NUME si PRENUME: Gioca I Vasilica Ana (Popescu ) [630025]

NUME si PRENUME: Gioca I Vasilica Ana (Popescu )
Anul de studii : III
Disciplina : Psihologia P ersonalitatii .

3. Folosind structura aptitudinii, elaborate aptitudinea pedagogica. Tineti cont de diferentle intre
componentele structural din aptitudine.

Aptitudinea este un ansamblu de însușir i de ordin instrumental -opțional care diferențiază oamenii între
ei în ceea ce privește maniera de desfășurare a diferitelor activităț i și, mai ales, în ceea ce privește
randamentul cantitativ și calitativ al acestora .
Despr e oamenii ca re reus esc sa desfasoare la un inalt nivel de eficienta anumite activitati, spunem ca
“sunt apti pentru …” , iar pe cei care nu reusesc sa obtina rezultate ii et ichetam a fi “inapti pentru …” In
primul caz vorbim de pre zenta aptitudinilor care favorizeaza succesul in activitate. Aptitudinile raspund
intotdeauna la intrebarea “ ce poate sa faca si ce face ” persoana in mod real in contextual diferitelor
sarcini si solicitari impuse de existent sa sociala. D e aceea , in analiza lor teoretica si in organizarea
procesului lor de dezvoltare, se impune delimitarea a doua aspect:
a) Unul absolut, ce se refera la gradul de disponibilitate a individului pentru o activitate sau alta,
pentru o categories au alta de sarcini, relevand in ce masura individual reuseste sa faca fata
situatiilor problematice in care este pus si cu cat efort fizic sau psihic;
b) Altul relative (diferential), ce se refera la rangul pe care individu l dat il ocupa in multimea
perosanelor care indeplinesc o aceeasi activitate, raspunzand la intrebarea: cat de mult face si cat
de bine face in raport cu altii.
Aptitudi nea diferentiaza indivizii intre ei, elemental cantitativ si calitativ. Aptitudinile se realizeaza prin
procese psihic e mai numeroase si mai variat e, altele din contra printr -un numar redus de procese.
Societatea are nevoie în permanență de oameni bine pregătiți profesional în toate domeniile vieții sociale.
Aceasta se referă și la domeniul învățământuluil. De la pedagogi se cere să dea dovadă de măiestrie
profesio nală, să fie umani, competenți profesional, să dispună de aptitudinile pedagogice necesare, să
poată utiliza la nivel înalt mijloacele și tehnicile de lucru. Aptitudinile pedagogice îi permit profesorului să
fie flexibil și plastic în activitatea profesion ală, de a se perfecționa în permanență, fiind receptibil la tot ce
e nou. Nu întâmplător cei care se înscriu la specialitățile pedagogice trebuie să dispună de careva
capacități, aptitudini pedagogice. Probele experimentale dovedesc, că viitorii pedagogi dispun de aceste
aptitudini, însă nu la toți din ei sunt la fel de bine dezvoltate, ori la același nivel de dezvoltare. La aceste
momente este necesar să se atragă atenție a în activitatea de pregătire profesională.
Aptitudinile pedagogice ca comp onentă a măiestriei profesionale presupun prezența la viitorul
specialist a mai multor calități: să fie bun organizator al propriei comunicări și al lucrului cu elevii,
comunicabil, sociabil, dinamic, receptiv, creativ ș.a. Meseria de profesor nu este una din cele mai solicitate
la tinerii contemporani, dar nici una din cele mai evitate. Se cere totuși a menționa, că este o profesie
respectată, nu dă deținătorului putere, influență, nici venituri prea mari, dar oferă prestigiu și satisfacții,
vocația fiind unul din motivele de bază la alegerea profesiei date. Despre profesor se spune, că trebuie să
fie un dublu meșter al lucrului său: în primul rând, să fie competent în psihologia personalității, pe care
urmează s -o formeze, și, în al doilea rând, să se mani feste ca un om care posedă cunoștințele, metodele,
procedeele procesului de învățământ. În activitatea profesională măiestria pedagogică se exprimă prin
rezolvarea reușită a diferitor sarcini de lucru în cadrul activității pedagogice la un nivel înalt de o rganizare
și competență. Măiestria pedagogică se datorează acelor calități ale pedagogului, care -i permit să conducă
activitatea pedagogică și -i asigură succesul în această activitate. Aceste calități trebuie căutate nu numai
în competențe, cunoștințe, abi lități, deprinderi, obișnuințe de lucru, dar și în trăsăturile de personalitate,
care -i creează pedagogului posibilități, deschideri de a acționa productiv și creator .

Măiestria pedagogică include un complex de calități personale, care -i asigură profesoru lui un nivel
înalt de autoorganizare profesională. Componentele de bază ale măiestriei pedagogice sunt: 1) orientarea
umanistă a activității profesionale,
2) competența profesională,
3) aptitudinile pedagogice,
4) tehnica de lucru.
Aptitudinil e pedagogice ca componentă a măiestriei profesionale a pedagogului au menirea de a -i
permite profesorului să se includă mai ușor, activ și cu plăcere, satisfacție în activitatea profesională și mai
ușor să se perfecționeze, fiind deosebit de productiv în a ctivitatea profesională. Profesorul cu aptitudini
deosebite se perfecționează mai repede, fiind mai iscusit, mai flexibil, cumpătat în diferite situații ale
activității profesionale.
Aptit udinea pedagogica este considerata unul dintre principalii factori de succes in procesul
instructiv -educativ. Definitiile date acesteia sunt destul de numeroase. Stroe Marcus (1987, p. 32) o
considera „o particularitate individuala care surprinde si transpune in practica modalitatea optima,
conform particularitatilor ele vilor, de transmitere a cunostintelor si de formare a intereselor de
cunoastere, a intregii personalitati a elevului'. Pentru A. Chircev ea este „un ansamblu de insusiri ale
personalitatii educatorului, care -i permit sa obtina maximum de rezultate in orice imprejurare, in orice
clasa'.
Studiul aptitudinii pedagogice a fost orientat, in mod special, spre analiza structurii specifice a acestei
aptitudini, precum si a posibilitatilor de a identifica prezenta ei. Astfel, Nicolae Mitrofan (1988) stabileste,
pe b aza unor cercetari experimentale, drept componente ale aptitudinii pedagogice: competenta
stiintifica, competenta psihopedagogica si competenta psihosociala. Cele trei tipuri de competenta nu
actioneaza izolat, ci sunt integrate in structura personalitatii profesorului.
Daca in privinta competentei stiintifice lucrurile sunt destul de clare, in sensul ca ea presupune o
solida pregatire de specialitate, cand este vorba de competenta psihopedagogica si de cea psihosociala,
autorul invocat face detalieri ale f actorilor ce le compun.
Competenta psihopedagogica este asigurata de ansamblul capacitatilor necesare pentru
„construirea' diferitelor componente ale personalitatii elevilor si cuprinde: capacitatea de a determina
gradul de dificultate al materialului de i nvatare pentru elevi, capacitatea de a face materialul de invatare
accesibil prin gasirea celor mai adecvate metode si mijloace, capacitatea de a intelege elevul, de a
patrunde in lumea sa interioara, creativitatea in munca psihopedagogica si capacitatea d e a crea noi
modele de influentare instructiv -educativa, in functie de cerintele fiecarei situatii educationale.
Competenta psihosociala cuprinde ansamblul de capacitati necesare optimizarii relatiilor
interumane, cum ar fi: capacitatea de a adopta un rol diferit, capacitatea de a stabili usor si adecvat relatii
cu ceilalti, capacitatea de a influenta grupul de elevi, precum si indivizii izolati, capacitatea de a comunica
usor si eficient cu elevii, capacitatea de a utiliza adecvat puterea si autoritatea , capacitatea de a adopta
diferite stiluri de conducere.
Intr-o formulare mai sintetica, Pantelimon Golu spune ca aptitudinea pedagogica inseamna foarte
multe lucruri: eruditie si cunostinte de specialitate, dar si cunoasterea practica a psihologiei indivi duale a
elevilor; priceperea de a transmite cunostinte, dar si capacitatea de a relationa afectiv cu elevul si cu
microgrupul de elevi, inteligenta spontana si inspiratie de moment in luarea unei decizii, precum si
manuirea constienta a mecanismelor capabi le sa optimizeze actul educational. Aptitudinea pedagogica
este o sinteza de factori innascuti si dobanditi. Ea confera o mare flexibilitate comportamentului didactic,
favorizand o adaptare rapida si usoara la cerintele unei situatii educative.
In aceeasi arie de preocupari privind determinarea acelor calitati ale profesorului care pot influenta si
modela personalitatea elevului se inscrie si cercetarea lui Josef Stefanovic (1979) asupra tactului
pedagogic. Autorul este de parere ca tactul pedagogic sau lip sa de tact apar numai pe fundalul

interactiunii profesor -elev. De aceea, tactul pedagogic se defineste ca fiind „gradul calitativ al interactiunii
sociale dintre profesor si elev, caz in care criteriile acestei calitati ar fi urmatoarele:
a) gradul de adec vare a comportamentului profesorului fata de fiecare elev;
b) gradul motivatiei pozitive a rezultatelor la invatatura si a comportamentului elevului;
c) gradul de dezvoltare a personalitatii elevului;
d) gradul de respectare a particularitatilor psihice al e elevului si asigurarea unui climat psihic optim al
activitatii instructiv -educative;
e) rezultatele obtinute in atingerea obiectivelor propuse in activitatea instructiv –educativa' (Stefanovic,
1979, p. 13).
Din compararea celor doua puncte de vedere rezulta ca, pentru profesori, tactul pedagogic este
conditionat, in primul rand, de calitatile personale ale profesorului, in timp ce elevii pun pe primul plan
relatiile bune, corecte existente intre ei si profeso r. Analiza caracteristicilor tactului pedagogic arata ca
dezvoltarea lui, la fel ca a oricarei aptitudini sau calitati profesionale depinde, pe de o parte, de
predispozitiile innascute (intuitie, empatie), iar pe de alta parte, de anumiti factori cum ar fi cunostintele
si experienta dobandite sau autoeducatia. A da dovada de tact pedagogic presupune multa inventivitate,
ingeniozitate, ceea ce echivaleaza cu un autentic act de creatie .
Competenta didactica apare astfel nu atat ca o dimensiune intrapersonal a, cat, mai ales, ca una
interpersonala, cu multe fatete relationale. intr -un program de formare a profesorilor desfasurat in S.U.A.,
competenta didactica este operationalizata intr -un numar de cinci competente
specifice (cf. Gherghinescu, 1999, p. 21):
competenta cognitiva, care cuprinde abilitatile intelectuale si cunostintele asteptate din partea unui
profesor;
competenta afectiva, definita prin atitudinile asteptate din partea profesorului si considerata a fi specifica
profesiunii didactice, fiind si cel mai greu de obtinut;
competenta exploratorie, care vizeaza nivelul practicii pedagogice si ofera ocazia viitorilor profesori de a –
si exersa abilitatile didactice;
competenta legata de performanta, prin care profesorii dovedesc nu numai ca stiu, dar si ca pot utiliza
ceea ce stiu;
competenta de a produce modificari observabile ale elevilor in urma relatiei pedagogice.
Printre f actori care formează și influențează aptitudinea pedagogică amintim:
abilitatea de a menține dis ciplina , gradul de implicare, adaptabilitatea , atitudinea față de copii ,atitudinea
față de comunitate, cultura generală – acest lucru este necesar la o persoană care aspiră să fie profesor
căci adesea i se va cer e să vorbească și chiar să ghideze în p robleme de cunoaștere general , sănătatea – o
sănătate bună este cu siguranță necesară pentru a avea minte s ănătoasă întrun corp sănătoasă,
onestitatea, imparțialitatea, inițiativa , i nteresul pentru profesie , interesul pentru lectură, (termenul este
folosit aici în sens limitat, de recunoaștere a unei analogii. ), cunoașterea materiei predate , măiestria
pedagogică .
Un profesor iscusit îi va conduce întotdeauna pe elevii săi către o deschidere față de învățare. Măiestria
pedagogică se manifestă prin capacitatea de a ști cât și cum să faci eficientă activitatea educațională. Ea
se obiectivează în abilitatea de a -i învăța pe elevi cum să învețe și cum să -și dezvolte personalitatea, în
priceperea de a întemeia relații socio -afective poziti ve cu ceilalți, bazate pe înțelegere și cooperare. Prin
măiestria pedagogică se exprimă un complex de însușiri ale personalității: atracția pentru munca dificilă
cu elevii, calmul, răbdarea, simțul măsurii, suplețea, fermitatea, spiritul de inventivitate ș i creativitate.