POPULISMUL CAUZA PROBLEMELOR ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ [630212]

POPULISMUL – CAUZA PROBLEMELOR ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

„Am fost infectați. Virusul populismului, rasismului și xenofobiei a afectat Europa.
Acest virus în Europa este numit Le Pen în Franța, Farage în Marea Britanie, Orban în
Ungaria, Mișcarea de 5 Stele în Italia, Kaczynski în Polonia” , spunea Giani Pitella în urmă cu
aproximativ doi ani. Consider că ace astă afirmație e cea mai potrivită pentru a descrie și
pentru a atrage atenția asupra problemelor ce sufocă Europa în zilele noastre. Această lucrare
este o scurtă analiză a dificultăților cu care Uniunea Europeană se confruntă în ultimii ani.
În ultimii a ni, partidele populiste au câștigat teren în țările Uniunii Europene, luptând
împotriva actualei direcții liberale a politicii europene , pentru a promova un curent naționalist,
eurosceptic, caracterizat pr in retorică populistă, importanț ă acordată "mențin erii suveranității
naționale", ș ovinism și opoziție fermă față de imigranți și multiculturalism. Dar aceastea nu
sunt singurele probleme create de populiști, ci din contra, o problema mult mai importantă ar
fi faptul că democrația e amenințată în țările în care aceste partide sunt la putere și e de ajuns
să luăm câteva exemple din Uniunea Europeană pentru a demonstra această teorie. Ungaria
este un exemplu foarte bun deoarece guvernul Viktor Orban a fost acuzat în nenumărate
rânduri că s -ar îndrepta spre au toritarianism în condițiile în care a împuns cenzură, reducând
la tăcere multe trustruri de presă care au scos la suprafață ilegalitățile făcute de acesta. Unii
specialiști spun că ultimele alegeri care l -au pus pe Viktor Orban la conducere pentru a treia
oară, ar putea fi o mai mare ameinț are pentru Uniunea Europeană decât este Brexitul deoarece
explo atează naționalismul în țara sa și atacă indirect UE, iar Ungaria a ajuns să aibă cel mai
mic scor de democrație din Europa Centrală (3.54/7).
Democrația nu e ste amenințată doar în Ungaria ci și în țările vecine precum Polonia,
unde un guvern asemănător întoarce sistemul politic în favoarea sa și încurajează o politică
ultranaționalistă care a devenit în ultimul timp subiectul principal în discursurile politice și
care putem spune că nu respecta normele civice. Rezultatul acestor discursuri și încurajări din
partea partidului național -conservator Lege și Justiție al lui Jaroslaw Kaczynski, este o
creștere a xenofobiei care a dus la rândul ei, la creșterea atacur ilor pe baza rasială și discursuri
publice de hărțuire la adresa minorităților. Același lucru se întâmplă și în țări precum Italia,
Olanda, Grecia, Franța și Anglia, unde probabil că are cea ma i mare amploare deoarece aici s –
au sedimentat primele rezultate clare ale acțiunilor populiste și mai exact, Brexitul, după ce

timp de 17 ani, Nigel Farage a militat pentru ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană.
Problema cu retragerea Angliei din Uniunea Europeană pe lângă toate aspectele sociale și
economice, ar putea fi exemplul pe care acestă inconștiență politică ar putea să îl dea
celorlalte state, în principal acelor state cu partide de extremă dreapta care promovează euro –
scepticismul, iar în următorii ani, alte referendumuri pentru părăsirea Uniunii Euro pene ar
putea apărea pe continent.
La polul opus, se află state precum Suedia, Irlanda, Finlanda, Luxemburg și
Portugalia, care s -au dovedit a fi democrații complete, unde libertățile politice și drepturil e
omului sunt respectate dar și întărite de o cu ltură politică și civică care conduce la prosperarea
principiilor democratice. Aceste națiuni au un sistem judiciar independent, ale cărui decizii
sunt aplicate, guverne care funcționează într -un mod corect și mass -media care este diversă și
necenzurată. Dacă privim spre Suedia, descoperim nu doar un exemplu adevărat, dar și cea
mai democrati că țară din lume. Aici putem găs i un sistem decentralizat, cu instituții de
încredere și transparente, unde documentele publice sunt accesibile oricărui cetățean. Nici
Irlanda nu e mai prejos fiind numita “cea mai inovativă democrație din Europa ” dupa ce prin
crearea unei Adunări a Cetățenilor a demostrat că este o țară care are încredere în cetățenii săi.
Și exemplele bune pot continua, deci încă poate exista speranța pentru viitorul UE, un viitor
mai bun.
Singură speranța în rezolvarea acestor probleme sunt generațiile tinere și o educație
care să le confere adevăratele valori europene ale toleranței și diversității. Dif erența dintre
țările cu tendință populistă și cel e cu adevărat democratice este că cele d in urmă au înțeles că
educația civică nu are loc într -un vid și că tinerii trebuie să învețe să devină cetățeni în
comunitățile în care își petrec cel mai mult timp, adică familie și școală. Astfel, liceele
irlandeze au introdus educația civică, iar școlile suedeze organizează activități civice
periodice pentru a crește spiritul democratic al elevilor. Suedia a luat măsuri și pentru a
asigura o bună educație în familie, prelungind concediile de maternintate/ paternitate.
Portugalia asigură implicarea în societate și crește conștiința civică prin așa numitele parohii
sau administrații locale, susținând că implicarea cetățenilor î n societate, e cea mai pură formă
a democrației.

Așadar, cel mai mare impediment în vederea formării tinerelor valori îl constituie lipsa
culturii civice ș i politice care se poate observa în nivelul de implicare în societate, în nivelul
prezenței la vot, în atitudiea poporului la abuzurile guvernelor, în nivelul de acceptare a
migranți lor și în mândria oarbă națională pe care unii tineri o dezvoltă încă din anii de școală.
Dar î n vederea unui viitor strălucit, pe lângă educație de calitate și investiția în tineri, Uniunea
Europea nă trebuie să ia măsuri pentru diminiuarea corupției prin instituți i transparente și
democratice, ceea ce lipsește cu desăvârșire din multe state memebre. Tinerii europeni au
nevoie mai mult că niciodată de modele demne de urmat, de conducători dem ni, loiali,
patrioți, corecți, dar principalele personaje care aju ng în ochii tinerilor sunt cele precum Nigel
Farage, Marine le Pen, Viktor Orban, Dragnea, Berlusconi, Puțin, Dodon, Trump sau
Erdogan, care din punctul meu de vedere, nu au cum să dea un exemplu bun.
În concluzie, putem spune că pacea și bunăstarea Uniun ii Europeane e destabilizată
politic în primul rând nu de factorii externi, ci din interior, încercând să fie sabotată chiar de
statele membre.