Transfrontalier ă Rom âno-Maghiare dup ă [630205]

UNIVERSITATEA „BABE Ș-BOLYAI”
CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE ISTORIE ȘI FILOSOFIE
ȘCOALA DOCTORALĂ DE RELA ȚII INTERNA ȚIONALE ȘI
STUDII DE SECURITATE

TEZĂ DE DOCTORAT

Conducător de doctorat:
PROF. UNIV. DR. HORGA IOAN

Student -doctorand: [anonimizat]

2018

UNIVERSITATEA „BABE Ș-BOLYAI”
CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE ISTORIE ȘI FILOSOFIE
ȘCOALA DOCTORALĂ DE RELA ȚII INTERNA ȚIONALE ȘI
STUDII DE SECURITATE

TEZĂ DE DOCTORAT

Administra ției Public ă Local ă și Cooperarea
Transfrontalier ă Rom âno-Maghiare dup ă
aderarea la UE Studiu de caz: Jude țul Bihor

Conducător de doctorat:
PROF. UNIV. DR. HORGA IOAN

Student -doctorand: [anonimizat]

2018

3

1. Cuprins

1. Cuprins ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 3

2. Abrevieri ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 6

3. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 7
3.1. Obiectivele cercetarii ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 7
3.2. Incadarea teoretica ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 11
3.3. Metodologia cercetarii ………………………….. ………………………….. ……………………….. 11
3.4. Structura lucrarii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 13
3.5. Sursele ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 19
3.6. Limitele cercetarii ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 23

4. Administrația publică de l a regionalizare prin descentralizare la regionalizare
prin recentralizare în România. Analiză teoretică ………………………….. ………………… 24
4.1. Constrângerile adm inistrative dezvoltate în timpul crizei economice conduc către
o schimbare de paradigmă în procesul de regionalizare ………………………….. …………. 33
4.2. Designul “noi pradigme a regionalizarii”prin procesul de centralizare apare în
contextul aplicării principiului conditionalității din perioada de pre -aderare ………….. 40
4.3. Actorii subnaționali caută să se adapteze evoluțiilor procesului de recentralizare
în plan regional ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 47
4.4. Re -regionalizarea ca rezultat al recentralizarii și al redistribuirii competențelor ……. 52
4.5. Concluzie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 57

5. Evoluția cooperării transfrontaliere româno -ungare și implicarea administrației
publice teritoriale ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 60
5.1. Ce se urmărește prin cooperarea transfrontalieră și care este locul administrației
publice? ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 62
5.2. Câteva considerații asupra evoluției cooperării transfrontaliere ………………………….. 65
5.3. Structurile de cooperare -motoare ale cooperării transfrontaliere ………………………….. … 67
5.3.1. Districtele europene ………………………….. ………………………….. …………………….. 67
5.3.2. Euroregiunile ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 68
5.3.3. Grupările Locale de Cooperare Transfrontalieră (GLCT) ………………………….. .. 71
5.3.4. Gruparea Europeană de Cooperare Teritori ală………………………….. ………………. 71
5.4. Participarea României la cooperarea transfrontalieră ………………………….. …………… 73
5.4.1. Cooperarea transfrontalieră la frontiera româno -maghiară ………………………….. . 75
5.4.1. A. Programul Phare CBC (2004 -2006) ………………………….. ……………………… 77

4 5.4.1.B. Prog ramul de Cooperare Transfrontalieră Ungaria -România 2007 –2013
(HURO) ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 78
5.4.1.C. Programul Interreg V -A România -Ungaria (ROHU), 2 014-2020 …………… 88
5.4.2. Euroregiunea Bihor –Hajdu –Bihar un actor inert! ………………………….. ………….. 92
5.4.2.A. Structurarea Euroregiunii Bihor –Hajdu –Bihor nu a prea folosita …………… 95
5.4.2.B. Instituționalizarea și dezinstituționalizarea euroregiunii Bihor –Hajdu –
Bihar ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 100
5.4.2.C. Perspectivel e de dezvoltare ale Euroregiunii ………………………….. ………… 105
6. Evoluțiile post -aderare din Europa Centrală și de Est fac din administrația
publică locală cel mai important actor al cooperării transfrontaliere. Studiu de
caz: județul Bihor ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 108
6.1. Ce s -a urmărit prin întrebările puse? ………………………….. ………………………….. …… 110
6.2. Analiza răspunsurilor la chestionar ………………………….. ………………………….. …….. 112
6.2.1 . Implicarea administrației publice regionale și locale în stimularea cooperării
transfrontaliere ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 112
6.2.1.1. Care entități administrative ar trebui să se implice în cooperarea
transfrontalieră? ………………………….. ………………………….. …………………………. 112
6.2.1.2. Ce trebuie să facă administrația publică regională și locală pentru
stimularea cooperării transfrontaliere ? ………………………….. ………………………. 116
6.2.1.3. Indicați cele mai importante 3 funcții care pot fi îndeplinite de către
administrația publică în stimularea cooperării transfrontaliere? …………………… 120
6.2.1.4. Ce factori frânează dezvoltarea cooperării transfrontaliere în regiunea
noastră? ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 135
6.2.1.5. Cum evaluați activitatea următoarelor entități în sfera cooperării
transfrontaliere? ………………………….. ………………………….. …………………………. 139
6.3. Forme de management eficient ale cooperării transfrontaliere ………………………….. 154
6.3.1. Ce instituții în opinia dumneavostră sunt cele mai active în cooperarea
transfrontalieră? ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 154
6.3.2. În opinia dumneavoastră care ar fi cele mai eficiente forme de management
al cooperării transfrontaliere din regiunea dumnevoastră? ………………………….. … 159
6.3.3. În opinia dumneavoastră care este cauza slabei dezvoltari a structurilor
inovative de cooperare transfrontalieră? ………………………….. ………………………… 166
6.4. Evaluarea nivelului de informare promovat de autoritățile de stat și cele județene
în domeniul cooperării transfrontaliere ………………………….. ………………………….. …. 168
6.4.1. Cum evaluați nivelul de informare promovat de autoritățile de stat și cele
județene în domeniul cooperării transfrontaliere? ………………………….. ……………. 168
6.4.2. Care sunt cele mai importante instituții care trebuie să ofere informații
asupra programelor de cooperare transfrontalieră și a competiției la care pot să
participe organizații le din regiune? ………………………….. ………………………….. ….. 169
6.4.3. Ce informații ar trebui să cuprindă baza de date comună a proiectelor de
cooperare transfrontalieră supu se competiției ? ………………………….. ………………. 172

5 6.4.4. Nevoia creerii unui centru de creație și consultare pentru formarea bazei de
date, monitorizarea și ev aluarea procesului de implementare a programelor de
cooperare transfrontalieră și a proiectelor din spațiul Euroregiunii Bihor -Hajdu
Bihar ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 174
6.4.5. Ce tipuri de informații statistice ar fi necesare să fie colectate de către centrul
de informare, monitorizare și evaluare a activității transfrontaliere? ……………….. 176
7. Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 182

8. Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 187

9. Anexe ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 205

6

2. Abrevieri

BRECO – Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontalieră Oradea
CTE – Subprogramului Cooperării Teritoriale Europene
CPR -Comitetul de Politică Regională
FEDER -Fondul European de Dezvoltare Economică și Regională
GECT – Grupări Europene de Cooperrare Teritorială
GLCT -Grupăril e Locale de Cooperare Transfrontalieră
HURO -Programul de Cooperare Transfrontaliera Ungaria -România (2007 -2013)
INTERREG – Inițiativa Comunitară
ISER – Institutul de Studii Euroregionale
MLG – Guvernanta Multinivel
NUTS II – Nomencaltorul Unitatilor Terit orial Statistice , de nivel II (regiuni)
PHARE -CBC – Program Phare de Cooperare Transfrontaliera
POR – Programul Operational Regional
ROHU – Programul Interreg V -A România -Ungaria (2014 -2020)
VATI – Agen ția Maghiară de Dezvoltare Regională

7

3. Introducere

Referintele academice sau policy papers abunda în tratarea rolului administratiei
publice subnationale în dezvoltarea societatii, de la cele care merg catre sublinirea rolului
acestora în dezvoltare prin descentralizare, pana la acele care critica lipsa de reactie
acestora fata de birocratizare și centralizare. Ca persoana care a avut o experienta în
administrația publica locala de sase ani, în calitate de prefect al judetului Bihor, lucrand cu
trei adminsitratii centrale – guvernul Ponta, guvernul Ciolos și Guvernul Grindeanu – am
avut posibilit atea să ma confrunt în mod concret cu problematica relatiei dintre
administrația centrala și cea locala. Pot să afirm ca de și pe ansamblu am simtit ca
fenomenul recentralizarii de care vorbesc mai multi autori1 este o realitate, însă chiar și în
asemnea co nditii, administratia publica locala are multiple parghii pentru a exploata în
beneficiul comunitii toate oportunitatile, în cazul de fata finantarile prin programele
transfrontaliere. Mai mult, asa cum voi arata în capitolul al treilea, administrația publica
este creditata cu un nivel de încredere foarte mare din partea institutiilor reprezentative de
la nivel local pentru a juca un rol major în cooperarea transfrontaliera.

3.1. Obiectivele cercetarii
Din cele relatate deja se poate constata usor care este obiectivul central (general) al
tezei. Ideea de la care am pornit și pe care am fasonat -o pe parcursul cercetarii este
urmatoarea: În conditiile proceselor descentralizarii incomplete/recentralizarii din Europa
Centrala și Est, administrația publica locala poate și este creditata de catre cei pe care -i
guverneaza să fie un actor important în dezvoltarea locala, folosind toate parghiile
programelor europene, inclusiv cel de cooperare transfrontaliera și în acela și timp să fie un
factor de asimilare a valorilor și practicilor europene de tip botom -up.
Din esenta obiectivulu i central (general) decurg și cele doua obiective secundare
ale lucrarii, din perspectiva carora vom analiza:

1 Ioan Horga, “ De la déscentralisation à la récentralisation en Europe Centrale et Orientale: Etude des cas –
Roumanie”, in Pol Su d, nr. 46, vol. 1/2017, pp. 63 -79; Zoltan Pogatsa, “The Recentralisation of the
Economic Development în Hungary”, în Palermo F . & Parolari, S. Regional Dynamics in Central and
Eastern Europe New Approaches to Decentralization, Brill Online, 2013, pp. 147 -174.

8 a) administratia publica locala din tara noastra are potential să se adapteze la
evolutiia actuala a relatiilor dintre autoritatea centrala și cele subnationale, care tind catre
recentralizare și asigure o guvernare care, să fie nu numai de tipul „curea de transmisie”, ci
o guvernare activa și aplicata la particularitatile locale.
b) guvernatii (cetatenii) astepata de la administratia publica local a să fie vizionara,
flexibila și orientata catre nevoile locale și în acest sens ea este creditata cu autoritate în a
folosi toate resursele posibile pentru dezvoltare.
In cercetarea noastra vom porni de la faptul ca definirea obiectivelor și eforturile
actorilor de la nivel judetean și local in acord cu legislatia nationala actuala, dar in mod
particular cu nevoile comunitatilor pe care le gestioneaza, va contribui la amplificarea
implicarii actor actori in atragerea de fonduri europene, inclusiv prin pro gramele de
cooperare transfrontaliera, asa cum este in cazul judetului Bihor, Programul Romania –
Ungaria. Aceasta stare de fapt ne -a oferit și cadrul definirii primei ipoteze de lucru.
Astfel, pornind de faptul ca majoritatea autorilor care se opresc asupra fenomenului
regionalizarii considera ca numai prin descentralizare se poate ajunge la regionalizare, ca
expresia a europenizarii, și, evident, la autonomie locală, eu vin și avansez ipoteza ca și
prin procesul de centralizare se poate ajunge la un anumit nivel de regionalizare și
autonomie locala, cu condiitia ca actorii implicati din administratia publice să nu astepte
solutii de dezvoltare de la nivel central, ci să cautate să eploateze oportunitatile de
finantare pe care UE le ofera, cum este cazul prog ramelor de cooperare transfrontaliera.
Cercetarea noastra se poate inscrie în parte în aceste demersuri de europenizare tip to-down
(de sus în jos), însă dorim să vedem care este tendinta viitoare în relatia administratie
publica locala și coopeare transfr ontaliera în conditiile unei realitati regionale de
recentralizare în Europa Centrala și de Est2, în care avem demersuri de re -nationalizare de
tip to-down . Este posibil, ca să asitam, prin cooperarea transfrontaliera la stimularea
europenizarii de tip bottom-up (de jos în sus) în randul adminsitratiei publice prin
cooperarea transfrontaliera sau avem de a face doar cu o speculare a oportunitatilor? În
favoarea ipotezei mele stau o seamă de argumente pe care le voi enumera într -o formă
sintetică în primul c apitol și le voi consolida prin studiului de caz din ultimul capitol.
Cea de a doua ipoteza porneste de la ideea ca, în ciuda obisnuintei ca dimensiunea
cooperarii transfrontaliere implica mai degraba actori privati decat actori publici și cu atat
mai puti n administratia publica, care este profund legata ierarhic de autoritatea central,

2 I. Horga, op.cit., p. 67 -69

9 administratia publica judeteana și locala din entitatile administrativ teritoriale de la
frontierele Romnaiei se poate implica în dezvoltarea cooperarii transfrontaliere, în
atragerea de fonduri europene prin programele de cooperare transfrontaliera. Aceste
aspecte, vor fi urmarite pe parcursul capitolului al doilea și în ultimul capitol, dedicat
studiului de caz.
Cea de a treia ipoteza este legata de rolul euroregiunilor ca facilitatori pentru
dezvoltarea cooperarii transfrontaliere, care încep să fie pus în discutie din ce în ce mai
mult de catre cercetari mai recente3. Faptul ca din ce în ce mai mult administratiile publice,
fie ca au o atitudine pasiva în activitatea euro regiunilor, fie chiar renunta și se retrag ofical,
deonat, pe de o parte, o perceptie de ineficienta în raport cu asteptarile și, pe alta parte,
arata ca administratiile publice au devenit mult mai pragmatice și nu mai sunt de accord cu
înca un plus de reg relementari; ele cauta să aplice direct proiectele cu partenerii
transfrontalieri, cu care imparasesc acela și spatiu comun și au acelea și nevoi. Voi verifica
aceasta ipoteza mai ales în capitolul al doilea, unde voi vorbi despre Euroregiunea Bihor –
Hajdu Bi har și în capitolul al treilea unde dorim să vedem care este perceptia functionarilor
din administratie vis – a –vis de euroregiuni în general.
Desigur atingerea obiectivelor propuse în lucrare se poate face din multiple
perspective. Însă în demersul meu pornesc de la perspectiva theory – driven evaluation a lui
Huen – Tsyh Chen4 cu cele trei tipuri de evaluare: evaluarea normativă, evaluarea cauzală
și evaluarea compozită. Dintre cele trei tipuri de evaluare, voi utiliza în cea mai mare parte
a cercetării m ele evaluarea compozită, având în vedere că pe parcursul cercetării voi
urmări să realizez îmbinarea aspectelor teoretice cu aspectele practice și cu studiile
empirice, astfel încît să ofer o imagine clară, o succesiune logică și un aspect de
continuitate realizând acest lucru prin claificarea termenilor de cooperare transfrontalieră
domeniul administratiei publice.
Parțial voi face apel și la evaluarea normativă, în special atunci când voi discuta
despre cooperarea transfrontalieră domeniul administratiei publice. Evaluarea normativă
are trei componente: evaluarea normativă a rezultatelor; evaluarea normativă a
documentelor; evaluarea normativă a mediului în care este implementat un program5.
Dintre cele trei componente ne vom apleca cu precădere asupra ev aluării normative a
documentelor, componenta care potrivit teoriei normative a analizei documentelor

3 Xxx Manual on removing obstacles to CBC , Institut of International Sociology Gorizia, 20 13
4 Huey – Tsyh Chen, Theory – Driven Evaluations, Sage Publications, 1990.
5 Ibidem, pp. 87 – 141.

10 6vizează, în cazul de fa ță, să urmărim cum documentele referitoare la cooperare
transfrontalieră domeniul administratiei publice în general au fost implem entate.
Așa cum am men ționat mai sus fondul de bază al cercetării se va sprijini pe
evaluarea compozită, aceasta oferindu -mi, din perspectiva surselor pe care le -am avut la
dispozi ție, cea mai bună cale pentru evaluarea celorlal ți doi piloni ai cercetării cooperare
transfrontalieră domeniul administratiei publice, oprindu -ne la cazul Euroregiunii Bihor –
Hajdu Bihor.
Discutând de metodele de evaluare pe care le voi folosi în cadrul evaluării
compozite, mă voi opri la tratarea globală a problematicii coope rare transfrontalieră
domeniul administratiei publice, deoarece este cea mai importantă cale în desenarea unui
program efectiv7. Odată desenat programul de evluare vom putea trece la evaluarea
diferitelor nivele de tratare a problematicii8, astfel încât “t o assess their relative
effectiveness”9. Pentru a exemplifica, voi arăta că voi folosi analiza teoretică a
documentelor care reglementează cooperare transfrontalieră în general și apoi voi căuta să
văd cum ea ac ționează efectiv la nivelul cooperării în administratia publica.
După tratarea globală voi recurge la tratarea componentelor, aici mă voi orienta
către combinarea deodată a componentelor programului și părerilor speciali știlor despre
ele. Bună oară voi vorbi despre cooperarea cooperare transfrontali eră în administratia
publice în domeniul cooperarii institutionale, în domeniul institutiilor derscentralizate, etcr.
Fiecare dintre aceste componente va fi ilustrată cu punctele de vedere ale componentelor,
pe două paliere de discu ție. Pe de o parte, este vorba analiza interac țiunii componentelor,
iar pe de alta de independen ța acestora. Aici voi acorda aten ție cu particularitate lucrărilor
de specialitate din domeniul cooperării transfrontaliere, componenta cooperării în
administratia publica
Pe parcursul cercetării voi trece apoi la tratarea variabilelor survenite în cadrul
programului ROHU (2014 -2020) fata de HURO (2007 -2013) și a acestuia fata de Phare
CBC (2000 -2006) și felul în care componentele programului răspund la aceste variabile.
Prin urmare, d iscutând despre impactul evaluării, asupra programului noi va trebui să fim
atenți ca tratarea variabilelor să rezolve problemele apărute pe parcursul implementării
programului de cercetare și care nu au putut fi prevăzute de la început.

6 John W. Finney, Rudoph H. Moos, “Four Types of Theory That can guide Traitement Evaluation” , in Huey
– Tsyh Chen and Peter H. Rossi, Using to Improve Pr ogram and Policy Evaluations, Greenwood Press,
New York, Westport, Connecticut, London, 1992, pp. 15 – 28.
7 Huey – Tsyh Chen, op.cit., p. 259.
8 Evert Vedung, Public Policy and Program Evaluation, Transaction Publishers, New Jersey, 2009, p. 23 -28
9 Ibidem.

11 Pentru a în țelege relația dintre mediul implementării cercetării mele și con ținutul
programului de cercetare este important ca evaluarea impactului în practica cooperării în
administratia publica la frontierele interne ale UE să fie integrată în evaluarea mediului de
imple mentare normativ, realizându -se astfel o evaluare compozită . Pentru a parcurge
această cale de evaluare voi acorda aten ție participan ților (actorilor) la programul
cooperării transfrontaliere în domeniul administratiei publice.

3.2. Incadarea teoretica
Din punct de vedere al încadrării teoretice mă voi opri asupra unor teorii din
relațiile interna ționale și din sfera integrării europene. Din perspectiva teoriilor rela țiilor
interna ționale mă voi opri la teoria constructivismului10. Din punct de vedere al teo riilor
integrării voi trata problema din perspectiva teoriei interguvernamentalismului11.

3.3. Metodologia cercetarii
Metodologia cercetării a fost orientata, pe de o parte, catre metoda calitativa:
metoda analizei documntelor, a compara ției, și studiul de caz – Euro Regiunea Bihor –
Hajdu Bihor. Pe de alta parte, am apelat la metoda cantitativa, sub doua aspecte. Mai întâi,
am colectat date referitoare la situatia proiectelor transfrontaliere gestionate în judetul
Bihor, atat în Programul Phare CBC (2001 -2006), cat și în HURO (2007 -2013), precum și
o selectie a proiectelor CBC din Stategia de dezvoltare a judetului Bihor (2014 -2020). În al
doilea rand, am aplicat un chestionar la peste 200 de repondenti referitor la perceptia
implicarii administratiei publice în sustinerea cooperarii transfrontaliere. Datele colectate
le-am prelucrat sub forma de grafice utilizandu -le pe parcursul tezei pentru sustinerea unor
constatari, dar și pentru argumentare atunci cand situatia a cerut -o.
Am apelat la un chestionar mai elaborat în care să vedem opiniile reprezentatintilor
din administratia publica judeteana, locala și institutiile descentralizate despre anamsblul
cooperarii transfrontaliere. Potrivit specialitilor în culegere ade informatii folosind metoda
chestionarului acesta trebuie să ajute actorii administratie publice să poata masura efectele
rezultatelor politicilor; să motiveze functionarii publici să se focuseze pe rezultate; să ne
ajute ca în întalnirile cu institutiile subordinate și cu colaboratorii nostril să avem
posibilitatea să le oferim date exacte despre evolutia actiunilor noastre, corectand acolo

10 Alexander Wendt, Social theory of international politics . Cambridge: University Press, 1999
11 Andrew Moravcsik, The Choose for Europe. Social Purpose & State Power from Messina to Maastricht,
Routledge, London & New York, 1999.

12 unde este necesar, despre rezultate și efectele acestora; să ne ajute în elaborarea planurilor
strategice; să imbunatatim continu calitate serviciilor de guvernanta12.
Chestionarul a fost trimis online la cate 3 reprezentanti ai administratiei publice din
54 comune ale judetului Bihor, toate din zona de frontiera romano -maghiara sau care au
fost partenere în proiecte transfrontaliere , din cele 7 orase ale judetului Biho r (Alesd,
Beius, Marghita, Nucet, Stei, Salonta, Valea lui Mihai) din municipiul Oradea, la institutii
descentralizate de pe raza judetului Bihor. Au fost transmise peste 500 emailuri. Au
raspuns cercetarii 212 persoane, ceea ce indica o rata de participar e de 40,35%.
Chestionarul a fost centrat pe 25 întrebări și este prezentat integral în Anexa 4.
Prelucrarea chestionarului s -a facut cu ajutorul sistemului SPS, ceea ce sporeste foarte mult
gradul de acuratete a centralizarii și usureaza foarte mult posibi litatea interpretarii.
Cat priveste structura continutului chestionarului am folosit, pe langa cunostintele
dobandite în urma utrilizarii pe parcursul primelor doua capitole a surselor primare și
secundare, și experienta acumulata în calitate de prefect al judetului Bihor pe parcursul a
cinci ani și de membru în Camera Deputatilor pe parcusrul unui mandate. Astfel, am cautat
prin acest cehstionar să asigur o validitate de continut – prin reprezentativitatea
continutului chestionarului în accord cu subiectul cercetat. Am cautat să vad gradul în care
poate fi masurata o tendinta de opinie publica fata de problematica cooperarii
transfrontaliere în raport cu ceea ce eu am dorit să investighez13. De asemnea, am cautat să
realizez și o validitate de construct și anume validarea ipotezelor și a modului în care
rezultatele se inscriu într-un construct mai larg14.
Având în vedere specificul, amplitudinea și trăsăturile proiectului de cercetare15 în
realizarea lucrării am urmări îmbinarea cercetării calitative cu cercet area cantitativă. Dacă
metoda calitativă mi -a permis, pe de o parte, să obtin informa țiile de ansamblu, să
cotextualizez aceste informa ții la situatia administratiei publice din Romania,
particularizandu -o apoi la cea a judetului Bihor, cercetarea cantitat ivă mi -a permis să
extrag aspectele esen țiale reperate cu ajutorul metodelor calitative, cu trimitere directa la
rolul pe care poate să-l joace administratia publica locala și judeteana în stimularea sau
blocarea dezvoltarii folosind instrumentele conferit e de programele de cooperare

12 Harry P. Hatry, « Tracking the Quality of Services » , in James L Perry, Robert K, Christiansen, Handbuck
of Public Administration , ed. III -a, Wiley, 2015, pp. 328 -329
13 Traian Rotariu, Petre Ilut, Ancheta sociologica si sondajul de opinie. Teorie si practica, Iasi, Ed. P olirom,
1997, p. 97; 100 -101;
14 Alina Carmen Brihan, Romania in Uniunea Europeana. Mecanisme si niveluri de influentare a procesului
decisional European, Bucuresti, Ed. Tritonic, 2017, p. 34
15 Septimiu Chelcea, Metodologia cercet ării sociologice. Metode c antitative și calitative, ediția a treia,
Editura Economică, București, 2007.

13 transfrontaliera. În acest sens am relizat Anexele 1 -3 care contin o sinteza a proiectelor
derulate de catre adminsitra țiile publice din jude țul Bihor între 2004 -2013 și cele care se
intenționeza să se implemnteze.
Metoda calit ativa, mi -a permis, pe de alta parte, să pot interpreta rezultatele
obtinute de pe urma colectarii datelor

3.4. Structura lucrarii
Lucrarea este structurata în trei capitole care fost concepute în urmatoarea ecuatie.
Avand în vedere ca prin obiectivul cerc etarii ne -am propus să vedem daca administrația
publica locala poate și cum raspunde la cei pe care -i guverneaza să fie nu numai un actor
esential în dezvoltarea locala, folosind toate parghiile programelor europene, inclusiv cel
de cooperare transfrontali era, ci în acelasi timp să fie un factor de asimilare a valorilor si
practicilor europene de jos în sus, primele doua capitole raspund la primele doua ipoteze de
lucru: în conditiile fenomenului recentralizarii (renationalizarii) politicilor regionale,
administrația publica locala poate în mod paradoxal să contribuie la continuarea
descentralizarii; una din parghiile acestui proces este implicarea în dezvoltarea cooperarii
transfrontaliere. În fine capitoiul al treilea, bazat pe prelucrarea opiniilor repond entilor din
administratia publica locala, ofera o imagine nu numai despre structurarea unui asemnea
proces, dar defineste si mecanismele care trebuie să-l puna în actiune.
Capitolul I, Administra ția publică de la regionalizare prin descentralizare la
desce ntralizare prin recentralizare în Romania. Analiză teoretică începe cu o scurrta
incursiune în sistemul administratiei locale din Franta, model pe care il gasim prezent în
aproape toate administratiile locale din Europa Centrala si de Est, inclusiv în Roma nia.
Am urmarit apoi modul în care s -a produs descentralizarea în Europa Centrala si de
Est, si în mod particular în Romania, amintind în multe cazuri ca regionalizarea s -a
încercat să se faca în paralel cu avansarea în procesul de negociere cu Uniunea Eu ropeana
Subcapitolul Constrangerile administrative dezvoltate în timpul crizei economice
conduc catre o schimbare de pradigma în procesul de regionalizare trece în prima parte
exemplele unor tari în Europa Centrala si de Est, în special Ungaria, Polonia, d ar si
Romania în care în perioada 2008 -2013 se observa vizibile actiuni pentru recentralizare a
politicilor regionale. Însă conform ideii noastre formulate în obiectivul general al cercetarii
ca schimbarea de paradigma în procesul de regionalizare nu opreste descentralizarea, ci o
reformuleza în continuarea acestui subcapitol prezentam cinci elemente care le -am

14 observat ca merg în aceasta directie: în practica politicii de regionalizare se observa faptul
ca se tinde din ce în ce mai mult ca principiul de subsidiaritate si mecanismul guvernantei
pe mai multe niveluri se intreptarund, constand o reducere a presiunii externe pentru a
produce efecte în aplicarea poloticilor europene, în schimb se observa o emergenta de jos
în sus pentru a lucra în spititul acestor politici; adevărata democra ție a politicii regionale
trebuie să rămână nu doar un proces condus de elite, ci să implice toate nivele societatii;
este necesar să se revina la bunele inten ții ale institutiilor UE și angajamente statelor din
perioada când capitolele politicii regionale au fost negociate; avand în vedere ca prin noul
program 2014 -2020 al politicii de coeziune se acordă o aten ție specială domeniilor energiei
și inovării în locul aspectelor teritoriale, accesul la fondurile euro pene apare pentru
comunită țile locale sau jude țene și pentru actorii individuali ca fiind foarte dificile deorece
chiar statele sau autorită țile regionale nu mai pot depune aplica ții eligibile fără a intra în
networkuri suprana ționale sau transfrontaliere, este nevoie de o altă abordare a dimensiuni
descentralizării și apoi a regionalizări.
Subcapitolul Designul noi pradigme a regionalizarii prin procesul de centralizare
apare în contextul aplicarii principiului conditionalită ții din perioada de pre -adreare
porneste de la constatarea ca impulsul pentru regionalizare și descentralizarea a atins toate
țările din Europa Centrală și de Est în procesul de pre -aderare, cel pu țin în termeni
procedurali. Vorbind din perspectiva regionalismului func țional și descentr alizării, atat
constatarile Comisiei Europene, cat si ale diferitilor specialisti; arată că până la momentul
accederii nici un stat nu prezintă o func ționare normală a structurilor regionale. Ori aceasta
dependenta de trecutul unei adminsitratii cu reminis centre profund centralizatoare nu se
puteau estompa în decurs de 8 -12 ani de la data asocierii la data aderarii, ci ele adaptau,
nuantandu -se odata cu suprapunerea peste post -aderare a efectelor crizei economice în care
statele au constatat ca trebuie să rezolve multele dintre problemele în care se sperase ca UE
va fi prezenta si dupa aderare.
Subcapitolul Actorii subnationali cauta să se adapteze evolutiilor procesului de
recentralizare în plan regional cauta să arate unele exemple ale acestei evolutii. A stfel,
chiar în practica de functionar public am constatat, pe de o parte, schimbari în directia unei
mai mari implicari a autoritatilor publice locale si judetene în dezvoltarea comunitatilor
respective, în propunerea de proiecte, în formularea strategiil or de dezvoltare a zonei
respective si nu în ultimul rand în atragerea de investitii. Apelul la fondurile structurale
sunt optiuni din ce în ce mai uzitate de catre administratiile publice din tara noastra,
producand totodata nu numai o dezbatere publica, ci si o activitate de remodelare

15 institutionala. Locul în care se poate vedea cel mai bine aceasta adaptare a actorilor
subnational la procesul de recentralizare este exploatarera oportunitatilor pe care
adminsitratiile publice locale din judetele de front iera ale Romaniei pentru accesarea de
fonduri din programele de cooperare transfrontaliera, în special în anii crizei economice.
Pe de alta parte, am fost martor al unor situatii în care atat autoritatile centrale cat si
cele judetene si locale din Romania s-au aflat în ultimii 5 -6 ani în postura de co -echipieri în
incercarea de a da raspunsuri locale la provocarile unei economii globale si competitive în
care ne afundam.
Subcapitolul Re-regionalizarea ca rezultat al recentralizarii si al redistribuirii
comptenetelor încerca să dea un rapsuns la întrebarile rezultate din analiza facuta în
subcapitole precedenta: este posibila re -regionalizarea în contextul recentralizarii si al
redistribuirii compenetentelor între stat si actorii subnationali? Consideram ca este posibila
re-regionalizare printr -o mai clara delimitare a comptentelor autoritatilor centrale, drept
competente privilegiate, si a cele ale actorilor subnationali, a caror competente sunt de
tipul „ în discutie”.
O alta înterbare care ne -am pus -o în acest subcapitol a f ost: care sunt efectele re –
regionalizarii. Opinam ca ar putea fi urmatorele .efecte: institutionale materializate în
crearea de institutii functionale; efectele economice, care pot fi aleatorii si încerte; efectele
îndirecte pe care le pot avea efectele in stitutionale si economice asupra colectivitatilor
locale si judetene.
Capitolul al II -lea Evolutia cooperarii transfrontaliere romano -ungare si
implicarea administratiei publice locale încerca sustina idea ca desi administratia publica
local si judeteana sunt profund legate ierarhic de autoritatea centrala, fapt specific statelor
unitare, aceasta administratie si în scepcial cea din comunitatile situate la frontierele
Romnaiei se poate implica active în dezvoltarea cooperarii transfrontaliere si în atrage rea
de fonduri europene prin programele de cooperare transfrontaliera.
Subcapitol Ce se urmareste prin cooperarea transfrontaliera si care este locul
administratiei publice? aduce în discutie aspecte generale care se au în vedere în procesul
de cooperare transfrontaliera, dar si aspect particulare, rezultate din specificul fiecarei
regiuni transfrontaliere, asa cum este cazul si al judetului Bihor.
Suvcapitolul Cateva consideratii asupra evolutiei cooperarii transfrontaliere face o
scurta istorie a princip alelor documente si momente care marcheaza istoria cooperarii
transfrontaliere, începand de la Conventiei de la Madrid (1980); lansarea Initiativei
Comunitare INTERREG (1990); includerea Programului Phare CBC în Initiativa

16 Comunitara Interreg II (1994), in cluderea Instruemntului de cooperare transfrontaliera în
Politica de coeziune (dupa 2000 includerea instrumentului de cooperarere transfrontaliera
în subprogramului Cooperarii Teritoriale Europene (CTE), alaturi de cooperarea
transnationala si cea interreg ional, începand cu ciclul financiar 2007 -2013; Programul
Interreg V -A (2014 -2020)
În subcapitolul Structurile de cooperare – motoare ale cooperarii transfrontaliere
sunt trecute în revista: districtele europene, euroregiunile, gruparile de cooperare terito riala
locala (GCTL), Gruparile Europene de Cooperare Teritoriala (GECT);
Subcapitolul Participarea României la cooperarea transfrontaliera, dupa o
prezentare succinta a legislatiei care reglemnteaza cooperarea transfrontaliera intra
direct în problematica de esenta a cercetari, programele de cooperare transfrontaliera
romano -maghiara, cu aplecare catre Programul Phare CBC (2004 -2006), Programul de
Cooperare Transfrontaliera Ungaria -Roamnia (2007 -2013) si Programul Interreg V -A
(2014 -2020) Roamnia -Ungaria.
În analiza acestor programme este facuta legatura cu obiectivul general al cercetarii
si cu cea de a doua ipoteza, care vizeza implicarea administratiei publice în cooperarea
transfrontaliera. Am extras din ansamblul proiectelor depuse în cadrul acestor p rogramme,
proiectele implementate de catre administrația publica locala din judetul Bihor ( în cazul
primelor doua programme) si pachetele de proiecte si princiaplele proiecte ce intentioneza
a fi propuse pana în 2020, în cazul ultimului program. Se va pute a observa ca administrația
publica locala din Bihor a fost foarte active, exploatand oportunitatile de finantare oferite
de aceste programme.
Subcapitolul Euroregiunea Bihor – Hajdu – Bihar un actor inert! scoate în evident
ca, desi la nivelul judetului B ihor exista din 2002 una dintre paghiile europene cele mai la
indemana în dezvoltarea cooperarii transfrontaliere, euroregiunea Bihor -Hajdu Bihor, din
pacate nu a fost suficient exepolatata ca structura de promovare si de implementare de
proiecte de anverg ura, dar nici ea nu a venit în întampinarea adminsitratiei publice cu astfel
de propuneri. Mai mult aceasta structura, ca multe altele din Europa Centrala si de Est,
tinde să devina din ce în ce mai pasiva si evident să fie ignorata si ocolita de catre
administratiile publice locale. Prin acest aspect am dorita să aratam ca daca sunt realizarii
vizibile în cooperarea transfrontaliera la nivelul judetului Bihor, ele de datore aza altor
actori publici si private, în special eforturilor administratie publice.
Daca în primele doua capitole, am facut apel în special la o literatura publicata deja
(în special în primul capitol), la o literature publicata si la documente oficiale (ca pitolul al

17 II-lea) si pe care le -am pigmentat cu aspecte rezultate din propria practica administrativa
(mai ales în primul capitol) si cu analize proprii cum au fost cele referitoare la proiectele
administratiei publice din Bihor între 2004 -2020, capitolul al treilea este diferit.
Capitolul al III -lea, intitulat Evolutiile actuale din Europa Centrala si de Est fac din
administratia publica locala cel mai important actor al cooperarii transfrontaliere Studiu de
caz: judetul Bihor se azeaza pe platforma creat a pe parcursul primelor doua capitol, însă el
include cea mai mare parte a efortului meu de cercetare, nu numai datorita dimensiunii sale,
aproape ½ din intinderea partii scrise a lucrarii, ci mai ales demersului de realizare, de aplicare
si prelucrare a chestionarului16. Rezultatele obtinute în urma chestionarului (au raspuns peste
200 de reprezentanti ai administratie publice) au adus o multitudine de argumente care m -au
obligat să aleg dintre toate titlurile posibile ale acestui capitol pe actual.
Continutul acestui capitol l -am strcturat în jurul raspunsurilor la cele trei mari
întrebari din chestionar, care reprezinta subcapitole distincte: care este locul implicarii
administra ției publice regionale și locale în stimularea cooperării transfrontaliere? care ar fi
cele mai eficiente forme de man agement al cooperării transfrontaliere din regiunea
dumnevoastră? cum evalua ți nivelul de informare promovat de autorită țile de stat și cele
județene în domeniul cooperării transfrontaliere?
Subcapitolul Implicarea administra ției publice regionale și local e în stimularea
cooperării transfrontaliere aduce în prim plan cele mai importante entitati care trebuie să
se implice în cooperarea transfrontaliera (institutia prefectului, consiliile judetene,
municipal si locale cu peste 65% din optiuni). Dintre actiun ile pe care ar trebuie să le ia
administrația publica locala în vederea stimularii cooperarii transfrontaliere, peste 40%
considera ca trebuie să fie elaborarea și implementarea unei strategii comune cu entită țile
din Ungaria/Romania pentru dezvoltarea coo perării transfrontaliere . Coroborat acest
aspect cu faptul ca peste 70% dintre repondenti considera ca între funcțiile pe care
administrația publica locale trebuie să le aiba în dezvoltarea coopeararii sunt planificarea,
coordonarera si informarea, suntem în fata înca unui argument ca administratia publica
este vazuta cu un pivot al cooperarii transfrontaliere. Însă cand este vorba de evaluarea
activitatii diferitelor institutii pentru implicarea pe care au avut -o administratia publica este
creditata ca ef iceinta în proportie de 1/3 cu valori egale cu al altor actori – BRECO,
Euroregiunea Bihor Hjadu Bihar

16 Multumesc pe aceastsa cale colegilor de la Universitatea din Oradea, in special Constantin Toca si Claudiei
Timofte, care m -au ajutat in conceperea si aplicare achestionarulu i.

18 La întrebarea referitoare la factorii care franeza dezvoltarea cooperarii
transfrontaliere majoritatea repondentilor converg catre lipsa unei finantarii suficiente si
aici poate ca se refera la dificultati în a mobliliza co -finantarile si catre instabilitatera
sistemului administra ției publice (alegerile, schimbarea autorită ții, lipsa asumării
responsabilită ții, etc)
Subcapitolul Forme de management eficient ale cooperării transfrontaliere confirma
faptul ca repondentii aseza pe primele locuri ale instutiilor care trebuie să gestion eza
cooperarea transfrontaliera tot adminsitratiile publice judetene si locale. Într-o pozitie
avantajoa să sunt asezate si Euroregiunea Bihor Hajdu –Bira si BRECO. Faptul ca administratia
publica este o optiune clara pentru repondenti este întarit de aleg erea celor mai potrivite forme
de management a cooperarii transfrontaliere (2/3 din optiuni merg catre p arteneriatele dintre
autoritatile publice judetene si locale româno -maghiare (gen înfratiri).
Desigur ca repondentii nu ita să fie si critici atunci can d este vorba de cauza slabei
dezvoltari a structurilor innovative de cooperare transfrontalieră. Peste 70% considera ca
exista cauze care sunt legate în special de funcțiile si implicarea adminsitratiei publice.
Acest fapt ne adovedeste înca odata ca exist a un grad înalt de asteptare de la autoritatile
publice judtene si locale in a se implica în cooperarea transfrontaliera.
Subcapitolul Evaluarea nivelul de informare promovat de autorită țile de stat și cele
județene în domeniul cooperării transfrontaliere chiar daca mai dilueaza pe anasamblu rolul
administratiei publice în cooperarea transfrontaliera, importanta acesteia se poate vedea.
Întrebati fiind cum califica nivelul de informare promovat de autoritatile publice
stat si judetene 44% raspund ca bun, 39 % satisfacator si 3% foarte bune. Aceste optiuni
corroborate cu cele referitoare enumerarea celor mai importante trei institutii care ar
trebuie să promoveze sis a informeze despre programele de cooperare transfrontaliera,
unde peste 2/3 atribuie autoritatilor publice acest rol vine să adauge înca un argument ca
exista un nivel de asteptare mare si în aceasta zona.
La întrebarea ce ar trebui să faca autoritatile în mod concret, peste 82 % din
repondenti au sustinute necesitatea unei baza de date on -line cuprinzatoare care să include
informa ții asupra proiectelor supuse competi ției, dar neimplementate; informa ții asupra
proiectelor în curs de impleme ntare; informa ții asupra proiectelor implementate; informa ții
despre impactul proiectelor implementate. De asem enea, peste 80 % din repondenti pentru
constituirea unui centru care să gestioneze aceasta baza de date.
Discutand despre organizatiile care tre buie să faca fata din acest centru, repondentii
la chestionar au optiuni aseaza în mod surprinzator pe primul loc Euroregiunea Bihor –

19 Hajdu Bihar cu 38,2% din optiuni, urmate de autoritatile administrative cu 34, 9%.
Mergand pe idea cine ar trebuie să colec teze aceste date pentru baza de date, repomdentii
din nou se îndrepta catre administratie, în acest caz pe primul loc fiind Directiile judetene
de Statatisca si autoritatile locale.
Ca o concluzie generala a lucrarii se poate spune ca responden ții care au dat curs
chestionarului întaresc ideea ca administratia publica trebuie să se implice forate mult în
procesul de cooperare transfrontaliera. Ei afirma, pe o parte, un fapt care a devenit evidenta
în contextul în care Programul de Cooperare Transfrontaliera Ungaria –Romania (HURO)
2007 – 2013 nu a adus în ansamblul sau beneficiile scontate si impactul previzionat, datorita
faptului ca proiectele care au fost finantare au avut o mica corenete intre ele, iar unele nu s –
au mai implementat. Pe de alta parte, se e xprima un deziderat ca în cadrul Programului
Interreg VA (ROHU) 2014 -2020 exista o co erenta nu numai între proiectele din acest
program, ci cu proiectele de pe alte programe opeationale, încat eficienta si impactul
acestora să fie cat mai apropiate de optim.

3.5. Sursele
Sursele de documentare prezente în aceasta lucrare am imbinat atat multitudinea de
surse primare (surse oficiale ale UE, surse ale administratiei centrale, surse ale
administratiei publice locale din judetl B ihor, ale Euroregiunii Bihor Hajdu Bihar) și surse
secundare (căr ți, articole din reviste – Eurolimes, Analele Universitatii din Oradea. Seria
RISE, surse electronice).
În ceea ce priveste sursele primare am facut o selectie a acestora încat să fie cat mai
adecvate temei de cerecetare pe care am ales -o. Bunoara, dintre sursele oficiale europene,
m-am oprit la cele mai relevante pentru întelegerea implicarii adminsitratiei publice
regionale si locale în cooperarea transfrontaliera: European Outline Conventio n on
Transfrontalier Cooperation between Territorial Authoroties, Madrid, 21 Mai 1980;
Regulation (EC) No 1082/2006 of the European Parliament and the Council of 5 July
2006 on a European Grouping Territorial Cooperation (EGTC) .
O alta categorie de doc umente europene flosite în special în primul capitol au fost
Regular Report from the Commission perntru Cehia, Bulgaria, Ungaria, Polonia, Slovacia
si Romania pentru perioada 1998 -2006.
Din categoria acelorasi surse oficiale europene am selectat si pe ace lea emise de
catre Consiliul Europei de la Strasburg care releva aspect legate de functionarea cooperarii

20 transfrontaliere între structuri adminsitrativ teritoriale descentralizate: Protocolul
additional al Conventiei Cadru Europene privind cooperarea tran sfrontaliera a
colectivitatilor si autoritatilor teritoriale din spetembrie 1995, Guide pratique de la
cooperation transfrontalière al Consiliului Europei din 2006 , Cadrul de referinta al
Consiliului Europei pentru democratie regional a din 2009; Raportul C onsilului European
al Municipalitatilor si Regiunilor, intitulat Descentralisation at crossroade. Teritorial
reforms in Europe in times of crisis17.
De asemenea am selectat unele surse emise de Comitetul regiunilor care au
relevanta pentru primul capitol în care discut ăm despre descentralizare: Carta alba a
Comitetului Regiunilor cu privire la guvernanta pe mai multe niveluri18.
În ceea ce priveste sursele nationale avand în vedere specificul temei noastre de
cercetare ele se refera la doua subiecte. Pe de o parte, am folosit si Ordonanța de Urgență
a Guvernului (OUG) nr.120/1998 despre aplicarea în tara noastra a European Outline
Convention on Transfrontalier Cooperation between Territorial Authoroties; Ordonanta de
urgenta 127/2007 cu privire la Gruparea E uropeana de Cooperare Teritoriala si
modificarile aduse acestia prin OUG 9/2015.
Pe de alta parte am folosit cateva legi care fac referiri la aspectele descentralizarii si al
locului administratiei publice locale în acest process: Legea 199/1997 a Cartei europeane a
autonomiei locale; Legea 315 din 23.06.2004 privind dezvoltarea region ală în România si
Legea cadru nr. 195/22 mai 2006. De asemenea ne -a fost util si Raportul Comisiei
Prezidențiale de Analiză a regimului Politic și Constituțional din România din 2009.
Am flosit apoi documnte de lucru, cum ar fi: Programul Phare CBC Ungaria –
Romania (2004 -2006) ; Programul de cooperare transfrontalieră Ungaria -România, 2007 –
2013 ; Programul Interreg V -A România -Ungaria (ROHU), 2014 -2020.
Cat priveste documentele locale utilizate în acest proiect ele sunt: Strategia de
Dezvoltare Durabila a Jud etelui Bihor (2014 -2020); Strategia Integrata de Dezvoltare
Urbana a Municipiului Oradea (2014 -2020); Strategia Transfrontaliera Integrata a
mediului de faceri din judetele Bihor si Hajdu Bihar (2014 -2020); Raport de Evaluare a

17 Raportul Consilului European al Municipalitatilor si Regiunilor, intitulat Descentralisation at crossroade.
Terirtorial reforms in Europe in times of crisis, october 2013, accesed on 18 Noveber 2014,
http://www.ccre.org/img/uploads/piecesjointe/fi lename/CCRE_broch_EN_complete_low.pdf
18 Comitetul Regiunilor, Carta alba a Comitetului Regiunilor cu privire la guvernanta pe mai multe niveluri,
Bruxelles, 2009

21 rezultatelor pe anul 2016 a Institutiei Prefectului Judeteului Bihor19, Raport de Evaluare a
rezultatelor pe anul 2015 a Institutiei Prefectului Judeteului Bihor20.
În privinta surselor secundare dupa cateva lucrari de încadrare teoretica în zona
teoriilor integrarii21, procesului dec isional22, a guvernantei23, a evolutiei frontierelor24 si
integrarii tarilor din europa Centrala si de Est25, atentia noastra s -a îndeptat spre lucrari cu
un statut mai special, care pot fi grupate în: evaluare26, admininstratie publica27 si
descentralizare28. Un loc particular l -au avut lucrarile referitoare la cooperarea
transfrontaliera în Europa29 si la cea romano -maghiara în particular30, la evaluarea

19 pe www.prefecturabihor.ro/pdf/raportactivitateIPBH2016.pdf
20 www.prefecturabihor.ro/pdf/rapo rtact2015ip.pdf
21 Andrew Moravcsik, The Choose for Europe. Social Purpose & State Power from Messina to Maastricht,
Routledge, London & New York, 1999 ; Alexander Wendt, Social theory of international politics .
Cambridge: University Press, 1999 ;
22 Iordan Gh. Barbulescu, Noua Europa. Identitate si Model European , Iasi, Polirom, 2015 ; Willem, Molle,
Cohesion and growth; Theory and practice of European Policy making , London, Routledge, 2015
23 Elinor Ostrom, Guvernanta bunurilor comune, Iasi, Polirom, 2007 ; Oana -Andreea Ion, Guvernanta
Uniunii Europene. Abordari actuale, Iasi. Ed. Polirom, 2013
24 James Anderson, Liam O‟Dowd, Thomas Wilson, New Borders for a Changing Europe, Frank Cass
Publishers, 2003; Alexandru Ilieș, România. Euroregiuni, Editura Universit ății din Oradea, 2004
25 Maichel Keating and James Hughes (eds), The Regional Challenge in Central and Eastern Europe.
Territorial Restructuring and European Integration (Brussels: P.I.E. -Peter Lang), 2003; Magdalena Gora,
Katarzyna Zielinska, Democrac y, State and Society. European Integration in Central and Eastren Europe,
Jagellonian University Press, 2011 ; Ioan Horga, Iordan Gheorghe Bărbulescu, Adrian Ivan și alții,
Regional and Cohesion Policy, Insights into the role of the Partnership Principle in the New Policy
Design ,Editura Universității din Oradea, Oradea, 2011 ; Francesco Palermo & Sara Parolari, Regional
Dynamics in Central and Eastern Europe New Approaches to Decentralization, Brill Online, 2013
26 Huey – Tsyh Chen, Theory – Driven Evalua tions, Sage Publications, 1990; Huey – Tsyh Chen and Peter
H. Rossi, Using to Improve Program and Policy Evaluations, Greenwood Press, New York, Westport,
Connecticut, London, 1992 ; Evert Vedung, Public Policy and Program Evaluation, Transaction
Publishers , New Jersey, 2009 ; Ioana Roxana Melenciuc, Contribuția maturității culturii europene de
evaluare în optimizarea schimbărilor organizaționale de la nivel public, Bucuresti, Ed. Tritonic, 2015 ;
Ana Maria Stavaru, Intarirea capacitatii administrative. Dezv oltarea sistemului national de evaluare a
interventiilor publice in Romania : design organizational. Cultura si capacitate de evaluare, Bucuresti, Ed.
Tritonic, 2015
27 Sandra van Thiel, Research Methods in Public Administration and Public Managemnt, New Yo rk,
Routledge, 2014 ; James L Perry, Robert K, Christiansen, Handbuck of Public Administration , ed. III -a,
Wiley, 2015 ; John Loughlin, Frank Hendrix, Anders Lidstrom, The Oxford Handbook of Local and
Regional Democracy in Europe . New York: Oxford Univer sity Press, 2011. Sebastian Vaduva,
Abtreprenoriat in Managementul Public. Globalizarea, europenizarea si importanta societatii civile a
afacerilor, Editura Economica, Bucuresti, 2015 ; Alina Profiroiu, Bazele administratiei publice, Bucuresti,
Ed. Economi ca, 2008 ; Dumitru Berzoianu si Mariana Oprican, Administratia Publica in Romania ,
Bucuresti, Ed. CH beck, 2008; Adrian Miroiu, Fuga de competitie. O perspectiva institutionala a societatii
romanesti, Iasi, Polirom, 2016 ; Lazar Vlasceanu, Politica si dezv oltare. Romania incotro?, Editura Trei,
Bucuresti, 2001
28 Raportul Congresului Puterilor Locale si Regionale al Coniliului Europei (2007 -2015) – Tendances of
Regionalisation in the European Contrie (2007 -2015), Congress of Locaux and Regional Power of
European Council, Strasbourg, 2016 ; Irina Letitia Lipanescu, Europenizarea Administratiei Publice in
Romania, (Teza de doctorat in St.Politice sustinuta la SNSPA Bucuresti, 2016)
29 Charles Ricq, Manual de cooperare transfrontalier pentru uzul colectivitilor locale i regionale în Europa,
Strasbourg, 1996 (ed. Romana, Bucuresti, 2000) ; Birtte Wassenberg, Vers une eurorégion ? La
coopération transfrontalière franco -germano -suisse dans l’espace du Rhin supérieur de 1975 à 2000, Peter
Lang, Bruxelles, 2007 ; Xxx Manual on removing obstacles to CBC , Institut of International Sociology

22 cooperarii transfrontaliere31 în special în euroregiunea Bihor -Hajdu Bihar32. De un real
folos atat pentru a vede a modelul unei teze de doctorat, dar mai ales a valorifica informatie
mai recenta ne -au fost teze de doctorat recomandate de catre conducatorul de doctorat:
sutinute în domeniul St. Politice, cu teme din zona evaluarii si europenizarii administratiei
publi ce la Scoala Nationala de Studii Politice si Adminsitrative din Bucuresti33; sustinute
în domeniul Relatii Interntionale si Studii Europene, cu teme din zona cooperarii
transfrontaliere la Universitatea “Babes -Bolyai” din Cluj -Napoca34; sustinute în domeniil e
economiei35 si geografiei36, cu teme din zona cooperarii transfrontaliere la Universitatea
din Oradea; sustinute în geografie37 cu teme din zona cooperarii tarnsfrontaliere la
Universitatea din Debrecen.
De un real folos ne -au fost apoi studiile aparute în diverse reviste, cele mai multe
gasindu -le în biblioteca Institutului de Studii Eurogeionale din Oradea. Cele 22 volume ale

Gorizia, 2013; Constantin Vasile Toca, Ioan Horga, Florentina Chirodea, The Evaluation of Cross -Border
Cooperation in Europe, Debrecen University Press, 2017;
30 Ioan Horga, Istvan S uli-Zakar, Regional Development in the Romanian -Hungarian Cross -Border Space –
From National to European Perspective , Debrecen, 2006 ; Istvan Zuli Zakar, Neighbours and the
Parterns: on the two Sides of the Borders, Debrecen University Press, 2006 Diana Câ rmaciu, Gabriela
Csûrös, Carmen Domocoș, Cristian Miheș, Ioan Horga, Mihaela Pătrăuș și alții, Stadiul actual al
reglementărilor naționale și comunitare în domeniul cooperării transfrontaliere, Editura Primus Oradea,
2009 ; Mihai Romulus Vadean, Relatiil e romano -ungare in contextul integrarii in structurile europene si
euro-atalintice (1989 -2010) , Iasi, Ed. Lumen, 2011 ;
31 Ioan Horga, Constantin Vasile Toca, Florentina Chirodea, Evaluarea cooperarii transfrontaliere la
frontierele Romaniei, Oradea, Ed. Primus, 2013
32 Attila L. Ambruss, Calitatea factorilor de mediu din Euroregiunea Bihor -Hajdu Bihor si influenta lor
asupra starii de sanatate a populatei, Editura Univesitatii din Oradea, 2008 ; Constantin V. Toca,
Romanian cross -border cooperation at vari ous territorial levels, whit a particular study of the Debrecen –
Oradea eurometropolis (European EGTC), Oradea, 2013,
33 Monica Chiffa , Neoinstituționalism și schimbare instituțională. Studiu de caz: apariția nivelului regional în
Români , Teza de doctorat sustinuta la Scoala Nationala de Stiinte Politice Bucuresti, 2011; Ioana Roxana
Melenciuc, Contribuția maturității culturii europene de evaluare în optimizarea schimbărilor
organizaționale de la nivel public, (Teza de doctorat in St.Politice sustinuta la SNSPA Bucuresti, 2015) ;
Ana Maria Stavaru, Intarirea capacitatii administrative. Dezvoltarea sistemului national de evaluare a
interventiilor publice in Romania : design organizational. Cultura si capacitate de evaluare, (Teza de
doctorat in St.Politice sustinuta la SNSPA Bucuresti, 2015) (Publicata la Ed. Tritonic, Bucuresti, 2015)
34 Lucian Florian Parvu, România și Cooperarea Teritorială Europeană: Programul de Cooperare
Transfrontalieră România – Bulgaria, 2007 – 2013, Teza de doctoat in RISE sustinuta la Universitatea
„Babes -Bolyai” Cluj -Napoca, 2013; Alin Gherman, Cooperarea politieneasca transfrontaliera in domeniul
transporturilor rutiere. Studiu de caz Roamnia , Teza de doctorat in RISE sustinuta la Universitatea
„Babes -Bolyai” Cluj -Napoca, 2013 (pu blicata la Ed. Universitatii din Oradea, 2017)
35 Catalin Adrian Bucur, Serviciile publice si dezvoltarea locala. Studiu de caz: serviciile de ordine si
siguranta publica in Euroregiunea Bihor -Hjadu Bihar, Teza de doctorat in economie sutinuta la
Univers itatea din Oradea in 2012
36 Popoviciu Gabriela, Starea mediului in Euroregiunea Bihor -Hajdu Bihar in conditiile aderarii la Uniunea
Europeana , 2007 ; Attila L. Ambruss, Calitatea factorilor de mediu din Euroregiunea Bihor -Hajdu Bihor
si influenta lor asupr a starii de sanatate a populatei, (publicata la Editura Univesitatii din Oradea, 2008) ;
Afrodita Borma, Turismul si dezvoltarea in context euroregional. Studiu de caz : Euroregiunea Bihor
Hajdu Bihar , 2013
37 Constantin V. Toca, Romanian cross -border coop eration at various territorial levels, whit a particular
study of the Debrecen -Oradea eurometropolis (European EGTC), Teza sustinuta in domeniul geografie in
2012 la Universitatea din Debrecen (Publicata la Editura Universitatii din Oradea 2013,

23 Eurolimes ne-au oferit cea mai bogata biliografie pentru aspect refritoare la problematica
frontierelor, cooperarii transfrontalier e si în special cea romano -maghiare. Am consultat
apoi colectia Analele Universitatii din Oradea , Seria Relatii Internationale si Studii
Europene, Seria de Geografie, Seria Economie; colectia Acta Geografica Hungarica de la
Debrecen, colectia Revistei Roma ne de Geografie Politica , care apare la Oradea, colectia
Europolity editata la SNSPA, unele numere mai recente din Transilvanyan Review de la
Cluj-Napoca; unele numere din Europa Asia Studies care apare la Glasgow.

3.6. Limitele cercetarii
Suntem constienti ca cercetarea noastra are o seama de limite. O primă limită a
cercetării o reprezintă faptul ca nu am avut timp să aplicam acest chestionar si la alte medii
socio -economice, să vedem cu este perceputa administratia publica în raport cu tema
cooperarii tra nsfrontaliere.
O a doua limită identificată este lipsa unei activitati în oglinda, în sensul de a avea
informatii si din judetul vecin din Ungaria să vedem modul în care este perceputa acolo
administratia publica în raport cu cooperare atransfrontaliera.
Cele doua limite pot reprezenta și premisele continuarii cercetarii spre aceste medii
pentru a valida ceea ce am afirmat în analiza noastr ă din studiul de caz și pentru a g ăsi alte
direc ții de investiga ții.

24

4. Administrația publică de la regional izare prin descentralizare
la regionalizare prin recentralizare în România. Analiză
teoretică

În acest capitol voi încerca să demonstrez că, în pofida multor păreri38, care
consideră că numai procesul de regionalizare poate duce la descentralizare și, evid ent, la
autonomie locală, eu consider că și prin procesul de centralizare se poate ajunge la
regionalizare. În favoarea ipotezei mele stau o seamă de argumente pe care le voi enumera
într-o formă sintetică pe parcursul acestui capitol, după care voi dezvol ta pe larg cateva
dintre acestea, pe care le socotesc utile în dezvoltarea capitolului următor și, mai apoi, în
ultimul capitol, dedicat studiului de caz.
În primul rând, vom face o scurtă incursiune în evoluția regionalismului în câteva
țări care au un si stem de administrație publică, asemănător cu cel al României. Este bine
cunoscut că administrația publică din România este o adaptare a modelului francez. Franța
a fost unul dintre statele cele mai centralizate din Uniunea Europeană, cu departamente în
fruntea cărora se găsesc prefecții, reprezentanții guvernului în teritoriu. Acest sistem a
funcționat aproape două secole, de la Revoluția franceză și până în deceniul al optulea al
secolului XX. În tot acest timp, procesul de descentralizare s -a dezvoltat, î ncât odată cu
reforma administrativă din anii „80 ai secolului trecut, s -a trecut la sistemul regional, în
care mai multe departamente au fost unite într -o regiune. Sistemul dual departament –
regiune a continuat să existe până în 2015, când s -a trecut la o altă etapă a marilor regiuni,
Franța fiind împărțită în mari regiuni (2 -3 regiuni au fost reunite, de exemplu regiunile
Alsacia, Lorrena și Champagne Ardenne au fost reunite în Regiunea Champagne Ardenne
și Lorrena, cu capitala la Strasbourg)39. Și în acest caz, chiar dacă s -au construit structuri

38 Gera rd Marcou, “Regionalisation for Development and Accession to the European Union: a Comparative
Perspective”, in G. Marcou, Regionalization for Development and Accession to the European Union: A
Comparative Perspective, LGI Fellowship Series: 2002, 11 -25; Martin Keating, James Hughes, The
Regional Challenge in Central and Eastern Europe. Territorial Restructuring and European Integration .
PIE-Peter Lang, 2003, John Loughlin, Subnational Democracy in the European Union. Challanges and
Opportuniies, Oxford Uni versity Press, 2004
39 O dezbatere ampla asaupra acestui fenomen a avut loc in perioada 2015 si 2016 la nivelul mediului politic,
academic, mediul de afaceri, cetateni. S -au publicat numersoase lucrari si luari de pozitii referitoare la acest
subiect. In ce rcetarea noastra am pornit de la punctele de vedere exprimate de diversi autori reunite in volumul
coordonat de Jean Claude Nemery, Quelle organisation pour les Grandes Regions en France et en Europe?,
Paris, L‟Harmattan, 2015. Am avut surpriza să găsesc m ulte puncte de vedere comune cu cele pe care personal le

25 administrative mai largi, nivelul departamental, condus de prefecți nu dispare, ci el este
implicat în continuarea procesului de descentralizare40. Din acest exemplu tragem
concluzia că procesul de descentralizare p recede, în cazul statelor centralizate, procesul de
regionalizare, care, odată implementat, poate să dea un impuls și mai mare descentralizării.
Pornind de la același exemplu francez, să încercăm să înțelegem ce înseamnă
descentralizare într -un stat națio nal unitar așa cum sunt Franța si România. Potrivit lui Jan
Marie Pontier, descentralizarea, în general, se exprimă prin recunoașterea de competențe
suficiente sau suficient de extinse pentru colectivitățile teritoriale. În mod particular, în cazul
statelo r unitare, descentralizarea se exprimă, în mod necesar, prin transferul de competențe ale
statului către colectivitățile teritoriale41. Dacă ne uităm la situația din Europa Centrală și Est,
procesul descentralizării, așa cum s -a desfășurat în Franța, prin t ransferul competențelor către
colectivitățile locale, urmează în grade diferite acest model și, în majoritatea cazurilor, precede
procesul de regionalizare, cu diferențe de timp și de dinamică.
În cursul acestui capitol, vom urmări modul în care s -a produ s descentralizarea în
Europa Centrală și de Est, și, în mod particular, în România, amintind în multe cazuri că
regionalizarea s -a încercat să se facă paralel pe măsura avansării în procesul de negociere cu
Uniunea Europeană, însă, în majoritatea cazurilor , nu a reușit, iar, în contextul crizei
economice, avem de a face cu un proces de recentralizare și de re -regionalizare. În ultima parte
a acestui capitol, vom încerca să arătăm că regionalizarea nu este un capitol închis în Europea
Centrală și de Est, ci el va fi reluat, iar modelul construcției marilor regiuni din Franța poate fi
urmat și în spațiul nostru, nu prin transferul de competențe al descentralizării tradiționale, ci
printr -o redistribuție a competențelor între colectivitățile teritoriale42.
Bună oară, în Polonia, țara în care procesul de descentralizare si regionalizare în
regiunea noastră este cel mai avansat, deși regiunile (voievodate ) au fost implantate cu forța și
au dat rezultate încurajatoare în atragerea de fonduri europene, nivelul local următor (powiat),
care a făcut istoria descentralizării teritoriale în Polonia încă din perioada comunistă, joacă un
rol major în continuarea procesului de descentralizare și în dinamica regionalizării. Prin
schimburile de experiență cu voievodatul Podkarp atia și ,în special, cu powiat -ul Krosno am
constatat că avem foarte multe asemănări de funcționare cu județul Bihor.

împărtășesc și care m -au ajutat să îmi consolidez ideile și opiniile. De altfel, nu este ceva fără logică, având în
vedere că modelul administrativ teritorial de la noi este foarte asemănător cu cel francez.
40 Jean Marie Pontier, “La redistribution des competences entre le department et la region”, în J. Cl. Nemery,
op. cit., pp. 73 -98.
41 Ibidem, p. 73
42 Ibidem, p. 74

26 Cazul Ungariei este foarte asemănător cu al nostru. Chiar dacă nivelul de
regionalizare în țara vecină pare puțin mai avansat decât în caz ul României, există foarte
multe asemănări în ceea ce privește raporturile instituțiilor județene ( megye ) din țara vecină
cu autoritatea centrală, pe de o parte, și cea regională. Bunăoară, în cazul accesării de
fonduri europene, în special de cooperare tr ansfrontalieră, actorul principal este județul și
nu regiunea, fapt similar cu al nostru. De fapt asupra acestui aspect, vom reveni mai pe larg
în capitolul dedicat studiului de caz.
De altfel, foarte mulți autori consideră că “statul rămâne epicentrul a ctivității
economice”43, din punctul de vedere al raportului dintre statul național și structura
supranațională reprezentată de UE44. Dacă privim aceste afirmații din perspectiva politicii
regionale, putem spune că statul a reprezentat și va continua să repr ezinte un partener solid
al UE în toate dimensiunile politicii regionale, chiar dacă este un interes comun declarat al
celor două structuri, dar intențiile revelă anumite nuanțe.45 De fapt, statele sunt de
asemenea părți ale unei construcții federale identi ce46.
În al doilea rând, subscriu și eu la opiniile unor autori47 care consideră că instituțiile
regionale vor apărea în România și vor conta ca actori autonomi politici, vor câștiga
legitimitate și autoritate politică în urma unui proces dinamic marcat de convergență ce se
dezvolta în Uniunea Europeană. Va apărea o restructurare instituțională, o cedare a
autorității de la nivelul central către nivelul subnațional. Efectul direct va fi modificarea
distribuției puterii politice în cadrul național, mai precis creșterea puterii politice a actorilor
regionali în defavoarea celor naționali. Din practică, pot afirma că actualii actori politici
subnaționali –județe, municipii și comune -prin implementarea de politici publice care să
satisfacă nevoile și interesele co munităților contribuie enorm la procesul de
descentralizare, pregătind teren fertil pentru crearea de structuri regionale. Astfel ne

43 Pavlos I. Koktsidis, Savvas A. Katsikides (editors), Societies in Transition: the Social Implications of
Economic, Political and Security Transformations , Springer Pbl, 2015
44 Ioan Horga, “The State remained the most important partner of the European Union in the field of regional
policy in Central and Eastern Europe, in voluumul Facing the Challenges in European Union. Re -thinking
of EU Education and Research for Smart and Inclusive Growth (EuInteg), (Ewa Latoszek, Magdalena
Proczek, Agnieszka Klos, Marta Pachocka and Ewa Osuch -Rak) Polish European Community Studies
Association – Elipsa , Warsaw, 2015, p. 257 -282
45 Gregoz Gorzelak, “Myths on local self -government in post -socialist countries”, in Dostál, P., Illner, M.,
Kára, J. and Barlow, M. (eds.), Changing territorial administration in Czechoslovakia: International
viewpoints, Amsterda m: University of Amsterdam, Charles University, and the Czechoslovak Academy of
Sciences, 1992.
46 Iordan Gh. Bărbulescu, Noua Europa. Identitate si Model European , Iași, Polirom, 2015 p. 421.
47 Monica Chiffa, Neoinstituționalism și schimbare instituțională . Studiu de caz:
apariția nivelului regional în România, Teză de doctorat susținută la Școala
Națională de Științe Politice București, 2011, p. 161.

27 apropiem de un sistem instituțional stabil și eficient, care se bazează „pe principii
configuratoare”48 și care are la baza reguli stabile pentru „aranjamente instituționale
adecvate condițiilor locale”49.
Este corect să spui că harta teritorială curentă a majorității țărilor europene din
Centrul și Estul Europei este rezultatul unui compromis care nu este ușor atins după
dezba teri politice intensive și pasionate implicând conflicte de interese și o varietate de
presiuni, Comisia Europeană fiind doar unul dintre ele50. Noua organizare teritorială intră
în practică aducând o modernizare fără precedent a țărilor din Europa Centrală și de Est în
termeni de sisteme instituționale și administrative. Unele state au reușit realizarea unor
proiecte de succes privind regionalizarea. Poate fi argumentat că, concepțiile politice,
istorice și culturale ale cadrului regional din Polonia au fos t cel puțin tot atât de legate de
trasarea hartii regionale a Poloniei cât si in urmărirea scopurilor și principiilor fixate de
Comisie prin criteriile sale de condiționalitate. Alte state și -au extins atribuțiile, dar după
2004 au atins “nivelul limitat a l înghețului descentralizării” (cazul Ungariei)51. Unele state
au atins mai degrabă un timid stagiu de dezvoltare in materie regionala. De exemplu, în
România stabilirea celor opt regiuni presupunea de asemenea dezvoltarea de noi instituții.
În termeni de e ficiență, funcțiile lor sunt chestionate luând în considerare pierderea
conexiunilor cu nivelul local, fapt care afectează abilitatea autorităților locale și centrale de
a reprezenta nevoile și interesele cetățenilor lor52. În mod adițional, putem, în mod l egitim,
pune întrebarea asupra inabilității de a influența strategiile naționale privind regiunile așa
cum s -a demonstrat în timpul anilor 2000 – 2006 și 2007 -201353.
Urmărind analizele și rapoartele anuale ale Congresului Puterilor Locale și
Regionale ale C onsiliului Europei referitoare la existența și funcționarea efectivă a
instituțiilor regionale așa cum sunt definite în Cadrul de referință al Consiliului Europei

48 Adrian Miroiu, Fuga de competitivitate. O perspectivă instuțională asupra societății românești, Iași,
Polirom, 2016, p. 50
49 Ibidem, p. 51.
50 James Kerlin, (2001), The Politics of Decentralization in Poland: Influences and Outcomes, Paper
presented at the Annual Meeting of the American Political Science Association, San Francisco, 2001, in
particular pp. 14 -18.
51 Zoltan Pogatsa, (2013), “The Recentralisation of the Economic Development in Hungary”, in Palermo F.
& Parolari, S. Regional Dynamics in Central and Eastern Europe New Approaches to Decentralization,
Brill Online, 2013, pp. 147 -174
52 Ioan Horga, „ Romanian from Nation -State to Multilateral Governance” în ed. Carlos Pacheco Amaral, The
Regional Autonomy and International Relations, Paris: L´Harmattan, 2011, pp. 281 -303; Cristina Matiuță
(2013), “Decentralisation and regional policy in Eastren Europe: Considetation on Romania and Bulgaria”,
in Barlett William, Malekovic Sanja & Monastiriotis V assilis, Decentralisation and Local Development in
South East Europe, Houdmills, Palgarve & Macmillan, 2013, pp. 135 -150.
53 Ioan Horga, Ana Maria Ghimiș, „The rol e of the borders in the Romanian regionalization””, in
Transylvanian Review , vol. XXIII, Supplement No.2, 2014, 202 -216.

28 pentru democrație regională din 2009 se constată că, în cazul României nivelul de
regionaliza re este inexistent54.
La fel, raportul Comisiei Europene privind România în ceea ce privește democrația
locală și regională din martie 2011 subliniază dinamica pozitivă în dezvoltarea României,
dar atrage atenția asupra reformelor care sunt necesare datorit e faptului că nu sunt
mecanisme de consultare a autorităților locale în subiecte interesante pentru ei cum ar fi
aspectele financiare și sociale. 55
În 2013, în România putea fi observată o mișcare de pro -regionalizare, la fel ca și
pentru descentralizare ș i pregătirea pentru transformarea celor opt regiuni statistice în
autorități regionale care să fie doate cu mai multa autoritate. Aceste noi regiuni ar fi
beneficit de un transfer de competențe pe scară largă de la statul central, de la județe și de
la mun icipalități. Existența acestor noi entități regionale ar fi putut declanșa restructurarea
serviciilor și a schimbărilor în numărul angajaților din sectorul public. Merită de asemenea
notat că președinții acestor noi regiuni urmau să fie propuși să fie aleș i prin vot direct56.
Insă daca ne uitam mai atent la faptul ca nu se tinea cont totusi de aproape un sfert de veac
de evolutii post -comuniste care au dus la o descentralizare informala, la agregarea unor
functionalitati noi rezultat al integrarii in economi a globala, si nu in ultimul rand la
pachetul de competente cu care urmau să ie dotate aceste structuri regionale, observam ca
in fapt urma să asistam la o recentralizare prin regionalizare si nu invers cum ne -am fi
asteptat. Este mai degrabă percepția că aceste aglomerări regionale nu sunt cu nimic mai
mult decât rezultate mascate ale recentralizării care a urmat crizei financiare.
Desi, impartasesc punctul de vedere al lui Geoff Mulgan, potrivit caruia
„cauzalitatea in politica publica este mai ambigua d ecat in alte domenii”57, cu riscurile de
rigoare sustin ideea ca, privind dintr -o altă perspectivă, în cazul României, și a altor țări din
regiune, efectele situației de după criză pot constitui motorul pentru crearea regiunilor
funcționale pentru că planur ile majore de a reduce costurile și de a îmbunătăți eficiența

54 Franceso Merloni, Carlos Pacheco E. Amaral, “Introduction”, in Tendances of Regionalisation in the
European Contrie (2007 -2015), Cong ress of Locaux and Regional Power of European Council, Strasbourg,
2016, p. 22
55 Adina Răducanu, “ Europe of or With Regions: Regionalism in Romania”, Journal of Public
Administration, Finance and Law, Issue 3/2013, accessed on September 23, 2013,
http://ww w.jopafl.com/uploads/issue3/EUROPE_OF_OR_WITH_REGIONS_REGIONALISM_IN_ROM
ANIA.pdf.p.48
56 The Council of European Municipalities and Regions (CEMR), Descentralisation at crossroade.
Territorial
reforms in Europe in times of crisis, october 2013, accesed on 18 Noveber 2014,
http://www.ccre.org/img/uploads/piecesjointe/filename/CCRE_broch_EN_complete_low.pdf
57 Geoff Mulgan, Arta Strategiei Publice.Moblizarea Puterii si Cunoasterii in slujba binelui public , Cluj –
Napoca. CA Publishing, 2010 , p. 12.

29 administrației publice pot, totuși, să afecteze organizarea tradițională (a țării) a autorităților
locale și regionale în România în favoarea regiunilor.
Cu toata aceasta nota de optimism, treb uie să fim mai moderati in sustinerile
noastre intrucat, chiar daca noilor autorități regionale li s -au dat sau li se vor da o gamă
largă de competențe și responsabilități pentru conducerea politicilor de dezvoltare
regională, in fapt se constatata ca in t ot peisajul din Europa Centrala si de Est, guvernele
centrale si -au asigurat dispoziții strategice sigure permițându -le să prezerve o semnificativă
măsură de control asupra regiunilor.
Dacă instituțiile regionale au responsabilități teoretice în domeniul programării
dezvoltării economice regionale, activitățile lor sunt subordonate controlului entității
numite de guvern. De exemplu, Wojewoda, care reprezintă guvernul central în Polonia, sau
Prefectul, în cazul României, sunt destinate să salvgardeze intere sele statului nu doar
controlând legalitatea deciziilor care sunt luate de autoritățile regionale alese, dar și
demonstrand in mod clar că acestea sunt luate conform cu prioritățile definite la nivel
național. De asemenea, în Polonia, powiat (echivalentul judetelor de la noi) a devenit în
mod extins dependent de nivelul regional, care este responsabil pentru luarea deciziilor
finale asupra alocării fondurilor structurale ale UE58. Mai mult, ce este mai important de
observat, fiind reprezentanții vistieriei s tatului, voievodul si prefectul, au la dispozitii
pentru un control financiar la nivel sub – național.
Descentralizarea competențelor nu a fost urmată de o măsură adecvată de
descentralizare financiară. Regiunile rămân, într -o mare măsură dependente de niv elul
central, și acest fapt pune restricții severe autorităților regionale când acestea își elaborează
strategiile lor proprii de dezvoltare locală, de aici se contrazic cu funcțiile lor statutare. Ca
rezultat, Ministerul de Finanțe cu puterea de a furniza alocări specifice și subsidii
autorităților sub -naționale exercită un control semnificativ asupra funcțiilor lor în toate
țările Europei Centrale și de Est. Poziția dominantă a centrului asupra regiunilor, în termeni
financiari, subminează validitatea con tractului regional ca simbol al unei noi regionalizari
alternative prin politica regională.
Așa cum menționează Martin Keating, referindu -se la situația regionalizării și
descentralizării în Europa Centrală și de Est, statul național din această regiune î și bazează
coeziunea și forța pe birocrația centralizată și uniformă și pe un corp de funcționari aflați în

58Xavier Bertrana, Hubert Heinat, “The Second Tier of Local Government in the Context of European Multi –
Level Government Systems” , in Revista catalana de dret públic , 46, 2013, p. 77.

30 raporturi ierarhice cu guvernul central, având sarcina de a administra teritoriul lui59. În
opinia lui Keating, transferarea modelului vestic de regi onalizare în Europa Centrală și de
Est trebuie să penetreze tocmai această relație standardizată dintre centru și unitățile
administrative teritoriale care funcționează în prezent60.
Un alt exemplu, este acela că guvernarea centrală, încă, are, în mod clar,
conducerea superioară în domenii ca dezvoltarea regională, care a devenit un element
major al politicii europene interne.
Concluzionând, regionalizarea și procesul descentralizării din statele Central și Est
europene a condus la trei evoluții majore. În primul rând, noile guverne sub -naționale au fost
împuternicite cu competențe sporite pentru dezvoltarea regională în majoritatea statelor. În al
doilea rând, în cadrul tuturor țărilor, observăm o centralizare a procedurilor; lipsa coordonării
între diferit e nivele, ca o consecință a unei diviziuni neclare a competențelor, nu reprezintă o
problemă serioasă. În final, sunt de asemenea constrângeri care blochează eficienta
implementare a programelor co -finanțate de UE, care, cum este în general cunoscut, cer
participarea complementară a autorităților de la toate nivelele administrative.
În timpul ciclului financiar 2000 -2006, aceste dezvoltări au afectat mai putin relația
între țările Central și Est Europene și Bruxelles, datorită volumului scăzut de fonduri l a
care ele au avut acces. In schimb, în timpul exercițiului financiar 2007 -2013, în care statele
regiunii au avut acces la peste 70% din fondurile de coeziune, au aparut dezvoltări
contradictorii în domeniu descentralizării și al autonomiei locale și regio nale, determinand
o relație între aceste state și Bruxelles care, în mod paradoxal, va fi tradusa prin realizarea
politicii regionale in aceste state, însă fără regiuni.
Facnd apel din nou la reflectiile lui Geoff Muglan, conform caruia puterea este cu
atat mai completa cu cat beneficiaza de o cunoastere mai larga61, consider ca numai
cunoasterea sitautiei regiunii, a actorilor si implicit a pontentialului pe care aceasta il are
pot să se constituie intr -o platforma de decizii politice care să împinga auto ritățile județelor
dintr -o regiune să realizeze politici comune proprii, fara o interventie de la centru si in
urma carora dupa un interval de timp să se ajunga la o funcționalitate naturală a acestei
suprastructuri. Este bine cunoscut că schimbările inte rne în procesul de integrare depind si
de câțiva indicatori, ca mărimea statului, procesul politic și politica internă care cere

59 Michel Keating, „Regionalisation in Central and Eastern Europe: The Diffusion of a Western Model?‟, in
Michael Keating and James Hughes (eds), The Regional Challenge in Central and Eastern Europe.
Territorial Restructuring and European Integration (Brussels: P.I.E. -Peter Lang), 2003, pp. 51 –67.
60 Ibidem, p, 58
61 G. Muglan, op. cit., p. 13-14

31 adaptare, reforme, si costuri politice interne62
În al treilea rând, discutând din perspectiva atragerii de fonduri publice maj ore, în
special europene, teoreticienii și specialiștii în derularea programelor operaționale
regionale mai ales, constată că instituțiile regionale sunt doar niște canale prin care se
primesc fondurile europene. Din păcate, ele nu au putere în guvernanța publică63. Nivelul
intermediar este și va rămâne doar o unitate teritorială definită statistic (NUTS II) necesară
pentru facilitarea asistenței financiare europene către diferiți antreprenori economici
individuali, pentru colectarea datelor statistice și pu ternic dependentă de nivelul național64.
Privind la conținutul legilor 497 din 01.04.2004 si 315 din 28.06.2004 se constată că,
în ciuda afirmării principiilor de subsidiaritate, descentralizare și parteneriat, care stau la baza
politicii de dezvoltare re gionale65, ele sunt fără substanță practică întrucât Consiliile pentru
dezvoltare regională, sunt fără personalitate juridică, având doar rol consultativ.
Prin urmare, managementul programelor europene este și va rămâne centralizat,
guvernarea va rămâne ac eeași guvernare tradițională bazată pe ierarhie strictă și control,
puterea politică păstrându -se la centru, integrarea europeană neputând defecta tradiția
instituțională a statului.
Cu toate acestea, după cum s -a observat de către o seama de autori, din motive
variate, de la sfârșitul anilor „90 încoace, agenda regionalistă a Comisiei a început să fie
afectată de ambiguități66 și de “presiunea adaptativă”67. În particular, Comisia a început să
sublinieze o preferință clară pentru managementul centralizat al asistenței comunității68. Pe
de o parte, Comisia a demonstrat că nu dorește să negocieze cu statele centralizate în care
nivelele regionale sunt subordonate guvernării centrale, în timp ce, pe de altă parte,
adoptarea acquisului, implementarea, folosirea e ficientă a fondurilor de pre -accedere în
lumina unui management demn de încredere a fondurilor structurale și de coeziune, pare să

62 Magdalena Gora, Katazyna Zielinska, K, “Europenisation in the EU New Memebres States. Aspects and
Research Agenda”, in Magdalena Gora, Katarzyna Zielinska, Democracy, State and Society. European
Integration in Central and Eastren Europe, Jagellon ian University Press, 2011, p. 18
63 Lucian Florian Pârvu, România și Cooperarea Teritorială Europeană: Programul de Cooperare
Transfrontalieră România – Bulgaria, 2007 – 2013, Teză de doctorat susținută la Universitatea „Babes –
Bolyai”, Cluj -Napoca, 2013, p . 41
64 M. Chiffa, op.cit., p. 162
65 Legea 315 din 23.06.2004 privind dezvoltarea regională în România
66 D. Marek, J. M. Baun “The EU as a Regional Actor: The Case of the Czech Republic”, Journal of Common
Market Studies, 2002, V ol. 40, No. 5, pp. 895 -919.
67 Emmanuel Boullineau, Mircea Suciu, (2008),” Décentralisation et régionalisation en Bulgarie et en
Roumanie. Les ambiguïtés de l‟européanisation”, în L’éspace geographique, 2008, vol. 37, p. 357
68 M. Ferry, “The EU and recent regional reform in Poland”, în Europe -Asia Studies , 2003, V ol. 55, No. 7, pp.
1097 -1116.

32 necesite întărirea nivelului superior de dezvoltare69.
Ne putem pune fireste intrebarea; poate fi aceasta abordare consecința faptului că
Comisia europeană nu avea de propus vreun model de regionalizare? Mai precis, privind
creația instituțiilor sub -naționale, care sunt esențiale pentru administrarea fondurilor de
ajutorare regionale, apar mai multe ambiguități de genul dacă ac estea ar trebui să fie
guvernamentale sau pur administrative. Potrivit lui Gerard Macrou, avand in vedere că nu
există nici o prevedere în cadrul tratatelor, nici în cadrul legislației secundare cum trebuie
să apara o regiune, aceste ambiguitati ale Comis iei Europene nu pot fi interpretate ca
stipulând un tip specific de organizare teritorială regionala70.
O investigare a implementării principiului parteneriatului în țărilor Centrale și Est
Europene privind implementarea programelor cofinanțate de catre UE conduce de
asemenea la concluzii neclare.
Autoritățile regionale, în particular cele aparținând noilor state membre, au articulat
câteva îngrijorări argumentând că viitoarea descentralizare a politicii regionale a UE nu
poate conduce la nimic altceva dec ât la re -naționalizarea politicii regionale din moment ce
nu există reguli care să lege structurile subregionale de nivelul comunitar. Însărcinând
statele membre cu mai multe responsabilități privind implementarea politicii regionale a
UE, fără a asigura f unctionarea principiul parteneriatului in raport cu organismele sub –
nationale și, in general, fără a acorda Comisiei nici o putere de a avea control asupra
statelor membre, au facut practic imposibila erodarea autoritatii statului. În consecinta,
asigurare a managementului programelor europene la nivel autorităților sub -naționale nu s –
a putut realiza.
Ca să sumarizăm, Comisia Europeană prin politica sa regională, a fost o importantă
forță stimulatoare privind procesul de descentralizare teritorială în țăril e Europei Centrale
și de Est. Totuși, această influență a generat rezultate diferite. Pe de o parte, se constata in
majoritatea statelor din Europa Centrala si de Est ca autoritățile regionale au inceput să-si
dezvolte practici în ceea ce privește manageme ntul dezvoltării regionale. Pe de alta parte,
ambiguitatea agendei regionaliste proprii a Comisiei privind reformele teritoriale și
administrative, împreună cu reticenta ei de a permite regiunilor să formuleze și să conducă
programele operaționale regional e, au dat guvernelor centrale oportunitatea de a impune
soluții urmărind interesul lor propriu și au contribuit implicit la fenomenul recentralizarii

69Ibidem, p. 1098
70 Gerard Marcou, « L‟adaptation des structures territoriales face à la politique régionale communautaire ».
Revue d’études comparatives Est -Ouest , 2002, vol. 32, no 3: 131 -167

33 care se observa in perioada de post -aderare .
Prin urmare, putem spune că modelul politicii regionale a U E, care a fost dezvoltat
pentru a conduce la implementarea fondurilor structurale a creat stimulente pentru
mobilizarea intereselor locale și regionale în Europa Centrala si de Est. Totuși, potrivit lui
Martin Brusis, puterea și impactul impunerii noului model de management depinde mult de
existenta a doua pre -conditii. Mai intai, dacă grupurile de interes locale sau regionale au
existat inainte de aderarea la UE ca actori politici organizați bazați pe identități și
comunități regionale, In al doilea rand, dacă ele au format coaliții extinse de consiliere pro –
regională cu alți actori politici și au participat la guvernare71.

4.1. Constrângerile administrative dezvoltate în timpul crizei
economice conduc către o schimbare de paradigmă în procesul de
regionali zare
Mișcarea generală de descentralizare inițiată înainte de criză a fost pusă în pericol
în unele țări de tendințele centralizatoare ale statului. Asemenea reforme au fost
concentrate in perioada crizei economico -financiare catre realizarea de economii s i de
interventii punctuale în mijlocul unui climat de austeritate și de reducere a cheltuielilor
publice. De asemnea, ele au servit ca mijloace pentru statele din Europa Centrala si de Est
de a recâștiga controlul politic asupra unor puteri care, in perioa da de pre -aderare, au fost
delegate autorităților locale și regionale (de exemplu, în Ungaria unde distribuția apei a
fost arondata unei agenții guvernamentală)72.
Această tendință către recentralizare a condus la pierderea competențelor pentru
autoritățil e mai mici în favoarea autorităților mai mari. Bunoara, Republica Cehă s -a
decretat că multe din serviciile cetățenești să fie conduse de autorități locale mai largi. De
asemnea, în Ungaria, s -a cerut municipalităților mai mari să grupeze serviciile lor pe ntru a
fi capabile să închidă oficiile municipalităților mai mici, în timp ce mențin existența lor

71 Martin Brusis,, „European Union incentives and regional interest representation in Central and East
European countries” , in Acta Politica , 2010, 45, 70-89; Martin Brussis, “‟Regionalisation in the Czech and
Slovak Republics: Comparing the Influence of Euro pean Union”, in Michael Keating and James Hughes
(eds.): The Regional Challenge in Central and Eastern Europe, Territorial Restructuring and European
Integratio n. Paris, Presses interuniversitaires européennes/Peter Lang 2003, pp. 89 -105.
72 The Council of European Municipalities and Regions (CEMR), Descentralisation at crossroade.
Terirtorial
reforms in Europe in times of crisis, october 2013, accesed on 18 Noveber 2014, p. 10
http://www.ccre.org/img/uploads/piecesjointe/filename/CCRE_broch_EN_complete_lo w.pdf

34 politică și administrativă. Aceasta masura s -a facut fara să existe garanții că un control
strict asupra costurilor va fi realizat optând pentru aceasta masu ra.73
În Bulgaria, guvernul a impus reguli mai stricte pentru managementul bugetului și a
crescut dependența de procesul bugetar al nationa. În conformitate cu controalele mai
stricte ale bugetelor, o lege asupra finanțelor publice a redus nivelul îndatoră rii
municipalităților la 15% din venituri, comparat cu 25%, inainte de criza. Guvernul de
asemenea a cerut o reducere de 15% a numarului functionsarilor locali în fiecare
municipalitate. Transferurile financiare de la nivel central au fost înghețate la niv elul
anului 2009 (cu excepția unei subsidii egalizatoare generale și transferurile pentru
educație) fara ca să se ia si inflația în considerare 74.
Printre reformele adoptate ca reacție la criza economică financiară, guvernul central
a redus nivelul cheltui elilor publice la nivel municipal. Ca o consecință a veniturilor
municipale reduse și, practic, înghețate, transferurile financiare către autoritățile locale,
autonomia financiară a autorităților locale în Bulgaria a întâmpinat serioase dificultăți.75
Refo rmele administrației publice, schițate de guvernul Republicii Cehe în 2011 -2012,
nu au fost aprobate. Asociația autoritatilor locale s -a împotrivit puternic proiectelor de
propuneri și a vizat să înceapă negocieri viitoare cu guvernul pe bazele noi ale ref ormelor.
Reforma, care a intrat in vigoare 2016, cere o reconcentrare a unor competențe delegate în
favoarea municipalităților desemnate. Aceste reforme trebuiau să aiba un impact asupra
organizării anumitor servicii municipale, care urmau să se uneasca cu acelea a mai multor
alte municipalități. Programele de îmbunătățire a eficienței administrației publice, conduse
de aceste noile municipaități mai extinse, au fost de asemenea puse în practică76.
Uitandu -ne la experienta Cehiei in materie de limitare a efe ctor crizei se constata ca
reformele puse in practica, împreună cu măsurile de austeritate, au avut un impact negativ
asupra municipalităților mai mici. Serviciile publice locale s -au indeparat de cetățeni, fapt
care da naștere la un număr de probleme, în mod particular în zonele rurale ale țării77.
Guvernul Ungariei a adoptat o serie de măsuri, care ținteau cel mai mult la
recentralizarea competențelor și ținerea unei supravegheri strânse asupra altor activități
locale. Inca inainte de inceputul crizei ec onomice, Ungaria se reîntoarce spre
recentralizare. Schimbarea radicală de putere în Ungaria poate fi înțeleasă ca un răspuns la

73 Idem.
74 Ibidem, p. 24
75 idem
76 Ibidem, p. 27
77 Idem

35 căderea modelului neoliberal de dezvoltare economică78. Fostele districte reprezentând
statul, abolite în 1984 ( járás ), au fost restabilite la 1 ianuarie 2013 și au fost însărcinate cu
conducerea unor servicii publice la fel ca organizarea supravegherii administrative a
autorităților locale. În același timp, consiliile județene au fost spoliate de unele din
competențele lor, de exe mplu managementul unor instituții publice cum ar fi școlile
secundare, spitale, centre sociale, centre culturale sau muzeele.79
Raportul Congresului autorităților locale și regionale din 31 octombrie 2013 și -a
exprimat regretul, că pașii pozitivi facuti i nainte de 2008 au fost umbriți de reformele
recente, care au condus la deteriorarea cadrului legislativ privind subiectele locale și
regionale. În particular, raportul a subliniat o preocupare majoră în legătură cu tendința
generală de recentralizare a com petențelor și a nivelului slab de protecție acordat, la nivel
constituțional, principiului de auto -determinare. IN acelasi raport s -a subliniat faptul că
autoritățile locale în Ungaria rămân puternic dependente de finantarea guvernamentala, și,
că procedu ra de consultare are nevoie de reimpunere, pentru a o duce în linie cu
proviziunile cartei asupra unor subiecte legate de consultarea periodică a practicilor.80
Congresul autorităților locale și regionale a recomandat, în mod clar, ca autoritățile
maghiare să facă demersuri pentru a garanta implementarea principiului autoguvernării și
al autonomiei financiare a autorităților locale și regionale așa cum au fost fixate în Cartă81.
Atentionari asupra unor derapaje s -au facut si in cazul Poloniei, statul cel mai
avansat in procesul de descentralizare dintre toate statele din regiune, subliniând
necesitatea creșterii autonomiei locale și a flexibilității de organizare a unor servicii.
Aceste schimbări urmau să sporească eficiența și să reducă costurile, în același timp să
introducă stimulentele financiare pentru amalgamările voluntare ale municipalităților.
Șansele avute în vedere nu modificau structura de ansamblu a organizării teritoriale în
Polonia, dar ar fi contribuit la spori autonomia și flexibilitatea guve rnelor locale82. O schiță
de amendament asupra reformei finanțelor publice locale a fost propusă si aici de asociația

78 Z. Pogatsa, op.cit., p. 147 -174
79 The Council of European Municipalities and Regions (CEMR), Descentralisation at crossroade.
Territorial
reforms in Europe in times of crisis, october 2013, acc esed on 18 Noveber 2014, p. 36
http://www.ccre.org/img/uploads/piecesjointe/filename/CCRE_broch_EN_complete_low.pdf
80 Report Congress of Local and Regional Authorities, Local and regional democracy in Hungary ,
Strasbourg 31 october 2013, p. 1, accessed on 21 Novenber 2014
https://wcd.coe.int/ViewDoc.jsp?Ref=CG(25)7PROV&Language=lanEnglish&Ver=original&Site=COE&
BackColorInternet=C3C3C3&BackColorIntranet=CACC9A&BackColorLogged=EFEA9C
81 Idem
82 Ibidem , p. 48

36 națională a orașelor cu sprijinul a 300 000 de semnături de cetățeni, dar guvernul național
și-a exprimat dezacordul față de propunere83.
În timp ce autonomia financiară a autorității poloneze locale și a autorităților
regionale a fost subminată ca un rezultat al crizei și al măsurilor de austeritate, Carta
Europeană a Auto -Guvernării locale , a fost ratificată fară rezerve, ea fiind bine
încet ățenită în țară.84
România prezinta multe elemente comune, dar si trăsături particulare in raport cu
multe dintre statele din regiune. Una dintre aceste particularitati consta in aceea că statul
român nu a implementat regiunile. Județele au ramas principalu l “nivel intermediar” între
comunitatile locale (comune, orase si municipii) și guvernul național într -o țară puternic
centralizată, unde al doilea nivel al guvernării locale este subiectul unor controale rigide,
într-o democrație locală ‟‟în bună măsură i nfluențată mai mult de un secol de o tradiție
centralistă‟‟85.
Procesul de descentralizare și al reformelor democratice (de exemplu, introducerea
președinților direct aleși ai județelor în 2008) pare să intareasca al doilea nivel al guvernării
locale. In să, sub “povara responsabilităților administrative stabilite prin lege de catre
autoritatile centrale”86, îndeplinite de către prefectii județelor, care sunt și controluri ai
cheltuielilor publice din judete, aceaste urme de posibila autonomie palesc. După 2 009,
acest proces se adâncește prin accentuarea dependenței față de guvern.
Pornind de la aceste date, putem sublinia mai mulți factori care au condus, timp de
5-6 ani, la emergența fenomenului re -centralizării în țările Europei Centrale și de Est87.
În pr imul rând, este vorba de nevoia de a controla distribuția de resurse în timpul
anilor crizei. în al doilea rând, este vorba de nevoia de a controla economic și social
diferențele între unitățile teritoriale, pentru a preveni astfel marginalizarea unor regi uni și
astfle tensiunile care ar rezulta în plan social și politic ar periclita noul regim. In fine, este
vorba de nevoia de a formula politici țintite spre menținerea integrării naționale in cursul
sau european, in conditiile unei atmosfere generale de fr agmentare socială, rezultata din
procesul de transformare. Mai mult, ele par adesea să se vada in recentralizarea

83 M. Brusis „European Union incentives…., p. 65
84 Ibidem , p. 48
85 X. Bertrana, H. Heinelt, op. cit ., p. 78
86C. Stanus, D. Pop, „Romania‟, in: Xavier Bertrana , Hubert Heinet, (eds.). The Second Tier of Local
Government in Europe. Provinces, counties, départements and Landkreisein comparison . Abingdon &
NewYork: Routledge, 2011, p. 217
87 I. Horga, “ The State remained the most important partner…”‟, op. cit., p. 267

37 competențelor, in limitarea proximității guvernelor locale, în relație cu cetățenii ca rezultat
al noilor organizări teritoriale și nu in ulti mul rand în restricțiile bugetare și operaționale.88
Rezultat al evoluțiilor din perioada post -aderare la UE a statelor din Europa
Centrală și de Est, și, în special, a României, putem afirma că ne îndreptăm spre un mix
instituțional, între “determinismul istoric și tendința de convergență”89.
Urmârind evoluția politicii regionale în cadrul statelor din Europa Centrala si de
Est, pe de o parte, din punctul de vedere al politicilor de sus în jos cum au fost
regionalizarea sau descentralizarea, iar pe de alta parte, ca inițiative de jos în sus a statelor,
considerăm că viitorul politicii regionale în Europa Centrala si de Est consistă din
reajustări constante între politicile de sus în jos și inițiativele de jos în sus. Aceasta implică
multiple aspecte dintre c are vom alege câteva pentru o analiza mai aprofundata.
În primul rând, este vorba de guvernanța multinivel90 care este considerată ca un set
de competențe și interacțiuni între UE, state, actori regionali și locali, care ar trebui să fie
variabili, dinamici și constanți91. După cum putem vedea din analiza noastră, chiar o
continuă întărire a impactului EU în domeniul politicii regionale este simțită în general, ca
un modus operandi al MLG, “așadar se întinde până la limitele sale cu cât se extinde
numărul st atelor membre”92. Conform unor autori, statele nu sunt într -o relație subordonată
între politica internă și negocierea interguvernamentală în UE93. Relatiile dintre UE si
statele menbre sunt rezultatul unei rețele pe mai multe nivele a politicii regionale94.
Din cauza crizei economice și financiare și a consecințelor sale, unele state au
răspunsuri divergente privind expansiunea competențelor UE, în sensul reducerii rolului

88 The Council of European Municipalities and Regions (CEMR), Descentralisation at crossroade.
Terirtorial
reforms in Europe in times of crisi s, october 2013, accesed on 18 Noveber 2014, p. 18
http://www.ccre.org/img/uploads/piecesjointe/filename/CCRE_broch_EN_complete_low.pdf
89 M. Chiffa, op. cit., p. 163
90 De altfel, conceptual de guvernanță a fost tradus pentru prima dată în cele șase accepți uni, dintre care și
guvernanță multinivel de către Roderick A. W. Rhodes (Roderick A. W. Rhodes, “The New Governance:
Governing without Government”, in Political Studies, XLIV, 1996, pp. 652 -667 apud Oana -Andreea Ion,
Guvernanța Uniunii Europene. Abordări actuale, Iași. Ed. Polirom, 2013, pp. 78.; Anne Matte Kjaer,
Guvernanța, Cluj-Napoca, CA Poublishing, 2010; A se vedea pentru guvernanța multinivel și Ioan Horga,
»Multilevel Governance (Mlg) and Subsidiary Principle in White Paper of Mlg of the Committee of the
Region (CoR) », in I. Horga, I. Gh. Barbulescu, A. Ivan, M. Palincsak, I. Suli -Zakar, Regional and
Cohesion Policy – Insights Into the Role of the Partnership Principle in the New Policy Design, Debrecen
University Press & Oradea University Press, 2011, pp. 158 -164
91 Eleftherios Thalassinos, Giorgios Dafnos, (2015), “EMU and the Process of European Integrations:
Southern Europe‟s Economic Challenges and the Need for Revisiting EMU‟s Institutional Fremwork”, in
Savvas Katsikides, Pavlos I Koktsidis ( eds), Societies in Transition. Economic, Political and Security
Transformations in Contemporary Europe, Springer, 2015, p. 19.
92 Ibidem
93 I. Horga, “ The State remained the most important partner…”‟, p. 268
94.Ibidem, Vezi și O. Ion, op. cit., pp. 109 și urm ;

38 statelor suverane, răspunsuri care pot fi încadrate într -o perspectivă regională în pr ocesele
recentralizării. Totuși, nu trebuie să ne îngrijorăm; din contră, ele pot crea condițiile pentru
a fixa relația între instituțiile europene și statele naționale în domeniul politicii regionale,
așa cum se prezintă în Carta albă a Comitetului Regiun ilor cu privire la Guvernanța pe
mai Multe Niveluri . In ceea ce privește aplicarea politicii regionale, trebuie să se aibă în
vedere faptul că principiul de subsidiaritate și guvernanță pe mai multe niveluri să se
interconecteze95. Cu alte cuvinte, este o necesitate ca să existe un raport optim între
politicile de sus in jos și inițiativele de jos in sus96.
În al doilea rând, adevărata democrație a politicii regionale a rămas doar un proces
condus de elite97. Era nevoie de o relație complementară între aspec tele legate de
integrarea europeană și cererile pentru consolidare democratică în cadrul statelor din
Europa Centrala si de Est, incluzându -le aici si pe cele privind procesul de descentralizare.
Presiunile politice și amenințările de excludere de la proce sul de negociere în anumite
momente, în cadrul procesului de extindere nu au ramas fara urmari ele afectand tocmai
procedurile democratice, garantul drepturilor politice egale98, care trebuiau să semene
incredere intre cele doua parti ale mesei de negociere , UE si statele candidate.
Extinzând dezbaterile politice referitoare la descentralizare, regionalizare sau
managementul public, acestea reprezintă nu doar o resursă prin care instituțiile europene și
naționale reușesc nu doar să armonizeze diferențele po tențiale sau conflictele asupra
acestor subiecte, dar, de asemenea, includ societatea în acest raport, chiar dacă aceasta este
individualizată, sau structurată, astfel contribuind la consolidarea democrației în statele
Europei Centrale si de Est. Implicare a actorilor populari în luarea deciziilor referitoare la
politica regionala va fi posibilă prin excluderea confruntărilor între statele naționale și
instituțiile UE. Însă, in realitate lucrurile nu au stat asa. Actorii implicati au fost tentați să
se situ eze de o parte și de alta a acestor confruntări, creând astfel fisuri, care au provocat
reacțiile re -centraliste și eurosceptice chiar in statele cele mai bine pregatite de aderare din
Europa Centrala si de Est, cum sunt Cehia Polonia si Ungaria.
În mod p aradoxal, UE a exportat până acum o parte a deficitului sau democratic,
stimulând reacții adverse din partea societății și a statelor. Dar experiența celor două

95 xxx, Comitetul Regiunilor, Carta albă a Comitetului Regiunilor cu privire la guvernanța pe mai multe
niveluri, Bruxelles, 2009, pp. 5 -7; O. Ion, op.cit., p. 121
96 Ian Bache, Matthew Flinders, “Multi -level Gouvernance and European Union Regional Policy ”, in Ian
Bache, Matthew Flinders, Multi -level Governance, Oxford University Press, 2004, pp. 165 -178;
97 Grzegorz Ekiert, “Dilemmas of Europenisation: Eastern and Central Europe after the EU Enlargement”, in
Magdalena Gora, Katarzyna Zielinska, Democracy, State and Society. European Integration in Central and
Eastern Europe, Jagellonian University Press, 2011, p. 40
98 Ibidem, p, 29

39 decade demonstrează că UE are nevoie de state puternice, care trebuie să fie partenere în
promo varea politicilor lor, incluzând di domeniul regional.
În al treilea rând, este necesar, spun unii autori, să rămânem la bunele intenții și
angajamente, ca și cele din perioada când capitolele politicii regionale au fost negociate99. Este
evident că, influ ența directă prin intermediul mecanismului condiționalității, a provocat
numeroase schimbări în instituții și politici din partea statelor Europei Centrale si de Est, dar,
cei mai mulți autori argumentează că impactul lor, a fost mai eficient în aceste pol itici în
situatia in care aceste conditionalitati au fost specificate foarte clar și suportul tehnic a fost
acordat “statelor aplicante și când statele au fost recompensate pentru acțiunile lor și, mai
presus de orice, când UE a oferit un real și credibil viitor de stat membru”100.
Din păcate, chiar dacă politica regională s -a bucurat de o atenție sigură și
înțelegere, după cum s -a demonstrat prin rapoartele anuale referitoare la progresul statelor
aspirante, ea nu a fost una dintre politicile europene priori tare prin condițiile foarte clare și
suportul tehnic foarte evident101. Daca aceste conditii ar fi fost clare si suportul tehnic
combinat cu acestea impactul lor ar fi condus la o reală descentralizare și la sporirea
autonomiei actorilor locali și regionali, în relație cu actorii naționali. Impactul UE a variat
de-a lungul unor arii de politică, depinzând atât de densitatea acquisului, cât și de condițiile
interne102. Conform lui William Jacoby, “preferințele actorilor domestici și influențele
externe contează mai ales când ele se conectează cu procesele interne, nu doar unde
aceastea acționează independent”103.
În perioada de pre -accedere, cei mai mulți autori au subliniat impactul
condiționalitatii în a promova anumite schimbări din partea statelor candidate di n Europa
Centrala si de Est104. Dar, în anii mai recenți, în contextul diminuarii condiționalității,
statele CEE și -au dezvoltat politicile lor proprii cu rezultate variate de la un stat la altul,
depinzând de tradițiile culturale, politice și democratice pe care ele le posedă, dar fără
greșeli fundamentale, inclusiv în politica regională.

99 Darina Malova, Branislav Dolny, “The Eastern Enlargement of the European Union: Chalanges to
Democracy”, in Magdalena Gora, Katarzyna Zielinska, Democracy, State and Society. European
Integration in Central and Eastern Europe, Jagellonian University Press, 2011, pp. 68-69.
100 Ibidem
101Ibidem, p. 70
102 Ibidem
103 William Jacoby, „Inspiration, Coalition, and Substitution: External In fluences on Post –comunist
Transfrormations, World Politics, 2006, 58. pp. 639- 640
104 Franz Schimmelfennig, Ulrich Sedelmeier , The Europeanization of Central and Eastern Europe, Cornell
University Press, 2005; I. Horga, „ De la décentralisation…., p. 72

40 Luând în considerare datele de mai sus, putem să concludem că doar continuarea
procesului integrării europene ca mecanism de “democrație supranațională”105 va asigura
si co ntinuarea procesul descentralizării în Europa Centrală și de Est. Tratatul de la
Lisabona recunoaște caracterul egal al statelor în relație cu tratatele și identitatea națională,
inclusiv cu autonomia locală și regională106.
Sunt semne care permit să afirmă m faptul că criza financiară, economică și socială
nu a remodelat în ansamblu arhitectura autorităților locale și infraregionale (judetele).
Criza financiara a avut un impact major asupra manierei de abordăre a Uniunii Europene in
chestiunea organizarii de servicii și chestiunea independenței financiare. Reformele
teritoriale în mod curent par să ia în considerare nevoia ca in procesul de descentralizare și
al aplicarii principiilor de subsidiaritate adecvate de Uniunea Europeană și Consiliul
Europei să se tina cont si de autorităților locale și infraregionale.
Dar acest model, de la care ar trebui pornita o relație de reajustare între politicile de
sus în jos și inițiativele de tip jos –sus, trebuie să fie conceput doar intr -o federație slaba,
însă cu un ce ntru puternic. In acest mod membrii autonomi si centrul vor fi capabili să
dezvolte o relatie de reconciliere între integrare și democrație107.
În fine, dar nu în ultimul rând, având în vedere ca in noul program 2014 -2020 al
politicii de coeziune se acordă o atenție specială domeniilor energiei și inovării, în locul
aspectelor teritoriale; accesul la fondurile europene apare pentru comunitățile locale sau
județene și pentru actorii individuali ca fiind foarte dificil. Chiar statele sau autoritățile
regionale nu mai pot depune aplicații eligibile108, fără a intra în networkuri supranaționale
sau transfrontaliere. In aceste conditii este nevoie de o altă abordare a dimensiuni
descentralizării și apoi a regionalizării.

4.2. Designul “noi pradigme a regionalizarii” prin procesul de
centralizare apare în contextul aplicării principiului conditionalității din
perioada de pre -aderare
In perioada de pre -aderare, autoritățile subnaționale (regionale) din Europa Centrala
si de Est s -au văzut cu promisiuni de a avea un stat ut și o funcție care a depășit cadrul

105 I. Horga, “ The State remained the most important partner…”‟, p. 275.
106 Iordan Gh. Bărbulescu, Noua Europă. Identitate și model European, Iași: Polirom ,2015 , p. 423.
107 N. Berggruen, N. Gardels, Intelligent Governance for the 21`st Century. A middle Way bertween West and
East, Polity Press, 2013, pp. 170, 173.
108 Thibault Courcelle, François Taule, „ Does the EU Regional Policy reinforce the European citizenship?”,
în Debater a Europe, N.12 janeiro/junho 2015, p. 169

41 cultural sau administrativ cu care ele se identificau până atunci. În timp ce, anii perioadei
comuniste, ele erau rămase sub controlul absolut al guvernului central, in ultimul deceniu
al secolului trecut ele nu au gas it cele mai bune solutii să-și afirme aspira țiile in fata
guvernelor post -comuniste aflate si ele in cautari .
Designul politicii regionale era rezultatul unei decizii la mai multe nivele între
supra -național, național și actorii sub -naționali109 Implementare a acestei politici în Europa
Centrală și de Est variază în mare măsură de la o tara la alta. Unele țări, ca Polonia și
Republica Cehă, au cunoscut un amplu proces de descentralizate, creînd autoritati
puternice și structuri regionale cat mai autonome. Alte le, ca România, Ungaria sau
Bulgaria, au delegat doar responsabilități administrative oficiilor regionale, eșuînd să
creeze guverne regionale. Cauza acestei variații rezidă în rolul difuz al actorilor în luarea
deciziilor în politica regională110. Pentru a î nțelege sensul regionalizării în cadrul noilor
state membre, ar trebui să luăm în considerare un număr de factori economici și structurali,
implicit, schimbări în sistemul productiv, integrare accelerată de piață pe baze sectoriale, la
fel ca și creșterea competiției între diferite domenii economice după abolirea barierelor
(vamale, tehnice, etc) privind circulația bunurilor și capitalurilor111.
Principiul autonomiei locale și al descentralizării112 în general, schițat cu referințe
directe pentru politica reg ională, guvernarea multinivel și alocarea eficientă a fondurilor
structurale113, este considerat a fi o prezență adecvată in privinta reformele statelor membre
și a statelor candidate.114

109 Willem, Molle, Cohesion and growth; Theory and practice of European Policy making , London,
Routledge, 2015
110 Ramona Unita,”Joining the EU‟s Multi -Level System of Governance –is there an East European Model of
Regionalisation?” in Ioan Horga, Iordan Gh,. Barbulescu, Adrian Liuviu Ivan, Mykolia Palinchak, Istvan
Suli-Zakar, Regional and Cohesion Policy. Insights into of the Partership Principle in the New Policy
Design, Debrecen University Press & Oradea University Press, 2011, pp. 65 -80.66.
111 Melanie Tatur, “Conceptualising the Analysis of “Mak ing Regions” in Post Socialist Europe”, in Melanie
Tatur, The Making of Regions in Post -socialist Europe: The Impact of Culture, Economic Structure and
Institutions Case Studies from Poland, Hungary, Romania and Ukraine , Vol. 1, Wiesbaden:Vs Verlag,
2004, p. 15
112 Descentralizarea este văzută ca transferul de autoritate și de responsabilități pentru serviciile publice de la
nivel central catre nivelele regionale și locale. Acest fapt s -ar traduce prin organizarea, funcționarea și
controlul serviciilor public e de catre autoritățile administrative locale, prin îmbunătățirea managementului
serviciilor publice odată cu distribuirea responsabilităților și resurselor financiare; prin analiza motivațiilor
pe care pe care se bazează pe sistemul de alocare a sarcilor; prin diminuarea conflictelor din interiorul
sistemului administrației publice (conf. Alina Profiroiu, Bazele administrației publice, București, Ed.
Economică, 2008, .p. 152
113 John Loughlin, Frank Hendrix, Anders Lidstrom, The Oxford Handbook of Local and Regional
Democracy in Europe . New York: Oxford University Press, 2011.
114 The European Parliament resolution on Agenda 2000 and Council Regulation no. 1659/98 on
decentralized cooperation, as last amended by Council Regulation no. 625/2004189, as amended an d
supplemented.

42 Începutul abandonării modelului administrăției centralizate, moștenit d in perioada
comunistă, a fost realizat diferit de la țară la țară în Europa Centrală și de Est115. Tendința
către menținerea unei măsuri de centralism sau chiar o anumită recentralizare poate fi
observată în regiune pe parcusrul celor aproape 30 de ani de tr anziție. În timpul acestei
perioadei, au fost în principal patru cauze care au dus la aceasta ambivalenta, care rezidă
dintr -o situație particulară a țărilor din regiune: a) nevoia autoritatilor centrale de a
menține controlul dezvotării economice și poli tice în cadrul transformărilor post –
comuniste, b) necesitatea de a controla distribuția resurselor care lipsesc în timpul unei
recesiuni transformaționale sau a unei crize directe, c) nevoia de a controla diferențele
economice și sociale între unitatile te ritoriale, pentru a preveni marginalizarea unor regiuni
care ar fi putut primejdui noului regim și d) nevoia de a formula politici țintite catre
menținerea integritatii naționale într -o atmosferă generală de fragmentare socială, rezultata
din procesul tran sformațional116.
Privind la cei patru factori menționați în timpul celor aproape 30 de ani de perioadă
de tranzitie (transformare), putem observa că privind primul factor din perspectiva
procesului de Europenizare se constata ca această acțiune a fost limit ată. Uitandu -ne la
ceilalți trei factori constatam ca au continuat să influențeze procesul de descentralizare ca
parte a procesului de accedere în UE. Acesti factori chiar s -au intensificat în dupa aderare
si in mod deosebit timpul crizei economice, după 2 009.
Dacă analizăm fiecare țară, putem observa că descentralizarea formulata de
guvernele naționale în Europa Centrală și de Est la nivel de discurs să facut imediat după
evenimentele din 1989 – 1990, însă o reala introducere a autonomiei locale și a
desce ntralizării a inceput abia după semnarea acordurilor de asociere cu Uniunea
Europeana (1994 -1996) și cu ajutorul asistenței financiare din partea UE. Subiectul
impactului europenizarii asupra autonomiei locale și a descentralizării în Europa Centrală
și de Est este văzută de către numerosi autori ca o acțiune de tip top-down 117 care se
traduce, pe de o parte ca o presiune externă, iar, pe de altă parte, ca o condiționalitate118.
Dintre tarile care au aderat la Uniunea Europeană in mai 2004, Ungaria a fost pri ma
care a adoptat conditiile europene de a crea NUTS în 1994, beneficiind de o puternică

115Anatoliy Kruglasov, „ Central and Eastern Europe Regional Reforms: From Dismantling a Soviet Model to
Europeanizing a National One‟ in Francesco Palermo&Sara Parolari, Regional Dynamics in Central and
Eastern Europe New Approaches to Decen tralization, Brill Online:Leiden, 2013, pp. 8 -31
116 M. Illner, „The Territorial Dimension of Public Administration Reforms in East -Central Europe,” in
Polish Sociological Review , vol. 1., no. 117 [1997], pp. 23 -45.
117 M. Keating, J, Hughes, The Regional Ch allenge in Central and Eastern Europe. Territorial Restructuring
and European Integration . PIE -Peter Lang, 2003; F. Schimmelfennig, U. Sedelmeier, op.cit., p. 112
118 I. Horga, “ The State remained the most important partner…”‟, p. 279.

43 asistență din partea Programului PHARE. Cu toate ca Ungaria a fost o pioniera in materie
de introducere a legislatiei europene privitoare la regionalizare, potrivit lu i James Hughes,
Ungaria nu a avut niciodată regiuni, și niciodată nu a considerat că ar avea nevoie de ele;
regionalizarea era o mare provocare. Se simțea că presiunea de a adopta acquisul
comunitar implica regionalizarea urmând clasificarea NUTS119.
Aceast ă presiune implicita a fost simțită si prin comentariile raporturilor de țară.
Aceste raporturi pot fi considerate ca documente de maxima importanta in a se devdea ce
rezultate se asteptau așteaptau de la procesul de regionalizare. Criticismul repetat al
capacității insuficiente de administrație în implementarea politicii regionale poate fi înțeles
ca o insuficientă descentralizare sau o slabă capacitate regională administrativă.
De exemplu, în raportul său din 1998, Comisia Europeană a subliniat progresul
important facut în reformele administrației publice din Republica Cehă și a socotit între
acțiunile de succes crearea regiunilor și, printre eșecuri, lipsa interesului autorităților de a
semna Carta europeană a autoguvernării locale120.
Raportul din 1998 s ubliniază că Ungaria a avut nevoie să implementeze obiectivul
și principiul parteneriatului și să reimpună capacitatea administrativă și instituțională121.
Deși a primit o asistență importanta prin programul PHARE în implementarea politicii
regionale, cele ș apte regiuni stabilite de guvernul maghiar au avut un succes limitat. În
2001, Comisia Europeană sublinit faptul că transferul responsabilităților locale ar trebui
susținut de o alocare echilibrata a resurselor122. Rapoartele din 2002 și 2003 au subliniat
evoluția pozitiva a descentralizării, ca fiind într -un mod mai transparent și mai eficient123.
În cazul Bulgariei, în raportul Comisiei pe 2004, este specificată nevoia de a
clarifica puterile, competențele și bugetele administrațiilor centrale și locale124. Comentarii
similare au fost oferite si de Rapoartele pe țară din 2005 și 2006125.

119 James Hughes, Gwendo lyn Sasse, Claire. Gordon, Conditionality and compliance in the EU’s eastward
enlargement: regional policy and the reform of sub -national governance . Journal of Common Market
Studies, 2004, 42 (3), pp. 523 -551
120 European Commission (1998) 1998 Regular Re port from the Commission on Czech Republik’s Progress
Towards Accession , Brussels, p. 8
121 European Commission (1998)1998 Regular Report from the Commission on Hungary’s Progress Towards
Accession , Brussels, p. 32
122 European Commission (2001) 2001 Regular R eport from the Commission on Hungary’s Progress
Towards Accession , Brussels, p. 16
123 European Commission (2002) 2002 Regular Report from the Commission on Hungary’s Progress
Towards Accession , Brussels, p. 21 ; European Commission (2003) 2003 Regular Rep ort from the
Commission on Hungary’s Progress Towards Accession , Brussels, p. 12
124 European Commission (2004) -2004 Regular Report from the Commission on Bulgaria’s Progress
Towards Accession , Brussels, p. 16

44 În cazul Poloniei, Comisia europeană a considerat, în 1999, regionalismul ca fiind
un succes126. Polonia este considerată ca singura țară între noile state membre unde există o
clară corelație între NUTS II și nivelul de guvernare127. Aparent cadrul reformat al politicii
regionale din Polonia părea să reflecte larg idea de descentralizare, subsidiaritate și
parteneriat. În fapt, prin intermediul contractelor regionale, auto -guvernări le sub -naționale,
prin corpuri reprezentative democratic, alese la nivel de voievodate, au fost împuternicite
să participe la procesul luării deciziilor în toate domeniile privind dezvoltarea regională128.
In ceea ce priveste Romania, ea abia in 1998 a adop tat legislatia europeana privitor
la crearea structurilor de tip NUTS II, odata cu semnarea Cartei europene a autoguvernării
locale. Evident ca progrsele nu au fost imediate, exixtand o retinere constanta din partea
decidentilor politici din tara, fapt san ctionat de rapoartele anuale ale Comisiei Europene.
Bunaoara, Raportul Comisiei din 2003 spune că nu s -au înregistrat progrese în ceea ce
privește organizarea teritorială sau cadrul legislativ, și ar trebui acordată o atenție sporită
pentru clarificarea r olului nivelelor regionale. Același raport ia in considerare procesul
descentralizării și constată o considerabilă lipsă de transparență în transferulul financiar de
la nivel național la nivel județean și local. Se crede că aceasta este o amenințare chiar la
existența autonomiei locale129. Același document a subliniat baza legală curentă care era
neclară, României lipsindu -i o strategie pentru conducerea procesului de descentralizare
într-un fel transparent și stabil130.
Ĩn Raportul pe anul 2004 al Comisiei Eu ropene privind progresele înregistrate de
România în procesul de aderare se spune:”eforturile României trebuie să se concentreze
acum pe operaționalizarea totală a structurilor de la nivelul central, regional și local pentru
a permite României să culeagă t oate beneficiile provenind din utilizarea viitoarelor
instrumente”131. Potrivit Negociatorului Sef al Romaniei in relatia cu UE, Vasile Puscaș, în
anul 2004, UE avertiza asupra intenției Romaniei de a schimba organizarea administrativ –

125 European Commission (2005) 2005 Regular Repor t from the Commission on Bulgaria’s Progress
Towards Accession , Brussels, pp 7 -8 ; European Commission (2006) “2006 Regular Report from the
Commission on Bulgaria’s Progress Towards Accession” , Brussels, p. 6
126 European Commission (2000) 1999 Regular Repor t from the Commission on Poland’s Progress Towards
Accession, Brussels, 8 November 2000
127 I. Horga, The State remained the most important partner of the European Union…., p. 265
128 Ibidem , p. 266
129 European Commission , 2003 Regular Report from the Commiss ion on Romania’s Progress Towards
Accession” , Brussels , p. 17
130 Idem
131 Apud M. Chiffa, op. cit . p. 181

45 teritorială agreată în negocierile cu Comisia. Aceste modificări in opinia Comisiei trebuiau
să primească evaluările și avizul acestia132
În 2004, Comisia a reluat, in cazul tarii noastre, problema nerezolvată a transferului
responsabilităților de la nivel central la nivelul loca l județean, arătând că acestea nu au fost
urmate de dublarea adecvată a transferurilor financiare133. Descentralizarea și nevoia de a
clarifica alocarea responsabilităților și a resurselor financiare la nivele variate de guvernare
rămâne un punct important ș i în 2005, Comisia a subliniat că “transferul puterilor autorităților
locale este departe de realizare” și autonomia financiară locală “este încă limitată”134.
Analizând aceste exemple putem să notăm că impulsul pentru regionalizarea și
descentralizare a at ins toate țările din Europa Centrală și de Est, cel puțin în termeni
procedurali. În primul rând, au fost create nivele intermediare între guvernarea centrală și
structurile administrative locale. Dar chiar și atunci, există multe subiecte de adus în
discu ție dat fiind faptul că harta regiunilor nu este corelată cu structurile superioare ale
nivelelor sub -naționale ale guvernării. Cu excepția Poloniei, privind celealte țări nu există
nici o corelație între cele două nivele teritoriale. În al doilea rând, în aceste țări au fost
elaborate pachete legislative pentru a pava calea către descentralizare.
Vorbind din perspectiva regionalismului funcțional135 și a descentralizării, Comisia
Europeană face raportari care arată că, până la momentul accederii, nici un st at nu prezenta
o funcționare normală a structurilor regionale. Cu toate acestea, sunt diferențe notabile. De
exemplu, dacă Polonia la timpul accederii și în următorii doi ani până la intrarea in ciclul
financiar 2007 -2013, putem spune a atins un nivel opti m de regionalizare funcțională și
descentralizare, în cazul Bulgariei și României, cele două țări au înregistrat “o
regionalizare subdezvoltată și descentralizare diferită”136. Nu putem spune că cele două
țări au atins o regionalizare funcțională, dar sunte m de acord cu afirmatia lui Emanuel
Boullineau si Mircea Suciu că aceasta este doar rezultatul unui mit tehnocratic care a fost
necesar pentru a facilita managementul fondurilor europene137.

132 Vasile Pușcaș, România spre Uniunea Europeană. Negocierile de aderare (2000 -2004 ), Iași, Institutul
European, 2007, p. 478.
133 Ibidem
134 European Commi ssion (2005) 2005 Regular Report from the Commission on Romania’s Progress
Towards Accession , Brussels , pp. 8, 25
135 Paul Alies consideră că între 1989 -2009 în Uniunea Europeană s -a dezvoltat un regionalism funcțional,
caracterizat de punerea în aplicare a unui nou sistem de programare a politicii regionale (Paul Allies, „ Une
histoire de la politique régionale européenne”, Debater a Europe, N.12 janeiro/junho 2015, p. 16
136 I. Horga, A Costea, op. cit., p. 111
137 E. Boullineau, M. Suciu, op. Cit., p. 357

46 România a fost în situația de a fi amenințată cu aderarea cu întâr ziere, urmare a
încetinelii cu care s -au implementat reformele menite să întărească capacitatea
instituționala în domeniul managementului fondurilor europene. Negociatorul șef al
României în relația cu Uniunea Europeană, Vasile Pușcaș, spunea: ”UE a sublin iat că, în
cazul în care angajamentele asumate nu erau respectate, Comisia nu va putea aproba
finanțarea comunitară până când condițiile stabilite de reglementările pentru fondurile
structurale și pentru fondul de coeziune nu erau satisfăcute”138.
Acest luc ru putea favoriza ca România să își păstreze modelul centralizat de
organizare, iar regiunile create în 1998 să rămână la stadiul de unități teritoriale statistice și
să nu aceeadă la nivelul de regiuni administrative. O asemenea perspectivă era posibilă
având în vedere că, nici până astăzi, nu există un set de reguli comune europene referitoare
la nivelul regional, pentru că nu există consens sau un aquis codificat formal care să
impună un anumit model de regiune la nivelul Uniunii139.
Aceste probleme au fo st observate de o serie de autori care constată că politica
regională evoluează între un aquis cu reguli firave și multiple ambiguități în care guvernele
naționale au o mare putere de a decide atât cadrul instituțional necesar, cât și mijloacele de
impleme ntare140. Pentru a nu fi acuzată de intervenție în politicile naționale, Comisia
Europeană a susținut tot timpul, în mod public, că doar guvernele naționale sunt în măsură
pentru a decide care sunt aranjamentele instituționale potrivite.
Uniunea Europeană n u reglementează statutul constituțional al regiunilor din statele
sale membre, având în vedere că statele membre consideră forma, rolul și puterile
regiunilor lor ca făcând parte integral din suveranitatea lor națională141. Flexibilitatea
conceptului regiona lizării dă voie unor interpretări diferite. Adaptarea structurilor
administrative ale României la implementarea politicii europene de dezvoltare regională s –
a făcut (până în acest moment), mai degrabă ad -hoc, schimbările au fost mai degrabă
incrementale. A pariția instituției regionale depinde deci de dinamica politică națională,
incluzând aici atitudinea elitelor naționale, rotația partidelor politice la guvernare, influența
personală a anumitor lideri precum și anumite evenimente singulare142.

138 V. Puscas, op. cit. , p. 481
139 M. Chiffa, op.cit. p. 196
140 James Hughes, Gwendolyn Sasse, Claire. Gordon, Conditionality and compliance in the EU’s eastward
enlargement: regional policy and the reform of sub -national governance . Journal of Common Market
Studies, 2004, 42 (3), pp. 523 -551
141 Martin Brusis,, „European Union incentives and regional interest representation in Central and East
European countries” , in Acta Politica , 2010, 45, 70-89;
142 M. Chifa, op.cit., p. 238 -240

47 Concluzionând cele spuse în acest subcapitol, putem afirma că opiniile Comisiei
Europene referitoare la administrația publică regională din țările Europei Centrale și de
Est, inclusiv Romania, indică faptul că preferința pare să se îndrepte către o autoguvernare
region ală, aleasă democratic și care să posede o substanțială autonomie legală și
financiară143. Comisia Europeană atrăgea atenția țărilor aflate în proces de aderare că nu au
infrastructura potrivită pentru politicile regionale, ca urmare a bugetelor mici sau
inexistente, a instrumentelor de intervenție slab dezvoltate și a administrației osificate.

4.3. Actorii subnaționali caută să se adapteze evoluțiilor procesului
de recentralizare în plan regional
Criza economică care a cuprins Europa după 2010 poate fi socot ită un act
declanșator pentru inceputul unui nou tip de relatii intre autoritatile centrale si cele sub –
nationale. Această criză arată incapacitatea statului de a aloca resurse pentru cererile
populației și pentru dezvoltare. În aceste condiții, fondurile europene rămân singurele
soluții de finanțare. După cum observă Ash Amin, accentul pus pe importanța grupărilor
regionale ca bază a competitivității economice și ca bază a mobilizării sociale, în jurul unui
program de modernizare și creștere economică, fa c ca regiunile să ajungă în atenția
dezbaterii despre viitorul Europei144, iar instituția regională să apară în viitor tocmai ca o
alternativă în fața imperativității concurenței economice145. De fapt, fenomenul
recentralizării din Europa Centrală și de Est, î n contextul crizei economice, și, mai ales
după, nu este un fenomen nou în Europa146. Unii autori vorbesc despre o veritabilă
renaționalizarea a politicii de dezvoltare regională chiar in state precum Spania147.
Desigur că acest fenomen al recentralizării nu este împărtășit de toți autorii, care
consideră că există o seamă de argumente în favoarea continuării procesului de
regionalizare. Astfel, unul dintre aceste argumente este discursul competitivității
economice care domină politica de coeziune, ce este pre zentată acum ca un instrument al
competitivității având ca actor central regiunea. Regiunile devin mai puternice nu în sensul
autonomiei față de guvernul central, ci ca actor responsabil pentru activitatea să

143 Ibidem , p. 182
144Ash Amin, „An I nstitutionalist Perspective on Regional Economic Development”, International Journal of
Urban and Regional Research 1999, nr. 23, pp. 365 -378
145 M. Chiffa, op. cit., p. 189; Adrien Smith,, „Regions, Spaces of Economic Practice and Diverse Economies
in the „ New Europe ”, European Urban and Regional Studies, 2004, 11(1), pp. 9 -25.
146 F. Merloni, C. P. E. Amaral, op. cit., , p. 24
147 Elisenda Malaret, „L‟evolution de la question regionale: Quel avenir pour l‟Etat des autonomies en
Espagne?”, în Jean Claude Nemery, Quelle organisation pour les Grandes Regions en France et en
Europe?, Paris, L‟Harmattan, 2015, p. 372 -375 (363 -377)

48 economică, într -o ordine economică globală148. To t mai mulți autori consideră că, în
ultimii ani, regiunea a fost descoperită ca importantă sursă de avantaj competitiv și de
organizare economică într -o lume globală149. O asemenea evoluție conduce la asocierea
dintre administrațiile publice locale sau regio nale cu mediul de afaceri, cu universitățile, cu
alți actori capabili să promoveze interesele comunităților locale sau regionale pentru a
realiza parteneriate necesare pentru planificarea, mobilizarea resurselor, implementarea
proiectelor de interes local sau regional. Această asociere pentru intersele locale sau
regionale urmărește să atragă fonduri și investiții pentru a promova regiunea ca o
alternativă atractivă de investiții.
Din practica adminitrativă pot afirma că, în cazul distribuției puterii de decizie între
centru și administrația județeană și locală, au survenit schimbări importante, în direcția
unei mai mari implicări a autorităților publice locale și județene în dezvoltarea
comunităților respective, în propunerea de proiecte, în formularea st rategiilor de dezvoltare
a zonei respective, în atragerea de investiții150 si mai ales al fondurilor europene151. Apelul
la fondurile structurale sunt opțiuni din ce în ce mai uzitate de către administrațiile publice
din țara noastră, producând totodată nu num ai o dezbatere publică, ci și o activitate de
remodelare instituțională152.
Accesul la aceste fonduri necesită anumite competențe administrative, o planificare
precum și abilități deosebite, obligatorii pentru a urmări rețeaua densă de reguli și
proceduri c omplexe care reprezintă condițiile necesare pentru a primi fondurile structurale.
Atât procedurile administrative, cât și cerințele funcționale generează un set de obligații
care impun o competență administrativă la nivelul administrației publice locale153. De
altfel, este binecunoscut faptul că descentralizarea este de trei tipuri, din punct de vedere al
responsabilităților: politică, administrativă și financiară. Potrivit Alinei Profiroiu există o
decentralizare politică, care presupune înzestrarea cetățeni lor cu puteri în ceea ce privește

148 Chris Rumford, “European Cohesion? Globalization, autonomization and the dynamics of EU
integration”, Inovation , 2000, 13(2), pp. 183 -197, accesibil la
http://www.metu.edu.tr/~gedikli/globalEU.pdf
149 A. Amin, op. cit, pp. 365 -378.
150 Xxx, Raport de Evaluare a rezultatelor peanul 2016 , Institutia Prefectului Judeteului Bihor, disponibil pe
www.prefecturabihor.ro/pdf/raportactivitateIPBH201 6.pdf, accesat la 11.11, 2016, p. 6
151 Institutia prefectului judetului Bihor a fost ea insasi initiatoarea unor proiecte cu finantare europeana,
tocmai pentru a se implica si in practica in dezvoltarea judetului, fara sa ramana doar la statutul de agent a l
guvernului in teritoriu. Astfel ea a propus pentru ciclul financiar 2014 -2020 proiectul ”Building up an –
international network for promoting innovative students businesses and university startups (InnoStart) în
cadrul Interreg – Danube Transnational Prog ramme ( Ibidem, p. 16)
152 M. Chiffa, op.cit, p. 190
153 W. Jacoby, „Inspiration, Coalition, and Substitution: External Influences on Post –comunist
transformations”, World Politics, 2006, 58, pp. 639 -640/

49 luarea deciziilor la nivel regional sau local154. Descentralizarea administrativă înseamnă
acordarea responsabilității în direcția planificării, fiananțării și gestiunii funcțiilor publice.
Descentralizarea fiananciară are î n vedere controlul autorităților publice locale asupra
ressurselor financiare155.
Necesitatea întăririi nivelului intermediar de administrație, ca și pârghie a dinamicii
procesului de planificare și intervenție, provine parțial și din logica funcțională a po liticii
de dezvoltare regională156. Politica de dezvoltare regională este o politică pentru beneficiul
regiunilor, rămase în urmă economic. Important, este faptul ca regiunile trebuie să-si
îndrepte atenția catre creșterea endogena, a economiei de scală, a s pecializării și a
clusterelor spațiale157.
Sunt de acord până la un punct cu Harald Baldersheim158 care afirmă că procesul
ierarhic de integrare națională, condus de aparatul statal, a fost înlocuit de o competiție
pentru resurse cu implicarea actorilor subna ționali. Criza economică a nuanțat această
aserțiune, în sensul unei relații mai strânse a nivelului subnațional cu cel central, cel puțin
acest fapt îl simt în urma activității mele personale ca reprezentant al guvernului în
teritoriu. Atât autoritățile c entrale, cât și cele județene și locale din România, s -au aflat cel
puțin în ultimii 5 -6 ani în postura de co -echipieri în încercarea de a da răspunsuri concrete
la provocările unei economii globale și competitive în care ne integram din ce in ce mai
mult.
Sunt de acord cu punctul de vedere al Monicăi Chifa care spune ca „regionalizarea
poate fi văzută și ca o posibilă raționalizare a aparatului teritorial de stat în cazul în care o
parte din funcțiile administrației locale (municipale și județene) ar fi transferate către o
eventuală administrație regională putându -se astfel realiza o economie prin comasarea
anumitor funcții de la nivel județean și local și transferarea acestora spre nivelul
regional”159, dar mă distantez de ea atunci când afirmă că, în proc esul de regionalizare in
România, trebuie să se aleagă „între puzderia de administrații județene și locale și o
concentrare a funcțiilor și a deciziilor la nivelul regional, care ar putea să ducă la
eficientizarea și coordonarea procesului administrativ ș i la o reală economie financiară”160.

154 A. Profirou, op.cit., p. 152.
155 Ibidem.
156 Michael Keating, James Hughes, The Regional Challenge in Central and Eastern Europe. Territorial
Restructuring and European Integration . PIE -Peter Lang, 2003, p. 20.
157 M. Chiffa, op. cit., p. 191; A. Amin, op. cit, pp. 365 -378.
158 Harald Baldersheim, European Regional ism- Reconstructing or deconstructing the Nation -State?
Evidence from Norden , paper presented at Arena, University of Oslo, 2000, apud M. Chifa, op. cit., p. 192.
159 M. Chiffa, op. cit., p. 192
160 Ibidem , p. 193

50 Problema nu este alegerea, ci este funcționalitatea. Din practica administrativă, am învățat
că o instituție, oricât de învechită este (județul), ea trebuie făcută să funcționeze la
parametrii cât mai înalți pentru a asi gura progresul. Și tot din practică am învățat că, dacă
vrei să schimbi ceva, mai întâi trebuie să construiești, echipezi și apoi să -l faci să
funcționeze. Ori din păcate, nivelul regional, la noi. este încă la nivelul „casei în roșu”, va
mai dura până cân d poate fi funcțională.
De altfel, chiar dacă Legea cadru nr. 195 din 22 mai 2006 a descentralizării
stabilește clar principiile care stau la baza descentralizării sunt: subsidiaritatea; asigurarea
resurselor corespunzatoare competențelor transferate; resp onsabilitatea autorităților
administrației publice locale în raport cu competențele ce le revin; asigurarea unui proces
de descentralizare stabil, predictibil, bazat pe criterii și reguli obiective; echitatea;
constrângerile bugetare161 la peste un deceniu d e aplicare, pot să afirm, din practică, că s –
au făcut pași importanți, însă, încă nu avem o implementare reală a descentralizării.
Unul dintre domeniile în care descentralizarea trebuia să dea roade importante este
domeniul cooperării transfrontaliere, av ând în vedere că politica europeană a încurajat
comunitățile situate în vecinătatea frontierelor să propună proiecte de dezvoltare urbană și
rurală, acordându -le aproximativ 7,75 miliarde de Euro in ciclul 2007 -20013. Deși, dacă
analizăm pachetul celor 103 de proiecte mari de infrastructură realizate în județul Bihor, în
cadrul Programului HURO pentru ciclul financiar 2007 -2013, la o primă privire putem să
spunem că aici trebuie să vedem și rezultatul procesului de descentralizare, la o analiză mai
atentă d in perspectiva dinamicii și functionalității programului putem afirma că mai avem
mult de lucru pentru a avea o descentralizare funcțională. Unul dintre indicatorii acestui
fapt este aceea că până în prezent la nivelul județului Bihor, nu s -a putut realiza nici o
initiațivă de a crea o structură de cooperare transfrontalieră de tipul Grupării Europene de
Cooperare Teritorială, cu orientare transfrontalieră162.
Contrar opiniilor multor autori care văd în existența județelor instrumente
importante ale statului național, care pot să împiedice apariția unui nou nivel de guvernare

161 Legea -cadru nr. 195/22 mai 2006/MO 453/25 m ai 2006; A. Profiroiu, op.cit. p. 158
162 Constantin -Vasile Țoca, Adrian -Claudiu Popoviciu, “ The European Grouping of Territorial Cooperation
(EGTC), Instrument of Cross -border Cooperation. Case Study: Romania –Hungary”, în Eurolimes vol. 10,
(The Geopolitics of the European Frontiers ), vol. X, editat de Dorin I. Dolghi, Alexandru Ilieș, Savvas
Katsikides & István Süli -Zakar, 2010, pag. 92; Constantin Vasile Țoca, Romanian – Hungarian cross –
border cooperation at various territorial levels, with a particular stu dy of the Debrecen –Oradea
Eurometropolis (European Grouping of Territorial Cooperation – EGTC ], Editura Universit ății din
Oradea, 2013, p. 174.

51 163 și descentralizare, din experiența noastră practică, considerăm că județele, chiar dacă
sunt la nivel intermediar între nivelul local și nivelul național și s -ar opune apariției unui
alt nivel intermediar –regiunile -, în contextul noilor evoluții survenite în perioada crizei
economice și post -criză judetele au devenit veritabili vectori ai schimbării în direcția
descentrălizării și chiar favorizează apariția nivelului intermediar superior de tip NUTS II.
Chiar dacă actualele regiuni de dezvoltare vor căpăta o putere politică și
administrativă mai mare, noi considerăm că nu vor apărea situații conflictuale, cu condiția
unei clare delimitări de competențe și a creerii unui plan clar de inte rconditionalități. Chiar
dacă unii specialiști consideră că „ există suprapuneri de servicii și de atribuții publice între
serviciile deconcentrate ale guvernului și cele ale autorităților locale, ceea ce duce la
ineficiență instituțională, la blocaje insti tuționale și la supradimensionarea aparatului
administrativ chiar și în cazul existenței a doar două nivele subnaționale de guvernare
(județul și municipalitatea)”164, în practica administrativă, aceste situații sunt foarte reduse,
iar, dacă apar, există mec anisme și instituții care pot să regleze aceste stări.
Trecerea la un nivel superior în politicile naționale privind regionalizarea va trebui,
mai întâi, să întrunească o voință politică foarte puternică care, fie va reuși să limiteze
puterea județelor, fi e vă găsiți soluții de armonizare a competențelor regionale și a celor
județene. În al doilea rând, va trebui să recreeze aceste regiuni pentru a le asigura
funcționarea, posibil să fie mai multe structuri regionale decât în acest moment, dar și cu
configu rații adecvate pentru a face față noilor mecanisme de cooperare teritorială
europeană. Vorbind prin prisma cercetării pe care am desfășurat -o referitoare la rolul
adminstrației publice în cooperarea transfrontalieră, viitoarele structuri regionale vor
trebuie să asigure comunităților locale si județene din zonele de frontieră cele mai bune
premise pentru a beneficia de oportunitățile oferite de programele de cooperare
transfrontaliere cu vecinii Romaniei165. În al treilea rând, o noua etapă în procesul de
regionalizare nu se poate face fără a fi aduse amendamente constituției166. În fine, această
acțiune ar implica un proces complicat de restructurare precum și o lungă perioadă de timp
până când aceste noi construcții instituționale ar deveni funcționale167.

163 M. Chiffa, op. cit ., pp. 192 -193; John Loughlin, Subnational Democracy in the European Union.
Challanges and O pportunities, Oxford University Press, 2004, p. 132.
164 Vezi studiul ”Impactul serviciilor deconcentrate ale ministerelor asupra politicilor publice” elaborate de
Fundația Soros http://www.osf.ro/ro/publicatii.php?cat=18# apud M. Chiffa, op. cit ., pp. 193.
165 Ioan Horga, Anamaria Ghimis, “The role of the borders in the Romanian regionalization”, in
Transylvanian Review , vol. XXIII, Supplement No.2, 2014, 202 -216
166 Miklos Bakk, Josef Benedek . (eds), Politicile regionale in Romania, Iasi, Polirom, p. 110 -125.
167 M. Chiffa, op. cit., p. 193

52 Asemenea evoluții s -ar putea încadra în trecerea de la un model de guvernanță
multilevel la un model de guvernanță de tip rețea dintre nivelul central și nivelul
regional168. Însă, pe de o parte, un asemnea scenariu este posibil să fie blocat de faptul ca o
asemenea întreprindere necesită o capacitate organizatorică mare și voință politică clara
deoarece „instituțiile sunt purtătoare de identități, valori, misiuni și nu se adaptează
automat la încercările de a le influența”169. Pe de altă parte, transferul compete nțelor
dinspre județe către noile regiuni, nu poate să se facă fară o largă dezbatere în sânul opiniei
publice; vor trebui clarificate atribuțiile pe care le vor avea județele și ce atribuții vor le vor
avea regiunile, așa cum s -a procedat în 2015 și 2016 în cadrul procesului de reformă
regională din Franța, de pe urma căruia s -au născut marile regiuni170.

4.4. Re -regionalizarea ca rezultat al recentralizarii și al
redistribuirii competențelor
După cum am văzut în subcapitolul precedent, recentralizarea este un fenomen larg,
răspândit în Europa Centrală și de Est. Însă se pune întrebarea dacă urmarea procesului
descentralizării și a regionalizării din perioada de pre -aderare și a oportunității oferite de
către criza economică pentru o recentralizare, autorităț ile centrale nu vor dori să producă o
re-regionalizare, însă, de astă dată, nu sub presiunea conditionalităților europene, ci ca un
răspuns la un curent tot mai centralist care circula in regiune?
Ne putem aștepta, și sunt semne ca urmare a recentralizări i, ca multe dintre
competențele transferate către colectivitățile teritoriale în perioada de pre -aderare și care
urmare a crizei economice au fost recuperate la nivel central, să fie redistribuite structurilor
regionale create în perioada de pre -aderare, d e unele state din regiune sau care vor fi create
de facto în alte state, inclusiv în România. Astfel, aceste structuri nu vor mai fi rezultatul
voinței colectivităților teritoriale, ci al unei decizii politice centrale, urmată de o înzestrare
cu competențe preluate de la colectivitățile teritoriale create. Desigur ca un asemenea
scenariu este foarte posibil, însă el va comporta multiple fațete, riscuri, dar și oportunități
pentru colectivitățile teritoriale județene sau locale.

168 O. A. Ion, op.cit., p. 131
169 James G. March și Johan P. Olsen, Redescovering Institutions: The Organisational Basis of Politics, New
York, Free Press, 1989, p. 109
170 Robert Hertzog, “Des regions sans indentite. Une decentra lization sans reperes”, in Jean Claude Nemery,
Quelle organisation pour les Grandes Regions en France et en Europe?, Paris, L‟Harmattan, 2015, p. 67

53 Desigur că și în Europa Cent rală și de Est se pun aceleași întrebări la aceasta
chestiune a re -regionalizarii171, care se pune în unele state vest europene172. Pentru ce nu
am procedat de la început în procesul de descentralizare de a nu distribui competențe la
nivelele intermediare (jud ețe, powiat, etc), urmate apoi de o rectificare o dată cu apariția
structurilor regionale, ci de o veritabilă redistribuire așa cum se va întampla? Nu s -ar fi
putut de la început evita discuții despre partajul competențelor?
Desigur că ar putea fi găsite m ulte explicații, bunoară în cazul României173. Una
dintre aceste explicații derivă din construcția structurilor de tip regional -NUTS II. Ele au
apărut ca structuri complementare în peisajul administrativ național pentru a asigura, pe de
o parte, mobilizarea de resurse ale județelor pentru realizarea de mari proiecte cu caracter
interjudețean, pe de altă parte, pentru a putea accesa fonduri europene pentru dezvoltarea
pe spații mai largi. Aceste structuri nu au primit nici un fel de competență; competențele
lor erau cele conferite de către Consiliul pentru Dezvoltare Regională, a cărui singură
putere explicită era aceea de a superviza programele de dezvoltare regională și de a aproba
proiectele de dezvoltare regională în concordanță cu criteriile, prioritățile și metodologia
elaborate de instituția națională174, însă proiectele propuse urmau să fie supuse procedurii
de selecție la nivel național, chiar dacă legea175 mai prevede și că una dintre atribuțiile
Consiliului pentru dezvoltare regională este aceea de a spr ijini elaborarea în parteneriat a
Planului național de dezvoltare.
Transferul unei politici nu implică automat faptul că există un proces de înțelegere
profund, că apare automat cunoașterea cuprinzătoare a politicii respective, a sistemului din
care provin e politica respectivă și nu este sigur că există măcar cunoașterea propriului
sistem socio -politic176. O seamă de specialiști în dezvoltarea regională consideră că, dacă
regiunea este foarte puțin instituționalizată, ea eșuează în a oferi baza mobilizării în jurul
dezvoltării economice sau de a furniza mecanismele care încurajează cooperarea177.

171 Un punct de vedere interesant este cel referitor la politicile macroprudentiale la nivel local și region al luate în
Slovacia și Ungaria, în cotextul crizei economic -financiare, care au avut ca efect creșterea controlului statului nu
numai din cauza unei viziuni normative sau a ineficienței piețelor, ci din cauza utilizării de către autoritățile
locale a pol iticilor macroprudențiale ceea ce a avut ca efect întărirea puterii statului (Katalin Mero, Dora Piroska,
“Policy Diffusion, Policy Learning and Local Politics: Macroprudential Policy in Hungary and Slovakia”, în
Europe –Asia Studies, vol. 69, nr. 2, May 20 17, pp. 458 -482)
172 J. M. Pontier, op.cit., p. 77
173 Simina Tănăsescu, “România”, in Franceso Merloni, Carlos Pacheco E. Amaral, “Introduction”, in
Tendances of Regionalisation in the European Contries (2007 -2015), Congress of Locaux and Regional
Power of Eu ropean Council, Strasbourg, 2016, p. 173 -180
174 Legea privind dezvoltarea regională în România.
175 Legea 315 din 2004
176 M. Ciffa, op.cit.,, p. 194
177 Martin Keating, James Hughes, op.cit., p.183

54 Desigur că se naște o întrebare în contextul discuției purtate. Cum poate fi clarificată
repartizarea competențelor între colectivitățile publice, având în vedere că su nt doi poli foarte
diferiți. Pe de o parte este statul a cărui competențe sunt foarte bine definite, pe de altă parte
sunt colectivitățile teritoriale (comunele, județele și „regiunile de dezvoltare”). Totodată o
seamă de autori de la noi consideră că noi avem o cultură administrativă la toate nivelele
orientată „către crearea, promulgarea și implementarea legilor”178 sau către asigurarea prin lege
atât a processelor cele mai simple de decizie politică, cum ar fi consultarea în formularea
politicilor publice sau al transparenței în actul decizional179.
Aceste afirmații mă simt dator să le nuanțez, pe de o parte, prin experiența pe care
am avut -o în aministrația publică și unde îmi dau seama că este destulă marjă de manevră
daca ști să -ți asumi răspunderi legale și care să fie cuantificabile în atingerea „binelui
comunității”. Pe de altă parte, și literatura de specialitate din alte țări, reține din practica
administrativă chiar din țări care au modele adminstrative ce au inspirat modelul românesc,
cum este cel f rancez180, că există două două tipuri de competențe: competente privilegiate
și competențe în discuție181.
În ceea ce privește competențele privilegiate, acestea sunt arondate autorităților
centrale, însă în structura de organizare teritoriala actuală a țării noastre, unele dintre
acestea sunt și în portofoliul județelor, cum ar fi o parte a politicilor de dezvoltare
economică, sociale, culturale. Întrebarea care se pune imediat este ce competențe va avea
nouă regiune urmare a redistribuției competențelor. Cred eam că unul dintre domeniile
privilegiate care va fi mult redus în ceea ce privește competența județelor va fi politica de
dezvoltare, care va avea tot mai mult o aliură regională.
Cât privește competențele în discuție, acestea ar fi în domeniul educației , sănătății,
turismului, a unor venituri din impozite și taxe ale mediului privat și populației din zone
unde județele au pentru învățământul preuniversitar competențe clare și acestea, în contextul
regionalizării. Deja, începând din 2014, o parte a acesto r competențe au fost redistribuite
către viitoarele centre regionale, de exemplu inspecția în construcții, în silvicultură,

178 Alina Carmen Brihan, România în Uniunea Europeană. Mecanisme și niveluri de influențare a procesului
decisional European, București, Ed. Tritonic, 2017, p. 330.
179 Florin Bondar, “Două componențe ale schimbării instituționale în procesul formulării politicilor publice.
Cazul adminsitrației publice românești“, în Clau diu Cracium, Paul E. Collins, Managementul Politicilor
Publice. Transformări și perspective, Iași, Polirom, 2008, p. 228.
180 Caracterizat prin împărțirea teritoriului în colectivități locale dotate cu competențe identice;
descentralizarea colectivităților l ocale și deconcentrarea serviciilor statului; tutela statului asupra
colectivităților locale prin intermediul prefectului (conf. A.C. Brihan, op. cit., p. 340; Dorina Tănăsescu,
Felicia Dumitru, Marius Petrescu, Ion Cucui, Politici publice în spațiul euroa tlantic, Cluj-Napoca, CA
Publishing, 2011, p. 376)
181 J. M. Pontier, op.cit., p. 86 -94

55 colectarea taxelor de la contribuabili mari și mijlocii, etc. Se întrevede ca pe viitor alte
competențe să fie redistribuite către c entrele regionale, cum este dezvoltarea turismului.
Discutând aici despre problema cooperării transfrontaliere ca și tip de competență, din
punct de vedere politic este o competentă privilegiată a statului, însă care este partajată cu
colectivitățile teri toriale județene din spațiul transfrontalier. Se pune întrebarea, dacă această
competență va fi redistribuită viitoarelor regiuni. În teorie este posibil, însă în practică este
dificil, având în vedere că structura colectivităților teritoriale care intră s ub incidența
programelor de cooperare transfrontalieră nu corespunde cu actuala configurație regională a
României in nici una din regiuni. Bunaoară, doar județele Bihor și Satu Mare din regiunea
Nord -Vest sunt eligibile pentru a participa la Programul Inte rreg V -a România -Ungaria (2014 –
2020) (ROHU) sau doar județele Satu Mare și Maramureș sunt eligibile din regiunea Nord –
Vest în Programul de cooperare transfrontalieră cu Ucraina. In ambele cazuri mentionate,
județele Cluj, Bistrita Năsăud și Sălaj nu pot av ea competențe în politica de cooperare
transfrontalieră. De altfel, chiar în țări care au mai multă experiență regională decât noi, există
dispute referitoare la armonizarea dezvoltării regionale cu cooperarea transfrontaliară în care
sunt angrenate colect ivități teritoriale aflate în spațiul transfrontalier182.
Desigur că procesul de re -regionalizare și de redistribuție a competențelor va fi
unul anevoios. Mai intâi, pentru că există destule limitări produse, fie de cadrul
disfuncțional actual dintre autorit ățile centrale și viitoarele regiuni și dintre acestea din
urmă și județe, fie de procesul de formulare de politici publice care nu pare să aibă la bază
o expertiză serioasă deoarece neglijează o serie de dimensiuni pe care ar trebui să se
bazeze proiectul de dezvoltare regională. Conform noii paradigme a dezvoltării regionale
trebuie pus accentul pe legăturile de proximitate, pe cunoașterea tacită și pe rețele, pe
asociere ca sursă a cunoașterii și a învățării, pe modernizarea bazei instituționale, sociale și
economice a întregii regiuni (și nu doar a unor firme individuale) ca premisă pentru
succesul economic183.
În al doilea rând, este vorba de existența unei dualități între circumscripția
administrativă și colectivitatea teritorială, având în vedere că do ar statul, județele și
comunele au teritorii bine delimitate. Dacă ne uităm la actualele regiuni de dezvoltare, ele
nu au un caracter integrator și identitar, ele au structura adițională și sumativă. Frontierele
regiunilor actuale nu sunt proprietatea regi unilor ci a județelor. Se naște întrebarea dacă va

182 Jean-Luc Pissaloux, “Breves observations sur la delimitations des Grandes Regions”, în J. Cl. Nemery, op.
cit., pp. 117 -118
183 M. Chiffa, op.cit., p. 195

56 fi posibil ca regiunile care vor fi reinventate să aibă un „teritoriu propriu”184 și evident
statut de circumscripție adminsitrativă și de colectivitate teritorială?
În al treilea rând, o viitoare regionaliz are necesită importante modificări ale
cadrului legal, modificări care sunt greu de înfăptuit. Schimbarea instituțională în vederea
regionalizării implică amendarea constituției, ceea ce necesită un înalt grad de consens în
rândul populației și al elitelo r politice. Iar atunci când schimbarea instituțională atinge
probleme constituționale sunt aduse în atenție valorile pe care statul se bazează. O astfel de
schimbare instituțională, instituționalizarea regiunilor, afectează ordinea politică
reglementând ex ercițiul autorității publice și al puterii. O schimbare a acestei ordini
politice afectează scopul și înțelesul acțiunii statale, raționalitatea și legitimitatea granițelor
instituționale și condițiile în care diferite interese pot fi urmărite185.
În al pat rulea rând, este nevoie să ne oprim asupra efectelor pe care re –
regionalizarea și redistribuirea comptențelor le pot avea. Scopul afișat al oricărui proces de
regionalizare este de a moderniza peisajul instituțional și de a crea structuri bazate pe o
puter nica coeziune și competitivitate la nivel european186.
Discutând de efectele prcesului de re -regionalizare, într -o primă etapă este sigur că
se vor manifesta mai ales efecte instituționale materializate în crearea de instituții
funcționale. Având în vedere că fără o dotare instituțională efectivă, regiunile nu vor putea
fi în stare să fie beneficiarele redistribuirii comptențelor și să se impună ca interlocutori ai
administrației centrale în dauna administrației județene și locale. Apoi, noile regiuni vor
trebui să aibă atribuții bine definite, încât să poată contracara efectele negative ale acestui
demers: pierderea unei părți importante din autoritate de către județe; punerea în discuție a
echilibrului teritorial; pierderea identităților locale și județene; apariția de obstacole între
instituțiile regionale și locuitorii teritoriului arondat. Așa cum apreciază unii autori, încă
din această etapă, trebuie să se facă o evaluare a impactului acestui proces și din
perspectiva cost -beneficiu187.
Într-o a doua etapă a acestui proces de re -regionalizare trebuie evaluate efectele
economice, care pot fi aletorii și incerte. Aleatorii pentru că ele ele depind de factorii
variabili –strategiile adoptate de către autoritățile regionale, evoluția contextului național și

184 Gerard Marco u, “Existe -t-il un territoire des regions?” în AJDA, 2013, p. 1556, apud J. M. Pontier, op.cit.,
p. 95.
185 M. Chiffa, op. cit ., p. 196
186 Francois Rangeon, “Les effets du decoupage regionale”, in J. Cl. Nemery, op. cit., p. 228 ( 227 -238).
187 Ibidem, p. 233.

57 internațional188-care pot să dinamizeze sau să reducă aceste efecte. Efectele economice ale
re-regionalizarii pot fi de asemenea incerte pentru că este dificil de anticipat consecințele
care vor avea loc în urma redistribuirii serviciilor, în urma transferării u nor politici de la
nivel județean pentru agenții economici locali.
În fine, nu trebuie subestimate efectele indirecte pe care le pot avea efectele
instituționale și economice asupra colectivităților locale si județene. Există riscul că re –
regionalizarea și redistribuirea comptenețelor să aibă efecte negative indirecte asupra
municipiilor care au servit de de capitatele de județe și a teritoriilor adiacente, care nu vor
mai fi atât de atractive pentru investitori. Există riscul unei polarizari foarte mari în tre centrul
de regiune și celelalte colectivități locale, creându -se dispărități teritoriale și mai adânci.
În concluzie, la acest subcapitol, aducem în discuție opinia lui Thierry Aumonier,
Delegat General al Asociației Europene a Reprezentanților Terito riali ai Statelor
(EASTR)189. Acesta consideră că, în contextul actual al unui nou val de afirmare a
raporturilor dintre stat și regiuni în Europa post -criză economică și la un deceniu de la
extinderea spre a Est a UE, se pot distinge două evoluții oarecum c ontractorii. Pe de o parte,
regiunile se vor impune ca factori determinanți în organizarea teritorială a statelor. Pe de alta
parte, regiunile nu par să devină în viitor eșaloane obligatorii de organizare teritorială a
statelor în UE190. Potrivit observațiil or făcute de această organizație la nivelul anului 2015,
România, Bulgaria, Suedia, Norvegia, Turcia și Ucraina rămân puternic angajate în
decupajul teritorial al nivelului infraregional (în cazul României, județele). În cazul acestor
state, „nu se profile ază o creștere iminentă a influenței structurilor regionale”191.

4.5. Concluzie
Parcurgând acest capitol, am căutat să demonstrez că nu numai prin descentralizare
se poate ajunge la regionalizare, dar și prin recentralizare, se pot crea premise pentru
region alizare, însă, când și cum depinde aceasta de condițiile specifice ale fiecărei țări; cel
puțin în cazul României structurile teritoriale infraregionale (județele) vor avea încă un rol
important în gestiunea teritoriului.

188 Ibidem p. 232.
189 www. eastr -asso.org. EASTR regrupează stele membre ale UE, Norvegia si Elveția, sistate non -EU ca
Turcia și Ucraina.
190 Thierry Aumonier, „La region est -elle l‟avenir de l‟organisation territoriale de l‟Etat en Europe”, în J. Cl.
Nemery, op.cit., p. 391 (391 -394).
191 Ibidem, p. 392.

58 Modelul politicii regionale a UE, urmat în Europa Centrală și de Est, care s -a bazat
pe crearea de condiții pentru a gestiona atragerea fondurilor structurale, a avut drept
rezultat stimularea intereselor locale și regionale din aceasta regiune, dar și o rezistență la
impunerea unor schi mbări instituționale menite a crea regiuni cu statut administrativ.
Criza economică și financiară nu a remodelat arhitectura, în ansamblul ei, a
autorităților locale și infraregionale (județele), deși competențele acestora au fost mult
nuanțate. Răspunsur ile la efectele crizei date de către statele din Europa Centrala și de Est
s-au facut aproape în totalitate în relația centru -autorități locale și infraregionale. Regiunile
statistice, cu puține excepții, au fost eludate în a da răspunsuri provocărilor cri zei.
Statutul regiunilor din statele membre ale UE este parte a suveranității naționale a
statelor care le stabilesc dimensiunea, rolul și puterile. Adaptarea structurilor
administrative ale României la implementarea politicii europene de dezvoltare regio nală s –
a făcut până în prezent mai degrabă ad -hoc. Apariția instituției regionale depinde de
dinamica națională internă.
Trecerea la un nivel superior în politicile naționale privind regionalizarea va trebui
mai întâi să întrunească o voință politică foar te puternică care fie va reuși să limiteze
puterea județelor, fie va găsi soluții de armonizare a competențelor regionale și a celor
județene. În al doilea rând, va trebui să recreeze aceste regiuni pentru a le asigura
funcționarea, posibil să fie mai mult e structuri regionale decât în acest moment, dar și cu
configurații adecvate pentru a face față noilor mecanisme de cooperare teritorială
europeană.
Sunt semne ca urmare a recentralizării, ca multe dintre comepetențele transferate
către colectivitățile te ritoriale în perioada de pre -aderare și urmare a crizei economice au
fost recuperate la nivel central, vor fi redistribuite structurilor regionale. Aceste structuri nu
vor mai fi rezultatul voinței colectivităților teritoriale, ci al unei decizii politice centrale,
urmată de o înzestrare cu competențe preluate de la colectivițile teritoriale treadiționale.
Un asemenea scenariu va comporta nu numai riscuri, ci și oportunități pentru colectivitățile
teritoriale tradiționale, județene sau locale.
O astfel de oportunitate, care va sta la îndemâna colectivităților teritoriale județene
și locale din zonele de frontieră va fi cooperarea transfrontalieră, a căror competența în
acest domeniu nu numai ca va fi recunoscută și acceptată, dar va fi și valorificată. Se ș tie
că, din punct de vedere politic, este o competență privilegiată a statului, însă care este
partajată cu colectivitățile teritoriale județene din spațiul transfrontalier. Chiar dacă în
terorie această competență poate fi redistribuită viitoarelor regiun i, în practică va fi foarte

59 dificil, având în vedere că structura colectivităților teritoriale care intra sub incidența
programelor de cooperare transfrontalieră nu corespunde în actuala configurație regională a
României cu nici una din regiuni.
Desigur că , în cazul cooperării transfrontaliere, dar și al altor politici publice de
dezvoltare teritorială, apar tensiuni legate implementare, coerență și performanță a acestor
politici, dar așa cum remarcau mulți autori cheia descentralizării rezidă într -o contin uă
negociere între nivelul central și local pe baza, pe de o parte, a planurilor naționale de
dezvoltare, iar, pe de alta parte, a planurilor de dezvoltare locală192. În negocierea dintre
nivelul național și cel local trebuie să existe criterii clare, iar un ul dintre cele mai
importante este cel de performanț ă.193. Credem că performanța administrației publice
locale ca instrument în negocierea descentralizării trebuie să aibă în vedere: continua
adaptare a politicilor publice la mediul și particularitățile unit ății adminstrative -teritoriale;
îmbunătățirea din mers a traseului de implementare a politicilor publice, cu ajustări către
țintele propuse; o monitorizare continuă a implementării și rezultatelor intermediare;
identificarea aspectelor de eficiență a proce selui de implementare; orientarea rezultatelor
politicilor publice catre maximizarea impactului aplicării acestora; un fead -back continuu
din punct de vedere al raportului cost -beneficiu în implementarea politicilor care sunt în
competența sa.
Având o ima gine cât se poate de detaliată referitoare la evoluția și perspectivele
fenomenului regionalizării în țara noastră, fie prin comparație cu fenomenul similar din
regiunea noastră și din UE, fie prin analiza evoluțiilor din țara noastră, vom încerca în
capit olul următor să aruncăm o privire de ansamblu asupra rezultatelor din cooperarea
transfrontalieră, în special cele de la frontiera romano -ungară (în special dintre județele
Bihor și Hajdu -Bihor), încercând să punem în evidență implicarea adminsitrației pub lice în
cooperarea transfrontalieră. Vom încerca în finalul capitolului următor să vedem în
perspectivă cum viitoarele structuri regionale vor lucra cu comunitațile locale și județene
din zonele de frontieră pentru a le crea acestora din urmă cele mai bune baze pentru a
beneficia de oportunitățile oferite de programele de cooperare transfrontaliere.

192 A. C. Brihan, op. cit., p. 341; Kenneth A. Sigrist, “Puterea în tranziție: designul reformelor adminsitrației
publice în statele aflate în tranziție. Cazul României”, în Claudiu Crăciun, Paul E. Collins, Mana gementul
Politicilor Publice. Transformări și perspective, Iași, Polirom, 2008, p. 72
193 Performanța este un comcept care se impune tot mai mult ca urmare a transformării adminstrației publice
într-o structură antreprenorială odată cu intrarera în era glob alizării. Vezi Sebastian Văduva,
Antreprenoriat în Managementul Public. Globalizarea, europenizarea și importanța societății civile a
afacerilor, Editura Economică, București, 2015, pp. 21 -25.

60

5. Evoluția cooperării transfrontaliere româno -ungare și
implicarea administrației publice teritoriale

În acest capitol voi încerca să demonstrez că , în ciuda ideii că dimensiunea
cooperării transfrontaliere implică mai degrabă actori privați decât actori publici și mai
puțin administrația publică, care este profund legată ierarhic de autoritatea centrală, fapt
specific statelor unitare, administrația publică județeană și locală din entitățile
administrativ teritoriale de la frontierele României s -a implicat si se poate implica în
dezvoltarea cooperării transfrontaliere, în atragerea de fonduri europene prin programele
de cooperare transfrontalieră. Ac este aspecte, le voi urmări pe parcursul acestui capitol.
Totodată datele din acest capitol vor susține fundalul pentru cealaltă rezolvare a acestei
ipoteze în direcția apetenței opiniei publice din zonele de frontieră pentru implicarea mai
susținută a adm inistrației publice în cooperarea transfrontalieră. Acest fapt va fi reliefat, pe
larg, în analiza chestionarului din ultimul capitol, dedicat studiului de caz.
Conceptul de cooperare transfrontalieră cunoaște numeroase definiții, însă dacă ne
uităm mai at ent la ele sensurile conceptului par a fi foarte reduse. Nu ne propunem în
această lucrare să trecem în revistă aceste semnificații, ci, dintre acestea, vom selecta
câteva idei care ne vor folosi în acest capitol și ne vor ajuta să abordăm capitolul următo r.
Astfel, un prim înțeles se referă la cooperarea transfrontalieră ca o formă de
cooperare între autoritățile regionale și infra regionale situate de o parte și de alta a
granițelor naționale, pentru a sprijini dezvoltarea economică și socială pe ambele părți ale
frontierelor comune; pentru a face față provocărilor comune, în domeniul mediului,
securitatii, de sănătate publică si pentru asigurarea unor frontiere eficiente și sigure.
Un al doilea înțeles are în vedere cooperarea transfrontalieră ca formă de politică
distributivă a fondurilor europene către regiunile de frontieră dintre statele membre ale
Uniunii Europene pentru a promova cooperarea la toate nivelele între autoritățile regionale
și locale din regiunile de frontieră194. Având în vedere rolul s au de politică distributivă și
de influență prin instrumentele financiare la îndemână, odată cu lansarea negocierilor de
aderare la UE a statelor candidate din Europa Centrală și de Est, cooperarea

194 Eva G. Heidbreder, The Impact of Expansion on European Union Institutions. The Eastern Touch on
Brussels, London, New York, Palgrave, Mc Millan, 2011, p. 103 -104.

61 transfrontalieră a fost integrată în însăși strategia de p re-aderare pentru extinderea UE,
realizând un prim act de aliniere a statelor candidate unele alături de altele și ele cu vechile
state membre ale UE.
În fine, un alt înțeles pe care l -am selectat se referă la faptul că problematica de
cooperare transfron talieră a fost de la începuturile sale legată de politica regională. Trebuie
menționat faptul că, din punct de vedere administrativ, cooperarea transfrontalieră este în
responsabilitatea Directoratului General de Politică Regională a Comisiei Europene195.
Cooperarea transfrontalieră a fost unul dintre motoarele politicii de dezvoltare regională în
UE prin faptul că ea se adresa spațiilor periferice ale statelor naționale.
Cred că, la începutul acestui capitol, trebuie să aduc în discuție modul în care voi
căuta să folosesc cunoștințele din domeniul evaluării în domeniul cooperării
transfrontaliere. Așa cum am spus -o în partea introductivă a tezei, în procesul de evaluare a
implicării adminsitrației publice în cooperarea transfrontalieră, mă voi apleca în speci al
asupra evaluării compozite, îmbinând cunoștințe teoretice cu aspectele practice și cu
cercetarea empirică, mai aes în capitolul dedicat studiului de caz, pentru a conferi o
succesiune logică și continuitate modului de a privi cooperarea transfrontalieră prin prisma
administrației publice.
Așa cum se va vedea pe parcursul acestui capitol, mai ales, ne vom apleca asupra
evaluării normative a documentelor, componentă care potrivit teoriei normative a analizei
documentelor196 vizează, în cazul de față, să urm ărim și modul în care documentele
referitoare la cooperarea transfrontalieră, în general, au fost implementate.
Din perspectiva metodelor de evaluare, pe care le vom folosi, ne vom opri la
tratarea globală a problematicii cooperării transfrontaliere in dom eniul administrației
publice, deoarece este cea mai importantă cale în desenarea unui program efectiv de
evaluare197. Am realizat apoi evaluarea diferitelor nivele de tratare a problematicii, astfel
încât “to assess their relative effectiveness”198.
După trata rea globală, voi recurge la tratarea componentelor. Astfel voi vorbi
despre implicarea adminsitrației publice și a instituțiilor descentralizate în cooperarea

195 Ibidem, p. 103.
196 John W. Finney, Rudoph H. Moos, “Four Types of Theory That can guide Traitement Evaluation” , in
Huey – Tsyh Chen and Peter H. Rossi, Using to Improve Program and Policy Evaluations, Greenwood
Press, New York, Westport, Connecticut, London, 1992, pp. 15 -28; Peter H. Rossi și Sonia R. Wright,
“Evaluation Research: An Assessment of Theory, Practice and Politics”, Evaluation Quaterly , 1, n r. 1
(februarie 1977), p. 21
197 Huey –Tsyh Chen, op.cit., p. 259.
198 Ibidem.

62 transfrontalieră199. Aici am acordat atenție cu particularitate lucrărilor de specialitate din
dome niul cooperării transfrontaliere.
Pe parcursul cercetării, în acest capitol, voi face referire la modul în care
administrația publică din Bihor s -a implicat în atragerea de fonduri prin Programele Phare
CBC (2000 -2006) și, mai ales în Programul de Cooperar e Transfrontalieră Ungaria –
România -HURO (2007 -2013), precum și premisele ca acest fapt să continue în cadrul
Programului de Cooperare Transfrontalieră Ungaria -România ROHU (2014 -2020).
Pentru a înțelege relația dintre mediul implementării cercetării mele și conținutul
programului de cercetare, este important ca evaluarea impactului în practica cooperării în
administrația publică la frontierele interne ale UE, să fie integrată în evaluarea mediului de
implementare normativ, realizându -se astfel o evaluare c ompozită . Pentru a parcurge
această cale de evaluare, voi acorda atenție participanților (actorilor) din administrația
publică la programele cooperării transfrontaliere menționate.
Însă până la a ajunge la acest stadiu, vom căuta să vedem ce este coopera rea
transfrontalieră și care este locul adminsitrației publice în acest domeniu; vom urmări pe scurt
cum a evoluat cooperarea transfrontalieră în Europa, oprindu -ne pe larg la cooperarea
transfrontalieră în România și, în mod special, la Programele de coop erare transfrontalieră cu
Ungaria și la Euroregiunea Bihor Hajdu Bihor, ca factor de stimulare a acestei cooperări, cu
implicarea administrațiilor publice din cele două județe din România și Ungaria.

5.1. Ce se urmărește prin cooperarea transfrontalieră și care este
locul administrației publice?
Potrivit profesorului Charles Ricq200, comunitățile locale atunci când se angajează
în relații transfrontaliere, ele urmăresc: realizarea unei comunicări mai bune cu partenerii
de cealaltă parte a frontierei; o dezvo ltare integrată care presupune investiții în crearea de
locuri de muncă; politici comune pentru protejarea mediului și amenajarea teritoriului;
politici culturale menite să formeze populația în sensul implicării în actul de cooperare
transfrontalieră a mas s-media și a construcțiilor asociative. Mai putem adăuga la aceastea:

199 Ioan Horga, “Valorificarea corectării științifice din mediul academic pentru evaluarea on-going. Evaluarea
programelor de cooperare teritorială/transfrontalieră”, în Ioan Horga, Constantin Vasile Toca, Florentina
Chirodea, Evaluarea cooperării transfrontaliere la frontierele României, Oradea, Ed. Primus, 2013, pp.
21-34; Florentina Chirodea, “Evaluarea programelor de cooperare transfrontalieră. Instrumente,
metodologii și particul arități”, în I. Horga, C.V. Toca, F. Chirodea, op. cit., pp. 35 -47.
200 Charles Ricq, Manual de cooperare transfrontalier pentru uzul colectivităților locale și regionale în
Europa, Strasbourg, 1996 (ed. Română, București, 2000), pp. 61 -63.

63 -realizarea unor proiecte de cooperare integrată între administrațiile publice, gen
eurometropole, aspecte reliefate de către profesorul Istvan Suli Zakar201.
În primul rând, o comunicare mai bună cu partenerii transfrontalieri implică o nouă
concepție referitoare la spațiul regional transfrontalier integrat, ceea ce presupune uneori și
restructurarea instituțiilor transfrontaliere pentru a le spori eficiența. S -a constatat de cele
mai mul te ori că instituțiilor frontaliere le lipsesc angajamentul politic care să le confere
greutate în luarea deciziilor. Instituțiile transfrontaliere trebuie să se impună pe scena
regională, trebuie să aibă o bază politică puternică pentru a crea un spațiu s ocio-economic
integrat și fundamentat, bazat pe respectul diferențelor si un parteneriat real și solidaritate
continuă202. Datoria autorităților implicate în cooperarea transfrontalieră este revigorarea
spiritului de unitate, a coeziunii lor, pentru a deveni mai credibile203.
Autoritățile implicate în cooperarea transfrontalieră trebuie să dezvolte un
parteneriat bazat chiar pe concurențăși competitivitate, care, în timp, se va transforma într –
un parteneriat bazat pe complementaritate și apoi pe structuri inte grate204. Autoritățile
trebuie să se afirme ca intermediari transfrontalieri cu greutate, între entități și
instanțenaționale sau federale205. Dacă lipsește conceptul legat de comunicarea
transfrontalieră, acceptat de către toți partenerii, atunci autoritățile transfrontaliere nu pot
contribui în mod real la integrarea teritoriului transfrontalier. Autoritățile transfrontaliere
sunt singurele capabile să mobilizeze resursele umane și materiale pentru a se realiza o
veritabila acțiune de comunicare, ceea ce va a sigura un real parteneriat transfrontalier206.
În al doilea rând, autoritățile implicate în cooperarea transfrontalieră trebuie să
dezvolte politica de investiții și de creare de locuri de muncă.Astfel, într -un sondaj realizat
în 2006, de către colectivul Institutului de Studii Euroregionale care reunește universitari
de la Debrecen și Oradea respondenții chestionați afirmau că pe primul loc, între dorințele
pe care le au pentru o mai strânsă colaborare între Oradea și Debrecen, trebuie să fie
asigurarea de locuri de muncă207. Autoritățile publice din spațiul transfrontalier trebuie să
genereze direcții de dezvoltare, care să contribuie la: „detectarea problemelor comune în

201 Istvan Suli -Zakar, “ The Role of the Euroregions and Eurometropolises in the Etheralisation of the Borders
in the Eastern Perriphery of the European Union » in Eurolimes , vol. 7, Spring 2009, pp. 139 -147.
202 Ch. Ricq, op.cit., p. 61
203 Ibidem, p. 62
204 I. Suli -Zalar, op. ci t. p. 144
205 Ch. Ricq, op.cit., p. 62
206 Ibidem
207Constantin Vasile Țoca, Romanian -Hungarian Cross -Border Cooperation at various territorial levels with
a particular study of the Debrecen -Oradea Eurometropolis (European Grouping of Territorial
Cooperation – EGCT), Editura Universității din Oradea, Oradea, 2013, p. 45 -48.

64 regiune; susținerea proiectelor de dezvoltare conjuncte și/sau convergente: consolidare a
consensului și a reflexului transfrontalier”208. Cuvintele cheie ale eficacității
transfrontaliere devin: a cunoaște, a face schimb, a gestiona în comun209.
În al treilea rând, autoritățile implicate în cooperarea transfrontalieră trebuie să se
implice într -o nouă politică de mediu și de amenajare a teritoriului. Autoritățile din spațiul
transfrontalier sunt singurele capabile să asigure o politică coerentă de protejare a mediului
natural și cultural. Dezvoltarea căilor de comunicație și crearea unui sistem de
telecomunicații cât mai eficient vor asigura regiunii afirmarea ei cât mai solidă în spațiul
competitivității la nivel european210.
În al patrulea rând, autoritățile din zonele transfrontaliere trebuie să promoveze
politici culturale menite să formeze po pulația în sensul implicării în actul de cooperare
transfrontalieră, dar și a mass -media și a construcțiilor asociative. Dinamica
competitivității spațiilor transfrontaliere nu poate fi mărită decât adaptându -se exigențelor
unor sectoare de activitate din domenii de vârf. De aceea, crearea de poli de excelență în
spațiul transfrontalier sunt nu numai o oportunitate, ci și o necesitate pentru dezvoltarea
acestor regiuni211.
În fine, este vorba de realizarea unor proiecte de cooperare integrată între
administr ațiile publice, gen eurometropole. Aceste structuri de cooperare, care au început
să aibă rezultate foarte bune, le întâlnim de exemplu la granița dintre Franța și Belgia –este
vorba de eurometropola Lille, împreună cu alte orașe franceze, dar mai ales belg iene de la
frontiera celor două țări. În cei 10 ani de existență, aici s -au dezvoltat cele mai ambițioase
proiecte de infrastructură și de cercetare, vorbind azi de o eurometropola cu peste 2
milioane locuitori. Astfel de exemple mai pot fi date și la alte frontiere vestice. Pornind de
la un proiect realizat în cadrul Institutului de Studii Euroregionale de la Oradea în
colaborare cu universitatea din Debrecen in 2006 -2007, profesorul Istvan Suli -Zakar
consideră că există multe argumente în favoarea evoluți ei Debrecenului și Oradiei către
crearea unei eurometrople. Pe de o parte, consideră că cele două orașe se pot inspiră din
proiecte similare existente în vestul Europei212. Pe de altă parte, sunt aduși în discuție pașii
făcuți de cele două orașe în cooperar ea dintre ele, « cele două orașe separate de frontieră
încearcă să își armonizeze activitățile în numeroase domenii. Caută să -și armonizeze

208 Ch. Ricq, op.cit., p. 62.
209 Ibidem,
210 Ibidem, p. 63
211Ibidem, p. 64
212 Istvan Suli -Zakar, “ The Role of the Euroregions and Eurometropolises in the Etheralisation of the
Borders in the Eastern Perriphery of the European Union » în Eurolimes, vol. 7, Spring 2009, p. 144

65 dezvoltarea resurselor umane, accesibilitatea prin dezvoltarea de infrastructură comună,
armonizarea în domeniul tur ismului și a sănătății, să dezvolte contactele interetnice și un
spațiu economic comun. Acestea pot să stabilească –cu ajutorul fondurilor europene un
cluster inovativ Debrecen -Oradea în domeniile educației, cercetării, sănătății, dezvoltării
economice și t urismului. Consider că, în formarea acestui cluster inovativ al Debrecen –
Oradea Eurometropolis, cooperarea universităților din cele două orașe este esențială »213 .

5.2. Câteva considerații asupra evoluției cooperării transfrontaliere
Uitându -ne puțin la evo luția cooperării transfrontaliere, se observă că, până la
semnarea Convenției de la Madrid (1980)214, nu existau baze legale pentru cooperarea
transfrontalieră în dreptul internațional public. Abia după această dată s -a făcut un pas
important către instituți onalizarea ei215. Însă în această fază, rolul de autoritate tutelară a
cooperării transfrontaliere în Europa revenea Consiliului Europei, însă, din punct de vedere
legal și financiar, inițiativele de coperare erau la discreția statelor naționale; autoritățil e
regionale sau locale putând intra în acțiuni de cooperare transfrontalieră bazându -se pe
acordurile bilatreale cu vecinii și numai cu sprijinul statelor216.
O noua etapă se deschide în cooperarea transfrontalieră în 1990 când Comisia
Europeană a lansat Ini țiativa Comunitară INTERREG. Dacă până atunci autoritățile
regionale și locale care aveau inițiative de cooperare transfrontalieră se bazau pe un cadru
legal și financiar național și pe un cadru legal de referință dat de Consiliul Europei, prin
Convenția d e la Madrid, de acum aceste autorități puteau apela și la un sprijin financiar,
alternativ, cel european.
Trebuie amintit faptul că aceste evoluții către instituționalizare în cooperarea
transfrontalieră au avut în centrul lor apariția construcțiilor euror egionale, în care s -au
materializat initiațivele autorităților locale și regionale, care, așa cum spune Markus
Perkmann „au intrat în domeniul multă vreme rezervat actorilor centrali”217.
Cooperarea transfrontalieră este funcțională și cu rezultate notabile în condițiile în
care actorii locali și regionali își asumă responsabilități foarte clare, potrivit principiului

213Ibidem,
214 European Outline Convention on Transfrontalier Cooperation between Territorial Authorities, Madrid,
21 Mai 1980
215 Markus Perkmann, “Cross -border regions in Europe. S ignificance and drivers of cross -border
cooperation‟, in European Urban and Regional Studies, 10(2), p. 154.
216 Ibidem, p. 155
217 Ibidem, p. 156

66 principiului subsidiarității218. Actorii locali și regionali, în studiul nostru este vorba de
administrația publică locală și regională, trebuie să dovedească foarte multă flexibilitate, pe
de o parte, pentru a cunoaste limitele și oportunitățile din legislația națională, iar pe de altă
parte, să dispună de o bună cunoaștere a diferențelor de structuri și competențe dintre
actorii implicați de o p arte și de alta a frontierei. Un instrument eficient și la îndemână în
astfel de situații sunt structurile euroregionale create de către acești actori tocmai pentru a
compensa, în caz de necesitate, o parte din funcțiile acestora în cadrul structurilor
transfrontaliere219.
Includerea instrumentului cooperării transfrontaliere în politica de extindere a UE a
devenit o etapă crucială pentru cooperarea transfrontalieră în general220. Chiar în 1994,
programul Phare CBC a fost integrat în Initiațiva Comunitară Inte rreg II . Includerea
acestui instrument ce se adresa țărilor din Europa Centrala și de Est care semnau acordurile
de asociere la UE sub aceeași umbrelă221, demonstrează că UE trece la faza în care
frontierele care separau statele ce făceau parte din UE și cel e în curs de aderare și dintre
acestea din urmă trebuiau să devină în viitor din factori de separare în factori de dezvoltare
pentru regiunile cândva periferice.
Începând din anul 2000 instrumentul de cooperare transfrontalieră a fost legat și
mai mult de politica regională. El a urmat evoluțiile acestei politici în ansamblul Uniunii
Europene, devenind, în cazul statelor din Europa Centrală și de Est aflate în proces de
aderare, o pârghie importantă în intențiile UE de a contribui la dinamica descentralizar ii în
aceste state, tocmai pentru faptul că „cooperarea transfrontalieră reprezintă
instituționalizarea colaborării între actorii subnaționali situați de o parte și de alta a
frontierelor naționale”222.
Lansarea schemelor de sprijin pentru cooperarea transf rontalieră a avut un impact
clar asupra numărului de inițiative, în special la granița externă a UE223. După 1993,
numărul de regiuni de la granița dinte UE și Europa Centrală și de Est a crescut
semnificativ, cu scopul de a crea rețele de cooperare care să reprezinte baza pentru

218 Diana Cârmaciu, Gabriela Csûrös, Carmen Domocoș, Cristian Miheș, Ioan Horga, Mihaela Pătrăuș și alții,
Stadiul actual al reglementărilor naționale și comunitare în domeniul cooperării transfrontaliere, Editura
Primus Oradea, 2009 , p. 41
219 Ibidem ,
220 E. G. Heidbreder, op.cit. p. 109
221 Ibidem
222 M. Perkmann, op.cit., p. 157
223 Ioan Horga, Istvan Suli -Zakar, “Still Euro limes? ”, in Eurolimes , vol. 20, 2015, p. 9

67 aderarea la UE224. În plus, sprijinul financiar a transformat inițiativele comunitare prost
echipate în structuri instituționalizate pentru a putea implementa programe ca Interreg.
Un pas important în evoluția instrumentului de coopera rere transfrontalieră a fost
includerea ei în ansamblul mai mare al subprogramului Cooperării Teritoriale Europene
(CTE), alături de cooperarea transnațională și cea interregională, devenit operațional
începând cu ciclul financiar 2007 -2013. Prin aceasta, cooperarea transfrontalieră era
integrată în păienjenismul de rețele de cooperare teritoriale la scara UE menite să puna în
valoare dinamismul actorilor subnaționali, menit să dea consistență noii politici regionale,
cea de coeziune.

5.3. Structurile de co operare -motoare ale cooperării transfrontaliere
Dacă privim harta UE observăm că există peste 200 de structuri de cooperare
transfrontalieră: districtele, euroregiuni; grupările locale de cooperare teritorială, grupările
de cooperare teritorială europeană, etc.

5.3.1. Districtele europene
Districtul european este un proiect de amenajare transfrontalieră a teritoriului, care
presupune asocierea diferitelor tipuri de colectivități locale și regionale și gruparea lor la
nivele diferite (camere consulare sau al te tipuri de instituții publice). Aceste asocieri
funcționează pe baza unei carte la care fiecare aderă cu o parte a competențelor, care sunt
încredințate acestei asocieri. Aceste asocieri au un câmp limitat de misiuni, în special în
legatură directă cu in vestiții publice importante, realizate în zona de frontieră și care
necesită un anumit cadru de guvernanță.
Districtele europene, ca formă foarte simplă de institutionalizare a cooperării
transfrontaliere au fost create în special în spațiul frontalier fra ncez225. Ele prezintă câteva
limite, făcându -le puțin interesante pentru celelalte state vecine Franței, pentru că sediul
acestora era obligatoriu în Franța și se supuneau exclusiv dreptului francez; faptul că din
aceste structuri nu putea face parte nici un stat, dar în fapt ele urmau să fie pilotate politic
de către statul unde era sediul, era de asemenea neatrăgător226.

224 Liam O‟Dowd, The Changing Significance of European Borders în James Anderson, Liam O‟Dowd,
Thomas Wilson, New Borders for a Changing Europe, Frank Cass Publishers, 2003, p. 23
225 xxx, Loi sur les Libertés et l es Responsabilités locales du 13/08/2005
226 Alain Lamassoure, Lamy -Collectivités territoriales , nr. 5 (septembre 2005)

68 5.3.2. Euroregiunile
Imposibilitatea de a face funcționale districtele europene, în forma enunțată în
legislația franceză, a adus în prim p lan o altă structură de cooperare transfrontalieră –
euroregiunea. Euroregiunile pot fi definite ca zone sau regiuni de interferență economică și
nu numai, în care două sau mai multe state valorifică în comun resursele materiale și
umane prin inițierea și de rularea unor activități și programe agricole, industriale, de
transport și comunicații, turistice, comerciale.227 Deși cooperarea transfrontalieră nu este
un fenomen nou, modificările în spațiul internațional au determinat o creștere semnificativă
a numărulu i de astfel de inițiative, sprijinite și de programele comunitare.
Euroregiunea, fiind o forma instituțională a cooperării transfrontaliere, constituie în
prezent un model eficace pentru rezolvarea problemelor de dezvoltare social -economică a
regiunilor fr ontaliere a oricăror țări limitrofe. Aceasta se explică prin faptul că între
regiunile de frontieră ale țărilor limitrofe există legături tradiționale stabilite de veacuri,
problemele cu care se confruntă sunt în mare parte omogene, iar rezolvarea lor nu s e poate
face exclusiv pe teritoriul statelor naționale.
Euroregiunile reprezintă forme particulare de cooperare transfrontalieră a
colectivităților teritoriale locale. Ele presupun asocierea colectivităților teritoriale locale
din două sau mai multe state vecine, formând o zonă unitară, caracterizată prin anumite
particularități sau interese comune. Cu toate că nu sunt identice din punct de vedere juridic
sau organizatoric, ele au în comun numeroase caracteristici, și anume: un caracter
permanent de funcți onare; o identitate separată de cea a membrilor săi; resurse
administrative, tehnice și financiare proprii; o capacitate proprie de luare a deciziilor.
Aria geografică a unei euroregiuni este determinată, de regulă, de gradul de
integrare socio -economică, și nu doar de unitățile sale administrative. Organismele unei
euroregiuni transfrontaliere nu reprezintă o anexă a guvernului regional sau local, ci un nod
central pentru organismele existente. Cu toate că ele reprezintă organismul central pentru
desfășura rea tuturor activităților transfrontaliere la nivel regional/local, implementarea
majorității activităților incluse în planurile sau programele transfrontaliere este efectuată de
către autorități competente și de alte organizații, în conformitate cu proced urile naționale.
Este bine cunoscut faptul ca în cadrul unei euroregiunii nu participă colectivitățile
teritoriale de la nivelul de bază (comune, sate, municipii) și nici cele de la nivelul
intermediar inferior (cazul departamentelor franceze, provinciilor italiene, etc.), ci numai

227 Alexandru Ilieș, România. Euroregiuni, Editura Universității din Oradea, 2004, p.57.

69 colectivitățile teritoriale locale intermediare superioare, imediat inferioare nivelului statal,
denumite de cele mai dese ori regiuni. Din aceste considerente, de regulă, euroregiunile se
asociază cu regiunile transfrontaliere.
Particularitatea euroregiunilor, sub aspectul componenței lor, este relevată și de
faptul că, în cazul statelor federale, în euroregiuni sunt incluse statele federale (landurile
germane și austriece, cantoanele elvețiene sau republicile autonome rusești), care nu sunt
simple colectivități teritoriale locale cu caracter administrativ. Mai mult, există euroregiuni
în care una din componente este chiar un stat, este adevărat, un micro -stat, de nivelul unei
regiuni. Este vorba de Luxemburg și Andora care sunt c omponente ale euroregiunilor
EuRegio SaarLorLuxRhin (Luxemburg/Franța/Germania) și Communaute de Travail des
Pyrenees (Andora/Franța/Spania)228.
Aria geografică a euroregiunilor este determinată în special de gradul de integrare
socio -economică al unei arii geografice relativ concentrate. Euroregiunile se focusează pe
cooperarea la nivel operativ, pe rezolvarea problemelor locale, și încearcă să prevină
conflictele, prin promovarea unor soluții care să vină în sprijinul celor mai afectate grupuri
de cetățeni. Euroregiunile transfrontaliere sunt platforme de interferență pentru instituțiile
publice și private existente. Cu toate că reprezintă structura principală pentru derularea
tuturor activităților de natură transfrontalieră, implementarea celor mai multe di n acțiunile
incluse în planurile și programele transfrontaliere este realizată de autoritățile competente
și de alte organizații în concordanță cu procedurile naționale229.
Condițiile pentru dezvoltarea optimă a unei euroregiuni sunt considerate a fi:
echili brul economic minimal, unitatea de limbă și cultură și aceeași mostenire istorică.
Plecând de la aceste criterii, o serie de instituții europene au promovat dezvoltarea
euroregiunilor. Trebuie menționat, în primul rând, rolul Consiliului Europei prin
docum entele sale în materie de cooperare transfrontalieră, precum și prin activitatea
Conferinței Permanente a Puterilor Locale și Regionale ale Consiliului Europei (înființată
în 1975 și transformată în 1994 în Congresul Puterilor Locale și Regionale din Europ a).
Tot în 1975, Comunitatea Europeană a lansat două instrumente de politică
regională, unul financiar și altul politic: Fondul European de Dezvoltare Economică și

228 Cristina Maria Dogot, ”Euro -regions and permeabil ity of borders, a Romanian perspective”, în Ioan
Horga, Istvan Suli -Zakar, Regional Development in the Romanian -Hungarian Cross -Border Space –From
National to European Perspective , Debrecen, 2006, pp. 76 -89.
229 Grigore Silași, Paolo Magagnotti, ” Cooperation Between Regions of Different Countries and Cross –
Border Cooperation in Europe the Case -Study Euroregion Tirol -South Tirol –Trentino”, în Ioan
Horga, Iordan Gheorghe Bărbulescu, Adrian Ivan și alții, Regional and Cohesion Poli cy, Insights into the
role of the Partnership Principle in the New Policy Design ,Editura Universității din Oradea, Oradea, 2011,
pp.165 -192

70 Regională (FEDER) și Comitetul de Politică Regională (CPR). Prin scopul lor de sprijinire
a regiunilor aflate sub media comunitară ca nivel de dezvoltare, acestea se plasează într -o
optică esențialmente economică.
Modelul de colaborare în cadrul euroregiunilor este susținut de UE ca pe un
exercițiu anterior aderării la UE a țărilor participante și ca un micro -experiment pentru
implementarea unor relații de natură comunitară între regiuni din statele candidate.
Proiectele avansate la nivelul Uniunii Europene pentru euroregiuni sunt finanțate
prin intermediul fondurilor structurale, în cadrul pro gramului INTERREG (sprijinirea
cooperării transfrontaliere, transnaționale și interregionale, precum și a unei dezvoltări
armonioase și echilibrate a întregului spațiu comun), precum și prin fonduri publice ale
comunităților locale și prin fonduri private (fundații, ONG -uri, întreprinderi etc.). De
asemenea, pentru proiectele la care participă și țări candidate la aderarea la UE sunt alocate
fonduri prin intermediul programului PHARE -CBC230.
Deși atât Consiliul Europei, cât și Uniunea Europeană sunt implicat e în dezvoltarea
politicilor regionale, trebuie remarcată diferența de orientare a celor două instituții în acest
domeniu. Astfel, dacă politica regională a UE are mai ales o finalitate economică, Consiliul
Europei acordă o importanță deosebită conservării patrimoniului cultural specific fiecărei
regiuni, dialogului între culturi, grupuri etnice și religii, precum și dezvoltării
instituționale.
Modelul euroregional a favorizat o colaborare activă a țărilor din Europa Centrală
și de Sud -Est într -un asemenea cadru, fiind îmbrățișat și de România prin participarea,
până la acest moment, la constituirea și dezvoltarea cooperării în formatul a unsprezece
euroregiuni.
Însă, sub influența schimbărilor politice în Europa Centrala și de Est și tendința lor
de integ rare în UE, prin semnarea unor acorduri interstatale de facilitare a cooperării
transfrontaliere, prin demararea unor proiecte concrete din contul creării unor bugete
comune și lansarea de către UE a Programului TACIS CBC231 pentru sprijinirea coo perării

230 Program al Uniunii Europene (înființat în 1994) care sprijină proiecte de cooperare transfrontalieră pe
frontierel e Uniunii Europene și țările Europei Centrale și de Est.
231În anul 1995, Comisia Europeană a inițiat un nou program de asistență PHARE, program pentru proiecte
mici transfrontaliere în regiunea baltică, menit să asigure finanțarea proiectelor mici de colab orare. Reușita
noului program, precum și demonstrarea vădită a necesității acestuia au determinat Comisa Europeană spre
o lărgire a ariei prezentului program în direcția cuprinderii Noilor State Independente. Astfel, începând cu
anul 1996, a demarat finanț area de proiecte în domeniul cooperării transfrontaliere în cadrul programului
TACIS CBC. De la început, managementul programului a fost efectuat de către o structură autonomă –
TACIS CBC Project Facility Management Agency, iar, începând cu anul 2001, aceast a ține nemijlocit de
competența Comisiei Europene. În prezent, finanțarea proiectelor se execută pe două linii: (a) proiecte
mici și (b) proiecte micro. Programul de Cooperare Transfrontalieră derulat între 4 state partenere: Belarus,

71 transfrontaliere din această zonă și nu în ultimul rând, datorită inițiativele autorităților
locale de pe ambele părți ale frontierelor, cooperarea transfrontalieră a devenit un proces
ireversibil.

5.3.3. Grupările Locale de Cooperare Transfrontalieră (GLCT)
Grupările Locale de Cooperare Transfrontalieră (GLCT) au fost instituite prin
acordurile franco -italiene232, franco -germane233 și dezvolate apoi în acordul franco –
belgian234. GLCT în raport cu districtul european este un instrument cu valențe
multilaterale, la c are pot să adere și alți parteneri235. Acest model al GLCT a fost urmat de
către alte state, în special de către Germania, Italia, Austria, Elveția, Spania și Portugalia în
raport cu vecinii lor236. Însă aplicarea modelului GLCT a întâmpinat multe piedici,
deoarece acordurile autorizează doar colectivitățile, grupările și organismele publice locale
să facă parte din GLCT. De asemenea, GLCT nu sunt autorizate să creeze societăți mixte
locale, în timp ce structurile juridice bazate pe dreptul intern o pot face237. Acest fapt a
făcut ca Uniunea Europeana, în ciclul 2000 -2006 să preia aceasta problematică din mâna
statelor ce o rezolvau prin acorduri bilaterale și să îi dea un caracter comunitar, prin
intermediul unor structuri numite Grupări Europene de Cooperrare Te ritorială (GECT).

5.3.4. Gruparea Europeană de Cooperare Teritorială
În iulie 2004, Comisia Europeană a propus Consiliului European și Parlamentului
european să adopte noi măsuri pentru eficientizarea cooperării transfrontaliere, dându -i un
imbold calitativ , asigurând un plus de eficiență în cadrul politicii de coeziune pentru ciclul
financiar (2007 -2013).
Pasul următor, dar concomitent cu integrarea în UE, cooperarea transfrontalieră a
fost dotată cu un instrument legal, Grupările Europene de Cooperare Ter itoriala

Moldova, Rusia și Ukr aina, disponibil pe http://ec.europa.eu/agriculture/rur/leader2/rural -en/euro/p8 -1-
6.pdf, consultat la data de 11.06.2016
232 Accord entre le Gouvernement de la République française et le Gouvernement de la République italienne
concernant la coopération tran sfrontalière entre collectivités territoriales, 1994.
233 Accord entre la République française et le gouvernement de la République fédérale d‟Allemagne sur la
coopération transfrontalière entre les collectivités territoriales et organismes publics locaux, 23 ianuarie
1996
234 Accord entre la République française et le gouvernement Royaume Belge sur la coopération
transfrontalière entre les collectivités territoriales et organismes publics locaux, 1997.
235 A. Lamassoure, op. cit ., loc. cit
236 Ch. Ricq, op. cit., p. 71 si urm.
237 A. Lamassoure, op. cit ., loc. cit

72 (GECT)238 care aveau un dublu atribut. Pe de o parte, GECT devenea un instrument legal
nu din perspectiva dreptului internațional, cum era până la acea dată, ci și a dreptului
comunitar. El era un instrument de sprijin în implementarea programelor d e cooperare
teritorială, a proiectelor co -finanțate de către UE, în special din Fondurile Structurale, sau
să sprijine acțiunile de cooperare teritorială care proveneau din inițiativa proprie a statelor
membre sau a autorităților publice regionale și local e cu sau fără sprijinul financiar al
UE239. Definiția GECT este formulată astfel: „instrumente legale europene destinate
facilitării și promovării diferitelor modalități de cooperare -transfrontalieră, transnațională
sau interregională în rândul membrilor săi cu scopul de a întări coeziunea socială,
economică și teritorială a Uniunii Europene”240. Rolul GECT este de a organiza și
administra măsurile de cooperare transfrontalieră, transnațională sau interregională cu sau
fără sprijin financiar din partea Uniunii Europene.
Pe de altă parte, acest instrument a permis crearea de mecanisme integrate de
management241. GECT poate să se ocupe de servicii de sănătate sau de transport
transfrontaliere, poate să susțină și să administreze proiecte de dezvoltare transfrontalie ră
(inovație și tehnologie, protecția mediului) sau să întărească coeziunea socio -economică
dincolo de granițe242. Valoarea adăugată a GECT -urilor constă în abilitatea lor de a realiza
sarcini transfrontaliere luând decizii comune la nivel regional/local și pentru a contribui la
dezvoltarea regională a Uniunii pe principiul bottom -up (jos in sus)243.
În fine, unul dintre atributele GECT este acela că, spre deosebire de celelalte forme
de cooperare transfrontalieră, el poate stimula cooperarea transnațională, in terregională și
transfrontalieră prin suplețea și multiplele valențe pe care le îmbrăca. Există multiple
avantaje pentru GECT. Față de alte tipuri de forme de colaboare teritoriale și, în special
transfrontaliere, ele implică nu numai colectivități locale, dar, de asemenea, state naționale
și autoritățile publice locale. GECT permite gestionarea de programme, implementarea de
proiecte, cu sau fără participarea UE, delegarea gestiunii competențelor membrilor,

238 Regulation (EC) No 1082/2006 of the European Parliament and the Council of 5 July 2006 on a
European Grouping Territorial Cooperation (EGTC) accesat 12.02. 2016.
239 Constantin Vasile Țoca, Adrian Claudiu Po poviciu, “The European Grouping of Territorial Cooperation
(GTCE), Instrument of Cross -Border Cooperation. Case Study Romania, Hungary‟, in Eurolimes, vol. 10,
Autumn, 2010, p. 90
240 Jordi Baltà Portolés, Cross -border cooperation and cultural communities in Europe, Bruxelles, 2015, 8,
disponibil online: http://www.ideasforeurope.eu/wp -content/uploads/LOW_CMC -4695 -PAPER -3-
Euroregions_290715.pdf, p. 17, accesat la 20.02.2016
241 C. V. Toca, A. Cl. Popoviciu op.cit, p. 91
242 Committee of the Regions, European Grou ping of Territorial Cooperation (EGTC), disponibil online la
http://cor.europa.eu/en/activities/networks/Pages/egtc.aspx , accesat la data de 18.06.2016
243 Jordi Baltà Portolés, Cross -border cooperation…, 17

73 concesiunea sau delegarea de servicii publice, a dica GECT au un câmp de acțiune
nelimitat. Referitor la funcționare, GECT lasă o marjă de manevră foarte largă membrilor
acestei structuri pentru a defini forma instituțională a grupării, modul de a lua decizii,
gestiunea financiară a membrilor săi244. Astfe l, avem GECT de diverse forme și mărimi, de
la eurometropola Lille și până la faimosul GECT al Spitalului Cerdania de la granița
franco -spaniolă.

5.4. Participarea României la cooperarea transfrontalieră
Cooperarea transfrontalieră a intrat în atenția auto rităților publice locale și
județene destul de târziu, odată cu ratificarea prin legea 199/1997 a Cartei europene a
autonomiei locale , adoptată la Strasbourg, la 15 octombrie 1985245. Posibilitatea
participării autorităților publice locale și județene în cad rul euroregiunilor a devenit
oficială odată cu ratificarea în 1998, către România a Convenției -cadru europene asupra
cooperării transfrontaliere a colectivităților sau autorităților teritoriale , adoptată la
Madrid, la 21 mai 1980246.
Dacă, în anii care au ur mat căderii sistemului comunist, a existat o reticență din
partea autorităților din România în ceea ce privește asocierea unor structuri administrative
românești cu cele ale țărilor învecinate247, în anii de după începerea negocierilor României
cu EU, după 2 000, are loc o multiplicare a structurilor de cooperare transfrontalieră de tip
euroregional și nu numai. România participă astăzi la 11 forme de cooperare
transfrontalieră de tip euroregional : Euroregiunea „Carpatica”, Euroregiunea „Dunăre –
Criș-Tisa-Mureș ”, Euroregiunea „Dunărea de Jos”248, Euroregiunea „Prutul de Superior”,
Euroregiunea „Dunărea de Sud”, Euroregiunea „Giurgiu -Ruse”, Asociația de colaborare
transfrontalierã „ Dunărea 21”, Euroregiunea „Siret -Prut-Nistru”, Euroregiunea „Bihor –
Hajdu –Bihar”, Eu roregiunea „Danubius”, Euroregiunea „Dunăre –Dobrogea”;
Euroregiunea „Maramureșului”, „Maramureș –Transcarpatia” sau „Tisa superioarã”. De
menționat că majoritatea acestora s -au constituit la inițiativa instituțiilor românești.249

244 A. Lamassoure, op. cit ., loc. cit
245 Legea 199/ 1997
246 Ordonanța de Urgență a Guvernului (OUG) nr.120/1998
247 Exista excepții, care țin de inițiative locale. Bunăoară în 1996 a luat ființă Asociația comunelor de
frontieră din Bihor -Hajdu Bihar cu scopul luării unor măsuri de protejare a mediului. Acest tip de inițiativă
se inscrie în categoria Grupărilor Locale de Cooperare Teritorială. De menționat, de asemenea inițiativa
județului Maramureș de a participa din 1996 la Euroregiunea Carpatica.
248Euroregiunea Dunărea de jos, program disponibil pe
http://ol d.mae.ro/index.php?unde=doc&id=33347&idlnk=1&cat=3 , consultat la data de 15.07.2012
249Alexandru Ilieș, op. cit ., p.67 -68

74 Grupările Locale de Cooperar e Teritorială nu au făcut obiectul unei acțiuni practice, deși,
din punct de vedere legislativ, sunt posibile, România adoptand o seama de documente
europene cu referință la acest aspect250.
Problematica GECT s -a bucurat de mai multă atenție. În 2007 a fost adoptată
Ordonanța de urgență cu privire la Gruparea Europeană de Cooperare Teritorială 251 care
stipulează că GECT reprezintă „persoana juridică română de drept privat, constituită pe
teritoriul României, nonprofit, cu patrimoniu propriu, care desfășoară ac tivități de interes
public prin care este promovată cooperarea teritorială, cu scopul consolidării coeziunii
economice și sociale”252. Comparând acest text cu cel al Ordonanței de modificare a unor
prevederi referitoare la GECT din 2015 se observă în acest n ou document noțiunea de
cooperare teritorială ce apare în 2007, este mai nuanțată „cooperarea teritorială,
transnațională și interregională între membrii săi”253, însă nu apare explicit ca GECT, de
asemenea se referă și la cooperarea transfrontalieră. Să fie o omisiune din text, având în
vedere că nu apare explicit sau înțelesul îl avem studiind aliniatul 3, punctele a și b unde se
spune că „autoritățile sau organismele naționale, regionale sau locale ori întreprinderile
publice aparținând unor state învecina te care nu sunt membre ale Uniunii Europene se pot
asocia cu entități românești similare în cadrul unei GECT cu sediul în România, dacă este
îndeplinită una din următoarele condiții:
a) statul terț învecinat a aprobat participarea la GECT în conformitate cu
procedurile și condițiile echivalente celor prevăzute în Regulament;
b) între România și statul terț este încheiat un acord privind cooperarea în domeniul
economic, financiar, tehnic sau pentru dezvoltare ori dacă statul terț respectiv are încheiat
un astfel de acord cu un alt stat membru al Uniunii Europene reprezentat în GECT”254.
Din lectura comparativă a celor două texte, se pare că în lumina ordonanței din
2015, România consideră că unitățile administrativ teritoriale și celelalte entități care pot
intra în asocieri de tip GECT, vor avea girul național numai dacă au sediul în România, nu
numai pentru cele cu țări nemembre ale UE. Acest fapt trebuie să fie un semnal pentru
autoritățile publice locale din zonele de frontieră ca permisivitatea unei coope rări de tipul
GECT, unde entitatea de gestiune este într -o altă țară, este îndoielnică a se realiza.

250 Ordonanța de Urgență a Guvernului (OUG) nr.120/1998 despre aplicarea în țara noastră a European
Outline Convention on Transfrontalier Cooperation between Territorial Authoroties ; Legea 315 din
23.06.2004 privind dezvoltarea regională în România și Legea cadru nr. 195/22 mai 2006
251 Oug 127/2007, publicată în MO nr. 769 din 13/11/2007
252 Oug 127/2007, art 2, alin. 1
253 Oug 9/2015
254 Ibidem.

75 5.4.1. Cooperarea transfrontalieră la frontiera româno -maghiară
Cooperarea româno -maghiară de -a lungul frontierei comune, cu o lungime de 453
km, datează î ncă din 1996, urmare a includerii în programul Phare CBC, în inițiativa
Comunitară Interreg II din 1994, când Comisia Europeană a extins un program de
dezvoltare transfrontalieră la o regiune de graniță dintre două țări candidate. Până în 2003,
proiectele care vizau dezvoltarea relațiilor transfrontaliere româno -maghiare au primit
sprijin financiar prin programul Phare CBC.255
Un nou pas se face in 2004, când este lansat Programul de Cooperare
Transfrontalieră Ungaria -România ( 2004 -2006) , în contextul în care Ungaria va adera în
UE la 1 mai 2004. Programul a fost susținut prin INTERREG IIIA pentru Ungaria, prin
Phare CBC pentru România. Implementarea acestuia a fost asigurată de Agenția Maghiară
de Dezvoltare Regională (VATI), care avea ca partener Biroul Regi onal de Cooperare
Tranfrontalieră de la Oradea.
În ciclul financiar 2007 -2013, Programul de Cooperare Transfrontaliera Ungaria –
România (HURO) continuă linia programelor de cooperare transfrontalieră puse în aplicare
în trecut în cadrul regiunii. Programu l a vizat in principal două priorități. Prima prioritate a
fost Îmbunătățirea condițiilor cheie pentru dezvoltarea durabilă comună a zonei de
cooperare , a avut ca și obiective dezvoltarea infrastructurii de transport îmbunătățită în
vederea facilitării unu i acces mai bun în interiorul zonei de frontieră; flux îmbunătățit de
informații asupra oportunităților comune din interiorul zonei de frontieră; resurse naturale
comune utilizate eficient, valori naturale protejate256.
În privința celei de a doua priorități , Întărirea coeziunii sociale și economice în
regiunea de graniță, s-a urmărit : crearea cadrului cadrului durabil și a condițiilor de bază
din punctul de vedere al mediului pentru inițiativele de cooperare; promovarea și
sprijinirea inițiativelor concrete de cooperare în multiple domenii majore în vederea
susținerii unei dezvoltării comune a regiunii de frontieră și totodată a consolidării coeziunii
sociale și economice; realizarea de conexiuni economice întărite în regiunea de graniță în
vederea impulsion ării dezvoltării economice durabile pe baza avantajelor comparative;
coerența socială și economică consolidată între oameni și comunicăți 257.

255 Broșură. Programul de cooperare transfrontalieră Ungaria -România, 2007 -2013 , disponibil pe http://huro –
cbc.eu/ro/descarcare/materiale_informative_br osuri_pliante_elemente_de_identitate_vizuala_etc (consultat
în 16 martie 2016).
256 Ibidem
257 Ibidem .

76 Așa cum se poate observa din harta de mai jos eligibilitatea programului include
partea de sud -est și de est a Unga riei (județele Szabolcs -Szatmár -Bereg, Hajdú -Bihar,
Békés și Csongrád), părțile de nord -vest și vest ale României (județele Arad, Bihor, Satu
Mare și Timiș).

Progamul de cooperare transfrontalieră România -Ungaria (2014 -2020) sau
Programul Interreg VA Rom ânia–Ungaria finanțează în continuare initiațivele de
cooperare transfrontalieră ale actorilor implicați, situați în aria eligibilă din cele patru
județe din Ungaria și tot patru din România. Finanțarea se face cu sprijinul UE, prin
Fondul European de Dezv oltare Regionala (FEDER) și cu contribuția guvernelor din
România și Ungaria258.
Proiectele trebuie să răspundă următoarele priorități : cooperarea în domeniul
valorilor și resurselor; susținerea mobilității transfrontaliere; creșterea oportunităților
pentru joburi și crearea pitei de muncă transfrontaliere ; cooperarea în domeniul prevenției
bolilor și resurselor de îngrijire medicală ; promovarea cooperării transfrontaliere între
instițutii și cetățeni259.
Bugetul întregului program este de 232 milioene euro , din care finanțări prin
FEDER 189 milioane de euro, restul fiind contribuții naționale, câte 13% din bugetele
Romaniei și Ungariei și 2% cotribuții ale beneficiarilor de proiecte260.
Pentru a urmări implicarea administrației publice locale în cooperarea
transfrontalieră din județul Bihor în continuare vom face o analiză a modului în care

258 www.interreg -rohu.eu
259 Ibidem.
260 Ibidem.

77 aceasta a pregătit și gestionat oportunitățile oferite de finanțările prin: Programul Phare
CBC (2004 -2006), Programul de cooperare transfrontalieră Ungaria -România, 2007 -2013
și Programul Interreg V -A România -Ungaria (ROHU), 2014 -2020.

5.4.1.A. Programul Phare CBC (2004 -2006)
Acest program a fost un prim exercițiu de concepere a dezvoltării în comunitățile
locale din județele de frontieră cu Ungaria, cu sprijinul proiectelor de cooperare
transfrontalieră. Existând doar 3 apeluri și neavând experiența proiectelor de cooperare
transfrontalieră, autoritățile publice locale și județene au implementat în cadrul
Programului Phare CBC (2004 -2006), doar 26 de proiecte (vezi Anexa 1 ), adi că 1/5 față de
câte proiecte s -au derulat în ciclul financiar 2007 -2013, în valoare de 9, 1 milioane euro,
adică de 17 ori mai puțin decât în exercițiul financiar următor.
Chiar și în aceste circumstanțe, anumite comunități locale au reușit, în condițiile în
care finanțarea s -a prelungit chiar și până în 2009, să rezolve anumite probleme locale cu
impact major asupra calității vieții, cum ar fi cele din domeniul mediului. Astfel, orașele
Aleșd261, Beiuș262, Marghita263și Valea lui Mihai264 au implementat proiecte d e
infrastructură de mediu pentru colectarea selectivă și transportul acestora. Comuna Borș a
implementat în perioada 2006 -2008 proiectul unui sistem integrat de management al
deșeurilor solide în comunitățile rurale din zona metropolitană a Oradiei265. Comun a
Tileagd a implement în perioada 2007 -2009 un proiect pentru construcția unei stații de
epurare și a canalizării aferente266.
O altă categorie de proiecte puse în practică au fost cele de infrastructură rutieră.
Bunăoară, comuna Pietroasa a implementat cel mai valoros proiect din programu Phare
CBC (2004 -2006), este vorba de modernizarea drum Pietroasa –Bulz–Scărița, menit să dea
un impuls turismului în zona carstică a Munților Apuseni, frecventați foarte mult de turiștii
maghiari foarte interesați de speolog ie267. Comuna Diosig a realizat între 2007 -2009 un

261 Anexa 1, nr. 12 (valoare de 340 mii euro)
262 Anexa 1, nr. 6 (valoare 282 mii euro)
263 Anexa 1, nr. 8 (valoare de 4 49 mii euro)
264 Anexa 1. nr. 14, Proiect Implementarea unui sistem eficace de gestionare a deșeurilor în orașul Valea lui
Mihai și localitățile partenere: Curtuieșeni, Cherechiu, Sălacea, Șirian, Tarcea (valoare 478 mii euro).
265 Anexa 1, nr. 17 (valoare 781 mii euro)
266 Anexa 1, nr. 24 (valoare de 940 mii euro)
267 Anexa 1, nr. 23 (Valoare 1, 1 milioane euro). Un proiect asemnastor si in aceeasi ecuatie comuna Auseu a
a implementat proiectul Modernizare drum forestier Groși -Valea Gepișului (valoare 590 mii euro ).

78 proiect de reabilitare drum comunal DC 39, care să facă legătura între această comună și
punctul de trecere a frontierei de la Săcuieni268.
Orașul Beiuș se distinge în această perioadă prin trei proiecte de as igurare a
egalității de șanse pentru persoanele defavorizate, în special cele provenind din rândurile
Romilor. Aceste proiecte269 vizează construcția de locuințe pentru romii din Beiuș în
sistem Duplex, la calificarea și găsirea de locuri de muncă pentru ace știa și activități de
dezvoltare comunitară pentru această categorie de persoane.
Primăriile orașelor Aleșd270, Săcuieni271 și Vașcău272 au profitat de oportunitatea
programului pentru a aduce în localitățile respective centre de afaceri, atât de necesare în
cele trei orașe, care au suferit mult în perioada tranziției de la o activitate monoindustrială
pe care au avut -o înainte de 1989 spre activități deschise economiei de piață. Privind prin
prisma a ceea ce au reușit după implementarea acestor proiecte, când î n aceste localități au
apărut diferite companii, care au investit, considerăm extrem de oportună inițiativa
adminstrațiilor locale din aceste orașe.
Acest program a favorizat și pregătirea de proiecte mai ample care au fost
dezvoltate în ciclul financiar 2007 -2013. Bunăoară, municipiul Oradea a realizat două
documentații necesare pentru proiecte mai mari273. De asemenea comunele Cefa274,
Ciumeghiu275 au realizat studii pentru viitoare centre de afaceri, care au fost realizate în
ciclul financiar următor.

5.4.1.B. Pro gramul de Cooperare Transfrontalieră Ungaria -România 2007 –
2013 (HURO)
Programului de cooperare transfrontalieră HURO s -a materializat in judetul Bihor
prin 104 proiecte în mediul urban, 197 în rural, 20 de proiecte atrase de asociațiile de
dezvoltare comu nitară, 28 ale Consiliului Județean Bihor. Din totalul proiectelor acesate de
catre unitatile teritorial administrative (UAT) din judetul Bihor 19% au fost finanțate prin
Programul Operațional Regional, 30% prin Programul de cooperare transfrontalieră Hu –

268 Anexe 1, nr. 22 (valoare 890 mii euro)
269 Anexa 1, nr. 3 -5 (valoare cumulate 300 mii euro)
270 Proiectul Centru integrat de dezvoltare a afacerilor prin promovarea turismului și a culturii regionale –
valoare 300 mii euro
271 Ibidem
272 Proiect Cross -border B usiness Incubator în Vașcău –valoare 177 mii euro.
273 Proiect Master plan pentru dezvoltarea unui sistem multifuncțional integrat de transport la nivelul
Grupării europene de cooperare teritorială (GETC) Oradea -Debrecen. (valoare 200 mii euro); Proiect
Îmbun ătățirea infrastructurii de afaceri (valoare 177 mii euro).
274 Anexa 1, nr. 19,
275 Anexa 1, nr. 20

79 Ro, 35% prin Programul Național Dezvoltare Rurală, 16% altele. Numărul total al UAT
care au accesat fonduri în calitate de aplicant principal este de 79, adică 78,22% din
numărul total al UAT. Valoarea atrasă/cap de locuitor în mediul urban – 4,19 mii lei, i ar
valoarea atrasă/cap locuitor în mediul rural – 3,67 mii lei276, fiind una dintre cele mai
ridicate din tara.
Analizând participarea autorităților publice din județul Bihor la derularea
Programului de Cooperare Transfrontalieră Ungaria -România (2007 -2013)277 prin prisma
numărului de proiecte pe domenii eligibile conform cu prioritățile programului și finanțate
se constată că există 103 proiecte (Vezi anexa 2) , cele mai multe sunt pe Mediu (26),
urmate de Turism (20), Infrastructura rutieră și cale ferată IR -19, Infrastructura de afaceri
IAF-13, Piața Muncii -8, Infrastrctura medicală -6 și Infrastructura în domeniul ITC -5.
Din punct de vedere al deponenților cele mai multe proiecte s -au câștigat de către
Municipiul Oradea –17 proiecte (16% din total proiecte), din tre acestea 6 în domeniul
turismului278, aproape toate în domeniul medical -5279, infrastructura de afaceri și ITC –5280
și 2 proiecte în infrastructura rutieră pentru dezvoltarea de piste de bicicletă281.

276 Xxx, Raport de Evaluare a rezultatelor pe anul 2016 , Institutia Prefectului Judeteului Bihor, p. 17,
disponibil pe www.prefecturabihor.ro/pdf/raportactivit ateIPBH2016.pdf
277 Final Evaluation Report of the Hungary -Romania Cross -Border Cooperation Programe 2007 -2013 .
KMPG Advisory Ltd, 30april 2013, p. 138, disponibil pe www.huro -cbc.eu/ro/descarcare (accesat la 12
octombrie 2016); Raport privind starea sociala si economica a judetului Bihor in anul 2015 , Institutul
National de Statistica, Directia judeteana de Statistica Bihor
278 Cele mai semnificative proiecte din domeniul turismului au fost : Development of natural habitats of
volunteer flora and protected tre es speecies on Ciuperca Hill –Oradea and in Korosszegapati -Hajdu –
Bihor –1,7 milioane euro; Promoting religious tourism by best using the patrimony of Jewish communities
from Oradea and Debrecen –1,6 milioane euro; Religious bridges promoting the religious t ourism in Bihar
and Hajdu Bihar Counties (Punți Crișene – proiect de promovare a ecumenismului original în Bihor
Hajdu Bihor -1,4 milioane euro;
279 Cele mai semnificative proiecte din domeniul infrastructurii medicale au fost: Centrul euroregional de
interv enție –1,8 milioane euro; Dotarea cu echipamente de înaltă performanță a blocurilor operatorii de la
Spitalul Județean în vederea îmbunătățirii serviciilor medicale –1, 8 milioane euro; Reabilitarea și dotarea
cu echipamente medicale de înaltă performanță a blocurilor operatorii de la Spitalul Municipal Gavril
Curteanu – 1, 75 milioane euro; Prevenirea riscurilor din s ănătate prin blocuri operatorii de înaltă
performanță în Debrecen și Oradea J.D.R. SP. MUNICIPAL – 1, 66 milioane euro.
280 Cele mai semnificative proiecte din domniul infrastrcturii afaceri si ITC au fost: Business Support Centres
in Hajdu – Bihor and Bihor Counties: Development of cooperation and cooperation facilities” aproape 1
milion euro; Developing business center for agro -food products in Or adea and entreprenorial development
center in Debrecen -4,7 milioane euro.
281 Cycle path construction between Berettyoujfalu and Oradea –1,3 milioane euro;

80
Localitățile situate pe frontieră au atras cele mai multe proiecte în domeniul
mediului: Salonta –4282 din 7 proiecte câștigate; Săcuieni 1283 din 6 proiecte; Cefa 1
proiecte284 din 4; Cherechiu 1285 din 2; Diosig 1 proiect286 din 2; la rândul lor comunele
Roșiori, Salacea, Simian, situate în aria de frontieră au depus pro iecte pentru studii de
fezabilitate pentru a putea accesa în 2014 -2020 (și ele sunt prinse în strategia acestor
comune) proiecte pentru desecarea zonei mlăștinoase din zonă, pentru crearea condițiilor
de acces în zonă. În sprijinul lor, Consiliul județean Bihor a depus un proiect pe mediu
menit să asigure accesul populației din zonă la apa potabilă287.
Pe lângă proiectele depuse de către autoritățile publice locale, și instituțiile
descentralizate cu atribuții în domeniul prevenirii și protecției mediului au jucat un rol
important în propunerea și implementarea unor proiecte. Astfel, Administrația Bazinală

282 Cel mai mare proiect a fost cel de Investiții pentru un sistem eficient de colectare și evacuare a l apelor
pluviale în zona transfrontalieră Salonta –Sarkad -Etapa I de 1,37 milioane euro, urmate de proiecte pentru
relaizarea unor studii de fezabilitate pentru alte 3 proiecte de mediu.
283 Proiectul Rainwater pipeline system establishment in Săcuieni and J oint Hydrologic survey in order to
improve water quality of the IER River –de aproape jumate milion euro
284 Proiectul ECO – ACCES “Îmbunătățirea accesului la utilitățile publice pentru protecția mediului
înconjurător transfrontalier ” de aproape 1,4 milioane e uro
285 Proiectul Development of studies on rehabilitation of swampy area in Cerechiu (RO) – Kokad (HU).
286 Proiectul Protejarea valorilor naturale ale zonelor mlăștinoase din Valea Ierului și crearea infrastructurii
necesare pentru realizarea acestei –comuna Diosi g–aproape 700.000 euro
287 Proiectul Stabilirea unei strategii de lungă durată privind alimentarea cu apă potabilă și monitorizarea
sistemului în regiunea Ermelle –Valea Ierului -1,44 milioane euro 619
13
52026
8
051015202530
Nr. de proiecte HURO 2007 -2013 pe domeniuIM
IR
IAF
IAT
Turism
Mediu
Piața muncii

81 Apa Crișuri a depus două proiecte de efectuare de lucrări de amanajare albiei Crișului
Negru pentru protecția împotriva inundațiilor pentru sectorul Remetea -Zerind288. Agenția
județeană de Protecția Mediului a propus un proiect care monitorizează radioactivitatea și
metalele grele din apele Crișului Negru289. Inspectoratul de Stat pentru Situații de Urgență
a implementat în perioada 2008 -2010 proiectul de îmbunăt ățire a schimbului de date între
echipaje de intervenție și dispecerat între Inspectoratul pentru Situații de Urgență al
Crișanei al județului Bihor și Administrația Bazinală de Apă Crișuri al județului Bihor și
Directoratul pentru Intervenții la Dezastrul –Hajdu Bihor290.
În ceea ce privește proiectele din domeniul turismului, localitățile care au beneficiat
de finanțări importante, în afară de Oradea au fost: Salonta cu un proiect de realizare a unui
punct de informare, promovare de activități la târguri tu ristice, materiale promoționale291,
Vadu Crișului cu un proiect de înființare a unui incubator de turism292, care să dezvolte
activitățile turistice în depresiunea Vad -Borod și care atrag foarte mulți turiști din Ungaria
și Mădărasul cu două proiecte293. Majorit atea proiectelor din domeniul turismului au fost
realizate pentru a se crea facilități de promovare a turismului și din localitățile care nu au
acces direct la frontieră: Sâniob, Lugașul de Jos, Vadu Crișului.

288 Anexa 2, nr. 101 -102; Vezi și Teodora Farago, Istvan Polgar, “Programul de Cooperare Transfrontaliera
Ungaria -Roamnia 2007 -2013. Proiecte implementate in Bazinul Hidrografic al Crisurilor”, în Ioan Horga,
Constantin Vasile Toca, I. Horga, C.V. Țoca, Evaluarea cooperarii teritoriale europene, Oradea
Universi ty Press, pp 175 -186.
289Proiect de Monitorizarea radioactivității și a conținutului de metale grele a principalilor factori de mediu
și influența lor asupra ecosistemelor pe traseul Râului Crișul Negru în Euroregiunea Bihor –Bekes.
290 Anexa 2, nr. 32
291 Anexa 2, nr. 20
292 Anexa 2, nr. 83
293 Studiu privind Utilizarea transfrontalieră sustenabilă a resurselor geotermale în Mădăras și Mehkerek si
Studiu privind Pregătirea drumului de legătură transfrontalier Geszt – Martihaz (vezi Anexa 2, nr. 57 -58

82
Următoarea categorie de proiecte din punct d e vedere al numărului sunt proiectele
de infrastructură rutieră și cale ferată (IR), acestea au vizat construcția de cai de acces între
localitățile de frontieră din România și Ungaria. Orașul Salonta a implementat un proiect
pentru creearea unei piste de biciclete între Salonta și localitățile din zona Gyula

83 (Ungaria)294. Comunele Nojorid295, Oșorhei296, Roșiori297, Sălard298, Sînmartin299,
Toboliu300 au reușit prin accesarea de fonduri prin programul HURO să amenajeze căi de
acces moderne către puncte de frontieră exis tente sau în curs de deschidere sau prin
parteneriate cu localități înfrățite din Ungaria să -și îmbunătățească infrastructura de
transport locală (ex. Sânmatin sau Oșorhei). O altă categorie de proiecte o reprezintă
studiile de fezabilitate pregătitoare pe ntru pregătirea proiectelor de execuție prin accesări
de fonduri europene din ciclul financiar 2014 -2020. Comuna Toboliu301 a realizat un studiu
de fezabilitate pentru racordarea de căi ferate Oradea -Cheresig cu calea ferată Debrecen –
Bekes prin construirea u nui segment între localitățile Cheresig (RO) și Gyomaendrod
(HU). Comuna Tinca a realizat un studiu pentru modernizare de străzi în oglinda cu
localitatea Zsadany (HU)302. Comunele Sălard303, Roșiori304, Diosig305, Curtuiușeni306,
Cefa307 și orașul Săcuieni308 au fost c ele mai active administrații publice locale care au
profitat de oportunitățile programului HURO să -și pregătească studii de fezabilitate pentru
una sau chiar 4 viitoare proiecte de infrastructura rutieră (comuna Sălard).
A patra categorie de proiecte, din punct de vedere al domeniului, sunt proiectele de
Intrastructură în afaceri și servicii IAF–13 proiecte. La această categorie de proiecte se
disting câțiva poli, unde administrația publică locală profita de oportunitatea oferită de
această prioritate a pro gramului HURO pentru a accesa fonduri în primul rând în beneficiul
mediului de afaceri local, dar și de a profita în viitor pentru a dezvolta afaceri în parteneriat
cu actori din țara vecină. Cele mai multe proiecte IAF sunt dezvoltate de orașul Săcuieni -4
proiecte, din care se disting crearea unui incubator de afaceri și a unui coridor de

294 Proiectul HURO BIKE 30 – pe două roți fără granițe – dezvoltarea pistei de bicicliști, Etapa 1 .in valoare
de 1,75 milione euro
295 Proiect Îmbunătățirea infrastructurii de transport rutier la nivelul rural al zonei transfrontaliere
reprezentată de comunele Nojorid și Nagy rabe–valoare de 1,3 milioane euro)
296 Proiect Dezvoltarea infrastructurii de drumuri la nivelul autorităților locale Oșorhei și Berettyoujfalu –1,2
milioane euro
297 Proiect Reabilitarea și construirea unui drum de legătură Pocsaj (HU) – Roșiori ( RO) (2,7 mili oane euro)
298 Proiect Dezvoltare și construire drum între Ujleta și Sălard (2,8 milioane euro)
299 Proiect Îmbunătățirea infrastructurii de transport cu impact transfrontalier la nivelul de San Marin și
Puspokladany – 800 mii euro
300 Proiect Construcție drum d e legătură între Korosnagyharsany și Cheresig -600 mii euro
301 Proiect transfrontalier de cale ferată între Gyomaendrod -Cheresig (Anexa 2, nr. 80)
302 Proiect Plans of the road construction Tinca – Zsadany, acronim Village Road (Anexa 2, nr. 78)
303 Anexa 2, nr. 70, 72, 73, 77
304 Anexa 2, nr. 65
305 Anexa 2, nr. 53
306 Anexa 2, nr. 51
307 Anexa 2, nr. 44
308 Anexa 2, nr. 27

84 comunicare în afaceri309. Municipiul Oradea a implementat 3 proiecte, dintre care se
disting un centru suport pentru afaceri; dezvoltarea unui centru de afaceri pentru
agricultură și alimentație; un centru comun pentru servicii de publicitate310. În comuna
Ciumeghiu s -a deschis un centru de afaceri pentru agricultură311. În Oșorhei s -a deschis un
centru de servicii pentru energii regenerabile312, care funcționează în interiorul un uia dintre
cele mai mari parcuri solare din Nord -Vestul României. În comuna Tetchea s -a deschis un
centru rural de afaceri cu adresabilitate către antreprenorii individuali din sate, asigurându –
le o consultanță primară în derularea micilor afaceri313.
Strâns legat de domeniul infrastucturii de afaceri este domeniul infrastructurii ITC –
IAT. Două proiecte, care au impact zi de zi asupra mediului de afaceri și al cetățenilor, au
fost implementat de municipiile Oradea și Debrecen și pe de alta parte de către Sal onta și
Gyula și constă în stabilirea de wifi și puncte Hot Spot de acces gratuit314. Consiliul
județean Bihor a implementat două proiecte în sfera IAT. Împreună cu autoritățile din
județul Hajdu Bihar a fost implermntat proiectul Intel Build , Platforma C+D româno –
maghiară pentru susținerea proiectelor de cercetare în domeniul clădirilor inteligente315, iar
cu autoritățile din județul Bekes au implemntat proiectul de instalarea a unei rețele de
telecomunicații rapide316.
Domeniul pieței muncii cuprinde 8 proiect e, derulate în marea majoritate de către
Inspectoratul Școlar județean Bihor și ele au constat în formarea profesorilor de
matematică și științe317 și un proiect pentru formarea educatorilor318. Două proiecte
interesante prin implicațiile lor sunt: unul propus de către comuna Lugașul de Jos de

309 Proiect Cross – border business center in valoare de peste 500 mii euro; Proiect The next media generation
– establishing the basis of cross –border c ommunication between Hajdu Boszormenyand Săcuieni –aproape
100 mii euro
310 Proiect Business Support Centres in Hajdu –Bihor and Bihor Counties: Development of cooperation and
cooperation facilities ”–aproape 1 milion euro; Developing business center for agro -food products in
Oradea and entreprenorial development center in Debrecen -4, 7 milioane euro; Supporting the
sustainable development of Bihor – Hajdu Bihar Euroregion by establishing the publishing service (ERD) –
130 mii euro
311 Anexa 2, nr. 50
312 Anexa 2, n r. 62, valoare investitie 775 mii euro
313 Proiect Rural business –Creșterea competitivității economice în zonele rurale din Euroregiunea Bihor –
Hajdu Bihor
314 Anexa 2, nr. 6 si 21
315 Anexa 2. Nr. 95
316 Anexa 2, nr. 93
317 Anexa 2, nr. 37 -40
318 Anexa 2, nr. 36

85 creeare a unei rețele tematice transfrontaliere319 și un altul propus de către comuna
Mădăras pentru coordonarea mobilității forței de muncă transfrontaliere320.
Discutând din perspectiva valorilor proiectelor implementate pr in programul
HURO se poate observa din Anexa 2 că ele s -au ridicat la peste 65 milioane euro, ceea ce
au raportat la valoarea totală a programului care a fost de 260 milioane euro, rezultă că
județul Bihor a atras 25% din programul pentru ambele țări, iar dacă ne raportăm la
valoarea ce a revenit celor patru județe din România eligibile, de 130 milioane euro, rezultă
că județul Bihor a atras ½ din totalul fondurilor ce au revenit României. O contribuție
substantială la acest rezultat a avut municipiul Orade a care a atras 21,5 milioane (1/3 din
total)321. Urmează orașul Salonta care a atras 3,5 milioane euro prin cele 7 proiecte depuse.
Urmărind valoarea proiectelor implementate din punct de vedere al priorităților
programului reflectate în analiza noastră în c ele 7 domenii de lucru se poate constata că
dacă Turismul are cea mai mare contribuție cu peste 20,5 milioane euro, lui îi urmează
domeniul de infrastructură rutieră cu aproape 20 milioane euro, mediul cu peste 10,5
milioane, infrastructura de afaceri cu 8 milioane euro, infrastructura medicala cu 7
milioane euro și celealte două domenii (IAT și Piața Muncii) sub 2 milioane euro
împreună322.

319 Rețeaua tematică de cooperare și formare profesională în domeniul educației în Lugașu de Jos și
Nagyrede – valoare 65 mii euro
320 Proiect de Coordonarea mobilității forței de muncă transfrontaliere in Madaras și Mehkerek
321 Aceasta suma atrasa a contribuit la realizarea de investitii din fonduri europene de 130 milioane de euro
pana in 2011, plasnd Oradea pe locul 2 in tara in topul oraselor magnet ( Marius Cristea, Codruța Mare,
Ciprian Moldovan, Andreea China, Thomas Farole, Adina Vințan, Jane Park, Keith P atrick Garrett și
Marcel Ionescu -Heroiu, ORASE -MAGNET -Migrație și navetism în România , Bucuresti, Banca
Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare / Banca Mondială, 2017,
322 Robert P. Baidic, „O evaluare statistica a Programului de cooperare transfr ontaliera Ungaria -România
2007 -2013”, in I. Horga, C.V. Toca, op.cit , pp 131 -144.

86

Analizând în detaliu, în cadrul domeniului turism se disting prin valoarea finanțării
cinci proiecte, dintre aceste a patru au fost finanțate în municipiul Oradea pentru
decongestionarea traficului în sectorul Oradea –Biharkerestes în valoare de 12, 5 milioane
euro323, unul de dezvoltarea a infrastructurii turistice și de recreere și petrecere a timpului
liber324 și două pro iecte de promovare a turismului religios, prin prezervarea patromoniului
istoric al comunităților evreești din Debrecen și Oradea în primul caz și crearea unor punți
de contact pentru dezvoltarea turismului ecumenic325. În județ cel mai mare proiect a fost

323 Proiect Road traffic relief and improvement of the population mobility on the cross -border link corridor
Oradea –Biharkeresztes –Decongestionarea traficului și îmbunătățirea mobilității populației pe coridorul
transfrontalier de legătură Oradea –Biharkeresztesz, care are multiple componente, însă el s -a aplicat pe
domeniul turism (Anexa 2, nr. 7)
324 Proiect Development of natural habitats of volunteer flora and protected trees speecies on Ciuperca Hill –
Oradea and in Korosszegapati -Hajdu –Bihor (Anexa 2, nr. 8)
325 Proiect Promoting religious tourism by best using the patrimony of Jewish communities from Oradea and
Debrecen (Anexa 2, nr. 10 ; Religious bridges promoting the religio us tourism in Bihar and Hajdu Bihar
Count ies (Anexa 2, nr. 14) 7.089.073€19.674.255€
8.015.971 €
1.562.275€20.652.360 €
10.535.440 €
173.795€
0500000010000000150000002000000025000000
Suma totală a proiectelor HURO 2007 -2013 pe domeniiIM
IR
IAF
IAT
Turism
Mediu
Piața muncii

87 implementat de Direcția județeană de cultură și care a vizat restaurarea a două biserici de
lemn, din localitățile Hotar și Gheghie326.
Din punct de vedere al infrastucturii rutiere -IR, cele mai mari proiecte, de peste 2,5
milioane euro fiecare) au fost fin alizate de către comunele Sălard327 și Roșiori328 și
Nojoridul329, care au reabilitiat și modernizat drumuri de legătură cu localități din Ungaria.
Oșorheiul330 au beneficiat la rândul sau de finanțări HURO pentru modernizarea 3,2 km de
străzi printr -un proiect î n oglindă făcut cu localitatea Berettyoujfalu. In Oradea și în
Salonta cele mai mari proiecte de infastractură rutieră s -au adresat bicicliștilor331.
În privința infrastracturii din domeniul mediului cele mai mari proiecte le -au
derulat municipiul Salonta p entru colectarea comună a deșeurilor cu localitatea Sarkad332,
comuna Cefa (crearea de facilități pentru acces în zona transfrontalieră)333, Consiliul
Județean Bihor de stabilire a unei strategii de lungă durată privind alimentarea cu apă
potabilă și monitoriz area sistemului în regiunea Ermellek – Valea Ierului334.
Din punct de vedere a valorii proiectelor din domeniul infrastructurii din domeniul
afacerilor am selectat pe cele mai interesante și consistente. Proiectul care a vizat
dezvoltarea unui centru de af aceri cu produse agroalimentare în Oradea în oglindă cu
crearea unui centru pentru educație antreprenorială și incubator de afaceri în municipiul
Debrecen, s -a tradus prin construirea celui mai mare centru de vânzare en -gross a
produselor alimentare din No rd-Vestul Romaniei in valoare de peste 4 milioane euro335,
situat pe centura Oradiei. Urmeaza în ordinea tipului de proiecte, proiectele care vizează
crearea de incubatoare de afaceri. Astfel, municipiul Oradea în parteneriat cu municipiul
Debrecen au propus un proiect de aproape 1 milion de euro pentru dezvoltarea unui centru
de suport al businessului în județele Bihor și Hajdu –Bihar336. Orașul Săcuieni s -a doat cu
un incubator de afaceri transfrontalier337, la fel cum a reușit comuna Ciumeghiu338, care a
construi t un centru de afaceri pentru agricultură situat în spațiile dezafectate ale fostei

326 Anexa 2, nr. 102
327 Proiect Dezvoltare și construire drum între Ujleta și Sălard de 2 767 250 euro
328 Proiect Reabilitarea și construirea unui drum de legătură Pocsaj (HU) -Roșiori ( RO) – 2 690 123 euro
329 Proiect Îmbunătățirea infrastructurii de transport rutier la nivelul rural al zonei transfrontaliere
reprezentată de comunele Nojorid și Nagyrabe in valoare de 1 27 3.364 euro
330 Proiect Dezvoltarea infrastructurii de drumuri la nivelul autorit ăților locale Oșorhei și Berettyoujfalu –
peste 1 milion euro.
331 Anexa 2, nr. 11 si 22.
332 Anexa 2 mr. 24
333 Anexa 2, nr. 41
334 Anexa 2 nr. 94
335 Anexa 2, nr. 9
336 Anexa 2, nr. 5
337 Anexa 2, nr. 25
338 Anexa 2, nr. 50

88 ferme avicola. Interesant este proiectul din comuna Oșorhei339 de creare a unui centru
transfrontalier pentru energii regenerabile.
Ultimul domeniu selectat pentru a prezenta valoarea proiectelor este domeniul
infrastructurii medicale. Municipiul Oradea s -a dotat prin patru proiecte transfrontaliere cu
o infrastructură medicală de foarte bună calitate. A fost creat un centru euroregional de
intervenție în cadrul Spitalului Jud ețean, care a fost dotat printr -un alt proiect cu
echipamente de înaltă performanță în blocurile operatorii340. În cadrul Spitalului municipal
„Gavril Curteanu” printr -un proiect s -au reabilitat și dotat cu echipamente medicale de
înaltă performanță a blocur ilor operatorii, el fiind urmat de un proiect de creare a unei
platforme transfrontaliere de prevenire a riscurilor341.
Rezumând impactul Programului de Cooperare Transfrontalieră Ungaria -România
2007 -2013 (HURO) pentru administrațiile publice și instituțiil e descentralizate din județul
Bihor, se poate observa că sunt localități a căror administratori au exploatată șansa pe care
cooperarea transfrontalieră le -o oferă, altele mai puțin. Au reușit să doteze cu infrastrctură de
foarte bună calitate spitalele (mu nicipiul Oradea), creând incubatoare de afaceri (Oradea,
Săcuieni, Ciumeghiu, Oșorhei), dezvoltând proiecte de infrastructură de mediu de colectare a
deșeurilor, de prevenire a efectelor poluării și inundațiilor (Consiliul Județean, Administrația
Bazinală Ape Crișuri, municipiul Salonta, comunele Cefa, Simian, etc). Infrastructură rutieră
și cea turistică au creat premisele nu numai de a racorda județul Bihor la circuitele naționale
și internaționale, dar și transfrontaliere de mobilitate umană. Rezultatele acestui program,
experiență managerială obținută sunt premise pentru asumarea de către administrațiile
publice din Bihor a noi proiecte în ciclul financiar 2014 -2020.

5.4.1.C. Programul Interreg V -A România -Ungaria (ROHU), 2014 -2020
Programul Interreg V -A Ro mânia -Ungaria (ROHU), 2014 -2020 este în derulare,
abia fiind anunțate primele call -uri, prin urmare nu putem să facem o evaluare ex-post a
rolului pe care administrația publică din județul Bihor o are în atragerea de finanțări prin
acest program, de aceea sursa noastră de documentare se bazează doar pe Strategia de
Dezvoltare Durabilă a județului Bihor (2014 -2020) și pe Strategia Integrată de Dezvoltare
Urbană a Municipiului Oradea (2014 -2020)

339 Anexa 2, nr. 62
340 Cele două proiecte de aproap e 2 milioane euro fiecare au fost derulate în perioada 2011 -2013 (Anexa 2,
nr. 1-2)
341 Cele două proiecte de apropape 3, 5 milioane euro în total au fost derulate în perioada 2012 -2014 (Anexa
2, nr. 3 -4)

89 La o evaluare a valorii acestor proiecte prezentă în cele două d ocumente
menționate, se observă că ele se apropie de 200 milioane euro. Evident că programul RO –
HU nu poate acoperi necesarul de finanțare a tuturor proiectelor propuse de administrațiile
publice din Bihor. Ceea ce ni se pare important este faptul ca admin istrația publică din
județul Bihor, cea județeană și cele locale deopotrivă sunt conștiente de oportunitatea
oferită de finanțarea ROHU și doresc să fie prezente în competiția de proiecte cu cât mai
multe propuneri, putând să repete performanța din ciclul financiar 2007 -2013, adică să își
apropie aproape ½ din finanțarea aferentă părții române în condițiile în care celelalte trei
județe rămân la fel de pasive și în ciclul financiar 2007 -2013. În condițiile în care lucrurile
se vor echilibra, cel puțin munic ipiul Oradea propune și alternative de finanțare fie din
Programul Operațional Regional (POR) sau Programul Operațional de Transporturi (POT),
fie din bugetul propriu .

Urmărind conținutul celor două documente se constată că sunt 52 de prop uneri de
pachete de proiecte, care desigur vor fi mult mai multe decât în ciclul financiar precedent. 18
9 9
28
4
2
02468101214161820
IM IR IAF IAT Turism Mediu AlteleNumărproiecte de cooperare transfrontalieră 2014 –
2020 pe domenii
IM
IR
IAF
IAT
Turism
Mediu
Altele

90 Și de această dată municipiul Oradea cu cele 21 de proiecte și pachete de proiecte arată
dorința de a fi lider la atragerea de fonduri din programul de co operare transfrontalieră
pentru 2014 -2020 nu numai din județ, având aici o pondere de 40%, dar și pe întregul
program în partea ce revine țării noastre.
Cele mai multe pachete de proiecte și proiecte după cum se vede din figura de mai
sus sunt în domeniul infrastructurii medicale (18), dintre acestea 15 sunt implementate de
către municipiul Oradea și 3 de către Consiliul Județean Bihor, prin Direcția de Sanătate
Publică, însă și acestea au incidență cu infrastractura medicală din Oradea. Urmărind ce s -a
întâmplat în precedentele ciocluri financiare când Primăria Oradea a făcut un adevărat tur
de forță pentru a aduce spitalele din Oradea la un nivel de dotare și de calitate a actului
medical, încât populația din regiune să apeleze cât mai rar la infrastructur a medicală din
Cluj-Napoca și Debrecen, și ceea ce și -a propus pentru 2014 -2020 să transforme Oradea
într-un pol regional de asistență medicală, iar prin complementaritatea proiectelor pe care
și Debrecenul le propune pentru acest ciclu să se ajunga la ver itabil pol medical
transfrontalier Debrecen -Oradea342. Se poate observa din acest exemplu că o administrație
publică care are un proiect pe termen lung, are capacitatea de a valorifica orice oportunitate
oferită de finanțările europene, iar în acest caz cele legate de cooperarea transfrontalieră.
Infrastructura rutieră și cea de afaceri se bucură de atenția adminstrației publice mai
ales județene, dar și a municipiului Oradea. Din cele 9 proiecte de infrastructură,
municipiul Oradea propune 5, constând în rea bilități ale unor străzi și drumuri care se
conectează cu marile artere rutiere europene, naționale și județene ce traversează granița
româno -maghiară. Proiectele propuse de consiliul județean vizează modernizări de drumuri
în zona transfrontalieră343 sau co nstrucția de piste de biciclete care să meargă fie în
prelungirea unor proiecte déjà realizate344.
În privința proiectelor de infrastructură de afaceri, din cele 9 proiecte, 7 sunt ale
Consiului județean, din care distingem proiecte vizând reabilitarea zone i sărace din Valea

342 De altfel evoluția celor două orașe către un pol de crestere transfrontalier a fost remarcată de către o seamă
de autori (Ioan Horga, “Evaluarea on-going a Programului de Cooperare transfrontalieră Ungaria -România
2007 -2013, în I. Horga, C.V. Toca, op. cit. , pp 35 -36; Gyula F. Serfezi, “Evaluarea ex-post a proiectului
transfrontalier “Improvement of the croos -border Wiffi internet communication and internet access at the
level of Oradea Metropolitan Area and Debrecen City”, în I. Horga, C.V. Toca, op. cit., pp 257 -276;
Constantin V. Toca, Ioan Horga, “Soci ological Research . Thinking the future together: the Debrecen –
Oradea cross -border agglomeration”, în Istvan Suli Zakar, Neighbours and the Parterns: on the two Sides
of the Borders, Debrecen University Press, 2008, pp. 309 -314.
343 Proiect Modernizare drum în zona de graniță cu legătura la Drumul Național Săcuieni – Letavertes între
DC 7 Voivozi – Șilindru -DN 19D, de la km 4+800 la km 15+ 900, L= 11,100 Km (Anexa 3, n. 1)
344 Proiect Extindere proiecte de piste începute în etapa 2007 -2013 -Pista de biciclete Sal onta –Tinca pe
lângă DJ 795 (Anexa 3, nr. 4); Trasee de biciclete și mountainbike în zona Parcul Natural Apuseni și ariile
protejate. (Extindere proiecte de piste începute în etapa 200 –201–Construcții noi). (Anexa 3, nr. 3)

91 Ierului345 și dezvoltarea unei rețele de târguri și expoziții, care să fie incluse in ciurcuit
international346. Municipiul Oradea își propune două proiecte de infrastructură de afaceri
cu impact major asupra dezvoltării generale a zonei și a regiunii transfrontaliere: înființarea
unui Incubator Tehnologic și de Afaceri în Oradea (IT HUB)347; dezvoltarea unui centru
intermodal cu facilitate de acces la transportul rutier și feroviar în Zona Gării C.F.R din
Episcopia Bihor348.
Turismul se bucura în continuare de atenție din partea admistrației publice, prin
cele 8 pachete și proiecte propuse. Astfel, Consiliul Județean își propune să realizarea
investiții în domeniul utilizării apelor geotermale în activități turistice și de asigurare
alimentare c u energie termică de ambele părți ale graniței349; elaborarea unor concepte de
valorificare a distincțiilor turistice de importanță națională și internațională din jud. Bihor
(Oradea, Băile Felix, 1 Mai, Zona Munților Apuseni, Valea Ierului350; dezvoltarea une i
baze hipice și amenajarea de trasee de ciclo -turism -traseul Drumul Vinului – în
microregiunea Valea Ierului 351; reabilitare și amenajarea siturilor de patrimoniu construit
cu scopul introducerii acestora în circuite științifice (biserici de lemn, biserici de piatră din
sec. XII –XIII, conace) din Valea Ierului si Barcaului352. Legat de domeniul turismului,
Consiliul Județean Bihor își propune și realizarea programului informatic de destinație
turistică Bihor –Hajdu Bihar353 și continuarea realizării unei rețele d e telecomunicații
performante între judetul Bekeș și județul Bihor354.
Proiectele din domeniul mediului nu mai au aceeași pondere pe care au avut -o în
ciclul anterior, dat fiind că principalele probleme s -au rezolvat, autoritățile concentrându -se
în ciclul 2014 -2020 pe îmbunătățirea calității unor servicii, a creșterii eficenței energetice a
clădirilor, etc.
Privind în anasamblu pachetele de proiecte propuse de administrațiile publice din
județul Bihor pentru 2014 -2020, observăm că, pe de o parte, răzbate d eja o anumită
expertiză, care s -a materializat în proiecte cu succes implementate din partea Primariei
Oradea, care acum se pregătește să dea o notă de calitate investițiilor făcute, făcând din

345 Anexa 3, nr. 10, 24, 25
346 Anexa 3, nr. 13, 15,16
347 Anexa 3, nr. 32
348 Anexa 3, nr. 39
349 Anexa 3, nr. 6
350 Anexa 3, nr. 14
351 Anexa 3, nr. 18 -20
352 Anexa 3 nr. 22 -23
353 Anexa 3, nr. 17
354 Anexa 3, nr. 5

92 Oradea una dintre primele cinci destinații de atracție în viit orii ani pentru cei ce caută
localități unde ar dori să traiască355. Pe de altă parte, Consiliul Județean, care a rămas dator
până în prezent în a fi un vector de valorificare a oportunităților pe care le are județul Bihor
în a atrage fonduri europene, prin programul de cooperare transfrontalieră România –
Ungaria, vine să arate dorința de a schimba lucrurile și de a fi un promotor al acestor
oportunități.
Una dintre pârghiile care există la îndemână este euroregiunea Bihor -Hajdu Bihor,
care din păcate nu este suficient exepolatată ca structură de promovare și de implementare
de proiecte de anvergură. Mai mult această structură, ca multe altele din Europa Centrală și
de Est, tind să devină din ce in ce mai pasive și evident să fie ignorate, dacă nu chiar
ocolit e de către administrațiile publice locale Mai multe detalii în subcapitolul următor.

5.4.2. Euroregiunea Bihor –Hajdu –Bihar un actor inert!
Euroregiunea Bihor -Hajdu –Bihar a fost înființată în 2002. Este o structură
euroregională ce acoperă 166 kilometri ai f rontierei maghiaro -române, cu o suprafață de 13
755 kmp și 1,2 milioane de locuitori. Ea este o asociație bilaterală a regiunii frontaliere
pusă în practică de către adminstrațiile publice din județele Bihor (România) și Hajdu
Bihar (Ungaria). Este o struc tură transfrontalieră care se bazează pe forța economică,
socială și educațională celor două reședințe de județ: Oradea împreună cu zona
metropolitană are aproape 250.000 de locuitori și Debrecen, împreună cu zona
metropolitană, are aproape 230.000 de locu itori. Oradea și Debrecenul, cu zonele
metropolitane aferente se găsesc la o distanță de aproximativ 55 de kilometri, fapt care
conferă fațete multiple dezvoltării în contextul în care autostrada Budapesta -Debrecen –
Oradea -Cluj-București va trece la mijlocu l distanței dintre cele două mari centre urbane.
Dacă luăm în calcul aspectul Zonei Urbane Funcționale (ZUF), adică al impactului socio –
economic pe care fiecare din cele doua orașe îl au, prin influențarea dezvoltării în
localitățile de unde se face naveta spre zona urbană (până la 50 km), atunci putem spune ca
Oradea și Debrecenul influențează în mod direct viața a peste 600.000 de locuitori din
euroregiune356.
Din acest punct de vedere, putem considera Euroregiunea Bihor –Hajdu Bihar că are
premisele de a f i model de euroregiune microregională, însă acest lucru este valabil doar ca

355 M. Cristea si altii, op. cit., p. 123
356 Janos Penzes, Erno Molnar, “Analysis of the eco nomic pontential in Bihor and Hajdu Bihar Counties”. In
Eurolimes, vol. 4, pp. 25 -36.

93 spațiu de amplificare a relațiilor bilaterale, locale sau interurbane sau al tendinței către o
aglomerare urbană357, însă considerăm că ea nu este funcțională conform statului sau d e
constituire, ea trebuind să fie un factor de coagulare, de definire a unui cadru strategic
comun de dezvoltare358.
Euroregiunea Bihor -Hajdu Bihar trebuia să fie o structură de cooperare dinamică și
flexibilă, care trebuie să se distingă de modelul macror egional fondat pe spațiile mai largi
de cooperare. Ea era destinată să aducă un răspuns problemelor generate de relațiile
transfrontaliere la nivelul regional sau național359. Potrivit Consiliulului Europei,
euroregiunile bazate pe structuri mai reduse, mai ales cele mai integrate, sunt capabile sa
urmărească obiective ambițioase în promovarea intereselor comune360. Astfel, la crearea
euroregiunii Bihor –Hajdu –Bihor, ideea fundamentală a fost exploatarea mutuală a
avantajelor datorată poziției geografice a celor două județe situate de -a lungul frontierei
româno -maghiare361. Nevoia ca Euroregiunea Bihor -Hajdu Bihar să devină un cadru
strategic de forță a fost semnalat pentru prima dată în Strategia Transfrontalieră Integrată
realizată în 2013 referitoare la o anali ză a mediului de afaceri din județele Bihor și Hajdú –
Bihar din regiunea transfrontalieră România -Ungaria. Mediul de afaceri a simțit nevoia
unei strategii de dezvoltare sustenabilă a mediului de afaceri din regiunea transfrontalieră,
subliniind necesitatea unei strategii de cooperare între cele două județe, bazate pe relații
bilaterale adaptate strategiei de dezvoltare ale întregii regiuni362. În acest document nu se
vorbește deloc de Euroregiunea Bihor -Hajdu Bihar, ci de regiunea transfrontalieră a
județelo r Bihor și Hajdu Bihar363, fapt ce ni se pare de -a dreptul simpomatic.

357 J. Abonyine Palota, “A comparative analysis of socio -eceonomic infrastructure indices in the micro –
regions of the Hungarian -Romanian border countries”, in Istvan Suli Z akar, Neighbours and Partenrs ….,
pp. 353 -358
358 Statutul Euroregiunii Bihor Hajdu Bihar prezintă obiectivele generale care vizează la promovarea
dezvoltăriii economice și sociale a teritoriului euroregional prin utilizarea maximală a oportunităților de
cooperare transfrontalieră existente. Obiectivele vizează în special menținerea dezvoltării bunelor relații de
vecinătate, identificarea spațiilor potențiale de cooperare transfrontalieră între parteneri, organizarea și
coordonarea acestor activități, stabili rea de programe specifice în spațiile de interes comun, promovarea de
relații de cooperare între persoane și experți, și în fine, furnizarea informații utile și elaborând proiecte
comune cu scopul de a obține resursele financiare ale UE.
359 Claudia Simona Timofte, Constantin Vasile Țoca, “Collaboration between Local Public Administration
with the Business Environment and Universities in the Bihor Hajdu -Bihar Euroregion”, in Constantin
Vasile Țoca, Ioan Horga, Luminita Șoproni, The Evaluation of Cross -Border Cooperation in Europe,
Debrecen, Debrecen University Press, 2017, p.160
360 Conseil de l‟ Europe, Guide pratique de la cooperation transfrontalière, Comité d‟ expert sur la
cooperation transfrontalière, Strasbourg, 2006, 35 p.
361 Cl. Timofte, C.V. Toca, op. cit., , p. 163
362 http://www.bhb -center.ro/sites/default/files/strategie_integrata_final.pdf, accesat 15.11. 2017
363 Ibidem

94
La fel ca în alte spații transfrontaliere din Europa Centrală există o diversitate etno –
lingvistică și confesională extrem de ridicată. Astfel, în județul Bihor trăiește o importantă
mino ritate maghiară, care reprezintă aproape ¼ din populația județului, dupa cum în
județul Hajdu Bihar există încă urme ale minorității românești istorice, în zona Bedeu –
Pocsej –Leta Vertes. În regiunea imediat de lângă frontieră, zona Artand -Biharkerestes, s –
au așezat după 2004 locuitori din Oradea, de unde naveteaza la Oradea (între 500 -1000
persoane), creându -se o veritabilă comunitate a lucrătorilor transfrontalieri364. Astăzi, de
cele doua părți ale frontierei, stereotipurile și neîncrederea au fost depășit e, existând o
reală mobilitate transfrontalieră, sprijinită și de o infrastructură în dinamică, să amintim
doar de pista de biciclete ce leagă Oradea de Berettuifalu (30 km) sau de liniile de autobuz
urban care leagă Oradea de Biharkerestes și Artand sau d e cursele regulate de autobus și
tren dintre Oradea, Salonta, Valea lui Mihai și alte localități din județul vecin din Ungaria .

364 Adrian C. Popoviciu, “The Frontier workers and the Cross -Border Cooperation”, in I. Horga, I.G.
Barbulescu, A. L., Ivan, Istvan Su li-Zakar, op. cit., p. 302

95 Autoritățile publice la momentul creerii euroregiunii au convenit să armonizeze
activitățile lor în anumite domenii și pună î n comun resursele de care dispun365. Unele
resurse sunt contigui: cele agricole, cele termale, etc. Iar altele sunt complementare, cum
este zona de munte din Bihor pentru Hajdu Bihar366. În accepțiunea fondatorilor
euroregiunii, aceasta se dorea să fie un faci litator în stimularea cooperării transfrontaliere
între cetățeni, organizații și autorități367. Privind de la distanță cei 15 ani de existență,
Euroregiunea Bihor Hjadu -Bihar a fost un factor în dinamica de dezvoltare mai rapidă a
zonei transfrontaliere, mai ales în arealul Oradea -Debrecen, însă dacă încercăm să vedem
prin prisma proiectelor de cooperare transfrontalieră, a dezvoltărilor comune care s -au
facut, constatăm că ele revin aproape în totalitate colaborării dintre municipiile Oradea și
Debrecen, a m ediului de afaceri, universităților și aproape deloc a vreunei strategii a
Euroregiunii. S -a îndeplinit ceea ce profesorul Istvan Suli Zakar afirma, că frontierele au
un rol de egalizare și de stabilizare368.

5.4.2.A. Structurarea Euroregiunii Bihor –Hajdu –Bihor nu a prea folosita
Spațiul transfrontalier desemnat de euroregiune este polarizat de cele două centre
urbane de la Debrecen. Astfel, nordul județului Hajdu –Bihar există o dominanță urbană
care se restrânge către frontieră, lăsând localitățile din zona de f rontieră relativ departe de
un factor polarizator. În județul Bihor, urbanizarea este foarte concentrată lângă frontieră,
prin municipiul Oradea, aflat la 13 km de frontieră, municipiul Salonta, la 7 km de
frontiera, care, mai ales primul, polarizează zona rurală maghiară până la o adâncime de
25-30 km. Are loc si aici un fenomen cunoscut in literatura studiului frontierelor prin
suburbanizarea transfrontaliera369. În schimb, zona din Nordul județului Bihor (Săcuieni
și Valea lui Mihai), fiind mai aproape de Debrecen, sunt relativ polarizate de către acesta,
însă doar în ceea ce privește populația de etnie maghiară pentru că restul (români, romi și
germani) se concentrează către Oradea. Cele două orașe nu sunt direct legate prin

365 Noemie Hinfray, « Potentialites et obstacles de la politique euroregionale au sein des nouvelles Etats
membres. Reflexions a partir du du cas de l‟Euroregion Bihor (Roumaine) -Hajdu Bihar (Hongrie ) », in
Horga Ioan, Țoca Cons tantin -Vasile, Chirodea Florentina, Evaluarea cooperării transfrontaliere la
frontierele României , Oradea, Primus, 2013, p. 50
366 http://www.bhb -center.ro/sites/default/files/strategie_integrata_final.pdf, accesat 15.11. 2017
367 Klara Czimre, Cross –border c o-operation, Theory and practice, Debrecen, 2006, 146 p ; Cl. Timofte,
C.V. Toca, op. Cit., p. 163
368 Istvan Suli Zakar, “Th e Role of Euroregions and Eurometropolis in the Etheralisation of the Borders in the
Eastern Periphery of the European Union‟, in Eurolimes, vol. 9 (Spring, 2009), p. 140.
369 Henk van Houtum, Robert Giellis, “Elastic Migration: the Case of the Dutch Short Distance
Transmigrants in Belgium and German Borderlands”, in Tijdschrift voor Economische en Sociale
Geografie, 97, 2, 2002, pp. 19 5-202

96 infrastructuri majore. Încă nu există astăzi fenomenul urbanizării difuze care amalgamează
cei doi poli urbani370 (Oradea și Debrecen), fapt ce se explică prin distanța între cele două
orașe și prin faptul că activitatea este esențial agricolă în zona imdediatei vecinătăți, însă
odată cu autostrada care va lega Debrecen de Borș, finalizare prevăzută pe finalul anului
2018, și cu prelungirea centurii Oradiei până la punctul de contact cu aceasta autostradă
(2019), sunt premise către o urbanizare difuză în direcția autostrăzii din ambele dir ecții–de
la Oradea și de la Debrecen.
Datorită proiectelor realizate pe programele anterioare (Phare CBC 2004 -2006;
HURO 2007 -2013), infrastructura de transport s -a ameliorat relativ mult, însă
accesibilitatea și conectivitatea în interiorul euroregiunii nu s -a schimbat prea mult,
datorită faptului că nu a fost promovată o viziune coerentă. Rețeaua rutieră a câștigat foarte
mult, pe lângă cele 3 puncte de frontieră existente la data înființării euroregiunii -Valea lui
Mihai -Nyirabrany, Borș –Artand, Salonta –Mehkerek –astăzi funcționează în același regim
punctul de frontieră Săcuieni -Leta Vertes și au mai fost deschise în regim temporar între
orele 9 -19 alte trei puncte de frontieră, la Cheresig, la sud -vest de Oradea, Voivozi la sud
de Valea lui Mihai și Roși ori. Toate aceste puncte de frontieră au beneficiat de investiții în
infrastructura rutieră facilitandu -se foarte mult accesul. La nivelul rețelelor de căi ferate,
principalele noduri feroviare sunt Debrecen și Oradea. Legătura dintre cele două orașe nu
este în linie directă; ea se face prin nodul feroviar Püspökladány situat la 70 km de Oradea
și 50 km de Debrecen, fapt ce face ca o călătorie cu trenul între cele două orașe să ajungă
la 3 ore.

370 N. Himfray, op. cit., p. 53

97
Atât Debrecen, cât și Oradea au câte un aeroport. Dacă până î n aprilie 2017,
populația din Bihor care dorea să călătorească pe rute internaționale, avea după Budapesta,
Cluj-Napoca și alternativa Debrecen, unde operează compania Wizz Air pe 10 destinații,
după aprilie 2017, odată cu deschiderea curselor Ryanair de l a Oradea, aeroportul de aici
vine și completează destinațiile din regiune sau altele, inclusiv cu conexiuni zilnice cu
București deservite de TAROM și Blue Air. A fost pusă problema unui aeroport
internațional comun, care ar fi trebuit să fie un proiect pr ioritar al Euroregiunii, gen Europa
Airport de lângă Mhouluse (Franța) prin 2007 -2008, ce ar fi urmat a fi construit la nord de
Oradea, dar el a făcut obiectul nu numai al competiției dintre cele două orașe, ci și al
schimbărilor politice survenite în cele doua țări după 2008, dar și inactivității euroregiunii.
Chiar în aceste condiții, există perspectiva existenței unui aerport comun cel puțin

98 informal, având în vedere distanța de numai 50 km care separa cele două aeroporturi, însă
cu două terminale, fieca re deservind rute care sunt complementare, însă oferind prin totalul
destinațiilor deservite facilități de moblitate specifice aeroporturilor submijlocii (între 20 –
30 zboruri zilnice). Însă acest lucru se datorează conjuncturii și competiției dintre două
mari companii aeeriene europene.
Tranzitul prin transportul în comun a început să se dezvolte între cele două părți ale
frontierei. Exista legături zilnice de autobus între Oradea și Debrecen, unde putem întâlni
reprezentați ai turismului de shopping371. De l a Oradea se deservesc zilnic localitățile din
Ungaria unde locuiește populația care a migrat pentru a locui, dar au serviciul în Oradea și
pentru locuitorii băștinași ai acelor localități care găsesc la Oradea oportunități urbane la
demi -distanță față de Debrecen. Și aici își au meritul administrația publică din Oradea și
întreprinderea orădeană de transport urban, care au inteles si au recationat in raport cu noua
situatie creata.
Chiar dacă există un nivel înalt de integrare în domeniul universitar, ac est lucru se
datorează numai și numai mediului universitar și mediului de afaceri interesat în a -și
recruta forța de muncă foarte bine calificată. Se remarcă aici Institutul de Studii
Euroregionale, co – organizat de către universitățile din Oradea și Debre cen. Scopul acestui
centru este de a forma specialiști maghiari și români în domeniul dezvoltării interregionale
și pentru a promova cercetarea în domeniul transfrontalier în cele doua universități372. Se
remarcă apoi proiectul IT Regional Academy DEBORA, pr in care, în perioada 2008 -2012,
au fost formați la Oradea, 216 tineri români în domeniul IT, în colaboare cu Universitatea
din Debrecen și parteneriat cu T -System, care lucrează pe platforma T -System din
Debrecen373. Astfel de exemple universitare sunt preze nte și în alte domenii, cum ar fi
școala doctorală comună în domeniul geografiei, colaborare între clinicile universitare din
Debrecen și Oradea, colaborarea între specializările din domeniul agricol de la cele două
universități374.

371 Mihaly Tömöri, “The Role of the DebOra Cross -Border Eurometropolis in the Hungarian -Romanian CBC
Relations. A case study of Shopping Tourism in Debrecen and Oradea”, Eurolimes, vol. 11/ 2011, pp. 170 -178.
372 www.iser.rd sor.ro; Istvan Suli -Zakar, Tibor Tokes, Gyula Linkey, “The Operation and Development of
CBC –Institution along the Hungarian -Roamnian Border in Light of Research Results of Institut for
Euroregional Studies (IERS), Debrecen –Oradea”, in Eurolimes, vol. 16, 2013, pp. 129 -162; Klara Czimre,
“Reflections on Eurolimes: Then Years and Twenty Issues”, Eurolimes, vol. 20, 2015, pp. 195 -211.
373 Istvan Polgar, Alin Ionut Cornel Moise, “Cross -Border Cooperation Programme Hungary -Romania 2007 –
2013, Promotor of Education a”, in Constantin Vasile Toca, Ioan Horga, Luminita Soproni, The Evaluation
of Cross -Border Cooperation in Europe, Debrecen, Debrecen University Press, 2017, p.89 -91.
374 Vezi www.uoradea.ro/relatii internaționale.

99 În domeniul serviciilor m edicale și al spitalelor din euroregiune, saltul este extrem
de vizibil de la ceea ce era înainte de 2007375. Urmărind programul HURO (2007 -2013) și
în strategia pentru ROHU pentru 2014 -2020, se observă că cele două județe din
euroregiune investesc prin proi ecte sume importante în domeniul infrastructurii medicale,
construcții, dotări la standarde europene, încât cunoscând facilitățile care le oferă spitalele
din Debrecen și Oradea, este posibil ca, în 2020, aici să se găsească un pol medical
regional de refe rință, susținut și de cele două facultăți de medicină din cele două orașe. Din
păcate, nici în acest domeniu, nu avem vreun aport al structurii euroregionale.
Din punct de vedere economic, menționăm legăturile dintre Camera de Comerț și
Industrie a celor d ouă județe376. Prin anul 2003, s -au pus bazele unei zone economice
bazate pe cooperarea transfrontalieră. Situată de -a lungul axei geografice de la
Berettyoujfalu – Biharkeresztes -Oradea, zona de antreprenoriat a Bihorului, în sensul larg
al cuvântului, a fo st stabilită în 1998377. Mai mult, in ultimii ani o seama de companii cu
capital strain s -au asezat fie la Debrecen, fie la Oradea, dar obiectul lor de activitate este
desfasurat de -o parte si de alta a frontierei romano -maghiare378. Exista apoi firme din
Debr ecen care s -iau deschis filiale la Oradea sau compani din Oradea care au filiale la
Debrecen379
La nivelul celor două județe care compun Euroregiunea Bihor -Hjadu Bihar, s -a
dezvoltat o veritabila practică de colaborare între serviciile publice, inițiativă ex presă a
acestor instituții. Bunăoară, există o practică binecunoscută în privința serviciilor de ordine
și siguranță publică380, în special în sezonul estival, când polițiștii români sunt văzuți
patrulând cu colegii maghiari în stațiunile turistice din județ ul Hajdu -Bihar, după cum cei
maghiari vin și patrulează cu colegii români, în stațiunile turistice din Bihor (Băile Felix,

375 Attila Ambrus, „Some aspects on the sanit ary service and institutions in the Bihor –Hajdu Bihar
Euroregion”, in I. Suli Zakar, Neigbours and Parteners…, pp. 115 -120.
376 Aurel Chiriac, Camera de Comerț și Industrie a Județului Bihor. Repere Istorice, Oradea, 2003.
377 Bela Baranyi “Euroregional org anisations and formations on the Eastern borders of Hungary”, in
European spatial research policy , vol. 10, no.1, 2003, p. 85 -94.
378 In 2014 s -a instalat in parcul industrial Eurobussines 1 din Oradea compania austriaca Salesianer Miettex,
care asigura servicii de închiriere și spălătorie de lenjerii și prosoape pentru hoteluri și spitale in judetele
Bihor, Salatu Mare in Romania si in Hajdu –Bihar si Bereg -Satmar din Ungaria
379 Samsung Electronics Magyar Zartkoruen Mukodo Reszvenytarsasg SRL, filiala Biho r; Proges Oradea a
deschis filiala in Debrecen
380 Cătălin Adrian Bucur, Serviciile publice și dezvoltarea locală. Studiu de caz: serviciile de ordine și
siguranță publică în Euroregiunea Bihor -Hajdu Bihar, Teza de doctorat în economie susținută la
Universit atea din Oradea în 2012.

100 Munții Apuseni). La fel, există o foarte bună practică la nivelul poliției rutiere, prin patrule
mixte și verficări comune381.
Așa cum am mai spus dacă există o practică de colaborare transfrontalieră aici ea se
datorează diferitelor proiecte promovate de actorii din acest spațiu. Astfel, un viitor proiect
cu impact în cooperarea transfrontalieră apare actualmente de partea română prin zo na
metropolitană a Oradiei care regrupează nouă comune dintre care trei sunt situate de -a
lungul frontierei. Prin efectul proximității, s -a dovedit că a pune în practică această
structură are consecințe sigure asupra spațiului frontalier. În fine, anumite primării
maghiare situate de -a lungul frontierei, pentru rațiuni de reducere a costurilor, au prevăzut
conexiunea rețelei lor de apă și canalizare cu rețelele satelor române vecine.

5.4.2.B. Instituționalizarea și dezinstituționalizarea euroregiunii Bihor –
Hajd u–Bihar
Cele două județe Hajdu –Bihar și Bihor și cele două orașe Debrecen și Oradea au
constituit actorii principali ai euroregiunii Bihor –Hajdu –Bihor, instituționalizându -se astfel
relațiile transfrontaliere existente în 2002 ale celor două județe și a ce lor două municipii.
Participarea la euroregiune implică schimbarea practicilor originale de acțiune
publică pentru actorii din administrația publică sus menționați: în care să se treacă de la
relații transfrontaliere de tip ping-pong la sistem de network în care să se pună la un loc
interesele comune, lăsând în afară competiția întâietății, lipsa de implicare, etc.
Euroregiunea trebuia să fie o formă de relație transfrontalieră care tinde să armonizeze
diferențele structurate și competențele de o parte și d e alta a frontierei. Ea urma să joace un
rol de consiliere, de promovare, coordonare și de viziune strategică în cooperarea
transfrontalieră în domenii foarte diverse.
Demersul de construcție al euroregiunii Bihor –Hajdu –Bihar este marcat de câteva
etape. Cooperarea celor două județe Hajdu –Bihar și Bihor a debutat prin activitatea de
înfrățire imediat după 1990. Cooperarea din Debrecen și Oradea, începe în 1992 odată cu
semnarea acordului de înfrățire382. Două asociații de comune situate de o parte și de alta a
frontierei au facut obiectul unei convenții de colaborare în 1997383.

381 Alin Gherman, Cooperarea polițienească transfrontalieră în domeniul transporturilor rutiere. Studiu de
caz România , Ed. Universitatii din Oradea, 2017, pp. 145 -150
382 Ioan Horga, “Bihorul International..
383 Al. Ilieș, op. cit ., p. 118

101
Euroregiunea Bihor – Hajdu Bihor vine să integreze aceste relații bilaterale între
adminstrațiile locale. Acordul de cooperare oficial al euroregiunii Bihor –Hajdu –Bihar este
semnat la 11 octombrie 2002, între, partea română: județul din Bihor și orașul Oradea și
partea maghiară, județul Hajdu – Bihar și orașul Debrecen.
Primii trei ani au fost cei ai stabilirii relației din punct de vedere politic și tehnic. În
mod progresiv, o cultură comună de lucru este elaborată de o parte și de alta a frontierei. A
fost lansat un site web și pregătite apelurile la candidaturi pentru finanțarea proiectelor
transfrontaliere.

102 Activitățile euroregionale au cunoscut o anumită relaxare începand din 2006 , an
marcat de alegerile locale în Ungaria și 2008 anul alegerilor locale în România. Pe fondul
crizei economice, activitatea instituțională a Euroregiunii Bihor –Hajdu –Bihar a stagnat.
Apatia instalată în anii 2006 -2008 și consolidată în anii crizei econom ice s -a
transformat în lipsă de implicare, în ieșire din cadrul stabilit în 2002, din multiple motive.
Unele țin de o reîntoarcere către perspectiva națională a adminstrațiilor publice locale din
cele două județe, lăsând în uitare construcțiile instituțion ale comunitare cum este
euroregiunea Bihor -Hjadu Bihar, aparută în perioada de efervescență a negocierilor cu UE
și a unui trend economic și social pozitiv în ambele țări. Ele vor face loc impactului
fenomenului de recentralizare care se simte mai ales în cazul adminstrațiilor publice din
Ungaria, dar și în România384. Altele țin de faptul că oricum autoritățile publice locale, în
special Primăria Oradea a accesat foarte multe fonduri transfrontaliere fără cel mai mic
sprijin sau implicare din partea Fundație i Euroregiunii Bihor Hjadu Bihar, care reprezintă
partea română a euroregiunii. În fine, altele țin de o bătălie politică internă, care bunăoară a
făcut ca Fundația Eurogiunii Bihor Hajdu Bihor să fie practic confiscată de Consiliul
Județean Bihor după ale gerile din decembrie 2016, consiliu dominat de o majoritate în
totală opoziție cu Consiliul local Oradea. În aceste condiții, în aprilie 2017, Consiliul Local
Oradea a decis să părăsească Fundația Euroregiunii Bihor Hajdu Bihar și evident și o
reducere a a ctivității în structura euroregiunii, motivând lipsa de activitate a acestei
structuri385.
La nivelul structurii organizatorice, consiliul euroregiunii Bihor –Hajdu –Bihar este
principalul organ decizional; a fost format din reprezentanți desemnați de toți par ticipanții.
Comitetul director este ales de membrii consiliului. Comisiile sunt atașate consiliului; ele
formează grupe de lucru în domenii ale cooperării internaționale, a bugetului, ai dezvoltării
durabile, etc. La nivel tehnic, secretariatul euroregiuni i este atribuit la nivelul celor două
administrații (Pentru Hajdu –Bihar, Serviciul integrării europene și pentru Bihor, Serviciul
de Dezvoltare Regională și al Integrării Europene ). În fine, două structuri de tip asociativ
organizează activitățile euroregi unii: Casa Euroregiunii la Debrecen care participă la
elaborarea planurilor orașului Debrecen, ale județului Hajdu Bihor și ale euroregiunii, și
Fundația euroregiunii la Oradea. Privind organizarea practică a muncii euroregiunii,
reuniunile au avut loc alt ernativ în Ungaria și România. Consiliul euroregiunii se reunește
o dată pe an și secretariatul de trei ori pe an. În cursul conferințelor diverse, partenerii au în

384 Vezi Cap. 1 al prezentei lucrări.
385 www. oradea -online.ro (Accesat 19.11. 2017)

103 mod egal ocazia de a schimba punctele lor de vedere asupra subiectelor tineretului,
agricul turii, turismului sau protecției mediului. Relațiile interpersonale ale specialiștilor
care muncesc de fiecare parte a frontierei contează mult în reușita proiectului căci cultura
de lucru împărtășită contribuie la intensificarea activităților euroregional e. Cunoașterea
caracteristicilor spațiului transfrontalier și a provocărilor generate de acesta386 are un
impact major asupra funcționării unei euroregiuni.
Domeniile de cooperare aflate în portofoliul euroregiunii sunt majoritatea orientate
către activități economice, culturale, turistice, sportive sau sociale. Dat fiind acest fapt, este
clar că euroregiunea Bihor –Hajdu –Bihar nu formează un spațiu de proiecte concrete și
operaționale în domeniul amenajării teritoriului. Activitățile euroregionale nu sunt doa r în
mod unic destinate autorităților locale, ele sunt de asemenea proiecte concrete care răspund
nevoilor locuitorilor regiunilor frontaliere și din păcate nu au avut acea dimensiune
caracterizată prin abordări mai largi și transversale așa cum subliniază un document al
Consiliului Europei387.
Analiza concretă a euroregiunii Bihor –Hajdu –Bihar permite realizarea că
chestiunile relative structurii spațiului transfrontalier sunt premature; în revanșa spațiului
transfrontalier instituțional s -a propagat bine388. Confruntarea cu terenul permite, în mod
egal, conștientizarea că factorul timp este un element cheie în recompunerea spațiilor
transfrontaliere centro -europene.
Euroregiunea Bihor –Hajdu Bihar este un spațiu transfrontalier încă departe de
instituționaliz are, cu un brand in construcție389, dar non structurat390. Se observă că, pe de o
parte, actorii de o parte și de alta a frontierei se apropie și construiesc progresiv o cultură a
muncii transfrontaliere. Pe de altă parte, dezvoltarea spontană a teritoriului n u arată
integrarea funcțională a spațiului transfrontalier, fapt ce explică în mod notabil prin faptul
că frontiera joacă încă un rol de filtru între cele două regiuni frontaliere. Analiza arată, în
fine, că euroregiunea Bihor –Hajdu –Bihar nu este încă func țională în termeni de amenajare
a teritoriului în măsura în care nici o strategie de dezvoltare globală nu a fost definită

386 xxx Manual on removing obstacles to CBC , Institut of International Sociology Gorizia, 2013, p. 8
(https://wcd.coe.int/com.instranet.InstraServlet?command=com.instra net.CmdBlobGet&InstranetImage=23
84476&SecMode=1&DocId=2071774&Usage=2, accesat 17 noiembrie 2017)
387 Conseil de l‟ Europe, Guide pratique de la cooperation transfrontalière, Comité d‟expert sur la
cooperation transfrontalière, Strasbourg, 2006, 35 p.
388 Laur a Mariana Cismas, Cristian Sabău, “Cross -Border Cooperation in Europe: The Case of Bihor -Hajdu
Bihar Euroregion”, in International Bussines Reaserch, vol. 5, (3)/2012, pp. 91 -99.
389 Luminita Șoproni, Florentina Chirodea, Alina Stoica, “The Role of Cross -Border Cooperation in the
Cross -Border Region Branding”, in I. Horga, C.V. Toca, op. cit., p. 52 (pp. 47 -56)
390 N. Himfray, op. cit., p. 54

104 pentru teritoriul euroregional. În consecință, ca și când nu există actualmente proiectul de
teritoriu transfrontalier, spațiul trans frontalier instituțional nu poate să impulsioneze
dinamica economică și socială asupra teritoriului transfrontalier structural.
Concluziile în ce privește lipsa de funcționalitate reală a euroregiunii Bihor –Hajdu
Bihar trebuie un pic și relativizate. Euro regiunea se găsește în prima perioadă a cooperării:
ea constituie o “euroregiune emergentă” a cărei fază de construcție nu este realizată.
Actorii din teren par dispuși să exploateze potențialul de cooperare transfrontalieră care va
duce posibil la o inst ituționalizare ulterioară391, însă de această dată va fi o
instituționalizare de tip botom -up.
Experiențele din Europa de Vest au arătat că euroregionalizarea sau mai mult
extinderea construcției de spații transfrontaliere integrate, este un process lung. D e
exemplu, cooperarea transfrontalieră în regiunea Rinului este rezultatul a 25 de ani de
eforturi. Astfel, Birtte Wassenberg a stabilit că construcția euroregiunii Rinului superior s –
a efectuat în trei mari etape392. Din 1975 până la 1982, a avut loc faza i nstituționalizării
care se traduce prin crearea unei asociații între regiunile frontaliere. Mai apoi, din 1982
până în 1991, primele semene de existență ai unei veritabile euroregiuni au apărut:
cooperarea s -a regionalizat. În fine, de la 1991 la 2000, coo perarea este europenizată și
spațiul renan a devenit un spațiu din ce în ce mai integrat. Deci, se pare că euroregiunea
Bihor –Hajdu Bihar trebuie să treacă prin aceste etape, ea găsindu -se după opinia noastră la
finalul primei etape. Instituționalizarea a fost un punct de plecare obligatoriu în
euroregiunea Bihor –Hajdu –Bihar, dar este sigur că construcția se înscrie de asemenea în
contextul general al trendului din Europa Centrală și de Est post -aderare.
Euroregiunea Bihor –Hajdu –Bihar este o structură tână ră și euroregionalizarea un
proces recent pentru teritoriile central –europene. Recăderile integrării nu sunt perceptibile
imediat, dar actorii locali încearcă câteodată euroregionalizarea rezultatelor rapide: ”Astfel
că euroregiunile perioadei de după răzb oi au durat de la zece la cinsprezece ani ca să se
creeze , euroregiunile care se stabilesc actualmente sunt presupuse că vor produce rezultate
mai rapide și toate regiunile membre speră o dezvoltare și rezultate rapid ”393 Ori, punerea
în practică a unei eu roregiuni este un proces lent, și rezultatele structurale sunt socotite pe
termen scurt sau lung. În revanșă, tendințele grele nu trebuie să împiedice actorii
teritoriilor respective să anticipeze recompunerile teritoriale care se derulează în toată

391 Ibidem, p. 55
392 Birtte Wassenberg, Vers une eurorégion ? La coopération transfrontalière franco -germano -suisse dans
l’espace du Rhin supérieur de 1975 à 2000, Peter Lang, Bruxelles, 2007.
393 K. Czimre, op. cit. 2006, p. 74

105 eviden ța cu deschiderea frontierelor europene. De aceea punerea în practică a unei strategii
de dezvoltare pentru euroregiunea Bihor –Hajdu – Bihar este o etapă indispensabilă pentru
a însoți recompunerile trasfrontaliere.

5.4.2.C. Perspectivele de dezvoltare ale Eur oregiunii
Toate atuurile atingerii obiectivelor stabilite există. Numai că actorii locali ai
euroregiunii să înțeleagă oportunitatea euroregiunii de a accelera procesul de integrare
spațială transfrontalieră și să gireze de o manieră durabilă recompuneri t eritoriale care, de
toate manierele, sunt inevitabile. De aceea, eu cred ca în această etapă oarecum particulară
din construcția europeană în Europa Centrală și de Est, când se tinde către o renaționalizare
a diferitelor politici, administrația publică loc ală nu trebuie să piardă din vedere că accesul
la finanțările europene transfrontaliere nu sunt numai o oportunitate de a se rotunji
bugetele locale, ci o cale către construcția un spațiu integrat la frontierele tarii, care să
elimine fenomenul de periferi zare, pe care Uniunea Europeana caută să -l elimine tocmai
prin politica de coeziune394 în general și prin cea de cooperare transfrontaliera în particular.
Ce ar putea fi euroregiunea? este întrebarea care trebuie să ghideze aleșii locali și
actorii teritori ali. Euroregiunea nu trebuie să rămână doar o etichetă europeană, ea trebuie
să participe la crearea unei veritabile dinamici socio -economice. Ori, privind prin ochii
unui fost funcționar public în administrație și cu ochiul de cercetător mă întreb ce ar p utea
face, bunăoară instituția prefectului pentru dezvoltarea euroregiunii. Răspunsul este dat de
cadrul legislativ în care a trebuit să acționez și am uzat de toate pârghiile legale posibile
pentru a facilita activitatea euroregiunii, ca un factor integra tor menit să creeze oportunități
de dezvoltare pentru comunitățile locale din acest areal. Am facilitat consultarea și
informarea publică a potențialilor beneficiari cu oportunitățile de finanțare prin cele două
programe de cooperare transfrontalieră cu Un garia: HURO și ROHU395. Am îndemnat
reprezentanți autorităților publice locale să depună proiecte de dezvoltare locală prin
facilitățile oferite de cooperarea transfrontalieră396, însă sunt doar parțial de acord cu acei
autori care consideră că numai calitatea proiectelor este vinovată pentru rata încă redusă a

394 W. Molle, op. cit., p. 211 -212
395 Xxx, Raport de Evaluare a rezultatelor pe anul 2016 , Institutia Prefectului Judeteului Bihor, disponibil
pe www.pref ecturabihor.ro/pdf/raportactivitateIPBH2016.pdf
396 Claudia Simona Timofte, Claudiu Adrian Pop, “The Role of Bihor County Prefecture in the Cross -Border
Competition”, in Constantin Vasile Toca, Ioan Horga, Luminita Soproni, The Evaluation of Cross -Border
Cooperation in Europe, Debrecen, Debrecen University Press, 2017, p.84 (81 -85).

106 absorbției fondurilor prin programele transfrontalieră, mai ales HURO397 și pentru faptul că
încă dezvoltarea economică, nivelul de asistența medicală sunt încă rămase în urmă.398
În plus față de aceste dezi derate, administrația publică trebuie să acționeze și în
perspectiva pentru a cultiva ogorul euroregiuni pentru a deveni mai roditor și nu numai a
culege roade prin oportunitățile de accesa finanțări.
Este vorba în primul rând, de a se crea baze de date cu scopul de a cunoaște mai
bine teritoriul pe care acțiunile vor fi conduse. Astfel, un diagnostic global precis trebuie să
poată evalua forțele și slăbiciunea teritoriului, nevoile și încercările populației la care
trebuie să răspundă, jocurile teritoriulu i euroregional și perspectivelor în materie de
dezvoltare teritorială.
Este vorba de asemenea de a defini interese comune clare cu o metodă prospectivă
în final ca nici o parte să nu fie lezată în schimbarea transfrontalieră. De altfel, trebuie în
mod ega l să ia în considerare interesele locuitorilor și ale partenerilor și să îi informeze
regulat de avansul politicii euroregionale. Acest demers poate trece prin publicare, ateliere,
manifestări simbolice, evenimente culturale împărtășite, crearea unor punct e de informare
și de consiliere pentru transfrontalieri, permițând întărirea sentimentului de apartenență la
teritoriul transfrontalier.
Aceste demersuri permit inițierea unei strategii comune de dezvoltare. Trebuie
astfel să se angajeze pentru euroregiun ea Bihor –Hajdu –Bihar un demers global sprijinindu –
se pe o viziune comună a teritoriului. În mod sigur, exercițiul poate să se revele dificil
pentru că necesită înțelegerea teritoriilor separate în globalitatea lor, de a avea o viziune
obiectivă a dinamicil or și a frânelor existente pe teritoriul transfrontalier, de a munci
asupra datelor transfrontaliere viabile, de a confrunta modurile de funcționare a
colectivităților și a autorităților diferite de o parte și de alta a frontierei, abordarea a
subiectelor politice sensibile399.
În regiunea Bihor -Hajdu –Bihor, această strategie comună de dezvoltare poate să se
traducă prin punerea în practică a unei metropole transfrontaliere400. Instituționalizarea
acțiunilor transfrontaliere se efectuează în scopul unei mai bu ne integrări a proiectelor

397 Flavius Feier, Daniel Bădulescu, “The HU -RO cross -border cooperation programme 2007 -2013: isights
related to the effectiveness of using the European funds”, in Journal of Bussin es and Economics Oradea ,
2016, 1 (1, ), p. 49
398 Dan Apatean, “The Cross -Border Cooperation in European Union: a Case Study of Its Opportunities and
Obstacles in the Hungary -România Region”, in C.V. Toca, I. Horga. L. Soproni, op. cit., p. 245
399 Conseil de l‟ Europe, Guide pratique de la cooperation transfrontalière, Comité d‟ expert sur la
cooperation transfrontalière, 2006, 35 p.
400 Istvan Suli Zakar, “The Role of the Euroregions and Eurometropolis in the Etheralisation of the Borders in
the Eastern Periph ery of the European Union”, in Eurolimes, vol. 7/ 2009, pp. 139 -147.

107 transfrontaliere, proces care trece în mod necesar prin cooperarea actorilor frontalieri și
transfrontalieri.
Cea mai mare parte a acestor acorduri au, pe lângă componenta inițiativei
emoționale și componenta pragmatică pentru a pregăti sau a concretiza viitoare acțiuni
comune de accesare de fonduri europene, fie prin programul Phare CBC până în 2006, fie
pentru cele post -aderare, cum a fost Programul de cooperare transfrontalieră Ungaria –
Romania (2007 -2013). Aceste componente l e găsim majoritatea acordurilor de înfrățire sau
parteneriat dintre localități bihorene și localități din Ungaria din zona de frontieră.401
Încheiem analiza noastră în cadrul acestui capitol cu reflecțiile lui Alain
Lamassoure, fost ministru francez cu respo nsabilități în dezvoltarea regională, pe care le
împărtășim nu numai din punct de vedere teoretic, ci pe care le -am experimentat și în
practica administrativă. Potrivit lui Lamassoure esența cooperării transfrontaliere rezidă în
patru aspecte, care se într epătrund: pilotajul politic al proiectelor, punerea la punct a unor
instrumente juridice adaptate; un suport financiar adecvat și în fine adaptarea de modele de
acțiune funcție de particularitățile fiecărui stat402.
Concluzia principală este că euroregiunea constituie un actor potențial al
recompunerii transfrontaliere cu condiția de a pune în practică un proiect de teritoriu
frontalier susținut de o reală voință politică. În consecință, trecerea de la spațiul frontalier
la spațiul transfrontalier și emergen ța noilor poli cu vocație transfrontalieră este
susceptibilă de a contribui la puternice recompoziții teritoriale pe continent403. Noile
realități socio -economice au apărut; actorii locali trebuie acum să depășească obstacolele în
scopul de a construi terito rii dinamice. În contextul integrării europene, recompunerile
teritoriale sunt inevitabile, ele trebuie să fie anticipate și învățate de -a lungul unui demers
global. Amenajarea teritoriului pentru că implică un demers global și transversal, trebuie să
constituie soclul acțiunilor euroregionale.

401 Ioan Horga, “Bihorul international””, in
402 Alain Lamassoure, Lamy – Collectivités territoriales , nr. 5 (septembre 2005)
403 G. Wackermann, Les frontiers dans un monde en movement , Ellip ses, 2003, 159 p

108

6. Evoluțiile post -aderare din Europa Centrală și de Est fac din
administrația publică locală cel mai important actor al
cooperării transfrontaliere. Studiu de caz: județul Bihor

Un studiu al Băncii Europ ene pentru Reconstrucție și Dezvoltare și al Băncii
Mondiale, intitulat Life in Transition. After the crisis realizat în 2010 comparativ cu 2006
face o analiză a atitudinilor și percepțiilor a peste 30.000 de persoane din Europa Centrală
și de Est și Asia Centrală, arată o încredere în scădere în economia de piață și în
democrație404 care conduce, în consecință, către o acceptare a implicarii mai accentuate a
statului în afacerile generale ale societății.
Pornind de la aceste constatări generale, în capitolu l de față ne -am propus, pe de o
parte, o perspectiva teoretică, să evidențiem creșterea rolului autorităților centrale și regionale,
dar mai ales al celor locale în domeniul cooperării teritoriale europene, în general. Din aceasta
perspectivă, ne -am orient at către domeniul Cooperării Transfrontaliere, care, în perioada de
preaderare, și, în primii ani după postaderare, a fost cel mai dinamic în a demonstra
posibilitatea că diferite comunități locale, situate în zona de periferie a statelor naționale, au
cunoscut o dezvoltare accentuată405 și au fost proiectate planuri și strategii foarte optimiste
pentru viitor. Noi testăm acest item, utilizând rezultatele obținute în urma aplicării unui
chestionar in care au fost intervievati reprezentanti ai autorităților pu blice din administrația
locală și din instuțiile descentralizate ale județului Bihor.
Pe de altă parte, ne -am propus să dăm cercetării și o dimensiune practică. Am
purces la lucru din dorința noastră de a avea în permanență un feedback asupra acțiunilor
pe care instituția prefectului le desfașoară în calitate de reprezentant al guvernului în
teritoriu, pentru a introduce ceea ce în literatura de specialitate este numita coproductia406,
adică împărtășirea cu celelalte instituții din subordine, cu administrați ile publice locale, cu

404 Luminița Șoproni, Ioan Horga, (2015), “Economic Transition in Romania: A Completed Process”, in
Savvas Katsikides, Pavlos I Koktsidis (eds), Societies in Transition. Economic, Political and Security
Transformations in Contemporary Europe , Springer, 2015, p. 88
405 Klara Czimre, Cross -Border Co -operation. Theory and Practice, Debrecen, Debrecen University Press,
2006, p. 45 -60 vorbește despre Inițiativa Comunităților în serviciul cooperării transfrontaliere europene.
406 Tony Bovaird, Elke Lo effler, « Coproducing public services whit service users, communities, and third
sector » , in James L Perry, Robert K, Christiansen, Handbuck of Public Administration , ed. III -a, Wiley,
2015, pp. 235 -250 ; Sandra van Thiel, Research Methods in Public Adm inistration and Public Managemnt,
New York, Routledge, 2014, p. 6 -7.

109 ceilalți actori, a tuturor etapelor activității prefecturale.
Modul în care ne -am orientat în activitatea noastra l -am împrumutat din New Public
Management407, una dintre cele mai importante topici in sfera cercetării în domeniul
admi nistrației publice și în managementul public și care a influențat foarte mult metodele
de evaluare, în special evaluarea de program. Astfel ne -au interesat modul în care se pot
măsura planificarea, implemnetarea și mai ales performanțele din sfera administ rației
publice.
Ca metodă concretă de măsure a performanței managementului administrației
publice din județul Bihor, am apelat la un chestionar mai elaborat în care să vedem opiniile
reprezentanților din administrația publică județeană, locală și instituț iile descentralizate
despre ansamblul cooperării transfrontaliere, având în vedere că județul Bihor, ca județ de
graniță are anumite oportunități care dorim să le exploatăm mai bine în folosul cetățenilor.
Există în ultimii doi ani o literatură din ce în ce mai bogată referitoare la impactul
pe care cooperarea transfrontalieră îl are asupra administrației publice locale și forjarea
calității resursei umane408. Cercetarea noastră se poate înscrie în parte în aceste demersuri
de europenizare tip top-down , însă dorim să vedem care este tendința viitoare în relația
administrație publică locală și cooperarea transfrontalieră în condițiile unei realități
regionale de recentralizare în Europa Centrală și de Est409, în care avem demersuri de re –
naționalizare de tip top-down . Firește că ne putem pune și următoarea întrebare: este
posibil, să asistăm, prin cooperarea transfrontalieră la stimularea europenizării de tip
bottom -up în rândul administrației publice, sau avem de a face doar cu o speculare a
oportunităților ofer ite de programele de cooperare transfrontalieră? Acestea sunt premisele
de la care am pornit în realizarea chestionarului, alegerea publicul țintă căruia ne -am
adresat și modalitatea de analiză a rezultatelor obținute.
Revenind la tema chestionarului, potr ivit specialiștilor în culegerea de informații
folosind metoda chestionarului acesta trebuie sa ajute actorii administrației publice să
poată măsura efectele rezultatelor politicilor aplicate; să motiveze funcționarii publici să se
focuseze pe rezultate; s ă ne ajute ca în întâlnirile cu instituțiile subordonate și cu
colaboratorii noștri să avem posibilitatea să le oferim date exacte despre evoluția acțiunilor

407 Sebastian Văduva, op. cit., p. 102 -114, Sandra van Thiel, op. Cit ., p.6
408 Daniel Bădulescu, Alina Bădulescu, Ramona Simuț, Dorin Bac, « Consideration on effects of Cross –
Border Cooperat ion on Fostering Local Public Administration. Study Case : Hungarian -Romanian Border
Area » , in LexLocali s, vol. 15 (3), 2017, pp. 583 -604 ; Daniel Băduescu, Ramona Simuț, « The Impact of
Cross -Border Cooperation on Human Resourses Employement in Local Pu blic Administration. The case
study Hungarian -Roamnian Border Area » in Sebastian Văduva, Ioan S. Fotea, Andrew R. Thomas,
Solutions for Bussines, Culture and Religion in Eastren Europe and Beyond , Springer, 2018, pp. 39 -52
409 I. Horga, « De la décentrali sation à la recentralisation en Europe centrale et orientale…, », p. 63 -79

110 noastre, corectând acolo unde este necesar, despre rezultate și efectele acestora; să ne ajute
în elaborarea planurilor strategice; să îmbunătățim continuu calitatea serviciilor de
guvernanță410.
Chestionarul a fost trimis online la câte 3 reprezentanți ai administrației publice din
cele 54 unitati teritorial -administrative ale județului Bihor, toate din zona de frontieră
româno -maghiară sau care au fost partenere în proiecte transfrontaliere , din cele 7 orașe ale
județului Bihor (Aleșd, Beiuș, Marghita, Nucet, Stei, Salonta, Valea lui Mihai), precum si
din municipiul Oradea, la instituții descentralizate de pe raza județului Bihor. Au fost
transmise peste 500 emailuri. Au răspuns cercetării 212 persoane, ceea ce indică o rata de
participare de 40,35%. Chestionarul a fost centrat pe 25 întrebări și este prezentat integral
în Anexa 4 . Prelucrarea chestionar ului s -a făcut cu ajutorul sistemului SPS, ceea ce
sporește foarte mult gradul de acuratețe a centralizării și ușurează foarte mult posibilitatea
interpretării.

6.1. Ce s -a urmărit prin întrebările puse?
Care este locul implicării administrației publice reg ionale și locale în stimularea
cooperării transfrontaliere?
Care ar fi cele mai eficiente forme de management al cooperării transfrontaliere din
regiunea dumnevoastră?
Cum evaluați nivelul de informare promovat de autoritățile de stat și cele județene
în domeniul cooperării transfrontaliere?
Cercetarea a urmărit să verifice în teren faptul ca în accesarea de fonduri europene
administrația publică de la nivel județean și local are o percepție clară asupra rolului care îi
revine în noua conjunctură regională. Chestionarul pe care l -am aplicat și analizat se poate
înscrie în ceea ce unii autori consideră a fi studiile ad -hoc despre evaluarea programelor411.
Evaluarea programelor se referă la aplicarea informațiilor analitice în măsurarea și
judecarea operațiunilo r și rezultatelor programelor publice și politicilor412. Evaluarea
programelor folosește date colectate, analize și aprecieri vis -a-vis de punerea în aplicare a

410 Harry P. Hatry, « Tracking the Quality of Services » , in James L Perry, Robert K, Christiansen,
Handbuck of Public Administration , ed. III -a, Wiley, 2015, pp. 328 -329
411 Ibide m, p. 330 -331; Kathryn E. Newcomer, “Evaluating the Performance of Public Programs”, în James
L. Perry, Robert K. Christiansen, Handbuck of Public Administration , ed. III-a, Wiley, 2015, pp. 333 -352.
412 K. Newcomer, op. cit., p. 339. Vezi și Ioana Roxana Me lenciuc, , The Emergence of a European
Evaluation Culture, Bucuresti. Editura Tritonic, 2015 R. Ana Maria Stavaru, Întărirea capacității
administrative. Dezvoltarea sistemului national de evaluare a interventiilor publice in Romania: design
organizational. Cultura si capacitate de evaluare, Bucuresti, Ed. Tritonic, 2015.

111 programelor și politicilor, la fel cum intenționăm să fie și cercetarea pe care o
întreprindem.
Studiul de fata își propune, în mod deosebit, și să determine modul în care se poate
măsura performanța actorilor implicați în implementarea programului și mai puțin se va
axa asupra rezultatelor, cost -beneficiului sau impactului programului, în cazul de fa ță
Programul de Cooperare Transfrontaliera Romania -Ungaria, în mod deosebit pentru
perioada 2007 -2013. Așa cum observau specialiștii în evaluarea programelor, scopul
evaluării este să crească performanța guvernanței și să aplice ceea ce s -a învățat în urma
procesului de evaluare413. Prin urmare, și noi ne propunem ca rezultatele acestui studiu ad –
hoc despre evaluarea Programul de Cooperare Transfrontalieră România -Ungaria să fie
folositoare în procesul decisional al instituțiilor care au făcut obiectul chesti onarului.
În această analiză s -a ținut cont de caracteristile demografice (vârsta), de nivelul de
pregatire și de gradul de implicare în proiecte cu finanțare europeană din categoria
cooperare transfrontalieră.
Din Tabelul 1 se observă că între cei 212 re pondenți există un echilibru în ceea ce
privește categoriile de vârstă. Astfel din toți repondenți 70 (cumulat cei sub 5 ani cu cei
între 6 -10 ani) pot fi incluși în categoria tinerilor din administrație, ceea ce reprezintă
aproape 1/3. Putem spune că aceș tia au intrat în administrație după aderarea României la
UE. Dacă îi adăugăm și pe cei 52 repondenți care sunt cu vârste între 11 -20 ani, constatăm
că 2/3 din persoanele care lucrează în administrația publică din Bihor au venit în acest
sector după 1996, d eci în momentul în care România a intrat pe făgașul european în mod
concret odată cu asocierea ei la UE (1996).
Tabel 1
Experiența în administrația publică
Total Până la 5
ani între 5 și
10 ani între 11 și 20
de ani Intre 21 –
30 ani Peste 30
ani
Ce ex periență aveți în
administrația publică
locală? 24 46 52 51 39 212
Dincolo de aceste date statistice, putem afirmă că cei care lucrează în adminsitrația
publică din județul Bihor și au peste 20 de ani de experiență sunt la fel de racordați la
problematica implicării adminstrației publice în atrategerea de fonduri europene, și cu
precădere în cazul județului nostru prin programul de cooperare transfrotalieră România –
Ungaria, fie că vorbim de HURO (2007 -2013), fie de ROHU (2014 -2020).

413 K. Newcomer, op. cit., p. 347

112 6.2. Analiza răspunsuril or la chestionar
6.2.1. Implicarea administrației publice regionale și locale în
stimularea cooperării transfrontaliere
Analiza implicării administrației publice în cooperarea transfrontalieră a pornit de
la răspunsurile reprezentanților adminstrației publice județene, locale și a instituțiilor
descentralizate la următoarele întrebări:
Care entități administrative ar trebui să se implice în cooperarea transfrontalieră?
Ce trebuie să facă administrația publică regională și locală pentru stimularea cooperării
transfrontaliere ? Indicați cele mai importante 3 funcții care pot fi îndeplinite de către
administrația publică în stimularea cooperării transfrontaliere? Ce factori frânează
dezvoltarea cooperării transfrontaliere în regiunea noastră? Cum evaluați activitat ea
următoarelor entități în sfera cooperării transfrontaliere?

6.2.1.1. Care entități administrative ar trebui să se implice în cooperarea
transfrontalieră?
Participanții trebuiau să aleagă din cele 11 opțiuni414 maximum 3 pe care să le
ordoneze în mod ierarhi c de la 1 la 3. În urma colectării informațiilor de la repondenții au
fost înregistrate următoarele opțiuni:
1) Prima alegere a situat în frunte instituția prefectului cu 39, 2% din opțiuni,
urmată de cea a consiliilor județene, municipal și locale cu 29, 7% și la foarte mare distanță
asociații non -guvernamentale ale unor structuri de cooperare transfrontalieră sau agenții,
cu 16,7%. Așezarea instituției prefectului în fruntea opțiunilor repondenților trebuie văzută
prin prisma responsabilitatilor generale ale prefectului, care chiar dacă reprezintă guvernul
în teritoriu415, deci este “un decident învestit cu autoritatea”416, adică este responsabil de
transpunerea în practică a politicilor centrale. În fapt, dacă analizăm mai bine legislația și
practică prefecto rială, prefectul joacă din ce în ce mai mult rolul unui facilitator în tritoriu,
atribuții în consonanță cu evoluția administrației publice în spațial European și nu
numai417. Dintre atribuțiile de factura facilitatoare amintim: cea de promoter al

414 Cele 11 opțiuni: instituția prefectului; consiliile județene, municipal și locale; autoritățile fiscale regionale
și locale; universitățile și instituțiile de învățământ preuniversitar; instituțiile descentralizate județene;
mediul de afaceri: asociații non -guvernamentale ale unor structuri de cooperare transfrontalieră sau agenții;
structurile de inovație și afaceri; poliția de frontieră; missing system (alt ele)
415 Legea 340/2004, art. 26, alin (1) ; Cl. S.Timofte, Cl. A, Pop, op.cit., pp. 159
416 Ibidem, p. 82
417 Anne M. Khademian, Fatima Sparger Sharif, « Developing effective relations with legislatures », in James
L Perry, Robert K, Christiansen, Handbuck of Public Administration , ed. III -a, Wiley, 2015, pp. 157 -179

113 parteneria tului pentru ceilalți actori din teritoriu; asigurarea solidarității; rolul de
moderator418. Chiar dacă prefectul are puteri limitate în privința controlului adminstrativ,
însă prin poziția sa de facilitator el se găsește în cea mai potrivită poziție pentru evaluarea
politicilor publice 419, și evident a cooperării transfrontaliere în cazul nostru420. El nu
trebuie să se rezume la constatări în urma monitoriozarii și evaluării, ci el este cel mai
îndreptățit să modifice din mers activitatea generală a administraț iei.
În teritoriu, prefectul, tinde să exercite o autoritate mult sporită față de prevederile
legale421. După cum reiese și din Raportul Comisiei Prezidențiale de Analiză a regimului
Politic și Constituțional din România puterea prefectului este mult mai ma re decât puterea
reprezentanților aleși, pentru că:”prefectul poate ataca în fața instanței de contencios
administrativ un act al consiliului județean, al celui local sau al primarului în cazul în care
consideră actul ilegal”422, însă în fapt ea se traduce p rin aceea că prefectul exercită două
categorii de atribuții: de natură politică și tehnică (juridică). În calitate de reprezentant
politic în teritoriu, el conduce serviciile deconcentrate ale ministerelor în teritoriu423. Cea
de-a doua calitate, de inițiato r al controlului de legalitate a actelor administrative emise de
autoritățile locale, realizat pe baza acestei sesizări de către instanțele de contencios
administrativ, ar trebui să fie una apolitică, tehnico -juridică, imparțială și independentă,
însă din cauza politizării actului de inițiere a controlului de legalitate, proiectele de reformă
ale instituției prefectului oscilează între desființarea instituției și reducerea rolului acesteia
la atribuțiile politice424.
Însă, în practică, depinde foarte mult de înțelepciunea persoanei care ocupă funcția
de prefect să lase porți deschise în procesul administrativ. În calitate de prefect mi s -a
solicitat de nenumărate ori să atac în contencios administrativ diferite măsuri sau acte
administrative ale Primăriei Orad ea, legate de o seamă de proiecte, uneori pentru ca
primarul, de altă culoare politică, deranja guvernul în funcție în acel moment. Nu am făcut –

418 A. Profiroiu, op. cit., p. 83 -84
419 Ibidem, p. 84
420 Este binecunoscută implicarea Instituției Prefectului din județul Bihor în sprijinirea deschiderii în 2016 a
încă trei noi puncte de frontier ă ocazionale -Cheresig -Körösnagyharsány, Voievozi -Bagamer și Roșiori –
Pocsaj care sunt utilizate de persoanele care au domiciliul în localitățile din comunele respective. Ele vor
putea fi tranzitate de mijloace de transport de până la 3,5 tone, fără marfă. D eschiderea ocazională a unor
noi puncte de frontieră la granița comună a fost realizată la cererea autorităților administrației publice
locale din localitățile românești și ungurești, în cadrul Programului de cooperare transfrontalieră 2007 –
2013.
421 Studiul :”Impactul serviciilor deconcentrate ale ministerelor asupra politicilor publice” , al Fundației
Soros disponibil la http://www.osf.ro/ro/publicatii.php?cat=18#
422 Raportul Comisiei Prezidențiale de Analiză a regimului Politic și Constituțional din Români a, 2009, p.
62.
423 Ibidem, p. 61
424 Ibidem, p. 62

114 o pentru că am avut credința că în final nu primarul va câștiga ci câștigă comunitatea
locală. Realizările în do meniul infrastructurii făcute în Oradea în perioada 2013 -2016 socot
că poarta și amprenta înțelegerii din partea instituției prefectului a anumitor măsuri luate de
către primăria Oradea.
La polul opus al opțiunilor repondenților, cu cele mai puține opțiuni s-au situat
autoritățile fiscale regionale și locale, la și instituțiile descentralizate județene cu 0, 5% din
opțiuni; structurile de inovație și afaceri (clustere, parcuri tehnologice transfrontaliere), cu
1,8% din opțiuni. Coroborând datele de la prima alegere ce constată că respondenții sunt
foarte atașați în opțiuni sistemului în care lucrează sau la care sunt atașați. Astfel, în
proporție de 68,9% (peste 2/3) acordă autorităților județene, municipale și locale ale
instituției prefectului un rol foart e mare în domeniul cooperării transfrontaliere, fapt ce
trebuie înțeles cu dublă semnificație.
a) Semnificație pozitivă , în sensul nevoii de implicare a autorităților administrative
în “desenul efectiv al programelor”425, care se traduce în cazul nostru pri n nevoia unei
coerențe mai mari a activităților de cooperare transfrontalieră, pe de o parte, între ele, iar
pe de altă parte cu alte programe sectoriale sau cu POR -ul, astfel încât să răspundem
ecuației –echitate -eficiență -economie426, ca parametrii de aprec iere a bunei guvernanțe.
Bunăoară, uitându -ne la Programul de Cooperare Transfrontalieră HURO pentru ciclul
fiannciar 2007 -2013 și la proiectele care s -au depus se constată că de multe ori au fost puse
în practică de către beneficiari proiecte fără un impa ct major asupra cetățenilor, sau fără să
existe o corelație cu proiectele dezvoltate de către autoritățile județene, municipale sau
locale din surse guvernamentale sau europene. Observând aceste carențe, administrația
publică județeană și autoritățile desc entralizate s -au implicat în elaborarea Programului de
cooperare transfrontalieră România –Ungaria Programul Interreg VA -ROHU (2014 -2020) ,
în corelarea acestuia cu Strategia de Dezvoltare Durabilă a județului Bihor (2014 -2020).
Bunăoară, instituția prefectu lui a urmărit cu atenție pregătirea și lansarea la Oradea a
Programului ROHU pentru întreaga regiune427.
b) Semnificații negative –în sensul că o implicare prea mare a autorităților în
cooperarea transfrontalieră nu este posibilă din cauza unor constrângeri l egislative interne
sau ar “sugruma” ințiativele actorilor nonguvernamentali, care au reușit în ciclul financiar
precedent să fie foarte active în cooperarea transfrontalieră și cu rezultate meritorii.

425 Michael Mowlett, Ishni Mukherjee, Jeremy Ryaner, « Designing Effectiv Programs » , in James L Perry,
Robert K, Christiansen, Handbuck of Public Administration , ed. III -a, Wiley, 2015, pp. 180 -196
426 Ibidem, p. 193
427 Lansarea oficială a avut loc la sediul Prefecturii județului Bihor în data de 10 noiembrie 2016.

115

2. A doua opțiune situează pe locul 1 consiliile jud ețene428, municipale și locale cu
37, 3%, pe locul secund asociații non -guvernamentale ale unor structuri de cooperare
transfrontalieră sau agenții, cu 15,6%, iar pe locul al III -lea, la egalitate cu instituția
prefectului, și mediul universitar și preuniver sitar cu 9,4%. La polul opus s -au situat
opțiunile pentru poliția de frontieră 1,4%, autoritățile fiscale regionale și locale cu 3,3% și
structurile de inovație și afaceri (clustere, parcuri tehnologice transfrontaliere), cu 3,8% din
opțiuni. Răspunsurile la a doua opțiune întăresc observațiile făcute în cazul primei opțiuni,
prin faptul că aproape ½ din opțiuni (coroborând 37,3% opțiuni în favoarea consiliilor
județene, municipale și locale și 9,4% în favoarea instituției prefectului) sunt în favoarea
admi nistrației publice județene și locale.
3. A treia opțiune reflectă o orientare mai echilibrată către toți actorii avuți în
vedere de către noi atunci când am elaborat chestionarul. Pe primul loc se situează asociații

428 De altfel între atributele Consiliilor județene prevăzute de lege este și cel de autorizare a înfrățirii județului
cu unități adminsitrativ teritor iale din alte țări, deci implicit implicare în cooperare transfrontalieră (vezi
Dumitru Berzoianu și Mariana Oprican, Administrația Publică în România , București, Ed. CH Beck, 2008,
pp. 248 -250).

116 non-guvernamentale ale unor structuri d e cooperare transfrontalieră429 sau agenții cu 16%,
urmate de mediul de afaceri cu 14, 6% și alți actori nenominalizați în chestionar cu 12, 4
%. Orientarea unei părți a repondenților, care reprezintă în jur de 15% în medie, către
acești actori mai independe nți de structurile administrației publice trebuie coroborată cu
răspunsurile la întrebarea: Vă rugăm să indicați în ce calitate ați participat la un
proiect/activitate de cooperare transfrontalieră? La această întrebare aproape ½ dintre
repondenți au răspu ns că au participat la un proiect de cooperare transfrontalieră. Ori
respondenții care au indicat că alți actori, diferiți de administrația publică, trebuie să se
implice în proiectele/activitatea de cooperare transfrontalieră, trebuie să -i căutăm în
categ oria celor care au luat parte la proiecte de cooperare transfrontalieră, deci ei au
experiența unor proiecte desfășurate de actori independenți în acest domeniu al politicii
europene de coeziune.

6.2.1.2. Ce trebuie să facă administrația publică regională și locală pentru
stimularea cooperării transfrontaliere ?
La fel ca la întrebarea precedentă, repondenții trebuiau să aleagă din cele 11
opțiuni430 maximum 3, pe care să le ordoneze în mod ierarhic de la 1 la 3. În urma
colectării informațiilor de la repondenți au fost înregistrate următoarele opțiuni:
1) Prima opțiune a repondenților s -a orientat în proporție de 40,6% către
elaborarea și implementarea unei strategii comune cu entitățile din Ungaria/Romania
pentru dezvoltarea cooperării transfrontaliere , urmată de elaborarea și implementarea de
programe pentru stimularea de dezvoltare regională într-un procent de 26,4%. Celalte
opțiuni sunt fiecare sub 10%. Uitându -ne mai atent la primele două atribuții de care
administrația publică este responsabilă în opinia a 77% dintre repondenți, observăm că ele
fac parte din atribuțiile generale ale administrației –să elaboreze și să implementez

429 Existența și activitatea unor structuri de cooperare tran sfrontalieră ca Asociația de cooperare a comunelor
de la frontiera româno -maghiară , care înglobează comunele din județul Bihor situat de -a lungul frontierei
româno -maghiare (Avram Iancu, Ciumegiu, Cefa, Girișul de Criș, Borș, Biharia, Diosig, Săcuieni,
Curtuieșeni, Tarcea, Simian) care începând din anii 1995 -1996 au dezvoltat proiecte de infrastructură
rutieră, mediu cu localitățile vecine din Ungaria a jucat un rol important în manifestarea opțiunilor
autorităților din aceste comune către acest tip de acto r.
430 Cele 11 opțiuni : elaborarea și implementarea de programe pentru stimularea de dezvoltare regional ă;
elaborarea și implementarea unei strategii comune cu entit ățile din Ungaria/România pentru dezvoltarea
cooper ării transfrontaliere ; dezvoltarea și imp lementarea de programe și proiecte de dezvoltare regional ă;
dezvoltarea și implementarea de programe și proiecte de cooperare transfrontalier ă; implementarea
tratatelor și a acordurilor semnate între România și Ungaria în problema traficului de frontier ă; conducerea
întâlnirilor, expozi țiilor și târgurilor cu caracter transfrontalier ; implicarea în sus ținerea activit ății
Euroregiunilor din regiunea noastr ă; crearea de noi forme de cooperare transfrontalier ă (Grup ări de
Cooperare Teritorial ă European ă -GCTE , parcuri industriale , clusters , parteneriate ); monitorizarea
activit ăților ce implic ă cooperarea transfrontalier ă; evaluarea activit ății de cooperare transfrontalier ă;

117 strategii431 și programe432, care în cazul de față sunt particularizate prin strategii comune
cu entități din Ungaria/România pentru dez voltarea cooperării transfrontaliere, pe de o
parte, iar pe de alta parte, sunt particularizate prin programe de dezvoltare regională.
Câteva întrebări trebuie să ne punem vis -a-vis de cele două opțiuni majoritare ale
repondenților.
Care sunt competențele administrațiilor publice din țara noastră în domeniul
elaborării de strategii comune cu entități din alte state pentru dezvoltarea cooperării
transfrontaliere?
Sunt implicate administrațiile publice județene și locale în elaborarea și
implementarea de pro grame pentru dezvoltare regională?
Repondenții au dat răspunsuri repetitive, de întărire a unei realități sau sunt
răspunsuri de dorință, rezultat al observației că există incoerență în implicarea
administrațiilor publice în dezvoltarea cooperării transfro ntaliere?
Pentru a răspunde la aceste întrebări trebuie să facem apel la legislația în vigoare
unde sunt stipulate compențele administrației publice județene și locale. Bunoară,
atribuțiile instituției prefectului sunt stipulate în Constituția României art 123; Legea nr
215 /2001 cu modificările ulterioare; Legea nr. 340/2004 privind prefectul și instituția
prefectului; HG460/2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 340/2004 privind
rolul prefectului și instituția prefectului cu privire la realiza rea politicilor naționale, a celor
de integrare europeană și a planului de măsuri pentru integrare europeană și intensificare a
relațiilor externe.
Potrivit acestor acte normative, instituția prefectului: întocmește anual planul de
acțiuni pentru realizare a în județ, respectiv a municipiului Bucuresti a politicilor naționale,
a politicilor de integrare europeană și intensificarea relațiilor externe, cu consultarea
consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București, și a
conducăt orilor serviciilor publice deconcentrate; elaborează, în colaborare cu reprezentanți
ai consiliului județean, respectiv ai Consiliului General al Municipiului București, ai
serviciilor publice deconcentrate, ai autorităților administrației publice locale, precum și ai
societății civile, planul de măsuri județean, respectiv al municipiului București, în
conformitate cu documentele programatice referitoare la integrarea europeană; acționează,
cu sprijinul serviciilor publice deconcentrate și al structurilor d e integrare europeană,
pentru cunoașterea documentelor privind integrarea europeană adoptate la nivel central;

431 M. Mowlett, I. Mukherjee, J. Ryaner, op. cit., p. 188 -191.
432 Ibidem , p. 193 -195.

118 acționează pentru atragerea societății civile la activitățile care au legătură cu procesul de
integrare europeană și participă la programele soci etății civile în domeniul integrării
europene; desfășoară activități menite să conducă la cunoașterea de către autoritățile
administrației publice locale și de către cetățeni a programelor cu finanțare externă inițiate
și susținute de Uniunea Europeană și de alte organisme internaționale; întocmesc,
gestionează prin evidență centralizată și monitorizează activitatea de relații și de colaborări
internaționale a instituției prefectului; elaborează evidența centralizată a rapoartelor de
activitate întocmite o bligatoriu pentru orice activitate de relații internaționale433.
Din cele menționate, se observă că, la acest moment, legislația în România nu
prevede în mod clar și fără echivoc ca Instituția Prefectului să gestioneze o colaborare
transfrontalieră în palie rul fondurilor europene. Totuși, Instituția Prefectului poate oferi
instituțiilor publice/autorităților administrației publice locale interesate de consultanță
privind fondurile transfrontaliere, respectiv, potrivit legii, sprijină autoritățile locale de l a
nivelul județului pentru înfrățiri transfrontaliere 434. Rapoartele de evaluare a activitatii
prefectului elaborate in 2015 si 2016 pun in valoare multiple aspecte referitoare la
implicarea institutiei prefectului in misiuni, care desi nu erau in mod expre s in fisa
postului, au fost indeplinite, porinind de la ideea ca judetul trebuie sa castige in oportunitati
si nu realizarea ca la carte a liniei procedurale435.
2) A doua opțiune aduce în prim plan sarcina administrației publice de dezvoltare și
implementar e de programe de cooperare transfrontalieră cu 25%, urmată de elaborarea și
implementarea unei strategii comune cu entitățile din Ungaria/România pentru
dezvoltarea cooperării transfrontaliere cu 18, 9% și la mica distanță, 15, 1% cu sarcina
dezvoltării și implementării de programe și proiecte de dezvoltare regională. Uitându -ne la
aceste opțiuni, ele se inscriu în aceeași logică a sublinierii sau creșterii rolului
administrației publice în sfera elaborării și implementării de strategii referitoare la
coope rarea transfrontalieră.

433 À. Profiroiu, op. cit., p. 82 -100.
434 Cl. S. Timofte, C. A. Pop, op. Cit., p. 160.
435 Vezi Xxx, Raport de Evaluare a rezultatelor pe anul 2015 a Institutiei Prefectului Judeteului Bihor disponibil
pe www.prefecturabihor.ro/pdf/raportact2015ip.pdf, Raport de Evaluare a rezultatelor pe anul 2016 , Institutia
Prefectului Judeteului Bihor, disponibil pe www.prefecturabihor.ro/pdf/raportactivitateIPBH2016.pdf ,

119
3. A treia opțiune aduce în prim plan aceeași sarcină a administrației publice ca în
cazul celei de a doua opțiuni, dezvoltarea și implementarea de programe de cooperare
transfrontalieră cu 22,2%, urmată de sarcina de creare de no i forme de cooperare
transfrontalieră (Grupări de Cooperare Teritorială Europeană -GCTE, parcuri
industriale, clusters, parteneriate) cu 17% . Trebuie remarcată absența Euroregiunii Bihor –
Hajdu Bihar din opțiunile reponților din regiunea noastră, având scop uri foarte reduse, la
prima opțiune (2.4%), la a doua (5,2%), la a treia (4,7%). Acest fapt nu trebuie sa ne
suprindă întrucât am explicat în capitolul II al prezentei lucrări că această structură a intrat
în pasivitate după aderarea la UE.

120 6.2.1.3. Indicați c ele mai importante 3 funcții care pot fi îndeplinite de către
administrația publică în stimularea cooperării transfrontaliere?
La această întrebare cei chestionați au trebuit să răspundă despre percepția lor vis –
a-vis de 12 tipuri de autorități care se pot implica în cooperarea transfrontalieră: autorități
executive județene, consiliul județean și local, autorități fiscale și vamale, autorități juridice
locale, inspectorate de poliție județene, universități și învățământ preuniversitar, mediul de
afaceri, i nstituții de cooperare transfrontalieră, gen BRECO436; structuri de inovație:
clustere, parcuri industriale, euroregiuni, parteneriate; autorități de colecatre de date
statistice, poliție de frontieră . Repondenții trebuiau să aleagă dintre următoarele funcți i:
planificare, coordonare, implementare, consultare, informare, monitorizare și evaluare .
1. Autoritățile executive județene și locale

Frequency Percent Valid
Percent Cumulativ
e Percent
Valid planificare 80 37.7 39.8 39.8
coordonare 50 23.6 24.9 64.7
Implementare 3 1.4 1.5 66.2
consultare 16 7.5 8.0 74.1
Finanțare 1 .5 .5 74.6
informare 22 10.4 10.9 85.6
monitorizare 17 8.0 8.5 94.0
evaluare 12 5.7 6.0 100.0
Total 201 94.8 100.0
Missing System 11 5.2
Total 212 100.0

Cei 20 1 de repondenți care au raspuns la chestionar consideră că autorităților
executive județene și locale trebuie să aibă următoarele atribuții în procesul de stimulare a
cooperării transfrontaliere: aproape 40% acordă întâietate funcției de planificare (37,74 %),
urmată de coordonare (23,58%) și de informare (10,38%). Legea cadru nr. 195/22 mai
2006 a descentralizării a stabilit care sunt competențele administrației publice județene437.
Uitându -ne la aceste funcții, ele în general sunt activități curente și expri mă o anumită
percepție de control hard. Suprinzător este faptul că activități care ar putea intra în

436 Biroul Regional pentru Coop erare Transfrontalieră Oradea ( BRECO ) pentru Granița România -Ungaria
este un organism neguvernamental, nonprofit, cu personalitate juridică, care funcționează în domeniul
cooperării transfrontaliere și al dezvoltării regionale. BRECO a fost înființat în ba za HG nr. 2005/2004, în
scopul coordonării, implementării și gestionării programelor de tip INTERREG, misiunea declarată a
BRECO fiind dezvoltarea durabilă a regiunilor de frontieră româno -maghiare prin promovarea cooperării
transfrontaliere, precum și spr ijinirea inițiativelor locale.
437 Legea cadru nr. 195/22 mai 2006 adescentralizarii, MO 453 din 25 mai 2006

121 competența adminstrației publice de tip control smart –monitorizare și evaluare ocupă
împreună abia 14, 5% dintre optiunile repondenților.

2. Consilile județene și locale
Frequency Percent Valid
Percent Cumulative
Percent
Valid Planificare 81 38,2 39,7 39,7
coordonare 40 18,9 19,6 59,3
implementare 42 19,8 20,6 79,9
consultare 6 2,8 2,9 82,8
Finanțare 26 12,3 12,7 95,6
informare 2 ,9 1,0 96,6
monitorizare 7 3,3 3,4 100,0
Total 204 96,2 100,0
Missing System 8 3,8
Total 212 100,0

Consiliile județene și locale se bucură de aceeași notorietate (38, 2%), din partea
celor 204 repondenți, ca autoritățile executive județene și locale în opinia repondenților
atunci când aceștia așează planificarea ca cea mai importantă funcție din lista propusă. Pe
locul secund și trei se situează funcția de implementare (19,8%), respectiv coordonare
(18,9%). Uitându -ne competența adminstrației publice de tip control smart –monitorizare și
evaluare ele sunt practice inexistente în ochii repondenților. Doar monitorizarea ar aduna
3,3% din opțiuni, în timp ce evaluarea nu a fost menționată de nici un repondent.

122

3. Autorități fiscale ANAF, Vamă
Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent
Valid planificare 20 9,4 10,4 10,4
coordonare 20 9,4 10,4 20,7
implementare 24 11,3 12,4 33,2
consultare 43 20,3 22,3 55,4
finantare 20 9,4 10,4 65,8
informare 26 12,3 13,5 79,3
monitorizare 23 10,8 11,9 91,2
training 2 ,9 1,0 92,2
evaluare 15 7,1 7,8 100,0
Total 193 91,0 100,0
Missing System 19 9,0
Total 212 100,0

Uitându -ne la opțiunile celor 193 de repondenți în ceea ce privește locul
autorităților fiscale, ANAF și Vamă în stimularea cooperării transfrontaliere ne surprinde
varietatea de opțiuni situate într -o marjă de la 20,3% consultare (întrebarea este pot avea
aceste autorități anumite roluri în cooperarea transfrontalieră, printre care și consultarea,
având în vedere că ele sunt instituții ale statului de control și execuție?). Urmează apoi un
grup de opțiuni situate în jurul a 10%: informare (12,3%), implemen tare (11,3%),

123 planificare, coordonare si finanțare (9,4%). Suprinzătorare sunt opțiunile repondenților
pentru funcțiile de monitorizare (10,8%) și evaluare (7,1%). Acest evantai de opțiuni
considerăm că ascunde de fapt o slabă informare a repondenților, pe de o parte, despre
funcțiile reale ale autorităților fiscale, iar pe de altă parte de capacitatea acestor autorități
de a fi vectori ai cooperării transfrontaliere.

4. Autoritățile juridice județene și locale
Frequency Percent Valid Percent Cumula tive Percent
Valid planificare 24 11,3 12,8 12,8
coordonare 28 13,2 14,9 27,7
implementare 32 15,1 17,0 44,7
consultare 55 25,9 29,3 73,9
finantare 2 ,9 1,1 75,0
informare 34 16,0 18,1 93,1
monitorizare 8 3,8 4,3 97,3
evaluare 5 2,4 2,7 100,0
Total 188 88,7 100,0
Missing System 24 11,3
Total 212 100,0

Repondenții chestionați în privința funcțiilor autorităților juridice județene și locale
consideră că pe primul loc stă consultarea în ceea ce privește stimularea cooperării
transfrontaliere (25,9%), fapt oarecum bizar prin pondere. În topul funcțiilor atr ibuite de
cei 188 repondenți se situează în continuare funcția de informare (16%), o funcție
importantă în procesul de cooperare transfrontalieră, avand în vedere că nu totdeauna

124 legislația europeană este acoperitoare pentru toate situațiile concrete ce a par în acest
proces 438. Următoarea funcție este cea de implementare (15,1%), care, la fel ca în cazul
celei de coordonare (13,2%) și planificare (11,3%) sunt funcții care în sine nu prea pot să
aibă un mare rol în stimularea cooperării transfrontaliere, însă lipsa de informare a unor
repondenți vis -a-vis de mecanismele de cooperare trannsfrontalieră a creditat autorităților
juridice județene și locale cu aceste funcții.

5. Inspectoratele de poliție județene –
Frequency Percent Valid
Percent Cumulative Percent
Valid planificare 31 14,6 18,1 18,1
coordonare 29 13,7 17,0 35,1
implementare 30 14,2 17,5 52,6
consultare 29 13,7 17,0 69,6
finantare 1 ,5 ,6 70,2
informare 23 10,8 13,5 83,6
monitorizare 22 10,4 12,9 96,5
training 2 ,9 1,2 97,7
evaluare 4 1,9 2,3 100,0
Total 171 80,7 100,0
Missing System 41 19,3
Total 212 100,0

438 Diana Cârmaciu, Gabriela Csûrös, Carmen Domocoș, Cristian Miheș, Ioan Horga, Mihaela Pătrăuș și alții,
Stadiul actual al reglementărilor naționale și comunitare în domeniul cooperării transfrontaliere, Editura
Primus Oradea, 2009, p. 67 -68.

125
Și în cazul Inspectoratelor de poliție județene, cei repondenți la chestionar au o
percepție foarte diversă față de funcțiile pe care aceste instituții le pot avea în stimularea
cooperării transfrontaliere, ele situându -se într -o marjă de 10 -14%. Astfel, funcția de
implementare (14,2%) și de planificare (14,6%) sunt considerate de repondenți ca cele mai
importante. Desigur că în răspunsurile date trebuie să avem în vedere activitățile de
planificare și implementare din strânsa cooperare polițienească trans frontalieră dintre
Inspectoratul Județean de Poliție Bihor și Căpitănia Județului Hajdu -Bihor, reflectate în
patrule mixte în stațiunile turistice Băile Felix și Padiș (Bihor) și Hjaduszobolszlo (Hajdu
Bihar), în acțiunile în oglindă pe raza drumurilor naț ionale din cele două județe, în
întâlnirile și schimburile de experiență periodice între cele doua structuri de poliție439. Lor
le urmează funcțiile de consultare (13,7%) și coordonare (13,5%). Urmează funcțiile de
informare și monitorizare situate în jurul lui 10%. Observăm din nou același evantai de
răspunsuri la chestionar, fapt care se explică prin posibila necunoaștere de către mulți
dintre repondenți a competențelor pe care le poate avea aceasta instituție în cooperarea
transfrontalieră.

439 Alin Ciprian Gherman, “Cross -Border Police Cooperation in the Field of Road Traffic between Romania
and Hungary: Case Study: Bihor Hajdu Bihar Counties”‟, in Eurolimes, 20 Eurolimes: Theoretical
Approch and Borders Assessement (ed. Ioan Horga, Istvan Suli -Zakar), Oradea: Oradea University Press,
Autumn 2015, pp. 39 -58.

126
5. Universităț i și instuții din invățământul preuniversitar –
Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent
Valid planificare 52 24,5 28,6 28,6
coordonare 43 20,3 23,6 52,2
implementare 28 13,2 15,4 67,6
consultare 30 14,2 16,5 84,1
Finanțare 1 ,5 ,5 84,6
informare 16 7,5 8,8 93,4
monitorizare 7 3,3 3,8 97,3
training 3 1,4 1,6 98,9
evaluare 2 o,9 1,1 100,0
Total 182 85,8 100,0
Missing System 30 14,2
Total 212 100,0

Referindu -ne la opțiunile celor 182 repondenți care au completat chest ionarul în
privința locului universităților și instituțiilor din învățământul preuniversitar în dezvoltarea
cooperării transfrontaliere constatăm o concentrare de opțiuni la nivelul a patru funcții:
planificare (24,5%), coordonare (20,3%), implementare (13,2%) și consultare (14,2%).
Uitându -ne mai atent la aceste funcții atribuite de repondenții din administrația publică
universităților și instituțiilor de învățământ preuniversitar, ni se pare ca în afară de
planificare, al cărei rol; este supraestimat, cel elalte trei funcții sunt fesabile. Uitându -ne pe
lista proiectelor de cooperare transfrontalieră pentru perioada 2007 -2013 observăm o
implicare importanță a mediului universitar și a instituțiilor din învățământul preuniversitar
în faza de coordonare, de i mplicare și consultare a acestor proiecte.
Din păcate repondenții nu atribuie universităților și instituțiilor de învățâmânt
preuniversitar decât în proporție foarte mică funcțiile de evaluare (0,9%), training (1,4%),
informare (7,5%), funcții fezabile de către aceste instituții având în vedere capacitățile
resursei umane de care dispun, gradul de cunoștințe pe care îl au. Întrebarea noastră este:
există o lipsă de încredere în aceste instituții din partea administrației publice în a le
conferi atribute în procesul de cooperare transfrontalieră în acord cu competențele acestora
sau este vorba de o oarecare ezitare să nu îi spunem „teama‟ din partea administrației
publice de a conferi funcții fezabile în acord cu competențele.

127

Cei 180 de repondenți care s -au exprimat asupra locului instituțiilor descentralizate
județene în stimularea cooperării transfrontaliere consideră că funcția principală a acestora
este cea de implementare (30,7%), fapt parțial normal având în vedere că foarte multe
proiecte de cooperare transfrontalieră au fost dezvoltate de către aceste instituții, însă nu în
măsura în care repondenții au spus -o. 26,4% dintre repondenți consideră că instituțiile
descentralizate trebuie să aibă funcția de planificare , fapt pe care de asemenea îl
considerăm normal. În schimb alte atribute cum ar fi coordonarea, consultarea și
informarea ocupă poziții modeste de sub 10%, funcții care credem că se potrivesc
6. Instituții descentraliz ate județene
Frequency Percent Valid
Percent Cumulative
Percent
Valid planificare 56 26,4 31,1 31,1
coordonare 14 6,6 7,8 38,9
implementare 65 30,7 36,1 75,0
consultare 14 6,6 7,8 82,8
finantare 3 1,4 1,7 84,4
informare 21 9,9 11,7 96,1
monitorizare 2 ,9 1,1 97,2
training 2 ,9 1,1 98,3
evaluare 3 1,4 1,7 100,0
Total 180 84,9 100,0
Missing System 32 15,1
Total 212 100,0

128 instituțiilor descentralizate județene. Interesant că funcțiile de tip smart sunt aproape
inexistente (monitorizare, training și chiar evaluare).

7. Mediul de afaceri din regiu ne
Frequency Percent Valid
Percent Cumulative
Percent
Valid planificare 47 22,2 25,4 25,4
coordonare 11 5,2 5,9 31,4
implementare 76 35,8 41,1 72,4
consultare 17 8,0 9,2 81,6
finantare 22 10,4 11,9 93,5
informare 7 3,3 3,8 97,3
monitorizar e 1 ,5 ,5 97,8
evaluare 4 1,9 2,2 100,0
Total 185 87,3 100,0
Missing System 27 12,7
Total 212 100,0

Mediul de afaceri din regiune se bucură de atenția repondenților (185) atunci cand
îi atribuie funcția de implementare (35,8%), fapt justificat prin prisma numărului mare de
proiecte pe care le -a implementat mediul de afaceri în ciclul financiar 2007 -2013.
Suprinzătoare este poziționarea funcției de planificare pe locul second cu 22,2% opțiuni,
fapt înțeles doar parțial prin aceea că mediul de afaceri, la fel ca și alți actori trebuie să fie
consultați de autoritățile publice în activitatea de planifiacre ș i de strategie privind
dezvoltarea cooperării transfrontaliere. Justificată este opțiunea pentru funcția de finanțare

129 (10,4%), însă nu ne este clar sub ce forma –co-fințare la propriile proiecte sau contribuții la
proiectele strategice.
Celelalte opțiuni oc upă atenția repondenților într -o proporție mică, sub 10%.

8. Structuri de cooperare transfrontalieră ex BRECO
Frequency Percent Valid
Percent Cumulative
Percent
Valid planificare 71 33,5 35,7 35,7
coordonare 44 20,8 22,1 57,8
implementare 48 22,6 24,1 81,9
consultare 7 3,3 3,5 85,4
finantare 7 3,3 3,5 88,9
informare 13 6,1 6,5 95,5
monitorizare 6 2,8 3,0 98,5
evaluare 3 1,4 1,5 100,0
Total 199 93,9 100,0
Missing System 13 6,1
Total 212 100,0

Repondenții au acordat structuri lor de cooperare transfrontalieră, gen BRECO cele
mai importante funcții hard –planificare (33,5%), implementare (22,6%) și coordonare
(20,8). Discutând mai atent aceste răspunsuri, ele sunt parțial corecte, având în vedere că
BRECO este implicat în toate e tapele prcesului de cooperare transfrontalieră, de la
planificare la evaluare, însă această participare este una auxiliară în ceea ce privește

130 funcțiile hard și una efectivă în cazul funcțiilor smart. Din păcate, repondenții acordă
opțiuni reduse pentru at ribute importante (consultare, informare) și opțiuni infime pentru
atribute esențiale ( monitorizare si evaluare ).

9. Structuri de inovație:clustere, parcuri industriale, euroregiuni, parteneriate.
Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Perce nt
Valid planificare 54 25,5 28,6 28,6
coordonare 31 14,6 16,4 45,0
implementare 43 20,3 22,8 67,7
consultare 11 5,2 5,8 73,5
finantare 7 3,3 3,7 77,2
informare 23 10,8 12,2 89,4
monitorizare 19 9,0 10,1 99,5
evaluare 1 ,5 ,5 100,0
Total 189 89,2 100,0
Missig System 23 10,8
Total 212 100,0

Îmbucurătoare sunt opțiunile date de cei 189 repondenți la întrebările despre
funcțiile pe care trebuie să le îndeplinească structurile de inovație în cooperarea
transfrontalieră, care sunt poate cel mai aproape de optimul repondent , adică de realitatea
concretă. Repondenții văd în proporție de 25,5% nevoia implicării acestor structuri în

131 activitatea de planificare a cooperării transfrontaliere, evident în rolul de partener. Pe
poziția secundă se situează opțiunea implementării (20,3%), opțiune în total aco rd cu
realitatea, având în vedere faptul acest structuri sunt cele mai active în promovarea
cooperării transfrontaliere. Pe următoarele poziții se situează opțiunile coordonării
(14,6%) și cele ale informării (10,8%), funcții importante în activitatea stru cturilor de
inovație.
Aceste opțiuni situate în armonie cu realitatea concretă a acțiunilor structurilor de
inovare, oferite de către repondenții din administrația publică și locală din județul Bihor
denotă, pe de o parte, că repondenții au o percepție cl ară despre o realitate care s -a impus
în ciclul financiar 2007 -2013, iar pe de altă parte, este vorba de un deziderat.

10. Autorități de colectare de date statistice
Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percent
Valid planificare 27 12,7 14,4 14,4
coordonare 13 6,1 6,9 21,3
implementare 13 6,1 6,9 28,2
consultare 33 15,6 17,6 45,7
finantare 1 ,5 ,5 46,3
informare 62 29,2 33,0 79,3
monitorizare 35 16,5 18,6 97,9
evaluare 4 1,9 2,1 100,0
Total 188 88,7 100,0
Missing System 24 11,3
Total 212 100,0

132 Autoritățile de colectare a datelor statistice sunt văzute de cei 188 repondenții la
chestionar ca fiind cel mai activ în domeniul informării (29,2%), umat de cel al
monitorizării (16,5%) și cel al consultării (15,5%). În realitate aceste funcții sunt spec ifice
acestor instituții, ele având un rol important mai ales în materie de informare și consultare.
Poate că repondenții nu cunosc în totalitate atribuțiile acestor instituții de aceea le -au
creditat cu 16,5% în ceea ce privește monitorizarea, fapt ce ni se pare ridicat în comparație
cu sarcinile acestor instituții.

11. Poliția de frontieră
Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percent
Valid planificare 36 17,0 20,3 20,3
coordonare 39 18,4 22,0 42,4
implementare 13 6,1 7,3 49,7
consultar e 19 9,0 10,7 60,5
Finanțare 1 ,5 ,6 61,0
informare 27 12,7 15,3 76,3
monitorizare 39 18,4 22,0 98,3
training 2 ,9 1,1 99,4
evaluare 1 ,5 ,6 100,0
Total 177 83,5 100,0
Missing System 35 16,5
Total 212 100,0

Ultima instituție inclusă în sondajul nostru a fost Poliția de frontieră, o instituție
care are prea puține sarcini care să o crediteze cu statutul de actor al cooperării

133 transfrontaliere; atribuțiile ei sunt foarte precis stabilite, fiind cele de control traficului de
frontieră și d e apărare a frontierelor. Introducerea acestei instituții am decis -o pentru a testa
modul de înțelegere a repondenților din administrația publică. Din totatul de 212
repondenți 177 au acordat atribuții de cooperare transfrontalieră, adică peste 75%, ceea c e
denotă, pe de o parte, o cunoaștere limitată din partea acestor repondenți a funcțiilor reale
ale acestei instituții, iar pe de altă parte, o necunoaștere a atributelor pe care trebuie să le
îndeplinească instituțiile implicate în colaborarea transfronta lieră. De exemplu 1/3 din
repondenți au conferit acestei instituții sarcini de planificare și coordonare, care sunt
sarcini reale ale acestei instituții, dar nu pot fi exercitate în cooperarea transfronatlieră. Un
alt exemplu, este dat de aspectele de moni torizare (18, 4%) și informare (12,7%) care iarăși
nu pot fi funcții reale pentru această instituție în sfera cooperării transfrontaliere.

Concluzie
Analizând în ansamblu răspunsurile repondenților la întrebarea Indicați cele mai
importante 3 funcții care pot fi îndeplinite de către administrația publică în stimularea
cooperării transfrontaliere? se observă următoarele:
1. Personalul din administrația publică a indicat toate cele 3 funcții pe care actorii
implicați în cooperarea transfrontalieră într -un interval care variază între 75% în cazul
instituțiilor de autoritate -Poliția de Frontieră sau Inspectoratele județene de Poliție –și până
la peste peste 90% în cazul instituțiilor în care își desfășoară activitatea repondendenții –

134 autoritățile executive jud ețene și locale; consiliile județene și locale cu excepția structurilor
de cooperare transfrontalieră.
2. Uitându -ne la media frecvenței funcțiilor440 pe care repondenții le indică ca fiind
importante pentru stimularea cooperării transfrontaliere avem următo rul Tabel pe tipuri de
actori, funcție de gradul de dependență de autoritatea statului (le -am grupat in 4 categorii:
administrație publică unde intră autorități executive județene (ex. Instituția prefectului),
consilii județene și locale, instituții desce ntralizate județene,); autorități juridice, fiscale și
de securitate –autorități juridice, autorități fiscale și vamă, inspectorat de poliție și poliția
de frontieră; actori autonomi –universitățile, instituțiile de învățământ preuniversitar,
mediul de afac eri; autorități de colectare de date statistice; actori de tip rețea (structuri de
cooperare transfrontalieră, gen BRECO; structuri de inovație: clustere, parcuri industriale,
euroregiuni, parteneriate, etc).

Funcții Administrație
publică Autorități
jurid ice, fiscale
și de securitate actori
autonomi actori de tip
rețea
planificare 34,1% 13,07 % 19,80 % 29,5%
coordonare 16,3 % 13,67 % 10,53 % 17,7%
implementare 17,3 % 11,67 % 18,33 % 21,42 %
consultare 5,63 % 17,22 % 12,60 % 4,25 %
Finanțare 6,23 % 2,82 % 3,80% 3.3 %
informare 7.06 % 12,95 % 13,33% 8,45 %
monitorizare 4,06 % 10, 85 % 6,76 % 5,9 %
evaluare – 3 % 1,56 % 0,9 %

3. Dintre funcțiile pe care actorii implicați în cooperarea transfrontalieră le pot
îndeplini, potrivit repondenților la chestionar, planificarea ocupă prima poziție cu 96,47%
la următoarele tipuri de actori: adminstrația publică cu 34,1%, actorii în rețea cu 29,5%,
actorii autonomi cu 19,8% și autoritățile juridice, fiscale și securitate cu 13,07% .
Urmează activitatea d e implementar e cu 68,72% la următoarele tipuri de actori : actorii în
rețea cu 21,42%, actorii autonomi cu 18,33%, administrația publică cu 17,3%, autoritățile

440 Pentru calculul frecvenței am realizat o medie procentelor obținute prezentate mai sus pent ru tipul de actor
așa cum au fost ei grupați. Bunăoară, am calculat frecvența funcției de planificare la actorul numit
adminsitrație publică din cumularea procentelor obținute la această funcție de cele patru instituții care au
fost grupați în categoria ad ministrație publică, ex. 37,7% de la autorități executive județene adunate cu
38,2% de la consilii județene și locale, adunate cu 26,4% de la instituții descentralizate județene, care
împreună dau o frecevență medie de 34,1% repondenți care au indicat plan ificarea ca fiind cea mai
importantă funcție a acestui actor.

135 juridice, fiscale și securitate cu 11,67%. În fine pe poziția a treia se situează funcția de
coordonare cu 58,2% distribuită în cea mai mare proporție către actorii în rețea cu 17,7%.
La o analiză mai atentă se observă că majoritatea funcțiilor indicate de către
repondenți se orientează către așa zisele funcții hard ce pot fi întâlnite în cooperare a
transfrontalieră (planificare, coordonare, implementare). Din păcate activități de tip soft,
absolut necesare într -un proces de cooperare transfrontalieră, cum ar fi informare,
monitorizare și evaluare , ocupă modeste locuri în opțiunile repondenților. Bun oară
evaluarea reunește doar 5,46% din opțiunile atribuite tuturora actorilor. Această situație se
datorează, pe de o parte, lipsei practicii informării, dar mai ales a monitorizarii și evaluarii,
în zona administrației publice. Pe de altă parte, credem că această situație se datoareaz și
slabei pregătiri a celor ce lucrează încă în adminstrația publică în ceea ce privește domeniul
informării, monitorizării și mai ales al evaluarii de programe și politici publice, în general,
și al celei de cooperare terito rială europeană în general.

6.2.1.4. Ce factori frânează dezvoltarea cooperării transfrontaliere în regiunea
noastră?

1. Răspunsurile date au indicat ca factor frâna în cooperarea transfrontalieră lipsa
suportului financiar în proporție cumulate (prima, a doua și treia alegere) 75% . De altfel
la prima alegere peste ½ din repondenți au indicat acest factor. Din păcate indicațiile
noastre date prin chestionar la acest factor sunt prea generale, prin urmare opțiunile
repondenților au convers către un unic răs puns. Prin urmare, luăm acest răspuns ca un fapt

136 dat, în care repondenții indică lipsa suportului financiar ca frână în cooperarea
transfrontalieră, însă trebuie să -l nuanțăm.
2. Instabilitatera sistemului administrației publice (alegerile, schimbarea
autorității, lipsa asumării responsabilității etc ) ocupă locul secund între factorii care
frânează cooperarea transfrontalieră cu 43,4% (cumulate cele 3 opțiuni). De remarcat că
repondenții au indicat acest factor în proporție de ¼ în ceea ce priveste a treia opțiune.
Analizând răspunsurile date la chestionar ni se pare că acestea se înscriu, pe de o
parte, în normalitatea percepției publice, conform căreia instabilitatea administrației
publice este cauza incoerențelor din politicile publice, datorită caracter isticii sale
personaliste ( omul sfintește locul și invers ), pe de altă parte, ele indică faptul că
administrația publică este încă departe de a -și trăi dimensiunea sa instituționalistă441, cea
care transfrormă administrația într -un “bun comun”442 printr -un set de reguli443 care
funcționează dincolo de etapele democratice ale alegerilor444. Dincolo de aceste reguli,
care sunt încă greu de îndeplinit, în opinia noastră, potrivit lui Adrian Miroiu
“aranjamentele instituționale, care țin seama de contextele locale, au reușit”445. Prin
urmare, pentru asigurarea succesului în cooperarea transfrontalieră, realizarea unor
aranjamente între actorii implicați în acest process din România și Ungaria ar putea asigura
o anumită stabilitate, coerentă și eficientă.
3. Foarte inters antă este situarea lipsei suportului informațional și statistic în topul
factorilor care frânează cooperarea transfrontalieră, cu 40,6 % (răspunsuri cumulate ale
primelor 3 opțiuni) și mai ales că ocupă locul 1 în rândul răspunsurilor la a doua opțiune cu
19,5%. Am încercat să găsesc explicații la această opțiune a repondenților, însă nu cred că
voi reuși să le dau pe cele acceptate. O asemenea situație mă obligă, pe de o parte, să dau
aici niște răspunsuri la cald, care din păcate vor putea fi considerate ca fiind subiective, iar

441 Adrian Miroiu, Fuga de competiție. O perspectivă instituțională a societății românești, Iași, Polirom,
2016, p. 51
442 Elinor Ostrom, Guvernanța bunurilor comune, Iași, Polirom, 2007.
443 Potrivit lui Elinor Ostrom pentru ca administrația publică să aibă un statut instituțional, stabil, eficient
care să poată rezista câteva generații, este nevoie de acceptarea și integrarea câtorva reguli: regulile intrării
și ieșirii, cine are dreptul să benefic ieze de un anumit bun; regulile poziționării membrilor grupului;
regulile de limitare, care sunt rezultatele ce pot fi afectate de acțiunile actorilor; regulile de autoritate, care
se referă la nivelul de înțelegere a influenței acțiunilor asupra lumii; re gulile de agregare, care vizează
nivelul de control exercitat de un actor în selectarea anumitor acțiuni; reguli privind informația; reguli
privind câștigurile, cât de mari pot fi sancțiunile pentru nerespectarea unor regului (Elinor Ostrom,
“Institutional Rational Choice: An Assessement of Institutional Analysis and Development Framework”, în
Paul. A. Sabatier, Theories of Policy Process, Westview Press, Boudler, Colorado, 1999, pp.52 -53) , apud
A. Miroiu, op. cit., p. 51.
444 Andrei Marga, “Democracy as For m of Life”, in Eurolimes 8, Europe and Economic Frontiers (ed.
Luminita Șoproni and all), Oradea, Oradea University Press, Autumn 2009, pp. 141 -154.
445 A. Miroiu, op. cit., p. 52

137 pe de altă parte, să anunț deschiderea unui nou capitol în cadrul acestei teze în care să
dezvolt tema Mecanismelor de informare și comunicare în cooperarea transfrontalieră.
Repondenții când au exprimat opțiunea lipsei suportului informațional și statistic
ca obstacol în calea cooperării transfrontaliere credem că s -a facut din două perspective. Pe
de o parte, cei mai mulți repondenți care dau răspunsuri la această opțiune, peste 70%
provin dintre cei care nu au participat la nici un proiect de cooperare transfrontalieră, prin
urmare nu au avut nevoie de informare și nici nu s -au izbit de această problemă în procesul
implementării. Pe de alta parte, sunt cei ce au participat la proiecte de cooperare
transfrontalieră, care în propor ție de 42% considera că este foarte important gradul de
informare despre ansamblul proiectului în care au fost implicați și despre programul
HURO din care a făcut parte proiectul.
Încercând să găsim o explicație la acest fenomen, ne vin în minte opiniile lui Olson,
care vorbește de scleroza instituțională446, care este este una dintre cauzele importante ale
stagnării și chiar involuției economice a unei comunități447.
Aceasta scleroza instituțională la nivelul administrației publice rezidă, pe de o
parte, în neparticiparea majorității membrilor săi (cel puțin cei chestionați) la proiectele
transfrontaliere, pe de altă parte, tipul de management pe care l -au avut aceste proiecte, în
sensul că doar un grup restrâns a avut acces la resurse și informații. Prin urm are, ieșirea din
această scleroză instituțională se poate face prin ieșirea din criza de sistem către formarea
“de coaliții cuprinzătoare de redistribuire, a coaliților formate din grupuri largi”448.
4. Distribuția incorectă a autorității între diferite enti tăți ale managementului
resurselor în domeniul cooperării transfrontaliere cu 35% din opțiunile cumulate
reprezintă alt factor de frână în dezvoltarea cooperării transfrontaliere. Aceste opțiuni
coroborate cu cele care vorbesc de lipsa suportului informați onal și statistic se înscriu între
elementele simptomatice ale sclerozei instituționale de care vorbește Olson449.
Din răspunsurile celor chestionați se poate trage concluzia ca instituțiile nu reușesc
să-și exercite rolul formal (prin reguli) și informal ( prin norme de comportament) de a
exercita puterea, de a influența politici publice, în acest caz, planificarea, implementarea și
controlul în domeniul cooperării transfrontaliere. Puterea politică trebuie să aibă
capacitatea de a” influența deciziile socia le nu într -un mod conjunctural, ci în conformitate

446 M. Olson, Creșterea și declinul națiunilor, Prosperitate, stagflație și ri gidități sociale , Iași, Polirom,
1999.
447 A. Miroiu, op. cit., p. 63.
448 Ibidem, p. 136,
449 M. Olson, op.cit., loc.cit..

138 cu anumite mecanisme, reguli” 450. Repondenți la chestionar reclamă înstrăinarea
instituțiilor și a reprezentanților puterii publice de menirea lor de deținători ai puterii
publice pentru producerea bunului c omun și orientarea lor către acumularea resurselor în
interesul unui grup restrâns.
5. Legislația inadecvată pentru dezvoltarea cooperării transfrontaliere este
considerată de 34,5% (răspunsuri cumulate) de repondenți vinovată de dezvoltarea înceată
a coo perării transfrontaliere.
Uitându -ne la definiția instituțiilor dată de D.C. North “instituțiile sunt regulile
jocului și constau în reguli formale (constituții, legi, contracte formale, etc), norme
informale (norme de comportament, obișnuințe de gândire și comportament) și modalități
prin care acestea sunt aplicate” 451 și la răspunsurile repondendenților la chestionar putem
afirma fără nici o urmă de tăgadă, că administrația publică angajată în cooperarea
transfrontaliera trebuie să acționeze după reguli ca re, deși par să corespundă unor politici
publice clasice, în acest caz ele nu par să fie cele mai potrivite.
De unde vin aceste incoerențe din moment ce domeniul cooperării transfrontaliere
este unul dintre domeniile favorite ale legislatiei europene, uit ându -ne numai la exemplele
euroregiunilor 452 sau Gruparilor Teritoriale de Cooperare Europeană (GTCE) 453? Așa
cum au demonstrat diferiți cercetători, care s -au aplecat asupra fenomenului cooperării
transfrontaliere, din punct de vedere juridic există, pe de o parte, o seamă de norme
naționale, care exced legislația europeană sau încă funcționează, deși trebuiau abolite 454,
iar pe de altă parte, cultură și comportamentul celor ce activează în cooperarea
transfrontalieră recurg mai repede la haina legislatiei națio nale, care imediat are consecințe
de neaplicare și manifestă reținere în a se informa și a aplica legislația europeană.
6. Centralizarea autorității cu 23,6% din opțiunile repondentilor este un alt factor
care, pe de o parte, se poate conexa la alți factor i, cărora le spunem externi, cum este lipsa
suportului financiar, dar și cu factorii interni cum sunt factorii menționați la puntele 2 -5
ale analizei factorilor care frânează cooperarea transfrontalieră.

450 A. Miroiu, op. cit., p. 175. Vezi si M. Olson, Power and Prosperity. Outgrowing Communist and
Capitalist Dictatorships, Basic Books, New York, 2000 .
451 D. C. North, Institutions, Institutional Changes and Economic Performance, Cambridge University Press,
1990, apud. A. Miroiu, op. cit., p. 172
452 I. Suli -Zakar, “ The Role of the Euroregions…, pp. 145 -147
453 C. V. Țoca, A. Cl. Popoviciu, op.cit., p. 92.
454 Nicolas Levrat, “ Le statut juridique des stratégies transfrontalières”, in Henri Comte , Nicolas Levrat, Aux
coutures de l’Europe. Défis et enjeux juridiques de la coopération transfrontalière , Paris, L‟Harmattan,
coll. Logiques juridiques, 2006, p. 209 -232; Nicolas Levrat, « La coopération territoriale: adaptation de la
coopération transfrontalière aux nouveaux territoires du projet européen », Revue des Affaires
européennes, 2006/3, pp. 495 -509.

139 Discutând aceste opțiuni care arată cu degetul cătr e centralizarea autorității ca
factor de frână în cooperarea transfrontalieră, gândul ne duce la distincția făcută de către
Daron Acemoglu și James A. Robinson între instituții extractive și instituții inclusive 455.
Repondenții consideră că centralizarea put erii ca pârghie de extragere a beneficiilor din
cooperarea transfrontalieră este un factor negativ, căruia trebuie să îi fie opuse instituții
inclusive. Însă, după opinia noastră, repondenții amestecă planurile de referință, fiindcă
totdeauna structurile a dministrației au un rol extractiv, adică de a redistribui beneficiile,
însă ele trebuie sa fie nuanțate în funcție de organizarea instituțională a unei societăți.
7. Incoerența în distribuția responsabilității pe orizontală și pe verticală a
administrației publice este unul dintre factorii care, în opinia a aproape 20% dintre
repondenți, contribuie la frânarea dezvoltării cooperării transfrontaliere. Acest factor îl
putem explica în aceeași logică prezentată mai sus a interferenței planurilor între instituț iile
extractive și cele inclusive.
În concluzie, la această întrebare, se constată că există o corelație între cei care
identifică factori de frână în cooperarea transfrontalieră, ce țin de funcționarea
adminstrației publice județene și locale, și cei care au atribuit funcțiile așa zise hard pe care
trebuie să le îndeplinească actorii implicați în cooperarea transfrontalieră (planificare,
control, implementare). De asemenea, se validează și corelația dintre cei care consideră că
un rol major în cooperarea t ransfrontalieră îl au actorii autonomi și actorii de tip rețea în
limitarea acțiunii factorilor de frână în cooperarea transfrontalieră.

6.2.1.5. Cum evaluați activitatea următoarelor entități în sfera cooperării
transfrontaliere?
Repondenții trebuiau să indic e pe o scară valorică de la 1 la 5 opțiunile vis -a-vis de
activitatea diferitelor instituții implicate în cooperarea transfrontalieră. În Tabelul de mai
jos aveți marcate cu diferite culori opțiunile.

455 Daron Acemoglu si James A. Robinson, Why N ation Fail, The Origins of Power, Prosperity and
Poverty . 1st ed, Crown Poublishers, New York, 2012, apud A. Miroiu, op. cit., p. 195.

140
Analiza noastră la această întrebare va fi orientat ă în două direcții: analiza pe tipuri
de implicare; analiza pe instituții;
1. Analiza pe tipuri de implicare. Aici vom realiza o medie din însumarea
scorului celor 11 actori nominalizați în chestionar și care ne va arăta cum percep
repondenții implicarea a ctorilor cu conexiuni în cooperarea transfrontalieră.

141 1.1 Implicare foarte eficientă (7,5%). Dintre actorii evidentiați de către
repondenți, BRECO ocupă prima poziție cu 21,2%, poliția de frontieră cu 11.8% și
autoritățile județene cu 9,4%. Dacă în cazul B RECO opțiunea pare corectă prin rolul pe
care îl are acest organism tehnic în managementul cooperării transfrontaliere, având în
vedere că el lansează, evaluează și urmărește implementarea proiectelor de cooperare
transfrontalieră, însă discutând de ansamb lul cooperării transfrontaliere în toate etapele
sale, repondendeții au o imagine prea idealistă.
Ne surprinde numărul mare de repondenți care dau poliția de frontieră ca un actor
extrem de implicat în cooperarea transfrontalieră. Punem aceste opțiuni în majoritate pe
necunoașterea de către 11,8% dintre ei a funcțiilor efective pe care le are poliția de
frontieră.
Cât privește opțiunea pentru autoritățile județene de 9,4%, chiar dacă trebuie să
privim cu anumite rezerve aceste opțiuni, având în vedere că r epondendeții provin din
acest domeniu, ceea ce dă o notă de subiectivitate, însă considerăm așa cum și alți autori456
o arată ca autoritățile regionale trebuie să se implice în cooperarea transfrontalieră. De
altfel, Convenția 106 a Consiliului Europei arat ă că „cooperarea transfrontalieră trebuie să
aibă loc în acord cu interesele comunităților teritoriale și cu puterea autorităților așa cum
sunt definite în legislația națională”457.
La polul opus al implicării foarte eficiente se situează asociațiile și par teneriatele
transfrontaliere cu 2,4% și mediul de afaceri cu 3,4%. Acest fapt ne pune pe gânduri în
sensul slabei comunicări între acești actori și adminstrația publică. Cunoscând că cei doi
actori au avut rezultate notabile în cooperarea transfrontalieră, în ciclul financiar 2007 –
2013, mă surprinde faptul că lucrătorii din administrația publică județeană și locală nu
cunosc eforturile acestor actori, pe care personal îi socotesc ca fiind cei mai implicați în
cooperarea transfrontalieră, alături de mediul u niversitar. Prin urmare, avem mult de lucrat
la nivelul administrației publice pentru o reală participare și implicare nu numai în
cooperarea transfrontalieră, dar și în asistența de specialitate pe care trebuie să o acordăm
actorilor cei mai activi în ace st domeniu.
1.2. Implicare eficientă (24,87%). Trei actori își dispută primele locuri în
opțiunile repondenților: euroregiunea Bihor -Hajdu Bihor cu 38,7%, BRECO cu 33,5% și
autoritățile adminstrative județene cu 33%. În cazul primului actor, repondenții co nsideră

456 I. Suli -Zakar, op. Cit., p. 24 -25
457 xxx, European Online Convention on Transfrontier Cooperation between Territorial C ommunities and
Authorities, ETS Nr. 106, Madrid 21 May 1981

142 că mulți dintre repondenți confundă atribuțiile acestei instituții458 sau și activitatea pe care
a depus -o de la înființare până în 2007/ 2008.
În acest interval, Euroregiunea Bihor Hajdu Bihor a fost implicată în cooperarea
transfrontalieră româno -maghiară459, însă după ce a intrat în pasivitate. În cazul BRECO,
reluăm aceleași explicații pe care le -am dat la punctul în care am analizat implicarea foarte
eficientă..
În ceea ce privește situarea pe locul al treilea în opțiunile repondenților a
autorită ților administrative, chiar dacă trebuie să ne manifestăm oarecum nedumerirea
pentru că 1/3 din repondenți au creditat acest autor, totuși, în realitate, lucrurile par să stea
altfel.
Pot fi mai multe explicații, dar, chiar cu riscul repetării, mă rezum l a două. Pe de o
parte, aceste răspunsuri le văd prin prisma slabei cunoașteri a atribuțiilor pe care
autoritățile adminsitrative, mai ales cele județene le au, dar și a informării exacte asupra
fenomenului cooperării transfrontaliere. Pe de altă parte, răs punsul îl văd și într -un sens
evolutiv, având în vedere că în adminstrația publică de la noi, cultura raporturilor ierarhice
de răspundere este foarte mare și că se așteaptă de la adminsitrația publică să se implice și
în procese în care cadrul legal națio nal nu este clar definit. Și continunând pe aceeași idee
s-ar dori ca și în acest proces să asistăm la o recentralizare așa cum se întâmplă în alte
domenii ce țin de politica de coeziune nu numai în România, dar și în tot spațiul Europei
Centrale și de Est , după aderarea la UE.
La extrema opțiunilor repondenților se așează instituțiile fiscale și juridice județene
cu 10,4% și autoritățile de stat cu 14,7%, fapt cât se poate de corect, având în vedere că
aceste instituții, mai ales în primul caz, sunt insti tuții de execuție, poate că doar activitatea
de control în cooperarea transfrontalieră să le fie la îndemână. În ceea ce privește
instituțiile de stat, chiar dacă repondenții au o puternică cultură a autorității, fie din
necunoșterea atribuțiilor, fie din cunoașterea practicii cooperării transfrontaliere, consideră
că ele au avut o implicare mai redusă.

458 http://www.cjbihor.ro/institutii -subordonate/fundatii și-asociații/fundația -euroregiunea -bihor -hajdu -bihar
459 Euroregiunea Bihor -Hajdú -Bihar a fost creată la sfârșitul anului 2002 la inițiativa Consiliului Județean
Bihor (România ) și a Autoguvernării Locale Hajdú -Bihar (Ungaria), care au recunoscut rolul import ant pe
care îl joacă cooperarea transfrontalieră în domeniile de interes comun pentru procesul integrării europene.
Vezi Mihai Romulus Vadean, Relațiile româno -ungare în contextul integrării în structurile europene și
euro-atlantice (1989 -2010) , Iași, Ed. Lumen, 2011, p. 213 ; Radu Ștefan Vergatti, « Regiuni
transfrontaliere : regiunea româno -maghiară Bihor –Hajdu Bihar » , în GeoPolica. Revista de Geografie
Politică, Geopolitică și Geostrategie, Anul IV, nr. 20 (4 / 2006), pp. 85 -98 ; Tamas Hardi, « Eurore gions in
Hungary »‟, în GeoPolica. Revista de Geografie Politică, Geopolitică și Geostrategie, Anul IV, nr. 20 (4
/2006), pp. 71 -84.

143 1.3. Implicarea medie (38,98%). Această apreciere a fost cea mai utilizată de către
repondenți. Uitându -ne peste Tabelul de răspunsuri, toate cele 11 insti tuții în discuție au
avut la acest capitol cele mai înalte aprecieri, ceea ce denotă faptul că opiniile
repondenților merg în general către un echilibru, rezultat poate și dintr -o anumita trăsătură
de antropologie culturală, de a nu favoriza extremele. Din colo de aceasta constantă
generală, trebuie să remarcăm că există totuși 2 poli, însă mult mai în echilbru decât la
celelalte opțiuni.
Astfel, în topul opțiunilor repondenților se află: asociațiile și parteneriatele
transfrontaliere cu 51,4%, mediul de af aceri cu 50, 9% și instituțiile fiscale și juridice cu
47, 6% și instituțiile descentralizate cu 47,2%. La fel ca în situațiile precedente, avem, pe
de o parte, opțiuni care se înscriu într -o logică a obiectivității răspunsurilor, iar pe de altă
parte, înt r-o logică subiectivă.
Opțiunile repondenților pentru asociațiile și parteneriatele transfrontaliere și mediul
de afaceri sunt corecte având în vedere că acești doi actori au fost în ultimii zece ani printre
cei mai activi actori ai cooperării transfronta liere. Asociații și parteneriatele s -au născut ca
rezultat al cooperării transfrontaliere între administrațiile publice locale, între ONG -uri,
etc. Apoi, ele sunt foarte active în cooperarea transfrontalieră prin numărul de proiecte
depuse mai ales pe HURO 2007 -2013. La fel mediul de afaceri (vorbim aici de IMM; de
Camera de Comerț și Industrie; de Federația Patronilor; etc), cunoscut pentru flexibilitatea
sa, a propus numeroase proiecte, a avut numeroase inițiative 460.
Cât privește opțiunile pentru instituț iile fiscale și juridice și instituțiile
descentralizate ni se par că se afla sub impulsul subiectivității, fie ca repondenți cu
puternice opțiuni ierarhice nu au vrut să lase aceste instituții decuplate de adminstrația
județeană pe care au plasat -o mai su s în opțiuni, fie ca mulți dintre repondenți dau încă
dovadă de necunoșterea atributelor acestor autorități.
La polul opus, în privința opțiunilor repondenților referitoare la instituțiile care au o
implicare medie, este așezat BRECO cu 30,7%, fapt ce ni s e pare plauzibil, din moment ce
această instituție a deținut întâietatea în ceea ce privește aprecierile bune și foarte bune.

460 Exemple de proiecte : Proiectul Unitate si diversitate în turismul Euroregiunii Bihor -Hajdu Bihar
(Aplicant Camera de Co merț și Industrie Bihor); Common transfrontalier publications for the business
area of Bihor Hajdu -Bihor (Aplicant Federatia Patronilor, HURO/0801/022) ; Săcuieni -noul POD pentru
IMM -urile din județele Bihor și Hajdu Bihar (aplicant Asociația pentru Promov area Afacerilor în România,
HURO 081/196) ; Co-operare transfrontalieră pentru facilitarea integrării pe piața muncii a
absolvenților” ( applicant Asociația pentru Promovarea Afacerilor în România, HURO/0901/164/2.3.2)

144 1.4. Implicare relativ suficientă (16,02%). Repondenții au așezat în topul
instituțiilor cu implicare relativă scăzută atât insti tuții care în mod normal nu pot avea prea
multe responsabilități în domeniul cooperării transfrontaliere, cum ar fi: instituțiile publice
și fiscale cu 22,6%, instituțiile statistice cu 22, 2% și autoritățile centrale de stat cu 21,7%,
dar și instituții ca re, la o analiză mai atentă, ar trebui să fie creditate cu opțiuni foarte
pozitive, cum sunt universitățile și mediul preuniversitar cărora 21,7% dintre repondenți le
dau note foarte mici în ceea ce privește implicarea în cooperarea transfrontalieră.
În ca litate de funcționar public îmi exprim nedumerirea față de o asemenea realitate
rezultată din chestionarele aplicate reprezentanților din administrația publică județeană și
locală și instituțiile descentralizate, în care reprezentantele educației din județ ul Bihor sunt
codașe în ceea ce privește percepția implicării lor în cooperarea transfrontalieră. Cum
explicăm această situație? Oare este situația de la Oradea una particulară sau aceasta este
realitatea raporturilor din tre administrația publică și mediul universitar și învățământul
preuniversitar în toată țara? Eu cred că situația de la Oradea nu este singulară, ci este una
generală, cu nuanțele locale specifice. Din dorința de a nu face judecăți fără acoperire, voi
încerca să explic în câteva cuvinte care este percepția mea despre acest fenomen, urmând
să revin cu argumente mai solide care să contrazică imaginea dată de chestionar, atunci
când vom analiza scorurile pe instituții ale percepției valorii implicării în coope rarea
transfrontalieră.
O prima explicație cred că rezidă în ruptura ce există între administrație și ceilalți
actori din societate și în special actorii autonomi . Administrația comunică mai ușor cu
actorii care au un grad mai mare de subordonare, deci und e cultura ierarhica centralizatoare
este pregnantă, fiindcă, pe de o parte, sunt încă reminiscențe din trecutul administrației
noastre și, pe de altă parte, un astfel de model de management ni se pare mai predictibil și
mai eficient. Însuși răspunsurile la această opțiune în care instituțiile descentralizate și
chiar adminstrația publică județeană apar mai active decât mediul universitar și
preuniversitar în cooperarea transfrontalieră, vin să întărească afirmația noastră că este mai
facil să -i lauzi pe cei se subordonează direct decât pe cei ce au o oarecare autonomie.
Trebuie să recunoaștem că administrația nu comunică decât foarte puțin cu actorii
care au un anumit grad de autonomie, iar dacă comunică, o face tot de manieră autoritară.
În cercetarea mea, am căutat să văd dacă aceste raporturi există doar față de actorii
autonomi , însă, din ceea ce se vede, astfel de raporturi sunt și față de actorii de tip rețea.
Ori aceste date mă fac să afirm că administrația noastră, în pofida progreselor importante

145 către europenizare, în practică nu a ajuns sa găsească soluții de management în raporturile
cu actorii autonomi și cei de tip rețea.
O a doua explicație, rezidă în ignoranța unei părți a personalului din adminstrație
vis-a-vis de ceea ce se întâmplă în real itatea concretă. Sursele de informare rămân în marea
lor majoritate cele mediatice, care știm bine că, pe de o parte, vânează senzaționalul și mai
puțin evenimentele pozitive, în cazul de față cele din sfera cooperării transfrontaliere. Pe
de altă parte, d e multe ori evenimentele din sfera cooperării transfrontaliere rămân tăcute,
iar peste ani politicieni care anunță proiecte de cooperare transfrontalieră, gen Oradea,
trebuie să își armonizeze dezvoltarea cu Debrecenul pentru a crea împreună un pol
europea n, și despre care presa scrie pe larg. Din păcate, niște cercetări solide de tipul
aglomerației transfrontalieră Oradea -Debrecen 461, sau eurometropola Debrecen
Oradea 462sau proiectul DEBORA 463 realizate de către universitarii de a Oradea și
Debrecen au fost valo rificate foarte puțin sau chiar de loc in actul decizional al
daministratiei publice. Era suficient pentru o informare corectă să fi mers la sursele
rezultate din cercetările universitarilor sau, în cel mai rau caz să fi fost întrebați
universitarii ce păr ere au despre o asemenea inițiativă.
O a treia explicație vine din lipsa practicii administrației publice în a se consulta, în
a face apel la expertiza științifică din mediul universitar și din învățământul preuniversitar.
Îmi amintesc că în 2013, în cali tate de prefect, am fost invitat să moderez o conferință
organizată de Confederația Sindicală Națională „Meridian” despre „regionalizare” în
cadrul proiectului Împreună pentru dezvoltarea dialogului social în România,
gestionaat de către această organizați e sindicală (sic!), la care au fost invitați reprezentanți
ai administrației publice din județul Bihor, mediul de afaceri și universități. Dincolo de

461 Istvan Suli Zakar, Tibor Tokes, Gabo r Lenkey, « The Operation and Development of CBC –Institutions
along the Hungarian –Romanian Border in the Light of Research Results of Institute for Eureoregional
Studies (IERS) Debrecen -Oradea » în Eurolimes , 16, Cross -Border Gouvernance and Borders Evolu tions
(ed. Alina Stoica and all), Oradea : Oradea University Press, Autumn 2013, pp. 129 -162 ; Constantin
Vasile Țoca, Adrian Claudiu Popoviciu, « The European Grouping of Territorial Cooperation (EGTC),
Instruments of Cross -Border Cooperation. Case Study România -Hungary), în Eurolimes, 10 , The
Geopolitics of European Frontiers (eds. Dorin I. Dolghi and all), Oradea University Press, Autumn 2010,
pp. 89 -102)
462 Ibidem, p. 136 -137 ; Istvan Suli -Zakar, « The role of the Euroregions and Eurometropolis in the
Etheralisation of the Borders in the Eastren Periphery of the European Union » , în Eurolimes , 7`, Europe
and the Neighbourhood (Dorin I. Dolghi and all), Oradea University Press, Spring 2009, (pp. 139 -147)
Constantin Vasile Țoca, Bogdan Mihail Pocola, « Searching for Development of Medium –sized Cities in
the European Union : A Study Case on Oradea » , în Eurolimes, 19 , Borders Cities in Europe (eds.
Constantin V. Toca and all), Oradea University Press, Spring 2015, 93 -96
463 Mihaly Tömöri, « The Role of the DebOra Cross -Boredr Eurometropolis in the Ungarian –Românian CBC
Relations. A case Study of Shoping Turism in Debrecen and Oradea » , în Eurolimes , 11, Leaders of the
Borders. Borders of the Leaders (Cristina Maria Dogor and all), Oradea University Pres s, Spring 2011,
(pp. 170 -178)

146 suprinderea tuturor referitoare la organizatori și tema în discuție, îmi aduc aminte de o
întrebare pe car e un reprezentant al Universității din Oradea a pus -o, și anume de ce nu
sunt implicați și consultați specialiștii în dezvoltare regională din universități în această
temă foarte importantă și dacă, în ecuația regionalizării, s -a luat în calcul că aceasta trebuie
corelată cu dimensiunea cooperării teritoriale europene, în special cea transfrontalieră 464.
Spre surprinderea generală, răspunsul care s -a primit din partea organizatorilor a fost unul
ambiguu!!
În fine, considerăm că și mediul universitar și preun iversitar s -a retras în izolare.
Deși se organizează foarte multe conferințe, seminarii, mese rotunde, etc, ele au doar un
circuit limitat la aceste medii, fără ca reprezentanții administrației publice să fie invitați și
implicați dincolo de partea protoco lară, fără ca rezultatele și concluziile acestor manifestări
să se traducă în documente transmise administrației publice și altor parteneri pentru a fi
analizate și puse în practică.

1.5. Implicare insuficientă (7,32%). Repondenții consideră că instuțiile fiscale și
juridice, instituțiile statistice și autoritățile centrale au fost cele care s -au implicat
insuficient în cooperarea transfrontalieră. Din păcate, așa cum am mai spus -o pe parcursul
acestui capitol, avem între repondenți persoane puternic atașa te modelului ierarhic –
autoritar de guvernanță sau persoane care sunt încă ignorante în materie de competențe ale
acestor instituții.
În concluzie, la această analiză pe tipuri de implicare a opiniilor repondenților
putem afirma, pe baza ponderării procente lor tipurilor de implicare, că opinia majoritară
este orientată de la o implicare medie (38,98%) către eficiență (24,87%), fapt cât se poate
de real ținând cont, pe de o parte, de răspunsurile de la chestionar, coroborate cu dinamica
cooperării transfronta liere în județul Bihor 465.
2. Analiza pe tipuri de instituții. Pentru acest tip de analiză, am procedat de la
următoarea manieră: având în vedere că avem o tendință pozitivă a implicării de la mediu
către eficient , mai întâi, am exclus extremele (implicarea foarte eficientă și implicarea
insuficientă, dar și implicarea relativ suficientă) apoi am făcut însumarea celor trei
variabile care dau tendința (implicarea eficientă, medie și implicare relativ suficientă),
obținând un procent ponderat prin divizare la t rei pentru fiecare instituție . În a doua etapă,

464 Conferința « „Regionalizarea și impactul social -economic scontat »’, Oradea, 30 mai 2013
(http ://www.csnmeridian.ro/articol/ro/1356/ )
465 Ioan Horga, Constantin -Vasile Țoca, Evaluarea cooperării teritoriale europene , Oradea: Editura
Universității din Oradea, 2013.

147 am însumat procentele tuturor instituțiilor implicate și le -am divizat la 11, opținând astfel
un procent mediu ponderat de 34,03%. Prin aplicarea acestui model am realizat o ierahie a
instituțiilor implicate în cooperarea transfrontalieră de la cele cu implicare eficientă (+ 3%
peste media ponderată) implicare medi e (în jur de 0% față de media ponderată) și relativ
suficientă (- 3% față de media ponderată)

Implicare
eficientă
+3% Implicare
medie
0% Impli care relativ
suficientă
-3%
Asociațiile si
parteneriatele
transfrontaliere
Autorități
județene și
locale

Mediul de
afaceri

Euroregiunea
Bihor Hajdu
Bihor

39%

38,2%

38,2%

37,5%
Instituțiile
descentralizate

Universitățile
și
învățământul
preuniversitar

BRECO

34,2%

32,8%

32,1%

Poliția de frontieră

Instituțiile statistice

Autorități de stat

Instituțiile fiscale și
juridice

31,6%

31,1%

30,4%

29%

2.1. Implicarea eficientă este potrivit estimărilor noastre atribuită la 4 instituții, 3
dintre ei fac parte din categoria actorilor tip rețea466, deci se bucură de o flexibilitate
importantă în a se poziționa în domeniul cooperării transfrontaliere, iar unul, autoritățile
județene, aparține administrației publice . În continuare, vom prezenta pe rând aceste
instituții în ordinea punctajelor.
A) Asociațiile și parteneriatele transfrontaliere s-au situat pe primul loc în
privința opțiunilor medii ale repondenților cu 51,4% și pe poziția a IV -a în ceea ce
presupune implicarea eficien tă cu 26,4%. Faptul că acest actor a obținut aceste scoruri din
partea repondenților reprezintă o confirmare a aprecierii de care se bucură din partea
mediului administrației publice pentru rolul activ de promotori ai cooperării
transfrontaliere. Trebuie m enționat faptul la unison că repondenții din localitățile, în
special cele de frontieră, indică aceste instituții ca având un rol dinamic în acest domeniu.

466 Sunt actorii a căror forma de acțiune de tip asociativ pe orizontală în system network, ele fiind cele mai
eficiente instrumente de relativisation of the role of the borders (Ioan Horga, Istvan Suli -Zakar, Still
Eurolimes?, în Eurolimes, 20 Eurolimes: Theoretical Approch and Borders Assessement (ed. Ioan Horga,
Istvan Suli -Zakar), Oradea: Oradea University Press, Autumn 2015, p. 8

148 Ei au la îndemână diferite exemple de bună practică467. Desigur că repondenții mai în
varstă și proven ind din localități unde implicarea în activitatea transfrontalieră este aproape
inexistentă au amendat poziționarea mai înaltă a acestor instituții, având în vedere că
13,3% consideră că ele au avut o implicare relativ suficientă.
B) Autoritățile județene sunt în opinia repondenților, dar și a noastră în baza
modelului de ponderare pe care l -am propus mai sus, instituția cea mai dinamică din
categoria actorilor din administrația publică. Cu toate posibilele răspunsuri de tip pro
domo, nu putem să nu obser văm că autoritățile județene au întrunit 43,3% din opțiunile
pentru implicare m edie, 33% din opțiunile pentru implicare eficientă , la care adaugăm
faptul că aproape 10% din opțiuni s -au dus către implicare foarte eficientă . Ori aceste
opțiuni ale repondenț ilor confirmă un trend ce s -a remarcat în adminsitrația publică
județeană și locală din Bihor și nu numai, către orientarea spre cooperarea transfrontalieră
ca o importantă oportunitate de dezvoltare durabilă468.
O consecință a acestei conștientizări a opor tunității cooperării transfrontaliere
oferită județului Bihor s -a materializat în practică în ultimii 10 ani. Comparând Planul de
dezvoltare a județului Bihor 2007 -2013 469 și Strategia de dezvoltare durabilă a județului
Bihor (2014 -2020) 470 din punct de vedere al functiei planificării pe care o are adminstrația
publică pe axa dezvoltării regionale în conexiune cu cooperarea transfrontalieră se constată
o evoluție remarcabilă. Strategia de dezvoltare durabilă a județului Bihor (2014 -2020)
arată gradul conștienti zării importanței implicării adminstrației publice în domeniul
cooperării transfrontaliere.
Dacă în Planul de dezvoltare a județului Bihor 2007 -2013 avem trimiteri minime la
cooperarea transfrontalieră, fie că vorbim de conținutul în sine al documentului, fie că ne
referim la portofouliul de proiecte prezentate. În schimb în Strategia de dezvoltare
durabilă a județului Bihor (2014 -2020) avem referințe clare în conținut și o interconectare
clară între dezvoltarea locală și de cooperarea transfrontalieră în ceea ce privește

467 Un exemplu este asoci erea dintre administrațiile publice locale din Săcuieni (Bihor) și Letavertes (Hajdu –
Bihar) pentru utilizarea resurselor geotermale din zona (See Zsolt Radics, Balasz Kulcsar, Gabor Kosma,
“Communication between Settlements in the Center Part of Hungarian –Romanian Border -Tourism and
Renewable Energy”, în Eurolimes, 12, Communication and European Frontiers (ed. Luminita Șoproni and
all), Oradea: Oradea University Press, Autumn 2011, pp. 121 -130.
468 Câteva exemple: Proiectul Identificarea și Dezvoltarea de Clu stere în Euroregiunea Bihor -Hajdu Bihar,
cod RO 2005/017 -536.01.01.01.21; Proiect Securitatea muncii in euroregiunea Bihor -Hajdu Bihar ;
Adventure, recreation, entertainment" dissemination of tourism supply of Hajdú -Bihar and Bihor counties
(HURO/0801/155 ) ; Program de cercetare în Euroregiunea Hajdú -Bihar – Bihor pentru cunoașterea stării
hidrogeologice a corpurilor de apă termală transfrontaliere (HURO/0901/044/2.2.2)
469 www.cj bihor .ro/pdf/PDJ.pdf
470www.cj bihor .ro/strategia -de-dezvoltare -durabilă -a-județului-bihor -2014 –2020.

149 portofoliul de proiecte. În Anexele 2 si 3 am prezentat o situație a proiectelor și pachetelor
de proiecte cu dimensiune trasfrontalieră prezente în Planul de dezvoltare a județului Bihor
2007 -2013 și Strategia de dezvoltare durabilă a jud ețului Bihor (2014 -2020) .
B) Mediul de afaceri cunoaște aceleași ponderi în opțiunile repondenților cu ale
asociațiilor și parteneriatelor transfrontaliere, cu mici diferențe. Bunăoară, el este creditat
cu o activitate medie de către jumătate dintre repon denți (50,9%) și cu implicare eficientă
de către 25,5% din repondenți. Mediul de afaceri a fost creditat cu aceste opțiuni în special
de către adminstrația din mediul urban și sub 10% de cea din comune. De asemenea 12,7%
dintre repondenți au catalogat acti vitatea mediului de afaceri ca relativ suficientă, aceștia
provenind din aceleași medii rurale.
De altfel, mediul de afaceri a fost printre cele mai active în a valorifica potențialul
pe care îl au județele Bihor și Hajdu Bihar. Acest potențial este unul complementar din
punct de vedere al structurii economice, dar și al așezării zonelor cu pontențial de forța de
muncă la o depărtare optimă de cei doi mari poli –Oradea pentru zona de sud a județului
Hajdu Bihar; Debrecen pentru zona de nord a județului Bih or471.
C) Euroregiunea Bihor -Hajdu Bihar se încadrează în același grup al actorilor de
tip rețea cu implicare eficientă , însă ea este singura care primește acest calificativ în mod
real, și nu prin ponderare, având în vedere ca cea mai mare parte a repondenț ilor 38,7%, au
creditat -o cu acest calificativ, urmată în planul doi de opțiunea pentru implicare mediană
de 36,3% .

2.2. Implicare medie au instituțiile descentralizate; BRECO; universitățile și
învățământul preuniversitar;
A. Instituțiile descentraliza te urmează din punct de vedere a opiniilor
repondenților dinamica implicării autorităților județene în cooperarea transfrontalieră, cu
anumite nuanțe între tipuri de implicare. Cu 47,2% din opțiunile pentru implicare m edie
ele sunt peste autoritățile județ ene, cărora le sunt subordonate din punct de vedere
funcțional, cu 21,2% din opțiunile pentru implicare eficientă , ele sunt sub media
autorităților județene, iar cu cele 4,7% din opțiuni pentru implicare foarte eficientă ele sunt
la jumătatea acestora. Ori aceste opțiuni ale repondenților confirmă trendul ce l -am

471 Janos Penzes, Erno Molnar, “Analysis of the economical potential in Bihor and Hajdu Bihar counties”, în
Eurolimes 4, Europe from Exclusive Borders to Inclusive Frontiers (Eds Gerard Delanty and all), Oradea
University Press, Autumn 20 07, pp. 25 -36; vezi și Laura Cismas, Cosmin Sabau, “ Cross -Border
Cooperation in Europe: The Case of Bihor -Hajdu Bihar Euroregion” în International Bussines Research,
vol. 5 nr. 3/2012, pp. 91 -99.

150 remarcat la adminsitrația publică județeană din Bihor și anume orientarea oportunităților
oferite de către cooperarea transfrontalieră pentru asigurarea dezvoltării durabile.
Analizând conținutul Strategia de dezvoltare durabilă a județului Bihor (2014 -2020) 472
observăm că instituțiilor descentralizate li se încredințează un rol foarte important în
integrarea cooperării transfrontaliere în dezvoltarea de ansamblu a județului.
B. BRECO. Urmărind activi tatea BRECO prin prisma tipurilor de implicare, unde
peste 1/5 dintre repondenți îi acordă calificativul de instituție cu implicarea foarte eficientă
(21,2%), așezând -o în fruntea tuturor instituțiilor care au implicare în cooperarea
transfrontalieră, și a ctivitatea BRECO prin prisma modelului nostru de ponderare, unde ea
se situează la mijlocul clasamentului instituțiilor, trebuie să aducem câteva lămuriri
suplimentare. Pe de o parte, așa cum am spus -o la începutul analizei de la punctul 2.2.
modelul de po nderare are și limite, dar noi îl socotim bun pentru ca așează instituțiile la un
raport optim între opiniile repondenților și realitatea implicării lor. Pe de altă parte, pe
parcursul analizei noatre vom nuanța situațiile unde discrepanțele sunt mari, ori în sens de
exagerare ori în sens de subestimare.
În cazul BRECO ne găsim aproape în aceeași situație ca în cazul Euroregiunii
Bihor -Hajdu Bihar. Ambele sunt institutii cu relevanță numai în zona cooperarii
transfrontaliere, cu diferența că BRECO este o instituție tehnică, în timp ce Euroregiunea
Bihor -Hajdu Bihar este și o instituție de de tip ONG.
BRECO se încadrează în grupul actorilor de tip rețea cu implicare eficientă , în mod
real, și nu prin ponderare, având în vedere că cea mai mare parte a repon denților 33,7%, au
creditat -o cu acest calificativ, urmată în planul doi de opțiunea pentru implicare mediană
de 30,5%.
C) Universitățile și învățământul preuniversitar. Atunci când discutăm la
punctul 1.4 referitor răspunsurile de la chestionar, care așe zau universitățile și
învățământul preuniversitar în instituțiile cu implicare relativ suficientă, îmi exprimăm
nedumerierea pentru acest fapt cunoscând implicarea reală a acestor instituții în cooperarea
transfrontalieră, folosind modelul de ponderare adu cem aceste instituții mai aproape de
realitate.
Ele au fost creditate cu o activitate medie de către 42% dintre repondenți și cu
implicare eficientă de către 23,6% din repondenți. Din păcate 1/5 dintre repondenți au

472 www.cj bihor .ro/strategia -de-dezvoltare -durabilă -a-județulu i-bihor -2014 –2020.

151 catalogat activitatea acestor instituți i ca relativ suficientă, fapt datorat credem
necunoașterii activității acestor instituții.
Putem aduce alte exemple care să arate că aceste instituții sunt printre cele mai
active în cooperarea transfrontalieră. Bunăoară, Universitatea din Oradea a dezvolt at
numeroase proiecte de cooperare transfrontalieră fie urmare a unor inițiative proprii, fie
prin programul Jean Monnet, fie cu finanțare prin programele de cooperare transfrontalieră
Phare CBC sau HURO 2007 -2013.
Dintre initiațivele proprii menționăm in troducerea unor cursuri referitoare la
cooperarea transfrontalieră încă din 2000, apoi lansarea unor programe de studii de
masterat specializate în cooperarea transfrontalieră. Astfel a fost Masteratul de Studii
Euroregionale și Cooperarea Transfrontalieră , lansat în anul universitar 2001 -2002 pe
care l -a frecventat și subsemnatul, adresat nu numai lucrătorilor din poliția de frontieră și
vamă, dar mai ales funcționarilor din administrația publică. Totodată în aceeași perioadă a
fost lansat CICERO (Centrul Internațional de Cercetări Euroregionale Oradea) menit să
formeze un nucleu de cercetători cu preocupări în cooperarea transfrontalieră. Deși acest
master nu mai funcționează, conținutul sau a fost adaptat prin cursuri aplicate în cadrul
altor masterate în funcțiune din domeniul Relațiilor Internaționale și Studiilor Europene:
Dezvoltare Regională și Comunicare Instituțională Europeană , Evaluarea de politici și
Programe Publice Europene , Securitate Europeană473. Alte cursuri referitoare la
cooperarea transfro ntalieră au fost integrate în cadrul unor masterate din domeniul
geografiei (pe linia planificării teritorale), al economiei (pe lina competitivității), al
sociologiei (pe linia resurselor umane)474, dar și în cadrul unor programe de licență, cum
sunt cele d e Relații Internaționale și Studii Europene , Studii de Securitate.475
Un stimulent major în conturarea unei expertize recunoscute internațional în
domeniul cooperării transfrontaliere și al dezvoltării regionale va veni din partea
programului „Jean Monnet” a l Uniunii Europene. După ce în anul 2002 a fost înființată
catedra ''Jean Monnet” de Studii Euroregionale, care reprezenta nucleul de educație și
cercetare din domeniul cooperării transfrontaliere, susținută prin alte proiecte finanțate de
către Comisia Eu ropeană, prin programul „Jean Monnet”476. Odata cu finantarea
proiectului Centrului de Excelenta European „Jean Monnet” -Institutul de Studii

473 www.uoradea.ro
474 Ibidem
475Ibidem
476Jean Monnet (A -3022), 2003: Action, “Internațional security versus mass -media explosion; Proiectul Jean
Monnet A –3111, 2005 : Eficiența structurilor regionale și euroregionale la noua frontieră a UE
(www.iser.rdsor.ro/proiecte )

152 Euroregionale, în 2005, realizat în parteneriat de către universitățile din Oradea și
Debrecen, activitatea de cooper are transfrontalieră între cele două instituții intră într -o fază
superioară de calitate, sub câteva planuri.
Mai întâi este vorba de dezvoltarea unor activități de educație comune sau in
parteneriat, cursuri de masterat în parteneriat, a unor teze de doct orat comune477.
În al doilea rând, s -au realizat cercetări comune materializate în revista Eurolimes,
care a ajuns până în prezent la 23 de volume, care tratează aspecte extrem de diverse ale
cooperării transfrontaliere478. În cei 10 ani de existență ai Instit utului de Studii
Euroregionale s -au organizat 28 de conferințe și seminarii la Oradea si Debrecen în uma
cărora s -au publicat 25 de volume479 În aceeași perioadă s -au derulat 14 proiecte de
educație și cercetare finanțate prin programul Jean Monnet480.
În fine , Institutul de Studii Euroregionale a derulat proiecte cu tematică de
cooperare transfrontalieră finanțate prin programele Phare CBC și HURO. Activitatea
acestei instituții în cooperarea transfrontalieră se înscrie în foarte bogata participare a
Universit ății din Oradea la proiecte de cooperare transfrontalieră. Astfel, numai în
exercițiul financiar 2007 -2013, Universitatea din Oradea a derulat 11 proiecte481.
Ținând cont de dinamica activitate a Universității din Oradea, ne exprimăm nevoia
de a privi rezult atele chestionarului la aceasta întrebare ca fiind necesar de a fi nuanțate, în
sensul nevoii de shimbare a percepției.

2.3. Implicarea relativ suficientă poate fi atribuită la 4 instituții, care după opinia
noastră nu aveau cum să joace un rol prea mare în cooperarea transfrontalieră, ele fiind
instituții tehnice ale statului.
A) Poliția de frontieră cu 31.6% este poziționată din punctul de vedere a opiniilor
repondenților aproape de atingerea mediei implicării, fapt exagerat în raport cu
competențele sal e reale, care nu prevăd sarcini exprese în cooperarea transfrontalieră. Cu

477Attila L. Ambruss, Calitatea factorilor de mediu din Euroregiunea Bihor -Hajdu Bihor și influența lor
asupra stării de sănătate a populației, Editura Univesității din Oradea, 2008 ; Constantin V. Țoca,
Romanian cross -border coope ration at various territorial levels, with a particular study of the Debrecen –
Oradea eurometropolis (European EGTC), Oradea, 2012, Popoviciu Gabriela, Starea mediului în
Euroregiunea Bihor -Hajdu Bihar în condițiile aderării la Uniunea Europeană , 2007, Cătă lin Adrian
Bucur, Serviciile publice și dezvoltarea locală. Studiu de caz : serviciile de ordine și siguranța publică în
Euroregiunea Bihor Hajdu Bihar , 2012 ; Afrodita Borma, Turismul și dezvoltarea în context euroregional.
Studiu de caz: Euroregiunea Bih or Hajdu Bihar, 2013.
478 www.iser.rdsor.ro/eurolimes Vezi Klara Czimre, «Reflection on Eurolimes. Ten Years and Twenty
Issues », în Eurolimes, vol. 20/2015, pp. 195 -211.
479www.iser.rdsor.ro/ebooks.
480www.iser.rdsor.ro/projects
481 www.uoradea.ro/proiecte

153 35,4% din opțiunile pentru implicarea m edie și cu 28,7% din opțiunile pentru implicarea
eficientă , Poliția de frontieră surpinde prin faptul că, din punct de vedere al implicării
foarte eficiente, a atras atenția a 11,4% dintre repondenți. Așa cum am mai spus -o și în alte
situații, aceste răspunsuri în favoarea unor actori care nu au competențe și nici vreo
activitate în cooperarea transfrontalieră se datorează ignoranței sau necunoa șterii de care
dau dovadă repondenții la chestionar.
B) Instituțiile statistice sunt văzute de repondenții la chestionar ca având o
pondere de 31,1% în ceea ce privește rolul lor în cooperarea transfrontalieră. Acest procent
fiind obținut prin cumularea implicării medii de 43,4% și a implicării eficiente de 18,8%.
Trebuie remarcat că 22,2% dintre repondenți au indicat că aceaste instituții au o implicare
modestă. Însă așa cum am mai spus -o, rolul acestor instituții în cooperarea transfrontalieră
este unul n esemnificativ , ele având un rol important mai ales în materie de colectare de
informații și poate cel mult de consultare.
C.Autoritățile centrale de stat cu 30,1% din opțiuni ocupă penultimul loc în
ierarhia instituțiilor cu activitate în cooperarea trans frontalieră prin ponderarea rezultatelor
dintre implicarea medie de 47,2% și implicarea eficientă care este de 14,2%. Faptul că
peste 2/3 dintre repondenți nu acordă vreun rol major sau parțial autorităților de stat în
cooperarea transfrontalieră, credem c ă este un fapt normal, care este confirmat și de locul
ultim pe care autoritățile fiscale îl ocupă în aceleași opțiuni ale repondenților.
D. Instituțiile fiscale și juridice județene au întrunit 46,7% din opțiunile
implicării medii și 10,6% din cele ale implicării eficiente .

3. Concluzia la această analiză pe tipuri de instituții implicate, pe baza ponderării
procentelor de implicare, arată că opinia majoritară confirmă opțiunea de la tipul de
implicare, implicare medie către eficientă. Instituțiile care se bucură de cea mai mare
apreciere în opinia reponenților sunt cele care pot fi cuprinse în categoria actorilor tip rețea
(asociațiile și parteneriatele de cooperare transfrontalieră, mediul de afaceri și
Euroregiunea Bihor -Hajdu Bihor), care dispun de fl exibilitate și capacitate de reacție
rapidă. Socotim că alăturarea acestui grup al administrației publice județene și locale este o
recunoaștere a rezultatelor obținute în cooperarea transfrontalieră, în special în ciclul
financiar 2007 -2013, dar și un cre dit de încredere într -o dinamică viitoare și mai
concludentă. Utilizând metoda modelării pentru a pătrunde în universul conținutului
răspunsurilor referitoare la implicarea instituțiilor am putut observă nuanțe noi, care
amendează perspectiva de ansamblu a răspunsurilor la întrebarea: cum apreciați implicarea

154 următorelor instituții în cooperarea transfrontalieră? Aceste aprecieri vor fi confimate sau
nuanțate prin comparație cu răspunsurile la întrebarea de la punctul 2.4.6.

6.3. Forme de management eficient ale cooperării transfrontaliere
Analiza formelor de management cele mai eficiente în cooperarea transfrontalieră a
pornit de la răspunsurile reprezentanților administrației publice județene, locale și a
instituțiilor descentralizate la următoarele întrebă ri:
Ce instituții în opinia dumneavostră sunt cele mai active în cooperarea
transfrontalieră? În opinia dumneavoastră, care ar fi cele mai eficiente forme de
management ale cooperării transfrontaliere din regiunea dumnevoastră? În opinia
dumneavoastră car e este cauza slabei dezvoltări a structurilor innovative de cooperare
transfrontalieră?

6.3.1. Ce instituții în opinia dumneavostră sunt cele mai active în
cooperarea transfrontalieră?
Participanții trebuiau să aleagă din cele 11 opțiuni482 maximum 3 pe care s ă le
ordoneze în mod ierarhic de la 1 la 3. În urma colectării informațiilor de la repondenți au
fost înregistrate următoarele opțiuni:

482Cele 11 opțiuni: administrația publică județeană; administrația publică locală; euroregiunea Bihor -Hajdu
Bihor; asociațiile și parteneriatele de cooperare transfrontaliere; autoritățile fiscale și juridice județene;
universitățile și instituțiile de învățământ preuniversitar; instituțiile descentralizate județene; mediul de
afaceri: asociații non -guvernamentale ale unor structuri de cooperare transfrontalieră sau agenții, gen
BRECO; structurile de inovație și afaceri; poliția de frontieră; missing system (altele ).

155
1. La prima opțiune a celor 212 persoane care au răspuns chestionarului 24,1%
dintre repondenți s -au orientat de cătr e administrația publică județeană pe care o văd ca
cea mai activă instituție în procesul de cooperare transfrontalieră. Având în vedere că, din
totalul repondenților, aproape 20% provin din administrația județeană și instituțiile
descentralizate județene ș i o altă parte provine din rândul celorlalți repondenți, aceste
răspunsuri trebuie să le vedem un pic nuanțat, prin prisma unui subiectivism activ. Însă
coroborând răspunsurile la această întrebare cu cele de la întrebarea 2.1.1. Care entități
administrati ve ar trebui să se implice în cooperarea transfrontalieră ? și întrebarea a 2.1.2
din chestionar Ce trebuie să facă administrația publică regională și locală pentru
stimularea cooperării transfrontaliere? Repondenții care așează administrația publică pe
primul loc în opțiunile lor de evaluare sumativă bazată pe experiență și contacte trebuie
văzuți cu obiectivitate. Bunăoară, la întrebarea 1 a chestionarului repondenții, în proporție
de 68,9% (peste 2/3), acordă administrației publice județene un rol foarte mare în domeniul
cooperării transfrontaliere. Faptul acesta este confirmat apoi de răspunsurile de la
întrebarea a 2 -a unde repondenții menționează două atribute intrinseci ale administrației în
proporție de 77% și care joacă un rol important și în coopera rea transfrontalieră –
elaborarea și implementarea de strategii și programe .
Locul al II -lea la prima opțiune așează Euroregiunea Bihor -Hajdu Bihor cu 22, 6%
între instituțiile cele mai active în cooperarea transfrontalieră. Faptul că aproape ¼ dintre

156 repon denți așează o structură de coopoerare transfrontalieră pe poziția secundă și la mică
distanță de administrația publică județeană este extrem de interesant și încurajator.
Pe de o parte, comparând tradiția, resursa umană, capacitatea de acțiune a
Euroregi unii Bihor -Hajdu Bihor cu cea a administrației județului Bihor, cea din urmă este
net mai puternică la toate capitolele, însă uitându -ne la rolul jucat în domeniul cooperării
transfrontaliere ele sunt foarte apropiate. De să fie aceasta? Credem că administ rația
publică manifestă încă reținere față de fenomenul cooperării transfrontaliere, că nu a reușit
să acționeze integrat în ceea ce privește atragerea de fonduri europene atât prin programe
operaționale care să fie integrate în programul de cooperare tran sfrontalieră HURO (2007 –
2013). Faptul că municipiul Oradea a fost la nivel național unul dintre orașele de top în
atragera de fonduri europene în ciclul financiar trecut și lucrurile se văd în realitatea
concretă se datorează abordării ambivalente din part ea adminstrației municipale –să facem
tot ce putem să atragem fonduri prin PO, dar la fel să nu ne scape nimic din HURO. Acest
lucru, la nivelul județului Bihor, nu s -a putut realiza din varii motive, unele obiective, însă
altele subiective, cum ar fi cele de diferențe de abordare între partidele politice, care s -au
tradus prin stagnare sau blocaje.
Locul al treilea la prima opțiune este ocupat de adminsitrația publică locală cu
15,1%, fapt care se poate explica, în mare măsură, în aceeași termeni în care am dat
explicațiile în cazul administrației publice județene.
2. În ceea ce privește a doua opțiune a repondenților la chestionar, pe de o parte,
se constată o mențienere a tendinței de la prima opțiune, cu specificația că locul I revine
administrației publi ce locale cu 24, 5%, fapt explicat prin aceea că majoritatea
repondenților la chestionar (80%) provin din rândul administrației publice locale. Credem
că, au fost mulți, care la prima opțiune au așezat adminstrația publică județeană, ca
expresie a percepți ei și comportamentului lor de tip ierarhic -autoritar , adică de a idealiza
autoritatea superioară ca fiind implicată în tot ce înseamnă politici publice, acordând a
doua opțiune structurilor administrației publice pe care o reprezentau. Dacă adăugam faptul
că 7,1 % din repondenți acordă administrației publice județene atribute de actor în
cooperarea transfrontalieră, ducând procentul total de la prima și a doua opțiune la peste
30% în favoarea administrației publice județene, nu facem altceva decât să ne găs im în
aceeași logică a comportamentului de tip ierarhic -autoritar .
Pe de altă parte, uitându -ne la celelalte opțiuni din planul II ale admininistrației
publice locale observăm că au tendința de a vedea actorii de tip rețea ca fiind cei mai
activi (struct uri de cooperare transfrontalieră, gen BRECO; structuri de inovație: clustere,

157 parcuri industriale, euroregiuni, parteneriate, etc ), pe care am observat -o în cazul primei
opțiuni a repondenților se amplifică. Repondenții alocă a doua opțiune în ordine:
Euroregiunii Bihor -Hajdu Bihor cu 17%, BRECO cu 15%, asociațiile parteneriale
transfrontaliere 9,9%). Adică peste 40% din repondenți se orientează către acești actori.
Acest fapt este nu numai îmbucurător, dar extrem important în sensul în care majoritatea
repondenților la chestionar au acordat acestor structuri cea mai mare apreciere ca urmare a
rezultatelor în domeniul cooperării transfrontaliere.
În fapt, comportamentul repondenților se poate explica mai întâi prin constrângerile
instituționale asupra compo rtamentului indivizilor. În al doilea rând, aceleași instituții
furnizează stimulente care produc și mențin anumite tipare de comportament ale actorilor
implicați483. La temelia acestui comportament ambivalent stau, potrivit unor autori,
dualismul instituțio nal. Potrivit lui Lazăr Vlasceanu, în societate există, pe de o parte, o
ordine formală -definită prin instituții formale –și o ordine practică, cea care este prezentă în
realitate484. Împărtășind această opinie, considerăm că opțiunile repondenților nostri su nt
influențate de acest dualism instituțional.
3. În ceea ce privește a treia opțiune , repondenții au așezat pe primul loc BRECO
cu 17,9%, urmată de Euroregiunea Bihor -Hajdu Bihor cu 14,6% ceea ce probează
aserțiunea făcută la punctual precedent ca reprez entanții administrației publice creditează
în continuare acești actori de tip rețea ca fiind cei mai activi în cooperarea transfrontalieră.
4. Totalizând opțiunile se observă că pe primul loc se situează Euroregiunea
Bihor -Hajdu Bihor cu 54, 2% din datele cumulate ale opțiunilor I -III ale repondenților,
urmată de administrația publică locală cu 48, 1% și BRECO cu 47,2.
Dacă punem laolaltă actorii care reprezintă, pe de o parte, autoritatea ierarhică ,
adică administrația publică și actorii fiscali, juridici și de securitate, aceștia acumulează în
total 43,8% din opțiunile I -III ale repondenților, iar pe de altă parte, autoritatea de tip rețea
(actorii autonomi și autorii de tip rețea) acumulează 50,2% din opțiunile I -III ale
repondenților485.
Prin urmare, obse rvăm că, din nou, actorii din autoritatea de tip rețea sunt mai bine
percepuți ca având potențial în domeniul cooperării transfrontaliere.
Aceste răspunsuri oarecum așteptate, dar surprinzătoare prin adevărul pe care îl
transmit nu fac altceva decât să ref lecteze insuficienta implementare a proiectelor

483 A. Miroiu, op. cit., p. 211
484 Lazăr Vlăsceanu, Politică și dezvoltare. România încotro?, Editura Trei, București, 2001, p. 244; A.
Miroiu, op. cit., p. 216
485 6% sunt răspunsuri găsite la chestionar.

158 transfrontaliere în planurile și strategiile de dezvoltare de la nivel județean și local. Acele
comunități care au sesizat oportunitatea oferită de a avea acces la sursele de finanțare
oferite de către Phare CBC și mai apoi HURO 2007 -2013 au avut la îndemână surse de
finanțare suplimentare, ceea ce pentru comunitățile din statele din Europa Occidentală și
mai ales SUA sunt practici curente de folosire a granturilor pentru a da răspunsuri la
nevoile publice486. Bunaoară municipiul Oradea a devenit un lider național în materie de a
atrage fonduri europene în 2007 -2013, datorită oportunității pe care a avut -o de a se înscrie
cu proiecte de infrastructură și de amenajare a teritoriului în parteneriate cu municipalita tea
din Debrecen, prin programul HURO 2007 -2013
De multe ori situația județelor de frontieră nu este înțeleasă la nivel național pentru
a fi susținute pentru o competiție cu entitățile teritoriale din țările vecine, însă ele trebuie
susținute pentru că ac este regiuni de frontieră prin proiectele pe care le au și oportunitățile
de accesa fonduri pe cooperarea transfrontalieră pot juca rolul de motoare în dezvoltarea
economică a țării în zonele de periferie ale spațiului național, altminteri spațiul național de
la periferie va fi acaparat economic și social de entitățile din țările vecine care se bucură de
anumite facilități naționale, de anumite specificități naționale. Bunăoară, între Oradea si
Debrecen există nu numai un câmp al cooperării, dar și un câmp al competiției pentru
acces la opportunități. Oradea, din punct de vedere al modelului național de dezvoltare,
este dezavantajată în raport cu Debrecenul. Acesta din urmă, este în țara vecină unul dintre
cei 5 poli de dezvoltare, în timp ce Oradea nu este în România în această categorie. Este
nevoie în aceste circumstanțe de afirmare de o politică de dezvoltare regională adaptată la
contextul geografic național487. Odată stabilit acest principiu, modalitățile de deschidere
către spațiul transfrontalier vor av ea de câștigat, potențând astfel schimbări în amenajarea
spațiului transfrontalier.

486 Sean Nicholson –Crotty, « Using grants to achive public responses » , în James L Perry, Robert K,
Christiansen, Handbuck of Public Administration , ed. III -a, Wiley, 2015, pp. 197 -214
487 Alain Lamassoure, « Comment accompagner les relations transfrontalieres ? » in Lamy -Collectivités
territoriales , nr. 5/ septembrie 2005, p.4

159 6.3.2. În opinia dumneavoastră care ar fi cele mai eficiente forme
de management al cooperării transfrontaliere din regiunea
dumnevoastră?
Repondenții trebuiau să indice din rândul a 8 formule de managemnt a activității de
cooperare transfrontalieră488 maximum 3 opțiuni.
1. Cele mai eficente forme de management CBC -prima alegere I
Frequencta Procent Valid Procent Cumulative
Procent
Parteneriatele dintre
autoritățile publi ce
județene situate de o
parte și de alta a
frontierei româno –
maghiare 63 29,7 31,0 31,0
Parteneriatele dintre
autoritățile publice
locale româno -maghiare
(gen înfrățiri) 66 31,1 32,5 63,5
Parteneriatele dintre
instituțiile
descentralizate județene
situate de o parte și de
alta a frontierei româno –
maghiare 14 6,6 6,9 70,4
Parteneriatele dintre
mediul de afaceri din
județele situate de o
parte și de alta a
frontierei româno –
maghiare 18 8,5 8,9 79,3
Parteneriatele dintre
instituțiile educaționale
din județele situate de o
parte și de alta a
frontierei Ro -Hu 7 3,3 3,4 82,8
Euroregiunea Bihor –
Hadu -Bihor 19 9,0 9,4 92,1

488 Parteneriatele dintre autoritățile publice județene situate de o parte și de alta a frontierei româno -maghiare;
Parteneriatele dintre autoritățile publice locale româno -maghiare (gen înfrățiri); Parteneriatele dintre
instituțiile descentralizate județene situate de o parte și de alta a frontierei româno -maghiare; Parteneriatele
dintre mediul de afaceri din județele situate de o parte și de alta a frontierei româno -maghiare;
Parteneriatele dintre instituțiile educaționale din județe le situate de o parte și de alta a frontierei Ro -Hu;
Euroregiunea Bihor -Hajdu Bihar; Parteneriatele pentru exploatarea în comun a infrastructurii;
Parteneriatele pentru exploatarea în comun a apei și a altor resurse naturale; Parteneriatele între
Inspector alele de poliție; Parteneriate între Inspectoratele Poliției de Frontieră.

160 Parteneriatele pentru
explotarea în comun a
infrastructurii 4 1,9 2,0 94,1
Parteriatele pentru
explotarea în comun a
apei și a alto r resurse
naturale 1 ,5 ,5 94,6
Parteneriate între
Inspectoratele de Poliție 2 ,9 1,0 95,6
Parteneriatele între
Polițiile de Frontieră 9 4,2 4,4 100,0
Total 203 95,8 100,0
Missing System 9 4,2
Total 212 100,0

Din cele 203 de răspunsuri valid e la prima opțiune se desprind trei categorii de
răspunsuri:
1.1. Cele care cuprind majoritatea opțiunilor repondenților: p arteneriatele dintre
autoritățile publice locale româno -maghiare (gen înfrățiri) reprezintă, în opinia
repondenților la chestionar, c ele mai eficiente forme de cooperare transfrontalieră cu
31,13% din opțiuni; parteneriatele dintre autoritățile publice județene situate de o
parte și de alta a frontierei româno -maghiare cu 29,72% din opțiuni.
Având în vedere tipologia repondenților, care provin din rândul adminstrației
publice locale județene și instituții descentralizate, aceste opțiuni ar trebui să le vedem cu
oarecare scepticism, însă având în vedere opțiunile acestora fomulate la întrebările
precedente ele exprimă o orientare care est e dorită și care se materializează din ce în ce
mai mult în practică, așa cum am arătat -o atunci când am vorbit despre conținutul Stategiei
de dezvoltare durabilă a județului Bihor (2014 -2020).
1.2. La mare distanță de primele sunt opțiunile situate între 5-10%, care reprezintă
foarte puțin în ecuația reprezentativității: parteneriatele dintre instituțiile descentralizate
județene situate de o parte și de alta a frontierei româno -maghiare (6,6%); parteneriatele
dintre mediul de afaceri din județele situate de o parte și de alta a frontierei româno –
maghiare (8,5%); Euroregiunea Bihor -Hajdu Bihar (9%). Observăm din această categorie
de instituții că avem instituții care sunt legate de cele ale administrației publice, cum sunt
instituțiile descentralizate și ca re urmează, în general, trendul autorităților cărora le sunt
subordonate. Ne surprinde locul scăzut pe care îl au formele de management care ar trebui
să fie foarte active în sfera cooperării transfrontaliere –parteneritele între mediul de afaceri,
Euroregi unea Bihor -Hajdu Bihar, dar și alte forme de parteneriate: parteneriate între

161 instituții de educație; parteneriate pentru gestiunea în comun a apei și a altor resurse
naturale. Să fie vorba de aceeași ignoranță pe care am remarcat -o și în alte situații ide ntice?
Nu credem decât parțial. În cazul Euroregiunii Bihor Hajdu Bihar, este vorba de o
perpectivă a pasivității acesteia după 2007, explicată în analiza din capitolul al II -lea al
tezei.
.

2. Cele mai eficiente forme de management CBC -a doua alegere II
Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent
Valid Parteneriatele dintre
autoritatile publice
județene situate de o
parte și de alta a
frontierei româno –
maghiare 29 13,7 14,9 14,9
Parteneriatele dintre
autoritățile publice
locale româno -maghiare
(gen înfrățiri) 57 26,9 29,2 44,1

162 Parteneriatele dintre
instituțiile
descentralizate județene
situate de o parte și de
alta a frontierei româno –
maghiare 13
6,1 6,7 50,8
Parteneriatele dintre
mediul de afaceri din
județele situate de o
parte și d e alta a
frontierei româno –
maghiare 37 17,5 19,0 69,7
Parteneriatele dintre
instituțiile educaționale
din județele situate de o
parte și de alta a
frontierei Ro -Hu 13 6,1 6,7 76,4
Euroregiunea Bihor –
Hadu -Bihor 25 11,8 12,8 89,2
Parteneriatele pentru
explotarea în comun a
infrastructurii 12 5,7 6,2 95,4
Parteriatele pentru
explotarea în comun a
apei și a altor resurse
naturale 4 1,9 2,1 97,4
Parteneriate între
Inspectoratele de Poliție 3 1,4 1,5 99,0
Parteneriatele între
Polițiile de Frontieră 2 ,9 1,0 100,0
Total 195 92,0 100,0
Missing System 17 8,0
Total 212 100,0

2.1. A doua opțiune a repondenților așează în frunte parteneriatele dintre
autoritățile publice locale situate, de o parte, și de alta a frontierei cu 26,89%. Aceste
opțiun i merg în logica răspusurilor la prima opțiune, întărind locul pe care repondenții îl
acordă administrației publice și locale în realizarea de activități comune cu instituțiile
similare din Ungaria, situate în imediata apropiere a frontierei. Aceste forme de
parteneriate merg de la cele mai simple -înfrățiri, până la unele mai complexe cum ar fi:
deschiderea unor puncte de trecere temporară a frontierei cu ocazia unor evenimente
locale, întreținerea infrastructurii de drumuri, canale, etc aflate în zona de f rontieră;
dezvoltarea unor activitățăți economice complementare.

163 Opțiunile orientate către parteneriatele dintre autoritățile publice locale sunt
completate cu opțiunile pentru parteneriate între mediul de afaceri de o parte și de alta a
frontierei, care r eprezenta 17,45%. Faptul că mediul de afaceri se bucură de această
apreciere arată nu numai interesul, dar și orientarea pragmatică a repondenților la
chestionar.
Opțiunile către parteneriatele dintre autoritățile publice județene în procent de 13,
68% cor oborate cu cele de la “prima alegere” se înscriu în logica culturii ierahice –
autoritare în care sunt obisnuiți să gândească și să acționeze mare parte din reprezentanții
autorităților publice locale, chiar când este vorba de domenii unde se cere flexiblita te și
spirit de inițiativă.
Cei 11,79 % dintre repondenți, care consideră că Euroregiunea Bihor -Hajdu Bihar
este o formă eficientă de management în domeniul cooperării transfrontaliere, credem că
fac parte dintre acei reprezentați ai administrației publice din județul nostru care au trecut
prin forme de pregătire specifice în care li s -au prezentat rolul pe care euroregiunile îl au în
simularea cooperării transfronaliere. Cei mai mult repondenți la această întrebare au o
experiență de sub 10 ani în administ rația publică.

3. Cele mai eficiente forme de management CBC -a treia alegere III

164 Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent
Valid Parteneriatele dintre
autoritățile publice
județene situate de o
parte și de alta a
frontierei româno –
maghiare 12 5,7 6,7 6,7
Parteneriatele dintre
autoritățile publice
locale româno -maghiare
(gen înfrățiri) 11 5,2 6,1 12,8
Parteneriatele dintre
instituțiile
descentralizate județene
situate de o parte și de
alta a frontierei româno –
maghiare 25 11,8 14,0 26,8
Parteneriatele dintre
mediul de afaceri din
județele situate de o
parte și de alta a
frontierei româno –
maghiare 27 12,7 15,1 41,9
Parteneriatele dintre
instituțiile educaționale
din județele situate de o
parte și de alta a
frontierei Ro -Hu 24 11,3 13,4 55,3
Euroregiunea Bihor –
Hadu -Bihor 34 16,0 19,0 74,3
Parteneriatele pentru
explotarea în comun a
infrastructurii 17 8,0 9,5 83,8
Parteriatele pentru
explotarea în comun a
apei și a altor resurse
natural 6 2,8 3,4 87,2
Parteneriate între
Inspectora tele de
Pompieri 8 3,8 4,5 91,6
Parteneriate între
Inspectoratele de Poliție; 7 3,3 3,9 95,5
Parteneriatele între
Polițiile de Frontieră 8 3,8 4,5 100,0
Total 179 84,4 100,0
Missing System 33 15,6
Total 212 100,0

165 Dacă opțiunile repondenților se concentrează pe administrația publică județeană și
locală în cazul primei opțiuni și pe administrația publică locală în cazul celei de a doua
opțiuni, aducând la aproape 90% opțiuni favorabile pe nivelele 1 si 2 de răspunsuri, în
schimb, opțiunile de l a nivelul 3 sunt mult mai variate ca distribuție (administrație
descentralizată, mediu de afaceri, euroregiune, instituții de învățământ și volum (nici una
nu depășește 20% din opțiunile repondenților).

Concluzionând, se observă că și la această întrebar e repondenții așează pe primul
loc al opțiunilor parteneriatelor dintre autoritățile administrative cu 45,54%. Se disting în
mod special parteneriatele dintre autoritățile locale situate de o parte și de alta a frontierei
româno -maghiare, care cumulează pe ste 1/5 din opțiunile repondenților (21,07%) ca cele
nivele de alegere, urmate de parteneriatele transfrontaliere dintre autoritățile județene cu
16,3%. Acestora mai trebuie să le adăugăm cele 8,17% opțiuni primite de către
parteneriatele dintre autorități le administrației descentralizate din zona transfrontalieră.
În opoziție cu acestea, se situează actori ce beneficiază de flexibilitate, dinamism în
dezvoltarea de proiecte transfrontaliere: Euroregiunea Bihor Hajdu Bihar cu 12,26%.

166 6.3.3. În opinia dumne avoastră care este cauza slabei dezvoltari a
structurilor inovative de cooperare transfrontalieră?
Repondenții trebuiau să indice din rândul a 11 cauze ale slabei dezvoltări a
structurilor inovative (euroregiuni, clustere transfrontaliere, parteneriate, EG CT, parcuri
industriale transfrontaliere)489maximum 3 opțiuni.

1) Prima opțiune a repondenților așează în ordine următoarele cauze: lipsa
sprijinului în crearea de structuri inovative de cooperare transfrontalieră din partea
autorităților de stat și județe ne cu 27,8%; lipsa unei susțineri financiare pentru dezvoltarea
acestor structuri inovative de cooperare transfrontalieră cu 13, 2%; lipsa unei coerențe în
acțiune a autorităților publice județene cu cele locale în stimularea CBC cu 10,8% și

489 Lipsa sprijinului în crearea lor din partea autorităților de stat și județene; centralizarea autorității și slaba
responsabilitate a autorităților județene în problematica CBC; li psa unei coerențe în acțiune a autorităților
publice județene cu cele locale în stimularea CBC; lipsa unei coerențe în acțiune a autorităților județene cu
instituțiile descentralizate din subordine; lipsa unei coerențe în acțiune a autorităților județene c u ceilalți
actori care pot fi implicate în CBC; diferen țe în legislația din Rom ânia și Ungaria în ceea ce prive ște
autonomia autorit ăților politice jude țene și locale în implicarea în cooperarea transfrontalier ă; diferen țe în
legisla ția din Rom ânia și Unga ria în ceea ce prive ște autonomia autorit ăților politice jude țene și locale în
dezvoltarea structurilor inovative de cooperare transfrontalier ă; lipsa informa ției și a unei practice eficiente
în dezvoltarea structurilor inovative de cooperare transfrontal ieră; lipsa unei sus țineri financiare pentru
dezvoltarea acestor structuri inovative de cooperare transfrontalier ă; nivelul de calificare insuficient al
stafului entit ăților economice din zona noastr ă pentru a fi capabile s ă creeze astfel de structure în regiunea
noastr ă; nu exist ă obstacole în crearea de structuri inovative de cooperare transfrontalier ă;

167 centralizarea autorității și slaba responsabilitate a autorităților județene în problematica
CBC cu 10,4%.
Din ceea ce observăm, majoritatea repondenților (peste 70%) consideră că există
cauze care sunt legate în special de funcțiile și implicarea administrației publice în
cooperarea transfrontalieră, care au fost relevate de către repondenții la chestionar în
opiniile lor de la întrebarea 4.3. Astfel, aproape 40% acordă întâietate funcției de
planificare (37,74%), urmată de coordonare (23,58%) și de informare (10,38%).

2) A doua opțiune este mult mai echilibrată în sensul că cea mai mare opțiune nu
depășește 15,6%, în dreptul opțiunii referitoare la lipsa informației și a unei practici
eficiente în dezvoltarea structurilor inovative de cooperare transfrontalieră. Urmea ză
opțiunea repondenților vis -a-vis de diferențele în legislația din România și Ungaria în ceea
ce privește autonomia autorităților politice județene și locale490 în dezvoltarea structurilor
inovative de cooperare transfrontalieră cu 14,2%; apoi centralizare a autorității și slaba
responsabilitate a autorităților județene în problematica CBC cu 11,3%.
Acest gen de opțiuni, coroborate cu ceea ce s -a spus la prima opțiune ne conduce la
ideea ca administrația publică începe să învețe ceea ce este cunoscut sub num ele de
practica managemntului colaborativ491. Administrația publică este chemată să identifice
toți actorii susceptibili să se poata implica într -o acțiune concertată, în care să fie eliminate
barierele de comunicare, constrângerile de orice natură, transpar ența în luarea deciziilor și
nu în ultimul rând, deschidere pentru oricare actor capabil să aduca plusvaloare în actul
strategic de management492. Aceasta se traduce prin angajarea administrației publice în
crearea unui mecanism de tip network cu ceilalți ac tori, în care să se valorizeze atuurile
acestora si sa fie coagulate într -o acțiune concertată care să exploateze oportunitățile
oferite de programele europene de cooperare teritorială, în cazul de față Programul
Interreg V -A România -Ungaria (2014 -2020).
3) A treia opțiune ni se prezintă la fel de echilibrată ca în cazul opțiunii a 2 -a. Nici
o opțiune nu depășește pragul de 20%, majoritatea situându -se în intervalul 10 -20%.
Astfel, 16,5% dintre repondenți consideră că lipsa unei susțineri financiare pentru
dezvoltarea acestor structuri inovative de cooperare transfrontalieră ar fi cauza principală

490 Diana Cârmaciu, Gabriela Csûrös, Carmen Domocoș, Cristian Miheș, Ioan Horga, Mihaela Pătrăuș și alții,
Stadiul actual al reglementărilor naționale și co munitare în domeniul cooperării transfrontaliere, Editura
Primus Oradea, 2009, 278p.
491 Michael McGuire, Chris Silvia, “Managing Effective Colaboration”. In James L Perry, Robert K,
Christiansen, Handbuck of Public Administration , ed. III -a, Wiley, 2015, pp . 293 -311.
492 Ibidem, pp. 297 -298.

168 care împiedică o activitate de cooperare transfrontalieră cât mai eficientă. Urmează cu
12,3% din opțiuni: lipsa informației și a unei practici eficiente în dezvo ltarea structurilor
inovative de cooperare transfrontalieră și lipsa unei coerențe în acțiunea autorităților
județene cu ceilalți actori care pot fi implicați în cooperarea transfrontalieră.
Răspunsurile celor chestionați la această întrebare le putem înc adra în categoria
verificării serviciilor pe care administrația publică este chemată să le rezolve pe care numai
o activitate continuă de măsurare a feedback -ului acțiunilor sale le poate aduce. Prin
urmare, chestionarul pe care l -am aplicat și care face o biectul prezentei cercetări intră în
categoria formelor de verficare a calității serviciilor493 pe care administrația noastră le
oferă.

6.4. Evaluarea nivelului de informare promovat de autoritățile de
stat și cele județene în domeniul cooperării transfrontal iere
Analiza nivelului de informare promovat de autoritățile de stat și cele județene în
domeniul cooperării transfrontaliere a pornit de la răspunsurile reprezentanților
adminstrației publice județene, locale și a instituțiilor descentralizate la următoar ele
întrebări:
Cum evaluați nivelul de informare promovat de autoritățile de stat și cele județene
în domeniul cooperării transfrontaliere? Care sunt cele mai importante surse care trebuie să
ofere informații asupra programelor de cooperare transfrontalier ă și a competiției la care
pot să participe organizațiile din regiunea nostră? Ce informații ar trebui să cuprindă baza
de date comună a proiectelor de cooperare transfrontalieră supuse competiției? Ce
presupune crearea unui centru de creație și consultare pentru formarea bazei de date,
monitorizarea si evaluarea procesului de implementare a programelor de cooperare
transfrontalieră și a proiectelor din spațiul Euroregiunii Bihor -Hajdu Bihar? Ce grupuri de
date ar putea fi incluse în statisticile transfront aliere din regiunea dumnevoastră? Cine ar
trebui sa colecteze, să proceseze si să analizeze date statistice transfrontaliere?

6.4.1. Cum evaluați nivelul de informare promovat de autoritățile
de stat și cele județene în domeniul cooperării transfrontaliere?
Repondenți la această întrebare aveau de ales între cinci opțiuni. În urma
cunatificării opțiunilor, așa cum se vede din Tabelul alăturat, s -au obținut următoarele date.

493 H. P. Hatry, op.cit., pp. 312 -332

169 44,8% dintre repondenți consideră că nivelul de informare este bun; 32,9% consideră c ă
nivelul de informare este satisfăcător, iar 19,0% că este slab. Doar 3,3% consideră că
nivelul de informare promovat de autoritățile de stat și cele județene în domeniul
cooperării transfrontaliere este foarbe bun și niciunul ca fiind excelent.
Frequen cy Valid Percent Cumulative Percent
Valid slab 41 19,0 19,0
satisfacator 69 32,9 51,9
bun 95 44,8 96,7
foarte bun 7 3,3 100,0
Total 212 100,0

La o analiză mai profundă a acestor răspunsuri constatăm că peste ½ dintre
repondenți consideră c ă nivelul de informare în domeniul cooperării transfrontaliere
promovat de administrația publică este unul satisfăcător (cumulând 19% nivel slab cu
32,9% nivel satisfăcător). Acest nivel considerăm că este aproape de realitate, având în
vedere structura re pondenților, care provin din sânul administrației publice, deci pot să aibă
un grad de aproximare subiectivă favorabilă mare.

6.4.2. Care sunt cele mai importante instituții care trebuie să ofere
informații asupra programelor de cooperare transfrontalieră și a
competiției la care pot să participe organizațiile din regiune?
Participanții trebuiau să aleagă din cele 14 opțiuni 494, maximum 3 pe care să le
ordoneze în mod ierarhic de la 1 la 3. În urma colectării informațiilor de la repondenți au
fost înregistra te următoarele opțiuni:
1) Prima alegere situează pe primul loc autoritățile județene cu 26% din opțiunile
repondenților, urmată de autoritățile de stat cu 18,8% și autoritățile locale cu 17, 3% .
Autoritățile administrative sunt urmate în opțiunile repond enților de către Biroul Regional
Pentru Cooperare Transfrontalieră Oradea (BRECO) cu 15,3%.
Faptul că repondenții așează în fruntea opțiunilor autoritățile administrative în ceea
ce privește rolul de vectori ai informării asupra programelor de cooperare t ransfrontalieră
și a competiției la care pot să participe organizațiile din regiune trebuie să -l vedem din

494 Cele 14 opțiuni: autorit ățile de stat; autorit ățile jude țene; autorit ățile locale; organizațiile interna ționale;
Comisia European ă; Agențiile de dezvoltare regional ă; Euroregiunea Biho r-Hajdu Bihor; Asocia țiile și
parteneriatele de cooperare transfrontalier ă; BRECO; Institu țiile statistice; Internetul; Mass -Media;
Universit ățile și Școlile; alte surse.

170 două perspective. Pe de o parte, este aceeași atitudine subiectivă a repondenților, care
provin din administrația publică, de a se vedea că cei mai i mportanți agenți -actori în
diferite domenii de activitate în virtutea mentalității dominante de tip ierarhic ce persistă în
domeniul administrației publice. Pe de altă parte, coroborând aceste răspunsuri cu cele
obținute la întrebarea Indicați cele mai imp ortante 3 funcții care pot fi îndeplinite de către
administrația publică în stimularea cooperării transfrontaliere? discutată de noi mai
sus495, observăm că aceste răspunsuri trebuie văzute mai nuanțat. Bunăoară, în acest loc
repondenții fac o distincție înt re instituțiile care trebuie să se implice în informarea
cetățenilor și a organizațiilor din regiune. Astfel, instituția prefectului este creditată cu mai
mare responsabilitate în acest domeniu, functia informării este așezată imediat dupa
funcțiile de coo rdonare și planificare în topul preferințelor repondenților, deținând 10,9%
din opțiunile repondenților la această întrebare. În schimb consiliul județean nu este
creditat de repondenți cu foarte multe sarcini în acest domeniu, informarea fiind pe un loc
foarte jos în preferințele acestora.
Explicația unui asemenea comportament rezida în opinia ca prefectul ar trebuie să
fie un facilitator in teritoriu,496 inclusiv în domeniul informării, adi că de promotor al
parteneriatului pentru ceilalți actori din terito riu497. Din studiile precedente nu reiese că
această practică era efectivă în domeniul cooperării transfrontaliere, aici alți actori având
atribute mai clare și o implicare mai dinamică498.
La polul opus al opțiunilor repondenților, cu cele mai puține opțiuni s-au situat:
universitățile și instituțiile statistice cu 0,5 -1% din opțiuni. Dacă în cazul acestor instituții,
cu anumite nuanțe (în privința Universităților considerăm că ar putea avea un rol mult mai
mare) am putea fi de acord, în mod suprinzător repond enții acordă Comisiei Europne
(0,5%) un loc neglijabil în activitatea de informare asupra programelor de cooperare
transfrontalieră. Ori acest fapt ne determină să încercăm să găsim explicații. Una dintre
aceastea ar fi faptul că repondenții sunt foarte ob isnuiți să aibă informații, venite în special
pe cale ierarhică, și nu au obisnuința să se orienteze și spre alți actori, care le -ar putea oferi
de multe ori informații mai pertinente, cum este situl oficial al Comisiei Europene unde
sunt prezentate cel ma i devreme apelurile la toate programele europene, inclusive cele de
cooperare transfrontalieră. O asemenea situație este foarte preocupantă pentru conducătorii

495 Subcapitolul 2.1.3
496A. M. Khademian, F. Sparger Sharif, op.cit., pp. 157 -179
497 A. Profiroiu, op. cit., p. 83 -84
498 Ioan Horga, Luminita Șoproni, “The Romanian –Hungarian Border, link or delimitation for the post –
adhesion process of Romania and Hungary ? », in Eurolimes, nr. 8/Autumn 2009, pp. 43 -57.

171 structurilor administrative să găsească mijloacele adecvate pentru a schimba optica
funcționaril or din administrația publica județeană și locală și din instituțiile descentralizate,
în direcția cunoașterii și utilizării surselor alternative de informare.

2. A doua opțiune situează pe locul 1 autoritățile județene cu 23,0%, pe locul
second Euroregi unea Bihor -Hajdu Bihor, cu 16,3%, iar pe locul III la mică distanță
autoritățile locale cu 15,3%. La extrema opțiunilor repondenților se situează din nou
universitățile și instituțiile statistice cu 0,6 -1,5% din opțiuni, repetându -se scenariul de la
prima alegere. La fel, Comisia Europeana nu întrunește decât 1,5% din opțiunile
repondenților. Răspunsurile la a doua opțiune întăresc observațiile făcute în cazul primei
opțiuni, prin faptul că peste 40% din opțiuni (coroborând 23,5% opțiuni în favoarea
autorit ăților județene și 15,3% în favoarea autorităților locale, și cele 5,6% în favoarea
autorităților centrale de stat) ne arată că repondenții chestionați au o viziune ierarhică -18,82617,30,10,55,95,9215,31430,2
5,623,515,31,51,511,716,34,19,21,53,16,10,6
7,38,414,13,72,68,915,77,913,13,13,18,43,7
0 5 10 15 20 25 30autoritățile de stat;autoritățile județene;autoritățile locale;organizatiile interna ționale;Comisia Europeană;Agentiile de dezvoltare regională;Euroregiunea Bihor -Hajdu Bihor;Asociațiile si parteneriatele de cooperare
transfrontalieră; BRECO;Instituțiile statistice;Internetul;Mass -Media;Universită țile și Școlile;Sursele de informare CBC
a III a alegere a II a alegere I alegere

172 centralistă imediată și în domeniul informării, excluzând bunaoară Comisia Europe ană că
important vector de informare inclusivă în domeniul cooperării transfrontaliere.
3. A treia opțiune chiar dacă mai estompează influența autorilor administrativi,
rolul acesta este prezent în aproape 1/3 din răspunsuri (cu autoritățile locale în prop orție de
14,1% din cazuri, autoritățile județene cu 8,4%, cele de stat naționale cu 7,3%). Dintre
ceilalți actori cărora repondenții le acordă un loc important în procesul de informare în
sfera cooperării transfrontaliere, două instituții se bucură de apro ape 1/3 din opțiuni
(Euroregiunea Bihor -Hajdu Bihar cu 15,7% din optiuni, urmată de BRECO cu 11,1%).
La polul opus al opțiunilor repondenților se situează universitățile și instituțiile
statistice și la fel de suprinzător Comisia Europeană. Explicația aces tei stări de fapt este
conformă cu ceea ce am spus la alegerile 1 si 2.
Corelând răspunsurile de la cele 3 alegeri constatăm că majoritatea opțiunilor merg
către autoritățile administrative, în special cele județene și locale, deși nici cele centrale nu
sunt la mare distanță. Acest fapt întărește opinia noastră că repondenții se simt bine atunci
când informația despre cooperarea transfrontalieră are și un gir de autoritate publică
palpabilă, altfel nu ne explicam locul foarte redus pe care îl ocupă bunăoar ă Comisia
Europeană în opțiunile acestora. .
Mergând pe aceeași logică a creditării instituțiilor aflate în contact direct cu
repondenții, aceștia se arată foarte deschiși la următoarea întrebare din chestionar
referitoare la oportunitatea creerii unei baz e de date comune româno -maghiare a
proiectelor de cooperare transfrontalieră supuse competiției. Astfel 96,2% sunt în favoarea
creării acestei baze de date și numai 3,8% împotrivă.

6.4.3. Ce informații ar trebui să cuprindă baza de date comună a
proiectelor de cooperare transfrontalieră supuse competiției ?
Repondenții aveau de optat pentru 5 răspunsuri499. Potrivit Tabelul ui de mai jos,
marea majoritate (82,55%) a repondenților au optat pentru o bază de date cuprinzătoare
care să includă informații asupra pro iectelor supuse competiției, dar neimplementate;
informații asupra proiectelor în curs de implementare; informații asupra proiectelor
implementate; informații despre impactul proiectelor implementate.

499 Cele cinci opțiuni vizau: Informa ții asupra proiectelor supuse competi ției, dar neimplementate; Informa ții
asupra proiectelor în curs de implementare ; Informa ții asupra proiectelor implementate ; Informa ții despre
impactul proiectelor implementate; Toate op țiunile men ționate la punctele 1 -4; Altele.

173

Conform Tabelul ui de mai sus celelalte opțiuni ale repondenților sunt exclusive,
favorizând unul sau altul din răspunsuri. Bunăoară, nevoia ca bază de date să conțină
informații asupra proiectelor în curs de implementare a atins 5,66% din opțiuni; informații
asupra proiectelor supuse competiției, dar neimp lementate a adunat 3,77 din opțiuni ;
informații despre impactul proiectelor implementate a adunat 3,30% opțiuni; informații
asupra proiectelor implementate 2,83% și altele 1,89%.
Discutând pe marginea opțiunii foarte lagi în favoarea creării unei baze de d ate a
proiectelor de cooperare transfrontalieră desigur că una din limitele acestui chestionar este
aceea că nu s -a pus o întrebare suplimentară referitoare la inițiatorul unui asemenea
proiect. Cred că, din perspectiva răspunsurilor la întrebările anterio are, care acordă
autorităților administrative întâietate în gestionarea problematicii transfrontaliere, și în
cazul acestui proiect, prin deducție simplă, putem considera că autoritățile administrative
trebuie să fie dacă nu inițiatoare, atunci, în mod obl igatoriu, facilitatoare. Cunoscând că
unele inițiative foarte elaborate de a crea mecanisme care să stimuleze cooperarea
transfrontalieră au eșuat sau au avut o acțiune limitată datorită neimplicării sau implicării
limitate a factorul politic, credem că or ice proiect de cooperare transfrontalieră poate avea

174 success doar dacă actorii administrativi sunt foarte implicați. De altfel, răspunsurile la
întrebările următoare vor clarifica, credem, multe din nuanțele unei astfel de acțiuni.
Într-o altă întrebare di n chestionar se cere repondenților să exprime punctul lor de
vedere referitor la gestiunea bazei de date a proiectelor de coopeare transfrontalieră.
Majoritatea repondenților s -au pronunțat pentru acces gratuit la această bază de date
(76,42%) a oricărei instituții sau cetățean, fără nici o limitare. Acest fapt ni se pare extrem
de motivant pentru ca administrația publică dacă își asumă un asemenea proiect va crea o
pârghie extrem de importantă pentru a servi, în cel mai eficient mod cu putință, cetățenii și
instituțiile din zonă.

6.4.4. Nevoia creerii unui centru de creație și consultare pentru
formarea bazei de date, monitorizarea și evaluarea procesului de
implementare a programelor de cooperare transfrontalieră și a
proiectelor din spațiul Euroregiunii B ihor-Hajdu Bihar
Și în acest caz repondenții s -au pronunțat într -o largă majoritate (80,66%) pentru
constituirea acestui centru, numai 6,60% s -au pronunțat împotrivă, iar 12,74 % nu s -au
pronunțat asupra acestei oportunități. Desigur că, un asemenea demers este nu numai
motivant, dar și încurajator, în special pentru sectorul administrației publice care conduce
la un pas superior în gestiunea afacerilor transfrontaliere, având în vedere că atributele
acestui centru vor fi nu numai de creare a bazei de date referitoare la proiectele de
cooperare transfrontalieră, dar mai ales în ceea ce privește funcțiile de monitorizare și
evaluare a programelor de cooperare transfrontalieră din spațiul Euroregiunii Bihor -Hajdu
Bihar.
Dacă ne uităm la întrebarea Indicați ca re sunt cele mai importante funcții care pot
fi îndeplinite de către administrația publică în stimularea cooperării transfrontaliere ?
discutată de noi mai sus500 observăm ca funcțiile de monitorizare și evaluare nu ocupă un
loc prea înalt între funcțiile pe care administrația publică trebuie să le aibă în materie de
cooperare transfrontalieră. De altfel, ceea ce se întâmplă, în acest caz, se înscrie în
constatările altor autori care pun aceasta situație pe faptul că procesul de reformă în
administrația public ă a fost impulsionat din exterior, prin mecanismul conditionalității din

500 Subcapitolul 2.1.3

175 perioada de preaderare501. Ori, apariția acestui centru va crea premisele unei evoluții
endogene, în care administrația publică să fie implicată în sfera monitorizării și evaluării
programelor și proiectelor de cooperare transfrontalieră.
Discutând despre organizațiile care trebuie să facă față din acest centru, repondenții
la chestionar au opțiuni care așeaza, în mod surprinzător, pe primul loc Euroregiunea
Bihor -Hajdu Bihar cu 38,2% di n opțiuni, urmată de autoritățile administrative cu 34, 9%,
apoi asociațiile și parteneriatele transfrontaliere cu 16,7%. Ne suprinde neîncrederea
repondenților în instituții care ar putea ajuta la activitatea acestui centru: universitățile și
mediul de af aceri cu sub 2% din opțiuni.

Uitându -ne mai atent pe opțiunile repondenților putem constata în opinia lor, deși
administrația publică trebuie să joace un rol central în construcția acestui centru, ei
consideră că experiența și rezultatele pe care le -au a vut BRECO și asociațiile și
parteneriatele transfrontaliere, pe parcursul programului de coopeare transfrontalieră
HURO (2007 -2013), le îndreptățesc să constituie osatura viitorului centru de informare,
monitorizare și evaluare a cooperării transfrontalier e în Euroregiunea Bihor -Hajdu Bihar.
Este posibil ca, în opinia repondenților, să existe și opinia potrivit căreia administrația
publică trebuie să se implice în activitatea acestor structuri asociative, iar crearea și
funcționarea acestui centru este o op ortunitate foarte favorabilă.

501A.-M, Stăvaru, op.cit., pp. 123 -124; F. Bondar , “Reforma formul ării politicilor publice între schimbarea
premiselor și schimbarea presupozi țiilor”, în F. Bondar , Politici Publice și Administra ție Public ă, Polirom ,
Iași, 2007, p. 105

176 6.4.5. Ce tipuri de informații statistice ar fi necesare să fie colectate
de către centrul de informare, monitorizare și evaluare a activității
transfrontaliere?
În această parte, analizăm răspunsurile de la ultimele trei între bări din chestionar.
Mai intâi cei chestionați au fost întrebați dacă apreciază ca suficiente informațiile
referitoare la cooperarea transfrontalieră. Marea majoritate au răspuns că informațiile nu
sunt suficiente (77,3%), ceea ce denotă faptul că, pe de o parte, instituțiile abilitate să
producă și să transmită aceste informații nu și -au făcut datoria. Pe de altă parte, aceste
răspunsuri arată că este nevoie, în opinia noastră, nu numai de o diversificare a surselor de
informații, ci și de realizarea unui set comun de informații, clare și cât mai practice.
Următoarea întrebare din chestionar vine să atingă tocmai acest aspect și anume: ce
grupuri de date ar putea fi incluse în informațiile referitoare la cooperarea transfrontalieră
din regiunea dumnevoastră ? Repondenții aveau să aleagă dintr -un set de răspunsuri
posibile502.
Uitându -ne peste Tabelul de mai jos observăm că majoritatea repondenților nu au o
opțiune bine definită, de aceea au dat răspunsuri care să cuprindă toate variantele propuse
(55,66%).

502 Date statistice generale; date economice ; date despre infrastructura transfrontalier ă; date de bază despre
activit ățile de schimburi transfrontaliere ; date de bază despre programele și proiectele transfrontalier ă; date
despre activit ătile de coopera re transfrontalier ă; toate datele men ționate mai sus ; altele.

177
Explicația acestei opțiuni majoritare o putem așeza în zona așa ziselor răspunsuri
neutre care sunt frecvente în chestionarele de opinie, repondenții, fie caută să se eschiveze
să dea raspunsuri tranșante, fie nu cunosc subiectul și atunci recurg la un răsp uns neutru, ca
să nu se confunde cu cei ce au indicat (12,74%) opțiunea alte informații, însă fără să indice
cu exactitate care.
Din punctul nostru de vedere, al cercetării pe care am întreprins -o mult mai
relevante sunt răspunsurile la celelalte opțiuni: 7,55% au indicat că ar trebui incluse date
economice și cei care doresc date despre programele de cooperare transfrontalieră; 7,08%
au indicat date despre infrastructura transfrontalieră; 4,72% au indicat date despre
activitatea de cooperare transfrontalie ră; 2,83% indică date statistice generale, iar 1,89%
doresc date despre schimburile transfrontaliere.
Tabelul informațiilor despre datele statistice care ar trebuie colectate de către
centrul de informare transfrontalier este completat cu răspunurile la în trebarea cine ar
trebui să colecteze, să proceseze și să analizeze statisticile transfrontaliere? Repondenții
aveau de ales dintr -un evantai de posibile răspunsuri: instituțiile statistice din județele
Bihor și Hajdu Bihor; autoritățile judetene; agențiile de dezvoltare regionale; universități;

178 instituții de cercetare din domeniul cooperării transfrontaliere; Euroregiunea Bihor Hajdu
Bihor; organizații publice; un cluster care să reunească instituțiile menționate.

Din analiza Tabelul ui de mai sus constat ăm că 46,23% dintre repondenți consideră
că instituțiile statistice din județele Bihor și Hajdu Bihar ar trebui să fie pivotul acțiunii de
colectare, procesare și analiză a datelor statistice referitoare la cooperarea transfrontalieră.
Uitându -ne la aceste răspunsuri observăm că repondenții se comportă în aceeași marjă pe
care au demonstrat -o de la începutul chestionarului și anume încrederea majoră în pârghiile
oferite de către administrație și de către instituțiile subordonate acesteia. Dacă este să
vorbi m din practică administrativă acest lucru este normal și benefic în același timp, având
în vedere ca în general instituțiile statistice sunt depozitarele a numeroase date statistice,
multe dintre ele cu incidență în sfera cooperării transfrontaliere.
Însă, având în vedere ca, pe de o parte, instituțiile statistice descentralizate nu pot
să deceleze în segmente specifice diferitele date pe care le dețin, pe de altă parte nu toate
datele care privesc cooperarea transfrontalieră fac obiectul unei activități d e inventariere
statistică, considerăm că apariția unor actori care, fie că vor acționa independent, fie vor fi
conectați cu instituțiile statistice descentralizate, ar putea reperezenta soluția cea mai
potrivită.
Faptul că peste 40% dintre repondenți se g ândesc la aceste forme alternative, ne fac
să privim cu interes aceste opțiuni, ca posibile soluții viitoare. Astfel, 16,98% dintre

179 repondenți ar dori ca de colectarea, procesarea și analiza datelor despre cooperarea
transfrontalieră să fie încredințată un ui cluster care să reunească instituțiile statistice
publice din cele două județe din Euroregiunea Bihor -Hajdu Bihar, autoritățile
administrative județene, agențiile de dezvoltare regională, instituțiile de cercetare în
domeniul cooperării transfrontalier e și alte organisme intresate în cooperarea
transfrontalieră. Această opțiune conduce către un alt tip de gestiune, de tip rețea, care din
perspectiva noastră ar trebui să implice, într -un mod mai mare, autoritățile publice.
Celelalte opțiuni vin să compl eteze evantaiul de posibilități care ar putea să stea în
atenția autorităților din administrația publică județeană ca alternative. 12,26% din
repondenți creditează instituțiile de cercetare în domeniul cooperării transfrontaliere cu
posibile atribuții în d omeniul colectării, procesării și mai ales al analizei datelor referitoare
la cooperarea transfrontalieră. 5,66% așează autoritățile administrative județene în postura
de actori în colectarea și procesarea datelor. 4,72% le revine agențiilor de dezvoltare.
Repondenții nu acordă Euroregiunii Bihor Hajdu Bihar un rol major în activitatea de
colectare, procesare și mai ales al analizei datelor referitoare la cooperarea transfrontalieră,
decât sub 1.%

4. Concluzii
1. Dimensiunea ce vizează verificarea nivelul ui de cunoștiințe generale privind
administrația publică, nu doar contextul restrâns al activității curente desfășurate de
participanții la studiu, ține cont de aceleași variabile: vârsta, experiența profesională,
pregătirea, etc, așa cum au mai arătat -o și alte cercetări care au avut ca scop implicarea și
gradul de cunoaștere al administrației publice în procese care fac parte din fenomenul
integrării europene a adminsitrației publice din țara noastră503.
Luând în con siderare variabila ”v ârstă”, așa cum am ar ătat anterior, cei mai mul ți
responden ți se încadreaz ă în categoriile de v ârstă 11-20 de ani. Cei mai mul ți consider ă că
domeniul administra ției publice joac ă un rol major în cooperarea transfrontalier ă. Acesta
este un rezultat comparabil cu cel ob ținut în corela ție cu rezultatele ob ținute la majoritatea
întreb ărilor din chestionar, de unde deducem c ă funcționarii publici au aceea și opinie
despre implicarea actorilor institu ționali în cooperarea transfrontalier ă atât la nivel general,
cât și în mod special, cu referire la atribu țiile lor de baz ă.

503 Lipănescu, Teză de doctorat, p.

180 Cea de a doua categorie de v ârsta cu cei mai mul ți reponen ți este cea de 21 -30 ani
vechime în func ție au acelea și răspunsuri ca cei de la categoria de vast ă anterioar ă.
Cea de a treia categorie de v ârstă că număr de reponden ți este cea de 5 -10 ani
vechime. În rândul acestora g ăsim, la fel, ca în categoria celor care au o vechime de p ână la
5 ani, o aplecare c ătre o op țiune nuan țată în ceea ce prive ște aportul administra ției publice
la cooperarea transfrontalier ă, ei opt ând în marea majoritate a cazurilor c ătre al ți actori
cum ar fi: BRECO, asocia țiile și parteneriatele de cooperare transfrontaliere și
Euroregiunea Bihor Hajdu Bihar.
La cealalt ă extrem ă a opțiunilor sunt repr ezentan ții administra ției ce se încadreaz ă
în categoria de v ârstă de peste 30 ani, care consider ă că numai administra ția public ă este
capabil ă să dezvolte strategii și programe de cooperare transfrontalier ă, celorlal ți actori
rezerv ându-le doar cel mult r olul de a implementa .
2. Responden ții care consider ă că administra ția public ă trebuie s ă se implice foarte
mult în procesul de cooperare transfrontalier ă exprim ă, pe o parte, o realitate care a devenit
evident ă în contextul în care în Programul de Coopera re Transfrontalier ă Ungaria –
Rom ânia (HURO) 2007 -2013 unele dintre proiectele care au fost finan țare au avut o mica
coeren ță între ele. Pe de alt ă parte, se exprim ă un deziderat c ă în cadrul Programului
Interreg V -a Rom ânia-Ungaria (ROHU) 2014 -2020 va exist a o coeren ță nu numai între
proiectele din acest program, ci cu proiectele de pe alte programe opera ționale, încât
eficien ța și impactul acestora s ă fie cât mai apropiate de optim.

3. Prezența masivă a actorilor non -guvernamentali – parteneriatele și asocierile de
cooperare transfrontalieră, me diul de afaceri, – în opțiunile repondenților, care se situează
în general în intervalul de ¼ si 1/3 din opțiuni la toate întrebările chestionarului –ne arată că
acești actori au reușit să se impună în constiință colectiva ca actori dinamici și eficienți în
acest domeniu de cooperare teritorială europeană. Comparând aceste date cu alte cercetări
similare referitoare la europenizarea adminstrației504, putem afirma că și administrația
publică din județul Bihor a făcut pași importanți în această direcție.
4. Față de cei care consideră că europenizarea se manifestă preponderent în cadrul
legislativ, prin exemplul cercetării noastre se observă că îmbunătățirile activității
administrative s -au făcut în pas cu implementarea politicii regionale și de coeziune, iar, în

504 I. Lipanescu, op. cit, p.

181 cazul nostru, al celei de cooperare teritorială europeană, având în cooperarea
transfrontalieră vectorul de oportunitate cel mai dinamic.
5. Lipsa unei culturi manageriale în ceea ce privește cooperarea transfrontalieră este
prezentă în răspunsurile date, atunci când se aduc în discuție aspecte precum relațiile de tip
ierarhic care împiedică „stimularea responsabilității și asumarea răspunderii”505,
comunicarea pe orizontală, încrederea în angajamente verbale, flexibilitate.
6. Răspunsurile din chestionar a u demonstrat că există un nivel redus de analiză
critică, având în vedere că sistemul ierarhic de relaționare nu permite obținerea unor
informații din teren în timp real pentru schimbarea strategiilor și a acțiunilor din domeniul
cooperării transfrontalier e. Peste 2/3 din repondenți sunt favorabili unui management în
care să nu se asume responsabilități, să se urmeze strict procedurile, fiind mai putin atenți
la rezultate.
7. Există o slabă cultură în domeniul informațiilor financiare referitoare la proiect e,
în general și mai ales la cele transfrontaliere, datorită faptului că nu există o legătură între
diferitele tipuri de politici publice și cea specială în cazul județelor de frontieră de
dezvoltare prin proiecte de cooperare transfrontalieră. De asemenea , personalul din
administrația publică nu realizează întotdeauna, care este impactul financiar pe care îl au
aceste politici integrate care pot contribui la dezvoltare.
8. Pentru participanții la chestionar rezultatele analizei indică faptul că majoritatea
lor consideră că administrația publică a suferit schimbări importante ca urmare a aderării la
Uniunea Europeană și a oportunităților ivite, în cazul de față cel al dezvoltării prin
cooperare transfrontalieră.

505 A. Profiroiu, op. cit., p. 404.

182

7. Concluzii

Politica regională, continuată de cea de coeziune, în cazul Europei Centrale și de
Est, a avut, în primul rând, un scop bine definit să creeze condiții pentru a gestiona cât mai
eficient fondurile structurale, care să se vadă într -o reducerea a decalajelor dintre centrele
urbane foarte mari și periferiile țărilor din regiune. Consecință acestui fapt a fost, pe de o
parte, stimularea intereselor locale și infraregionale în dezvoltarea comunităților, iar pe de
altă parte, și o rezistență la impunerea unor schimbări instituționale menite a crea regiuni
cu statut administrativ.
Criză economică și financiară chiar dacă nu a remodelat arhitectur a, în ansamblul
ei, a autorităților locale și infraregionale (județele), în schimb competențele acestora au fost
mult nuanțate. Răspunsurile statelor din Europa Centrală și de Est date la efectele crizei și
implicit la gestiunea fondurilor europene s -au făcut aproape în totalitate în relația ierarhică
centru -autorități infraregionale – autorități locale. Regiunile statistice (NUTS -urile), cu
puține exce pții, Polonia, au fost eludate în a da răspunsuri la aceste provocări.
Acest fenomen poartă atributele recentralizării, care devine și mai relevant dacă ne
uitam la faptul că anumite competențe transferate către colectivitățile teritoriale în perioada
de pre-aderare, în anii crizei economice au fost recuperate la nivel central. Exista mai ales
în România, după 2013 un proces de redistribuire a acestor competențe către centrele
urbane, capitale ale Regiunilor de Dezvoltare (ex. distribuția energiei electric e, inspecția în
construcții, etc. Însă aceste structuri nu sunt rezultatul voinței colectivităților teritoriale, ci
al decizii politice centrale, urmată de o înzestrare cu competențe preluate de la
colectivitățile teritoriale tradiționale.
Aș menționa aic i indemnul pe care îl dă Andreas Kiefer, Secretarul General al
Autorităților Locale și Regionale ale Consiliului Europei adresat Comitetului Miniștrilor
din statele membre ale Consiliului Europei la 13 decembrie 2017 „Modelul European de
societate nu mai este demult caracterizat prin ierarhii verticale, el s -a dezvoltat în ultimele
decenii în direcția descentralizării. A ne întoarce la recentralizare înseamnă a nu ține seama
de dorințele popoarelor, care sunt gata să ia responsabilitatea comunităților lor – bazate pe

183 principiul subsidiarității. Democrația locală nu este niciodată terminată. Ea reclama o
atenție specială și continuă506.
În acest condiții colectivitățile locale și infraregionale (județene în cazul nostru) nu
mai trebuie să aștepte o distribuir e de oportunități de structurile intermediare – cu statut
„regional”, ci trebuie să caute astfel de oportunități pentru a satisface nevoie de dezvoltare
a comunităților pe care le gestionează. Colectivităților teritoriale județene și locale din
zonele de f rontieră au exploatat și vor fi nevoite să se orienteze către cooperarea
transfrontalieră. Aceasta, chiar dacă este o competență privilegiată a statului, însă care este
partajată cu colectivitățile teritoriale județene din spațiul transfrontalier. Dacă în teorie
această competență poate fi și ea redistribuită viitoarelor „regiuni”, în practică va fi foarte
dificilă, având în vedere că structura colectivităților teritoriale care intră sub incidența
programelor de cooperare transfrontalieră nu corespunde în a ctuala configurație regională a
României. Bunăoară toate NUTS II, cu excepția „regiunii” de Centru au județe de
frontieră, nu toată regiunea este eligibila pentru a intra în structuri de cooperare
transfrontalieră. În toate cazurile celorlalte țări din Eur opa Centrală și de Est – structura
regionala este eligibila pentru programe de cooperare transfrontalieră.
În cazul cooperării transfrontaliere, dar și al altor politici publice de dezvoltare
teritorială, apar tensiuni legate de implementare, coerență și performanță a acestor politici,
dar cheia descentralizării rezidă într -o continuă negociere între nivelul central și local pe
bază, pe de o parte, a planurilor naționale de dezvoltare, iar, pe de altă parte, a planurilor de
dezvoltare locală. În negocierea dintre nivelul național și cel local trebuie să existe criterii
clare, iar unul dintre cele mai importante este cel de performanță . Performanța
administrației publice locale ca instrument în negocierea descentralizării trebuie să aibă în
vedere: continua adaptare a politicilor publice la mediul și particularitățile unității
administrativ -teritoriale; îmbunătățirea din mers a traseului de implementare a politicilor
publice, cu ajustări către țintele propuse; o monitorizare continuă a implementării și
rezult atelor intermediare; identificarea aspectelor de eficiență a procesului de
implementare; orientarea rezultatelor politicilor publice către maximizarea impactului
aplicării acestora; un feed -back continuu din punct de vedere al raportului cost -beneficiu în
implementarea politicilor care sunt în competența sa.
Pornind de la aceste considerente am reușit, credem, să arătăm ca, deși Uniunea
Europeană a creat structuri de cooperare transfrontalieră, cum ar fi Euroregiunile sau

506 Communication by the Secretary General of the Congress at the 1302bis meeting of the Ministers‟
Deputies , Strasbourg, 13 decembrie 2017, p. 6 (https://www.coe.int/en/web/congress/home)

184 Grupările Europene de Cooperare Tr ansfrontalieră (GECT), care trebuie să fie vectorii
implementării politicilor de cooperare transfrontalieră, administrația publică locală și cea
județeană rămâne actorul cel mai important în dezvoltarea locală folosind pârghiile
cooperării transfrontalier e. De asemenea, consideram că am arătat cu argumente
suficiente ca, pe de o parte, administrația publică locală și județeană din zonele de frontiera
are în cooperarea transfrontalieră și instrumentele financiare507, care o acompaniază,
pârghii prin care să s e adapteze tendințelor de recentralizare și să poartă dezvolta o
guvernare activa și aplicată la particularitățile locale, potențând, astfel mecanismele
descentralizării, reduse mult în contextul crizei economico -financiare și în anii ce i -au
urmat. Pe de altă parte, din chestionarul aplicat se constată că exista un grad înalt de
așteptare pentru ca administrația publică să fie vizionara, flexibilă și orientată către nevoile
locală, capabilă să folosească toate resursele posibile pentru dezvoltare. Întrun ind aceste
două deziderate (obiective ale cercetării noastre) administrația publică locală și județeană
devine implicit și un vector al continuării europenizării post -aderare în direcția
descentralizării, însă de această dată cu o mai clară evoluție de j os în sus ( botom -up).
Desigur că evaluarea noastră a arăt ca administrația publică locală din spațiul de
frontieră, cel puțin în ciclul financiar 2007 -2013, a arătat că are potențial în a prelua
atribuții din ceea ce politicile publice europene și -au propu s pentru a fi cel mai important
vector al descentralizării, însă așa cum rezultă și din răspunsurile celor chestionați se
observa că există multiple aspecte care ar putea fi ajustate și potențate pentru o calitate
sporită a actului de guvernare.
În primul rând, nu toate proiectele implementate au fost reușite deoarece le -a lipsit
în multe situații coerența între ele sau cu proiectele de pe alte programe operaționale,
încât eficientă și impactul acestora să fie cât mai apropiate de optim.
În al doilea rân d, faptul că respondenții acorda actorilor non -guvernamentali –
parteneriatele și asocierile de cooperare transfrontalieră, mediul de afaceri, – un rol
important în implementarea de proiecte transfrontaliere ne arată ca în procesul de gestiune
generală în c ooperarea transfrontalieră trebuie dezvoltată o nouă cultura managerială,
acționat mult în direcția guvernantei în rețea și al comunicării pe orizontală, atrăgând și alți
actori care, deși în răspunsurile celor chestionați, nu apar prea des, dar în fapt su nt foarte
activi, mă refer la mediul universitar și învățământul preuniversitar.

507 Instrumentele financiare la care am facut referinta sunt: Phare CBC (2004 -2006), Programul de
Cooperare Transfrontaliera Ungaria –Romania –HURO (2007 -2013); Program ul Interreg V -a Romania –
Ungaria – ROHU (2014 -2020)

185 În al treilea rând, rezultatele obținute în cooperarea transfrontalieră, unde
administrația publică locală a fost activa, sunt încurajatoare pentru încurajarea acestor
autori tăți să fie active în a aplica directivele și oportunitățile politicii europene regionale și
de coeziune în general, și al spațiului frontalier, în particular.
În al patrulea rând, din analiza noastră se constată că majoritatea respondenților
considera c ă există mutații calitative importante în ceea ce privește evoluția administrației
publice locale și județene în urma aderării la UE în general și al implicării în cooperarea
transfrontalieră. Tocmai acest atuu obținut trebuie dezvoltat prin cultivarea înc rederii
reciproce intre gruvernanți și guvernanți ca împreună pot să atingă nivelele de dezvoltare
pe care și le doresc. Îmbucurător este faptul că în perioada dintre cele două cicluri
financiare (2007 -2013 și 2014 -2020) cetățenii județului Bihor și în par ticular cei din
Oradea au înțeles că, dezvoltarea trebuie să continue prin forțe proprii până la sosirea
banilor europeni, acceptând cu mult simt civic și încredere în guvernanți, creșteri de
impozite și taxe intre 20 -25% anual.
În fine, evaluarea noastră a nu este doar un scop în sine, ci așa cum o reprezintă
esența evaluării ea se dorește să fie valorizata în decizii politice pentru finalizarea
Programului Interreg V -a România –Ungaria (2014 -2020) și implementarea Programului
Interreg VI -a Ungaria -Român ia (2021 -2026). Facem câteva recomandări:
1. Creșterea capacității de proiectare și implementare a politicilor publice la nivelul
administrațiilor publice județene și locale și al instituțiilor descentralizate deopotrivă prin
elaborarea unui cod de procedu ri și norme care să susțină în mod clar competentele
autorităților publice locale, în materie de cooperare transfrontalieră.
2. Creșterea calității resursei umane care lucrează în administrația publică locală în
direcția cunoașterii funcțiilor pe care le au alte instituții din subordine sau de pe același
palier ierarhic care sunt potențial beneficiari de proiecte de cooperare transfrontalieră
pentru a fi integrate în strategiile actuale ale județului Bihor și ale localităților și pentru a
pregătii viitoar ele strategii pentru 2021 -2026
3. Creșterea capacității resursei umane din administrația publică locală și județeană
dezvoltarea culturii colaborării pentru implementarea proiectelor de cooperare
transfrontalieră.
4. Creșterea calității resursei umane care lucrează în administrația publică locală din
județele de frontiera în direcția cunoașterii și proiectării de politici de dezvoltare în care să
fie interconectate oportunitățile oferite de diferite programe operaționale cu componenta
transfrontalieră,

186 5. Dezvoltarea la administrația publică locală și județeană a culturii necesități
evaluării din mers a implementării proiectelor și a programelor de cooperare
transfrontaliere, implicând instituții care pot să asigure aceasta expertiză, în special
universităț ile.
6. Investirea Institutului de Studii Euroregionale (ISER) al Universității din Oradea
de către administrația publică județean și cele locale cu atribuțiile de a fi un centru de
evaluare, pe de o parte, a modului cum sunt pregătite strategiile locale și județene pentru
dezvoltare și a modului cum sunt implementate proiectele din programele de dezvoltare
județeană și locală , iar pe de altă parte, având în vedere statutul său principal de cercetare
în cooperarea transfrontalieră, ISER să fie vectorul de expertiză pentru administrația
publică județeană și cea locală în ceea ce privește cooperarea transfrontalieră și a modului
în care aceasta interferează cu administrațiile publice din județul vecin din Ungaria.
7. Sprijinirea Universității din Oradea în crearea unei baze de date referitoare la
aspectele cooperării transfrontaliere: actori potențiali, parteneri maghiari potențiali,
posibilități de finanțare, proiecte implementate, rezultate obținute, disfuncționalități
apărute, etc.
8. Introducerea pe age nda ședințelor colegiilor prefecturale, odată pe an, a analizei
stadiul implementării programelor de cooperare transfrontalieră, pe baza evaluărilor făcute
de către ISER și a informării din partea administrațiilor publice implicate.
9. Folosirea experient ei pe care BRECO a acumulat -o în gestiunea programelor de
cooperare transfrontalieră cu Ungaria pentru a fi cunoscută funcționarilor din administrația
publică pentru a elimina disfuncționalități apărute în managementul acestui program pe
raza județului Bih or.

187

8. Bibliografie

A. Surse primare:
Accord entre le Gouvernement de la République française et le Gouvernement de la
République italienne concernant la coopération transfrontalière entre collectivités
territoriales, 1994.
Accord entre la République franç aise et le gouvernement de la République fédérale
d‟Allemagne sur la coopération transfrontalière entre les collectivités territoriales et
organismes publics locaux, 23 ianuarie 1996
Accord entre la République française et le gouvernement Royaume Belge sur la
coopération transfrontalière entre les collectivités territoriales et organismes publics
locaux, 1997.
Comitetul Regiunilor, Carta albă a Comitetului Regiunilor cu privire la guvernanța pe mai
multe niveluri , Bruxelles, 2009,
Communication by the Secr etary General of the Congress at the 1302bis meeting of the
Ministers’ Deputies , Strasbourg, 13 decembrie 2017, ( https://www.coe.int/en/web/
congress/home)
Congress of Locaux and Regional Power of European Council , Tendances of
Regionalisation in the Europ ean Contrie (2007 -2015), , Strasbourg, 2016
Conseil de l‟ Europe, Guide pratique de la cooperation transfrontalière, Comité d‟expert
sur la cooperation transfrontalière, Strasbourg, 2006, 35 p.
The Council of European Municipalities and Regions (CEMR), Descentralisation at
crossroade. Terirtorial reforms in Europe in times of crisis, october 2013, accesat la
18 Noveber2014, http://www.ccre.org/img/uploads/piecesjointe/ filename/CCRE_
broch_EN_complete_low.pdf
European Outline Convention on Transfrontalier Cooperation between Territorial
Authorities, Madrid, 21 Mai 1980
European Commission (1998) 1998 Regular Report from the Commission on Czech
Republik’s Progress Towards Accession , Brussels,
European Commission (1998)1998 Regular Report from the Commission on Hungary’s
Progress Towards Accession , Brussels,

188 European Commission (2004) 2004 Regular Report from the Commission on Bulgaria’s
Progress Towards Accession , Brussels,
European Commission (2000) 1999 Regular Report from the Commission on Poland’s
Prog ress Towards Accession, Brussels, 8 November 2000.
European Commission (2003) 2003 Regular Report from the Commission on Romania’s
Progress Towards Accession” , Brussels ,
European Commission (2005) 2005 Regular Report from the Commission on Romania‟s
Progr ess Towards Accession, Brussels,
Final Evaluation Report of the Hungary -Romania Cross -Border Cooperation Programe
2007 -2013 . KMPG Advisory Ltd, 30april 2013, p. 138, disponibil pe www.huro –
cbc.eu/ro/descarcare (accesat la 12 octombrie 2016)
Legea 315 din 23.06.2004 privind dezvoltarea regională în România.
Legea cadru nr. 195/22 mai 2006
Legea 199/1997
Ordonanța de Urgență a Guvernului (OUG) nr.120/1998 despre aplicarea în țara noastră a
European Outline Convention on Transfrontalier Cooperation between Te rritorial
Authorities;
Oug 127/2007, publicată în MO nr. 769 din 13/11/2007
Oug 9/2015
Xxx, Raport de Evaluare a rezultatelor pe anul 2016 , Institu tia Prefectului Judeteului
Bihor, disponibil pe www.prefecturabihor.ro/pdf/raportactivitateIPBH2016.pdf
Raport privind starea sociala si economica a judetului Bihor in anul 2015 , Institutul
National de Statistica, Directia judeteana de Statistica Bihor
Raport privind starea sociala si economica a judetului Bihor in anul 2016 , Institutul
National de Statistica, Directia judeteana de Statistica Bihor
Regulation (EC) No 1082/2006 of the European Parliament and the Council of 5 July 2006
on a European Grouping Territorial Cooperation (EGTC) accesat 12.02. 2016.
Report Congress of Local and Regional Authorities, Local and regional democracy in
Hungary , Strasbourg 31 october 2013, p. 1, accesat la 21 Novenber 2014
https://wcd.coe.int/ViewDoc.jsp?Ref=CG(25)7PROV&La nguage=lanEnglish&Ver=
original&Site=COE&BackColorInternet=C3C3C3&BackColorIntranet=CACC9A&
BackColorLogged=EFEA9C
xxx, European Online Convention on Transfrontier Cooperation between Territorial
Communities and Authorities, ETS Nr. 106, Madrid 21 May 1981.

189 B. Surse secundare:
1. Cărți (ex)
Amaral, Carlos Pacheco, The Regional Autonomy and International Relations, Paris:
L´Harmattan, 2011
Ambruss, Attila L., Calitatea factorilor de mediu din Euroregiunea Bihor -Hajdu Bihor și
influența lor asupra stării de săn ătate a populației, Editura Univesității din Oradea,
2008
Anderson, James, Liam O‟Dowd, Thomas Wilson, New Borders for a Changing Europe,
Frank Cass Publishers, 2003
Bache, Ian, Matthew Flinders, Multi -level Governance, Oxford University Press, 2004
Bakk, Miklos; Benedek, Josef (eds), Politicile regionale în România, Iași, Polirom, pp.
110-125.
Barlett William, Malekovic Sanja & Monastiriotis Vassilis, Decentralistation and Local
dDevelopment in South East Europe, Houdmills, Palgarve & Macmillan, 2013
Bărb ulescu, Iordan Gh, Noua Europă. Identitate și Model European , Iași, Polirom, 2015 p.
421.
Berggruen, N.; Gardels, N., Inteligent Governance for the 21`st Century. A middle Way
bertween West and East, Polity Press, 2013, pp. 170-173.
Bertrana, Xavier; Heine t, Hubert (eds.)., The Second Tier of Local Government in Europe.
Provinces, counties, départements and Landkreisein comparison . Abingdon &
NewYork: Routledge, 2011, p. 217.
Berzoianu, Dumitru și Oprican, Marian, Administrația Publică în România , București , Ed.
CH Beck, 2008, pp. 248 -250
Borma, Afrodita, Turismul și dezvoltarea în context euroregional. Studiu de caz :
Euroregiunea Bihor Hajdu Bihar, 2013.
Brihan, Alina Carmen, România în Uniunea Europeană. Mecanisme și niveluri de
influențare a procesului d ecisional European, București, Ed. Tritonic, 2017, p. 330.
Bucur, Cătălin Adrian, Serviciile publice și dezvoltarea locală. Studiu de caz: serviciile de
ordine și siguranță publică în Euroregiunea Bihor -Hajdu Bihar, Teza de doctorat în
economie susținută l a Universitatea din Oradea în 2012.
Bucur, Cătălin Adrian, Serviciile publice și dezvoltarea locală. Studiu de caz : serviciile de
ordine și siguranța publică în Euroregiunea Bihor Hajdu Bihar, 2012

190 Chen, Huey –Tsyh, Peter H. Rossi, Using to Improve Progra m and Policy Evaluations,
Greenwood Press, New York, Westport, Connecticut, London, 1992
Chen, Huey – Tsyh , Theory – Driven Evaluations, Sage Publications, 1990
Chiffa, Monica, Neoinstituționalism și schimbare instituțională. Studiu de caz:
apariția nivelu lui regional în România, Teză de doctorat sustinuta la Școala
Națională de Științe Politice Bucuresti, 2011
Chelcea, Septimiu, Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative și calitative,
ediția a treia, Editura Economică, București, 2007
Cârmaci u, Diana; Csûrös, Gabriela; Domocoș, Carmen; Miheș, Cristian; Horga, Ioan;
Pătrăuș, Mihaela și alții, Stadiul actual al reglementărilor naționale și comunitare în
domeniul cooperării transfrontaliere, Editura Primus Oradea, 2009
Aurel Chiriac, Camera de C omerț și Industrie a Județului Bihor. Repere Istorice, Oradea,
2003
Craciun, Claudiu, Paul E. Collins, Managementul Politicilor Publice. Transformări și
perspective, Iași, Polirom, 2008
Marius Cristea, Codruța Mare, Ciprian Moldovan, Andreea China, Thomas Farole, Adina
Vințan, Jane Park, Keith Patrick Garrett și Marcel Ionescu -Heroiu, ORASE –
MAGNET -Migrație și navetism în România , Bucuresti, Banca Internațională pentru
Reconstrucție și Dezvoltare / Banca Mondială, 2017
Klara Czimre, Cross –border cooperation, Theory and practice, Debrecen, 2006, 146 p.
Dostál, P., Illner, M., Kára, J. and Barlow, M. (eds.), Changing territorial administration
in Czechoslovakia: International viewpoints, Amsterdam: University of Amsterdam,
Charles University, and the Czechoslov ak Academy of Sciences, 1992.
Gherman, Alin, Cooperarea polițienească transfrontalieră în domeniul transporturilor
rutiere. Studiu de caz România , Ed. Universitatii din Oradea, 2017
Gora, Magdalena; Zielinska, Katarzyna, Democracy, State and Society. Europ ean
Integration in Central and Eastren Europe, Jagellonian University Press, 2011.
Heidbreder, Eva G., The Impact of Expansion on European Union Institutions. The Eastern
Touch on Brussels, London, New York, Palgrave, Mc Millan, 2011, p. 103 -104.
Horga, Io an, Istvan Suli -Zakar, Regional Development in the Romanian -Hungarian Cross –
Border Space –From National to European Perspective , Debrecen, 2006
Horga, Ioan; Bărbulescu, Iordan Gh., Ivan, Adrian Liviu; Palinchak, Mykolia; Suli -Zakar,
Istvan, Regional and Coh esion Policy. Insights into of the Partership Principle in the
New Policy Design, Debrecen University Press & Oradea University Press, 2011.

191 Horga Ioan, Țoca Constantin -Vasile, Chirodea Florentina, Evaluarea cooperării
transfrontaliere la frontierele Român iei, Oradea, Primus, 2013
Horga, Ioan; Țoca, Constantin -Vasile, Evaluarea cooperării teritoriale europene , Oradea:
Editura Universității din Oradea, 2013.
Ilieș, Alexandru, România. Euroregiuni, Editura Universității din Oradea, 2004,
Ion, Oana -Andreea, Guvernanța Uniunii Europene. Abordări actuale, Iași, Ed. Polirom,
2013, pp. 78.
Keating, Michael; Hughes, James, The Regional Challenge in Central and Eastern Europe.
Territorial Restructuring and European Integration . PIE -Peter Lang, 2003,
Kjaer, Anne Mat te, Guvernanța, Cluj-Napoca, CA Publishing, 2010.
Koktsidis, Pavlos I.; Katsikides, Savvas A. (editors), Societies in Transition: the Social
Implications of Economic, Political and Security Transformations , Springer Pbl, 2015.
Latoszek, Ewa, Magdalena Pro czek, Agnieszka Klos, Marta Pachocka and Ewa Osuch –
Rak, Facing the Challenges in European Union. Re -thinking of EU Education and
Research for Smart and Inclusive Growth (EuInteg), Polish European Community
Studies Association –Elipsa, Warsaw, 2015
Lipanescu , Irina Letitia, Europenizarea Administratiei Publice in Romania, (Teza de
doctorat in St.Politice sustinuta la SNSPA Bucuresti, 2016)
Loughlin, John; Hendrix, Frank; Lidstrom, Anders, The Oxford Handbook of Local and
Regional Democracy in Europe . New York : Oxford University Press, 2011.
Loughlin, John, Subnational Democracy in the European Union. Challanges and
Opportuniies, Oxford University Press, 2004.
March, James J. și Olsen, Johan P., Redescovering Institutions: The Organisational Basis
of Politics, New York, Free Press, 1989,
Marcou, Gerard , Regionalization for Development and Accession to the European Union:
A Comparative Perspective, LGI Fellowship Series: 2002
Melenciuc, Ioana Roxana, The Emergence of a European Evaluation Culture, Bucuresti.
Editura Tritonic, 2015
Miroiu, Adrian, Fuga de competitivitate.O perspectivă instiutuțională asupra societății
românești , Iași, Polirom, 2016,
Molle, Willem, Cohesion and growth; Theory and practice of European Policy making ,
London, Routledge, 2015.
Moravcs ik, Andrew , The Choose for Europe. Social Purpose & State Power from Messina
to Maastricht, Routledge, London & New York, 1999

192 Mulgan, Geoff, Arta Strategiei Publice.Moblizarea Puterii si Cunoasterii in slujba binelui
public , Cluj -Napoca. CA Publishing, 20 10
Nemery, Jean Claude, Quelle organisation pour les Grandes Regions en France et en
Europe?, Paris, L‟Harmattan, 2015.
Ostrom, Elinor, Guvernanța bunurilor comune, Iași, Polirom, 2007.
Palermo, Francesco & Parolari, Sara Regional Dynamics in Central and Eastern Europe
New Approaches to Decentralization, Brill Online, 2013
Parvu, Lucian Florin, România și Cooperarea Teritorială Europeană: Programul de
Cooperare Transfrontalieră România –Bulgaria, 2007 –2013, Teză de doctorat
susținută la Universitatea „Babes -Bolyai” Cluj -Napoca, 2013, p. 41.
Popoviciu Adrian Claudiu, Cigan Dana, The Frontier workers – New Perspectives on the
Labour Market in the Border Regions, Oradea, Editura Universitatii, 2012.
Popoviciu, Gabriela, Starea mediului în Euroregiunea Bihor -Hajd u Bihar în condițiile
aderării la Uniunea Europeană , 2007;
Profiroiu, Alina, Bazele administrației publice, București, Ed. Economică, pp. 82 -100.
Puscaș, Vasile, România spre Uniunea Europeană. Negocierile de aderare (2000 -2004 ),
Iași, Institutul European, 2007.
Ricq, Charles, Manual de cooperare transfrontalier pentru uzul colectivităților locale și
regionale în Europa, Strasbourg, 1996 (ed. Română, București, 2000),
Rotariu, Traian, Petre Ilut, Ancheta sociologica si sondajul de opinie. Teorie si practic a,
Iasi, Ed. Polirom, 1997
Suli Zakar, Istvan Neighbours and the Parterns: on the two Sides of the Borders, Debrecen
University Press, 2006
Tănăsescu, Dorina; Dumitru, Felicia; Petrescu, Marius; Cucui, Ion; Politici publice in
spațiul euroatlantic, Cluj-Napoca, CA Publishing, 2011, p. 376.
Tatur, Melanie, The Making of Regions in Post -socialist Europe: The Impact of Culture,
Economic Structure and Institutions Case Studies from Poland, Hungary, Romania
and Ukraine , Vol. 1, Wiesbaden: Vs. Verlag, 2004.
Țoca, Constantin Vasile, Romanian –Hungarian cross -border cooperation at various
territorial levels, with a particular study of the Debrecen –Oradea Eurometropolis (
European Grouping of Territorial Cooperation –EGTC] , Editura Universității din
Oradea, 2013, 174p.
Țoca, Constantin Vasile, Ioan Horga, Luminita Șoproni, The Evaluation of Cross -Border
Cooperation in Europe, Debrecen, Debrecen University Press, 2017

193 Vadean, Mihai Romulus, Relațiile româno -ungare în contextul integrării în structurile
europene și euro -atlantice (1989 -2010) , Iași, Ed. Lumen, 2011, 213p.
Văduva, Sebastian, Antreprenoriat în Managementul Public. Globalizarea, europenizarea și
importanța societății civile a afacerilor, Editura Economică, București, 2015,
Vedung, Evert Public Policy and Pro gram Evaluation, Transaction Publishers, New
Jersey, 2009
Vlăsceanu, Lazăr, Politică și dezvoltare. România încotro?, Editura Trei, București, 2001,
p. 244
Wassenberg, Birtte, Vers une eurorégion ? La coopération transfrontalière franco –
germano -suisse dans l’espace du Rhin supérieur de 1975 à 2000, Peter Lang,
Bruxelles, 2007.
Wendt, Alexander , Social theory of international politics . Cambridge: University Press,
1999

2. Articole (ex)
Acemoglu, Daron și Robinson, James A., Why Nation Fail, The Origins of Power,
Prosperity and Poverty . 1st ed, Crown Poublishers, New York, 2012, apud A.
Miroiu, op. cit., p. 195
Ambrus, Attila, „Some aspects on the sanitary service and institutions in the Bihor –Hajdu
Bihar Euroregion”, în I. Suli Zakar, Neigbours and Partener s…., pp. 115 -120.
Allies, Paul, „ Une histoire de la politique régionale européenne”, Debater a Europe, N.12
janeiro/junho 2015, pp.7 -23.
Amin, Ash, „An Institutionalist Perspective on Regional Economic Development”,
International Journal of Urban and Regio nal Research 1999, nr. 23, pp. 365 -378.
Dan Apătean, “The Cross -Border Cooperation in European Union: a Case Study of Its
Opportunities and Obstacles in the Hungary -România Region”, in C.V. Toca, I.
Horga. L. Soproni, The Evaluation of Cross -Border Coopera tion in Europe,
Debrecen, Debrecen University Press, 2017, pp. 239 -245
Aumonier, Thierry, „La region est -elle l‟avenir de l‟organisation territoriale de l‟Etat en
Europe”, in Jean Claude Nemery , Quelle organisation pour les Grandes Regions en
France et en Europe?, Paris, L‟Harmattan, 2015 p. 391 -394).

194 Bache, Ian; Flinders, Mathew, “Multi -level Gouvernance and European Union Regional
Policy”, in Ian Bache, Matthew Flinders, Multi -level Governance, Oxford University
Press, 2004, pp. 165 -178;
Robert P. Baidic , „O evaluare statistica a Programului de cooperare transfrontalieră
Ungaria -România 2007 -2013”, în Ioan Horga, Constantin -Vasile Țoca, Florentina
Chirodea, Evaluarea cooperării transfrontaliere la frontierele României , Oradea,
Primus, 2013, pp 131 -144.
Baldersheim, Harald, European Regionalism -Reconstructing or deconstructing the Nation –
State? Evidence from Norden , paper presented at Arena, University of Oslo, 2000
Baranyi, Bela, “Euroregional organisations and formations on the Eastern borders of
Hungary ”, în European spațial research policy , vol. 10, no.1, 2003, p. 85 -94.
Bertrana, Xavier; Heinat, Hubert, “The Second Tier of Local Government in the Context of
European Multi -Level Government Systems” , în Revista catalană de dret públic , 46,
2013, p. 77.
Băduescu, Daniel; Simuț, Ramona, « The Impact of Cross -Border Cooperation on Human
Resourses Employement in Local Public Administration. The case study Hungarian –
Romanian Border Area» în Sebastian Văduva, Ioan S. Fotea, Andrew R. Thomas,
Solutions for Buss ines, Culture and Religion in Eastren Europe and Beyond ,
Springer, 2018, pp. 39 -52.
Bădulescu, Daniel; Bădulescu, Alina; Simuț, Ramona; Bac, Dorin, « Consideration on
effects of Cross -Border Cooperation on Fostering Local Public Administration.
Study Case: Hungarian -Romanian Border Area», în LexLocali s, vol. 15 (3), 2017,
pp. 583 -604.
Bondar, Florin, “Două componente ale schimbării instituționale în procesul formulării
politicilor publice. Cazul adminstrației publice românești “‟, în Claudiu Crăcium,
Paul E . Collins, Managementul Politicilor Publice. Transformări și perspective, Iași,
Polirom, 2008, p. 228.
Bondar, F., “Reforma formulării politicilor publice între schimbarea premiselor și
schimbarea presupozițiilor”, în F. Bondar, Politici Publice și Adminis trație Publică,
Polirom, Iași, 2007, p. 105.
Boullineau, Emanuel; Suciu, Mircea (2008),” Décentralisation et régionalisation en
Bulgarie et en Roumanie. Les ambiguïtés de l‟européanisation”, in L’éspace
geographique, 2008, vol. 37, p. 357.

195 Bovaird, Tony; Lo effler, Elke, «Coproducing public services with service users,
communities, and third sector », in James L Perry, Robert K, Christiansen, Handbuck
of Public Administration , ed. III -a, Wiley, 2015, pp. 235 -250.
Brusis, Martin, „ European Union incentives and regional interest representation in Central
and East European countries”, în Acta Politica , 2010, 45, 70-89.
Brussis, Martin, “‟Regionalisation in the Czech and Slovak Republics: Comparing the
Influence of European Union”, in Michael Keating and James Hu ghes (eds.): The
Regional Challenge in Central and Eastern Europe, Territorial Restructuring and
European Integratio n. Paris, Presses interuniversitaires européennes/Peter Lang
2003, pp. 89 -105.
Florentina, Chirodea, “Evaluarea programelor de cooperare tr ansfrontalieră. Instrumente,
metodologii și particularități”, în I. Horga, C.V. Țoca, F. Chirodea, op. cit., pp. 35 -47.
Cismas, Laura Mariana; Sabău, Cristian, “Cross -Border Cooperation in Europe: The Case
of Bihor -Hajdu Bihar Euroregion”, în International Bussines Reaserch, vol. 5,
(3)/2012, pp. 91 -99.
Courcelle, Thibaud; Taule, François, „ Does the EU Regional Policy reinforce the European
citizenship?”, in Debater a Europe, N.12 janeiro/junho 2015, p. 169.
Czimre, Klara, “Reflections on Eurolimes: Then Y ears and Twenty Issues”, Eurolimes,
vol. 20, 2015, pp. 195 -211.
Dogot, Cristina Maria, ”Euro -regions and permeability of borders, a Romanian
perspective”, în Ioan Horga, Istvan Suli -Zakar, Regional Development in the
Romanian -Hungarian Cross -Border Space –From National to European Perspective ,
Debrecen, 2006, pp. 76 -89.
Ekiert, Grzegorz, “Dilemmas of Europenisation: Eastern and Central Europe after the EU
Enlargement”, in Magdalena Gora, Katarzyna Zielinska, Democracy, State and
Society. European Integration in Central and Eastren Europe, Jagellonian University
Press, 2011, p. 40.
Feier, Flavius; Bădulescu, Daniel, “The HU -RO cross -border cooperation programme
2007 -2013: insights related to the effectiveness of using the European funds”, in
Journal of Bussine s and Economics Oradea , 2016, 1 (1), p. 49 (pp. 47 -57);
Ferry, M. (2003), “The EU and recent regional reform in Poland”, in Europe -Asia Studies ,
2003, V ol. 55, No. 7, pp. 1097 -1116.
Finney, John W.; Moos, Rudolph H., “Four Types of Theory That can guide Traitement
Evaluation” , in Huey –Tsyh Chen and Peter H. Rossi, Using to Improve Program

196 and Policy Evaluations, Greenwood Press, New York, Westport, Connecticut,
London, 1992, pp. 15 -28
Gherman, Alin Ciprian, “Cross -Border Police Cooperation in the Field of Road Traffic
between Romania and Hungary: Case Study: Bihor Hajdu Bihar Counties”‟, in
Eurolimes, 20 Eurolimes: Theoretical Approch and Borders Assessement (ed. Ioan
Horga, Istvan Suli -Zakar), Oradea: Oradea University Press, Autumn 2015, pp. 39 -5.
Gora , Magdalena; Zielinska, Katazyna, “Europenisation in the EU New Membres States.
Aspects and Research Agenda”, în Magdalena Gora, Katarzyna Zielinska,
Democracy, State and Society. European Integration in Central and Eastren Europe,
Jagellonian University P ress, 2011, p. 18.
Gorzelak, Gregoz, “Myths on local self -government in post -socialist countries”, in Dostál,
P., Illner, M., Kára, J. and Barlow, M. (eds.), Changing territorial administration in
Czechoslovakia: International viewpoints, Amsterdam: Unive rsity of Amsterdam,
Charles University, and the Czechoslovak Academy of Sciences, 1992.
Hardi, Tamas, « Euroregions in Hungary »‟, în GeoPolica. Revista de Geografie Politică,
Geopolitică și Geostrategie, Anul IV, nr. 20 (4 /2006), pp. 71 -84.
Hatry, Harry P., « Tracking the Quality of Services », in James L Perry, Robert K,
Christiansen, Handbuck of Public Administration , ed. III -a, Wiley, 2015, pp. 308 –
333
Hinfray, Noemie, « Potentialites et obstacles de la politique euroregionale au sein des
nouvelles Etats membres. Reflexions a partir du du cas de l‟Euroregion Bihor
(Roumaine) -Hajdu Bihar (Hongrie)», in Horga Ioan, Țoca Constantin -Vasile,
Chirodea Florentina, Evaluarea cooperării transfrontaliere la frontierele României ,
Oradea, Primus, 2013, p. 49 -66
Hertzog, Robert, “Des regions sans indentite. Une decentralization sans reperes”, in Jean
Claude Nemery, Quelle organisation pour les Grandes Regions en France et en
Europe?, Paris, L‟Harmattan, 2015, p. 67, 47 -72.
Horga, Ioan; Șoproni, Luminița, “The Roma nian–Hungarian Border, link or delimitation
for the post -adhesion process of Romania and Hungary ? », in Eurolimes, nr.
8/Autumn 2009, pp. 43 -57.
Horga, Ioan, “The State remained the most important partner of the European Union in the
field of regional poli cy in Central and Eastern Europe, în volumul Facing the
Challenges in European Union. Re -thinking of EU Education and Research for
Smart and Inclusive Growth (EuInteg), (Ewa Latoszek, Magdalena Proczek,

197 Agnieszka Klos, Marta Pachocka and Ewa Osuch -Rak), Po lish European Community
Studies Association –Elipsa, Warsaw, 2015, p. 257 -282.
Horga, Ioan, „Romanian from Nation -State to Multilateral Governance” în ed. Carlos
Pacheco Amaral, The Regional Autonomy and International Relations, Paris:
L´Harmattan, 2011, pp . 281 -303.
Horga, Ioan, “Evaluarea on-going a Programului de Cooperare transfrontalieră Ungaria –
România 2007 -2013”, în Horga Ioan, Țoca Constantin -Vasile, Chirodea Florentina,
Evaluarea cooperării transfrontaliere la frontierele României , Oradea, Primus,
2013., pp 23 -36.
Horga, Ioan; Ghimiș, Anamaria, “The role of the borders in the Romanian regionalization”,
in Transylvanian Review , vol. XXIII, Supplement No.2, 2014, 202 -21.
Horga, Ioan, “Valorificarea corectării științifice din mediul academic pentru eval uarea on-
going. Evaluarea programelor de cooperare teritorială/transfrontalieră”, în Ioan
Horga, Constantin Vasile Țoca, Florentina Chirodea, Evaluarea cooperării
transfrontaliere la frontierele României, Oradea, Ed. Primus, 2013, pp. 21 -34.
Horga, Ioan, S uli-Zakar, Istvan,“Still Eurolimes? ”, in Eurolimes , vol. 20, 2015, pp. 5 -25
Horga, I., « De la décentralisation à la recentralisation en Europe Centrale et Oriental:
Etude des cas – Roumanie », in Pol Sud, nr. 46, vol. 1/2017, p. 63 -79
Horga, I, Pop Cl. „ The Role of Public Adminsitration in the CBC in the context before and
after Economic Crisis”, in Țoca, Constantin Vasile, Ioan Horga, Luminita Șoproni,
The Evaluation of Cross -Border Cooperation in Europe, Debrecen, Debrecen
University Press, 2017, pp. 3 1-46.
Hughes, James; Sasse, Gwendolyn; Gordon, Claire, “Conditionality and compliance in the
EU‟s eastward enlargement: regional policy and the reform of sub -national
governance”, Journal of Common Market Studies , 2004, 42 (3), pp. 523 -551.
Houtum, van Hen k, Robert Giellis, “Elastic Migration: the Case of the Dutch Short
Distance Transmigrants in Belgium and German Borderlands”, in Tijdschrift voor
Economische en Sociale Geografie, 97, 2, 2002, pp. 195 -202
Illner, M., „The Territorial Dimension of Public A dministration Reforms in East -Central
Europe,” in Polish Sociological Review , vol. 1, no. 117, 1997, pp. 23 -45.
Lamassoure, Alain, Lamy -Collectivités territoriales , nr. 5 (septembre 2005)
Levrat, Nicolas, « La coopération territoriale: adaptation de la coo pération transfrontalière
aux nouveaux territoires du projet européen », Revue des Affaires européennes,
2006/3, pp. 495 -509.

198 Jacoby, W., „Inspiration, Coalition, and Substitution: External Influences on Post –
comunist Transfrormations, World Politics, 2006, 58. pp. 639 -640.
Keating, Michel, „Regionalisation in Central and Eastern Europe: The Diffusion of a
Western Model?”, in Michael Keating and James Hughes (eds), The Regional
Challenge in Central and Eastern Europe. Territorial Restructuring and European
Integration (Brussels: P.I.E. -Peter Lang), 2003, pp. 51 –67.
Kerlin, James (2001), The Politics of Decentralization in Poland: Influences and
Outcomes, Paper presented at the Annual Meeting of the American Political Science
Association, San Francisco, 2001 , in particular pp. 14 -18.
Khademian, Anne M; Sharif, Fatima Sparger, «Developing effective relations with
legislatures», in James L Perry, Robert K, Christiansen, Handbuck of Public
Administration , ed. III -a, Wiley, 2015, pp. 157 -179.
Kruglasov, Anatoliy, „Central and Eastern Europe Regional Reforms: From Dismantling a
Soviet Model to Europeanizing a National One” in Francesco Palermo & Sara
Parolari, Regional Dynamics in Central and Eastern Europe New Approaches to
Decentralization, Brill Online: Leiden , 2013, pp. 8 -34.
Lamassoure, Alain, « Comment accompagner les relations transfrontalieres ? » in Lamy –
Collectivités territoriales , nr. 5/ septembrie 2005, p.4.
Malaret, Elisenda, „L‟evolution de la question regionale: Quel avenir pour l‟Etat des
autonomie s en Espagne?”, în Jean Claude Nemery, Quelle organisation pour les
Grandes Regions en France et en Europe?, Paris, L‟Harmattan, 2015, p. 372 -375,
363-377.
Malova, Darina; Branislav, Dolny, “The Eastern Enlargement of the European Union:
Chalanges to Democ racy”, in Magdalena Gora, Katarzyna Zielinska, Democracy,
State and Society. European Integration in Central and Eastren Europe, Jagellonian
University Press, 2011, pp. 63 -77.
Marcou, Gerard, “Regionalisation for Development and Accession to the European U nion:
a Comparative Perspective”, in Gerard Marcou, Regionalization for Development
and Accession to the European Union: A Comparative Perspective, LGI Fellowship
Series: 2002, 11 -25.
Marcou, G., “L‟adaptation des structures territoriales face à la politiq ue régionale
communautaire “, Revue d’études comparatives Est -Ouest , 2002, vol. 32, n 3: 131 -167.
Marcou, Gerard, “Existe -t-il un territoire des regions?” în AJDA , 2013, p. 15 -56.

199 Marek, D.; Baun, J. M., “The EU as a Regional Actor: The Case of the Czech R epublic”,
Journal of Common Market Studies, 2002, V ol. 40, No. 5, pp. 895 -919.
Marga, Andre, “Democracy as Form of Life”, in Eurolimes 8, Europe and Economic
Frontiers (ed. Luminita Soproni and all), Oradea, Oradea University Press, Autumn
2009, pp. 141 -154.
Matiuță, Cristina, “Decentralisation and regional policy in Eastern Europe: Considetation
on Romania and Bulgaria”, in Barlett William, Malekovic Sanja & Monastiriotis
Vassilis, Decentralistation and Local Development in South East Europe, Houdmills,
Palgarve & Macmillan, 2013, pp. 135 -150.
Melenciuc, , Ioana; Stavaru, Ana Maria, Întărirea capacității administrative. Dezvoltarea
sistemului national de evaluare a interventiilor publice in Romania: design
organizational. Cultura și capacitate de evaluare, București, Ed. Tritonic, 2015.
Merloni, Francesco; Amaral, Carlos Pacheco E., “Introduction”, in Tendances of
Regionalisation in the European Contries (2007 -2015), Congress of Locaux and
Regional Power of European Council, Strasbourg, 2016, p. 5 -27.
Mero, K atalin; Piroska, Dora, “Policy Diffusion, Policy Learning and Local Politics:
Macroprudential Policy in Hungary and Slovakia”, in Europa –Asia Studies, vol. 69,
nr. 2, May 2017, pp. 458 -482.
Mowlett, Michael; Mukherjee, Ishni; Ryaner, Jeremy, «Designing Eff ectiv Programs», in
James L Perry, Robert K, Christiansen, Handbuck of Public Administration , ed. III -a,
Wiley, 2015, pp. 180 -196.
Newcomer, Kathryn E., “Evaluating the Performance of Public Programs”, in James L
Perry, Robert K, Christiansen, Handbuck of Public Administration , ed. III -a, Wiley,
2015, pp. 333 -352.
Nicholson –Crotty, Sean, «Using grants to achive public responses », în James L Perry,
Robert K, Christiansen, Handbuck of Public Administration , ed. III -a, Wiley, 2015,
pp. 197 -214
North, D. C., Institutions, Institutional Changes and Economic Performance, Cambridge
University Press, 1990.
O‟Dowd, Liam, The Changing Significance of European Borders în James Anderson, Liam
O‟Dowd, Thomas Wilson, New Borders for a Changing Europe, Frank Cass
Publishe rs, 2003, p. 23.
Olson, M., Creșterea și declinul națiunilor, Prosperitate, stagflație și rigidități sociale ,
Iași, Polirom, 1999.

200 Olson, M., Power and Prosperity. Outgrowing Communist and Capitalist Dictatorships,
Basic Books, New York, 2000 .
Ostrom, Elin or, “Institutional Rational Choice: An Assessement of Institutional Analysis
and Development Fremwork”, in Paul. A. Sabatier, Theories of Policy Process,
Westview Press, Boudler, Colorado, 1999, pp.35 -71.
Palota, J. Abonyine, “A comparative analysis of soc io-eceonomic infrastructure indices in
the micro -regions of the Hungarian -Romanian border countries”, in Suli Zakar,
Istvan Neighbours and the Parterns: on the two Sides of the Borders, Debrecen
University Press, 2006, , pp. 353 -358
Penzes, Janos; Erno Moln ar, “Analysis of the economic pontential in Bihor and Hajdu
Bihar Counties”. In Eurolimes, vol. 4, pp. 25 -36.
Perkmann, Marcus, “Cross -border regions in Europe. Significance and drivers of cross –
border cooperation‟, in European Urban and Regional Studies , 10(2), p. 153-171.
Pissaloux, Jean -Luc, “Breves observations sur la delimitations des Grandes Regions”, în
Jean Claude Nemery, Quelle organisation pour les Grandes Regions en France et en
Europe?, Paris, L‟Harmattan, 2015 pp. 111 -129.
Pogatsa, Zoltan “The Recentralisation of the Economic Development în Hungary”, în
Palermo F. & Parolari, S. Regional Dynamics in Central and Eastern Europe New
Approaches to Decentralization, Brill Online, 2013, pp. 147 -174.
Polgar, Istvan; Moise, Alin Ionuț Cornel, “Cross -Border Cooperation Programme
Hungary -Romania 2007 -2013, Promotor of Educationa”, in Constantin Vasile Toca,
Ioan Horga, Luminita Soproni, The Evaluation of Cross -Border Cooperation in
Europe, Debrecen, Debrecen University Press, 2017, pp. 87 -91.
Pontier, Je an Marie, “La redistribution des competences entre le department et la region”,
Jean Claude Nemery, Quelle organisation pour les Grandes Regions en France et en
Europe?, Paris, L‟Harmattan, 2015, pp. 73 -98.
Popoviciu, Adrian C., “The Frontier workers and t he Cross -Border Cooperation”, in Țoca,
Constantin Vasile, Ioan Horga, Luminita Șoproni, The Evaluation of Cross -Border
Cooperation in Europe, Debrecen, Debrecen University Press, 2017 , pp. 298 -305.
Radics, Zsolt; Kulcsar, Balasz; Kosma, Gabor; “Communicati on between Settlements in
the Center Part of Hungarian –Romanian Border -Tourism and Renewable Energy”, în
Eurolimes, 12, Communication and European Frontiers (ed. Luminita Șoproni and
all), Oradea: Oradea University Press, Autumn 2011, pp. 121 -130.

201 Rangeon, Francois, “Les effets du decoupage regionale”, în Jean Claude Nemery, Quelle
organisation pour les Grandes Regions en France et en Europe?, Paris,
L‟Harmattan, 2015 , pp. 227 -238
Rossi, Peter H. și Wright, Sonia R., “Evaluation Research: An Assessment of T heory,
Practice and Politics”, Evaluation Quaterly , 1, nr. 1 (februarie 1977), p. 21
Serfezi, Gyula F., “Evaluarea ex-post a proiectului transfrontalier “Improvement of the
croos -border Wiffi internet communication and internet access at the level of Orade a
Metropolitan Area and Debrecen City”, în Ioan Horga, Constantin -Vasile Țoca,
Florentina Chirodea, Evaluarea cooperării transfrontaliere la frontierele României ,
Oradea, Primus, 2013 ., pp 257 -276
Sigrist, Kenneth A., “Puterea in tranziție: designul reform elor adminsitrației publice în statele
aflate în tranziție. Cazul României”, în Claudiu Craciun, Paul E. Collins, Managementul
Politicilor Publice. Transformări și perspective, Iași, Polirom, 2008, p. 72.
Silași, Grigore; Magagnotti, Paolo, ” Cooperation Between Regions of Different Countries
and Cross -Border Cooperation in Europe the Case -Study Euroregion Tirol -South
Tirol –Trentino”, în Ioan Horga, Iordan Gheorghe Bărbulescu, Adrian Ivan și
alții, Regional and Cohesion Policy, Insights into the role of the Partnership
Principle in the New Policy Design ,Editura Universității din Oradea, Oradea, 2011,
pp.165 -192
Smith, Adrien, „Regions, Spaces of Economic Practice and Diverse Ec onomies in the
„New Europe ”, European Urban and Regional Studies, 2004, 11(1), pp. 9 -25.
Stanus, C.; Pop, D. (2011), „Romania‟, în: Xavier Bertrana, Hubert Heinet, (eds.). The
Second Tier of Local Government in Europe. Provinces, counties, départements and
Landkreisein comparison . Abingdon & NewYork: Routledge, 2011, pp. 205 -223.
Suli-Zakar, Istvan, “The Role of Euroregions and Eurometropolis in the Etheralisation of
the Borders in the Eastern Periphery of the European Union ”, in Eurolimes, vol. 9
(Spring, 2009), p. 140
Suli-Zakar, Istvan; Tokes, Tibor; Linkey, Gyula, “The Operation and Development of
CBC –Institution along the Hungarian -Romanian Border in Light of Research Results
of Institut for Euroregional Studies (IERS), Debrecen –Oradea”, in Eurolimes, vol.
16, 2013, pp. 129 -162
Șoproni, Luminița; Chirodea, Florentina; Stoica, Alina, “The Role of Cross -Border
Cooperation in the Cross -Border Region Branding”, in Țoca, Constantin Vasile, Ioan

202 Horga, Luminita Șoproni, The Evaluation of Cross -Border Cooperati on in Europe,
Debrecen, Debrecen University Press, 2017 , pp. 47 -56
Șoproni, Luminița; Horga, Ioan, (2015), “Economic Transition in Romania: A Completed
Process”, in Savvas Katsikides, Pavlos I Koktsidis (eds), Societies in Transition.
Economic, Political and Security Transfrormations in Contemporary Europe,
Springer, 2015, p. 88. (pp 87 -109)
Tatur, Melanie, “Conceptualising the Analysis of “Making Regions” in Post Socialist
Europe”, in Tatur, Melanie, The Making of Regions in Post -socialist Europe: The
Impact of Culture, Economic Structure and Institutions Case Studies from Poland,
Hungary, Romania and Ukraine , Vol. 1, Wiesbaden:Vs Verlag, 2004, pp. 11 -23.
Tănăsescu, Simina, “Romania”, in Tendances of Regionalisation in the European Contrie
(2007 -2015), Congress of Locaux and Regional Power of European Council,
Strasbourg, 2016, p. 173 -180.
Thalassinos, Eleftherios; Dafnos, Giorgios (2015), “EMU and the Process of European
Integrations: Southern Europe‟s Economic Challenges and the Need for Revisiting
EMU‟s Institutional Fremwork”, în Savvas Katsikides, Pavlos I Koktsidis (eds)
Societies in Transition. Economic, Political and Security Fransfrormations in
Contemporary Europe, Springer, 2015, pp. 15 -38.
Timofte, Claudia Simona; Țoca, Constantin Vasile, “Collabo ration between Local Public
Administration with the Business Environment and Universities in the Bihor Hajdu –
Bihar Euroregion”, in Constantin Vasile Țoca, Ioan Horga, Luminita Șoproni, The
Evaluation of Cross -Border Cooperation in Europe, Debrecen, Debrece n University
Press, 2017, p.157 -168.
Timofte, Claudia Simona; Pop, Claudiu Adrian, “The Role of Bihor County Prefecture in
the Cross -Border Competition”, în Constantin Vasile Țoca, Ioan Horga, Luminita
Șoproni, The Evaluation of Cross -Border Cooperation in Europe, Debrecen,
Debrecen University Press, 2017, pp. 81 -85.
Mihaly Tömöri, « The Role of the DebOra Cross -Boredr Eurometropolis in the Ungarian –
Românian CBC Relations. A case Study of Shoping Turism in Debrecen and
Oradea » , în Eurolimes , 11, Leaders o f the Borders. Borders of the Leaders (Cristina
Maria Dogor and all), Oradea University Press, Spring 2011, (pp. 170 -178
Țoca, Constantin -Vasile; Popoviciu, Adrian -Claudiu, “ The European Grouping of
Territorial Cooperation (EGTC), Instrument of Cross -borde r Cooperation. Case
Study: Romania –Hungary”, în Eurolimes (The Geopolitics of the European

203 Frontiers ), vol. X, editat de Dorin I. Dolghi, Alexandru Ilieș, Savvas Katsikides &
István Süli -Zakar, 2010, pag. 92.
Țoca, Constantin Vasile, Romanian -Hungarian Cr oss-Border Cooperation at various
territorial levels with a particular study of the Debrecen -Oradea Eurometropolis
(European Grouping of Territorial Cooperation -EGCT), Editura Universității din
Oradea, Oradea, 2013, p. 45 -48.
Țoca, Constantin V., Horga, Io an, “Sociological Research. Thinking the future together:
the Debrecen -Oradea cross -border agglomeration”, în Istvan Suli Zakar, Neighbours
and the Parterns: on the two Sides of the Borders, Debrecen University Press, 2008,
pp. 309 -314.
Țoca, Constantin Va sile; Pocola, Bogdan Mihail, « Searching for Development of
Medium –sized Cities in the European Union : A Study Case on Oradea » , în
Eurolimes, 19 , Borders Cities in Europe (eds. Constantin V. Țoca and all), Oradea
University Press, Spring 2015, 93 -96 (p p. 85 -98)
Uniță, Ramona,”Joining the EU‟s Multi -Level System of Governance –is there an East
European Model of Regionalisation?” în Ioan Horga, Iordan Gh,. Bărbulescu, Adrian
Liuviu Ivan, Mykolia Palinchak, Suli -Zakar, Istvan, Regional and Cohesion Policy.
Insights into of the Partership Principle in the New Policy Design, Debrecen
University Press & Oradea University Press, 2011, pp. 65 -80.
Vergatti, Radu Ștefan, «Regiuni transfrontaliere: regiunea româno -maghiară Bihor –Hajdu
Bihar», în GeoPolica. Revista d e Geografie Politică, Geopolitică și Geostrategie,
Anul IV, nr. 20 (4 / 2006), pp. 85 -98;

3. Surse web
Broșură. Programul de cooperare transfrontalieră Ungaria -România, 2007 -2013 , disponibil
pe http://huro -cbc.eu/ro/descarcare/materiale_informative_brosur i_pliante_elemente_
de_identitate_vizuala_etc (consultat în 16 martie 2016).
Committee of the Regions, European Grouping of Territorial Cooperation (EGTC),
disponibil online la http://cor.europa.eu/en/activities/networks/Pages/egtc.aspx,
accesat la data de 18.06.2016
Euroregiunea Dunărea de jos, program disponibil pe http://old.mae.ro/index.php ?
unde=doc&id =33347&idlnk=1&cat=3 , consultat la data de 15.07.2012
www.uoradea.ro/relatii internaționale.

204 xxx Manual on removing obstacles to CBC , Institut of Internat ional Sociology Gorizia,
2013, p. 8 (https://wcd.coe.int/com.instranet.InstraServlet?command=com.instranet.
CmdBlobGet&InstranetImage=2384476&SecMode=1&DocId=2071774&Usage=2,
accesat 17 noiembrie 2017)
Portolés, Jordi Baltà, Cross -border cooperation and cu ltural communities in Europe,
Bruxelles, 2015, 8, disponibil online: http://www.ideasforeurope.eu/wp –
content/uploads/LOW_CMC -4695 -PAPER -3-Euroregions_290715.pdf, p. 17,
accesat la 20.02.2016
Programul de Cooperare Transfrontalieră derulat între 4 state par tenere: Belarus, Moldova,
Rusia și Ukraina, disponibil pe http://ec.europa.eu/agriculture/rur/leader2/rural –
en/euro/p8 -1-6.pdf, consultat la data de 11.06.2012
Răducanu, Alina, “ Europe of or With Regions: Regionalism in Romania”, Journal of
Public Administ ration, Finance and Law, Issue 3/2013, accessed on September 23,
2013, http://www.jopafl.com/uploads/issue3/EUROPE_OF_OR_WITH_REGIONS_
REGIONALISM_IN_ROMANIA.pdf, p.48.
Rezumat. Programul de cooperare transfrontalieră Ungaria -România, 2007 -2013 ,
disponibil pe http://www.fonduri -structurale.ro/detaliu.aspx?eID=43&t=cooperare ,
(consultat în 16 martie 2016).
Rumford, Chris, “European Cohesion? Globalization, autonomization and the dynamics of
EU integration”, Inovation , 2000, 13(2), pp. 183 -197, accesibil la
http://www.metu.edu.tr/~gedikli/globalEU.pdf

205

9. Anexe

Anexa 1

PROIECTE PHARE CBC IN JUDETUL BIHOR (2004 -2006)

Nr.
(A) Localitate
(B) Titlu Proiect (K) Cod proiect
(L) Aplicant
(M ) Perioada de
Implementare
(G) Prioritatea
(I) Finanțare (E)
1. ORADEA Master plan pentru
dezvoltarea unui sistem
multifuncțional integrat de
transport la nivelul Grupării
europene de cooperare
teritorială (GETC) Oradea –
Debrecen. 2006/018 – 44
601.01.01.01.
03 http://www.br
ecooradea(ro)
index.php/
programe 2008 – 2010 200.000
2. – Îmbunătățirea
infrastructurii de afaceri 2006/018 –
446.012.01.0
1.13 http://www.br
ecooradea(ro)
index.php/
programe 2008 -2010 163.000
3. BEIUȘ Angajar ea și calificarea la
locul de muncă – o șansă
pentru incluziunea socială a
romilor din Țara Beiușului 018- 147.
01.01 – 2006 – 2010 Promovarea
oportunităților
de ocupare
pentru
grupurile și
persoanele cu
risc ridicat de
excluziune
52.070
4. – Locuințe pe ntru romii din
Beiuș în sistem Duplex din
lemn încălzite cu sobe de
teracotă – – 2008 -2010 Promovarea
incluziunii
sociale 201. 047
5. – Sastipen – model de
dezvoltare comunitară
pentru romii din Țara
Beiușului – – 2008 -2010 Promovarea
incluziunii
sociale 52.021
6.

– Dezvoltarea colectării
selective a deșeurilor în
municipiul Beiuș – – 2008 -2009 Sprijinirea
inițiativelor
sectorului
public în
sectoarele
prioritare de
mediu 282.434
7. MARGHIT
A Întocmirea documentației
pentru realizarea unui
sistem integra t de gestiune
a deșeurilor în zona
Municipiului Oradea – – 2008 Infrastructură
de mediu –
gestionare de
deșeuri 27.000
8. – Colectarea selectivă și
transportul deșeurilor
municipale în zona
Marghita – – 2009 Infrastructură
de mediu și
gestionare
deșeuri 449. 072
9. SALONTA On the way to Europe on
two wheels RO 2005/
017-
536.01.01.01.http://www.br
ecooradea.ro/
index.php/pro- – 70.740

206 Nr.
(A) Localitate
(B) Titlu Proiect (K) Cod proiect
(L) Aplicant
(M ) Perioada de
Implementare
(G) Prioritatea
(I) Finanțare (E)
05 grame/phare –
cbc
10. ALEȘD Intensificarea procesului de
incluziune socială a
vârstnicilor din orașul
Aleșd prin efortul c omun al
acționarilor finalizat Primăria
Aleșd 2009 – 2010 Stimularea
procesului de
incluziune
sociabil al
grupului
vulnerabil
reprezentat de
populația
vârstnică a
orașului Aleșd
prin efortul
comun al
autorității
publice locale
și organizarea
noului guvern
din zonă 129. 964
11 – Centrul integrat de
dezvoltare a afacerilor prin
promovarea turismului și a
culturii regionale 2008/018 –
446.01.01.01.
14 http://www.br
ecoradea.ro/i
ndex.php/pro
grame/ phare.
cbc
2008 -2010 300.058
12. – Sistem zonal de colectare și
management al deșeurilor
menajere în zona defileul
Crișul Repede 2004.016 –
772.04.01.04.
01.01 Primăria
Aleșd 2008 – 2010 Asigurarea
deservirii unui
număr cât mai
mare de
generatori de
deșeuri ,
extinderea
colectării
selective 340. 000
13. Săcuieni Centrul integrat de
dezvoltare a afacerilor prin
promovarea turismului și
culturii și culturii regionale 2006/018 –
446.01.01.01.
14 http://www.br
ecooradea.ro/
index.php/pro
grame/phare_
cbc 2008 – 2010 – 300.058
14. Valea lui
Mihai Valea lui Mihai – reciclare
ecologică – Primăria
Valea lui
Mihai 2006 -2009 Impementarea
unui sistem
eficace de
gestionare a
deșeurilor în
orașul Valea
lui Mihai și
localitățile
partenere:
Curtuieșeni,
Cherechiu,
Sălacea,
Șiurian ,
Tarcea. 478.349.
15. Vașcău Cross – border Business
Incubator in Vașcău RO 2005/
017-
536.01.01.01.
17 http://www.br
ecoradea.ro/i
ndex.php/pro
grame 2008 – 2009 – 177.896
16. Aușeu Modernizare drum forestier
Groși – Valea Gepișului Proiect
finalizat Primăria
Aușeu 2008 Infrastructură
stradală 590. 338
17. Borș Sistem integrat de
management al deșeurilor
solide în comunitățile
rurale din zona
metropolitană a Oradiei Implementat – 2006 – 2008 Gestionare
deșeurilor în
sistem
centralizat în
comunele 781.21 8

207 Nr.
(A) Localitate
(B) Titlu Proiect (K) Cod proiect
(L) Aplicant
(M ) Perioada de
Implementare
(G) Prioritatea
(I) Finanțare (E)
Z.M.O.
18. – Protecția resurselor de apă
în comuna Borș implementat Primăria
Borș,
OJFIR 2007 Protecția
resurselor de
apă în
comuna Borș 184.609
19. Cefa Centrul de asistență în
afaceri Cefa Phare CBC
2005
RO 2005/017 http://www.c
entruldeaface
ricefa.ro 2008 Mediul de
afaceri 44.200
20. Ciumeghiu Centru de cooperare
transfrontalieră și de
dezvoltare rurală
sustenabilă Ciumeghiu –
CCTC – – 2009 – 44.270
21. Cîmpani Reabilitare și modernizare
drumuri comunale, com una
Câmpani RO 2005/
017- 536.
01.01.01.04 – 2008 Îmbunătățirea
infrastructurii
transfrontalier
e de transport 67. 499
22. Diosig 1. Modernizare DC 39 KM
0,000 + KM 5+ 600 RO 2004/016
940.01.01.01.
03 http://www.br
ecooradea.ro/
index.php/Pro
gram 2007 – 2008 Drum
comunal DC
39
889. 500
23. Pietroasa Modernizare drum forestier
– Pietroasa – Bulz – Scărița E 35 040 136
0500002/
01.02.2007 http://licitația
publice.cluba
faceri.ro/icitaț
ie/moderni 2007 -2008 Modernizare
drum forestier 1.102.391
24. Tileagd Canaliza re și stație de
epurare zonală, comuna
Tileagd, Județul Bihor. – – 2007 – 2009 Construcție
stație de
epurare și 6
km rețea
canalizare 940.000
25. Consiliul
Judetean City region net 1990 – 2007 -2008 – 532.000
26. Agenția
pentru
protecția
Mediului Monitoriz area
radioactivității și a
conținutului de metale grele
a principalilor factori de
mediu și influența lor pe
traseul Râului Crișul Negru
în Euroregiunea Bihor –
Bekes Finalizat.
30.11. 2009 – 2006 – 2009 Monitorizarea
nivelului
radioactivități
i/ încărcarea
cu metale
grele a apei, a
solului, studii
asupra
modificărilor
morfoatomice
ale fruzelor,
conținutul
calitativ și/sau
cantitativ al
pigmenților
asimilatori din
frunze). 750 370.
Total 9.103.000

208 Anexa 2

PROIECTE HURO 2007 -2013 IMPLEMENTATE DE ADMINISTRATIA PUBLICA
IN JUDETUL BIHOR

Nr.
crt Localitate Titlu proiect Cod proiect Aplicant Perioada
implementări
i Prioritatea
Din program Finanțare
sumă (Euro)
1. Oradea Centrul euroregional de
intervenție HURO/0802/
129-AF Adresa BRECO
Oradea 192 di n 27
ian. 2016 înreg. la 2011 -2013 Infrastructură
medicală ( IM) 1801 621
2. Dotarea cu echipamente de
înaltă performanță a blocurilor
operatorii de la Spitalul
Județean în vederea
îmbunătățirii serviciilor
medicale HURO/
1101/051/241 – 2011 – 2013 Infrast ructură
medicală ( IM) 1801 621
3. Reabilitarea și dotarea cu
echipamente medicale de
înaltă performanță a blocurilor
operatorii de la Spitalul
Municipal Gavril Curteanu HURO/
1101/036 – 2012 -2014 – Infrastructură
medicală ( IM) 1.766.211
4 Health Risk P revention
through High Tech or in
Debrecen or Oradea
“Prevenirea riscurilor din
sănătate prin blocuri operatorii
de înaltă performanță în
Debrecen și Oradea J.D.R. SP.
MUNICIPAL HURO
1101/036/2.4.
1 – 01.09.2012 –
31.08.2014 Infrastructură
medicală ( IM) 1.661 .240
5. – Centru non profit de susținere
a afacerilor “non -profit”.
Business Support Centres in
Hajdu – Bihor and Bihor
Counties: Development of
cooperation and cooperation
facilities” HURO/ 0802/
108/ AI Adresa BRECO
Oradea 192 din 27
ian. 2016 înreg. la
IPBH sub nr. 1134
din 3 feb. 2016. 2011 – 2013 Infrastructură
economică și de
afaceri

IAF 912 327
6. Establishment of Free Wifi
and Hot Spot Internet Access
Points in Oradea and
Debrecen/ Stabilirea de wifi și
puncte Hot Spot de acces
gratuit în Oradea și Debrecen). HURO/1001/
314 Adresa BRECO
Oradea 192 din 27
ianuarie 2016
înregistrat la IPBH
sub nr. 1134 din 3
II 2016 2012 – 2013 Infrastructură IT

IAT 122 350
7. – Road traffic relief and
improvement of the population
mobility on the cross -border
link corridor Oradea –
Biharkeresztes –
Decongestionarea traficului și
îmbunătățirea mobilității
populației pe coridorul
transfrontalier de legătură
Oradea – Biharkeresztesz. HURO/ 1101/
037111 Adresa BRECO
Oradea 102 din 27
ianuarie 2016
înregistrată la
IPBN sub nr. 1134
din 3 februarie
2016. 01.11. 2012 –
30.06. 2014 Infrastructură
turistică și de
recreere și
petrecerea
timpului liber

Turism 12. 587.593
8. – Deveopment of natural
habitats of volunteer flora and
protected trees speecies on HURO/1101/
038/ 1.3.1 Adresa BRECO
Oradea 192 din 27
ian. 2016 înreg. la 01.11.2012 –
30.06.2014 Infrastructură
turistică și de
recreere și 1. 678. 666

209 Nr.
crt Localitate Titlu proiect Cod proiect Aplicant Perioada
implementări
i Prioritatea
Din program Finanțare
sumă (Euro)
Ciuperca Hill – Oradea and in
Korosszegapati – Hajdu – Bihor IPBH sub nr. 1134
din 3 februarie
2016 petrecere a
timpului liber
Turism
9. – Developing business center for
agro-food products in Oradea
and entreprenorial
development center in
Debrecen/ cooperare
transfrontalieră pentru
dezvoltarea unui centru de
afaceri cu produse
agroalimentare in Oradea și a
unui centru pentru e ducație
antreprenorială și incubator de
afaceri în municipiul Debrecen HURO/ 1101/
043/ 211 Adresa BRECO
Oradea 192 din 27
ianuarie 2016
înregistrate la
IPBH sub nr. 1134
din 3 februarie
2016 2012 – 2015 Infrastructură
economică și de
afaceri

IAF 4 704 139
10 – Promoting religious tourism by
best using the patrimony of
Jewish communities from
Oradea and Debrecen HURO/ 1101/
052 Adresa BRECO
Oradea 192 din 27
Ianuarie 2016,
IPBH nr 1134 din
3 februarie 2016 2012 – 2015 Promovarea
turismului religios

Turism 1.565.852.
11. P. Construcția unei piste de
biciclete între Beretiyoujfalu și
Oradea, finanțat în baza
contractului AF/ BEORKER –
“Cycle path construction
between Berettyoujfalu and
Oradea” HURO/
0802/091 Adresa BRECO
Oradea 192 din 27
ian. 2016 înreg. la
IPBH sub nr. 1134
din 3 feb. 2016 2012 – 2015 Infrastructură
rutieră pentru
bicicliști

IR 1. 237. 929
12. – Supporting the sustainable
development of Bihor – Hajdu
Bihar Euroregion by
establishing the publishing
service (ERD) HURO/ 1001/
313 Adresa BRECO
Oradea 192 din 27
ian. 2016 înreg. la
IPBH sub nr. 1134
din 3 feb. 2016. 2012 – 2013 Infrastructură
economică
regională și de
afaceri
IAF 146. 355
13. – Modernizare străzi în vederea
fluidizării traficului de acces
între zone rezidențiale și
funcționale d in Municipiul
Oradea 1421 – 2009 -2011 Infrastructura
rutieră
IR 677 4011
14 – Religious bridges promoting
the religious tourism in Bihar
and Hajdu Bihar Counties
(Punți Crișene – proiect de
promovare a ecumenismului
original în Bihor Hajdu Bihor) HURO/ 11 01/
044/ 2,1,3 Adresa BRECO
ORADEA 192 din
27 ian. 2016 înreg.
la IPBH sub. Nr.
1134 din 3 feb.
2016. 2013 – 2016 Promovarea
turismului religios
turism 1.393.263
15. – Cross -border common
property and presentation of
our mutual history, organising
professi onal conference,
issuing publication HURO/ 0801/
101 – 2010 – 2011 Infrastructură
regională
turism 73. 092
16. P. Integrated urban development
of vital historic towns as
Regional Centres in South East
Europe. SEE/ A/ 169/
4.1/X http://www.southe
ast-europe. net 2009 – 2012 Infrastructură
cuturală
turism 200. 000
17. – Supporting of muti – pole
cooperation and organizing
programm6 between twin
towns Berettyoufalu and
Marghita. HURO/
0801/251 Adresa BRECO
Oradea 192 din 27
ian. 2016 înreg. la
IPBH sub nr. 1134
din 3 feb. 2016. 2009 -2010 Cooperare
regională
transfrontalieră
IAF 33. 301
18. Salonta Studii și planuri pentru
management eficient al apelor
din zona Bihor – Bekes în
vederea asigurării dezvoltării
durabile comune. HURO/
09011/
1841134 http://www.huro_
cbc.eu/ro/evenime
nte?page=21 2011 -2011 Elaborare studii și
planuri, activități
de management,
activități de
comunicare și
activități de
vizibilitate. 103. 550

210 Nr.
crt Localitate Titlu proiect Cod proiect Aplicant Perioada
implementări
i Prioritatea
Din program Finanțare
sumă (Euro)

Mediu
19. – 2. Salonta – Sarkad cross –
border disaster prevention HURO 1001
318 242/ 1059 http://www. huro –
cbc.eu/en/event_d
etails
2012 – 2013 Eaborare studii și
planuri, activități
de management,
activități de
comunicare și
activități de
vizibilitate
Mediu 108. 648
20. – Oportunități de valorificare a
patrimoniului cultural prin
cooperare transfro ntalieră în
vederea dezvoltării turismului
și a mediului de afaceri HURO/ 1001/
318/2.4.2 idem 2010 -2012 Realizarea unui
punct de
informare,
promovare de
activități la târguri
turistice, materiale
promoționale
turism 255. 370
21. – E-cities creation of co nnection
between E -cities HURO/ 0901/
1.2.4. idem 2010 – 2011 Realizarea unei
rețele optice
IAT 95. 200
22. – HURO BIKE 30 – pe două roți
fără granițe – dezvoltarea
pistei de bicicliști, Etapa 1. HURO/ 0802/
146 AF http://www. huro –
cbc.eu/ro/detalii_e
venime nte/worksh
op 2011 – 2013 Construire pistă,
elaborare studii,
planuri, activități
de management,
activități de
comunicare și
activități de
vizibilitate. IR
IR 1.755. 117
23. – Bibek Recycle (common
waste system for selective
waste collection and (pre)
proce ssing studies and plans) HURO/ 0801/
089 http://www.huro –
cbc.eu 2009 – 2010 -Mediu 30. 800
24. – Investment for an effective
stormwater collection and
drainage system in the Salonta
– Sarkad cross -border area –
Phare I, Investiții pentru un
sistem eficient de colectare și
evacuare al apelor pluviale în
zona transfrontalieră Salonta –
Sarkad – Etapa I HURO/ 0802/
146 Adresa BRECO
Oradea 192 din 27
ian. 2016 înreg. la
IPBH sub nr. 1134
din 3 feb. 2016 2012 – 2015 Colectare deșeuri
Mediu 1.313.675
25. Săcuieni Cross – border business HURO/ 0802/
133 http://incubatorsăc
uieni.ro adresa
BRECO 2011 – 2013 Incubator de
afaceri
IAF 545. 182
26. – Rainwater pipeline system
establishment in Săcuieni and
Joint Hydrologic survey in
order to improve water quality
of the IER River. HURO/ 0802/
139 http://www.huro –
cbc.eu/uploads/edi
tors 2011 -2013 Construirea a
două baraje pentru
stoparea apelor
fluviale
Mediu 488 075
27. – Development of Technical
studies and plans for
connecting Abramuț to Kokad
via Săcuieni HURO 1001/
063/ 1.1.3. http://absako –
road.eu 2012 – 2013 Drum de legătură
între Abrămuț –
Săcuieni – Kokad
IR 100. 155
28. – The next media generation –
establishing the basis of cross
– border communication
between Hajdu Boszormen Y
and Săcuieni HURO/ 1001/
233/1.2.2. http:/huro -cbc.eu

2012 – 2013 Crearea unei baze
de comunicare
transfrontalieră
IAF 90. 301
29. – Limita valorică dezvoltarea
unui sistem inovativ comun de
servicii transfrontaliere HURO 0901/
110/ 2.5.1. http://www.huro –
cbc.eu
2011 – 2012 Sistem inovativ d e
sevicii în
administrația 48 852

211 Nr.
crt Localitate Titlu proiect Cod proiect Aplicant Perioada
implementări
i Prioritatea
Din program Finanțare
sumă (Euro)
locală, un nou
model de
cooperare între 4
UAT (Ujfeherto,
Săcuieni,
Nyiradony,
Cherechiu)
IAF
30. – Săcuieni. Noul pod între IMM
–urile din euroregiunea Bihor
– Hajdu – Bihar HURO –
0801 – 196 http://www. huro –
cbc.eu
2009 – 2010 Realizarea
expoziției pt
IMM -uri din
euroregiunea
Bihor – Hajdu
Bihar.
IAF 15. 500
31. Direcția
agricolă Gruntvig Europena Food –
Self, Învățare pe tot parcursul
vieții GRU – 12- P-
LP- 146- BH-
EE Marida Italia,
Centria University
– Finlanda, Izmir 2012 – 2014 Obiectivul
programului este
de a gândi la nivel
global, dar a
mânca la nivel
local pentru a
reduce irosirea
resurselor
naturale. Toți
partenerii vor
introduce și studia
diferitele
modalități de a
produce, utiliza,
consuma alimente
locale care s unt
moștenite de la
strămoșii noștri și
vor menține un stil
de viață durabil și
sănătos.
Piața muncii 15 000
32. Inspectoratu
l pentru
Situații de
Urgență
Crișana Prevenirea inundațiilor și
reducerea urmărilor acestora
prin fundamentarea deciziilor
folosin d un ateri informațional
integrat. Proiect inițiat
de
Administrație
Bazinală de
Apă Crișuri în
care
Inspectoratul
pentru Siuații
de Urgență
Crișana al jud.
Bihor a avut
calitatea de
partener http://isubh.ro/?
P=84 2018 – 2010 Îmbunătățirea
schimbului de
date între echipaje
de intervenție și
dispecerat între
Inspectoratul
pentru Situații de
Urgență al
Crișanei al jud.
Bihor și
Administrația
Bazinală de Apă
Crisuri al jud.
Bihor și
Directoratul
pentru Intervenții
la Dezastrul –
Hajdu Bihor.
Mediu 806 760
33. Agenția
pentru
protecția
mediului Monitorizarea radioactivității
și a conținutului de metale
grele a principalilor factori de
mediu și influența lor asupra
ecosistemelor pe traseul Râului
Crișul Negru în Euroregiunea
Bihor – Bekes – – 2006 – 2009 Monitoriz area
nivelului
radioactivității
(încărcarea cu
metale grele a
apei, a solului,
studii asupra
modificărilor 750 370

212 Nr.
crt Localitate Titlu proiect Cod proiect Aplicant Perioada
implementări
i Prioritatea
Din program Finanțare
sumă (Euro)
morfo -anatomice
ale frunzelor,
conținutul calitativ
și/ sau cantitativ al
pigmenților
asimilatori din
frunze.
Mediu
34. Agenția
pentru
prote cția
mediului Conservarea speciilor de lilieci
în Munții Pădurea Craiului,
Munții Bihor și Munții
Trascău – – 2010 -2013 Prin proiect se vor
stabili cele mai
bune măsuri
pentru asigurarea
conservării
speciilor de lilieci
și a habitatelor
care adăpostesc
aceste specii.
Mediu 5716
35. Agenția
pentru
protecția
mediului Amenajarea infrastructurii de
mediu în ariile naturale
protejate de Bihor și Hajdu –
Bihar (Hu) Finalizat în
cadrul acestui
proiect APM
Bihor a fost
partener. – 2011 – 2013 Utilizarea și
promovar ea
comună și
eficientă a
resurselor naturale
protejate. Centre
de informare,
amenajarea
infrastructurii în 6
arii protejate din
jud. Bihor
Mediu
36. Inspectoratu
l Școlar și
Județean
Bihor Educatorii pentru societatea
cunoașterii Proiect
finalizat – 2010 – 2013 Educați pentru
societatea
cunoașterii
Piața muncii 4564
37. Inspectoratu
l Școlar și
Județean
Bihor Formarea profesorilor de
matematică și științe în
societatea cunoașterii Proiect
finalizat – 2010 – 2013 Formarea
profesorilor de
matematică și
științe în
societatea
cunoașterii
Piața muncii 4644
38. Inspectoratu
l Școlar al
Județului
Bihor A doua șansă, o nouă șansă Proiect
finalizat – 2010 – 2013 Formarea
profesorilor de
matematică și
științe în
societatea
contemporană
Piața muncii 4649
39. Inspectorat u
l Școlar a
Județului
Bihor Integrarea școlară și socială a
copiilor cu cerințe educative
speciale Proiect
finalizat – 2013 – 2015 Formarea
profesorilor de
matematică și
științe în
societatea
cunoașterii
Piața muncii 30 412
40. Inspectoratu
l școlar al
Jud. Bihor Performanțe crescute pentru
elevii din înv. preunivesitar Proiecte
finalizate – 2010 – 2013 Formarea
profesorilor de
matematică și
științe în societate
cunoașterii
Piața muncii 4421

41. -Cefa ECO – ACCES “Îmbunătățirea
accesului la utilitățile publi ce
pentru protecția mediului Proiect
HURO/
0802/o72. AF Adresa BRECO
Oradea 192 din 27
ian. 2016 înreg. la 2011 – 2014 Acces utilități
publice mediului
înconjurător. 1369287

213 Nr.
crt Localitate Titlu proiect Cod proiect Aplicant Perioada
implementări
i Prioritatea
Din program Finanțare
sumă (Euro)
înconjurător transfrontalier” IPBH sub nr. 1134
din 3 feb. 2016 Mediu
42. – Protec t the natural treasures of
your community/ Protejarea
comorilor naturale ale
comunității tale HURO/ 1001/
317/1.3.1 http://www.
huro_cbc.eu/ ro/
detalii_eveniment/
eco_conferința_1.
Inreg. 1001 317
131/840 2012 – 2013 PROMOVARE
Mediu 52 690
43. – Colaborare pentru păstrarea
valorilor între comunitățile
locale HURO
2004/016 –
940.01.01.02.
09 http://www.keep.e
u/keep_project/23
471 sau
http://www.mdrap
.ro/use r files/
implementare_fin
anciară/cbc/RO_H
U_2004_contracte
_final.pdf 2009 – 2010 Promovare
turism 29 724
44. – Pregătirea construcției
drumului de legătură Geszt –
Cefa HURO/0801/
078 http://www.huro.h
uro.cbc.eu/upload
s/editors/file/Lista
20%of
%20APPROVFD
%
20PROJECTS%
20HURO0801.pdf 2009 -2011 Infrastructură
IR 81.000
45. Cetariu Protection of nature and
natur al values – infrastructures
(environment) – Natura poate
fi respectată numai de cei care
o cunosc HURO/1001/
339/131 http://www.huro_
cbc.eu/eu/projecti
nfo/1413 2012 Infrastructura de
mediu
Mediu 49 421
46. P. Boundless World Establishing
an NGA Telecommuni cations
Network between Bekes Sub
Region and Bihor County/
Fără limite – crearea unei
rețele de ONG -uri de
telecomunicații între Bichiș
Subregiune și Județul Bihor HURO/
1101/002/1.2.
1 Adresa BRECO
Oradea 192 din 27
ian. 2016 înreg. la
IPBH sub nr. 1134
din 3 feb. 2016. 2013 – 2015 Infrastructură
IT&C
IAT 1000
47. Cherechiu Limita valorică dezvoltarea
unui sistem inovativ comun de
servicii transfrontalier HURO
0901/110/2.5.
1. http://www.huro –
cbc.eu/hu/esemen
y_adatai/invitation
_to_the_closing_e
vent_of_the_ huro
0901/10251_limit
_of_value_project
_ujfeherto_hungar
y/b68. 2011 -2012 Sistem inovativ de
servicii in
administrația
locală, un nou
model de
cooperare între 4
UAT (Ujfeherto,
Săcuieni,
Nyiradny,
Cherechiu)
IAF 22 972
48. – Development of studies on
rehabi litation of swampy area
in Cerechiu (RO) – Kokad
(HU). Elaborarea studiilor
privind reabilitarea zonei
mlăștinoase din Cherechiu
(RO) – Kokad (HU) HURO/
1001/032/1.1.
3 Adresa BRECO
Oradea 192 din 27
ian 2016 înreg. la
IPBH sub nr. 1134
din 3 februarie
2016 . 2012 -2013 Studii și planuri
Mediu 78. 216
49. Sâniob Self- government cooperation
in Bihar and Bihor regions/
Cooperarea autoguverării în
regiunile Bihar și Bihor. HURO/0801/
012 http://www.huro –
cbc.eu/ro/baza de
date 178?
month=6&year=
2015pmonth=5&y
ear=2015 15.08.2009 –
14.06.2010. Promovare
turism 22.500
50. Ciumeghiu Centru de afaceri în agricultură HURO/ 0802 Adresa BRECO
Oradea 192 din 27 2010 – 2013 Infrastructură
economică și de 560 009

214 Nr.
crt Localitate Titlu proiect Cod proiect Aplicant Perioada
implementări
i Prioritatea
Din program Finanțare
sumă (Euro)
ianuarie 2016
înregistrat la IPBH
sub. nr. 1134 din 3
februarie 2016. afaceri
IAF
51. Curtuieșeni Development of Technical
Studies and plans for building
a road Peneszlek – Curtuieșeni
– Valea lui Mihai/ Elaborarea
studiilor tehnice si planuri
pentru construirea unui drum
transfrontalier Peneszlek –
Curtuieșeni – Valea lui Mihai HURO/ 1001/
109/ 1.1.3. http://www.huro_
cbc.eu/en/proiect_
info/1 -206 2012 – 2013 Studii și planuri
IR 131 722
52. Diosig Protejarea valorilor naturale
ale zonelor mlăștinoase din
Valea Ierului și crearea
infrastructurii necesare pentru
realizare a acesteia – comuna
Diosig HURO
1101/093/
1.3.1 Adresa BRECO
Oradea 192 din 27
ian. 2016 înreg. la
IPBH sub nr. 1134
din 3 feb. 2016. 2011 – 2013 Castel Zichy
Diosig
Mediu 679 607
53. – Construire drum de legătură
între Ujleta și Ciuhoi HURO/ 1001 Adresa B RECO
Oradea 192 din 27
ian. 2016 înreg. la
IPBH sub nr. 1134
din 3 feb. 2016 2011 – 2012 Construirea unui
drum de legătură
IR 76 565
54. Lugașu de
Jos Valori europene, cooperări fără
frontiere HURO/ 0801/
171 Adresa BRECO
Oradea 192 din 27
ianuarie 2016
înreg. la IPBH sub
nr. 1134 din 3 feb.
2016 2010 Obiectivul
proiectului este
creșterea toleranței
și respectiv
reciproc a celor
două comunități
turism 45 320
55. – Thematic network of
cooperation and training in the
field of education in Lugașu de
Jos and N gyrobe Commune/
Rețeaua tematică de cooperare
și formare profesională în
domeniul educației în Lugașu
de Jos și Nagyrede Comunele. HURO/ 1001/
049/2.3.1 http://www.googl
e.ro/ gws 01.03.2012 –
01.09.2013 Obiectivul
proiectului este
realizarea unui
program
educațional
elaborat în
cooperare prin
colaborarea
instituțiilor.
Piața muncii 65. 185.
56. – Infrastructure setting of the
environment in the protected
areas in Bihor and Hajdu
Bihar/ Infrastructură a
mediului în ariile protejate din
Bihor și Hajdu Bihar HURO/0802/
087_AF Adresa
BRECO Oradea
192 din 27 ian.
2016 înreg. la
IPBH sub nr. 1134
din 3 feb. 2016,
http://bhb –
areas.com/index.p
hp?s=4&lan_g=en
&id_g= 38&a=2
2012 -2013 Infrastructură de
mediu
Mediu 64 083
57. Madaras Pregătirea drumului de
legătură tr ansfrontalier Geszt –
Martihaz HURO 01
0802/087_AF Adresa BRECO
Oradea 192 din 27
ian. 2016 inreg. la
IPBH sub nr. 1134
din 3 feb. 2016 2010 – 2012 Promovare
turistică
turism 30.000
58. – Utilizarea transfrontalieră
sustenabilă a resurselor
geotermale în Mă dăras și
Mehkerek HURO/1001/
287/ 1.3.4. Adresa BRECO
Oradea 192 din 27
ian. 2016 înreg. la
IPBH sub nr. 1134
din 3 feb. 2016. 2012 -2013 Promovare
turistică
turism 44 610
59. – Coordonarea mobilității forței
de muncă transfrontaliere in
Madaras și Mehkerek HURO/ 1001/
305/ 2.3.2 Adresa BRECO
Oradea 192 din 27
ian. 2016 înreg. la 2012 – 2013 Piața muncii 44 920

215 Nr.
crt Localitate Titlu proiect Cod proiect Aplicant Perioada
implementări
i Prioritatea
Din program Finanțare
sumă (Euro)
IPBH sub nr. 1134
din 3 feb. 2016
60. Nojorid Îmbunătățirea infrastructurii de
transport rutier la nivelul rural
al zonei transfrontaliere
reprezenta tă de comunele
Nojorid și Nagyrabe HURO/ 0802/
076_AF http://www.proiec
te_structurale.ro/P
roiecte/
Îmbunătățirea
infrastructurii de
transport rutier în
zona
transfrontalieră
reprezentată de
comunele Nojorid
și Nagyrabe
_PiD7231.html 2010 – 2012 Modernizare
DC 64
Nojorid – Apateu
IR 1 27 3.364
61. Oșorhei Amenajarea infrastructurii de
mediu înainte protejate din
Bihor și Hajdu – Bihar HURO/
0802/087_AF http://bhb –
areas.com 2011 – 2013 Construire centru
de informare, etc.
Mediu 64 083
62. – Energie business D ezvoltarea
de centre cu servicii în energii
regenerabile în județele Hajdu
Bihar și Bihor HURO/
1101/122/2.1.
1 Adresa BRECO
Oradea 192 din 27
ian. 2016 înreg. la
IPBH sub nr. 1134
din 3 II 2016;
http://www.zmo.r
o/ro/ind_ex.php/e
venimente/94 –
conferințe_de_d es
chidere_a_proiect
ului_huro_1101_1
22-2-1-
1business_energy 2012 – 2014 Construire centru
de afaceri etc.
IAF 775 599
63. – Dezvoltarea infrastructurii de
drumuri la nivelul autorităților
locale Oșorhei și
Berettyoujfalu HURO/0802/
087_AF http://www.ovida
n.ro/?p=articles.de
tails7492; adresa
BRECO Oradea
192 din 27 ian.
2016 înreg. la
IPBH sub nr. 1134
din 3 II 2016. 2012 -2016 Modernizare străzi
în Oșorhei, 3.2 km
IR 1.057.138
64. Roșiori Studies and plans on
rehabilitation of swampy areas
in Roșiori (R0) – Pocsaj (HU) HURO/
0901/004/1.3.
4. neregulă
confirmată
privind
selectarea
procedurii de
achiziție
publică www.brecooradea
.ro, adresa
BRECO Oradea
192 din 27 ian.
2016 înreg. la
IPBH sub nr. 1134
din 3 feb. 2016 2011 -2012 Elaborare studii și
planuri
Mediu 74 003
65. – Pocsay and Roșiori By – pass
rehabiitation and construction HURO/ 0802/
103_AF Adresa BRECO
Oradea 192 din 27
ian. 2016 înreg.
sub nr. 1134 din 3
feb. 2016. 2015 Infrastructură
drumuri
IR 8148
66. – Reabilitarea și construirea unui
drum de legă tură Pocsaj (HU) –
Roșiori ( RO) HURO/0802/
103_AF Adresa BRECO
Oradea 192 din 27
ian. 2016 înreg. la
IPBH sub nr. 1134
din 3 feb. 2016 2015 Infrastrură
drumuri
IR 2 690 123
67. Salacea Centre de informare, educație
și prezentare de istorie naturală
și peis agistică în Văile
Crișului, Barcăului, Ierului HURO AF
0802 1120 – 2013 Promovare
turistică
turism 534000
68. – Infrastructure setting of the
environment in the protected
areas in Bihor and Hajdu HURO/0802/
087_AF http://www.huro –
cbc.eu/ro/stiri –
proiecte/ariile 2011 -2013 Infrastructură de
mediu
Mediu 64 083

216 Nr.
crt Localitate Titlu proiect Cod proiect Aplicant Perioada
implementări
i Prioritatea
Din program Finanțare
sumă (Euro)
Bihar/ Infrastructure setting of
the environment in the
protected areas in Bihor and
Hajdu Bihar protejate din Bihor
și Hajdubihar
subiect de
studiu/304
69. – Inquiry houses which show
and educate scene and water
history and Koros Berettyfalu HURO/0802/
120_AF www.brecooradea
.ro, adresa
BRECO Oradea
192 din 27 ian.
2016 înreg. la
IPBH sub nr. 1134
din 3 feb. 2016. 2011 – 2013 Infrastructură
Mediu 532 200
70. Salard Elaborare studii tehnice și
planuri pen tru construire drum
transfrontalier Salard –
Tămășeu – Kismarja HURO/ 1001 www.brecooradea
.ro 192 din 27 ian.
2016 înreg. la
IPBH sub nr. 1134
din 3 feb. 2016. 2010 – 2012 Elaborare studii
tehnice
IR 41 390
71. – Dezvoltare și construire drum
între Ujleta ș i Sălard. HURO/1001/ www.brecooradea
.ro, adresa
BRECO Oradea
192 din 27 ian.
2016 înreg. la
IPBH sub nr. 1134
din 3 feb. 2016. 2012 -2013 Infrastructură
rutieră
IR 2 767 250
72. – Road network construction
and development between
between Ujleta and Salard,
construirea rețelei de druuri și
dezvoltare intre Ujleta și
Sălard HURO/1001/
290/1.1.3. www.brecooradea
.ro adresa BRECO
Oradea 192 din 27
ian. 2016 înreg. la
IPBH sub nr. 1134
din 3 feb. 2016. 2011 -2012 Infrastructură
rutieră
IR 33 146
73. Sânmartin Improving the transport
infrastructure with cross –
border impact at the level of
Sânmartin and Puspokladanyi
(Îmbunătățirea infrastructurii
de transport cu impact
transfrontalier la nivelul de
San Marin și Puspokladany) 1.1.1. http://www.keep.e
u/keep/project/4 14
15,
http://www.huro –
cbc.eu/en/financed
_projects?areas[o]
=4&area[a]=0&pa
ge=3 2013 -2015 Infrastructură
rutieră
IR 784 105
75. Simian Development of studies on
environmental protection
infrastructure in Simian (RO) –
Csengerujfalu (HU) HURO/
1001/108/1.3.4 . HURO/1001/
108/1.3.4 http://www.huro –
cbc.eu/en/project_
info/1446 2012 – 2013 Elaborare studii și
planuri mediu
Mediu 121 364
76. – Infrastructure setting of the
environment in the protected
areas in Bihor and Hajdu –
Bihor/ Dezvoltarea unor studii
privind infrastructura de
protecție a mediului în Simian
(RO) – Baganner (HU) HURO/0802/
087_AF http://www.huro –
cbc.eu/ro/știri_pro
iecte/ariile
protejate din Bihor
și Hajdu Bihar
subiect de studiu
1304 2011 -2013 Infrastructură de
mediu
Mediu 64 083
77. Salard Deve lopment of Technical
studies and plans for buiding a
cross -border road Sălard –
Tămășeu – Kismarja.
Elaborarea studiilor tehnice și
planuri pentru construirea unui
transfrontalier rutier Tămășeu –
Kismarja. HURO/09011 http://www.huro.c
bc.eu/project_info
/39 8, adresa
BRECO Oradea
192 din 27 ian.
2016 înreg. la
IPBH sub nr. 1134
din 3 feb. 2016. 2010 – 2012 Elaborare studii
panuri
IR 39 530
78. Tinca Programul de cooperare
transfrontalieră a Ungariei și
României 2007 -2013, pentru
proiectul cu nr.
HURO/1001/17 2/1.1.3. cu
titlul Plans of the road
construction Tinca – zsadany, HURO/1001/
172/1.1.3 Adresa BRECO
Oradea 192 din 27
ian. 2016 înreg. la
IPBH sub nr. 1134
din 3 feb. 2016 1.03. 2012 –
31.03.2013 Modernizări străzi
comuna Tinca
IR 68 50 0

217 Nr.
crt Localitate Titlu proiect Cod proiect Aplicant Perioada
implementări
i Prioritatea
Din program Finanțare
sumă (Euro)
acronim Village Road
79. Toboliu Construcție drum de legătură
între Korosnagyharsany și
Cheresig HURO/0802/
004_AF Adresa BRECO
Oradea 192 din 27
ian. 2016 înreg. la
IPBH sub. nr.
1134 din 3 feb.
2016. 2012 – 2014 Elaborare proiect
IR 592 848
80. – Proiect transfrontalier de cale
ferată între Gyomaendrod –
Cheresig HURO/
0802/004 Adresa BRECO
Oradea 192 din 27
ian. 2016 înreg. la
IPBH sub nr. 1134
din 3 feb. 2016 2012 – 2014 Elaborare proie ct
IR 162 214
81. Țețchea Rural business – Creșterea
competitivității economice în
zonel e rurale din Euroregiunea
Bihor – Hajdu Bihor. HURO/1101/
011/2.1.1 Adresa BRECO
Oradea 192 din 27
ian. 2016 înreg. la
IPBH sub nr. 1134
din 3 feb. 2016. 2014 Infrastructură
economică
IAF 55 154
82. Vadu –
Crișurilor Cooperare pe Valea Crișurilor
Repede HURO/1001/
111/1.2.3. Adresa BRECO
Oradea 192 din 27
ian. 2016 înreg. la
IPBH sub nr. 1134
din 3 feb. 2016 2009 -2011 Infrastructură
culturală
turism 55 154
83. – Incubator de afaceri pe turism HURO/0801/
072 Idem
http://www.primar
ia-vaducrișului.ro 2011 -2013 Infrastructură
economică
turism 375 743
88. Consiliul
Județean
Bihor “Rainwater pipeline system
establishment in Săcuieni and
Joint Hydrologic Survey in
order to improve water quality
of the IER River/ Stabilirea
unui sistem de apă fluvială
pentru îmbunăt ățirea calității
apei râului Ier. HURO/0802/
139_AF Adresa BRECO
Oradea 192 din 27
ian. 2016 înreg. la
IPBH sub nr. 1134
din 3 feb. 2016,
adresa CJB nr.
7751 din 06.10.
2015. 2011 – 2013 Îmbunătățirea
sistemului de
colectare a apei de
ploaie
Mediu 29 200
89. – Cross – border media network
for efficient communication
channels/ Rețea Media
Network transfrontalieră pt
canale de comunicare
eficientă. HURO/ 100
185 Adresa BRECO
Oradea 192 din 27
ian. 2016 înreg. la
IPBH sub nr. 1134
din 3 II 2016,
adresa CJB nr.
7751 din
06.10.2015 2012 -2013 Eficientizarea
comunicării media
pe ambele părți
ale frontierei
IAF 106. 280
90. – Bihar counties Health Care
Contribution/ Contribuția
localităților privind starea de
sănătate în județul Bihor. HURO/0802_
AF Adresa BRECO
Orade a 192 din
27. ian. 2016
înreg. la IPBH sub
nr. 1134 din 3 feb.
2014 2011 – 2013 Creșterea calității
serviciilor
medicale
IM 36. 300
91. – Amenajarea infrastructurii de
mediu în ariile protejate din
Bihor și Hajdu Bihar (LP) – Adresa BRECO
Oradea 192 din 27
ian. 2016 înreg. la
IPBH sub nr. 1134
din 3 feb. 2016. 2011 – 2013 Infrastructură de
mediu
Mediu 166. 947
92. – Program de cercetare în
Euroregiunea Hajdu – Bihar –
Bihor pentru cunoașterea stării
hidrogeologice a corpurilor de
apă termală transfrontalier ă HURO/ 0801 Adresa BRECO
Oradea 192 din 27
ian. 2016 înreg. la
IPBH sub nr. 1134
din 3 feb. 2016 2011 – 2013 Infrastructură
recreere și timp
liber
turism 276 255
93. – Boundless world –
Establishing on NGA
Telecomunications Network
between Bekes Sub -regio n and
Bihor county/ Instalarea unei
rețele de comunicate HURO/1101/
002/1.2.1. Adresa BRECO
Oradea 192 din 27
ian. 2016 înreg. la
IPBH sub. nr.
1134 din 3 feb.
2016 și adresa 2013 -2015 Infrastructură TIC 270 840

218 Nr.
crt Localitate Titlu proiect Cod proiect Aplicant Perioada
implementări
i Prioritatea
Din program Finanțare
sumă (Euro)
CjB nr. 7751 din
06. 10.2015.
94. – Stabilir ea unei strategii de
lungă durată privind
alimentarea cu apă potabilă și
monitorizarea sistemului în
regiunea Ermellek – Valea
Ierului HURO/1001/
167/1.3.2 Adresa BRECO
Oradea 192 din 27
ian. 2016 înreg. la
IPBH sub 1134
din 3 feb. 2016 și
adresa CJB nr.
7751 din 06. 10.
2015. 2013 -2015 Infrastructură apă
potabilă
Mediu 1.446.203
95. – Intel Build “Platforma C+D
româno – maghiară pentru
susținerea proiectelor de
cercetare în domeniul clădirilor
inteligente” – – 2011 – 2012 Infrastructură de
cercetare –
dezvol tare
IAT 972. 730
96. – Establishment of the Hajdu –
Bihar – Bihor Interregional
Digital Adventure, Recreature,
Entertainment dissemination
touristic support Hajdu – Bihar
County and Bihor HURO/
0801/001 Adresa BRECO
Oradea 192 din 27
ian. 2016 înreg. la
IPBH sub nr. 1134
din 3 II 2016 2012 – 2013 Promovare
turistică
turism 500.000
98. – Knowledge unlimited
cooperation in touristic labour
market/ Cunoștințe nelimitate
– Cooperare în domeniul pieței
muncii, Tourism. HURO/
1001/102/2.3.
2 Adresa BRECO
Oradea 192 din 27
ian. 2016 înreg. la
IPBH sub nr. 1134
din 3 feb. 2016.
http://imtu.oradea.
ro/intelb/uild 2012 – 2013 Promovare
turistică
turism 92 780
99. Direcția
județeană
pentru
Cultură Promoting our common
heritage revitalisation of the
cultural tourism in Hajdu –
Bihar Euroregion/ Promovarea
și revitalizarea moștenirii
culturale comune în regiunea
Bihar Hajdu Bihor HURO/
1101/052/
2.1.3. Adresa BRECO
Oradea 192 din 27
ian. 2016 înreg.
laIPBH sub nr.
1134din 3 feb.
2016 2013 – 2015 Promovarea
culturală
turism 85 848
100. Administraț
ia bazinală
de apă
Crișuri Dezvoltarea complexă cu rol
de apărare împotriva
inundațiilor Crișului Negru Proiect
finalizat – 01.03.2011 –
30.06. 2013 -îmbunătățirea
condițiilor de
scurgere a râului
Crișului Negru pe
sectorul român și
maghiar prin
asigurarea
stabilității albiei;
H104 creșterea
siguranței
împotriva
inundațiilor in
zona cantoanelor
de la Remetea și
Zerind;
Mediu
744 237
101. Administraț
ia bazinală
de Ape
Crișuri
Oradea Reabilitarea infrastructurii de
protecție împotriv a inundațiilor
în bazinul Crișurilor Proiect
finalizat – 01.01.2013 –
30.12. 2014 Amenajarea și
modernizarea
infrastructurii de
protecție
împotriva
inundațiilor în
bazinul Crișului
Negru
Mediu 875 665
102. Direcția
județeană
pentru
cultură Promovarea patrimoniului
comun. Revitalizarea
turismului cultural în
euroregiunea Hajdu Bihar – finalizat – 2013 – 2014 Restaurarea a
două biserici de
lemn, din
localitățile Hotar 806 590

219 Nr.
crt Localitate Titlu proiect Cod proiect Aplicant Perioada
implementări
i Prioritatea
Din program Finanțare
sumă (Euro)
Bihor Bihor. și Gheghie
turism
103. Direcția de
Sănătate
Publică
Bihor – proiectulu i de educație pentru
sănătate “Pentru copii frumoși,
dinți sănătoși” – 2011 – 2012 Dezvoltarea de -a
lungul graniței
româno -maghiare
a unui sistem de
raportare și
colectare a datelor
epidemiologice.

(IM) 22 080

220 Anexa 3

PROIECTE DE COOPERARE TRANSFRON TALIERA
2014 -2020508

Nr.
crt. Titlu proiect Document Instituții/ actori implicați Estimare
Bugetară (EUR)
1 Modernizare DC 7 Voivozi – Șilindru – DN
19D, de la km 4+800 la km 15+ 900, L=
11,100 Km (Modernizare drum în zona de
graniță cu legătura la Drumul Național
Săcuieni – Letavertes) SDDJBH Consiliul local Simian
Consiliul local Săcuieni ROHU
IR
2 Modernizare și dezvoltarea infrastructurii de
transport transfrontalier HU -RO. SDDJBH Consiliul Județean Bihor
Consilii locale interesate
Parteneri externi ROHU/bugete locale
IR
3 Trasee de biciclete și mountainbike în zona
Parcul Natural Apuseni și ariile protejate.
(Extindere proiecte de piste începute în etapa
2007 – 2013 – Construcții noi). SDDJBH Consiliul Județean Bihor UAT
din jud. Bihor, Administrația
Parcului Apuseni, ONG – uri,
SALVAMONT, Ungaria ROHU
IR
4 Pista de biciclete Salonta – Tinca pe lângă DJ
795 (Extindere proiecte de piste începute în
etapa 2007 – 2013 – construcții noi) SDDJBH Consiliul Județean Bihor
UAT din jud. Bihor, Ungaria ROHU
IR
5 Realizarea unei rețele de telecomunicații între
regiunea Bekes și jud. Bihor SDDJBH Consiliul Județean Bihor
Ungaria ROHU
IAT
6 Utilizarea resurselor de apă geotermală în
zona transfrontalieră pentru crearea
reabilitarea de facilități în scopul realizăr ii
unor circuite transfrontaliere (Realizarea unor
investiții în domeniul utilizării apelor
geotermale în activități turistice și de
asigurare alimentare cu energie termică de
ambele părți ale graniței) SDDJBH Consiliul Județean Bihor
UAT din jud. Bihor, U ngaria ROHU
Turism
7 Dezvoltarea și modernizarea infrastructurii de
sănătate (spitale, clinici) și înființarea
punctelor de prim ajutor în zonele aglomerate
turistic sau fără acoperire corespunzătoare
(construcții, clădiri noi, reabilitare clădiri
existen te, achiziții de echipamente
moderne în domeniile medicale) în zona
transfrontalieră, pe ambele părți ale frontierei
pentru tratarea pacienților), continuarea și
extinderea unor proiecte demarate în etapa
2007 – 2013 din zona transfrontalieră în
domeniul să nătății) SDDJBH Consiliul Județean
Bihor
VAT din Bihor
Ungaria IM
8 Proiect integrat pentru dezvoltarea durabilă în
zona montană a județului Bihor, îmbunătățirea
accesului și dezvoltarea serviciilor de
intervenție în situații de urgență (CODRU
MOMA – Bihor -Vlădeasa, Pădurea Craiului) SDDJBH Consiliul Județean Bihor
UAT din Județul Bihor,
Ungaria ROHU
IM
9 Dezvoltarea rețelei de telemedicină
transfrontalieră/ implementarea protocoalelor
de tele – medicină elaborate în cadrul
proiectului HURO -1001 -095-242
(continuarea proiectelor din etapa 2007 – 2013) SDDJBH Consiliul Județean Bihor
UAT din jud. Bihor,
Ungaria ROHU
IM
10 Reabilitarea zonelor suburbane sărace de pe
Valea Ierului (Dezvoltarea zonelor
transfrontaliere sărace) SDDJBH Consiliul Județean Bihor
VAT din jud. Bihor, Ungaria ROHU
IAF

508 Surse Strategia de dezvoltare durabila a judetului Bihor 2014 -2020 -(SDDJBH) si Strategia Integrata de
Dezvoltare Urbana a Municipiului Oradea (2014 -2020) – SIDUO

221 11 Îmbunătățirea eficienței energetice a clădirilor
publice (spitale, școli, clădiri administrative)
prin utilizarea resurselor alternative de energie
verde și prin reabilitare termică. ( Reabilitarea
unor clădiri publice din zona transfrontalieră
cu impact major asupra eficienței energetice) SDDJBH Consiliul Județean Bihor,
Consilii Locale ROHU
Mediu
12 Participarea la misiuni și vizite internaționale
pentru identificarea de investitori SDDJBH Structuri Asociative ale
Mediului de Afaceri, Camera
de Comerț și Industrie Bihor ROHU
IAF
13 Dezvoltarea unei rețele de târguri cu
participare națională și internațională SDDJBH Consiliul Județean Bihor/
Consiliile locale ROHU
IAF
14 Elaborarea unor concepte de valorificare a
distincțiilor turistice de importanță națională
și internațională din jud. Bihor (Oradea, Băile
Felix, 1 Mai, Zona Munților Apuseni, Valea
Ierului) SDDJBH Structuri asociative ale
Mediului de Afaceri/ Agenților
economici din Turism ROHU
Turism
15 Participare a la târguri de turism internaționale
împreună cu antreprenorii locali SDDJBH Agenți Economici din Turism ROHU
IAF
16 Promovarea schimburilor de experiență
internaționale SDDJBH Consiliul Județean Bihor,
Agenți Economici din Turism ROHU
IAF
17 Realizarea programului informatic de
destinație turistică Bihor – Hajdu Bihar
(Interconectarea între centrele naționale și
locale din domeniul turistic). SDDJBH Consiliul Județean Bihor
VAT jud. Bihor
Ungaria ROHU
IAT
18 Dezvoltare bază hipică în microregiunea
Valea Ierului, implementarea strategiei
elaborate în cadrul proiectului HURO/
0901/144. Continuarea proiectelor din etapa
2007 – 2013). SDDJBH Consiliul Județean Bihor
Consilii locale
Agenți economici interesați ROHU
Turism
19 Dezvoltare și promovare de prod use turistice
de tip balneoclimateric viticol și ecvestru,
implementarea strategiei elaborate în cadrul
proiectului HURO/ 0901/144 (continuarea
proiectelor din etapa 2007 – 2013) SDDJBH Consiliul Județean Bihor
Consilii locale
Agenți economici interesați ROHU
Turism
20 Amenajarea de trasee de ciclo -turism, traseul
Drumul Vinului în microregiunea Valea
Ierului (Accesul turiștilor din zona
transfrontalieră la obiectivele de interes
turistic și economic din regiunea Valea
Ierului). SDDJBH Consiliul Județean Bi hor
Administrația Parcului Național
Apuseni
Salvamont
ONG -uri de profil
Consilii locale
Ungaria ROHU
Turism
21 Amenajare infrastructură de mediu în ariile
protejate din Bihor și Hajdu – Bihor/
dezvoltarea și continuarea proiectelor
anterioare SDDJBH Consi liul Județean Bihor
Cenzori Arii protejate ROHU
Mediu
22 Reabilitare și amenajarea siturilor de
patrimoniu construit cu scopul introducerii
acestora în circuite științifice (biserici de
lemn, biserici de piatră din sec. XII – XIII,
conace), implementarea strategiei elaborate în
cadrul proiectului HURO/ 0901/ 144
(continuarea proiectelor din etapa 2007 – 2013) SDDJBH Consiliul Județean
ONG -uri de profil
Consilii locale
AOAR
UAT jud. Bihor ROHU
Turism
23 Dezvoltarea centrului de informații, educație
și preze ntare de istorie naturală și peisagistică
în Văile Crișului, Barcăului și Ierului/
dezvoltarea și continuarea proiectului
HURO/0802/120 (continuarea proiectelor din
etapa 2007 – 2013) SDDJBH Consiliul Județean Bihor
UAT din Bihor, Ungaria ROHU
Turism
24 Dezvoltarea de proiecte integrate pentru
realizarea infrastructurii din comunitățile de
romi de pe Valea Ierului (Dezvoltarea zonelor
transfrontaliere sărace). SDDJBH Consiliul Județean Bihor
ONG -uri
VAT din Bh,
Ungaria ROHU
IAF
25 Proiecte integrate pentr u îmbunătățirea
serviciilor publice și a infrastructurii în zonele
transfrontaliere sărace și izolate. (Dezvoltarea SDDJBH Consiliul Județean Bihor
UAT din Bihor,
Ungaria ROHU
IAF

222 zonelor transfrontaliere sărace).
26 Realizarea centrului de instruire și c omandă a
pompierilor voluntari în situații de urgență –
Diosig (Realizarea cu partenerii din Ungaria a
unor proiecte comune de intervenții în caz de
urgență) SDDJBH Consiliul local
Diosig,
Ungaria ROHU
IM
27 Înființarea Centrului de pregătire pentru
salvatori montani în Județul Bihor beneficiind
de experiența elvețiană din St. Gallen SDDJBH Consiliul Județean Bihor, St .
Gallen Staatskanzlei –
Cancelaria Statală St. Gallen ,
Salvamont Bihor , Grabs
Hospital , Comuna Câmpani ROHU
IM
28 Măsuri de protecție a ecosistemelor din
Munții Plopiș (zona Pădurea Neagră) prin
regularizarea cursurilor de apă permanente și
temporare (Regularizarea râului Bistra –
afluent al râului Barcău, care traversează
frontiera) SDDJBH Consiliul Județean Bihor
Consilii locale impli cate
ABA Crișuri
Ungaria ROHU
Mediu
29 Reabilitarea mlaștinii din microregiunea Văii
Ierului, studii tehnice realizate prin proiectele
HURO/ 09 01/ 004/1.3.4 și HURO/ 1001/
173/1.3.4. (continuarea proiectelor din etapa
2007 – 2013) SDDJBH Consiliul Județea n Bihor
Consilii locale implicate
Ungaria ROHU
Mediu
30 Sprijinirea asocierii UAT -urilor
din județul Bihor pe zona
transfrontalieră SDDJBH Consiliul
Județean Bihor,
Consilii Locale ROHU
Altele
31 Alte proiecte de dezvoltare infrastructură,
servicii, acți uni socio – culturale și turism
SDDJBH Consiliul Județean Bihor
Consilii locale
Ministere
Ungaria ROHU
Altele
32 IT HUB – Înființarea unui Incubator
Tehnologic și de Afaceri în Oradea (IT HUB).
Crearea unui ecosistem IT (IT hub, scoala IT) SIDUO Consiliul Local al Municipiului
Oradea ROHU/Buget local
IAF
33 Reabilitare strada Calea Bihorului –Tronson
legatura cu DN 79 Oradea -Satu Mare SIDUO Consiliul Local al Municipiului
Oradea ROHU/buget local
IR
34 Drum de legatura intre Oradea si Sinmartin SIDUO Consi liul Local al Municipiului
Oradea ROHU/buget local
IR
35 Drum de legătură între localitatea Sîntandrei
și intersecția str. Ovidiu Densușianu cu Str.
Al. Cazaban din Mun. Oradea SIDUO Consiliul Local al Municipiului
Oradea ROHU/buget local
IR
36 Moderniza re drum de legatura intre
Municipiul Oradea si comuna Paleu SIDUO Consiliul Local al Municipiului
Oradea ROHU/buget local
IR
37 Propunere legatura – Centura Santandrei –
viitor Parc Industrial Iosia – Barcăului; Mun.
Oradea SIDUO Consiliul Local al Munic ipiului
Oradea ROHU/buget local
IR
38 Reabilitare clădiri de patrimoniu, monumente
istorice SIDUO Consiliul Local al Municipiului
Oradea ROHU/buget local
Turism
39 Dezvoltarea unui centru intermodal cu
facilitate de acces la transportul rutier și
ferovia r în Zona Gării C.F.R din Episcopia
Bihor SIDUO Consiliul Local al Municipiului
Oradea ROHU/POT
IAF
40 Extindere Unitate de primire urgente si creare
centru Stroke (cladire noua) SIDUO Consiliul Local al Municipiului
Oradea Finantare ROHU/POR
IM
41 Amena jarea și dotarea Centrului Oncologic
din cadrul Spitalului Municipal dr. Gavril
Curteanu Oradea SIDUO Consiliul Local al Municipiului
Oradea Finantare ROHU/POR
IM
42 Construire si dotare centru de medicina
nucleară – SPECT CT SIDUO Consiliul Local al Muni cipiului
Oradea Finantare ROHU/POR
IM
43 Amenajarea si dotarea ca sectie medicala a
locatiei farmaciei din Spitalul Judetean SIDUO Consiliul Local al Municipiului
Oradea Finantare ROHU/POR
IM
44 Modernizarea blocurilor operatorii din cadrul
secției de Ob stetrică și Ginecologie din cadrul
Spitalului Clinic Județean de Urgență Oradea SIDUO Consiliul Local al Municipiului
Oradea Finantare ROHU/POR
IM
45 Modernizarea blocurilor operatorii din cadrul
secției de Urologie din cadrul Spitalului
Clinic Județean d e Urgență Oradea SIDUO Consiliul Local al Municipiului
Oradea Finantare ROHU/POR
IM

223 46 Creare laborator robotizat pentru hematologie
si biochimie la Spitalul Municipal SIDUO Consiliul Local al Municipiului
Oradea Finantare ROHU/POR
IM
47 Creare laborator robotizat pentru
microbiologie la Spitalul Municipal SIDUO Consiliul Local al Municipiului
Oradea Finantare ROHU/POR
IM
48 Reabilitarea Pavilionului III, secția Psihiatrie
din cadrul Spitalului Municipal dr. Gavril
Curteanu Oradea SIDUO Consiliul Local a l Municipiului
Oradea Finantare ROHU/POR
IM
49 Construirea unui ambulator la Spitalul
Judetean Bihor care cuprinde farmacie,
laborator – Extindere si modernizare la
Spitalul Judetean Bihor SIDUO Consiliul Local al Municipiului
Oradea Finantare ROHU/POR
IM
50 Reabilitare, modernizare, dotare centru de
medicina legala la Stationar II SIDUO Consiliul Local al Municipiului
Oradea Finantare ROHU/POR
IM
51 Dotare cu computer tomograf, RMN si
accelerator oncologic la Spitalul Municipal SIDUO Consiliul Local al Municipiului
Oradea Finantare ROHU/POR
IM
52 Construire cladire noua sectie boli infectioase
din cadrul Spitalului Municipal dr. Gavril
Curteanu Oradea SIDUO Consiliul Local al Municipiului
Oradea Finantare ROHU/POR
IM

224

CHESTIONAR

Evaluarea rolulu i administrației publice regionale și locale în dezvoltarea cooper ării
transfrontaliere.

Va rug ăm s ă vă exprima ți punctul dumneavostr ă de vedere în privin ța
experien ței dumneavostr ă în managementul entit ății pe care o reprezenta ți sau la
care lucra ți în domeniul cooper ării transfrontaliere rom âno-maghiare. R ăspunsurile
dumnevaostr ă vor fi folosite pentru evaluarea impactului administra ției publice în
dezvoltarea coopear ării transfrontaliere.
Vă rugăm ca r ăspunsurile dumneavoastr ă să fie c ât mai deschise. V ă mulțumim
pentru sprijin !

І. Implicarea administra ției publice regionale și locale în stimularea cooper ării
transfrontaliere

1. In opinia dumneavostr ă care entit ăți administrative ar trebui s ă se implice în
cooperarea transfrontalier ă ((se indic ă maximu m 3 op țiuni indic ându-se ordinea prin
numere de la 1 la 3 ):
1) consiliile jude țene, municipale și locale;
2)Autorit ățile executive jude țene și locale;
3) autorit ățile fiscal na ționale, regionale și jude țene;
4) universit ățile și institu țiile din învățământul preuniversitar;
5) institu țiile descentralizate jude țene;
5) mediul de afaceri
6) structurile de cooperare transfrontalier ă (asocia ții nonguvernamentale, agen ții de
implementare, Biroul de cooperare teritorial ă Oradea – BRECO .);
7) structurile de i nova ție din (clusters , industrial parks , Euroregiuni , parteneriates, etc .);
8) autorit ățile juridice na ționale si jude țene;
9) autorit ăți de colectare de informa ții (institu ții statistice);

225 10) Politia de frontier ă
11) Altele……..
2. Ce trebuie s ă facă admi nistra ția public ă regional ă și local ă în stimularea
cooper ării transfrontaliere ? ((se indic ă maximum 3 op țiuni indic ându-se ordinea prin
numere de la 1 la 3 ):
1) elaborarea și implementarea de programe pentru stimularea de dezvoltare regional ă;
2) elabora rea și implementarea unei strategii comune cu entit ățile din Ungaria/Romania
pentru dezvoltarea cooper ării transfrontaliere ;
3) dezvoltarea și implementarea de programe si proiecte de dezvoltare regional ă joint
cross -border programs and projects of regiona l development ;
4) dezvoltarea și implementarea de programe și proiecte de cooperare transfrontalier ă;
5) implementarea tratatelor și a acordurilor semnate între Romania și Ungaria în
problema traficului de frontier ă;
6) conducerea întâlnirilor, expozi țiilor și târgurilor cu character transfrontalier ;
7) implicarea în sus ținerea activit ății Euroregiunilor din regiunea noastr ă;
8) Crearea de noi forme de cooperare transfrontalier ă (Grup ări de Cooperare Teritorial ă
European ă -GCTE , parcuri industriale , clusters, parteneriate );
9) Monitorizarea activit ăților ce implic ă cooperarea transfrontalier ă
10). Evaluarea activit ății de cooperare transfrontalier ă.
11) Altele ___________________________________________

226 3. Indic ați cele mai importante 3 func ții care pot fi îndeplinite de c ătre
administra ția public ă în stimularea cooper ării transfrontaliere. (Se vor da
răspunsuri la toate cele 9 itemuri ).
№ Regional entities Functions Planificare
Coordonaren
Implementare
Consultare
Finantare
Informare
Monitorizartraining
Evaluarewe
1. Autorit ățile executive jude țene și locale
2. Consiliul jude țean și local
3. Autorit ățile fiscale na ționale,, regionale și
județene (ex: ANAF, Vama )
4. Autorit ățile juridice jude țene și locale
5 Inspectora tele de poli ție jude țene
6 Universit ățile și institu țiile din învățământul
preuniversitar
7 Institu țiile descentralizate jude țene
8 mediul de afaceri din regiune
9 structurile de cooperare transfrontalier ă (asocia ții
nonguvernamentale, agentii de implementare,
Biroul de cooperare teritorial ă Oradea –
BRECO .)
10. structurile de inova ție din (clusters , industrial
parks , Euroregiuni , parteneriates, etc .)
10. autorit ăți de colectare de informa ții (instit uții
statistice)
11 Poliția de frontier ă

4. Ce factori fr âneaz ă dezvoltarea cooper ării transfrontaliere în regiunea noastr ă?
((se indic ă maximum 3 op țiuni indic ându-se ordinea prin numere de la 1 la 3 )
1) Lipsa suportului financiar ;
2) Lipsa su portului informa țional și statistic ;
3) Centralizarea autorit ății;
4) Distribu ția incorect ă a autorit ății între diferite entit ăți a managementului resurselor în
domeniul cooper ării transfrontaliere ;
5) Legisla ția inadecvat ă pentru dezvoltarea cooper ării transfronta liere;
6) Instabilitatera sistemului administra ției publice (alegerile, schimbarea autorit ății, lipsa
asum ării responsabilit ății etc.);

227 7) Incoeren ța în distribu ția responsabilit ății pe orizontal ă și pe vertical ă a administra ției
publice

5. Cum evalua ți activitat ea urm ătoarelor entit ăți în sfera cooper ării
transfrontaliere pe o scar ă de la 1 la 5? (1- insuficient 5 – foarte eficient )
1) autorit ățile de stat
2) autorit ățile jude țene

6. Cum evalua ți activitatea urm ătoarelor e ntități în sfera cooper ării
transfrontaliere pe o scar ă de la 1 la 5? (1- insuficient 5 – foarte eficient )

1) Euroregiunea Bihor -Hajdu Bihar

2) asocia țiile și parteneriatele transfrontaliere

3) institu ții publice fiscale/juridice

7. Cum evalua ți activitatea urm ătoarelor entit ăți în sfera cooper ării
transfrontaliere pe o scar ă de la 1 la 5? (1- insuficient 5 – foarte eficient )

1) institu țiile descentralizate jude țene

2) mediul de afaceri

3) autorit ățile însărcinate cu colectarea de informa ții (institu ții statistice)

8. Cum evalua ți activitatea urm ătoarelor entit ăți în sfera cooper ării
transfrontaliere pe o scar ă de la 1 la 5? (1- insuficient 5 – foarte eficient )

1) universit ățile și institu țiile școalare

2) Poliția de Frontier ă
3) Biroul de Cooperare Transfrontalier ă Oradea (BRECO) 1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5

228

9. Ce institu ții în opinia dumneavostr ă sunt cele mai active în cooperarea
transfrontalier ă? se indic ă maximum 3 op țiuni indic ându-se ordinea prin numere
de la 1 la 3

1) administra ția public ă județeană;
2) adminstra ția public ă local ă;
3) Euroregiunea Bihor -Hajdu Bihar ;
4) asocia țiile și parteneriatele transfrontaliere ;
5) institu ții publice fiscale/juridice;
6) institu țiile descentralizate jude țene;
7) mediul de afaceri;
8) autorit ățile însărcinate cu colectarea de informa ții (institu ții statistice);
9) universit ățile și institu țiile școlare;
10) Poliția de Frontie ră;
11) Biroul de Cooperare Transfrontalier ă Oradea (BRECO);

229 10 În opinia dumneavoastr ă care ar fi cele mai eficiente forme de management al
cooper ării transfrontaliere din regiunea dumnevoastr ă (se indic ă maximum 3
opțiuni indic ându-se ordinea prin numere de la 1 la 3

1) Parteneriatele dintre autorit ățile publice jude țene situate de o parte și de alta a
frontierei rom âno-maghiare;
2) Parteneriatele dintre autorit ățile publice locale situate de o parte și de alta a frontierei
româno-maghiare ( gen înfrătiri);
3) Parteneriatele dintre institu țiile descentralizate jude țene situate de o parte și de alta a
frontierei rom âno-maghiare;
4) Parteneriatele dintre mediul de afaceri din jude țele situate de o parte și de alta a
frontierei rom âno-maghiare;
5) Parteneriatele dintre universit ățile și institu țiile școlare din jude țele situate de o parte și
de alta a frontierei rom âno-maghiare;
6. Euroregiunea Bihor -Hadu -Bihor;
7. Parteneriatele pentru explotarea în comun a infrastructurii;
8) Parteriatele pentru explotarea în comun a apei si a altor resurse natural?
9) Parteneriate între Inspectoratele de Pompieri;
10) Parteneriate între Inspectoratele de Poli ție;
11) Parteneriatele între Poli țiile de Frontier ă;
12) Altele…

11) In opinia du mneavoastr ă care este cauza slabei dezvoltari a structurilor
innovative de cooperare transfrontalier ă (euroregiuni, clustere transfrontaliere,
parteneriate, EGCT, parcuri industriale transfrontaliere, etc) (se indic ă maximum 3
opțiuni indic ându-se ordin ea prin numere de la 1 la 3 .)

1) lipsa sprijinului în crearea lor din partea autorit ăților de stat și jude țene;
2) centralizarea autorit ății și slaba responsabilitate a autorit ăților jude țene în problematica
cooper ării transfrontaliere ;
3) lipsa unei co erențe în actiune a autorit ăților publice jude țene cu cele locale în
stimularea cooper ării transfrontaliere;

230 4) ) lipsa unei coeren țe în ac țiune a autorit ăților publice jude țene cu institu țiile
descentralizate din subordine în stimularea cooper ării transfr ontaliere
5) lipsa unei coeren țe în actiune a autorit ăților publice jude țene cu ceilal ți actori care pot
fi implicate în cooperarea transfrontalier ă (universitati, școli, mediu de afaceri, etc)
6) Diferen țe în legislatia din Rom ânia și Ungaria în ceea ce prive ște autonomia
autorit ăților politice jude țene și locale în implicarea în cooperarea transfrontalier ă:
7) Diferen țe în legisla ția din Rom ânia și Ungaria în ceea ce prive ște autonomia
autorit ăților politice jude țene și locale în dezvoltarea structurilo r inovative de
cooperare transfrontalier ă.
8) Lipsa informa ției și a unei practice eficiente în dezvoltarea structurilor inovative de
cooperare transfrontalier ă;
9) Lipsa unei sus țineri financiare pentru dezvoltarea acestor structuri inovative de
cooper are transfrontalier ă;
10) Nivelul de calificare insuficient al stafului entit ăților economice din zona noastr ă
pentru a fi capabile s ă creeze astfel de structure în regiunea noastr ă;
12) Nu exist ă obstacole în crearea de structuri inovative de cooperare tr ansfrontalier ă;
13) Altele _________________________________________

12. V ă rugăm să indica ți în ce calitate a ți participat la un proiect/activitate de
cooperare transfrontalier ă:
1) Salariat al structurii legislative jude țene/locale
2) Salariat al s tructurii executive jude țene/locale
3) Colaborator al Euroregiunii Bihor -Hajdu Bihar ;
4) Salariat/colaborator al unei asocia ții sau parteneriat transfrontaliere ……………
5) Salariat al unei institutii publice fiscale/juridice …………..
6) Salariat intr -o institutie descentralizat ă județeană………..
7) Membru al mediului de afaceri ……………………………
8) Salariat al unei autorit ăți insacricate cu colectarea de informa ții (institu ții statistice)
9) Salariat al Universit ății………
10) Salariat al institu ției școlare…………..
11) Salariat al Poli ției de Frontier ă………………………..

231
ІІ ASPECTE LEGATE DE INFORMARE ÎN MATERIE DE COOPERARE
TRANSFRONTALIER Ă

13. Cum evalua ți nivelul de informare promovat de autorit ățile de stat și cele
jude țene în domeniul cooper ării transfrontaliere?

1) Slab
2) Satisf ăcător
3) Bun
4) Foarte Bun
5) Excelent ;

14. In opinia dumneavostr ă care sunt cele mai importante surse care trebuie s ă
ofere informa ții asupra programelor de coo perare transfrontalier ă și a competi ției
la care pot s ă participe organiza țiile din regiunea nostr ă? se indic ă maximum 3
opțiuni indic ându-se ordinea prin numere de la 1 la 5
1) autorit ățile de stat;
2) autorit ățile jude țene;
3) autorit ățile locale;
4) Org anizatiile interna ționale;
5) Comisia European ă;
6) Agentiile de dezvoltare regional ă;
7) Euroregiunea Bihor -Hajdu Bihor;
8) Asocia țiile si parteneriatele de cooperare transfrontalier ă;
9) BRECO;
10) Institu țiile statistice;
11) Internetul;
12) Mass -Media ;
13) Universit ățile și Școlile;
14) Alte Surse……

232 15 In opinia dumneavostr ă este nevoie de crearea unei baze de date comune
româno-maghiare a proiectelor de cooperare transfrontaliere supuse competi ției?
1) DA
2) NU

16. Ce informa ții ar trebui s ă cuprind ă baza de date comun ă a proiectelor de
cooperare transfrontalier ă supuse competi ției ?
1) Informa ții asupra proiectelor supuse competi ției, dar neimplementate ;
2) Informa ții asupra proiectelor în curs de implementare ;
3) Informa ții asupra proiectel or implementate ;
4) Informa ții despre impactul proiectelor implementate
4) Toate op țiunile men ționate la punctele 1 -4;
5) Altele _____________________________________

17. În opinia dumneavostr ă, crearea bazei de date a proiectelor de cooperare
transfronta lieră ar trebui s ă fie:
1) cu acces gratuit pentru orice întreprindere, organiza ție,
2) cu acces gratuit pentru orice întreprindere/ organiza ție care a contribuit la crearea bazei
de date
3) cu plata pentru orice întreprindere, organiza ție indiferent d e statutul de participant sau
nu la crearea bazei de date
4) cu plata pentru orice întreprindere, organiza ție dac ă nu a participat la crearea bazei de
date;
5) Alte situa ții__________________________________

18. In opinia dumneavostr ă este benefic ă crearea unui centru de crea ție și
consultare pentru formarea bazei de date, monitorizarea si evaluarea procesului de
implementare a programelor de cooperare transfrontalier ă și a proiectelor din
spațiul Euroregiunii Bihor -Hajdu Bihar ?
1) Da
2) NU.

233

19. Dacă da ce organiza ții ar trebui s ă facă parte din acest centru ? (Enumera ți 3
organiza ții)
1) Euroregiunea Bihor Hajdu Bihor
2) asocia țiile create de c ătre organiza țiile publice ;
3) autorit ățile administrative jude țene;
4) institu țiile statistice din regiune ;
5) agențiile de dezvoltare regionale ;
6) universit ățile;
7) mediul de afaceri ;
8) Altele __________________________________________

20. În opinia dumneavostr ă informa țiile statistice referitoare la cooperarea
transfrontalier ă sunt suficiente ?
1) DA
2) NU

21. În opinia dumneavoastr ă ce grupuri de date ar putea fi incluse în statisticile
transfrontaliere din regiunea dumnevoastr ă?
1) Date statistice generale ,
2) date economice ;
3) date despre infrastructura transfrontalier ă;
4) date de baz a despre activit ățile de schimburi transfrontaliere ;
5) date de baza despre programele și proiectele transfrontalier ă;
6) date despre activit ătile de cooperare transfrontalier ă;
7) toate datele men ționate mai sus ;
8) Altele _________________________________ ________

22. In opinia dumnevaostr ă cine ar trebui sa colecteze, s ă proceseze si s ă analizeze
statisticile transfrontaliere ?
1) institutiile statistice din jude țele Bihor si Hajdu Bihor ;

234 2) autorit ățile judetene ;
3) agentiile de dezvoltare regiona le;;
4) universitati
5) institu ții de cercetare din domeniul cooper ării transfrontaliere
5) Euroregiunea Bihor Hajdu Bihor ;
6) organiza ții publice ;
7) un cluster care s ă reuneasca institu țiile men ționate;
8) Altele ________ _______ ______

235 GENERAL INFOR MATION ABOUT YOU

23. Domiciliul……………………………………………

24. Sfera de activitate :
1) administra ție public ă
2) institu ții statistice
3) asocia ții și parteneritate transfrontaliere
4) universit ăți
5) Învățământul preuniversitar
6) mediul de afaceri
7) Altele ___________________

25. Experien ța profesional ă:
1) până în 5 ani ;
2) 6-10ani ;
311-20 ani ;
4) 21-30 ani ;
5) peste 30 de ani ;

Dacă aveți intreb ări referitoare la chestionar v ă rog sa v ă adresa ți la emailul
ihorga@uoradea.ro

Sincere Mul țumiri !