Conferin ța Științifică a Studenților [630277]

Conferin ța Științifică a Studenților
”IMPORTANȚA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI UNIVERSITAR
ÎN CADRUL SOCIETĂȚII BAZATE PE CUNOAȘTERE ”
Ed.a VI -a, București, România, 20 aprilie 2017

UZUCAPIUNEA, GARANTUL DREPTULUI DE
PROPRIETATE/ USUCAPTION, GUARANTOR OF THE
RIGHT TO PROPERTY

Stefan -Cristian ȘERLĂ U
Academia de Politie ,,Alexandru Ioan Cuza’’ Aleea Privighetorilor, Nr. 1 -3, Sector 1, Bucuresti
[anonimizat]

Marcel Cătălin CĂCIULAN
Academia de Politie Alexandru Ioan Cuza str Privighetorilor nr.1 -3 Sector 1 Bucuresti
[anonimizat]

Abstract (en) Usucaption is a way of acquiring the right to property by uninterrupted possession for a
prescribed term. It is a way to defend the right to property and, at the same time, it represents a
punishment for the passivity of the ex -owner. In this article we debated the issue of usucaption, an
institution that suffered a lot of modifications over time which we settled by analyzing old laws. The
importance of usucapt ion is indisputable, due to the fact that it represents a true defender of the right to
propoperty, especially when it comes to the transactions conducted in the communist era, marked by
the state's attempt of removal of land from the civil circuit.
Keywor ds: usucaption, property, possessor, rights

Rezumat Uzucapiunea este un mod de dobândire a dreptului de proprietate prin posesiane intrerupta
pentru o perioadă determinată de timp.Aceasta se prezintă ca o modalitate de apărare a dreptului de
proprietate al posesoruluisi, în același timp, că o sancțiune îndreptată împotriva pasivității fostului
proprietar.În acest articol am abordat problema tica uzucapiunii , instituție ce a suferit numeroase
modificări de -a lungul timpulu i pe care le -am stabilit prin anaz ilarea vechilor reglementări. Importanta
uzucapiunii este una de necontestat, aceasta reprezentând un adevărat apărător al dreptului de
proprietate, în special în ceea ce privește tranzacțiile efectuate în perioada comunista marcată de
tentativa statului d e scoatere a terenurilor din circuitul civil.
Cuvinte -cheie : uzucapiune, proprietate, posesor, drepturi

I. INTRODUCERE ȘI IMPORTAN ȚĂ
Uzucapiunea sau prescriția achizitiva este un mod de dobândire a dreptului de proprietate
sau a altui drept real (dezmembrământ al dreptului de proprietate, de ex. servit uți) prin posedarea
neîntreruptă a unui bun în tot timpul fixat de lege . [1]
Necesitatea uzucapiunii este evidențiată prin raportarea la situația posesorului. Legea, ca
apărător al drepturilor, este cea chemată să vină în recunoașterea unor efecte juridice
incontestabile, născute ca urmare a aparenței îndelungate de proprietate, până la transformarea
unei situații de facto într -o stare de drept. Astfel se menține o stabilitate a raporturilor și situa țiilor
juridice, aceasta fiind extreme de necesară într -o societate actuală caracterizată de dinamism.De
asemenea , instituția uzucapiunii se justifică prin raportarea la situația fostului proprietar, în sensul

că uzucapiunea constituie și o sancțiune împotriva pasivității acestuia, care s -a dezinteresat timp
îndelungat de bunul său, lasându -l sa se afle în posesia altei persoane care s -a comportat ca
proprietar sau ca titular al unui drept real principal.
Mai mult decât atât, aceasta reprezintă un mod originar de dobândire a dreptului de
proprietate, constituind o probă absolută a acestui drept, facilitând astfel probarea dreptului de
proprietate, în special în material acțiunii în revendicare dar și în alte situații.
Pentru a putea opera uzucapiunea es te necesar că bunurile imobile (terenuri) să se afle în
circuitul civil, ceea ce înseamnă că bunurile nu trebuie să fi fost declarate inalienabile. Având în
vedere acest aspect, reținem că bunurile ce fac parte din domeniul public sunt inalienabile și, dec i,
nu pot fi uzucapate, spre deosebire de bunurile din domeniul privat al statului sau al unităților
administrative -teritoriale (al consiliilor locale) care nu sunt inalienabile și, pe cale de consecință,
pot fi uzucapate, adică poate fi obținut dreptul de proprietate asupra acestora prin uzucapiune.“Nu
pot fi uzucapate bunurile care, înainte sau după intrarea în posesie, au fost declarate prin lege
inalienabile.”(art. 929 Cod Civil)
Analizând dispozițiile legale în materie, constatăm că clauzele de inalien abilitate inserate
într-un act juridic în mod convențional nu au relevantă în sensul că ele nu împiedică dobândirea
dreptului de proprietate prin uzucapiune de către un terț posesor întrucât, așa cum rezultă din
textul de lege, numai inalienabilitatea lega lă împiedică uzucapiunea, cea voluntară sau
convențională neavând această forță juridică.
Acțiunea în uzucapiune este o acțiune reală și poate fi introdusă în instanță de către orice
persoană care pretinde că a exercitat o posesiune utilă asupra unui imobi l în perioada de timp
stabilită de lege, chemând în judecată adevăratul proprietar al imobilului cu privire la care se
invoca uzucapiunea.Considerăm necesar explicarea unor termeni pentru o mai bună înțelegere a
conceptului de uzucapiune, respectiv just t itlu și bună credință.Prin just titlu înțelegem orice act
translativ de proprietate (vânzare, schimb, donație etc.) care provine de la o personana diferită
față de adevăratul proprietar, cu condiția că titlul să nu fie nul absolut. Un titlu anulabil poate
constitui just titlu conform legii.
Reclamantul va face dovada justului titlu după regulile dreptului comun.[2]
Buna -credință este convingerea reclamantului care invocă uzucapiunea ca cel de la care a
dobândit imobilul avea toate însușirile cerute de leg e pentru a -i putea transmite proprietatea. Este
suficient ca buna -credință să fi existat în momentul transmiterii imobilului și se prezuma
întotdeauna, sarcina probei relei -credinte a reclamantului revenind pârâtului.[3]

II. CLASIFICARE
Întrucât problematica uzucapiunii nu se poate reduce doar la reglementarea din Codul
Civil actual, consideram necesară și prezentarea clasificării stabilite de Codul Civil din 1864.

A. Uzucapiunea se clasifica, conform CoduluiCivil din 1864, după un criteru tempor al în:
1. uzucapiunea de scurtă durată (10 -20 de ani)
2. uzucapiunea de lungădurată (30 de ani)

1. Uzucapiunea de scurtă durată
Uzucapiunea sau prescripția achititivă de scurtă durată(10 -20 de ani) este o modalitate de
dobândire a un drept de propirietate sau a altui drept real (dezmembrământ al dreptului de
proprietate) prin posedarea neîntreruptă și cu bună credință a unui bun în temeiul unui just
titlu.Termenul este de 10 ani dacă adevăratul proprietar locuiește în circumpscripția tribunalului
unde se află bunul imobil și de 20 de ani dacă locuiește în altă parte. De asemenea, termenul de
20 de ani se reduce când reclamantul face dovada că adevăratul proprietar a locuit o parte din
timp în același județ (un an locuit în același județ echivalează cu doi ani locuiți în alt județ).

Uzucapiunea de 10 -20 de ani se aplică atunci când posesorul poseda bunul în temeiul unui
just titlu și este de buna -credință. Putea fi invocată uzucapiunea de la 10 până la 20 de ani în cazul
în care erau îndeplinite următoarele condiții cumulative:[4]
a) să existe o posesie utilă a bunului;
b) posesia să fie întemeiata pe un just titlu;
c) posesia să durez e de la 10 la 20 de ani;
d) posesia să fie de bună credință.

2. Uzucapiunea de lungă durată (30 de ani)
Uzucapiunea sau prescriția achizitiva de lungă durată (30 de ani) este un mod de
dobândire a dreptului de proprietate sau a altui drept real (dezmembră mânt al dreptului de
proprietate,) prin posedarea neîntrerupta, fără buna -credință sau un just titlu.Termenul
uzucapiunii este de 30 de ani când reclamantul nu a posedat pe baza unui just titlu, posesiunea sa
fiind de rea -credința. Dacă reclamantul dovedeș te că a posedat bunul în temeiul unui just titlu,
fiind de buna -credință, termenul se reduce la 10 – 20 de ani.
În cazul în care posesorul nu are un act translativ de proprietate (titlu) asupra bunului
imobil pe care îl posedă se va aplica uzucapiunea de 30 de ani.În acest caz nu are importantă nici
dacă posesorul este sau nu de bunăcredința.
Pentru a putea fi invocată această uzucapiune trebuie îndeplinite două condiții:[5]
a) să existe o posesie de 30 de ani;
b) posesia să fie utilă..
Potrivit vechiului Cod Civil (art. 1846 -1847), condițiile pentru a putea opera dobândirea
proprietății prin uzucapiune sunt ca posesia să fie utilă, adică posesia să fie: continuă,
neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Considerăm necesară elucidarea t ermenilor mai sus menționați. Astfel :
-posesia este continuă când posesorul o exercită în mod regulat, fără intermintente anormale.
-posesia trebuie să fie neîntreruptă întrucât întreruperea posesiei echivalează cu însăși încetarea
acesteia.
-posesia es te netulburată atunci când nu este fondată sau conservată prin acte de violentă în contra
sau din partea adversarului.
-posesia este publică atunci când aceasta nu este exercitată în ascuns de adversarul său, încât
acesta să nu fie în stare de a putea să o cunoască.
-posesia trebuie exercitată sub nume de proprietar.

B. Uzucapiunea se clasifică, conform actualului Cod Civil în:
1. uzucapiunea imobiliară tabulară
2. uzucapiunea imobiliară extratabulară
3. uzucapiunea mobiliară

1.Uzucapiunea imobiliară tabulară
Potrivit art. 931 alin (1) C. civ., ,,drepturile celui care a fost înscris, faracauza legitimă, în
cartea funciara, ca proprietar al unui imobil sau titular al unui drept real, nu mai pot fi contestate
când cel înscris cu bună -credință a posedat imobilul t imp de 5 ani după momentul înregistrării
cererii de înscriere, dacă posesia sa a fost neviciata”, iar alin. (2) al aceluiași articol dispune ca
,,este sufucient ca buna -credință să existe în momentul înregistrării cererii de înscriere și în
momentul intrăr ii în posesie”.

Așadar, uzucapiunea tabulară presupune îndeplinirea urmatoarelorconditii:[6]
-înscrierea dreptului de proprietate sau a unui alt drept real imobiliar în cartea funciara, fără o
cauză legitimă;

-exercitarea unei posesii utile; -cel înscris î n cartea funciara a fost de buna -credință în momentul
înregistrării cererii de înscriere.
Prin sintagma ,,fără cauză legitima”, folosită de art 931 alin (1) C. civ., considerăm că
urmează săîntelegem un titlu (mod) de dobândire a dreptului de proprietate s au a altui drept real
imobiliar, care însa nu a produs efectul translativ întrucât fie provenea de la o altă persoană decât
cea a proprietarului („non dominus” cum este desemnat de către doctrină), fie era afectat de o
cauză de nulitate.
2.Uzucapiunea imob iliară extratabulară
Articolul 930 alin. (1) C. civ. Prevede că dreptul de proprietate asupra unui imobil și
dezmembramintele sale pot fi înscrise în cartea funciara, în temeiul uzucapiunii, în folosul celui
care a exercitat posesia timp de 10 ani, dacă:[7 ]
a) proprietarul înscris în cartea funciara a decedat ori, după caz, și -aîncetat existenta;
b) a fost înscrisa în cartea funciara declarația de renunțare la proprietate;
c) imobilul nu era înscris în nicio carte funciară.
Observăm că textul de lege mențio nat nu pune condiția că posesia exercitată să fie de bună
credință, așa cum este necesar în cazul uzucapiunii tabulare, ceea ce înseamnă că ar urma să
admitem că și posesorul de reacredințăpoate să dobândească dreptul de proprietate imobiliară prin
uzucapi unea extratabulară, desigur dacă a exercitat o posesie neviciată.În cazul prevăzut de art
930 alin (1) C. civ., termenul de 10 ani începe să curgă, astfle cum rezultă din art 932 alin (1) C.
civ., după cum urmează: de la data începerii posesiei, dacă uzuca pantul a început să exercite
posesia asupra imobilului ulterior decesului persoanei fizice sau, după caz, încetării existenței
persoanei juridice înscrise ca proprietar în cartea funciara; de la data decesului sau încetării
existenței proprietarului înscri s în cartea funciara, dacă uzucapantul a început să exercite posesia
anterior decesului sau încetării existenței.
În cazul prevăzut de art. 930 alin (1) lit. b) C. civ., termenul de 10 aniîncepe să curgă,
astfel cum rezultă din art. 932 alin (1) C. civ.: d e la data înscrierii declarației de renunțare la
proprietate, daa intrarea în posesie a avut loc anterior sau chiar la acea dată; de la data începerii
posesiei, dacă uzucapantul a început să exercite posesia ulterior înscrierii declarației derenuntare
la proprietate.
În sinteză, reținem ca uzucapiunea imobiliară extrabulara presupune întrunirea
următoarelor condiții:
-fie proprietarul înscris în cartea funciara a decedat sau și -a încetat exitenta, fie proprietarul
înscris în cartea funciara a renunțat la dr eptul de proprietate asupra imobilului respectiv și
declarația de renunțare a fost înscrisa în cartea funciara, fie imobilul nu era înscris în nicio carte
funciară;
– uzucapantul a exercitat o posesia utilă;
-posesia a fost exercitată cel puțin 10 ani, termen care, dacă este cazul, nu poate începe să curgă
înainte de data decesului sau încetării existenței proprietarului înscris în cartea funciara ori înainte
de data înscrierii în cartea funciara a declarației de renunțare la proprietate;
-inainte de înr egistrarea cererii de înscriere a uzucapantului, nicio altă persoană nu și -a înregistrat
propria cerere de înscriere a dreptului de proprietate în folosul ei, pe baza unei cauze legitime, în
cursul său chiar după împlinirea termenului de uzucapiune;
-uzuca pantul să solicite înscrierea dreptului sau de proprietate în cartea funciara, iar această
cerere să fie admisă.

3.Uzucapiunea mobiliară
Potrivit art. 931 alin (1) C. civ., ,,drepturile celui care a fost înscris, fără cauză legitimă, în
cartea funciara, c a proprietar al unui imobil sau titular al unui drept real, nu mai pot fi contestate
când cel înscris cu bună -credință a posedat imobilul timp de 5 ani după momentul înregistrării
cererii de înscriere, dacă posesia sa a fost neviciata”, iar alin. (2) al ac eluiași articol dispune ca

,,este sufucient ca buna -credință să existe în momentul înregistrării cererii de înscriere și în
momentul intrării în posesie”.
Așadar, uzucapiunea tabulară presupune îndeplinirea următoarelor condiții:
-inscrierea dreptului de p roprietate sau a unui alt drept real imobiliar încartea funciara, fără o
cauză legitimă;
-exercitarea unei posesii utile;
-cel înscris în cartea funciara a fost de buna -credință în momentul înregistrării cererii de înscriere.
Prin sintagma ,,fără cauză leg itima”, folosită de art 931 alin (1) C. civ., urmează să
înțelegem un titlu (mod) de dobândire a dreptului de proprietate sau a altui drept real imobiliar,
care însa nu a produs efectul translativ (sauconstitutiv), întrucât fie provenea de la un non
dominu s, fie era afectat de o cauză de nulitate.

III.APLICABILITATEA UZUCAPIUNII

Cu toate că uzucapiunea este reglementată de articolele 930 -934 Cod Civil, reținemși
precizările din Legea de aplicare a Codului civil nr. 71/2011 , potrivit cărora dispozițiile art.
930-934 din Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care
posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia. Pentru cazurile în care posesia a început
înainte de această dată sunt aplicabile dispozițiil e referitoare la uzucapiune în vigoare la data
începerii posesiei. Cu privire la imobilele pentru care, la data începerii posesiei, înainte de
intrarea în vigoare a Codului civil, nu erau deschise cărți funciare, rămân aplicabile dispozițiile în
materie de uzucapiune din Codul civil din 1864, astfel că în acțiunile privind constatarea
uzucapiunii, vechiul Cod Civil are o mai mare aplicabilitate, majoritatea acțiunilor în
instantaurmand a fi întemeiate pe prevederile art. 1895 -1899 din vechiul Cod Civil.
În sprijinul celor afirmate mai sus, examinând o excepție de neconstituționalitate, Curtea
Constituțională constată că prevederile referitoare la înscrierea drepturilor dobândite în temeiul
uzucapiunii au mai fost examinate prin Decizia nr. 225/2015 publicată în Monitorul Oficial nr.
405/2015 prin care s -a reținut că, la înscrierea dreptului dobândit trebuie să se țină cont, în
privințacondițiilor de fond ale uzucapiunii, de legea în vigoare la data începerii posesiei.

IV.PROBLEMATICA UZUCAPIUNII ÎN COMUNISM

Legislatia nationala în perioada comunistă a avut ca scop monopolizarea tuturor
terenurilor agricole din țară prin înființarea cunoscutelor C.A.P – urî. Astfel, modificările
legislative au urmărit scoaterea terenurilor din circuitul civil și implicit eliminarea tranzacțiilor
referitoare la terenuri între persoane fizice. În ciuda dorinței statului, tranzacțiile cu terenuri au
continuat să se infaptuiasca insa nu intr -o forma autentică. Proprietarii de terenuri nu mai apelau
la notariat, ci încheiau ace ste tranzacții prin “chitanțe de mâna” între “vânzător” și “cumpărător”.
Cel din urmă, după ce plătea suma de bani cerută pentru acel teren, intra în posesia sa de la
momentul incheieriichitantei.
Observăm aparitia situatiei specifice uzucapiunii : cu toa te că, din punct de vedere legal,
vânzătorul era proprietarul terenului, în fapt cumpărătorul a fost cel care s -a comportat față de
teren ca un propietar, lipsindu -i doar înscrisul care să dovedească că el este și propietarul în acte.
Tocmai acest tip de s ituatiereprezinta temeiul instituției uzucapiunii și al actiunilordelclansate de
acesticumparatori din chitanțele de mâna pentru dobândirea dreptului de proprietate prin
uzucapiune.
V. UZUCAPIUNEA ÎN VECHILE REGLEMENTĂRI

Analizand dispozitiile Codului Civil din 1864, constatam că uzucapiunea era condiționată
de invocarea sa de catre uzucupant, simplul fapt juridic nefiind în măsură să
aducadobandireaproprietatii :'' În materie civilă, judecătorii nu pot aplica prescripția dacă cel

interesat nu va fi inv ocat acest mijloc.'' (art. 1841). Întrucât legiuitorul nu distingea, înțelegem că
termenul prescripție folosit în acest articol se referă atât la prescripția extinctivă, cât și la cea
achizitiva, deci, la uzucapiune. Din faptul juridic rezulta doar un drep t potestativ al posesorului cu
privire la uzucapiune, care are posibilitatea de a alege între invocarea acestui fapt juridic al
posesiei și renunțarea la uzucapiune. Dreptul potestativ astfel rezultat este unul de opțiune, ce
poate fi exercitat într -o form ă pozitivă sau într -o formă negativă.[8]
În forma pozitivă, dreptul se poate exercita atât prin introducerea unei acțiuni în
revendicare, dar și înainte de începerea unui litigiu, printr -un act juridic unilateral extrajudiciar.
Conditiaesentiala a acestui act unilateral este caracterul expres, nefiind cerută o anumită formă.
În forma negativă, intelegemrenuntarea la dreptul de opțiune cu privire la uzucapiune.
Renunțarea la dreptul de opțiune intervine dupaimplinirea termenului de uzucapiune, așa cum
dispu ne art. 1838 C. Civ. din 1864 :"Nu se poate renunța la prescriptive decat dupa implinirea
ei."Mergând mai departe, observăm că această renunțare poate fi expresa sau tacita, așa cum arata
art 1839 alin (1) din C. Civ. din 1864 :"Renunțarea la prescripție e ste expresa sau tacita."
Renunțarea tacită trebuie insafacuta printr -un fapt concludent, care să facă clară voința
posesorului dreptului, așa cum dispune alin. (2) al articolului mai sus menționat :"Renunțarea
tacită rezulta dintr -un fapt care presupune de lăsarea dreptului câștigat."
Mai mult decatatat, și renunțarea este condiționată de existența capacității de a înstrăina
(art. 1840 – "Cel ce nu poate înstrăina nu poate renunța la prescripție")
În ceea ce privește bunurile imprescriptibile, art. 1844 arat a că "Nu se poate prescrie
domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie, sau printr -o declarație a legii, nu pot fi obiecte de
proprietate privată, ci sunt scoase afară din comerț" , similaritățile cu dispozițiile Noului Cod
Civil (art. 929) fiind evid ente.Un alt act normativ cu relevanță în studiul nostru de caz este
Decretul -lege nr. 115/1938, care reglementa două cazuri excepționale de dobândire a dreptului de
proprietate prin uzucapiune.
Primul caz este cel în care s -au înscris drepturi reale ce pot fi dobândite prin uzucapiune
pe baza unui titlu nevalabil, Decretul dispune, în art. 27, că, în măsura în care titularul înscris le -a
posedat cu bună credință timp de 10 ani, acestea vor rămâne valabil dobândite.
Al doilea caz, în care posesorul imobilulu i l-a posedat, în condițiile legii, timp de 20 de
ani de la moartea titularului înscris în cartea funciara, ilindreptateste pe acesta să ceară intabularea
dreptului în favoarea sa (art. 28) . Observăm similitudinile celor două cazuri mai sus menționate
cu actuala clasificare din Noul Cod Civil, primul caz fiind specific uzucapiunii tabulare, iar cel
de-al doilea celei extratabulare.

VI. CONCLUZII

În urma cercetării științifice am putut stabili importanta institiutiei uzucapiunii și felul în
care legiuitorul, prin modificările legislative adoptate în Noul Cod Civil, a reușit să răspundă
noilor exigente ale societății într -un domeniu caracterizat de dinamism. Uzucapiunea reprezintă
garantul dreptului de proprietate, drept amenințat de -a lungul timpu lui de către stat, cu precădere
în epoca comunistă. Procesele întemeiate pe uzucapiune sunt numeroase în zilele noastre , iar
problematica acestei instituții este fără îndoială una de actualitate care merita atenția doctrinară de
care se bucură.

Referințe bibliografice și citări
[1] https://ro.wikipedia.org/wiki/Uzucapiune , accesat la data de 23.03.2017
[2] http://avo catcivil.net/actiuni -civile/uzucapiune -10-20-ani, accesat la 24.03.2017
[3 ]http://avocatcivil.net/actiuni -civile/uzucapiune -10-20-ani, accesat la 24.03.2017
[4] http://legestart.ro/ce -trebuie -sa-stim-despre -uzucapiune -si-dreptul -de-proprietate/ , accesat la 26.03.2017
[5] Corneliu Bârsan Drept Civil Drepturile Reale Principale în reglementarea noului Cod Civil , editura Hamangiu 2013, pagina
391
[6] Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu , Bogdan Nazat CURS DE DREPT CIVIL – DREPTURILE REALE
PRINCIPALE, editura Hamangiu, 2013, pagina 232
[7] Drept Civil .Drepturi reale – Note de Curs – ConfUniv. Dr. Ionescu Mircea Felix Melinești pag 60 -61
[8]Valeriu Stoica Drept Civil. Drepturile reale principale , Ediția 2 , Editura C.H. Beck , pag 368