

Tehnici de manipulare
109

Rezisten ța la manipulare

După cum am v ăzut în capitolele precedente, toate strategiile și tehnicile de manipulare
sunt axate pe ob ținerea controlului asupra comportamentului, gândirii sau sentimentelor
subiec ților, într -o anumit ă situa ție social ă și pe parcursul unei anumite perioade de timp, în
vederea câ știgării unor avantaje substan țiale pentru artizanii manipul ării și în detrimentul
celor controla ți. Schimb ările urm ărite a fi produse în una dintre cele trei componente ale
identit ății subiec ților pot fi focalizate precis sau pot fi p ărți ale unui proces deosebit de
complex. Ele pot avea efecte imediate sau pot r ămâne în faz ă latent ă pentru a determina
ulterior muta ții radica le de mentalitate, pot fi induse în mod vizibil ori pe c ăi subtile, se pot
solda cu rezultate durabile în timp sau pot înregistra schimb ări doar pentru o anumit ă perioad ă
avută în vedere de manipulatori.
Deși unele metode de manipulare se bazeaz ă pe tehnic i "exotice" precum hipnoza,
administrarea de droguri sau de șocuri electrice, interven țiile chirurgicale pe creier, cele mai
multe strategii de ob ținere a unui control total asupra individului au în vedere tehnici "laice",
în majoritatea cazurilor extrem d e efi ciente. Ele se bazeaz ă pe exploatarea necesit ăților
fundamentale ale omului (nevoia de hran ă, de ad ăpost, de informare, de integrare într -un
anumit grup social ș.a.m.d.), în sensul cufund ării individului în anonimat, pentru a -l face mult
mai docil și mult mai dispus s ă se supun ă regulilor impuse de autorit ăți, indiferent de forma
sub care sunt percepute acestea.
Unii agen ți de manipulare fac parte dintr -un sistem institu ționalizat, guvernat de reguli
stricte, precum armata, cultele religioase, suprast ructurile guvernamentale și administrative,
institu țiile de înv ățământ, structurile de promovare a activit ăților comerciale etc, în timp ce
alții acționeaz ă în mod empiric, conform unor reguli nescrise sau bazându -se pe propria lor
experien ță de influen țare a indivizilor și chiar a maselor (profe ți, cerșetori, escroci ș.a.m.d.).
Tehnicile de manipulare se întâlnesc permanent, chiar și în cele mai banale momente ale
vieții. Mai mult ca sigur, fiecare dintre dumneavoastr ă a utilizat cel pu țin o dat ă în via ță
tehnica "trântitului -ușii-în-față", fără să știe că se nume ște astfel și că a fost studiat ă de
colective întregi de psihologi. Iar efectul a fost acela și cu cel ob ținut de speciali ști. Spre
exemplu, în cadrul celei mai obi șnuite târguieli de la pia ță sau d e la talcioc, atunci când a ți
dorit s ă cump ărați un produs, vânz ătorul v -a "trântit" de la bun început un pre ț evident mai
mare decât valoarea real ă a produsului și, bineîn țeles, decât a ți fost dumneavoastr ă dispus s ă
plătiți. La rându -vă, i-ați "trântit" un pre ț vizibil mai mic decât valoarea estimat ă. Jocul cererii
și ofertei a continuat pân ă la acordul asupra unui pre ț mediu care v -a satisf ăcut atât pe
dumneavoastr ă, cât și pe vânz ător.
Copiii, și ei, aplic ă de multe ori, instinctiv, metoda "piciorului -în-ușă", cerând p ărinților
să le ia un lucru minor, apoi altceva și iar altceva… Și nu doar copiii procedeaz ă așa. Probabil
de multe ori a ți avut senza ția că i-ați dat cuiva "un deget", pentru ca apoi respectivul s ă vrea
"toată mâna". În astfel de situa ții și nu numai, a ți încercat senza ții de nemul țumire, de
disconfort psihic, ceea ce reprezint ă tocmai manifest ările specifice disonan ței cognitive.

Bogdan Ficeac
110 Învățând s ă recunoa șteți astfel de st ări, știind cum s ă ajunge ți la cauzele lor intime, ve ți putea
să rezista ți manipul ărilor de orice fel. Sau majorit ății lor. Tocmai acesta este scopul
capitolului de fa ță.
Cum spuneam, presiunea diferitelor tipuri de manipul ări poate fi sesizat ă în cele mai
obișnuite secven țe ale vie ții. Impor tanța acordat ă relațiilor interuma ne, supunerea fa ță de
regulile de grup, emo ția produs ă de recompense sociale minore precum un zâmbet, un
compliment sau un gest prietenesc reprezint ă tocmai efectele manipul ărilor. Nu ne propunem
neapărat să calific ăm manipul ările drept "bune" sau "rele", ci dorim s ă oferim procedee de
recunoa ștere a lor, l ăsând apoi la latitudinea fiec ăruia apre cierile precum și opțiunea în ceea
ce prive ște supunerea sau nesupunerea fa ță de ele. Aceasta pentru c ă succesul influen țelor
sociale nedorite se bazeaz ă tocmai pe neputin ța individului de a le percepe în mod con știent și
a li se opune în consecin ță. Spre exemplu, regulile de protocol reprezint ă factori de inhibi ție
extraordinar de puternici pentru comportamentul firesc al omului obi șnuit. Uneori, disonan ța
cognitiv ă apărută în urma plas ării individului într -un mediu cu totul nou, guvernat de reguli
rigide, este atât de puternic ă, încât d ă naștere la manifest ări imposibil de controlat, precum
accelerarea b ătăilor inimii, transpira ția, tremurul vocii etc. Pentru a rez ista, individul încearc ă
disperat s ă se supun ă noilor reguli, f ără a se mai gândi m ăcar dac ă sunt neap ărat necesare sau,
mai mult, dac ă nu cumva ele sunt anume f ăcute pentru a -i reduce la t ăcere pe cei care gândesc
diferit sau vor s ă pună întreb ări.
Cu cât individul se preocup ă mai mult de a nu fi luat drept incult, plictisitor, prost sau
lipsit de orice talent, cu atât el este mai u șor de manipulat de c ătre cei care inten ționat îi induc
astfel de preocup ări pentru a -l distrage de la gândurile și întreb ările lui fire ști. În majoritatea
cazurilor, reflexul de supunere fa ță de regulile impuse de cei din jur este inoculat înc ă din
copilărie. Un "copil cuminte" vorbe ște numai când este întrebat, st ă la locul lui, nu îi
deranjeaz ă pe cei mari, e ascult ător. De mi c, individul se obi șnuiește cu supunerea fa ță de o
autoritate, reprezentat ă în primul rând de p ărinți, apoi de ceilal ți adul ți din familie sau de fra ții
mai mari, de profesori ș.a.m.d. El înva ță că este mult mai u șor să te supui, pentru a nu fi trimis
"la colț" (o form ă de izolare în fa ța a doi pere ți goi), ori chiar pedepsit mai aspru. Din nou, nu
calific ăm un astfel de sistem educa țional drept "bun" sau "r ău", îns ă câteva sfaturi generale
pot rezulta de aici. Niciodat ă să nu-i spune ți copilului: "e ști pro st", "e ști un neispr ăvit", "n -o
să iasă nimic din tine". Foarte pu țini se ambi ționeaz ă pentru a demonstra contrarul. Cei mai
mulți însă rămân cu un sentiment de inferioritate care îi poate urm ări toat ă viața, făcându -i
victime sigure ale manipulatorilor ca re așteaptă să exploateze tocmai astfel de sl ăbiciuni.
Lăsați copilul s ă pună chiar și cele mai ciudate întreb ări și răspunde ți-i întotdeauna f ără a-l
jigni. Dac ă întrebarea este chiar prosteasc ă, spune ți-i simplu: "e o întrebare proast ă", dar
niciodat ă "ești prost". Nu -l învățați să identifice întrebarea gre șită cu propria lui persoan ă. Nu-
i impune ți reguli f ără a i le explica. Înv ățați-l să gândeasc ă singur. Ave ți încredere în el,
respecta ți-l chiar dac ă ați optat pentru rolul de p ărinte autoritar. Înv ățați-l că respectul fa ță de
ceilal ți înseamn ă, în primul rând, respectul fa ță de sine însu și. În acela și timp nu -l răsfățați
necondi ționat, pentru c ă, mai târziu, va deveni extrem de vulnerabil la influen țele anturajului,
care, uneori, pot avea efecte negati ve foarte greu sau chiar imposibil de controlat.
Revenind la influen ța situa țiilor sociale obi șnuite, de multe ori ea poate fi mai puternic ă
decât influen ța exercitat ă în mod direct de c ătre cei mai versa ți manipulatori. De aceea
artizanii marilor manipul ări imagineaz ă strategii tocmai pentru crearea unor astfel de situa ții
sociale, în care individul este supus presiunilor grupului din care face parte. El realizeaz ă din
reflex c ă este mult mai u șor să te supui regulilor grupului decât s ă le încalci și se ad apteaz ă
situației respective imitând comporta mentul celor din jur, f ără a mai încerca s ă analizeze cu
detașare respectivele reguli.

Tehnici de manipulare
111 Se ajunge astfel la problema fundamental ă: "Care este cea mai bun ă cale pentru a rezista
manipul ărilor?" La prima vedere, s oluția ideal ă ar fi izolarea total ă de societate. În acest fel
individul se poate deta șa complet de influen țele exterioare. Metoda a fost aplicat ă de unii
sihaștri, care s -au retras departe de civiliza ție, au refuzat orice contact cu semenii și și-au
dezvo ltat propria lor filozofie de via ță, după ani întregi de suferin ță. Metoda îns ă nu poate fi
generalizat ă pentru c ă omul este, în primul rând, o fiin ță social ă. Ar exista și o variant ă mai
rezonabil ă a izol ării: individul continu ă să trăiască în societate, dar se poate deta șa emo țional
de anumite aspecte ale vie ții. Deta șarea îns ă atrage dup ă sine pierderea suportului social
reprezentat de familie, de persoanele iubite, prieteni, colegi, care, întâmpina ți tot timpul cu
răceală, vor ajunge s ă evite contactul direct cu in dividul. Treptat, sentimentul de singur ătate
se va amplifica, putând duce chiar la apari ția unor manifest ări paranoide.
Ne afl ăm astfel în fa ța unui veritabil paradox. Deta șarea de societate, pentru a evita orice
contact prin intermediul c ăruia am putea fi manipula ți, este absurd ă. În acela și timp,
implicarea total ă, sincer ă, plină de pasiune în via ța social ă ne poate face extrem de vulnerabili
la influen țele exercitate de artizanii manipul ării.
Și totu și, omul este o fiin ță social ă. Marile sal e împliniri se pot atinge numai în cadrul
societ ății. Fiecare dintre noi dore ște să experimenteze cele mai profunde sentimente, s ă aibă
prieteni de n ădejde, s ă poată acționa a șa cum îi dicteaz ă inima, s ă-și trăiască viața din plin.
Acest lucru poate fi rea lizat și fără a cădea victim ă manipul ărilor prezente în fiecare moment
al existen ței noastre, utilizându -se o a treia cale, prin care paradoxul de care vorbeam mai sus
poate fi evitat. În acest sens, nu mai este vorba de a alege între deta șare și implicare , ci de a
alterna cele dou ă stări, astfel încât perioadele de tr ăire la cote înalte s ă fie urmate de scurte
intervale de deta șare. Din când în când este bine s ă încerc ăm o deta șare total ă de problemele
zilnice și să ne anali zăm "la rece" ac țiunile, sentim entele, alternativele alese într -o situa ție sau
alta, pentru a g ăsi cele mai bune solu ții pentru viitor. Oscilarea permanent ă între ace ști doi
poli (deta șarea și impli -carea) este singura modalitate de a evita, pe cât posibil, manipul ările
zilnice.
Evident , se pune problema când s ă ne analiz ăm via ța ,4a rece" și când s ă trăim din plin.
Pentru c ă nu trebuie s ă ajungem obseda ți de pericolul manipul ărilor. Acestea au existat, exist ă
și vor exista, cât timp va fiin ța societatea uman ă. Ceea ce ne intereseaz ă este ca ele s ă nu ne
transforme în sclavii unor indivizi lipsi ți de scrupule, s ă nu ne lipseasc ă de bucuriile simple
ale vie ții, să nu ne transforme în ni ște "legume".
Unii î și aleg timpul deta șării seara, înainte de culcare. Un fost profesor universitar al
subsemnatului spunea, cu toat ă serio zitatea, c ă în perioada studen ției sale obi șnuia s ă-și pună
căciula pe mas ă, în fa ța patului, și să-i vorbeasc ă înainte de a adormi. O considera ca pe un
alter ego al s ău, și în cadrul acelui "dialog" -monolog recapitula tot ceea ce f ăcuse în timpul
zilei, și bune și rele, pentru a analiza consecin țele și a alege cea mai bun ă soluție pentru a
doua zi. Este un exemplu. Uneori îns ă problemele sunt complexe și "analiza de sear ă" poate
conduce spre insomnii cu efect stresant.
Nu poate fi dat ă o rețetă general ă, însă exist ă diverse mo dalități pentru a ne da seama
imediat când se impune momentul de deta șare. Profesorul Philip Zimbardo și colega sa Susan
Andersen, de la Universitatea Stanford, California, au desf ășurat numeroase studii, în urma
cărora au cristalizat principalele metode prin care putem identifica momentele în care suntem
supuși manipul ărilor. De asemenea, ei arat ă cum ne putem deta șa în astfel de momente și, mai
ales, care sunt principalele strategii de a rezista i nfluen țelor.

Bogdan Ficeac
112 În continuare vom trece în revist ă cele mai importante asemenea strategii, împreun ă cu
câteva exemple pentru fiecare.

Identificarea discontinuit ăților
De obicei, marile minciuni sunt ascunse sub un înveli ș de aparent ă normalitate. Și totu și
"camuflajul" nu poate fi niciodat ă perfect. Întotdeauna, mai devreme sau mai târziu, apare
ceva "în neregul ă", ceva ce "nu se potrive ște". De fiecare dat ă, astfel de momente trebuie s ă
reprezinte pentru noi semnale de alarm ă.
Jim Jones, liderul sectei Templul poporului, cel care a determinat sinuciderea colectiv ă a
peste nou ă sute de oameni, le promitea adep ților s ăi o via ță idilic ă în jungla Guyanei: climat
blând, mâncare din abunden ță, munc ă ușoară, sănătate și viață veșnică. Realitatea a fost exact
pe dos: climat ucig ător, munc ă extenuant ă, hran ă insuficient ă, țânțari, boli, decese. Unii dintre
sectan ții care nu fuseser ă încă subjuga ți total voin ței lui Jones și-au dat seama înc ă din
momentul sosirii în Guyana c ă promisiunile pastorului sunt vorbe în vâ nt. Și totu și marea
majoritate a adep ților nega eviden țele și credea nestr ămutat în cuvintele lui Jones care le
spunea c ă, oricum, via ța lor putea fi considerat ă un rai în compara ție cu "infernul" ce pusese
stăpânire pe lume. Cei care au reu șit să se salva ze înaintea tragediei finale au fost tocmai cei
care și-au dat seama c ă "ceva nu se potrive ște", c ă exist ă o discrepan ță evident ă între
promisiunile pastorului și realitatea înconjur ătoare. La rândul s ău, Richard Clark, cel care a
condus prin jungl ă un gru p de evada ți din Jonestown, chiar în diminea ța de dinaintea
tragediei, spunea: "Înc ă de când am coborât din avion am sim țit că nu era în regul ă ceva."
Regimurile comuniste au colapsat atunci când tot mai mul ți oameni au început s ă simtă
discrepan țele uria șe dintre promi siunile în ălțătoare ale ideologilor și înrăutățirea continu ă a
traiului de zi cu zi.
O escrocherie de propor ții, descris ă într-un cotidian românesc la începutul lui 1996, a
eșuat din cauza unui am ănunt minor ce a atras aten ția uneia dintre p otențialele victime. Astfel
conducerea unei regii autonome din Bucure ști a intrat în contact cu un grup de oameni de
afaceri români și italieni, care urm ăreau încheierea unor contracte fabuloase cu respectiva
regie. Ei sus țineau c ă vor contribui cu sute de milioane de dolari, ceea ce, evident, reprezenta
o șansă unică pentru viitorii lor parteneri. La un moment dat, unul dintre negociatorii regiei
autonome a observat c ă un membru important al celuilalt grup nu are c ărți de vizit ă. Scăpare
minor ă, dar de nea cceptat pentru un om de afaceri serios. Convins c ă "nu se potrive ște ceva",
negociatorul a dispus verificarea partenerilor, care s -au dovedit a fi ni ște escroci.
Exemplele sunt nenum ărate, dar esen ța problemei r ămâne una singur ă. Atunci când
simțim că "nu se potrive ște ceva", c ă "nu e în regul ă ceva", c ă "nu merge ceva", este
momentul s ă ne deta șăm și să analiz ăm lucrurile lucid, cu obiectivitate și calm, pentru a vedea
care este sursa real ă a respectivei discontinuit ăți. Trebuie s ă-i judec ăm și să-i evalu ăm pe cei
cu care intr ăm în contact nu numai dup ă ceea ce spun, ci și după ceea ce fac. Iar când distan ța
de la vorb ă la fapt ă este considerabil ă, înseamn ă că "nu merge ceva". Foarte mul ți escroci î și
datoreaz ă succesele unei abilit ăți înnăscute de a -și învălui interlocutorii în vorbe frumoase și
în promisiuni ce nu au nici o leg ătură cu realitatea.

Tehnici de manipulare
113 În general, când sim țim că în adâncul sufletului nostru persist ă o nemul țumire (semn al
disonan ței cognitive), înseamn ă că este momentul unei analize "la rece" a situa ției în care ne
aflăm, pentru a lua cât de repede posibil o decizie în privin ța viitorului. Neglijarea acestor
nemul țumiri interne, ignorarea lor conform principiului "las ă că trece" ne pot duce uneori în
situații ce par f ără scăpare. În fond, libert atea de op țiune, în adev ăratul sens al cuvântului,
impune mai întâi analiza obiectiv ă a situa ției, pentru ca abia dup ă aceea s ă fie c ăutată soluția
optim ă.
Alternând tr ăirile intense cu momentele de deta șare destinate analizelor, ne putem
dezvolta un anume scepticism și un sim ț critic în m ăsură să ne ofere posibilitatea de a depista
la timp influen țele nedorite c ărora le suntem supu și.

Observarea normalit ății aparente
Cele mai eficiente tehnici de manipulare se bazeaz ă pe crearea unei aparen țe de
normal itate. Pentru a avea succes, agen ții de influen ță trebuie s ă acționeze în a șa fel încât s ă
nu atrag ă atenția celor din jur. Raportându -ne la subcapitolul precedent, ei sunt foarte aten ți să
nu le dea ocazia celorlal ți de a observa c ă "nu se potrive ște ceva ". Cer șetorii, chiar și când
venitul lor lunar îl dep ășește de câteva ori pe cel mediu pe economie, se îmbrac ă întotdeauna
în zdren țe, umbl ă murdari, î și pun în eviden ță rănile (de multe ori inten ționat) pentru a stârni
mila trec ătorilor. Marii escroci se îmbrac ă întotdeauna elegant, folosesc un limbaj elevat, se
comport ă aidoma oamenilor de afaceri veritabili. De multe ori, poten țialele victime nici nu
mai verific ă identitatea celor cu care stau de vorb ă de team ă să nu-i "ofenseze". Întotdeauna
cei care î și asum ă o alt ă identitate încearc ă să se comporte, s ă vorbeasc ă, să se îmbrace
precum cei pe care îi imit ă, pentru ca poten țialelor victime s ă le fie indus sentimentul de
normalitate menit s ă adoarm ă vigilen ța.
Comportamentul civilizat, respectul și sentim entele de prietenie fa ță de cei din jur nu sunt
echivalente cu a le acorda, necondi ționat, o încredere absolut ă. Întotdeauna, un minim sim ț
critic este bine venit. Chiar și cei mai apropia ți nouă tind, uneori, s ă ne exploateze sl ăbiciunile
pentru a -și sati sface un interes, sau cum spun b ătrânii, încearc ă "să ne apuce un deget, pentru
a ne lua toat ă mâna".
La nivel macrosocial, toate regimurile, indiferent de ce orientare ar fi acestea, încearc ă să
induc ă oamenilor obi șnuiți sentimentul de normalitate, în m ăsură să justifice ac țiunile
guvernamentale și să confere un spor de autoritate suprastructurii. Acest lucru se realizeaz ă, în
principal, prin controlul informa țiilor, în anii cincizeci, guvernul Statelor Unite a refuzat s ă
avertizeze cet ățenii din Nevada a supra pericolului c ăderilor radioactive produse în urma
testelor nucleare. Oamenii au crezut în starea de formalitate" și nu și-au părăsit așezările,
pentru ca abia mult mai târziu s ă fie dezv ăluită inciden ța crescut ă a cazurilor de cancer din
Nevada.
În cazul accidentului nuclear de la Cemobîl, autorit ățile au refuzat s ă ofere informa ții
opiniei publice, iar când dezastrul nu a mai putut fi ascuns, au încercat s ă-l minimalizeze cât
de mult posibil. Echipele de interven ție nu au fost avertizate asupra peric olului real la care se
expun, locuitorii din împrejurimi au fost lini știți cu comunicate false, iar dup ă zece ani s -a
dovedit c ă mii de oameni au murit nevinova ți, în chinuri groaznice, tocmai din dorin ța
guvernului de a p ăstra aparen ța de "normalitate", p entru a nu -și șifona "imaginea".

Bogdan Ficeac
114 În România postrevolu ționară, și nu numai, cuvântul de ordine în toate ministerele este
păstrarea secretului asupra tuturor neîmplinirilor și eșecurilor, pentru a da impresia popula ției
că tranzi ția decurge "normal". De cât e ori ziarele independente public ă documente
compromi țătoare la adresa suprastructurii, prima m ăsură este demararea unei anchete pentru a
se depista scurgerea de informa ții. Din p ăcate, în majoritatea cazurilor, aceasta r ămâne și
singura m ăsură luată de gu vernan ți. De multe ori, încrâncenarea autorit ăților de a p ăstra
aparen ța de normalitate ajunge s ă frizeze absurdul. Astfel, dup ă revolu ția din decembrie 1989,
România a fost zguduit ă de demisiile r ăsunătoare ale unor importan ți func ționari de stat ( șeful
Gărzii Financiare, șeful Inspectoratului General de Poli ție, șeful Serviciului de
Contrainforma ții al Armatei etc), care au încercat, prin gesturile lor, s ă arate c ă "nu merge
ceva în țară", respectiv c ă fenomenul corup ției a cuprins cele mai înalte stratur i ale
suprastructurii. Reac ția Puterii, în toate aceste cazuri, a fost debarasarea de ace ști func ționari
incomozi, care au stricat impresia de "normalitate". Son dajele de opinie arat ă că efectul a fost
exact contrar celui urm ărit de autorit ăți. Omul obi șnuit resimte tot mai acut pericolul
corup ției, al coagul ării structurilor crimei organizate în sferele înalte ale Puterii, în ciuda
mesajelor lini știtoare venite "de sus", conform c ărora, "totul este normal".
Revenind la presa independent ă, în orice stat c ivilizat, ea este considerat ă "câinele de
pază al democra ției", în sensul c ă menirea ei este aceea de a sanc ționa prompt orice
discontinuitate, orice fapt "ce pare în neregul ă". Din acest motiv, presa se afl ă într -o
permanent ă opozi ție cu tendin ța autorit ăților de a p ăstra aparen ța de normalitate. Iar acuzele
venite din partea autorit ăților, conform c ărora ziarele independente sunt vinovate de imaginea
proast ă a suprastructurii în ochii cet ățenilor, pentru c ă nu reflect ă în paginile lor și faptele
pozitive (câte ar fi acestea), nu reprezint ă decât tot o tehnic ă de manipulare (cea a " țintelor
false"), prin care se încearc ă transferarea e șecurilor autorit ăților în sarcina presei, în realitate,
responsabilitatea pentru imaginea proprie revine în întregime autor ităților, în timp ce menirea
ziarelor independente, dup ă cum spuneam, este aceea de a observa discontinuit ățile, pentru a -i
oferi cititorului posibilitatea s ă analizeze obiectiv situa țiile și să se poat ă hotărî în perfect ă
cunoștință de cauz ă cu ce forma țiune politic ă va vota atunci când va veni vremea alegerilor.
Un alt exemplu de aplicare a acestei tehnici privind "aparen ța de normalitate" în România
postdecembrist ă este dat de interviurile acordate presei de c ătre cei incrimina ți în raportul
"Apartamentu l" (raport efectuat de o comisie parlamentar ă special ă, având ca obiect
repartizarea ilegal ă de locuin țe unor înal ți demnitari). Cei intervieva ți au r ăspuns cu
nonșalanță că ei au ob ținut locuin țele în mod "normal", ca urmare a unor cereri f ăcute, "ca tot
omul", forurilor în drept s ă acorde respectivele spa ții locative. În acest caz, aparen ța de
normalitate a fost contrazis ă flagrant de criza de locuin țe existent ă în România acelei
perioade. Cei incrimina ți au utilizat respectiva tactic ă tocmai pentru a asc unde traficul de
influen ță și ilegalit ățile prin care și-au ob ținut locuin țele și, din p ăcate, ca în multe alte cazuri
flagrante, nu s -a luat nici o m ăsură în privin ța lor. Spunem din p ăcate, pentru c ă perpetuarea
unei asemenea st ări are repercusiuni mult mai grave decât ar p ărea la prima vedere. Treptat, în
conștiința public ă se insinueaz ă ideea c ă adev ărata stare de "normalitate" în România este cea
în care structurile crimei organizate se afl ă la putere, în care orice ilegalitate este permis ă dacă
ai "sp atele asigurat". Oamenii ajung la concluzia c ă este mult mai simplu și mai profitabil s ă
îți cauți protectori pentru a înc ălca legea, decât s -o respec ți. Se creeaz ă astfel un nou sistem de
valori, o nou ă mentalitate, ce nu au nimic comun cu cele existente în țările cu democra ție
autentic ă. Iar trecerea spre o normalitate real ă va fi mult mai grea și mai chinuitoare. Dac ă va
mai fi vreodat ă…
Revenind la modalit ățile propriu -zise de detectare a normalit ății aparente în via ța de zi cu
zi și la strategiile de evitare a influen ței manipulatorilor în astfel de cazuri, trebuie remarcat ă
dificultatea și caracterul complex al acestora. Artizanii manipul ării depun eforturi

Tehnici de manipulare
115 considerabile pentru a evita apari ția oric ărei discontinuit ăți. Și totu și posibilit ăți de ap ărare
există. Respectarea unor reguli de protocol foarte rigide nu impune neap ărat supunerea
necondi ționată față de acestea. Respectarea oric ăror legi, norme și regulamente, scrise sau
nescrise, nu înseamn ă abandonarea judec ării lor cu un ochi critic, mai al es în cazurile în care
ele afecteaz ă, chiar și într -o mic ă măsură, drepturi fundamentale precum cele la liber ă
exprimare, asociere sau informare. Testarea unor asemenea reguli se poate face printr -o
minor ă încălcare a lor pentru a observa consecin țele. Dac ă reac ția este dispropor ționat de
mare și de violent ă, înseamn ă că "nu e în regul ă ceva" și trebuie s ă reevalu ăm situa ția,
eventual prin adunarea unor informa ții suplimentare referitoare la cei cu care am intrat în
contact sau la respectiva situa ție social ă.
În general, o anumit ă relaxare dublat ă de un spirit nonconformist sunt necesare în
asemenea situa ții pentru p ăstrarea capacit ății de analiz ă lucid ă, în m ăsură să sesizeze aparen ța
de normalitate.

Sesizarea falsei similarit ăți
Marii artizani ai manip ulării nu se mul țumesc doar cu controlul total al victimelor. Ei
devin cei mai buni prieteni ai acestora, le capteaz ă afecțiunea și respectul, putând astfel s ă le
influen țeze mult mai eficient.
Cu trei decenii în urm ă, în Statele Unite, un anume George Whi tmore Jr. a recunoscut
asasinarea a doi activi ști sociali ști, dup ă ce fusese supus unor interogatorii îndelungate. El nu
numai c ă a scris o m ărturisire de șaizeci și una de pagini, dar a dorit s ă-și exprime în mod
public admira ția față de anchetator, pe ca re ajunsese s ă-l respecte mai mult decât pe propriul
lui părinte. Pentru anchetator, aceste sentimente de admira ție reprezentau dovada suprem ă a
abilității sale de a intra "pe lungimea de und ă" a acuzatului, de a -i capta încrederea și de a -l
determina, în cele din urm ă, să facă mărturisiri complete. Evenimentele ulterioare au
demonstrat f ără dubiu c ă Whitmore fusese adus în situa ția de a recunoa ște un dublu asasinat
pe care, de fapt, nu el îl comisese!
Pentru a fi eficien ți, manipulatorii încearc ă, în primu l rând, "s ă se bage sub pielea"
victimei. Ei imit ă felul de a se comporta al celuilalt, îi împ ărtășesc idealurile și temerile, îi
capteaz ă încrederea și prietenia. Apoi, aten ția se mut ă imperceptibil dar continuu spre zona ce
îl intereseaz ă pe manipulator. Victima se mi șcă mai greu, îns ă încrederea pe care deja o are în
noul prieten o face s ă nu sesizeze deplasarea, mai ales când partenerul știe exact când s ă
foloseasc ă un gest prietenesc sau un zâmbet de încurajare. În final, victima sufer ă o
transformare complet ă, de care nici m ăcar nu -și dă seama. Variante ale unor asemenea
procedee se întâlnesc, spre exemplu, în rela ția dintre anchetator și deținut sau între de ținut și
colegii s ăi de celul ă, veterani, în cadrul procedeelor de sp ălare a creierului despre care am
vorbit într -un capitol anterior.
Dar falsa similaritate apare și în situa ții dintre cele mai simple, când manipulatorul
acționeaz ă uneori din instinct, f ără un plan dinainte stabilit. În subcapitolul precedent
vorbeam despre legarea unor prietenii. Fiecăruia dintre noi i se pare "normal" ca noul amic s ă
aibă acelea și idealuri, acelea și obiceiuri, acela și mod de a se îmbr ăca sau de a vorbi. Într -un
anume fel ne recunoa ștem în el, primim o confirmare a faptului c ă ceea ce facem, gândim sau
simțim noi este corect, de vreme ce și alții se manifest ă la fel. Treptat, încrederea pe care o

Bogdan Ficeac
116 avem în noi în șine se transfer ă asupra noului prieten, iar spiritul critic se diminueaz ă tot mai
mult. Devenim astfel victime u șoare ale celor care folosesc aceast ă tehnic ă a falsei
similarit ăți.
Pentru a ne feri de astfel de situa ții este necesar s ă analiz ăm cu aten ție comportamentul
noului partener de rela ție, să vedem dac ă supraliciteaz ă într-un anume context și de ce, s ă
facem diferen ța între ceea ce vorbe ște sau promit e și ceea ce face cu adev ărat, să-i cerem, din
când în când, câte o dovad ă cât de mic ă, dar concret ă, de prietenie.
Este adev ărat că exacerbarea unui asemenea comportament critic fa ță de orice nou ă
cunoștință ar putea s ă ne împiedice s ă trăim din plin. Per manenta neîncredere în ceilal ți,
bănuielile, teama de a nu fi în șelați nu pot r ămâne nesesizate prea mult timp de c ătre cei din
jur și ar putea s ă ne izoleze. Probabil, în marea majoritate a cazurilor, este mai bine s ă-i
privim pe oameni cu încredere, chia r cu riscul de a fi dezam ăgiți mai târziu. Pentru c ă toate
astea țin, în ultim ă instan ță, de farmecul vie ții. De fapt, secretul supravie țuirii decente nu
const ă în a ne comporta ca și cum am tr ăi într -o lume de du șmani, ci de a înv ăța din gre șelile
noastre și ale celorlal ți Acceptând c ă am gre șit în anumite situa ții, chiar și numai pentru faptul
că ne-am lasat am ăgiți, ne va fi mult mai u șor, dup ă aceea, s ă ne ferim.

Identificarea competen ței aparente
Dincolo de credibilitatea real ă a unei persoane, pe cei din jur îi impresioneaz ă
competen ța, încrederea și siguran ța de sine pe care aceasta o manifesta. Oamenii puternici
fascineaz ă nu numai prin ceea ce spun, ci și prin tonalitatea vocii, prin gesturi, prin postur ă.
Cineva care se uit ă direct în ochii int erlocutorului, st ă foarte aproape de acesta și vorbe ște
răspicat, reu șește foarte u șor să se impun ă.
Pe de alt ă parte, cei u șor influen țabili manifest ă o perma nentă stare de incertitudine, atât
prin ceea ce spun, cât, mai ales, prin ceea ce nu spun. Ezit ări minore precum pauzele în
vorbire sau bâlbâielile pot fi u șor de manipulat pentru c ă ele exprim ă, în acel moment, o
judecat ă confuz ă, deci o vulnerabilitate sporit ă a celui în cauz ă. Multe dintre manualele
destinate vânz ătorilor din țările occidentale le oferă acestora sfaturi privind exploatarea celor
mai neînsemnate gesturi și ezitări ale poten țialilor cump ărători.
Foarte mul ți manipulatori î și creeaz ă cu aten ție o imagine de indivizi puternici,
competen ți, siguri pe ei în șiși, destinat ă să-i intimideze pe cei cu care vin în contact. Liderii
sectelor extre miste î și construiesc o aur ă de mister indescifrabil în jurul lor, folosesc un limbaj
specific, "accesibil doar ini țiaților" (chiar dac ă nu semnific ă nimic concret), tocmai pentru a -i
putea subjuga mul t mai u șor pe novici. Conduc ătorii sistemelor totalitare, de ase menea, î și
bazeaz ă ideologia pe "fundamente științifice", se comport ă ca veritabile figuri mesianice, mai
presus de orice b ănuială, se erijeaz ă în de ținători ai adev ărului absolut, dincolo de
"înțelegerea" maselor de manevr ă. Pân ă și cele mai nesemni ficative gesturi sunt supuse
necesit ății de a -și crea o imagine de competen ță absolut ă. Astfel orice activist este obi șnuit
din start s ă se adreseze celor din afara ierarhiei, indiferent de vârsta sau competen ța real ă a
acestora, cu "tu", "m ăi" sau chiar s ă folo seasc ă expresii triviale pentru a -și demonstra
"superioritatea".

Tehnici de manipulare
117 Puteți să încerca ți și singuri un experiment. Atunci când un func ționar v ă vorbe ște tăios,
la per tu, r ăspunde ți-i în acela și fel. De multe ori îl ve ți vedea cum î și îndulce ște tonul vocii și
trece la pronumele de polite țe.
Cum se poate rezista unor situa ții în care cei cu care venim în contact exercit ă o putere de
fascina ție greu de evitat? Primul pas este acela de a analiza r ăspunsurile "programate" pe care
aceștia le a șteaptă de la noi și de a refuza rostirea lor în caz c ă nu sunt justificate. Niciodat ă nu
trebuie s ă accepta ți un lucru ce vi se pare "ciudat" doar din cauza presiunii și a insisten țelor
celuilalt. În marea majo ritate a cazurilor, o amânare este bine venit ă pentru judecarea la rece a
situației. În acela și timp, refuzul de a accepta necondi ționat premisele impuse de cineva, cu
aparen ță de credibilitate sau competen ță, vă poate stimula încre derea în propria
dumnea voastr ă persoan ă, echilibrul și gândirea lucid ă.
Dacă vă considera ți o persoan ă ușor influen țabilă, gândi ți-vă că totuși fiecare fiin ță
uman ă, cu calit ățile și defectele ei, este unic ă în felul s ău. Poate c ă tocmai cei care vi se par
puternici au la rândul lor sl ăbiciuni ascunse, mult mai grave decât simpla dumneavoastr ă
timiditate, de care ei încearc ă să profite. Reacti -vați-vă în memorie un episod din via ța
dumneavoastr ă în care v -ați simțit puternic( ă), în care v -ați bucurat de respectul și admira ția
celor din jur. P ăstrați aceast ă imagine numai pentru dumneavoastr ă, ca pe un secret intim, și
gândi ți-vă la ea ori de câte ori ve ți încerca un sentiment de sl ăbiciune. Va fi dovada de
necontestat c ă puteți fi o persoan ă puternic ă, la fel cu cei care v ă fascin ează într-un moment
sau altul al vie ții, sau chiar mai presus de ei. Nu v ă mai gândi ți la amintirile nepl ăcute,
elimina ți incertitudinile și analizele interioare descurajante. Concentra ți-vă atenția asupra a
ceea ce ave ți de f ăcut în mod concret, în loc s ă vă pierde ți timpul cu tot felul de îndoieli fa ță
de propria dum neavoastr ă persoan ă. Asemenea dialoguri interne v ă pot face extrem de
vulnerabil( ă) în fa ța manipulatorilor care știu extrem de bine cum s ă le observe și să le
exploateze.
Acționând, analizân d, negociind, refuzând s ă colabora ți sub presiune, ve ți fi mult mai
greu de influen țat.

Sesizarea confuziei cognitive
De multe ori, la nivel macrosocial, dar nu numai, indivizii sunt integra ți unei "lumi mai
bune" prin exploatarea erorilor din vechiul mod de via ță, dar, mai ales, prin controlul
informa țiilor. Artizanii manipul ării apeleaz ă la analogii false, la distorsiuni semantice, la
etichet ări retorice, ajungând pân ă la rescrierea istoriei sau la "reinventarea" unor științe
fundamentale, pentru a mo tiva noul sistem social. În acest mod, individul e împiedicat s ă
perceap ă realitatea a șa cum este, limitându -se la a tr ăi într -o lume iluzorie, în care simbolurile
înlocuiesc concretul.
În coagularea societ ăților bazate pe ideologia comunist ă, un rol funda mental l -a avut
reconsiderarea istoriei, pe principiul orwellian, conform c ăruia "cel care controleaz ă prezentul
controleaz ă trecutul, iar cel care controleaz ă trecutul controleaz ă și viitorul". În capitolul
dedicat sistemelor totalitare am v ăzut, pe larg, cum s -a acționat pentru crearea "omului nou",
pentru impunerea unei noi mentalit ăți, pentru redefinirea culturii ș.a.m.d. Îns ă utilizarea
confuziei cognitive se aplic ă și în cazuri de manipul ări medii sau mici, pentru a câ știga
controlul asupra individulu i.

Bogdan Ficeac
118 În general, ori de câte ori sesiza ți că o explica ție este neclar ă, că unele generalit ăți sunt
extrem de vagi, c ă mesajele transmise de diver și vorbitori sunt retorice, confuze ori
neconforme cu realitatea, înseamn ă că "nu merge ceva". În majoritatea caz urilor, pentru a
escamota realitatea sau pentru a -și ascunde obiectivele reale, diver și indivizi încearc ă să
apeleze la noi construc ții semantice, la etichet ări neobi șnuite sau la teorii cu aparen ță de
fundamentare științifică. Spre exemplu, pentru c ă tran ziția în România postrevolu ționară a
înregistrat nenum ărate poticneli, ea a fost calificat ă drept "original ă", aceast ă etichet ă fiind
consi derată suficient ă pentru a motiva e șecurile "inevitabile", dar și pentru a induce ideea c ă,
deși "original ă", tranzi ția exist ă și avanseaz ă triumfal. Nici unul dintre utilizatorii acestei
etichete nu a explicat vreodat ă, în mod concret, ce în țelege prin termenul de "original". Dac ă
analiz ăm programele partidelor de pe scena politic ă româneasc ă vom vedea c ă multe, chiar și
dintre cele cu aderen ță semnificativ ă la electorat, nu au o doctrin ă clară, aceasta fiind înlocuit ă
cu generalit ăți extrem de vagi și de confuze. Și exemplele pot continua la nesfâr șit.
Pentru a sc ăpa de tentativele de influen țare prin inducerea unor as tfel de confuzii
cognitive, cea mai eficient ă cale este aceea de a pune mereu întreb ări. Atunci când ceva vi se
pare neclar, întreba ți până vă lămuriți. Foarte mul ți agen ți de influen ță încearc ă evitarea unor
răspunsuri concrete prin crearea unui sentiment de jen ă în interiorul celui care este nel ămurit.
Fie indirect, printr -o privire sever ă sau ironic ă, fie direct, prin fraze, uneori chiar brutale, de
genul: Ești prea prost s ă înțelegi! Cum po ți să pui asemenea întreb ări? Te credeam mai
deștept! E ști prea nervos ca s ă judeci cu luciditate! ș.a.m.d. În astfel de cazuri, cel mai indicat
este s ă aplica ți "metoda Ion Roat ă", întrebând la modul foarte nevinovat: Domnule, explica ția
dumneavoastr ă este excelent ă, dar prea elevat ă pentru mine. A ți putea s ă repeta ți concret, în
câteva cuvinte, ce a ți vrut s ă spune ți? Evident, în func ție de situa ție și de interlocutor, pute ți
folosi un ton serios sau mucalit, pute ți reformula întrebarea, pute ți găsi alte variante. Esen țial
este s ă întreba ți.

Sesizarea confuziei em oționale
Cel mai puternic instrument de manipulare a individului este apelul la sentimentele sale.
Artizanii manipul ării elaboreaz ă strategii, uneori extrem de complexe, pentru a trece de
bariera ra țiunii c ătre emo țiile individului, pentru a -i exploata cel e mai ascunse dorin țe sau
temeri, mergând pân ă la activarea instinctului fundamental de conservare. Ei urm ăresc cu
atenție ce anume a șteaptă subiec ții într -o anume situa ție social ă, care sunt sursele de team ă
sau de inducere a unui sentiment de vinov ăție, ce interese sau dorin țe intime se manifest ă, mai
mult sau mai pu țin vizibil, la un anumit moment dat. Cunoscând toate acestea, este foarte u șor
apoi pentru manipulatori s ă vină în întâmpinarea necesit ăților emo ționale ale indivizilor, s ă le
cucereasc ă încrederea și să-i subjuge, f ără ca ei s ă-și dea seama. Sau dac ă reali zează că au fost
manipula ți, de cele mai multe ori este prea târziu pentru a mai face ceva.
Diane Louie, o supravie țuitoare a tragediei din jungla Guyanei (a f ăcut parte din grupul
de fuga ri, condus prin jungl ă de Clark, în diminea ța de dinaintea masacrului), povestea o
amintire dureroas ă din via ța ei. Într -o zi s -a îmboln ăvit din cauza unui virus intestinal și a fost
dusă la infirmeria din Jonestown. Ceva mai târziu, Jim Jones a venit la p atul ei și a întrebat -o:
Cum te mai sim ți? Ea s -a cufundat în p ături, evitând s ă-l priveasc ă în ochi. Ai vrea s ă
mănânci ceva anume?, a continuat Jones. Diane și-a amintit atunci de locuin ța ei mizerabil ă,
de gândacii din mâncare, de munca istovitoare, de toate promisiunile cu care Jones i -a înșelat
pe ea și pe ceilal ți și a răspuns: Nu. Totul e în regul ă. Mă simt mai bine. Mult mai târziu avea

Tehnici de manipulare
119 să declare: Am știut atunci c ă, dacă acceptam vreo favoare, i -aș fi apar ținut pentru totdeauna.
De aceea n -am vrut să-i datorez nimic. Cum spuneam, Diane Louie a fost unul dintre foarte
puținii supra viețuitori ai tragediei finale.
În sistemele totalitare, o strategie extrem de complex ă este pus ă în mi șcare pentru
exploatarea sentimentului de vinov ăție. Sunt imaginate noi p ăcate, se întocmesc dosare,
individul este permanent amenin țat cu ceea ce ar putea s ă i se întâmple dac ă nu respect ă
normele impuse de regim. Dar strategia este aplicat ă, în continuare, și dup ă colapsul
respectivelor sisteme. În România postrevolu ționară, șantajul a devenit o veritabil ă politic ă de
stat. Primul val a fost reprezentat de amenin țările cu publicarea dosa relor întocmite de
securitate. Cum, între timp, opinia public ă și-a pierdut interesul fa ță de trecutul mai mult sau
mai pu țin tulbure a l diferitor personalit ăți, s-a trecut la cel de -al doilea val, repre zentat de
amenin țarea cu dosarele penale. În mod voit, pe de o parte s -a perpetuat haosul legislativ, iar
pe de alta aparatul de justi ție a fost f ăcut ineficient prin aruncarea lui într -o criză fără
precedent. În acest mod, declan șarea urm ăririi penale, în marea majoritate a cazurilor în care
sunt implicate personalit ăți impor tante, a r ămas în întregime la latitudinea celor afla ți la
putere. În consecin ță, ori de câte ori interesele Puter ii o cer, dosarele penale ale unor opozan ți
sunt trimise justi ției. În acela și timp, când ace leași interese o cer, procesele sunt stinse și
afacerile mu șamalizate pân ă la noi ordine.
Dar manipul ările bazate pe confuzia emo țională nu se limiteaz ă numai la exploatarea
sentimentelor de vin ă sau de team ă. Extrem de subtil ă este exploatarea dorin țelor intime ale
indivizilor. O locuin ță confortabil ă, o deplasare în str ăinătate, o func ție important ă ș.am.d.,
oferite la momentul oportun, pot crea sentimente de rec unoștință extrem de puternice, prin
care chiar și cei mai aprigi du șmani pot fi redu și la tăcere. De asemenea, diversele cadouri,
atragerea în anumite afaceri, în care mirajul banilor poate întuneca ra țiunea, pot deveni mai
târziu instrumente extrem de efi ciente pentru șantajul sentimental și chiar pentru cel cu
conota ție penal ă.
Necesit ățile sexuale ale indivizilor și cele mai ascunse dorin țe ale acestora în domeniu pot
fi și ele exploatate pentru a genera posibilit ăți de șantaj ulterioare. Scandalul de la "Sexi
Club", din Bucure ști, este elocvent în acest sens. De și, în nenu mărate interviuri, oficialit ățile
au vorbit despre zeci de casete pe care fuseser ă înregistrate, cu camere ascunse, delirurile
sexuale ale unor importante personalit ăți ale vie ții publ ice române ști, respectivele înregistr ări
nu au constituit niciodat ă obiectul vreunei anchete serioase, ele fiind destinate exclusiv
șantajului la nivel înalt.
Coborând la nivelul str ăzii, trebuie remarcat c ă până și cel mai banal cer șetor se bazeaz ă,
în ac tivitatea lui, pe inducerea unui sentiment de vin ă (alături de mil ă) în sufletele trec ătorilor,
pentru faptul c ă ei sunt bine îmbr ăcați, în general bine hr ăniți, în timp ce el sufer ă de foame
sau de frig. La fel, nenum ărați escroci se dau drept gunoieri, c ontrolori, poli țiști, angaja ți ai
unor asocia ții de caritate etc, exploatând sentimentele pe care oamenii le au fa ță de
respectivele institu ții sau organiza ții.
Pentru a sesiza încerc ările de manipulare ce se fac asupra noastr ă pe baza confuziei
emoționale , ar trebui s ă ne inducem câteva momente de deta șare, de analiz ă lucid ă, ori de câte
ori sim țim că abuzeaz ă cineva de sentimentele noastre, când avem un disconfort psihic, sau
când sesiz ăm că "ceva nu este în ordine". Încercând s ă găsim cauzele acestor act ivări
emoționale, am putea, în multe cazuri, s ă vedem dac ă sentimentele avute în acel moment sunt
provocate cu un scop anume sau au o motiva ție ce nu ține neap ărat de manipulare.

Bogdan Ficeac
120 Și totu și, este foarte greu s ă acționăm astfel în toate împre jurările, deoar ece ar trebui s ă
apelăm la momentele de deta șare cel pu țin de câteva ori pe zi. O asemenea metod ă se impune
doar atunci când într -adevăr sim țim că presiunea emo țională a atins cote îngrijor ătoare. În
rest, cel mai indicat ar fi s ă ne lu ăm câteva m ăsuri ele mentare de precau ție.
Nu v ă dezv ăluiți niciodat ă, mai ales în prezen ța străinilor sau a unor cuno ștințe
întâmpl ătoare, dorin țele intime, punctele vulnerabile, temerile sau incertitudinile. Vorbi ți cât
mai pu țin despre trecutul dumneavoastr ă, nu v ă lăsați antrena ți în confesiuni ce nu î și au
rostul, evita ți să vă deschide ți sufletul în fa ța oricui. Chiar și cel mai bun prieten se poate
folosi, cândva, de secretele pe care i le -ați dest ăinuit numai lui.
Evita ți tenta țiile de orice fel. În general, darurile nu cad din cer. Gândi ți-vă, înainte de a
accepta generozitatea cuiva, la ce v -ar putea duce un firesc sentiment de recuno ștință. În
Eneida lui Vergiliu, marele preot al Troiei, Laocoon, încercând s ă-i conving ă pe concet ățenii
săi să nu introduc ă în cetate ca lul de lemn l ăsat de ahei pe țărm, în care se afla Odiseu
împreun ă cu solda ții săi, s-a adresat mul țimii cu o fraz ă devenit ă celebr ă: Timeo danaos el
dona ferentes (M ă tem de danai chiar și când aduc daruri). După cum se știe, din nefericire,
temerea b ătrânului preot s -a dovedit întemeiat ă. Nu ar fi r ău să vă aminti ți acest episod ori de
câte ori cineva la care nu v ă așteptați vă oferă daruri.

Jocul de -a "alegerea"
În țările cu sistem concuren țial veritabil, cei mai versa ți vân zători nu se mul țumesc do ar
a-l determina pe client s ă cumpere unul dintre produsele oferite de ei, ci continu ă discu ția
pentru a -l convinge c ă "a făcut cea mai bun ă alegere". În acest fel se creeaz ă o leg ătură subtil ă
între ei și cump ărător, care îl va determina pe acesta s ă le devină client permanent. Mai mult,
îndată ce simt c ă omul este decis s ă facă o cump ărătură în magazinul lor, îi prezint ă mai multe
sortimente, cu pre țuri din ce în ce mai ridicate și de calitate superioar ă, accentuând pe faptul
că "alegerea îi apar ține". Ev ident, au grij ă să-i induc ă sentimentul c ă posibilitatea de alegere
se refer ă la ce anume s ă cumpere, nu la dacă să cumpere ceva ori nu. În caz c ă respectivul
cump ărător înclin ă să ia un produs ieftin, îi prezint ă în continuare calit ățile suplimentare ale
mărfurilor de acela și gen, dar mai scumpe, sugerându -i că depinde numai de el dac ă vrea s ă ia
un lucru prost la un pre ț mic sau accept ă să dea câ țiva bani în plus pentru a avea o marf ă într-
adevăr de calitate.
Tehnica respectiv ă nu se aplic ă doar în domen iul comercial. O variant ă a ei este
reprezentat ă de strategia "fructului oprit". Liderii unor secte extremiste, precum și
conduc ătorii unor orga nizații cu iz ocult imagineaz ă tot felul de ritualuri ini țiatice, care s ă
presupun ă cât mai multe eforturi din partea novicelui pentru a le parcurge. În acest mod,
satisfac ția final ă a noului adept, precum și fidelitatea sa fa ță de sect ă sau organiza ție vor fi
incom parabil mai mari decât în cazul unei accept ări formale. Psihologii Jack și Sharon Brehm
au publicat în 1981 rezultatul unor studii prin care se constat ă că, cu cât sunt mai severe
restric țiile impuse individului, cu atât dorin ța acestuia de a le înfrunta este mai mare. Tenta ția
"fructului oprit" îi d ă individului sentimentul c ă nu are decât o op țiune, ce lelalte fiind
nedemne de aten ție. Tehnica a fost aplicat ă și de multe partide extremiste, care, mai ales
atunci când au fost scoase în afara legii, au reu șit să adune un num ăr record de adep ți, în
special prin exagerarea persecu țiilor la care au fost supus e sau chiar prin inventarea unor
pogromuri ori atentate la adresa membrilor lor.

Tehnici de manipulare
121 Pentru a rezista acestui joc de -a "alegerea", este necesar s ă luăm în considerare,
întotdeauna, și variante despre care nu ni se vorbe ște. Spre exemplu, imagina ți-vă că sunte ți
într-un bom bardier și vi se adreseaz ă întrebarea: Câte bombe ar trebui s ă arunc ăm? Una,
două, sau zece? Nu este necesar s ă spune ți câte. Pute ți foarte bine alege un r ăspuns neindus
de întrebare: Nici una. De asemenea trebuie s ă analiz ăm de fiecare dat ă, cu aten ție, situa ții în
care suntem ademeni ți cu "fructul oprit". De multe ori, de exemplu, pre țurile unor produse
sunt artificial ridicate doar pentru c ă acestea se vând într -un magazin din care cump ără snobii
sau, mai bine zis, "lumea bun ă". Exist ă însă nenum ărate alte magazine, unde se pot g ăsi
acelea și mărfuri, de aceea și calitate, la pre țuri sensibil mai mici, doar c ă despre ele nu se
vorbe ște.
În general, atunci când cineva ne impune s ă acționăm într -un anume fel, putem s ă-i
testăm inten țiile, m ăcar cu o opozi ție formal ă, pentru a -i vedea reac țiile. Atunci când ni se
oferă posibi litatea de a alege între mai multe variante este indicat s ă ne gândim dac ă nu exist ă
și o alta nemen ționată de interlocutor, îns ă, poate, mult mai favorabil ă nouă. În anumite
situații, interlocutorul poate insista vehement asupra unei variante numai ca s ă ne trezeasc ă
suspiciunea și să ne determine s ă alegem o a doua posibilitate, favorabil ă pentru el. Testa ți-l,
acceptându -i varianta! Dac ă are un plan ascuns, va fi luat prin surprindere și se va da de gol.
În orice caz, gândi ți-vă că aproape întotdeauna exist ă o solu ție ce nu a fost luat ă în calcul.
Poate fi chiar cea de care ave ți nevoie.

Gândirea de qrup
Succesul manipul ărilor pe scar ă largă depinde, în primul rând, de m odul în care individul
a fost cufundat în anonimatul masei de manevr ă. Liderii sistemelor totalitare, precum și
conduc ătorii unor secte extremiste depun eforturi considerabile spre a inocula în min țile celor
pe care îi manevreaz ă sentimentul fidelit ății ne condi ționate fa ță de respectivul grup social.
Repetând la nesfâr șit preceptele teoriei bazate pe împ ărțirea oamenilor în "buni" și "răi", ei îi
fac pe adep ți să cread ă sincer c ă fac parte din grupul social "bun", "corect", în timp ce restul
lumii este alc ătuit din "r ăi" și "ticăloși". Orice idee ce nu corespunde respectivei ideologii este
calificat ă drept eretic ă sau drept o expresie a tr ădării.
Manipularea se realizeaz ă în special prin controlul informa țiilor, dar și prin izolarea
grupului, pentru a evit a orice contacte ale membrilor s ăi cu lumea exterioar ă. În capitolul
dedicat sistemelor totalitare am v ăzut, pe larg, în ce mod se face controlul informa țiilor,
pentru a permite accesul oamenilor obi șnuiți numai la știrile ce sus țin politica regimului. De
asemenea, am v ăzut cum se redefînesc istoria, morala, filozofia, limba, cum se modific ă
sistemul educa țional, cum se d ă o nou ă înfățișare ora șelor, satelor ș.a.m.d., totul pentru a -l
rupe complet pe individ de influen țele vechiului mod de via ță (de "mental itățile burghezo –
moșierești", "reac ționare") și pentru a -l transforma în "omul nou". Acelea și tehnici se aplic ă,
la scar ă redus ă și în diverse variante, în orice sect ă religioas ă extremist ă.
O dat ă ce individul nu mai are nici un contact cu exteriorul și nici o posibilitate de acces
la surse alternative de informa ție, identitatea lui se evapor ă și el va fi integrat grupului.
Compor tamentul, gândirea și chiar sentimentele lui se vor adapta noilor standarde, sisteme de
valori, legi și regulamente. Pentru a s căpa de chinul interior, determinat de fenomenul
disonan ței cognitive, el va ajunge s ă cread ă sincer în noua ideologie sau viziune asupra vie ții,

Bogdan Ficeac
122 în noile reguli de grup și va fi mult mai preocupat de alinierea la modul de gândire general,
decât de exprima rea unor p ăreri critice sau de analiza obiectiv ă a situa țiilor. Cu timpul va
avea chiar impresia c ă particip ă efectiv la luarea deciziilor, c ă hotărârile luate "în
unanimitate" sunt cele "corecte", c ă noua lume în care tr ăiește este "cea mai bun ă dintre
toate". Și chiar dac ă nu este totalmente supus noii ideologii, izolarea fa ță de lumea exterioar ă,
intoxicarea cu informa ții așa-zis "corecte" și contactul permanent cu o politic ă ce împarte
totul în "alb" și "negru", "bun" și "rău", "corect" și "incorect" îi vor forma un mod de gândire
foarte greu de readus la normalitate.
Izolarea este aplicat ă și în situa ții dintre cele mai comune, pentru a influen ța individul s ă
facă un lucru sau altul. Poli ția își interogheaz ă suspec ții în camere goale, f ără nici un fel d e
mobilier; pu șcăriile, spitalele de boli nervoase, centrele de ree ducare sunt locuri izolate,
sectele extremiste se retrag în cam pusuri unde contactul cu lumea exterioar ă este inexistent.
Tehnica inocul ării unei "gândiri de grup", atunci când ea este ap licată unui întreg sistem
social, e greu de sesizat, dar nu imposibil. Greu în special din cauza faptului c ă cel care
sesizeaz ă la un moment dat c ă "nu merge ceva", se vede pus în situa ția de a se a șeza
"împotriva curentului general". Și totu și, dac ă în si stemele totalitare o astfel de atitudine ar
atrage dup ă sine pedepse severe, în sistemele democratice ea este posibil ă fără urmări, iar în
sistemele democratice în curs de cristalizare (precum cele din statele postcomuniste) este
chiar bine venit ă, pentru a impulsiona formarea unei mentalit ăți noi, deschise confrunt ării
autentice de idei.
Cum putem sesiza dac ă suntem victime ale acestor tehnici de impunere a unei "gândiri de
grup"? În primul rând printr -o analiz ă la rece a comportamentului, a gândirii și a
sentimentelor noastre. Dac ă am ajuns s ă credem necondi ționat în anumite idei, de și suntem
puși în fa ța a numeroase fapte concrete ce le contrazic, dac ă îi consider ăm pro ști sau du șmani
pe cei care au alte p ăreri decât ale noastre, dac ă ne limit ăm numai la anumite surse de
informa ție, ce ne sus țin concep țiile, dac ă ajungem s ă dăm răspunsuri standard, al c ăror în țeles
profund nici m ăcar nu ne este prea clar, înseamn ă că ne afl ăm sub influen ța total ă a
manipulatorilor ce ne -au inoculat politica împ ărțirii tut uror fap telor și ideilor în "albe" și
"negre", în "corecte" și "incorecte". În via ța real ă exist ă nenum ărate tonuri de gri, nenum ărate
variante și nimeni nu se poate crede de ținătorul adev ărului absolut.
Dialogul autentic, schimbul de idei, recunoa șterea greșelilor, analiza lucid ă a faptelor
sunt pa și importan ți spre evadarea din mrejele unui asemenea tip de manipulare pe scar ă
largă. Gândi ți-vă atunci când lua ți o decizie dac ă ea reprezint ă opțiunea dum neavoastr ă
intim ă. Nu cumva a ți luat -o pentru c ă "așa trebuie" sau pentru c ă o asemenea hot ărâre a șteaptă
de la dumneavoastr ă cei care deja v ă manevreaz ă așa cum vor ei? Ata șamentul necondi ționat
față de anumite idei, în ciuda tuturor eviden țelor ce demonstreaz ă contrarul, nu reprezint ă un
semn al loialit ății, ci o dovad ă de rigiditate și chiar de succes al manipul ării la care este supus
individul.
Accepta ți în cadrul discu țiilor, nu doar formal, și părerile celorlal ți și analiza ți-le cu
atenție, atunci când sunt sus ținute de argumente concrete. De multe ori vă pot oferi solu ții la
care poate chiar și dumneavoastr ă v-ați gândit, dar le -ați respins pentru c ă nu erau "pe linie"
sau nu conveneau "politicii generale". Încerca ți să ieșiți de sub influen ța celor care judec ă
doar în "alb" și "negru", a celor care îi consider ă dușmani personali pe to ți cei care au p ăreri
diferite de ale lor. Ie șiți de sub influen ța celor care sus țin pân ă în pânzele albe idei contrazise
de realitate, care nu accept ă dialogul, care se erijeaz ă în de ținători ai adev ărului absolut.

Tehnici de manipulare
123 Crista lizați-vă propriile dumneavoastr ă opinii prin obser varea atent ă a realit ății, prin
culegerea informa țiilor din cât mai multe surse. Nu uita ți că premisa fundamental ă a
democra ției este asigurarea accesului tuturor cet ățenilor la surse alternative de infor mație.
Numai astfel omul obi șnuit poate s ă-și aleag ă reprezentan ții în deplin ă cuno ștință de cauz ă.
Numai astfel alegerile generale pot fi considerate libere și corecte. Aminti ți-vă cu cât ă
înverșunare, ani de zile dup ă revolu ția din România a fost refuzat ă acordarea licen țelor de
emisie unor posturi particulare de televiziune, ce nu puteau fi controlate de autorit ăți.
Aminti ți-vă cât de u șor au fost chema ți minerii la Bucure ști, din cauza controlului
informa țional total exercitat de puternicii zilei. La șase ani dup ă revolu ție, când televiziunile
și posturile de radio particulare au început s ă se dezvolte, asemenea manipul ări de anvergur ă
nu mai sunt posibile (sau, oricum, ar fi posibile cu mult mai mult efort din partea
autorit ăților).
Învățați din gre șelile trecutului, pentru a nu mai gre și din nou.

Structurile impersonale
În sistemele totalitare, orice semn de opozi ție este pedepsit sever. De asemenea, în
închisori, în spitalele de boli mintale, în sectele extremiste, în caz ărmi sau în lag ărele de
concentrare, conduc ătorii acestora au un control aproape total asupra existen ței celorlal ți. Nici
o împotrivire la reguli nu este admis ă.
Atunci când presiunea unui sistem autoritar asupra oame nilor obi șnuiți devine
insuportabil ă, apare întrebarea dac ă este posibil ă ori nu vreo cale de salvare sau de r ăzvrătire.
Autorit ățile din astfel de sisteme î și iau de obicei m ăsuri de siguran ță, prin angajarea în toate
posturile -cheie ale suprastructurii a unor oameni fideli lor, pe care îi pot coordona cu u șurință.
În asemenea cazuri, opozan ții sunt mai tot timpul oameni obi șnuiți, care nu pot face mare
lucru f ără a fi pedepsi ți. Mult mai u șoară este lupta împotriva unor astfel de sisteme din afara
lor. Asta dac ă pot fi g ăsite căi de evadare.
Și totu și, chiar și în situ ațiile cele mai lipsite de speran ță exist ă posibilitatea organiz ării
unei rezisten țe interne, ce ar putea da rezultate. Primul pas este analiza atent ă a sistemului
pentru a vedea ce schimb ări anume sunt posibile. Apoi, cei care formeaz ă nucleul rezisten ței
încep s ă testeze concep țiile și sentimentele intime ale celor din jur, comenteaz ă unele lucruri
minore, c ărora regimul nu le acord ă prea mult ă importan ță (pentru a demonstra celorlal ți că
poziția critic ă este totu și posibil ă, dar f ără a se expune prea mul t, în caz c ă informeaz ă cineva
autorit ățile). Apoi încearc ă să stabileasc ă punți de leg ătură cu cei din jur, axându -se pe
discutarea problemelor ce îi fr ământă și pe ace știa, împ ărtășindu-le nemul țumirile, captându –
le încrederea, determinându -i să-și desch idă tot mai mult sufletul.
De îndat ă ce se formeaz ă un grup de opozan ți, nemul țumirile acestora fa ță de sistem vor
fi exprimate în revendic ări ale grupului, ce vor fi mult mai greu de anihilat de c ătre autorit ăți
decât r ăzvrătirile individuale. În acest mo d structurilor imper sonale ale regimului li se opun
revendic ările impersonale ale unei anumite organiza ții.
Astfel, o minoritate puternic ă poate lupta mult mai eficient împotriva majorit ății. În
continuare, de îndat ă ce minoritatea s -a făcut cunoscut ă, ea poate determina Puterea s ă
accepte unele concesii, lucru ce îi spore ște prestigiul și îi aduce noi adep ți. O astfel de

Bogdan Ficeac
124 strategie are destul de pu ține șanse de succes într -un sistem totalitar, îns ă variante ale ei sunt
aplicate frecvent în statele ce asigu ră un anume grad de libert ăți cetățenești. Ea este
caracteristic ă înfiin țării și func ționării unor organiza ții cet ățenești, unor grup ări ale
minorit ăților na ționale sau rasiale ș.a.m.d.
Concluzia ce trebuie re ținută din acest subcapitol este c ă rezisten ța colectiv ă e mult mai
eficient ă decât opozi ția indi vidual ă, indiferent cât de cunoscut ă ar fi persoana în cauz ă. Din
păcate, acest lucru nu este luat în considerare de diver șii veleitari care bântuie scena politic ă a
statelor postcomuniste. Fragmen tarea s pectrului politic, sciziunile determinate doar de
vanitățile personale ale unor lideri sau ale altora nu fac decât s ă reduc ă drastic posibilitatea
apariției unor forma țiuni politice puternice, care s ă impulsioneze decisiv tranzi ția spre sisteme
democratice autentice.
În statele cu un grad înalt de civiliza ție, deja scena politic ă este dominat ă de un num ăr
foarte redus de partide, în multe cazuri numai dou ă, astfel încât stabilitatea sistemului este
mult mai mare, iar dezorientarea electoratului e minim ă.
Observarea atent ă, deta șată, a scenei politice poate releva cu destul ă ușurință care partide
încearc ă să atrag ă electoratul, prin diverse tehnici de manipulare, doar pentru satisfacerea
orgoliilor sau a intereselor strict personale ce îi anim ă pe unii lideri de partid ori pe membrii
acestora și care au într -adevăr un cuvânt de spus în promovarea mecanismelor democratice
autentice și în asigurarea unei cre șteri reale a bun ăstării tuturor cet ățenilor.

În acest capitol am trecut în revist ă principalele strat egii de identificare a tehnicilor de
manipulare și de rezisten ță împotriva lor. Se cuvine totu și o scurt ă recapitulare, oferind astfel
celor interesa ți instrumente cât mai eficiente pentru a se sustrage presiunii permanente
exercitate de agen ții de influen ță. De aceea vom încheia aceast ă carte cu o list ă cuprinzând
douăzeci și două de sfaturi necesare pentru a rezista manipul ărilor.

Tehnici de manipulare
125

Douăzeci și două de sfaturi practice pentru a rezista manipul ărilor

1. Încerca ți să juca ți cu dumneavoastr ă înșivă, din când în când, rolul de "avocat al
diavolului", comb ătându -vă propria imagine, concep țiile pe care le considera ți de
nezdruncinat, prejudec ățile, comportamentul, sentimentele. Ve ți ajunge astfel s ă vă cunoa șteți
mai bine, s ă vă descoperi ți punctele slabe ori rigidit ățile, dar poate și calit ăți pe care nu vi le –
ați pus în valoare. Încerca ți să vă privi ți cu al ți ochi, mereu din alte perspective, pentru a
înțelege mai bine care este p ărerea celorlal ți despre dumneavoastr ă.
2. Exersa ți rostirea unor expresii precum: "Am gre șit", "Îmi pare r ău", "E vina mea", "Am
învățat ceva din gre șeala asta".
3. Fiți aten ți la perspectiva din care al ții încearc ă să prezinte, s ă încadreze o problem ă, o
situație, o anume opinie. Acceptând necondi ționat premisele lor, le oferi ți din start un avantaj
substan țial. Fi ți preg ătiți pentru eventualitatea de a respinge de la bun început, în întregime,
punctul lor de vedere și de a veni cu varianta dumneavoastr ă. Feri ți-vă să trece ți la discutarea
detaliilor înainte de a vedea dac ă problema, în totalitatea ei, nu este cumva gre șit pus ă. De
multe ori agen ții de influen ță își atrag inter locutorul în discu ții pe marginea unei probleme,
pentru ca abia când e prea târziu acesta s ă-și dea seama c ă întreaga problem ă era artificial
creată. Spr e exemplu, dup ă revolu ția din 1989, regimul de la Bucure ști a f ăcut nenum ărate
presiuni asupra zia riștilor pentru discutarea articolelor pe care ar fi trebuit s ă le cuprind ă legea
presei. Ziarele independente îns ă au pus problema cu totul altfel: era într -adevăr necesar ă
legea presei sau apari ția ei ar fi putut justifica un nou val de cenzur ă informa țională?
4. Accepta ți pierderile pe termen scurt (în bani, timp, efort, sau chiar respect fa ță de
propria dumneavoastr ă persoan ă) pentru a v ă păstra independen ța. Lăsându -vă atrași cu
ușurință de mirajul unor avantaje imediate, pute ți cădea în capcane foarte pericu loase, iar
suferin ța produs ă de apari ția disonan ței cognitive va fi incomparabil mai mare decât cea
provocat ă de nemul țumiri sau de necazuri trec ătoare. Accepta ți micile pierderi și gândi ți-vă că
ele vă sunt înv ățătură de minte pentru a nu mai gre și în viitor.
5. Pune ți imediat piciorul în prag atunci când sunte ți nemulțumit, agasat, sau când suferi ți
din cauza comportamentului unei persoane apropiate . Exersa ți-vă în a spune:,,Pot tr ăi și fără
dragostea (prietenia) ta, chiar dac ă la început îmi va fi greu. Dac ă vrei s ă mai fim împreun ă
(prieteni), înceteaz ă să mai faci lucrul ăsta și obișnuiește-te să faci asta", sau: "Pot supravie țui
fără favorurile d umneavoastr ă, dacă vreți să rămânem în rela ții bune, gândi ți-vă să mă tratați
cu mai mult respect" ș.a.m.d. În caz c ă nu sunte ți luat( ă) în serios, chiar dup ă avertismente
repetate, preg ătiți-vă să vă detașați (desp ărțiți) total de persoana respectiv ă.
6. Evita ți întotdeauna s ă luați hotărâri pripite, mai ales în situa ții care v ă sunt neclare.
Mulți agen ți de influen ță exagereaz ă graba cu care trebuie s ă răspunde ți, presându -vă, pentru
a nu v ă da timp de gândire. Judeca ți problema la rece, lua ți-vă un răgaz suficient, c ăutați surse
suplimentare de informa ții asupra subiec tului și abia apoi pune ți-vă semn ătura.

Bogdan Ficeac
126 7. Întotdeauna când ceva vi se pare neclar, insista ți cu între bările pân ă ce v ă lămuriți
complet. Nu -i lăsați pe agen ții de in fluență să vă facă să vă simțiți prost și astfel s ă vă reduc ă
la tăcere, în foarte multe cazuri, explica țiile superficiale sunt semne ale unor tentative de
manipulare, dar și ale superficialit ății și incom peten ței celui chipurile atot știutor.
8. Exersa ți-vă în descifrarea sen surilor ascunse ale lucrurilor sau situa țiilor întâlnite la
fiecare pas, indiferent cât de banale ar p ărea: rolul uniformelor, substratul diverselor rela ții
interper -sonale, inten țiile reale ale diver șilor vorbitori, rolul nescris al unor legi și
regulamen te. Încerca ți să vă explica ți ce s -a urm ărit prin promovarea unor anumite concep ții
arhitectonice, care sunt tentativele de manipulare prin afi șarea diverselor simboluri sau sigle,
ce interese se ascund sub unele alian țe de circumstan ță, prin ce mijloace e ste ob ținut acceptul
sau ata șamentul unora sau al altora fa ță de anumite idei, organiza ții sau lideri, cum ac ționeaz ă
asupra individului presiunea grupului social din care face parte, ce se poate citi printre rânduri
în articolele din ziare ș.a.m.d. Poate fi un joc interesant, dar și foarte util.
9. Fiți atent( ă) la regulile impuse de gazde, atunci când sunte ți în rolul oaspetelui. Uneori
respectarea instinctiv ă a acestora (pentru a nu da dovad ă de impolite țe) vă poate limita drastic
libertatea de exprimare , de ac țiune și chiar de alegere. Privi ți cu deta șare regulile de protocol,
respecta ți-le, dar nu într -o asemenea m ăsură, încât s ă renun țați la a v ă mai expune deschis
părerile. Încerca ți din când în când s ă jucați rolul nonconfor -mistului. Reac țiile celor din jur
vă vor putea demonstra dac ă au sau nu inten ții ascunse.
10. Nu acorda ți credit solu țiilor simple în cazul unor pro bleme personale, sociale sau
politice complexe.
11. Aminti ți-vă că nu exist ă dragoste sau prietenie totala, necondi ționată, din part ea unui
străin, la prima vedere. Fi ți foarte aten ți la cei care încearc ă să vi se "bage sub piele" și
încerca ți să aflați ce anume urm ăresc s ă obțină de la dumneavoastr ă. Însă chiar și în cadrul
relațiilor obi șnuite de prietenie sau de iubire, re țineți că acestea pot fi verificate numai în timp.
De asemenea, este imposibil ca ele s ă reziste dac ă unul numai d ă, iar cel ălalt doar prime ște.
Încrederea, adev ărata dragoste sau prietenie au la baz ă reciprocitatea și respectul fa ță de
celălalt.
12. Dac ă ajunge ți într-o situa ție social ă nouă, într -un anturaj nou, într -o companie
nefamiliar ă, încerca ți imediat s ă aflați de pe ce pozi ție pute ți intra în contact cu cei din jur și
care sunt principalii agen ți de influen ță ai grupului. Intra ți pe "lungimea de und ă" a ace stora,
aflați cât mai multe am ănunte despre ei, "citi ți-le" preferin țele, orgoliile, preocup ările, flata ți-i
dacă e cazul, încerca ți să descifra ți ce urm ăresc și apoi c ăutați solu țiile cele mai bune pentru a
rezolva problemele ce se pot ivi.
13. Evita ți situațiile total nefamiliare, în care nu v ă puteți manifesta libertatea de ac țiune
sau de exprimare. Dac ă totuși vă aflați într -o asemenea situa ție, începe ți cu testarea limitelor
ce vă sunt impuse. Accepta ți un pre ț mai mic pentru a v ă elibera, în loc s ă vă supune ți unor
suferin țe greu de suportat pe care vi le -ar putea provoca r ămânerea într -o astfel de situa ție.
14. Nu v ă dezv ăluiți sentimentele, dorin țele ascunse, sl ăbi-ciunile sau limitele în fa ța
oricui. Aminti ți-vă că, uneori, chiar și cel mai bun prie ten vă poate tr ăda sau v ă poate exploata
cu ajutorul acestor dest ăinuiri.
15. Obi șnuiți-vă cu momentele de deta șare emo ționaă, mai ales atunci când dori ți să
analiza ți cu aten ție ă anumit ă problem ă. Exersa ți-vă în păstrarea calmului și a sângelui rece, în
confrun tările cu cei care încearc ă să va manipuleze. De foarte multe ori ei urm ăresc s ă vă

Tehnici de manipulare
127 enerveze special pentru a v ă crea momente de vulnerabilitate de care s ă se foloseasc ă în a v ă
îngenunchea.
16. Nu v ă lăsați la cheremul l ăcomiei și al satisfacerii orgoliului personal. Agen ții de
influen ță știu foarte bine cum s ă vă exploateze aceste sl ăbiciuni pentru a profita de pe urma
dumnea voastr ă sau chiar pentru a v ă supune în cele din urm ă. Rezista ți ademenirilor,
lingușelilor, bârfelor, iar dac ă vă simțiți nesigur( ă) și nu știți cum s ă proceda ți, gândi ți-vă la
persoana pe care o considera ți un exemplu de onestitate și stăpânire de sine și imagina ți-vă
cum ar proceda aceasta în locul dumneavoastr ă.
17. Accepta ți schimbul de idei, analiza ți la rece opiniile s au concep țiile ce nu coincid cu
ale dumneavoastr ă, mai ales când sunt sus ținute de argumente concrete, încerca ți să vă pune ți
în locul celor cu care v ă confrunta ți ideile, pentru a vedea mai bine unde gre șesc ei sau unde
greșiți dumneavoastr ă.
18. Identifi cați momentele în care sim țiți un sentiment de vin ă și încerca ți să-i afla ți
originea. Vede ți dacă nu vă este indus în mod artificial pentru a v ă determina s ă acționați într –
un anume fel. În general, nu lua ți decizii pentru a sc ăpa de sentimentul de vin ă. Accepta ți-l ca
pe o component ă inevitabil ă a firii umane, dar nu ac ționați sub imperiul s ău.
19. Ac ționați pe deplin con știent în toate situa țiile. Nu lua ți decizii doar pentru c ă "așa
trebuie" sau pentru c ă așa v-a intrat în reflex. Încerca ți să vede ți care anume reflexe corespund
convingerilor dumneavoastr ă intime și care v -au fost impuse prin diverse tehnici de
manipulare.
20. Gândi ți-vă că, uneori, consecven ța poate conduce la rigi ditate. Dac ă în urma unei
analize deta șate v ă dați seama c ă ați gre șit, nu persista ți în gre șeală doar de dragul
consecven ței.
21. Autorit ățile legitime trebuie respectate, dar cei care se erijeaz ă în autorit ăți fără a avea
legitimitate trebuie supu și unei analize atente pentru a vedea care sunt interesele ascunse ce îi
animă și pentru a g ăsi calea de a -i respinge.
22. Vocifer ările sau reac țiile emo ționale nu sunt suficiente pentru contracararea actelor de
inechitate sau de injusti ție. Pentru a lupta împotriva oric ăror abuzuri trebuie s ă vă asuma ți
deschis op țiunea și să le în frunta ți până la cap ăt, indiferent de consecin țe.

Lista prezentat ă mai sus con ține dou ăzeci și dou ă de sfaturi, îns ă ea constituie doar un
început. O pute ți completa dumnea voastr ă înșivă cu concluziile proprii extrase din aceast ă
carte sau rezultate î n urma observa țiilor din via ța de zi cu zi. Apoi pute ți analiza din nou toate
aceste metode, le pute ți practica, le pute ți perfec ționa, le pute ți adapta situa țiilor concrete în
care v ă aflați la un moment dat, le pute ți împ ărtăși celor din jurul dumnea voastră sau le pute ți
ignora.
Alegerea v ă aparține…

Bogdan Ficeac
128

Referin țe bibliografice

Aronson, Elliot, Akert, Robin M. & Wilson, Timothy D., Social Psychology: The Heart
and The Mind, New York, Harper Collins, 1994
Aronson, Elliot, Social Animal, San Francisc o, W.H. Freeman, 1981
Cialdini, R.B., Influence: Science and Practice (ed. III), New York, Harper Collins, 1993
Conway, Fio & Siegelman, Jim, The Awesome Power of The Mind -Probers, Science
Digest, sept. 1983
Hart, R., Friedrich, G. & Brooks, W., Overcoming Resistance to Persuasion, New York,
Harper & Row, 1975
Hassen, S., Combatting Cult Mind Control, Rochester VT, Park
Street, 1988
Kapferer, Jean -Noel, Zvonurile, Bucure ști, Humanitas, 1993 Keen, Sam, Faces ofthe
Enemy, San Francisco, Harper & Row, 1986
Le Bon, Gustave, Psihologia mul țimilor, Bucure ști, Anima, 1990 Lifton, R.J., Thought
Reform and The Psychology of Totalism, New York, W.W. Norton, 1969
Lutz, W., Double-Speak, New York, Harper & Row, 1983 Mares, William, The Marine
Machine, New York, Doubleday, 1971 Marks, John, The Searchfor The Manchurian
Candidate, New York, McGraw -Hill, 1980
Milburn, M.A., Persuasion and Politics: The Social Psychology of Public O pinion,
Pacific Grove CA, Brooks/Cole, 1991
Milgram, S., The Individual in a Social Work: Essays and Experiments (ed. II), New
York, McGraw -Hill, 1992
Pease, A., Limbajul Trupului, Bucure ști, Polimark, 1995
Pratkanis, A.R. & Aronson, E., Age of Propaganda: The Everyday Use and Abuse of
Persuasion, New York, Freeman, 1991
Schrag, R, Mind Control, New York, Pantheon Books, 1978
Schwitzgebel, R.L., & Schwitzgebel, R.K. (Ed.), Psychotech nology: Electronic Control
of Mind and Behavior, New York, Hoit, 1973

Tehnici de manipulare
129 Weinstein, N.D., Psychiatry & the C.I.A., Washington D.C., American Psychiatric Press,
1990
Zimbardo, P.G., Ebbesen, E., & Maslach, C, Influencing Attitudes and Changing
Behavior, Menlo Park CA, Addison Wesley, 1977
Zimbardo, P.G., Mind control: Political Fiction and Psychological Reality. În P. Stansky
(Ed.), On Nineteen Eighty -four, New York, Freeman Press, 1984
Zimbardo, RG. & Leippe, M.R., The Psychology of Attitude Change and Social
Influence, New York, McGraw -Hill, 1991
Zimbardo, P.G., The Tactics and Ethics of Persuasion.
E. McGinnies & B. King (Eds.), Attitudes, Conflict, and Social Change, New York,
Academic Press, 1972

Bogdan Ficeac
130

CUPRINS

Argument cu regizori și figuran ți 4
Scurtă clasificare a manipul ărilor 16
Studiu de caz: „Trântirea u șii în fa ță” și amu țirea presei independente 30
Remodelarea gândirii într -un sistem totalitar 34
Eminen țele negre ale propagandei 51
Strategiile de influen ță ale NKDV (KGB) pentru țările din lagărul
sovietic 59
Controlul total asupra individului 73
Spălarea creierului 88
Fascinanta putere a manipul ărilor neurolingvistice 99
Cum este manipulat ă mass -media în conflictele interna ționale 105
Reziaten ța la manipulare 109
Douăzeci și două de sfaturi practice pentru a rezista manipul ărilor 125
Referin țe bibliografice 128