Rezumatul Tezei deDoctorat [630268]

MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRA ȘOV
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ Ș I EXPLOATĂRI FORESTIERE
Rezumatul Tezei deDoctorat
ASPECTE PRIVIND BIOL OGIA ȘI BAZELE MANAG EMENTULUI
RÂSULUI (LYNX LYNX L INNAEUS 1758) DIN RO MÂNIA
[ASPECTS REGARDING T HE BIOLOGY AND THE M ANAGEMENT BASIS
OF LYNX (LYNX LYNX L INNAEUS 1758) FROM R OMANIA]
Conducător științific,
Prof. dr. ing. Carol Dieter SIMON
Prof. dr. ing. Aurel NEGRUȚIU
Doctorand: [anonimizat]. George Eugeniu PREDOIU
2011

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV
Brașov, B -dul Eroilor nr. 29, 500036, tel: 0040268413000, fax: 0040268410525
RECTORAT
____________________ ____________________ ____________________ ____________________
D-nei/D-lui………………………………… ………………………………………………………………………………………..
Văfacem cunoscut că, în baza ordinului Rectorului "Universității Transilvania din
Brașov" nr. 4670/22.07.2011, îndata de26 septembrie 2011, ora 13:00 , în sala SI2 a Facultății de
Silvicultură și Exploatări Forestiere, va avea loc susținerea publică a tezei de doctorat intitulată:
ASPECTE PRIVIND BIOL OGIA ȘI BAZELE MANAGEMENTULUI RÂ SULUI (L YNX LYNX
LINNAEUS 1785) DIN ROMÂ NIA, elaborată de domnuling. PREDOIU Gh. George Eugeniu în
vederea obținerii titlului științific de doctor în domeniul fundamental ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI
SILVICE, domeniul SILVICULTURĂ. .
Comisia de doctorat numită prin Ordinul Rectorului Universității "Transilvania " din
BrașovNr. 4670 din 22.07.2011 are următoarea componență:
Președinte: Prof.univ.dr.ing. Ioan Vasile ABRUDAN
Decan– Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere
Universitatea "Transilvania " din Brașov
Conducător științific: Prof.univ.dr.ing. Dieter Carol SIMON
Universitatea "Transilvania " din Brașov
Referenți: Prof.univ.dr. Marian PREDA
Universitatea din Bucuresti
Prof.univ.dr. Gheorghe Florinel BRUDAȘCĂ
Universitatea d e Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca
Conf.univ.dr.ing. Ovidiu IONES CU
Universitatea "Transilvania " din Brașov
Vă invităm să participați la susținerea publică a tezei de doctorat.
Eventualele aprecieri și observații asupra conținutului tezei pot fi trimise pe adresa Facultății de
Silvicultură și Exploatări Forestiere, s tr. Șirul Beethoven, nr. 1, 500123, la numărul de fax:
[anonimizat] sau pe email: [anonimizat] .
Vă mulțumim.

CUPRINS UL REZUMATULUI
Pag
rezPag
teză
I. SCOPUL, OBIECTIVELE, LOCUL, MATERIALUL ȘI METODELE DE CERCETARE…… ……. 154
1.1. Scopul cercetărilor……………………………………………………………………………… ……………………………. 154
1.2. Obiectivele cercetărilor……………………………………………………………………….. …………………………… 154
1.3. Locul și materialul cercetărilor……………………………….. …………………………… ……………………………. 154
1.3.1. Locul și materialul cercetărilor privind analiza elementelor biometrice ale craniilor
râșilor din România, Rusia (Altai) și Slovacia…………………….. …………….. …………………………… .. 154
1.3.2. Locul și materialul cercetărilor privind analiza efectivelor, ariei de distribuție,
densităților și a fragmentării habitatelor…………………………………… ……………………………… ……….. 255
1.3.3. Locul și materialul cercetărilor privind clasificarea habitatelor specifice râsului în
condițiile din România……………………………………………….. …………………………………………………… 357
1.3.4. Locul și materialul cercetărilor privind analiza cadrului instituțional legat de
managementul râsului în zonele de studiu Ciucaș – Săcele (Brașov), Dalnic – Moacșa și
Baraolt– Herculian (Covasna)……………………………………. ……………………………………………………. 357
1.3.5. Locul și materialul cercetărilor privind analiza atitudinii și percepțiilor populației locale
privind râsul în zonele de studiu Ciucaș – Săcele (Brașov), Dalnic – Moacșa și Baraol t–
Herculian (Covasna)……………………………………. ………………………………………………………………….. 561
1.4. Metodele de cercetare…………………………………………………………………. …………………………………… .764
1.4.1. Metoda de cercetare utilizată pentru analiza elementelor biometrice ale craniilor râșilor
din România, Rusia (Altai) și Slovacia…………………………….. ………………………………………………. 764
1.4.2. Metodele de c ercetare utilizate pentru analiza efectivelor de râs, ariei de distribuție,
densităților medii și a fragmentării habitatelor……………………… ……………………………………………. 766
1.4.3. Metoda de cercetare utilizată pentru clasificarea habitatelor specifice râsului în condițiile
din România…………………………………………………………….. ……………………………………………………. 871
1.4.4. Metoda de cercetare utilizată pentru a naliza cadrului instituțional legat de managementul
râsului în zonele de studiu Ciucaș – Săcele (Brașov), Dalnic – Moacșa și Baraolt – Herculian
(Covasna)……………………………………. ………………………………………………….. ……………………………. 973
1.4.5. Metoda de cercetare utilizată pentru analiza atitudinilor și percepțiilor populației locale
din zonele de studiu Ciucaș – Săcele (Brașov), Dalnic – Moacșa și Baraolt – Herculian
(Covasna)……………. …………………………………… …………………………………………………………………… 11 77
II. REZULTATELE CERCETĂRILOR…………………………………………………………. ……………………. ….. 15 83
2.1. Analiza comparativă a parametrilor biometrici ai craniilor râșilor din România, Rusia (Altai) și
Slovacia……………………………………………………………… ……………………………………………………. ………….. 15 83
2.1.1. Evaluarea variabilității geografice a craniilor râșilor pe baza măsurătorilor craniometrice .15 83
2.1.2. Rezultatele analizei discriminatorii…………………………………………………. …………………. ……. 16 87
2.2. Analiza efectivelor, ariei de distribuție, densităților și a fragmentării habitatelor râșilor ……………. 19 93
2.2.1. Analiza efectivelor, ariei de distribuție și a densităților râșilor în condițiile din România.. .19 93
2.2.2. Aspecte privind conservarea populației de râși și fragmentarea habitatelor în contextul
dezvoltărilor socio – economice……………………………. ………………………………………………………….. 26106
2.3. Clasificarea habitatelor specifice râsului în condițiile din România………….. ……………………………. 31117
2.4 Analiza cadrului instituțional legat de managementul râșilor în zonele de studiu Ciucaș – Săcele
(Brașov), Dalnic – Moacșa și Baraolt – Herculian (Covasna)………… ……………………………………………. 44129
2.5. Analiza atitudinilor și percepțiilor populației locale privind existența și managementul râsului în
zonele de studiu Ciucaș – Săcele (Brașov), Dalnic – Moacșa și Baraolt– Herculian (Covasna)………. .49146
III. CONCLUZII, CONTRIBUȚII ALE CERCETĂRILOR ȘI RECOMANDĂRI DE
MANAGEMENT ……………………………………………………………………………………… 67174
3.1. Concluziile cercetărilor…………………………… ……………………. ………………………… 67174
3.2. Contrib uții ale cercetărilor……………………………………………… …………………….. ….. 73179
3.3. Recomandări de management……………………………………………… …………………….. 73180
IV. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ……………………………………………………………………. ………………. …… 77183
REZUMAT ÎN LIMBA ENGLEZĂ. ………………………………………… ……………………….. 80201
CURRICULUM VITAE

SUMMARY OF THE ABSTRACT
Pag.
abstrPag
thesis
I. SCOPE, OBJECTIVE, LOCATION, MATERIALS AND METHODS OF RESEARCH… …………..154
1.1. Research scope………………………………………………………………………………. …………………… …………. 154
1.2. Research objectives……………………………………………………………………………. …………………………… 154
1.3. Location and material of research…………………………… ……………………………. ……………….. …………. 154
1.3.1. Location and material of research regarding skulls craniometrical elements of lynxes
from Romania, Russia (Altai) and Slovakia………………….. ……………………. …………………………….. 154
1.3.2. Location and material of research regarding population size, distribution, average
densities and habitat fragmentation…………………… ……………………………………………… ……………… 255
1.3.3. Location and material of research regarding lynx habitats classification in Romanian
conditions…………………………………………………………………… …………………………………………… 357
1.3.4. Loca tion and material of research regarding the analysis of the institutional framework
related to lynx management in the study areas Ciucaș– Săcele (Brașov), Dalnic – Moacșa și
Baraolt– Herculian (Covasna)………… ……………………………………………………………………………….. 357
1.3.5. L Location and material of research regarding the analysis of attitudes and perceptions of
local population towards lynx in the study areas Ciucaș – Săcele (Brașov), Dalnic – Moacșa și
Baraolt– Herculian (Covasna)………… …………………………………………………………………………….. 561
1.4. Research methods……………………………………………………………………………… …………………. ………… 764
1.4.1. Research method for the analysis of the craniometrical elements of lynx skulls from
Romania, Russia (Altai) and Slovakia……………………………. ……………………………………………….. 764
1.4.2. Research methods for the analysis of the population size, distribution, average densities
and habitat fragmentation………………….. ……………………. …………………………………………………. 766
1.4.3. Research method for lynx habitats classification in Romanian conditions……………… … 871
1.4.4. Research method for the analysis of the institutional framewo rk related to lynx
management in the study areas Ciucaș– Săcele (Brașov), Dalnic – Moacșa și Baraolt –
Herculian (Covasna)………………………………………………. …………………………………………………….. 973
1.4.5. Research method for the analysis of the attitudes an d perceptions of local population in
the study areas Ciucaș – Săcele (Brașov), Dalnic – Moacșa și Baraolt – Herculian (Covasna)….. 11 77
II. RESEARCH RESULTS………………………………………………………………………… ……………. …………15 83
2.1. The comparative analysis of the craniometrical parameters of lynx skulls from Romania, Russia
(Altai) and Slovakia…………………………………………. ………………………………………………………….. ………… 15 83
2.1.1. Estimation of geographical variability of lynx skulls based on craniometrical
measurements………………………………………………………………….. …………………………………………….. 15 83
2.1.2. Results of discriminant analysis…………………………………………………….. ……………………….. 16 87
2.2. Analysis of population size, distribution, average densities and habitats fragmentation of lynxes 19 93
2.2.1. Analysis of population size, distribution and average densities in Romanian conditions…. 19 93
2.2.2. Aspects regarding conservation of the lynx population and habitats fragmentation in the
context of socio -economical developments………………. ………………. ………………………………………. 26106
2.3. Classification of lynx habitats in Romanian conditions……………………….. ……………………………. 31117
2.4 Analysis of the institutional framework regarding lyn x management in the study areas Ciucaș–
Săcele (Brașov), Dalnic – Moacșa și Baraolt – Herculian (Covasna………………………………………. …….. 44129
2.5. Analysis of attitudes and perceptions of local population towards lynx existence and
management in the study area s Ciucaș– Săcele (Brașov), Dalnic – Moacșa și Baraolt – Herculian
(Covasna…………………………………………………. ………………………………………………………………………….. ..49146
III. CONCLUSIONS, RESEARCH CONTRIBUTIONS AND MANAGEMENT
RECOMMENDATIONS……………………………………………………………………………… ……………………. 67174
3.1. Research conclusions……………………………………………………… ……………………… 67174
3.2. Research contri butions…..………………………………………………… ……………………… 73179
3.3. Management recommendations…………………………………………… ……………………… 73180
IV. SELECTED BIBLIOGRAPHY………………………………………………………………… …………………….. ..77183
ENGLISH ABSTRACT……………………………………………………………………………………………….. ………… 80201
CURRICULUM VITAE

Inițiativa de a derula cercetări privind râsul (Ly nx lynx Linnaeus 1758)
din România a beneficiat de susținerea și îndrumare a regretatului Prof. Dr. Ing.
Aurel Cglyph8Q7egruțiu, a cărui amintire rămâne veșnică.
Sfaturile și încurajările primite din partea Prof. Dr. Ing. Dieter Simon,
care a preluat activitatea de îndrumare, au contrib uit în mod esențial la finalizarea
activităților de cercetare privind biologia și baze le managementului râsului din
România. Mulțumirile adresate dânsului sunt înconju rate de o stimă și un respect
deosebit.
Tuturor celor cu care am colaborat în această peri oadă de timp și mai
ales foștilor colegi de la ICAS Stațiunea Brașov, d oresc să le mulțumesc pentru
ajutorul acordat în derularea activităților.

1

CAPITOLUL I
SCOPUL, OBIECTIVELE, LOCUL, MATERIALUL
ȘI METODELE DE CERCETARE

1.1. Scopul cercetărilor

Scopul cercetărilor este de a caracteriza aspecte r elevante privind biologia și
bazele managementului râsului (Lynx lynx Linnaeus 1758) în condițiile din
România, atât la nivel local (județele Brașov și Co vasna) cât și la nivel național.

1.2. Obiectivele cercetărilor

În vederea îndeplinirii scopului propus, cercetăril e din cadrul acestei lucrări au
fost structurate pe următoarele obiective principal e:
/head2right Compararea elementelor biometrice ale craniilor râș ilor din România cu
cele din Slovacia și Rusia (Altai);
/head2right Caracterizarea evoluției și situației actuale a pop ulației de râși din
România prin analiza efectivelor, ariei de distribu ție, densităților și a
fragmentării habitatelor;
/head2right Clasificarea habitatelor specifice râsului în condi țiile din România;
/head2right Caracterizarea cadrului instituțional legat de mana gementul râsului la
nivel local în zonele de studiu Ciucaș – Săcele (Br așov), Dalnic – Moacșa
și Baraolt – Herculian (Covasna);
/head2right Caracterizarea percepțiilor și atitudinilor populaț iei locale privind
existența și managementul râsului în zonele de stud iu Ciucaș – Săcele
(Brașov), Dalnic – Moacșa și Baraolt – Herculian (C ovasna);

1.3. Locul și materialul cercetărilor

1.3.1. Locul și materialul cercetărilor privind ana liza comparativă a unor
elemente biometrice ale craniilor râșilor din Român ia, Slovacia și Rusia (Altai).

Activitățile de teren privind analiza comparativă a elementelor biometrice ale
craniilor râșilor din România sxau desfășurat pe to ată întinderea Carpaților și au
inclus identificarea și consultarea colecțiilor muz eale și de vânătoare din
următoarele zone geografice: Caraș Severin, Hunedoa ra, Sibiu, Brașov, Covasna,
Harghita, Neamț, Suceava și Bistrița. Această local izare a probelor la nivel național
este corelată cu distribuția și densitatea populați ei de râși din România (Fig. 1).
Materialul de cercetare utilizat a constat din 83 c ranii de râși din România (16
masculi, 11 femele și 56 de sex nedeterminat) care au fost comparate cu 198 cranii
de râși din Slovacia (68 masculi, 48 femele și 82 d e sex nedeterminat) și 20 cranii de
râși din Altai – Rusia, fiind utilizate și datele e xistente în literatura de specialitate:
Stollmann (1963) – 16 cranii; Stollmann (1985) – 46 cranii; Vasiliu și Decei (1964)
– 60 cranii și Mazak (1968) – 20 de cranii.

2

Fig. 1 x Localizarea probelor privind măsurătorile craniometrice din România.
[Location of lynx skulls samples from Romania]

Pentru fiecare craniu de râs au fost măsurate 41 de elemente de craniometrie,
precizia acestor măsurători fiind de 0.1 mm. În ved erea asigurării unei simetrii a
măsurătorilor, au fost măsurate, în mod arbitrar, e lementele existente pe partea
stângă a craniului, respectiv a mandibulei.

1.3.2. Locul și materialul cercetărilor privind ana liza efectivelor, ariei de
distribuție, densităților și a fragmentării habitat elor.

Analizele legate de efectivele de râși, densitățile medii, distribuția și
fragmentarea habitatelor sxau bazat pe integrarea d atelor existente la nivel național și
corelarea lor cu rezultatele cercetărilor derulate la nivel local. În acest context,
cercetările au fost localizate la nivel național în toată aria de distribuție a râsului,
precum și la nivel local în zone din Brașov (Ciucaș , Piatra Mare, Bucegi, Piatra
Craiului și Făgăraș) și Covasna (Moacșa – Dalnic și Baraolt – Herculian).
Materialul de cercetare utilizat pentru analiza efe ctivelor, a densităților,
distribuției și fragmentării habitatelor este repre zentat de:
x estimările anuale ale efectivelor de râs și ale s peciilor pradă din fiecare fond de
vânătoare din România (date GIS pentru perioada 200 2 – 2007 și statistici MMP
pentru perioada 1950 – 2002);
x date GIS de teren (2001 – 2002) privind utilizare a habitatelor și mărimea
teritoriilor;
x date GIS de teren (2003 – 2005) privind fragmenta rea habitatelor în zonele Deva –
Arad și Piatra Mare, Bucegi, Ciucaș;

3 x seturi de date GIS (2002 – 2005) privind condiții le fizicoxgeografice și habitatele
din România (Corine Land Cover, rețeaua ariilor pro tejate, distribuția vegetației
forestiere, rețeaua hidrografică, modelul digital a l terenului);
x seturi de date GIS (2002 – 2005) privind infrastr uctura și aspectele sociox
economice din România (rețeaua de drumuri și căi fe rate, localitățile, proiectele de
dezvoltare a infrastructurii, proiectele de dezvolt are turistică, demografia, activitățile
economice din zonele rurale).
În vederea derulării analizei și modelării prin GIS (Marxan) a fost necesară
identificarea unui număr de 19945 de unități de pla nificare localizate pe toată zona
de distribuție a râsului în România (Maanen ș.a., 2 006).. Aceste unități de
planificare au fost create prin suprapunerea unor c aracteristici legate de vegetație,
altitudine și relief, precum și prin delimitarea lo r pe baza unui sistem de tip grid
(rețea), având dimensiuni de 5 x 5 km care permit i ncluderea tuturor elementele
necesare pentru realizarea unui sistem coerent de c onservare a râsului și a habitatelor
sale (Ball ș.a., 2009).

1.3.3. Locul și materialul cercetărilor privind clasificar ea habitatelor
specifice râsului în condițiile din România

Cercetările legate de identificarea și cuantificare a aspectelor privind
clasificarea habitatelor specifice râsului au fost localizate în la nivel național și la
nivel local, în perimetrul geografic reprezentat de masivele Ciucaș, Piatra Mare,
Bucegi, Piatra Craiului și Făgăraș localizate în ju dețul Brașov, precum și în zonele
Moacșa – Dalnic și Baraolt – Herculian din județul Covasna.
Materialul de cercetare a fost reprezentat de datel e statistice la nivel național
din perioada 1950 – 2010, precum și din datele obți nute prin studiile derulate la
nivel local în perioada 2000 – 2010.

1.3.4. Locul și materialul cercetărilor privind ana liza cadrului instituțional
legat de managementul râsului în zonele de studiu C iucaș – Săcele (Brașov),
Dalnic – Moacșa și Baraolt – Herculian (Covasna)

Cercetările au fost localizate în zona centrală a d istribuției populației de râs din
Carpații românești, în județele Brașov și Covasna, unde sxau selecționat trei zone de
studiu (Tab. 1).
În vederea surprinderii aspectelor specifice manage mentului râsului în Carpații
românești, sxa urmărit ca tipurile de instituții im plicate la nivel național în
managementul speciei să fie reprezentate în cele tr ei zone de studiu din Brașov și
Covasna Astfel, administratorii de fondurilor de vâ nătoare din România sunt
reprezentați în aceste zone de studiu prin: organiz ații nonxguvernamentale: asociații
de vânătoare (Asociația Vânătorilor din Brașov), in stituții publice de învățământ și
cercetare: Universitatea Transilvania din Brașov și instituții publice de administrare
a resurselor naturale: Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA (DS Covasna).
Habitatele specifice râsului sunt reprezentate de z onele forestiere. Din punct de
vedere al administrației forestiere, în cele trei z one de studiu sunt reprezentate:
x instituții publice de administrare a resurselor n aturale: x Regia Națională a
Pădurilor ROMSILVA (DS Brașov, DS Covasna, ICAS Baz a Experimentală
Săcele);

4 x instituțiile private de administrare a resurselor naturale (OS Privat Baraolt,
Regia Publică Locală a Pădurilor Săcele RA).

Tab. 1 Caracteristicile instituționale, ecologice ș i socioxeconomice ale zonelor de studiu
din județele Brașov și Covasna
[Institutional, ecological and socioxeconomical con ditions of the study areas from Brasov and Covasna]

Zona
de studiu

Cadrul instituțional
Condiții ecologice
Condiții
socio f economice

Săcele –
Ciucaș Administrație cinegetică :
x Asociația Vânătorilor Brașov
x Universitatea Transilvania din
Brașov
Administrație silvică :
x Regia Publică Locală a
Pădurilor Săcele RA
x Baza Experimentală Săcele a
ICAS
Administrație sit Zglyphj9Latura 2000:
I Fundația Carpați (situl Natura
2000 Piatra Mare – din anul
2010) Zonă depresionară și
montană (600 – 1800 m)
cu păduri de foioase și
rășinoase.
Fânețe și poieni
intercalate până în zonele
sub alpine.
Fără culturi agricole.
Efective semnificative de
prădătoare mari și specii
pradă.
Prezența urșilor habituați. Populație umană:
x preponderent urbană cu
densități ridicate.
Presiune antropică:
x ridicată și constantă în
toate perioadele anului.
Activități economice :
x producție industrială.
x transport rutier și
feroviar.
x turism intens în zonele .
Alte activități :
x exploatare forestieră.
x culegerea fructelor de
pădure și a ciupercilor.
x creșterea animalelor la
stânele montane.

Moacșa –
Dalnic Administrație cinegetică:
x Universitatea Transilvania din
Brașov
Administrație silvică:
x ROMSILVA x OS Târgu
Secuiesc
x Ocoale silvice ale
composesoratelor locale
Administrație sit Zglyphj9Latura 2000:
x teritoriul nu face parte din
rețeaua Natura 2000
Zonă depresionară și de
deal (400 – 1100 m) cu
păduri preponderente de
foioase.
Fânețe și poieni la
marginea pădurii și în
zonele de culme.
Culturi agricole la
marginea zonei forestiere.
Efective semnificative de
prădătoare mari și specii
pradă (mistreț și căprior). Populație umană:
I rurală cu densități medii.
Presiune antropică:
x medie și constantă în
toate perioadele anului.
Activități economice :
x nu există activități
intense.
Alte activități :
x exploatare forestieră.
x creșterea animalelor la
stânele de deal.

Baraolt f
Herculian Administrație cinegetică:
x ROMSILVA – Direcția Silvică
Covasna
Administrație silvică:
I ROMSILVA – Direcția Silvică
Covasna
x OS Privat Baraolt și
composesorate locale
Administrație sit Zglyphj9Latura 2000:
x OS Privat Baraolt (situl Natura
2000 Herculian din anul 2010)
Zonă de tranziție între
deal și munte (500 – 1300
m) cu păduri de foioase și
rășinoase.
Poieni la marginea zonei
forestiere și pe culmi.
Efective semnificative de
urs și specii pradă. Populație umană:
I urbană și rurală cu
densități medii..
Presiune antropică:
x medie în perioada de vară
și redusă în restul anului.
Activități economice :
x nu există activități
intense.
Alte activități :
x exploatare ape minerale.
x exploatare forestieră.
x creșterea animalelor la
stânele de deal.

Cadrul instituțional legat de implementarea în tere n a activităților de conservare
a naturii este format din custozi de arii naturale protejate care au fost stabiliți în
decursul anului 2010: instituții private (OS Privat Baraolt) și organizații nonx
guvernamentale și nonxprofit (Fundația Carpați). Ac ești custozi au fost desemnați în

5 perioada ulterioară realizării analizei instituțion ale din această lucrare iar aceste
instituții nu au fost incluse în analiză..
Unitățile descentralizate ale administrației guvern amentale incluse în acest
studiu sunt reprezentate de: Prefectura Brașov, Age nțiile de Protecția Mediului din
județele Brașov și Covasna, ITRSV și Direcțiile San itar – Veterinare Brașov și
Covasna. Autoritățile publice locale incluse în ac est studiu sunt reprezentate de:
Consiliul Județean Brașov, Primăria Bățani și Primă ria Dalnic.

1.3.5. Locul și materialul cercetărilor privind ana liza atitudinii și
percepțiilor populației locale privind râsul în zon ele de studiu Ciucaș – Săcele
(Brașov), Dalnic – Moacșa și Baraolt – Herculian (C ovasna)

Activitățile de teren din cadrul acestor cercetări sxau desfășurat în toate
localitățile din zonele prezentate mai sus, adică î n municipiul Săcele și comunele
Cernat, Dalnic, Moacșa, Baraolt și Bățani.
Populația analizată are vârsta de peste 18 ani, măr imea eșantionului fiind de
400 persoane selectate pe baza criteriilor metodolo gice care impun o eroare maximă
admisă de ± 5% din populație (nivelul de încredere al cercetăr ii este de 95%).
În stabilirea eșantionului de studiu sxa avut în ve dere faptul ca acesta să fie
reprezentativ pentru populația urbană și rurală din localitățile Săcele, Cernat, Dalnic,
Moacșa, Baraolt și Bățani, în vârstă de peste 18 an i, criteriile de eșantionare fiind
reprezentate de vârstă, sex și zona de rezidență.
Selectarea persoanelor chestionate a fost determina tă de încadrarea în anumite
cote (categorii de vârstă, sex, rezidență) indicând de la început frecvențele
indivizilor care prezintă anumite însușiri și utili zând următorii factori de stratificare
(Rotariu ș.a., 1997):
x împărțirea eșantionului chestionat în mod egal, pe sexe;
x păstrarea proporției categoriilor de vârstă existen te în populația normală;
x atingerea procentului din totalul populației locale a persoanelor
chestionate dintrxo anumită localitate (cotă de rep rezentativitate).
Pentru a verifica dacă distribuția eșantionului ana lizat în funcție de categoriile
de vârstă ( Tab. 2) este normală au fost utilizate două procedee:
x compararea histogramei variabilei cu modelul curbei Gauss (Fig. 2);
x diagrama QxQ ( QuantileMQuantile ).
Analiza rezultatelor aplicării celor două procedee arată că ipoteza de
normalitate legată de repartiția pe categorii de vâ rstă este verificată.

Tab. 2 Repartiția pe categorii de vârstă a persoane lor chestionate din populația locală
[Age classes distribution of questioned local popul ation]
Categoria de vârstă
(ani) gglyphîî05umărul rsoanelor
chestionate Procent din
total Procent
validat Procent
cumulativ
18 – 24 58 14,5 14,5 14,5
25 – 34 92 23,0 23,0 37,5
35 – 49 102 25,5 25,5 63,0
50 – 64 95 23,8 23,8 86,8
peste 64 53 13,3 13,3 100,0
TOTAL 400 100,0 100,0

6

Fig. 2. Histograma distribuției pe categorii de vâr stă a eșantionului din populația locală
[The hystogram of age classes distribution of quest ioned local population]

În cazul aplicării procedurii QxQ plot sxau compara t valorile ordonate ale
variabilei vârstă cu valorile quantilice ale distri buției normale, constatânduxse că
punctele QxQ conturează cu destulă fidelitate o lin ie care se suprapune cu dreapta ce
reprezintă distribuția teoretică.
Datele de teren au fost colectate prin intermediul cercetării
cvasieexperimentale, în sensul că participanții la studiu au fost chestionați asupra
unor evenimente sau trăiri psihologice, fără a inte rveni în provocarea unor reacții.
Cele 400 de persoane chestionate locuiesc în cele 6 localități din zonele de
studiu: Săcele, (61,3%), Baraolt (18%), Bățani (9%) , Cernat (7,5%), Moacșa (2,5%)
și Dalnic (1,8%). Repartiția respondenților pe zone de rezidență a avut în vedere
caracteristicile demografice ale celor trei zone pr incipale de studiu și atingerea
obiectivului de reprezentativitate.
Populația chestionată este localizată în totalitate în zonele învecinate cu
suprafețele forestiere populate de efective semnifi cative de râs (22 – 26 exemplare
de râs) și alte specii de faună sălbatică (123 – 14 2 urși, 27 – 35 lupi, etc.), existând
condițiile unor interacțiuni permanente cu speciile de faună.
Repartiția populației chestionate pe sexe este echi librată (198 bărbați, 202
femei).
Din punct de vedere al structurii ocupaționale (Tab . 23), eșantionul chestionat
șixa declarat profesia în 91,5% dintre cazuri (366 de persoane), constatânduxse că
sunt preponderente două categorii specifice mediulu i rural:
x persoane fără ocupație activă (pensionari, șomeri, casnici) – 37%;
x persoane implicate în sfera serviciilor x 18,3%.

Categoriile de vârstă 5,0 4,0 3,0 2,0 1,0 120
100
80
60
40
20
0 Abaterea standard = 1,26
Valoarea medie = 3,0
Numărul de chestionare = 400

7 1.4. Metodele de cercetare

1.4.1. Metoda de cercetare utilizată pentru analiza comparativă a
elementelor biometrice ale craniilor râșilor din Ro mânia, Slovacia și Rusia
(Altai).

Analiza biometriei seturilor de cranii de râși din România, Slovacia și Rusia
(Altai) sxa realizat prin clasificarea acestora în funcție de zona de proveniență și de
sexul exemplarelor. În vederea studierii dimorfismu lui sexual, au fost analizate
numai craniile al căror sex a fost cunoscut. Datori tă faptului că vârsta exemplarelor
de râs nu a fost cunoscută, toate craniile au fost atribuite grupei de vârstă adulte.
În cazul măsurătorilor liniare clasificate pe țări și sex au fost calculate
caracteristicile statistice de bază: media aritmeti că, deviația standard și coeficienții
de variație, precum și valorile minime ale interval ului de variație. Ulterior, datele au
fost grupate pe țări fără a lua în considerare sexu l exemplarelor analizate.
În vederea testării diferențelor între sexe și țări a fost utilizată analiza varianței.
Datorită faptului că materialul analizat (craniile de râși) nu a fost repartizat în mod
echilibrat pe sexe și țări, a fost utilizată proced ura modelului liniar general (LGM) a
pachetului statistic SAS. Analiza discriminatorie e ste bazată pe analiza statistică
multivariată, în care vectorii m (măsurători) și n (număr de indivizi) formează
matricea observațiilor de mărimea m x n. Analiza discriminatorie a fost utilizată
pentru identificarea existenței unei funcții liniar e a variabilelor observate, capabilă
să diferențieze grupurile analizate pe baza unui an umit scor.
Semnificația statistică a discriminării a fost test ată prin intermediul criteriului
T2 Hotelling care reprezintă generalizarea testului t x Student pentru caractere
multivariate:
T2 = n1 n2/( n 1 + n2) d´a
în care distribuția F este testată prin valorile cr itice:
F = ( n1 + n2 + m – 1)/ (( n1 + n2 – 2) m) / T 2
În cadrul pahetului statistic SAS, procedeul CANDIS C calculează funcția
canonică de discriminare între mai multe grupuri ia r procedeul DISCRI calculează
problema analoagă între două grupuri. Procedeul STE PDISC caută rezolvarea
problemei prin adăugarea pe rând a variabilelor car e au gradul de discriminare cel
mai ridicat în vederea realizării unei discriminări între două sau mai multe grupuri
ale variabilelor analizate.

1.4.2. Metodele de cercetare utilizate pentru anali za efectivelor de râs, ariei
de distribuție, densităților medii și a fragmentări i habitatelor.

În cadrul cercetărilor din această lucrare legate d e aspectele de mai sus,
metodele de cercetare utilizate au inclus:
x monitorizarea prin telemetrie și prelucrarea date lor (metoda poligonului
minim convex);
x analiza comparativă a datelor statistice;
x modelarea GIS prin intermediul programului Marxan .
Analiza evoluției efectivelor de râși în ultimii 60 de ani a fost realizată prin
centralizarea și analiza comparativă a statisticilo r existente în literatura publicată,

8 precum și a celor centralizate la Ministerul Mediul ui și Pădurilor și la ICAS Brașov
– Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice din Brașov.
În vederea analizei distribuției speciei la nivel n ațional și identificarea
aspectelor legate de fragmentarea habitatelor speci ei au fost utilizate analizele
comparative ale datelor statistice și modelarea GIS prin intermediul programului
Marxan (Ball ș.a., 2009) care utilizează ca instrum ent de lucru unitatea de
planificare, adică o suprafață de teren care are an umite caracteristici ale condițiilor
ecologice.
Optimizarea procesului de modelare a fost realizată prin utilizarea metodei
cristalizării simulate, adică prin obținerea unui r ezultat final pe baza unei succesiuni
de modelări simulate bazate pe anumiți parametrii d efiniți anterior (Ball ș.a., 2009).
Costul total al fiecărei unități de planificare sxa obținut prin adăugarea valorilor
costurilor separate ale fiecărui factor/parametru c are influențează condițiile legate de
selecția unității de planificare și includerea ei î n zona de rezervă a modelării GIS.
În vederea calculării acestor costuri pentru fiecar e unitate de planificare sxau
utilizat următorii factori sau parametrii (Maanen ș .a., 2006): suprafața (S), folosința
terenului (T), urbanizarea (U), infrastructura (I) speciile pradă (P)
În vederea completării procesului de determinare a parametrilor pentru această
analiză, a fost necesară determinarea suplimentară a trei factori: lungimea
perimetrului zonei de rezervă (Miller ș.a., 2001), mărimea minimă a populației de
râși la nivel național care satisface condițiile le gate de existența unei populații
viabile și nefragmentate și parametrii modelării (M aanen ș.a., 2006).
În cadrul modelării GIS au fost identificați parame trii cu valorile cele mai
echilibrate din punct de vedere al costurilor și pe nalităților. Acești parametrii au fost
utilizați ulterior în analiza care sxa derulat prin includerea randomizată a unor unități
de planificare și eliminarea altora. Acest proces a fost continuat prin derularea a unui
număr de 1 000 000 de repetiții care au urmărit sta bilirea setului de unități de
planificare care au fost incluse în zonele de rezer vă integrate în modelarea GIS.
Procesul descris mai sus a reprezentat derularea o singură dată a unei etape complete
de analiză Marxan, rezultatele prezentate în aceast ă lucrare fiind bazate pe un număr
de 10 etape consecutive de modelare GIS.

1.4.3. Metoda de cercetare utilizată pentru clasifi carea habitatelor
specifice râsului în condițiile din România

În vederea surprinderii și caracterizării unitare a condițiilor ecologice pentru
populația de râs din România, cercetările din cadru l acestei lucrări au pornit de la
analiza modelului de bonitate a fondurilor de vânăt oare pentru râs elaborat de către
ICAS și Universitatea Transilvania din Brașov în an ul 2002.
Conceptul de bază utilizat în modelul elaborat în 2 002 a fost similar cu cel al
cheilor de diagnoză pentru speciile de vânat din Ro mânia, urmărinduxse încadrarea
fondurilor de vânătoare cu râs în clase de bonitate cărora le corespund anumite
efective optime de râs. Această abordare este carac teristică managementului
cinegetic practicat în România în ultimele decenii, care este bazat pe raportul
efective optime / efective evaluate anual în teren. Astfel, pentru toate populațiile de
vânat, inclusiv pentru populația de râși și pentru celelalte două specii prădătoare de
talie mare (lupul și ursul) au fost stabilite efect ive optime la nivel național, măsurile

9 de management fiind stabilite având ca obiectiv pri ncipal menținerea efectivelor
evaluate anual în teren la nivelul efectivelor opti me.
Analizând acest model de diagnoză ecologică a teren urilor cu râs sxau
identificat aspecte limitative ale acestui sistem d e diagnoză care sunt legate în
principal de relativitatea valorilor limită a facto rilor specifici (de ex. prada
alternativă), precum și de stabilirea punctajului f ără luarea în considerare a mediei
ponderate a factorilor specifici.
Pe baza analizei rezultatelor aplicării în teren a acestei chei de diagnoză și prin
inventarierea în detaliu a condițiilor specifice râ sului în condițiile din România,
precum și prin luarea în considerare a faptului că, începând din anul 2006, râsul nu
este considerat o specie de vânat în România, în ca drul aceste lucrări se propune o
clasificare a habitatelor specifice râsului bazată pe 6 categorii de factori principali
care au pondere egală și care includ un număr de 19 factori specifici.
Intervalele de valori corespunzătoare celor trei cl ase ale fiecărui factor specific
au fost stabilite pe baza mediilor naționale statis tice, analizelor GIS realizate în
această lucrare, precum și pe baza informațiilor di n literatura de specialitate.
Modelul de clasificare a habitatelor râsului propus în această lucrare urmărește
asigurarea unei legături strânse între măsurile de management și condițiile din teren,
prin includerea terenurilor cu râși în trei categor ii cu obiective specifice de
management: zone de refugiu, zone tampon și zone de conectivitate.

1.4.4. Metoda de cercetare utilizată pentru analiza cadrului instituțional
legat de managementul râsului în zonele de studiu C iucaș – Săcele (Brașov),
Dalnic – Moacșa și Baraolt – Herculian (Covasna)

Caracterizarea condițiilor instituționale locale de management a populației de
râs din județele Brașov și Covasna sxa realizat pri n derularea unei analize calitative a
cadrului instituțional legat de managementul faunei .
În vederea înțelegerii modului în care acționează i nstituțiile și organizațiile
implicate în managementul râsului, sxa derulat o an aliză calitativă bazată pe codarea
tematică și prelucrarea prin intermediul programulu i NVivo a interviurilor realizate
cu persoanele din cadrul instituțiilor implicate în managementul faunei la nivel local,
în zonelel Ciucaș – Săcele, Moacșa – Dalnic și Bara olt – Herculian, precum și la
nivel județean în Brașov și Covasna.
Etapele analizei instituționale au fost:
x identificarea instituțiilor implicate direct sau indirect în managementul speciilor de
prădătoare în cele trei zone de studiu;
x identificarea percepțiilor persoanelor intervieva te cu privire la suprapunerile de
responsabilități în domeniu;
x identificarea conflictelor de rol și a intereselo r la nivel instituțional;
x identificarea modului de atribuire, la nivelul in stituțiilor, a succeselor și a
insucceselor legate de conservarea speciilor prădăt oare, inclusiv a râsului;
x identificarea nevoilor și așteptărilor reciproce ale persoanelor intervievate cu
privire la conservarea speciilor prădătoare, inclus iv a râsului;
x identificarea bunelor practici legate de manageme ntul acestor specii.
Conjecturile cercetărilor au derivat din experiența anterioară în domeniu și au
stat la baza construirii instrumentului de cercetar e bazat pe interviul direct:

10 x în interacțiunile dintre persoanele din cadrul in stituțiilor implicate în domeniu,
reprezentările legate de responsabilități generează așteptări;
x cu cât aceste așteptări au o relație incertă cu r esponsabilitățile, cu atât este posibil
să apară conflicte legate de atribuirea de competen ță;
x cu cât există mai multe confuzii și neclarități l egate de responsabilități, cu atât
persoanele / instituțiile solicită și își bazează a ctivitatea pe cât mai multe
reglementări legislative și administrative;
x excesul de reglementare duce la lipsa eficienței intervenției pe teren, limitând
libertatea de acțiune a actorilor și poate lăsa zon e de activitate fără acoperire la nivel
legislativ și administrativ;
x locul pe care îl ocupă domeniul conservării faune i în aria de responsabilități a
fiecărei instituții este corelat cu activitățile de rulate în domeniu;
x in cazul instituțiilor care au un rol dublu, atâ t de conservare cât și de administrare
a faunei și a habitatelor naturale, este posibil să apară conflicte între aceste roluri. În
această situație, pot apărea consecințe nefavorabil e legate de conservarea populației
de râs.
Pe baza considerentelor metodologice prezentate mai sus a fost redactată o fișă
standard de interviu care a inclus un set de întreb ări. Interviurile din teren sxau
desfășurat pe baza acestei fișe standard, prin inte rmediul întâlnirilor directe cu
persoanele din instituțiile implicate direct sau in direct în managementul populației
de râs și a celorlalte două specii prădătoare (urs și lup) din zonele de studiu din
județele Brașov și Covasna.
Prelucrarea rezultatelor acestei analize calitative sxa realizat ținând seama de
următoarele aspecte metodologice:
x nu există certitudinea că limbajul celui care a a cordat interviul exprimă
discursul instituției din care acesta face parte. D e aceea, interviul analizat nu
exprimă „modul în care gândesc instituțiile” (Dougl as, 2002);
x existând câte un interviu pentru fiecare persoană , nu este sigur că acest
interviu singular exprimă exact modul de gândire și de acțiune al persoanei
respective;
x opiniile și atitudinile exprimate în aceste inter viuri nu reprezintă pozițiile
oficiale ale acestor instituții dar reprezintă opin iile și atitudinile persoanelor care
prin funcțiile ocupate sunt responsabile de activit ățile legate de managementul
faunei.
Având în vedere aceste aspecte, se consideră că int erviurile analizate exprimă și
caracterizează o situație de fapt, care poate fi lu ată ca punct de plecare și generatoare
de recomandări pentru management. Astfel, în urma f ormulării observațiilor analizei
calitative, pot fi indicate anumite aspecte legate de posibilitățile de colaborare la
nivel instituțional dar și de atitudinile contradic torii și raporturile neclare de
colaborare instituțională care constituie un suport relevant pentru management.
În vederea prelucrării interviurilor sxa utilizat p rogramul NVivo care realizează
o analiză calitativă a informației din cadrul inter viurilor menționate mai sus,
cuantificând frecvențele și sursele de apariție a u nor coduri / cuvinte relevante
pentru activitățile din domeniu. Astfel, pentru fie care cuvânt care a apărut în textul
interviurilor a fost asociat un cod care a fost cla sificat după două criterii:
x al surselor – numărul interviurilor / instituțiil or în care apare codul respectiv;
x al frecvențelor – numărul total al aparițiilor co dului respectiv în interviuri;

11 În vederea structurării analizei calitative și a în cadrării interviurilor în cadrul
unor tipologii, sxa realizat o grupare a codurilor cu înțeles similar și care au
frecvențe de apariție semnificative în primele 10 p oziții din lista codurilor fiecărei
instituții (Tab. 3).

Tab. 3 Gruparea codurilor cu frecvență semnificativ ă din interviurile analizate prin NVivo
[The categories of most frequent codes analyzed by using NVivo software]
Denumirea grupei de
coduri/cuvinte Coduri/cuvinte incluse în fiecare grupă
Vânat – Vânătoare Vânat, vânătoare, fonduri (de vânătoare), efective (de vânat, de specii),
pădure, silvic, evaluări, numere;
Specii f Habitate Specii, habitate, natură, biodiversitate, mediu;
Om f Oameni Om, oameni, societate, opinie publică;
Conservare Conservare, protecție, protejare;
Instituții f Legalități Legalități, instituții, minister, gestionare;
Proprietari f Asociații Proprietari, asociații, Primărie, terenuri, Statul;
Probleme Probleme, conflicte, pagube;
Acțiuni Acțiuni, activități, proiecte, colaborare, implicar e, responsabilități;

În urma cuantificării prezenței grupelor de coduri în interviurile analizate, au
fost formulate observații legate de principalele do menii de interes exprimate în
interviurile analizate. Aceste domenii de interes r eprezintă zonele de dialog, de
colaborare dar și zonele problematice, generatoare de preocupări sporite.

1.4.5. Metoda de cercetare utilizată pentru analiza atitudinilor și
percepțiilor populației locale din zonele de studiu Ciucaș – Săcele (Brașov),
Dalnic – Moacșa și Baraolt – Herculian (Covasna)

Cercetările din această lucrare urmăresc să contrib uie la rexconceptualizarea
termenilor cuplului în mult utilizata relație „omxn atură” și să integreze perspectiva și
enunțurile din științele socioxumane pentru a putea genera un capital de cunoaștere
asociat acestei interacțiuni din spațiul științelor naturale. În acest sens, sxa analizat
existența unei situații emoționale, care ar putea f i percepută în termeni care
generează întrebarea „Omul a intrat în spațiul anim alelor sau animalele au intrat în
spațiul omului?”.
Cel de al doilea aspect pe care se bazează cercetar ea legată de atitudinile și
percepțiile populației locale privind existența și managementul râsului și al altor
specii prădătoare este aceea că numeroase investiți i, programe și inițiative ale unor
organizații / instituții care șixau propus interven ții în habitatul diferitelor specii nu au
avut rezultatele preconizate, astfel încât se vorbe ște din ce în ce mai mult de o
„oboseală a donatorilor” (Nolan, 2002). În general, politicile de dezvoltare au vizat
câmpul dezvoltării sociale, în condițiile în care î n Europa există suprafețe
semnificative în care problemele economice sunt cor elate cu un anumit nivel de
sărăcie. În aceste condiții, de multe ori, problem a biodiversității sau cea a
echilibrelor naturale devine secundară. O serie de rezolvări provin din domeniul
științelor sociale, având ca parte centrală concept ul de „capital social”, un concept
care a cuprins mai întâi comunitățile academice apo i organizațiile internaționale de
dezvoltare și care a fost destinat relațiilor inter xumane (Sandu, 2003).
Ca element de noutate, cercetările realizate în cad rul acestei teze de doctorat
preiau conceptele de mai sus și în planul studiului raportului omxnatură, spațiul

12 conviețuirii umane fiind în realitate mult mai vast , el incluzând nu numai așezările
umane propriuxzise dar și habitatul înconjurător.
Relația între sociabilitate și dezvoltare este demo nstrată (Sandu, 2003). De
asemenea, există „spații de sociabilitate” și „spaț ii de dezvoltare”, termenul de
„spații” fiind definit ca mulțimi de evenimente sau entități de același tip, ordonate
dimensional. Suprapunerea celor două tipuri de spaț ii indică o consistență redutabilă,
identificabilă printrxun alt „spațiu”, cel cultural , producător de valori, artefacte sau
cunoștințe aducătoare de beneficii actorilor implic ați, în succesiunea și perpetuarea
existențelor lor (Sen, 2001).
Transferarea conceptului în studiul relației omxani mal sălbatic are unele limite,
date de existența unor diferențe interspecifice. As tfel, încrederea și toleranță sunt
două dimensiuni comprehensibile, cel puțin la polul cunoașterii umane, dar este mai
greu să identificăm și să operaționalizăm o a treia formă a sociabilității extinse, cea
de rețea, conectivitatea interspecifică omxanimal f iind slabă, axsocială, chiar în
existența ei fizică, geografică. Dintre definițiile încrederii, a fost aleasă cea
formulată de Zlate (2005).
În plan metodologic, cercetările din această lucrar e se bazează pe încredere ca
fiind asumarea unui risc, ceea ce presupune faptul că încrederea înseamnă a fi
vulnerabil și axți accepta vulnerabilitatea pentru a beneficia de ceva care nu poate fi
altfel atins. În acest sens, cercetările se bazează pe un proces explorator (Dincă,
2003), în care diferențele trebuie cunoscute constr uctiv, iar soluțiile generate trebuie
să depășească limita viziunilor pe care cei implica ți le au cu privire la posibilitățile
de rezolvare a problemei acestei interacțiuni „omxa nimal”.
O altă noțiune utilizată în cercetarea realizată în cadrul acestei lucrări este
„toleranța” care este fundamentală pentru societăți le în schimbare, pentru
momentele de reformă de orice natură (socială, econ omică, ecologică), precum și
pentru șocurile produse de fenomene extinse: dezech ilibre naturale, alterări ale
mediului. Trecerea prin filtrul eseistic al constru ctului, depășește declarațiile de
conveniență sau reacțiile lingvistice de dezirabili tate socială de tipul „Deși nu sunt
de acord cu tine sau nu îmi place ceea ce faci, te accept”. Toleranța nu este numai un
acord de conviețuire sau acțiune împreună cu cei fo arte diferiți de tine însuți, dar
este și înțelegere pentru cei care acționează altfe l decât tine, în baza altor credințe
sau stiluri de viață.
Pe baza acestor considerente teoretice, formele de sociabilitate care au fost
utilizate în analiza atitudinilor și percepțiilor p opulației locale privind existența
râsului și managementul speciei sunt reprezentate d e încredere și toleranță care
reprezintă entități intangibile, greu de observat s au de evaluat ca atare.
Cercetările sxau bazat pe o serie de indicatori mul tipli, „asociați” respectivelor
dimensiuni căutate, utilizând schema aplicată în te rapiile cognitivxcomportamentale
de către Cottraux (2003).
Prin intermediul chestionarului elaborat sxa urmări t culegerea indiciilor legate
de anxietate (frică), printrxun scor al evaluării c ognitive asociat evenimentelor vieții
de relație. Evenimentele cu marcaj cognitiv urmărit e în cercetare au fost:
x experiența directă a unei interacțiuni cu animalu l sălbatic reprezentat de fiecare
dintre speciile de prădătoare;
x experiența mediată interpersonal a interacțiunii (generată la nivel local și exprimată
în chestionar prin sintagma „aici, unde trăiți dumn eavoastră”);

13 x experiența mediată impersonal (prin mijloacele de comunicare în masă: TV,
media) exprimată în chestionar prin sintagma „La te levizor sxau prezentat cazuri în
care ursul/lupul/râsul sxa întâlnit cu omul”.
Experiența trăită de persoana intervievată a fost a preciată cantitativ pentru
fiecare cele trei cazuri în parte cu următorul punc taj: 5, 3 și 1.
Scorul evaluării cognitive a evenimentelor a fost p onderat de alți „markeri
emoționali”, exprimați de următoarea succesiune: mx a atacat direct; a atacat un
membru al familiei mele, a intrat în gospodărie și a atacat animalele domestice, a
intrat la stână și a atacat oile/ vacile.
Variantele de răspuns sunt reprezentate de „am auzi t (văzut)/nu am auzit
(văzut) că au avut de suferit”. În acest caz, sufer ința exprimă impactul emoțional
cules și reținut în ceea ce privește evenimentul in teracțiunii dintre persoana
respectivă și animalul sălbatic. Lipsa unui răspuns a fost evaluată cu zero, în sensul
că nu există „urmă” inteligibilă, distinctă a acest ei interacțiuni om x animal.
Frica (anxietatea) a fost luată în considerare ca t răsătură legată de acele
diferențe individuale relativ stabile asociate cu t eama, adică acele diferențe existente
între oameni în tendința lor de a reacționa la situ ații percepute ca amenințătoare.
Abordarea din această lucrare se bazează pe concept ul lui Atkinson (2002) legat de
dispozițiile care rămân latente până când un indici u le activează.
În ceea ce privește măsurarea toleranței, în chesti onar au fost introduse mai
multe forme pentru a putea surprinde polaritatea to leranță x intoleranță. În mod
aprioric, individul (persoana chestionată) a fost s ituat întrxo relație conflictuală cu
animalul, astfel încât omul să fie obligat la o jus tificare a acțiunilor sale, abolind
deci formele non x acționale, pentru a surprinde ma i bine acordul sau dezacordul
mental al subiecților cu cealaltă ființă (Derrida, 1996). Astfel, evaluarea
răspunsurilor la situația legată de faptul că „râsu l a atacat omul, ce credeți că ar
trebui făcut?” se bazează pe mai multe enunțuri.
În acest sens, a fost propusă testarea unor variabi le independente (vârsta și
sexul) care pot interveni în cuantificarea scorului evenimentului (experiența reținută
față de interacțiunea omxanimal). De asemenea, sxa urmărit dacă credința subiecților
în faptul că animalul „suferă” sau „nu suferă” infl uențează semnificativ nivelul în
care aceștia percep ca amenințătoare situația întâl nirii, a interacțiunii cu animalul
(Derrida, 1996). Sxa investigat credința subiecțilo r față de „suferința” animalului
(nivelul empatic al repondentului) și acțiunea nece sară a fi înfăptuită de om în cazul
posibil că animalul va „face rău”, dând posibilitat ea repondenților să opteze pentru
una dintre variantele acționale.
Sxa urmărit identificarea formelor de încredere car e sunt specifice omului în
relația sa față de animal, adică dacă este vorba de spre forme calculate ale încrederii,
specifice unui „schimb economic” și exprimate utili tarist prin sintagma „util pentru
vânătoare” sau dacă, întrxun sens evoluat, procesua l dinamic, avem dexa face cu
formele relaționale ale încrederii, în afara unor e cuații legate de costuri sau beneficii,
care au de pildă descriptori în termeni de identifi care, asimilate statutului etic, sau
care proiectează condiții de vulnerabilitate sau de pendență pe care individul uman le
exprimă prin credință ca fiind elemente intangibile („echilibrul naturii”, „valoare în
sine”). Apoi au fost evaluate, pe o scară de la 1 ( acord) la 5 (dezacord), afirmațiile
explicite ale amenințării reprezentate, pe de o par te de om, pe altă parte, de animal.
În final a fost evaluat gradul de toleranță, prin f ormele exprese ale acesteia,
pentru a ajusta predictiv un model al intervenției viitoare a omului. În acest sens, sxa

14 urmărit cu cine se „asociază” această variabilă, pr econizând la modul inferențial, că
determinarea ei este de natură cognitivă, atâta vre me cât este asociată percepțiilor
asociate amenințărilor.
Având în vedere cantitatea mare de variabile propus e spre analiză, există
posibilitatea de a se genera ipoteze numeroase. În cadrul cercetărilor din această
lucrare, cadrele explorative ale cercetării au fost încadrate pe trei domenii:
x cogniția x asociată percepției interacțiunii om x animal;
x încrederea x ca parte a constructului de relație determinat de cunoaștere;
x toleranța x ca o altă parte a relației generate, aflată în legătură cu acțiunea
umană, adică așa x numita variabilă „de produs”.
Cogniția evenimentului, a experienței cu râsul a fo st structurată pe un
continuum gradual, care a presupus înglobarea mai m ultor tipologii, „trunchiurile”
dihotomice fiind adăugate treptat. Odată relevat ac est „construct” în termenii unei
variabile cantitative, dependente, au putut fi form ulate următoarele ipoteze urmărite
în cadrul cercetărilor:
H1: Există diferențe semnificative de răspuns între bărbați și femei privind
interacțiunea om x animal.
H2: Există diferențe semnificative de răspuns între diferitele categorii de vârstă
din cadrul populației locale privind interacțiunea om x animal.
H3: Cei care consideră că animalul suferă vor acorda de regulă importanță mică
„evenimentului” produs (scor mic al amenințării con știentizate), „încărcând”
interacțiunea om x animal cu minim conținut amnezic afectogen, deci nu o vor
percepe ca amenințătoare.
H4: Cei care percep interacțiunea om – animal ca amen ințătoare (scor mai mare
al evaluării cognitive a evenimentului) vor alege î n sensul pedepsirii animalului.
Corolar ipotetic: Cu cât o persoană are o încărcare afectogenă mai mare a relației
sale cu râsul (cumulează experiențe diferite), cu a tât interesele proprii prevalează în
raport cu binele public (setul de măsuri legate de valorile sociale: echilibrul, etica
relației etc.);
H5: În cazul în care percepția legată de existența un ei amenințării este mai mare
atunci nivelul de intoleranță va crește spre forme active și extreme.

15 CAPITOLUL II
REZULTATELE CERCETĂRILOR

2.1. Analiza comparativă a parametrilor biometrici ai craniilor râșilor din
România, Slovacia și Rusia (Altai).

2.1.1. Evaluarea variabilității geografice a cranii lor de râși pe baza
măsurătorilor craniometrice.

Prin compararea craniilor de râși din Carpați, resp ectiv din România (n = 83) și
Slovacia (n = 185),, se observă că în cazul a 23 de variabile măsurate (56% din
totalul celor 41 de variabile măsurate) abaterea st andard (s x) este mai redusă în cazul
setului de cranii din România față de cel din Slova cia. De asemenea, se observă că
valorile coeficientului de variație nu permit o dif erențiere semnificativă a variației
seturilor de cranii din cele două țări din Carpați.
Prin compararea principalelor măsurători craniometr ice (Tab. 4) sxa observat că
setul de cranii de râși din România prezintă, pentr u majoritatea caracteristicilor
măsurate, valori mai mari față de setul de cranii a nalizat din Slovacia, cele mai mari
diferențe ale valorilor medii fiind înregistrate în cazul distanței între I 1x P 4 pe
mandibulă (28,81 %), constricției postorbitale (11, 61 %) precum și în cazul distanței
interorbitale, unde valorile medii din România sunt mai mari cu 8,49 %.

Tab. 4. Valorile medii ale principalelor măsurători craniometrice din România și Slovacia
[Mean values of the main skull measurements of lynx es from Romania and Slovakia]
Țara Variabila
măsurată Denumirea măsurătorii
craniometrice Slovacia România Raportul
de mărime x 100
1 Lățimea osului mastoid 63,54 64,03 100,77
3 Constricția postorbitală 40,47 45,17 111,61
6 Lățimea osului zigomatic 103,54 104,64 101,06
7 Distanța interorbitală 31,33 33,99 108,49
9 Distanța rostrală între canini 42,79 41,41 96,77
11 Lungimea totală a craniului 148,11 150,73 101,77
12 Lungimea condilobazală 132,87 135,75 102,17
13 Distanța bazală 121,69 123,93 101,84
15 Lungimea centrală a osului nazal 32,35 33,62 103,9 3
16 Lungimea laterală a osului nazal 43,20 43,21 100,0 2
17 Lungimea palatinului 65,90 59,49 90,27
29 Lungimea mandibulei 97,83 100,54 102,77
40 Distanța între I 1x P 4 de pe maxilar 42,56 54,82 128,81

În cazul în care se compară valorile medii ale prin cipalelor măsurători
biometrice ale craniilor din România cu cele din Ru sia, se observă că toate valorile

16 medii cu excepția constricției postorbitale și a lu ngimii palatinului sunt mai mari la
exemplarele de râși analizate din Rusia (Altai) faț ă de cele din România (Tab. 5).

Tab. 5. Valorile medii ale principalelor măsurători craniometrice din Rusia (Altai) și România
[Mean values of the main cranial measurements of ly nxes from Russia (Altai) and Romania]
Țara Variabila
măsurată Denumirea măsurătorii
craniometrice Rusia România Raportul
de mărime x 100
1 Lățimea osului mastoid 65,47 64,03 97,80
3 Constricția postorbitală 40,51 45,17 111,50
6 Lățimea osului zigomatic 107,72 104,64 97,14
7 Distanța interorbitală 34,40 33,99 98,81
9 Distanța rostrală între canini 41,83 41,41 99,00
11 Lungimea totală a craniului 155,80 150,73 96,75
12 Lungimea condilobazală 139,87 135,75 97,05
13 Distanța bazală 129,19 123,93 95,93
15 Lungimea centrală a osului nazal 35,15 33,62 95,65
16 Lungimea laterală a osului nazal 44,94 43,21 96,15
17 Lungimea palatinului 58,50 59,49 101,69
29 Lungimea mandibulei 105,19 100,54 95,58
40 Distanța între I 1x P 4 de pe maxilar 58,71 54,82 93,37

În ceea ce privește analiza dimensiunilor relative pe sexe ale setului de cranii
din România, se observă că majoritatea valorilor me dii ale caracteristicilor
craniometrice ale masculilor, cu excepția variabile lor 2, 17, 24, 31 și 40, sunt mai
mari decât cele ale femelelor. Același lucru se poa te observa și în cazul comparării
valorilor abaterii standard și ale coeficientului d e variație, care, cu excepția
variabilelor 3, 9, 17 și 34, sunt mai mari în cazul masculilor.
Prin analiza varianței măsurătorilor craniometrice ale seturilor de cranii din
cele trei țări, sxau observat diferențe statistice semnificative între țări. Astfel în cazul
în care p = 0,1 %, există diferențe semnificative pentru un număr de 21 din cele 41
de variabile analizate. Aceste variabile cu diferen țe semnificative sunt legate de
următoarele caracteristici craniometrice: 2, 3, 5, 8, 7, 11, 12, 13, 15, 18, 21, 22, 23,
26, 27, 28, 29, 33, 34, 38 și 40. Înn cazul în car e p = 1%, există alte șapte variabile
(2, 6, 10, 19, 30, 32 și 35) care prezintă diferenț e semnificative iar în cazul în care p
= 5 %, alte două variabile (1 și 14) prezintă difer ențe statistice semnificative.

2.1.2. Rezultatele analizei discriminatorii

Calculele statistice realizate în vederea derulării analizei discriminatorii au
inclus un set de 34 de măsurători craniometrice rea lizate pe un număr de 151 de
cranii de râs: 51 din România, 19 din Rusia și 81 d in Slovacia. În vederea calculării
valorilor unor măsurători care lipsesc pentru unele cranii, a fost utilizat procedeul
atributelor multiple (MI – Multiple Imputations) ca re presupune calcularea acestor

17 valori care lipsesc pe baza corelațiilor cu celelal te variabile astfel încât atât
semnificația cât și varianța rămân similare cu cele din setul original de date.
Un număr de 144 de cranii dintrxun total de 151 de cranii au fost clasificate
corect în cadrul grupurilor (țărilor) respective, c eea ce reprezintă 95,36 % din totalul
craniilor analizate. În cazul în care analizăm date le din fiecare țară, procentul
clasificării corecte este de 94,12 % în cazul Român iei, 100 % în cazul Rusiei și
95,04 % în cazul Slovaciei (Tab. 6).

Tab. 6. Proporția craniilor clasificate corect pe b aza analizei discriminatorii
[Correct classified lynx skulls based on discrimina nt analysis]
Țara
(grupul analizat) România Rusia Slovacia Total
48 1 2 51 România
94,12 1,96 3,92 100,00
0 19 0 19 Rusia
0,00 100,00 0,00 100,00
0 4 77 81 Slovacia
0,00 4,94 95,06 100,00
48 24 79 151 Total
31,79 15,89 52,32 100,00

În cazul reprezentării grafice a datelor obținute p rin analiza discriminantă pe
țări, se observă că există o diferențiere a seturil or de cranii analizate din România,
Rusia (Altai) și Slovacia (Fig. 3). În acest contex t, este important de menționat
faptul că, datorită dimensiunilor craniometrice mai mari, sxa constatat o separare
netă a craniilor din Rusia (regiunea Altai), în ace astă categorie fiind clasificate și
craniile care prezintă cele mai mari dimensiuni din România și Slovacia.
C4 C2 0246
C6 C4 C2 0 2 4 6 8
Can 1 Romania
Russia
Slovakia

Fig. 3. Analiza discriminatorie pe țări a craniilor de râși din România, Rusia (Altai) și Slovacia
[Discriminant analysis on countries of lynx skulls from Romania, Russia (Altai)and Slovacia]

18
A doua etapă a analizei discriminatorii a fost lega tă de analiza măsurătorilor
craniometrice pentru un număr de 101 cranii (44 fem ele și 57 masculi). În vederea
studierii discriminării pe sexe a craniilor râșilor , au fost analizate 14 caracteristici
craniometrice comune (variabilele 1, 3, 4, 6, 7, 9, 11, 12, 13, 15, 16, 17, 29 și 34).
Astfel, sxa constatat că nu există diferențe mari î ntre valorile coeficienților de
discriminare pentru craniile femelelor și masculilo r. Prin utilizarea procedeului
STEPDISC, pentru toate cele 14 variabile analizate, sxa constatat că proporția
exemplarelor clasificate corect pe baza măsurătoril or în grupuri (femele și masculi) a
fost de numai 69,31 % în total, adică de numai 68,1 8% în cazul exemplarelor femele
și 70,18% în cazul exemplarelor de masculi (Tab. 7) .

Tab. 7 Clasificarea corectă în cazul analizei discr iminatorii pe sexe a 14 variabile craniometrice pri ncipale
[Correct classified skulls by using discriminant an alysis on sexes for 14 main cranial measurements]
Grupa analizată Femele Masculi Total
Femele 30 14 44
68.18 31.82 100,00
Masculi 17 40 57
29.82 70.18 100,00
Total 47 54 101
46.53 53.47

În cazul în care au fost utilizate numai cele cinci măsurători ale variabilelor
care prezintă cea mai mare valoare de discriminare (caracteristicile craniometrice 1,
17, 7, 9 și15), sxa constatat (Tab. 8) că proporția exemplarelor clasificate corect pe
baza măsurătorilor în grupuri (femele și masculi) a fost de numai 64,35 % din total
(femele x 63,64% și masculi x 64,91%).

Tab. 8 Clasificarea corectă pe sexe a variabilelelo r cu cea mai mare valoare de dsicriminare
[Correct classified lynx skulls by using discrimina nt analysis on sexes for the main discriminant vari ables]

Grupa analizată Femele Masculi Total
28 16 44 Femele
63,64 36.36 100.00
20 37 57 Masculi
35,09 64.91 100.00
48 53 101 Total
47.52 52.48

Având în vedere rezultatele statistice, se constată că valoarea discriminării
pe sexe a seturilor de cranii analizate din România , Rusia (Altai) și Slovacia este
mult mai redusă (Fig. 4) decât în cazul altor speci i de prădătoare, ca, de exemplu,
ursul brun sau canidele (lupul și vulpea). În cazul ursului brun sau al canidelor,
măsurătorile elementelor de craniometrie indică un dimorfism sexual evident, dar în
cazul râsului (Lynx lynx) nu există nici o caracteristică a biometriei crani ilor sau

19 combinații ale acestor măsurători pe baza cărora să fie identificate în mod distinct
exemplarele de râși masculi și femele. Farkas ș.a., (2009) menționează că în cazul
exemplarelor adulte de urs brun, coeficientul de di scriminare a clasificării corecte a
craniilor este de cca 85 x 90%, existând o serie de măsurători care permit o
diferențiere clară a exemplarelor de urși masculi ș i femele.

Fig. 4. Analiza discriminatorie pe sexe a craniilor de râși din România, Rusia (Altai) și Slovacia
[Discriminant analysis on sexes of lynx skulls from Romania, Russia (Altai) and Slovacia]

În cazul cercetărilor din această lucrare realizate asupra râșilor adulți din
România, Rusia (Altai) și Slovacia, se constată că acest coeficient de discriminare
este de maxim 70%, fără a exista măsurători biometr ice care să ofere posibilitatea
diferențierii clare pe sexe a craniilor de râși mas culi și femele.

2.2. Analiza efectivelor, ariei de distribuție, den sităților și a fragmentării
habitatelor râșilor

2.2.1. Analiza efectivelor, ariei de distribuție și a densităților râșilor în
condițiile din România

În ultimul secol, mărimea și distribuția populației de râși din România au
cunoscut fluctuații periodice, uneori numărul râșil or reducânduxse dramatic, astfel
încât în anul 1933 populația era estimată la cca 10 0 de exemplare, existând zone
unde râșii au dispărut temporar în prima parte a se colului XX (Nedici, 1928 și 1940;
Vasiliu și Decei, 1964; Geacu, 2007). După această perioadă în care efectivele de
râși au ajuns la valori critice, populația de râși din România a cunoscut o evoluție C3 C2 C1 0 1 2 3 4
C3 C2 C1 0 1 2 3 4
Coeficienții analizei discriminatorii (Can 1) Femele
Masculi

20 pozitivă, crescând treptat și ajungând, începând cu anul 1975, la efective estimate de
cca 1500 de exemplare (Cotta ș.a., 2001).
Analizând evoluția populației de râs în ultimii 60 de ani (Fig. 5) se observă că
există trei perioade principale distincte, caracter izate de condiții ecologice și sociox
economice specifice:
x perioada 1950 – 1980, caracterizată de creșterea populației de râși și atingerea
efectivelor maxime estimate în România (peste 2700 exemplare în anii `80);
x perioada 1980 – 1995, caracterizată de fluctuații succesive ale efectivelor de
râși estimate în intervalul 1500 – 2000 exemplare;
x perioada 1995 – 2010, caracterizată de fluctuații succesive ale efectivelor de
râși estimate în intervalul 1200 – 2000 de exemplar e.
Populația de râși estimată în ultimii 60 de ani în România
0500 1000 1500 2000 2500 3000
1950
1955 1960
1970
1975 1980
1985
1990 1995
2000
2005 2010
Anul Numărul râșilor Mărimea populației
de râși

Fig. 5. Evoluția populației de râși din România în perioada 1950 – 2010
[Lynx population in Romania during the period of 19 50 – 2010]

Fiecare dintre cele trei perioade importante legate de evoluția efectivelor
estimate de râși la nivel național sunt caracteriza te de condiții ecologice și sociox
economice diferite, dar care sunt corelate cu tendi nțele de evoluție a populației de
râși la nivel național.
În vederea caracterizării condițiilor actuale de ma nagement ale populației dr
râși din România, au fost analizate în detaliu evol uția efectivelor de râși din
România și a distribuției speciei la nivel național în perioada 1995 x 2010.
În ceea ce privește evoluția mărimii estimate a pop ulației de râși în perioada
1995 – 2010, se observă că aceasta a cunoscut o evo luție descrescătoare, urmată de o
stabilizare a efectivelor în ultima perioadă în int ervalul 1200 x 1600 de exemplare.
De asemenea, se observă că perioada 2003 – 2007 rep rezintă intervalul de timp
caracterizat de cele mai mari fluctuații ale efecti velor estimate (Fig. 6). Astfel, se
poate observa că în anul 1995, conform statisticilo r MAPAM x Ministerul Apelor,
Pădurilor și Protecției Mediului mărimea estimată a populației de râși din România
era de cca 1800 exemplare, în această perioadă fiin d calculată o densitate relativă a

21 râsului în condițiile din România de 3.02 exemplare pe 100 km 2 de areal de
distribuție (Predoiu ș.a., 2002).
Populația de râși din România estimată în perioada 1995 D 2010
0500 1000 1500 2000 2500
1 995 1 996 1 997 1 998 1 999 2 000 2 001 2 002 2 003 2 004 2 005 2 006 2 007 2 008 2 009 2 010 Anul R âși Numărul de râși

Fig. 6. Evoluția populației estimate de râși în Rom ânia în perioada 1995 x 2010
[Lynx population in Romania during 1995 – 2010]

Pentru perioada 1995 – 2001, baza de date KORA x EL OIS (2010) indică că
Ionescu O. estimează. în România o populație de râș i de cca 2020 de exemplare,
localizate pe o suprafață de cca 59600 km 2. cu o densitate de 3,39 râși / 100 km 2.
Prin analiza datelor centralizate la ICAS și MMP, s e observă că în perioada
2002 – 2006, populația estimată de râși este cuprin să în intervalul 1700 – 2000 de
exemplare iar în perioada 2007 x 2010 această popul ație descrește și se stabilizează
în jurul intervalului de 1200 – 1600 de exemplare ( Tab. 9).

Tab. 9. Efectivele de râși estimate în perioada 200 2 x 2010 (Sursa datelor: ICAS și MMP)
[Romanian lynx population estimated by the authorit ies during 2002 – 2010]
Agglyphîî05UL
EFECTIVELE DE RÂȘI ESTIMATE
2002 1876
2003 1880
2004 1677
2005 1873
2006 2025
2007 1200 – 1600
2008 1200 – 1600
2009 1200 – 1600
2010 1200 x 1600

22 Prin analiza datelor de mai sus se observă că descr eșterea efectivelor de râși cu
9% în perioada 2003 – 2004, este urmată de o crește re semnificativă (11%) a
efectivelor estimate în perioada 2005 – 2006, atunc i când mărimea efectivelor
estimate a atins un maxim de 2025 de exemplare. Ast fel, în perioada 2003 – 2006,
populația de râși estimată în România a fluctuat cu cca 20%. În acest context, este
important de menționat faptul că în această perioad ă au avut loc schimbări
semnificative din punct de vedere al administrării fondurilor de vânătoare
(revizuirea limitelor fondurilor de vânătoare și în cheierea noilor contracte de
administrare) dar și din punct de vedere al integră rii în Uniunea Europeană prin
modificarea legislației în vederea includerii și im plementării acquisxului comunitar.
Statisticile MMP – Ministerul Mediului și Pădurilor pentru perioada 2007 –
2010 indică faptul că efectivele de râși estimate l a nivel național au descrescut față
de perioada anterioară cu cca 30%, fiind cuprinse î n intervalul 1200 – 1600 de
exemplare.
Având în vedere aspectele de mai sus se poate ident ifica o suprapunere a
perioadelor cu fluctuații semnificative al populați ei de râși estimate cu perioadele
caracterizate de schimbări socioxeconomice, ceea ce evidențiază importanța
activităților de monitorizare a populației de râși la nivel național prin utilizarea unor
abordări unitare, bazate pe metode de teren standar dizate și prelucrarea integrată a
datelor la nivel regional.
În condițiile actuale din România, unitatea teritor ială pe care sunt estimate
efectivele de râși este reprezentată de fondul de v ânătoare, de aceea analiza
distribuției speciei la nivel național a fost reali zată prin utilizarea hărților GIS
privind fondurile de vânătoare din România.
Prin intermediul utilizării GIS în analiza distribu ției râsului în perioada 2002 –
2006, sxa constatat că suprafața pe care este semna lat în mod permanent râsul în
România este cca 57 000 km 2. Este important de menționat faptul că această
suprafață include suprafața totală a fondurilor de vânătoare în care au fost observate
anual exemplare de râși. În cadrul acestei suprafeț e totale de cca 57 000 km 2 care
reprezintă aria totală de distribuție a râsului în România, analizele GIS realizate în
cadrul acestei lucrări au arătat faptul că râsul oc upă în mod permanent cca 42 000
km 2 de habitate forestiere, care reprezintă habitatul s pecific în condițiile din
România, începând cu zone din lunca Mureșului (180 m altitudine) și până la limita
alpină a pădurii (1800 m altitudine).
Analizând distribuția speciei în perioada 2002 x 20 06 (Fig. 7) pot fi identificate
zone relativ întinse, distribuite uniform pe întreg arcul munților Carpați, care au
densități ridicate ale populației de râși (peste 4 râși la 100 km 2). În contextul
dezvoltărilor socioxeconomice care au loc în aceast ă perioadă, aceste zone devin
foarte importante în strategiile de evitare a fragm entării habitatelor și implementarea
rețelei Natura 2000 în România (Council of Europe, 2003), fiind considerate
posibile zone de refugiu ale speciei, esențiale pen tru conservarea pe termen lung a
populației de râși din România. Alături de aceste zone de refugiu, modelul de
clasificare a habitatelor râsului prezentat în capi tolul următor. permite identificarea
în interiorul ariei de distribuție a râsului în Rom ânia și a zonelor tampon și a zonelor
de risc, care necesită măsuri specifice de manageme nt.

23
Fig. 7 – Distribuția râsului în România în perioada 2002 x 2006
[Lynx distribution in Romania during 2002 – 2006]

Un aspect important privind distribuția râsului în România în perioada 1995 –
2010 este reprezentat de existența unor zone de leg ătură (conexiune) localizate pe
culoarele de transport din Valea Prahovei, munții P erșani, zona Deva – Arad și
munții Harghitei. Pe lângă aceste zone de conexiune localizate în interiorul
distribuției la nivel național, există zone de legă tură cu populațiile de râși din
Balcani și cele din nordul munților Carpați. Toate aceste zonele de conexiune legate
de populația de râși din România au anumite caracte ristici specifice:
x densități scăzute ale râșilor (1 x 2 exemplare pe 100 km 2);
x existența unor suprafețe reduse cu habitate speci fice (forestiere), ceea ce
limitează condițiile de trai ale speciei și favoriz ează apariția fragmentării habitatelor;
x existența unor bariere de trecere reprezentate de condițiile naturale (râuri
mari) sau de infrastructura de transport și localit ăți;
x existența unei presiuni antropice intense, genera tă de intensificarea dezvoltării
economice a acelor zone;
x neincluderea aspectelor legate de conectivitatea habitatelor în activitățile
legate de planificarea teritorială.
Prin analiza datelor existente la nivel național pr ivind densitățile râșilor în
România se poate observa că, pentru perioada 2002 x 2006, aceste densități variază
de la 2.94 la 3.55 de exemplare pe 100 km 2 de suprafață de teren din aria de
distribuție. În acest context, se constată faptul c ă densitățile râșilor în condițiile din
România au valori mai ridicate cu cca 10 – 33 % fa ță de valoarea medie de 2.67 de
râși pe 100 km 2 menționată de Gregorova ș.a. (KORAxELOIS, 2010) pe ntru
perioada 1995 – 2001, în condiții similare din Car pații slovaci.

24 Dacă se calculează densitatea râșilor raportată la suprafața de habitat specific
(zona forestieră), se constată că densitățile râșil or raportate la suprafața de habitat
specific din România (cca 42 000 km 2 ) sunt cuprinse între 3.99 și 4.82 râși pe 100
km 2. În această situație, densitățile râșilor din Româ nia sunt cu peste 50% mai mari
față de densitățile estimate în condiții similare d in Slovacia, ceea ce indică tendința
de supraestimare a efectivelor de râși din România.
În vederea culegerii unor informații relevante prin densitățile râșilor și
utilizarea habitatelor, au fost inițiate studii de teren derulate în perioada 2001 –
2005, care arată faptul că densitatea râșilor în co ndiții ecologice favorabile, este de 2
x 3 exemplare pe 100 km 2 de habitat specific.
Cercetările efectuate în cadrul proiectului CLCP, p rin intermediul metodei
telemetriei au adus informații legate de teritoriil e și habitatele utilizate de către
femelele de râs cu pui în zonele Piatra Craiului x Făgăraș și Bucegi. În perioada 2000
– 2001, o femelă de râs (Nimaia) a fost monitorizat ă prin telemetrie timp de 14 luni
în perimetrul cuprins între limita nord vestică a m asivului Piatra Craiului și munții
Făgăraș Deși numărul locațiilor acestei femele este redus (n = 13), acestea au fost
realizate întrxun interval de timp relativ îndelung at (august 2000 – august 2001),
astfel încât prelucrarea lor prin intermediul GIS o feră posibilitatea identificării zonei
principale utilizate de către această femelă de râs (Fig. 8).

Fig. 8. Localizarea GIS a unei femele de râs în zon a Piatra Craiului – Făgăraș în perioada 2000 – 2001
[GIS locations of a lynx female in the area of Piat ra Craiului – Făgăraș during 2000 – 2001]
Utilizând metoda poligonului minim convex (Rurik și Macdonald, 2003), au
fost determinate suprafețele de teren utilizate de această femele de râs în perioada
2000 – 2001, observânduxse faptul că acestea nu dif eră în mod semnificativ. Astfel,
în anul 2000, suprafața de teren utilizată de femel a de râs Nimaia și estimată pe baza
locațiilor GIS a fost de 1 488 ha iar în anul 2001, această suprafață a fost de 1 505
ha. Analizând distribuția spațială a locațiilor lui Nimaia se observă că suprafețele de

25 teren utilizate în 2000 și 2001 se suprapun pe cca 500 ha, această zonă reprezentând
aria cu localizare constantă a femelei Nimaia în pe rioada 2000 x 2001. În cazul în
care se aplică metoda poligonului minim convex (Rur ik și Macdonald, 2003) și se
calculează suprafața totală a terenului pe care a f ost localizată femela de râs Nimaia
în perioada 2000 și 2001, se observă că aceasta est e de 2 897 ha.
În anul 2001, în cadrul proiectului CLCP în zona Bu cegi – Râșnov a fost
monitorizată intens prin telemetrie o femelîă de râ s cu pui, în 240 de zile
calendaristice fiind obținute un număr de 92 de loc ații GIS. Acest număr ridicat de
locații a permis derularea unei analize GIS legată de suprafața de teren utilizată de
femela de râs în cele patru anotimpuri: iarna (febr uarie x martie), primăvara (aprilie
– mai), vara (iunie – august) și toamna (septembrie – noiembrie). În acest sens, se
menționează că cele 92 de locații reprezintă doar l ocațiile exacte din teren (cu
precizie de 10 x 10 m), această femelă fiind locali zată în același perimetru dar cu
precizie mai redusă în peste 150 de zile din cele 2 40 de zile de monitorizare.
Aplicarea metodei poligonului minim convex (Rurik ș i Macdonald, 2003)
pentru prelucrarea locațiilor GIS ale femelei de râ s „Nisip” arată că suprafața totală
de teren utilizat de această femelă de râs este de 11 668 ha, fiind de cca 4 ori mai
mare în comparație cu suprafața utilizată de femela „Nimaia". Suprafața de teren pe
care a fost localizată în teren este diferită în fu ncție de anotimp atât ca întindere dar
și ca localizare (Fig. 9): iarna (în perioada de îm perechere) x 2 050 ha; primăvara
(aprilie – mai) x 9 664 ha; vara (iunie – august) – 6 085 ha; toamna (septembrie –
noiembrie) – 7 852 ha.

Fig. 27 Locațiile GIS ale unei femele de râs în zon a Bucegi – Râșnov în anul 2001
[The GIS locations of a lynx female in the area Buc egi – Rasnov during 2001]

Cercetările legate de utilizarea habitatelor de căt re râși au inclus, pe lângă
monitorizarea prin telemetrie și utilizarea metodei urmelor pârtie (Becker ș.a. 1999).

26 0510 15 20 25 30 35 40 45 50
% total urme
monitorizate
poieni pad
batrane
mixte pad tinere
rasinoase pad tinere
mixte pad
batrane
foioase pad
batrane
rasinoase pad tinere
foioase
Tipuri de habitat Utilizarea habitatului de către râs
(108 urme pârtie, iarna 2000)

Fig. 10. Habitatele utilizate de râs – monitorizare prin urme pârtie iarna 2000.
[Habitats used by lynx – snowtracking monitoring du ring winter 2000]

În iarna 2000, sxa realizat o monitorizare intensă a râșilor din zona masivului
Piatra Craiului – Gruiul Lung – Ciuma, în 94 de zil e de observații în teren fiind
identificate un număr de 108 urme de râși cu o lung ime totală de 84,13 km.
Suprapunerea urmelor de râși localizate prin GPS pe ste tipurile de habitate din
zonă a scos în evidență faptul că râșii au utilizat cu precădere zonele cu vizibilitate
ridicată din interiorul zonelor forestiere (Fig. 10 ):
x 48% din urme se găsesc în locuri deschise (poieni , marginea masivului
forestier, drumuri);
x 22% din urmele de râs se găsesc în păduri de ames tec cu vârstă mare,
consistență redusă și vizibilitate ridicată;

2.2.2. Aspecte privind conservarea populației de râ și și fragmentarea
habitatelor în contextul dezvoltărilor socio – econ omice

În vederea identificării și cuantificării aspectelo r legate de evitarea fragmentării
habitatelor râsului în condițiile din România, a fo st derulată o modelare GIS la nivel
național care a utilizat și integrat atât datele le gate de râs cât și cele privind speciile
pradă și prădătoare (lup și urs).
Habitatele specifice râsului au fost analizate prin intermediul modelării GIS pe
baza următorilor factori: folosința terenurilor exi stente în perimetrul zonei analizate
(F), suprafața acoperită de un anumit tip de habita t în perimetrul zonei analizate (S),
gradul de urbanizare al zonei analizate (U), infras tructura existentă în zonă (I),
densitățile și distribuția speciilor pradă ale râsu lui (P).
Acești factori au fost analizați pe baza localizări i lor în cadrul unităților de
planificare cu suprafața de 25 km 2 distribuite la nivel național sub forma unui siste m
de tip rețea (grid).
Prin suprapunerea rezultatelor analizei GIS pentru cele patru categorii factori a
rezultat harta GIS finală privind gradul de favorab ilitate a habitatelor râsului și a
celorlalte două specii de prădătoare (lup și urs) l a nivel național (Fig. 11).

27

Fig. 11 Habitatele favorabile pentru râs, lup și ur s în România – modelare GIS (Maanen ș.a., 2006).
[Habitat suitability for lynxes, bears and wolves i n Romania – GIS modelling]

Următorul pas al analizei GIS a fost acela de a cor ela aceste rezultate cu cele
legate de analiza conectivității habitatelor specif ice pentru râs, lup și urs. În urma
derulării modelării GIS privind conectivitatea habi tatelor sxa obținut harta privind
permeabilitatea habitatelor din România (Fig. 12).

Fig. 12 Permeabilitatea habitatelor din România pen tru speciile de râs, lup și urs (Maanen ș.a., 2006)
[Habitat permeability for lynxes, wolves and bears in Romania]

28
Analiza hărții privind permeabilitatea habitatelor râșilor și a celorlalte două
specii de prădătoare oferă posibilitatea identifică rii zonelor cu permeabilitate ridicată
(nivel redus al fragmentării habitatelor) dar și lo calizarea zonelor cu nivel ridicat al
fragmentării habitatelor:
x zone cu nivel ridicat de fragmentare, având perme abilitate redusă a habitatelor
și infrastructură semnificativă (Podișul Transilvan iei, Culoarul Deva – Arad, Munții
Pădurea Craiului, Depresiunea Maramureșului).
x zone cu nivel mediu de fragmentare, având permeab ilitate medie a habitatelor
și infrastructură semnificativă: Valea Prahovei, Va lea Oltului, Culoarul Timiș –
Cerna, Munții Harghitei, Munții Perșani, Culoarul B rețcu x Oituz.
x zone cu nivel scăzut de fragmentare, având permea bilitate ridicată a
habitatelor și infrastructură redusă (Munții Gutâi – Țibleș, Munții Călimani –
Gurghiu, Carpații de Curbură, Carpații Meridionali, Munții Semenic, Munții
Apuseni).
Fiecare dintre aceste trei tipuri de zone legate de fragmentarea habitatelor
necesită măsuri de management specifice care trebui e implementate la nivel unitar.
Astfel, ultima categorie de zone identificate neces ită intervenții reduse și menținerea
condițiilor actuale. Pe de altă parte, zonele din p rima categorie sunt afectate în mod
major de fragmentarea habitatelor și necesită inter venții urgente, adaptate condițiilor
locale din fiecare zonă și capabile să asigure refa cerea conectivității (inclusiv prin
lucrări de infrastructură ecologică) și prevenirea apariției unor zone noi de
fragmentare. Este necesar ca aceste zone să reprezi nte prima urgență în cadrul
activităților de evitare a fragmentării habitatelor râsului în România.
Zonele cu nivel mediu de fragmentare a habitatelor trebuie monitorizate
constant în vederea identificării principalelor asp ecte legate de fragmentare și
planificarea implementării unor măsuri legate de re ducerea impactului fragmentării
habitatelor asupra conectivității la nivel local. Î n acest sens, se recomandă ca
lucrările de infrastructură din aceste zone să bene ficieze de o analiză detaliată a
aspectelor legate de fragmentarea habitatelor și să fie planificate măsuri de
minimizare a impactului lor, prin menținerea zonelo r actuale de conectivitate și
crearea unor posibilități noi de realizare a aceste i conectivități la nivel local și
regional. Aceste zone sunt deosebit de importante l a nivel populațional deoarece
asigură conectivitatea între zone geografice distin cte și au un potențial ridicat de
intensificare a procesului de fragmentare a habitat elor. Deși beneficiază încă de
habitate corespunzătoare pentru râs, aceste zone au elemente de infrastructură care
au capacitatea de a bloca deplasarea animalelor pe anumite segmente, fiind necesare
măsuri de prevenire și stopare a acestor procese ne gative.
În cadrul cercetărilor din această lucrare, sxa sta bilit ca obiectivul de modelare
GIS să fie legat de o valoare minimă a populației d e râși care trebuie menținută la
nivel național astfel încât să fie minimizate efect ele fragmentării habitatelor. Acest
obiectiv poate fi atins prin selectarea zonelor car e prezintă condițiile cele mai
favorabile (costurile cele mai reduse) pentru menți nerea efectivelor respective în
zonele de conservare selectate prin această modelar e (Ferreras, 2001; Briers, 2002).
În acest sens, prin modelarea GIS au fost selectate numai acele zone care au
costurile cele mai reduse în relație cu obiectivele de atins.
Procesul de modelare GIS sxa derulat pentru fiecare din cele trei obiective
distincte legate de mărimea efectivelor de râși car e trebuie menținute în Carpați:

29 x Obiectivul I: Populația de râși din Carpații româ nești să fie de minim 450 de
exemplare de râși, ceea ce reprezintă mărimea minim ă a unei populații viabile de
vertebrate (Lehmkuhl, 1983; Thomas, 1990);
x Obiectivul II: Populația de râși din Carpații rom ânești să fie de minim 900 de
exemplare de râși, ceea ce reprezintă cca 60% din p opulația de râși estimată;
x Obiectivul III: Populația de râși din Carpații ro mânești să fie de minim 1150
de exemplare de râși, ceea ce reprezintă cca 75% di n populația de râși estimată.
În cazul derulării modelării GIS având ca obiectiv menținerea a cel puțin 450
de exemplare de râși la nivelul Carpaților româneș ti, adică o populație viabilă
minimă, se constată că zonele selectate în cadrul m odelării GIS sunt distribuite
uniform pe întregul arc carpatic dar sunt situate l a distanțe mari unele de altele, ceea
ce limitează în mod semnificativ deplasarea râșilo r și nu asigură conectivitatea
populației de râși. De asemenea, cele mai multe zon e selectate au suprafețe reduse,
ceea ce determină o vulnerabilitate ridicată a lor față de presiunea factorilor
antropici și favorizează izolarea reproductivă. În acest sens, este evidentă lipsa
conectivității și existența unei izolări accentuate pe toată aria de distribuție a speciei
în România (Fig. 13).

Fig. 13 Fragmentarea habitatelor în cazul mențineri i unor efective de 450 de râși în România
(Maanen ș.a., 2006)
[Habitat fragmentation by preserving a population o f 450 lynxes in Romania]

În aceste condiții, menținerea unei populații de mi nim 450 de râși în Carpații
românești nu poate fi luată în considerare ca un ob iectiv viabil legat de
managementul râsului la nivel național. Astfel, pe lângă faptul că acest efectiv de
râși reprezintă o minimă populație viabilă (Lehmkuh l, 1983; Thomas, 1990),

30 localizarea și caracteristicile zonelor identificat e prin modelarea GIS nu oferă
posibilitatea realizării unui schimb de gene în cad rul populației de râși din România.
În cazul în care modalrea GIS a avut ca obiectiv me nținerea a unui număr
minim 900 de exemplare de râși (cca 60% din popula ția de râși actuală estimată din
România), se observă că există o conectivitate a ha bitatelor populației de râși din
Carpați (Fig. 14).

Fig. 14 Fragmentarea habitatelor în cazul mențineri i unor efective de 900 de râși în România
(Maanen ș.a., 2006)
[Habitat fragmentation by preserving a population o f 900 lynxes in Romania]

Această conectivitate a habitatelor este limitată, existând zone întinse din
interiorul ariei de distribuție care rămân izolate (de ex: munții Apuseni), precum și
alte regiuni cu suprafețe semnificative care nu au fost selectate în cadrul acestei
modelări GIS (regiunile Mehedinți – Caraș Severin ș i Maramureș). Aceste regiuni
sunt importante în ceea ce privește asigurarea cone ctivității cu restul populației de
râși din Carpați, precum și cu populația de râși ex istentă în regiunea Balcanilor. De
asemenea, se observă că în partea de nord a țării e xistă zone importante pentru
biodiversitate care nu au fost selectate prin model area GIS (munții Țibleșului, munții
Rodnei, munții Maramureșului) precum și alte zone d in perimetrul Carpaților care
nu au fost selectate, ceea ce limitează în mod semn ificativ conectivitatea habitatelor
râșilor în zonele respective (sudxvestul Apusenilor , munții Semenic, sudul Carpaților
Meridionali, zona Covasna x Bacău).
Prin derularea modelării GIS având ca obiectiv menț inerea unor efective de râși
de cel puțin 1150 de exemplare (cca 75% din populaț ia estimată), se observă că
rezultatele obținute indică prezența unei conectivi tăți uniforme și constante a
habitatelor râșilor pe întreg lanțul munților Carpa ți din România, asigurând și
legătura cu populațiile de râși din Ucraina și Serb ia (Fig. 15). Și în acest caz, există
unele limitări ale conectivității habitatelor râșil or în zonele de sud și nord ale țării,

31 dar rezolvarea acestor situații poate fi abordată p rintrxo analiză detaliată la nivel
local și planificarea unui set de măsuri care să îm bunătățească condițiile specifice
legate de conectivitate.

Fig. 15 Fragmentarea habitatelor în cazul mențineri i unor efective de 1150 de râși în România
(Maanen ș.a., 2006)
[Habitat fragmentation by preserving a population o f 1150 lynxes in Romania]

Pe baza analizei comparative a celor trei situații prezentate mai sus se poate
enunța următoarea concluzie legată de fragmentarea habitatelor râșilor în condițiile
din România:
În vederea asigurării conectivității habitatelor râ șilor în interiorul ariei de
distribuție a speciei în România și a menținerii le găturii populației de râși din
România cu populațiile de râși din Balcani (Serbia) și restul Carpaților (Ucraina
și Slovacia) este recomandat să se stabilească ca o biectiv de management
menținerea unui efectiv de cel puțin 1150 de râși l ocalizați uniform pe tot
teritoriul Carpaților românești.
Această modelare GIS și analiza comparativă a rezul tatelor este un instrument
de management la nivel populațional care oferă o im agine de ansamblu asupra
populației de râși la nivel național. În vederea ap licări în teren a unor măsuri
specifice se consideră că este necesar să se realiz eze analize detaliate ale condițiilor
locale și planificarea măsurilor de management numa i prin luarea în considerare a
acestor studii de teren.

2.3. Clasificarea habitatelor specifice râsului în condițiile din România

Modelul de caracterizare a habitatelor specifice râ sului elaborat în cadrul
acestei lucrări se bazează pe rezultatele observați ilor de teren și analizelor
comparative derulate pe o perioadă de 10 ani în hab itatele naturale ale râsului din

32 zona Carpaților de Curbură, precum și pe analiza da telor legate de condițiile
staționale și speciile pradă din statisticile exist ente în România.
În vederea surprinderii și caracterizării unitare a habitatelor sxa utilizat un
concept bazat pe factorii esențiali pentru existenț a și menținerea unei populații
viabile de râși în condițiile actuale din România, pornind de la experiența existentă
în domeniu și integrând rezultatele cercetărilor și analizelor comparative derulate.
Pe baza analizei aplicării în teren în perioada 200 3 – 2005 a cheii de diagnoză
elaborate de ICAS și Universitatea Transilvania în 2002, precum și pe baza
cercetărilor realizate în zonele de studiu din Carp ații de Curbură, sxa elaborat o
metodologie de caracterizare a habitatelor pentru r âs care include câteva modificări
esențiale față de modelul inițial realizat în anul 2002. Aceste modificări sunt legate
atât de aspecte cantitative cât și de aspecte calit ative care iau în considerare
necesitatea implementării unui management al râsulu i la nivel populațional.
Având în vedere faptul că unitatea administrativă p e care se aplică măsurile de
management ale râsului în România este reprezentată de fondul de vânătoare, acesta
a fost considerat ca unitate de referință pentru ca racterizarea habitatelor speciei în
condițiile din România. Pe baza analizei aspectelor practice ale activității de
management a faunei, precum și a cerințelor specifi ce legate de implementarea unui
management conservativ al populației de râși, se pr opune următoarea clasificare a
fondurilor de vânătoare în care sunt localizate exe mplare de râși:
I terenuri din categoria I – zone de refugiu (zone esențiale pentru conservare);
I terenuri din categoria II – zone tampon (zone de tranziție și conexiune);
I terenuri din categoria III I zone de risc (zone nefavorabile).
Zonele de refugiu sunt zonele cheie pentru conservarea speciei, în c are
majoritatea factorilor specifici legați de existenț a râsului au valori peste media la
nivel național. Astfel, aceste zone sunt caracteriz ate prin densități ridicate ale râsului
și speciilor pradă, precum și prin habitate și cond iții antropice favorabile pentru
menținerea unei populații viabile de râși pe termen mediu și lung. Se recomandă ca
aceste zone să fie menținute și extinse, considerân duxse că, prin aplicarea măsurilor
specifice, populația locală de râși poate fi mențin ută pe termen mediu și lung.
Zonele tampon sunt zone de tranziție spre condiții mai puțin fav orabile, având
și rolul de conexiune. Aceste zone sunt caracteriza te prin densități medii ale râșilor
și speciilor pradă, precum și prin habitate și cond iții antropice favorabile pentru
menținerea populației de râși mai ales pe pe termen mediu, existând aspecte
problematice legate de menținerea pe plan local a u nor efective de râși pe termen
lung. Aceste zone sunt deosebit de importante pentr u asigurarea conectivității și
menținerea schimbului de gene în cadrul unei popula ții viabile de râși distribuite
uniform pe întreg lanțul carpatic, necesitând măsur i specifice de management.
Zonele de risc prezintă condiții nefavorabile, care nu permit men ținerea
populațiilor de râși decât la un nivel minim și pe termen scurt. Aceste zone sunt
caracterizate prin densități reduse ale râșilor și speciilor pradă, precum și prin
habitate și condiții antropice nefavorabile pentru menținerea unor efective de râși pe
termen mediu. Nivelul de incertitudine legat de evo luția în următoarea perioadă a
situației la nivel local este deosebit de ridicat i ar măsurile de management care se
impun în vederea îmbunătățirii situației existente sunt urgente. Aceste zone au o
dependență ridicată față de factorul antropic și un echilibru fragil în cadrul
ecosistemelor naturale care supuse în mod constant unor presiuni semnificative.

33 Încadrarea în cele trei categorii a fondurilor de v ânătoare cu râs se realizează
prin calcularea unui punctaj bazat pe atribuirea un ei ponderi egale pentru fiecare
factor principal și calcularea punctajului final pe baza următoarei formule:

PT = AB + BV +PP + PS + CI + AN

PT – punctajul total;
AB – punctajul factorilor abiotici;
BV – punctajul factorilor biotici legați de vegetaț ie;
PP – punctajul factorilor biotici legați de prada principală;
PS – punctajul factorilor biotici legați de prada s ecundară;
CI – punctajul factorilor biotici legați de competi ția interspecifică;
AN x punctajul factorilor antropici.

Punctajul pentru fiecare factor principal este cupr ins între 0 și 2 puncte. În
cazul în care factorul principal include mai mulți factori specifici secundari, atunci
punctajul total al factorului principal este calcul at ca medie ponderată a lor.
Punctajul total care poate fi obținut este de 12 pu ncte, corespunzător unui
număr de 6 factori principali cu un punctaj maxim d e 2 puncte.
Clasificarea terenurilor cu râși în funcție de pun ctajul obținut prin aplicarea
acestui sistem de caracterizare a habitatelor este corelată, prin intermediul unor
intervale de punctaj, cu zonarea funcțională (zone de refugiu, conexiune sau risc) a
fondurilor de vânătoare cu râși ( Tab. 10).
Stabilirea intervalelor de punctaj pentru fiecare categorie de terenuri se bazează
pe următoarele considerente metodologice:
x media punctajului factorilor principali este 6 pu ncte, aceasta reprezentând
limita de încadrare între zonele de refugiu și cele tampon;
x în cele mai multe cazuri, zonele tampon prezintă condiții similare cu zonele
de refugiu, intervalul de punctaj al acestei catego rii (4×5 puncte) fiind apropiat de cel
al zonelor de refugiu;
x intervalul de punctaj pentru zonele de risc este cuprins între valoarea 0 și 3,
ceea ce reprezintă jumătate din media punctajului f actorilor principali.

Tab. 10 Punctajul fondurilor de vânătoare cu râși p e categorii funcționale
[The score of game management units with lynxes re lated to functional categories]

Clasificarea terenurilor pentru râși în condițiile din România

I II III

Zone de refugiu
Zone tampon
Zone de risc

Intervalul de
punctaj total
(PT)

6 f 12
4 f 5
0 f 3

Un alt element distinct față de modelul de diagnoză elaborat în anul 2002 este
reprezentat de faptul că factorii principali sunt p rezentați în mod detaliat, fiind inclus
întreg spectrul de specii pradă ale râsului și fiin d stabilite intervale ale valorilor
caracteristice factorilor specifici pe baza mediilo r la nivel național publicate în
lucrările de specialitate sau în statisticile ofici ale din perioada 1975 – 2010, precum

34 și a corelării rezultatelor cercetărilor de teren r ealizate în cadrul acestei lucrări în trei
zone diferite: zona montană – (Piatra Mare – Ciucaș ), zona de deal (Moacșa x
Dalnic) și zona de dealxmunte (Baraolt – Herculian) .
Factorii abiotici (AB) influențează existența râsului prin limitarea cond ițiilor
de deplasare în teren și de practicare a acțiunii d e prădare bazată pe observație,
pândă apropiat și atac pe distanțe scurte. Acești f actori abiotici sunt reprezentați de:
relieful predominant, grosimea medie a stratului de zăpadă și perioada medie cu strat
de zăpadă.
Relieful predominant considerat favorabil pentru râși este reprezentat de
relieful cu stâncării , care oferă râsului posibilitatea de observare a u nei zone întinse,
precum și condiții favorabile de apropiere pe dista nțe scurte de prada identificată.
Astfel, în decursul activităților de cercetare în t eren derulate în perioada 1999 –
2005, sxa observat că majoritatea prăzilor ucise de râși au fost localizate în
perimetrul sau în apropierea zonelor cu stâncării.
În cazul absenței zonelor cu stâncării, pentru râși este importantă existența unor
zone abrupte care oferă posibilitatea ca râsul să se apropie de pradă prin executarea
unor salturi scurte și să atace prada în timp scurt , prin surprindere. De aceea, relieful
accidentat fără stâncării prezintă condiții medii de favorabilitate pentru prădare,
fiind încadrat în intervalul mediu de punctaj al fa ctorului specific relief predominant.
Ultima categorie legată de relieful predominant nu prezintă condiții favorabile
de practicare a vânătorii de către râși, absența stâncăriilor și a reliefului accidentat
făcând dificilă observarea unor zone întinse și ata carea eficientă a prăzii pe distanțe
scurte și cu șanse reale de reușită. În aceste cond iții, probabilitatea uciderii unei
prăzi de greutate similară sau mai mare decât cea a râsului este redusă, astfel încât
condițiile de relief predominant așezat și fără stâncării reprezintă un factor
limitativ pentru existența râsului.
Grosimea medie a stratului de zăpadă este alt element care influențează
posibilitatea de practicare a vânătorii pentru râși . Astfel, în vederea încadrării acestui
element în categorii de favorabilitate, sxa luat în considerare faptul că datele
publicate în literatura de specialitate arată că lu ngimea medie a piciorului posterior
al râsului este de 22.1 cm la femele și 23.8 cm la masculi (Stahl și Vandel, 1998).
Astfel, se consideră că, în cazul în care grosimea medie a stratului de zăpadă
depășește 20 cm, posibilitatea de deplasare în tere n a râsului se reduce considerabil
deoarece în aceste condiții, râsul nu poate practic a prădarea, ceea ce creează
condițiile apariției mortalității prin inaniție. Ac est fenomen este observat mai ales în
cazul subadulților, care sunt afectați puternic de mortalitatea datorată lipsei hranei în
primul sezon de iarnă imediat după ce devin indepen denți.
Având în vedere considerentele de mai sus, factorul specific reprezentat de
grosimea medie a stratului de zăpadă a fost structu rat în trei categorii: strat mediu de
zăpadă sub 10 cm, strat mediu de zăpadă între 10 – 20 cm. și strat mediu de zăpadă
peste 20 cm. Grosimea medie a stratului de zăpadă e ste un indicator menționat în
caracterizarea meteorologică a fiecărei zone geogra fice.
Perioada medie a stratului de zăpadă este, de asemenea, importantă pentru
accesibilitatea prăzii deoarece în perioadele îndel ungate cu strat de zăpadă, prada
râsului se concentrează în anumite zone (însorite, cu hrană accesibilă), astfel încât
pânda și apropierea față de efective semnificative de specii pradă concentrate pe
suprafețe reduse devin acțiuni dificile. În condiț iile meteorologice din România, în
care perioada medie cu strat de zăpadă în zona de d eal – munte este 60 – 200 de zile

35 (www.meteoromania.ro), terenurile în care perioada medie cu strat de zăpadă este
mai mică de 90 de zile sunt cele mai favorabile atât pentru râși cât și p entru speciile
pradă iar zonele cu strat de zăpadă prezent mai mult de 120 d e zile prezintă
condițiile cele mai nefavorabile. Perioada medie a stratului de zăpadă este un
indicator care este menționat în caracterizarea met eorologică a fiecărei zone
geografice.
Factorii biotici legați de vegetație (BV) sunt reprezentați de: suprafața
acoperită de păduri și gradul de deschidere al arbo retelor care este strâns corelat cu
lucrările de regenerare aplicate, consistența (dens itatea) și cu vârsta arboretelor care
fac parte din habitatul râsului.
Suprafața acoperită de păduri din totalul suprafețe i fondului de vânătoare
reprezintă un indiciu cantitativ al întinderii habi tatului specific râsului. În cadrul
analizei GIS realizate în această lucrare, sxa obse rvat că, la nivel național, suprafața
habitatelor forestiere (42 000 km 2) reprezintă cca 75% din totalul suprafeței
fondurilor de vânătoare pe care este semnalată prez ența râsului în România (57 000
km 2). În aceste condiții, acest procent de 75% este co nsiderat ca fiind valoarea
medie de referință privind suprafața acoperită cu p ăduri din totalul suprafeței unui
fond de vânătoare din aria de distribuție a râsului în România iar intervalul 70 –
80% caracterizează condițiile medii pentru existența râ șilor în România. Astfel,
fondurile de vânătoare care au peste 80% din suprafață acoperită cu păduri au cele
mai favorabile condiții pentru existența speciei ia r cele cu mai puțin de 70% din
suprafață acoperită de păduri au condiții nefavorabile pentr u specie.
Legat de lucrările de regenerare aplicate , este important de menționat faptul
că, pentru prădare, râsul preferă zonele deschise d in interiorul pădurii, acolo unde
speciile pradă se hrănesc și unde vizibilitatea în teren estre ridicată. Astfel,
suprafețele forestiere rezultate în urma tăierilor rase și a celor progresive reprezintă
terenurile de vânătoare preferate de râși și utiliz ate frecvent de speciile pradă.
Tăierile succesive și cele în codru grădinărit nu oferă posibilitatea observării prăzii
și a concentrării acesteia în anumite zone deschise ale arboretului. În acest sens, au
fost stabilite trei clase de favorabilitate legate de lucrările de regenerare
predominante întrxun fond de vânătoare: tăieri rase și progresive, tăieri progresive și
succesive, tăieri succesive și codru grădinărit.
În caracterizarea gradului de vizibilitate întrxun arboret, precum și a
favorabilității sale ca loc de hrănire pentru speci ile pradă, consistența arboretului
este, de asemenea, un factor important. Cercetările din teren prezentate în capitolul
anterior, precum și datele din literatura de speci alitate (Kossak, 1988; Jedrezejewski
ș.a., 1993; Ionescu ș.a., 2003) indică faptul că at ât râsul cât și speciile pradă preferă
arboretele rare, având consistența cuprinsă între 0 .1 – 0.4. Dacă această consistență
crește peste 0.7, atunci arboretele respective sunt considerate închise, fără a avea
zone semnificative de hrănire pentru speciile pradă .
Un alt factor important legat de utilizarea habitat ului de către râși este vârsta
arboretelor . Astfel, așa cum sxa menționat mai sus, râsul pref eră zonele deschise din
pădure care se găsesc cu preponderență în arboretel e bătrâne (clasele V și VI de
vârstă), precum și în cele foarte tinere (clasa I d e vârstă). Un procent ridicat al
arboretelor care se găsesc în aceste clase de vârst ă este un indicator al unor păduri cu
zone deschise, care sunt favorabile speciilor pradă și creează codiții pentru
practicarea vânătorii de către râși. Clasele de vâr stă I, V, VI reprezintă 50% din
clasele de vârstă (de la I la VI) ale unei păduri c u distribuție normală, acest procent

36 de 50% fiind considerat valoarea de referință pentr u media la nivel național. În acest
sens, pădurile cu peste 60% din arborete cuprinse î n clasele I, V și VI prezintă
condițiile cele mai bune pentru existența râsului ș i a speciilor pradă iar cele care au
sub 40% din arborete în aceste clase de vârstă sunt dominate de arborete cu vârste
medii și consistențe ridicate, care nu oferă condiț ii de hrană favorabile pentru
speciile pradă și posibilitatea practicării prădări i în condiții optime de către râs.
Factorii biotici legați de speciile pradă principal e (PP) sunt considerați
importanți pentru existența speciei (Linnell ș.a. 1 999). Astfel, așa cum arată și
studiile realizate în mai multe zone din Europa, în care râsul prădează în cca 60 x
70% din cazuri asupra căpriorului (Stahl și Vandel, 1998), în majoritatea zonelor din
România, căpriorul (Capreolus capreolus) reprezintă singura specie pradă
principală pentru râs .
În cadrul analizei legate de caracterizarea habitat elor râșilor în condițiile din
România, sxa realizat o analiză a evoluției populaț iei de căpriori la nivel național în
ultimii 60 de ani. În anul 1950, efectivul de căpri ori a fost estimat la cca 16 000 de
exemplare, în anul 1958 a crescut la cca 58 000 de exemplare iar în anul 1961
efectivele de căprior din România au fost estimate la cca 92 000 de exemplare
(Almășan ș.a., 1989). În anul 1961, clasificarea pe categorii de bonitate a fondurilor
de vânătoare a stabilit un efectiv optim de cca 260 000 de exemplare și o densitate
medie – 44 de căpriori la 1 000 ha de pădure (Almăș an ș.a., 1989).
În anul 1975, efectivele de căprior estimate se apr opiau de nivelul efectivelor
optime stabilite anterior, cca 240 000 de exemplare fiind evaluate în această
perioadă în teren. În anul 1979, clasificarea pe bo nitate a fondurilor de vânătoare a
stabilit un efectiv optim de 290 000 de căpriori, e fectiv care a fost atins în anul 1980
(Almășan ș.a., 1989).
În ultimii ani, statisticile MMP și ICAS arată fapt ul că efectivele medii de
căprior estimate în cadrul acțiunilor de evaluare a efectivelor de vânat din România
sunt de cca 140 000 de exemplare (Ionescu și Wochik ovski, 2002).
În perioada existenței celor mai ridicate efective de căpriori din România (1975
– 1980), suprafața pe care sxau semnalat efective s tabile de căpriori a fost de cca 6
500 000 ha de pădure (Predoiu ș.a., 2002). Având în vedere faptul că ultimele
efective optime stabilite în 1979 au fost de 290 00 0 ha și luând în considerare
suprafața optimă de cca 6 500 000 ha de pădure, sxa stabilit că densitatea medie a
căpriorului în condițiile din România, în perioada 1980 – 1990, este de 45 de
căpriori la 1 000 ha de pădure.
În ultima decadă, datorită extinderii activităților umane în habitatele
căpriorului, o mare parte din suprafața de teren pr ezintă condiții mai puțin favorabile
existenței speciei, cercetările realizate la nivel național estimând că suprafața optimă
pentru căprior este de cca 5 000 000 ha, iar efecti vul optim este de cca 190 000 de
exemplare (Predoiu ș.a., 2002), rezultând o densita te medie optimă de 38 de căpriori
la 1000 ha de pădure. Această valoare medie reprezi ntă ultima densitate medie
optimă stabilită pentru căprior în România și a fos t luată ca valoare de referință
pentru stabilirea limitei pentru cea mai favorabilă categorie de terenuri pentru râși.
Evaluările anuale ale efectivelor de căpriori reali zate în perioada 2005 – 2010
în zonele care reprezintă studiile de caz în lucrar ea de față arată că densitatea medie
a căpriorului variază de la 12 de exemplare / 1000 ha de pădure (zona montană
Piatra Mare – Ciucaș) la 23 de exemplare / 1000 ha de pădure (zona deal – munte
Baraolt – Herculian). În această situație, se consi deră că media celor două valori (x

37 =18) poate fi considerată valoarea minimă de caract erizare a densităților medii ale
căpriorilor. Astfel, având în vedere faptul că râsu l consumă anual cca 40 x 50 de
căpriori (Okarma, 1997), se consideră că sub densit atea medie de 18 căpriori / 1000
ha de pădure, terenul din cadrul unui fond de vânăt oare mediu din România (7000 ha
de pădure) nu poate oferii baza trofică necesară ex istenței a unui nucleu reproductiv
de râși format din 2×3 femele și un mascul.
Factorii biotici legați de speciile pradă secundare (PS) sunt reprezentați în
România de densitățile efectivelor de cerb, capră n eagră, mistreț și cocoș de munte.
Densitatea cerbului este impoertantă pentru existența râsului deoarece acesta
prădează asupra exemplarelor de cerb în toată perio ada anului, mai ales în zonele în
care efectivele de căprior sunt reduse (Okarma, 198 4).
În anul 1961, la prima acțiune de bonitare a terenu rilor cu cerb comun, la un
efectiv evaluat de 15 000 de exemplare pe o suprafa ță de 2 500 000 de ha, sxau
calculat efective optime de 35 000 de exemplare de cerbi, fiind stabilită o suprafață
optimă de 2 900 000 ha de pădure. În anul 1970, efe ctivele de cerb estimate au ajuns
la 28 000 de exemplare, iar revizuirea criteriilor de bonitare a stabilit un efectiv
optim de 32 000 de exemplare și o suprafață optimă de 3 500 000 de ha de pădure
(Almășan ș.a., 1989).
Datorită interesului ridicat al sectorului cinegeti c față de problema densităților
optime la cerbul comun (Almășan ș.a., 1989), ICAS a întreprins cercetări privind
problema densităților speciei, în anul 1988 stabili nduxse pentru 1 000 ha de pădure
(habitat optim) următoarele intervale de densități optime pe categorii de bonitate: 20
x 25 cerbi (bonitatea I), 15 x 19 cerbi (bonitatea II), 10 x 14 cerbi (bonitatea III), 5 x 9
(bonitatea IV). Pe baza analizei datelor statistice , sxa observat că valorile medii ale
efectivelor de cerbi estimate în ultimii ani sunt d e cca 35 000 de exemplare de cerb
care se găsesc pe un teritoriu de 4 300 000 ha de p ădure. Astfel, din datele
evaluărilor la nivel național din perioada 1999 – 2 003, reiese faptul că densitatea
medie a cerbului este de 8 exemplare / 1000 ha de p ădure. Analiza datelor de mai
sus arată faptul că efectivele de cerb existente în teren se apropie de valorile
densităților optime stabilite anterior iar suprafaț a de teren pe care se găsesc aceste
efective a crescut cu 800 000 de ha față de ultimel e estimări. Această expansiune a
cerbului comun în alte habitate, în special în cele de deal și de câmpie, se datorează
modificărilor condițiilor de hrănire, mai ales în z ona montană, unde tăierile rase sxau
redus, astfel încât zonele favorabile hrănirii cerb ului au fost eliminate în majoritatea
cazurilor.
Evaluările anuale ale efectivelor de cerbi realizat e în perioada 2005 – 2010 în
zonele care reprezintă studiile de caz în această l ucrare arată faptul că densitatea
medie a cerbului variază de la 6 exemplare / 1000 h a de pădure (zona de deal
Dalnic) la 12 exemplare / 1000 ha de pădure în zona de munte Piatra Mare – Ciucaș
și ajunge la 20 de exemplare / 1000 ha de pădure (z ona deal – munte Baraolt –
Herculian).
Având în vedere aspectele prezentate mai sus, se co nsideră că valoarea de
referință pentru cele mai bune terenuri cu râși est e de 15 cerbi / 1000 ha de pădure
iar intervalul de punctaj mediu este cuprins între 5 – 15 cerbi / 1000 ha Astfel, sub
valoarea de 5 cerbi / 1000 ha de pădure, se conside ră că terenul nu oferă o bază
trofică minimă necesară existenței unui nucleu repr oductiv de râși.
Densitatea caprei negre este un factor specific important în zonele în car e
există efective din această specie deoarece râsul a re o talie relativ similară cu a

38 caprei negre și exercită o prădare semnificativă as upra acesteia în zonele de limită
altitudinală a pădurii.
În anul 1958, efectivele de capră neagră din România erau de cca 4 600 de
exemplare iar în anul 1979 aceste efective au cresc ut la cca 7 800 de exemplare. În
anul 1971 a fost realizată prima clasificare pe cat egorii de bonitate a fondurilor de
vânătoare cu capră neagră, stabilinduxse că suprafa ța de referință pentru calculul
efectivelor de capră neagră include golul de munte, stâncăriile și 10% din suprafața
de pădure limitrofă acestor terenuri (Almășan ș.a., 1989). Densitatea medie a caprei
negre în România este de 20 exemplare / 1 000 ha de habitat optim (Ionescu, 2002).
În cadrul acestei lucrări, această densitate este l uată ca valoare medie de referință,
cele mai bune terenuri pentru râși fiind considerat e cele cu peste 30 de capre negre /
1000 ha de pădure iar cele mai puțin favorabile fii nd cele cu densități mai mici de 10
capre negre / 1000 ha de habitat optim.
Densitatea mistrețului este importantă pentru râs deoarece mistrețul are u n rol
dublu în cadrul lanțului trofic al râsului. Pe de o parte este, în anumite condiții,
mistrețul este o specie pradă pentru râs dar, prin comportamentul său necrofag poate
interveni în diminuarea resurselor de hrană ale râs ului prin consumarea cadavrelor
ascunse de râși. Această ultimă caracteristică lega tă de comportamentul necrofag și
influența asupra lanțului trofic al râsului nu este îndeajuns studiată, existând puține
date care nu permit formularea unor indicatori cuan tificabili care să fie incluși în
această analiză. De aceea, această caracteristică n u este integrată și cuantificată în
sistemu de diagnoză ecologică prezentat în această lucrare.
Almășan ș.a. (1989) arată că, în anul 1961, efectiv ele de mistreți din România
au fost de 13 200 de exemplare, distribuite pe o su prafață de cca 4 700 000 ha de
pădure. În anul 1970, efectivele de mistreți ajung la 17 000 de exemplare iar în anul
1979 la 52 000 de exemplare. Tot în anul 1979, când sxa efectuat clasificarea pe
categorii de bonitate a fondurilor de vânătoare sxa stabilit un efectiv optim de 38 000
de mistreți. Datorită plasticității ecologice ridic ate a mistrețului, teritoriul pe care
acesta se găsește în prezent este de cca 6 500 000 ha, iar efectivele evaluate anual în
perioada 2000 – 2003 sunt de cca 47 000 – 49 000 de exemplare. În aceste condiții,
densitatea medie a mistrețului în condițiile din Ro mânia este de 8 exemplare / 1000
ha (Predoiu ș.a., 2002). Evaluările anuale ale efec tivelor de mistreți realizate în
perioada 2002 – 2010 în zonele care reprezintă stud iile de caz în lucrarea de față
arată că densitatea medie a mistrețului variază de la 7 exemplare / 1000 ha de pădure
(zona de munte Piatra Mare – Ciucaș) la 15 exemplar e / 1000 ha de pădure (zona de
deal – munte Baraolt – Herculian) până la 26 de exe mplare zona de deal Dalnic. În
aceste condiții, valoarea limită de referință pentr u cele mai bune terenuri cu râși este
corespunde unei densități limită de 15 exemplare de mistreți / 1000 ha de pădure iar
intervalul mediu de referință este cuprins între 5 – 15 mistreți / 1000 ha Astfel, sub
valoarea de 5 mistreți / 1000 ha de pădure, se cons ideră că terenul nu oferă o bază
trofică minimă necesară existenței unui nucleu repr oductiv de râși format din 4
exemplare adulte.
Densitatea cocoșului de munte este importantă ca factor specific pentru
caracterizarea habitatelor râsului deoarece acesta exercită o prădare semnificativă
asupra speciei, în cadrul cercetărilor din această lucrare fiind observat faptul că râsul
utilizează zonele în care este semnalată prezența c ocoșului de munte. Efectivele
medii de cocoș de munte estimate în ultimii ani sunt de cca 10 000 de exem plare
(sinteză Simon D., 2010) care se găsesc pe un habit at de cca 700 000 de ha de

39 pădure, cu o densitate medie de 14 cocoși de munte / 1000 ha de pădure. Aceasta
este valoarea medie de referință pentru caracteriza rea terenurilor cu râși, cele mai
favorabile zone fiind considerate cele având densit ăți de peste 15 cocoși de munte /
1000 ha de pădure iar zonele având condiții medii f iind caracterizate de densități de
5 – 15 cocoși de munte / 1000 ha de pădure.
Factorii biotici legați de competiția interspecific ă (CI) sunt reprezentați de
interacțiunile râsului cu pisica sălbatică, lupul ș i ursul care intervin în diferite
moduri în lanțul trofic al râsului, fiind competito ri direcți în prădare dar și în
necrofagie, prin consumarea cadavrelor ascunse de c ătre râși.
Pisica sălbatică este specia cu nișa ecologică similară cu a râsulu i, fiind
competitor direct și specie pradă a râsului (Vasili u și Decei, 1964), de cele mai
multe ori acesta eliminândxo din teren. Datele disp onibile privind habitatul utilizat și
mărimea teritoriului pisicii sălbatice în condițiil e din România arată că habitatul
optim al speciei este de cca 4 000 000 ha, caracter istica importantă a acestui areal
fiind fragmentarea, în special în zonele din sudul țării (Predoiu ș.a., 2002).
Efectivele medii evaluate în ultimii ani sunt de cc a 9 500 de exemplare, densitățile
medii calculate fiind de 2.5 pisici sălbatice la 10 00 ha de pădure, existând o variație
destul de amplă a acestor densități în funcție de c aracteristicile locale. Această
valoare este luată ca referință pentru caracterizar ea terenurilor cu râși în cadrul
modelului de diagnoză ecologică, terenurile având d ensități sub 2 pisici sălbatice la
1000 ha de pădure având condițiile cele mai favorab ile pentru râs iar cele cu
densități de peste 3 pisici sălbatice la 1000 ha de pădure fiind considerate ca având
condiții medii, caracterizate de o competiție inten să cu râsul pentru resursele de
hrană.
Lupul este un competitor deosebit de important pentru râ s, atât în procesul de
prădare cât și datorită comportamentului necrofag s pecific lupului. Cercetările din
România indică că densitatea medie a lupilor este d e 0.6 exemplare / 1000 ha de
pădure (Ionescu ș.a., 2002). Această valoare este c onsiderată valoarea medie de
referință pentru caracterizarea terenurilor cu râși , cele mai bune terenuri pentru râs
fiind acelea care au densități sub 0.5 lupi la 1000 ha iar cele mai nefavorabile fiind
terenurile care au densități mai mari de 0.7 lupi l a 1000 ha de pădure.
Ursul exercită asupra bazei trofice a râsului o influenț ă mai redusă decât lupul
dar legată de aceleași aspecte privind prădarea și necrofagia. Cercetările realizate în
România în perioada 2000 – 2007 indică densități me dii de 1.2 urși / 1000 ha de
pădure, cu numeroase concentrări de efective în anu mite zone, fapt care determină
temporar densități mult mai ridicate. Valoarea de m ai sus este considerată valoare
medie de referință pentru caracterizarea terenurilo r pentru râși din România,
terenurile care au densități ale urșilor mai mici d e 1.1 urși / 1000 ha de pădure sunt
considerate cele mai favorabile iar cele care au de nsități de peste 1.3 urși / 1000 ha
de pădure sunt considerate nefavorabile.
Factorii antropici (Agglyphîî05) sunt reprezentați în România de pășunat, prin stâne și
câini ciobănești, braconaj și turism.
Prezența stânelor în teren influențează în mod nega tiv condițiile de trai pentru
râs, atât în mod direct (deranjarea terenului) cât și în mod indirect (competiția
animalelor domestice pentru resursele de hrană ale speciilor pradă).
Cercetările privind utilizarea habitatului de către râs desfășurate în perioada
2001 – 2004 în zona Carpaților de Curbură au eviden țiat faptul că, în perioada de
vară, teritoriul minim al unei femele de râs cu pui este de cca 2500 ha de pădure.

40 Această suprafață este luată ca referință pentru ca lcularea densităților stânelor în
zonele unde există râși. Astfel, se consideră că li psa stânelor pe o suprafață minimă
de 2500 ha de pădure diferențiază zonele de refugiu pentru râși de celelalte terenuri
favorabile râsului. În acest sens, se consideră că terenurile pe care există mai puțin
de o stână la 2500 ha de pădure sunt cele mai favor abile pentru râs iar cele care au
peste două stâne la 2500 ha de pădure prezintă cond iții nefavorabile pentru râși.
Zglyphj9Lumărul de câini pe turma de animale domestice este al doilea factor care
influențează negativ existența râsului prin concure nța directă la hrană (prădarea
câinilor asupra speciilor de ungulate) și prin dera njarea terenului (lătrat, urmărire
animale sălbatice etc.). Pe baza cercetărilor reali zate în cadrul acestei lucrări (2003 –
2010), sxa observat că numărul mediu de câini pentr u o turmă de animale domestice
în condițiile de pășunat specifice Carpaților de Cu rbură este între 3×5 câini. De
aceea, zonele în care se găsesc stâne cu mai puțin de 3 câini pe turmă sunt
considerate ca fiind cele mai favorabile pentru exi stența râsului iar cele care au stâne
cu peste 5 câini pe turma de animale prezintă condi țiile cele mai nefavorabile pentru
existența râsului.
Braconajul practicat la orice specie de vânat este un fenomen cu o localizare și
frecvență diferită dar care afectează direct popula ția de râși prin eliminarea din teren
a exemplarelor de râși și prin reducerea efectivel or speciilor pradă. Identificarea
cazurilor de braconaj este o acțiune dificilă din m ai multe puncte de vedere, datele
disponibile fiind foarte puține. De aceea, se consi deră că în terenurile cu râși în care
nu sxa înregistrat nici un caz de braconaj în ultim ii 10 ani există o probabilitate
ridicată ca acest fenomen să fie redus și să nu afe cteze populația de râși. Dacă în
ultimii 10 ani a fost înregistrat un singur caz de braconaj, atunci condițiile sunt
considerate medii iar dacă au fost înregistrate dou ă sau mai multe cazuri de
braconaj, atunci probabilitatea ca acest fenomen să afecteze în mod semnificativ
populația de râși este ridicată.
Gradul în care turismul afectează populația de râși este dificil de cuantif icat dar
este cunoscut faptul că practicarea turismului afec tează toate speciile de faună. În
acest sens, cele mai bune terenuri pentru râs sunt cele în care turismul sub diferite
forme (grupuri pe jos, călare, cu bicicletele sau c u mijloace auto, locuri de camping,
cabane) nu este practicat. Dacă turismul este pract icat sezonier, atunci influența
acestui fenomen este considerată medie iar dacă ace st turism este practicat
permanent (pârtii de schi, cabane de vacanță, hotel uri, pensiuni), atunci se consideă
că există condiții nefavorabile pentru râs.
În urma integrării tuturor aspectelor prezentate ma i sus, a fost elaborat, sub
formă tabelară, un sistem de clasificare a habitate lor râșilor în condițiile din
România (Tab. 11).

41 Tab. 11 Clasificarea habitatelor specifice râsului în condițiile din România
[Habitat clasification for lynx in Romania]

gglyphîî05r.
Crt. Factorul specific Condițiile din
teren
Punctaj
Condițiile din
teren
Punctaj
Condițiile din
teren
Punctaj
0 1 2 3 4 5 6 7

AB f FACTORI ABIOTICI – maxim 2 puncte (medie ponderată a factorilor spe cifici secundari)

1
Relieful predominant
cu stâncării 2 accidentat fără
stâncării 1 așezat și fără
stâncării 0
2
Grosimea medie a
stratului de zăpadă (cm)
< 10 2 10 – 20 1 >20 0
3
Perioada medie cu strat
de zăpadă (zile)
< 90 2 90 x 120 1 >120 0
gglyphîî05r.
Crt Factorul specific Condițiile din
teren
Pu nctaj Condițiile din
teren
Punctaj
Condițiile din
teren
Punctaj
0 1 2 3 4 5 6 7

BV f FACTORI BIOTICI LEGAȚI DE VEGETAȚIE – maxim 2 puncte (medie ponderată a factorilor
specifici secundari)

4.
Suprafața
pădurilor din
suprafața f.v.
> 80% 2 70 x 80% 1 < 70% 0
5. Lucrările de
regenerare Preponderent
tăieri rase și
progresive 2 Preponderent tăieri
progresive și
succesive 1 Preponderent tăieri
succesive și
grădinărite 0
6. Consistența
(densitatea)
arboretului Consistența < 0.4
(arborete rare) 2 Consistența între
0.4 – 0,7
(arborete rărite) 1 Consistența > 0,7
(arborete dese) 0
7.
Clasele de vârstă
ale arboretului
>60% din
arborete în clasele
I, V, VI 2 40×60% din
arborete în clasele
I, V, VI 1 <40% din arborete
în clasele I, V, VI 0

42

gglyphîî05r.
Crt Factorul specific Condițiile din teren
Punctaj Condițiile din
teren
Punctaj Condițiile din
teren
Punctaj
0 1 2 3 4 5 6 7

PP f FACTORI BIOTICI LEGAȚI DE PRADA PRIgglyphîî05CIPALĂ – maxim 2 puncte

8. Densitatea
căpriorului pe
1000 ha de pădure > 38 2 18 – 38 1 < 18 0
gglyphîî05r.
crt. Factorul specific Condițiile din teren
Punctaj Condițiile din
teren
Punctaj Condițiile din
teren
Punctaj
0 1 2 3 4 5 6 7

PS f FACTORI BIOTICI LEGAȚI DE PRADA SECUgglyphîî05DARĂ – m axim 2 puncte
(medie ponderată a factorilor specifici secundari)

9.
Densitatea cerbului
pe
1000 ha de pădure
> 15 2 5 – 15 1 < 5 0
1
0.
Densitatea caprei
negre pe 1000 ha de
pădure
> 30 2 10 – 30 1 < 10 0
1
1.
Densitatea
mistrețului pe 1000
ha de pădure
> 15 2 5 – 15 1 < 5 0
1
2.
Densitatea cocoșului
de munte pe 1000
ha de pădure
> 15 2 5 – 15 1 < 5 0

43

gglyphîî05r.
Crt
. Factorul specific Condițiile din teren
Punctaj Condițiile din
teren
Punctaj Condițiile din teren
Punctaj
0 1 2 3 4 5 6 7

CI f FACTORI BIOTICI LEGAȚI DE COMPETIȚIA Igglyphîî05TERSPE CIFICĂ – maxim 2 puncte
(medie ponderată a factorilor specifici secundari)

1
3.
Densitatea pisicii
sălbatice pe 1000
ha de pădure
< 2 2 2 x 3 1 > 3 0
1
4.
Densitatea lupului
pe 1000 ha de
pădure
< 0,5 2 0,5 x 0,7 1 > 0,7 0
1
5.
Densitatea ursului
pe 1000 ha de
pădure
< 1,1 2 1,1 x 1,3 1 > 1,3 0
gglyphîî05r.
crt. Factorul specific Condițiile din
teren
Punctaj Condițiile din
teren
Punctaj
Condițiile din teren
Punctaj
0 1 2 3 4 5 6 7

Agglyphîî05 f FACTORI Agglyphîî05TROPICI – maxim 2 puncte (media po nderată a factorilor specifici secundari)

1
6.
Număr de stâne pe
2500 ha de pădure
< 1 2 1 x 2 1 > 2 0
1
7.
Număr de câini pe
turma de animale
< 3 2 3 x 5 1 > 5 0
1
8.
Cazuri de braconaj
în ultimii 10 ani
0 2 1 1 > 1 0
1
9.
Turismul
Nu se practică în
mod organizat 2 Sezonier și fără
intensitate 1 Permanent sau
sezonier cu
intensitate 0

44 2.4 Analiza cadrului instituțional legat de managem entul râșilor în zonele
de studiu Ciucaș – Săcele (Brașov), Dalnic – Moacșa și Baraolt – Herculian
(Covasna)

Analiza cadrului instituțional legat de managementu l populației de râși la nivel
local în județele Brașov și Covasna sxa derulat pri n integrarea managementului
râsului în cadrul mai larg al managementului specii lor de prădătoare. Astfel, se
consideră că analizarea cadrului instituțional priv ind managementul râsului prin
luarea în considerare a managementului integrat al speciilor de prădătoare este
esențială pentru asigurarea unei abordări unitare ș i durabile a problematicii
conservării speciei în condițiile din România.
Analiza calitativă a cadrului instituțional sxa baz at pe realizarea unor interviuri
directe cu persoanele din cadrul instituțiilor impl icate în activitățile legate de
managementul speciilor prădătoare și a habitatelor lor naturale din zonele de studiu
Piatra Mare – Ciucaș din județul Brașov, Moacșa x D alnic și Baraolt – Herculian din
județul Covasna. Persoanele selectate pentru realiz area interviurilor sunt implicate
direct la nivel local și județean în activitățile l egate de managementul faunei, având
responsabilități în domeniu în cadrul instituțiilor din care fac parte. Interviurile
analizate exprimă și caracterizează o situație de f apt, care poate fi luată ca punct de
plecare și generatoare de conjecturi, pe baza anali zei calitative fiind identificate
aspectele legate de zonele comune de dialog interxi nstituțional, precum și situațiile
contradictorii legate de raporturile de colaborare instituțională.
Toate interviurile analizate (ns = 16) au fost prel ucrate prin NVivo, singurul
cod are apare în toate cele 16 interviuri legate de cadrul instituțional este cuvântul
animale care are și cea mai mare frecvență de apari ție (f = 614). Datorită acestui
fapt, acest cod nu oferă posibilitatea unei analize diferențiate a interviurilor, de aceea
nu a fost luat în considerare în cadrul acestei ana lize calitative.
Cercetarea exploratorie privind analiza discursuril or persoanelor din cadrul
instituțiilor implicate în managementul râșilor din zonele de studiu din Brașov și
Covasna a generat două direcții de analiză:
x identificarea existenței unei reprezentări unitar e a modului în care gândesc
instituțiile (Douglas, 2002);
x identificarea existenței unei suprapuneri între d iscursul persoanei și discursul
instituției din care acea persoană face parte.
Organizațiile din cadrul cărora fac parte persoanel e intervievate reprezintă
instituțiile implicate în managementul râsului și a l faunei în zonele de studiu Piatra
Mare – Ciucaș, Moacșa x Dalnic și Baraolt – Herculi an și la nivel județean în Brașov
și Covasna. Marea majoritate a acestor instituții s unt filiale județene ale unor
instituții și organizații naționale care formează c adrul instituțional specific
managementului faunei în condițiile din România. Pe rsoanele intervievate din cadrul
fiecărei instituții au responsabilități directe în domeniul managementului faunei și al
biodiversității, fiind implicate la nivel local și județean în implementarea activităților
din acest domeniu.
În vederea structurării analizei calitative și a în cadrării interviurilor în cadrul
unor tipologii, sxa realizat o grupare a codurilor care au frecvențe de apariție în
primele 10 poziții din lista codurilor fiecărei ins tituții (Tab. 12).

45 Tab. 12. Gruparea codurilor cu frecvență ridicată d in discursurile analizate
[Grouping of high frequency codes]
Denumirea grupei de coduri Coduri incluse
Vânat – Vânătoare Vânat, vânătoare, fonduri, efective, pădure, silvic , evaluări, numere;
Specii f Habitate Specii, habitate, natură, biodiversitate, mediu;
Om f Oameni Om, oameni, societate, opinie publică;
Conservare Conservare, protecție, protejare;
Instituții f Legislație Legalități, instituții, minister, gestionare;
Proprietari f Asociații Proprietari, asociații, Primărie, terenuri, Statul;
Probleme Probleme, conflicte, pagube;
Acțiuni Acțiuni, activități, proiecte, colaborare, implicar e, responsabilități;

În vederea reprezentării grafice a prezenței grupel or de coduri în discursurile
persoanelor din cadrul instituțiilor implicate în m anagementul speciilor prădătoare
din județele Brașov și Covasna, fiecărei grupe de c oduri ixa fost asociată o culoare
(Tab. 13).

Tab. 13 Prezența grupelor de coduri în cadrul inter viurilor
[The groups of codes within the analyzed interviews ]
Instituția Vânat x
Vânătoare Specii x
Habitate Om x
Oameni Conservare Instituții x
Legislație Proprietari x
Asociații Probleme Acțiuni
ADDJ
Brașov
APDT
Brașov
Primăria
Bățani
Primăria
Dalnic
CJ
Brașov
Subprefect
Brașov
APM
Brașov
APM
Covasna
DSV
Brașov
DSV
Covasna
ICAS
Săcele
ITRSV
Brașov
DS
Brașov
DS
Covasna
UNITBV
Fac. Silv.
AJVPS
Brașov

46 Grupa de coduri Instituții I Legislație care include codurile/cuvintele legalități,
instituții, minister și gestionare are reprezentare a cea mai ridicată (94%), fiind
prezentă în toate interviurile, cu excepția unui si ngur interviu.
O reprezentare ridicată (81%) o are și grupa de cod uri Specii – Habitate care
include codurile/cuvintele: specii, habitate, natur ă, biodiversitate și mediu. Astfel,
această grupă de coduri reprezintă, de asemenea, un domeniu de interes ridicat
pentru instituțiile implicate în managementul faune i, constituind un subiect intersant
și relevant de discuții pentru dialogul interxinsti tuțional.
Grupa de coduri Conservare este strâns legată de grupa Specii – Habitate și
include codurile/cuvintele: conservare, protecție ș i protejare. Această grupă de
coduri are o reprezentare redusă (38%) în interviur ile analizate. În acest caz se
conturează două tendințe care necesită o atenție de osebită în planificarea unui proces
de dialog la nivel instituțional în domeniu. Prima tendință identificată este legată de
faptul că protecția, protejarea și conservarea nu p ot reprezenta, în acest moment, o
platformă de dialog pentru instituțiile implicate î n managementul speciilor
prădătoare, deoarece numai 38% dintre instituțiile din domeniu sunt preocupate de
aceste aspecte. A doua tendință este legată de fapt ul că a fost identificată o platformă
de dialog și de informare cu mare acoperire la nive l instituțional pe teme legate de
specii, habitate, natură, biodiversitate și mediu d ar care nu include decât în proporție
redusă aspectele de conservare, protecție și protej are.
Grupa de coduri Om – Oameni are, de asemenea, o reprezentare relativ ridicată
(69%) în discursurile persoanelor din cadrul instit uțiilor din domeniu și poate
constitui suportul unor preocupări semnificative pe ntru teme legate de om, oameni,
societate și opinie publică. În acest caz se observ ă faptul că, deși are o reprezentare
semnificativă, această grupă de coduri lipsește din interviurile unor persoane din tot
spectrul instituțiilor implicate în managementul fa unei (autorități guvernamentale,
agenții de protecție a mediului, instituții de cerc etare și învățământ, administratori de
fonduri de vânătoare și administratori de fond fore stier).
Un alt aspect observat este reprezentat de faptul c ă grupele de coduri Vânat –
Vânătoare (fonduri, efective, pădure, silvic, evaluări, nume re) și Probleme
(conflicte, pagube) au aceeași proporție de repreze ntare (63%) în cadrul interviurilor
persoanelor din instituțiile implicate în managemen tul speciilor prădătoare din
județele Brașov și Covasna, dar acest fapt nu indic ă o legătură între aceste grupe de
coduri deoarece doar în 40% din interviurile care i ndică o preocupare ridicată pentru
Vânat – Vânătoare se regăsește aceeași preocupare ridicată pentru as pectele legate
de Probleme . În acest context, este important de menționat că nici unul dintre
interviurile persoanelor din instituțiile implicate în activitatea de administrare a
fondurilor de vânătoare (cu excepția unui singur in terviu) nu indică o o preocupare
semnificativă pentru grupa de coduri Probleme .
Grupa de coduri Acțiuni (activități, proiecte, colaborare, implicare,
responsabilitate) prezintă un interes semnificativ pentru 57% dintre reprezentanții
instituțiilor implicate în managementul speciilor d e prădătoare. În acest context, se
constată un interes relativ scăzut al persoanelor d in instituțiile implicate în
managementul speciei față de aspecte esențiale lega te de colaborare și derularea
unor activități ăn comun.
Este important de semnalat faptul că grupa de codur i Conservare are cea mai
redusă reprezentare în interviurile persoanelor imp licate în managementul
populațiilor de faună din județele Brașov și Covasn a. Același interes redus este

47 prezent și în cazul grupelor de coduri "Proprietari – Asociații" și „Acțiuni”, aceasta
din urmă fiind strâns legată de latura activă a imp lementării măsurilor de
management.
Este evidentă preferința persoanelor intervievate p entru un dialog clasic bazat
pe teme instituționale și legislative (94% din inte rviuri), acesta fiind domeniul de
interes cu acoperire generală în cadrul spectrului instituțiilor cu responsabilități în
activitatea de management a populațiilor de prădăto are (râs, lup și urs) din zonele
Brașov și Covasna. Acest fapt indică o abordare ge nerală rigidă a problematicii
legate de managementul speciilor de prădătoare baza tă pe clasica legătură dintre
instituții și legislație. Astfel, instituțiile sunt orientate spre modelul de putere
suverană prin intermediul organiyațiilor disciplina re, care sunt preocupate de
legalizarea modului lor de funcționare. În acest co ntext, este important de menționat
faptul că fiecare persoană intervievată a explicat situația existentă în conformitate cu
interesele instituției din care face parte.
În cadrul cercetărilor realizate, analiza calitativ ă prin intermediul paradigmei
funcționaliste este bazată pe conceptul promovat de Merton (1968) care identifică
funcții, disfuncți și nonfuncții. Fiecare din insti tuțiile ale căror reprezentanți au fost
intervievați în cadrul cerectărilor din această luc rare este considerată a fi o parte
componentă a aceluiași sistem, fiind de fapt părțil e care formează un mecanism
instituțional. Rolul acestui sistem este să asigure un management al faunei și,
implicit, al râsului, în contextul dezvoltărilor so cioxeconomice actuale din România.
Fiecare dintre reprezentații acestor instituții, pr ecum și instituțiile în sine
îndeplinesc una sau mai multe funcții în acest sist em. Dacă discursurile
reprezentanților diferitelor instituții nu sunt com patibile, înseamnă că sistemul
conține funcții contradictorii, ceea ce conduce la concluzia că sistemul nu
funcționează în mod adecvat. Funcționarea adecvată a sistemului înseamnă
calibrarea funcțiilor fiecărei persoane și instituț ii, adică realizarea unui consens
privind principalele domenii legate de problematica privind managementul
prădătoarelor și, implicit, al râsului.
Poziționarea instituțiilor în cadrul mecanismului instituțional legat de
problematica managementului populațiilor prădătoare lor (implicit a râsului) sxa
realizat prin identificarea punctelor în care discu rsurile au domenii de interes (grupe
de coduri) comune, fiind important de menționat fap tul că aspectele neclare și
contradictorii au fost urmărite doar în mod secunda r.
În funcție de numărul grupelor de coduri prezente în fiecare interviu,
discursurile din cadrul interviurilor reprezentanți lor instituțiilor implicate în
managementul și conservarea populațiilor de specii prădătoare din județele Brașov și
Covasna au fost încadrate în următoarele categorii:
x Discursuri cu nivel de compatibilitate ridicat ( 6 x 8 grupe de coduri);
x Discursuri cu nivel de compatibilitate mediu (4 x 5 grupe de coduri);
x Discursuri cu nivel de compatibilitate redus (0 x 3 grupe de coduri).
În prima categorie a discursurilor cu nivel de com patibilitate ridicat (6 x 8 grupe
de coduri) se încadrează interviurile persoanelor a parținând următoarelor categorii
de organizații: administratori de fonduri de vânăto are (UNITBV și AJVPS BV) și
agenții județene de dezvoltare (ADDJ BV și APDT BV) .
În cazul administratorilor fondurilor de vânătoare , se observă că cele două
instituții fac parte dintre organizațiile publice, una dintre acestea fiind instituție
publică de educație și cercetare (UNITBV) iar cea d e a doua fiind organizație nonx

48 guvernamentală de interes public (AJVPS BV). Fiecar e dintre instituții are
discursuri ample dar din care lipsesc anumite grupu ri de coduri legate de latura
socială a activităților lor: Om x Oameni și Proprie tari – Asociații (UNITBV), precum
și Conservare și Probleme (AJVPS BV).
Celelalte două instituții ale căror reprezentanți au discursuri cu un nivel de
compatibilitate ridicat sunt două agenții de dezvol tare județene: ADDJ BV (Agenția
de Dezvoltare Durabilă a Județului Brașov) și APDT BV (Agenția pentru
Promovarea și Dezvoltarea Turismului în Brașov) ale căror activități sunt legate de
implementarea unor proiecte de dezvoltare la nivel județean în domenii socio x
economice. Este interesant de semnalat faptul că re prezentanții ambelor instituții au
un discurs identic, iar grupele de coduri Vânat – Vânătoare și Proprietari – Asociații
lipsesc din ambele interviuri analizate.
Din categoria discursurilor cu un nivel de compati bilitate mediu fac parte cea
mai mare parte (63%) din interviurile analizate. As tfel, următoarele instituții au
personal care are discursuri cu un nivel de compati bilitate mediu: Primăria Bățani,
Primăria Dalnic, Consiliul Județean Brașov, Prefect ura Brașov, Agenția de Protecție
a Mediului Brașov, Agenția de Protecție a Mediului Covasna, Direcția Sanitar –
Veterinară Brașov, Agenția Sanitar – Veterinară Cov asna, Inspectoratul Teritorial de
Regim Silvic și Vânătoare, Direcția Silvică Covasna .
Marea majoritate a discursurilor personalului din cadrul instituțiilor enumerate
mai sus utilizează un număr mediu de grupe de codur i (4 x 5), cele mai utilizate
coduri fiind Vânat x Vânătoare, Specii x Habitate, Om – Oameni și Legalități, urmate
de domeniile legate de Probleme și Acțiuni. Domeniu l de interes legat de
Conservare este puțin utilizat, ceea ce arată inter esul redus față de aceste aspecte ale
problematicii legate de managementul faunei. Acest domeniu de interes lipsește din
discursul tuturor administratorilor fondurilor de v ânătoare din categoria instituțiilor
cu discursuri cu un nivel de compatibilitate mediu dar și din discursul unor agenții
guvernamentale descentralizate cu responsabilități în domeniu (APM Covasna) sau
din discursul unor instituții de control și regleme ntare (ITRSV Brașov).
Din categoria discursurilor cu un nivel de compatib ilitate redus fac parte
interviurile reprezentanților Direcției Silvice Bra șov și Stațiunii Experimentale
Săcele din cadrul Institutului de Cercetări și Amen ajări Silvice. Reprezentanții
acestor instituții au un discurs relativ simplu, ax at pe un număr restrâns de domenii
de interes (maxim 3 din totalul de 8 domenii). În a ceastă situație, capacitatea de a
participa și de a susține un dialog activ este rest rânsă, doar domeniul Vânat x
Vânătoare fiind comun cu cel al reprezentațiilor in stituțiilor având un discurs cu un
nivel de compatibilitate mediu.
Deși cercetările din această lucrare nu au urmărit identificarea situațiilor care
pot fi interpretate drept contradicții sau neclarit ăți, unele chiar ca și paradoxuri,
prezența acestora în număr relativ semnificativ în analiza enunțurilor din interviurile
analizate demonstrează că acest mecanism instituțio nal funcționează la un nivel
formal, existând numeroase zone caracterizate de ne clarități și paradoxuri. În acest
sens se conturează ideea că instituțiile analizate sunt angrenate întrxun mecanism
instituțional baza pe principiul „suveranității mul tiple” în care nici una dintre
instituții nu are responsabilitatea unică de a solu ționa anumite probleme apărute.
În contextul mecanismului instituțional descris mai sus, se evidențiază o serie
de asimetrii jurisdicționale, funcționale și legisl ative care afectează funcționarea
sistemului instituțional. Scopul analizei calitativ e a fost acela de a îmbunătăți și

49 eficientiza mecanismul de colaborare instituțională în domeniu, de aceea, concluzia
generală a acestei analize este că planificarea dia logului la nivel instituțional trebuie
să se realizeze pe aspectele pozitive comune, ținân d seama de formulările prezentate
anterior.

2.5. Analiza atitudinilor și percepțiilor populație i locale privind existența și
managementul râsului în zonele de studiu Ciucaș – S ăcele (Brașov), Dalnic –
Moacșa și Baraolt – Herculian (Covasna)

Studiul interdisciplinar al relației om x animal s ălbatic din perspectivă psihox
sociologică sxa bazat pe motivația de a găsi rezolv ări, cu instrumente plasate pe
granița interdisciplinarității, pentru unele proble me legate de conceptul de
biodiversitate, respectiv pentru problemele legate de managementul râsului (Lynx
lynx, Linnaeus 1758) la nivel populațional în România.
Prin intermediul acestei cercetări, aspectele leg ate de biodiversitate au fost
tratate în termenii binelui public. În acest fel, c ercetarea științifică a analizat relația
dintre scopurile și valorile implicate, realizând o evaluare a situației existente în
termenii idealului social sau al viitorulu. Astfel, conceptul de „capital social”
reprezintă partea centrală a cercetării realizate î n această lucrare, considerânduxse că
biodiversitatea poate fi privită: ca un bun natural sau ca bun public.
Considerarea ,,biodiversității” ca bun public întâ mpină câteva dificultăți. O
primă dificultate este aceea că existența biodivers ității nu presupune nici un cost de
producție din partea nici unui actor social. În al doilea rând, o consecință a primului
aspect este aceea că cei care interacționează cu me diul natural nu sunt în relații
directe unii cu alții, adică nu formează un grup. L iteratura de specialitate îi numește
pe aceștia ca fiind ,,constituenți”, dar acești con stituenți nu formează un grup
(Ungurean, 2008). Aceste două caracteristici consti tuie de altfel și limitele care
împiedică reprezentarea biodiversității ca bun publ ic.
Probelma principală care a fost identificată este legată de faptul că alocarea de
resurse publice pentru protejarea biodiversității n u este percepută drept cost
individual de către constituenții din domeniu, iar beneficiile legate de existența
biodiversității nu sunt percepute ca recompense sau beneficii la nivel individual.
Având în vedere considerentele de mai sus, se evid ențiază ideea că modelul
biodiversității identificat ca bun natural nu funcț ionează în mod adecvat iar modelul
biodiversității ca bun public nu beneficiază de con dițiile necesare pentru a fi
implementat. În opinia lui Olson (1965) ,,problemel e puse de acțiunea colectivă, în
felul în care este ea definită de teoria acțiunii r aționale, pot fi rezolvate fie prin
constrângere, fie prin acțiuni antreprenoriale, car e să aibă costuri reduse pe produs și
care să fie orientate spre obținerea unor avantaje specifice pentru individ, fie printrxo
combinație a celor două soluții. O comunitate care nu are la îndemână nici unul
dintre acești stimuli este condamnată la indecizie și neînțelegere”.
Conceptele asociate „sociabilității” au fost trans latate printrxo abordare
interdisciplinară în planul studiului raportului om x natură, spațiul utilizat de om
fiind în realitate mult mai vast, el incluzând nu n umai așezările umane propriuxzise
ci și habitatele naturale în care se găsesc speciil e de faună, inclusiv râsul.
Prin operaționalizarea a două dintre dimensiunile constructului de
„sociabilitate” (încrederea și toleranța), au fost transpuși o serie de indicatori
empirici, ai prezenței animalului în plan conștient , întrxun scor al evaluării cognitive

50 asociat evenimentelor vieții de relație. Luând în c onsiderare faptul că anumite
evenimente au marcaj cognitiv, sxa urmărit culegere a datelor cu mare fidelitate,
coerență și discreție printrxun demers obiectiv.
În cazul întâlnirii cu râsul, principalul sentimen t exprimat de către populația
locală analizată este „Teama – Frica” (Fig. 16), ac eastă constatare indicând faptul că
râsul este perceput de către marea majoritate a pop ulației locale ca o „Amenințare”.

Fig. 16. Atitudinile populației locală în cazul înt âlnirii cu râsul
[The local population atitudes related to lynx enco unters]

Analiza comparativă a situației râsului în raport cu celelalte două specii
prădătoare a arătat faptul că tabloul descriptiv al emoțiilor percepute pentru situațiile
legate de întâlnirea directă cu lupul și ursul nu d iferă semnificativ față de cel
prezentat în cazul râsului, ceea ce indică lipsa di ferențierii emoțiilor umane față de
diferitele specii prădătoare. Această lipsă a difer ențierii emoțiilor umane legate de
întâlnirea cu diferitele specii prădătoare nu este influențată de alți factori, ca de
exemplu sexul indivizilor (masculin sau feminin).
Un alt aspect urmărit în cadrul cercetărilor a fos t acela de a constata dacă, la
nivelul percepției comune, populația distinge difer ențiat acțiunea speciilor râs, lup și
urs. În acest context, studiul a utilizat aceeași m etodologie atât pentru urs cât și
pentru râs și lup, specii considerate axpriori, mai puțin prezente în planul
interacțiunii cu omul. Prima etapă a cercetării a f ost cea a evaluării prezenței
speciilor prădătoare în ecuația interacțiunii cu om ul, constatânduxse faptul că numai
49 de persoane chestionate (12,4%) afirmă că au avu t o experiență directă sau
indirectă cu lupul și numai 101 din persoanele ches tionate (25%) afirmă că au văzut
în viața lor un râs, incidența fiind în mod evident mai slabă decât în cazul ursului,
unde 90% din persoanele chestionate au avut o inter acțiune directă sau indirectă cu
această specie (Fig. 17). Nu știu
Teamă
Spaimă totală
Ură
Indiferență
Curiozitate
Simpatie
Procente din populația locală 70 60 50 40 30 20 10 0 Categorii din
populație
Bărbați
Femei

51

Fig. 17. Interacțiunile dinre populația locală și s peciile prădătoare
[The local population interactions with predator sp ecies]

Râsul și lupul au o prezență mult mai redusă în pl anul interacțiunilor directe
sau indirecte în comparație cu ursul, ceea ce indic ă absența acestor specii din cadrul
„teritoriului comun” al animalului și omului, fapt care nu este valabil și în cazul
ursului, unde existența acestui teritoriu comun est e evidentă (90% din populație a
avut întâlniri directe cu ursul).
Având în vedere aspectele prezentate mai sus, se o bservă că rezultatele
cercetărilor indică faptul că deși există o diferențiere evidentă la nivelul
interacțiunilor directe și indirecte, precum și a u tilizării unui „teritoriu comun”
între cele trei specii prădătoare, aspectele analiz ate în cadrul cercetărilor (baza
cognitivă, emoțiile dezvoltate, atitudinile și acți unile acceptate și propuse) nu se
diferențiază în mod clar între cele trei specii pră dătoare (râsul, ursul și lupul) .
Un alt aspect analizat în cadrul cercetărilor a fo st acela legat de prădarea
exercitată de râs asupra animalelor domestice și să lbatice, precun și amenințarea pe
care o reprezintă râsul la adresa populației umane.
Analizând descriptiv răspunsurile populației local e privind „atacul” râsului
(Fig. 18) se observă că 38,6% din populația locală nu poate descrie o situație în care
râsul reprezintă o amenințare la adresa omului și, de asemenea, care ar fi „obiectul”
atacului său. Ținând cont de faptul că cca 75% din populație nu a văzut acest animal,
se constată că există un procent semnificativ al pe rsoanelor din populația locală care
știu ce face acest animal și se pronunță în conseci nță. De asemenea, prin analiza
răspunsurilor se constată că:
x 33,3% din populația locală susține că râsul atac ă numai animalele sălbatice;
x 19,5% din populația locală susține că râsul atac ă în aceeași măsură omul și
animalele;
x 15,9 % din populația locală crede că râsul atacă doar animalele (indiferent că
acestea sunt sălbatice sau domestice);
x 12,6% din populația locală susține că râsul atac ă doar animalele domestice;
x 8,9 % din populația locală susține că râsul atac ă numai omul, fără să atace
animalele; 0 20 40 60 80 100
% din
populația
locală
Lupul Râsul Ursul
Specia

52 x 6,9% din populația locală crede că omul și anima lele sălbatice sunt ținta
preferată a râsului;
x 2,8% din populația locală crede că omul împreună cu animalele domestice ar
constitui ființele vulnerabile, fără a include în a ceastă categorie și animalele
sălbatice.

A B
Râs atacã om
da
nuMissing
Râs atacã an. dom.
da
nuMissing

C D
Râs atacã an. sãlb.
da
nuMissing
tot
anim (dom+salb)
om+an salb
om+an doman salban domomMissing

Fig. 18. Percepțiile populației locale în privința atacurilor și pagubelor cauzate de râs
[The local population perceptions towards lynx atta cks and damages]

Prin analiza corelațiilor răspunsurilor, a fost id entificată o opinie
preponderentă, indiferent de categoria de vârstă, l egată de faptul că râsul atacă mai
degrabă animalele sălbatice decât cele domestice da r atacă și omul (Fig. 19).

53

Fig. 19. Corelațiile răspunsurilor populației local e privind atacul râsului
[The corellations of local population answers regar ding lznx attacks]

În cazul în care se analizează răspunsurile furniz ate de diferitele categorii de
vârstă din cadrul populației locale, se observă că percepția populației locale nu se
diferențiază clar în funcție de vârstă. Astfel, pen tru toate categoriile de vârstă din
cadrul populației locale predomină percepția că râs ul atacă în mod preponderent
animalele sălbatice, fiind observată o structură si milară a răspunsurilor din toate
categoriile de vârstă (Fig. 20).

Fig. 20. Percepția pe clase de vârstă a populației locale privind atacurile râsului
[The attitude of different age classes from local p opulation regarding lynx attacks]

Luând în considerare atât corelațiile identificate în cazul scorului amenințării
conștientizate, dar și corelațiile multiple legate de afirmațiile explicite (ursul, lupul
sau râsul amenință securitatea oamenilor; ursul, lu pul sau râsul amenință securitatea
celor care intră în pădure; ursul, lupul sau râsul amenință securitatea animalelor
domestice) se observă faptul că, în general, acelea și persoane care au identificat, în
cazul ursului, existența unui trecut incidental, au tendința de a plasa atât lupul cât și Vârsta populației locale 65 de ani și
peste 50C64
ani 35C49
ani 25C34
ani 18C24
ani Media ,
9
,
8
,
7
,
6
,
5
,
4
,
3
,
2
,
1 Râsul atacă omul
Râsul atacă animalele
domestice

Râsul atacă animalele
sălbatice
Râsul atacă animalele sălbatice Râsul atacă animalele
domestice Râsul ataca
omul Media
corelațiil
or ,
8
,
7
,
6
,
5
,
4
,
3

54 râsul în șirul istoriilor „negre”, al situațiilor c ând aceste animale au produs pagube
sau au atacat oamenii.
Atitudiniea populației locale privind degradarea h abitatului râsului datorită
activităților umane (Fig. 21) a fost măsurateă pe o scară de la x2 (dezacord total) la
+2 (acord total) „valoarea de adevăr” a afirmațiilo r: Omul a intrat în spațiul râsului;
Omul îi ia râsului mijloacele de subzistență; Omul amenință viața râsului.

Fig. 21 Reprezentarea grafică pe categorii de vârst ă a valorii de adevăr
a propozițiilor legate de degradarea habitatelor r âsului
[Truth value for different sentences related to lyn x habitat degradation]

Prin analiza rezultatelor corelațiilor răspunsuril or legate de degradarea
habitatelor râsului (Fig. 40), se observă următoare le:
x populația locală, indiferent de vârstă, este în mod evident de acord cu
afirmația că omul îi amenință viața râsului. Aceast ă afirmație este susținută în mod
clar mai ales de persoanele cu vârsta de până în 50 de ani, media corelațiilor fiind
mai scăzută în cazul persoanelor în vârstă;
x toate categoriile de vârstă din cadrul populație i locale susțin în mod clar faptul
că omul a intrat în spațiul de viață al râsului și contribuie la degradarea habitatului
acestuia;
x întrxo măsură mai redusă, toate categoriile de vârstă din populația locală, cu
excepția tinerilor (18 – 24 de ani) sunt de acord c u afirmația că omul îi ia râsului
mijloacele de subzistență, fapt care conduce la deg radarea condițiilor de exsitență
ale speciei și la apariția unor posibile conflicte cu interesele activităților umane.
Concluzia generală a analizei aspectelor legate de atitudinea populației locale
privind degradarea habtiatelor râsului este aceea c ă oamenii sunt conștienți de
efectul produs de activitățile umane asupra habitat elor speciei, având o reacție
pozitivă legată de faptul că omul a intrat în spați ul râsului și îi amenință viața
acestuia. Această opiniei pozitivă nu se regăsește însă în cazul afirmației conform
căreia omul îi consumă râsului mijloacele de subzis tență.
Aceaași constatare a fost identificată și prin ana liza datelor din Tabelul 14, în
care se observă acceptarea de către populația local ă a două dintre afirmații care se Categorii de vârstă ale populației locale 65 de ani și peste
50C64 ani 35C49 ani
25C34 ani 18C24 ani 1,2
1,0
,8
,6
,4
,2
C,0
C,2
C,4
C,6 Omul a intrat in spațiul râsului
Omul îi ia râsului mijloacele de subzistență
Omul amenință viața râsului Media
corelațiilor

55 referă la conștiința faptului că, prin invadarea h abitatului râsului, omul îi amenință
viața acestuia (propozițiile „omul a intrat în spaț iul râsului” și „omul îi amenință
viața râsului”).

Tab. 14 Valorile statistice legate de atitudinea po pulației locale privind degradarea habitatelor râsu lui
[Statistics values related to the local population attitude towards degradation of lynx habitats]
N – numărul
persoanelor Medie
corelații Valoare
mediană Deviație
standard Scorul
cumulat
Enunțuri
Vali
d Lips
ă
Omul a intrat în spațiul râsului 301 99 0,6213 1,0000 1,5241 187,00
Omul îi ia râsului mijloacele de
subzistență 289 111 x0,2422 0,0000 1,5889 x70,00
Omul amenință viața râsului 332 68 0,5120 1,0000 1,7268 170,00

Tab. 15 Atitudinea populației locale privind afirma ția „omul îi ia râsului mijloacele de subzistență”
[Local population oppinion regarding the sentence „ The man consumes the lynx living resources”]
Frecvenț
a Procentul Procentul
valid Procentul
cumulativ
Total în dezacord 106 26,5 36,7 36,7
În mare parte în dezacord 29 7,3 10,0 46,7
Nici de acord, nici în
dezacord 43 10,8 14,9 61,6
În mare parte de acord 51 12,8 17,6 79,2
Total de acord 60 15,0 20,8 100,0

Valid
Total 289 72,3 100,0
Lipsă răspunsuri 111 27,8 Lipsă
Total 111 27,8
Total 400 100,0

În ceea ce privește atitudinea populației locale p rivind subiectul legat de
„consumarea mijloacelor de subzistență ale râsului” (tab. 15, ) se observă că o treime
din populație (27,8%) nu știe ce să răspundă, 10,8% este indecisă iar cei 26,5%
dintre respondenți care își exprimă dezacordul tota l împreună cu cei 7,3% din
respondenți care sunt în mare parte în dezacord, în clină ușor balanța înspre a nu fi de
acord cu această afirmație.
Aplicând analiza corelațiilor, pot fi identificate unele concluzii legate de
relațiile existente între cele trei specii prădătoa re în acest doemniu al amenințării la
care sunt supuse acestea datorită intervenției uman e. Astfel, pentru afirmațiile care
au vizat intrarea omului în habitatul natural al ce lor trei specii sxau obținut corelații
puternice, coeficientul de corelație r luând valori peste 0,50 (0,64, 0,63, și 0,56) la
un prag de semnificație de 0,01.
Aceleași corelații puternice, care exprimă faptul că populația locală nu face o
diferențiere clară între cele trei specii prădătoar e, proiectânduxle la nivel mental ca
aparținând aceleași categorii, sunt înregistrate și în cazul întrebării legate de faptul

56 dacă omul reprezintă o amenințare pentru animal. As tfel, în acest caz, la pragul de
semnificație p = .01, coeficientul r ia valorile di stinct semnificative de 0,673, 0,695
și 0,712.
Aceleași concluzii pot fi identificate și în cazul când se analizează valoarea de
adevăr a afirmației legată de faptul că omul îi ia râsului sau celorlalte două specii
prădătoare mijloacele de subzistență. Astfel, la pr agul de semnificație p = ,01,
coeficientul r ia valorile distinct semnificative d e 0,597, 0,596 și 0,621.
Un alt domeniu al analizei derualte în cadrul cerc etărilor a fost legat de
stabilirea existenței unor diferențe semnificative în ceea ce privește „valoarea”
reprezentată de către cele trei specii în parte, ad ică modul în care sunt aceste specii
percepute de către populația locală în relație cu t rei afirmații din chestionarul de
teren: „animalul are valoare în sine”; „animalul e ste util pentru echilibrul naturii”;
„animalul are valoare pentru practicarea vânătorii” .
Ipoteza de nul este indicată prin faptul că persoa nele chestionate, pe scala
evaluării valorii de adevăr a propozițiilor propuse , nu acordă scoruri semnificativ
diferite, fapt care duce la concluzia că cele trei specii prădătoare nu sunt percepute
în mod diferit din punct de vedere al valorii pe ca re o reprezintă atât ca valoare în
sine dar și în păstrarea echilibrului natural sau î n practicarea vânătorii .
Procedura statistică utilizată pentru prelucrarea datelor sxa bazat pe
testarea mediilor a două eșantioane perechi (testul T probe x perechi), procedeu
aplicat în cazul eșantioanelor independente de date , considerânduxse că mediile
obținute de fiecare specie reprezintă rezultatele unui singur grup, în „momente”
diferite. Pentru fiecare caz în parte, testul T a c alculat diferențele dintre valorile
înregistrate de cele trei specii (vezi valorile med iilor în Fig. 22) comparate două câte
două.

Error!

Fig. 22. Reprezentarea grafică a valorii mediilor o bținute de propozițiile privind valoarea celor trei specii pe
categorii de vârstă ale populației locale
[The mean values of sentences regarding the values repsresented by lynxes, wolves and bears
related to the age classes of local population]

Analizând rezultatele obținute prin prelucrarea st atistică se constată că:
x ursul obține sistematic cele mai mari scoruri la afirmația „valoare în sine”,
fiind urmat de râs și apoi de lup; Categoriile de vârstă 65 de ani și peste
50C64 ani 35C49 ani
25C34 ani 18C24 ani 2,0
1,8
1,6
1,4
1,2
1,0
,8 Ursul este util pentru echilibrul naturii
Lupul este util pentru echilibrul naturii
Râsul este util pentru echilibrul naturii
Ursul reprezintă o valoare în sine
Lupul reprezintă o valoare în sine
Râsul reprezintă o valoare în sine Medie

57 x pentru categoriile de vârstă înaintate, râsul ar e cea mai ridicată „valoare în
sine”;
x majoritatea categoriilor de vârstă consideră că lupul are cea mai redusă
„valoare în sine” dintre cele trei specii prădătoar e, această specie fiind mai degrabă
considerată o specie care are o valoare legată de e chilibrul naturii;
x gradul de împrăștiere al rezultatelor este mai m ic la categoriile de vârste
tinere, ceea ce indică faptul că populația tânără n u face o distincție clară între cele
trei specii;
x gradul de dispersie al rezultatelor este mai mar e la categoriile de vârstă
mature, ceea ce indică faptul că valorile sunt stru cturate și plasate pe etaje distincte.
Rezultatele obținute prin aplicarea testului T x perechi sunt prezentate în
Tabelele 16, 17 și 18. Astfel, în Tabelul 59, care conține rezultatele finale ale
testului T, se menționează că datele din coloana a doua exprimă media diferenței
dintre mediile perechilor de eșantioane iar cele di n coloana cinci prezintă intervalul
de încredere al diferenței dintre mediile celor dou ă eșantioane, apreciat cu o
probabilitate de 95%. De asemenea, coloana a șasea prezintă valoarea testului T iar
penultima coloană prezintă gradele de libertate pen tru care a fost calculat "t", deci
arată caracteristicile curbei "t". Ultima coloană i ndică pragul de semnificație sau
probabilitatea de eroare atunci când ipoteza de nul este respinsă, adică în cazurile în
care valoarea înregistrată este foarte mică, aproap e de zero).

Tab. 16 Rezultatele valorilor statistice ale testul ui T pentru perechile analizate
[Results of T Paired test for the analyzed variable s]

Medie N Deviația
standard Media standard
a erorilor
Ursul este util pentru
echilibrul naturii 1,3799 358 1,1980 6,331Ex02 Perechea 1
Lupul este util pentru
echilibrul naturii 1,3603 358 1,2463 6,587Ex02
Ursul este util pentru
echilibrul naturii 1,4857 315 1,1183 6,301Ex02 Perechea 2
Râsul este util pentru
echilibrul naturii 1,5238 315 1,0922 6,154Ex02
Ursul ca și valoare în
sine 1,5989 369 1,0329 5,377Ex02 Perechea 3
Lupul ca și valoare în
sine 1,2683 369 1,2795 6,661Ex02
Ursul ca și valoare în
sine 1,6224 339 1,0344 5,618Ex02 Perechea 4
Râsul ca și valoare în
sine 1,6283 339 0,9217 5,006Ex02
Ursul este util pentru
vânătoare 0,3471 314 1,5879 8,961Ex02 Perechea 5
Lupul este util pentru
vânătoare x4,14Ex02 314 1,5256 8,609Ex02
Ursul este util pentru
vânătoare 0,2569 253 1,6113 0,1013 Perechea 6
Râsul este util pentru
vânătoare x0,2688 253 1,5783 9,923Ex02

58 Tab. 17 Rezultatele testului T x corelațiile perech ilor analizate
[Results of T Paired test – correlations of analyze d pairs]

N
Corelații
Semnificație
Perechea 1 Ursul este util pentru echilibrul naturi i
&
Lupul este util pentru echilibrul naturii 358 0,550 0,000
Perechea 2 Ursul este util pentru echilibrul naturi i
&
Râsul este util pentru echilibrul naturii 315 0,547 0,000
Perechea 3 Ursul ca și valoare în sine
&
Lupul ca și valoare în sine 369 0,388 0,000
Perechea 4 Ursul ca și valoare în sine
&
Râsul ca și valoare în sine 339 0,479 0,000
Perechea 5 Ursul este util pentru vânătoare
&
Lupul este util pentru vânătoare 314 0,352 0,000
Perechea 6 Ursul este util pentru vânătoare
&
Râsul este util pentru vânătoare 253 0,346 0,000

Tab. 18 Rezultatele finale ale perechilor comparate prin testul T
[Final results of T Paired test]

Diferențe între perechi
Intervalul de
încredere de 95%
Media Deviația
standard Media
standard a
erorilor Scăzut Ridicat
t Grad de
diferențiere Semnificație
(1%)
Perechea 1 Ursul este util pentru
echilibrul naturii
&
Lupul este util
pentru echilibrul
naturii 1,955Ex 02 1,1606 6,134Ex
02 x0,1011 0,1402 0,319 357 0,750
Perechea 2 Ursul este util pentru
echilibrul naturii
&
Râsul este util pentru
echilibrul naturii x3,81Ex 02 1,0521 5,928Ex
02 x0,1547 7,853Ex
02 x0,643 314 0,521
Perechea 3 Ursul ca și valoare în
sine
&
Lupul ca și valoare
în sine 0,330
6 1,2955 6,744Ex
02 0,1980 0,4632 4,902 368 0,000
Perechea 4 Ursul ca și valoare în
sine
&
Râsul ca și valoare
în sine x5,90Ex 03 1,0029 5,447Ex
02 x0,1130 0,1012 x 0,108 338 0,914
Perechea 5 Ursul este util pentru
vânătoare
&
Lupul este util
pentru vânătoare 0,388
5 1,7736 0,1001 0,1916 0,5855 3,882 313 0,000
Perechea 6 Ursul este util pentru
vânătoare
&
Râsul este util pentru
vânătoare 0,525
7 1,8247 0,1147 0,2998 0,7516 4,582 252 0,000

59 Prin analiza tabelelor menționate anterior sxa obs ervat că:
x în cazul perechilor urs x lup, urs x râs, șirurile de valori obținute se corelează
semnificativ și pozitiv: această constatare arătând faptul că ierarhia subiecților
„la cota valorii de adevăr acordată propozițiilor” se păstrează întrxo oarecare
proporție de la o variabilă la alta, cei care au ac ordat note mari (+1, +2) unei
specii au făcut același lucru și pentru specia „per eche” împreună cu care
aceasta a fost analizată;
x în cazul existenței unor diferențe semnificative, v alorile pozitive permit
identificarea faptului că valorile obținute de prim ul termen al perechii (specia
plasată prima în analiză) sunt distincte și constan t mai mari în relație cu cele
aflate în poziția secundară a analizei statistice d erulate;
x coeficientul de corelație este mai mare în ceea ce privește percepția populației
locale privind utilitatea și contribuția celor trei specii prădătoare la echilibrul
naturii. Astfel, se observă corelația semnificativă seriilor de date, ceea ce indică
faptul că respondenții apreciază în în mod similar că speciile analizate
contribuie decisiv și în egală măsură la menținerea echilibrului natural.
x diferențe semnificative sunt înregistrate la perech ile urs x lup legate de criteriul
„valoare în sine”, precum și la perechile urs – lup și urs x râs legate de criteriul
„util pentru vânătoare”, fapt care arată diferenție rea acestor specii în funcție de
criteriile menționate mai sus;
Valorile obținute prin aplicarea testului T perech i au permis formularea
următoarelor enunțuri:
1. Râsul este considerat o „valoare în sine” în aceea și măsură ca și
ursul iar lupul are un scor redus legat de acest cr iteriu;
2. Ursul este considerat cea mai importantă specie pe ntru practicarea
vânătorii, în raport atât cu râsul cât și cu lupul.
În urma analizei valorilor perechi înregistrate pe ntru speciile de lup și râs
(Tabelele 19, 20 și 21), se observă că și în cazul perechii lup x râs, șirurile de valori
obținute se corelează semnificativ și pozitiv.

Tab. 19 Rezultatele statistice ale testului T – per echi pentru perechile lup x râs
[Results of T Paired test for wolf – lynx pairs]

Media
N Deviația
standard Media standard a
erorilor
Lupul este util pentru
echilibrul naturii 1,4406 320 1,1994 6,705Ex02
Perechea 1
Râsul este util pentru
echilibrul naturii 1,4969 320 1,1029 6,165Ex02
Lupul este util pentru
vânătoare x2,71Ex02 258 1,5592 9,707Ex02
Perechea 2
Râsul este util pentru
vânătoare x0,2713 258 1,5818 9,848Ex02
Lupul ca și valoare în
sine 1,2861 339 1,2817 6,961Ex02
Perechea 3
Râsul ca și valoare în
sine 1,6106 339 0,9493 5,156Ex02

60

Tab. 20 Rezultatele testului T – perechi: corelații le perechilor lup x râs
[Results of T Paired test: correlations of wolf – l ynx pairs]

N
Corelații
Semnificație
Perechea 1 Lupul este util pentru echilibrul naturi i
&
Râsul este util pentru echilibrul naturii 320 0,550 0,000
Perechea 2 Lupul este util pentru vânătoare
&
Râsul este util pentru vânătoare 258 0,500 0,000
Perechea 3 Lupul ca și valoare în sine
&
Râsul ca și valoare în sine 339 0,605 0,000

Tab. 21 Rezultatele finale ale testului T – perechi pentru perechile lup x râs
[Final results of T Paired test for the wolf – lynx pairs]
Diferențe între perechi
Intervalul de
încredere de 95%
Media Deviația
standard Media
standard
a
erorilor Scăzut Ridicat t Grad de
diferențier Semnificație
(1%)
Pereche
a 1 Lupul este util
pentru echilibrul
naturii
&
Râsul este util
pentru echilibrul
naturii x5,62Ex
02 1,0957 6,125Ex
02 x0,1768 6,426Ex
02 x0,918 319 0,359
Pereche
a 2 Lupul este util
pentru vânătoare
&
Râsul este util
pentru vânătoare 0,2442 1,5702 9,775Ex
02 5,168Ex
02 0,4367 2,498 257 0,013
Pereche
a 3 Lupul ca și valoare
în sine
&
Râsul ca și valoare
în sine x0,3245 1,0353 5,623Ex
02 x0,4351 x0,2139 x 5,770 338 0,000

De asemenea, se constată că ierarhia subiecților „ la cota valorii de adevăr
acordată propozițiilor” se păstrează întrxo oarecar e proporție de la o variabilă la alta,
notele acordate unei specii fiind acordate la acela și nivel și pentru specia „pereche”
analizată.
Valorile obținute în testul Txperechi permit enun țarea următoarelor formulări:
3. Râsul este considerat mai puțin important pentru p racticarea
vânătorii decât lupul;
4. Râsul este considerat o valoare în sine în mai mar e măsură decât
lupul, poziția lui fiind similară cu cea a ursului.
Concluziile analizei statistice privind percepția populației locale legate de
valoarea speciilor pentru vânătoare arată faptul că ursul ocupă prima poziție, urmat
distinct de lup și apoi de râs. Aceste concluzii su nt confirmate și de rezultatele
obținute în urma analizei răspunsurilor la întrebar ea legată de faptul că ursul, lupul și
râsul se vânează în România (Fig. 23).

61

Fig. 23. Valorile diferențiate pe sexe ale mediilor obținute la întrebarea dacă speciile prădătoare
se vânează (+1) sau nu (0) în România
[Perceptions of local population classified on gend er about the question if predator species are (+1) or not (0)
hunted in Romania]

În acest tip de analiză, datorită existenței răspu nsului de tip "se vânează / nu se
vânează2, sxau utilizat o serie de instrumente nepa rametrice, aplicânduxse Testul
binomial și Testul Mann x Whitney. Primul test a pe rmis compararea rezultatelor
obținute de un grup la o variabilă care are doar do uă niveluri de evaluare a
răspunsului (1 – se vânează; 0 – nu se vânează), cu o anumită proporție (50/50) care
se presupune că este caracteristică unei populații ideale (Tab. 22). Cel dexal doilea
test este echivalentul testului t pentru eșantioane independente, variabila măsurată
fiind ordinală.

Tab. 22 Rezultatele testului binomial în cazul într ebării se vânează / nu se vânează
[Binomial test for the question if different predat or species are hunted or not]
Categoria N Proporția
observată Proporția
testată Semnificația
(1%)
Grupul 1 DA 349 0,90 0,50 0,000ă
Grupul 2 NU 38 0,10
Ursul este vânat
Total 387 1,00
Grupul 1 NU 141 0,41 0,50 0,001ă
Grupul 2 DA 206 0,59
Lupul este vânat
Total 347 1,00
Grupul 1 NU 212 0,69 0,50 0,000ă
Grupul 2 DA 95 0,31
Râsul este vânat
Total 307 1,00
ă. Bazat pe aproximarea Z

Categoriile din populația locală Feme
i Bărbați 1,0
,8
,6
,4
,2
0,0 Ursul se vânează în România
Lupul se vânează în România
Râsul se vânează în România

62 Aplicând testul binomial se poate observa faptul c ă proporțiile observate pentru
distribuția se vânează / nu se vânează sunt diferit e semnificativ pentru fiecare specie
în parte (Tab. 22 x ultima coloană).
Se remarcă faptul că sub acest aspect, râsul se di ferențiază în raport cu celelalte
două specii prădătoare (lupul și ursul), deoarece î n percepția populației locale acest
animal este considerat mai degrabă că nu se vânează (69% din populație indică
răspunsul NU și numai 31% din populație indică răsp unsul DA).
Râsul prezintă o imagine diferențiată ca specie în atitudinea populației locale
(Fig. 24) datorită faptului că el este apreciat ca o valoare în sine, fiind util în
echilibrul general al naturii, dar nu este consider at o specie care se vânează în
România. Astfel, ca și în cazul ursului, valorile m edii înregistrate de atribuirile
„râsul – valoare în sine” și „râsul – util pentru e chilibrul naturii” corelează
semnificativ, fapt care permite enunțul următoarei concluzii:

Râsul generează dimensiunea etică „de merit aristo telic” care nu este
specifică unei abordări pe criterii utilitarist – e conomice..

Fig. 24 Reprezentarea grafică a valorii mediilor ob ținute la validarea propozițiilor privind utilitate a râsului.
[Mean values for the sentence regarding the utility of lynx for human society]

Analizând spațiul comportamentelor de toleranță / intoleranță se poate observa
că în aceeași notă de diferențiere, râsul se detașe ază de celelalte două specii
prădătoare analizate, înregistrând, indiferent de v ârsta populației chestionate, cele
mai ridicate niveluri de acceptare (Fig. 25 și 46).

Categorii de vârstă 65 de ani și peste
50C64 ani 35C49 ani
25C34 ani 18C24 ani Medi
a 2,0
1,5
1,0
,5
0,0
C,5
C1,0 Râsul este util pentru echilibrul naturii

Râsul este util pentru vână toare

Râsul este o valoare în sine

63

Fig. 25. Toleranța (medii calculate) populației loc ale pe categorii de vârstă față de râs, lup și urs.
[Mean values of acceptance of local population towa rds lynx, wolf and bear based on age classes]

Fig. 45. Reprezentarea grafică a nivelului toleranț ei populației locale în cazul râsului
[The local population acceptance towards lynx] Categorii de vârstă
65 de ani și peste 50C64 ani 35C49 ani 25C34 ani 18C24 ani Media 2,0
1,9
1,8
1,7
1,6
1,5 Toleranță față de urs
Toleranță față de lup
Toleranță față de râs
Toleranța față de râs
Lipsă răspunsuri
Trebuie acceptat Trebuie pedepsit Trebuie omorât

64
În vederea verificării acestui enunț legat de fapt ul că nivelul de toleranță
manifestat pentru râs este în mod distinct mai ridi cat decât în cazul celorlalte două
specii prădătoare a fost utilizat Testul Wilcoxon ( Tab. 23a și 23b), prin care au fost
comparate două eșantioane perechi de date (similar cu aplicarea testului T, dar
pentru argumente ordinale, calitative).

Tab. 23a Testul Wilcoxon – rangurile răspunsurilor
[Wilcoxon test – rangs values]
[Wilcoxon test – answers ranking] N Media
rangurilor Suma
rangurilor
Ranguri negative 23a 51,00 1173,00
Ranguri pozitive 69b 45,00 3105,00
Legături 298c
Toleranța față de râs
&
Toleranța față de urs Total 390
Ranguri negative 14d 31,89 446,50
Ranguri pozitive 53e 34,56 1831,50
Legături 320f
Toleranța față de râs
&
Toleranța față de lup Total 387
a. Toleranța față de râs < Toleranța față de urs
b. Toleranța față de râs > Toleranța față de urs
c. Toleranța față de urs = Toleranța față de râs
d. Toleranța față de râs < Toleranța față de lup
e. Toleranța față de râs > Toleranța față de lup
f. Toleranța față de lup = Toleranța față de râs

În primul tabel (23a) se pot observa valorile medii lor și ale sumelor rangurilor
diferențelor pozitive și negative, precum și cazuri le în care scorurile sunt egale.
Indicii prezentați sub acest tabel arată sensul dif erențelor. Din al doilea tabel (23b)
se observă că testul este semnificativ, afirmația d e mai sus fiind validată.

Tab. 23b) Testul Wilcoxon – valorile statistice b
[Wilcoxon test – statistical values]
Toleranța față de râs
&
Toleranța față de urs Toleranța față de râs
&
Toleranța față de lup

Z
x4,124ă
x4,717ă

Semnificația (1%)
0,000
0,000

În relația sa cu râsul, populația locală prezintă aceleași forme de intoleranță
întâlnite ca și în cazul ursului sau lupului. Astfe l, marea majoritate a populației
locale (83,3 %) este de acord să accepte existența râsului, dar numai în anumite
situații legate de următoarele condiții (Tab. 24):
x izolare („trebuie să trăim în lumi diferite”);
x indiferență („nu mă interesează ce ai făcut, loc ul tău e acolo, suntem diferiți”);
x generozitate („te ajut, deși nu sunt de acord cu tine/cu acțiunile tale”).

65 Tab. 24 Toleranța populației locale față de râs
[Local population acceptance towards lynx]
Frecvența Procentul Procentul
valid Procentul
cumulativ
Trebuie omorât 13 3,3 3,3 3,3
Trebuie pedepsit 45 11,3 11,5 14,8
Trebuie acceptat 333 83,3 85,2 100,0 Valid
Total 391 97,8 100,0
Lipsă răspuns 9 2,3 Lipsește
Total 9 2,3
Total 400 100,0

În acest context, sxa observat prezența, întrxo pr oporție foarte redusă, a
comportamentelor de intoleranță legate de următoare le aspecte:
x intoleranță de tip extremist: „trebuie să dispar i” (3,3 % din populația locală);
x intoleranță medie: „trebuie să te pedepsesc pent ru ceea ce ai făcut” (11,3% din
populația locală).
Un procent foarte redus al populației locale (2,3%) nu se poate hotărî asupra
unei forme de acțiune legată de râs.
Studiul corelației privind toleranța populației lo cale față de diferitele specii
prădătoare (Tab. 25) indică faptul că nivelele de a cceptare ale celor trei specii se
corelează semnificativ puternic în cazul perechii l up x râs (r = 0.555) și semnificativ
în cazul perechii urs x râs (r = 0.375).

Tab. 25 Corelațiile legate de toleranța populației locale față de diferitele specii prădătoare
[Correlations regarding the acceptance of local pop ulation towards different predator species]
Toleranța față
de urs Toleranța față
de lup Toleranța față de
râs
Toleranța față de urs 1,000 0,476** 0,375**
Toleranța față de lup 0,476** 1,000 0,555**
Coeficientul de
corelație Toleranța față de râs 0,375** 0,555** 1,000
Toleranța față de urs 0,000 0,000
Toleranța față de lup 0,000 0,000
Semnificație (1%)
Toleranța față de râs 0,000 0,000
Toleranța față de urs 398 391 390
Toleranța față de lup 391 391 387
Număr subiecți
(N) Toleranța față de râs 390 387 391
**. Corelația este semnificativă pentru p = 1%

Analizând valorile mediilor calculate în funcție d e sexul respondenților, sxa
evaluat toleranța sau intoleranța legată de speciil e prădătoare prin testarea ipotezei
conform căreia în cazul râsului și al ursului, bărb ații sunt mai toleranți decât femeile,
iar în cazul lupului, nivelul de toleranță este sim ilar în cazul bărbaților și femeilor
(Tab. 26 a și b). Prin aplicarea testului Mann x Wh itney sxa constatat că, pentru nici
una dintre specii, valorile pragului de toleranță p nu sunt semnificative, ceea ce
indică invalidarea ipotezei și formularea concluzie i că atât bărbații cât și femeile din
cadrul populației locale analizate prezintă același grad de toleranță față de fiecare
dintre speciile râs, urs și lup.

66 Tab. 26 a) Testul Mann – Withney – rangul răspunsur ilor legate de toleranța bărbaților și femeilor faț ă de
râs, lup și urs
[Mann – Withney test – answers ranking related to t he acceptance of men and women towards lynx, wolf
and bear]

Sex
N
Media rangurilor
Suma rangurilor
Masculin 197 204,89 40362,50
Feminin 201 194,22 39038,50
Toleranță față de urs
Total 398
Masculin 195 194,47 37922,00
Feminin 196 197,52 38714,00
Toleranță față de lup
Total 391
Masculin 193 201,73 38933,00
Feminin 198 190,42 37703,00
Toleranță față de râs
Total 391

Tab. 26 b) Testul Mann – Withney x valorile statist iceă legate de toleranța bărbaților și femeilor faț ă de râs,
lup și urs
[Mann – Withney –values related to the acceptance o f men and women towards lynx, wolf and bear]

Toleranța
față de urs Toleranța
față de lup Toleranța
față de râs
MannxWhitney U 18737,500 18812,000 18002,000
Wilcoxon W 39038,500 37922,000 37703,000
Z x1,200 x0,351 x1,603
Semnificația (1%) 0,230 0,726 0,109
ă. Variabila de grup: Sexul respondenților

67 CAPITOLUL III
COgglyphîî05CLUZII, COgglyphîî05TRIBUȚII ALE CERCETĂRILOR ȘI
RECOMAgglyphîî05DĂRI DE MAgglyphîî05AGEMEgglyphîî05T

3.1. Concluziile cercetărilor

Analiza rezultatelor cercetărilor legate de compara rea elementelor biometrice
ale craniilor râșilor din România (n = 83) cu cele din Slovacia (n = 185) și Rusia –
Altai (n = 20) oferă posibilitatea formulării următ oarelor concluzii:
1. Setul de cranii din România prezintă valori medii m ai mari pentru
majoritatea elementelor biometrice față de setul de cranii din Slovacia, cele
mai mari diferențe fiind înregistrate în cazul dist anței între I 1x P 4 pe
mandibulă (28.81 %), a constricției postorbitale (1 1,61 %) și a distanței
interorbitale (8,49 %.). Există valori medii ale mă surătorilor craniometrice
ale râșilor din Slovacia care sunt mai mari față de cele din România:
lungimea palatinului (9,73%) și distanța rostrală î ntre canini (3,33%);
2. Valorile medii ale măsurătorilor biometrice ale cra niilor râșilor din Rusia
(Altai) sunt mai mari decât cele din România, cu ex cepția constricției
postorbitale (11,5 %) și a lungimii palatinului (1, 69%);
3. În cazul în care p = 0,1 %, există diferențe semnif icative între țări în cazul a
21 de variabile din totalul de 41 de variabile cran iometrice analizate;
4. În cazul în care p = 1%, există diferențe semnifica tive între țări în cazul a 28
de variabile din totalul de 41 de variabile craniom etrice analizate;
5. În cazul în care p = 5%, există diferențe semnifica tive între țări în cazul a 30
de variabile din totalul de 41 de variabile craniom etrice analizate;
6. 95,36 % din craniile analizate (n = 151) au fost cl asificate corect pe țări
(România – 94,12 %, Rusia – 100 % și Slovacia – 95, 04 %). Procentul de
100% al craniilor clasificate corect în Rusia (Alta i) se datorează
dimensiunilor mai mari ale acestor cranii, craniile din Carpați (România și
Slovacia) înregistrând procente relativ similare de clasificare;
7. În cazul analizei a 14 variabile măsurate pentru 10 1 cranii de râși analizate
(44 femele și 57 masculi), numai 69,31 % din cranii de au fost clasificate
corect pe sexe (femele x 68,18% și masculi x 70,18% );
8. În cazul analizei a 5 variabile cu cea mai mare val oare de discriminare din
același set de cranii analizate (n = 101), numai 64 ,35 % din totalul craniilor
analizate au fost clasificate corect pe sexe (femel e 63,64% și masculi
64,91%). Această valoare a discriminării pe sexe a craniilor râșilor este mult
mai redusă în comparație cu alte specii, ca de exem plu 85.72% în cazul
ursului brun în Croația (Farkas ș.a., 2009);

Concluziile cercetărilor legate de caracterizarea evoluției și a situației actuale a
populației de râși din România sunt următoarele:
9. Dinamica efectivelor de râși din ultimii 60 de ani este strâns legată de
condițiile sociale, politice și economice, fiind id entificate trei mari perioade
istorice având caracteristici specifice: 1950 – 198 0, 1980 – 1995 și 1995 –
2010.

68 10. Având în vedere fluctuația și dependența evoluției efectivelor de râși din
România față de condițiile socio – economice din di feritele perioade istorice,
se evidențiează importanța activităților de managem ent la nivel populațional
bazate pe continuitate, abordări unitare și interdi sciplinare, integrate la nivel
regional și național (Molinari – Jobin ș.a., 2003), precum și pe adaptarea
măsurilor de management la schimbările socioxeconom ice, tinând seama de
recomandările la nivel regional elaborate de Consil iul Europei (2003);
11. Perioada creșterii efectivelor de râși din România (1950 – 1980) este bazată
pe existența unor condiții ecologice favorabile și a unei stabilității socio –
economice, în această perioadă fiind înregistrate c ele mai mari efective de
râși estimate în România (cca 2700 de exemplare în anii `80). Având în
vedere contextul social și politic specific acestei perioade, se consideră că a
existat o tendință de supraestimare a efectivelor s peciilor de vânat, inclusiv a
râșilor;
12. Perioada de fluctuație semnificativă a efectivelor de râși estimate în România
(1980 – 1995) coincide cu degradarea condițiilor ec ologice și sociox
economice, precum și cu schimbări semnificative pol itice și instituționale. În
această perioadă se înregistrează fluctuații ale ef ectivelor de râși estimate de
cca 25% în decursul unor perioade scurte de timp;
13. Perioada 1995 – 2010 este perioada de stabilizare a efectivelor de râși
estimate la un nivel mediu de cca 1400 de exemplare (ultimele estimări sunt
cuprinse în intervalul 1200 – 1600 exemplare). Acea stă perioadă este
caracterizată de continuarea degradării condițiilor ecologice și intensificarea
dezvoltării economice. Sxa observat că efectivele e stimate de râși au avut
fluctuații bianuale de cca 20% în perioada prexader ării României la UE, fapt
care indică legătura între aspectele politice, soci o – economice și cele legate
de managementul faunei;
14. Densitățile râșilor în zonele Ciucaș, Săcele, Buceg i x Râșnov, Piatra Craiului,
Sebeș – Făgăraș, Dalnic și Baraolt x Herculian sunt de cca 3 râși la 100 km 2
de habitat forestier. Există zone specifice de împe rechere și creștere a puilor,
fiind observată o variație altitudinală semnificati vă a teritoriilor râșilor.
Activitățile umane au o influență semnificativă asu pra teritoriilor râșilor,
zonele locuite, precum și infrastructura de transpo rt reprezentând zone care
sunt evitate de către râși;
15. Suprafața de teren utilizată de două femele de râs din zonele Bucegi – Piatra
Craiului este de 2897 ha și respectiv 11 668 ha. As tfel, cea dexa doua femelă
prezintă o variație sezonieră ridicată a suprafeței de teren utilizate (2 050 ha x
sfârșitul iernii, 9 664 ha x primăvara, 6 085 ha x vara, 7 852 ha – toamna). În
perioada de împerechere și de creștere a puilor, su prafețele de teren utilizate
de către femelele cu pui sunt mai reduse decât în a lte perioade ale anului;
16. Distribuția râsului la nivel național include zone cu densități ridicate ale
râșilor localizate uniform pe teritoriul Carpaților românești, constituite din
grupuri compacte de fonduri de vânătoare adiacente, ceea ce oferă
posibilitatea implementării unor măsuri de manageme nt ale râsului pe
suprafețe de teren relativ întinse și compacte din toată aria de distribuție a
speciei în România;
17. Prin utilizarea modelării GIS, sxa estimat că supra fața totală pe care este
semnalat râsul în România este de cca 57 000 km 2 din care cca 42 000 km 2

69 reprezintă suprafața habitatelor forestiere specifi ce râsului (zonele
forestiere), ceea ce reprezintă 74% din aria totală de distribuție la nivel
național;
18. În perioada de iarnă, râsul preferă zonele cu vizib ilitate ridicată din interiorul
suprafețelor forestiere (poieni, margine de masiv, păduri bătrâne), peste 60%
din urmele identificate în teren fiind localizate î n aceste zone;
19. Zonele cu nivel ridicat de fragmentare identificate prin intermediul modelării
GIS sunt: Podișul Transilvaniei, Culoarul Deva – Ar ad, Munții Pădurea
Craiului și Depresiunea Maramureșului. Aceste zone necesită măsuri urgente
de refacere a conectivității și de reducere a fragm entării habitatelor râsului;
20. Zone cu nivel mediu de fragmentare identificate pri n intermediul modelării
GIS sunt: Valea Prahovei, Valea Oltului, Culoarul T imiș – Cerna, Munții
Harghitei, Munții Perșani, Culoarul Brețcu – Oituz. Aceste zone necesită o
monitorizare continuă a condițiilor din teren și in tervenții la nivel local
pentru reducerea fragmentării habitatelor;
21. Zonele cu nivel scăzut de fragmentare identificate prin intermediul modelării
GIS sunt: Munții Gutâi – Țibleș, Munții Călimani – Gurghiu, Carpații de
Curbură, Carpații Meridionali, Munții Semenic, Munț ii Apuseni. Aceste
zone necesită activități de monitorizare a efective lor de râși și a potențialelor
zone de fragmentare a habitatelor speciei;
22. Prin modelarea GIS se poate observa că stabilirea c a obiectiv de management
menținerea unei populații de râși de cca 450 de exe mplare nu asigură un
nivel minim de conectivitate a habitatelor râșilor la nivelul Carpaților
românești, favorizând fragmentarea habitatelor și a pariția unor populații mici
și izolate în România, care nu pot asigura menținer ea pe termen mediu a
speciei;
23. Stabilirea ca obiectiv de management menținerea une i populații râși de cca
900 de exemplare asigură o conectivitate redusă a p opulației de râși la
nivelul Carpaților, fiind identificate suprafețe iz olate (munții Apuseni) și
altele în care nu există zone de refugiu sau tampon (Caraș Severin –
Mehedinți și Maramureș). În acest context, conectiv itatea populației din
România cu cea din Ucraina și Serbia nu este asigur ată, iar râșii din zona
Apusenilor sunt izolați de restul populației din Ca rpați;
24. În vederea asigurării conectivității în interiorul populației de râși din
România, precum și a legăturii acesteia cu populați ile de râși din Balcani
(Serbia) și restul Carpaților (Ucraina și Slovacia) , se recomandă stabilirea ca
obiectiv de management menținerea unei populații mi nime de cca 1150 de
râși distribuite uniform pe toată întinderea Carpaț ilor românești.

În ceea ce privește clasificarea habitatelor specif ice râsului din România,
concluziile cercetărilor sunt următoarele:
25. Sxa elaborat un sistem de clasificare a habitatelor specifice râsului corelat cu
o zonare funcțională a fondurilor de vânătoare în c are există râși, care
permite identificarea zonelor de refugiu, zonelor t ampon și a zonelor de risc.
Această zonare funcțională este propusă în vederea asigurării unui
management specific la nivel local și integrarea mă surilor de management la
nivel național;

70 26. Categoriile de factori care au fost integrați în ac est sistem de clasificare sunt
reprezentați de: factori abiotici, factori biotici legați de vegetație, factori
biotici legați de prada principală, factori biotici legați de prada secundară,
factori biotici legați de competiția interspecifică și factori antropici.

Cercetările legate de caracterizarea cadrului inst ituțional legat de
managementul râsului la nivel local în zonele de st udiu Ciucaș – Săcele (Brașov),
Dalnic – Moacșa și Baraolt – Herculian (Covasna) au oferit posibilitatea formulării
următoarelor concluzii:
27. Există un interes ridicat legat de dialogul interxi nstituțional în domeniul
legislației, instituțiilor, ministerelor și al acti vității de gestionare
(administrare) a faunei, în 94% din interviurile an alizate fiind menționate
aceste aspecte;
28. Analiza interviurilor persoanelor din cadrul instit uțiilor implicate în
managementul râsului arată că acest dialog interxin stituțional are un caracter
formal, fiind identificate interviuri care mențione ază inițial existența unei
bune colaborări instituționale dar care se focalize ază pe evidențierea
aspectelor problematice legate de colaborarea insti tuțională;
29. Aspectele legate de specii, habitate, natură, biodi versitate și mediu apar în
81% din interviurile persoanelor din instituțiile i mplicate în domeniu. Pe de
altă parte, aspectele legate de conservare, protecț ie și protejare nu apar decât
în 38% din aceleași interviuri.. În acest context, se constată că nu există o
legătură puternică între temele legate de specii, h abitate, natură,
biodiversitate, mediu și cele legate de conservare, protecție și protejare, fapt
care reprezintă un aspect problematic al dialogului instituțional din domeniu;
30. Aspectele legate de om, oameni, societate, opinie p ublică sunt prezente în
69% din interviurile persoanelor din instituțiile d in domeniu. Există instituții
din toate categoriile (administratori ai fondurilor de vânătoare, autorități
locale, unități publice descentralizate, unități de cercetare) care nu utilizează
aceste teme de dialog, ceea ce indică lipsa de inte res a instituțiilor respective
față de aceste aspecte. În acest context, se consid eră că derularea unui dialog
instituțional pe aceste aspecte poate fi dificilă, existând posibilitatea unei
participări reduse a acestor instituții în cadrul d ialogului;
31. Prin corelarea rezultatelor cercetărilor calitative legate de cadrul instituțional
cu cele cantitative legate de atitudinea și percepț iile populației locale față de
existența râsului, sxa evidențiat importanța abordă rii tematicilor de dialog
legate de om, oameni, societate și opinie publică p rin prisma faptului că râsul
este specia prădătoare care are cele mai reduse int eracțiuni cu activitățile
umane, fiind considerat de populația locală ca avân d cea mai mare
semnificație de simbol dintre toate cele trei speci i prădătoare (lup, urs și râs);
32. Temele legate de vânat – vânătoare (fonduri, efecti ve, pădure, silvic,
evaluări, numere) și probleme (conflicte, pagube) s unt prezente în 63% din
interviurile analizate dar numai 40% din interviuri le care indică un interes
pentru vânat – vânătoare arată și o preocupare pent ru aspectele legate de
probleme (conflicte, pagube). Această tendință de e vitare a corelării celor
două tematici a fost observată în cea mai mare part e a interviurilor
personalului implicat în administrarea fondurilor d e vânătoare. Acest fapt

71 poate favoriza apariția unor blocaje în cadrul dial ogului instituțional legat de
aceste aspecte;
33. 75% din interviurile analizate ale personalului din instituțiile care
administrează fondurile de vânătoare nu prezintă un interes semnificativ
pentru aspectele legate de probleme (conflicte, pag ube) spre deosebire de
toate interviurile reprezentanților autorităților p ublice locale și județene, care
indică un interes ridicat pentru conflicte și pagub e. Această situație arată o
diferențiere clară a atitudinii instituțiilor publi ce față de cele de administrare
a fondurilor de vânătoare în ceea ce privește aspec tele legate de pagube,
probleme și conflicte generate de speciile de faună , ceea ce îngreunează
derularea unui dialog eficient pe aceste teme;
34. Temele legate de acțiuni (activități, proiecte, col aborare, implicare,
responsabilitate) sunt prezente în doar 57% din int erviurile analizate. Aceasta
indică o anumită atitudine pasivă a reprezentaților instituțiilor implicate în
managementul râsului în zonele de studiu din Brașov și Covasna;
35. Grupele de coduri (temele) care sunt puțin reprezen tate în interviurile
analizate (Conservare, Acțiuni) sau cele care au o reprezentare contradictorie
sau neclară (Vânat – Vânătoare, Probleme, Specii – Habitate, Om x Oameni)
reprezintă domeniile problematice ale dialogului le gat de managementul
râsului în zonele de studiu din Brașov și Covasna. În acest context, este
important de menționat faptul că aceste teme (grupe de coduri) sunt
considerate esențiale pentru asigurarea unui manage ment pentru râs;
36. Numai 25% din interviurile analizate au un grad de compatibilitate ridicat,
aceste interviuri aparținând persoanelor din cadrul a două tipuri de instituții:
administratori ai fondurilor de vânătoare și agenți i județene de dezvoltare.
Acest fapt limitează în mod evident abordarea unui dialog instituțional
deschis, bazat pe abordarea mai multor teme de disc uții;
37. Majoritatea interviurilor analizate (63%) fac parte din categoria discursurilor
cu un nivel de compatibilitate mediu și utilizează mai ales codurile Vânat x
Vânătoare, Specii x Habitate, Om – Oameni și Legisl ație x Instituții. În mod
secundar, aceste interviuri cu nivel de compatibili tate mediu utilizează
codurile Probleme și Acțiuni. În acest context, se consideră că aceste coduri
reprezintă temele de discuții care pot constitui ba za dialogului instituțional în
acest domeniu, ținând seama de constatările prezent ate mai sus;
38. Codurile legate de conservare, protecție și proteja re sunt puțin reprezentate în
discursurile cu nivel de compatibilitate mediu. Ace asta este considerată una
dintre cele mai importante probleme legată de derul area unui dialog în
domeniu, fiind recomandat ca aceste aspecte să fie introduse treptat în
agenda de dialog legată de managementul râsului și a celorlalte specii
prădătoare;
39. Un procent redus (12%) din interviurile analizate a u un nivel de
compatibilitate redus, tema legată de vânat și vână toare fiind unica temă de
interes comun. În acest context, se consideră că es te important ca implicarea
persoanelor respective în dialogul legat de managem entul râsului să fie
bazată doar pe această temă, în mod treptat fiind i ntroduse temele cu o
reprezentare mai ridicată în celelalte interviuri.

72 Concluziile privind analiza atitudinilor și percep țiilor populației locale privind
râsul ( Lynx lynx ) în zonele de studiu Ciucaș – Săcele (Brașov), Dal nic – Moacșa și
Baraolt – Herculian (Covasna) sunt următoarele:
40. Variabila independentă legată de sexul populației l ocale nu influențează
scorul evaluării cognitive, atât bărbații cât și fe meile prezentând același grad
de toleranță / intoleranță legat de fiecare dintre speciile de râs, lup și urs;
41. Variabila independentă legată de vârsta populației locale nu influențează în
mod semnificativ atitudinile și percepțiile legate de existența râsului. În acest
sens, se menționează că nu au fost identificate dif erențe semnificative de
răspunsuri între cele cinci categorii de vârstă an alizate din populația locală;
42. Râsul ( Lynx lynx ) este perceput de către populația locală ca o valo are în sine,
cu un anumit rol în echilibrul naturii, fără a fi p erceput ca fiind o specie de
interes pentru practicarea vânătorii. În acest cont ext se remarcă lipsa
elementelor economice (vânătoare, turism) în percep țiile populației locale;
43. În cazul râsului, toleranța prin indiferență manife stată de oameni se asociază
cu perceperea conflictelor și a pagubelor cauzate d e această specie ca fiind
de natură secundară, minimală, predominând formele de acceptare pasivă;
44. Râsul se detașează și se diferențiază de celelalte două specii prădătoare
(lupul și ursul) înregistrând, indiferent de vârsta populației locale, cele mai
ridicate niveluri de acceptare și toleranță;
45. Spre deosebire de urs, râsul și lupul rămân în plan ul mentalului colectiv
specii mai puțin „vizibile”, mai ascunse, cea ce co nduce la anumite
consecințe în planul interacțiunii lor cu omul, ace ste specii beneficiind de o
atenție redusă din partea populației locale. În ace st context, sxa constatat că
aceleași persoane care au identificat în cazul ursu lui existența unui trecut
incidental, au tendința de a plasa atât râsul cât ș i lupul în șirul istoriilor
„negre”, adică în aceeași categorie cu ursul. Având în vedere faptul că râsul
produce foarte puține pagube în gospodării și nu at acă omul, se consideră că
această percepție a populației locale nu este confo rmă cu realitatea, având un
potențial impact negativ asupra managementului râsu lui;
46. Populația locală nu face decât rareori o diferenție re între cele trei specii
prădătoare (râs, lup și urs), proiectânduxle la niv elul conștiinței ca aparținând
aceleași categorii și considerând în egală măsură c ă acestea contribuie în
mod decisiv și similar la menținerea echilibrului î n ecosistemele naturale;
47. Râsul ( Lynx lynx ) este perceput de către populația locală ca fiind specia de
prădătoare cu cea mai mare „valoare în sine”, domi nând panoul
intangibilității, al sacrului, fiind urmat de urs ș i de lup. Acest fapt este
considerat ca fiind important pentru activitățile d e management a râsului și a
celorlalte două specii prădătoare, fiind recomandat ca râsul să constituie
specia umbrelă care poate fi utilizată în campaniil e de informare;
48. Râsul ( Lynx lynx ) generează cel mai bine dimensiunea etică, „de mer it
aristotelic”, având cea mai redusă prezență în coti dianul concret dar
beneficiind de cea mai bună „vizibilitate” în planu l simbolic. Este important
ca activitățile de management a populației de râși din România să țină seama
de această dimensiune de simbol care, în mod surpri nzător, este mai mare
decât cea a ursului, specie care este utilizată în prezent ca simbol al acțiunilor
de conservare și management a populațiilor de prădă toare din România.

73 3.2. Contribuții ale cercetărilor

Există o serie de contribuții aduse prin aceste cer cetări legate de biologia și
bazele managementului râsului ( Lynx lynx Linnaeus 1758 ) din România. Aceastea se
referă la următoarele aspecte:
1. Pentru prima dată în România a fost realizată o ana liză statistică comparativă
a elementelor de biometrie ale craniilor de râși di n România, Slovacia și
Rusia (Altai), prin prelucrarea datelor statistice constatânduxse că valorile
medii ale elementelor de craniometrie din România s unt mai mari decât cele
din Slovacia dar mai mici decât cele din Rusia (Alt ai);
2. Prin analiza efectivelor de râși în ultimii 60 de a ni, a fost identificată o
legătură între aspectele politice, socioxeconomice și cele legate de
managementul râșilor în România, urmărinduxse formu larea unor
recomandări de management care să susțină implement area unui
management al râșilor în condițiile din România;
3. Prin intermediul modelării GIS, sxa evidențiat fapt ul că, în vederea
menținerii conectivității populației de râși la niv elul Carpaților românești,
este necesar să fie menținută o populație minimă de cca 1150 de râși
localizată pe toată întinderea ariei actuale de dis tribuție a speciei în România;
4. Au fost identificate zonele care prezintă un nivel ridicat, mediu și redus de
fragmentare a habitatelor râșilor la nivel național , fiind propuse măsuri
specifice de diminuare și reducere a acestei fragme ntări;
5. Prin elaborarea unui sistem de caracterizare a habi tatelor râșilor bazat pe
valorile medii ale factorilor specifici în condiții le din România, precum și pe
datele existente în literatura de specialitate, a f ost stabilită o legătură între
clasificarea funcțională a fondurilor de vânătoare cu râși și managementul
speciei în condițiile din România;
6. Prin intermediul analizei calitative derulată în ju dețele Brașov și Covasna, au
fost identificate domeniile de interes în cadrul di alogului instituțional privind
managementul râsului și al celorlalte două specii p rădătoare (lupul și ursul),
precum și aspectele problematice ale acestui dialog , fiind propuse măsuri și
recomandări privind îmbunătățirea acestui dialog;
7. Prin intermediul analizei cantitative au fost evalu ate atitudinile și percepțiile
populației locale privind existența râsului în zone din Brașov și Covasna,
fiind evidențiat faptul că populația locală conside ră că râsul are cea mai mare
valoare de simbol dintre cele trei specii prădătoar e (râs, lup și urs) din
România.

3.3. Recomandări de management

Rezultatele și concluziile cercetărilor privind bi ologia și bazele
managementului râsului în condițiile din România of eră posibilitatea formulării
următoarelor recomandări legate de managementul spe ciei la nivel populațional:
1. În vederea asigurării caracterului unitar al manage mentului populației de
râși din România, se recomandă ca activitățile de m anagement să fie
implementate pe întreaga arie actuală de distribuți e a speciei în Carpații
românești (cca 57000 km 2) din care cca 42 000 km 2 reprezintă suprafața

74 habitatelor forestiere specifice râsului (74% din a ria totală de distribuție la
nivel național);
2. Pentru asigurarea conectivității în interiorul arie i de distribuție a râșilor în
România, precum și cu celelalte zone din Carpați (U craina și Slovacia) și
din Balcani (Serbia și Bulgaria), se recomandă ca o biectivul de
management să fie reprezentat de menținerea unei po pulații minime de
1150 de râși localizată uniform pe întreaga arie ac tuală de distribuție
națională;
3. Se recomandă ca acțiunile legate de asigurarea cone ctivității habitatelor
râșilor să fie prioritare în zonele: Valea Prahovei , munții Perșani, Valea
Oltului, culoarul Deva – Arad, Maramureș (conexiune a cu restul
populației carpatice) și Mehedinți și Caraș – Sever in (conexiunea cu
populația balcanică);
4. În vederea corelării obiectivelor și măsurilor de m anagement cu situația
din teren, se recomandă aplicarea sistemului de cla sificare funcțională a
habitatelor râșilor în condițiile din România elabo rat în această lucrare și
bazat pe zone de refugiu, tampon și conexiune. Astf el, fondurile de
vânătoare din România în care se găsesc râși vor av ea de obiective de
management și măsuri specifice care vor fi integrat e la nivel național;
5. Măsurile de management pentru zonele de refugiu tre buie să aibă ca
obiectiv păstrarea ansamblului condițiilor ecologic e și antropice actuale. În
aceste zone se recomandă monitorizarea efectivelor râșilor, precum și a
factorilor care pot avea un efect negativ asupra co ndițiilor legate de
existența râsului;
6. Zonele tampon au cea mai mare suprafață din aria de distribuție a râsului
la nivel național, recomandânduxse ca măsurile de m anagement specifice
să aibă ca obiectiv menținerea suprafețelor și îmbu nătățirea condițiilor
actuale. Monitorizarea efectivelor râșilor, precum și diminuarea și
prevenirea fragmentării sunt activitățile care se c onsideră că sunt prioritare
în aceste zone;
7. Zonele de conectivitate necesită aplicarea unor măs uri urgente de
menținere a habitatelor specifice și de evitare a f ragmentării acestor
habitate. Aceste măsuri implică monitorizarea atent ă a efectivelor râșilor și
a principalelor specii pradă, refacerea conectivită ții habitatelor, includerea
aspectelor legate de conectivitatea habitatelor în planificarea teritorială și
reducerea activităților umane cu impact negativ asu pra condițiilor de
existență a râsului;
8. În vederea obținerii unor informații obiective și r elevante pentru
managementul speciei se recomandă ca monitorizarea efectivelor de râși
din România să urmărească estimarea mărimii minime a populației și
determinarea tendinței de evoluție a efectivelor;
9. Având în vedere faptul că sxa observat o variație a suprafețelor utilizate de
către râși, fiind identificate diferențe între date le obținute în teren și cele
centralizate la nivel național, se recomandă ca mon itorizarea efectivelor de
râși fie bazată exclusiv pe metode științifice stan dardizate, ale căror
rezultate pot fi comparate cu cele din literatura d e specialitate;
10. Având în vedere domeniile actuale de interes identi ficate în analiza
sociologică calitativă, se recomandă ca inițierea u nui dialog interx

75 instituțional privind managementul râsului și al ce lorlalte două specii
prădătoare (lupul și ursul) să fie bazată pe subiec te legate de legislație și
instituții iar ulterior acest dialog să fie extins la subiectele legate de specii
și habitate, conservare, colaborare, pagube și comp ensații;
11. Având în vedere faptul că dialogul actual legat de specii și habitate nu
include decât în măsură redusă subiectele legate de conservare și protejare,
se recomandă ca aceste subiecte să fie abordate împ reună prin discutarea
aspectelor practice legate de managementul populați ei de râși și ale
habitatelor speciei;
12. În vederea evitării tendinței actuale de derulare a unui dialog cu un
pronunțat caracter formal, uneori cu aspecte contra dictorii, se recomandă
inițierea unui dialog focalizat pe obiective comune , acțiuni și rezultate;
13. Tendința actuală de ignorare a temelor sociale din dialogul interx
instituțional privind managementul râsului trebuie diminuată deoarece
rezultatele cercetărilor arată că aspectele sociale sunt primordiale în
atitudinile și percepțiile populației locale legate de această specie. Astfel,
se consideră că managementul râșilor trebuie să fie bazat în principal pe
latura socială și de simbol a speciei;
14. Se recomandă ca, în cadrul dialogului legat de mana gementul speciei, să
se ia în considerare faptul că autoritățile locale au o poziție diferită față de
administratorii fondurilor de vânătoare în aspectel e legate de pagubele
produse de speciile prădătoare (râsul, lupul și urs ul). În acest context, este
important de menționat faptul că deși râsul este sp ecia prădătoare care
produce cele mai puține pagube, datorită faptul că cele trei specii sunt
tratate, de obicei împreună, se consideră că aceast ă situație poate avea o
influență negativă asupra managementului râșilor;
15. Nivelul redus al interesului manifestat față de asp ectele legate de acțiuni,
proiecte și colaborări arată o atitudine pasivă a m ajorității persoanelor din
instituțiile implicate în managementul râsului în B rașov și Covasna. În
acest context, se recomandă promovarea activitățilo r comune și
colaborărilor legate de managementul râsului;
16. Având în vedere faptul că numai 25% din interviuril e analizate au un grad
de compatibilitate ridicat, se recomandă planificar ea în etape a dialogului
interxinstituțional, la început evitânduxse aspecte le care prezintă un interes
redus (conservare, colaborare și pagube). Introduce rea acestor subiecte
care sunt considerate esențiale pentru managementul râsului se poate
realiza treptat și numai în strânsă legătură cu su biectele legate de specii și
habitate;
17. Atitudinile populației locale legate de râs nu sunt diferențiate în funcție de
sex (bărbați / femei) sau vârstă, recomandânduxse c a activitățile de
informare și conștientizare să fie orientate spre a spectele sociale legate de
existența râsului;
18. Oamenii arată o toleranță față de râs care se manif estă prin indiferență,
acceptând în mod pasiv existența speciei în ecosist em și considerând toate
cele trei specii prădătoare ca aparținând aceleași categorii. În acest
context, se recomandă monitorizarea atentă a eventu alelor pagube cauzate
de râs și aplicarea imediată a măsurilor legate de prevenirea și

76 compensarea lor, deoarece atitudinea populației loc ale se poate schimba
spre forme de intoleranță activă;
19. În percepția populației locale râsul nu este o spec ie de interes pentru
activitățile de vânătoare, de aceea se recomandă ca , în comunicarea cu
populația locală să se utilizeze cu preponderență v aloarea de simbol a
speciei;
20. Având în vedere că populația locală consideră râsul ca fiind specia cu cea
mai mare valoare de simbol dintre cele trei specii prădătoare (râsul, lupul
și ursul), se recomandă promovarea acestui concept etic și de simbol în
campaniile de informare și conștientizare, precum ș i utilizarea acestui
concept pentru implicarea populației locale în mana gementul speciei, fapt
care poate fi benefic și pentru alte specii de faun ă, inclusiv pentru celelalte
două specii prădătoare (lupul și ursul);
21. Dimensiunea de simbol a râsului este mai mare decât cea a ursului și a
lupului, ceea ce îi conferă acestuia o poziție priv ilegiată. De aceea, se
recomandă ca unul dintre obiectivele specifice de m anagement a
populației de râși din România să fie reprezentat d e menținerea acestei
valori ridicate de simbol a râsului.

77 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Almășan, H. ș.a. 1989: Bonitatea fondurilor de v ânătoare și efectivele la
principalele specii de vânat. Redacția de propagand ă tehnică agricolă. București: 1 x
67.
2. Atkinson, R. ș.a. 2002: Introducere în psihologi e. Editura Tehnică,
București: pag. 490 x 517.
3. Ball, I.R., Possingham, H.P. și Watts, M. 2009: Marxan and relatives:
Software for spatial conservation prioritisation. C hapter 14: Pages 185×195 in
Spatial conservation prioritisation: Quantitative m ethods and computational tools.
Eds Moilanen, A., K.A. Wilson, and H.P. Possingham. Oxford University Press,
Oxford.
4. Becker, E. F., Spindler M. A., Osborne T. O.. 19 99. A population estimator
based on network sampling of tracks in the snow. Jo urnal of Wildlife Management
62: 968×77.
5. Briers, R. A. 2002: Incorporating connectivity i nto reserve selection
procedures. Biological Conservation. 103: pag. 77 – 83.
6. Council of Europe. 2003. Convention on the Conse rvation of European
Wildlife and Natural Habitats. Recommendation No. 1 00 (2003) on conservation of
large carnivores in the Carpathians.
7. Derrida, J. 1996. L'Animal que donc je suis. Mar ie – Louise, Mallet, Galilée.
8. Douglas, M. 2002. Cum gândesc instituțiile. Poli rom. București: 41.
9. Dincă, M. 2003: Metode de cercetare în psihologi e. Universitatea
Independentă Titu Maiorescu: 3×46.
10. Farkaš V., Gomerčí T., Sindičí M., Slijepčeví V ., Huber D., Frkoví A.,
Modrí S. 2009. Craniometrical analysis and determin ation of sexual dimorphism in
brown bear (Ursus arctos l.) from Croatia. Sumarski List. 133 (9×10): 527×537.
11. Ferreras, P. 2001: Landscape structure and asym metrical inter x patch
connectivity in a metapopulation of the endangered Iberian lynx. Biological
Conservation. 100: pag. 125 – 136.
12. Geacu, S. 2007. On the zoogeography of (Lynx ly nx) in 1969 in Romania.
Sargetia, Acta Musei Devensis, Series Scientia Natu rae Deva Vol. XX – 2005×2007:
162 – 171.
13. Ionescu, O., Wochikovski, U., 2002: Căpriorul x Biologie, ecologie si
management. Editura Haco International: 26 pag.
14. Ionescu, O. 2002: Capra neagră x Biologie, ecol ogie și management.
Editura Haco International: 26 pag.
15. Ionescu O., Predoiu G., Ionescu G. 2003: Large carnivores movement
corridors between Piatra Craiului and Bucegi Mounta ins. Research in Piatra Craiului
National Park, vol. I, Editura Phoenix, Brașov: pag . 301 x 307.
16. Jedrzejewski, W., Schmidt, K., Milkowski, L., J edrzejewska, B., Okarma,
H. 1993: Foraging by lynx and its role in ungulate mortality: the local (Bialowieza
Forest) and the Palaearctic viewpoints. Acta therio logica. 38: pag. 385 x 403.
17. KORA – ELOIS, 2010. ELOIS – Eurasian Lynx Onxli ne Information
System. http://www.kora.ch/en/proj/elois/online.
18. Kossak, S. 1988: Winter penetration and movemen ts of a male lynx. x Acta
Theriologica 33 : (25) 354×360.

78 19. Linnell, J. D. C., Andersen, R., Kvam, T. 1999: Eurasian Lynx in Norway x
The realities of managing a large carnivore in a mu lti x use landscape. Cat News. 30:
pag. 19 x 20.
20. Lehmkuhl, J. 1984. Determining size and dispers ion of minimum viable
populations for land management planning and specie s conservation. Environmental
Management 8 (2): 167–176.
21. Maanen, E. van, Predoiu, G., Klaver, R., Soulé, M., Popa, M., Ionescu, O.,
Jurj, R.,. Negus, S, Ionescu, G., Altenburg, W., 20 06. Safeguarding the Romanian
Carpathian ecological network – A vision for large carnivores and biodiversity in
Estern Europe. Venwouden: 1×157.
22. Merton, R. K. 1968. Social theory and social st ructure. Glencoe IL. Free
Press: 51 – 67.
23. Miller B., Dugelby B., Foreman D., Martinez del Río C., Noss R., Phillips
M., Reading R., Soulé M. E., Terborgh j., Willcox l .. 2001. The importance of large
carnivores in healthy ecosystems. Endangered specie s UPDATE vol 18 (5): 202 –
210.
24. Molinari x Jobin, A., Molinari, P., Breitenmose r x Wursten, CH., Wolfl, M.,
Stanisa, C., Fasel, M., Stahl, P., Vandel, J. x M., Rotelli, L., Kaczensky, P., Huber,
T., Adamic, M., Koren, I., Breitenmoser, U. 2003: T he Pan x Alpine Conservation
Strategy for the lynx. Nature and environment No. 1 30. Council of Europe
Publishing. Strasbourg: 1 – 20.
25. Nedici, Gh. 1928: Distrugerea animalelor răpito are prin otravă. Imprimeria
Statului. București.
26. Nedici, Gh. 1940: Istoria vânătoarei și a drept ului de vânătoare. Tipografia
ziarului Universul. București.
27. Nolan, R. 2002: Development Anthropology, Encou nters in the Real
World. Weswiew. Oxford: 1 x 225.
28. Okarma, H. 1984. The physical condition of red deer falling prey to the
wolf and lynx and harvested in the Carpathian Mount ains. Acta Theriologica 29:
283×290.
29. Olson, M. 1965. The logic of collective action. Harvard University Press.
Cambridge: 1 x 186.
30. Predoiu, G., Popa, M., Jurj, R., Vișan D. Sârbu G., Scurtu. M, 2002.
Cercetări privind managementul și conservarea râsul ui din România. Referat
științific final. ICAS București: 1 x 56.
31. Predoiu, G., Neguș, Ș, Negruțiu A., 2002: Norme pentru stabilirea și
determinarea efectivelor optime a speciilor de vâna t. Referat Științific Final. ICAS
București.
32. Predoiu, G., Negruțiu, A. 2002: Studiu privind verificarea cheilor de
bonitare pentru râs, lup, pisică sălbatică, cocoș d e munte și potârniche. ICAS
București.
33. Rotariu, T., Iluț, P. 1997. Ancheta sociologică și sondajul de opinie, teorie
și practică. Polirom. București: pag. 33, 139, 181 x 206.
34. Rurik, L., Macdonald D. W. 2003. Home range and habitat use of the kit
fox (Vulpes macrotis) in a prairie dog (Cynomys lud ovicianus) complex. x J.
Zoology, 259:1×5.
35. Sandu, D. 2003. Sociabilitatea în spațiul dezvo ltării: încredere, toleranță și
rețele sociale. Polirom. București: 1 x 286.

79 36. Sen, A., 2001. Development as Freedom. Oxford U niversity Press: 1 x 366.
104. Stahl, P., Vandel, J. x M. 1998b. Le lynx boreal. Artois, M., Maurin, H.,
eds. Encyclopedie des Carnivores de France. Malzevi lle. Societe francaise pour
l'etude et la protection des mammiferes (S.F.E.P.M. ): 1×65.
37. Thomas, C. D. 1990. What do real population dyn amics tell us about
minimum viable population sizes?. Conservation Biol ogy 4 (3): 324–327.
38. Ungurean, Ș. 2008: Sociologia Apusului de soare x o viziune lockeană
asupra momentului. Conferința de științe sociale Ac um.
39. Vasiliu, G. D., Decei, P. 1964: Über den Luchs in den rumänischen
Karpaten. Säugetierk. Mittl. 12: 155 x 183.
40. Zlate, M., Avram, E. 2005. Încrederea organizaț ională, câteva probleme
teoretice. Revista de Psihologie organizațională 2 x 3. Polirom. București: pag. 12 x
15.

80 ABSTRACT

The research is related to relevant topics concern ing the biology and basis for
lynx ( Lynx lynx Linnaeus 1758 ) management in Romanian conditions, both on local
(Brasov and Covasna counties) and national level. T hese research activities are
based on a multidisciplinary approach that uses kno wledge and research techniques
from biology, anatomy, GIS modelling, land use plan ning, biodiversity management
and sociology.
The results of the statistical analysis regarding craniometrical measurements of
lynxes from Romania, Russia (Altai) and Slovakia, l ed to the conclusion that the
average values of craniometrical variables measured for lynxes from Romania are
higher compared to the Slovakian lynxes but smaller compared to the Russian
(Altai) lynxes.
By performing an analysis of estimated annual numb er of lynxes in Romania
during the last 60 years, it was identified a certa in link between political, sociox
economical and lynx management issues. In order to implement a lynx management
on populational level, specific recommendations wer e formulated.
The GIS modelling related to lynx habitats fragmen tation have led to the
conclusion that in order to maintain the connectivi ty of lynx population in Romanian
Carpathians, there is a needed to preserve at least 1150 lynxes located over the
current distribution area from Romania. Also, the f ragmentation areas of high,
medium and low risks were identified and specific m easures for prevention and
reduction of lynx habitat fragmentation are propose d.
In order to provide a practical tool for lynx habi tats classification taking into
account Romanian conditions, it was elaborated a sy stem of characterization of lynx
habitats based on average values of specific indica tors from Romania and by using
the existing data from literature. This lynx habita ts characterization is linked to the
functional classification of the game management un its with lynxes, which are the
administrative units for managing wildlife species in Romania.
By using a qualitative analysis regarding the inst itutional framework related to
lynx (in particular) and biodiversity (in general) management in Brasov and
Covasna counties, the main areas of interest relate d to this institutional dialogue
were identified. Also, the research revealed the fa ct that the current dialogue is more
formal and is dominated by the institutional and le gislative issues but there are
problematic aspects related to species conservation and human dimension. In order
to minimise the impact of such problematic issues o n the institutional dialogue, a set
of measures and recommendations for the guidance an d implementation of such
dialogue are proposed.
The research based on quantitative analysis identi fied and evaluated the
attitudes and perceptions of local population towar ds lynx in specific areas located
in Brasov and Covasna counties. Despite of the fact that the lynx has a secondary
role in human – wildlife interactions, the local po pulation considers that the lynx has
the highest value as a symbol compared to wolves an d bears. Also compared to
these predator species, the local population accept ance towards lynx is higher.

CURRICULUM VITAE
Nume: PREDOIU
Prenume: George Eugeniu
Datași loculnașterii: 5 aprilie 1973 ,Brașov
Studii:
1987– 1991: Liceul "Dr. Ioan Meșotă" dinBrașov
1991– 1996: Universitatea Transilvania din Brașov,
Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere (studii
universitare, specializarea silvicultură)
1996– 1997: Universitatea Transilvania din Brașov,
Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere
(masterat, specializarea silvicultură)
Experiență
profesională:
1996– 2005
ICAS– Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice
(Brașov, România)
cercetător principal grd. III, manager de proiect
2005– 2009
WWF Programul Dunăre – Carpați(Viena, Austria)
administrator de proiect
2009– 2010
Universitatea Transilvania (Brașov, România)
cercetător principal grd. III, manager de proiect
2010– prezent
Comisia Europeană, Directoratul General Cercetare și
Inovare(Bruxelles, Belgia)
responsabil programe de cercetare și inovare
Alte informații
profesionale:
– 2005– prezent
expert IUCN ( International Union for Conservation of
Nature) Grupul de Experți pentru Urs
– 2007– prezent
punct național de contact al SCB (Society for
Conservation Biology)
– 2007– prezent
membru al fundației "Pro Ursus"

CURRICULUM VIT AE
Surname : PREDOIU
Name: George Eugeniu
Birth date and
location:5 aprilie 1973 ,Brașov
Education :
1987– 1991:High School "Dr. Ioan Meșotă" Brașov
1991– 1996: Universitatea Transilvania din Brașov,
Faculty of Silviculture and Forest Engi neering(graduate
diploma in silviculture )
1996– 1997: Universitatea Transilvania din Brașov,
Faculty of Silviculture and Forest Engineering (master
diploma in silviculture )
Professional
experience :
1996– 2005
ICAS–Forest Research and Managem ent Planning
Institute (Brașov, Romania)
Principal researcher, project manager
2005– 2009
WWFDanube– Carpathian Program (Viena, Austria)
Project administrative manager
2009– 2010
Universitatea Transilvania din Brașov (Romania)
Principal researcher, project manager
2010–ongoing
European Commission, Directorate General for
Research and Innovation (Bruxelles, Belgium)
Research program officer
Other professional
information :
– 2005– ongoing
Expert of IUCN (International Union for Conservati on
of Nature )– Bear Experts Group
– 2007– ongoing
National contact point for SCB (Society for
Conservation Biology)
– 2007– ongoing
Member of "Pro Ursus" Foundation