Dobrescu Theodor Laur 51d [630249]

CUPRINS
p2 1. Rezumat
p3 2. Istoric Unelte
p5 2.1. Unealta de scris
p10 3. Unealta și atributele ei
p10 3.1. Clasificarea uneltelor după funcțiune
p10 3.2. Comparație între uneltele pre- epocii industriale
cu cele post epocii industriale
p11 3.3. Empatia cu unealta și consumerismul
p14 3.4. Utilizatorul
p15 3.5. Intruitivitate si modul de utilizare.
p15 3.6. Etica utilizatorului
p16 3.7. Etica de proiectare a uneltei. Designerul ca utilizatori
p18 3.8. Uneltele transmise din generație în generație.
p18 3.9. Stylingul uneltelor.
p18 3.10. Materialul adecvat
p19 3.11. Unealta ambidextră
p20 3.12. Trusa de unelte → Formarea trusei → Unealta
multifuncțională
p23 4 Concluzie
p24 Bibliografie
1

Rezumat
Intenția lucrării este de a realizarea unui plan de idei și
criterii, pe care vor fi urmate în conceptualizarea și
realizarea proiectului de diplomă. Având la bază ideea
de clește, se va anializa istoria generală a uneltelor,
modul lor de utilizare, dezvoltarea lor în funcție de
tehnologie și materiale până în prezent, și partea
folozifico-socială a acestor intrumente. Nu se va
neglija factorul de multifuncționalitate a uneltei, a
uneltelor multifuncționale și a trusei, deoarece acesta
va fi principalul criteriu urmat în proiectul de diplomă.
Omul a transformat mediul lui înconjurător într-o
vastă cultură materială, și în consecință și pe el într-o
ființă civilizată, prin intermediul uneltelor și
modalităților de comunicare. Unelalta este o piesă, un
ansamblu de piese, dispozitiv acționat manual sau de
un mecanism, care servește pentru a efectua o operație
tehnică de prelucrare mecanică, de montare,
manevrare etc. Instrumentele care sunt utilizate în
anumite domenii sau activităti pot avea diferite
denumiri, cum ar fi „instrument“, „ustensilă“,
„masină“, „dispozitiv“ sau „aparat“. Setul de
instrumente necesare pentru a atinge un obiectiv este
„echipamentul“. Cunoașterea de metode de
construcție, obținere și utilizare de instrumente este
tehnologia. Însă unealta în esența ei este o extensie a omului. Ea
ne permit să ne materializăm gândurile, fiind primul
mediu de transpunere în realitate a ideilor. Prima
formă de relicvă a constructului mental, în cazul unui
designer este foaia de hârtie și creionul, reprezentând
cea mai scurtă cale a trasnpunerii unei idei în ceva
descriptiv. Creionul reprezintă acea extensie directă,
care nu cauzează intrazieri senzoriale care ar putea
perturba gândurile și paraliz a fluxul de idei.
Procesorul unui computer spre exemplu ar putea fi și
el comparat cu creierul uman însă aceste va avea la
rândul lui întârzierile aferente sistemului de care
aparține. De aceea alegerea uneltei potrivite pentru o
anumită sarcină este un criteriu extrem de important în
procesul de materializare a formelor.
Această lucrare descrie importanța uneltei în
realizarea mediului uman. Va fi necesară o clasificare
a diferitelor tipuri de unelte, și corelarea acestora cu
task-urile pentru care sunt menite, din punct de vedere
istoric istoric, și al culturilor diferite.

2

1. Istoric unelte
Modul în care omul folosește uneltele este probabil ceea ce diferențiază specia noastră de restul
ființelor vi. Se poate face o analiz ă cum acest concept a influențat evoluția noastră si evoluția
uneltelor definită de tehnologie, materiale si cultur ă.
Abilitatea arborelui uman genealogic de a crea și folosi unelte datează cu milioane de ani în
urmă. Cimpanzeii, cea mai apropiată rudă a omului din regnul animalelor și-a creat proprile
dispozitive pentru vânătoare, asemenea unor sulițe cu vârful ascuțit și alte dispozitive pentru a
săpa după furnici, sugerana că omul ar fi putut folosit unelte din lemn, acest lucru datând cu cca.
4 milioane de ani în urmă.
Geneza uneltelor de piatră datează cca. 2.6 milioane de ani în Ethiopia. Numit și Oldwan, acestea
include pietre mari folosite pentru operațiunea de batere, pietre de quartz sau flintă care erau
cioplite cu ajutorul altor pietre mai dure pentru a crea o muchie ascuțită. Din aceași perioadă se
pot exemplifica și folosirea oaselor de animale pentru anumite unelte mai fine(ace, lame, etc.)
Deci umanoizi din această vreme, deși bazat pe faptul că ave au creiere mai mici, cu mai puține
neuroconexiuni, reușe au să conceapă și să prelucreze mediul, pentru a-i oferi o funcțiune și să f ie
eficienți la tăierea pielii animalelor, tăierea cărnii de pe oase și spargerea oaselor pentru a ajunge
la măduva.
Astfel s-a extins tehnologiei pentru aproape un milion de ani. "Aceste metode erau probabil
foarte ad-hoc; dacă aveai nevoie de o unealtă, te foloseai de ce aveai în jur, pentru a-ți crea un
dispozitiv potrivit, îl foloseai, iar apoi îl lăsai în urmă" spune paleontologul Thomas Wynn de la
Universitatea din Colorado la Colorado Springs
Wynn mai spune că astfel de tehnologie este în general peste gama de activităti pe care le pot
face maimuțele. Intradevăr cimpanzeii din sălbăticiune se pot folosii de pietre ca simple unelte
pentru ciocănire, iar cimpanzeii ca maimuța bonobo pot fi învățați să cioplească piatră pentru a
face unelte cu suprafețe tăietoare. Aceste lucruri nu par să reprezinte mari salturi intelectuale.
Apariția uneltelor de piatră datează acum 2-3 milioane de ani, în Africa. Strămoșii noștri erau
supuși unei varietăți de habitate, de la păduri la câmpii, și astfel reușeau să își confectionzeze
unelte cu care puteau extrage mâncare dintr-o arie mai largă de zone.
Prima unealtă cu o formă bine definită inventată de om a fost toporul de mână, conform
descoperirilor arheologice de acum 1,5 milioane de ani în urmă. Pentru a concepe astfel de unelte
3

trebuia să-și imagineze forma și funcțiunea finală a obiectului. Primi oameni învățau acest lucru
de la alți membri ai societătii, prin imitație. Bineînțeles că uneltele erau inspirate din mediul în
care se aflau, și din experiență pe care o aveau cu acesta. Un ac era probabil inspirat din dinții
unui animal de pradă, sau a unei plante cu țepi, cu care omul a avut o experiență din care s-a
inspirat și a făcut legături mentale pentru a-l concepte. De asemenea ei învățau să-și adapteze,
modifice sau repare uneltele ca să le servească nevoilor. Din acest punct de vedere putem sesiza
primele semne de „empatie” cu obiectul. Dacă aceste unelte creșteau în copaci, probabil că ele
deveneau dispesabile iar omul nu mai era nevoit să își supună intelectul la conceptualizarea
obiectului, ci îi era simplu doar să le descopere funcția și să le folosească, și în același timp nu își
mai întreținea unealta. O ființă nu are nevoie de rațiune pentru a putea fi invătată să utilizeze
anumite obiecte, asemenea videourilor cu maimuțele, care descoperă spre exemplu că dacă
pedalezi o bicicletă, aceast a te propulsează înainte.
Capacitatea de a crea tehnologie a omului este una din principalele caracteristici care ne
diferențiază de animale.
Tehnolofie poate fi corelată cu istoria umanității. Bagajul de cunoștințe pe care l-am acumulat
ne-a ajutat să dezvoltăm și să explorăm lumea înconjurătoare. Artefactele care reprezintă
tehnologia sunt rezultate ale dezvolatrii economiei, culturii și societătii făcand parte din viață
noastră de zi cu zi.
Inovatile tehnologice sunt afectate și afectează societatea.
Lewis Morgan, Gerhard Lensky și Leslie White au definit progresul tehnologic ca principalul
factor care a dus la dezvoltarea civilizației umane.
Leslie White împarte dezvoltarea omului în 5 etape:
1. folosirea energiei propriilor
2. folosirea energiei animalele
3. folosirea energiei plantelor
4. folosirea resurselor naturale
5. folosirea energiei nucleare
Gerhard Lensky spunea că, cantitatea de informație și cunoștințe pe care o deține o socitate
determină cât de avansată este aceasta. El stabilește de asemenea patru etape ale dezvoltării
umane, definite prin capacitatea de a transmite informația.
4

1. informația transmisă prin gene
2. informația transmisă prin învăț ătură și experiență
3. informația transmisă prin semne și logică
4 .informația transmisă prin simboluri și limbaj
Aceste forme de transmitere a informației se traduc în avansul tehnologiei. Se va devia puțin de
la unealta de mână și se va explica mai în detaliu a 4-a cale de comunicare definită de Gerhard
Lensky, mai exact cea prin simbol (ustensila de scris).
2.1 Unealta de scris
Se scria cu bucăti șlefuite de piatră, os, metal, trestie, pene, etc. Instrumentele utilizate
depindeau strict de suprefetele pe care se scria: piatră, lut, frunze, lemn, ceară, papirus, hârtie
Primele instrumente de scris au fost descoperite în jurul anului 4000 î.Hr. Oamenii primitivi,
comunicau doar printr-un limbaj al semnelor și al gesturilor, ne având un alfabet. Insă aceștia se
foloseau de oase, bronz sau bucați de piatră pentru a realiza picturile rupestre sau simboluri pe
suprafețe de piatră.
Cea mai veche formă de scriere în lut a fost găsită în Mesopotamia aproximativ în anul 3000
î.Hr.. Oamenii foloseau un băț din trestie ascuțit pentru a scrie pe o tăbliț ă din lut care inițial nu
era uscată. Pentru argilă, care se pute a sparge mai ușor scribii se foloseau de o trestie cu capul de
formă pătrată.
În China se utiliza aproximativ acum 2000 de ani î.Hr. un instrument de scris din bronz similar
cu cel pe care îl vor utiliza romanii mai târziu pentru scrierea pe frunze. Acest instument de scris
era precum un creion cu gumă de șters. Avea un capăt ascuțit iar în celălalt capăt avea o mică
lamă cu care erau răzuite suprafețele netede ale frunzei. După ce se inscripționa literele, se turna
cerneală pentru a crea un contrast carea permitea citirea mai usoară.
În acest caz putem sesiza intenția omului de a integra într-o singur ă unealtă, doua funcțiuni de
care avea nevoie rezultând astfel o forma de dispozitiv multifuncțional.
5

Scribii romani au utilizat mai multe secole la rând tăblițe din lemn acoperite cu ceară pentru a
scrie. Aceștia foloseau o unealt ă subtire, cu un vârf pentru scris iar la celălalt capăt era o zona
plană pentru a putea sterge textul, netezind cearaimg.1. Și acest dispozitiv poate fi considerat o
multifuncțională.
img.1. Stilusuri Muzeul Romano-Germanic, Köln (Germania), 2010.( http://j.poitou.free.fr/pro/img-p/tkn/tabula.html – 03.2017)
În egiptul antic cca. 3000 î.Hr., se folosea papirulsul ca suprafața de scris. Ustensilul era un stilus
confecționat dintr-o bucată de trestie care era tăiat ă oblic la un capăt pentru a permite cernelii s ă
curgă. Această metodă era atât de eficientă încât romanii și grecii au adoptat-o.
În Est hartia a devenit deja disponibila, se utiliza un dispozitiv precum pensula, cu păr de animal.
Forma pensulei era una conic ă, subțire la vârf și groasă la bază, permițând realizarea unor linii
atât groase cât și subțiri. Astfel scrisul în China se transformă în arta caligrafică.
Acest exemplu conturaz ă cum unealta, prin concepția ei fizică involuntară, poate naște noi
tehnici de reprezentare și prelucrare.
Papirusul este utilizat și el în Europa, însă cererea era foarte mare încât oamenii au dezvoltat alte
suprafețe pe care sa scria. Din pielea animală, pregătită într-un mod corespunzător se pute obține
pergament sau velin ă. Aducea avantajul de a pute fi curățat mai apoi de cerneala și reutilizat. Se
folosea în al treilea secol î.Hr., dar devine o metod ă mult mai des utilizat ă mai târziu. În epoca
medievala, scribi foloseau o serie de ustensile pentru a prelucra și inscripționa pergamentul. Se
utilizau dispozitive confecționate din os cu vârf metalic sau plub pentru a marca marginile iar
apoi se foloseau de diferite tipuri de stilusuri, din pene sau trestie pentru a scrie.
În timp ce materialul pe care se scria devenea prin prelucrarea lui mult mai rafinat, așa și
ustensilele pentru scris avasează.
6

Penițele încep să fie confecționate din metal. Avantajul era c ă nu mai trebuiau fi ascuțite regulat,
ca cele din pana, iar prin forma lor transferul de cerneal ă era mult mai bine controlat, ne mai
fiind nevoie să inmoi atât de des penița. Dezavantajul însă era c ă în timp, aceste penițe corodau
de la acizii din cerneal ă, și deveneau greu de utilizat. Acestea au fost imbunătățite în timp, unele
penițe fiind făcute din sticl ă suflată.
Iată un exemplu cum avansurile tehnice într-un domeniu, determina u avansul tehnic al uneltei și
adaptarea acesteia la cerințele de actualitate. Oamanii luau parte la un proces „Trial&Error” care
îi determina să facă acești pași către dezvoltarea și imbunătățirea peniței.
Aceste ustensile au fost folosite până în 1800, când au fost inventate stilourile cu rezervor. Au
existat multe prototipuri însă cel care a obținut patentul, a fost românul Petrache Poenaru. Acesta
și-a înregistrat creația la Guvernul Francez în anul 1827. Noul stilou permitea astfel scrierea fără
a mai avea problema alimentării peniței. Ca și consecință și modul de a scrie devine mult mai
fluent și natural.
Mai târziu apare pixul cu bil ă, bine cunsocut astăzi. Deși primele exemplare au fost patentate în
1888, acestea nu au fost comercializate. Abia în 1940 László și György Bíró împreună cu amicul
lor Juan Jorge Meyne au patentat pixul în Marea Britanie iar apoi în Argentina.
Când acestea au fost introduse pe piața merican ă, deja din prima zi au fost vândute aproximativ
10.000 de pixuri la magazinul Gimbel, în New York, la 29 octombrie 1945.
Urmând firul narativ al stiloului, putem analiza procesul unui dispozitiv, care urmărește o nevoie
primară, și a cărei forme primare, simple nu a avut mari schimbări, fiind infuențată doar de
partea tehnică, având eventuale intervenții de styling.
–
Revenind la epoca de piatr ă, oamnii își petreceau zilele în scopul vânătorii, preparării alimentelor
și supraviețuirii, uneltele predominante din aceast ă perioadă fiind ustensilele din piatra, focul și
imbrăcămintea. În epoca de piatră târzie și Neolitic se dezvolt ă dispozitive folosite la vânătoare
și la agricultură. Nu există suficente indicii pentru a descrie mai bine perioada Paleoleiticului,
dar se pot remarca fosilele și picturile rupestre din peșteri care reprezentau o form ă de artă.
După marile migrații, oamenii devin sedentari, iar obiectele din lut(vase, ulcele), obiecte care nu
puteau fi transportate, deoarece se spărgeau, devin obișnuite în „ gospodăria” de atunci. Acestea
erau folosite pentru gătiti și depozitat alimente.
7

Cele mai vechi ustensile din lut provin din Japonia în urma cu 12.000 de ani. În Africa și
Orientul Mijlociu, cca. 8.000 de ani în urm ă sunt dezvoltate noi tehnici de olărit iar tehnologia de
modelare și pictare a vaselor se răspândește până în Europa și alte colțuri ale lumii.
Tehnologia din epoca bronzului aduce mari schimbări în agricultură, domesticirea animalelor și
așezarea permanent ă a omului. Acest factor permite studierea materialelor și aduce noi
posibilități de dezvoltare a cuprului și a bronzului pentru a crea noi unelte mai performante.
Epoca de fier, stabilește punctul de inflexiune când obiectele nu mai erau prelucrate prin așchiere
ci erau topite și lovite cu piatra pentru a obține forma dorită. Această epocă reprezintă ultima
mare perioadă dinaintea dezvoltării scrisului.
Odată cu tehnologia se dezvoltă și civilizațiile. Egiptenii inventeaz ă și utilizează mașini simple
pe care le foloseau în constructii. Rampa este unul din aceste exemple, utilizat pentru a căra
încărcături mari la un alt nivel fata de cel al solului cu ajutorul unor elemente rulante. Civilizațile
situate în zone bogate cu resurese naturale, precum Valea Indusului a ajuns la un nivel tehnologic
destul de avasat pentru a- și construi instalații sanitare. Chinezii descoper ă o serie de dispozitive,
ca detectorul seismic, chibriturile, hârtia, elicia și altele.
Primele „calculatoare”, care erau niște dispozitive de numărare/contorizare folosite în mediul
economic pentru a număra și a face statistici, sunt realizate de Incașii din America de Sud.
Erau folosite sfori, pe care se făceau noduri. În funcție de poziția și culoarea nodurilor, se
stabilea o reprezentare a diferitelor categorii de informație.
Oamenii dezvoltă un simt de a recunoaște, aminti și prezice lucruri și un dar al gândirii abstracte.
Aceștia crează limbajul numerar și sistematici. După ce învața s ă construiască ferme și să are
pământul, se stabilesc în comunități stabile, făcând posibil ă specilizarea lor în diferite domenii,
lucru care acceleraz ă evoluția inovației și a tehnicii.
Uneltele de țesut au apărut mult mai devreme, în urma cu 27.000 de ani, însă acum 5-10.000 de
ani fermierii încep s ă producă lână și bumbac.
Această discrepanta de timp între material și tehnologie sau tehnologie și material se poate sesiza
și în industria actual ă. Astăzi sunt descoperite numeroase materiale perfromante, care ar putut fi
utilizate în proiectarea unor unelte mai vechi, oferindu-le o performanță sporita. Factorul timp
joacă și el un rol în proiectare, iar adesea unele concepte futuristice nu trebuie ignorate, pentru ca
ele să poată fi reluate când apare un eventual material sau tehnologie potrivita.
8

Majoritatea animalelor nu au abilitatea de a folosi unelte. Exist ă totuși niște specii care o fac, dar
acestea iau obiecte deja găsite în natura și le folosesc ca unealt ă. Există puține animale care
confecționează unelte din multiple obiecte, ocazional modificându-le. Abilitatea acestora de a
concepe și planifica este limitat ă, nereușind să creeze obiecte din materiale diferite.
Oamenii, pe de altă parte, față de alte specii sunt adaptabili, având capacitatea de a crea unelte și
tehnologii aproape în orice situație. Omul modern poate improviza și confecționa unelte din
diverse materiale. Într-un scenariu de supraviețuire, omul are o mai mare șansa de a dainui. Omul
poate construi mașinării complexe din multiple componente și sisteme. Utilizând limbajul și
scrierea, putem documenta și descrie tehnicile acumulate, pentru a fi lăsate următoarelor
generații, pentru ca acestea s ă poată aduce îmbunătățiri și să ajute procesul de dezvoltare a
umanității.
Omul credea acum câteva zeci de ani c ă este singura ființa de pe planeta care folosește unealta.
Ceea ce ne diferențiază însă de animale este modul în care folosim uneltele, care este cu
certitudine unic. Capacitatea de a gândi simbolic și conceptual ne permite s ă materializăm unelte
și tehnologii, pentru a ne servi pe termen lung.
Unealta devine în acest caz mai mult decât o extensie a corpului și ajung e să ne clădească mediul
și societatea în care trăim.
9

3. Unealta și atributele ei
3.1. Clasificarea uneltelor după funcțiune

-unelte cu muchie tăietoare (ex: cuțit, rindea, cutter)
-unelte de mișcare a obiectelor (ex: clește, șurubelniță)
-unelte care decreta reacții chimice (ex: brichetă)
-instrumente de măsurare, orientare și percepție (ex: rigla, șubler, GPS)
-unelte de formare (ex: matrițe)
-intrumente de fixare (ex: mașină de sudura, pistol de nituri, pistol de lipit)
-unelte de manipularea datelor și a informației (ex: calculator)
-mașini-unelte simple (ex: scripete, roată, planul înclinat)
Orice altă formă de unealtă mai complexă, spre exemplu ceasul include două sau mai multe
funcțiuni.
3.2. Comparație între uneltele pre- epocii industriale cu cele post epocii industriale
Industrializarea a semnificat un mare punct de infelxiune în producția uneltelor. Astfel astăzi
există cele 2 căi de matreializare a uneltelor, cea industrială și ce de manufactură. Prima unealtă
a omului a fost piatra, o unealtă crată de natură și utilizată de om în diferite scopuri. Aceste pietre
erau prelucrate de om, luând diferite forme după nevoile dorite. Piatra putea fi astfel prelucrată
pentru a avea o muchie tăietoare care era folosită pentru vânătoare. Însăși omul își costumiza
uneltele pentru nevoile personale.
Unealta devine astfel una dintre obiectele principale în tolba omului, care slujea lipsurilor lui
fizice, fiind ispirata din extensile fizice înnăscute a animalelor.
Conștiința, spirtulualitate, atribite care ne diferenteaza de animale, au determinat customizarea
uneltelor în obiecte personalizate. Sabile aveau mânere individualizate, cu detalii care semnificau
statutul personei în societate.
Se spune că un meșter bun își crează singur uneltele. Fiecare individ are modul și tehnică
personală de utilizare a diferitelor uneltele. Modul de apucare a unui clește este diferit de la om
la om. Probabil că doi meșteri folosesc același clește pentru diferite operațiuni. Cleștele poate fi
astfel adaptat operațiunilor sau își poate păstra aceeași formă deoarece utilizatorul s-a obișnuit cu
acea operațiune care chiar dacă în unele situații devine mai complicată, nu dorește o reformatare
a structurii primare a obiectului.
10

Obișnuința și expertiza pe care a dobândit-o, nu îl determină să dorească o altă formă mai
eficientă, prezentând-ui o complicație în utilizarea ei, datorită procesului de acomodare cu
noutatea. Uneltei i se pot asocia și elemente decorative img 2. care o personalizează și îi da un
caracter individual astfel creindu-se o empatie cu utlizatorul.
img 2. Cuțit piele personalizat – confecționat de JMarvels, atelier Orlățeanu, februarie 2017

Multitudinea de obtiuni, limitează însă obtiunile de alegere a unei unelte. Dacă avem 10 variante
de clești pentru elecrician, este extrem de greu să selectăm unul personificat. Având o singură
obtiune, meșterul reușește să folosească acea unelta cu o eficiență maximă fără a fi bântuit de
gândul că „cealalta era mai buna”. Longevitatea de viață a cleștelui reprezintă și ea un factor
important.
Uneltei nu îi trebuie asociat o durată de viață scurtă, sau să fie caracterizată ca o consumabilă.
Bineînțeles că aceste criterii nu pot fi îndeplinite din cauza restrictilor tehnologice. Totul are o
moarte, însă acesta trebuie să fie pe cât posibil intraziata prin execuția justă și etică a uneltei.
Unele componente ale uneltei pot fi consumabile. Lamele unei foarfeci se uzează după multiple
utilizări. Există astfel 2 variante de a putea utiliza foarfeca la eficiența ei maximă, fie prin
reascutirea suprafețelor tăietoare, fie prin înlocuirea acestora într-un anumit mod. În nici un caz
foarfeca nu trebuie considerată consumabilă. Însă utilizatorul nu este obligat să cunoască modul
de ascuțire a aceste foarfeci de aceea livrarea unor lame înlocuitoare este indicată. Partea de bază
nu trebie să fie nici ea dispensabilă(punctul de articulație și mânerul) deoarece aceasta nu este
supusă uzurii. Se poate asfel împărții unealta în partea activă și partea pasivă. Acea parte pasivă
se poate strică și ea, ceea ce duce la înlocuirea întregului dispozitiv, dar acest lucru trebuie să se
întâmple doar la utilizarea incorectă a dispozitivului.
11

Însă majoritatea socitatii contemporane consumeriste nu sesizează problemele de mediu și nu își
întreține uneltele, rezultând la înlocuirea acestora regulat. Astfel la proiectarea uneltei, unul
dintre cele mai importante criterii ar fi acela de a nu oferi, pe cât posibil, un consmabil, ci de a
oferii posibilitatea clientului de aș-și întreține cât mai ușor unealta. Un croitor nu poate fi obligat
să cunoască tehnica și să posede unelte pentru ascuțirea foarfecii. Proiectantul va avea
responsabilitatea etică de a-i livra un produs care îi oferă posibilitatea intuitivă de a o întreține.
Astfel unealta va avea o durată de viață lungă și va deveni și una presonalizata prin uzură
tehnică. Fiecare astfel de foarfeaca se va uza diferit în funcie de utilizator. Foarfeca devine atunci
un obiect personal, se va atașa sufletește de posesor, acesta fiind determinta să o mențină în bună
stare funcțională. Așadar prin proiectarea de unelte trebuie folosită o cale intuitivă de educare a
utilizatorului.
3.3. Empatia cu unealta și consumerismul
Din fiecare trusa a unui mester, acesta va avea acea unealta, adeseori aceea pe care o foloseste
cel mai des, cu care empatizeaza si care devine unealta lui preferata. Aceasta poate fi supusa la
customizarea ei, decoratiunea ei(vopsire, atasarea unui breloc simbolic), accesorizarea ei(manere
mai eficiente), si depozitarea ei intr-un loc diferit fata de restul uneltelor. Aceasta empatizare cu
un obiect des utilizat, grija si atentia acordata ii da uneltei o personalitate, “dezobiectizand-o”.
“Dragostea” pentru obiect duce automat la aprecierea fiecarui detaliu si aspect estetic-o tehnic a
uneltei.
Putem sesiză o diferență în proiectarea actuală de unelte față de cea de acum cca 30-40 de ani și
mai vechi. Uneltele de azi sunt adeseori proiectate la limita inferioară a rezistenței și eficienței
acestora. Se poate spune că ele sunt mai "ecofriendly", dar modul lor de proiectare determină un
număr de producite mult mai ridicat care defapt nu e "ecofriendly”, iar folosirea unor materiale
mai rare și un proces tehnic mai eficient ar fi fost mult mai "ecofriendly", deoarece durată uneltei
de viață devenea considerabil mai mare, iar unealta nu mai devenea o consumabilă.

Acest tip de consumerism începe să rupă empatizarea cu unealtă iar utilizatorul neglijează acești
factori. Probabil că un pielar ajunge în prezent să folosească un cutter de producție indrustirala în
locul unui cuțit specializat. În sine uneltele rezolvă în egală măsură aceași sarcină fără o diferență
foarte mare în calitatea de execuție.
12

Însă încet încet acest lucru poate duce la dispariția unor dispozitive de pe piață sau la dispariția
nevoii meșterului de a-și creă sau întreține uneltele. Un cutter produs industial este ieftin și
dispensabil iar utilizatorul poate ușor renunță la acea unealtă “de calitate”.
Automatizarea în producție elimină și ea nevoia unor unor unelte, care nu se mai fabrică în
prezent. Imprimata 3d care a ajuns în prezent să poată să se autoreproduca fără prea multă
intervenție umană duce către dispariția meșteșugurilor și uneltelor aferente și crează noi
marcotrenduri.
Omul contemporan dorește că fiecare produs să vină de-a gata(ex: fast food). Trăim astfel într-o
societate în care factorul finanicar ar putea rezolva orice nevoie personală chiar și în cazul unui
meșter. Acesta se poate folosi de subansambluri produse industrial, livrate distribuite pe piață
modniala, eliminând astfel unicitatea produsului rezultat.
Totuși această problemă poate fi rezolvată prin modularizarea anumitor unelte și produse.
Împărțirea lor în două sau mai multe module, cel de bază(șasiul) și partea activă sau cea
modulară.
Armata americană a semnat în 2016 un contract cu SIG arms, pentru integrarea unui nou model
de pistol în programul forțelor speciale. Așadar a rezultat pistolul SIG p320 care are la bază
mecanismul, șasiul de bază, slideul, și calibrul. Fiecare soldat își poate alage componentele
preferate pentru a-și crea o platformă potrivită scenariului și a stilului personal de tragere.
Același lucru se încearcă și în industria telefonului mobil, unde Motorola a încercat să finanțeze
proiectul unui telefon modular, fiecare beneficiar având posibilitatea să își aleagă diferite
componente după preferințele personale, ne mai fiind nevoit să achiziționeze platforme cu funcții
de care nu are nevoie.
Acest lucru poate fi aplicat și în producția de unelte pentru că fiecare utilizator să aibă obtiunea
de a alege cea mai bună combinație de produse.
Aici intervine standardizarea unor sisteme. Cel mai potrivit exemplu ar fi șurubelniță cu biți Img 3..
Această are o parte principală, mânerul, și o parte activă, bitul în sine. Biți pot fi produși de alți
producători, și să fie incluși în seturi diferite.
Img 3. șurubelniță cu biti – http://www.wihatoolsus.com/ – 02.2017
13

Însă această modularizale se află în contradicție cu unealta nemodulara. Un utilizator care
lucrează regulat cu șurubelnițe în cruce, probabil că va alege mai multe șurubelnițe fixe cu un
singur capăt în locul unui set de șurubelnițe cu biți, șurubelnița clasică având posibilitatea de a fi
utilizată în zone mai puțin accesibile. Desigur acesta nu e singurul factor.
Ca urmare utilizatorii pot fi împărțiți în două clase principale:
-utilizatorul specializat
-utilizatorul domestic

Așa cum utilizatorul specializat preferă să aleagă surbulenita clasică, așa cel domestic va preferă
șurubelnița cu biți, din cauza costului mai scăzut și a multiplelor posibilități pe care i le oferă o
surbubelnita cu biți. “Nu ști niciodată când ai nevoie de un cap torx!”.
3.4. Utilizatorul
Unealta are întotdeauna un stăpân care o manevrează și îi oferă un scop. Chiar dacă dispozitivele
și uneltele contemporane, sunt automatizate, ele au la bază lor factorul uman.
Utilizatorul joacă rolul de regizor, dând câte un rol fiecărui protagonist(unealta) pentru a crea o
poveste. Însă modul de utilizare a acestor dispozitive este diferit de la om la om. Formă intuitivă
și modul de manevrare a unei uneltei pare bine definită. Totuși depinzând de operațiunea pe care
o va realiza și stilul de lucru al omului, modul de utilizare va fi alterat, fiind născocite noi căi de
a apuca un clește, pentru anumite sarcini. Bineînțeles că exista un “manual de intructiuni” al
uneltelor și a modul lor de folosire, general valabil și de bun simț; nu vom bate un cui cu cleștele.
Factorul uman dictează ergonomia uneltei. Standardele ergonomice nu corespund întotdeauna
tuturor consumatorilor, spre exemplu un meșter are mână prea mică pentru un anumit tip de
clește și este nevoit să se folosească de ambele mâini. Beneficiarul de astăzi are intenția de a
critica fiecare defect ergonomic care nu i se potrivește chiar dacă altuia i se pare “perfect”,
considerând în acest caz că ambi au aceleași proprietăti fizice. Intreabrea este dacă producătorul
trebuie să analizeze în întregime fiecare stil de lucru pentru a include în proiectarea acestor
dispozitive, toate variantele de utilizare.
Răspunsul, este „nu”. Acele standarde de proiectare trebuiesc respectate, insă intrarea în detalii
care au aferente strict personale este greșită.
14

Cum este menționat mai sus, stăpanirea uneltei și empatia cu aceasta, trebuie să fie unul dintre
principale puncte în „manualul de instructiuni”. Omul incearcă adesea să adapteze mediul după
nevoile lui personale, uitând că defapt el s-a adaptat acestuia. Dacă ceva nu functionzeaza așa
cum ne așteptăm (influențați adeseori de media; de ușurință cu care alții își stăpanesc
meșteșugul) ne creem iluzia că unealta nu e bună din cauza unui design „lipsit de calitate”.
Factorul empatic determină utilizatorul să se folosească de unealtă în cel mai eficient mod
posibil.
3.5. Intruitivitate si modul de utilizare.
Uneltele trebuie să fie intruitive și și modul lor de întreținere trebuie să fie intuitiv. Un clește, la
oră actuală nu poate fi făcut dintr-un matreial care nu corodează, deoarece acesta nu are
rezistența tehnică necesară. Așadar utilizatorul trebuie să aibă în vedere, întreținerea uneltei și
atenția de a o depozita în locuri unde nu poate ruginii. Un manual de instrucțiuni poate fi oferit
împreună cu unealta. Modul de utilizare trebuie să fie și el unul intuitiv, în așa fel încât
utilizatorul să nu bată cuie cu un clește, deoarce acel dispozitiv nu este proiectat pentru astfel de
operațiuni. Invenția capului philips de surbubelnita este un exemplu foarte bun care prezintă o
formă intuitivă de a ultiliza dispozitivul. Prin formă să determină utilizatorul să nu folosească alt
fel de cap de surbulenita pentru a dessurbua un șurub cu profil în cruce.
3.6. Etica utilizatorului
Etica utilizatorului poate fi impusă prin certificatul de garanție care trebuie să specifice faptul
că, dacă produsul este utilizat în mod greșit reparația sau înlocuirea lui să nu mai fie posibilă. O
luga durată de viață a unui obiect joacă un mare lor în determinarea utilizatorului de a-și întreține
unealta.
15

3.7. Etica de proiectare a uneltei. Designerul ca utilizatori
Un bun designer care urmează să proiecteze un obiect, trebie să ia în cosniderare toți acești
factori și în acelsi timp să își formeze un minim de experiență cu acel produs deja existent, și să
cunoască în întregime domeniul acestuia de utilizare, pentru a livra pe piață un produs bun.
Schiul, spre exemplu, este cel mai cunoscut și practicat dintre sporturile de iarnă. El se rezumă la
două fâșii de material legate de fiecare picior și două bețe ajutătoare. Un concept extrem de
simplu însă de o
anvergură surprinzătoare. Totuși acest produs nu e doar un simplu articol de raft, ci el a devine
un mod de viață pentru pasionații acestui sport. Orice produs, care poate deveni ceva mai mult
decât o simplă unealtă, trebuie proiectat "cu suflet".

Schiul a trecut printr-o sumedenie de curente și a reușit să cucerească un număr formidabil de
practicanți, iubitori și pasionați. Dar ce este schiul defapt. Pentru unii înseamnă un hobby, pentru
alți o modă și un mijloc de a-și arată statutul social, unii îl practica că o profesie iar alții îl văd că
un mod de viață. Un schior în adevăratul sens al cuvântului este cel care schiază munții fără a
depinde foarte mult de confortul stațiunilor și de zăpada tasată. Cel care eploreaza și domină
versanții. Cel care este mai mult decât doar un simplu schiori, ci și meteorolog desăvârșiți,
salvamont, montanier și alpinist.

Există o varietate de timpuri de schiuri. Pentru schi fond, pentru sărituri și pentru schi alpin
căruia i se ordonează schiurile pentru viteză, slalom, park, all mountain, powder. Firmele bine
cunoscute ca Rossignol, Fisher, Atomic, Nordica, V olkl, etc. au creat produse pentru satisfacerea
nevoii "atletului", dar din cauza tradiționalismului și a renumelui nu au reușit să tină pasul cu
evoluția schiului.

Compania Armada img 4. este o idee care a eclozat dintr-o discuție, între unii dintre cei mai buni
schiori din lume, care și-au dorit să creeze o întreprindere independența de ideile și prejudecățile
industriei. Au dorit să creeze un produs pentru schiori făcut și gândit de schiori. Astfel a rezultat
o serie de modele care au revoluționat industria, alte companii fiind obligate să reproducă ideile
pentru a răspunde cerințelor pieței. Produsele proiectate de ei sunt extrem de ușoare și rezistente
în timp.
16

Însă pentru a utiliza acest schi trebuie experiență în domeniu. Nu este un schi pe care se învață și
nici un schi vizoriu. Este un produs cu care trebuie explorat orice teren acoperit de zăpada, de la
părțile din stațiunile montane amenajate până la versanții și pădurile proaspăt înzăpezite, pentru a
obține satisfacție totală. Un bun schior va rupe ritmul sec și monoton al slalomului pe părțile
aglomerate. El va explora fiecare dâmb, hop, adâncitură, porțiune înghețată, zonă de zăpada
nebatucita, exploatând astfel toate posiblitatile pe care i le oferă produsul.

Grafica nu este acel desen formal, stereotipic reprezentat de un fulger și logo-ul firmei sau o
serie de linii care dau impresia de viteză, ci reflectă o imagine fie eleganță cu motive discrete
care imaginează sufletul acestui sport, fie figuri jucăușe care descriu fericirea și satisfacția pe
care o are atletul coborând domeniul montan.

Este așadar un schi proiectat de un schior care în acest caz devine designer. Un astfel de produs,
care trebuie să fie executat conform cerințelor atletului nu poate fi proiectat de cineva care nu
este investiti în acest sport, care nu iubește acest sport, care doar s-a documentat. Nu se poate
gândi un ciocan fără să a bate 1000 de cuie înainte. Fiecare milimetru este proiectat după un
simț, acel simț al atletului care cunoaște cu exactitate fiecare detaliu al "mării albe" și găsește
soluții pentru a crea acea "unealtă perfectă". Producătorul și industria poate oferii eventuale
soluții.
Bineințeles ca în acest caz angajamentul proiectantului este în proportie de 100%. Nu este posibil
în orice domeniu să fie indeplinite toate cerintele pieței, însă se poate tinde prin conceptul de
etica și responsabilitate spre acel procentaj de 100%.
img 4. schiuri Armada JJ 's – http://armadaskis.com/ – ianuarie 2017
17

3.8. Uneltele transmise din generație în generație

O unealtă bună poate fi transmisă din generație în generație, aceasta impersonand experiență
utlizatorilor, și anumite particularități în utilizare, acestea fiind și ele transmise din generație în
generație. Unealtă este o formă de comnuicare nonverbală. Acesta crează narațiunea fizică a
umanității materializând mediul artificial creat de om.

3.9. Stylingul uneltelor

Fierul de călcat este supus operațiunii de styling după ce formă lui primară a fost definită. Astfel
unele unelte pot fi introduse în acea clasă a obiectelor care au o funcțiune predefinită iar învelișul
lor necesită o operațiune de styling pentru a se potrivi în anumite proiecte de amenajare de
interior. Ex: Mașina de spălat, mașina spălat vase, robot de bucătărie, ustensile de bucătărie. etc.

3.10. Materialul adecvat

Producția uneltelor depinde strict de tehnologia existentă. De multe ori materilalele necesare
create pentru o unealtă sunt strict concepute pentru o unealtă specifică. Materialul general utilizat
în cheile fixe este chrom vanadium. Bineînțeles aici intervine și tratamentul termic aferent
acestui metal. Se pot efectua tratamente mai elaborate pentru o duritate mai mare dar numai în
cazul în care este nevoie. Acest material poate fi utilizat și la producția altor unelte. După ce
produsul trece prin testul de stres inițial, urmând astfel o analiză a formei și a materialului
folosit, reprezentat adeseori de un grafic, se pot face modificări, fie prin modificarea
componenței chimice a metalului, fie prin oferirea altui tratament termic sau ajustarea formei
pentru eficientizarea procesului. Toate aceste lucruri sunt elemente extrem de importante în
proiectarea uneltei.
Soluții și materiale experimentale din mediul R&D (Research and Development) sunt adeseori
folosite în proiectarea și execuția uneltelor. O unealtă poate fi mai performantă nu doar prin
redesign, ci și păstrându-și formă primară dar utilizând un material mai performant. Cea mai
răspândită unealtă în vaste domenii ar fi cuțitul, care este folosit fie în domeniul culinar, în
domeniul prelucrării lemnului, la vânătoare, în armată, etc. Formă lui primară nu a avut
schimbări drastice dealungul timpului. El constă din două elemente de bază, partea tăietoare și
18

mânerul.
Acestea depind de domeniul de utilizare. Un cuțit de bucătărie universal are o lamă lungă, subțire
de formă unui cap de sulița și un mâner ergonomic, pe când un cuțit de vânătoare trebuie să aibă
o lamă mai scurtă dar mai groasă de formă unui mâner adecvat multiplelor sarcini pe care le-ar
putea întâlni un vânător. Până și materialul diferă, iar în prezent există pe piață aliaje incluse în
clasă de oteluiri inoxidabile care au diferite caracteristici. Două exemple ar fi oțelul M4 și oțelul
M390 care fac parte din 2 clase diferite. M4 are o compoziție chimică extrem de rezistentă la
coroziune însă nu poate fi tratat termic la un HRC mai mare de 56, și are o capacitate de a păstra
o muchie tăietoare scăzute. M390 este un oțel considerat super-oțel, obținut prin metalurgie-
pudră, și are o rezistentă la coroziune mai scăzute că M4 dar poate fi trata termic la HRC de 61-
64 și are o capacitate de a-și păstra muchia tăietoare foarte mare.
Caracteristicile fizico-chimice a acestor 2 tipuri de oțel determină domeniul de utilizare în
producția unui cuțit. Nu voi folosi M390 pentru un cuțit de bucătărie, deoarece riscă să prezinte
rugină așa cum nu voi folosi M4 pentru un cuțit supus unor activități solicitante care pot
deteriora lama.
Tipul de material va fi strict dependența și de forma uneltei. Unele materiale pot fi supuse
anumitor procese, spre exemplu de turnare iar altele trebuie să fie prelucrate prin așchiere, proces
care dupreaza și costă mai mult. Pentru a eficientiza calitatea generală a unei unelte, dependența
de preț, mediu, utilizator, etc. se va ține cont de aceste criterii.
3.11. Unealta ambidextr ă
Avantajul uneltei făcută de meșter, este că este creată pentru un singur individ, și customizata
după nevoile acestuia. Însă în epoca consumerista, unde produsul de masă este la putere, este
neglijată de multe ori proiectarea uneltelor pentru cei care folosesc mână stânga că mână
dominantă, așadar aceștia sunt nevoiți să-și adapteze modul și tehnică de lucru după unealtă.
Multe societăți au forțat utilizarea mâinii drepte că mâna domintanta din simplu fapt că
majoritatea era dreptace, așadar dictând și forma dispozitivelor de mână.

Există 3 căi de abordare pentru rezolvarea acestei probleme:
1. proiectarea unei unelte ambidextre
2. proiectarea unei unelte modulare care poate fi adaptată de utilizator în funcție de preferințele
acestuia
19

3. proiectarea a două variante de unelte în funcție de mână dominantă.
Obicetele care au o axă de simetrie pot fi adaptate ușor pentru a fi ambidextre însă problemă
intrevine la dispozitivele care nu pot fi proiectate în acest mod.
Așadar se va ține cont de aceste criterii iar în producție vor intervenii și factorii, materie prima-
cost-timp care vor manevra considerabil conceptul.
3.12. Trusa de unelte → Formarea trusei → Unealta multifuncțională
Un tâmplar are în atelier o multitudine de dălți și dispozitive de prelucrare a lemnului. Acestea
formează tolba lui utilitară. Dar acest tâmplar poate fi specializat pe crearea unor obiecte din
lemn mai simple sau poate aplica tehnici de sculptură în lemn pentru decorațiune sau și pentru
diferite mecanisme.
Astfel această “tolb ă de unelte” va diferi în funcție de specializarea meșterului. Uneltele pot fi
executate personal, obținute pe piață confectilor de unelte sau făcute la comandă, alcătuind astfel
un amalgam versatil de diferite unelte, un amalgam “multicolor”. Fiecare meșter va avea colecția
lui de unelte unică, personală și că urmare personalizată.

Proiectanții de unelte au sesizat că în anumite domenii se poate realiză o astfel de tolba de
unelte, general valabilă, care îi îndeplinește utilizatorului nevoile în domeniul aferent. Trusă
pentru interventi de reparație la mașină, înaintea apariției subansablelor, conținea toate uneltele
necesare pentru a efectua aceste procese, fiind stocate într-o cutie care încăpea în portbagajul
autovehiculului.
Aceste truse sunt furnizate de producători și sunt specializate pe anumite domenii.

Totuși unele unelte primare sunt voluminoase, grele și greu de transportat în unele cazuri. Astfel
forma unor dispozitive începe gradual să se schimbe și să se îndrepte spre exemplu către
domeniul bicicletei. O trusă de reparație pentru bicileta conține chei fixe mai compacte și ușoare,
astfel mai ușor de depozitat într-o borsetă, care poate fi ușor atașată la bicicletă și care nu
incomodează mersul. Aceste noi dispozitive rezultate au adeseori dezavantajul, de a nu fi la fel
de eficiente că echivalentul lor, însă portabilitatea este în acest caz un criteriu primar în
proiectarea lor.
Aceast calup de unelte poate fi redus la o singura unealtă care indeplinste toate functile pe care
le îndeplinesc și uneltele primare.
Astfel au rezultat așa numitele unelte multifuncționale care înglobează într-un singur dispozitiv
20

toate uneltele aferente sarcinii.
Cel mai vechi dispozitiv datează din epocar romană. Aceștia au conceput o unealtă tip briceag,
cu furculița, cuțit, și lingură, care pute fi ușor transportată asupra persoanei și care permitea
utilizatorului să mănance într-o călătorie.
Cele mai des folosite unelte multifuncționale erau uneltele de gard care aveau un ciocan, un
clește de sârmă, o pilă metalică și o serie de chiei fixe, toate acestea fiind necesare la execuția
gardurilor. Integrarea a mai multor unelte într-una, rezolvă o multitudine de probleme în eficientă
muncii. Cel care monta sau repară gardul nu era nevoit să care trusă de unelte cu el, sau să
schimbe unealta, eficientizând rapiditatea și calitatea execuției.

Briceagul este un obiect aproape nelispit din buzunarul unora, deaorece înglobează acea tolbă de
unelte necesare omului de zi cu zi. Activitătile zilnice specifice au fost analizate cu rigoare de
către creatorii briceagului adoptate, pentru pentru un produs care corespunde nevoilor omului.

Un exemplu bine cunsoscut este briceagul Victorinox img 5..1 Creatorul acestui briceag a fost o
companie fondată de Karl Elsener în 1891. Compania a fost denumită Victoria în 1909 în
onoarea mamei sale care abia trecuse în neființă. Compania a început să folosească oțel
inoxidabil din 1921. Combinând Victoria și cu o scurtă formă din franceză a cuvântului oțel
inoxidabil (acier inoxydable = inox) numele companiei a devenit Victorinox.
Victorinox a fost liderul care vindea bricege ( numite Offiziersmesser pe vremea aia) până când
în 1893 o altă companie, Paul Boechat & Cie (mai târziu redenumită Wenger) a început să vândă
un briceag similar lui Offiziersmesser (Offiziersmesser în germană înseamnă briceagul
ofițerului).
În 1908 guvernul Elveției a divizat contractul între cele două companii. Mulți au crezut că
divizarea contractului a fost făcută pentru a promova competiția în felul acesta scăzând prețul
acestui briceag. Datorită unui argument între cele două companii, Victorinox își va numi
briceagul “Briceagul Original” iar Wenger în va numi “Briceagul Veritabil”
În 2005 Victorinox a cumpărat Wenger, devenit astfel, din nou, singurul care distribuie astfel de
bricege. Victorinox plănuind să producă în continuare ambele brand-uri de bricege, conținând să
utilizeze ambele sloganuri.
În 2006 Wenger produce un nou briceag care este numit “Gigantul” (“Giant”) pentru a sărbători
cel de-al 100-lea an de producție al bricegelor Swiss Army. Gigantul are 85 de dispozitive și 110
funcții.
1 http://www.magazinoutdoor.ro/blog/informatii-utile/istoria-victorinox.html
21

Multe alte companii produc bricege similare lui Swess Army: dar culoarea roșie pentru bricege
cu mulți-funcțiuni, emblemă crucea-și-scutul și cuvintele SWISS ARMY sunt mărci înregistrate
de Victorinox.
Poate fi dat că exemplu și smartphone-ul care a reușit să înglobeze numeroase dispozitive într-
un singru pachet compact care ne ușurează viaț a.
img 5. swisstool Spirit X – https://www.victorinox.com/global/en/Products/Swiss-Army-Knives/SwissTools/SwissTool-Spirit-XC-
Plus/p/3.0238.L – 3 aprilie 2017
22

4. Concluzie
În prezent importanța uneltelor este adeseori neglijată, deoarece această nu apare fizic în obiectul
finit, sau în reparația acestuia, acesta totuși fiind nelispsita în procesul tehnic, fie că e un simplu
clește sau o imprimată 3d. Omul vede doar automobilul, nu și multitudinea de procese și obiecte
care au contribuit la realizarea acestuia. Până și acel simplu clește, care este inclus în procesul de
fabricație, este și el supus aceloras procese de fabricate ca automobilul, astfel rezultând un "loop"
în universul acestor ustensile.

În prezent imprimantele 3d se pot autoreproduce, ne mai fiind necesară prezența umană. Probabil
că omul nu va mai fi nevoit să participe la procesul creativ și de materializare a obiectelor. Însă
este important să nu uităm geneza acestor unelte, deoarece abordând fiecare cale de realizare a
uneltelor și analizând aceste procese până la geneza lor ajungem la factorul uman care este
nelipsit. De aceea relația om-unealta este unică și cutumiară. Putem considera că tot mediul
artificial(creat de om) este însăși o unealtă. O locuința poate fi și ea considerată o unealtă de
adăpost, până și un lăcaș de cult este o unealtă a credinței umane. Cartea este și ea o unealtă
specializată, având acceași formă universală, însă conținând o sumă de infrormatii fie subiective
fie obiective care ajută intelectul uman să-și creeze universul material și imaterial.

Principală unealtă a omului este mână, a cărei funcții primare este de apucare și strângere. Una
dintre cele mai fregvent utilizate unelte în numeroase domenii este cleștele, a cărui funcțiuni
poate fi asociată direct cu cea a mâinii. Această cercetare va susține demersul definitivării
subiectului diplomei.
23

BIBLIOGRAFIE
R. A. Salaman – Dictionary of Leather-Working Tools , C. 1700-1950: And the Tools of Allied Trades Paperback –
sept, 1996
Charles A. Cacha – Ergonomics and Safety in Hand Tool Design – CRC Press, 26 feb. 1999
Victor J. Papanek – Design for the Real World: Human Ecology and Social Change – Academy Chicago, 1984
Sam Lilley – Men, Machines and History: The Short of Tools and Machines in Relation to Social Progress –
Cobbet Press, 1948
James K. Feibleman – The Philosophy of Tools – Social Forces Vol. 45, No. 3, mar 1967
Marina Bucătaru – Stiluri și ornamente la mobilier – Editura Didactică și Pedagogică, București, 1991
Werner Hirte – ABC-ul Mobilei – Editura Tehnica, București
Chris Leferi – Making It, Manufacturing Tehniques for Product Designers, 2nd Edition – Laurence King
Publishing, London 2012
Focșa Paul, Constantinescu Horia – Arhitectura de Interior și Construcția Mobilierului – Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1973
Ovidiu Drimba – Istoria culturii si civilizației, Vol. I, II, III – Saeculum.I.O, 2008
https://www.youtube.com/watch?v=t0-ncz9pZN8 – History Of Hand Tools Documentary Film – 8 august 2014
http://armadaskis.com/
http://www.magazinoutdoor.ro/blog/informatii-utile/istoria-victorinox.html
24