Lect.unit.dr. Gliga Ioan Constantin Autor: Silló Beáta BRAȘOV 2019 Minoritatea Silló Beáta 2 PROGRAMUL DE STUDII DREPT DISCIPLINA: Drept pen al [629961]
PROGRAMUL DE STUDII DREPT
LUCRARE DE LIC ENȚĂ
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Lect.unit.dr. Gliga Ioan Constantin
Autor:
Silló Beáta
BRAȘOV
2019
Minoritatea Silló Beáta
2
PROGRAMUL DE STUDII DREPT
DISCIPLINA:
Drept pen al
TEMA:
Minoritatea
Subsemnata Silló Beáta declar pe proprie răspundere, sub
incidența legii penale și a Legii dreptului de autor, că
lucrarea de licen ță prezentată este elaborată de mine și
am respectat normele deontologice de folosire a
bibliografiei.
Data predării lucrării, Semnătură,
Minoritatea Silló Beáta
3
Minoritatea
Cuprins
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. …………………. 4
CAPITOLUL I. REGIMUL RĂSPUNDERII PENALE A
INFRACTORILOR MINORI ………………………….. ………………………….. ….. 6
Secțiunea 1. Istoria conceptului de minoritate ……………………….. 6
Secțiunea 2. Limitele de vârstă ale răspunderi i penale …………. 10
Secțiunea 3 . Noțiunea de discernământ ………………………….. ….. 11
CAPITOLUL II. CONSIDERAȚII GENERAL E PRIVIND SISTEMUL
SANCȚIONATOR PENTRU MINORI ………………………….. ……………….. 13
Secțiunea 1. Referatul de evaluare ………………………….. …………. 13
Secțiunea 2. Măsurile educative neprivative de libertate ………. 16
§ 1. Stagiul de forma re civică ………………………….. …….. 17
§ 2. Supravegherea ………………………….. ………………….. 18
§ 3. Consemnarea la sfârșit de săptămâmă ……………… 20
§ 4. Asistarea zilnică ………………………….. …………………. 23
§ 5. Obligațiile ce pot fi impuse minorului …………………. 25
Secțiunea 3. Măsurile educative privative de libertate ………….. 27
§ 1. Internarea într -un centru educativ ……………………… 28
§ 2. Interna rea într -un centru de detenție ………………….. 31
CAPITOLUL III. DISPOZIȚII COMUNE PRIVIND RĂSPUNDEREA
PENALĂ A MINORULUI ………………………….. ………………………….. ……. 35
Secțiunea 1. Efectele cauzelor de atenuare și agravare ………… 35
Secțiunea 2. Pluralitatea de infracțiuni ………………………….. ……. 35
Secțiunea 3. Descoperirea unei infracțiuni săvârșite în timpul
minorității ………………………….. ………………………….. …………………. 37
Secțiunea 4. Prescripția executării măsurilor educative ……….. 37
Secțiunea 5. Situația minorului ce a devenit major ……………….. 38
Secțiunea 6. Durata măsurilor educative ………………………….. …. 39
CAPITOLUL IV. ASPCTE DE DREPT COMPARAT ……………………….. 40
CAPITOLUL V . INCULPA ȚI MINORI TRIMIȘI ÎN JUDECATĂ, ÎN ANUL
2017, REZULTATĂ DIN DATELE STATISTICE, C OMPARATIV CU
2016 ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 42
CONCLUZIE ………………………….. ………………………….. ……………………. 43
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………… 47
Minoritatea Silló Beáta
4
INTRODUCERE
Prin p rezenta lucrare de licență, intitulată Minoritatea am analizat,
în mod temeinic, importanța și rolul măsu rilor educative în procesul de
modelare și comportamentală a delicventului juvenil. Atunci când un
minor încalcă regulile care interzic comiterea de infarcțiuni se face
vinovat de delicvență juvenilă.
De ce se săvârșesc infracțiuni minorii ? În primul râ nd,
delincvenții provin din familii sărace și numeroase, und e părinții sunt ei
înșiși infractori și unde se practică violența, consumul de droguri, abuzul
de alcool etc. În al doilea rând, tinerii comit infracțiuni sub influența
grupurilor pe care le fre cventează, pentru a da bine în cercul de
prietenie. Consider că cauzele care se duc la delincvență juvenilă sunt
extrem de bogați între care putem enumera: mass -media, abandonul
școlar, lipsa de supraveghere de către părinți, conflictele grave și
repetate între părinți și între părinți și copii etc. Având în vedere că,
copilul minor locuiește la părinții săi, familia este cea care are cel mai
important rol în formarea personalității copilului. Dar ce se întâmplă cu
copii care trăiesc în stradă? După părera mea, „copiii străzi” sunt
potențialii infractori , pentru că nu au fost educați corespunzători, iar
unele dintre ele nu au mers la școală, precum și nu au legături cu familia
sau și -au pierdut orice legătură cu familia /instituția de ocrotire .
Cu toate ace stea trebuie să fie menționat că, perioada de viață,
numită minoritate, joacă un rol important în ceea ce privește dezvoltarea
personalității și trebuie să fie tratat cu o atenție excesivă.
Viața și activitatea oamenilor cât și a delincvenților minori sunt
conduse de anumite norme și reguli, care indică ceea ce este legal sau
ilegal, moral sau imoral. Prin urmare, dacă aceste norme și reguli de
conviețuire socială sunt încălcate sau nerespectate, se aplică în mod
automat , sancțiunea . Cu toate acestea, unele fapte ilicite, nelegale pot
atrage sancțiunea cu amendă, iar faptele care sunt mai grave sau mai
severe pot atrage aplicarea unei sancțiuni penale. În acest sens , prezint
în lucarea de licență sancțiuniile penale aplicabile i nfractorilor minori , cât
și răspunderea penală a acestora . Astfel, stabilirea mome ntului săvârșirii
infracțiunii, în aplicarea prevederilor legale privind răspunderea penală a
minorilor, este extrem de importantă, mai ales în cazul diferitelor forme
de unitate infracțională.
În ace astă viziune, regimul sancționator al minorilor este deosebit
față de sistemul sancționator comun, minorul nu poate fi condamnat de
către judecător la pedeapsa cu închisoarea, ci judecătorul îi va aplica
una dintre măsurile educative , iar unele dintre aces tuia sunt privative de
libertate. Totodată, măsurile aplicabile minorilor sunt diversificate, în
ceea ce privește gravitatea lor. Gravitatea măsurilor educative depinde ,
în special, de conduita generală a minorului, precum și motivul săvârșirii
Minoritatea Silló Beáta
5
infracțiun ii, scopul urmărit, modul de comitere a infracțiunii, starea de
sănătate, situația familială și socială cât și multe alte aspecte.
Prin urmare, minorii sunt o categorie de perosane speciale,
legiuitorul român aplică față de aceștia anumite legi speciale.
Cu toate acestea, dispozițiile privitoare la măsurile educative își
au sediul materiei în Noul Cod penal , în titlu V al Părții generale , intitulat
„Minoritatea” , în art. 113 -134. Cu privire la executarea măsurilor
educative există două legi care influenț ează lucarea, Legea nr. 253/2013
precum și Legea nr. 254/2013.
Minoritatea Silló Beáta
6
CAPITOLUL I. REGIMUL RĂSPUNDERII PENALE A
INFRACTORILOR MINORI
Secțiunea 1. Istoria conceptului de minoritate
În România infracționalitatea minorilor este o problemă gravă și
majoră.
În dreptul românesc, Cartea Românească de învățătură – a lui
Vasile Lupu și Îndreptarea Legii – a lui Matei Basarab sun t primele
prevederi unde se apă ră infractorul minor. Minoritatea este menți nută
ca o cauză de atenuare a pedepsei.1 Potrivit acestor d ocumente, copiii
înainte a vârstei de 7 ani nu răspundeau penal, iar î ntre 7 și 12 ani pentru
fete și petru băieți între 7 și 14 ani beneficiau o cauză de atenuare a
pedepsei. Ce a de-a treia categorie este între 12 și 25 de ani pentru fete
și pentru băieți între 14 și 20 de ani se instituie o ameli orare a regimului
de sancționator.2
În Țara Românească, în anul 1818, a intrat în vigoarea Legiu irea
lui Caragea, care a adus noi reglementări referitoare la infractorul minor.
Minorul nu răspunde penal pâ nă la împlinirea vârstei de 7 ani. De la 7
ani până la 14 ani minorul răspunde penal pentru faptele săvârșite.
Ultim a formă a etapelor de vârstă este de la 14 ani la 20 de ani în care,
infractorii minor i erau trimiși la închisoare pe o peri oadă între 2 ani pâ nă
la 10 ani.3
În Noul Cod Penal joacă un rol important, prima operă legislativă
care este Condica Criminalicească a lui Barbu Ștribei (din 1826).
Această Condică Criminalicească a intrat în vigoare în anul 1852, în
Țara Românească. Prin această reglement are s -au modificat etapele de
vârstă: minorul înaintea vârstei de 8 ani este considerat incapabil de a
răspunde penal , iar între 8 și 15 ani copilul poate fi pedepsit num ai dacă
a acționat cu pricepere , iar în acest caz copilul minor era încredințat la
părinții săi spre supreveghere. În condițiile reglementărilor pe care le
conține Condica Criminalicească , aspectele cele mai interesante sunt
minorii între 15 și 21 de ani care nu răspund penal .4 Mai trebuie să fie
menținut că câteva dintre prevederile prev ăzute din Codul Penal al lui
Barbu Ștribei au fost introduse în Codul penal din 1864 sub domnia lui
Alexandru Ioan Cuza.
1 Alexandru Boroi, Drept penal. Partea generală. Conform noului cod penal, ediția a 2 -a, Editura C.H.
Beck, București, 2014, p. 478
2 http://www.hamangiu.ro/upload/cuprins_extras/tratamentul -penal -al-minorului_extras.pdf data ultimei
accesări fiind: 04.11.2018.
3 Alexandru Boroi, Drept penal. Partea generală. Conform noului cod penal, ediția a 2 -a, Editura C.H.
Beck, București, 2014, p. 479.
4 Ibidem .
Minoritatea Silló Beáta
7
Primul Cod penal român din 1864, a intrat în vigoare la 1 mai
1865 sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, acesta distinge trei categorii
de vârstă a minorului care răspunde penal. Limita de vârstă de la care
începe răspunderea penală a minorului este de 8 ani. Copilul între 8 și
15 ani nu va fi pedepsi t dacă a acționat fără discernământ . Crimele
comise de minor i între 8 și 15 ani cu price pere și minor ii care au vârstă
de la 15 ani până la 20 de ani în totdeauna răspund penal, dar
beneficiază de un sistem sancționator atenuat.1
Între cele două coduri există atât asemenări cât și deosebiri. În
ceea ce privește asemănării trebuie să mențion ăm că în ambele coduri
minorii care nu au împlinit vârsta de 8 ani nu răspund penal, respc tiv
minorii între 8 și 15 ani întotdeauna răspund penal, dacă a acționat cu
pricepere. În ultimul rând există o singură deosebire între cele două
coduri. În Codul Pe nal al lui Barbu Ștribei minorii între 15 și 21 nu
răspund penal, iar în Codul penal din 1864 sub domnia lui Alexandru
Ioan Cuza minorii care au vârstă de la 15 ani până la 20 de ani în
totdeauna răspund penal, dar beneficiază de un sistem sancționator
atenuat.
După Codul penal din 1864, intră în vigoare un N oul Cod penal
român (1937), care are prevederi distincte. Minorul răspunde penal
numai dacă se dovedește că a săvâ rșit fapta cu pricepere
(discernământ), și numai dacă ar e vârsta între 14 ani și 19 ani.2 Codul
penal a fost modificat prin Legea 24 septembrie 1983, care a adus o
mică schimbare privind limitele de vârstă . Prin urmare, v ârsta de 14 ani a
fost modificat la 12 ani și vârsta maximă a fost reducat la 18 ani.
Infracto rul minor care este într e 12 și 15 ani răspunde penal numai dacă
a lucrat cu discernământ, adică cu pri cepere, iar minorul între 15 și 18
ani întotdeauna răspund penal.3
Codul lui Carol al II -lea (Cod ul penal din 1937) cuprindea un
sistem mixt de sancți onare pentru infractorii minori.4
Acest sistem sancționator este format din pedepse și măsuri
educative, numite și măsuri de siguranță.5 Aceste măsuri sunt în ordinea
gravității lor: mustrarea, libert atea supravegheată, internarea î ntr-un
centru de reeducare și internarea înt r-un instituit medical -educativ.6
Mustrarea este cea mai ușoară dintre măsuril e edu cative, constă
în dezaprobarea sau dojenirea minorului penru fapta săvârșită și
1 http://www.hamangiu.ro/upload/cuprins_extras/tratamentul -penal -al-minorului_extras.pdf data ultimei
accesări fiind : 05.11.2018 .
2 Ibidem.
3 Alexandru Boroi, Drept penal. Partea generală. Confor m noului cod penal, ediția a 2 -a, Editura C.H.
Beck, București, 2014, pp. 480 -481.
4 Gh. Nistoreanu, I. Pascu, V. Dobrinoiu, I. Molnar, A.Boroi, V. Lazăr, Drept penal curs selctiv pentru
examenul de licență , Editura Europa Nove, București, 2001, p. 214.
5 Alexandru Boroi, Drept penal. Partea generală. Conform noului cod penal, ediția a 2 -a, Editura C.H.
Beck, București, 2014, p. 481.
6 Gh. Nistoreanu, I. Pascu, V. Dobrinoiu, I. Molnar, A.Boroi, V. Lazăr, Drept penal curs selctiv pentru
examenul de licență , Editura Europa Nova, București, 2001, p. 215.
Minoritatea Silló Beáta
8
sfătuirea minorului să aibe în viitor o conduită bună . Mustrarea atrage
atenția minorului să nu săvârșească din nou o infracțiune, în caz
contrar, se va lua față de el o m ăsura mai severă sau i se aplică o
pedeapsă penală. În ultimul rând mai trebuie să fie menționat că această
măsură educativă se execută de îndată în sedință, î n care s -a pronun țat
hotărârea.1 În fine, mustrarea este aceași măsură educativă care nu
poate fi luată dacă minorul a mai fost sancționat în acest fel, indiferent
dacă infracțiunea săvârșită din nou prezintă un pericol social redus.
Libertatea supravegheată este regleme ntată în articolul 103 din
Codul Penal (1937) care stabilește că minorul care nu a împlinit vârsta
de 17 ani, răspunde penal pentru infracțiunea comisă .2 Această măsură
educativă constă în punerea minorului în libertate sub supraveghere pe o
perioadă de un an , care curge de la data punerii în executare a măsurii.
În cazul în care minorul are un comportament adecvat, măsura educativă
încetează de drept. În fine, termenul de un an este fixă și nu poate fi
prelungită când minorul devine major. Luarea acestei măsuri educative
nu este posibilă și nu poate fi dispusă dacă minorul împlin ise vârsta de
17 ani. În situația în care părinții sau tutorii nu pot asigura
supravegherea, instanța va desemna alte persoane de încredere sau
instituții care sunt însărci nate c u supravegherea minorilor.3 Dacă minorul
săvârșește din nou o infracțiune înăuntrul termenului de un an , adică în
perioada supravegherii , instanța va aplică o măsură mai gravă, anume
internarea într -un cent ru de reeducare sau o pedeapsă. Prin urmare,
după expirarea termenului de încercare poate să fie dispus revocarea
sau înlocuirea măsurii libertății supravegheate.4
Internarea într -un centru de reeducare se ia fața de minorul
căruia celelalte măsuri educative sunt insuficiente, în scopul reeducării
minorului, pe o perioadă nedeterminată, adică până la împlinirea vârstei
de 18 ani. La data când minorul devine m ajor, există posibilitatea
prelungirii procesului de reeducare pe o durată de cel mult 2 ani de
către instanță . Este util de menționat că inter narea minorului într -un
centru de reeducare încetează de drept, atunci când acesta înplinește
vârsta de 18 ani cât și la data împlinirii termenului de prelungire stabilit
de instanță. 5
A patra măsură educativă este internarea într -un institut medical –
educativ. Instanța va aplica internarea minorului ca re a săvârșit o faptă
ilicită, din cauza stării sale pshicie sau fizice. Măsura eduvativă se ia pe
o perioadă nedeterminată, ca și în cazul internării într -un centru de
1 Vasile Dobrinoiu, W illiam Brânză, Drept penal partea generală curs universitar , Editura Lumina lex,
București, 2003, p. 434.
2 Idem.,pp. 435 -436.
3 Mihail Udroiu, Drept penal. Partea generală. Partea specială., ediția a 4 -a, Ed itura C.H. Beck,
București, 2013, p. 208.
4 Idem., p.210
5 Alexandru Ionaș, D iana Ionaș, C ristina Ionaș, Drept penal român. Partea generală. Editura Omnia
lex, Brașov, 2009, p.84.
Minoritatea Silló Beáta
9
reeducare, dar de regulă trebuie să în ceteze la data împlinirii vârstei 18
ani.1
Codul penal în vigoare, spre deosebire de codurile anterioare , a
prevăzut un sistem sancționator mai special, constituit din măsurile
educativ e neprivative de libertate și măsurile educative privative de
liberta te.
Pe lângă măsurile educative prevăzute anterior, poate fi aplicată
față de minori și pedepse, atunci când instanța consideră că măsura
educativă nu este suficientă pentru îndreptarea minorului. Pedepsele ce
pot aplica minorului infractor sunt închisoar ea sau amenda prevăzute de
lege pentru infarcțiunea comisă. 2
Limitele pedepsei închisorii sunt determinate în legătură de
limitele speciale prevăzute de lege, pentru infracțiunea comisă de major.
Potrivit art. 109 alin . (1) Codul penal (1937), minorii in fractori beneficiază
o reducere din pedeapsa prevăzută de lege pentru infractorii majori.
Limitele pedepselor se reduc la jumătate, iar în urma reducerii, în niciun
caz minimul special al pedepsei nu poate fi mai mare de 5 ani.3 În
situația în care Codul p enal (1937) prevede pentru infracțiunea comisă
pedeapsa detențiunii pe viață instanța se dispune, față de infractorul
minor, închisoarea de la 5 la 20 de ani. În fine, în cazul în care
pedeapsa detențiunii pe viață este alternativă cu pedeapsa închisorii,
instanța va aplica o pedeapsă cuprinsă între limitele acesteia reduse la
jumătate, fără a depăși 5 ani. 4
În ultimul rând, trebuie să vorbi m câteva cunvinte despre
pedeapsa amenzii. Amenda se poate dispune numai dacă minorul a
împlinit vârsta de 15 ani, și are avere sau profesie.5 Limitele sale sunt
reduse la jumătate prin raportare la pedeapsa prevăzută de lege pentru
infractorii major. 6
Prin urmare, minoritatea este concepută ca o stare care
echivalează cu o incapacitate psihică, ce crează prezumția a bsolută de
nerăspundere penală. Prezumția care se referă la incapacitatea
obiectivă și subiectivă a minorului în vârsta până la 14 ani. După
împlinirea vârstei de 14 ani până la 16 ani este prezumat relativ că
minorul nu are discernământ, dar există posib ilitatea de a răsturna prin
dovada că la săvârșirea infracțiunii a avut discernământ.
1 Vasile Dobrinoiu, W illiam Brânză, Drept penal partea generală curs universitar , Editura Lumina le x,
București, 2003, p. 437.
2 Idem., p. 438.
3 Mihail Udroiu, Drept penal. Partea generală. Partea specială., ediția a 4 -a, Editura C. H. Beck,
București, 2013, p. 213.
4 Vasile Dobrinoiu, W illiam Brânză, Drept penal partea generală curs universitar , Editura Lumi na lex ,
București, 2003, p. 439 .
5 Alexandru Boroi, Drept penal. Partea generală. Conform noului cod penal, ediția a 2 -a, Editura C. H.
Beck, București, 2014, p. 481
6 Mihail Udroiu, Drept penal. Partea generală. Partea specială., ediția a 4 -a, Editura C. H. Beck,
București , 2013, p. 215.
Minoritatea Silló Beáta
10
Secțiunea 2. Limitele de vârstă ale răspunderii penale
Din structura Noului Cod penal, Titlul V. intitulată „Minoritatea”
conține reglementări despre răspunderea pen ală a minorilor, respectiv
despre regimul măsurilor educative neprivative sau privative de libertate.
Legiuitorul român folosește termenul de „minor” care este regleme ntată
în legea civilă.
Totodată, dacă vorbim despre minoritatea făptuitorului, legiuit orul
prevede două condiții necesare ale minorității:
a) fapta să fie comisă de către minor, precum și să fie
prevăzută de legea penală;
b) minoritatea făptuitorului trebuie să existe la data
săvârșirii faptei, cu alte cuvinte infractorul să se
găsească în stare de minoritate.1
Prin urmare, minoritatea este o perioadă din viața oamenilor, care
începe de la data nașterii copilului și se determină la momentul în care
acesta devine matur, respectiv minorul este persoana care nu a împlinit
încă vârsta de 18 ani, are capacitate de exercițiu restrânsă și locuiește
cu părinții săi. Dacă minorul se căsătoreș te dobândește , în mod evident
capacitatea deplină de exercițiu.
În această secțiune facem referire numai la răspunderea penală a
minorilor. Răspunderea penală a min orilor constă în aplicarea de diverse
sancțiuni, pentru persoanelor sub 18 ani care au comis fapte ilicite.
Prin dispozițiile articolului 113 legiuitorul fa ce di nsticție între două
categorii de minori:
a) minorii care nu răspund penal ;
b) minorii care răspund penal .2
În categoria minorilor care nu răspund pe nal trebuie să facem
referire la două subcategorii. Prima este aceea a minorilor care nu au
împlinit vârsta de 14 ani la data săvârș irii infracțiunii, iar cea de -a doua
subcategorie este accea a minorilo r care au împlinit vârsta de 14 ani , dar
nu au împlinit vârsta de 16 ani (prezumție absolută de incapacitate
penală) .3
În cazul minorilor sub vârsta de 14 ani, nu este posibilă trager ea
la răspundere penală , în nici un caz, fiindcă sunt prea mici pentru a fi
răspunzători pentru încălcarea legii. După acest din urmă motiv, părerea
mea este că, în acest stadiu inițial al vieții ei nu pot face diferența între
bine și rău.
1 Valentin Mrișan, Drept penal. Partea generală , ediția a 5 -a, Editura Universul juridic, București, 2017,
p.190.
2 Alexandru Boroi, Drept penal. Partea generală. Conform noului cod penal, ediția a 2 -a, Editura C.H.
Beck, București, 2014, p. 485.
3 Idem., pp. 485 -486.
Minoritatea Silló Beáta
11
Minorii între 14 -16 ani răspund penal numai dacă au săvârșit fapta cu
discernământ (pre zumție relativă de incapacitate penală). 1
Minorii care au împlinit vârsta de 16 -18 ani întotdeauna răspund
penal , ca și minorii între 14 -16 ani, care au săvârsit o faptă ilicită cu
discenământ.
Există situația în care , minorul a împlinit vârsta de 18 a ni, iar la
data împlinirii vârstei se constată o infrarcțiune, caz în care se aplică
regimul sancționator al majorilor.2
În situația în care, copilul a sâvârșit mai multe fapte înainte de împlnirea
vârstei de 14 ani, și a continuat comiterea faptei cu dis ernământ, el va
răspunde penal numai pentru faptele săvârșită după împlinirea vârstei de
14 ani.3
În ceea ce privește proba existenței sau inexistenței
discernământului , inst anța este obligată să stabilească discernământul
minorului, în cazul în care, are vârsta cuprinsă între 14 -16 ani. În caz
contrar, când starea psihică a minorului în care a săvârșit infracțiunea nu
poate fi stabilită de către instanță, se va dispune executarea unei
expertize medico -legală psihiatrică.
Decizia fostului Tribunal Suprem arată o situație în care este examinată
discenământul minorului. Minorul care are 14 ani și o zi, a aruncat din
răzbunarea o vergea metalică în direcția persoanei vătămate, de la o
distanță foarte mi că, cauzându -se moartea acesteia . Din expertiza
medico -legală psihiatrică a rezultat că subiectul activ, adică minorul care
a ca uzat moartea victimei a avut discenământ, pentru că funcțiile lui
mentale sunt dezvoltate fără devieri. În fine, minorul care a săv ârșit
fapta trebuie să fie tras la răspundere penală.4
În concluzie, după părerea mea, vârsta răspunderii penale ale
minorilor este foarte variabilă, depinde de fiecare țară în parte, cât și de
modul în care sunt tratați de sistemele de justiție.
Secțiunea 3 . Noțiunea de discernământ
În primul rând, tre buie să subliniem faptul că legiuitorul român nu
defineșt e noțiunea de discernământ, dar folosește în textul legal
termenul. În doctrina penală română unii teoreticieni din istoria dreptului
au considerat că discernerea constă în constiința minorului de a realiza
faptul că încalcă o dispoziție a legii penale. 5
1 Mihail Udroiu, Drept Penal. Partea generală , ediția a 3 -a, Editura C.H Beck, București, 2016, p. 453
2 Ibidem.
3 http://www.inm – lex.ro/fisiere/d_1219/Institutii%20Si%20Infractiuni%20In%20Noul%20
Cod%20 Penal.pdf p.80 data ultimei accesări fiind 12.11.2018
4http://www.ziarulrevolutionarul.ro/images/stories/ziarulrevolutionarul/documente/SISTEMUL_RASPU
NDERII_PENALE_A_MINORILOR.pdf data ultimei accesări fiind : 22.11.2018.
5https://www.academia.edu/35911078/ROLUL_PROBA%C5%A2IU NII_%C3%8EN_PROCEDURA_S
PECIAL%C4%82_A_CAUZELOR_CU_INFRACTORI_MINORI data ultimei accesări fiind: 26.04.2019.
Minoritatea Silló Beáta
12
După opinia profesorului Dongoroz, termenul -cheie care
determnină existența sau inexistența imputabilității este acela de
capacitate penală. Din acest punct de vedere Dongoroz spunea pe bună
dreptat e că această capacitate penală constă în “aptitudinea de a fi
supus unei pedepse” cu precizarea că “aceasta decurge din aptitudinea
naturală, adică starea bio – psiho – fizică a persoanelor”.
Cu alte cuvinte, această capacitate de discenământ a minorului
reprezintă capacitatea de a distinge binele de rău. Cu toate acestea,
vinovăția traduce din perspectiva teoriei psihologice atitudinea
comportamentală a făptuitorului față de faptă și consecințele acesteia,
fiind expresia interrelației discernământ/voinț ă, proces ce se desfășoară
la nivelul psihicului unui individ .1
Discernământul este criteriu l medical al responsabilității penale,
precum și reprezintă un atribut al capacității psihice și semnifică
aptitudinea unei persoane de a înțelege conținutul și c onsecințele social –
juridice negative ale actelor și faptelor sale, fiind o sintez ă a tuturor
funcțiilor psihice exprimate comportamental .2 Cu toatea acestea,
stabilirea iresponsabilității se face după două principii, ca să spunem
așa. Primul criteriu este cel medical care presupune existența unei boli
psihice , cronice sau a unei tulburări temporare, iar cea de -al doilea
criteriu este juridică care conturează absența capacității de a fi conștient
de acțiunile sale. Ambele criterii sau principii se raporteaz ă la
determinarea discernământului, numai prin expertiză.3
În situația infractorilor minori , expertiza necesită o metodologie
mai puțin restrictive, dat fiind rolul său mai mult recuperator, educativ.
Comisia de expertiză are obligația de a orienta invest igațiile pentru
obținerea unor date .4 În aprecierea gradului de discernământ al minorilor
se va avea în vedere particularitățile dezvoltării sistemului nervos la
copil, tulburările de comportament datorate pubertății, stă ri de
subevoluție psihică etc.
1https://www.academia.edu/35911078/ROLUL_PROBA%C5%A2IUNII_%C3%8EN_PROCEDURA_S
PECIAL%C4%82_A_CAUZELOR_CU_INFRACTORI_MINORI data ultimei accesări fii nd: 26.04.2019.
2 Ibidem.
3 Ibidem.
4 Ibidem.
Minoritatea Silló Beáta
13
CAPITOLUL II. CONSIDERAȚII GENERAL E PRIVIND SISTEMUL
SANCȚIONATOR PENTRU MINORI
În acest capitol analizăm ca atare sistemul sancționator penal
aplicabil delicvenților juvenili, precum și efectul răspunderii penale ale
minorilor.
În ceea ce privește minori lor care răspund penal, legiuitorul
român a prevăzut un sistem sancționator special, care este alcătuit ă din
măsuri educative neprivative de libertate și măsuri educative pri vative de
liberatate. Prin urmare, așa cum am arătat mai sus, în vechea
reglementare minorul era sancționat cu măsuri educative precum ți cu
pedepse.
În actuala re glementare , instanța pentru a putea stabili care
măsură educativă urmea ză să fie aplicată față de inculpatul minor ,
trebuie să țină cont de modul de comitere a infracțiunii, de mijloace
folosite, de motivul și scopul săvârșirii infracțiunii , de gravitatea
rezultatului produs , precum și nivelul de educație , situația familială,
starea de sănătat e, cât și conduita minorului după săvârșirea infracțiunii.
În ultimul rând terbuie să fie amintită că condamnările pronunțate față de
minori pentru fapte comise, săvârșite pe perioada minorității nu atrag
decăderi, interdicții sau incapacități . 1
Secțiunea 1. Referatul de evaluare
Legea nr. 252 din 2013 publicată în Monitorul Oficial prevede
evaluarea inculpatului minor. În acest sens, referatul de evaluare se
realize ază de către serviciul de probațiune, la solicitarea organelor de
urmărire penal ă. 2
Acest referat de evaluare este întocmit de către serviciul de
probațiune competent, adică tribunalul în a cărui circumscripție locuiește
efectiv inculpatul minor. Trebui e să subliniem faptul că refera tul de
evaluare este facultativ în cursul urmăririi penal e, dar în faza judecății
este obligatoriu . În situația în care acest referat nu a fost întocmită în
faza urmării penale, instanța trebuie să dispună, în mod obligatoriu ,
efectuarea acestuia.3
Prin dispozițiilor art. 34 alin. (1) -(2) din Legea nr. 252/2013
referatul de e valauare trebuie să conțină urmă toarele aspecte: situația
educațională, conduita generală a minorului, precum și dezvoltarea fizică
1 Alexandru Boroi, Drept penal. Partea generală. Conform noului cod penal, ediția a 2 -a, Editura C.H.
Beck, București, 2014, p. 486.
2 George Antoniu (coord.), T udorel Toader (coord.), Explicațiile noului Cod penal , vol. II, E ditura
Universul Juridic, București, 2015, p. 348.
3 M. Udroiu, Drept Penal. Partea generală , ediția a 3 -a, Editura C.H Beck, București, 2016, pp. 456 –
457
Minoritatea Silló Beáta
14
sau morală, starea de sănătate, și multe alte aspecte care sunt necesare
pentru situația minorului.1 În esență, scopul re feratului de evaluare este
acela de a obține niște date impontante cu privire la inculpatul minor.
Pentru bună desfășurare a procesului de evaluare, c onsiliul de
probațiune lucrează împre ună cu pedagogi, consilieri școlari, psihologi
sau alți specialiști. În termen de 7 zile, aceste persoane , cât și
persoanele în îngrijirea căreia s -a aflat sau se află minorul trebuie să
aducă la cunoștiința consiliului de probațiune informațiile și datele care
prezintă importanță pentru procesul de evaluare.2
Potrivit art. 36 din Legea nr. 252/2013, referatul de evaluare are
un caracter personal , fiindcă se bazează pe informațiile primite de la
specialiștii. În primul rând minorul trebuie să colaboreze cu consilierul
de probațiun e, iar în cazul în care minorul împiedică munca consilierului
de probațiune, referatul de evaluare trebuie să conțină, în mod
obligatoriu , declarația minorului cu privire la refuzul de colaborare.3
În al doilea rând, trebuie să facem referire la o situație în care , referatul
de evaluare nu poate fi realizată de către consilierul de probațiune,
pentru că minorul nu este găsit ori locuiește într -un alt stat. În acest caz
consiliul de probațiune înș tiințează organul judiciar despre această
neputință de întocmire a referatului de evaluare.4
Instanța de judecată are posibilitatea (este facultativă) să
dispună audierea consilierului de probațiune care a î ntocmit referatul de
evaluare. Consilierul de p robațiune poate înfățișa instanței de judecată
niște informații și explicații complementare față de conținutul referatului
de evaluare. Dacă instanța consideră necesară, consi liul de probațiune
oferă propuneri cu privire la măsurile care pot fi luate față de minor. 5
În concluzie , referatul de evaluare este un document oficial ,
întocmită de către consiliul de probațiune, care are rolul de a da
informații utile în deciziile juridice. Întocmirea referatului de eval uare are
o importanță deosebită, pentru că aj ută instanța în justă soluționare a
cauzei.
Spre exemplu, prin rechizitoriul întocmit de către Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție , Serviciul Teritorial Bacău s -a
dispus trimitera în judecată a inculpatului minor A.A.C. pentru săvârși rea
infarcțiunilor de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos.
Cauza a fost înregistrată la data de 27.06.2016 în dosarul nr.
100/D/P/2016.
1 Art. 34 din Legea nr. 252/2013 privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune. (M. Of .
nr. 514 din agust 2013).
2 George Antoniu (coord.), T udorel Toader (coord.), Explicațiile noului Cod penal , vol. II, Editura
Universul Juridic, București, 2015, p. 348.
3 Art. 36 din Legea nr. 252/2013 privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune . (M. Of.
nr. 514 din agust 2013).
4 Art. 36 din Legea nr. 252/2013 privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune. (M. Of.
nr. 514 din agust 2013).
5 Mihail Udroiu, Drept Penal. Partea generală , ediția a 3 -a, Editura C.H Beck, București, 2016, p. 458.
Minoritatea Silló Beáta
15
Prin actul de sesizare a instanței s -a renținut că inculpatul A.A.C. fără
consimțământ și în mod repetat a accesat ilegal contul persoan ei
vătămate A.C. Minorul A.A.C a cauzat o pagubă semnificativ ă, în sumă
de 5.825 lei.
În actul de sesizare s -a reținut că inculpatul minor A.A.C stă împreună
cubunicii săi A.T și A.C cât și cu surorile sale în județul Bacău .
La începutul anului 2016 minorul l -a auzit codul PIN al cardului, în ti mp
ce persoana vătămată vorbea cu surorile inculpatului . Este important de
menținut că bunicul este pensionar și are trei conturi bancare emise de
către C.E.B România S.A, cu același cod PIN.
Inculpatul a sustras mai multe ori cardurile bancare din portofelul
persoanei vătămate pentru a retrage sume de bani din cont. Inculpatul a
accesat de 22 de ori în contul persoanei vătămate și a cauzat o pagubă
semnificativă, un prejudiciu total de 5.825 lei.
Există două martori care l -au văzut pe inculpat , când a retras sume de
bani cu un card bancar, ulterior inculpatul a achitat matrorilor băuturi
alcoolocie, precum și serviciile sexuale oferite de o tânără.
Situația de fapt se bazează pe decl arațiile inculpat ului A.A.C ., declarațiile
perso anei vătămate A.C, declarațiile martorilor A.N și M.C.A. precum și
pe mandatul de supraveghere tehnică nr. 347/03.06.2016, adresa nr.
7551/21.06.2016 a C.E România.
Inculpatul a ales un apărător care a cerut instanței să aibă în vedere
conținutul referatului de evaluare. Acest referat a arătat faptul că mama
inculpatului minor este plecată din țară, și din această cauză minorul a
suferit un accident, care a condus la poziția ulterioară a inculpatului.
Referatu l de evaluare a descoperit și faptul că minorul nu are
antecedente penale, a absolvit școala, are un comportament corect, iar
fapta săvârșită a fost o ispită a vârstei.
Pentru stabilirea măsurilor educative aplicată față de inculpat, instanța va
avea în ve dere situația educațională, conduita generală a inculpatului,
precum și motivul săvârșirii infracțiunii, scopul urmărit, modul de
comitere a infracțiunii, starea de sănătate, situaț ia familială și socială
precum și multe alte aspecte.
Pentru aceste motive , având în ved ere și conclu ziile refera tului de
evaluare a inculpatului minor, în baza art. 117 Noul Cod p enal,instanța
va aplica inculpatului A.A.C. măsură educativă neprivativă de libertate a
stagiului de formare civică, pe o durată de 4 luni.
Potrivit a rt. 121 Noul Codul p enal inculpatul minor trebuie să se prezinte
la Serviciul de Probațiune Bacău, pe perioada executării măsurilor
educative, la datele fixate de acesta.1
1Sentință p enală nr. 415 din 24 noiembrie 2016, Tribunalul Bacău, cauza a fost consultată la adresa:
https://www.jurisprudenta.com/jurisprudenta/speta -104883wc/ data ultimei accesări fiind: 29.11.2018.
Minoritatea Silló Beáta
16
Secțiunea 2. Măsurile educative neprivative de libertate
Mai întâi, pentru obține rea unei imagini complete trebuie să
analizăm Noul Cod penal în raport cu legea penală anterioară. În primul
rând, între dispozițiile prevăzute în Noul Cod penal și dispozițiile Codului
penal anterior găsim câteva aspecte care sunt corespondente parțial.
Codul penal anteri or, care sub aceeași denumie marginală ca în Noul
Cod penal, enumara măsurile educative neprivative de libertate și
privative de libertate aplicabile minorilor infractori, în condițiile sistemului
sancționator mixt, alcătuit di n măsuri ed ucative și pedepse. 1
Sub raportul conținutului lor, mai ales în privința măsurilor
educative neprivative de libertate putem observăm o deosebire
semnificativă.
Cu toate acestea, m ăsurile educative neprivative de libertate se
aplică minorilor care au c omis infracțiuni cu gavitate redusă și a cărei
gravitate nu necesită privarea de libertate.
Măsurile educative neprivative de libertate sunt prevăzute în art. 115
alin (1) pct. 1 lit. a) -d) Noul Cod penal:
a) stagiul de formare civică;
b) supravegherea;
c) consemna rea la sfârșit de săptămână;
d) asistarea zilnică.
În cele mai multe situații infractorul minor este sancționată cu o
măsură educ ativă neprivativă de liberate, d ar există si tuații în care,
copilul săvârșeșt e o faptă ilicită gravă pentru prima dată sau comite din
nou o infarcțiune, instanța de judecată față de infractorul minor
stabilească o măsură educativă privativă de libertate. 2
Recomandare Consiliului Europei nr. 2008/11 prevede regulile
europene pentru infractorii minori. Principiul nr. 5 din Recomanda rea
Consiliului Europei dispune punerea în aplicare a unei măsuri neprivative
de libertate sau sancțiuni care tre buie să respecte interesul superior al
copilului , adică să țină seama de vârsta, de dezvoltarea mintală și fizică
a minorului, de starea de sănătate precum și capacitățiile și
circumstanțele personale.3
În cazul măsurilor educative neprivative de libertate,
supravegherea și cont rolarea minorului este rezolvată de către serviciul
de probațiune. După rămânerea definitivă a hotărârii, judecăto rul delegat
dispune citarea reprezentantului legal al minorului, cât și a
reprezentatului serviciul de probațiune precum și aducerea incuplatului
1 George Antoniu (coord.), T udorel Toader (coord.), Explica țiile noului Cod penal , vol. II, Editura
Universul Juridic, București, 2015 , p. 354.
2http://www.utgjiu.ro/revista/jur/pdf/2013 -02/8_VIORICA_MIHAELA_FRINTU.pdf data ultimei accesări
fiind : 29.11.2018.
3 Mihail Udroiu, Drept Penal. Partea generală , ediția a 3 -a, Editura C.H Beck, București, 2016, p. 459.
Minoritatea Silló Beáta
17
minor pentru punerea în ex ecutarea a măsurilor luate. 1 La termenul
fixat, când minorul cât și persoana desem nată cu supraveghere este
prezentă, judecătorul delegat arată scopul și conținutul sancțiunii
aplicate, cât și repercusiunile nerespectării acesteia. 2
Potrivit art. 160 NCP, legea penală prevede că asupra măsurilor
educative neprivative de libertate garț ierea nu are efecte, în afară
cazurile când legea se dipune altfel. 3
§ 1. Stagiul de formare civică
Măsura educativă a stagiului de formare civică este prevăzută în
articolul 117 alin. (1) -(2) NCP, iar executarea măsurii este reglementată
în dispozițiil e art. 66 din Legea nr. 253/2013.
Minorul are obligația de a participa la anumite programe speciale,
stabilit e de către instanță pe o periodă de cel mult 4 luni.4 După cum
observăm leg iuitorul român nu stabilește durata minimă, ci numai limita
maximă (cel mult 4 luni).
Din această ipoteză putem conchide că instanța poate stabili orice
perioadă de timp, cuprinsă între o zi și 4 luni. Includerea minorului într -un
curs de formare civică se desfășoară în cel mult 60 de zile de la punerea
în executare a hotăr ârii.5
Măsura educativă a stagiului de formare civică oferă minorului un
comportament adecvat ca să știe pe viitor cum trebuie să procedeze.
Respectiv, stagiul de formare civică are la bază sprijinirea minorului
precum și conștientizarea consecințelor leg ale sau sociale .6 Așa cum am
menționat mai sus, organizarea , supravegherea ș i controlarea minorului
este sub coordonarea serviciului de probațiune. Activitățiile stabilite în
această măsură educativă trebuie să se desfășoare în afară programului
școlar al minorului, în număr de 8 ore lunar. 7
Este important de menționat că, în cazul în care minorul nu
respectă sau nu îndeplinește obligațiile și condițiile de desfășurare ale
stagiului de formare civică, insta nța poate dispune prelungirea sau
înlocuirea mă surii educative. Prelungirea stagiului de formare civică nu
poate fi mai mare decât 4 luni, iar înlocuirea acestuia se refe ră la
aplicarea unei alte măsuri educative neprivativă de libertate mai severă
1 Alexandru Boroi, Drept penal. Partea generală. Conform noului cod penal, ediția a 2 -a, Editura C.H.
Beck, București, 2014, p. 488.
2 Mihail Udroiu, Drept Penal. Partea generală , ediția a 3 -a, Editura C.H Beck, Bucureșt i, 2016, p. 460.
3 Art. 160 alin. (2) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal. (M. Of. 510 din 34 iulie 2009).
4 Alexandru Boroi, Drept penal. Partea generală. Conform noului cod penal, ediția a 2 -a, Editura C.H.
Beck, București, 2014, p. 488.
5 Lavinia Valeria Lefterach e, Drept penal. Partea generală , ediția a 2 -a, Editura Hamangiu, București,
2018, p. 504.
6 Art. 66 din Legea nr. 253/2013 privind executarea a pedepselor, a măsurilor educative și a altor
măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cu rsul procesului penal. (M. Of. nr. 513
din 14 august 2013).
7 Mihail Udroiu, Drept Penal. Partea generală , ediția a 3 -a, Editura C.H Beck, București, 2016, p. 461.
Minoritatea Silló Beáta
18
(supravegherea, consemnarea la sfârșit de săptămână, a sistare a
zilnică). Potrivit art.121 Noului Cod penal , instanța poate impune noi
obligații în sarcina minorului ori poate spori condițiile de executare a le
celor existente.1
În cazul în care minorul, nici după luarea măsurilor educative
neprivative de libe rtate (menționate mai sus) nu respectă ( cu rea-
credință) obligațiile și condițiile prevăzute, instanța va înlocui cu măsura
internării într -un centru educativ. (cea mai ușoară măsură educativă
privativă de libertate).2
În fine, dacă a fost săvârșită două s au mai multe infracțiuni concurente
de mică gravitate de către minor, instanța va aplica o singură măsură
educativă neprivativă de libertate, adică stagiul de formare civică cu
privire la toate faptele.3
În co ncluzie, stagiul de formare civică (cea mai bl ândă măsură
educativă) constă în obligația minorului de a participa la un program de
educare . După opinia mea această perioadă de cel mult 4 luni este
necesară pentru reeducarea minorului, chiar dacă acesta nu este închis
în vreo instituție a statului.
§ 2. Supravegherea
Articolul 118 din Noul Cod p enal reglementează o altă măsură
educativă neprivativă de libertate care este supravegherea . Al doilea
măsură educativă se referă la controlarea, urmărirea , păzirea cât și
veghearea minorului.
Este util de menț ionat că durata supravegherii se variază între
două și 6 luni, fiind o măsură temporară . Această constă în controlarea
minorului în cadrul progamului său zilnic, de către serviciul de
probațiune. Pe perioada respectivă minorul tr ebuie să respecte
obliga țiile din statutul familial, profesional sau școlar.4 Obligațiile aplicate
făță de minori sunt diferite la caz la caz, adică nu sunt prevăzute special
pentru această măsură educativă, ci sunt cuprinse în cadrul unui anumit
articol toate măsurile edu cative neprivative de libertate (articolul 121 din
NCP) . În esentă, î n cel mult 30 de zile de la data prezentării minorului
infractor și a persoanei încredințate sau desemnate în față judecătorului
delegat, începe executarea supravegherii.5
În art. 67 din Lege a nr. 254/2013 privind executarea pedepselor
și a măsurilor privative de libertate prevede în mod clar obiectivul
1 Alexandru Boroi, Drept penal. Partea generală. Conform noului cod penal, ediția a 2 -a, Editura C.H.
Beck, București, 2014, p. 489.
2 M. Udroiu, Drept Penal. Partea generală , ediția a 3 -a, Editura C.H Beck, București, 2016, p. 462.
3 Ibidem.
4 Lavinia Valeria Lefterache, Drept penal. Partea generală, ediția a 2 -a, Editura Hamangiu, București,
2018, p. 504.
5 Angela Maria Tatu, Curs de drept penal. Partea Generală , vol. II, Editura Pro Universitaria,
București, 2017, p. 98.
Minoritatea Silló Beáta
19
supravegherii, care constă în participarea minorului la diferite programe
școlare sau la formare profesională. Potrivit art. 67 alin. (2) din legea
respectivă stabilește că supreveghere a trebuie să fie îndeplinită de către
părinții minorului, iar în lipsa acestora cei care l -au adoptat sau tutore.
Tot în legătura cu aceasta, există situația în care persoanele amintite
mai sus nu pot asigura su pravegherea, iar în acest caz instanța este
obligat să dispune încredințarea supravegherii minorului unei persoane
de încredere (numai pe același perioadă de timp). Dacă nici persoanele
desemnate de către instan ță, adică părinții, adoptatorii și tutorele, nu pot
exercita acesată supra veghere , judecătorul delegat desemnează o altă
persoană, cu sfătuirea consilierului de probațiune.1
Ce se întâmplă când minorul nu respectă condițiile sau obligațiile
prevăzute de legea penală ? În acest caz instanța are trei posibilități , în
primul rând, va putea să prelungească durata măsurii educative
neprivative de libertate până la 6 luni, numai dacă supravegherea nu a
fost dispusă pe perioadă maximă. În al doilea caz, supravegherea poate
fi înlocuită cu o altă măsură educ ativă neprivativă de libertate mai gravă,
cum ar fi consemnarea la sfârșit de săptămână și asistarea zilnică. În
ultimul rând, potrivit art. 123 alin (2) NCP, instanța poate să înlocuiească
măsura supravegherii prelungită sau măsura educativă neprivativă de
libertate mai gravă, cu o măsură educativă privativă de libertate mai
blândă , adică internarea într-un centru eduvativ.2
În esență, conform art. 129 alin (1) NCP, dacă a u fost săvârșite mai
multe infracțiuni concurente de către făptuitorul minor , și ace steia sunt
judecate împreună, instanța de judecată are posibilitatea de a aplica o
singură măsură educativă neprivativă de libertate cu privire la toate
faptele. 3
În practica judiciară s -a apreciat că se impune aplicarea măsurii
educative a supravegherii în cazul în care fapta săvârșită de inculpatul
minor prezintă gravitate.4 Ca de exemplu, inculpatul minor la data de
04.02.2017, în timpul nopții a condus pe drum european un autoturism ,
fără a deține permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule . În
urma solicitării permisului de conducere, conducătorul minor a
recunoscut că a consumat o sticlă de bere cu alcool, după testare a
rezultat o concentrație 0,19 mg/l pur în aerul expirat. Inculpatul a
recunoscut fapta în fața instanței , și din cuprinsu l referatul de evaluare
se dovedește că inculpatul are un profil relativ corespunzător în plan
social cât și în plan familial și că nu are antecendente penale.
1 Art. 67 din Legea nr. 253/2013 privind executarea a pedepselor, a măsurilor educative și a altor
măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. (M. Of. nr. 513
din 14 august 2013).
2 Mihail Udroiu, Drept penal. Partea generală , ediția a 3 -a, Editura C.H.Beck, București, 2016 , pp. 463
-464.
3 Idem., p. 464.
4 Ilie Pascu, A ndreea Simona Uzlău, G heorghe Muscalu, Drept penal. Partea g enerală, ediția a 4 -a,
Editura Hamangiu, București, 2016, p. 569.
Minoritatea Silló Beáta
20
Instanța ia în considerare concluziile referatului de evaluare , și apreciază
că este oportună l uarea măsurii educative a sup raveg herii, pe durată
maximă, adică pe perioadă de 6 luni , împreună cu obligația minorului să
se prezinte la date fixate la serviciul de probațiune. Instanța îi pune în
vedere a inculpatului dacă nu respectă sau nu înd eplineșt e obligația
impusă sau condițiile d e executare, supravegherea va fi înlocuită cu o
altă măsură educativă.
Față de inculpatul minor, instanța dispune măsura educativă de
neprivativă de libertate a supravegherii pe ntru săvârșirea infracțiunii de
„Conducere a unui vehicul fără permis de conducere” prevăzută de art.
335 alin. (1) NCP, cu aplicarea art. 113 alin. (3) NCP.1
Dacă credem că această măsură educativă aplicată față de minor
este prea permisivă, trebuie să ne gândim și la obligațiile impuse
supliment ar, care îngreunează semnificativ situația minorului. Minorul, în
speța amintită ma i sus, are o singură obligație, trebuie să se prezinte la
serviciul de probațiune, pe durata executării supravegherii, la datele
fixate de acesta.
§ 3. Consemnarea la sfârșit de săptămâmă
Legiuitorul Noului Cod penal reglementează a treia măsură
educativă neprivativă de libertate , într -un singur articol, anume art . 119
sub denumirea marginală „Consemnarea la sfârșit de săptămână.” 2
Se poate afirma că această măsură educati vă este o interdicție.
O inte rdicție care este impusă de către instanță, și care constă în
obligația minorului de a nu părăsi locuința în intervalul unei săptămâni
consecutive. Durata consemnării la sfârșit de săptămână se variază între
4 și 12 săptâmâni, în care este interzis minorului să părăsească locuința
în zilele de sâmbătă și duminică.3
Art. 68 alin (1) din Legea nr. 253/2013 stabilește exact ora de
început cât și ora de sfârșit , adică ora 0,00 a zilei sâmbătă până la ora
24,00 a zilei de duminic ă, inclusiv pentru minorii care, datorită cultelor
religioase legale din care fac parte, au alte zile de repaus decât sâmbăta
și duminica. Această lege arată că în termen de cel mult 15 zile de la
momentul prezentării minorului și a perosanei desemnate cu
supraveherea în fața judecătorului delegat, măsură educativă a
consemnării la sfârșit de săptămână se pune în executare.4
1 Sentință penal ă nr. 295 din 11 aprilie 2018, Judec ătoria Miercurea Ciuc , cauza a fost consultat ă la
adresa: http://rolii.ro/hotarari/5bb45328e49009942900002f ,data ultimei acces ări fiind : 13.12.2018.
2 Art. 119 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal (M. Of. nr. 510 din 24 iulie 2009).
3 Lavinia Valeria Lefterache, Drept penal. Partea generală, ediția a 2 -a, Editura Hamangiu, București,
2018, p. 504.
4 Art. 68 din Legea nr. 253/2013 privind exe cutarea a pedepselor, a măsurilor educative și a altor
măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. (M. Of. nr. 513
din 14 august 2013).
Minoritatea Silló Beáta
21
Scopul principal al acestei măsuri educative constă în
împiedicarea minorului să nu întâlnească cu anu mite persoane și să nu
meargă î n anumite locuri care să predispună la manifestarea unui
comportament infracțional.1 Această măsură educativă neprivativă de
libertate constă și în reeducarea minorului infractor, care a săvârșit fapte
penale în contextul unor evenimente sau activități la care a participat la
sfârșit de săptămână. 2
Mai mult decât atât, minorul este obligat să respecte obligațiile
impuse de către instanță, aceste obligații sunt perevăzute de art.121 din
Noului Cod penal . Supravegherea executării obligațiilor sunt în sarci na
părinților sau a persoanelor cu care locuiește împreună minorul, sub
coordonarea stri ctă a serviciului de probațiune, care trebuie să
desfășoare activități în zilele de sâmbătă și duminică. Ca atare,
consilierul de probațiune are multe atribuții, spre exemplu întocmirea
planului consemnării la sfârșit de săptămână pe baza evaluării minorului,
verificarea respectării măsurilor e ducative cu implica rea persoanei
desemnate cu supra vegherea.
În esență, consiliul de probațiune verifică în totalitate procesul de
supraveghere , prin vizite neașteptate sau regulate la locuința minorului ,
în zilele în care acesta trebuie să se afle în acel spațiu potrivit hotărârii
instanței.3
Există și situații în care minorul nu respectă condițiile ale
consemnării la sfârșit de săptămână și obligațiile dispuse de in stanță.
În acest caz minorul este sancționat, adică instanța având două
posibilitate. Prima este prelungirea măsurii educative a consemnării la
sfârșit de săptămână, cel de -a doua este înlocuirea măsurii. Prelungirea
constă în modificarea duratei măsurii educative, adică până la durata
maximă de 12 săptămâni, iar înlocuirea se referă la aplicarea o altă
măsură educativă neprivativă de libertate mai severă, cum ar fi asistarea
zilnică. În ambele situații amintite insta nța poate impune noi obligații
(prevăzute de art.121 NCP) sau spori condițiile de executare ale celor
existente. Dacă minorul nici după luarea măsurilor educative de mai sus,
nu respectă cu rea -credință obligațiile și condițiile instanța va înlocui cu
măsu ra internării î ntr-un centru educativ (este analizat în secțiunea
următoare ).4
Dacă măsura consemnării la sfârșit de săptămână a fost dispusă pentru
o infracțiune judecată definitv, iar în carul termenului de executare
minorul săvârșește o nouă infarcțiune sau este judecat pentru o faptă
concurectă înainte de majorat instanța va putea să prelungească
1 Angela Maria Tatu, Curs de drept penal. Partea Generală , vol. II, Editura Pro U niversitaria,
București, 2017, p. 100.
2 Ilie Pascu, A ndreean Simona Uzlău, G heorghe Muscalu, Drept penal. Partea generală , ediția a 4 -a,
Editura Hamangiu, București, 2016, p. 569.
3 Alexandru Boroi, Drept penal. Partea generală. Conform noului cod penal, ediția a 2 -a, Editura C .H.
Beck, București, 2014, p. 490.
4 Mihail Udroiu, Drept penal. Partea generală , ediția a 3 -a, Editu ra C.H.Beck, București, 2016, p . 466.
Minoritatea Silló Beáta
22
măsura, sau să o înlocuiească cu o altă măsură educativă neprivativă de
libertate (asistarea zilnică). În ultimul rând, instanța are și posibilitatea
să înloc uiească măsura consemnării la sfârșit de săptămână cu măsura
internării într -un centru educativ sau într -un centru de detenție, această
înlocuire poa te fi dispusă direct, conform art. 123 alin (3) NCP.1
Spre exemplu, în practică judiciară față de un mino r s-a decis că
se impune aplicarea măsurii educative a consemnării la sfârșit de
săptămână pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie .
Inculpatul minor , la data de 28.04.2015 , în stația de autobuz a încercat
să îi smulgă poșeta persoanei văt ămate, prin violență. Imediat, prin
opunerea rezistenței sale fizice, persoana vătămată a căzut la nivelul
suprafeței dure de pe trotuar și a alertat prin strigăte cetățenii din jur.
Inculpatul minor după mai multe încercări violenete a renunțat la
însușir ea bunului și a încercat să -și asigure scăparea prin fugă. Dar
inculpatul a fost ținut de către un martor până la venirea organelor de
poliție. Din expertiză medico -legală rezultă că persoana vătămată a
suferit leziuni ce au necesitat intervenție chirurgic ală și un număr de 12 –
14 zile îngrijiri medicale pentru vindecare .
Fapta inculpatului întrunește elementele consecutive ale infracțiunii de
tentativă la tâlhărie, și din această cauză instanța va dispune potrivit legii
aplicarea unei măsuri edu cative nepri vative de libertate . Această măsură
este consemnarea la sfârșit de săptămână în zilele de sâmbătă și
duminică, pe o durată de 4 săptămâni, cu începere de la data rămânerii
definitive a prezentei hotărâri.
Instanța va atrage atenția inculpatului as upra cond uitei sale în viitor și îi
va pune în vedere consecințele la care se expune dacă nu respectă
condițiile de executare a măsurii educative sau obligația impusă. Așa
cum am menționat mai sus, supravegherea trebuie să fie coordonată de
către serviciul de proba țiune. Și în ultimul rând , inculpatul este obligat să
plătească cheltuielile judiciare avansate de stat.2
După cum observăm măsura educativă a consemnării la sfârșit
de săptămână este mai grea decât cele anterioare , (stagiul de formare
civică și supraveg herea) în ceea ce privește împrejurările în care a fost
comisă infracțiune a, gradul de pericol social, persoanele făptuito are care
au fost suspectate de săvârșirea și a altor fapte penale.
În concluzie această măsură educativă are ca scop principal
reedu carea și reintegrarea în societate a făptuitorului, ca să nu
săvârșească vreo crimă sau delict în viitor, precum și prevenirea
săvârșirii de noi infracțiuni. În esență, ceea mai important ă este
protejarea minorul , să nu intră în leg ătură cu anturajul nepo trivit, care
influențează negativ comportamentul .
1 Angela Maria Tatu, Curs de drept penal. Partea Generală , vol. II, Editura Pro Universitaria,
București, 2017, p. 102.
2 Sentin ță penal ă nr. 620 din 13 aprilie 2017, Judec ătoria Bacău, cauza a fost consultat ă la adresa:
http://rolii.ro/hotarari/59829a56e49009802000002e ,data ultimei acces ări fiind : 27.12.2018.
Minoritatea Silló Beáta
23
§ 4. Asistarea zilnică
Art. 120 din Noul Cod penal reglementează ultima măsură
educativă neprivativă de libertate, care este ceea mai severă din această
categorie, anume asistarea zilnică .
Este util de m enționat că, această măsură educativă constă în
obligația minorului de a respecta un anumit program stabilit de către
serviciul de probațiune. În esență, asistarea zilnică se ia pe o du rată
cuprinsă între 3 și 6 luni, în care minorul trebuie să îndeplineas că
condițiile de desfășurare a activitățiilor, precum și interdicțiile impuse de
către instanță.1
Asistarea zilnică este atât o infacțiune relativ ridicată cât și ceea mai
severă dintre măsurile educative neprivative de libertate. Astfel, minorul
are un program strict stabilit, trebuie să respecte anumite obligații,
precum și interdicțiile impuse de către instanță, nu are posibilitatea de a –
și desfășura activitățile zilnice, ordinare.2
Există o diferență semnificativă între măsura educativă a
supraveghe rii și măsura educativă a asistării zilnice. În cazul
suprav egeherii, programul zilnic al minorului este stabilit de acesta sigur
sau împreună cu persoanele în grija căreia se afl ă, în contrar, în cazul
asistării zilnice a ceste activități sunt stabilite de comun acord de către
consilierul de probațiune și părinții, după caz, tutore sau altă persoană în
grija căreia se află minorul , iar când există neînțelegere, de către
judecătorul delegat cu executare.3
Trebuie să subliniem faptul că, există mai multe con diții care
infulențează stabilirea programului zilnic al minorului, cum ar fi, vârsta
minorului, situația sa socială, precum și situția sa profesională. Această
măsură educativă începe cel mai târziu în 5 zile de la stabilirea
programului. În esență, pro gramul zilnic se realizeză în termen de 30 de
zile de la data prezentării minorului în fața judecătorului delegat cu
executare. Dacă este vorba despre înlocuirea asistării zilnice cu o
măsură educativă privativă de libertate, stabilirea programului zilnic se
face în termen de 15 zile de la punearea în libertate a minorului.4
Ca și la alte măsuri educative neprivative de libertate, dacă
minorul nu respectă cu rea -credință condițiile și obligațiile ale asistării
zilnice este sancționată altfel. În primul râ nd, instanța va putea să
prelungească asistarea zilnică până la durata maximă, adică până la 6
luni, iar în doilea rând, instanța poate să înlocuiească măsura educativă
luată pe o perioadă de 6 luni cu măsura internării într -un centru educativ.
1 Art. 120 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal (M. Of. nr. 510 din 24 iulie 2009).
2 Alexandru Boroi, Drept penal. Partea generală. Conform noului cod penal, ediția a 2 -a, Editura C.H.
Beck, București, 2014, p. 491.
3 Mihail Udroiu, Drept penal. Partea generală , ediția a 3 -a, Editura C.H.Beck, București, 2016, p. 467.
4 Angela Maria Tatu, Curs de drept penal. Partea Generală , vol. II, Editura Pro Universitaria,
București, 2017, p. 103 .
Minoritatea Silló Beáta
24
Comportamen tul minorului va atrage o reindividualizare a naturii măsurii
educative dispuse prin hotărârea definitivă pe parcursul executării
acesteia. În situația în care minorul nici după prelungire nu îndeplinește
condițiile și obligațiile, instanța este obligat s ă înlocuiească măsura
asistării zilnice cu măsura internării într -un centru educativ.1
Dacă minorul săvârșește două sau mai multe infarcțiuni concurente, în
timpul minorității, instanța va aplica o singură măsură educativă cu
privire la toate faptele. Iar dacă, după împlinirea vărstei de 18 ani minorul
săvârșește o altă infracțiune (pluralități de infracțiuni) instanța va aplivca
o pedeapsă. [art. 129 alin. (2) NCP].2
Referitor la ace astă măsură educativă este relevantă o speță în
care instanța a stabili t față de două infractori minori , asistarea zilnică pe
o perioadă de 6 luni și pe o perioadă de 4 luni pentru săvârșirea
infracțiunii de tâlhărie calificată. Pe timp de noapte, la data de
11.04.2018, un grup de trei tineri care se deplasau pe trotuar a u văzut o
autoutil itară care tracta o semiremorcă , iar unul dintre acești tineri a luat
pietre de pe sol, aruncând în parbrizul autocamionului. Persoana
vătămată a oprit camionul pentru a constata paguba produsă. La un
moment dat tinerii au fugit spre spatele remorcii, iar unul dintre acești
tineri (de 16 ani) l-a lovit pe rsoana vătămată în zona capului. Șoferul a
constatat că a fost atacat, a luat pietre de pe sol și a aruncat în direcția
persoanei respective. Între timp, tinerii au continuat să amenințe
persoana vătămată, și la un moment dat, inculpatul minor (de 17 ani) a
scos din buzunar un cuțit cu care a amenințat. Unul dintre acești tineri
(de 16 ani) s-a urcat în cabină și a sustras telefonul mobil al șoferului. La
un moment dat, patrula de siguranță pu blică a observat în mijlocul străzii
patru persoane agitându -se, motiv pentru care s -a deplasat către acel
grup, moment în care inculpații au inceput să fugă, fiind urmăriți de
organele de poliție, iar unul dintre inculpați a fost prins.
Inculpatul care a fost prins de către organele de poliție are 16 de
ani. Instanța mai reține faptul că a mai fost condamnat în Franța pentru
infracțiuni împotriva patrimoniului, precum și faptul că în fața instanței a
recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa. Având în vedere
faptul că față de inculpat a fost luată măsura arestării preventive pentru o
perioadă de aproximativ două luni, urmată de supravegherea acestuia în
cadrul măsurii preventive a controlului judiciar instanța apreciază că nu
se impune luar ea unei măsuri educative privative de libertate ci a celei
mai restrictive măsuri educative neprivative de libertate, respectiv
asistarea zilnică, pe durata sa maximă.
Astfel, instanța va aplica inculpatului minor măsura educativă a asistării
zilnice pe o perioadă de 6 luni, pentru săvârșirea infrac țiunii de tâlhărie
calaficată, î mpreună cu ob ligația de a se prezenta la serviciul de
1 Mihail Udroiu, Drept penal. Partea generală , ediția a 3 -a, Editura C.H .Beck, București, 2016, p . 468.
2 Ibidem.
Minoritatea Silló Beáta
25
probațiune la datele fixate de acesta, precum și de a urma un curs de
pregătire școlară.
Inculpatul minor cu vârsta de 17 an i care a amenințat cu un cuțit
persoana vătămată, nu este cunoscut cu atecendente penale, dar
recunoaște săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa. Măsura
educativă nu va fi luată pe durata sa maximă având în vedere contribuția
acestui inculpat la săv ârșirea infracțiunii, constând doar în întrebuințarea
de amenințări la persoanei -vătămate.
În temeiul art. 120 N oului Cod penal aplică inculpatului măsura educativă
a asistării zilnice pe o perioadă de 4 luni, iar pe durata executării măsurii
educative nep rivative de libertate, impune inculpatului obligația de a
urma un curs de pregătire școlară sau formare profesională și obligația
de a se prezenta la serviciul de p robațiune la datele fixate de acesta.1
În esență, măsura educativă aplicată față de minori are un scop
extrem de important, care constă în reeducarea minorului în societate,
prin organizarea modului de petrecere a timpului liber și valorificarea
aptitudinilor sale.2 În mod firesc, asistarea zilnică include toate măsurile
educative neprivative de libertate, spre exemplu, stabilește programul
zilelor lucrătoare, precum și zilele de sfârșit de săptămână.3
§ 5. Obligațiile ce pot fi impuse minorului
Având în vedere conținutul articolului 121 din Noul Cod penal,
este util de menționat ce fel de oblig ații trebuie să fie îndeplinite de către
minor pe lângă măsurile educative. Aceste obligații trebuie să fie
realizate pe durata executării oricărei măsuri educative neprivative de
libertate. Mai mult de cât atât, stabilirea acestei obligații sunt în sarcin a
instanței de judecată , care poate impune minorului una sau mai mai
multe dintre obligațiile analizate mai jos.
În primul rând , minorul poate fi obligat să participe la un curs de
pregătire școlară sau de calificare profesională. Prin urmare, consilierul
de probațiune decide în acest sens în baza evaluării inițiale a minorului.
Iar nu în ultimul rând, consilierul de probațiune stabileas că atât cursul ce
trebuie urmat, cât și o instituție care urmează să fie loc. Instituția este din
comunitatea în a cărui circumscripție locuiește minorul. Atât minorul, cât
și instutuția este supravegheată și controlată de către servicului de
probațiune. În ceea ce privește încetarea executării obligației trebuie să
1 Sentință penal ă nr. 231 din 09 noiembrie 2018, Judec ătoria Gheorgheni, cauza a fost consultat ă la
adresa: http://rolii.ro/hotarari/5c1ef8b7e49009d41600002d ,data ultimei acces ări fiind : 04.01.2019.
2 Lavinia Valeria Lefterache, Drept penal. Partea generală, ediția a 2 -a, Editura Hamangiu, București,
2018, p. 505.
3 Angela Maria Tatu, Curs de drept penal. Partea Generală , vol. II, Editura Pro Universitaria,
București, 2017, p. 104.
Minoritatea Silló Beáta
26
subliniem faptul că această încetare este de drept, adică se întrerupe la
data executării sau considerării executată a măsurii educative.1
În cel de -al doilea caz , minorul este obligat să se prezinte
periodic la serviciul de probațiune , pentru controlare care începe la data
aducerii la cunoștința infractorului m inor cuprinsu l obligației. 2
În ultimul rând, instanța de judecată are posibilitatea de a impune
ultima obligație „de a face”, care obligă pe infractorul minor să se supună
atât la măsurilor de control, cât și la îngrijirea medicală. Instanța de
judecată are obligația să stabilească o intituție în care poate să fie
realiztă acestor măsuri, iar în cazul în care instanța nu a îndeplinit
obligația, consilierul de probațiune este responsabil să stabilească prin
decizie această instituție. Mai mult decât atât, costurile tratamentului cât
și îngrijirii medicale sunt finanțate integral de la bugetul de stat. 3
Cu toate acestea, trebuie să ținem cont de anumite obligații, care
sunt interzise minorului, adică obligații „de a nu face ceva”. Prin urmare,
articolul 1 21 alin. (1) lit. b) din Noul Cod penal prevede exact că minorul
nu are obligația de a depăși limita teritorială care a fost stabilită de către
instanță. Ori de câte ori o zonă este nefavorabilă minorului infractor,
având o influență negative aspura sa, se va curge la respectarea acestei
obligații. Spre exemplu, în cazul în care există posibilitatea că minorul ar
putea fi influențat negativ de anturajul său. 4
Există și o obligație care interzice minorului de a participa la
anumite manifestări sportive, c ulturale. Astfel, minorul nu are
posibilitatea să se afle în anumite locuri, unde ar putea să cunoască
persoane care influențează compotamentul său în sens negativ. Iar în
ultimul rând, instanța vrea să evite, că minorul să nu intră în contact cu
victima s au cu membri de familie ai acesteia.5
Tocmai din cauza evitării contactului , instanța a impus o obligație
în care minorul nu are posibilitatea de a comunica atât cu victima cât și
cu membri de familie ai acesteia, precum și cu participanții la săvârșirea
infracțiunii. Prin urmare, pentru infractorul minor este intrezis să se afle
în proximitatea persoanelor stabilite de instanță. Scopul principal al
aceastei obligații „de a nu face” este prevenirea săvârșirii de noi
infracțiuni .6
Cu toate acestea, aceste obligații pot fi modificate de către
instanța de executare, pentru a asigura minor ului șanse sporite de a
îndrepta atitudinea față de societatea în care trebuie să fie reintegrată. În
primul rând, instanța poate impune noi obligații numai în situația în ca re
consideră necesar și anterior obligația nu a fost impusă. În al doilea
1 Mihail Udroiu, Drept penal. Partea generală , ediția a 3 -a, Editura C.H .Beck, București, 2016, p. 469 .
2 Art. 121 alin. (1) lit.e) din Leg ea nr. 286/2009 privind Codul penal (M. Of. nr. 510 din 24 iulie 2009).
3 Angela Maria Tatu, Curs de drept penal. Partea Generală , vol. II, Editura Pro Universitaria,
București, 2017, p. 105.
4 Ididem.
5 Mihail Udroiu, Drept penal. Partea generală , ediția a 3 -a, Edit ura C.H .Beck, București, 2016, p. 470 .
6 Art. 121 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal (M. Of. nr. 510 din 24 iulie 2009).
Minoritatea Silló Beáta
27
rând, conținutul obligațiilor existente poate fi modificată prin sporirea sau
diminuarea condițiilor de executare. 1
Având în vedere că în Noul Cod penal nu este limitată
modificare a, putem concluziona că instanța poate dispune de mai multe
ori modificarea.
În fine, trebuie să fie amintită că, instanța de executare poate
dispune încetarea obligațiilor, numai atunci când apreciază că,
comportamentul minorului a schimbat și din aceast ă cauză menținerea
acestor obligații nu mai este necesară. 2
Secțiunea 3. Măsurile educative privative de libertate
Măsurile educative privative de libertate sunt reglementate în
Noul Cod p enal în ordin ea crescătoare a gravității lor . Art. 115 pct. 2
stabilește conținutul măsurilor educative privative de libertate, prima este
intrenarea într -un centru educativ, iar al doilea se referă la internarea
într-un centru de detenție.3
Pe lângă prevederile Noului Cod p enal, dispozițiile în materie
sunt regleme ntate și de Legea 254/2013 . Art. 135 din această lege
prevede exact scopul executării măsur ilor educative privative de libertate
care constă în „reintegrarea în societate a persoanelor internate și
responsabilizarea acestora, în vedrea asumării proriilor a cțiuni și a
preveni săvârșirii de noi infracțiuni.”4
În continuare vom artăta cele două măsuri educative privative de
libertate sub aspectul definirii, duratei, înlocuirii și al liberării a minorului
din centru educativ sau din centru de detenție .
În ce privește calcul duratei măsurilor e ducative privative de
libertate, art. 127 din NCP dispune concret că dispozițiile art.71 -73 se
aplică în mod corespunzător.
Conform art. 71 NCP stabilește că durata executării măsurilor educative
privative de libertate s e calculează din ziua în care infractorul a început
executarea hotărârii definitive de condamnare, ziua în care începe
executarea măsurii educative privative de libertate și ziua în care
întrerupe se socotesc în durata executării.5 Potrivit art. 127 NCP ra portat
la art. 72 alin. (1) „perioada în care o persoană a fost supusă unei
măsuri preventive privative de libartate se scade din durata pedepsei
închisorii pronunțate. Scăderea se face și atunci când condamnatul a
fost urmărit sau judecat, în același tim p sau în mod separat, pentru mai
1 Ilie Pascu, A ndreea Simona Uzlău, G heorghe Muscalu, Drept penal. Partea generală, ediția a 4 -a,
Editura Hamangiu, București, 2016, p. 572.
2 Mirela Gorunescu, M ihai Adriam Hotca, C onstantin Nedelcu, A lexandra Lăncrănjan, R adu Slăvoiu,
Noul Cod penal pe înțelesul tuturor, Editura Universul Juridic, București, 2015, p. 121.
3 Art. 115 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal (M. Of. nr. 510 din 24 iulie 2 009).
4 Art. 135 din Legea nr. 254/2013 privind executarea a pedepselor și a măsurilor privative de libertate
dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. (M. Of. nr. 514 din 14 august 2013).
5 Mihail Udroiu, Drept penal. Partea generală , ediția a 3-a, Editura C.H.Beck, București, 2016, p. 477.
Minoritatea Silló Beáta
28
multe infracțiuni concurente, chiar dacă a fost condamnat pentru o altă
faptă decât cea care a determinat dispunerea măsurii preventive.”1
În fine, trebuie să remarcăm că spre deosebire de măsurile
educative neprivative d e libertate, măsurile educative privative de
libertate pot face obiectul unei legi de grațiere.2
§ 1. Internarea într -un centru educativ
Măsura educativă a internării minorului într -un centru educativ
este reglementat, în mod clar și int eligibil, în art. 124 Noul Cod p enal.
Această măsură educativă constă în internarea minorului într -o instituție
specializată în recuperarea minorilor și trebuie să fie amintit că este mai
blândă decât internarea într -un centru educativ. În această instituție
minorul parti cipă la un program de pregătire școlară și formare
profesională, precum și la programe organizate pentru reintegrarea
socială.3 Măsura interării într -un centru de detenție se poate dispune
atunci când, în raport cu gravitatea infra cțiunii săvârșite și cu
periculozitatea infractorului, insta nța apreciează că se impune privarea
de libertate a inractorului care, la data săvârșirii infracțiunii, avea vârsta
cuprinsă între 14 și 18 ani.4
În ce privește durata internării într -un centru educativ, măsura se
poate dispune pe o perioadă cuprinsă între 1 și 3 ani. Măsura educativă
poate fi și o măsură înlocuitoare a măsurii asistării zilnice, în cazul în
care minorul nu respectă condițiile de executare și nu îndeplinește
obligațiile impuse de instanță. Există și situația în care minorul
săvârșește o nouă infracțiune, în perioada internării, sau este judecat
pentru o infracțiune săvârșită anterior, în acest caz instanța poate înlocui
măsura internării într -un centru educativ cu măsura internării într -un
centru de detenție sau poate dispune menținerea internării într -un centru
educativ . Este util de menționat că durata măsurii internării într -un centru
educativ poate să fie prelungită, fără a depăși maximul prevăzut de
lege.5
Pe de altă parte, dacă instan ța se constată că minorul , pe durata
internării într -un centru educativ, a avut un comportament adecvat și a
făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale , instanța de
judecată are posibilitatea să dispună înlocui rea internării într -un centru
educativ cu măsura educativă a asistării zilnice (măsură educativă
neprivativă de libertate) pe o perioadă de cel mult 6 luni. În esență,
1 Art. 72 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal (M. Of. nr. 510 din 24 iulie 2009).
2 Mihail Udroiu, Drept penal. Partea generală , ediția a 3 -a, Editura C.H.Beck, București, 2016, p. 477.
3 Lavinia Valeria Lefterache, Drept penal. Partea generală , ediția a 2 -a, Editura Hamangiu, București,
2018, p. 506.
4 Mihail Udroiu, Drept penal. Partea generală , ediția a 3 -a, Editura C.H.Beck, București, 2016, p. 478.
5 Alexandru Boroi, Drept penal. Partea generală. Conform noului cod penal, ediția a 2 -a, Editura C.H.
Beck, București, 2014, p. 493.
Minoritatea Silló Beáta
29
înlocuirea se dispune dacă minorul a executat cel puțin jumătate din
durata internării într -un centru educativ și nu a î mplinit vârsta de 18 ani la
data pronunțării hotărârii.1
Trebuie să subliniem și faptul că există posibilitatea liberării
minorului din centru de detenție, numai dacă a împlinit vârsta de 18 ani și
a executat cel puțin jumătatea din durata internării. Î n cazul săvârșirii
după liberare a unei noi infracțiuni, respectiv a unui concurs de
infarcțiuni, până la împlinirea duratei măsurii internării, vor fi incidente
dispozițiile art. 129 alin. (2) lit. b) -d) NCP ce reglementează pluralitatea
de infarcțiuni.2
În ceea ce privește înlocuirea internării într -un centru educativ cu
măsura asistării zilnice sau dispunerea liberării minorului din centru
educativ , instanța este obligată să dispună respectarea uneia sau mai
multora dintre următoarele obligații prevăzut e de art.121 NCP.3 Spre
exemplu, minorul este obligat să urmeze un curs de pregătire școlară ori
de calificare profesională sau să se prezinte la serviciul de probațiune
competent. Iar ultima obligație apreciează că, minorul trebuie să se
supună măsurilor de control, taratament sau îngrijire medicală.4 De
obicei, aceste obligații sunt luate de c ătre instanță pentru reabilitar ea și
reintegrarea socială a minorului. Ceea ce este esențial de reținut es te
împrejurarea că, art. 121 din Noul Cod penal prevede și câteva obligații
care sunt interzise pentru minori. De pildă, instanța poate impune ca
minorul să nu comunice cu A sau B, o ri membri de familie ai acestuia ,
sau să nu se afle pe un anumit teritoriu. 5
În situația în care, minorul săvârșește un concurs de infracțiuni sau o
nouă infracțiune prevăzută de legea penală, pe durata de executării
măsurii asistării zilnice, instanța căreia îi revine competența să judece
noua infracțiune săvârșită va dispune revenirea asupra înlocuirii.
Această măsură obligatori e a înlocuirii constă în executarea restului
rămas neexecutat din dur ata măsurii internării inițiale , cu posibilitatea
prelungirii sau în interna rea într -un centru de detenție. Noul Cod penal
nu mai folosește instituția revocării în această ipoteză, ci pe cea a
revenirii, care în esență are aceeași logică de funcționare ca și
revocarea.6
În unele cazuri, pe durata internării, persoana internată care a
împlinit vârsta de 18 ani poate fi liberată de instanță, numai dacă a
executat cel puțin jumătate din du rata internării și a făcut progrese
evidente în vederea reintegrării sociale cât și a avut o conduită bună. Iar
1 Ilie Pascu, A andreea Simona Uzlău, G heorghe Muscalu, Drept penal. Partea generală, ediția a 4 -a,
Editura Hamangiu, București, 2016, p. 575.
2 Angela Maria Tatu, Curs de drept penal. Partea Generală , vol. II, Editura Pro U niversitaria,
București, 2017, p. 110 .
3 Mihail Udroiu, Drept penal. Partea generală , ediția a 3 -a, Editura C.H.Beck, București, 2016, p. 494.
4 Art. 121 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal (M. Of. nr. 510 din 24 iulie 2009).
5 Ibidem.
6 Mihail Udroiu, Drep t penal. Partea generală , ediția a 3 -a, Editura C.H .Beck, București, 2016, p. 483 .
Minoritatea Silló Beáta
30
în caz contar, dacă perosana care a împlinit vârsta de 18 ani are un
comportament negativ sau împiedică reintegrarea a celorlalte persoane
internate, instanța are posibilitatea de a dispune continuarea executării
măsurii educative într -un peni tenciar.1
Mai trebuie menționat că măsura internării într -un centru educativ
este mai blândă decât măsura int ernării într -un centru de reeducare
prevăzut ă de art.104 Cod P enal 1969. Cum am menționat anterior,
internarea într -un centru de reeducare se ia în scopul reeducării
minorului, pe o perioadă nedeterminată, adică până la împlinirea vârstei
de 18 ani. În timp ce internarea într -un centru educativ se i a pe o durată
cuprinsă între unu și 3 ani, adică pe perioadă determinată.
În sfârșit trebuie să clarificăm în ce constă această măsură
educativă privativă de libertate. Prioritatea acestui centru este acordată
programelor educaționale precum și programelo r de reintegrare socială.
Referitor la această măsură educativă este relevantă o speță în
care instanța a stabilit față de un minor o singură măsură educativă
pentru toate faptele comise, respectiv măsura internării într -un centru
educativ pe o perioadă de 1 an și 8 luni . În data de 04.01.2016 minorul
infractor a pătruns într -un magazin unde sub amenințarea cu un briceag
a persoanei vătăm ate a încercat să obțin ă băuturi alcoolice , iar după ce
nu a reușit în prima fază și a părăsit magazinul, s -a reîntors în magazin
și ameninț ând-ul pe persoana vătămată că îl va înțepa cu briceagul a
luat din figider o sticlă de bere.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă fapt ul că acestuia
i-a mai fost aplicată o sancțiu ne pentru in fracțiunea de furt , când
inculpatul , pe timp de noapte , la data de 24.05. 2015, a pătruns în garajul
persoanei vătămate prin tăierea lăcătului și a sustras un radiocasetofon
cu CD din autoturismul care era pa rcat în interiorul garajului . În această
situație instanța s-a aplicat față de minor ul infractor măsura educativă a
supravegherii pe o durată de 5 luni pentru săvârșirea infracțiunii de furt
calificat.
Cu toate acestea, minorul a săvârșit două infracțiuni , prima este de
amenințare a victimei în scopul de a obține fără drept un bun , iar ce a de-
a doua este de încercare de sustragere a unui bun, săvârșită la scurt
timp dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale și sub imperiul
amenințării inițiale adresate victimei.
Prin urmare, va schimba încadrarea juridică a infarcțiunii de
tâlhărie calificată în formă continuată reținută în sarcina inculp atului, în
tentativă la săvârșirea aceleiași infarcțiuni și va dispune față de minor ul
infractor măsura internării într -un centru educativ pe o perioadă de 1 ani
și 8 luni , pentru săvârșirea infarcț iunii de tentativă la tâlhăria calificată în
formă continuată.
1 Ilie Pascu, A ndreea Simona Uzlău, G heorghe Muscalu, Drept penal. Partea generală, ediția a 4 -a,
Editura Hamangiu, București, 2016, p. 575 -576.
Minoritatea Silló Beáta
31
În concluzie, instanța se impune o măsură educativă privativă de
libertate datorită antecendenței infracționale, dar în acord și cu
concluziile referatului de evaluare instanța de judecată apreciind că în
cauz ă este necesară o măsură cu rol de încercare de reeducare a
minorului, respectiv internarea într -un centru educativ. 1
Cu toate acest ea, așa cum am menționat mai sus, măsura
educativă a internării într-un centru educativ este în strânsă legătură cu
măsura int ernării într -un centru de reeducare prevăzut ă de art.104 Cod
Penal 1969 .
În sfârșit trebuie să clarificăm în ce constă această măsură
educativă privativă de libertate. Prioritatea acestui centru este acordată
programelor educaționale precum și programelo r de reintegrare socială.
§ 2. Internarea într -un centru de detenție
Internarea într -un centru de detenție, c a și la internarea într -un
centru educativ , minorul participă la programe de pregătire școlară cât și
la programe de formare profesională potrivit aptitudinilor sale. Internarea
se desfășoră într -o instituție specializată care constă în recuperarea
minorilor . Diferența dintre cele două măsuri educative constă în
supravegherea minorului, pentru că la internarea într -un centru de
detenție recuperarea minorilor se desfășoară c u regim de pază și
supreveghere, iar în cazul internării într -un centru educativ legiuitorul nu
prevede nicio supra veghere.2
Durata internării într -un centru de detenție a minorului e ste
stabilită de către instanța de judecată . În general, internarea se dispune
pe o perioadă cuprinsă între 2 și 5 ani, dar există o singură excepție în
care in ternarea se dispune pe o durată cuprinsă între 5 și 15 ani, când
pedeapsa prevăzută de leg e pentru infracțiunea săvârșită de către
infractorul minor este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori
detențiunea pe viață.3 Art. 159 din L egea 254/2013 prevede în mod clar,
că minorii execută măsura educativă privativă de libertate separat de
persoanele internate tinere și cele cu vârstă mai mare de 2 1 de ani.4
Conform art. 144 alin. (3) din legea amintită, legiuitorul
reglemetează regimurile de executare a măsurii educative a inter nării
într-un centru de detenție, care se diferențiază în legătură cu gradul de
limitare a libertății de mișcare a persoa nei internate. În cazul internării
1 Sentință penal ă nr. 406 din 03 junie 2016 , Judec ătoria Miercurea Ciuc , cauza a fost consultat ă la
adresa: http://www.rolii.ro/hotarari/58a009a4e49009281a0019e6 , data ultimei acces ări fiind:
05.03 .2019.
2 Art. 124 și art. 125 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal (M. Of. nr. 510 din 24 iuli e 2009).
3 Lavinia Valeria Lefterache, Drept penal. Partea generală , ediția a 2 -a, Editura Hamangiu, București,
2018, p. 506.
4 Art. 159 din Legea nr. 254/2013 privind executarea a pedepselor și a măsurilor privative de libertate
dispuse de organele judiciare în curs ul procesului penal. (M. Of. nr. 514 din 14 august 2013).
Minoritatea Silló Beáta
32
într-un centru de detenție legiuitorul distinge două tipuri de regimuri de
executare:
a) Regimul închis
Regimul închis se aplică inițial persoanei internate pentru o
perioadă mai mare de 3 ani. În mod excepțional, natura și modul
de săvârșire a infracțiunii, cât și comportarea persoanei internate,
pot determina, până la stabilirea regimului de executare, includerea
acestuia în regim deschis. Persoanele condamnate care execută
pedeapsa în regim închis s unt cazate, de regulă, în comun.1
b) Regimul deschis
În ce privește regimul deschis, se alpică persoanei internate pentru
o durată mai mică de 3 ani, iar în mod execepțional natura și modul
de săvârșire a infracțiunii, cât și comportarea persoanei internate,
pot determina, până la stabilirea regimului de executare, includerea
acestuia în regim închis.2
Există două cazuri în care instanța poate dispune prelungirea
internării într -un centru de detenție . Prima situație este atunci când
persoana internată săvârșește o nouă infracțiun e, în perioada internării,
iar în cel de -al doilea caz minorul este judecat pentru o infracțiun e
concurentă săvârșită anterior, dar prelungirea nu poate fi mai mare decât
maximul prevăzut în art. 125 alin (2).3
În mod clar s -a arătat în doctrină, că în ipo teza în care infracțiunea
săvârșită anterior ori cea săvârșită în timpul internării într -un centru de
detenție nu atrage schimbarea limitelor măsur ii educative de la 2 la 5
ani, prelungirea va putea avea loc până la maximul special de 5 ani, iar
dacă aces ta era deja atins de la început prelungirea nu mai poate avea
loc.4
Referitor la aceste aspecte este releva ntă o speță interesantă
spre exe mplu, în cazul tenativei de omor prevăzută în NCP (art.32)
raportat la art. 188 NCP, săvârșită în timpul minorități i, instanța poate lua
măsura educativă privativă de libertate a internării într -un centru de
detenție, pe o perioadă cuprinsă între 5 și 15 ani, întrucât tentativa
constituie o cauză de reducere a pedepsei, care nu se ia în considerare
la stabilirea „pedep sei prevăzute de lege.” 5
În esență, este util de menționat că internarea într -un centru de
detenție poate fi înlocuită cu măsura asistării zilnice. Această înlocuire
1 Art. 149 alin. (3) din Legea nr. 254/2013 privind executarea a pedepselor și a măsurilor privative de
libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. (M. Of. nr. 514 din 14 aug ust 2013).
2 Ilie Pascu, A ndreea Simona Uzlău, G heorghe Muscalu, Drept penal. Partea generală, ediția a 4 -a,
Editura H amangiu, București, 2016, p. 577 .
3 Mihail Udroiu, Drept penal. Partea generală , ediția a 3 -a, Editura C.H .Beck, București, 2016, p. 494 .
4 Mihail Udroiu, Drept pe nal. Partea generală , ediția a 3 -a, Editura C.H .Beck, București, 2016, p. 494 .
5 Idem ., p. 492.
Minoritatea Silló Beáta
33
poate avea loc numai în cazurile în care minorul și -a schimbat
comportamentul și a făcut progrese evidente în vederea reintegrări
sociale, iar în ultimul rând înlocuirea poate fi dispusă numai dacă
persoana internată a executat cel puțin jumătate din durata internării.
Dacă sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute anterior, instanța de
judecată poate disp une înlocuirea internării într -un centru de detenție cu
măsura educativă a asistării zilnice, numai dacă persoana internată este
minor și nu a împlinit vârsta de 18 ani. În cazurile în care infractorul
minor a împlinit vârsta de 18 ani înl ocuirea nu poate fi dispusă, dar
putând fi incidentă în cauză doar liberarea din executarea măsurii
internării într-un centru de detenție.1
Trebuie să subliniem și faptul că există posibilitatea liberării
minorului din centru de detenție, numai dacă a îm plinit vârsta de 18 ani și
a executat cel puțin jumătatea din durata internării. În cazul săvârșirii
după liberare a unei noi infracțiuni, respectiv a unui concurs de
infarcțiuni, până la împlinirea duratei măsurii internării, vor fi incidente
dispozițiil e art. 129 alin. (2) lit. b) -d) NCP ce reglementează pluralitatea
de infarcți uni.2
În ceea ce privește înlocuirea internării într -un centru de detenție
cu măsura asistării zilnice sau dispunerea liberării minorului din centru
de detenție, instanța este ob ligată să dispună respectarea uneia sau mai
multora dintre următoarele o bligații prevăzute de art.121 din Noul Cod
penal .3 Spre exemplu, minorul este obligat să urmeze un curs de
pregătire școlară ori de calificare profesională sau să se prezinte la
servic iul de probațiune competent. Iar ulti ma obligație apreciează că,
minorul trebuie să se supună măsurilor de control, taratament sau
îngrijire medicală.4 De obicei, aceste obligații sunt luate de către instanță
pentru reabilitatea și reintegrarea socială a minorului. Ceea ce este
esențial de reținut este împrejurarea că, art. 121 NCP prevede și câteva
obligații care sunt interzise pentru minori. De pildă, instanța poate
impune că minorul să nu comunice cu A sau B, o ri membri de familie ai
acestuia , sau să nu se afle pe un anumit teritoriu. 5
Cu to ate acestea, există și situația schimbării regimului de
executare a măsurii inter nării într -un centru de de tenție , dacă în cur sul
execu tării minorul care a fost internată îndeplinește vârsta de 18 ani și
are un co mportament n egativ, adică împ iedică procesul de reintegrarea
și recup erare a celorlalt e persoane integrate, instanța are posibilitatea să
dispună continuarea executării măsurii educative într -un penitenci ar. Prin
schimbarea regimului de executare trebuie să în țelegem numai
1 Angela Maria Tatu, Curs de drept penal. Partea Generală , vol. II, Editura Pro Unive rsitaria,
București, 2017, p. 113.
2 Ibidem.
3 Mihail Udroiu, Drept penal. Partea gene rală, ediția a 3 -a, Editura C.H.Beck, București, 2016, p. 494.
4 Art. 121 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal (M. Of. nr. 510 din 24 iulie 2009).
5 Ibidem.
Minoritatea Silló Beáta
34
schimbarea luculu i unde urmează să fie executată , nu î și schimbă natura
juridică, nef iind vorba de o transformare a acesteia într -o pedeapsă.
Putem vorbi despre această schimbare numai dacă persoan a internată a
îndeplinit vârsta de 18 ani , dacă este minor nu intervine situația
schimbării regimului de executare. 1
1 Mihail Udroiu, Drept penal. Partea gene rală, ediția a 3 -a, Editura C.H .Beck, București, 2016, p. 503
Minoritatea Silló Beáta
35
CAPITOLUL III. DISPOZIȚII COMUNE PRIVIND RĂSPUNDEREA
PENALĂ A MINORULUI
Secțiunea 1. Efectele cauzelor de atenuare și agravare
Mai întâi trebuie să știut în ce constă și ce este di ferența între
circumstanțele aten uante și circumstanțele agravante . Această împărțire
este consacrată în mod implicit în Capitolul V din Titlul III al Părții
generale a Noului Cod penal (art. 74 -106 NCP).
Circumstanțele atenuante și agravante sunt fapte sau împrejurări
anterioare sau u lterioare săvârșirii unei infracțiuni, privind persoana
făptuitorului, a victimei sau cu modul de săvârșire a faptei, care pot
contribui la determinarea gradului de pericol social concret al infracțiunii,
dar care nu in tră în conținutul infracțiunii. Difer ența cât și deosebirea
între cauzele de atenuare/agravare și circumst anțe vizează efectele pe
care le produc asupra pedepsei. 1 În timp ce circumstanțele de agravare
vizează un pericol social sporit al faptei, insanța de judecată poate să
dispună o pedeaps ă mai severă, circumstanțele atenuante sunt acele
fapte care se referă la un pericol social redus și care îi permit instanței
de judecată să aplice o pedeapsă redusă cu o treime. 2
În esență, în ceea ce privește cauzele de atenuare și agravare produc
efecte fiecare în parte, acționând succesiv asupra pedepsei. Confrom
art. 128 NCP legiuitorul român reglementează aceste cauze în timpul
minorității. În cazul în care minorul a săvârșit o infracțiune, cauzele de
atenuare și cauzele de agravare se referă la ale gerea măsurii educative
și produc efecte între limitele prevăzute de lege pentru fiecare măsură
educativă.3 De exemplu, dacă a fost aleasă internarea într -un centru de
detenție și este incidentă o circumstanță agravantă, măsura educativă
poate fi aplicată pe o durată până la 5 ani, iar dacă acest maxim este
insuficient se poate aplica un spor până la 2 ani, care nu poate d epăși o
treime din acest maxim. 4
Secțiunea 2. Pluralitatea de infracțiuni
Legiuitorul Noului Cod penal reglementează pluralitatea de
infracțiuni comise în minorat și/sau majorat, într -un singur articol, anume
art. 129 sub denumirea marginală „Pluralitatea de infracțiuni.”
Ceea ce este esetnțial de reținut este împrejurarea că minorul a comis
mai multe infracțiuni (concurs de infracțiun i) în perioada minorității ,
1 Mihail Udroiu, Drept penal. Partea generală , ediția a 3 -a, Editura C.H.Beck, București, 2016, p. 309.
2 Ibidem.
3 Art. 128 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal (M. Of. nr. 510 din 24 iulie 2009).
4 Alexandru Boroi, Drept penal. Partea generală. Conform noului cod penal, ediția a 2 -a, Editura C.H.
Beck, București, 2014, p. 496.
Minoritatea Silló Beáta
36
instanța de judecată se dispune față de acesta o singură măsură
educativă pentru toate faptele, în condițiile art. 114, ținând seama de
criteriile prevăzute în art. 74. 1
Decizia nr. 2/HP/2016 s -a stabilit în mod implicit că infracțiunile săvârșite
și judecate separat, în timpul minorității, durata măsurii educative
neprivative de libertate, impusă pentru o infracțiune executată, nu se
micșora din durata măsurii educative neprivative sau privative de
libertate, dar totuși va fi avută în vederea la alegerea și stabilirea
sancțiunii potrivit art. 129 alin (1) NCP . 2
În cazurile în care minorul a săvârșit una sau mai multe infracțiuni
concurente care sunt judecate după rămânerea definitivă a hotărârii prin
care a fost aplicată o mă sură educativă pentru o altă infracțiune
concurentă, respectiv dacă obiectul judecății constă în infracțiuni
săvârșite în timpul executării măsurii educative sau pe parcursul
executării măsurii asistării zilnice care a locuit internarea într -un centru
educ ativ/de detenție.3
Mai trebuie să fie menționat cazul în care minorul săvârșește mai
multe infracțiuni după majorat, situația în care instanța se aplică mai întâi
regulile referitoare la concursul de infracțiuni după care se aplică
dispozițiilor art. 129 alin (2). 4
În sfârșit trebuie să amintim câteva aspecte interesante
referitoare la comiterea infracțiunilor concurente judecate în aceeași
cauză . În primul rând, instanța fixează o măsură educativă pentru
infracțiunea comisă în timpul minorității, iar a l doilea rând stabilește o
sancțiune pentru infracțiunea săvârșită după majorat.5 De pildă , dacă
pentru infracțiunea comisă în timpul minorității este stabilită o măsură
educativă neprivativă de libertate, se va executa numai pedeapsa
(închisoarea, amenda penală etc.). Spre exemplu, minorul săvârșește
două fapte concurente de furt, una în timpul minorității iar cealaltă după
majorat. Pentru prima infracțiune instanța a dispus măsura internării într –
un centru educativ pe o durată de 1 an, iar pentru a doua i nfracțiune care
a fost săvârșită după majorat infractorul a primit pedeapsa închisorii de 2
ani. Într -o astfel de situație instanța va aplica pedeapsa închisorii de 2
ani, la care va adăuga un spor obligatoriu, respectiv cel puțin ¼ din 1 an
(3 luni). 6 În art. 129 alin. (2) lit. d) este reglementată ultima cauză , în
care instanța va aplica față de minor o măsură educativă privativă de
libetate, spre exemplu internarea într -un centru educativ pe perioadă de
un an, iar pentru infracțiunea comisă după majorat este stabilită
pedeapsa amenzii. În situația respectivă se va aplica măsura educativă
1 Art. 129 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal (M. Of. nr. 510 din 24 iulie 2009).
2 Mihail Udroiu, Drept penal. Partea generală , ediția a 3 -a, Editura C.H.Beck, București, 2016, p. 505.
3 Ibidem.
4 Ilie Pascu, A ndreea Simona Uzlău, G heorghe Muscalu, Drept penal. Partea generală, ediția a 4 -a,
Editura Hamangiu, București, 2016, p. 579.
5 Mihail Udroiu, Drept penal. Partea generală , ediția a 3 -a, Editura C.H.Beck, București, 2016, p. 506.
6 Ibidem.
Minoritatea Silló Beáta
37
(internarea într -un centru educativ) care trebuie să fie majorat cu o
durată maximă de 6 luni (1 an și 6 luni), dar nu mai mult de maximul
prevăzut de lege pentru măsură . 1
Secțiunea 3. Descoperirea unei infracțiuni săvârșite în timpul
minorității
Articolul 130 NCP conține reglementări privitoare la descoperirea,
pe durata termenului de supraveghere al suspendării sub supraveghere
a executării pedepse, al amânării apli cării pedepsei sau al liberării
condiționate, a unei infracțiuni săvârșite în timpul minorității.
Textul de lege menționat vizează comiterea unei infracțiuni de câtre un
major pentru care s -a aplicat, prin hotărâre definitivă, amânarea alpicării
pedepsei, o pedeapsă a cărei executar ea a fost suspendată sub
suprave ghere sau o pedeapsă din a cărei executare condamnatul este
liberat condiționat.2
În esență, în aceste situații, pe durata termenului de
supraveghere se descoperă că persoana a mai săvârșit o inf racțiune
pentru care i s -a aplicat, chiar după expirarea acestui termen, o măsură
educativă privativă de libertate, amânarea, suspendarea sau liberarea se
anulează și se aplică în mod corespunzător regulile prevăzute de art.
129 alin. (2) -(4) din Noul Cod penal . 3
În situațiile în care , înăuntrul termenului de supraveghere, nu a
fost descoperite infracțiuniile (infracțiunea) săvârșite în minorat, nu se va
mai putea dispune anularea amânării, suspendării sau liberării . Dar
trebuie să fie menționată că, pen tru aceste infracțiuni se aplică o măsură
educativă, care va fi executată chiar dacă infractorul a devenit între timp
major. Mai există încă o situație în care, nu se dispune anularea
amânării pedepsei, a su spendării sub supraveghere a executării
pedepsei sau a liberării condiționate, dacă infracțiunea a fost descoperită
în termenul de supraveghere și s-a aplicat o măsură educativă
neprivativă de libertate.4
Secțiunea 4. Prescripția răspunderii penale și p rescripția executării
măsurilor educative
Însă, în reglementarea Noului Cod penal legiuitorul român a
prevăzut, în articolul 131 prescripția răspunderii penale. Această
1 Art. 129 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal (M. Of. nr. 510 din 24 iulie 2009).
2 Ilie Pascu, A ndreea Simona Uzlău, G heorgh e Muscalu, Drept penal. Partea generală, ediția a 4 -a,
Editura Hamangiu, București, 2016, p. 580.
3 Mirela Gorune scu, Mihai Adrian Hotca, C onstantin Nedelcu, A lexandra Lănc rănjan, R adu Slăvoiu,
Noul Cod penal pe înțelesul tuturor , Editura Universul Juridic, București, 2015, p. 125.
4 Alexandru Boroi, Drept penal. Partea generală. Conform noului cod penal, ediția a 2 -a, Editura C. H.
Beck, București, 2014, p. 497 .
Minoritatea Silló Beáta
38
răspundere constă în reeducarea termenului de prescripție la jumătate,
numai dacă făptuitorul este minor la data comiterii infracțiunii prevăzute
de legea penală. Având în vedere conținutul articolului 154 Noul ui Cod
penal putem stabilim termenele de prescripție a răspunderii penale
pentru minori care se reduc la jumătate și curg de la data săvârșirii
infracțiunii.1 Cu alte cuvinte, se fa ce după trecerea unor termene reduse
la jumătate față de termenele stabilite pentru adulți, s pre exemplu, când
Noul Cod penal prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa
detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani
termenul de pres cripție a răspunderii penale este 15 ani, iar în cazul
minorilor se reduc la 7 ani și 6 luni.
În esență, procurorul sau instanța de judecată verifică
îndeplinirea termenului de prescripție a răspunderii penale, iar consider
necesar de a menționa că ace astă perscripție poate fi invocată în tot
cursul procesului penal. Invocarea poate să fie din oficiu sau la cererea
uneia dintre părți.2
În Noul Cod penal este reglementată în articolul 132 prescripția
executării măsurilor educative , care prevede exact c ă măsurile educative
neprivative de libertate se prescriu în termen de 2 ani de la data
rămânerii definitive a hotărârii prin care au fost aplicate, în timp ce la
măsurile educative privative de libertate termenul de prescripție a
executării trebuie să fie egal cu durata acestora, dar nu mai scurt de 2
ani. 3
Iar în ceea ce privește înlocuirea unei măsuri educative cu o altă măsură
educativă, termenul de prescripție a executării se prescrie în raport cu
măsura educativă mai grea, și trebuie să curgă de la data rămânerii
definitive a hotărârii.4
Secțiunea 5. Situația minorului ce a devenit major
Prin urmare, minorul care a comis o faptă ilicită și a devinit major
în timpul judecății, instanța de judecată apreciază că este necesar
aplicarea dispozițiilor privitoare la minoritate.
1 Art. 154 din Legea nr. 286/2009 pr ivind Codul penal (M. Of. nr. 510 din 24 iulie 2009).
a) 15 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau
pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani;
b) 10 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa î nchisorii mai mare de 10
ani, dar care nu depășește 20 de ani;
c) 8 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5
ani, dar care nu depășește 10 ani;
d) d) 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un
an, dar care nu depășește 5 ani;
e) 3 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii care nu depășește
un an sau amenda.
2http://www.nos.iem.ro/bitstream/handle/123456789/233/Versavia%20Brutaru.pdf?sequence =1&isAllo
wed=y data ultimei accesări fiind: 12.03.2019
3 Mirela Gorunescu, M ihai Adrian Hotca, C onstantin Nedelcu, A lexandra Lăncrănjan, R adu Slăvoiu,
Noul Cod penal pe înțelesul tuturor, Editura Universul Juridic, București, 2015, p. 125 -126.
4 Art. 132 din Legea nr. 286/2009 privi nd Codul penal (M. Of. nr. 510 din 24 iulie 2009).
Minoritatea Silló Beáta
39
Articolul 134 alin (1) din Noul Cod penal reglementează cazul în
care minorul a devenit major la data judecății și este judecat în
continuare ca minor, urmând a i se aplica o măsură educativă, iar nu o
pedepasă. Prin urmare, dispozițiile referitoare la minoritate se aplică și
majorilor care la data săvârșiri infracțiunii, aveau vârsta cuprinsă între 14
ani și 18 ani.1 Conform alin. (2), în cazul minorilor deveniți majori până la
data pronunțării hotărârii și cu privire la care se apreciază că se impune
aplicarea unei măsuri educative privative de libertate, regula este
executarea măsurii educative în centru educativ sau de detenție. Dar, în
ultimul rând instanța de judecată poate să dispună executarea acestui
măsuri într -un peni tenciar. 2
Secțiunea 6. Durata măsurilor educative
În ceea ce privește durata măsurilor educative trebuie să ne
gândim la ziua începrii, cât și la ziua în care aceasta încetează. În
esență, este un termen subsanțial care înseamnă că trebuie să luăm în
considerare atât ziua în care începe cât și ziua în care se sfârșește
termenul. Noul Cod penal, în articolul 186 prevede exact calcularea
timpului. 3
Spre exemplu, dacă minorul este bolnav și se află înr -un spital, în
perioada executării măsu rii educativ e privative de liberatate, intervalul de
timp în care minorul a fost internat în spital intră, în mod nesjutificat, în
durata executării, cu excepția cazului în care minorul minorul și -a
provocat în mod voit boala. 4
1 Mirela Gorune scu, Mihai Aadrian Hotca, C onstantin Nedelcu, A lexandra Lăncrănjan, R adu Slăvoiu,
Noul Cod penal pe înțelesul tuturor, Editura Universul Juridic, București, 2015, p.126.
2 Ilie Pascu, A ndreea Simona Uzlău, G heorghe Muscalu, Drept penal . Partea generală, ediția a 4 -a,
Editura H amangiu, București, 2016, p. 581 .
3 Art. 1 86 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal (M. Of. nr. 510 din 24 iulie 2009). :
„La calcularea timpului ziua se socotește de 24 de ore, săptămâna de 7 zile, iar anul de 12 luni. Luna
și anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei de la care au început să
curgă. ”
4 Ilie Pascu, T raian Dima, C ostică Păun, M. Gorunescu, V. Dobrinu, M.A. Hotca, I. Chiș, M. Dobrinoiu,
Noul Cod penal comentat. Partea generală , ediția a II -a, Editura Universul Juridic, București, 2014, p.
671.
Minoritatea Silló Beáta
40
CAPITOLUL IV. ASPCTE DE DREPT COMPAR AT
Din tot deauna societățiile umane au pus un mare accent pe
educația copiilor și au luptat pentru limitarea criminalității minorilor, cât și
pentru găsirea unor soluții pentru problemele prezentate de abandonul
de copii, rele tratamente aplicate acestor a și sancționarea lipsei de
preocupare din partea adulților.
În cele mai multe state există un drept penal specific minorilor,
care derogă de la regimul de drept comun. Spre exemplu Germania,
Spania și Elveția inc lud în legislația specială aplic abilă min orilor și
tratamentul penal aplicabil tinerilor 1. Ca deose bire de la legistația
română, putem să observăm că statele folosesc terem enul de „tânăr ”, în
concepția majorității țărilor prin minor este înțeleasă persoana care nu a
împlinit vârsta de 18 ani.
Legislația Elveției are mai multe izvoare, spre exemplu, Codul
penal de la 1937, legislația penală străină, legiile penale ale federației,
precum și legislația penală a cantoanelor. În ceea ce privește
răspunderea minorilor, art. 100 din Codul penal elveț ian reglementează
hotarele de vârstă ale răspunderi penale. Potrivit art. 100 alin. (1) „dacă
persoana la momentul săvârșirii infracțiunii a atins 18 ani, dar nu a atins
vârsta de 25 de ani, atunci activează normele legii.”2
În Spania dispozițiile privit oare la minori se regăsesc în Codul
penal și în Legea nr. 5/2000 privind răspuderea penală a minorilor.
Legislația aplicabilă în Spania dispune că persoanele nu răspund penal
până la împlinirea vârstei de 18 ani. Când un minor comite o faptă
infracțion ală va putea să răspundă în fața legii, conform dispozițiilor legii
care reglementează responsabilitatea penală a minorului. Legea nr.
5/2000 privind răspunderea penală a minorilor prevede lipsa absolută a
răspunderii penale pentru minorii care nu au împlinit 14 ani și lipsa
relativă a răspunderii penale pentru minorii cu vârsta cuprinsă între 14 și
18 ani.3
Nu în ultimul rând mai vorbim despre Germania . Sediul materiei
se regăsește în Codul penal și în Legea privind tribunalul pentru minori
1953, cu modificăr ile și completările ulterioare. Vârsta răspunderii penale
coincide cu ceea a majoratului, respectiv 18 ani, doar în anumite situații
poate fi coborâtă la 14 ani. Actuala legislație germană definește tinerii,
ca fiind persoanele care au vârsta cuprinsă în tre 14 și 18 ani la
momentul săvârșirii faptei, dar există și posibilitatea de a mări vârsta
majorității până la 21 de ani . „Tine rii adulți”, între 18 și 21 de ani răspund
1 Alexandru Boroi, Drept penal. Partea generală. Conform noului cod penal, ediția a 2 -a, Editura C. H.
Beck, București, 2014, p. 499.
2 http://ulim.md/digilib/assets/files/Drept/Rotari/Capitolul% 20I.pdf data ultimei accesări fiind :
14.03.2019
3 Alexandru Boroi, Drept penal. Partea generală. Conform noului cod penal, ediția a 2 -a, Editura C. H.
Beck, București, 2014, p. 508.
Minoritatea Silló Beáta
41
penal ca adulți, totuși lor li se pot aplica dispozițiile referitoare la minori,
dacă în urma unei aprecieri globale a personalității autorului, ținând
seamă și de condițiile de viață, rezultă că , datorită dezvoltării morale și
intelectuale acesta era asemănător unui tânăr. Prin urmare, legislația
germană aplică trei categorii de măsuri f ață de minori, măsuri educative,
măsuri disciplinare cât și închisoarea.1
Prin urmare, în Portugalia minorul care nu a împlinit vârsta de 16
ani nu răspunde penal. Potrivit art. 19 din Codul penal dispune, în mod
clar că, față de tineri care au vârsta cup risnă între 16 și 21 ani trebuie să
fie aplicată o lege specială. Cu toatea acestea, în cazul minorilor cu
vârsta cuprinsă între 12 și 16 ani care au comis fapte ilicte devin
aplicabile dispozițiile Legii tutelar -educative aprobate prin Legea nr.
166/99. În esență, scopul principal al măsurilor tutelare este educarea
minorului și reinserția sa în viața societății. Iar în ceea ce privește tinerii
cu vârsta cuprinsă între 16 și 21 ani, legea specială aduce o serie de
derogări la regimul de drept comun. Artic olul 1 din Decretul -lege
nr.401/82 se aplică tinerilor care au săvârșit o faptă calificată ca
infracțiune. Prin excepție, reglementările acestui decret nu se aplică
tinerilor care au săvârșit o faptă ilicită datorită unor tulburări psihice. În
cazul în ca re pedeapsa este închisoarea, judecătorul trebuie să
atenueze pedeapsa, când dunt motive întemeiate de a se crede că
atenuarea aduce avantaje privind reinserția socială a tânărului
condamnat. 2
La sfârșit putem trage conculiza că fiecare țară are o lege
special ă cu privire la răspunderea penală a minorilor pe lângă Codul
penal. Prin urmare, limitele de vârstă sunt defrite la o țară la alta. După
părerea mea, copiii sub o anumită vârstă dunt prea mici pentru a fi
răspunzători pentru încălcarea legii . Cu t oate acestea, standardele
internaționale recomandă ca vârsta răspunderii penale să se bazeze pe
maturitatea atât emoțională cât și intelectuală, precum și mentală.3
1 http://revista.universuljuridic.ro/wp -content/uploads/2015/10/02_Revista_Unive rsul_Juridic_nr_6 –
2015_PAGINAT_BT_V_Brutaru.pdf data ultimei accesări fiind: 14.03.2019
2 Alexandru Boroi, Drept penal. Partea generală. Conform noului cod penal, ediția a 2 -a, Editura C.H.
Beck, București, 2014, p. 510.
3 https://www.politiaromana.ro/files/page s_files/Unde -i_lege,_nu -i_tocmeala.pdf data ultimei accesări
fiind: 14.03.2019
Minoritatea Silló Beáta
42
CAPITOLUL V . INCULPAȚI MINORI TRI MIȘI ÎN JUDECATĂ, ÎN ANUL
2017, REZULTATĂ DIN DATELE S TATISTICE, COMPARATI V CU
2016
În acest capitol este analizată situația inculpațiilor minori în
România, după statistica Ministerului Public, cu privire la activitatea
desfășurată în anul 2017. Datele din anul 2017 sunt comparate cu datele
din anul 2016 , care con turează foarte frumos problema delincvenței
juvenile în România.
Cu toate acestea, trebuie să schițezi că nu există o mare
diferență între anii, respectiv în anul 2017 au fost tirimiși în judecată
3.882 minor, iar în anul 2016 a fost 3 .883 inculpa ți minori.1
Cea ce este mai interesant ă și trebuie să fie analizată sunt tipurile
de infarcțiuni, care sunt foarte diferite, spre exemplu furturii, omoruri,
loviri, violuri, tâlhării etc.
Așadar, se poate spune că cea mai mare pondere este în rândul
infracțiunilor săvârșite de către minori contra patrimoniului . În general,
s-a scăzut numărul inculpaților minori, în anul 2016 a fost notificată 2.478
de persoane, iar în anul 2017 a fost înregistrată mult mai puțin, 2.263.
De pildă, numărul inculpați min ori tirimiși în judecată pentru tâlhărie, în
anul 2016 a fost 768, cu 68 mai multe decât în anul 2017. Trebuie să fie
amintită că, din 768 minori timiși în judecată 3 persoane a comis
infracțiunea de tălhărie care a cauzat moartea victimei.
În timp ce, infracțiunile contra patrimoniului sunt mai puține, numărul
infracțiunilor săvârșite contra personei a crescut semnificativ . În anul
2017 a fost numărul inculpaților minori trimiși în judecată 739, cu 35 mai
multe decât în anul 2016.2
Având în vedere că s-a căzut numărul infracțiunilor comise
contra patrimoniului , se poate spune că, România era pe un drum destul
de bun , spre îmbunătățire , după datele care sunt efectuate în evidență în
ultimii ani. Dar lucrurile nu stă așa în situația infracțiunilor săvâ rșite
contra personei , în acest caz mă refer la omor.
După părearea mea, în majoritatea cazurilor nu există un motiv
care determină săvârșirea infrac țiunii, precum și minorii nu au recurs la
acte de pregătire în vederea săvârșirii infracțiunii, acționea ză în mod
spontan.
În continuare trebuie să analizăm h arta României pentru
obținerea unei imagini complete în privința infractorilor minori , care arată
inculpații minori timiși în judecată, în anul 2017. Județele care sunt
colorate în potricaliu, Brașov , Bacău, Municipiului București, precum și
Constanța sunt județe în care au fost tirimiși în judecată cele mai multe
1 http://www.mpublic.ro/sites/default/files/PDF/raport_activitate_2017.pdf data ultimei accesări fiind :
21.03.2019
2 Idibem.
Minoritatea Silló Beáta
43
minori, în caz contrar în Harghita și Covasna au fost trimise cele mai
puține. 1
În al doilea rând , prin urmare, după părerea mea, mino rii
săvârșesc mai multe infracțiuni în mediul urban, decât în mediul rural.
Spre exemplu, în orașe mai mari infractorii minorii sunt mai bine informat
în comiterea faptelor, se organizează în grupuri mai mari și consumă
alcool în baruri și în discoteci pre cum și minorii pot merge la
cinematografe, la cafenea, la baluri unde se realizează organizarea și
acostarea victimelor. 2 Dar trebuie reținut și faptul că, cele mai multe
infracțiuni s -au săvârșit în locuri publice, spre exemplu pe stradă, pe
mijloacele d e transport, în magazine, în discoteci etc., iar restul în
locuința victimei. După părerea mea , atât televiziunea cât și filmele care
au secene de violență sunt condiții c are pot influența minorul pen tru
săvârșirea unor fa pte a ntisociale și care pot alimenta starea infracțională,
pentru că în zilele de astăzi minori își petrec o mare parte a timpului liber
la cinematograf, în fața televizorului sau a telefo nului.
Cu toate acestea, reprezintă un punct de cheie asocierea
minorilor în grupuri mai mari. Ceea ce însemană că majoritatea minorilor
au săvârșit infracțiunea în participație pena lă, spre deosebire de cei care
1 http://www.mpublic.ro/sites/default/files/PDF/r aport_activitate_2017.pdf data ultimei accesări fiind :
21.03.2019
2 http://www.unicef.ro/wp -content/uploads/practici -si-norme -privind -sistemul -de-justitie -juvenila -din-
romania.pdf data ultimei accesări fiind: 21.03.2019
Minoritatea Silló Beáta
44
au acționat individual.1 După acest din urmă motiv, părerea mea este că,
minorii dobândesc mai multă îndrăzneală și curaj, dacă la săvârșirea
unei fapte ilicite au participat mai multe perosane.
Minorii pot asocia între ei sau cu majori. Având în vedere acest
motiv, menționez că după opinia mea , se întâmplă mai des că minorii s –
au asociat cu majori. Persoane le care au vârsta mai mare de 18 ani,
adică majorii pot influența ușor minorii, pentru că ele vreau să fie o
persoană c u un comportament teribilist, care i -ar dovedi puterea. 2 În
fine, suntem în situația în care minorul sau adolescentul care are 14 și
15 ani vrând să pară matur și din cauza respectivă încear când să imite
comportamentul unui adulți fiindcă consider ând că în felul asta își
dovedesc curajul și maturitatea.
La finalul cercetării mele, consider necesar să fie amintită că
minorii cu vârsta cuprinse între 16 și 18 ani săvârșesc mai multe
infracțiuni decât minorii care au vârsta 14 și 16 ani. După părerea m ea,
numărul mai mare al inculp aților minori cu vârsta cuprinsă 16 și 18 ani
poate fi explicat cu maturizare, fiindcă săvârșirea unei infracțiuni necesită
mai multă forță fizică și curaj. 3
1 http://www.unicef.ro/wp -content /uploads/practici -si-norme -privind -sistemul -de-justitie -juvenila -din-
romania.pdf data ultimei accesări fiind: 21.03.2019
2 Ibidem.
3 http://www.criminalistic.ro/delincventa -juvenila -cauze -si-conditii -favorizante/ data ultimei accesări
fiind: 21.03.2019
Minoritatea Silló Beáta
45
CONCLUZIE
Prin urmare, ar fii bine să punem întrebare a: în zilele de astăzi,
este prea blând sistemul sancționator a minorilor? După părerea mea, nu
este prea blând, dar este mai accesibil decât în urmă de o sută de ani. În
Capitolul I am arătat sistemul mixt sancționator care se aplică față d e
infractorii minori. Acest sistem cuprinde atât pedepse cât și măsuri
educative, iar Noul Cod penal reglementează numai măsurile educative,
nu permitea aplicarea pedepsei.
Totoadtă, o societate de drept este interesată să asigure atât
oridinea cât și st ructurile și formele de conducere, iar acest lucru nu este
posibil de realizat fără norme juridice și fără sancționarea celor care le
încalcă. În acest sens, în Capitolul al II -lea am analizat măsurile
educative aplicabile față de minori , care pot fi nepri vative sau privative
de libertate. În ceea ce privește măsurile educative neprivative de
libertate se aplică minorilor care au comis infracțiuni „mici” , adică care
au un pericol social redus, în caz contrar legiuitorul român se dispune
măsurile educative privative de libertate în cazul în care infracțiuniile sunt
destul de grave. Această măsură educativă constă în internarea
minorului într -un centru educativ sau într -un centru de detenție. Ca să fie
ușor determinat am studiat și câteva spețe. Cu toate ace stea, trebuie
menționat că măsurile educative atrag multe obligații cât și condiții în
sarcina minorului care sunt obligatorii și care trebuie neapărat
îndeplinite.
În Capitolul al III -lea am cercetat diferite situații în ceea ce
privește cauzele de aten uare și agravare, pluralitatea de infra cțiuni cât și
situația minorului care a devenit major. Consider necesar să reamintim la
un aspect extrem de important în ceea ce privește pluralitatea de
infracțiuni. Dacă minorul comite mai multe infracțiuni în timpu l minorității,
adică există concurs între infracțiuni, instanța va dispune o singură
măsură educativă pentru toate faptele.
Nu în ultimul rând, am artătat în Capitolul al IV -lea limitele
răspunderii penale ale minorilor în mai multe state, respectiv în El veția,
în Spania și în Germnia . În aceste state există un drept penal specific ale
minorilor, care derogă de la regimul de drept comun. După cum am
observat societățiile au pus un accent deosebit pentru limitarea
criminalității cât și pentru prevenirea acestora. Din acest punct de
vedere Cesare Beccarie spunea pe bună dreptate: „E mai bine ca
infracțiunile să fie prevenite decât pedepsite. Acesta este principalul
scop al oricărei legislații bune, adică al artei de a conduce oamenii spre
maximum de fericire sau minimum de nefericife posibilă.”1
1 Ceasare Beccarie, Despre infracțiuni și pedepse , Editura Științifică, București, 1965, p. 257.
Minoritatea Silló Beáta
46
La sfârșitul lucrării mele, am analizat situația minorilor infractori în
România. Având în vedere cele cercetate mai sus putem concluziona că
în țara noastră, în ultimii ani, s-a scăzut numărul de minori implicați în
infrcațiuni contra patrimoniului, iar în cazul infracțiunilor contra persoanei
putem observăm a tedință ascendentă.
În concluzie, după părerea mea delincvența este un fenomen
social, un conceput care a dezvoltat în perioada postbelică. Delicvența
afecte ază cele mai importante valori și relații sociale protejate de
normele juridice cu caracter penal. Prin urmare, consider că este posibilă
prevenirea criminalității, dacă personalitatea minorului poate fi
modificată, influențată prin educație și nu în ultim ul rând minorii trebuie
să participe la diferite programe oganizate de către specialiști (psihiologi,
sociologi). Cu toate acestea, ca să fie eficientă procesul de prevenire,
minorii trebuie să fie ajutați de către părinții săi sau de către instituția de
ocrotire.
Minoritatea Silló Beáta
47
BIBLIOGRAFIE
I. Tratate, cursuri, monografii
1. Alexandru Boroi, Drept penal. Partea generală. Conform noul ui cod
penal, ediția a 2 -a, Editura C.H. Beck, București, 2014.
2. Alexandru Ionaș, D iana Ionaș, C ristina Ionaș, Drept penal român.
Partea generală. Editura Omnia lex, Brașov, 2009.
3. Angela Maria Tatu, Curs de drept penal. Partea Generală , vol. II,
Editura Pro Universitaria, București, 2017.
4. Ceasare Beccarie, Despre infracțiuni și pedeps e, Editura Științifică,
București, 1965.
5. George Antoniu (coord.), T udorel Toader (coord.), Explicațiile
noului Cod penal , vol. II, Editura Universul Juridic, București, 2015.
6. Gh. Nistoreanu, I . Pascu, V. Dobrinoiu, I. Molnar, A lexandru Boroi,
V. Lazăr, Drept penal curs selctiv pentru examenul de licență ,
Editura Europa Nove, București, 2001.
7. Ilie Pascu, A ndreea Simona Uzlău, G heorghe Muscalu, Drept
penal. Partea generală, ediția a 4 -a, Editura Hamangiu, București,
2016.
8. Ilie Pascu, T raian Dima, C ostică Păun, M irela Gorunescu, V asile
Dobrinu, M ihai Adrian Hotca, I oan Chiș, M axim Dobrinoiu, Noul
Cod penal comentat. Partea generală , ediț ia a II -a, Editura
Universul Juridic, București, 2014, p. 671.
9. Lavinia Valeria Lefterache, Drept penal. Partea generală , ediția a
2-a, Editura Hamangiu, București, 2018.
10. Mirela Gorunescu, M ihai Adrian Hotca, C onstantin Nedelcu,
Alexandra Lăncrănjan, R adu Slăvoiu, Noul Cod penal pe înțelesul
tuturor, Editura Universul Juridic, București, 2015.
11. Mihail Udroiu, Drept Penal. Partea generală , ediția a 3 -a, Editura
C.H Beck, București, 2016.
12. Mihail Udroiu, Drept penal. Partea generală. Partea specială.,
ediția a 4-a, Editura C.H. Beck, București, 2013.
13. Vasile Dobrinoiu, W illiam Brânză, Drept penal partea generală
curs universitar , Editura Lumina lex, București, 2003.
14. Valentin Mrișan, Drept penal. Partea generală , ediția a 5 -a,
Editura Universul juridic, București, 2017.
II. Legislație națională
1. Legea nr. 286/2009 privind Codul penal. (M. Of. 510 din 34 iulie
2009).
2. Legea nr. 252/2013 privind organizarea și funcționarea sistemului
de probațiune. (M. Of. nr. 514 din agust 2013).
3. Legea nr. 253/2013 privind executarea a pedepselor, a măsurilor
educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de
Minoritatea Silló Beáta
48
organele judiciare în cursul procesului penal. (M. Of. nr. 513 din
14 august 2013).
4. Legea nr.254/2013 privind executarea a pedepselor și a măsurilor
privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul
procesului penal. (M. Of. nr. 514 din 14 august 2013).
III. Surse electronice
1. Sentință penală nr. 415 din 24 noiembrie 2016, Tribunalul Bacău,
cauza a fost consultată la adresa:
https://www.jurisprudenta.com/jurisprudenta/speta -104883wc/
2. Sentință penal ă nr. 295 din 11 aprilie 2018, Judec ătoria Miercurea
Ciuc , cauza a fost consultat ă la adresa:
http://rolii.ro/hotarari/5bb45328e49009942900002f
3. Sentință penal ă nr. 620 din 13 aprilie 2017, Judec ătoria Bacău,
cauza a fost consultat ă la adresa:
http://rolii.ro/hotarari/59829a56e49009802000002e
4. Sentință penal ă nr. 231 din 09 noiembrie 2018, Judec ătoria
Gheorgheni, cauza a fost consultat ă la adresa:
http://rolii.ro/hotarari/5c1e f8b7e49009d41600002d
5. Sentință penal ă nr. 406 din 03 junie 2016 , Judec ătoria Miercurea
Ciuc, cauza a fost consultat ă la adresa:
http://www.rolii.ro/hotarari/58a009a4e49009281a0019e6
6. http://www.hamangiu.ro/upload/cuprins_extras/tratamentul -penal –
al-minorului_extras.pdf
7. http://www.inm –
lex.ro/fisiere/d_1219/Institutii%20Si%20Infractiuni%20In%20Noul%
20Cod%20Penal.pdf
8. http://www.ziarulrevolutionarul.ro/images/stories/ziarulrevolutionaru
l/documente/SISTEMUL_RASPUNDERII_PENALE_A_MINORILO
R.pdf
9. http://www.ut gjiu.ro/revista/jur/pdf/2013 –
02/8_VIORICA_MIHAELA_FRINTU.pdf
10. http://www.nos.iem.ro/bitstream/handle/123456789/233/Versavia
%20Brutaru.pdf?sequ ence=1&isAllowed=y
11. http://ulim.md/digilib/assets/files/Drept/Rotari/Capitolul%20I.pdf
12. http://revista.universuljuridic.ro/wp –
content/uploads/2015/10/02_Revista_Universul_Juridic_nr_6 –
2015_PAGINAT_BT_V_Brutaru.pdf
13. http://www.mpublic.ro/sites/default/files/PDF/raport_activitate_201
7.pdf
14. http://www.unicef.ro/wp -content/uploa ds/practici -si-norme -privind –
sistemul -de-justitie -juvenila -din-romania.pdf
15. http://www.criminalistic.ro/delincventa -juvenila -cauze -si-conditii –
favorizante/
Minoritatea Silló Beáta
49
16. https://www.politiaromana.ro/files/pages_files/Unde -i_lege,_nu –
i_tocmeala.pdf
17. https://www.academia.edu/35911078/ROLUL_PROBA%C5%A2I
UNII_%C3%8EN_PROCEDURA_SPECIAL%C4%82_A_CAUZEL
OR_CU_INFRACTORI_MINORI
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Lect.unit.dr. Gliga Ioan Constantin Autor: Silló Beáta BRAȘOV 2019 Minoritatea Silló Beáta 2 PROGRAMUL DE STUDII DREPT DISCIPLINA: Drept pen al [629961] (ID: 629961)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.