NUME si PRENUME: Gioca I Vasilica Ana (Popescu ) [630026]

NUME si PRENUME: Gioca I Vasilica Ana (Popescu )
Anul de studii : III
Disciplina : Psihologia P ersonalitatii .

1. Diferentierea dimensiunilor personalitatii
Alegeti o tipologie temperamentala si dati cate 3 ( cel putin) exemple comportamentale pentru fiecare
tip de temperamnet .

Multe notiuni ale psihologiei se regasesc si in limbajul cotidian, avand chiar o mare frecventa de
utilizare. De la aceasta regula nu fa ce exceptie nici notiunea de „Personalitate”.
Profesorul Paul Popescu Neveanu sublinia ca „ Personalitatea este mu lt prea complexa, este de
fapt cel mai coplex f enomen din uivers ca sa poata fi cercetata de o singura stiinta ”. Ca in cazul oricaror
fenomene foarte complexe si in ceea ce priveste personalitatea, definitia trebuie insotita de o
caracterizare de ansamblu care permite o mai profunda intelegere a specificului ei .
Omul ca ființă reală, fiind o unitate indestructibilă dintre organizarea sa biologică și cea psihică, a fost
abordat, de -a lungul timpului de un adevărat complex de științe. Dar cercetarea p sihologică este cea mai
importantă pentru dezvăluirea esenței sale umane. În mod obligatoriu, atât cercetarea din domeniul
biologiei umane cât și cea din domeniul psihologiei, trebuie s ă țină seama de nenumăratele și c omplexele
relații dintre cele două rea lități ale ființei umane, să releve condiționările și determinările reciproce dintre
ele și să înțeleagă unitatea indestructibilă a lor .
Personalitatea ar putea fi definită ca o identificare a variabilelor care permit descrierea diferențelor
indivi duale. Mai exact, personalitatea poate fi văzută ca o unitate stabilă și individualizată a unui ansamblu
de conduite și descrisă ca o regrupare exhaustivă a invariantelor personale. Ea a fost concepută ca un
ansamblu de trăsături sau dimensiuni fundamental e care permit caracterizarea individului. Aceste
trăsături latente sunt considerate ca fiind permanente și suficient de largi pentru a permite diferențierea
indivizilor. Astfel, în opinia lui Cattell, personalitatea poate prezice ce va face individul într -o situație dată.
În prezența unui stimul comun, mai mulți indivizi vor avea reacții specifice și stabile în timp. Pentru
Eysenck, personalitatea este o organizare relativ stabilă de dispoziții motivaționale ale individulu i care
survin din interacțiunea dintre pulsiunile biologice și anturajul social și fizic. În opinia autorului, termenul
„personalitate” se referă, de regulă, la trăsături afective și conative, la sentimente, atitudini, complexe și
mecanisme inconștiente, l a interese și idealuri care determină comportamentul și gândirea caracteristică
omului. Astfel, personalitatea este stabilă, componentele sale interacționează, fiind rezultatul factorilor
ereditari și ai mediului. După Aiken, o definiție a personalității t rebuie să cuprindă variabile afective,
cognitive și comportamentale care diferențiază indivizii. Ea nu trebuie să se limiteze la trăsături
temperamentale și trebuie să includă interesele și atitudinile. Cu alte cuvinte, personalitatea acoperă un
domeniu de stul de larg și polemic în măsura în care nimeni nu poate aduce probe definitive. Ținând cont
de cele expuse, Bouvard evidențiază trei grupe de dimensiuni ale personalității: dimensiuni fundamentale,
dimensiuni patologice și dimensiuni secundare, cunoașter ea cărora este esențială pentru evaluarea
personalității și, implicit, pentru elaborarea instrumentelor psihodiagnostice .
Cercetarea dimensiunilor fundamentale ale personalității constituie subiectul numeroaselor studii
psihologice. Deși pe parcu rsul mai multor ani teoreticienii au încercat să ajungă la un acord cu privire la
numărul și natura dimensiunilor necesare pentru descrierea personalității, acestea au rămas până în
prezent obiectul unei importante polemici. În linii mari, există un consen s cu privire la ideea că
personalitatea reprezintă un model ierarhic care se constituie din dimensiuni (factori, trăsături)

fundamentale și independente. Totodată, acestea pot fi, la rândul lor, subdivizate în entități mai mici,
numite subdiviziuni sau faț ete. Pe parcursul mai multor ani, autorii acestor modele au utilizat analiza
factorială ca tehnică de regrupare a factorilor constitutivi ai personalității. În acest cadru se înscriu
modelele clasice ale lui Eysenck și Cattell și modelele mai recente ale l ui Costa, McCrae și Goldberg . Totuși,
în prezent, în lucrările dedicate descrierii personalității, atât în limbajul curent, cât și în teoriile științifice,
se evidențiază, în general, cinci dimensiuni fundamentale (Big five) care au fost identificate indi ferent de:
metoda de analiză factorială utilizată, modul de descriere a personalității (adjective sau fraze), procedura
de evaluare a personalității (autoevaluare sau heteroevaluare), populația studiată (sex, cultură etc.). Or,
ansamblul diferențelor dintr e indivizi ar putea fi descris pornind de la diferite combinații ale celor cinci
dimensiuni fundamentale.
1. Extroversia se referă la orientarea către alții, implicarea ușoară în relații de comunicare și în
acțiuni cu alții, sociabilitatea.
2. Agreabilitatea constă în comportamente pro – sociale, în calități care plac celorlalți.
3. Conștiinciozitatea se referă la felul în care o persoană tratează sarcinile activităților în care se
implică, a celor profesionale și de viață, și dacă manifestă ordine, disciplină, responsabilitate.
4. Stabilitate emoțională se referă la calm, mulțumire, stăpânire de sine sau, invers, anxietate,
depresie, instabilitate. 5. cultura sau intelectul care presupune deschiderea la învățare și experiență,
creativitate, inventivitate (vezi și M. Zlate, 1997, p. 242 – 244
Dintre toate dimensiunile perso nalitat ii, tempe ramentul este cea mai accesibila si usor de
identint ificat latura, deoarece ne ofera informații în legatura cu can titatea de energie de care dispune o
persoan a.
Temperamentul este acea componentă a personalității care are o puternică bază nativă (G.W.
Allport, 1981, p. 46). Acesta este în primul rând reprezentată de tipul de activitate nervoasă superioa ră
(P. Popescu Neveanu, 1969, p. 36).
Trasaturi le temperamentale au atras atentia savantilor preocupati sa inteleaga manifes tarile
psihice ale oamenilor. D ar si pentru oamneii obisnuiti manifestarile temperamentale ies cel mai usor in
evidenta, sunt cel mai usor de evaluat pentru ca prezinta o expresivitate deosebita. Prima tipologie
cunoscuta este cea realizata de catre medicii antichiattii Hipocarte si Galen us. Acestia au dat
particularitatilor temperamentale, denumiri care se pastreaza si astazi, le-au descoperit particularitățile
distinctive, au încercat să le explice în lumina cunoștințelor de atunci. Astfel, înaintea lor, Empedocles
(sec. V î.e.n.) consid era că întreaga natură este compusă din patru elemente: aer, pământ, foc, apă. Cei
care i -au urmat credeau că acestea explică și diferențele dintre oameni și asociau temperamentele cu ele
astfel: sangvinicul cu aer, melancolicul cu pământ, colericul cu foc , flegmaticul cu apă. Hipocrate a căutat
explicații temperamentelor în funcționarea organismului uman și a considerat că, sunt rezultatul
predominanței uneia din cele patru umori și pe care le -a asociat astfel: sânge cu temperamentul sangvinic,
melancolicu l cu bila neagră, colericul cu bila galbenă, flegmaticul cu flegma.
Explicația aceasta a fost păstrată de -a lungul mai multor secole. Dar știința modernă a descoperit
alte baze organice și funcționale ale temperamentelor cum ar fi cele biochimice, hormonale,
neurofiziologice. La fel, descrierea temperamentelor s -a păstrat în mare parte, dar a fost aprofundată și
completată. Identificarea unor noi tipuri temperamentale a inclus și unele din criteriile organice dar s-a
sprijinit în mod fun damental pe o se rie de criterii psihologice.
Carl G. Jung a descris caracteristicile psihice individuale înfuncție de orientarea preponderentă înspre
lume sau înspre sine,funcție de orientarea preponderentă înspre lume sau înspre sine,delimitând astfel
extrovertitul și introvertitul.
Extrovertitul – este animat de interesul pentru lumea exterioară, pentru persoane și obiec te, este
sociabil, comunicativ , cu iniiniț iativă, cauta emotiile puternice, isi asuma riscuri, actioneaza sub imboldul
mom entului, este impulsiv, ii place schimbarea, distractiile. Este un optimist afalat in miscatre, ii place sa
actioneze dar este superficial in sentientele sale.

Introvertitul – își canalizează energia spre propriile idei, spre lumea sa lăuntrică, construindu -și un
bogat univers interior . Este prudent, distant, rezervat, prefera o viata organizata. Este satbil in sentimente
dar este inclinat spre pesimism.
Cele doua tipuri generale se asociaza cu alte patru tipuri functionale prin raportarea la gandire,
sentiment, senzatie si intuitie.
Intermediar: intre cele două categorii este ambivertul, care împrumută caracteristici și de la
extrovert it și de la introvertit. I. P. Pavlov a stabilit o asociație între temperamentele clasice și tipurile
generale de activitate nervoasă superioară , apreciate în funcție de forță, mobilitate și echilibru, descriind
astfel temperamentele:
puternic, echilibrat , mobil – sangvinic;
puternic, echilibrat, inert – flegmatic;
puternic, neechilibrat –coleric,
slab – melancholic.

Temperamentul sangvinic are la baza tipul vioi de activitate nervoasa superioara ( intensi tate, mobilitate,
echilibru). Este predominant extravert, stabil, dinamic, sociabil, prietenos, dependent de grup. Este
temperamnetul bunei dispozitii, al adaptabilitatii prompte si economicoase. Dincolo de vioiciune si
exuberanta se evidentiaza calmul, stapanirea de sine. El poate astepta fara o incordare chinuitoare si
poate sa renunte fara a suferi mult. Extrema mobilitate ingreuneaza fixarea scopurilor, consloidarea
intereselor si prejudiciaza persistenta in actiuni si relatii. Hiperactiv in plan motor, rapid in activitate,
emotii inten se, dar sentimente superficiale, dispozitie stenica, sangvinicul resimte nevoia de variatie in
decor si activitate, adptabilitae. Fire deschisa, comunicativa, isi mentine rezistenta si echilibrul psihic in
orice conditii, situatiile dificie le suporta fara “crize”. In colectiv, sangvinul este plin de viata. I.P. Pavlov
caracterizeaza tipul sangvin ca fiind o persoana iute, foarte productive, insa numai atunci cand are o
ocupatie interesanta, adica un stimul permanent.
Flegmaticul este predominant introvert, stabil, constant, calm, echilibrat, ponderat si prudent. Este
o persoana lenta in tot ceea ce face, neobisnuit de calma. Dispune de un fel de rabdare naturala si de
aceea, prin eduactie atinge performante in perseverenta voluntara, meticulozitate . Este temeinic in
munca de lunga durata. Flegmaticule este solid. El nu isi consuma fortele in zadar. Calculandu -si-le, el duce
la bun sfarsit lucrul inceput. Este cumpatat in relatii si sociabil cu masura. Respecta disciplina si ordinea
pana la a devni pedant. Are o stapanire mare de sine care apare ca un calm imperturbabil. Atitudinea fata
de sine este obiectiva. Vorbeste rar, cu mari pauze, fara expresivitate. Nu ii place sa fie lider si se simte
bine singur.
Desi pare indifferent afectiv, felgmaticul ajunge la sentimente extreme de consistente si durabile.
Colericul este predominant extravert, instabil, excitabil, reactiv, impulsiv si foarte activ. Fie este
eruptiv, navalnic, nestapanit, fie deprimat, cuprins de panica si teama. Nu suporta activitatile monotone,
statice si tinde sa ia initiativa. Are o energie tumult uoasa pe care o consuma fara masura si de aceea
penduleaza intre perioade de intensa activitate si altele de retragere, stagnare. Este orgolios si irascibil
avand tendinta de a se supraevalua. Stabileste usor relatii cu altii si are multi prieteni, cunosti nte. In ceea
ce priveste comportamentul verbal, colericul are o voce puternica, adesea depasind cerintele situatiilor.
Are gesture exaggerate si expresi viate facial a exagerate.
Melancolicul este predominant introvert, instabil, inclinat spre autoana liza execsiva, neincrezator.
Mai este numit si hypotonic si vadeste un tonus scazut. Eate sensibil, emotiv, cu inclinari spre depresie in
conditii de solicitari crescute. Este inclinat spre visare cu un slab spirit practice. In ceea ce priveste
implicarea in activitate, se implica destul de greu pentru ca nu are incredere ca o va duce la bun sfarsit
sau trece greu la o activitate noua pentru ca nu are incredere in fortele proprii. Nu rezista la munci
monotone dar le poate realiza pe cele migaloase. Se adapt eaza greu la lucruri si oameni noi. Din punct de
vedere afectiv, are emotii puternice dar pe care le exprima foarte greu. Traieste intens mai ales insuccesul

si apoi il influenteaza multa vreme, iar succesul cu nerabdare . Comportamentul verbal se caracteri zeaza
prin intensitatea scazuta a vorbei. Nu are expresiviatte si gesturile sunt reduse. Nu este comunicativ cu
oamneii noi, dar intr -un mediu prietenos devine comunicativ .
Temperamentul este o insusire de personalitate. De obicei, nu exista numai per soane cu un tip de
temperament pur. In orice om exista un aliaj de temperamente cu proeminenta unor insusiri mai specifice
pentru unele dintre ele.

Bibliografie:

1.G.W. ALLPORT, 1981, Structura și dezvoltarea personalității ,
E.D.P., București,
2. ATKINSON Rita L., C. Richard ATKINSON, E.E. SMITH, J. Daril
BEM, 2006, Introducere în psihologie, Editura Tehnică, București,
3.POPESCU NEVEANU Paul, 1978, Dicționar de psihologie , Editura
ALBATROS, București,
4.ZLATE M., 1994., Fundamentele psihologiei , vol. III, Editura
HYPERION, București.
5. ZLATE M., MITROFAN N., CRETU T., ANITEI M., 2005, Psihologie , Editura Aramis, Bucuresti