Instrument neconvențional de politică monetară Student ă: Sima Nicoleta -Tatiana Grupa 1551 Seria C Articolul nr. 1 După marea criză ce a lovit… [630052]

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE
FACULTATEA DE FINANȚE, ASIGURĂRI, BĂNCI ȘI BURSE DE
VALORI

Proiecte economice
Instrument neconvențional de politică monetară

Student ă: Sima Nicoleta -Tatiana
Grupa 1551
Seria C

Articolul nr. 1

După marea criză ce a lovit economia mondială, politicile monetare convenționale nu au mai
fost eficace, fiind nevoie de o relaxare a politicii monetare, fără precedent. Astfel majoritatea
băncilor centrale au apelat la noi instrumente ce aveau rolul de a afecta condițiile de creditare, de
a stimula economia și de a spori lichiditatea, după ce rata de politică a ajuns la un prag apropiat de
valoarea zero. Aceste intervenții sunt cunoscute ca politicile monetare neconvenționale.
Având în vedere că perioada pre -criză a fost dominată de schimbările de nivel și de
traiectorie în țintirea dobânzii fondurilor federale, ca principal instrument de politică monetară, ne
referim la aceasta ca “perioada de politică conventionala”. Corespun zător, perioada de criză și de
post-criză, atunci când achiziționarea de active la scară largă și politicile legate de acestea au fost
principalele instrumente ale politicii monetare a fost cunoscută ca “perioada de politică
neconventionala”.
Bănc ile centrale au avut un răspuns prompt și agresiv, astfel au redus rata dobânzii până la
limita inferioară. Băncile centrale au început astfel să folosească programe de achiziții de active la
scară largă, în care au fost incluse titlurile de stat, titluril e de valoare garantate prin ipoteci și
datorii ale sectorului privat, precum și operații de refintare cu băncile comerciale. Utilizarea
acestor programe ce au avut ca țintă cumpărarea de active în cantități uriașe, au condus la creșterea
bilanțurilor bănc ilor centrale.
Grafic 1

Sursa: FRED.stlouisfed.org
După cum se poate observa în graficele de mai sus, bilanțul celor 2 bănci centrale analizate, a
avut o creștere semnificativă din an ul 2007, an pre -criză, până în prezent, valoarea fiind de 4 ori
mai mare.

Achiziția de active, a fost o metodă adoptată până în prezent, de cele 4 bănci centrale ce au
folosit politicile monetare neconvenționale, astfel Banca Centrală Europeană a a doptat programul
de achiziții din sectorul corporativ, Programul Securities Market, Programul Outright Monetary
Transactions, Programul achiziționării de active și Programul de refinanțare pe termen lung.
Rezerva Federală a apelat la relaxarea cantitativă. Banca Angliei a apelat de asemenea la relaxarea
cantitatativa și la un program numit Funding For lending Scheme ( finanțare pentru schema de
creditare). Banca Centrală a Japoniei se folosește de programe de relaxare cantitativă și calitativă
și de achiz iția de active.
Canalul de transmisie al politicii monetare neconvenționale, este asemănător cu cel al politicii
monetare convenționale. Prin cumpărarea de active cu o maturitate corespunzătoare și modificarea
randamentului pe care gospodăriile îl c âștigau prin aceste active, politica neco nvențională, are, de
asemenea e fect asupra deciziilor de economisire și consum a gospodăriilor.

Articolul nr. 2

În timpul crizei datoriei suverane din Europa, Banca Centrală Europeană a recurs la măsuri
neconvenționale de politică monetară pe o perioadă de timp scurtă. Acestea au inclus Programul
Piatei Valorilor Mobiliare, prin care Banca Centrală Europeană cumpără în mod direct datoriile
guvernelor țărilor din zona euro, Programul Operațiunilor de refinanțare pe termen lung pentru a
recapitaliza băncile din zona euro, și în cele din urmă Programul Tranzacțiilor Monetare Definitive
din anul 2012. În anul 2015, Banca Centrală Europeană a introdus un nou program de achiziționare
a activelor, asemănător cu programul de relaxare cantitativă folosit de Rezerva Federală.
Majoritatea cercetărilor făcute asupra politicii monetare neconvenționale adoptate de Banca
Centrală Eu ropeană, în perioadă crizei datoriei suverane, s -au focusat pe ratele interbancare și
modul în care aceste politici au perceput riscul datoriei suverane în zonă euro.

Programul “Piata valorilor mobiliare” (SMP -The Securities Market Program) a f ost introdus
pe data de 10 mai 2010. Programul constă în achiziții de obligațiuni din domeniul public și din cel
privat, de pe piață secundară, din zonă euro. Scopul programului a fost de a asigură transmiterea
politicii monetare, în sectoarele pieței de o bligațiuni, pe care Banca Centrală Europeană le
consideră deficitare. Acest program a vizat în primul rând, obligațiunile statelor membre europene
ce se aflau în dificultate financiară. Nu a existat o limita a cantității de valori mobiliare ce poate fi
achiziționată, iar până în iunie 2011, Bancă Centrală Europeană deținea valori mobiliare în valoare
de 75 bilioane de lire sterline. Prima dată, Banca Centrală Europeană s -a concentrat pe achiziția
acestor valori din Grecia, Irlanda și Portugalia, dar la dat a de 7 august 2011, Banca Centrală a
decis să extindă programul în Italia și Spania. După 3 ani de la introducerea acestui program, BCE
deținea valori mobiliare în valoare de 220 bilioane de lire sterline, majoritatea provenind din
datoriile Italiei și a S paniei.
O cauză esențială ce a condus la implementarea acestui program, a fost incapacitatea anumitor
segmente ale pieței financiare de a absorbi tranzacțiile, fără a avea un impact major asupra
prețurilor, astfel programul avea ca scop, restaurarea lich idității pieței financiare. În schimb, SMP
nu este destinat să modifice volumul lichidității deținut de Banca Centrală Europeană, un concept
ce se axează pe capacitatea băncilor de a -și plăti obligațiile, pentru depozitele constituite la banca
centrală.
Operațiunile de refinanțare pe termen lung (LTRO -Long Term Refinancing Operations) au
fost introduse pe data de 8 decembrie 2011 de Banca Centrală Europeană. A avut că scop
prelungirea principalului program de operațiuni de refinanțare cu până la 3 an i. Programul a
determinat acordarea de credite băncilor în anumite condiții și cerințe colaterale, iar dobânzile
acestor împrumuturi erau determinate în funcție de rata de politică a Băncii Centrale Europene.
Aceasta a prevăzut că în acest program nu va ex ista o limită asupra sumei împrumutului, fiindcă
scopul băncii centrale a fost de a acorda ajutor și de a ușura condițiile în operațiunile de creditare
din zonă euro.
Programul de tranzacții monetare definitive (OTM -Outright Monetary Transactions pro gram)
se referă la tranzacțiile simple de pe piața secundară de obligațiuni și a “vizat, atât siguranța unei
transmisii adecvate a politicii monetare, cât și unicitatea acesteia”. Această politică dorea țintirea
unui randament al obligațiunilor suverane sc ăzut prin suplimentarea cererii, asfel erau reduse

dificultățile de refinanțare. Programul fost anunțat pe data de 2 august 2012, iar detaliile legate de
acesta au fost publicate pe 6 septembrie 2012. Progrramul acoperea obligațiunile de stat de pe piața
secundară, cu maturitatea cuprinsă între 1 și 3 ani, și fără limite asupra cantității ce poate fi
tranzacționată. Această politică diferă semnificativ de Relaxarea cantitativă (QE), fiindcă
lichiditatea injectată este stopată prin măsurile de absorție a lic hidității. Astfel, se presupune că
rezerva de bani (M3) nu se va majora ca rezultat al acestei politici. Aceste tranzacții pot fi executate
sub diferite condiții, ce se focuseaza în mare parte pe obiectivul țării în materie de politică fiscală
și macroecon omică. Apariția programului de tranzacții monetare definitive a încheiat și înlocuit
programul SMP menționat mai sus.
Programul achiziționării de active (APP -Asset Purchasing Program) a apărut pe data de 22
ianuarie 2015. Sub acest program de relaxa re cantitativă, Banca Centrală Europeană a cumpărat
obligațiuni suverane în valoare de 60 de bilioane de euro lunar, până la sfârșitul anului 2016.
Consiliul Guvernal al Băncii Centrale Europene avea ca obiectiv să mențină stabilitatea prețurilor
în zona e uro împotriva scăderii rata inflației. De asemenea, se dorește relaxarea condițiilor
financiare și montare cu scopul de a extinde oferta de credite în Uniunea Europeană, investitile și
consumul (prin canalul de aprovizionare de credit) sunt accelerate, pân ă când rata de inflație se
întoarce până la obiectivul de 2%. Sub program obligatiiunile instituțiilor din zona euro vor fi
cumpărate pe piață secundară, împotriva banilor băncii centrale, care pot fi folosiți atunci de aceste
instituții pentru a extinde c reditarea către firme și gospodării.

Articolul nr. 3

Politica monetară funcționează printr -o varietate de canale, dar, în principal prin intermediul
prețurilor activelor. Prin urmare, orice evaluare a eficienței politicii monetare începe cu capacitatea
acesteia, de a afecta în mod sistematic ratele dobânzii și, probabil, alte prețuri ale activelor. Astfel,
politica neconvențională s -a axat pe achiziția substanțial de obligațiuni pe termen lung și
modelarea așteptărilor viitoare ale ratelor dobânzilor pe termen scurt, astfel randamentele pe
termen lu ng sunt influențate.
De zeci de ani, Comitetul Federal Open Market (FOMC ) folosește operațiunile pe piață
deschisă pentru a ghida instrumentul principal al politicii monetare în Statele Unite: rata fondurilor
federale, o rată de creditare interbanc ară peste noapte. Această rată este stabilită de Comitet, fiind
folosită în cadrul operațiunilor dintre bănci, nivelul ei este determinat de FOMC. Ținta stabilită a
variat considerabil de -a lungul anilor, din cauza schimbărilor economice, după anul 2008, a ceasta
s-a menținut la un procent cuprins între 0% și 2%, după cum se poate vedea în graficul numărul 2.

Grafic 2

Sursa: FRED.stlouisfed.org

În timpul crizei din 2007 -2008, Rezerva Federală a implementat noi măsuri de politică
monetară pentru a stabiliza piețele financiare și pentru a stopa efectele crizei asupra activității
economice. Din cauza gravității crizei și fiindcă rata fonduri lor federale a ajuns aproape de limita
inferioară, într -o perioadă scurtă de timp, una dintre uneltele folosite de FED a fost relaxarea
cantitativă, cunoscută și ca achiziția de active la scară largă.
Acest instrument este însoțit de incertitudine cu privire la eficacitatea sa, mai ales din moment
ce canalele de transmisie standard prin activele financiare de pe piață, au funcționat atât de bine în
trecut.
4.96 5.02
1.93
0.16 0.18 0.1 0.14 0.11 0.09 0.130.41
0123456
2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017RATA FONDURILOR FEDERALE
(%)

Având în vedere că perioada pre -criză a fost dominată de schimbările de nivel și de trai ectorie
în țintirea dobânzii fondurilor federale, că principal instrument de politică monetară, ne referim la
aceasta ca “perioada de politică conventionala”. Corespunzător, perioada de criză și de post -criză,
atunci când achiziționarea de active la scară largă și politicile legate de acestea au fost principalele
instrumente ale politicii monetare a fost cunoscută ca “perioada de politică neconventionala”.
Valoarea monedei naționale, adică dolarul, s -a depreciat, ca urmare a declinului ratei fonduril or
federale, în perioada pre -criză. Achizițiile de active la scară largă s -au desfășurat în 3 perioade
diferite de timp: Rezerva Federală a început achiziția de active în noiembie 2008, în noiembrie
2010 a fost anunțată o nouă serie de achiziții, iar în se ptembrie 2012 FED -ul a început să cumpere
din nou active.
Sudiile efectuate, au arătat că există o legătură strânsă între schimbările valorii dolarului și
anunțurile cu privire la adoptările celor 3 serii de achiziții de active la scară largă, dar și
comparative cu dolarul Canadian, yen -ul și euro, tot în perioada adoptării programului de achiziții.
De asemenea, deprecierea dolarului a fost mult mai mare, în perioada primelor 2 serii de
achiziții, dar asta nu înseamnă că perioada a treia de achiziții de active, nu a fost eficientă, din
moment ce pe piață au fost anticipate aceste anunțuri, și prețurile activelor au fost stabilite în
funcție de acestea.

Articolul nr. 4

Politicile bilanțului băncii centrale au fost concepute pentru a face față provocărilor interne. Cu
toate acestea au existat scurgeri considerabile ale acestor politici, prin intermediul canalelor de
transmisie transfrontaliere, către alte țări.
În primul rând, politica monetară neconvențională a fost transmisă prin canalul tradițional de
rată a dobânzii prin reducerea randamentelor pe termen lung și încurajarea investitorilor de a caută
active cu scadențe similare cu randamente ajustate în funcție d e risc. În al doilea rând, politica
monetară neconvențională are un impact de reechilibrare a portofoliului pe plan intern și
trasfrontalier. Achizițiile de active de către băncile centrale, a avut impact asupra cererii și asupra
prețului diferitelor valor i mobiliare, astfel au fost influențate deciziile investitorilor prin canalul de
echilibru de portofoliu. Acest lucru poate conduce la modificările dimensiunilor activelor deținute
de sectorul privat. În al treilea rând, instrumentele de politică monetară neconvențională, au operat
prin creșterea lichidității la nivel mondial. Persistența ratelor de dobândă scăzute și lichiditatea în
exces au creat stimulente pentru instituțiile financiare, atât în economiile dezvoltate, cât și în cele
emergente. În plus, p oliticile neconvenționale au avut un impact direct asupra băncilor, fiindcă au
fost facilitate condițiile de finanțare și au fost facilitate împrumuturile bancare. În ultimul rând,
politica neconvențională a avut impact asupra altor țări prin intermediul c ursului de schimb și a
rezervelor.
Politica monetară a continuat să se acomodeze odată cu dezvoltarea economiei: băncile
centrale au menținut ratele de politica la un nivel scăzut,au adoptat diferite forme de politici
monetare neconvenționale (expansioniste) și au prelungit semnif icativ scadenta activelor. Aceste
măsuri au avut un rol important în preîntâmpinarea primului colaps al pieței financiare și prin
suportul acordat recuperării economice. Politicile monetare neconventionale sunt acele politici
care incearca sa influenteze r atele dobanzilor pe termen lung sau a preturilor activelor, prin diferite
instrumente ale bancilor centrale, cum sunt programele de achizitie de active ce au ca scop
incurajarea celorlalti participan t de pe piata, si cresterea preț urilor prin lichiditate, canale de
semnalizare si prin portofoliu de echilibru.
Ca urmare a acestor politici, bilanțurile băncilor centrale ce au pus în aplicare politicile
monetare neconvenționale, s -au extins semnificativ pe parcursul perioadei 2008 -2014. Acest lucru
a condus la injecții uriașe de lichiditate în economie, prin creșterea rezervelor (a crescut masă
monetară), precum și introducerea ratelor de dobândă negative pentru unele instrumente de politică
din țările avansate. Cu bani și titluri de valoare ce sunt su bstitute imperfecte, aceste programe au
dus la reechilibrarea portofoliului de active din Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, zona
Euro și Japonia, băncile și corporațiile au majorat, la rândul sau, prețul activelor. Investitorii au
răspuns, prin a chiziția de active mai riscante, ce au devenit relativ mai atractive, în comparație cu
titlurile de stat deținute de cele patru bănci centrale.

In perioada de normalitate, inainte de criza, bancile centrale nu erau implicate in
imprumuturile in mod direct cu sectorul privat, sau Guvernul, nici in achizitionarea de datorii
guvernamentale, datorii corporative, sau alte instrumente de imprumut. Presiunea inflationista
fiind tot mai mare, in incercarea de a oferi suficienti stimulenti economiei in perio ada de criza si
pentru a asigura o buna functionalitate a pietei, banca centrala a luat decizia de a directiona rata de
dobanda.
Tarile industriale au fost nevoite sa se bazeze pe o adaptare extraordinara a politicii monetare
pentru a incuraja redresarea economica in urma crizei financiare din anul 2008 si a problemelor
existente in zona euro. Cererea din sectorul privat a avut o redresare lenta, chiar daca ratele
dobanzii erau neobisnuit de scazute. Acest lucru s -a intamplat in mare parte, fiin dca gospodariile
au intrat in recesiune cu prea multe datorii, acumulate in urma creditelor de bunuri de consum, ce
au putut fi onorate, doar prin reduceri masive de cheltuieli si imprumuturi. Intreprinderile au fost
reticente la adaugarea de capital, in m omentul in care cererea s -a dovedit a fi atat de lenta. Deoarece
intermediarii si alti creditori au fost nevoiti sa se adapteze la problemele debitorilor, adica
incertitudinea cu privire la valorile colaterale si intrebarile cu privire la propria bonitate, costul
creditelor nu s -a imbunatatit, in urma facilitatii politicii monetare, la fel de mult cum era indicat,
prin scaderea ratelor dobanzii de referinta.

Articolul nr. 5

Aceste politici au reușit, într -o mare măsură, să -și atingă scopurile, și au fost eficiente, în
special în timpul celor mai mari turbulențe ce au avut loc în plan financiar. Funcționarea pieței a
fost în mare măsură restaurată, iar riscurile au scăzut semnificativ. Politicile au dus de asemenea
la scăderea randamen telor obligațiunilor pe termen lung, iar în unele cazuri a marjelor de credit.
Politicile monetare neconvenționale au avut un efect mixt asupra restului lumii. Anunturile
timpurii cu privire la cumpărarea de active la nivel global, au avut un efect pozitiv asupra
comerțului. Privind în perspectivă, politicile monetare neconvenționale pot fi garantate în cazul în
care condiția economiei nu se îmbunătățește, sau chiar se înrăutățește.
Politică monetară funcționează printr -o varietate de canale, dar, în principal prin intermediul
prețurilor activelor. Prin urmare, orice evaluare a eficienței politicii monetare începe cu capacitatea
acesteia, de a afecta în mod sistematic ratele dobânzii și, probabil, alte prețuri ale activelor. Astfel,
politică neconv ențională s -a axat pe achiziția substanțial de obligațiuni pe termen lung și
modelarea așteptărilor viitoare ale ratelor dobânzilor pe termen scurt, astfel randamentele pe
termen lung sunt influențate.
Efectele politicii monetare asupra pieței de capital se referă la transmisia monetară și canalele de
semnalizare. Politicile monetare pot afecta prețurile activelor și decizia de alocare a acestora, prin
așa numitele canale de semnalizare care se concentrează pe așteptările participanților de pe piață,
influențând modul în care agenții percep condiția economiei în viitor și politica Bă ncii Centrale
Europene. Achiziț iiile de active ale băncilor centrale, schimbă percepția publicului despre ratele
de politică viitoare și prin așteptările legate de încadrarea ratei nominle ale dobânzilor pe termen
lung. Acestea au ca efect o creștere a consumului și a cheltuielilor.
Un alt canal al politicii monetare neconvenționale este cel de reechilibrare al portofoliului care
presupune efectele directe ale acestor politici asupra structurii portofoliului de echilibru al
investitorilor. De exemplu, când o bancă centrală execută o tranzacție pe piața financiară, cum ar
fi achiziția de datorii de stat, cererea pentru datoria suverană crește prețul obligatiunii existente, în
timp ce dobânda ce urmează a fi plătită scade. Creșterea prețurilor activelor, consolidează bilanțul
instituție i financiare prin majorarea valorii acestora, prin canalul de creditare. Achizițiile de active
sunt finanțate în mare parte prin crearea de noi rezerve la băncile centrale, astfel instituțiile
financiare promovează expansiunea creditării sistemului privat și a gospodăriilor. În acest caz,
piața de capital semnalizează eficacitatea politicii monetare și a influenței directe asupra
macroeconomiei, prin efectele canalelor ce au ca scop creșterea cheltuielilor și a bilanțului ce
conduce la majorarea investițiil or.
Piețele financiare și de intermediere financiară au fost afectate de marea criză din cauza
prăbușirii încrederii în anumite instituții și piețe, din cauza riscului de contrapartidă și fragilitatea
mult mai mare a sistemelor financiare.
De asemenea, băncile centrale au acționat pentru a sprijini slăbiciunile provocate de
intermedierea financiară prin achiziționarea unor active private. În plus, față de susținerea

stabilității financiare, aceste măsuri sprijineau activele cheie ce ri scau a fi vândute la prețuri foarte
mici, precum și reducerea costurilor de împrumut, pentru a susține economia reală. Exemplele
includ:

– Finantarea pentru schema de creditare, un program conceput de Banca Angliei in august 2012,
initial pentru a incur aja acordarea de credite bancare companiilor si populatiei. Scopul acestei
scheme a fost de creste imprumuturile bancare pana la valoarea de 70 de miliarde de lire
sterline. Bancile si societatile de constructie (creditorii) au putut accesa aceste finantar i, pana
in ianuarie 2015;
– Achizitiile de titluri de valoare garantate cu ipoteci (Mortgage -Backed Securities – MBS) si
obligatiuni de agentie, emise de Rezerva Federala;
– Obligatiuni bancare garantate de Banca Centrala Europeana;
– Hartie comerciala ( instrum ent de datorie pe termen scurt, negaranatat, emis de o societate, de
obicei pentru finantarea creantelor, stocurilor), obligatiuni corporative si fonduri
tranzactionate la bursa de Banca Japoniei.
O dificultate a achizitionarii de active este legata de factorii ce pot afecta randamentul .
Achizitionarea de active din domeniul privat, pentru a sprijini intermedierea financiara a aratat
cele mai bune rezultate in America, in timp ce in zona euro, aceasta a intalnit diferite dificultati,
din cauza sectorulu i bancar ce a fost slabit de imposibilitatea unor tari din zona euro, de a depasi
perioada de criza.

Bibliografie:

Articolul nr. 1
Dominic Quint and Pau l Rabanal Should Unconventional Monetary Policies
Become Conventional?, Martie 2017

Articolul nr. 2
Casper Van Hilten “ Stock market effects of unconventional monetary policy in
Europe and establishing a credit chanel of monetary policy” Mai 2016

Articolu l nr. 3
Reuven Glick and Sylvain Leduc “ Unconventional Monetary Policy and the Dollar:
Conventional Signs, Unconventional Magnitudes” 2015

Articolul nr. 4
Yevgeniya Korniyenko and Elena Loukoianova “The impact of unconventional
monetary policy measures by the systemic four on global liquidity and monetary
conditions” Decembrie 2015

Articolul nr. 5
International Monetary Fund, Jose Vinals, Oliver Blachard and Tamim Bayoumi
“Unconventional Monetary Policies – Experience And Prospects” Aprilie 18, 2013