DREPT PENAL – INFRACȚIUNI PREV ĂZUTE ÎN LEGI SPECIALE Cu titlul ASPECTE DE PRACTIC Ă JUDICIARĂ ȘI DREPT COMPARAT CU PRIVIRE LA TRAFICUL DE DROGURI… [630043]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE DREPT

MASTER CARIERĂ JUDICIARĂ

LUCRARE DE DISERTAȚIE
La disciplina
DREPT PENAL – INFRACȚIUNI PREV ĂZUTE ÎN
LEGI SPECIALE
Cu titlul
ASPECTE DE PRACTIC Ă JUDICIARĂ ȘI
DREPT COMPARAT CU PRIVIRE LA
TRAFICUL DE DROGURI (art. 3 din Legea
143/2000)

Coordonator
Prof. Univ. Dr. Rotaru -Radu Cristina

Absolvent: [anonimizat]
2019

2
CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 4
CAPITOLUL I. CADRUL GENERAL DE CARACTERIZARE AL DROGURILOR ………… 6
Secțiunea I. Privire istorică asupra reglementărilor internaționale in domeniul
traficului de stupefiante ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 6
Secțiunea II. Principalele categorii de stupefiante și clasificarea acestora ………………… 7
CAPITOLUL II. TRAFICUL INTERNAȚIONAL DE DROGURI PREVĂZUT DE
ART. 3 DIN LEGEA NR. 143/2000 ………………………….. ………………………….. ………………………….. 10
Secțiunea I. Conținutul legal în legislația națională ………………………….. …………………. 10
§1. Obiectul infracțiunii ………………………….. ………………………….. ………………………….. 10
§2. Subiecții infracțiunii ………………………….. ………………………….. ………………………….. 11
Secțiunea II. Conținutul constitutiv ………………………….. ………………………….. …………… 13
§1. Latura obiectivă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 13
§2. Urmarea imediată ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 15
§3. Legătura de cauzalitate ………………………….. ………………………….. ………………………. 15
§4. La tura subiectivă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 15
Secțiunea III. Forme, modalități, regim sancționator ………………………….. ……………….. 16
§1. Forme ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 16
§2. Modalități ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 16
§3. Regim sancționator ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 17
Secțiunea IV. Cauza de nepedepsire și cauza de reducere a pedepsei pentru
infracțiunile prevăzute de art. 3 din Legea 143/2000 ………………………….. ……………….. 18
CAPITOLUL III. IMPLICAȚII ALE INFRACȚIUNII DE TRAFIC INTERNAȚIONAL
DE DROGURI PE PLAN INTERN ȘI INTERNAȚIONAL ………………………….. ………………….. 20
Secțiunea I. Aspecte de practică judiciară în legislația națională ………………………….. . 20
§1. Infracțiunea de trafic internațional de droguri de risc ………………………….. …………. 20
§2. Infracțiunea de trafic internațional de droguri de mare risc ………………………….. …. 23
Secțiunea II. Aspecte de practică judiciară în legislația internațională – comparație
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 25
CAPITOLUL IV. REGLEMENTĂRI INTERNAȚIONALE ȘI MODALITĂȚI DE
DEPISTARE A TRAFICANȚILOR ………………………….. ………………………….. …………………………. 28
Secțiunea I. Aspecte de drept penal comparat în materia combaterii traficului și
consumului ilicit de droguri în țările uniunii europene ………………………….. …………….. 28
§1. Situația privind traficul și consumul ilicit de droguri în Olanda ……………………….. 28

3
§2. Situația privind traficul și consumul ilicit de droguri în Franța ………………………… 29
§3. Situația privind traficul și consumul ilicit de droguri în Italia ………………………….. 30
§4. Situația privind traficul și consumul ilicit de droguri în Belgia ………………………… 31
§5. Situația privind traficul și consumul ilicit de droguri în Suedia ……………………….. 32
§6. Situația privind tra ficul și consumul ilicit de droguri în Portugalia …………………… 33
§7. Situația privind traficul și consumul ilicit de droguri în Spania ……………………….. 33
§8. Situația privind traficul și consumul ilicit de droguri în Marea Britanie ……………. 34
§9. Situația privind traficul și consumul ilicit de droguri în Statele Unite ale
Americii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 36
§10. Situația privind traficul și consumul ilicit de droguri în Grecia ………………………. 37
Secțiunea II. Modalități de depistare a traficanților ………………………….. …………………. 37
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 39
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 41

4
INTRODUCERE

Traficul de droguri reprezintă comerțul ilicit ce se desfășoară la nivel global și care
implică cultivarea, fabricarea, distribuția și vânzarea de substanțe care fac obiectul legilor
privind interzicerea traficului de droguri. Biroul Națiunilor Unite pentr u combaterea
Drogurilor și a Criminalității1 studiază piețele de droguri ilicite la nivel mondial și
monitorizează în permanență, pentru a obține o înțelegere cât mai cuprinzătoare a
dinamicii lor.
În 2008, capturile globale de heroină at ingând un nivel maxim de 73,7 tone ,
majoritatea heroinei fiind confiscată în Orientul Mijlociu și Asia de Sud -Vest (39% din
totalul global), Europa de Sud -Est (24%) și Europa de Vest și Centrală (10%). Creșterea
globală a capturilor de heroină în perioada 2006 -2008 a fost determinată, în principal, de
continuarea apariției crizelor din Iran și Turcia.
În 2007 și 2008, cocaina a fost utilizată de aproximativ 17 milioane de oameni din
întreaga lume, similar numărului de utilizatori mondiali de opiacee. America de N ord a
reprezentat peste 40% din consumul global de cocaină (totalul fiind estimat la
aproximativ 470 de tone), în timp ce statele din Uniunea Europeană reprezentau mai mult
de un sfert din consumul total. Aceste două regiuni reprezintă mai mult de 80% din
valoarea totală a pieței globale de cocaină, estimată la 88 miliarde de dolari în 2008.
De asemenea, trebuie să evidențiem faptul că traficul de droguri este în strânsă
legătura cu fenomenul de criminalitate organizat ă, acesta fiind întâlnit la nivel
internațional, poate fi descris precum o afacere fără frontiere, a cărei propagare și arie de
cuprindere poate concura cu cele mai dezvoltate structuri la nivel global.
Infracțiunea de trafic de droguri, înțeleasă ca fenomen infracțional național, cat și
trans național, reprezintă o atingere adusa demnității și integrității ființei umane, din acest
punct de vedere putem aprecia că, periculozitatea acestei infracțiuni reiese din atingerea
adusă drepturilor fundamentale ale omului și a sănătății publice.
Este demn de menționat faptul că, grupările criminale se specializează pe domenii
infracționale cu profit maxim, respectiv infracțiunile cu stupefiante, sistemul economic
fiind în mod direct lezat. Traficul cu droguri constituind o infracțiune deosebit de
profitabi lă, se împletește în mod natural cu actele de spălare de bani, trafic de arme,
corupție și alte activități infracționale variate.

1 A se vedea Raportul european privind drogurile. Tendințe și evoluții , 2018, www.emcdda.europa.eu .

5
”Problema drogurilor nu poate fi soluționata într -o zi sau într -un an, dar, prin
participarea activa a popoarelor, organizații lor și națiunilor, ea poate fi în cele din urmă
rezolvată”.2
Atât în România cât și în restul statelor, cel mai consumat drog este canabisul, iar
la nivel mondial, numărul consumatorilor monitorizați ajungând la pragul de 200 de
milioane.
Cu privire la rep erele statistice, Biroul Națiunilor Unite de Lupta împotriva
Drogurilor și a Crimei (ONUDC), pe baza prețurilor practicate și a confiscărilor efectuate,
valoarea de piață3 a drogurilor ilicite este evaluată la: 13 miliarde de dolari, în ceea ce
privește producția , 94 de miliarde, din punctul de vedere al vânzărilor cu ridicata , 322 de
miliarde de dolari, prin raportare la vânzările cu amănuntul4.
Un nou raport a scos la iveală estimări uluitoare ale comerțului ilicit de droguri la
scară globală ș i a detaliat o varietate de noi tendințe de trafic.
Global Integrity Financial a publicat un raport numit, ” Criminalitatea
transnațională și lumea în curs de dezvoltare” , care evaluează amploarea și tendințele în
cadrul criminalității transnaționale. Confo rm documentului, piața mondială a traficului de
droguri are o valoare globală anuală estimată între 426 miliarde dolari și 652 miliarde
dolari, ceea ce o face a doua piață cea mai profitabilă, măsurată după cea a mărfurilor
contrafăcute și piratate, care s e estimează că generează aproximativ 1.13 trilioane de
dolari pe an.
Valoarea comerțului global cu droguri a devenit atât de mare încât depășește cu
mult produsul intern brut al 88% din țările lumii.5
Globalizarea și tehnologia au un impact pronunțat asu pra aspectelor vieții moderne, iar
piața drogurilor este exploatată rapid prin intermediul acestor noi oportunități pe măsură
ce apar, observând astfel, creșterea rapidă a pieței pentru comercializarea de noi substanțe
psihoactive.

2 A se vedea The United Nations and Drug Abuse Control, 1987.
3 A se vedea World Drug Report 2014, www.unodc.org.
4 A se vedea C. Olaru, Traficul si consumul ilicit de droguri , Ed. Hamangiu, București, 2016, p. 4.
5 Idem , p. 5.

6
CAPITOLUL I. CADRUL GENERAL DE CARACTERIZARE AL
DROGURILOR
În cuprinsul acestui capitol voi prezenta reglementările internaționale ce privesc
traficul internațional de droguri din perspectivă istorică (Secțiunea I) , urmând ca apoi, să
detaliez categoriile de stupefiante și clasificarea acestora (Secțiunea a II -a).

Secțiunea I. Privire istorică asupra reglementărilor internaționale in domeniul
traficului de stupefiante

Încă din anul 1909 au loc la Shanghai, la inițiativa guvernului S tatelor Unite ale
Americii, lucrările Comisiei internaționale asupra opiului , sub îndrumarea lui Theodore
Roosevelt. Aceasta convocare constituie începutul unor masuri succesive de introducere
a unui control internațional al stupefiantelor, semnarea acestui tratat constituind o
inovație . Cu ace astă ocazie , 13 state, din care 6 europene au adoptat rezoluția prin care se
cerea guvernelor prezente la respectiva convocare , să ia inițiativa în ceea ce privește
suprimarea progre sivă a traficului și consumul ui de opiu pe teritoriile lor.
În ianuarie 1912, douăsprezece state printre care Germania, Anglia, Olanda,
Portugalia, Rusia și Italia își dau întâlnire Haga pentru dezbaterea problemei privind
traficul internațional de stupefiante . Din acel punct , cooperarea internațională în materi a
control ului substanțelor periculoase , prin semnarea Convenției internaționale a opiului,
se transformă într -o problem ă de drept internațional .
Problema traficului cu substan țe periculoase se regăsește și în Tratatul de la
Versailles , semnarea acestuia ducând automat la ratificarea Convenției de la Haga . În anul
1988 , fiind instituit controlul asupra drogurilor prin Convenția Națiunilor Unite împotriva
traficului ilicit de stu pefiante si substanțe psihotrope .
Convenția de la Geneva din anul 1931, instituia drept scop major limitarea în
întreaga lume a fabricării drogurilor, reglementând un regim juridic care să permită doar
utilizarea în scopuri medicale sau științifice . Prin aceasta convenție le era rezervat
guvernelor dreptul de import sau distribuire a heroin ei în scopuri considerate legitime.
Ulterior prin Convenția pentru pedepsirea traficului ilicit de droguri dăunătoare , din anul
1936, le era solicitată semnatarilor în mod expres pedepsirea sever ă a traficanților de
stupefiante, din punct de vedere penal . Părțile semnatare luându -și astfel angajamentul s ă
aplice pedeapsa închisorii pentru orice infracțiune de trafic de droguri.
Ulterior, în anul 1946, atribuțiile exercitate de Societatea Națiunilor în baza
tratatelor ce priveau stupefiantele, au fost transmise Comisiei pentru stupefiante ONU,

7
demarând noi activități de control al noilor droguri apărute, în 1948 semnându -se
Protocolul de la Paris ce impunea restricționarea oricărui nou tip de drog apărut care dă
dependență, și care nu este sub control .
Convenția privind substanțele psihotrope din 1971 a avut ca principal obiectiv
plasarea substanțelor și produselor psihotrope sub control ju diciar, urmând ca , în
Declarația privind lupta împotriva traficului și consumului ilicit de droguri , din anul
1984, să se afirm e că activitățile de trafic și consum ilicit au luat amploare ,
transformându -se într-o „activitate criminala periculoasa ”, asupra căreia trebuie sa se
impună o atenție deosebit ă.
Convenția Națiunilor Unite împotriva traficului ilicit de stupefiante și substanțe
psihotrope se referea la promovarea combaterii traficului si consumului ilicit de droguri
cu ajutorul cooperării judiciare.
În fine, Convenția Națiunilor Unite împotriva traficului ilicit de stupefiante și
substanțe psihotrope a vizat promovarea cooperării internaționale în combaterea eficientă
a traficului ilicit, intrând în vigoare în anul 1990.

Secțiunea II. Principalele categorii de stupefiante și clasificarea acestora

Legea nr.143/2000, privind combaterea traficului si c onsumului ilicit de droguri,
definește drogurile ca fiind plantele și substanțele stupefiante ori psi hotrope sau
amestecurile care conțin asemenea plante și substanțe, clasificând drogurile în doua mari
categorii: droguri de risc (canabis, rezina de canab is, ulei de canabis)6, droguri de mare
risc (heroina, mescalina, morfina, amfetamina, coca ina, opium).

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății , drogul este substanța care, fiind
absorbită de un organism viu, îi modifică acestuia una sau mai multe funcții .
”În sens farmacologic, drogul este o substanță utilizată în medicină, a cărei
folosire abuzivă poate crea dependență fizică ori psihică sau tulburări grave ale
activității mentale, ale percepției și ale comportamentului, denumirea de drog aplicându –
se numai substanțelor care pot fi desemnate și prin t ermenul general de stupefiante ”7.
Drogurile sunt plante, substanțe sau amestecuri, în compoziția cărora se află plante
ori substanțe, supuse controlului național, prevăzute în tabelele nr. I -III ale Legii nr.

6 Emilian Stancu, Tratat de Criminalistică , Ed. Universul Juridic, Buc. 2004, p. 627.
7 Emilian Stancu, Tratat de Criminalistică , Ed. Universul Juridic, Buc. 2004, p. 627.

8
143/2000. Drogurile de mare risc sunt drogurile înscrise în tabelele nr. I și II, iar drogu-
rile de risc sunt drogurile înscrise în tabelul nr. III. Substanțele utilizate frecvent la fabri-
carea drogurilor, înscrise în tabelul nr. IV, poartă denumirea de precursori8, iar regimul
juridic al acestora este reglementat , în principal, prin dispozițiile O.U.G. nr. 121/2006.
În Legea nr. 339/2005 este prevăzut regimul juridic privind cultivarea, producerea,
fabricarea, depozitarea, comerțul, distribuția, transportul, deținerea, oferirea, transmite-
rea, intermedie rea, achiziționarea, utilizarea și tranzitul pe teritoriul național ale plantelor
spontane sau cultivate, substanțelor și preparatelor prevăzute în tabelele I, II și III din
anexa care face parte integrantă din această lege.
Substanțele prevăzute în tabele le II și III ale Legii nr. 143/2000 și preparatele lor
sunt supuse, atunci când sunt utilizate în scop medical, și altor dispoziții aplicabile sub-
stanțelor și preparatelor de uz uman sau veterinar, în măsura în care acestea nu contravin
Legii nr. 339/2005.
Printre cele mai cultivate plante, care reprezintă rezervorul mondial al traficului
ilicit de droguri, se numără macul de opiu, canabisul sativa și arborele de coca.
Potrivit clasificării făcute de Convenția ONU (1971), substanțele psihotrope se îm-
part în trei grupe de droguri9: stimulente (amfetaminele și derivații lor) , depresive (barbi-
turice, alcool, tranchilizante) și halucinogene (LSD, MDMA -Ecstasy, mescalina, psilocy-
bina, phencyclidina, marijuana).
Substanțe psihotrope sunt substanțe de origine sintetică ori naturală (aproape în ex-
clusivitate vegetală) capabile să influențeze activ psihicul și comportamentul uman10.
Substanțele psihotrope sunt acele substanțe a căror acțiune implică efecte pronunțate asu-
pra proceselor mentale și emoționale , în funcție de natura lor, drogurile, în general, pot fi
clasificate astfel în: analgezice, sedativele , hipnoticele, și h alucinogenele .
Analgezice sunt destinate atenuării durerilor, mai mari sau mai mici, fără ca ut ili-
zatorul să -și piardă cunoștința, sunt deprimante neselective ale sistemului neuro -cerebral .
Sedativele sunt deprimante neselective care , la doze terapeutice normale produc
diminuarea hiperexcitabilității psihomotorii și țin să reducă la normal tonusul f uncțional
al sistemului neuro -cerebral . La doze mari, sedativele deprimă intens sistemului neuro –
cerebral .
Hipnoticele (somniferele) sunt substanțe deprimante ale sistemului neuro -cerebral
și provoacă somnul ; stimulentele activează sistemului neuro -cerebr al și măresc activitatea

8 A se vedea Legea nr. 142/2018 privind precursorii de droguri.
9 A se vedea E. Stancu, Tratat de Criminalistică , Ediția a III -a, Ed. Universul Juridic, 2004, p. 640.
10 Idem, p. 632.

9
neuro -cerebrală. Anumite stimulente au o întrebuințare terapeutică legală cum sunt ano-
rexigenele, indicate la scăderea greutății , tratarea depresiunilor psihice, fiind psihostimu-
lente. Amfetaminele și cocaina sunt principalele drog uri de acest gen .
Halucinogenele acționează asupra sistemului neuro -cerebral , provocând denatura-
rea percepțiilor și a senzorialității .
Problematica dependenței și a consumului de droguri trebuie analizată prin rapor-
tare la numărul deceselor și al îmbolnăvirilor cauzate de consumul de droguri. Potrivit
evaluărilor Oficiului Națiunilor Unite de Luptă Împotriva Drogurilor și a Crimei
(ONUDC)11, un număr estimat de 183.000 decese legate de consumul de droguri, au fost
raportate doar în anul 2012, rata m ortalității fiind de 40 de decese la 1 milion în rândul
populației cu vârste cuprinse între 15 -64 ani.12

11 World drug Report 2014, www.unodc.org .
12 Traficul și consumul ilicit de droguri , Practica judiciară adnotată, Codruț Olaru, 2016.

10
CAPITOLUL II. TRAFICUL INTERNAȚIONAL DE DROGURI
PREVĂZUT DE ART. 3 DIN LEGEA NR. 143/2000
În cuprinsul acestui capitol voi prezenta conținutul legal al infracțiunii (Secțiunea
I) în conținutul căruia voi detalia obiectul infracțiunii (§1) și subiecții infracțiunii (§2)
atât din punct de vedere teoretic, cât si sub aspect practic, pentru ca ulterior să ajungem
la conținutul co nstitutiv al infracțiunii (Secțiunea a II -a) alcătuit din latura obiectivă (§1),
urmarea imediată (§2), legătura de cauzalitate (§3) și latura subiectivă (§4) urmând să
evidențiez formele (§1), modalitățile (§2), precum și regimul sancționator (§3) ale
infrac țiunii reglementate la art. 3 din Legea 143/2000 ce vor forma (Secțiunea III), iar
în cele din urmă ajungând la expunerea cauzei de nepedepsire și de reducere a pedepsei
pentru infracțiunile prevăzute de art. 3 alin. (1) si (2) din legea 143/2000 (Secțiune a IV).

Secțiunea I. Conținutul legal în legislația națională

Art. 3 alin.(1) din Legea nr. 143/2000 prevede că: ”Introducerea sau scoaterea din
tara, precum si importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu
închisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.”13
Alin. (2) al aceluiași articol prevede că: ” Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc
droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani și interzicerea unor
drepturi.”14
Traficul internațional de dro guri, prevăzut în art. 3 din Legea 143/2000, se mai
numește în practica judiciară contrabanda cu droguri deoarece aceasta infracțiune constă
în introducerea sau scoaterea din țară, importul sau exportul de droguri de risc sau mare
risc, fără drept. În ipot eza în care faptele prevăzute în textul de lege privesc droguri de
mare risc, pedeapsa prevăzută de lege este mai ridicată.
§1. Obiectul infracțiunii
Obiectul juridic al acestei infracțiuni îl constituie relațiile sociale privitoare la
sănătatea publică și relațiile sociale referitoare la sănătatea persoanelor care consumă
droguri în mod ilicit.
Evidențiem faptul că, în cazul infracțiunii de trafic internațional de droguri avem
un obiect juridic secundar complex fiind format din relațiile sociale ce au în vedere

13 A se vedea Legea nr. 143 din 26 iulie 2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit
de droguri, art. 3 alin. (1).
14 A se vedea Legea nr. 143 din 26 iulie 2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit
de droguri, art. 3 ali n. (2).

11
sănătatea persoanei fizice, dar și din relațiile sociale referitoare la regimul vamal, ce
trebuie să se desfășoare în condițiile reglementate de lege.
Obiectul material al infracțiunii îl constituie drogurile de risc în ceea ce privește art.
3 alin. (1), respectiv drogurile de mare risc în ceea ce privește art. 3 alin. (2) din Legea
143/2000.
Drogurile de mare risc sunt drogurile înscrise în tabelele nr. I și II, iar drogurile de
risc sunt drogurile înscrise în tabelul nr. III. Substanțele utilizate frecvent la fabricarea
drogurilor, înscrise în tabelul nr. IV, se numesc precursori, iar regimul juridic al acestora
fiind stabilit prin dispozițiile O.U.G. nr. 121/2006.
Obiectul material reprezintă o cerința esențială a legii, acțiunile de intr oducere în
țară, scoatere din țară, import sau export trebuind să se efectueze cu droguri de risc sau
droguri de mare risc ce sunt supuse controlului național, în caz contrar fapta neconstituind
infracțiune15.
De asemenea, în scopul determinării categoriei de droguri reprezintă obiect material
al inf racțiunii, organul de cercetare penal ă trebuie să dispună executarea unei constatări
tehnico -științifice, astfel încât să se poată face o încadrare corectă și concretă a
substanțelor, respectiv plantelor descoper ite, în tabelele ce se regăsesc în anexa Legii
143/2000.
§2. Subiecții infracțiunii
Subiectul activ al infracțiunii nu este unul calificat, autorul putând fi orice persoana
fizică ce răspunde penal, subiectul activ nemijlocit fiind necircumstanțiat.
Plura litatea de infractori fiind posibilă sub forma pluralității constituite (grup
infracțional organizat) și a celei ocazionale (coautorat, instigare complicitate).
Subiectul activ, poate fi orice persoana fizic ă ce răspunde penal, dar si orice
persoana juridică, exceptând statul, instituțiile și autoritățile publice ce desfășoară
activități ce nu pot face obiect al domeniului privat16, acestea răspunzând penal pentru
infracțiunea de trafic internațional de droguri , atât timp c ât fapta a fost săvârșit ă cu
vinovăția prevăzută de lege, răspunderea penala a persoanei juridice neexcluzând -o pe
cea a persoanei fizice care a participat la săvârșirea infracțiunii17.
În ipoteza în care, la săvârșirea unei infracțiuni contrib uie mai multe persoane,
putem vorbi despre existenta unui grup infracțional organizat18, în practica judiciară

15 A se vedea I. Gârbuleț, Traficul și consumul ilicit de droguri , Ed. Hamangiu, 2008, p. 126.
16 Idem , p 127.
17 A se vedea I. Gârbuleț, op.cit. , Ed. Hamangiu, 2008, p. 128.
18 A se vedea art. 367 din Noul Cod Penal.

12
apreciindu -se faptul că , dispozițiile referitoare la un grup infracțional organizat sunt
incidente în cazul în care activitățile desfășurate în sc opul săvârșirii infracțiunii sunt
executate de trei sau mai multe persoane.
Într-o speță s -a decis că, având în vedere că în operațiunea de „comercializare” a
canabisului au fost antrenate numai două dintre cele trei persoane trimise în judecată,
instanța a dispus achitarea tuturor celor trei pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.
7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate19.
În practica judiciară s -a stabilit faptul că, introducerea în tară a cantității de 1 1.580
kg de amfetamină, drog de mare risc, dar și fabricarea unui nou drog numit captagon20
(”în ultimii ani, s -a constat că cea mai mare parte din
comprimatele de captagon confiscate conțin amfetamine, precum și
alte stimulante care nu sunt supuse controlului internațional”21) de un grup de persoane,
cetățeni străini care aveau roluri bine determinate și care erau parte dintr -o rețea
internațională, sunt fapte săvârșite sub forma coautoratului, instanța reținând circumstanța
agravantă prevăzută la ar t. 77 lit. a) din Noul Cod Penal22.
În ceea ce privește participația improprie, instanța a reținut c ă fapta inculpatului de
a remite martorului care era șofer de microbuz în Paris, un colet pentru a -l preda mamei
inculpatului, spunând -i martorului, că în c onținutul coletului se află dulciuri, iar ulterior,
la vamă descoperindu -se faptul că în colet erau ascunse 9 baghete de rezină de canabis,
constituie conținutul unei singure infracțiuni, respectiv cea prevăzută in art. 3 alin. (1) din
Legea nr. 143/2000, deoarece din cercetările efectuate inculpatul nu l -a determinat sau
ajutat pe martorul la introducerea în țară a baghetelor de canabis, coletul fiind predat fără
ca martorul să știe ce este în conținutul coletului.
De asemenea, daca subiectul activ ” îndepl inea o funcție ce implică exercițiul
autorității publice, iar fapta a fost comisă în exercitarea acestei funcții”23, fapta a fost
comisă de un cadrul medical sau de o persoana ce avea atribuții in acest domeniu, potrivit
art. 13 alin. (1) li. a) si b), vor constitui circumstanțe agravante pe lângă cele reglementate
in Codul Penal.
În cazul infracțiunii prevăzute la art. 3 din Legea 143/2000, subiectul pasiv este
principal, pe de o parte, fiind reprezentat de stat, acesta fiind reprezentatul societății în

19 A se vedea I.C.C.J., Secția penală, Decizia nr. 4469/2006, www.scj.ro .
20 Captagonul este o alternativă la amfetamina și metamfetamina folosită pentru a trata narcolepsia, oboseala
și tulburări comportamentale cum ar fi disfuncții mi nime ale creierului, www.drugs.com.
21 Raportul organului de control pentru stupefiante , 2005, www.anagov.ro.
22A se vedea ICCJ, Secția penală, decizia nr. 337 din 21 ianuarie 2004, www.scj.ro.
23 A se vedea art. 13 alin (1) lit. a) din Legea nr. 143/2000.

13
asigurarea și menținerea sănătății publice, iar pe de cealaltă parte, subiectul pasiv
secundar care este reprezentat de persoana dependentă sau de consumator, persoana ce
suferă consecințele consumului ilicit de droguri24.

Secțiunea II. Conținutul constitutiv

§1. Latura obiectivă

Elementul material al laturii obiective reprezintă săvârșirea recurentă a unei
activități, precum importul, exportul, introducerea în țară sau scoaterea din țară a
drogurilor de risc sau drogurilor de mare risc, ce sunt supuse controlului național.
Operațiunile de import sau export al acestor substanțe, preparate sau plante se poate
face doar cu autorizația prevăzută de Legea nr. 339/2005, astfel că, în cazul în care
transporturile care intră sau ies de pe teritoriul României fără deținerea unei autorizații,
cât și transporturile care nu sunt conforme autorizației eliberate, se rețin de către
autoritățile competente, până în momentul justificării legitimității transportului, ori până
în momentul în care hotărârea jude cătorească rămâne definitiv ă și irevocabil ă în sensul
de a se confisca transportul în cauză.
În cele ce urmează voi detalia modalitățile elementului material al infracțiunii de
trafic internațional de droguri de risc sau mare risc, prin prezentarea soluții lor din practica
instanțelor judecătorești.
Introducerea rezidă în acțiunea de a pătrunde în țară cu droguri de risc sau de mare
risc, în practica judiciară reținându -se că fapta unui inculpat de a intra în țară cu trenul și
ulterior prezentându -se la ofic iul vamal în scopul îndeplinirii operațiunilor vamale, asupra
sa găsindu -se droguri de mare risc, reprezintă infracțiunea de trafic internațional de
droguri de mare risc, în modalitatea introducerii în țară, în forma consumată25, deoarece
conform procesului -verbal încheiat la oficiul vamal, inculpatului i -au fost găsite asupra
sa în biroul vamal, biroul vamal fiind localizat pe teritoriul României26 .
Într-o alta cauză, s -a reținut că faptele inculpatului de a introduce în țară, din Spania,
aproximativ 4 kg r ezina de canabis, cantitate ce ulterior a fost predată surorii inculpatului

24A se vedea ICCJ, Secția penală, decizia nr. 3411 din 29 mai 2006, www.scj.ro.
25 A se vedea I. Gârbuleț, Traficul și consumul ilicit de droguri , Ed. Hamangiu, 2008, p. 130.
26 A se vedea ICCJ, Secția penală, decizia nr. 2366 din 30 aprilie 2003, www.scj.ro.

14
pentru distribuire în scopul valorificării27, constituie infracțiunea de trafic internațional
de droguri de risc și infracțiunea de trafic de droguri de risc, în concurs28.
Scoaterea din țară a drogurilor de risc sau de mare risc, fără drept, reprezintă o altă
modalitate a elementului material, scoaterea drogurilor din țară reprezentând o infracțiune
distinctă în raport cu elementul material reprezentat de introducerea fără drept.
În practica judiciar ă, într -o cauza s -a decis că fapta inculpatului de a se prezenta la
vamă pentru a intra în România cu un autoturism, care la controlul de la vamă s-a dovedit
a ascunde în lăcașele portbagajului mașinii o cantitate de 3 ,844 kg de heroina în trunește
elementele materiale a le infracțiunii de trafic intern de droguri în modalitățile deținere și
transport, cât și tentativă la infracțiunea de trafic internațional de droguri29.

De asemenea, Înalta Curte de Casație si Justiție a decis în anul 2017, printr -o
hotărâre prealabil ă că, acțiunea unică continuă de transport a drogurilor de risc sau
drogurilor de mare risc, pe teritoriul altui stat și ulterior pe teritoriul României, constituie
elementul material al infracțiunilor prevăzute de art. 2 și art. 3 din Legea nr. 143/2000
privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, în concurs
formal (ideal)30.
O a treia modalitate de săvârșire a infracțiunii de trafic internațional de dr oguri de
risc sau mare risc este activitatea de import ce reprezintă ansamblul operațiilor cu caracter
comercial, prin care sunt introduse în țară mărfuri care sunt produse și cumpărate din alte
state.
Exportul fiind cea de -a patra modalitate a elementulu i material este reprezentată de
ansamblul operațiunilor comerciale prin care o parte din mărfurile ce sunt produse sau
prelucrate într -o țară, sunt vândute pe piața altor țări31.
Cele două modalități corelative ale elementului material, respectiv importul sau
exportul, includ acțiuni de introducere sau scoatere a drogurilor din țară, ceea ce înseamnă
că activitățile de import sau export au o componentă esențială distinctă, mai exact,
operațiunea de comercializare a drogurilor.
Sub aspect practic, a fost pusă problema aplicării dispozițiilor art. 3 din Legea nr.
143/2000 și a art. 271 din Codul Vamal. Conform dispozițiilor art. 271 din Codul Vamal,

27 A se vedea C. Olaru, Traficul si consumul ilicit de droguri , Ed. Hamangiu, București, 2016, p. 210.
28 A se vedea ICCJ, Secția penală, decizia nr. 1645 din 14 mai 2014, www.scj.ro.
29 A se vedea ICCJ, Secția penală, decizia nr. 5596/2003, www.scj.ro.
30 A se vedea ICCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, decizia nr.
15/2017, www.scj.ro .
31 A se vedea I. Gârbuleț, Traficul și consumul ilicit de droguri , Ed. Hamangiu, 2008, p . 135.

15
”Introducerea în, sau scoaterea din țară, fără drept, de arme, muniții, materiale
explozibile, precursori de explozivi restricționați, droguri , precursori, materiale nucleare
sau alte substanțe radioactive, substanțe toxice, deșeuri, reziduuri ori materiale chimice
periculoase constituie infracțiunea de contrabandă calificată și se pede psește cu
închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi, dacă legea penală nu prevede
o pedeapsă mai mare ”32.
În doctrină33 s-a apreciat c ă în acest caz , este realizat un concurs de calificări creat
între cele doua norme incriminatoare, art. 271 din Codul Vamal aplicându -se doar în
cazul în care legea nu prevede o pedeapsa mai mare, ceea ce înseamnă se aplica regula
subsidiarității.

§2. Urmarea imediată

Urmarea imediată rezidă în starea de pericol ce este creată pentru sănătatea publică ,
a con sumatorilor, pentru regimul vamal34, cât și pentru securitatea economico -socială, ca
urmare a săvârșirii activităților de introducere, scoatere, import sau de export, activități
ce implică comercializarea mărfurilor introduse fără drept în țară.

§3. Legăt ura de cauzalitate

Legătura de cauzalitate rezult ă din materialitatea faptei (ex re), aceasta nu trebuie
dovedită, în cazul săvârșirii infracțiunii de trafic internațional de droguri producerea unei
stări de pericol este iminentă.

§4. Latura subiectivă

Infracțiunea de trafic internațional de droguri de risc sau droguri de mare risc,
prevăzută în art. 3 din Legea nr. 143/2000, poate fi comisă numai cu intenție în ambele
forme, intenție directă și intenție indirectă.
De asemenea, mobilul și scopul nu condiționează în niciun fel existența laturii
subiective, dar se pot lua în considerare la momentul individualizării pedepsei.

32 A se vedea Codul Vamal al României din 10 aprilie 2006, art. 271.
33 A se vedea I. Gârbuleț, op. cit ., p.138.
34 A se vedea M. A. Hotca, M. Dobrinoiu , Infracțiuni prevăzute în legi speciale , Ed. 2, Editura C. H. Beck,
2010, p. 160.

16
Făptuitorul trebuie sa cunoască natura35 produselor sau substanțelor ce formează
obiectul infracțiunii, acest a trebuie s ă își fi dat seama că săvârșește fără drept acțiunea de
trafic internațional de droguri, cât și de periculozitatea creată asupra sănătății publice.

Secțiunea III. Forme, modalități, regim sancționator

§1. Forme

Infracțiunea de trafic internaț ional de droguri de risc sau droguri de mare risc poate
fi susceptibilă de acte preparatorii cât și de tentativă, această infracțiune putând fi
săvârșită prin acte comisive36.
Conform art. 13 din Legea nr. 143/2000, tentativa este pedepsibilă, fiind conside rată
tentativă inclusiv producerea, procurarea mijloacelor sau instrumentelor, și luarea
masurilor în vederea comiterii infracțiunii. În legătură cu comiterea infracțiunii de la art.
3 alin. (2) în forma tentativei, menționam decizia instanței supreme într -o cauza37 prin
care s -a hotărât ca în cazul în care fapta este descoperită pe culoarul de ieșire din țară,
înainte ca făptuitorul sa depășească frontiera României38, se reține tentativa la
infracțiunea de trafic internațional de droguri de mare risc.
Consum area infracțiunii de trafic internațional de droguri se produce în momentul
în care se realizează activitatea incriminată și se produce starea de pericol asupra sănătății
publice.
Infracțiunea prevăzută la art. 3 alin. (1) cât și cea prevăzută la art. 3 al in. (2) pot
îmbrăca forma continuată în ipoteza în care faptele sunt repetate în baza aceleiași rezoluții
infracționale, pe lângă momentul consumării existând și un moment al epuizării, care se
produce la încetarea ultimului act de executare. Infracțiunea de trafic internațional de
droguri este o infracțiune de pericol, pentru existența acesteia nu se cere producerea unui
rezultat39.

§2. Modalități

35 A se vedea I. G ârbuleț, op. cit ., p.139.
36 A se vedea I. Gârbuleț, op. cit ., p.138.
37 A se vedea ICCJ, Secția Penala, Decizia nr. 4914 din 2003, www.scj.ro.
38 A se vedea M. A. Hotca, M. Dobrinoiu, op. cit , p. 160.
39 A se vedea I. Gârbuleț, op. cit ., p. 140.

17
Traficul internațional e droguri se poate comite în mai multe modalități, respectiv
introducerea, scoaterea, importul sau exportul. Pe lângă modalitățile normative ce privesc
elementul material, sub aspect practic se pot întâlni diverse modalități faptice40.
Textul de lege include două variante infracționale, simplă și agravată, diferența
dintre cele doua rezidă din obiectul infracțiunii, în cazul art. 3 alin. (1) obiectul fiind
drogurile de risc, iar în ipoteza variantei agravate de la art. 3 alin. (2) obiectul infracțiunii
îl constituie drogurile de mare risc.
Totodată, menționam că, infracțiunea de trafic inter național de droguri reglementată
la art. 3 din Legea nr. 143/2000, nu este o variantă agravată a infracțiunii de trafic de
droguri care este prevăzută la art. 2 din același act normativ, cele două fiind infracțiuni
distincte, astfel cum s -a evidențiat în p ractica Secției Penale a Înaltei Curți de Casație si
Justiție, și ulterior prin pronunțarea Deciziei nr. 15/2017.
În același sens, faptele unui inculpat de a cere unei persoane aflate în străinătate să
procure anumite substanțe psihoactive ce se încadrează în categoria drogurilor de risc, și
de a transfera bani în contul persoanei aflate în străinătate pentru a achiziționa respectivele
substanțe, ulterior primindu -le prin postă, întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de trafic internațional de droguri de risc prin modalitatea introducerii, fiind
sancționat atât expeditorul, cât și destinatarul41.

§3. Regim sancționator

Infracțiunea de trafic internațional de droguri de risc, prevăzută la art. 3 alin. (1)
din Legea 143/2000, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani, iar dacă fapta se referă
la droguri de mare risc, suntem în ipoteza art. 3 alin. (2) din Legea 143/2000, pedeapsa
fiind închisoarea de la 7 la 15 ani.
În cuprinsul art. 17 din Legea 143/2000 este prevăzut faptul că drogurile se confiscă
conform Codului de procedura penală și se distrug potrivit art. 574 lit. d), păstrarea de
probe fiind obligatorie.
Pe lângă droguri, sunt supuse confiscării și alte bunuri ce au făcut obiect al
infracțiunii, iar când acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului
în bani. Se confiscă, de asemenea, banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite prin
valorificarea drogurilor42.

40 A se vedea M. A. Hotca, M. Dobrinoiu, op. cit , p. 161.
41 A se vedea ICCJ, Secția Penală, Decizia nr. 3547/2008, www.scj.ro.
42 A se vedea art. 16 din Legea 143/2000.

18
Sumele ce rezultă din valorificarea bunurilor confiscate, precum și banii confiscați,
constituie venituri la bugetul de stat, evidențiindu -se în cont separat.

Secțiunea IV. Cauza de nepedepsire și cauza de reducere a pedepsei pentru
infracțiunile prevăzute de art. 3 din Legea 143/2000

În cuprinsul art. 15 și art. 16 din Legea 143/2000 regăsim o cauză de nepedepsire
și o cauz ă de reducere a pedepsei.
Cauza de nepedepsire acționează atunci când persoana care, mai înainte de a fi
începută urmărirea penală, denunță autorităților competente participarea sa la o
asociație sau înțele gere în vederea comiterii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art.
2-10, permițând astfel identificarea și tragerea la răspundere penală a celorlalți
participanți43.
Astfel, dacă persoana denunțătoare a formulat denunțul ulterior prezentării
materialulu i de urmărire penală, dar anterior întocmirii rechizitorului de trimitere in
judecată a inculpatului, acesta se poate prevala de cauza de reducere a limitelor pedepsei,
întrucât trimiterea în judecată reprezintă moment ultim al urmăririi penale.
În art. 1 6 fiind prevăzut ă cauza de reducere a limitelor pedepsei, astfel că,
”persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la articolele 2 -10, iar în timpul
urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a
altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri ” 44.
Sub aspect practic, s -a evidențiat faptul că, ulterior săvârșirii unei infracțiuni dintre
cele care se regăsesc în cuprinsul articolelor 2 – 10 din Legea 143/2000, și ulterior
începerii urmăririi penale pentru infracțiunea respectivă, făptuitorul facilitează
identificarea și tragerea la răspundere a persoanelor care au săvârșit infracțiuni în legătura
cu droguri sau denunță aceste persoane, nu beneficiază de prevederile art. 15 din lege
(cauza de nepedepsire), dar poate beneficia de dispozițiile art. 16 din același act normativ.
Altfel, într -o speță45, inculpatul a declarat recurs, solicitând prin acesta reținerea
cauzei de nepedepsire prevăzută în art. 15 din Legea nr. 143/2000. Înalta Curte de Casație
și Justiție a respins recursul ca nefondat motivând c ă art. 15 din Legea nr. 143/2000 nu
este aplicabil în cauză, întrucât privește denunțarea către autoritățile competente
comiterea unei fapte dintre cele prevăzute în art. 2 – 10 din Legea 143/2000, facilitând

43 A se vedea art. 15 (cauza de nepedepsire) din Legea 143/2000.
44 A se vedea art. 16 (cauza de reducere a limitelor de pedeapsă – de circumstanțiere) din Legea 143/2000.
45 A se vedea ICCJ, Secția penală, Decizia nr. 5473/2005, www.scj.ro.

19
identificarea și tragerea la răspundere penală a participanților. Denunțul trebuind efectuat
înainte de săvârșirea faptei sau descoperirea acesteia de către organele competente, în
cauză, inculpații au fost prinși în flagrant46.

46 A se vedea B. Damian, Infracțiuni cu privire la droguri , www.ccj.ro.

20
CAPITOLUL I II. IMPLICAȚII ALE INFRACȚIUNII DE TRAFIC
INTERNAȚIONAL DE DROGURI PE PLAN INTERN ȘI INTERNAȚIONAL

Cel de -al doilea capitol, consider ca este esențial, întrucât vom porni de la analiza
practicii judiciare din România, atât in ce ea ce privește infracțiunea de trafic internațional
al drogurilor de risc cât și al drogurilor de mare risc (Secțiunea I), ca ulterior, după
observarea practicii naționale, să ajungem la expunerea pe scurt a practicii din alte țări
membre (Secțiunea a II -a).

Secțiunea I. Aspecte de practică judiciară în legislația națională

§1. Infracțiunea de trafic internațional de droguri de risc

În practica judiciară, situațiile faptice întâlnite sunt extrem de diverse, astfel că, într –
o cauză, instanța a reținut că fapta inculpatului de introducere în tară a drogurilor de risc,
constituie infracțiunea de trafic internațional de droguri, prevăzută la art.3 alin. (1) din
Legea 143/2000, deși drogurile au fost introduse în scopul consumului propriu, simplul
fapt că făptuitorul a trecut granița cu acestea în mod clandestin, fără a declara cantitatea
de droguri la vamă, precum si fără o aprobare prealabilă, face ca aceasta infracțiune să
subziste47.
Într-o alta cauza48, instanța a decis ca infracțiunea prevăzută l a art.3 din Legea
143/2000, este o infracțiune independentă fata de depozițiile art. 4 din aceeași lege,
acestea fiind reglementate și sancționate în mod distinct în cuprinsul aceluiași act
normativ menționat.
Astfel, apărarea cum c ă infracțiunea de la art . 3 din Legea 143/2000 ar fi absorbita49
în conținutul infracțiunii de la art. 4, nu se poate lua în considerare, precum nici apărarea
inculpatului în care se evocă faptul că a introdus o singură dată , o cantitate mică de
stupefiante pentru consum propriu, cantitatea și repetabilitatea neavând nic io relevanță
sub aspectul individualizării pedepsei și încadrării juridice.
În alta cauză50, instanța a hotărât ca trecerea frontierei deținând asupra sa 30 de
grame de canabis pentru consum propriu constituie infracțiunea de deținere ilegală de

47 A se vedea ICCJ, Secția Penal ă, decizia nr. 4769/2003, www.scj.ro.
48 A se vedea ICCJ, Secția Penală, decizia nr. 6652/2005, www.scj.ro.
49 A se vedea I. Gârbuleț, op. cit ., p.130.
50 A se vedea ICCJ, Secția Penală, decizia nr. 506/2004, www.scj.ro.

21
stupefiante prevăzută la art. 4 din Legea 143/2000. Art. 4 din Legea 143/2000 este
aplicabil în opinia instanței, și nu infracțiunea de trafic internațional de droguri de risc
prevăzută la art. 3 alin. 1, cu motivarea că acțiunile ce definesc traficul internațional d e
droguri sunt absorbite în latura obiectiva a infracțiunii de la art. 4 care privește deținerea
pentru consumul propriu deoarece, o trecere ocazională a graniței având stupefiante
asupra sa, însă cu alte scopuri decât cele ce privesc activitățile specific e traficării acestora,
și deținerea unei cantități rezonabile necesare consumului propriu nu reprezintă o traficare
transfrontalieră51.
Într-o altă speța, a Înaltei Curți de Casație si Justiție, într -un recurs, a decis ca soluția
instanței de fond care a ap reciat că fapta unui inculpat de a pătrunde în țară cu droguri
pentru consum propriu asupra sa, mai exact 1,35 grame de opium, reprezintă infracțiunea
de trafic internațional de droguri de la art. 3 din Legea 143/2000, prin modalitatea
introducerii în țară, inculpatul recunoscând faptul că este consumator și că deține asupra
sa o cantitate strict pentru consumul propriu este greșita. Instanța suprema a schimbat
încadrarea juridica în infracțiunea prevăzută la art. 4 din actul normativ menționat,
inculpatulu i aplicându -i-se o pedeapsă orientată spre minimul special52.
În doctrina53 de specialitate s -a spus c ă în cazul prezentei spe țe, corect ar fi s ă se
retină un concurs de infracțiuni între art. 4 din Legea 143/2000 (deținere de droguri pentru
consum propriu) și infracțiunea de la art. 271 din Codul Vamal care incriminează
pătrunderea în țară cu anumite substanțe.
Opinez că decizia instanței este corectă, întrucât fapta de a introduce în țară o
cantitate mică destinată strict consumului propriu, nu întrunește elementele constitutive
ale infracțiunii de trafic internațional de droguri, aceasta infracțiune cuprinzând acțiunea
făptuitorului de a trece frontiera deținând asupra sa o cantitate de stupefiante destinate
comercializării ilicite.
De asemenea, trebuie m enționat faptul că, dacă art. 3 din actul normativ menționat
ar fi aplicabil, am constata că un simplu consumator ce deține o cantitate mică de
stupefiante destinată exclusiv consumului individual, ar fi sancționat mai aspru decât o
persoana ce desfășoară o activitate de traficare a stupefiantelor pe plan intern, ceea ce ar
concretiza o inechitate alarmantă.
Într-o alta cauza soluționat ă de Înalta Curte de Casație și Justiție, s -a stabilit că,
faptele inculpatului de a introduce în Romania, din Spania, apro ximativ 4 kg de rezină de

51 A se vedea I. Gârbuleț, op. cit ., p.131.
52 A se vedea ICCJ, Secția Penală, decizia nr. 391/2004, www.scj.ro.
53 A se vedea R. Mocanu, Infracțiuni legate de droguri. Practică Judiciară , Ed. Hamangiu, 2007, p. 148.

22
canabis, pe care ulterior i -a fost predată surorii sale în vederea distribuirii și valorificării,
constituie infracțiunea de trafic internațional de droguri de risc, în concurs cu infracțiunea
de trafic de droguri de risc. Mențion ez că pentru a face circumstanțierea aplicabilității
dispozițiilor alin. (1) si alin. (2) ale art. 3 din lege, trebuie identificată substanța traficat ă,
astfel că, rezina de canabis este inclusă în tabelul anexa nr. III la Legea 143/2000, fiind
calificată drept drog de risc.
Într-o alta decizie54, observ ăm că fapta unor inculpați de a trece frontiera în Serbia
pentru a cumpăra 2 kg de canabis împreuna cu un cetățean sârb, aceștia având o înțelegere
anterioară, în vederea comercializării cantității de canabis în România, constituie
infracțiunea prevăzută la art. 3 alin. (1) din Legea 143/2000, infracțiune săvârșită în
modalitatea introducerii în țară a drogurilor de risc, în scopul comercializării, cat și
infracțiunea de trecere nelegala a frontierei prevăzută la art. 70 alin. (1) din OUG
105/200155, infracțiuni concurente56.
Într-o alta cauză s -a relevat faptul că, inculpatul s -a deplasat periodic în Serbia de
unde a introdus în România, personal sau prin intermediar, importante cantități de droguri
de mare risc (cocaină), care se comercializau ulterior în Timișoara (70, 80 sau 100 euro/gr.
în funcție de cantitatea de droguri achiziționată). La o dată ulterioară , inculpatul a
cumpărat din Serbia cantitatea de 99,54 grame cocaină, droguri de mare risc, pe care, prin
intermediul unei alte persoane le -a introdus în România, unde aceasta le -a predat
inculpatului, care le -a transportat pe teritoriul României cu autotu rismul.
Astfel, instanța reținând57 situația de fapt după analiza lucrărilor și actelor de la
dosar, a respins cererea prin care s -a cerut modificarea încadrării juridice in art. 2 alin.
(1), (2), instanța menținând încadrarea anterioara, respectiv infracț iunile de trafic
internațional de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000
și trafic de drog uri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 ,
ambele cu aplicarea art. 38, alin. 1 Cod penal .
ICCJ a soluționat o alta cauza58 ce privește infracțiunea de trafic internațional de
droguri, reținând fapta unui inculpatul de a cumpă ra din Budapesta, de la un cetățean
maghiar cu care a avut o înțelegere prealabil ă de a procura droguri de mare risc din
Ungaria, mai exact un număr de 150 bucăți pastile Ecstasy, de culoare albă, droguri ce au

54 A se vedea ICCJ, Secția Penală, decizia nr. 2236/2003, www.scj.ro.
55 A se vede a art. 97 din Legea 187/2012 prin care a fost abrogat art. 70 din OUG 105/2001 la data de 1
februarie 2014.
56 A se vedea R. Mocanu, op. cit. , p. 151.
57 A se vedea Tribunalul Timiș, Secția Penală, Sentința nr. 746/PI, www.idrept.ro.
58 A se vedea ICCJ, Secț ia Penală, decizia nr. 775/2014, www.idrept.ro.

23
fost transportate cu mașina mamei inculpatulu i, și ulterior introducerii în țară prin vama
Borș, drogurile au fost vândute la Oradea. De asemenea, din analiza actele de la dosar s –
a relevat faptul c ă acțiunile de introducere a drogurilor și de comercializare în țară a avut
caracter repetat, realizând u-se în baza aceleiași rezoluții infracționale. Instanța a constatat
că fapta inculpatului descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii
continuate privind circulația drogurilor de mare risc, fără drept, prevăzută de art. 2 alin.
(2) din Legea nr. 143/2000 , și ale infracțiunii continuate privind introducerea în țară a
drogurilor de mare risc, fără drept, de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 .
Tot într -o decizie59 a ÎCCJ pe care am menționat -o la începutul lucrării, inculpatul
a fost condamnat la închisoare în baza art. 3 alin. (1) în concurs cu art. 2 alin. (1), în speță
punându -se problema aplicării legii mai favorabile (la art. 5 Cod Penal, este reglementat
cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au
intervenit una sau mai multe legi penale, in acest din urma caz fiind apl icabila legea mai
favorabilă)60, instanța admițând recursul inculpatului și făcând aplicarea Codului Penal
anterior, în situația de fapt reținându -se faptul că acesta a adus din Spania o cantitate de
4 kg rezină de canabis, pe care a predat -o altei persoane în scopul valorificării acesteia.

§2. Infracțiunea de trafic internațional de droguri de mare risc

În ceea ce privește infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, instanța suprema
a reținut61 infracțiunea de la art. 3 alin.(1), (2) din Legea 143/2000 , în cazul introducerii
în țară a 52 de cașete de opiu62, având o cantitate de 8,050 grame, nedeclarate la vamă.
Inculpatul a declarat recurs, cerând schimbarea încadrării în art. 4 din Legea
143/2000, acesta prezentând instanței un document semnat de medi cul psihiatru, ce atestă
că inculpatul suferă de dureri cronice și stări depresive ce necesită tratament cu banadon
tablete, iar în lipsa acestei substanțe, opiu.
Instanța a decis în acest caz că, infracțiunea de trafic internațional de droguri de
mare ris c subzistă63 întrucât introducerea acestei substanțe s -a făcut în mod clandestin,
fără vreo autorizare prealabilă, iar în ce privește documentul justificativ pentru consumul

59 A se vedea ICCJ, Secția Penală, decizia nr. 1645/2014, www.scj.ro.
60 A se vedea art. 5 din Noul Cod Penal actualizat 2019 de Legea 286/2009 .
61 A se vedea I CCJ, Secția Penală, decizia 4769/2003, www.scj.ro.
62 Opiul este un medicament care în cantități mici acționează ca somnifer, calmant, analgezic, ceea ce
înseamnă că încetinește mesajele care se deplasează între creier și corp.
63 A se vedea M. A. Hotca, M. Dobrinoiu, op. cit , p. 163.

24
alternativ de opiu, inculpatul nu a dovedit imposibilitatea de procurare a medicame ntului
prescris, banadon64 tablete.
În ceea ce privește confiscarea, în practica s -a reținut65 că autoturismul cu care
inculpatul a intrat în țară, având asupra sa droguri de mare risc ce urmau a fi puse în
vânzare în România, nu se confiscă potrivit art. 112 Cod Penal deoarece acesta nu a fost
utilizat la săvârșirea propriu -zisa a infracțiunii, ac estea nefiind ascunse în autoturism, iar
autoturismul nefiind modificat în scopul săvârșirii infracțiunilor legate de droguri,
respectiv ascunderii, depozitării stupefiantelor.
Într-o alta cauză66 soluționată în practica judiciară de ÎCCJ, s -a concluzionat că
fapta unui inculpat de a introduce în țară droguri, și cea de deținere și transport cu aceeași
ocazie, constituie dou ă infracțiuni aflat e în concurs formal, infracțiunea prevăzută la art.
2 cât și cea de la art. 3 din Legea 143/2000, prima nefiind absor bită în cea din urmă67,
cele doua deosebindu -se atât prin elementele constitutive ale elementului material, obiect
juridic, urmarea imediată – urmarea socialmente periculoasă, cât și elementul material,
acțiunile de realizare ale infracțiunii fiind distinct e.
Faptul că drogurile au fost ascunse în caroseria mașinii, duce la confiscarea
automobilului cu aplicarea dispozițiilor de la art. 17 din Legea 143/2000, bunul folosit la
realizarea infracțiunilor de trafic de stupefiante fiind supus măsurii de siguranță a
confiscării.
De asemenea, faptele unui inculpat de a trimite în România cocaina prin intermediul
unei firme de coletărie68 din Spania, drog care a fost ulterior comercializat, întrunesc
elementele constitutive69 ale infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc,
astfel s -a reținut70 art. 3 alin. (1), (2) si art. 2 alin. (1), (2) , aflate în concurs.
Infracțiunea prevăzută la art. 3 din Legea 143/2000 nu are rolul unei infracțiuni
absorbante pentru a rgumentele expuse mai sus, cu atât mai mult, în anul 2017, Înalta
Curte de Casație si Justiție a pronunțat decizia nr. 15 , hotărâre prealabilă pentru
dezlegarea de principiu a problemei de drept "dacă acțiunea unică continuă de transport
a drogurilor de ri sc/mare risc, pe teritoriul altui stat și ulterior pe teritoriul României,

64 Banadon este o formă n aturală de vitamina B6. Este necesară menținerea unor funcții importante în
organism, cum ar fi metabolismul glucozei și aminoacizilor, funcționarea adecvată a sistemului nervos etc.
65 A se vedea ICCJ, Secția Penală, decizia nr. 4333/2003, www.scj.ro.

66 A se vedea ICCJ, Secția Penală, decizia nr. 5596/2003, www.scj.ro.
67 A se vedea M. A. Hotca, M. Dobrinoiu, op. cit, p. 165.
68 A se vedea C. Olaru, Traficul si consumul ilicit de droguri , Ed. Hamangiu, București, 2016, p. 221.
69 Ibidem.
70 A se vedea ICCJ, Secția Penală, decizia nr. 1519/2014, www.scj.ro.

25
poate constitui elementul material al infracțiunilor prevăzute de art. 2 și 3 din Legea nr.
143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, în
concurs ideal, sau infracțiunea unică prevăzută de art. 3 din aceeași lege"71
Cu privire la măsura confiscării speciale, într -o alta cauză72 s-a reținut că se impune
confiscarea autoturismului ce a servit la atâ t la transportul cantității de stupefiante, cât și
la îndepărtarea rapidă de la locul săvârșirii faptei, astfel îngreunând descoperirea
infracțiunii de către organele de cercetare penală.
Pentru identitate de rațiune, cu privire la aplicabilitatea legii pe nale mai favorabile,
faptele unor inculpați, de introducere în România din Brazilia, prin intermediul unei firme
de transport maritim73, a unei cantități de 1.080 kg de cocaina, cantitate pe care au
transportat -o pe cale terestră în Romania, în scopul comer cializării, întrunesc74 elementele
constitutive ale infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc și ale infracțiunii
de trafic de droguri de mare risc. În acest caz instanța a aplicat pedepsele în concordanță
cu regimul sancționator în vigoa re la data judecării definitive a cauzei, respectiv
dispozițiile noii legi, aceasta fiind mai favorabilă.
Trebuie menționat faptul că după intrarea în vigoare a Noului Cod Penal, regimul
sancționator pentru infracțiunea de trafic internațional de droguri d e mare risc prevăzută
la art. 3 alin. (2) din Legea 143/2000 a fost modificat, vechile limite de 15 până la 25 de
ani, micșorându -se considerabil la 7 până la 15 ani.
În ceea ce privește participația penală, menționez o cauză soluționat ă de instanța
suprem ă, cauză în care faptuitorii au săvârșit acte de executare cu scopul de a lua legătura
cu persoane din Venezuela pentru a le procura o cantitate de 17 kg de cocaină, cât și de a
le transporta în țară. Ulterior, cetățenii străini au fost trimiși în judecată pentru executarea
de acte de complicitate morală75, și condamnați la o pedeapsa mai ridicată decât autorii
infracțiunii, deoarece aceștia au avut un rol esențial in procurarea stupefiantelor și a
desfășurării activității de transport76.

Secțiunea II. Aspec te de practică judiciară în legislația internațională –
comparație

71 A se vedea ICCJ, Secția Penală (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală),
decizia nr. 15/2017, www.scj.ro.
72 A se vedea ICCJ, Secția Penală, decizia nr. 2236/20 03, www.scj.ro.
73 A se vedea C. Olaru, op. cit , Ed. Hamangiu, București, 2016, p. 225.
74 A se vedea ICCJ, Secția Penală, decizia nr. 1585/2014, www.scj.ro.
75 A se vedea R. Mocanu, op. cit. , p. 157.
76 A se vedea ICCJ, Secția Penală, decizia nr. 2142/2006, w ww.scj.ro.

26

Atunci când se compară politicile77 țărilor din Uniunea Europeană cu privire la
traficul internațional de droguri, regimul sancționator prevăzut în legislație reprezintă
trăsătura comună în discuție. Legile de control asupra traficului de droguri pot prevedea
sancțiuni pentru infracțiunile consum de droguri sau posesia personală, care variază de la
nicio sancțiune la detenție pe viață, în timp ce sancțiunile maxime pentru infracțiunile de
furnizare sau de trafic variază de la un an la detențiune pe viată.
În fapt, prevederile țărilor78 privind condamnările maxime pentru infracțiunile de
bază variază între 1 an și pedeapsa cu închisoarea pe viața.
În mai multe țări nu există o singură penalizare maximă, deoarece există sancțiuni
diferite pentru diferite categorii de stupefiante , adesea clasificate în funcție de efectele
nocive pe care le pot avea consumatorii la scară mai largă. Există, de asemenea, diferite
infracțiuni și sancțiuni legate de scara activității de furnizare.
În Suedia, Curtea Supremă de Justiție emite principii de condamnare care subliniază
faptul că, în plus față de tipul și cantitatea stupefiantelor implicate, toate circumstanțele
reale și personale trebuie luate în considerare.

În unele țări, pedeapsa este legată de nivelul instanței la care este comisă o
infracțiune urmărită, care este în mod obișnuit legată de gravitatea infracțiunii , acesta este
cazul în Bulgaria, Irlanda, Cip ru, Malta și Regatul Unit.
În schimb, în Irlanda, Cipru, Malta, Marea Britanie, detenți unea pe viață este deja
reglementată pentru infracțiunile de bază, în funcție de tipul de droguri implicate sau de
instanța la care este judecată cauza.
De asemenea, î n ceea ce privește individualizarea pedepselor, în Olanda, liniile
directoare de condamnare sunt utilizate de instanțe ca punct de plecare fără caracter
obligatoriu în determinarea sancțiunilor. Acesta reprezintă un sistem de sancționare care
oferă judecăt orilor o largă putere discreționară. Pedeapsa reală într -un anumit caz
depinzând de circumstanțele personale sau reale. În Regatul Unit ca și în cazul Olandei,
instanța trebuie mai întâi să determine forma de vinovăție și daunele provocate.
Astfel, într -o cauză din Marea Britanie, un șofer de camion a fost condamnat la 7
ani de închisoare pentru încercarea de introducere ilegala în țară a unei cantități de 10 kg
de cocaină, cantitate ce valora aproximativ 800.000 de euro.

77 A se vedea Drug Offences. Sentencing and other outcomes, 2009, www.drugs.ie.
78 A se vedea Drug trafficking penalties across the European Union, 2017, www.emcdda.europa.eu.

27
Într-o decizie a instanțelor din M alta s -a remarcat că fapta unui inculpat de a
introduce în țară o cantitate de 1000 grame de heroină și 900 grame de cocain ă, întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii de trafic internațional de droguri, fiind condamnat
la 14 ani de închisoare și la plata unei amenzi de 25.000 de euro.

28
CAPITOLUL IV. REGLEMENTĂRI INTERNAȚIONALE ȘI
MODALITĂȚI DE DEPISTARE A TRAFICANȚILOR

În acest capitol voi detalia reglementările traficului internațional și consumului de
droguri din țări membre ale Uniunii Europene, cât și din alte state care nu sunt membre
(Secțiunea I) , iar în final voi prezenta câteva metode de identificare a traficanț ilor
(Secțiunea a II -a).

Secțiunea I. Aspecte de drept penal comparat în materia combaterii traficului
și consumului ilicit de droguri în țările uniunii europene

§1. Situația privind traficul și consumul ilicit de droguri în Olanda

În Olanda, politica cu privire la droguri este mult mai liberală și permisivă, având
ca punct de plecare ideea c ă se creează un impact asupra întregii societăți , aceasta fiind
considerat ă o problema normală, consumatorii și dependenții de droguri fiind considerați
ființe bolnave79 ce necesita ajutorul societății.
Legea privind opiul din Olanda80, care a intrat în vigoare în 1928, fiind modificată
în 1976, este baza legislației actuale privind drogurile. Definește traficul, cultivarea și
producția de droguri, precum și manipular ea și deținerea drogurilor ca infracțiuni. Legea
și amendamentele acesteia confirmă distincția dintre medicamentele din lista I (de
exemplu, heroină, cocaină, MDMA/ecstasy, amfetamine) și medicamente din lista II (de
exemplu, canabis, ciuperci halucinogene ).
Noile substanțe psihoactive sunt reglementate prin modificarea programelor
relevante din Legea privind opiumul. De exemplu, în mai 2017, fluoroamfetamina a fost
inclusă ca medicament din lista I, deoarece au avut loc decese cauzate de acest
medicament.
Legea privind opiumul stabilește că furnizarea de droguri (posesie, cultivare sau
fabricare, import sau export) este pedepsită, în funcție de cantitatea și tipul de medicament
implicat, cu până la 12 ani închisoare. Cu toate acestea, Directiva privind Leg ea privind
opiumul stabilește condiții stricte în care autoritățile locale pot tolera vânzarea și

79 A se vedea I. Gârbuleț, op. cit. , p. 53.
80 A se vedea European Monitoring Centre for Drugs and Drug Addiction, www.emcdda.europa.eu.

29
consumul de canabis, în anumite locuri denumite "cafenele"81, în martie 2017, în Olanda
fiind 567 de "cafenele"82.
Utilizarea drogurilor ca atare nu constituie o infracțiune din punct de vedere juridic.
Cu toate acestea, există situații în care utilizarea drogurilor este interzisă la nivel local din
motive de ordin public sau pentru a proteja sănătatea tinerilor, cum a r fi în școli și în
transportul public.
Posesia unor cantități mici de medicamente pentru uz personal este pedepsită legal
cu închisoarea, dar nu este supusă unei anchete țintite de poliție. Oricine se află în posesia
unei cantități mici de medicamente pe ntru uz personal nu va fi, în general, urmărit penal,
deși poliția va confisca drogurile și va îndruma persoana la o agenție de tratament .
Valoarea pragului pentru canabis este stabilită la un maxim de 5 g. Cu toate acestea, în
2012, Directiva privind opiu mul a fost revizuită pentru a permite deschiderea posibilității
de arestare și urmărire penală a persoanelor care dețin mai puțin de 5 g de canabis în
anumite circumstanțe.
Persoanele care folosesc droguri pot fi condamnate atunci când au săvârșit o
infrac țiune, cum ar fi vânzarea de droguri, furt sau efracție. O lege specială – a fost
introdusă în 2004 pentru tratamentul infractorilor persistenți, dintre care , consumatorii
problematici de droguri constitui nd o proporție majoră. Măsura constă într -o combina ție
de măsuri de detenție și intervenții comportamentale și tratament, care se desfășoară în
majoritatea instituțiilor de îngrijire în afara închisorii.

§2. Situația privind traficul și consumul ilicit de droguri în Franța

Utilizarea și deținerea droguri lor ilicite constituie infracțiuni penale în Franța83.
Legea însăși nu face distincția între posesia pentru uz personal sau pentru trafic, sau pe
tip de substanță.
Cu toate acestea, procurorul va opta pentru o taxă privind utilizarea sau traficul în
funcți e de cantitatea de stupefiante găsită și de contextul cazului. Pe baza principiului
oportunității, procurorul poate decide să inițieze o acțiune în justiție împotriva
infractorului, să închidă pur și simplu cazul sau să propună alte măsuri ca alternativă l a
urmărirea penală. Un făptuitor acuzat de uz personal se confruntă cu o pedeapsă maximă

81 A se vedea Curtea de Justiție a Uniunii Europene, cauza C -137/09 Marc Michel Josemans împotriva
Burgemeester van Maastricht, www.curia.europa.eu.
82 A se vedea Curte a de Justiție a Uniunii Europene, cauza C -158/98 Staatssecretaris van Financiën și
Coffeeshop «Siberië» vof, www.curia.europa.eu.
83 A se vedea European Monitoring Centre for Drugs and Drug Addiction, www.emcdda.europa.eu.

30
de un an și cu o amendă de până la 3.750 euro, deși poate fi exonerat de urmărirea penală
sau poate fi dispusă o procedură simplificată care are ca rezultat o amendă de până la
1.875 euro în cazuri minore. Pedeapsa maximă crește până la cinci ani, iar amenda crește
până la 75 .000 euro dacă infractorul pune în pericol utilizatorii de transport sau dacă
infracțiunea a fost săvârșită de un funcționar public în timpul serv iciului. Ca și în cazul
multor infracțiuni, sentințele pot fi dublate în cazul unei infracțiuni ulterioare într -o
perioadă de cinci ani.
O directivă din 9 mai 2008 a definit o nouă politică "rapidă și graduală". În cazuri
simple, utilizatorii de droguri po t primi un avertisment, dar acest lucru ar trebui, în
general, să fie însoțit de o cerință de a participa la un curs obligatoriu de conștientizare cu
privire la droguri, pentru care un infractor dependent de droguri ar putea fi nevoit să
plătească. Persoan ele dependente de consumul de droguri vor continua să primească
ordinul terapeutic care îi va îndruma spre tratament. Dacă există circumstanțe agravante,
cum ar fi în cazul infractorilor recidiviști, poate fi impus un termen de închisoare.

§3. Situația privind traficul și consumul ilicit de droguri în Italia

În Italia84, Legea drogurilor nr. 162 din 1990 și modificată ulterior prin referendum
in 1993, prevede cadrul legal pentru comerț, tratament și prevenire și interzicerea și
pedepsirea activi tăților ilegale în domeniul drogurilor și substanțelor psihoactive.
Consumul de droguri în sine nu este menționat ca o infracțiune. Posesia de uz personal se
pedepsește cu sancțiuni administrative (cum ar fi suspendarea unui permis de conducere
sau a altor privilegii).
De la punerea în aplicare a Legii nr. 79 din 16 mai 2014, se face o distincție între
stupefiantele mai puțin periculoase din listele II și IV și stupefiantele mai periculoase din
listele I și III. Sancțiunile administrative pentru infracțiun ile de posesie personală pot fi o
pierdere de privilegiu de unu până la trei luni pentru prima și de 2 -12 luni pentru o a doua .
Dacă o persoană se află pentru prima dată în posesia unor droguri ilicite, sancțiunile
administrative nu se aplică de regulă, ci , în schimb, făptuitorul primește un avertisment
și o cerere oficială de a se abține de la folosire. În plus față de sancțiunile administrative,
poate fi oferit un program de reabilitare terapeutică.
Pedeapsa pentru infracțiunile legate de furnizare, cum a r fi producția, vânzarea,
transportul, distribuția sau achiziția, depinde de tipul de stupefiant, așa cum se specifică

84 A se vedea European Monitoring C entre for Drugs and Drug Addiction, www.emcdda.europa.eu.

31
în programele descrise mai sus. În cazul drogurilor mai periculoase (cocaină, heroină
etc.), traficul este pedepsit cu închisoare de la 8 la 22 de ani, în timp ce infracțiunile legate
de furnizarea de stupefiant e mai puțin periculoase atrag penalități de 2 -6 ani de închisoare.
Cu toate acestea, atunci când infracțiunile sunt considerate minore din cauza
mijloacelor, modalităților sau circumstanțelor, termenul de închisoare este închisoarea de
la 6 luni la 4 ani (pentru toate tipurile de droguri). La evaluarea faptelor pentru a d etermina
dacă infracțiunea este minoră ar trebui să ia în considerare modul de acțiune, rezoluția
infracțională , caracterul infractorului, comportamentul în timpul sau ulterior infracțiunii
și condițiile familiale și sociale ale infractorului. În anii prec edenți, Italia s -a adresat
vânzărilor de noi substanțe psihoactive, utilizând legi privind siguranța consumatorilor,
dar din 2011, mai multe grupuri de substanțe generice au fost adăugate la principala lege
privind controlul drogurilor.

§4. Situația privi nd traficul și consumul ilicit de droguri în Belgia

Spre deosebire de vânzarea și/sau deținerea de substanțe controlate, consumul
individual al substanțelor reglementate nu este menționată drept o infracțiune în legislația
belgiană privind drogurile85, fiind sancționat doar atunci când se practică într -un grup . În
2003, posesia personală a canabisului a fost diferențiată de posesia altor substanțe
controlate, posesia canabisului în sau în apropierea locurilor în care elevii ar putea
desfășura activități șco lare sau extrașcolare și, de asemenea, posesia "evidentă" într -un
loc sau într -o clădire publică, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an și/sau o
amendă de la 8 .000 euro la 800 .000 euro. În absența unor circumstanțe agravante,
deținerea de canabi s pentru uz personal se pedepsește cu amendă de la 120 euro la 200
euro, pe baza unui raport simplificat al poliției. Amenzi mai mari se impun pentru a doua
infracțiune în termen de un an de la infracțiunea precedentă, iar cu o pedeapsă de până la
un an de închisoare posibilă pentru o a treia infracțiune.
Pentru alte droguri decât canabisul, legea belgiană pedepsește posesia, producerea,
importul, exportul sau vânzarea fără circumstanțe agravante cu închisoare de la trei luni
la cinci ani și o amendă supli mentară de 8.000 euro la 800.000 euro. Termenul închisorii
poate fi majorat la 10, 15 sau chiar 20 de ani (cu amendă opțională) aplicând diferite
circumstanțe agravante.

85 A se vedea European Monitoring Centre for Drugs and Drug Addiction, www.emcdda.europa.eu.

32
§5. Situația privind traficul și consumul ilicit de droguri în Suedia

Spre deosebire de Olanda, reglementarea politicii penale suedeze în acest domeniu
pleacă de la ideea că în societate nu trebuie să existe droguri ilegale sau consum de
droguri86
Utilizarea și deținerea drogurilor ilicite constituie infracțiuni penale în baza Legii
penale privind narcoticele87. Pedeapsa pentru infracțiunile de posesie depinde de
severitatea infracțiunii, care este clasificată ca fiind minoră, obișnuită, gravă sau deosebit
de gravă. Gravitatea infracțiunii ia în considerare natura și cantitatea de stupefiant e
utilizate sau posedate, precum și alte circumstanțe. Sancțiunile pentru infracțiunile de
droguri minore sunt amenzi sau închisoare de până la șase luni. Pentru infracțiunile
obișnuite de droguri, pedeapsa este de până la trei ani închisoare; pentru infra cțiunile
grave de droguri este de 2 până la 7 ani închisoare , și pentru infracțiunile deosebit de
grave de droguri, pedeapsa este închisoare de 6 -10 ani. Însă, pentru infracțiunea de trafic
de droguri, se poate ajunge la o pedeapsă de 20 de ani de închisoa re, ca urmare a aplicării
circumstanțelor agravante.
Suedia deține, de asemenea, un sistem de clasificare a substanțelor ca "bunuri
periculoase pentru sănătate", care datorită caracteristicilor lor înnăscute, prezintă un
pericol pentru viața sau sănătatea umană și sunt utilizate sau pot fi considerate a fi folosite
în scopul intoxicației. Bunurile reglementate de Legea privind interzicerea anumitor
mărfuri periculoase pentru sănătate nu pot fi importate, transferate, produse, achiziționate
în scopul transferării, oferite spre vânzare sau posedate. O pedeapsă constân d dintr -o
amendă sau închisoare de cel mult un an poate fi impusă persoanelor care încalcă
prevederile legii. Cu toate acestea, importul ilicit se pedepsește în conformitate cu
prevederile Legii privind sancțiunile contrabandei. Legea privind distrugerea a numitor
substanțe de abuz, a intrat în vigoare în 2011 pentru a permite confiscarea și distrugerea
noilor substanțe psihoactive înaintea clasificării lor oficiale ca mărfuri periculoase pentru
sănătate, fără nicio altă sancțiune pentru proprietar.

86 A se vedea I. Gârbulet, op. cit., p. 58.
87 A se vedea European Monitoring Centre for Drugs and Drug Addi ction, www.emcdda.europa.eu.

33
§6. Situația privind traficul și consumul ilicit de droguri în Portugalia

Principala lege privind drogurile în Portugalia este Decretul 15 din 22 ianuarie
1993, care definește regimul juridic aplicabil traficului și consumului de stupefiante și
substanțe psihoactive88.
Legea 30/2000 adoptată în noiembrie 2000, dar pusă în aplicar e începând cu iulie
2001, a dezincriminat consumul, însă deținerea pentru consumul personal de droguri
constituie infracțiune . Cu toate acestea, o persoană care posedă o cantitate mică de
stupefiante pentru uz personal pentru care nu există suspiciuni de i mplicare în trafic ul de
droguri, va fi evaluată de către Comisia locală pentru descurajarea dependenței de
droguri, compusă din trei membri: unul dintre ei fiind expert juridic, iar ceilalți doi vor fi
selectați printre medici, psihologi, sociologi sau asi stenți sociali. Sancțiunile punitive pot
fi aplicate, dar obiectivul principal este de a descoperire a tratamentului și de promovare
a unei recuperări sănătoase.
Traficul de droguri poate fi condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de la 1 la 5 ani
sau de la 4 până la 12 ani, în funcție de criterii specifice, unul dintre acestea fiind tipul
substanței furnizate. Pedeapsa este redusă pentru utilizatorii care vând droguri pentru a –
și finanța propriul consum.
Legea 54 a fost adoptată în aprilie 2013, aceasta int erzice producția, exportul,
publicitatea, distribuția, vânzarea sau distribuirea simplă de substanțe psihoactive noi,
menționate în lista care însoțește Decretul legislativ 54/2013 și instituie un mecanism de
control numit SEN. Pentru infracțiunile prevăzu te de prezenta lege putând fi impuse
sancțiuni administrative, inclusiv amenzi în limita a 45.000 euro, în timp ce o persoană
capturată prin SEN, dar care nu este suspectată de săvârșirea unei alte infracțiuni, este
sesizată la Comisia locală de descurajar e a dependenței de droguri.

§7. Situația privind traficul și consumul ilicit de droguri în Spania

În Spania89, consumul sau posesia personală în locurile publice este considerată
contravenție , pedepsită cu sancțiuni administrative, cu amendă de la 601 euro la 30.000
euro (Legea privind protecția securității cetățenilor, articolul 36) , însă deținerea unei
cantități mici de droguri pentru consum propriu, nu este sancționată, atât timp cât

88 A se vedea European Monitoring Centre for Drugs and Drug Addiction, www.emcdda.europa.eu.
89 A se vedea European Monitoring Centre for Drugs and Drug Addiction, www.emcdda.europa.eu.

34
consumul nu se realizează în public . Pentru minori, amenda poate fi suspendată în cazul
în care infractorul participă voluntar la activități de tratament, reabilitare sau consiliere.
Infracțiunile de trafic de droguri și sancțiunile sunt definite în Codul penal,
articolele 368 -378. Intervalele de penalizare sunt determina te de gravitatea daunelor
aduse sănătății asociate substanțelor implicate și de orice circumstanțe agravante sau
atenuante care ar putea exista, cum ar fi vânzarea către minori sau vânzarea de cantități
mari. În cazul în care medicamentele nu provoacă daun e grave sănătății, pot fi impuse
pedepse cu închisoare de la unu până la trei ani și pot să dureze până la șase ani.
Atunci când există circumstanțe agravante, sancțiunile pot fi de până la 21 de ani
de închisoare. În toate cazurile, se impune și o amendă și se confiscă substanțele,
instrumentele de criminalitate și profiturile. Atât persoanele juridice cât și persoanele
fizice pot fi pedepsite. În conformitate cu articolul 376, pedepsele cu închisoarea (de până
la cinci ani) pot fi reduse dacă un infractor care era dependent de droguri la momentul
infracțiunii completează cu succes tratamentul de dezintoxicare. În ceea ce privește
"cluburile sociale de canabis", în 2015, Curtea Supremă spaniolă a declarat în mod clar
că, "cultivarea și distribuția organizat ă, instituționalizată și persistentă a canabisului în
cadrul unei asociații deschise noilor membri este considerată trafic de droguri" .
Noile substanțe psihoactive sunt controlate prin adăugarea lor la listele de substanțe
care fac obiectul Legii privind p rotecția securității cetățenilor și Codului penal, după cum
am menționat mai sus.

§8. Situația privind traficul și consumul ilicit de droguri în Marea Britanie

Legea cu privire la abuzul de droguri din 1971, este principala lege care
reglementează contro lul drogurilor în Regatul Unit90. Legea divizează substanțele
reglementate în trei clase(A, B și C), care oferă o bază pentru atribuirea de sancțiuni
pentru infracțiuni.
Consumul de droguri per se nu constituie o infracțiune în temeiul Legii privind
abuzul de droguri din 1971, însă posesia de stupefiante constituie infracțiune. Rezumatul
condamnărilor pentru deținerea ilegală de medicamente de clasă A, cum ar fi heroina sau
cocaina, implică pedepse cu închisoare de până la șase luni și/sau amendă, sancțiunil e
putând ajunge la șapte ani de închisoare. Deținerea de medicamente de clasă B, cum ar fi
canabisul și amfetaminele, se pedepsește cu închisoare de la trei luni și/sau cu amendă,

90 A se vedea European Monitoring Centre for Drugs and Drug Addiction, www.emcdda.europa.eu.

35
până la cinci ani închisoare și/sau o amendă nelimitată. Deținerea majorităț ii
medicamentelor din clasa C, cum ar fi benzodiazepinele, atrage o pedeapsă cu închisoare
de la trei luni și/sau o amendă, până la doi ani și/sau o amendă nelimitată. Există, de
asemenea, o serie de răspunsuri alternative, cum ar fi avertismentele privind canabisul și
avertismentele poliției.
În conformitate cu Legea cu privire la abuzul de droguri din 1971, se face o
distincție între deținerea drogurilor controlate și deținerea cu intenția de a se furniza alteia,
acesta din urmă, în mod eficient, se refer ă la infracțiunile de trafic de droguri.
Legea privind traficul de droguri din 1994 definește traficul de droguri ca fiind
transportul sau depozitarea, importul sau exportul, fabricarea sau furnizarea drogurilor
care intră sub incidența Legii privind abuz ul de droguri din 1971. Sancțiunile aplicate
depind de clasificarea drogului și de procedura penală aplicată. Pentru traficul de droguri
din clasa A, pedeapsa maximă pentru punerea sub acuzare este închisoarea de 25 de ani
în Regatul Unit, în timp ce trafi cul de stupefiante de clasă B sau C poate ajunge la o
pedeapsă de până la 14 ani de închisoare. În conformitate cu Legea competențelor
judecătorești, a fost introdusă o sentință minimă de șapte ani pentru o a treia condamnare
pentru traficul de stupefiante de clasă A. În plus, au fost introduse ordine temporare de
droguri de clasă prin Actul privind politica de reformă și responsabilitate socială din 2011,
pentru a permite un răspuns legislativ mai rapid la infracțiunile de aprovizionare cu
substanțe psihoa ctive noi.
În 2016, Actul privind substanțele psihoactive a incriminat producția, furnizarea
sau posesia cu intenția de a furniza orice substanță psihoactivă (cu unele excepții), dacă
se știe că aceasta trebuie utilizată pentru efectele sale psihoactive.
Acțiunile de aprovizionare sunt agravate de apropierea de școli, de folosirea unui
minor drept curier sau de efectuarea acestor activități în cadrul unei instituții91; Guvernul
Regatului Unit încercând minimalizarea nocivității stupefiantelor printr -un control
concentrat asupra traficului de stupefiante periculoase, și fiind mai permisivi în ceea ce
privește consumatorii de canabis sau alte droguri mai puțin periculoase92.
Astfel, în cazul deținerii de cantități minime de stupefiante folosite în scop personal,
procurorii pot înceta procedurile de instrumentare a cauzelor în ipoteza în care nu există

91 A se vedea European Monitoring Centre for Drugs and Drug Addiction, www.emcdda.europa.eu.
92 A se vedea N. Dorn, UK Policing of Drug Traffickers and Users – Policy Implementation in the Contexts
of National Law, european Traditions, International drug Conventions and Security After 2001 , in Journal of
Drug Issues, vol. 34, Issue 3, 2004, p. 533 – 551 citat in I. Gârbulet, op. cit ., p. 59.

36
interes public, iar în alte cazuri poliția poate întocmi avertismente formale sau
informale93.

§9. Situația privind traficul și consumul ilicit de droguri în Statele Unite ale
Americii

Legile federale de droguri există pentru a controla folosirea, fabricarea, deținerea și
distribuirea diferitelor substanțe care sunt ilegale94.
Agențiile federale colaborează atât cu organele de stat, cât și cu cele locale, pentru
a asigura controale eficiente asupra substanțelor care sunt considerate a fi un pericol
pentru persoane fizice cât și pentru societate. Agenții federali se concentrează în principal
pe trafic, însă agențiile de stat făcând cele mai m ulte arestări pentru infracțiunile posesie
de droguri.
Fiecare stat are propriile sale legi și reglementări în materie de droguri. Actul
Substanțelor Controlate le permite federalilor să aplice legi federale privind drogurile în
orice jurisdicție, indifere nt de legislația oricărui stat.
Legile privind traficul și distribuirea de droguri impun sancțiuni pentru transportul,
vânzarea sau contrabanda cu droguri. Acest termen se aplică și în cazul distribuirii ilegale
a medicamentelor eliberate pe bază de prescr ipție medicală95.
Traficul este infracțiune, iar sancțiunile depind de substanța, cantitatea de
stupefiante implicate, și dacă distribuirea drogurilor s -a realizat minorilor.
Pedepsele federale minime de trafic pentru cocaină sub formă de pulbere care
impli că 500 -4999 grame sunt de 5 -40 de ani închisoare și cu amendă de până la 5 milioane
de dolari.
Traficul între 1 -9 grame de LSD, 5 -49 grame de metamfetamină pură, 50 -499 grame
de amestec de metamfetamină și 100 -999 de grame de amestec de heroină poartă acel eași
sancțiuni ca și cocaina.
A doua sancțiune prevăzută pentru aceste droguri variază între 10 ani și viața în
închisoare, cu o amendă de până la 8 milioane de dolari96.
Sancțiunile pentru traficul de mai puțin de 50 de kilograme de marijuana includ o
pede apsă cu închisoarea de până la 5 ani și o amendă de până la 250 000 de dolari pentru

93 A se vedea I. Gârbulet, op. cit. , p. 59.
94 A se vedea L.N. Sacco, Drug enforcement in the United States: History, policy, and trends , 2014.
95 A se vedea T. Reuters, Drug trafficking/distribution , 2017.
96 A se vedea www.dea.gov.

37
o primă infracțiune. O a doua infracțiune având ca pedeapsă închisoarea până la 10 ani și
o amendă de 500.000 de dolari97.
Traficul între 50 -99 kilograme de marijuana poate poate fi sancționat cu până la 20
de ani de închisoare sau 1 milion de dolari pentru o primă infracțiune98.

§10. Situația privind traficul și consumul ilicit de droguri în Grecia

În Grecia99, dispozițiile penale referitoare la traficul de droguri se găses c în Legea
4139/2013, unde potrivit art. 20 (1) infracțiunea de bază a traficului de droguri este
sancționată cu o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin opt ani (maxim 20 de ani) și
o amendă pecuniară de până la 300.000 euro. În plus, conform art. 24 (1), infracțiunea de
instigare și de publicitate , referitoare la pregătirea și furnizarea de stupefiante, a trage după
sine pedeapsa cu închisoarea de cel puțin șase luni (maximum cinci ani) și o amendă
pecuniară de ce poate ajunge la 50.000 de euro.
De asemenea, în cazul toxicomanilor, legea prevede că pe lângă pedeapsa privativa
de libertate, aceștia pot fi ob ligați la efectuarea unui tratament medical.
În cele din urmă, potrivit articolelor 40 și 41, în caz de condamnare, Curtea poate
dispune și confiscarea: drogurilor implicate, a bunurilor obținute din traficul de droguri
și a vehiculelor și obiectelor folos ite sau destinate a fi utilizate pentru comiterea
infracțiunilor.

Secțiunea II. Modalități de depistare a traficanților

Depistarea traficanților reprezintă o activitate complexă în care organele de poliție
specializate depun un real efort apelând la dive rse modalități stabilite în funcție de
complexitatea fenomenului, competența și de experiența dobândită în acest gen de
activitate profesională.
O importanță majoră în descoperirea si deconspirarea traficanților cât și a
substanțelor psihoactive comerciali zate, o au investigațiile si verificările pe care
procurorul le poate autoriza, spre exemplu folosirea investigatorilor sub acoperire,

97 A se vedea I. Gârbulet, op. cit. , p. 59.
98 Ibidem.
99 A se vedea Drug trafficking penalties across the European Union, 2017, www.emcdda.europa.eu.

38
procurarea de stupefiante ori substanțe chimice, sau supravegherea sistemelor de
telecomunicații sau a sistemelor informa tice100 .
Astfel că, se procedează la efectuarea de verificări ale registrelor, evidențelor
contabile, corespondențelor, supravegherea a clădirilor, terenurilor sau depozitelor unde
există suspiciuni rezonabile că s -ar putea găsi diferite substanțe stupefian te (droguri,
precursori).
Un mijloc foarte important de monitorizare și investigare îl reprezintă urmărirea
”zborurilor sensibile ”101, acestea fiind acele zboruri în privința cărora există suspiciuni
ce au la bază informații concrete că ar fi folosite pentru transportarea unor substanțe sau
produse stupefiante. În acest din urmă caz, este desfășurat controlul asupra persoanelor
cât și asupra bagajelor acestora, în unele cazuri fiind folosiți specialiști care cunosc
structura aeronavelor și pot ajuta investigatorii în a descoperi mai ușor eventuale locuri
de ascundere a drogurilor102.
O altă metodă des întâlnită pentru descoperirea acestor indivizi este „ livrarea
controlată”103, în această situație, poliția permițând în mod voit trecerea substanțelo r prin
filtrele organelor de control, cu scopul precis de urmărire a persoanelor deținătoare de
droguri, cât si a celor care se ocupa cu traficul acestora, în acest mod putând ajuta organele
de cercetare obținerea informațiilor despre marii traficanți, a r ețelelor sau filtrelor
organizate de aceștia.

100 A se vedea C. Pletea, V. Bercheșan, Tratat de metodică criminalistică , Ed. Carpați, Craiova, 1994, p. 284.
101 A se vedea E. Stancu, Tratat de Criminalistică , Ediț ia a III -a, Ed. Universul Juridic, 2004, p. 640.
102 A se vedea E. Stancu, Tratat de Criminalistică , Ediția a VI -a, Ed. Universul Juridic, 2015, p. 703.
103 A se vedea E. Stancu, Tratat de Criminalistică , Ediția a III -a, Ed. Universul Juridic, 2004, p. 640.

39
CONCLUZII

Concluzionând, în România contemporană, traficul internațional de droguri
reprezintă o activitate infracțională ce funcționează în concordanță cu normele economiei
de piață, în scopul apr ovizionării imediate a sediilor de distribuție și consum.
Putem afirma că acesta este punctul de pornire în ceea ce privește interesul statului
de a-și coordona mult mai eficient propriul protocol în combaterea traficului ilicit de
droguri, pentru proteja rea propriilor cetățeni de acest fenomen infracțional, precum și
salvarea valorilor socio -culturale. De asemenea, trebuie să luam în calcul criterii de ordin
social, geografic și moral, criterii ce trebuie coroborate cu calitatea măsurilor aplicate de
organismele competente ale statului.
Mijloacele inedite de trafic și consum de droguri, diversitatea substanțelor de
consum, au determ inat guvernele și organizațiile care sunt implicate în această luptă să
dezvolte noi metode de asistență și prevenire, astfel încât să fie eficace. După cum
practica instanțelor judecătorești ne -a demonstrat, sistemul bine așezat la nivel teoretic
funcțion ează în ceea ce privește rolul sancționator , însă consideram c ă prevenția are un
rol foarte important, de aceea ar trebui o informare temeinică în sistemul școlar, cu toate
că există servicii care acoperă nivelele de asistență. Între aceste servicii de pre venire și
conștientizare trebuie să existe o conexiune complexă și completă, care să conducă la o
prevenție eficientă , cât și la o asistența organizată și continuă a consumatorilor de droguri
pentru a avea rezultatele scontate104.
În anul 2004, Agenția Nați onală Antidrog a realizat un prim studiu privind
consumul de droguri în cadrul populației din țara noastră. Potrivit studiului105 , realizat pe
un eșantion de 3.500 de persoane, rezultă că drogurile ilegale cunoscute de peste jumătate
din populația generală sunt: canabisul, cocaina, Ecstasy și heroina, acestea fiind
consumate cel mai frecvent de către tineri, iar cel mai consumat drog fiind canabisul. De
asemenea, potrivit unui alt studiu106 publicat în anul 2005, rezultă că 4% din tinerii
chestionați cu vârste între 11 și 22 de ani au consumat droguri ilegale.
În cuprinsul Raportului European privind Drogurile, publicat în 2018, se
evidențiază faptul că sistemul de justiție penală are un rol însemnat în procesul de
tratament al consumatorilor de canabis. ” Per ansamblu, în Europa 26 % dintre

104 A se vedea G. Trifan, R. Năforniță, Consumul și traficul de droguri , Ed. Pro Universitaria, p. 90.
105 A se vedea Raportul Național din anul 2006, www.ana.gov.ro.
106 A se vedea studiul intitulat „ Consumul de droguri în rândul tinerilor din România” , 2005,
www.ana.gov.ro.

40
consumatorii de canabis sunt trimiși la tratament de către sistemul de justiție penală, deși
proporția variază considerabil de la o țară la alta. În 2016, în țările cu peste 100 de noi
pacienți aflați sub tratament pentru co nsumul de canabis, procentajul trimis de către
instanțe, serviciile de probațiune și poliție a variat de la 2 % în Țările de Jos la peste
80 % în Ungaria și România ”107.

107 A se vedea Raportul European privind drogurile. Tendințe și evoluții, 2018, www.emcdda.europa.eu .

41
BIBLIOGRAFIE

I. TRATATE, CURSURI, MONOGRAFII

1. Bercheșan, V., Pletea, C., Drogurile și traficanții de droguri , Editura Paralela
45, Pitești, 1998.
2. Hotca, M.A., Dobrinoiu, M., Infracțiuni prevăzute in legi speciale. Comentarii
si explicații , Ediția a II -a, Editura C. H. Beck, 2010.
3. Gârbuleț, I., Traficul și consumul ilicit de droguri , Editura Hamangiu, 2008.
4. Mocanu R., Infracțiuni legate de droguri. Practică judiciară , Editura
Hamangiu, 2007.
5. Olaru, C. Traficul si consumul ilicit de droguri. Practică judiciară adnotată ,
Editura Hamangiu, 2016
6. Pletea, C., Bercheșan, V., Tratat de metodică criminalistică , Ed. Carpați,
Craiova, 1994.
7. Stancu, E., Tratat de Criminalistică , Ediția a VI -a, Ed. Universul Juridic, 2015.
8. Stancu, E., Tratat de Criminalistică , Ediția a III -a, Ed. Universul Juridic, 2004.

II. ARTICOLE, STUDII DE SPECIALITATE ȘI NOTE DE
JURISPRUDENȚĂ
1. Raportul organului de control pentru stupefiante, 2005.
2. Observatorul European pentru Droguri si Toxicomanie, Situația Drogurilor în
Europa, 2008.
3. Hotca, M., Traficul de droguri, 2017.
4. B. Damian, Infracțiuni cu privire la droguri , 2018.
5. Sentencing and other outcomes, 2009.
6. Drug trafficking penalties across the European Union, 2017.
7. World Drug Report, 2014.
8. T. Reuters, Drug trafficking/distribution , 2017.
9. The United Nations and Drug Abuse Control, 1987.
10. Dorn, N., UK Policing of Drug Traffickers and Users – Policy Implementation
in the Contexts of National Law, european Traditions, International drug Conventions
and Security After 2001 , Journal of Drug Issues, vol. 34, Issue 3, 2004

42
III. JURISP RUDENȚĂ

1. ICCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală,
decizia nr. 15/2017, www.scj.ro .
2. ICCJ, Secția penală, decizia nr. 4469/2006, www.scj.ro .
3. ICCJ, Secția penală, decizia nr. 337/2004, www.scj.ro.
4. ICCJ, Secția penală, decizia nr. 3411/2006, www.scj.ro .
5. ICCJ, Secția penală, decizia nr. 1645/2014, www.scj.ro.
6. ICCJ, Secția penală, decizia nr. 5596/2003, www.scj.ro.
7. ICCJ, Secția penală, decizia nr. 2366/2003, www.scj.ro.
8. ICCJ, Secția Penala, decizia nr. 4914/2003, www.scj.ro.
9. ICCJ, Secția Penală, decizia nr. 4769/2003, www.scj.ro.
10. ICCJ, Secția Penală, decizia nr. 6652/2005, www.scj.ro.
11. ICCJ, Secția penală , decizia nr. 5473/2005, www.scj.ro.
12. ICCJ, Secția Penală, decizia nr. 4333/2003, www.scj.ro .
13. ICCJ, Secția Penală, decizia nr. 5596/2003, www.scj.ro .
14. ICCJ, Secția Penală, decizia nr. 1519/2 014, www.scj.ro .
15. ICCJ, Secția Penala, decizia nr. 4914/2003, www.scj.ro .
16. ICCJ, Secția Penală, Decizia nr. 3547/2008, www.scj.ro.
17. Tribunalul Timiș, Secția Penală, sentința nr. 746/PI, www.i drept.ro.

IV. SITE -URI DE INTERNET

1. Înalta Curte de Casație și Justiție – www.scj.ro
2. Legislație, Jurisprudență – www.idrept.ro
3. Biroul Națiunilor Unite pentru combaterea Drogurilor și a Criminalității
– www.unodc.org
4. Centrul European de Monitorizare a Drogurilor si Consumatorilor de
Droguri – www.emcdda.europa.eu
5. Agenția Uniunii Europene de Co operare Judiciară – Oficiul European de
Poliție – www.europol.europa.eu
6. The Drug Enforcement Administration – www.dea.gov
7. Legislație, Jurisprudență – www.sintact.ro
8. Revista Universul Juridic – www.universuljuridic.ro
9. Colegiul Consilierilor Juridici – www.ccj.ro

43
10. Hotca, M. – www.htcp.eu
11. Drug and alchool information – www.drug.ie
12. Curtea de Justiție a Uniunii Europene – www.curia.europa.eu
13. Agenția Naționala Antidrog – www.ana.gov.ro