SPECIALIZAREA GEOGRAFIA TURISMULUI LUCRARE DE LICENȚĂ COORDONATOR ȘTIINȚIFIC STUDENT Conf.Univ.dr. Oprea Razvan Biserica Madalin Constantin BUCUREȘTI… [629935]

1

UNIVERSITATEA BUCUREȘTI
FACULTATEA DE GEOGRAFIE
SPECIALIZAREA GEOGRAFIA TURISMULUI

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC STUDENT: [anonimizat].Univ.dr. Oprea Razvan Biserica Madalin Constantin

BUCUREȘTI

2017

2

UNIVERSITATEA BUCUREȘTI
FACULTATEA DE GEOGRAFIE
SPECIALIZAREA GEOGRAFIA TURISMULUI

ROLUL TURISMULUI IN DEZVOLTAREA
ORAȘULUI HOREZU

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC STUDENT: [anonimizat].Univ.dr. Oprea Razvan Biserica Madalin Constantin

BUCUREȘTI
2017

3

Cuprins :
Argument
CAPITOLUL 1 .CONSIDERATII GENERALE
1.1 Pozitie geografica, accesibilitate si infrastructura
1.1.2 Pozitie geografica
1.1.3 Infrastructura generala
CAPITOLUL 2 .CADRUL NATURAL -SUPORT AL ACTIVITATILOR TURISTICE
2.1 Cadrul natural
2.1.1 Relieful
2.1.2 Reteaua hidrografica
2.1.3 Aspecte climatice
2.1.4 Flora si fauna
2.1.5 Protejarea naturii
CAPITOLUL 3. CADRUL SOCIO -ECONOMIC
3.1 Populatia
3.2 Particularitati economice
3.3 Probleme de mediu si factori de risc natural
CAPITOLUL 4. ANALIZA POTENTIALULUI TURISTIC
4.1.1 Potentialul touristic al localitatii
4.1.2 Resurse turistice naturale
4.1.3 Resurse turistice antropice
4.1.4 Potentialul turistic din aria limitrofa
4.1.5 Biocl imatul zonei
CAPITOLUL 5. STADIUL ACTUAL DE VALORIFICARE
5.1 Formele de turism practicabile
5.2 Structuri de primire turistice

4
5.2.1 Structuri turistice cu functiuni de cazare
5.2.2 Structuri turistice cu functiuni de alimentatie
5.2.3 Structuri turistice cu functiuni de agreement
5.2.4 Aspecte relevante privind evoluția și structura capacității de cazare, alimentație și
agreement
5.3 Circulatia turistica
CAPITOLUL 6. PROPUNERI PRIVIND MODERNIZAREA SI DEZVOLTAREA
TURISMULUI IN STATIUNEA HOREZU
6.1 Premisele dezvoltarii turismului
6.2 Strategia de dezvoltare a turismului
6.2.1 In domeniul infrastructurii generale
6.2.2 In domeniul structurilor turistice
6.3 Fisa statiunii Horezu
CONCLUZII
BIOGRAFIE
ANEXE

5
ARGUMENT

Această lucrare este menită a evidenția oferta turistică actuală a orașului Horezu și potențialul
turistic al acestuia , care se compune din mai multe elemente și anume un cadru natural
remarcabil și diversele activități tradiționale, cu valențe etnoculturale.
Datorită acestor elemente, Horezu este un adevărat centru turistic al României, care face ca
țara noastră să fie recunoscută atât pe plan național cât și intrenațional.
Situat într -un peisaj natural deosebit – înconjurat de Munții Căpățânii, Măgura Slătioarei,
dealurile Negruleștil or, Costeștilor si Tomșanilor, Horezu, cel mai renumit centru de olărit din
țară, unul dintre punctele turistice importante din țara noastră a devenit oficial stațiune
turistică.
Anual, turiștii romani și străini sunt atrași de ținutul de sub munte al Hore zului, de mănăstirile
amplasate într -un cadru natural pitoresc, cu peisaje de un farmec aparte, dar și de
îndeletnicirea meșterilor ceramiști.
Turiștii care vizitează această zonă se opresc la atelierele meșterilor olari, pentru a afla
secretul fabricării oalelor de lut, care au ca motive ornamentale: cocoșul, peștele, frunzele,
florile, păunul și spicul de grâu. Diversitatea, volumul și valoarea potențialului turistic
existent pe teritoriul orașului Horezu favorizează variate modalități de petrecere activă a
timpului liber, de odihnă, de recreere și de practicarea unor forme de turism specifice.
Potențialul turistic natural și antropic trebuie susținut și de alte componente ale ofertei,
respectiv structurile de cazare existente și de forța de muncă din turi sm, fără de care nu ar
exista produsul turistic final, propus spre comercializare. Toate componentele ofertei turistice
se pot constitui în motivații ale deplasării turiștilor în Orașul Horezu.
Datorită volumului și valorii resurselor turistice din Horezu, se pot practica variate forme de
turism, de la turismul etnocultural, turismul religios, turismul rural și până la turismul de
afaceri și chiar turismul pentru sporturi extreme.

6
CAPITOLUL 1 – CONSIDERATII GENERALE
1.1 Pozitie geografica, accesibilitate, infrastructura
1.1.2 Pozitie geografica
Orașul Horezu este situat în extremitatea nord -vestică a Județului Vâlcea, într -o zonă
depresionară ce face parte din Depresiunea Subcarpatică Nord Olteană, delimitată aici de
Măgura Slătio arei la sud și creasta Munților Căpățânii la nord, la circa 550 m altitudine. Față
de reședința de județ, municipiul Râmnicu Vâlcea, orașul Horezu se află la 44 km, spre vest
de acesta. Localitatea este traversată pe direcția est – vest de DN 67, important ă arteră rutieră
care leagă / intersectează trei drumuri europene de mare circulație: E 81 – la Rm. Vâlcea, E 79
– la Târgu Jiu și E 70 la Drobeta – Tr. Severin. Orașul face parte dintr -un areal turistic de mare
valoare, cunoscut sub numele de “Oltenia de sub Munte” și are ca vecini teritoriul
administrativ al comunelor Vaideeni – spre vest, Măldărești spre sud, Tomșani spre sud -est,
Costești – spre est și Mălaia – spre nord .

Figura 1. Pozitia geografica a orasului Horezu
Accesibilitate rutiera
Accesul rutier spre orașul Horezu se realizează prin intermediul unor drumuri de
importanță europeană sau națională:
E 81 (București – Pitești – Râmnicu Vâlcea – Sibiu – Sebeș – Cluj Napoca – Satu Mare –
Halmeu / punct de f rontieră);

7
DN 67 (Goranu / E 81 – Râmnicu Vâlcea – Costești – Horezu – Târgu Jiu / E 79 – Motru –
Drobeta – Turnu Severin / E 70);
DN 65C (Craiova / E 70 / E 79 / E 574 – Bălcești – Horezu).
Pe cale rutieră, distanța față de București este de 220 km, față de municipiul Craiova
este de 111 km, iar față de municipiul Târgu Jiu este de 67 km.
Feroviara
Accesul feroviar este asigurat de linia secundară Piatra Olt – Podul Olt, ramificație a
magistralei feroviare București – Sibiu – Arad – Curtic i, prin stațiile de cale ferată Rm.
Vâlcea (situată la 44 km de Horezu) și Govora (situată la 31 km de Horezu). De la aceste stații
CFR se parcurge traseul rutier DN 67.
Distanța pe cale ferată, față de București, este de 263 km până la stația Govo ra și
respectiv de 275 km până la stația Rm. Vâlcea.
Aeriana
Cel mai apropiat aeroport care poate deservi orașul Horezu este cel de la Craiova, situat
la 111 km, pe DN 65 C.

1.1.3 Infrastructura generala
Infrastructura rutiera :
Localitatea este traversată de DN 67 (Rm. Vâlcea – Horezu – Tg. Jiu – Motru – Drobeta
Tr. Severin), care leagă / intersectează trei magistrale rutire europene: E 81 (pct. de frontieră
RO / UA – Halmeu – Satu Mare – Cluj – Napoca – Sibiu – Rm. Vâlcea – Piteș ti – București),
E 79 (pct. de frontieră H / Ro – Oradea – Deva – Petroșani – Tg. Jiu – Craiova – Calafat – pct.
de frontieră RO / BG) și E 70 (punct de frontieră BG / RO – Giurgiu – București – Alexandria
– Craiova – Drobeta Tr. Severin – Orșova – Băile H erculane – Timișoara – Moravița – punct
de frontieră RO / YU;
DN 65C (Horezu – Bălcești – Craiova);
( drumuri județene (rețeaua de drumuri județene cumulează circa 6 km):
DJ 665 (Horezu – Vaideeni – Polovragi – Baia de Fier – Novaci – Curțișoara / DN 66 / E 79);
DJ 669 (Dealul Ulmului / Horezu – Romanii de Jos);
( drumuri comunale (rețeaua de drumuri comunale însumează peste 23 km):
Dc 139 (Horezu – Măldărești, 3 km);
Dc 142 (Horezu – Urșani, 5,5 km);

8
Dc 143 (Horezu – Olari – Tănăsești, 5,8 km);
DC 144 (H orezu – Râmești – Ifrimești, 6,4 km);
Dc 146 (Horezu – Romanii de Jos, peste Dealul Ulmului, 1,5 km);
Dc 147 (Romanii de Jos – Neagota, 2 km);
Rețeaua stradală orășenească, alcătuită din 26 străzi asfaltate, cu trotuare și 21 poduri,
10 parcări ( cu o suprafață de 6.600 mp), un parc (58.750 mp), un ștrand (1.250 mp), spații
verzi (10 ha), un stadion (15.000 mp).
Există 2 surse de alimentare cu apă (captarea din pârâul Romani, Q = 150 l/s și captarea
din Pârâul Râmești, Q = 35 l/s); lungime a rețelei de distribuție a orașului având circa 20.000
m, din sursa Romani și 37.561 m din sursa Râmești. Astfel, peste 80 % din populația orașului
este racordată la rețeaua de apă potabilă, iar din rețeaua de aducțiune a orașului este alimentat
și o parte a teritoriului Comunei Măldărești. Gospodăriile mai izolate sunt alimentate din
surse individuale de apa (mici captari, fantani).
( Rețea de canalizare: este realizată în sistem mixt (canale pluviale și canale menajere), cu
lungimea rețelei de 10,5 km, c eeea ce face ca doar 45 % din populația orașului să fie racordată
la rețeaua de canalizare.
Stația de epurare – este situată pe teritoriul Comunei Măldărești, fiind de tip mecano –
biologică și dimensionată la un debil total de ape uzate, de 107 l/ s.
Alimentarea cu energie electrică de tip rețea (asigurată de SC Electrica – centrul
Horezu), este corelată cu sistemul energetic național, tip LEA și LES de înaltă – 110 kV,
medie – 20 kV și joasă tensiune – 0,4 kV, cu posturi de transformare pe întreaga localitate –
24).
Alimentare a cu căldură se realizează în sistem centralizat, de la două centrale termice pe
combustibil solid (capacitate cuprinsă între 3,5 – 4,5 Gcal/h), care deservesc blocurile de
locuințe din oraș, Spitalul Orășene sc și Grădinița și cu centrale termice proprii, de capacități
mici, alimentate cu combustibil solid (lemn, cărbune), în locuințele locuințele individuale.
( Telefonie: – localitatea este racordată la centrala telefonică digitală Horezu, pe cablu
interurban , din fibră optică, aerian sau subteran, ce însoțește DN 67 (Rm. Vâlcea – Tg. Jiu),
cu racorduri spre Vaideeni și Măldărești; centrala are o capacitate de 2.000 posturi telefonice,
din care circa 1.855 posturi fixe instalate – împreună cu Comuna Măldărești , cu posibilități de
extindere; există sevicii pentru telefonia mobilă GSM (Connex, Orange, Cosmorom, Zapp).
( Localilatea Horezu are Televiziune prin cablu (firma IMSAT).
( Colectarea mecanică a deșeurilor menajere – se realizează doar în zona centrală a orașului;
depozitarea se face într -un spațiu special amenajat, o rampă de gunoi.

9
CAPITOLUL 2 – CADRUL NATURAL -SUPORT AL ACTIVITATILOR TURISTICE
2.1 Cadrul natural
2.1.1 Relieful
Teritoriul administrativ al orașului, în suprafață de circa 11.770 ha, se extinde pe
versanții sudici ai Munților Căpățânii și în arealul depresionar – Depresiunea Horezu,
denumită astfel după numele celei mai importante localități component

Figura 2.1 – Orasul HOREZU Figura 2.2 – Depresiunea HOREZU
Zona locuită a localității (orașul și satele componente) este așezată în cea mai mare
parte în Depresiunea Horezu, care în sens geografic, este parte a S ubcarpaților Olteniei, o
unitate sinclinală bine individualizată geomorfologic și hidrografic, delimitată la sud de
Măgura Slătioarei, iar la nord de Munții Căpățânii. Altitudinea zonei locuite variază între 468
m – 750 m, iar a teritoriului administrativ ajunge până la 1.915 m (Masivul Piscu Lung, la est
de Vf. Ursu, pe creasta principală a Munților Căpățânii). Așadar, relieful descrește ca
altitudine de la nord – creasta Căpățânii, spre sud – în depresiune.

Figura 2.3 – Statiunea HOREZU
Aspectu l general al geomorfologiei localității, deosebit de pitoresc, este cel de
depresiune submontană, înconjurată din toate părțile de forme de relief înalte. Prezența
masivului calcaros Buila – Vânturarița, prin altitudinea și aspectul său spectaculos, aduce o
notă aparte în peisajul general al localității.

10
Depresiunea Polovragi -Hurez, o asociere de suprafețe aluviale netede (poduri de terase)
cu gruiuri prelungi, străjuite în sud de măgura Slătioarei (767 m) și în nord -est de masivul
calcaros al Bui lei, prezintă un topoclimat de adăpost, care permite dezvoltarea castanului
comestibil.Oferă, de asemenea, posibilități de circulație ușoară în lungul marginii munților și
în cuprinsul ei se adună drumurile ce urmăresc râurile, atât spre sud, în Piemontul Oltețului,
cât și spre nord, în munte (M. Dinu și colab., 1988).

2.1.2 Reteaua hidrografica
Întreaga zonă este traversată de la nord la sud de o rețea de ape curgătoare, între care se
remarcă Luncavățul (al cărui curs se află în cea mai mare pa rte pe teritoriul comunei
Vaideeni) și Bistricioara, pâraie cu bazinele hidrografice și debitele cele mai mari. Acestea își
trag obârșia de sub creata principală a Munților Căpățânii. Pârâul Luncavăț primește ca
afluent, în partea de sud -est a orașului, ap ele reunite ale pâraielor Urșani și Râmești, iar pârâul
Bistricioara, pe teritoriul comunei Tomșani, își unește apele cu cele ale pârâului Bistrița. Atât
Luncavățul, cât și Bistrița se varsă în râul Olt în apropierea comunei Băbeni.
2.1.3 Aspecte climatice
Climatul zonei aparține tipului temperat – continental, cu nuanțe specifice date de
prezența elementelor locale de cadru natural. Rezultatul este un topoclimat de depresiune,
răcoros, fără temperaturi excesive, atât vara cât și iarna, care favorizează practicarea divrselor
forme de turism în tot timpul anului.
Temperatura medie multianuală a aerului, calculată pentru perioada anilor 1976 – 2000 este de
9.1(C în zona deluroasă și de 6( pe înălțimile ce depășesc 800 m altitudine.
Pe parcursul unui an, temperatura aerului prezintă medii mai ridicate în luna iulie, media
multianuală a acestei luni fiind de 19(C.
Cele mai scăzute valori se înregistrează în lunile ianuarie și februarie, când temperatura
aerului coboară sub 0 (C ( -1(C – -2( C). În zona montană, temperatura medie a lunii celei mai
reci, ianuarie, este de -7( C, iar în luna iulie, luna ea mai caldă, este de +12( C.
Temperatura minima absolută s -a înregistrat în 13 ianuarie 1963 și a avut valoarea de –
21.8 (C, iar temperatura maximă absolută s -a înregistrat în ziua de 4 iulie 2000, cu o valoare
de 39(C. Adâncimea maximă de îngheț este de 0,7 – 0,8 m.
Precipitațiile – cantitatea medie multianuală de precipitații atmosferice se situează în
jurul valorii d e 900 mm; în zona locuită, cantitatea maximă înregistrată este de 1098,4 mm
(1979), iar cea minimă, de 395 mm (2000). La altitudini mai mari, de circa 1.400 m,
precipitațiile medii anuale înregistrează valori de 1200 mm.
Ploile au frecvență mai mar e în lunile mai – iunie (cele mai mari cantități de precipitații
s-au înregistrat în luna iunie, peste 90 mm) și sunt mai reduse spre toamnă, în septembrie –

11
octombrie. Cele mai micii cantități de precipitații s -au înregistrat în luna ianuarie – 43 mm. În
zona de munte, numărul zilelor ploioase este de circa 150 / an.

Figura 2.4 Clima si dezvoltarea fenofazica a vegetatiei
În Depesiunea Horezu prima zăpadă poate să cadă în luna noiembrie, cu totul
excepțional la sfârșitul lui octombrie, însă apar e de obicei către mijlocul lunii decembrie, și
durează până în luna martie. Grosimea medie multianuală a stratului de zăpadă este de circa 8
– 10 cm, iar durata medie a menținerii acestuia este de circa trei – patru luni / an. La altitudini
mai mari, pe cr estele și pe versanții sudici ai Munților Căpățânii, stratul de zăpadă apare de
obicei pe la jumătatea lunii octombrie și se menține în medie cinci luni / an, până către
începutul lunii aprilie, astfel că, există condiții prielnice pentru practicare a spo rturilor de
iarnă.
Grosimea maximă atinsă de stratul de zăpadă s -a înregistrat în anul 1985 (51 cm –
grosimea medie lunară). În anii 1982, 1988, 1989, 1994 și în anul 2000, startul de zăpadă a
avut grosimi mici.
Vânturile au intensitate redusă, zona fiind ferită manifestări extreme. Direcțiile
predominante ale vântului sunt cele dinspre vest și nord -vest (NV – 26,3 % și V – 10,6 %). În
Depresiunea Horezu, din punct de vedere al circulației maselor de aer, predomină calmul
atmosferic (60 % ). Brizele de munte și de vale sunt un fenomen des întâlnit.
Condițiile de mediu nu creează probleme deosebite, calitatea aerului, apei și solului se
menține în limite normale. Lipsa acitivităților industriale poluante, pe o rază de cel puțin 30
km, contribuie la menținerea unui mediu curat, fără influențe negative asupra organismului
uman, favorabil dezvoltării activităților de turism.
2.1.4 Flora si fauna
Vegetația completează în mod plăcut cadrul natural al orașului. Cea mai mare parte a
teritoriului administrativ este acoperit de vegetație forestieră (62 % – 7.320 ha),, a cărei
componență variază în funcție de altitudine. De obicei, de la circa 800 m apar pădurile de
foioase, în care făgetul pur ocupă suprafețe importante. Alături de fag se mai întâlnesc frasin,
ulm, carpen, mai rar gorunul. În intervalul de altitudine 1.200 m – 1.600 m, cea mai mare
parte a vegetației forestiere este formată din fag în am estec cu bradul, iar de la 1.600 m la
1.800 m altitudine se dezvoltă pădurile de rășinoase, constituite din molid. Pe versanții de
dreapta al pâraielor Râmești și Horezu există suprafețe întinse în care pădurile de brad

12
coboară până la altitudini mult mai mici, între 700 m – 1.400 m, formând păduri compacte de
rășinoase. La peste 1.800 m se află etajul subalpin, cu vegetație ierboasă și tufărișuri (jneapăn,
ienupăr), apoi etajul alpin, cu pajiști ierboase din care nu lipsesc părușca, rogozul alpin, tufe
de smârdar (bujor de munte) și afin.

Figura 2.5 Elemente de flora : Ghiocei, Pastita, Rhododendron
Flora montană este viu colorată, cu specii variate, care creează aspecte peisagistice
deosebit de atractive. Speciile floristice frumos colorate, î ntâlnite la toate nivelele de
altitudine – unele dintre ele fiind monumente ale naturii, îmbogățesc atât poienile din spațiul
pădurilor de foioase, cât și pajiștile alpine sau subalpine.Trebuie amintit în mod deosebit
prezența câmpurilor de Rhododendron, c are ocupă suprafețe relativ extinse în zona pajiștilor
alpine Văleanu.

Figura 2.6 Peisaj forestier
2.1.5 Protejarea naturii
Pe teritoriul administrativ al orașului Horezu, spre limita de est a localității, circa 6 ha
sunt incluse în Parcul Nați onal Buila – Vânturarița, declarat ca atare în cursul anului 2004.
În aria forestieră montană se întâlnesc păduri de larice care ar putea constitui obiectul
unor documentații de fundamentare științifică a unor zone protejate, ca și pajiștile alpi ne cu
Rhododendron din zona Vf. lui Roman – Văleanu.

Figura 2.7 Parcul national Buila -Vanturita

13
CAPITOLUL 3 – CADRUL SOCIO ECONOMIC
3.1 Populatia
Orașul Horezu și satele componente sunt situate în aria depresionară omonimă, cea mai
întinsă depresiune din Subcarpații Olteniei, pe al cărei teritoriu găsindu -se mai multe așezări
rurale, care converg spre vechiul centru urbanistic cultural – istoric, Horezu, atestat
documentar din anul 1487, printr -un act emis de cancelaria domnitorului Vlad Căl ugărul.
Datorită evoluției comune de cel puțin un secol, a localităților ce aparțin depresiunii,
aceasta s -a conturat ca o arie demografică și culturală unitară, cu elemente, ligvistice,
culturale și tradiții comune. În urma reorganizării unitățil or administrative în baza Legii nr. 2 /
1968, cele cinci localități rurale ale depresiunii (comunele Costești, Măldărești, Vaideeni,
Tomșani și Slătioara) s -au dezvoltat ca centre satelit ale Orașului Horezu, existând o
permanentă legătură administrativă ș i culturală, favorizate fiind și de distanțele foarte mici
între acestea (Horezu – Costești: 7 km, Horezu – Măldărești: 3 km, Horezu – Vaideeni: 6 km,
Horezu – Slătioara: 8 km, Horezu – Tomșani: 6 km).
Conform informațiilor preluate de al primăria Horezu, la sfărșitul anului 2004, populația
stabilă a orașului și a satelor componente, era de 6.816 locuitori. Raportat la suprafața
teritorială a localității, densitatea populației este de 57,91 loc. / km2. Evoluția populației arată
o tendință medie de scădere, situație similară cu cea la nivel național, fie din cauza scăderii
natalității, fie din cauza migrării a tinerilor spre mediile urbane mai dezvoltate.
Tabelul 3.1.Structura pe grupe de vârstă și sex a populației

Populație totală Repartiția pe sexe Grupe de vârstă
M F 0 – 14 ani 15 – 59 ani 60 ani și peste
6.816 3.275 3.541 1.243 4.328 1.236
% 48,04 51,95 18,26 63,58 18,16
Sursa: INS, Recensământul populației și al locuințelor 2002, date culese de la Primăriile
locale, Oficiul județean al Ocupării Forței de Muncă, la 01.11.2004.

Tabelul 3.2. Situația demografică a localităților componente
\

14
Localități
component
e Populați
a stabilă
în 1992 Populația
stabilă în
2004 Dinamic
a
populație
i
2004/19
92% Populaț
ia aptă
de
muncă
(activă) Populați
e
angajată Persoane
în
căutarea
unui loc
de muncă Rată
șomaj
%
numă
r %
Horezu –
centru 4.370 3.922 56,54 89,75 – – – –
Romanii
de Jos 754 777 11,40 103,05 – – – –
Romanii
de Sus 932 965 14,16 103,54 – – – –
Urșani 478 470 6,90 98,32 – – – –
Râmești 292 282 4,14 96,57 – – – –
Tănăsești 205 190 2,78 92,68 – – – –
Frimești 214 210 3,08 98,13 – – – –
Total 7.245 6.816 94,07 2.672 1.850 454 16,99
Sursa: INS, Recensământul populației și al locuințelor 2002, date culese de la Primăriile
locale, Oficiul județean al Ocupării Forței de Muncă, la 01.11.2004.
Rata șomajului, raportată la numărul celor înscriși la Agenția de Ocupare și Formare
Profesională, se situează la circa 16,99 %, valoare superioară față de media județeană (circ a
12,5 %) și națională (10,4 %). Valoarea reală a șomajului este în realitate mult mai mare.
Situația centralizată a indicatorilor socio – demografici și a celor privind forța de muncă
la nivelul orașului, se prezintă astfel:
populație stabilă: 6.816 locuitori;
populația tânără, cu vârsta cuprinsă între 0 – 18 ani: 1.601 (22,39 %)
populația activă (18 – 60 ani): 2.672 (39 %)
populația cu vârsta cuprinsă între 15 – 60 ani: 4.328 (63,49 %);
număr ridicat al pensionarilor: 2.227 (32,67 %);
populație angajată în sectoarele economice și cele administrative ale comunei: 1.850, (69,23
%), din care 585 în industrie, 275 în construcții, 170 în transport + telecomunicații, 190 în
învățământ, cultură, 71 în turism (3,84 %), 559 în alte domenii;

15
numărul șomerilor, înregistrați în prezent la Agenția de Ocupare și Formare Profesională, în
căutarea unui loc de muncă, este de 454; nivelul ratei șomajului, raportat doar la cei
înregistrați la AOFP, este de 16,99 %, în realitate procentul fiind mult mai mare, apropiindu –
se de 25 %;
circa 542 de persoane, din populația activă (circa 20,3 %), își câștigă existența din sectorul
agricol privat.
Semnificativ pentru Orașul Horezu, ca pentru majoritatea orașelor mici, este tendința de
migrare a populației spre mediile urbane mari, din cauza lipsei locurilor de muncă pe plan
local. Numărul persoanelor absente temporar, plecate în căutarea unui loc de muncă, a crescut
continuu, în anul 2002, numărul acestora fiind de 423 persoane, adică 5,8 % din total.
Evoluția pe sate a populației stabile evidențiază și o tendință de concentrare a acesteia în
centrul urban Horezu.
Dezvoltarea turismului constituie o alternativă viabilă pentru dezvoltare economică, care
va crea locuri de muncă și va abso bi o bună parte din forța de muncă disponibilă. Primăria
orașului Horezu, în asociație cu comunele Costești și Măldărești și în parteneriat cu Consiliul
Județean Vâlcea a depus la centru Regiunii de Dezvoltare 4 Sud – Vest, un proiect de
dezvoltare a infra structurii generale și de turism, în cadrul Programului PHARE 2004 – 2006,
Coeziune Economică și Socială – Infrastructură mare. Finanțarea acestuii proiect va crea
infrastructura necesară dezvoltării și modernizării turismului în zonă, dar și noi oportunit ăți
pentru investiții în turism.
3.2 Particularitati economice
În Orașul Horezu există 155 de unități economice, ce produc bunuri sau prestează
servicii către populație. Domeniul economic cu ponderea cea mai mare este în prezent cel
minier extra ctiv, alături de care mai funcționează întreprinderi de panificație, mobilă,
tâmplărie de aluminiu, ateliere de confecții și meșteșuguri, inclusiv pentru obiecte de
artizanat. Va fi repusă în funcțiune fabrica de lactate, modernizată în urma procesului de
privatizare. Turismul este un sector în dezvoltare, cu servicii de cazare, alimentație și
agrement (71 de angajați – 3,84 % din total populație angajată), zona în ansamblu având
potențial natural și antropic deosebit de valoros.
Potențialul turis tic al zonei este concentrat în cea mai mare parte în orașul Horezu,
urmat în ordine de comunele Costești și Măldărești. Din acest motiv, activitatea turistică din
ultimii 50 de ani s -a concentrat și s -a dezvoltat cu precădere în aceste localități, dezvolt are
materializată prin infrastructură generală, utilități, facilități de vizitare, structuri turistice.
Suprafața teritoriului administrativ (11.700 ha), este acoperită în cea mai mare parte de
păduri – 62 % (7.320 ha), urmate de pășuni / fânețe – 17,8 % (2.100 ha) și livezi – 8,7 %
(1.025 ha), fapt care relevă un real potențial economic. Suprafețele mari de pășuni alpine și
fânețe au favorizat în decursul timpului dezvoltarea creșterii animalelor, iar zona submontană
în ansamblu este cunoscută pen tru oierit – o ocupație tradițională de sute de ani, care a generat

16
nu numai veniturile necesare dezvoltării economice, dar și un patrimoniu etnofolcloric bine
individualizat, axat în special pe meșteșuguri și folclor.
3.3 Probleme de mediu si factori de r isc natural
Datorită slabei dezvoltări a unor activități industriale poluante, mediul natural al
localității este curat, lipsit de noxe și favorabil dezvoltării turismului. Prezența suprafețelor
extinse de pădure în partea de nord – nord-vest a lo calității și direcția predominantă a
vânturilor dinspre această direcție, asigură un aer ozonizat, plăcut și curat.
Factori de risc natural pot constitui: posibile inundații determinate de ploile torențiale
sau de topirea bruscă a zăpezii, prin i eșirea din matcă a unor cursuri de pâraie (în zona
cursului superior al pâraielor Urșani, Râmești, Horezu, Bistricioara), furtuni puternice cu
doborâturi de copaci sau alunecări de teren pe suprafețe reduse (zonele Olari, Romanii de Jos,
Râmești). Manifest area acestor fenomene naturale de -a lungul anilor a demonstrat ca nu
prezintă riscuri majore.Aplicarea unor măsuri de stabilizare a malurilor sau îndiguiri ale
pâraielor amintite poate preveni efectele cauzatoare de pagube ale inundațiilor.
În cee a ce privește radioactivitatea naturală a mediului, nu sunt depășite valorile maxime
admise, fondul natural radioactiv situându -se în jurul valorii de 12 (/h, iar din punct de vedere
seismic, teritoriul administrativ al orașului Horezu se încadrează pe har ta de zonare seismică
ROMÂNIEI, în zonele de seismicitate VI – VII, ceea ce arată un risc seismic redus.

17
CAPTITOLUL 4 – ANALIZA POTENTIALULUI TURISTIC
Orașul Horezu face parte dintr -un areal turistic de mare complexitate, cunoscut și
consacrat prin numeroasele sale obiective turistice naturale și antropice a căror valoare s -a
impus pe plan național și european. „Oltenia de sub munte” este arealul turistic care
concentrează după Bucovina, cele mai multe obiective cultural -religioase din România, între
care se remarcă în mod deosebit Mănăstirea Hurez, un element de patrimoniu cultural de
valoare universală, fiind inclusă pe lista monumentelor UNESCO din anul 1999.
La nivelul Depresiunii Horezu, o unitate geografică cu o evolu ție istorică și culturală
unitară, în care sunt incluse orașul Horezu și cele șase localități satelit ale acestuia (Costești,
Tomșani, Măldărești, Vaideeni și Slătioara), există de asemenea o mare concentrare de resurse
turistice.
Pot fi amintite în acest sens: ceramica de Horezu, unică în România și bine cunoscută pe
plan european, cele 93 monumente cultural – istorice, cuprinse în Lista monumentelor
istorice, actualizată / Ordinul nr. 2314 / 2004 al Ministrului Culturii și Cultelor, un patrimoniu
turistic natural de o valoare excepțională (Anexa nr. 1), cu obiective incluse, pentru valoarea
lor deosebită, în Legea nr. 5 / 2000 ( Parcul Național Buila – Vânturarița, Peștera Liliecilor,
Cheile Bistriței – cele mai înguste chei din țară, Muzeul trova nților ș.a.) și un patrimoniu
etnografic cu nuanțe arhaice, legat în special de oierit și transhumanță, care conservă elemente
cu valoare de unicat.

Figura 4.1 Simbol universal in ceramic a de Horezu
Orașul Horezu polarizează pe teritoriul său adm inistrativ o parte din acest patrimoniu
natural și cultural, patrimoniu care l -a consactrat în timp ca destinație turistică preferențială
pentru un mare număr de turiști, români și străini.

18
4.1.1. Potențialul turistic al localității
Depresiunea Horezu face parte din zona turistică denumită „Oltenia de sub munte”.
Aceasta oferă turiștilor frumuseți naturale deosebite, dar și multiple posibilități de
petrecere a timpului liber fiind un mic paradis natural, spiritual și etn ocultural, cu oameni
ospitalieri.
4.1.2 Resurse turistice naturale

Figura 4.2 Cadrul natural al orasului Horezu
Cadrul natural deosebit de atractiv, creat de poziția geografică, formele de relief,
hidrografie, tipuri de vegetație constituie un punct de plecare pentru siguranța dezvoltării
turistice.
Elemente climatice, fără valori și manifestări excesive, favorabile practicării turismului
de odihnă, recreere și repunere în formă a organismului după stress (climat de dealuri, sedativ
de cruțare, cu temperaturi medii anuale cuprinse între 6° – 9°C). Fig.4.2. Cadrul natural al
orațului Horezu
Fondul forestier bogat și variat, care acoperă versanții sudici ai Munților Căpățânii,
îmbogățesc aspectul peisagistic al regiunii și cre ează oportunități pentru turismul de recreere
și odihnă.
Fondul cinegetic valoros și existența unor structuri care se ocupă de gestionarea
acestuia pot fi considerate ca resurse ce diversifică produsele turistice.
Domeniul schiabil în zo na Vf. Văleanu – Vf. lui Roman – Munții Căpățânii
complemen tează turismul din această zonă.
Dar, unicitatea și valoarea unor elemente ale biodiversității sau fenomene naturale
geologice cu valoare științifică, a determinat includerea în categoria ariilor protejate, în
conformitate cu Legea nr. 5 / 2000 a 4.168 ha din Munții Căpățânii, în Parcul Național Buila –
Vânturarița, din a cărui suprafață, circa 6 ha sunt pe teritoriul administrativ al orașului Horezu
reprezintă un mare câștig al acestei arii.
Traseele turistice montane, în cea mai mare parte marcate, în Munții Căpățânii, din care
două trasee au punct de plecare din Horezu.

19
4.1.3 Resurse turistice antropice
Ansamblul Mănăstirii Hurez i (la 4 km de centrul orașului Horezu, în satul Romanii de
Jos), ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu în anul 1694, posedă o valoroasă colecție muzeală,
precum și o interesantă bibliotecă (circa 4.000 de volume). În timpul domniei lui Constantin
Brâncovea nu (1688 – 1714) mănăstirea a funcționat ca un important centru de cultură; în anul
1999 a fost înscrisă pe lista patrimoniului mondial, fiind declarată monument UNESCO.

Figura 4.3 M ânăstirea Hurezi
Biserica Urșani, cu dublu hram: “Intrarea în B iserică a Maicii Domnului” și „Sf. Ioan
Botezătorul” – ctitorită în anul 1800, de către Ioan Urșanu, monument de arhitectură, inclus pe
Lista monumentelor istorice, actualizată / Ordinul nr. 2314 / 2004 al Ministrului Culturii și
Cultelor.

Figura4.4. Bi serica Urșani Fig ura4.5 Biserica Horezu
Biserica Horezu, cu hramul “Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” – ctitorită în anul
1804 de către Ioan Urșanu, monument de arhitectură, Lista monumentelor istorice, actualizată
/ Ordinul nr. 2314 / 2004 al Ministrului Culturii și Cultelor.

20
Biserica Covrești cu hramul “Sf. Vasile”, ctitorită în anul 1826 de către Stanciu Covrea,
monument de arhitectură, inclus în Lista monumentelor istorice, actualizată / Ordinul nr. 2314
/ 2004 al Ministrului Culturii și Cultelor.
Biserica Romanii de Sus cu hramul “Sf. Voievozi Mihail și Gavril”, ctitorită în anul
1877, monument de arhitectură, inclus în Lista monumentelor istorice, actualizată / Ordinul
nr. 2314 / 2004 al Ministrului Culturii și Culte lor.
Biserica cu hramul „Duminica Tuturor Sfinților” (Orașul Horezu), care a aparținut
fostului schit Bălănești – monument de arhitectură, inclus în Lista monumentelor istorice,
actualizată / Ordinul nr. 2314 / 2004 al Ministrului Culturii și Cult elor.
Centrul istoric al Orașului Horezu, un ansamblu de construcții cu o vechime de peste un
secol, cu valoare istorică și arhitecturală, inclus în Lista monumentelor istorice, actualizată /
Ordinul nr. 2314 / 2004 al Ministrului Culturii și Cult elor.

Figura 4.6 Centrul istoric al orașului Horezu
Centrul de ceramică Olari (Orașul Horezu, Strada Olari) – este cel mai important
centru de ceramică smălțuită din România; Casa de cultură „Constantin Brâncoveanu”
găzduiește o expoziție et nografică permanentă, cu accent olărit, care stă la dispoziția turiștilor;
la atelierele meșterilor olari se pot vizita colecțiile proprii ale acestora și în plus, există
posibilitatea de a cumpăra diverse obiecte de ceramică.

Fig.4.7. Ceramica de Horez u
Cromatica pieselor de ceramică este caracterizată de folosirea unui număr redus de
culori (în principal brun – fondul vaselor, verde, albastru, alb și cărămiziu), dar care dau

21
farmec compoziției, prin ornamentație și strălucirea acestora de sub stratul de smalț; argila
folosită pentru confecționarea ceramicii se găsește în zonă, doar în Dealul Ulmului (Horezu);
Centrul meșteșugăresc al cooperativei „Ceramica”, unde se confecționează: ceramică
populară, covoare oltenești; cu munca la d omiciliu, angajați ai cooperativei, confecționează
țesături, cusături, ploști de lemn, fluiere, împletituri de alun (coșuri de diverse tipuri și
mărimi);
Manifestări etnofolclorice: Târgul ceramicii populare „Cocoșul de Hurez” (prima
duminică a lunii iunie, Horezu) este o manifestare cu participare națională, destinată tuturor
meșterilor olari din România, aflată la ediția a XXXVI – a (în anul 2005).

Figura 4.8 Meșter popular
4.1.4. Potențialul turistic din aria limitrofă (maximum 30 km)
Orașul Horezu este parte integrantă a arealului turistic „Oltenia de sub Munte”,
încadrat de către studiile de specialitate în categoria I, ca „Zonă cu potențial și funcții turistice
cu complexitate mare” .Datorită acestui fapt, el nu lipsește din traseele turistice organizate de
agențiile de turism sau de pe lista destinațiilor preferențiale ale turismului neorganizat. Turiștii
care își petrec vacanța în orașul Horezu au posibilitatea organizării unui program de vizitare
variat, cu excursii de maximum o zi, folosind transportul auto sau drumețiile. Poziția orașului,
cât și a întregului areal, de -a lungul drumului național DN 67, existența în zonă a numeroase
drumuri județene, comunale, forestiere sau poteci turistice marcate, permite accesibilit atea
către toate obiectivele turistice.
4.1.5. Resurse turistice natural
( Comuna Costești, sat Bistrița (10 km pe DN 67, DJ 646) – Parcul Național Buila –
Vânturarița, în suprafață de 4.168 ha, situat pe versantul sudic al Munților Căpățânii, co nservă
elemente de biodiversitate, geologice, speologice, culturale; în cadrul parcului se pot realiza
drumeții montane și se pot vizita:
Complexul Cheile Bistriței (600 m lungime), cele mai înguste chei în calcare din
România, structuri geologic e săpate de Pârâul Bistrița în versanții abrupți, calcaroși, ai
Masivului Buila – Vânturarița, în care s -au descoperit peste 20 de peșteri.

22

Figura 4.9 Cheile Bistriței Figura 4.10 Peștera liliecilor
Peștera Liliecilor face parte din Complexul Cheile Bistriței, este situată în versantul
drept al cheilor, în zona cea mai îngustă a acestora; a fost săpată de apele râului Bistrița la o
altitudine de 850 m, suspendate la 30 m deasupra cotei de nivel a drumului forestier care
însoțește cheile. Import anța speologică deosebită a acesteia, prin colonia de lilieci pe care o
adăpostește (de unde și denumirea atribuită peșterii), este completată de obiectivele de cult
amenajate de către călugării mănăstirii, de -a lungul secolelor de restriște: două bisericu țe,
adevărate bijuterii ale artei religioase medievale (cu hramurile „Intrarea în Biserică” – datată
înainte de 1633 și „Sf. Îngeri” – ctitorită în anul 1782), în care au slujit și se slujește și în
prezent în zile de sărbătoare și o criptă săpată de călug ării mănăstirii, în care s -au păstrat
Moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul, în perioadele invaziilor turcești, motiv pentru care,
peștera mai este cunoscută și sub numele de Peștera Sfântului Grigorie Decapolitul. Lungimea
galeriei subterane este mică ( doar 250 m), nu are formațiuni stalagmitice și stalactitice, dar
este importantă prin prezența coloniei de lilieci, și a patrimoniului de cult, unic în România,
ca mod de prezentare și valoare. Acest patrimoniu de cult transformă peștera într -o adevărată
„sală a tăcerii spirituale”.
Cheile Costești sau ale Pietrenilor, urmăresc pârâul Costești, pe o lungime de circa 4
km, sunt deosebit de spectaculoase, sălbatice și mai puțin accesibile turistului obișnuit.
trasee pentru alpinism în Masivul Buila – Vânturarița (peste 32 trasee, încadrate la toate cele
șase grade de dificultate).

Figura 4.11 Muzeul Trovanților
Comuna Costești, sat Costești (5 km pe DN 67) Muzeul Trovanților – rezervația
naturală de interes local, în curs de atestare ca rezervație de interes național; prezintă un
interes științific și turistic deosebit. Trovanții de aici, concrețiuni uriașe de nisip și gresie, au
dimensiuni metrice (cele mai mari de pe teritoriul României); mărimea, formele variate și

23
expresive ale trovan ților creează privitorului senzația unei inedite galerii de sculptură în aer
liber.
Comuna Slătioara, sat Gorunești (9 km pe DN 76, DJ 676), Piramidele de pământ de la
Slătioara – Măgura Slătioarei (769 m alt.), aparținând teritoriului comunelor Slătioara și
Stroești – arie protejată inclusă în Legea nr. 5 / 2000, 10,5 ha;

Figura 4.12 Acces spre peștera Polovragi

Comuna Polovragi (22 km pe DN 67, DJ 665, Dc 22, drum forestier) – Complexul
carstic Cheile Oltețului și Peștera Polovrag i, arie protejată inclusă în Legea nr. 5 / 2000, în
suprafață de 150 ha;
Comuna Baia de Fier (26 km pe DN 67, DJ 675 C) – Peștera Muierilor, arie protejată,
inclusă în Legea nr.5 / 2000, în suprafață de 19 ha.

4.1.6. Resurse turistice antropice
Comuna Costești, sat Bistrița (la 10 km pe DN 67, DJ 646) – Mănăstirea Bistrița, a
cărei biserică are hramul „Adormirea Maicii Domnului”, este una dintre cele mai importante
așezări monastice și culturale din Țara Românească, ctitorie a frațil or Craiovești din anul
1494, refăcută în 1519, 1856 – monument de arhitectură, înscris în Legea nr. 5 / 2000.

Figura 4.13 Mânăstirea Bistița

24

Figura 4.14 Mânăstrirea Arnota
Comuna Costești, sat Bistrița (la 12 km pe DN 67, DJ 646, drum industrial) –
Mănăstirea Arnota, ctitoria lui Matei Basarab (al cărui mormânt se află aici), în anul 1634.
Biserica mănăstirii are hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” și deține un mic muzeu
de artă religioasă.
Prin pictura, arhitectur a și sculptura sa, poate fi considerată unul dintre cele mai
reprezentative monumente istorice și de artă religioasă din țară. Poziția acesteia, pe versantul
sudic al masivului calcaros Buila, la circa 850 m altitudine, este deosebit de spectaculoasă ––
monument de arhitectură înscris în Legea nr. 5 / 2000;
Comuna Costești, sat Bistrița (la 10 km pe DN 67, DJ 646) – Biserica cu hramul
„Sfântul Grigorie Decapolitul – Eleonul” (sat Bistrița, Comuna Costești) are fresce originare
din secolele XV – XVI și a aparținut fostului schit Păpușa – monument de arhitectură;
Comuna Costești, sat Bistrița (la 10 km pe DN 67, DJ 646) – Biserica cu hramul
„Nașterii Maicii Domnului” a fostului schit Țigănia, ctitorită în sec. al XVII – lea –
monument de arhitectură;

Figura 4.15 Biserica din lemn
Comuna Costești, sat Bistrița (la 10 km pe DN 67, DJ 646) – Biserica Bolniță
„Schimbarea la Față” – 1521, 1710 (pridvorul) – monument de arhitectură.
Comuna Costești, sat Costești (la 8 km pe DN 67, DJ 646) – Biserica de lemn cu
hramul „Adormirea Maicii Domnului” – ctitorită în anul 1801, monument de arhitectură.

25
Comuna Costești, sat Pietreni (la 15 km pe DN 67, DJ 646 A) – Biserica de lemn cu
hramul „Adormirea Maicii Domnul ui” (Grămești) – 1644, monument de arhitectură .

Figura 4.16 Schitu Pătrunsa
Comuna Bărbătești, sat Bărbătești (20 km pe DN 67, DJ 646 E, 4 km pe potecă
turistică marcată ) – Schitul Pătrunsa, cu hramul “Cuvioasa Paraschiva”, înființat în anul
1740, refăcut în a doua jumătate a sec. XVIII -lea; este așezat într -un cadru natural deosebit de
pitoresc, păstrează picturi murale din anul 1812.
Comuna Măldărești, sat Măldărești (la 3 km pe DN 65 C, DJ 676 H) – Biserica cu
dublu hram „Sfânt ul Nicolae și Sfinții Voievozi”, este ctitorie a pitarului Măldărescu (1790),
păstrează picturi murale originare, monument de arhitectură.
Comuna Măldărești, sat Măldăreștii de Jos (la 5 km pe DN 65 C, Dc 140) – Biserica de
lemn „Sf. Dumitru – 1801, monument de arhitectură.
Comuna Vaideeni, sat Marița (10 km pe DJ 665) – Biserica de lemn „Cuvioasa
Parascheva” – 1557, monument de arhitectură.
Comuna Slătioara, sat Gorunești (9 km pe DN 67) – Biserica Viorești, cu hramu l
“Intrarea în Biserică” (pe ai cărei pereți, meșteri de demult au zugrăvit chipurile potecașilor),
1781 – 1782, 1807 – monument de arhitectură.

Figura 4.17 Biserica Viorești
( Monumente cultural – istorice de factură laică
Comuna Măldărești , sat Măldărești (la 3 km pe DN 65 C, DJ 676 H) – Complexul
Muzeal Măldărești, organizat într -un cadru natural pitoresc; care cuprinde:

26
– Cula Duca, a fost ridicată în anul 1818 – dar păstrează inscripția anului 1827 în
tencuiala clădirii – de către urmașii familiei Măldărăscu și cumpărată în anul 1910 de către
omul politic I. Gh. Duca, cel care adaugă peste doi ani casa de alături, care va deveni casă
memorială.

Figura 4.18 Cula Duca
-Cula Greceanu, își are începuturile în sec. al XVI – lea, fiind inițial un turn de apărare;
spre sfârșitul sec. al XVIII -lea, este adăugat restul construcției de către membrii familiei
Măldărăștilor. În prezent funcționează ca muzee de istorie și etnografie, aici fiind expuse
diverse obiecte de valoare și tablouri / portrete care au aparținut familiei Măldărescu.

Figura 4.19 Cula Greceanu
Casa memorială Duca – construită în anul 1912 de către fostul prim ministru al
României, I. Gh. Duca; monument al arhitecturii românești, armonios îmbin ată cu elemente
țărănești din zonă.
( Etnografie și folclor
Comuna Vaideeni (6 km pe DJ 665) – Centrul etnografic Vaideeni: :
arhitectură și tehnică populară (case tradiționale, moară de apă, darac, piuă hidraulică, joagăr
ș.a.) – datate din sec al XIX – lea;
țesături, cusături și port tradițional popular, cojocărit, datini sau obiceiuri legate de oierit și
transhumanță;
manifestări etnofolclorice: „Învârtita dorului” (a treia duminică din iunie) – un festival de
cântec popular ciobănesc și para dă a costumelor populare;

27
Comuna Costești (8 km pe DN 67, DJ 646) – Centrul etnografic Costești:
arhitectură și tehnică populară (case tradiționale, moară de apă, darac, joagăr ș.a.) – datate din
sec al XIX – lea;
țesături, cusături și port trad ițional popular, cojocărit, datini sau obiceiuri legate de oierit;
Comuna Slătioara (8 km pe DN 67):
Centrul de ceramică Slătioara – este specific pentru ceramica populară nesmălțuită, de culoare
roșie, decorată simplu cu humă albă, rezistentă la foc;
Festivalul spiritualității rurale Etno Film Folk (12 septembrie, comuna Slătioara);
Comuna Tomșani, sat Tomșani (6 km pe DN 67, DJ 646): – manifestarea folclorică
„Fagurele de aur” – este o sărbătoare națională a apicultori lor, anuală, a doua duminică din
iunie;
Comuna Bărbătești, sat Bărbătești (17 km pe DN 67, DJ 646 E) – manifestarea
folclorică „Brâul de Aur” – festival de folclor și parada a costumelor populare – anual, 20
iulie;
Comuna Costești, sat Bistrița (10 km pe DN 67, DJ 646) Târgul internațional al
țiganilor, anual, în ziua de 8 septembrie;
Comuna Pietrari, sat Pietrari (15 km pe DN 67) – manifestarea folclorică „Hora
costumelor” – parada a costumelor populare și concurs al meșt eșugurilor tradiționale – anual,
29 aprilie;
Comuna Polovragi, sat Plovragi – Județul Gorj (22 km pe DN 67, DJ 665) –
manifestarea folclorică „Nedeea de la Polovragi” – serbare câmpenească și târg tradițional ce
are loc anual, în preajma sărbăto arei religioase de “Sfântul Ilie” – 20 iulie.

Figura 4.20 Polovragi

28
Satul turistic Vaideeni (cu centrul etnografic Vaideeni) – este legat de tradiții și
obiceiuri pastorale (oierit și transhumanță);este renumit pentru prelucrarea artisticăa pieilor,
lânii, lemnului, confecționarea de instrumente muzicale, arhitectură șiinstalații tehnice
populare, pentru portul popular ciobănesc cu influențetransilvănene, tradiții legate de oierit,
manifestări folclorice, formații artistice corale și de dans uri populare;

Figura 4.21 Sat Vaideeni
Satul turistic Costești – este legat de o mare densitate a obiectivelor turistice naturale,
monumente cultural – istorice, de tradiții și obiceiuri folclorice, este renumit pentru
prelucrarea artistică a lemnului, a lânii – covoare oltenești, confecționarea de instrumente
muzicale, pentru portul popular oltenesc cu influențe transilvănene, tradiții legate de oierit,
arhitectură și instalații tehnice populare, formații artistice corale și de dansuri popular e.

Figura 4.22 Sat Costești
4.1.7. Bioclimatul zonei
Din punctul de vedere al influenței factorilor de mediu asupra organismului uman, zona
are un bioclimat de dealuri, sedativ de cruțare, relaxant, fiind favorabil aeroterapiei, odihnei,
recreăr ii și a repunerii în formă după stress.
Numărul mediu de zile cu confort termic, în luna iulie, la amiază, este de 12, iar cele cu
inconfort prin încălzire, de 5.
Valoarea indicelui de stres bioclimatic cutanat prezintă un indice mediu anual redu s, de
10, cu lunile aprilie, mai, septembrie, octombrie, relaxante, iar stressul bioclimatic pulmonar
are indicele mediu anual, de 20, lunile echilibrate fiind aprilie, mai, octombrie și noiembrie.
Indicele de stres bioclimatic total, mediu anual, are valo area 30.
Factorii naturali de cură sunt bioclimatul sedativ relaxant și aerul curat, puternic
ozonat, purificat de vegetația forestieră bogată, care înconjoară orașul.

29
CAPITOLUL 5 -STADIUL ACTUAL DE VALORIFICARE
5.1. Formele de turism practicabile
Diversitatea, volumul și valoarea resurselor turistice din orașul Horezu favorizează
practicare a unor variate forme de turism.
Turism etnocultural. Caracterul și tradiția acestei zone a orientat locuitorii către
meșteșuguri artizanale cu specific românesc, precum olăritul, țesăturile executate manual
(costum popular, covoare oltenești), pictura religioasă. La Horezu se lucrează cele mai
frumoase obiecte de ceramică din România, atât datorită formelor perfecte pe care le execu tă
olarii, cât și a decorului foarte delicat, obiecte realizate pe deja cunoscuta roată a olarului.
Fiecare dintre formele modelate de olarii din Horezu, într -o cromatică bazată pe ocru, verde și
brun, amintește de ceramica smălțuită, lucrată cu secole în urmă, de pe vremea lui Constantin
Brâncoveanu (sec. al XVII – lea). Centrul de ceramică Olari este unul din cele mai importante
din România, Centrul meșteșugăresc al Cooperativei „Ceramica”, cu atelierele de țesut
covoare oltenești, ateliere de ceramică, a teliere de țesături, cusături, prelucrarea artistică a
lemnului, susțin practicarea acestei forme de turism.
Turismul cultural – religios este favorizat de o moștenire deosebit de bogată, ce înscrie
orașul Horezu, împreună cu întreaga depresiune c ultural -istorică din care face parte, în
categoria valorilor de vârf ale patrimoniului cultural românesc, fiind întrecută, ca număr de
obiective religioase și valoare, doar de nordul Moldovei – Bucovina. Sunt păstrate în această
zonă a Olteniei de Nord, mo numente istorice de valoare universală (Mănăstirea Hurez –
monument UNESCO), precum și un important tezaur de artă religioasă. Zona Horezu
reprezintă un important centru monahal național și contribuie la conservarea spiritualității și
culturii ortodoxe rom ânești, la sud de Carpați.
Turism rural. Dezvoltarea turismului rural în zona Horezu este susținută de existența
unor locuri în care obiceiurile cunoscute de multe generații, sărbătorile strămoșești și
meșteșugurile devenite artă, sunt la ele acas ă. Promovarea turismului rural va asigura acestui
spațiu păstrător de valori tradiționale românești o dezvoltare echilibrată și durabilă. Existența
a 11 pensiuni rurale clasificate, care au deja tradiție și clienți fideli, care realizează venituri
suplimen tare din această formă de turism, constituie un argument pentru mulți alți locuitori ai
orașului, proprietarii unor gospodării frumoase care îndeplinesc condițiile de atestare ca
pensiuni turistice, să intre în circuitul agroturismului.
Turismul ș tiințific este susținut de existența pe teritoriul orașului Horezu și comunei
Costești a Parcului Național Buila – Vânturarița.
Turismul de sfârșit de săptămână (week -end) este o formă de turism din ce în ce mai
apreciată, locuitorii marilor cent re urbane dorind să -și petreacă sfărșitul de săptămână în
locuri nepoluate, departe de aglomerația și stressul orașelor. Apropierea zonei de municipiul
Râmnicu Vâlcea favorizează practicarea acestei forme de turism într -un cadrul natural
pitoresc, oferit d e ținutul de sub munte al localităților componente orașului Horezu.

30
Turismul montan. În perspectivă, Horezu poate deveni un pol important al turismul
montan, atât datorită existenței unor trasee turistice montane care pornesc fie din localitățile
componente orașului, fie din localitățile vecine (Vaideeni, Costești), dar și datorită
potențialului schiabil al Munților Căpățânii (zona Vf. lui Roman – Piatra Roșie). Odată cu
dezvoltarea și reabilitarea infrastructurii turistice și de acces vor apărea noi oportunități pentru
sporturile de iarnă, iar orașul Horezu va deveni un centru de agrement de mare atracție al
întregii zone subcarpatice a Olteniei.
Turismul de tranzit derivă din amplasarea zonei pe o importantă arteră rutieră națională
(DN 67), care face legătura între trei magistrale rutiere europene: E 81 (București – Pitești –
Rm. Vâlcea – Sibiu – Cluj Napoca – Satu Mare – Halmeu/ punct de frontieră RO/UK), E 79
(Calafat – Craiova – Tg. Jiu – Deva – Vârfurile – Oradea – Borș/punct de fron tieră RO/H) și
E 70 (punct de frontieră BG / RO – Giurgiu – București – Alexandria – Craiova – Drobeta –
Tr. Severin – Orșova – Băile Herculane – Timișoara – Moravița – punct de frontieră RO –
YU). Prezența a numeroase obiective turistice de interes natura l, cultural, istoric, etnografic,
religios etc. completează motivația introducerii zonei în circuitele turistice de tranzit.
Turismul de afaceri este o formă de turism ce înregistrează la nivel național o dinamică
accentuată ca urmare a inten sificării relațiilor economice. În perspectivă, în orașul Horezu, se
poate promova turismul de afaceri, cu condiția realizării de amenajări turistice specifice
(structuri de cazare cu grad ridicat de confort, structuri de alimentație,
săli de conferințe), susținut fiind și de bogăția de resurse care oferă posibilitatea unor
programe turistice diversificate în afara orelor de conferință. Fiind o formă de turism care
poate aduce încasări ridicate, trebuie să se acorde interesul cuvenit.
5.2. Structuri de prim ire turistice
5.2.1. Structuri turistice cu funcțiuni de cazare
Situația comparativă a capacităților de cazare (pe tipuri de unități) din orașul Horezu, în anii
de referință 1990 și 2003 este prezentată în tabelul nr. 5.1
Tabelul nr.
5.1.Structura
capacității de cazare
pe tipuri de unități
Tip unitate 1989 2003
Nr. unități Nr. locuri Nr. unități Nr. locuri
Hotel – – 1 54
Pensiune – – 10 44
Han turistic 1 54 – –
Căsuțe turistice 1
(35 căsuțe) 70 1 68

31

Total Horezu
2
124
12
166
Sursa: Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, Consiliul Local Horezu,
INCDT, www.rotur.ro .
Facilitățile legislative și puterea economică mărită a populației au permis ca numărul
locurilor de cazare faț ă de anul 1989 să crească prin apariția unui hotel, a 10 pensiuni, însă
relativ modest față de cererea turistică, de la 124 de locuri, la 166 locuri, în anul 2003.

Figura 5.1 Capacitatea de cazare turistică a orașului Horezu
În anul 1989, în orașul Horezu existau doar 2 unități de cazare clasice (Hanul Turistic
Horezu și Complexul Turistic Stejarii), cu un număr total de 124 de locuri. În anul 2003,
numărul de unități a crescut la 12, iar numărul total de locuri, la 166. În ceea ce privește
numărul de unități, creșterea este semnificativă, prin introducerea în circuitul structurilor de
cazare a 10 unități de tip pensiune, numărul de locuri realizând astfel o creștere de 33,9 %.

Figura 5.2 Hotelul Horezu

Analiza capacității de cazare pentru orașul
Horezu (1989 – 2003)
12
2166
124
050100150200
1989 2003Nr. unități
Nr. locuri
Analiza capacității de cazare pentru orașul
Horezu (1989 – 2003)
12
2166
124
050100150200
1989 2003Nr. unități
Nr. locuri

32
În ceea ce privește categoria de confort a capacității de cazare, ponderea este deținută
de locurile clasificate la 1 stea (73,49 %), care aparțin structurilor de tip hotel, urmate de cele
încadrate la 2 stele (26,51 %), distribuite în pensiunile turistice.
Tip structură Categorie de confort Nr. locuri
2 stele 1 stea
Hotel – 54 54
Pensiune 44 – 44
Han turistic – –
Căsuțe turistice – 68 68
Case de vacanță – – 200

Total
44
122
166
Tabelul 5.2 Structura capacitatii de cazare pe categorii de confort
Sursa: Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, Consiliul Local Horezu,
INCDT, www.rotur.ro .
Comparând capacitatea de cazare din orașul Horezu și capacitatea de cazare existe ntă la
nivelul Județului Vâlcea, se observă o uriașă disproporție, în special în ceea ce privește
numărul de locuri (raportul fiind de 1,6 %). Acest raport este justificabil, având în vedere că
pe teritoriul județului se află câteva dintre cele mai importa nte stațiuni balneare din țară:
Călimănești – Căciulata, Băile Olănești și Băile Govora. Ponderea numărului de structuri de
cazare este totuși mai mare (10,1%) datorită apariției în ultima vreme, pe teritoriul orașului
Horezu, a unor unități de cazare de c apacitate redusă (10 pensiuni turistice).

Figura 5.3 Pensiunea turistică Fărat Figura 5.4 Pensiunea turistica Frigură

33
Tabelul 5.3.Analiza comparativă a structurii de cazare din orașul Horezu și județul Vâlcea
Tip unitate 1989 2003
Nr. unități Nr. locuri Nr. unități Nr. locuri
Total orașul Horezu 2 124 12 166
Total județ Vâlcea 105 16.114 119 10.691
Pondere în total județ (%) 1,9 0,8 10,1 1,6
Sursa: INS, Capacitatea de cazare turistică existentă, 1989 și 2003
Față de 1989, aceste ponderi sunt în creștere în anul de raportare 2003: numărul de
unități crește de la 1,9 % la 10,1 %, iar numărul de locuri, de la 0,8 % la 1,6 %. Dacă se iau în
considerare și locurile disponibile în cadrul Ansamblului Mănăstirii Hurez (20 de locuri),
precum și cele aproximativ 200 de locuri din casele de vacanță (reședinșe secundare), atunci
numărul total al locurilor de cazare din orașul Horezu se ridică la circa 386 locuri.
Situația gradului mediu de ocupare pentru Hotel „H orezu” și pentru Camping „Stejarii”
este prezentată în tabelele nr. 5.4. și 5.5.
Tabelul 5.4. Gradul de ocupare pentru Hotel „Horezu”
Anul Gradul de ocupare –
% –
1989 90,3
2002 27
2003 11
Sursa: Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului,
Consiliul Local Horezu

Figura 5.5 Gradul de ocupare pentru Hotel Horezu 90.3
27 11
020406080100
1989 2002 2003Gradul de ocupare pentru
Hotel „Horezu” (%)

34
Tabelul 5.5. Gradul de ocupare pentru Camping „Stejarii”
Anul Gradul de ocupare
%
1989 88,4
2004
iunie
iulie
august
septembrie 51,25
30
40
70
65
Sursa: Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului,
Consiliul Local Horezu
În anul de referință 1989, atât pentru Hotel „Horezu”, cât și pentru Camping „Stejarii”,
gradul mediu de ocupare a înregistrat valori foarte ridicate (90,3 % și, respectiv 88,4 %),
acestea fiind de altfel și singurele unități de cazare din zonă.

Figura 5.6 Campingul Stejarii

Figura 5.7 Uni tate de cazare Camping S tejarii

35
În perioada anilor 2002 – 2003, Hotel „Horezu” cunoaște o scădere accentuată a
gradului de ocupare, în principal pe fondul unei reduceri a cererii turistice înregistrate la
nivelul întregii țări, dar și ca urmare a apariției unor noi unit ăți de cazare de tip pensiune, ce
au preluat o parte din cererea pentru cazare.
Campingul „Stejarii” funcționează doar 4 luni/an, cu un vârf de sezon în luna august, în
care se înregistrează cel mai ridicat grad de ocupare, respectiv 70 %. Pentru celelalte luni de
funcționare, gradul de ocupare se situează în intervalul 30 – 65 %, media anuală, de 51,25 %
fiind mult inferioară celei înregistrate în anul de referință 1989.
În concluzie, se poate spune că orașul Horezu nu dispune de struc turi de primire
turistice cu funcțiuni de cazare la valoarea potențialul turistic de care beneficiază, dar pentru
nivelul cererii actuale, numărul de locuri este acoperitor. Deficitare în zonă sunt însă
structurile de cazare de 3 stele, care s -ar putea adr esa unei categorii importante de potențiali
turiști.
5.2.2. Structuri turistice cu funcțiuni de alimentație
La nivelul anului 2003, în Horezu funcționau doar 2 unități de alimentație clasice
deschise turiștilor, cu un total de 418 locuri la mese. Acestea se regăsesc în componența
unităților de cazare existente:
restaurant cu terasă în cadrul Complexului Turistic „Horezu” – 268 locuri (inclusiv locuri în
cofetărie);
restaurant cu terasă în cadrul Complexului Turistic „Stejarii” – 150 locuri.
Raportul dintre numărul locurilor la masă și numărul locurilor de cazare (inclusiv
locurile de la mănăstiri) este de 2,25, ceea ce permite acoperirea cererii pentru acest tip de
serviciu turistic.
De asemenea, turiștilor cazați în pensiunile turistice li se asigură la cerere micul dejun,
demipensiune sau pensiune completă, cu produse gastronomice locale tradiționale.
5.2.3. Structuri turistice cu funcțiuni de agrement
Pornind de la ideea că structurile și posibilitățile de agrement reprezintă elementul
fundamental în satisfacerea nevoilor turiștilor, existența pe teritoriul localității a unor astfel de

36
structuri poate constitui premisa dezvoltării turistice viitoare. As tfel, dintre cele mai
importante structuri și posibilități de agrement din zonă, enumerăm:
parcul orașului, cu ștrand de dimensiuni olimpice, lac de agrement, terasă acoperită, care
asigură variate posibilități de recreere în aer liber;
cinematograf;
casa de cultură cu galerie de artă;
sală de sport nou construită;
discoteci, cluburi, sală de jocuri mecanice;
trasee turistice montane marcate, în Munții Căpățânii, din care trei au ca punct de pleacare
orașul Horezu (Planșa nr. 2); la acestea se mai adaugă și patru drumuri forestiere, ce însoțesc
principalele cursuri de apă, care acced și fac legătura cu trasee de pe creasta principală a
Căpățânii;
vizite la atelierele meșterilor olari, unde se poate urmări procesul de confecționare a ceramicii
sau se pot face pe roată diverse obiecte ceramice;
drumeții spre obiectivele turistice ale orașului sau adiacente și spre punctele de belvedere
Treapt și Dealul Ulmului, care oferă frumoase perspective asupra întregii zone.
Se disting și alte forme de agrement oferite în cadrul structurilor turistice de cazare.
Astfel, unele pensiuni turistice au terenuri de agrement, locuri de joacă pentru copii, iar în
cadrul Complexului turistic Horezu este în curs de construcție o piscină, un teren de tenis cu
zgură, un ter en multifuncțional pentru fotbal, tenis, baschet, cu gazon sintetic.
5.2.4.Aspecte relevante privind evoluția și structura capacității de cazare, alimentație și
agrement
În anul 1989, capacitatea de cazare a localității se rezuma la doar 2 unită ți de cazare:
un han turistic (în prezent clasificat ca hotel) și un complex de căsuțe turistice;
În ultimii ani, au intrat în circuitul structurilor de cazare mai multe unități de tip
pensiune, ceea ce a condus la creșterea numărului de locuri de cazare;

37
În determinarea capacității de cazare a orașului Horezu, la nivelul anului 2003, s -a
luat în calcul doar capacitatea de cazare omologată, care a însumat un număr de 166 de locuri,
superior celui înregistrat în 1989; la acestea se ad augă locurile de cazare existente în cadrul
Mănăstirii Hurez (20 de locuri) și cele în casele de vacanță, aproximate la circa 200; în
localitățile componente ale orașului există un număr relativ mare de gospodării ce ar putea fi
clasificate ca pensiuni rur ale, contribuind astfel la promovarea fenomenul agroturistic local, la
impunerea lui pe piață, în competiție cu zone deja consacrate în domeniu;
comparativ cu anul 1989, când gradul mediu de ocupare a capacității de cazare se situa între
88,4 % – 90,3 %, în perioada 2002 – 2004 acesta a scăzut semnificativ, situându -se între 11 %
– 51,25 %;
scăderea gradului de ocupare al capacităților de cazare este rezultatul, pe de o parte al
reducerii cererii turistice atât la nivel național, cât și regional, iar pe de altă parte, al apariției
unor unități de tip pensiune, utilizate cu preponderență vara și iarna, dar mai ales la sfârșit de
săptămână și în care nu există înregistrări ale circulației turistice;
În anul 2003, numărul locurilor la mese, în unităț ile de alimentație, a fost de 418,
suficient pentru acoperirea cererii pentru acest tip de serviciu turistic;
există pe teritoriul localității numeroase structuri și posibilități de agrement, printre care
enumerăm: parcul orașului (cu ștrand de dimensiuni olimpice, un lac de agrement, terasă
acoperită pentru discotecă), un cinematograf, casă de cultură, sală de sport, mai multe cluburi
și discoteci, iar la acestea se adaugă și alte posibilități de agrement oferite de structurile
turistice.

5.3. Circulația turistică
În scopul evidențierii nivelului optim al cererii turistice pentru orașul Horezu au fost
analizate anul 1989, când fenomenul turistic în România a atins nivelul maxim și perioada
anilor 2002 – 2003.
Principalii indicatori ai c irculației turistice în orașul Horezu, în anii 1989 și 2002 –
2003, sunt prezentați în tabelul nr. 5.6.

38
Tabelul
5.6.Cerere
a turistică
înregistrată
la nivelul
orașului
Horezu
Anii Nr. turiști Înnoptări/an Durata medie a
sejurului
Total Român
i Străin
i Total Român
i Străin
i Tota
l Român
i Străin
i
1989 17.49
6 17.488 8 17.74
7 17.735 12 1,01 1,01 1,5
2002 3.362 3.297 65 5.596 5.473 123 1,66 1,66 1,89
2003 1.453 1.351 102 2.583 2.387 196 1,78 1,77 1,92

Sursa: Pentru anul 1989 datele au fost preluate din evidențele Institutului Național de
Statistică și ale Ministerului Turismului, iar pentru perioada anilor 2002 – 2003 datele au fost
furnizate de Consiliul Local Horezu.
Analiza circulației turistice pentru anul 1989, comparativ cu perioada 200 2 – 2003
reflectă următoarele aspecte:
perioada anterioară anului 1989 se caracterizează, ca și la nivelul întregii țări, printr -o tendință
generală ascendentă, cu ritmuri medii anuale ridicate (6,7 %);
în anul 1989, circulația turistică la nivelul întregi i țări și implicit la nivelul orașului Horezu,
atinge un punct de maxim, moment care coincide cu apropierea de un prag de saturare a
cererii;
în cursul anului 1989, în orașul Horezu a fost înregistrat un număr de 17.496 turiști;
după 1990, ca urmare a deteriorării sensibile a condițiilor de viață pentru majoritatea
populației, precum și a calității tot mai slabe a serviciilor turistice prestate, circulația turistică
prezintă o tendință descrescătoare în ritmuri accelerate (peste 10 % / an). Scăderea cal ității
serviciilor turistice i -a determinat pe cei cu posibilități financiare mai ridicate să opteze pentru
vacanțe în străinătate. Astfel, numărul turiștilor s -a redus drastic, în anul 2003 ajungând să
reprezinte doar 8,3 % din cel înregistrat în anul 198 9;

39

Figura 5.8 Cererea turistica din Horezu, 1998 -2003
privitor la numărul înnoptărilor, și acesta a cunoscut o scădere, la fel de drastică precum și
ceilalți indicatori turistici, în anul 2003 înregistrându -se doar 14,6 % din numărul înnoptărilor
din 198 9;
indicatorul „durata medie a sejurului” a înregistrat, atât în anul 1989, cât și în perioada 2002 –
2003, o valoare foarte scăzută. Această situație ar putea fi explicată prin ponderea ridicată a
turismului itinerant în zonă, în detrimentul celui de seju r; în același timp, în cazul turismului
de sejur, se constată că turiștii preferă orașele din apropiere – stațiunile balneare, acestea
dispunând de unități de cazare mai numeroase și variate, cu grad de confort mai ridicat,
combinat cu servicii de tratamen t balnear;

Figur a 5.9 Durata medie a sejurului
se remarcă creșterea numărului de turiști străini, de la 8 persoane în anul 1989, la 142
persoane în anul 2003.
17.496
3.362 1.453 17.747
5.596 2.583
010,00020,000
1989 2002 2003Cererea turistică înregistrată în orașul Horezu
(1989 – 2003)
Turiști
Înnoptări
1.01 1.66 1.78
012
1989 2002 2003zile Durata medie a sejurului
(1989 – 2003)
Durata medie a
sejurului
7 65 102
12 123 196
0200400
1989 2002 2003Circulația turiștilor străini, înregistrată în orașul
Horezu (1989 – 2003)
Turiști
Înnoptări

40
Figura 5.10 Circulația turiștilor străini, H orezu, 1989 -2003
Tabelul 5.7. Analiză comparativ ă cu privire la circulația turisticărealizată în orașul Horezu și
Județul Vâlcea, în anul 2003
Nr. turiști Înnoptări/an Durata medie a sejurului
Total Români Străini Total Români Străini Total Români Străini
Orașul
Horezu 1.453 1.351 102 2.583 2.387 196 1,78 1,77 1,92
Județul
Vâlcea 188.362 183.300 5.062 1.348.512 1.336.071 12.441 7,2 7,3 2,5
Pondere
în total
județ
(%) 0,8 0,7 2,0 0,2 0,2 0,2
Sursa: Consiliul Local al orașului Horezu
După cum se poate vedea în tabelul nr. 5.7, ponderea turiștilor sosiți în orașul Horezu,
față de numărul turiștilor sosiți la nivelul Județului Vâlcea, este nesemnificativă (0,8 %, cu
doar 0,7 % pentru turiștii români și 2 % pentru turiștii străini), iar în ceea ce privește ponderea
înnoptărilor val oarea este și mai redusă (0,2 %). Diferența mare dintre cei doi indicatori se
datorează duratei sejurului, care este de 1,78 zile în Horezu – localitate axată în prezent mai
mult pe turismul intinerant, față de 7,2 zile în Județul Vâlcea – județ în care do mină turismul
balnear.
După 1989, dimensiunile circulației turistice nu sunt redate cu fidelitate de către
indicatorul “turiști cazați”, mai multe categorii de turiști (persoanele care merg în vizită la
rude și/sau prieteni și beneficiază de găzdu ire în locuințele acestora, cei care apelează la
spațiile de cazare neomologate – case ale localnicilor, camping -uri și popasuri turistice
improvizate etc. – și cei care își petrec vacanțele sau sfârșitul de săptămână în reședințele
secundare proprii), nef iind înregistrați în statisticile oficiale; potrivit unor evaluări ale
autorităților locale, numărul acestora se ridică la o valoare considerabilă (peste 10.000).
Dat fiind faptul că numărul turiștilor cazați în structurile turistice clasificate din arealul
orașului Horezu nu reflectă cu exactitate circulația turistică din zonă, va fi luată în calcul și

41
prezentată situația vizitatorilor înregistrați la diferitele obiective turistice, precum și a
participanților la manifestările cultural e.
Tabelul 5.8.Situația numărului de vizitatori în orașul Horezu
Obiectivul/Manifestarea 2002 2003
Total
vizitatori Români Străini Total
vizitatori Români Străini
Mănăstirea Hurez 67.900 65.035 2.865 60.300 57.055 3.245
Galeria de Artă
Populară a Casei de
cultură 1.609 1.520 89 1.812 1.710 102
Manifestarea „Cocoșul
de Hurez” 5.500 4.565 935 7.000 5.810 1.190
Sursa: Consiliul Local al orașului Horezu
Informațiile prezentate în tabelul nr. 5.8 completează datele referitoare la cererea
turistică (vezi tabelul 5.6), reflectând mult mai fidel dimensiunile fenomenului turistic în
orașul Horezu.
Datorită valorii deosebite a resurselor turistice și a concentrării lor pe teritoriul
administrativ al localității și în împrejurimi: Mănăstirea Hurez, Mănăstirea Bistrița,
Mănăstirea Arnota, centrul de ceramică Olari, Târgul de ceramică populară „Cocoșul de
Hurezi”, Galeria de Artă Populară, numeroase al te biserici monumente de arhitectură,
Complexul Muzeal Măldărești, Peștera Liliecilor și Complexul carstic Cheile Bistriței etc, se
observă că numărul vizitatorilor înregistrați la aceste obiective este mult mai mare față de
numărul turiștilor care au înno ptat în spațiile de cazare din orașul Horezu.
Acest lucru se explică prin faptul că localitatea nu benefiază încă de structuri de
primire turistice în corelație cu valoarea obiectivelor sale turistice, dar și datorită faptului că în
apropiere s e află câteva stațiuni balneare de interes național (Călimănești – Căciulata, Băile
Olănești, Băile Govora) și reședința de județ (Municipiul Râmnicu Vâlcea), acestea
reprezentând în prezent sursa principală a fluxurilor de vizitatori din localitate.

42
CAPITOLUL 6 -PROPUNERI PRIVIND MODERNIZAREA ȘI DEZVOLTAREA
TURISMULUI ÎN STAȚIUNEA HOREZU

6.1. Premisele dezvoltării turismului
Practicarea turismului în orașul Horezu, ca alternativă a relansării economice a zonei,
are mari perspective de dezvoltare și diversificare, având în vedere următoarele argumente:
( existența unui potențial turistic deosebit de valoros, cu elemente de patrimoniu național și
mondial (monumente cultural – istorice și etnografice), un cadru natural submontan atractiv,
bioclimat sedativ de cruțare, factori care pot atrage un număr sporit de turiști și diversificat ca
forme de turism practicabile;
poziția geografică într -un areal turistic de mare complexitate – „Oltenia de sub Munte”,
consacrat pe piața turistică internă, dar și externă, un areal de mare concentrare a resurselor
turistice;
poziția localității pe DN 67, importantă arteră rutieră care unește / intersectează 3 drumuri
europene de mare circulație: E 81, E79, E 70, potențiale căi de acces pentru turiștii români ,
dar și străini;
existența unor structuri clasice de primire, introduse de mult timp în circuitul turistic;
prezența unui număr apreciabil de pensiuni turistice autorizate și posibilitatea clasificării a
peste 50 de gospodării, structuri turistice de caza re din ce în ce mai solicitate pe piață;
existența unui segment de turiști tradiționali pentru această zonă;
poziția localității într -un areal cu obiective turistice de mare valoare va atrage investiții private
în structuri cu funcțiuni de primire, alimen tație sau agrement, va permite diversificarea ofertei
turistice locale într -un viitor apropiat și implicit va contribui la atragerea unor fluxuri sporite
de vizitatori;
apropierea de importante centre ale turismului balnear din România (Băile Govora, Băile
Olănești, stațiunea Călimănești – Căciulata), potențial emițătoare de turiști;
posibilități de acces facile, rutiere și feroviare.

43
ANALIZA SWOT
Puncte tari potențial turistic deosebit de valoros, cu elemente de patrimoniu național
și mondial;
biocl imat sedativ de cruțare;
diveritate de forme de turism practicabile;
existența unor structuri clasice de primire;
prezența unui număr apreciabil de pensiuni turistice autorizate și
posibilitatea clasificării a peste 50 de gospodării;
existența unui segment de turiști tradiționali.
Puncte slabe informație turistică insuficientă pe teritoriul orașului;
spații de parcare reduse și subdimensionate.
Oportunități cadru natural submontan atractiv;
poziția geografică într -un areal turistic de mare complexitate – „Oltenia
de sub Munte” , consacrat pe piața turistică internă, dar și extern;
poziția localității pe DN 67, importantă arteră rutieră care unește /
intersectează 3 drumuri europene;
apropierea de importante centre ale turismului balnear din România (Băile
Govora, Băile Olănești, stațiunea Călimănești – Căciulata), potențial
emițătoare de turiști.
Amenințări corupție la nivelul programelor de finanțare pentru infrastructura turistică;
schimbarea tradițiilor prin influența turiștilor.

6.2. Strategia de dezvoltare a turismului
Pentru accesarea unor fonduri europene în scopul dezvoltării și relansării turismului în
zonă, administrațiile locale ale celor șase localități care se află în Depresiunea cultural –
istorică Horezu, au realizat o asociați e juridică, intitulată „Asociația Depresiunea Horezu”. În
acest sens, la solicitarea asociației, INCDT a realizat documentația necesară pentru Programul
PHARE 2004 – 2006 CES, pe componenta Proiecte Mari de Infrastructură Regională.
În cadrul Stud iului de fezabilitate întocmit, parte integrantă a Cererii de Finanțare,
Analiza SWOT, realizată în scopul stabilirii direcțiilor de dezvoltare turistică a zonei, arată că
pentru relansarea fenomenului turistic, în concordanță cu principiile dezvoltării du rabile, sunt
necesare amenajări / reabilitări în domeniul infrastructurii generale, a structurilor de primire

44
turistică – cu accent deosebit pe agrement și în final pe promovarea produsului turistic nou
creat.
6.2.1. În domeniul infrastructurii generale
Reabilitarea acceselor rutiere în oraș – intrările în orașul Horezu nu sunt la nivelul valorii
potențialului turistic al acestuia, nu sunt personalizate. Turistul care ajunge la „porțile
orașului” nu este așadar avizat și informat asupra of ertei turi stice a localității.
Reabilitarea Străzii Olari pentru acces spre centrul de olărit „Olari”. Centrul de olărit
Olari, după numele fostului sat suburban Olari, care a existat până la reorganizarea unităților
administrative în baza Legii nr. 2 / 196 8), concentrează peste 95 % din meșterii olari și
atelierele lor. Meșteșugul olăritului în zona Horezu a apărut, conform datelor istorice, de pe
vremea lui Constantin Brâncoveanu, este printre cele mai reprezentative centre din țară și unic
în ceea ce priv esc tipul de obiecte, motivele florale și culorile folosite. Strada Olari, cea care
asigură accesul spre atelierele meșterilor olari, este într -o avansată stare de degradare, greu
accesibilă mai ales iarna. Starea proastă a drumului este de cele mai multe ori un obstacol
pentru turiști – mai ales pentru cei străini, care renunță să mai parcurgă circa 2 – 3 km pentru a
vizita meșterii olari, achiziționând doar obiecte expuse la puținele magazine din oraș. În acest
fel, olarii nu își valorifică produsele, iar potențialii vizitatori, care sunt în tranzit pe DN 67, nu
pot să vadă atelierele și modul de lucru al olarilor, nu își pot achiziționa direct de la meșteri
obiectele de ceramică și nu beneficiază de o ofertă variată de modele.
În anul 2003 s -au moderniza t circa 1,2 km, restul de 1,5 km deteri orându -se de la un an la
altul
Amenajarea drumului turistic de acces și de legătură între Orașul Horezu – Mănăstirea
Hurez – Mănăstirea Bistrița (peste Dealul Neagota) – va fi cel mai scurt drum care va lega
centrul cultural – istoric Horezu de mănăstirile Hurez, Bistrița sau Arnota și de obiectivele
carstice din masivul Buila – Vânturarița, evitând abateri repetate din DN 67, de 4 km pe DJ
669 (Dealul Ulmului – Romani) (8 km dus -întors) și respectiv de 7 km p e DJ 646 (Băbeni –
Foleștii de Sus – Tomșani – Costești – Mânăstirea Bistrița – Mânăstirea Arnota), (14 km dus –
întors), pentru fiecare din acestea. Pornind din Orașul Horezu, pe drumul turistic propus, se
vor parcurge 5,2 km către obiectivele menționate.
Fiind situate pe același drum, ele vor fi mai accesibile turiștilor, ca distanță și timp.
Totodată, traseul drumului propus a se amenaja este deosebit de pitoresc, oferă peisaje

45
atractive, de perspectivă asupra întregii zone și va fi destinat doa r circulației turistice,
descongestionat de traficul aglomerat al DN 67.
Reabilitarea parcării la Mănăstirea Hurez – este necesară pentru îmbunătățirea parcării
autoturismelor și autocarelor cu turiști. Parcarea existentă are covorul asfaltic di strus, prezintă
gropi, iar grupul sanitar este inutilizabil.
Reamenajarea incintei de desfășurare a Târgului „Cocoșul de Hurez” – va contribui la
îmbunătățirea condițiilor de desfășurare a acestei manifestări culturale și implicit la creșterea
numărului de vizitatori. “Cocoșul de Hurez” este o manifestare emblematică pentru centrul de
ceramică Horezu, la care participă și alte centre de olărit tradiționale și reprezentative, de pe
tot cuprinsul României. Ajunsă la a XXXV – a ediție, manifestarea atrage anual zeci de mii de
turiști români și străini, dar fără a beneficia de amenajări și condiții pe măsura importanței
evenimentului. Prin amenajările propuse spațiul de expunere a produselor artizanale ca și
capacitatea de primire a incintei vor creș te, determinând implicit creșterea afluxului de turiști
și a numărului de expozanți .
Centrul de informare – documentare turistică și parcare (lângă Liceul “Constantin
Brâncoveanu”) – este propus a se amenaja în centrul orașului, și va funcționa atât ca un punct
de informare asupra obiectivelor și a ofertei turistice a zonei, dar și ca un centru expozițional
al zonei etnografice Oltenia de sub Munte, din care nu vor lipsi “roata olarului”, „războiul de
țesut” covoare oltenești, tipurile de costum popular, din zonă, obiecte de artizanat sau de
prelucrarea lemnului, mărturii ale istoriei locului, tradițiilor culturale sau ale transhumanței.
Reabilitarea centrului istoric – clădirile din centrul civic al orașului, monumente de
arhitectură, înscrise în Legea nr. 5 / 2000, cu o vechime atestată de peste un secol, sunt
puternic afectate de degradare. Reabilitarea lor va aduce în prezent atmosfera începutului de
secol XX a urbei, crescându -le valoarea arhitectural – istorică și devenind astfel u n puternic
centru de atracție atât pentru turiști, cât și pentru localnici.
Valoarea istorică deosebită a localității rezidă și din numele acesteia, legată fiind de cel
al lui Constantin Brâncoveanu, care cumpără în anul 1684 „satul Hurezi”, pe teritoriul căruia
zidește mai apoi Mănăstirea Hurez (între anii 1690 – 1693), care, pentru valoarea sa
universală, va fi declarată în anul 1999, monument UNESCO. Ulterior, edificării lăcașului,
evenimente istorice importante și personalități celebre ale ne amului (Tudor Vladimirescu,
Alexandru Ioan Cuza) își vor lega numele de istoria localității.

46
Îmbunătățirea calității mediului – se va realiza prin amenajarea unui Punct ecologic
provizoriu de depozitare deșeuri, o cerință obligatorie în condiți ile dezvoltării unui turism
modern, ecologic, bazat pe principiile dezvoltării durabile, care va deservi toate localitățile
depresiunii. Amplasamentul acestuia s -a stabilit în funcție de poziția față de celelalte
localități, de posibilitățile de acces și a sigurarea utilităților necesare (alimentarea cu energie
electrică, alimentarea cu apă, posibilitatea preluării apelor menajere). Acțiunea are ca scop
îmbunătățirea sistemului de management al deșeurilor în Orașul Horezu și în localitățile rurale
înconjurăt oare. Actualul amplasament al gropii de gunoi nu este corespunzător din punct de
vedere al dezvoltării viitoare a orașului și cu cerințele impuse României prin aderarea la
Uniunea Europeană.
6.2.2. În domeniul structurilor turistice
Reabilitarea parcului de agrement (Zăvoi) – redă circuitului turistic structuri turistice
de agrement aflate în stare avansată de degradare, unele aproape inutilizabile, contribuind la
diversificarea ofertei de agrement a Orașului Horezu și a împrejurimilor sale, spor ind
atractivitatea zonei.

Figura 6.1 Domeniul sc hiabil in zona Vârful lui Roman
6.3.FIȘA STAȚIUNII TURISTICE HOREZU
STAȚIUNE DE INTERES LOCAL
Prezentarea criteriilor de atestare în conformitate cu HG nr. 1122 / 2002
I. CADRUL NATURAL, FACTORII NATURALI D E CURĂ ȘI CALITATEA MEDIULUI
1. Amplasarea într -un cadru natural plăcut, fără factori poluanți.

47
2. Existența studiilor și documentelor care atestă prezența și valoarea factorilor naturali de
cură (ape minerale, nămol, gaze terapeutice, bioclimat, lacuri terapeutice saline) din punct de
vedere calitativ și cantitativ.
Constituirea de perimetre de protecție ecologică, hidrogeologică și sanitară a factorilor
naturali de cură, în conformitate cu legislația în vigoare.
II. ACCESUL ȘI DRUMURILE SPRE / ÎN STAȚIU NE
3. Drum rutier modernizat
4. Transport în comun între stațiunea turistică și gara care o deservește
5. Trenurile cu regim de rezervare a locurilor, inclusiv vago ane de dormit, trebuie să
opreas că în gara care deservește stațiunea turistică
III. UTILIT ĂȚI URBAN – EDILITARE
6. Spații comerciale și pentru activități de prestări de servicii: bancă, sch imb valutar, agenție
de turism.
7. Săli de spectacole și de conferințe
8. Asistență medicală permanentă și mij loc de transport pentru urgențe
9. Asistență m edicală balneară, după caz, acreditată con form normelor legale în vigoare
10. Punct de prim ajutor
11. Punct farmaceutic
12 Amenajarea și il uminarea locurilor de promenadă
13. Apă curentă
14. Canalizare
15. Energie electrică
16. Dotări tehnice pentru exploatarea, protecția și utilizarea resurselor minerale terapeutice

48
IV. STRUCTURI DE PRIMIRE TURISTICĂ
17. Numărul minim de locuri în structuri de primire turisti ce clasificate, fără campinguri
18. Amenajări și dotări pentru servicii de revigorare în spa ții construite, săl i pentru întreținere
(fitness)
19. Amenajări și dotări pentru relaxare în aer lib er, inclusiv terenuri sportive.
20. Terenuri de joacă pentru copii
21. Parc amenajat
22. Număr minim de trasee turistice marc ate și afișate, dacă este cazul
23. Bază pentru valorificarea resurselor natura le terapeutice, dacă este cazul
24. Amenajări și dotări pentru plimbări sau practicarea sport urilor nautice, dacă este cazul
25. Localitățile sau părțile de localități care dispun de condiții pentru practicarea schiului
trebuie să aibă amenajată cel puțin o pârtie de schi omologată și mijloacele de tra nsport pe
cablu corespunzătoare

49
CONCLUZII
Moto:
"Aici suntem în mijlocul județului Vâlcea, podoaba mândrei Oltenii și unul dintre cele
mai frumoase ținuturi ale țării." ("România pitorească" – Alexandru Vlahuță despre Hurez)

Stema orașului Horezu
În partea centrală a județului Vâlcea, la mijlocul distanței dintre Râmnicu Vâlcea și
Târgu Jiu se află situat orașul Horezu.
În anul 1487 , domnitorul Vlad Călugărul a menționat într -un hristov de satul Hurez,
denumire sub care a fost atestat documentar orașul Horezu.
Numele de Hurezi provine la „ciuhurez”, pasărea asemănătoare bufniței care populează
pădurile din vecinătate. Inițial, actuala localitate Romanii de Jos a purtat numele de Hurezi,
care număra la finele secolului al XVII lea aproximativ 100 de locuitori. La Romanii de Jos a
fost construită Mânăstirea Hurezu de către Constantin Brâncoveanu.
Datorită faptului că drumurile și traseele de transhumanță se intersectau, vatra satului s -a
mutat peste deal la o distanță de 2 km, fiind un loc prielnic dezvoltării unui frumos târg, unde
oamenii făceau diverse schimburi comerciale.
Astfel, Horezu s -a transformat într -un oraș prosper, oferind turiștilor multiple posibilități
de practicare a diverselor forme de turism.

50
Împrejurimile orașului au contribuit și ele la prestigiul național și internațional al
stațiuni turistice. Ma năstirea Hurezi, împreună cu muzeul și schiturile sale este cel mai
reprezentativ complex de arhitectură, definitoriu pentru stilul brâncovenesc, la care se adaugă
Complexul muzeal Măldărești, care reunește culele Duca și Greceanu, precum și casa
memorială Gh.Duca.
Atracțiile turistice ale zonei sunt reprezentate de Mânăstirile Bistrița și Arnota, Cheile
Bistriței și Peștera Liliecilor, precum și de schitul Păpușa.
La 8 km de Horezu, se află situat „Muzeul Trovanților”, declarat monument U NESCO,
în care se desfășoară în aer liber, pe văi și dealuri stranii formațiuni, denumite și „pietrele care
cresc”, care au dimensiuni de ordinul milimetrilor până la 6 -8 metri. Un alt monument aflat
sub patrimoniul UNESCO este și Mânăstirea Hurez.
Stațiun ea turistică Horezu dispune de un potențial turistic deosebit de valoros, recunoscut la
nivel național și european.
Aici se află și cel mai important centru de ceramică smălțuită din România, cu o
expoziție etnografică permanentă, argila folosită găsindu -se doar în Dealul Ulmului din orașul
Horezu. Toate acestea conferă originalitate orasului Horezu, facându -l sa fie unic. Structurile
turistice de primire și cererile turistice permanente, fac din Horezu o zonă cu valențe
etnoculturale și religioas e deosebite.
Afirmarea și dezvoltarea turismului cultural reprezintă o soluție de promovare în spiritul
dezvoltării durabile a oricărei destinații, ținându -se cont de necesitatea de a se realiza un
echilibru între două mari tendințe ale turismului: pe de o parte, promovarea valorilor culturale
și tradiționale unice, iar, pe de altă parte, protejarea acestora.

51

BIBLIOGRAFIE
1. Petre Petria, 2005 – Itinerar spiritual vâlcean : Pas la pas prin locuri memorabile v âlcene –
Orașul Horezu, Râmnicul Vâlcea
2. Dumitru Dumitrescu, 2005 – Resursele turistice ale județului Vâlcea – Mânăstirea Horezu,
Râmnicul Vâlcea
3. Florina Bran, Dinu Marin, Tamara Simon , 1999 – Economia turismului si mediul
înconjurător, Ed. Economica, București
4. Gruesc S. Ioan , 1997 – Marketing în economia turismului, Ed. Univ..București
5. N. Neacșu, 2000 – Turismul și dezvoltarea durabilă, Ed. Expert, București
6. Nicoleta Palau – Statistică în turism, Ed. Albastră
7. Gabriela Țigu , 2002 – Turism montan, Ed. Uranus, București
8. Rodica Minciu, 2000 – Economia turismului, Ed. Uranus, București
9. N. Neacsu, A. Cernescu , 2002 – Economia turismului, Studii de caz. Reglementări, Ed.
Uranus, București
10. O. Snak, N. Neacsu, P. Baron , 2001 – Economia turismului, Ed. Expert, București
11. Ion Stanescu , 2002 – Potențial turistic românesc, Ed. „‟ Paco „‟
12. Cristian Valentin Hapenciuc , 2003 – Cercetarea statistic în turism, Ed. Didactică și
Pedagogică, București
13. R. Emilian si colectivul, 2004 – Turism și servicii, Ed. Uranus, Bucureș ti
14. Puiu Nistoreanu, 2002 – Management în turism, Ed. ASE, București
15. Vasile Glavan, 2000 – Turismul in România, Ed.Economică, București

52

ANEXE
Figura 1 – Poziția geografică a oraș ului Horezu
Figura 2.1 – Orașul Horezu
Figura 2.2 – Depresiunea Horezu
Figura 2.3 – Stațiunea Horezu
Figura 2.4 – Clima și dezvoltarea fenofazică a vegetației
Figura 2.5 – Elemente de floră : Ghiocei, Paștiță , Rhododendron
Figura 2.6 Peisaj forestier
Figura 2.7 Parcul național Buila -Vânturita
Figura 4.1 Simbol universa l în ceramic a de Horezu
Figura 4.2 Cadrul natural al orașului Horezu
Figura 4.3 Mânăstirea Hurezi
Figura4.4. Biserica Urșani
Figura 4.5 Biserica Horezu
Figura 4.6 Centrul istoric al orașului Horezu
Figura 4.8 Meșter popular
Figura 4.9 Cheile Bistriței
Figura 4.10 Peștera liliecilor
Figura 4.11 Muzeul Trovanților
Figura 4.12 Acces spre peștera Polovragi
Figura 4.13 Mânăstirea Bistița

53
Figura 4.14 Mânăstrirea Arnota
Figura 4.15 Biserica din lemn
Figura 4.16 Schitu Pătrunsa
Figura 4.17 Biserica Viorești
Figura 4.18 Cula Duca
Figura 4.19 Cula Greceanu
Figura 4.20 Polovragi
Figura 4.21 Sat Vaideeni
Figura 4.22 Sat Costești
Figura 5.1 Capacitatea de cazare turistică a orașului Horezu
Figura 5.2 Hotelul Horezu
Figura 5.3 Pensiunea turistică Fărat Figura
Figura 5 .4 Pensiunea turistică Frigură
Figura 5.5 Gradul de ocupare pentru Hotel Horezu
Figura 5.6 Campingul Stejarii
Figura 5.7 Unitate de cazare Camping Stejarii
Figura 5.8 Cererea turistica din Horezu, 1998 -2003
Figura 5.9 Durata medie a sejurului
Figura 5.10 Circulația turiștilor străini, Horezu, 1989 -2003
Figura 6.1 Domeniul schiabil in zona Vârful lui Roman