Raport Faza Finala Dec2010 Ancs Nou [629823]

MONITORIZAREA SI EVA LUAREA
INTEGRATIVA A
DEZVOLTARII DURABILE REGIONALE

= Grant ANCS de cercetare exploratorie nr. 1037/20 10 =

Raport de cercetare pentru faza finala , dec. 2010

Analiza sistemica a indicatorilor
utilizati la ora actuala pentru
monitoringul dezvoltarii durabile

Director de grant: Conf. dr. ing. habil Tulbure Ildiko

Echipa de cercetare:
Prof. dr. Pascaru Mihai
Conf. dr. Burja Camelia
Asist. ing. Popa Alexandra
Asist. ing. Borsan Tudor
Lector Jinga Cristina

= 2010 =
Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia

Anali za sistemica a indicatorilor
utilizati la ora actuala pentru
monitoringul dezvoltarii durabile

CUPRINS

Rezumat …………………………………………………………………………………………………………….. …… 3

1. Introducere – Definirea indicatorilor de dezvoltare durabila …………. ………………….. …… 5
1.1. Conceptul dezvoltarii durabile ……………………………………………………………………… 5
1.2. Principiile dezvolt arii durabile…………………………………………………………………….. 10
1.3. Strategii de operationalizare a conceptului dezvoltar ii durabile ……………. ……… 12
1.4. Metodologia de lucru pentru aplicarea conceptului dezvo ltarii durabile ………. 14
1.5. Indicatori de dezvoltare durabila ………………………………………. ……………………….. 16

2. Monitorizarea dezvoltarii durabile cu ajutorul indicat orilor ………………………………… 19

2.1. Conceptul monitorizarii dezvoltarii durabile ……………………………………………….. 19
2.2. Componentele principale ale unui sistem de monitorizare a dezvoltarii
durabile – indicatori de dezvoltare durabila …………………. …………………… 20
2.3. Modele de indicatori de dezvoltare durabile ………………………………………………… 2 2
2.4. Conceptul evaluarii dezvoltarii durabile ……………………………………………………… 2 6

3. Prezentarea indicatorilor de dezvoltare durabila …………………………………………………. 27

3.1. Componentele principale ale unui indicator de monitorizare ………………….. 27
a dezvoltarii durabile
3.1.1. . Indicatori tehni co-economici ………………………………………………….. 27
3.1.2. Indicatori de mediu ………………………………………………………………….. 27
3.1.3. Indicatori sociali ……………………………………… ………………………………. 34

4. Indicatori de dezvoltar e durabil a folositi la nivel european si national ………………….. 38
4.1. Pe plan europ ean ……………………………………………………………………………. ………….. 38
4.2. Pe plan national ………………………………………………………………………………………….. 39

5. Institutionalizarea conceptului dezvoltarii durabile pe plan national si european …. 50
5.1. Pe plan europ ean ………………………………………………………………………………………… 51
5.2. Pe plan national ………………………………………………………………… ……………………….. 52

5. Concl uzii ……………………………………………………………………………………………………………. 54
Bibliografie ……………………………………………………………………………………………….. ………….. 56
Adrese internet mai relevante verificate …………………………………………. ……………………….. 60
Anexe ……………………………………………………………………………………………….. …………………… 62

Rezumat

Raport de cercetare final pentru anul 20 10 referitor la

Analiza sistemica a indicatorilor utilizati la ora actuala
pentru monitoringul dezvoltarii durabile

In multe parti ale lumii s -au semnalat in ulti mii ani preocupari sustinute in a dezvolta
si utiliza indicatori de dezvoltare durabila corespunzatori, care sa permita evidentierea,
cuantificarea si evaluarea calitatii strategiilor de dezvoltare durabila . Indicatorii de dezvoltare
durabila livreaza info rmatii importante privind gradul de realizare a obiectivelor dezvoltarii
durabile , cat si succesul pe care il au strategiile si masurile introduse pentru obtinerea unei
dezvoltari durabile
Indicatorii de dezvoltare durabila acopera cele 3 domenii de baza, deci includ
indicatori pentru cele 3 parti principale, indicatori pentru domeniul M ediu/Ecologie , indicatori
pentru domeniul Economie/Tehn ica si indicatori pentru domeniul Societate , dupa cum se va
vedea in documentele din anexa .
Cresterea calitatii vietii oamenilor a avut loc prin utilizarea numeroaselor aplicatii
tehnologice. Insa aceasta folosire accentuata a aplicatiilor tehnologice a condus implicit si la
cresterea consumului de energie si deci la poluarea necontrolata a mediuli inconjurator, deci si
la efecte ne dorite si nebanuite la inceput. Toate aceste efecte trebuie evidentiate prin utilizarea
anumitor indicatori corespunzatori.
Din datele statistice mondiale reiese o dependenta directa intre nivelul de trai si
consumul de energie , ca si poluarea m ediului . Dupa anii ‘70 s -au publicat numeroase studii
referitoare la situatia conflictuala dintre dorinta de a spori nivelul de trai si distrugerea
mediului ambiant prin efectele negative ale aplicatiilor industriale si tehnologice. Din aceasta
cauza s -au initiat discutii pe plan politic mondial pentru a gasi solutii corespunzatoare, in
special coordonate de Clubul de la Roma.
Ideea dezvoltării durabile a aparut ca posibila solutie a situatiei complicate create de
umanitate, de pe o parte deci dorinta crest erii nivelului de trai, pe de alta parte insa,

– 4 –
distrugerea mediului inconjurator. Definit deci pentru prima data in Raportul Brundtland al
Comisiei Mondiale pentru Mediu si Dezvoltare in 1987, conceptul dezvoltarii durabile s -a
conturat ca posibila rezolva re a problematicii prezentate mai sus. El a inceput sa fie vehiculat
in politicile de mediu nationale indeosebi dupa Conferinta ONU pentru Mediu si Dezvoltare
de la Rio de Janeiro din 1992.
Sistem e noi si modern e de monitori zare si evaluare integrat a a dezvoltarii durabile
regionale au o importanta strategica deosebita la nivel gl obal, european, dar si pentru tara
noastra, in privinta pastrarii si imbunatatirii calitatii mediului ambiental si al dezvoltarii
durabile globale si nationale. O componenta de ba za a acestor sisteme de monitorizare si
evaluare a dezvoltarii durabile regionale o reprezinta indicatorii, care contribuie la intelegerea
si modelarea sistemelor reale complexe .
Pentru abordarea sistematizata a acestor aspecte se trece in primul rand la e fectuarea
unei analize a situatiei actuale existente la nivel european si national cu privire la sisteme de
monitorizare si evaluare a dezvoltarii durabile regionale. Aceasta analiza se efectueaza cu
succes utilizand sisteme de indicatori de dezvoltare dur abila, care au inceput sa fie folositi la
nivel international. De aici se va concluziona ca acesti indicatori de dezvoltare durabila incep
sa fie folositi cu succes, chiar daca apar o serie de probleme legate de colectarea datelor
necesare. Dificultati deo sebite apar pentru domeniul social, chiar daca si in domeniul tehnico –
ecnomic si de mediu apar greutati din cauza numarului mare de date care trebuie colectate .

– 5 –
1. Definirea indicatorilor de dezvoltare durabila

1.1. Conceptul dezvoltarii durabile
Spori rea nivelului de trai este posibila doar prin aplicatii industriale si tehnologice,
care conduc implicit la cresterea consumului de energie. Din datele statistice mondiale reiese
o dependenta directa intre nivelul de trai si consumul de energie. Insa pe la nga efectele
benefice ale aplicatiilor tehnologice, au aparut o serie de efecte nedorite, nebanuite in faza
proiectarii acestora. Dupa anii ‘70 s -au publicat numeroase studii referitoare la situatia
conflictuala dintre dorinta de a spori nivelul de trai si distrugerea mediului ambiant prin
efectele negative ale aplicatiilor industriale si tehnologice. Din aceasta cauza s -au initiat
discutii pe plan politic mondial pentru a gasi solutii corespunzatoare (Tulbure 1997).
Ideea dezvoltării durabile (engl . sustainable development1) emerge dintr -o serie de
întâlniri și documente politice, din anii ’70 ai secolului trecut. În 1972, Conferința Națiunilor
Unite de la Stockholm este considerată prima întâlnire de nivel mondial co ncentrată asupra
problematicii impactului activităților umane asupra mediului, cu efecte de bumerang asupra
umanității pe termen lung. În 1980 Strategia Mondială de Conservare elaborată de organizații
de mediu susține ideea de protejare a mediului în inter esul umanității (Buțiu, 2005).
Conceptul a fost promovat pentru prima dată la nivel mondial în 1987, de către
norvegiana Gro Harlem Bruntland, președintele Comisiei Mondiale pentru Mediu și
Dezvoltare a Națiunilor Unite – (raport intitulat Our common futu re dar cunoscut ca Raportul
Bruntland ). Conceptul a fost definit ca dezvoltarea care răspunde nevoilor prezentului fără a
compromite capacitatea generațiilor viitoare de a -și satisface propriile nevoi (Hauff 1987).
Raportul Brundtland a evidențiat cele tr ei componente fundamentale și interrelaționate
ale dezvoltării durabile: protecția mediului, creșterea economică și echitatea socială.
Cerințele menționate în Raport pentru asigurarea dezvoltării durabile sunt:
1) redimensionarea creșterii economice,
2) modifi cări tehnologice,
3) reorientarea spre noi resurse de materie și energie pentru economisirea resurselor
naturale neregenerabile,
4) creșterea controlată a populației,
5) eliminarea sărăciei,

1 In limba romana s -a preferat tr aducerea termenului „sustainable” prin „durabil(a)”, in defavoarea introducerii
unui neologism („sustenabil”), pe care dealtfel il intalnim in unele lucrari.
2 Asa cum se va vedea la un moment dat, la diferite nivele, indeplinirea acestor cerinte este moni torizata printr -o
serie de indicatori specifici

– 6 –
6) participarea mai multor state la luarea deciziilor globale2.

Definit deci pentru prima data in Raportul Brundtland al Comisiei Mondiale pentru
Mediu si Dezvoltare in 1987, conceptul dezvoltarii durabile s -a conturat ca posibila rezolvare
a problematicii prezentate mai sus. El a inceput sa fie vehiculat in politicile de med iu
nationale indeosebi dupa Conferinta ONU pentru Mediu si Dezvoltare de la Rio de Janeiro
din 1992.
Dezvoltarea durabila a unei societati implica considerarea concomitenta a tuturor
aspectelor tehnico -economice, ecologice si sociale (figura 1).

Figura 1: Conceptul dezvoltarii durabile ca posibila solutie a problemelor globale.

Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP) integrează conceptul în
programele de dezvoltare și îl structurează, definindu -l ca luptă împotriva sărăciei și pen tru
crearea de locuri de muncă, protecția naturii, democrație și echitate (UNDP 2008).
Adevărata popularizare a conceptului se petrece odată cu Conferința Națiunilor Unite
pentru Dezvoltare de la Rio de Janeiro (1992), când se stabilesc principiile dezvolt ării
durabile (în documentul numit Declarația de la Rio – unul din cele cinci elaborate în cadrul
întâlnirii) și se lansează Programul de cooperare internațională pentru dezvoltare în secolul
al XXI – lea numit și Agenda 21, urmând ca, în scurtă vreme, fiec are țară semnatară să își
elaboreze propriile programe locale de dezvoltare durabilă, sub titlul generic Agenda locală
21 (AL 21) . Dealtfel, în Capitolul 8 al Agendei 21 se solicită statelor să adopte strategii de
dezvoltare durabilă prin care să se armoni zeze politicile sociale cu cele economice și de

Aspecte tehnico –
economice
Aspecte privind
mediul ambiant
Aspecte
sociale Probleme
globale Dezvoltare
durabila Cresterea
consumului de
energie
Poluarea
mediului
inconjurator

Crestera
populatiei
globului

– 7 –
mediu. Astfel, AL 21 devine principalul instrument de promovare a conceptului de dezvoltare
durabilă (Buțiu 2005).
Conferința Mondială privind Dezvoltarea Durabilă de la Johannesburg din 2002
(Summitul de la Johannesburg ) a reafirmat dezvoltarea durabilă ca element central al agendei
internaționale și a dat un nou impuls pentru aplicarea în practică a măsurilor globale de luptă
împotriva sărăciei, pentru protecția mediului și gestionarea rațională a resurselo r naturale.
Prin Declarația de la Johannesburg s -a asumat responsabilitatea colectivă pentru
progresul și dezvoltarea celor trei piloni interdependenți ai dezvoltării durabile:
1) dezvoltarea economică,
2) dezvoltarea socială și
3) protecția mediului,
la patru niveluri: local, national, regional și global.
La Johannesburg au fost reliefate o serie de tendințe care amenință durabilitatea la
nivel mondial. Schimbările climatice și producerea de energie din surse convenționale au fost
relaționate cu amenințări la adresa sănătății publice, sărăcia și excluziunea socială, presiunea
demografică și îmbătrânirea, pierderi în biodiversitate, probleme de management al resurselor
naturale, probleme de utilizare a terenurilor și de transport (UNDESA 2002).
Uniunea Europea nă a inceput inglobarea conceptului de dezvoltare durabilă în
politicile de dezvoltare, într -un ritm ceva mai lent decât UNDP. După aproape zece ani de la
Conferința de la Rio de Janeiro, Consiliul European de la Göteborg (2001) adoptă prima
Strategie de d ezvoltare durabilă a Uniunii Europene , care a fost îmbunătățită un an mai
târziu, în urma rezoluțiilor Conferinței Mondiale privind Dezvoltarea Durabilă de la
Johannesburg. În iunie 2006 a fost adoptată Strategia de Dezvoltare Durabilă pentru o
Uniune Euro peană extinsă.
Pe plan european a inceput sa se acorde in ultimii ani o atentie deosebita acestui
concept, el fiind obiectivul a numeroase proiecte initiate sau finantate de catre Uniunea
Europeana. Daca in al patrulea program cadru de cercetare al Uniunii Europene desfasurat
intre anii 1994 -1998 conceptul dezvoltarii durabile nu aparea in mod explicit in programele
finantate de UE, ci doar implicit in cadrul programului „Mediu ambiant si clima“, incepand cu
al cincilea program cadru de cercetare al UE, ca re a inceput in 1998 si a durat pana in 2002
„Sustainable Development“ apare la loc de frunte intre proiectele de cercetare finantate de
Comunitatea Europeana.

– 8 –
Spre exemplificare, in contextul celui de -al cincilea program cadru de cercetare al UE
(1998 -2002) s -au putut inainta proiecte de cercetare spre finantare cu urmatoarele tematici
[Europa]:
 Nivelul de trai si managementul resurselor vii;
 Societatea informationala orientata catre populatie;
 Cresterea economica in conditii de concurenta in contextul d ezvoltarii durabile;
 Energie, mediu si dezvoltarea durabila.
Referitor la ultimul program cadru de cercetare din cele patru enumerate mai sus
„Energie, mediu si dezvoltarea durabila“ s -au putut finanta proiecte care abordeaza
urmatoarele tematici specific e:
 Managementul resurselor de apa si asigurarea calitatii acestora in contextul dezvoltarii
durabile;
 Modificari climatice globale si asigurarea conditiilor de viata a faunei si florei;
 Ecosisteme marime in contextul dezvoltarii durabile;
 Mediul urban in v iitor;
 Resurse energetice neconventionale si regenerative, cu impact minim asupra mediului
ambiant;
 Sisteme energetice europene eficiente, care sa concureze pe piata energetica.
Detalii referitoare la programele de cercetare ale Uniunii Europene reeritoar e la
dezvoltarea durabila se pot gasi in internet la adresa: www.cordis.lu/eesd/
Componenta de dezvoltare durabilă este menționată ca și una din principalele direcții
de acțiune, totodată factor determinant al însc rierii economiilor europene pe coordonatele
prevăzute în Strategia de la Lisabona (2000).
Noul model european al creșterii economice a fost introdus prin Strategia Dezvoltării
Durabile a Uniunii Europene la Consiliul European de la Gotheburg (2001) și soli cită
necesitatea unei funcționări echilibrate, în care acțiunile economice, politice sau sociale
întreprinse trebuie să vizeze și o componentă de mediu (EC 2001).
Ea a fost transpusă în obiective și direcții concrete de acțiune în cadrul celui de -al
Șasel ea Program de Acțiuni pentru Mediu (2002) și se concentrează pe câteva domenii
prioritare de acțiune în care se impun importante transformări pentru realizarea tipului de
creștere economică de tip durabil:
– limitarea schimbărilor climatice și îmbunătățirea folosirii surselor de energie care
nu dăunează mediului (energie curată);

– 9 –
– îmbunătățirea sănătății publice; gestionarea responsabilă a resurselor naturale;
– îmbunătățirea sistemelor de transport și a utilizării terenurilor;
– combaterea sărăciei.
Prin rev izuirile aduse Strategiei de la Lisabona (2005) au fost reprioritizate elementele
definitorii tipului de dezvoltare durabilă, considerându -se că aspecte, precum creșterea
economică și crearea de noi locuri de muncă reprezintă cheia necesară pentru realizar ea
integrală a ambițiilor economice, sociale și ecologice ale societății (Strategia Nationala 2008).
Însușindu -și pe deplin noua filozofie a creșterii economice de tip durabil, proprie
Uniunii Europene și larg împărtășită pe plan mondial, România a adoptat (ianuarie 2007)
Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă cu orizonturi 2013 -2020 -2030, care este un
program de acțiune menit să pună în practică orientările strategice ale UE în acest domeniu și
să asigure totodată trecerea la un model de economie m ai performantă (EC 2007). În orizontul
de timp prognozat se urmărește ca dezvoltarea mai echilibrată a regiunilor și a sectoarelor
economice să contribuie la creșterea calității vieții și a sustenabilității societății românești..
Drept consecință, s -a ela borat Strategia de Dezvoltare Durabilă reînnoită pentru o
Europă extinsă (2006) care se concentrează pe mai multe direcții principale, și anume,
creșterea prosperității economice prin gestionarea eficientă a resurselor, valorificarea
potențialului de cunoa ștere, inovare și competitivitate a economiei, crearea de noi locuri de
muncă; îmbunătățirea echității și coeziunii sociale prin asigurarea egalității de șanse în ceea ce
privește drepturile umane fundamentale; asigurarea protecției mediului și promovarea de către
UE a principiilor și practicilor de dezvoltare durabilă.
Cu toate aceste progrese, in The Future of Sustainability: Re -thinking Environment
and Development in the Twenty -first Century , W.M. Adams (2006), în urma unei analize
critice a ideii de dur abilitate, propune o regândire a conceptului, politicilor și metodologiilor
dezvoltării noului secol, bazându -se pe câteva argumente:
(1) conceptul este holistic, atractiv, elastic dar imprecis, fapt evident din încă din
documentele și declarațiile conferințe lor mondiale care l -au consacrat;
(2) modelul cu trei piloni ai dezvoltării durabile, creștere economică, protecția
mediului și progres social nu este viabil întrucât sugerează că ar putea exista un
troc între piloni, în caz de deficite;
(3) problema măsurării d urabilității, care până acum, cu toate eforturile, sunt doar
exerciții pregătitoare, ceea ce transformă conceptul în simplă retorică.

– 10 –
Analiza sistematizata a conceptului dezvoltarii durabile presupune operationalizarea si
instrumentalizarea acestui concept , in scopul dezvoltarii unor metode si instrumente de lucru
aplicabile la diferite nivele de desfasurare a activitatilor economice si sociale.

1.2. Principiile dezvoltarii durabile

Dezvoltarea durabilă, consideră economistul francez Jean -Jacques Girardo t, este
așezată pe trei principii etice validate de către numeroase instanțe morale și politice la scară
planetară (Girardot 2005):
1) participarea tuturor actorilor la dezvoltare, în primul rând a cetățenilor;
2) abordarea globală a situațiilor, caracter izată printr -un echilibru adecvat între
considerațiile de ordin economic, social și de mediu;
3) parteneriatul actorilor.
Acestor trei principii etice li se asociază trei principii metodologice capabile să
garanteze respectarea lor:
a) abordarea teritoriu lui ca spațiu de acțiune;
b) generalizarea gestiunii prin proiecte și a culturii evaluării;
c) dezvoltarea accesibilității tehnologiilor societății informaționale.

1. Participarea.
Noțiunea de participare, precizează Girardot, nu privește doar operatori i (les
opérateurs ) ci și beneficiarii acțiunii și, mai general, cetățenii. Participarea privește decizia ca
și conceperea, administrarea și evaluarea acțiunilor. Participarea se bazează pe comunicare,
deci pe informarea în context interactiv. Aceasta presu pune accesibilitatea informației,
capacitatea actorilor de a accede la conținutul informației și, prin urmare, și la tehnologiile
informației.

2. Abordarea globală și echilibrată.
Principiul acesta se întemeiază pe faptul că dezvoltarea durabilă, după c um spune
Jean-Jacques Girardot, tinde spre o armonizare a obiectivelor economice, ecologice, sociale și
culturale. Față de logica centralistă ( centralisée ), care se traduce global printr -o sectorializare
a activităților, dezvoltarea durabilă se fondează pe o abordare integrată a problemelor la scară
teritorială. Analiza este globală în sensul în care situarea unui teritoriu depinde de logicile

– 11 –
mondiale. Ea mai este globală și în sensul în care ea integrează toate dimensiunile acțiunii
teritoriale. Astfel su nt luate în calcul dimensiunea socială, prin prioritatea acordată satisfacerii
nevoilor celor deprivați, și dimensiune ecologică, pentru a prezerva viitorul generațiilor care
vin. Inteligența teritorială, conchide Girardot la acest capitol, implică numeroa se sectoare ale
cunoașterii și acțiunii (demografie, geografie, mediu, economie, comunicații, abordarea
sănătății, patrimoniului și instituțiilor) și implică, obligatoriu, dreptul, istoria și cultura.
3. Parteneriatul.
Parteneriatul, explică Girardot, re zultă din abordarea integrată care presupune nu
numai participarea ci și cooperarea actorilor acțiunii teritoriale și, mai larg, a ansamblului
actorilor dintr -un teritoriu. Inteligența teritorială, consideră Girardot, este caracterizată de
necesitatea dez voltării metodelor și instrumentelor care să faciliteze munca în rețea a
pateneriatelor de actori, partajarea informației și cooperarea.

Să ne oprim în cele ce urmează asupra principiilor metodologice enunțate de către
Girardot.
a) Teritoriul, spațiu al acțiunii.
Locul primordial ocupat de teritoriu în guvernare ( gouvernance ) conferă un interes
particular conceptului de inteligență teritorială, consideră Girardot. Teritoriul este definit ca
interacțiune între un spațiu geografic și o comunitate umană. D e aici rezultă că inteligența
teritorială presupune trei nivele de analiză complementare: 1) jocul ( le jeu) actorilor
teritoriali, reprezentările lor și relațiile de putere, cadrele instituționale în sânul cărora ei
acționează, ca și proiectele și realiz ările care le inițiază; 2) dinamicile socio -economice care
rezultă din luarea deciziilor individuale sau colective: comportamente demografice,
mobilitatea bunurilor și a persoanelor, dinamicile activităților etc; 3) structurile spațiale și
evoluția lor, c are sunt traduceri concrete ale jocurilor actorilor și dinamicilor socio –
economice: peisaje și mediu, exploatarea ( occupation ) solului, morfologiile urbane și rețelele
de așezări, echipamente și infrastructuri etc. În ceea ce privește teritoriul, importan tă este și
necesitatea identificării teritoriului pertinent pentru acțiune în raport cu teritoriile
administrative și analiza guvernării la mai multe nivele ( multi -niveaux ).
b) Managementul de proiecte și evaluarea acțiunii.
Participarea, consideră Girard ot, presupune capacitatea de a elabora și conduce
proiecte, evaluarea fiind garanția unei gestiuni eficiente. Elaborarea de proiecte în contextul
unei abordări globale și integrate presupune un efort de învățare ( apprentissage) important
din partea actori lor. Participarea la realizarea colectivă a unui diagnostic teritorial, apoi
realizarea sistemului inteligenței teritoriale, instaurează un proces de învățare care se continuă

– 12 –
cu evaluarea participativă a acțiunilor, aceasta semnificând valorificarea bunel or practici și
identificarea erorilor de evitat.
c). Accesibilitatea tehnologiilor societății informationale și a informației.
Rețelele informatice, apreciază Girardot, constituie infrastructura inteligenței terito –
riale (Girardot 2005). Instrumentele inf ormatice și de telecomunicații sunt indispensabile pen –
tru organizarea schimburilor și a muncii colective a actorilor numeroși și diferiți, aflați la dis –
tanță unul de altul și nesincronizați în timp. Dar, remarcă Girardot, tehnologiile informației nu
asigura in mod automat livrarea informației și nici producerea automată a informațiilor noi.

1.3. Strategii de operationalizare a conceptului dezvoltarii durabile

În scopul operationalizarii conceptului dezvoltarii durabile exista doua alternative
strategi ce (Tulbure 2003):
 prin stabilirea unor obiective pe plan global, urmând ca masurile ce servesc aceste
obiective sa fie transpuse pe plan regional sau
 prin stabilirea unor obiective pe plan regional si aplicarea imediata a masurilor
propuse, urmand ca efec tele acestor masuri sa fie analizate atat la nivel regional, cat si
la nivel national sau global.
Ca si exemplu de aplicare a primei strategii se poate mentiona studiul efectuat de
IIASA (International Institute for Applied System Analysis) in Laxenburg/Vi ena cu titlul
„Globale Energieperspektive bis 2050 und darüber hinaus“ (Perspective energetice mondiale
pana in 2050 si mai departe) (IIASA 1996). In acest studiu se analizeaza diverse strategii
energetice pe plan mondial cu posibilitati de aplicare ale ac estora pe plan national si regional,
cu scopul reducerii emisiilor de dioxid de carbon. Un alt exemplu în acest sens este proiectul
IKARUS (Instrumente für Klimagasreduktions -Strategien), care reprezinta o colaborare între
mai multe institutii de cercetare de prestigiu din Germania, dezvoltat în scopul punerii la
dispozitie a unor instrumente de lucru si strategii de reducere a emisiilor de poluanti cu
relevanta pentru schimbarile climatice (Tulbure 1997). Pentru anumite sectoare de activitate,
cum ar fi se ctorul energetic, industrial, micii consumatori, transporturile, activitati casnice
sunt prezentate posibilitatile existente de reducere a emisiilor de poluanti, ceea ce permite
stabilirea de masuri concrete pentru fiecare sector în parte. Prin faptul ca se permite analiza
detaliata a numeroase sectoare economice, cât si prin baza de date pe care o contine, acest
instrument de lucru a gasit un interes deosebit mai ales în rândul celor ce activeaza în

– 13 –
domeniul energetic, industrial si în transporturi. In pr ezent IKARUS se poate obtine in
pachete modulare livrate pe mai multe dischete, în functie de domeniul de interes.
A doua strategie de lucru pentru operationalizarea conceptului dezvoltarii durabile,
care consta în stabilirea de obiective la nivel local s au regional si analiza impactului la nivel
national sau global poate fi exemplificata prin numeroasele actiuni locale Agenda 21,
demarate mai ales în tarile vest -europene, dupa Conferinta ONU pentru mediu si dezvoltare
din 1992 în Rio de Janeiro. Asemenea Agende 21 contin planuri de masuri concrete, care se
pun în practica dupa un calendar prestabilit cu diferite obiective, cum ar fi:
 reducerea emisiilor de poluanti în aer, apa si sol,
 organizarea mai buna a managementului resurselor energetice,
 evitarea p ierderilor si risipei de energie si de resurse de apa potabila,
 optimizarea managementului deseurilor si a reziduurilor menajere cu organizarea
revalorificarii acestora,
 încurajarea din partea autoritatilor locale, regionale sau nationale a utilizarii de c atre
populatie a resurselor energetice neconventionale si regenerative, cum ar fi: baterii
solare, energia eoliana, „ecodiesel“ (motorina pe baza de ulei de rapita), celule
fotovoltaice, agregate termice solare s.a.,
 programe de sensibilizare a opiniei pub lice în problematica referitoare la dezvoltarea
durabila.
Planuri de actiune la nivel regional reprezinta si studiile efectuate la nivel national în
diferite tari, cum ar fi: „Sustainable Netherlands“ (Dezvoltarea durabila a Olandei) în 1992
sau „Zukunfts fähiges Deutschland“ (Dezvoltarea durabila a Germaniei) în 1996. Studiul din
urma a fost realizat sub coordonarea renumitului Wuppertal Institute for Climate,
Environment and Energy (Institut pentru clima, mediu, energie) din Wuppertal (BUND 1996).
În aces t studiu sunt analizate posibilitatile de eficientizare a tehnologiilor existente si de
dezvoltare/introducere a unor tehnologii noi, astfel încât nivelul de trai al populatiei sa nu
scada, însa efectele negative asupra mediului înconjurator sa fie diminua te. Un rol important il
au sistemele de producere si aprovizionare cu energie electrica si termica a populatiei, unde se
pune accentul pe resurse neconventionale si regenerative. Discutiile politice în Germania pe
aceasta tematica sunt deosebit de aprinse la ora actuala din urmatoarele motive: pe de o parte
deoarece resursele energetice conventionale sunt limitate, fapt pe care conducerea fiecarui stat
va trebui mai repede sau mai târziu sa îl ia în considerare, preconizat fiind ca în urmatorii 50 –
70 de ani pretul acestora va creste foarte mult, iar energia nucleara (rezervele de uraniu fiind
si ele limitate) este supusa unui factor de risc deosebit de ridicat, atât în functionare, cât si în
ceea ce priveste depozitarea reziduurilor nucleare; pe de alta part e finantând cercetarile în
aceste sectoare de activitate cu deosebite perspective de viitor si dezvoltând tehnologii

– 14 –
capabile sa concureze tehnologiile conventionale, Germania doreste sa îsi asigure rolul
conducator pe piata mondiala in domeniul energetici i neconventionale [VDI -nachrichten]. In
tabelul 1 se prezinta resursele energetice conventionale pe baza de combustibili fosili ale tarii
noastre si Germaniei , cat si cele mondiale in 1997 dupa un studiu publicat in 1998 de firma
BP [BP].
În cadrul studi ului realizat de Institutul din Wuppertal se acorda un interes deosebit
problemelor evaluarii diferitelor efecte ale activitatilor umane asupra mediului ambiant.
Procesul de evaluare are loc cu ajutorul unor indicatori; de aici decurge necesitatea dezvolta rii
de indicatori de mediu, ca parte integranta a indicatorilor dezvoltarii durabile. Asemenea
indicatori servesc ca si mijloc de orientare si întelegere a actiunii pe care o pot avea diferitele
masuri aplicate în practica. Indicatorii reprezinta un mijloc deosebit de util în
operationalizarea conceptului dezvoltarii durabile, deoarece fac posibila exprimarea
cantitativa a fenomenelor pe care le descriu, formularea de obiective si asigura asa -numitul
„feed -back“ al actiunilor intreprinse (Tulbure 1997).
Principala strategie de operationalizare a conceptului dezvoltartii durabile la nivel
regional este de transpunere in practica a agendelor locale (Local Agenda LA), asa cum sunt
ele definite in fiecare oras sau regiune.

1.4. Metodologia de lucru pentru apli carea conceptului
dezvoltarii durabile

O metodologie de lucru generala n abordarea sistematizata a conceptului dezvoltarii
durabile cuprinde urmatoarele etape:
 stabilirea obiectivelor concrete de atins pentru un anumit caz studiat;
 precizarea intervalulu i de timp în care are loc analiza situatiei, cât si
extinderea în spatiu a sistemului abordat;
 stabilirea masurilor de aplicat in ordinea prioritatilor;
 dezvoltarea instrumentelor de control si evaluare in forma indicatorilor pentru
dezvoltarea durabila SD I (Sustainable Development Indicators)
 modelarea matematica a interdependentelor din cadrul sistemului analizat;
 verificarea rezultatelor posibile a se obtine in urma aplicarii in practica a masurilor
propuse prin simularea aplicarii acestora;
 interpretare a rezultatelor obtinute, analiza stabilitatii sistemului;
 concluzii relevante pentru conceptul dezvoltarii durabile.

– 15 –
O asemenea metodologie de lucru, pe cat de simplu si clar apare acest algoritm de
lucru, nu este totusi lipsita de o serie de dificultati i n aplicare. Probleme metodologice de
aplicare apar indeosebi la:
 definirea dezvoltarii durabile pentru fiecare caz in parte, cu stabilirea obiectivelor
concrete;
 dezvoltarea indicatorilor pentru dezvoltarea durabila SDI;
 stabilirea unui model matematic car e sa descrie cat mai precis interactiunile din cadrul
sistemului abordat, datorita marimilor greu cuantificabile.
In procesul descrierii interactiunilor dintre sistemele tehnice si mediul lor inconjurator
apar pe langa marimi tehnice, cuantificabile, mari mi netehnice, calitative, greu de cuantificat.
Asemenea marimi cu un grad mare de agregare apar si in cadrul procesului de evaluare a unui
fenomen. Ca si exemple de asemenea marimi se pot aminti: riscul pe care il implica un anumit
proces, acceptanta popul atiei fata de o noua tehnologie, nivelul de trai al populatiei, influenta
tariei rocilor asupra procesului de taiere etc. Daca pana nu demult asemenea marimi erau
neglijate sau luate in considerare prin coeficienti de corectie, la ora actuala s -au dezvolta t
metode care permit integrarea lor in modele matematice sau metode care permit un proces de
evaluare transparent. Aceste metode se bazeaza pe tehnica computerizata si sunt denumite
„metods of soft -computing“ (Tulbure 2003, Jischa 2005):
 logica fuzzy,
 retele neuronale si
 algoritme genetice.
Metodele mentionate au deschis perspective noi in multe domenii de cercetare
stiintifica, incluzand si domeniul protectiei mediul si conceptul dezvoltarii durabile. Indeosebi
logica fuzzy ofera noi posibilitati metodolo gice prin potentialul ei de a integra marimi
complexe in calcule exacte Ca si exemple in acest sens se pot mentiona evaluarea complexa a
sistemelor energetice din punctul de vedere al impactului asupra mediului ambiant
[Ludwigdiss] sau dezvoltarea unui ind icator agregat de poluare a aerului si a apei [Tulteza],
cele doua teme bazandu -se pe logica fuzzy. Intr -un articol urmator voi reveni cu detalii
referitoare la posibilitatile de aplicare a logicii fuzzy in rezolvarea problemelor referitoare la
protectia m ediului.

– 16 –
1.5. Indicatori de dezvoltar e durabila
Operationalizarea conceptului dezvoltarii durabile este legata de utilizarea
indicatorilor specifici de dezvoltare durabila la diferite niveluri. Deci acesti indicatori pot fi la
nivel
 local,
 regional,
 national si
 global
Dupa cum am mentionat intr -un articol precedent aparut in aceasta revista in nr. 4 –
5/1998 pentru a face conceptul dezvoltarii durabile aplicabil in practica au fost formulate
reguli si stra tegii ale dezvoltarii durabile (Tulbure 1998) . Insa nici aceste reguli si strategii nu
au rezolvat problemele legate de cuantificarea, exprimarea cantitativa a obiectivelor continute
in ele. Rezultatele actuale ale cercetarilor arata ca in scopul operationalizarii conceptului
dezvoltarii durabile, dupa cum am aratat in paragraful precedent trebuie dezvoltati indicatori
pentru dezvoltarea durabila (SDI – Sustainable Development Indicators) (Mitchell 1996) .
Doar cu ajutorul lor pot fi formulate cantitativ obiective, care pot fi mai apoi controlate si
verif icate.
In ultimul timp exista consens in lumea inginerilor si economistilor ca produsul social
brut nu reprezinta o masura a nivelului de trai a unei natiuni, deoarece nu ia in considerare
mai multi parametri determinanti pentru calitatea vietii, cum ar f i: starea mediului
inconjurator, diminuarea rezervelor resurselor neregenerabile, aspecte sociale, deci nu poate fi
utilizat ca un indicator global pentru dezvoltarea durabila. El poate livra inmformatii
referitoare la anumite aspecte economice nationale.
In evolutia de pana acum a indicatorilor pentru dezvoltarea durabila se disting trei
directii. O posibilitate este data de dezvoltarea indicatorilor singulari si agregati. Ca exemplu
se mentioneaza (Dieren 1995) :
 Index of Sustainable Economic Welfare ISEW ,
 Human Development Index HDI,
 Ecological National Product ENP.
A doua directie este data de dezvoltarea unui set de indicatori, ca de exemplu sistemul
de indicatori pentru dezvoltarea durabila din landul german Baden -Württemberg [Pfister],
care cuprind i ndicatori pentru domeniile economie, sanatate, securitatea publica, educatie,
mediul inconjurator, politica, mediul social, cultura.

– 17 –
A treia metoda este reprezentata de constructia modulara a unui indicator pentru
dezvoltarea durabila (figura 2). Fiecare din cele trei domenii semnificative ale conceptului
dezvoltarii durabile este descris de cate un indicator. Pentru a obtine un singur indicator al
dezvoltarii durabile se pune problema agregarii celor trei indicatori singulari. Exista diferite
metode de ag regatie, spre exemplu utilizand media aritmetica sau media ponderata. O alta
metoda utilizata des se bazeaza pe coeficienti de pondere, unde exista problema determinarii
acestor coeficienti. De curand a fost dezvoltata o metoda de agregare folosind logica fuzzy,
avand avantajul unui algoritm transparent de lucru. Agregarea dinamica inseamna modelarea
interactiunilor dintre acesti trei indicatori cu ecuatii diferentiale in conditiile concrete ale
sistemului studiat. Prin simularea in timp acestor conexiuni s e pot trage concluzii referitoare
la dezvoltarea durabila a sistemului analizat. O asemene a aplicatie este prezentata in (Tulbure
1997) .

Figura 2: Constructia modulara a unui indicator pentru dezvoltarea durabila.
Indicator pentru
aspecte tehnico –
economice
Indicator pentru
starea mediului
ambiant
Indicator pentru
aspecte sociale Metode de
agregare:
 medie aritmetica
 medie ponderata
 coef. d e pondere
 logica fuzzy
 dinamica Indicator pentru
dezvoltarea
durabila
SDI

La definirea unor noi ind icatori trebuie avute in vedere anumite cerinte care se pun
unui indicator:
 sa ofere informatii despre procesul pe care il descriu
 sa aiba functie de prevenire si control
 sa raspunda scopului pentru care a fost definit
 metoda utilizata sa fie transparenta
 metoda de agregatie sa fie clara
 posibilitatea reproducerii metodei
 sa fie inteligibil
 simplicitatea aplicarii acestuia
 sa ofere posibilitatea compararii diferitelor alternative
Constructia indicatorului trebuie sa fie in concordanta cu raspunsul la intre barea: “Cui
ii este destinat indicatorul?” Marele public are nevoie de indicatori simpli si robusti, care sunt
simplu de inteles si au un mesaj clar si concis. Informatia in acesti indicatori se afla la nivelul
maxim de agregare. Indicatori cu nivel mediu de agregare sunt utilizati de catre persoane de
decizie, cum ar fi conducatori de activitati economice sau politicieni. In domeniul stiintific se
prefera indicatori segregati, care pot furniza o serie de informatii si date tehnice exacte.
Indicatorii cont ribuie la intelegerea si modelarea sistemelor reale complexe prin
 concentrarea datelor existente;
 descrierea starii sistemului si indicarea deviatiei de la starea dorita;
 indicarea evolutiei in comparatie cu evolutia catre starea dorita;
 informarea utiliz atorilor despre starea atinsa, astfel ca face posibila luarea altor decizii
pentru a atinge starea dorita.
Indicatorii starii mediului ambiant joaca, pe langa indicatorii economici si sociali, un
rol important in deinirea de SDI. Acesti indicatori caracte rizeaza starea poluarii aerului, apei
ai a solului. Preocuparile pentru a defini asemenea indicatori au aparut in Statele Unite la
inceputul anilor ‘70. La ora actuala se discuta noi metode de definire a indicatorilor, care sa
elimine dezavantajele indicat orilor existenti, in primul rand referitoare la subiectivitatile pe
care le contin.

– 19 –
2. Monitorizarea dezvoltarii durabile cu ajutorul
indicatorilor

2.1. Conceptul monitorizarii dezvoltarii durabile

Dupa cum s -a mentionat deja, pentru a face conce ptul dezvoltarii durabile aplicabil in
practica au fost formulate reguli si strategii ale dezvoltarii durabile (Tulbure 2003, Jischa
2005). Insa nici aceste reguli si strategii nu au rezolvat problemele legate de cuantificarea,
exprimarea cantitativa a obi ectivelor continute in ele, respectiv de monitorizarea progreselor
obtinute in directia dezvoltarii durabile.
Monitorizarea oricarui proces are loc prin evidentierea valorilor anumitor parametrii
caracteristici procesului respectiv la un moment dat (Ludwi g 1995, Tulbure 2003). Aceste
valori pot fi determinate prin mai multe procedee, in unctie de cazul concret abordat si de
domeniul dezvoltarii durabile luat in considerare:
– prin efectuarea de masuratori cu aparate de masura specifice – pentru componenta
ecologica si de mediu a dezvoltarii durabile;
– prin colectarea datelor statistice – pentru componenta tehnico -economica a
dezvoltarii durabile;
– prin efectuarea de anchete sociale – pentru componeneta sociala a dezvoltarii
durabile.
Din cele prezentate reies e faptul ca monitorizarea dezvoltarii durabile este un proces
complex, care se poate efectua cu succes la nivel regional si mai apoi, prin conatificarea
datelor avute la dispozitie, la nivel national.

– 20 –
2.2. Componentele principale ale unui sistem de monitorizare a
dezvoltarii durabile – indicatori de dezvoltare durabila

Rezultatele actuale ale cercetarilor arata ca in scopul operationalizarii conceptului
dezvoltarii durabile, dupa cum am aratat in paragraful precedent trebuie dezvoltati indicatori
pentru dezvoltarea durabila (SDI – Sustainable Development Indicators) (Mitchell 1996).
Doar cu ajutorul lor pot fi formulate cantitativ obiective, care pot fi mai apoi controlate si
verificate.
Dupa cum reiese din cele prezentate anterior, elementul de ba za al sistemelor de
monitorizare a dezvoltarii durabile este reprezentat de indicatorii de dezvoltare durabila, care
pot fi mai mult sau mai putin agregati sau detaliati.
In ultimul timp exista consens in lumea inginerilor si economistilor ca produsul so cial
brut PSB nu reprezinta o masura a nivelului de trai a unei natiuni, deoarece nu ia in
considerare mai multi parametrii determinanti pentru calitatea vietii, cum ar fi: starea
mediului inconjurator, diminuarea rezervelor resurselor neregenerabile, aspe cte sociale. Din
acasta cauza exista consens in randul specialistilor ca PSB nu poate fi utilizat ca un indicator
global pentru dezvoltarea durabila. El poate livra informatii doar referitoare la anumite
aspecte economice nationale.
In evolutia de pana ac um a indicatorilor pentru dezvoltarea durabila se disting trei
directii. O posibilitate este data de dezvoltarea indicatorilor singulari si agregati. Ca exemplu
se mentioneaza aici (Dieren 1995):
 Index of Sustainable Economic Welfare ISEW,
 Human Developmen t Index HDI,
 Ecological National Product ENP.
A doua directie este data de dezvoltarea unui set de indicatori, ca de exemplu sistemul
de indicatori pentru dezvoltarea durabila din landul german Baden -Württemberg (Pfister,
Renn 1996), care cuprind indicato ri pentru domeniile economie, sanatate, securitatea publica,
educatie, mediul inconjurator, politica, mediul social, cultura.
A treia metoda este reprezentata de constructia modulara a unui indicator pentru
dezvoltarea durabila (figura 3). Fiecare din cel e trei domenii semnificative ale conceptului
dezvoltarii durabile este descris de cate un indicator. Pentru a obtine un singur indicator al
dezvoltarii durabile se pune problema agregarii celor trei indicatori singulari. Exista diferite
metode de agregare (Tulbure 2003), spre exemplu utilizand media aritmetica sau media
ponderata. O alta metoda utilizata des se bazeaza pe coeficienti de pondere, unde exista
problema determinarii acestor coeficienti.

– 21 –

Figura 3: Constructia modulara si p rincipal ele elemente ale unui indicator pentru
dezvoltarea durabila.

De curand a fost dezvoltata o metoda de agregare folosind logica fuzzy, avand avantajul unui
algoritm transparent de lucru. Agregarea dinamica inseamna modelarea interactiunilor dintre
acesti trei indicatori cu ecuatii diferentiale in conditiile concrete ale sistemului studiat. Prin
simularea in timp acestor conexiuni se pot trage concluzii referitoare la dezvoltarea durabila a
sistemului analizat. O asemenea aplicatie este prezentata in (Tulbu re 1997).
La definirea unor noi indicatori trebuie avute in vedere anumite cerinte care se pun
unui indicator:
 sa ofere informatii despre procesul pe care il descriu
 sa aiba functie de prevenire si control
 sa raspunda scopului pentru care a fost definit
 metoda utilizata sa fie transparenta
 metoda de agregatie sa fie clara
 posibilitatea reproducerii metodei
 sa fie inteligibil
 simplicitatea aplicarii acestuia
 sa ofere posibilitatea compararii diferitelor alternative
Constructia indicatorului trebuie sa fie in concordanta cu raspunsul la intrebarea: “Cui
ii este destinat indicatorul?” Marele public are nevoie de indicatori simpli si robusti, care sunt
simplu de inteles si au un mesaj clar si concis. Informatia in acesti indicatori se afla la nivelul
maxim de agregare. Indicatori cu nivel mediu de agregare sunt utilizati de catre persoane de Indicator pentru
aspecte tehnico –
economice
Indicator pentru
starea mediului
ambiant
Indicator pentru
aspecte socio –
culturale Metode de
agregare:
 medie aritmetica
 medie ponderata
 coef. de pondere
 logica fuzzy
 dinamica Indicator pentru
dezvoltarea
durabila
SDI

– 22 –
decizie, cum ar fi conducatori de activitati economice sau politicieni. In domeniul stiintific se
prefera indicatori segregati, care pot furniza o serie de informatii si da te tehnice exacte.
Indicatorii contribuie la intelegerea si modelarea sistemelor reale complexe prin
 concentrarea datelor existente;
 descrierea starii sistemului si indicarea deviatiei de la starea dorita;
 indicarea evolutiei in comparatie cu evolutia cat re starea dorita;
 informarea utilizatorilor despre starea atinsa, astfel ca face posibila luarea altor
decizii pentru a atinge starea dorita.
Indicatorii starii mediului ambiant joaca, pe langa indicatorii economici si sociali, un
rol important in definir ea de SDI. Acesti indicatori caracterizeaza starea poluarii aerului, apei
ai a solului. Preocuparile pentru a defini asemenea indicatori au aparut in Statele Unite la
inceputul anilor ‘70. La ora actuala se discuta noi metode de definire a indicatorilor, c are sa
elimine dezavantajele indicatorilor existenti, in primul rand referitoare la subiectivitatile pe
care le contin.

2.3. Modele de indicatori ai dezvoltarii durabile

Pentru evaluarea sustenabilității economiilor și regiunilor unor țări au fost elaborate
diverse sisteme de indicatori prin care se măsoară efectul unor acțiuni economice și totodată
presiunea exercitată de acestea asupra mediului ambiant și social.
▪ În ur ma colaborării unor instituții europene (Eurostat, European Environment
Agengy, directorate de specialitate ale Comisiei Europene etc) s -au dezvoltat o serie de
indicatori prin care se apreciază impactul de mediu al unor sectoare economice cu un potențial
ridicat de poluare, precum REACH, TERM, IRENA, BIO -IMPS.
– REACH (Registration, Evaluation and Authorisation of Chemicals) evaluează
efectele produse de folosirea substanțelor chimice existente pe piața UE asupra sănătății și
mediului (Reihlen 2007) . Dator ită importanței pe care o prezintă sectorul chimic pentru țările
europene, problema îmbunătățirii sustenabilității acestui sector a constituit obiectul unor
îndelungi dezbateri, începând cu 2001 și în ultimii ani a fost introdus în practică ca un
instrumen t de monitorizare și diminuare a poluării chimice a mediului și de creștere a unor
beneficii intangibile ale firmelor, uneori mai importante decât alte tipuri de efecte (informații
pentru producători, importatori și consumatori privind siguranța folosirii substanțelor chimice,
mărirea încrederii consumatorilor în industria chimică, îmbunătățirea activității de inovații în
domeniu etc) (Reihlen 2007) .

– 23 –
– indicatorul IRENA răspunde cerințelor de monitorizare și evaluare a integrării
problemelor de mediu în cad rul Politicii Agricole Comune (EEA 2005)
– TERM (Transport and Environment Reporting Mechanism) se evaluează
performanța de mediu a transporturilor în țările membre EEA
– BIO-IMPS servește aprecierii biodiversității.
▪ Indicatori folosiți la nivelul Uniuni i Europene, prin care s -a apreciat stadiul de
implementare a Strategiei de dezvoltare durabilă în cadrul unor economii naționale, precum:
indicatorii Comisiei UN pentru dezvoltare durabilă și OECD, Indicatorii structurali,
Indicatorii Laeken, Indicatorii de monitorizare Cardiff (agricultură, energie, transport),
indicatorii Agenției Europene pentru Mediu (EEA). Ei au stat la baza actualului sistem de
indicatori de dezvoltare durabilă folosiți de Comisia Europeană
▪ Green Headline Indicators, o inițiativă a Swedish Environmental Advisory Council și
au fost utilizați pentru evaluarea progreselor făcute de economia suedeză în tranziția către o
societate durabilă ecologică
▪ Indicatorii Comisiei Europene (CE) legați de implementarea dezvoltării durabile .
Acest sistem de indicatori se consideră adecvat pentru aprecierea eforturilor de implementare
a obiectivelor pe fiecare dimensiune strategică și au fost folosiți de Eurostat în anul 2007
pentru întocmirea primului raport de monitorizare a Strategiei de Dezvolt are Durabilă a
Uniunii Europene (sunt incluse și informații despre România) (EC 2007).
▪ Indicatori de evaluare a dezvoltării durabile pe plan național implementați în cadrul
unor studii sau proiecte de cercetare: INSURE pentru Italia, Olanda, Spania și Re publica
Cehă, NOU pentru Norvegia, NORBALT pentru Estonia, Letonia și Lituania etc.
Toate aceste sisteme de evaluare și monitorizare a dezvoltării durabile vizează un
număr diferit de indicatori și de dimensiuni supuse analizei, astfel încât pentru eviden țierea
disparităților dintre economiile naționale sau regiuni aflate în spațiul Uniunii Europene se
recomandă folosirea indicatorilor de dezvoltare durabilă elaborați de Comisia Europeană.
Informațiile și clasificările existente în baza de date a Comisiei Europene, Eurostat
permit aprecierea diferențelor de dezvoltare economică și socială între țări sau între unitățile
administrativ teritoriale (LAU).
Numărul relativ mare al indicatorilor individuali de dezvoltare durabilă creează un
vast tablou informațion al, dificil de urmărit pentru aprecierea progreselor naționale pe linia
gestionării resurselor naturale, a diminuării daunelor provocate mediului pe diferite categorii
de impact, a creșterii economice și a bunăstării sociale. Simplificarea proceselor deciz ionale
solicită deci, o exprimare mai sintetică a indicatorilor, astfel încât elaborarea unui set de
indicatori agregați ai dezvoltării durabile este un proces continuu desfășurat la nivelul unor
organisme internaționale sau naționale. Literatura de specia litate din ultimele două decenii

– 24 –
cuprinde numeroase preocupări de dezvoltare a unui set universal de indicatori de evaluare a
dezvoltării durabile și a contribuției sale la calitatea vieții (Jazepcikas 2008) .
Un indicator relevant pentru sustenabilitatea u nei economii este indicatorul Green
GDP identificat ca fiind produsul intern brut a cărui valoare este ajustată în funcție de gradul
de epuizare a resurselor și de pagubele provocate mediului. O altă posibilitate este folosirea
unui grup restrâns de indica tori axați pe domeniile cheie ale dezvoltării durabile a unei țări sau
regiuni care exprimă bogăția națională (rezultată din buna gestionare a resurselor de mediu, a
factorilor economici și sociali) (Knut 2006).
Sistemul complex al indicatorilor de dezvolt are durabilă ai CE prevăzuți de Eurostat
pentru măsurarea progreselor în fiecare stat membru UE vizează obiectivele generale ale
Strategiei (nivelul 1), obiectivele operaționale (nivelul 2) și acțiunile de întreprins (nivelul 3)
de a căror implementare dep inde progresul general. Ei sunt grupați pe mai multe direcții
(teme) iar dintre aceștia, indicatorii considerați principali se prezintă astfel:
– rata de creștere a PIB -locuitor, indicator care reflectă gradul de dezvoltare socio –
economică. El măsoară în mod sintetic gradul de dezvoltare economică, aportul acțiunilor de
inovare, competitivitate și de eco -eficiență în vederea realizării obiectivului de creștere a
prosperității economice
– indicatorul productivitatea resurselor oferă informații despre susten abilitatea
producției și consumului și măsoară schimbările intervenite în conservarea și managementul
resurselor naturale, precum și orientarea către noi modalități de producție și de consum
conforme cu conceptul de dezvoltare durabilă
– rata de sărăcire d upă integrarea pe piața muncii (după transferul social) se referă la
incluziunea socială și exprimă sintetic influența factorilor considerați importanți pentru
discrepan țele apărute între membrii societății precum, condițiile de viață și distribuirea
inega lă a veniturilor, accesul pe piața muncii și calitatea educației
– indicatorul rata de ocupare a lucrătorilor mai vârstnici exprimă schimbările în
structura demografică a societății datorate modificării speranței de viață a persoanelor de 65
de ani, adecvă rii veniturilor pentru populația vârstnică și sustenabilității finanțării publice a
acestei categorii de populație
– indicatorul speranța de viață la naștere și anii de sănătate cuantifică schimbările în
sănătatea publică și determină starea de sănătate a populației, inegalitățile apărute în starea de
sănătate și factorii care o influențează
– aprecierea schimbărilor climatice și a caracteristicilor energetice ale economiei se
face cu doi indicatori principali, și anume, emisiile de gaze poluante (GHG) și c onsumul de
resurse regenerabile

– 25 –
– indicatorul consumul energetic al transporturilor măsoară gradul de creștere al
acestui sector, prețurile combustibililor și impactul social și ecologic exercitat de transporturi
– indicatorii referitori la speciile de păs ări și peștii recoltați peste limitele biologice de
siguranță reflectă schimbările intervenite în conservarea și managementul resurselor naturale,
cu referire specială la păstrarea biodiversității, a resurselor de apă curată, ecosistemele marine
și modul d e folosire a terenurilor
– schimbările intervenite în nivelul de sărăcire și de dezvoltare durabilă în cadrul
parteneriatului general sunt exprimate cu ajutorul unui indicator principal numit asistența
dezvoltării (official development assistance ODA). El măsoară cumulat efectul acțiunilor de
globalizare a comerțului, modul de finanțare a dezvoltării durabile și managementul resurselor
globale
– pentru evaluarea bunei guvernări nu este încă elaborat un indicator centralizator și de
aceea, ea se exprimă prin tr-o serie de indicatori care vizează aspecte ale coerenței și eficienței
măsurilor de guvernare, transparența deciziilor luate și gradul de participație al populației la
viața politică și ponderea instrumentelor economice folosite.
Informațiile oferite d e Eurostat alcătuiesc o bază complexă de date referitore la un
număr mare de indicatori ai dezvoltării durabile. Având o modalitate de calcul unitară, ei
conferă un caracter de omogenitate a datelor pentru toate cele 27 de țări din UE, ceea ce
permite moni torizarea și aprecierea comparativă a gradului de sustenabilitate al diverselor
economii naționale sau regiuni.
În vederea măsurării continue a pașilor făcuți pe direcția implementării obiectivelor
strategice ale dezvoltării durabile, în prezent, în Român ia s-a trecut la clarificarea
metodologică și organizarea instituțională în vederea elaborării indicatorilor naționali de
dezvoltare durabilă, compatibili cu cei stabiliți la nivelul instituțiilor internaționale de
statistică: Oficiul de Statistică al Comu nităților Europene (Eurostat), Comisia Economică a
ONU pentru Europa (UNECE) și Organizația pentru Colaborare și Dezvoltare Economică
(OCDE).
Indicatorii de dezvoltare durabilă pentru România (IDDR) au fost structurați după
arhitectura propusă de Eurostat și cuprind serii de date disponibile în sistemul statistic
național începând cu anul 2000. Ei au rolul de a asigura evaluarea performanțelor economice
și responsabilitățile sociale și ecologice ale creșterii economiei naționale.

Acești indicatori alcăt uiesc o baza de date care va servi evaluării și analizei gradului
îndeplinirii obiectivelor strategice ale dezvoltării durabile în România în comparație cu
celelalte state membre UE și monitorizării integrate a calității dezvoltării în spațiul european

– 26 –
2.4. Conceptul evaluarii dezvoltarii durabile

Etapa urmatoare dupa monitorizarea dezvoltarii durabile se refera la evaluarea
gradului atins in etapa de aplicare a dezideratelor conceptului dezvoltarii durabile, scurt
exprimat evaluarea dezvoltarii durabile.
Evaluarea dezvoltarii durabile se afla in prezent in faza de clarificare a modalitatilor
de efectuare a acestei evaluari. In mod concret evaluarea se realizeaza folosind indicatorii de
dezvoltare durabila (figura 4), care pot fi simpli si agregati.
Inter esanta este posibilitatea evaluarii directiei de evolutie a unui sistem regional, in
sensul asigurarii dezvoltarii durabila sau in sensul neasigurarii acesteia (Ludwig 1995,
Tulbure 1997, Jischa 2005)
Evaluarea dezvoltarii durabile este un procedeu inca ne clarificat definitiv la ora
actuala si aflat in cercetare la diferite niveluri.
Indicatori de
dezvoltare durabila
Pentru marele public
Pentru economie si
politica
Pentru mediul stiintific
Cant. de date Gradul de
agregare
Figura 4 : Evaluarea cu indicatori de dezvoltare durabila simpli si agregati: Dependenta
intre cantitatea de date, gradul de agregare si utilizatori, dupa (Mitchell 1996) .

– 27 –
3. Prezentarea indicatorilor de dezvoltare durabila

3.1. Componentele principale ale unui indicator de monitorizare a
dezvoltarii durabile

3.1.1. Indicatori tehnico -econ omici

In acest domeniu, indicat orii te hnico -economici se refer a la consumul de energie
pentru a obtine un anumit produs tehnic si eficienta tehnic o-economica a unui sistem tehnic .
In detaliu, la acest capitol se pot gasi o serie de indicatori specifici, cei mai utilizati
fiind urmatorii:
 Consum de energie primara pe cap de locuitor
 Emisii de CO 2 totale sau pe cap de locuitor
 Emisii de alti poluanti totale sau pe cap de locuitor
 Rata recilcarii pentru hartie sau matewriale plastice
 Produsul intern brut PI B pe cap de locuitor
 Produsul intern brut total si desfasurat pe diferite sectoare de activitate
 Rate de crestere anuala a produsului intern brut, care arata eficienta economica a unui
sistem national
 Rata inflatiei

3.1.2. Indicatori de mediu

O compone nta importanta a indicatorilor pentru dezvoltarea durabila este reprezentata
de indicatorii de mediu . Acestia caracterizeaza calitatea mediului ambiental intr -o anumita
zona si intr -un anumit timp. Indicatorii de mediu pot fi agregati din diferite componen te, in
functie de mediile pe care le iau in considerare (aer, apa si sol). Indicatorii pot caracteriza
doar un mediu, fiind indicatori pentru calitatea aerului, a apei sau a solului, pot fi mai
complecsi, caracterizand doua medii diferite (aer si apa, aer si sol sau apa si sol) sau globali,
caracterizand toate cele trei medii deodata (aer, apa, sol). La ora actuala se folosesc in mod
uzual in diferite tari indicatori care caracterizeaza un mediu, cum ar fi aerul, apa sau solul si
exista incercari la nivelul institutiilor de cercetare pentru dezvoltarea unor indicatori agregati,
cum ar fi indicator de calitate a aerului si apei [Tulteza].
Exista deci definiti deja in diferite tari indicatori regionali pentru calitatea aerului,
pentru calitatea apei si pentru calitatea solului. Denumirea indicatorilor poate varia, in functie

– 28 –
de aspectele forte care se doresc a fi scoase in evidenta. Pe plan mondial exista diferite etape
in evolutia utilizarii, respectiv definirii acestor indicatori de mediu:
– indicatori de evi dentiere a calitatii aerului la nivel regional;
– indicatori de evidentiere a calitatii apelor statatoare sau curgatoare;
– indicatori de caracterizare a calitatii solului:
– indicatori agregati pentru evidentierea calitatii aerului si apei;
– indicatori agregati de caracterizare a calitatii mediului ambiental. Acestia sunt cei
mai complecsi indicatori dintre toate categoriile mentionate.
La definirea unor noi indicatori trebuie avute in vedere anumite cerinte care se impun
a fi respectate:
 sa ofere informatii des pre procesul pe care il descriu;
 sa aiba functie de prevenire si control;
 sa raspunda scopului pentru care a fost definit;
 metoda de definire utilizata sa fie transparenta;
 metoda de agregare sa fie clara;
 sa existe posibilitatea reproducerii metodei de ag regare;
 sa fie inteligibil;
 simplicitatea aplicarii indicatorului;
 sa ofere posibilitatea compararii diferitelor alternative.
Constructia indicatorului trebuie sa fie in concordanta cu raspunsul la intrebarea: “Cui
ii este destinat indicatorul?” Marele pu blic are nevoie de indicatori simpli si robusti, care sunt
simplu de inteles si au un mesaj clar si concis. Informatia in acesti indicatori se afla la nivelul
maxim de agregare. Indicatori cu nivel mediu de agregare sunt utilizati de catre forurile sau
persoanele de decizie, cum ar fi conducatori de activitati economice sau politicieni. In
domeniul stiintific se prefera indicatori segregati, care pot furniza o serie de informatii si date
specifice exacte. Prin combinarea mai multor indicatori simpli, dar de taliati se obtin indicatori
agregati, care descriu fenomenul urmarit cu mai multa precizie. Cu cresterea gradului de
agregare scade in mod nemijlocit gradul de detaliere al informatiilor. Gradul de agregare
trebuie sa corespunda cu scopul pentru care a fos t definit indicatorul, vezi figura 5 (Mitchell
1996 ).
Indicatorii contribuie la intelegerea si modelarea sistemelor reale complexe prin
 concentrarea datelor existente;
 descrierea starii sistemului si indicarea deviatiei de la starea dorita;
 indicarea evo lutiei in comparatie cu evolutia catre starea dorita;
 informarea utilizatorilor despre starea atinsa, astfel ca face posibila luarea altor
decizii pentru a atinge starea dorita.
Indicatorii starii mediului ambiant joaca, pe langa indicatorii economici si sociali, un
rol deosebit de important in dezvoltarea indicatorilor pentru dezvoltarea durabila.

– 29 –
Preocuparile pentru a defini asemenea indicatori au inceput in anii ’70 mai ales in Statele
Unite, urmand prin anii ´80 si ´90 tari din Europa de Vest.

La ora actuala, in tarile care folosesc indicatori de mediu, se discuta noi metode de
definire a acestora, care sa elimine dezavantajele lor referitoare indeosebi la subiectivitatile pe
care le contin.

A. Indicatori de mediu simpli
Indicatorii sunt, intr -o intelegere generala, marimi masurate, care livreaza informatii despre
un anumit fenomen, pentru a servi unui anumit scop. Indicatorii fac posibila „recunoasterea,
masurarea si evaluarea factorilor mai tari si mai slabi din procesul urmarit” [Brown].
Indicato rii de mediu simpli se folosesc, deoarece ei permit intelegerea mai exacta a realitatii.
Ei indeplinesc functia pentru care au fost dezvoltati prin:
• procesarea datelor;
• descrierea starii marimilor relevante din sistem;
• caracterizarea dezvoltarii sistemului considerat si evidentierea devierii de la evolutia
dorita;
• informarea utilizatorilor/opiniei publice/factorilor decizionali despre situatia existenta,
astfel ca, daca este necesar, pentru corectarea evolutiei sistemului se introduc masuri
corespunzatoare.
Indicatorii de mediu se clasifica dupa mai multe criterii, dupa cum urmeaza:
• Dupa gradul de agregare:
– Indicatori de mediu simpli
– Indicatori de mediu agregati Indicatori de mediu

Pentru marele public
Pentru economie si
politica
Pentru stiinta
Cant. de date Gradul de
agregare
Figura 5: Indicatori de mediu simpli si agregati: Dependenta intre cantitatea de
date, gradul de agregare si utilizator i, dupa (Mitchell 1996) .

– 30 –
• Dupa gradul de surprindere a fenomenului descris:
– Indicatori de mediu cantitativi
– Indicatori de m ediu calitativi
• Dupa gradul de cuprindere spatiala:
– Indicatori de mediu la nivel international
– Indicatori de mediu la nivel national
– Indicatori de mediu la nivel regional
– Indicatori de mediu la nivel local
– Indicatori de mediu la nivel sectoral
• Dupa gradul de detaliere temporala:
– Indicatori de mediu pentru descrierea starii in care se afla sistemul considerat
– Indicatori de mediu pentru descrierea dinamicii sistemului considerat
Indicatorii de mediu folositi pentru descrierea dinamicii sistemului considerat f ac posibila
obtinerea de informatii despre tendinta de evolutie a sistemului, ca de exemplu rata de variatie
a acestor indicatori. La acesti indicatori nu sunt importante valorile lor absolute, ci variatia
fata de valoarea anterioara.
Ca si indicatori simp li se pot aminti concentratia de dioxid de carbon in aer, concentratia de
monoxid de carbon in aer, concentratia de dioxid de sulf in aer, concentratia de oxigen in apa,
concentratia de metale grele in apa, concentratia de fier in sol, concentratia de praf in aer.
Sisteme complexe sunt descrise in general prin mai multi indicatori simpli, care se evidentiaza
printr -un asa numit „vector indicator”. Regula de calcul al modulului acestui vector este si
regula de agregare a indicatorilor simpli. Deci toate obse rvatiile facute pana acum pentru
indicatorii de mediu simpli sunt valabile si pentru vectori de indicatori. Acesti vectori au n
indicatori de mediu simpli .
 n iI I III ,…, ,…,1

Se poate deci preciza ca un sistem de mediu dinamic se poate caracteriza pri n
agregarea indicatorilor Ii si prin rata variatiei in timp dIi/dt sau D(I i). Multe cercetari actuale
se concentreaza indeosebi pe stabilirea metodelor de agregare a indicatorilor simpli.

B. Indicatori de mediu agregati
Cu cresterea gradului de agregare scade in mod nemijlocit gradul de detaliere al informatiei
cuantificate in indicatori. Gradul de agregare al indicatorului trebuie sa corespunda cu scopul
pentru care a fost definit indicatorul, dupa cum reiese si din figura 2 (Mitchell 1996).
Pentru a ca racteriza eficienta energetica a activitatilor economice a fost definit indicatorul
agregat de eficienta energetica IE la nivel national, in scopul obtinerii de informatii despre
energia utilizata pentru a obtine o unitate din PSB, vezi spre exemplu [Tulte za]. Pentru a
caracteriza eficienta materiala la nivel national a fost definit de o grupa de cercetatori din
Finlanda indicatorul agregat denumit TES (Total Environmental Stress ), care aduna toate

– 31 –
fluxurile materiale ale unei economii si le raporteaza de e xemplu la PIB (Malaska/Kaivo –
oja/Luukkanen 2000).
Pentru nivelul sectoral, deci pentru produse si servicii, s -a dezvoltat indicatorul agregat
denumit MIPS ( Material Intensity per Service Unit). Acesta a fost definit pentru prima data in
Germania la Instit utul de cercetari in domeniul energiei, climei si mediului din Wuppertal
(Schmidt -Bleek 1994). Acest indicator calculeaza fluxurile materiale utilizate la producerea
anumitor bunuri sau la utilizarea unor servicii.
Indicatori de mediu agregati sunt cei uti lizati in OECD. Modelul poarta denumirea de modelul
„pressure -state -response” (PSR model) si cuprinde mai multe feluri de indicatori: indicatori
care indica „presiunea” asupra mediului ambiental (consum de resurse, emisii, depozitare de
gunoaie), indicator i care caracterizeaza „starea” sistemului (calitatea mediului prin
concentratii de poluanti in aer, apa, sol) si indicatori care caracterizeaza „raspunsul” dat din
partea societatii referitor la schimbarile calitatii mediului ambiental (ca de exemplu modif icari
in consumul de energie si de apa).
Indicatorii de mediu agregati se mai clasifica si in indicatori de semnalizare timpurie a unor
tendinte negative (concentratii critice de poluanti in ape reziduale), indicatori de tendinta (de
exemplu cantitatea de peste din apele curgatoare) sau indicatori de evaluare (de exemplu
calitatea apelor curgatoare).
Spre exemplificare se mentioneaza aici indeosebi indicatori agregati pentru caracterizarea
calitatii aerului. Indeosebi in USA in anii `70 s -au dezvoltat indi catori care cuantificau cativa
poluanti si se calculau ca o medie aritmetica sau simplu prin adunarea concentratiilor
diversilor poluanti. Spre exemplu se mentioneaza aici Air Quality Index (AQI) si Pollution
Standard Index (PSI), vezi pentru detalii [Tult eza]:

praf CO SO C C C AQI 2

iS PSI max
Alte formule incercau sa considere efectele asupra sanatatii ale diferitilor poluanti, ca de
exemplu Oak Ridge Air Quality Index (ORAQI):

37,1
5
1 ,7,5





i irefi
CCORAQI

Coeficientii si exponentii utiliza ti nu au fost determinati cu metode stiintifice bine puse la
punct, ci se bazau pe aproximari, care se considerau in rezultat pe cai neargumentate stiintific
[Tulteza, Tulbure/Ludwig 2000].
Pentru caracterizarea calitatii aerului in Germania se calculeaza si se publica saptamanal in
revista Asociatiei Inginerilor (VDI) asa -numitul indicator de poluare a mediului,
„Umweltbelastungsindex” (UBI) . Acesta se bazeaza pe suma concentratiilor a cinci poluanti,
care sunt raportate la valorile limita din standarde de calitate a mediului, denumite MIK. O

– 32 –
scala specifica de evaluare a fost dezvoltata ulterior, care are in mare urmatoarele valori: pana
la 0,9 – poluare slaba; 1 pana la 1,4 – poluare medie; 1,5 pana la 1,9 – poluare insemnata;
peste 2 – poluare foarte rid icata (revista VDI, fiecare numar saptamanal). Ministerul Mediului
din Germania a propus in anul 2000 indicatorul de mediu german „ deutscher Umweltindex”
(DUX) . In calcularea lunara a indicatorului DUX se considera date din domeniile clima, aer,
sol, apa, energie, mobilitate, agricultura, diversitatea vietuitoarelor si resurse. Agregarea
domeniilor pentru a obtine indicatorul agregat final DUX se bazeaza pe un sistem de impartire
a anumitor puncte. In fiecare domeniu se pot obtine maximal 1000 de puncte. Da ca in toate
domeniile ar fi atinse toate telurile stabilite, atunci indicatorul DUX ar avea valoarea de 9000
puncte. Indicatorul DUX nu descrie starea mediului in Germania, ci ilustreaza rezultatele
obtinute de masuri politice in domeniul protectiei mediul ui. Cu folosirea acestui indicator se
intentioneaza in primul rand sensibilizarea opiniei publice asupra problemelor de mediu
importante si asupra modului de utilizare eficient al resurselor de mediu si energetice.
Pentru luarea in considerare a efectelor diversilor poluanti in aer, concentratia acestora poate
fi ponde rata cu anumiti coeficienti de pondere. Acesti coeficienti de pondere se bazeaza pe
cunostinte referi -toare la efectele pe care le au diferitii poluanti asupra sanatatii si asupra
ecosistemul ui. In acest sens in Germania a fost propus un nou indicator denumit Air Pollution
Index (API), care este suma ponderata a concentratiei relative a poluantilor considerati din
atmosfera [Tulteza], (Tulbure/Ludwig 2000).




i irefCtzyxi realCiw
iiwtzyx API
,),,,(, 1),,,(
unde:
Creal,i(x,y,z,t) – concentratia masica a poluantului i in aer in functie de zona si timp
[mg/m3]
Cref,i – valoarea limita a imisiei pentru poluantul i [mg/m3] (din TA Luft) [Bank]
wi – coeficient de pondere pentru poluantul i.
Interpretarea indicatorului agrega t mentionat este redata cu ajutorul figurii 6. Domeniul verde
pentru care API < 1 este domeniul nepoluat si domeniul rosu pentru care API > 1 este zona
poluata in raport cu valorile limita si astfel este zona care ridica cele mai dificile probleme.

API < 1 API = 1 API > 1
Figura 6: Interpretarea indicatorului API.

– 33 –

Pentru stabilirea coeficientilor de pondere s -a utilizat o metoda bazata pe logica fuzzy, care
este prezentata in detaliu in (T ulbure 1997) . Coeficientii de pondere sunt stabiliti in functie de
anumiti factori de influenta de baza. Acestia sunt: efe ctul asupra sanatatii, efectul asupra
ecosferei si cantitatea emisa. Modul in care acesti factori determina importanta fiecarui
poluant este descris printr -un sistem bazat pe logica fuzzy [Tulteza]. Factorii de influenta de
baza sunt definiti in intervalul [0, 1] si definiti ca si variabile lingvistice pentru sistemul
logicii fuzzy. Conexiunea dintre diferitii termeni lingvistici ai variabilelor lingvistice se face
cu baza de reguli, vezi detalii in ( Tulbure 1997) .

Valorile de input in modelul Fuzzy pentr u determinarea coeficientilor de pondere se stabilesc
urmand urmatoarea logica. Pentru fiecare poluant se reprezinta efectul asupra sanatatii si
asupra ecosferei pe baza cunostintelor acumulate pe o scara intre 0 si 1 si se trece relativ fata
de ceilalti p oluanti considerati. In acest mod se pot reprezenta aceste efecte diferentiat si
transparent pentru fiecare poluant in parte si se pot calcula coeficientii de pondere, vezi pentru
detalii (Tulbure 1997) .

In cazul aplicarii modelului fuzzy -logic pentru pol uantii CO 2, NO x, SO 2 und CO se obtin
urmatoarele rezulta te pentru factorii de pondere ( Tulbure 1997) :
wCO2 = 0,67 wNOx = 0,46 wSO2 = 0,42 wCO = 0,33
Cu acesti factori de pondere se calculeaza indicatorul agregat API pentru diferite regiuni din
Europa. A ici se redau in mod exemplar doar cateva rezultate ale aplicatiilor facute.
Concentratiile de poluanti sunt redate ca si medii anuale (sursa: European Environment
Agency 1999 si http://www.eea.eu.int) si prezentate in figura 4 si indicatorul rezultat API e ste
reprezentat in figura 5 din anexele la prezenta sinteza. In aceste exemple se lucreaza cu o
valoare a concentratiei de CO 2 de 350 ppm (Tulbure 1997 ).
Rezultatele evidentiaza puterea de caracterizare avuta de indicatorul API. Comparatii intre
diferitel e orase sau regiuni se realizeaza doar prin considerarea diferentelor regionale. Pentru
orasele Katowice, Milano si Budapesta a fost calculat indicatorul agregat API pentru ani
diferiti, in scopul evidentierii evolutiei calitatii aerului in acest rastimp. Mai ales in orasul
Katowice se face simtita actiunea diferitelor masuri luate pentru imbunatatirea calitatii aerului
din 1990 incoace.

– 34 –
3.1.3 . Indicatori sociali

A. NIVELUL EUROPEAN

În februarie 2005, Comisia Europeană a adoptat „Indicatorii de monitorizare și
implementare a strategiei dezvoltării durabile în UE” [‘Sustainable
Development Indicators to Monitor the Implementation of the EU Sustainable
Development Strategy’].
Indicatorii propuși sunt grupați în zece dimensiuni (teme) principale: 1. Dezvoltare
economică, 2. Sărăcie și excluziune socială, 3. Îmbătrânirea societății, 4. Sănătatea
publică, 5. Energie si schimbarea climatului, 6. Paternuri de producție și consum, 7.
Managementul resurselor naturale , 8. Transportul, 9. Buna guvernare și 10. Parteneriatul
global.
În opinia noastră, aparțin, prin conținut sau implicații directe, pilonului social al
dezvoltării durabile următoarele dimensiuni: 2. Sărăcie și excluziune socială, 3.
Îmbătrânirea societății, 4. Sănătatea publică și 9.Buna guvernare .
Dimensiunea sărăcie și excluziune socială se propune a fi monitorizată prin următorii
indicatori: 1) Rata riscului de sărăcie, 2) Persistența riscului de sărăcie, 3) Rata risc ului de
sărăcie pe gen, grupuri de vârstă, pe nivele de educație și tip de gospodărie, 4) Inegalitățile în
distribuția veniturilor, 5) Șomajul pe termen lung, 6) Inegalitățile de gen in salarizare, 7)
Populația aparținând familiilor fără loc de muncă, pe c ategorii de vârstă, 8) Abandonul școlar
timpuriu, 9) Persoanele cu școlaritate redusă pe grupe de vârstă, 10) Calitatea locuirii.
Dimensiunea îmbătrânirea societății este asociată cu următorii indicatori:
1) Rata dependenței,
2) Veniturile pe persoană în gospodăriile cu persoane peste 65 de ani,
3) Riscul sărăciei la persoanele de 65 de ani și peste,
4) Speranța de viață la persoanele de peste 65 de ani pe gen,
5) Rata fertilității,
6) Migrația internă pe grupe de vârstă,
7) Bugetul consolidat ca p rocent din PIB,
8) Cheltuielile cu pensiile din PIB,
9) Rata angajării pe grupe de vârstă,
10) rata cheltuielilor publice pentru protecția socială a vârstnicilor.
Dimensiunea sănătate publică este acoperită de un set complex de indicatori:
1) Speranța de viață la naștere pe gen,
2) Procentajul de persoane supraponderale pe grupe vârstă,
3) Rezistența la antibiotice,
4) Sănătatea la 65 de ani, pe gen,

– 35 –
5) Cheltuielile de sănătate ca procent din PIB,
6) Rata incidenței bolilor de cancer, pe gen și ti puri de boală,
6) Rata sinuciderii pe gen și grupe de vârstă,
7) Procentul fumătorilor pe gen și grupe vârstă,
8) Locuri de muncă dificile și cu un nivel ridicat de stres,
9) Accidente grave de muncă,
10) Decese datorate infecțiilor alimentare,
11) R ata incidenței îmbolnăvirilor cu salmonela,
12) Incidența poluării cu substanțe chimice,
13) Ponderea populației care locuiește în locuințe afectate de zgomot și poluare,
14) Pierderile cauzate de poluarea aerului ca procent din PIB.
Dimensiunea Bună g uvernare va fi monitorizată plecând de la următorii indicatori:
1) Rata încrederii cetățenilor în instituțiile europene,
2) Număr de cazuri în fața Curții de Justiție, pe arii politice,
3) Costurile administrative impuse de legislație,
4) Transpunerea legislației comunitare, pe arii politice,
5) Participarea la vot la alegerile parlamentare naționale și europene,
6) Cadrul e-guvernării ,
7) Utilizarea individuală a cadrului e-guvernării .

 B. INDICATORI SOCIALI AI DEZVOLTĂRII DURABILE ÎN ROMANIA

Core spunzător propunerilor europene de monitorizare a dezvoltării durabile, în România
Institutul Național de Statistică a elaborat un pachet de indicatori în care se regăsesc
dimensiunile: Sărăcie și excluziune socială (SES, 10 indicatori), Îmbătrânirea soci etății (IS,
7 indicatori), Sănătate publică (SP, 9 indicatori). Așa cum se poate vedea lipsește
dimensiunea bună guvernare, care are o acoperire mai largă, la scară europeană.
Dimensiunea sărăcie și excluziune socială este asociată în statistica româneas că cu
următorii indicatori:
1) Rata sărăciei pe sexe, grupe de vârstă și tipuri de gospodării,
2) Deficitul median relativ,
3) Inegalități în distribuția veniturilor,
4) Rata șomajului pe termen lung,
5) Disparitatea salarială de gen,
6) Rata șomajul ui pe termen foarte lung,
7) Raportul de dependență economică la gospodării,
8) Rata de părăsire timpurie a sistemului educațional de către tineri,

– 36 –
9) Ponderea populației cu nivel scăzut de educație,
10) Rata sărăciei după transferurile sociale.

Dimen siunea îmbătrânirea societății este reflectată la noi de următorii indicatori:
1) Rata de dependență a vârstnicilor,
2) Rata sărăciei pentru persoanele de 65 ani și peste,
3) Speranța de viata la 65 ani pe sexe,
4) Rata totala de fertilitate,
5) Migrația interna net a, pe principalele grupe de vârstă,
6) Rata ocupării pe grupe de vârstă,
7) Vârsta medie de pensionare.

Dimensiunea sănătate publică cuprinde următorul set de indicatori:
1) Speranța de viata sănătoasă,
) Speranța de viață sănătoasă la 60 ani, pe sexe,
3) Procentajul persoanelor supraponderale, pe grupe de vârstă,
4) Cheltuielile publice pentru sănătate, ca % din PIB,
5) Rata incidenței de cancer la 100 000 locuitor,
6) Rata sinuciderilor pe sexe si grupe de vârsta,
7) Procentajul fumătorilor actuali, pe sexe și grupe de vârstă,
8) Numărul accidentaților la locul de muncă,
9) Rata incidenței salmonellei la om.
O parte din datele culese pentru anii 2000 -2007 sunt prezentate în ANEXA 3.

C. NIVELUL LOCAL. CERCETĂRI EXPLORATORII LA ROȘIA MONTANĂ,
JUDE ȚUL ALBA

În cadrul unui diagnostic cu privire la dezvoltarea durabilă a comunei Roșia Montană
(Județul Alba) au fost utilizate și următoarele seturi de indicatori sociali:
A. Veniturile, cheltuielile si consumul gospodăriilor: 1) Structura veniturilor
populației (medii), 2) Nivelul si structura cheltuielilor totale (medii), 3) Distribuția medie a
cheltuielilor bănești, 4) Nivelul si structura cheltuielilor bănești (medii), 5) Structura
consumului populației (medii).
B. Sărăcie și sărăcie extremă: 1) Număr persoane care trăiesc cu un venit mai mic de
1$ SUA/zi, 2) Număr persoane care trăiesc cu un venit mai mic de 2$ SUA/zi, 3) Ponderea
gospodăriilor sărace în totalul gospodăriilor, 4) Ponderea cheltuielilor pe categorii, 5) Rata
sărăciei pentru persoane d e 65 de ani si peste, 6) Număr familii asistate social.

– 37 –
C. Cultură, viață asociativă și participare comunitară: 1) Număr instituții culturale,
2) Număr spații de petrecere a timpului liber, 3) Număr spații amenajate în aer liber pentru
petrecerea timpului liber, 4) Număr organizații non -guvernamentale, cluburi, asociații, 5)
Număr ONG -uri cu obiect de activitate “dezvoltare durabilă”, dezvoltare comunitară, cultură,
6) Număr evenimente cu participare comunitară/an (incluzând slujbele religioase, activități le,
organizate de biserici si confesiuni), 7) Număr evenimente culturale/an, 8) Număr întruniri cu
caracter public, 9) Număr structuri de implicare a comunități în luarea deciziilor, 10) Număr
petiții, liste de semnături, proteste la inițiativa comunității , 11) Participarea cetățenilor la vot.
O parte din datele culese pentru anul 2009 în Roșia Montană sunt prezentate în
ANEXA 3.

– 38 –
4. Indicatori de dezvoltare durabilă folosi ti la nivel european
si national

4.1. La n ivel european
La nivelul întregii Uniun i Europene, ultimul deceniu a fost marcat de adoptarea
strategiilor și politicilor naționale pe termen lung de către toate țările membre, în contextul
mai larg european al viziunii de dezvoltare durabilă .
La nivel european activitatile de institutionalizar e a conceptului dezvoltarii durabile,
ca si de definire de indicatori de dezvoltare durabila si preluare a lor au fost si sunt coordonate
de Comisia Europeana, in special prin Strategia de Dezvoltare Durabila, care a fost adoptata
in iunie 2006, The Renewe d EU Sustainable Development Strategy
(http://ec.europa.eu/sustainable/welcome/index_en.htm )
Tot la nivel euroepan trebuie mentionata o alta institutie neguvernamentala, cu sediul
in Vie na si afiliata la Clubul de la Roma, European Support Centre of the Club of Rome
(http://www.clubofrome.at/ ). Aceasta organizatie are ca scop principal coordonarea
activitatilor pe plan european ale organizatiei m ondiale Clubul de la Roma in ceea ce priveste
definirea si integrarea indicatorilor de dezvoltare durabila pe plan european.
In alte tari din Europa s -au inregistrat o serie de progrese in domeniul operationalizarii
conceptulu i dezvoltarii durabile.
De exe mplu in Germania exista deja o Comisie la nivel national pentru dezvoltare
durabila, Rat fuer Nachhaltige Entwicklung, ( http://www.nachhaltigkeitsrat.de/ ) . Aceasta
comisie a fost infiintata in anul 2001 s i este pe langa guvernul Germaniei. O alta institutie de
cercetare din Germania situata in Karlsruhe, pe langa renumita asociatie „Helmholtz –
Gemeinschaft”, Institute for Technology Assessment and Systems Analysis, chiar fiind intr –
un domeniu mai larg al ev aluarii tehnologiilor prezente si analiza sistemelor, poate fi
mentionata la acest punct ( http://www.itas.fzk.de/home_e.htm ). Se mai poate mentiona la
acest puncr si Oficiul Federal de Mediu din Germania, Umweltbundesamt, care a definit una
dintre prioritatile de actiune in urmatorii ani ca fiind asigurarea dezvoltarii durabile in
Germania ( http://www.umweltbundesamt.de ).
Pe de alta parte in Austria exista init iative la nivel guvernamental pe langa guvernul
austriac, in Viena. Aceasta a elaborat deja Strategia de Dezvoltare Durabila, prima versiune
fiind din anul 2002 ( http://www.nachhaltigkeit.a t/article/archive/26469 ). Tot in Viena se
gaseste un interesant institut de cercetare in domeniul evaluarii tehnologiilor utilizate in
societate, denumit Institute of Technology Assessment ( http://www.oeaw.ac.at /ita/ ). Si la
aceasta institutie se regaseste una dintre domeniile de activitate ca fiind asigurarea dezvoltarii
durabile la nivel local si national in Austria.

– 39 –
Se doreste mentionarea aici a proiectului DESERTEC in domeniul folosirii energiei
solare, ca re se doreste a fi un exemplu graitor in aplicarea conceptului dezvoltarii durabile la
nivel regional, dar intr -o regiune mare. In cadrul acestui proiect se urmareste imbinarea
posibilitatilor existente in diferite tari, inclusiv tarile africane, in scopul utilizarii eficiente a
energiei solare si transformarea acesteia in energie termica si electrica prin fotovoltaic.
Proiectul urmareste obtinerea energiei electrice in desertul Sahara prin folosirea panourilor
fotovoltaice si transportul acesteia in mai mu lte tari europene (UmweltMagazin 07 -08/2009)

4.2. Pe plan national
În România, Biroul Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (fondat în 1971
pentru a sprijini România în dezvoltare prin consultanță, asistență tehnică, instruire și suport
logistic și al cărui rol a devenit mult mai activ după 1989), a înființat în 1997 Centrul
Național pentru Dezvoltare Durabilă care, în iunie 2001, se constituie ca organizație
neguvernamentală responsabilă de susținerea și coordonarea inițiativelor relevante care
vizează dezvoltarea durabilă în România.
Asadar pe plan national, in tara noastra exista Centrul National pentru Dezvoltare
Durabila (National Centre for Sustainable Development NCSD), http://www.sdnp.ro/ cu
sediul in Bucuresti, care a dorit de la bun inceput definirea si utilizarea unu i set complex de
indicatori de dezvoltare durabila la nivel national.
Programul organizației, Building Capacities to implement Local Agendas LA 21 a fost
lansat în anul 2000 pentru nouă orașe pilot din România (Baia Mare, Galați, Giurgiu, Iași,
Miercurea Ciuc, Oradea, Ploiești, Târgu Mureș, Vâlcea). Conform datelor Centrului Național
pentru Dezvoltare Durabilă ( www.sdnp.ro ), extinderea implementării Agendei Locale 21 a
inclus 13 localități în perioada 2003 – 2004 (Arad, Bolintin Vale, Câmpina, Fălticeni,
Mediaș, Pitești, Sibiu, Sighișoara, S latina, Târgu Jiu, Târgoviște, Vatra Dornei, Zimnicea), 3
localități și 1 județ, în 2004 – 2005 (Bistrița, Borsec, Brașov și județul Mureș) iar în 2005 –
2006, 3 localități și 1 județ (Constanța, Gura Humorului, Medgidia și județul Brașov). Prin
urmare, pe ntru ruralul din România, AL21 este un instrument funcțional în două județe,
Mureș și Brașov.
Pe de alta parte se poate mentiona aici Ministerul Mediului, www.mmediu.ro , care a
coordonat elaborarea in tara noastra a Strategiei Nationale pentru Dezvoltare Durabila a
României – Orizonturi 2013 -202-2030 (Strategia Nationala 2008)
Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României, Orizonturi 2013 -2020 –
2030 formulează ca obiectiv pentru Orizontul 2013 „Încorporarea organică a principiilor și
practicilor dezvoltării durabile în ansamblul programelor și politicilor publice ale României ca

– 40 –
stat membru al UE” (Strategia Nationala 2008). In acelasi document se solicita definirea si
utilizarea unui set de indicatori de dez voltare durabila, atat la nivel national, cat si local.
La acest punct se doreste mentionarea faptului ca la noi in tara, deci pe plan national,
exista o serie de Agentii de Protectia Mediului (APM -uri), care sunt active la nivel regional.
Insa din pacate in cadrul acestor agentii nu se elaboreaza un set de indicatori de dezvoltare
durabila, care sa fie publicati dupa anumite perioada de timp, pentru a evidentia progresul
obtinut in directia asigurarii dezvoltarii durabile si a informa opinia publica in ace st sens. Si in
zona de interes pentru prezentul grant se afla Agentia de Protectia Mediului Alba, APM Alba,
(http://www.apm -alba.ro ), care are preocupari majore in domeniul asigurarii dezvoltarii
durabile a regiuni i Alba, in primul rand prin activitatile pentru protectia mediului, ca o
componenta de baza a conceptului dezvoltarii durabile.
In acelasi sens se mai specifica Agentia de Dezvoltare Regionala Centru, ADR Centru,
(http://www.adrcentru.ro/ ), care are sediul in orasul Alba Iulia. Agentia pentru Dezvoltare
Regionala Centru are rolul de a contribui la dezvoltarea durabila si echitabila a Regiunii
Centru prin inlaturarea disparitatilor si dezechilibrelor dintre zonele regiunii, in folosul
locuitorilor ei.
Însușindu -și pe deplin noua filozofie a creșterii economice de tip durabil, proprie
Uniunii Europene și larg împărtășită pe plan mondial, România a adoptat Strategia Na țional ă
pentru Dezvoltare Durabil ă cu orizonturi 2013 -2020 -2030, care este un program de a cțiune
menit să pună în practică orientările strategice ale UE în acest domeniu și să asigure totodată
trecerea la un mod el de economie mai performantă (Guvern 2008).
Ca și stat recent integrat în Uniunea Europeană (ianuarie 2007), România beneficiază
de curând de un proiect de strategie națională de dezvoltare durabilă și are ca termen de
raportare a progreselor realizate pe calea implementării Strategiei europene de dezvoltare
durabilă, anul 2011.
Preocupările legislative, instituționale și executive leg ate de domeniul dezvoltării
durabile sunt însă mai vechi, România este una dintre primele țări semnatare ale Protocolului
de la Kyoto privind schimbările climatice (1997) și din 1999 sub egida Programului ONU
pentru Dezvoltare, a avut un document oficial, cu rol consultativ, intitulat Strategia Națională
pentru Dezvoltare Durabilă.
În perioada de preaderare, conform acordurilor încheiate, România și -a adaptat
politicile naționale la principalele direcții de acțiune de dezvoltare stabilite de UE și a trecut la
implementarea unor strategii sectoriale menite să contribuie la o mai bună corelare a factorilor
economici, sociali și ecologici în vederea asigurării în timp, a unei dezvoltări mai echilibrate a
economiei naționale.

– 41 –
Fiind încă o economie bazată pe cons umul de resurse, România este în stadiul căutării
de soluții mai adecvate situației sale concrete pentru punerea în practică a principiilor
dezvoltării durabile și de aceea, în mod realist își propune atingerea stadiului actual al creșterii
durabile din ță rile dezvoltate ale Uniunii Europene, într -un orizont de timp îndepărtat (2020).
În vederea măsurării continue a pașilor făcuți pe direcția implementării obiectivelor
strategice ale dezvoltării durabile, în prezent, în România s -a trecut la clarificarea
metodologică și organizarea instituțională și au fost elaborați indicatori naționali de dezvoltare
durabilă, compatibili cu cei stabiliți la nivelul instituțiilor internaționale de statistică: Oficiul
de Statistică al Comunităților Europene (Eurostat), Comi sia Economică a ONU pentru Europa
(UNECE) și Organizația pentru Colaborare și Dezvoltare Economică (OCDE).
Indicatorii de dezvoltare durabilă pentru România (IDDR) au fost structurați după
arhitectura propusă de Eurostat și cuprind serii de date disponibil e în sistemul statistic
național începând cu anul 2000. Ei au rolul de a asigura evaluarea performanțelor economice
și responsabilitățile sociale și ecologice ale creșterii economiei naționale.
Acești indicatori alcătuiesc o bază de date care va servi e valuării și analizei gradului
îndeplinirii obiectivelor strategice ale dezvoltării durabile în România în comparație cu
celelalte state membre UE și monitorizării integrate a calității dezvoltării în spațiul european
Totodată, indicatorii cuprinși în baza de date IDDR vor servi evaluării și analizei
gradului îndeplinirii obiectivelor strategice ale dezvoltării durabile în România în comparație
cu celelalte state membre UE și monitorizării integrate a calității dezvoltării în spațiul
european. Pentru compati bilizarea deplină cu sistemul european al indicatorilor de dezvoltare
durabilă se impune însă, ca baza IDDR să fie în continuare completată, dezvoltată și
perfecționată.
Caracteristicile sistemului informațional actual referitor la fenomenul dezvoltării
durabile în România (date insuficiente sau incomplete) impun ca acțiunile de evaluare a
existenței elementelor de sustenabilitate di n cadrul economiei românești și de măsurare a
progreselor social -economice și față de mediu, în contextul mai larg al UE, să fie făcute în
special cu ajutorul informațiilor oferite de baza de date a Oficiului de Statistică al
Comunităților Europene (Eurostat). Aprecierile și concluziile rezultate vor avea astfel, o mai
mare semnificație pentru factorii decizionali întrucât ele v or rezulta din analize comparative,
fie cu media indicatorilor realizați la nivel de UE, fie cu nivelul fenomenelor caracteristice
dezvoltării durabile în alte state dezvoltate.

Stadiul economico -social de dezvoltare durabilă în Româ nia. Sistemele actuale de
indicatori ai dezvoltării durabile cuantifică multiple aspecte economice, sociale și de mediu la
nivelul obiectivelor ce trebuie atinse, a acțiunilor și a efectelor măsurilor întreprinse.

– 42 –
Indicatorii individuali sunt numeroși, sunt organizați pe mai mu lte nivele și agregați în
indicatori de sinteză. Caracterul aditiv al indicatorilor de dezvoltare durabilă exprimă adesea
situații conflictuale și îngreunează deciziile. De aceea, unii autori consideră că elementele
economice și sociale trebuie prezentate prin indicatori separați de indicatorii ecologici, aceștia
din urmă fiind cei care permit evaluarea funcțiilor vitale ale mediului înconjurător și au o
relație mai puternică cu tipul de dezvoltare durabilă. Astfel, calitatea mediului este o expresie
a desf ășurării într -o manieră durabilă a activităților economice și totodată o garanție a
asigurării unor condiții corespunzătoare de existență pentru generațiile viitoare. [6]
Adoptând această opinie, evaluarea dezvoltării durabile în România se efectuează pe
principalele aspecte ale dezvoltării durabile, folosindu -se un grup de indicatori axați pe
aspectele economico -sociale și un grup de indicatori pentru monitorizarea mediului.
Deși se află foarte aproape de momentul aderării, România a luat o serie de măsuri
pentru implementarea problematicii dezvoltării durabile, care de altfel, a devenit obiectul unor
strategii și programe de acțiune la scară națională. În aceste documente s -au efectuat evaluări
ale situației actuale economico -sociale și a politicilor publi ce care relevă eforturile deosebite
pentru realizarea obiectivelor Strategiei Uniunii Europene pentru Dezvoltare Durabilă. În
același timp, se constată faptul că strategiile si programele existente acoperă orizonturi diferite
de timp și nu oferă o viziune unitară, așa cum este cea oferită de conceptul dezvoltării
durabile în viziune europeană [3].
Evaluarea caracteristicilor economico -sociale ale României s -a efectuat cu ajutorul
principalilor indicatori ai dezvoltării durabile, pentru care sunt informații în baza de date
Eurostat (tabelul 1).
Analizând situația rezultată din indicatorii folosiți, se desprind mai multe concluzii
referitoare la potențialul socio -economic de dezvoltare durabilă al economiei (Burja, Burja
2009) .
România este caracterizată de o bună capacitate de creștere economică, ea a înregistrat
o dinamică deosebit de puternică a produsului intern brut pe locuitor. În perioada 2000 -2008,
indicatorul rata de creștere a PIB/locuitor s -a majorat de peste 3,8 ori, în timp ce la nivelul
celor mai dezvoltate state din UE același indicator a înregistrat o scădere puternică (de la 2,7
% la 0,7 %).
Această situație favorabilă este efectul direct al opțiunilor politice care au considerat
ca obiectiv prioritar stimularea investițiilor în vederea creării , dezvoltării sau restructurării
infrastructurii societății în special în sectorul public precum și a situației concrete a pieței
factorilor de producție, relativ ieftini, ceea ce a atras fluxuri investiționale private interne și
externe. Volumul investiți ilor totale este aproape dublu în prezent față de anul 2000, fiind cu
cca 13 % mai mare decât media pe UE -27.

– 43 –
O analiză mai detaliată a situației economice presupune studierea indicatorilor de
inovare, competitivitate și eco -eficiență. Aceștia ilustrează că deși România are o creștere
economică deosebită, ea nu se datorează stimulilor proveniți din introducerea noilor
tehnologii care pot asigura competitivitatea și eficiența, ci este efectul consumului ridicat de
resurse. Deși consumul energetic a scăzut c u 23,7 % (anul 2006 față de anul 2000), el este de
5,6 ori mai mare decât media pe UE -27 și de peste 6 ori mai mare decât în UE -15, ceea ce
arată o eficiență scăzută a activităților economice care furnizează produse și servicii cu
antrenarea unor fluxuri energetice cu mult peste media europeană.
România are o pondere mică a cheltuielilor cu cercetarea – dezvoltarea în produsul
intern brut, și deși în creștere față de anul 2000, indicatorul este de 3,4 ori mai mic decât
același indicator pe ansamblul UE -27 și de aproape 4 ori mai mic comparativ cu UE -15. Cu
toate acestea la nivelul anului 2004 România înregistrează cea mai mare pondere a cifrei de
afaceri obținută din inovare (36,6% din total cifră de afaceri) devansând toate celelalte state
din UE, ceea ce indică o orientare a activității de cercetare către crearea de produse noi.
Diferențe calitative apar și în domeniul social, ponderea populației ocupată este mai
scăzută față de ansamblul țărilor din Uniunea Europeană cu 6,6 % și cu peste 8 % comparativ
cu țările dezvoltate din UE, un aspect pozitiv apare din ponderea mai redusă a populației
neocupate.
Puterea economico -financiară a populației este mai scăzută decât în celelalte țări
europene, după cum rezultă din situația evidențiată de ponderea mai mar e (cu 3 %) a
persoanelor care riscă să ajungă sub pragul limită al unor condiții economice decente și deci,
să sărăcească după ce intră pe piața muncii.
Un aspect îngrijorător se înregistrează în domeniul orientării cheltuielilor publice
pentru învățământ , ponderea de numai 3,48 % din anul 2005 reprezintă doar 69 % din suma
care în medie s -a alocat educației în același an în EU -27. Recunoscându -se faptul că
investițiile efectuate în educație asigură calitatea pregătirii generale și profesionale a forței de
muncă și creșterea capacității sale de creație, inovare și de eficiență, actualul Program de
guvernare prevede pentru perioada 2009 -2012, asigurarea a 6% din PIB pentru educație [9].
Indicatorii referitori la schimbările demografice, incluziunea socială ș i starea de
sănătate a populației prezintă și ei diferențe. Rata de angajare a persoanelor vârstnice este mai
scăzută în România cu aproximativ 3,3 % față de media UE -27, și cu 5,1 % față de țările
dezvoltate membre UE, una din cauze este vârsta mai mică p revăzută de legislație pentru
ieșirea din viața activă. Un indicator în care se reflectă calitatea vieții populației este speranța
de viață a populației în vârstă de 65 de ani, care în România este de 13,6 ani (în 2006), mai
mică cu cca 3 ani față de acela și indicator înregistrat de EU -27 în 2004). În ceea ce privește
influența diferitelor forme de poluare asupra sănătății populației, se constată că aceasta este
influențată negativ de expunerea la poluarea cu particule materiale în spațiile aglomerate

– 44 –
(conc entrația este aproape dublă), în schimb, oamenii sunt mai puțin supuși la poluarea cu
ozon.
Ceilalți indicatori sociali nu prezintă diferențe notabile față de situația caracteristică pe
ansamblul Uniunii Europene sau nu se pot studia din lipsa informațiil or necesare.
Tabloul socio -economic analizat ilustrează că România și -a orientat acțiunile către
realizarea unor importante obiective prevăzute de Strategia revizuită de la Lisabona (2005) și
anume, impulsionarea creșterii economice și a locurilor de munc ă dar prezintă încă o situație
mai puțin favorabilă referitoare la calitatea cu care se manifestă dezvoltarea sa economică,
ceea ce își pune amprenta la scara întregii societăți.

Dimensiunea ecologică a dezvoltării durabile în România . Analiza componentei
ecologice a dezvoltării durabile se poate face cu ajutorul unui grup complex de indicatori
sistematizați după diverse criterii.
International Institute for Sustainable Development a propus încă din 1999 un set de
indicatori pentru monitorizarea aspectelo r de mediu, numiți Green Headline Indicators.
Acești indicatori reprezintă o inițiativă a Swedish Environmental Advisory Council și au fost
utilizați pentru evaluarea progreselor făcute de economia suedeză în tranziția către o societate
durabilă ecologică [7].
Green Headline Indicators (în număr de 12) permit identificarea domeniilor care
relaționează cu mediul înconjurător precum, cauzele fundamentale ale degradării mediului,
emisiile poluante și practicile ecologice necesare, reflectând totodată și schi mbările din
societate din perspectiva ecologică.
Sistemul actual al indicatorilor de măsurare a componentei ecologice din Strategia de
Dezvoltare Durabilă a UE cuprinde un număr mare de indicatori ecologici, printre aceștia
regăsindu -se și Green Headline Indicators. Ei sunt sintetizați în teme independente (schimbări
climatice, transport durabil, resurse naturale) sau în sub -teme și permit identificarea aspectelor
de mediu în cadrul temelor referitoare la aspectele sociale și economice.
Măsurarea efectulu i acțiunilor întreprinse pe plan național în România în vederea
încadrării în obiectivele referitoare la protejarea mediului natural cuprinse în Strategia de
Dezvoltare Durabilă a Uniunii Europene a fost efectuată cu ajutorul indicatorilor de mediu
utiliza ți deja de UE în rapoartele sale de monitorizare a progreselor țărilor membre (2007).
Principalii indicatori ecologici specifici stadiului actual de dezvoltare a României sunt
prezentați în tabelul 2. Aceștia permit conturarea dimensiunii ecologice actuale a dezvoltării
durabile în România (Burja, Burja 2009) .

– 45 –
A. Monitorizarea cauze lor degradării mediului provocată de modul de desfășurare a
activităților umane se poate face cu ajutorul indicatorilor care se referă la modul de folosire a
energiei, obținerea energiei electrice și a agentului de încălzire prin promovarea surselor
alternative, folosirea materialelor, producția de substanțe toxice, gestionarea produselor
reziduale, aplicarea practicilor agriculturii organice, defolierea pădurilor, eroziunea
terenurilor, păstrarea biodiversității și alte modalități de conservare și management a
resurselor naturale.
Consumul de energie electrică al gospodăriilor românești s -a majorat în perioada
2000 -2006 cu 31 % dar față de media consumului de electricitate a UE -27, de 2568,4 mii toe,
în 2006 acest indicator este de 3 ori mai mic. Trendul crescut al consumului de electricitate
denotă îmbunătățirea dotării gospodăriilor cu aparatură casnică și instalații de încălzit dar la
un nivel cu mult inferior țărilor dezvolt ate din UE.
Intensitatea consumului de electricitate al tuturor consumatorilor finali din România a
crescut doar cu 10 % în perioada analizată și în prezent reprezintă circa 57 % din media
consumului din EU -27, ceea ce reflectă în același timp și o depen dență mai scăzută a
economiei față de sursele de energie electrică. Totodată ponderea energiei electrică obținută
din surse regenerabile (hidrocentrale în cea mai mare parte) în consumul național de
electricitate al României este de peste 2 ori mai mare de cât în UE.
Ca urmare a creșterii economice susținute, pe ansamblul economiei românești s -a
înregistrat o creștere a consumului național de combustibil cu 10 %, care însă reprezintă 60 %
din media consumului din UE -27 și 40 % din consumul de combustibil d in UE -15. Situația
consumurilor de materiale necesare economiei naționale nu poate fi studiată din lipsă de
informații statistice.
În ceea ce privește deșeurile rezultate din gospodăriile populației și instituții din
mediul urban, deși trendul este de scă dere, reprezintă în prezent, un volumul de produse
reziduale pe cap de locuitor cu 34 % mai mare decât în Uniunea Europeană.
Indiferent de cauzele situației actuale, elementele de sustenabilitate identificate în
domeniul consumului, se referă la modul în c are sunt folosite resursele hidroelectrice și
combustibilul de către economia românească.
Urmărit separat, ca fiind unul din domeniile care generează puternice efecte negative
asupra mediului, transporturile din România și -au crescut ponderea cu 66 % față de anul
2000, în strânsă corelație cu dezvoltarea economică (în UE -27 majorarea a fost de 7 %). Cu
toate acestea, deoarece în acest sector, consumul energetic este de 3 ori mai mic decât media
europeană impactul de mediu produs de activitățile de transport , este mult redus. Statisticile
indică că deocamdată în transporturi, nu există o orientare către folosirea combustibilului bio
ca și sursă alternativă de energie de tip ecologic.

– 46 –
Preocupările României din ultimii ani legate de introducerea practicilor ag riculturii
organice, nu sunt deocamdată ilustrate de informațiile prezente în Eurostat.
În ultimii ani se remarcă o evoluție pozitivă în direcția implementării elementelor
agriculturii durabile. Informațiile furnizate de Ministerul Agriculturii indică pen tru perioada
2000 -2007, o creștere de peste 11 ori a suprafețelor din agricultura ecologică și o majorare a
producției vegetale ecologice de peste 12 ori. Mărimea concretă a acestor indicatori este însă
modestă, comparativ cu mărimea totală a suprafeței ag ricole și potențialul agricol de care țara
dispune [8].
Se estimează că suprafețele cultivate ecologic vor ajunge la 400000 ha în anul 2010,
ceea ce înseamnă o mărire de 23 de ori a suprafeței totale aflată în agricultura ecologică față
de anul 2000, an î n care s -a creat de fapt, cadrul legislativ și instituțional privitor la producția
organică în România (EEA Report 2008) .
Creșterile însemnate ale capacităților de producție și a producțiilor agricole practicate
în sistem ecologic, mai accentuate în ramur ile vegetale, demonstrează eforturile făcute de
România pe linia mai bune gestionări a resurselor naturale și totodată contribuția sa la
dezvoltarea unei agriculturi durabile.
B. Monitorizarea emisiilor poluante în România. Prin semnarea protocolului de la
Kyoto, România s -a angajat să sprijine dezvoltarea durabilă și să contribuie la limitarea
schimbărilor climatice. Ea a adoptat principiile generale ale politicii energetice de la nivelul
Uniunii Europene, astfel încât și -a propus ca țintă reducerea emisii lor de gaze cu efect de seră
GHG cu 8 % în perioada 2008 -2012 față de nivelul anului 1990.
Deși în perioada 1990 -1999 emisiile de GHG s -au diminuat cu 57 % [10] depășind cu
mult ținta Kyoto, aceasta s -a datorat nu atât efectului aplicării unor măsuri de me diu
favorabile cât mai ales diminuării activității unor sectoare industriale intrate în procese de
restructurare (siderurgie, industria mineralelor, industria ceramicii, celulozei și hârtiei etc). În
perioada următoare, dezvoltarea economică accentuată (r ata anuală de creștere a PIB pe
locuitor a fost de 8,8 % în 2008) a generat o mărire a consumului energetic pentru susținerea
producției industriale, ceea ce a avut ca efect o creștere ușoară a gazelor poluante. Astfel, în
perioada analizată, cea mai înse mnată creștere s -a înregistrat în cazul emisiilor de substanțe
acide care s -au majorat cu 40 %, celelalte emisii au înregistrat creșteri mai mici: dioxid de
carbon 19 %, emisii de ozon 18 %, emisiile de particule materiale 35 % iar cele provenite din
trans porturi au înregistrat o majorare de 15 %.
Trendul crescător al gazelor poluante, în special al emisiilor de substanțe acide și al
emisiilor de particule materiale indică accentuarea unor forme de impact negativ asupra
mediului precum, acidificarea, scăde rea diversității biologice, micșorarea calității aerului
urban etc

– 47 –
Cu toate acestea, nivelurile emisiilor din ultimii ani la majoritatea tipurilor de poluanți
sunt mult sub media din Uniunea Europeană. Comparativ cu UE -27 care față de anul 1990 și –
a diminu at nivelul emisiilor de GHG cu 7,7 % iar UE -15 doar cu 2,7 %, România și -a redus
emisiile de GHG cu 43,7 %, în special ca urmare a ajustărilor din sectorul industrial al
economiei.
Raportul European Environment Agency prezintă situația îndeplinirii măsuri lor
planificate și a progreselor înregistrate pentru realizarea obiectivelor țintă asumate în cadrul
Protocolului de la Kyoto. În cadrul lui, pentru România este identificată existența unor măsuri
și politici naționale pentru reducerea emisiilor poluante, al căror efect se regăsește în
micșorarea volumului de GHG sub ținta Kyoto (anul 2006) astfel încât este prognozată
îndeplinirea obiecti velor asumate pentru anul 2010 ( Hueting and Reijinders 2004) ].
Eforturile depuse de România pentru reducerea emisiilor de gaze poluante se înscriu
într-un amplu proces de gestionare calitativă a poluării atmosferice.
Numărul relativ mare al indicatorilor individuali de dezvoltare durabilă creează un
vast tablou informațional, dificil de urmărit pentru aprecierea progreselo r naționale pe linia
gestionării resurselor naturale, a diminuării daunelor provocate mediului pe diferite categorii
de impact, a creșterii economice și a bunăstării sociale. Simplificarea proceselor decizionale
solicită deci, o exprimare mai sintetică a i ndicatorilor, astfel încât elaborarea unui set de
indicatori agregați ai dezvoltării durabile este un proces continuu desfășurat la nivelul unor
organisme internaționale sau naționale.

– 48 –

Tabel 1

Indicatori economico -sociali ai dezvoltării durabile
Indicatori România EU-27
2008 EU-15
2008 2000 2008
Growth rate of real GDP/inhabitant, % 2.3 8.8 1.1 0.7
Total investment, % of GDP 18.9 34.1 21.2 20.9
Total RD expenditure, % of GDP 0.37 0.54 * 1.83 * 1.91 *
Turnover from innovation – % of total tur nover – 36.6*** – –
Energy intensity of the economy, kgoe/1000 euro 1459.79 1128.01** 202.45** 179.54**
Resource productivity, euro/kg – – – 1,43***
Total employment rate, % 63.0 58.8* 65.4* 67.0*
Unemployment rate, % 7.3 6.4* 7.1* 7.0*
At risk of pov erty rate after social transfers, % 17 19** 16** 16**
People living in jobless households, by age group, % 8.1 10.0* 9.4* 9.2*
Public expenditure on education, % of GDP 2.88 3.48**** 5.05**** –
Household expenditure per inhabitant, 1995=100 100.0 183.0* * 109.5** 107.3**
Employment rate of older workers, % 49.5 41.4* 44.7* 46.5*
Life expentancy at age 65 13.4 13.6** 16.4***
Urban population exposure to air pollution by
particulate matter, micrograms/m3 – 52.2** 30.0** –
Urban population exposure to a ir pollution by ozone,
micrograms/m3 day – 2054.0** 4417.0** –
Sursa: Eurostat
* anul 2007 ; ** anul 2006 ; *** anul 2004 ; **** anul 2005

Tabelul 2

Indicatori ecologici ai dezvoltării durabile
Indicatori România EU-27
2008 EU-15
2008 2000 2008
Electricity consumption by households, 1000 toe 658 860** 69348** 61823**
Final energy consumption by sector, 1000 toe 22466 24706** 1176298** 1006910**
Electricity generated from renewable sources, % of gross energy
consumption 28.8 31.4** 14.6** 15.3**
Combined heat and power generation, % of gross electricity
generation – 18.0** 10.9** 10.1**
Gross inland energy consumption by fuel, 1000 to of oil eq 37130 40897** 1825279 1543572
Volume of freight transport, Index 2000 = 100 100.0 166.0* 107.1* 101.4*
Energy consumption of transport, 1000 toe 3396 4359** 370183** 330538**

– 49 –
Municipal waste treatment, kg per capita 302 284* 212* 193*
Forest trees damaged by defoliation – % 36.5 21.3** 22.1** –
Forest annual fellings as a share of net annual increment 41.3 45.9**** 59.3**** 67.0****
Livestock density index, livestock units/ha – 0.47**** 0.80**** 0.88****
Emissions of acidifying substances, 1000 to acid eq 32.47 45.78** 727.42** 521.32**
Emissions of ozone precursors, 1000 to ozone forming potential 786.46 926.98** 26655.22** 20954.91**
Emissions of particulate matter, 1000 to 684.26 926.91** 18978.05** 13972.87**
Greenhouse gas emissions, index base year=100 49.9 56.3** 92.3** 97.3**
Emissions of particulate matter from transport, 1000 to 78.27 90.08** 4283.50** 3533.22**
CO2 emissions, to/ inhabitant 4.3 5.1** 8.6** 8.9**
Organisations with a registered EMS, number – 1* 3908* 2842*
Eco-label awards, number – 7 – 458
Shares of environmental and labour taxes in total tax revenues, % – 6.74** 6.41* * 6.17**
Sursa: Eurostat
* anul 2007 ; ** anul 2006 ; *** anul 2004 ; **** anul 2005

– 50 –

5. Institutionalizarea conceptului dezvoltarii durabile pe plan
national si european

Pe parcursul ultimilor ani, odata cu recunoasterea problemelor stringente globale
existene si a necesitatii solutionarii acestor probleme, au fost create o serie de insitutii care sa
se ocupe in mod deosebit cu aplicarea conceptului dezvoltarii durabile. Asemenea insitutii au
fost create atat la nivel global, cat si la nivel european si national.
Institutii in domeniul aplicarii conceptului Dezvoltarii Durabile au fost create la nivel
global, european, national si local, acestea fiind institutii guvernamentale, de cercetare sau de
transpunere in practica a conceptului.
La nivel global in stitutionalizarea conceptului dezvoltarii durabile a avut loc in special
in cadrul unor institutii internationale bine -cunoscute, cum ar fi ONU ( http://www.un.org/en/ )
sau OECD ( http://www.oecd.org/ ). De exemplu, in cadrul ONU exista o structura denumita
„UN Division for Sustainable Developement”, care se ocupa cu evidentierea celor mai
stringente probleme globale si cu posibila lor solutionare, cum ar fi lipsa apei potabile in
numeroase zone ale lumii, discriminare intre sexe in multe zone ale lumii, existenta
razboaielor in anumite zone. ( http://www.un.org/esa/dsd/ ).
Tot la nivel global se mentioneaza si Clubul de la Roma ( www.clubofrome.org ), care
este o organizatie neguvernamentala la nivel mondial, infiintata la Roma in anul 1968, care
reuneste personalitati de marca din toate domeniile de activitate. Clubul de la Roma s -a
implicat de la bu n inceput in evidentierea problemelor globale ale umanitatii, prin definirea
problematicii globale. Aceasta problematica globala este in fiecare an rediscutata, evidentiind
prioritatile existente in acel moment si facand rpopuneri referitoare la solutionar ea acestor
probleme. De asemenea se doreste remarcarea si a forumului tinerei generatii pe langa Clubul
de la Roma, tt30, care se ocupa cu definirea problematicii mondiale dintr -un punct de vedere
al tinerei generatii, pe care l -a denumit „Web of the Probl ematiuqe”
(www.clubofrome.org/tt30 ).

– 51 –
5.1. Pe plan european

La nivel european activitatile de institutionalizare a conceptului dezvoltarii durabile au
fost si sunt coordonate de Comisia Europeana, in specia l prin Strategia de Dezvoltare
Durabila, care a fost adoptata in iunie 2006, The Renewed EU Sustainable Development
Strategy ( http://ec.europa.eu/sustainable/welcome/index_en.htm )
Tot la nivel euroepan trebuie mentionata o alta institutie neguvernamentala, cu sediul
in Viena si afiliata la Clubul de la Roma, European Support Centre of the Club of Rome
(http://www.clubofrome.at/ ). Aceasta organiza tie are ca scop principal coordonarea
activitatilor pe plan european ale organizatiei mondiale Clubul de la Roma, cat si coordonarea
de proiecte ina cest domeniu, insa pe plan european.
In alte tari din Europa s -au inregistrat o serie de progrese in domeni ul operationalizarii
conceptului dezvoltarii durabile. Germania:
De exemplu in Germania exista deja o Comisie la nivel national pentru dezvoltare
durabila, Rat fuer Nachhaltige Entwicklung, ( http://www.nach haltigkeitsrat.de/ ) . Aceasta
comisie a fost infiintata in anul 2001 si este pe langa guvernul Germaniei. O alta institutie de
cercetare din Germania situata in Karlsruhe, pe langa renumita asociatie „Helmholtz –
Gemeinschaft”, Institute for Technology Asse ssment and Systems Analysis, chiar fiind intr –
un domeniu mai larg al evaluarii tehnologiilor prezente si analiza sistemelor, poate fi
mentionata la acest punct ( http://www.itas.fzk.de/home_e.htm ). Se mai p oate mentiona la
acest puncr si Oficiul Federal de Mediu din Germania, Umweltbundesamt, care a definit una
dintre prioritatile de actiune in urmatorii ani ca fiind asigurarea dezvoltarii durabile in
Germania ( http://www.umweltbundesamt.de ).
Pe de alta parte in Austria exista initiative la nivel guvernamental pe langa guvernul
austriac, in Viena. Aceasta a elaborat deja Strategia de Dezvoltare Durabila, prima versiune
fiind din anul 2002 ( http://www.nachhaltigkeit.at/article/archive/26469 ). Tot in Viena se
gaseste un interesant institut de cercetare in domeniul evaluarii tehnologiilor utilizate in
societate, denumit Institute of Technology Asses sment ( http://www.oeaw.ac.at/ita/ ). Si la
aceasta institutie se regaseste una dintre domeniile de activitate ca fiind asigurarea dezvoltarii
durabile la nivel local si national in Austria.
Se doreste mentionare a aici a proiectului DESERTEC in domeniul folosirii energiei
solare, care se doreste a fi un exemplu graitor in aplicarea conceptului dezvoltarii durabile la
nivel regional, dar intr -o regiune mare. In cadrul acestui proiect se urmareste imbinarea
posibili tatilor existente in diferite tari, inclusiv tarile africane, in scopul utilizarii eficiente a
energiei solare si transformarea acesteia in energie termica si electrica prin fotovoltaic.
Proiectul urmareste obtinerea energiei electrice in desertul Sahara p rin folosirea panourilor
fotovoltaice si transportul acesteia in mai multe tari europene (UmweltMagazin 07 -08/2009)

– 52 –
5.2. Pe plan national

În România, Biroul Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (fondat în 1971
pentru a sprijini România în dezvo ltare prin consultanță, asistență tehnică, instruire și suport
logistic și al cărui rol a devenit mult mai activ după 1989), a înființat în 1997 Centrul
Național pentru Dezvoltare Durabilă care, în iunie 2001, se constituie ca organizație
neguvernamentală responsabilă de susținerea și coordonarea inițiativelor relevante care
vizează dezvoltarea durabilă în România.
Asadar pe plan national, in tara noastra exista Centrul National pentru Dezvoltare
Durabila (National Centre for Sustainable Development NCSD), http://www.sdnp.ro/ cu
sediul in Bucuresti, care a avut de la bun inceput ca obiectiv principal implementarea agendei
locale 21 (Local Agenda LA21) in diferite regiuni si orase ale tarii.
Programul organizației, Build ing Capacities to implement Local Agendas LA 21 a fost
lansat în anul 2000 pentru nouă orașe pilot din România (Baia Mare, Galați, Giurgiu, Iași,
Miercurea Ciuc, Oradea, Ploiești, Târgu Mureș, Vâlcea). Conform datelor Centrului Național
pentru Dezvoltare D urabilă ( www.sdnp.ro ), extinderea implementării Agendei Locale 21 a
inclus 13 localități în perioada 2003 – 2004 (Arad, Bolintin Vale, Câmpina, Fălticeni,
Mediaș, Pitești, Sibiu, Sighișoara, Slatina, Târgu Jiu, Târgoviște , Vatra Dornei, Zimnicea), 3
localități și 1 județ, în 2004 – 2005 (Bistrița, Borsec, Brașov și județul Mureș) iar în 2005 –
2006, 3 localități și 1 județ (Constanța, Gura Humorului, Medgidia și județul Brașov). Prin
urmare, pentru ruralul din România, AL2 1 este un instrument funcțional în două județe,
Mureș și Brașov.
Pe de alta parte se poate mentiona aici Ministerul Mediului, www.mmediu.ro , care a
coordonat elaborarea in tara noastra a Strategiei Nationale pentru Dezvoltare Durabila a
României – Orizonturi 2013 -202-2030 (Strategia Nationala 2008)
Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României, Orizonturi 2013 -2020 –
2030 formulează ca obiectiv pentru Orizontul 2013 „Încorporarea organică a principiilor și
practicilor dezvoltării durabile în ansamblul programelor și politicilor publice ale României ca
stat membru al UE” (Strategia Nationala 2008). Acelasi document, invocând procesul
prelungit de tranziție ca determinantă majoră a degradării capitalului natural , precizează
următoarele aspecte care se manifestă în ultimele două decade:
– un proces activ de erodare a diversitații biologice;
– fragmentarea habitatelor multor specii și întreruperea conectivității între habitate;
– restrângerea sau eliminarea unor tipur i de habitate sau ecosisteme din zonele de
tranziție;

– 53 –
– modificarea amplă, uneori dincolo de pragul critic, a configurației structurale a
bazinelor hidrografice și a cursurilor de apă;
– simplificarea excesivă a structurii și capacității multifuncționale pro prii
formațiunilor ecologice din ecosisteme agricole intensive;
– destructurarea si reducerea capacității bio -productive a componentelor capitalului
natural din sectorul agricol.
La acest punct se doreste mentionarea faptului ca la noi in tara, deci pe plan national,
exista o serie de Agentii de Protectia Mediului (APM -uri), care sunt active la nivel regional.
Si in zona de interes pentru prezentul grant se afla Agentia de Protectia Mediului Alba, APM
Alba, ( http://www .apm -alba.ro ), care are preocupari majore in domeniul asigurarii dezvoltarii
durabile a regiunii Alba, in primul rand prin activitatile pentru protectia mediului, ca o
componenta de baza a conceptului dezvoltarii durabile.
In acelasi sens se mai specifi ca Agentia de Dezvoltare Regionala Centru, ADR Centru,
(http://www.adrcentru.ro/ ), care are sediul in orasul Alba Iulia. Agentia pentru Dezvoltare
Regionala Centru are rolul de a contribui la dezvoltarea durabila si echitabila a Regiunii
Centru prin inlaturarea disparitatilor si dezechilibrelor dintre zonele regiunii, in folosul
locuitorilor ei.

– 54 –
7. Concluzii

Utilizarea aplicatiilor tehnologice are ca scop principal declarat al umanitatii cresterea
calitatii vieti i oamenilor. Insa aceasta folosire accentuata a aplicatiilor tehnologice duce
implicit si la cresterea consumului de energie si deci la poluarea necontrolata a mediuli
inconjurator.
Din datele statistice mondiale reiese o dependenta directa intre nivelul d e trai si
consumul de energie. Dupa anii ‘70 s -au publicat numeroase studii referitoare la situatia
conflictuala dintre dorinta de a spori nivelul de trai si distrugerea mediului ambiant prin
efectele negative ale aplicatiilor industriale si tehnologice. D in aceasta cauza s -au initiat
discutii pe plan politic mondial pentru a gasi solutii corespunzatoare, in special coordonate de
Clubul de la Roma.
Ideea dezvoltării durabile (engl . sustainable development ) a aparut ca posibila solutie a
situatiei complicate create de umanitat e, de pe o parte deci dorinta cresterii nivelului de trai,
pe de alta parte insa, distrugerea mediului inconjurator. Deja din 1980 , Strategia Mondială de
Conservare elaborată de organizații de mediu susține ideea de protejare a mediului în
interesul umanității (Buțiu, 2005).
Definit deci pentru prima data in Raportul Brundtland al Comisiei Mondiale pentru
Mediu si Dezvoltare in 1987, conceptul dezvoltarii durabile s -a conturat ca posibila rezolvare
a problematicii prezentate mai sus. El a inceput sa fie vehiculat in politicile de mediu
nationale indeosebi dupa Conferinta ONU pentru Mediu si Dezvoltare de la Rio de Janeiro
din 1992.
Sistem e noi si modern e de monitori zare si evaluare integrat a a dezvoltarii durabile
regionale au o importan ta strategica deosebita la nivel golbal, european, dar si pentru tara
noastra, in privinta pastrarii si imbunatatirii calitatii mediului ambiental si al dezvoltarii
durabile globale si nationale. Pe de alta parte, prin dezvoltarea unor tehnici moderne prop rii
de monitorizare si evaluare, Romania ar putea concura cu alte natiuni care au deja experienta
vasta in domeniu, dar care lucreaza inca cu metode si tehnologii mai invechite, aceasta
insemnand intarirea pozitiei Romaniei in context european si chiar mon dial.
O componenta de baza a acestor sisteme de monitorizare si evaluare a dezvoltarii
durabile regionale o reprezinta i ndicatorii , care contribuie la intelegerea si modelarea
sistemelor reale complexe prin
 concentrarea datelor existente;
 descrierea sta rii sistemului si indicarea deviatiei de la starea dorita;
 indicarea evolutiei in comparatie cu evolutia catre starea dorita;
 informarea utilizatorilor despre starea atinsa,

– 55 –
astfel ca face posibila luarea altor decizii pentru a atinge starea dorita.
Sistem ul de monitorizare a dezvoltarii durabile are la baza un sistem de indicatori de
dezvoltare durabila, cu 3 componente de baza: indicatori tehnico -economici, indicatori de
mediu si indicatori sociali, cum se observa si din diagramele anexate. Sistemul de
monitorizare si evaluare a dezvoltarii durabile despre care s -a discuta t are un potential mare
de aplicabilitate datorita simplicitatii aplicarii acestuia, cat si al interpretarii valorilor obtinute.
Constructia unui indicator trebuie sa fie in concordanta c u raspunsul la intrebarea:
“Cui ii este destinat indicatorul?” Indicatorii propusi pot fi utilizati atat pentru informarea
marelui public despre nivelul atins referitor la dezvoltarea durabila , deoarece indicatorii au un
mesaj clar si concis, dar si de med iul stiintific, deoarece indicatorii contin o serie de informatii
si date specifice exacte.
Pentru abordarea sistematizata a acestor aspecte s -a efectua t o analiz a a situatiei
actuale existente la nivel european si national cu privire la sisteme de monito rizare si evaluare
a dezvoltarii durabile regionale , dezvoltarea si utilizarea lor concreta in practica . Din aceasta
analiza s -a concluziona t ca pe plan european, in anumite tari cum ar fi Germania si Austria,
exista preocupari majore in directia monitoriz arii si evaluarii dezvoltarii durabile prin
folosirea indicatorilor aferenti. La noi in tara exista anumite institutii care se ocupa cu
cercetari in domeniul dezvoltarii durabile.
De asemenea exista si proecupari individuala si institutionale privind reli efarea
anumitor indicatori de dezvoltare durabila, insa folosirea organizata a unor indicatori pentru
monitorizarea si evaluarea dezvoltarii durabile regionale la noi in tara inca nu are loc in mod
organizat. Se concluzioneaza ca in acest domeniu exista o serie de pasi care sunt de efectuat
in aceasta directie in viitorul apropiat in tara noastra, pentru a reusi alinierea totala la politicile
Uniunii Europene .

– 56 –
Bibliografie

Adams, William M. (2006). The Future of Sustainability: Re -thinking Environmen t and
Development in the Twenty -first Century , Report of the IUCN Renowned Thinkers Meeting,
29-31 January 2006, http://cmsdata.iucn.org/downloads/iucn_future_of_sustanabili ty.pdf ,
(Last revised 22 May 2006).
(BP 1998) BP: BP Statistical Review of World Energy (Date statistice referitoare la
energetica mondiala), Anglia (1998)
(Bank 2000) Bank, M. 2000: Basiswissen Umwelttechnik (Bazele tehnicii protectiei
mediului). A 4 -a editie, Editura Vogel, Würzburg (2000)
(BUND 1996) BUND/MISEREOR (Ed.): Zukunftsfähiges Deutschland (Dezvoltarea durabila
a Germaniei); Editura Birkhäuser, Basel, 1996
(Butiu 2005) Buțiu, Călina Ana. (2005). Ecologie umană, În I. Bădescu, O. Cucu -Oancea
(coord.), Dicționar de sociologie rurală , București: Mica Valahie, 153 -154.
(Dieren 1995) W. van Dieren (Ed.): Mit der Natur rechnen (Sa luam in consideratie natura);
Editura Birkhäuser, Basel (1995).
(DBU 2007) Deutscher Bundesstiftung Umwelt: Jahresberich t 2003 \7 (Raportul Anual pe
2007 al Fundatiei Germane pentru Mediu), Osnabrück, Germany
(EC 2001) European Commission, A Susstainable Europe for a Better World: A European
Union Strategy for Sustainable Development , COM(201)264, Brussels, 2001
(EC 2005) E uropean Commission, Working together for growth and jobs; A new start for the
Lisbon Strategy, COM(2005)24, Brussells, 2005
(EC 2007) European Communities, Measuring progress towards a more sustainable Europe –
2007 monitoring report of the EU sustainable development strategy, 2007
(Europa 1999) Georg -August -Universität, Europa -Büro Südniedersachsen (Ed.) : Revista
Europa , nr. 4/1999, p. 18 -22.
Girardot, J. -J. (2005), Intelligence territoriale et participation,
http://labiso.be/ecolloque/forums/read.php?3,197,197
(Hauff 1987) Hauff, V., (Ed), 1987: Our Common Future The Brundtland Report of the
World Commission on Environment and Development. Oxford Univ. Press, Oxford
(IIASA 1996) A. Gru bler, N. Nakicenovic: „ Globale Energieperspektive bis 2050 und
darüber hinaus“ (Perspective energetice mondiale pâna în 2050 si mai departe); în revista:
„Energiewirtschaftliche Tagesfragen“ (Probleme actuale energetico -economice), Germania,
nr. 5/1996, p. 304-312
(Jazepcikas 2008) Jazepcikas D., Vitunskiebe V., Measurment of economic and social
differences of Lithuanuan rural areas of improving implementation of sustainable

– 57 –
development policy,, EAAE Congress, Gent, Belgium, 2008
(Jischa 2005) M. F. Jischa : Herausforderung Zukunft (Descoperirea viitorului) ; Spektrum
Akademischer Verlag, Heidelberg 2005 .
(Knut 2006) Knut H. A., Greaker M., From natural resources and environmental accounting
to construction of indicators for sustainable development, Discussi on Papers No. 478,
Statistics Norway, Research Department, 2006
(Ludwig 1995) B. Ludwig : Methoden zur Modellbildung in der Technikbewertung , doctorate
thesis, TU Clausthal, 1995, vezi si CUTEC -Schriftenreihe Nr. 18, Papierflieger, Clausthal –
Zellerfeld.
(Mitchell 1996) G. Mitchell: Problems and Fundamentals of Sustainable Development
Indicators (Notiuni de baza referitoare la indicatori pentru dezvoltarea durabila); in revista:
Sustainable Development, nr. 1/1996, p. 1 -11
OECD (2001) . Environmental Indicators: Towards Sustainable Development : OECD
Publishing.
Pascaru, Mihai (2007). Habitatul risipit de globalizare , Cluj -Napoca: Argonaut.
(Pfister, Renn 1996) G. Pfister and O. Renn: Ein Indikatorensystem zur Messung der
nachhaltigen Entwicklung in Baden -Württemberg; Arbeitsbericht Nr. 64 der Akademie für
Technikfolgenabschätzung in Baden -Württemberg, Stuttgart (1996).
(Reihlen 2007) Reihlen A., Luskow H., Analysi s of studies discussing the benefits of
REACH, Institut fur Okologie und Politik, GmbH, 2007
(Strategia Nationala 2008) Guvernul Romaniei, Ministerul Mediului, Centrul National pentru
dezvoltare Durabila: Strategia Nationala pentru Dezvoltare Durabila a Ro maniei –
Orizonturi 2013 -2020 -2030 , Bucuresti 2008
(Tulbure 1995) I. Tulbure si B. Ludwig (1995): Strategies to Sustainability and
Environmental Protection in Romania. Proceedings of the 30th Intersociety Energy
Conversion Engineering Conference, Orlando, Florida, August 1995, Vol. 2, S. 633 -638.
(Tulbure 1997) I. Tulbure: Zustandsbeschreibung und Dynamik umweltrelevanter Systeme
(Metode de analiza a starii si dinamicii sistemelor relevante pentru mediul înconjurator);
Teza de doctorat, UT Clausthal; Editur a Papierflieger, Clausthal -Zellerfeld, Germania, seria
CUTEC nr. 25 (1997)
(Tulbure 1998) Tulbure , I.: Probleme de mediu globale si conceptul dezvoltarii durabile; in
Revista de Ecologie Industriala, OID ICM, Bucuresti, nr. 4 -5/1998, p. 15 -20 + erata din n r. 1-
2/1999, p. 77
(Tulbure 2001) I. Tulbure, 2001: Contributions to define sustainable development indicators ;
Proceedings of the 2001 International Sustainable Development Conference, 5 -6 April 2001,
Manchester, pp. 273 -280.

– 58 –
(Tulbure 2003) Tulbure, I.: Integrative Modellierung zur Beschreibung von Transformations –
prozessen (Modelare integrativa pentru descrierea proceselor de transformare).
Habilitationsschrift, TU Clausthal. VDI -Fortschrittsberichte, Reihe 16, Nr. 154, Editura VDI –
Verlag, Düsseldorf, 20 03.
(Tulbure 2006) Tulbure, I. (2006): Life Cycle Analysis – Instrument to Evaluate
Environmental Effects of Industrial Processes. Proceedings of MICROCAD06 Conference,
16.-17.03.2006, p.: 85 -90, Miskolc, Hungary.
Umweltbundesamt (Federal Environmental Age ncy): Daten zur Umwelt 2003 (Date despre
mediu) , Erich Schmidt Verlag, Berlin (2004).
UmweltMagazin 07 -08/2009: Desertec, Umwelt Magazin iulie/august 2009, Pag.8, VDI,
Duesseldorf, Germanai
UNDP (1987). Bruntland Report – Our common future. Oxford Universit y Press.
(UNDP 2008) UNDP 2008: Human Development Report 2007/2008 – Fighting climate
change: Human solidarity in a divided world . USA, http://hdr.undp.org/en/
UNDESA. (2002). Johannesburg Plan of Implementation of the World Summit on Sustainable
Developme nthttp://www.un.org/esa/sustdev/documents/WSSD_POI_PD/English/POIToc.htm
(VDI-nachrichten 1996) : VDI-nachrichten (Publicatia saptamanala de informare a Asociatiei
Inginerilor Germani VDI), nr. 11/1999, 12/1999.
([VDI -nachrichten): VDI-nachrichten (Publicatia saptamanala de informare a Asociatiei
Inginerilor Germani VDI), nr. 11/2008, 12/2008.
Burja C., Burja V ., Some aspects of the Sustainable Development in Romania , Wo rld
Academy of Science, Engineering and Technology, Volume 54, June 2009, pp. 175 -181
Burja C. , The Analysis of Romanian Competitiveness from Sustainable Development
perspective , Journal of Environmental Protection and Ecology, vol. 10, no. 2, 2009
(Guvern 2008) Guvernul României, Strategia Na țional ă pentru Dezvoltare Durabil ă cu
orizonturi 2013 -2020 -2030, 2008
Eu-Ro Jurnal al CCIB, www. euractiv.ro/uniunea -europeana
EEA Report, Greenhouse gas emission trends and projections in Europe 2008, EEA,
Copenhagen, 2008
R. Hueting and L. Reijinders, “Broad sustainability contra sustainability: the proper
construction of sustainability indicators”, Ecological Economics , vol. 50, issue 3 -4, pp.249 –
260, October 2004
SEAC, Green Headline Indicators – Monitoring Progress towards Ecological Sustainability
1999

– 59 –
Revistele principale din domeniu consultate :
UmwelMagazin , Verein Deutscher Ingenieure, Springer Verlag, Berlin, Germany
The International Journal Of Life Cycle Assessment , Ecomed Publishers, Landsberg,
Germany
Europ ean Environment , The Journal Of European Environmental Policy, ERP Environment,
John Wiley & Sons, West Yorkshire, UK
EEP-Newsletter: Newsletter of the European Environmental Press
Revista de Ecologie Industriala , Bucuresti
Sustainable Development , ERP Env ironment, John Wiley & Sons, West Yorkshire, UK
World Resource Review , Naperville, IL, USA
Environment, Development and Sustainability , Kluwer Academic Publishers,
Dordrecht/Boston/London
Environmental Resource Economics, Kluwer Academic Publishers, Dordre cht, The
Netherlands
Integrated Assessment , Baltzer Science Publishers, The Netherlands
Eco-Management and Auditing , The Journal of Corporate Environmental Management, ERP
Environment, John Wiley & Sons, West Yorkshire, UK
Waste Management , Elsevier Scienc e, Pergamon, New York, USA
Business Strategy and the Environment , ERP Environment, John Wiley & Sons, West Sussex,
UK
The International Journal of Sustainable Development and World Ecology , Parthenon
Publishing Group, New York/London
Ecological Modelling a nd Systems Ecology , Elsevier Science, Ireland
Environmental Policy and Planning , John Wiley & Sons, West Sussex, UK
Environmental Monitoring and Assessment , Kluwer Academic Publishers, Dordrecht, The
Netherlands

– 60 –
Adrese internet mai relevante verificate :

1. www.mmediu.ro
2. http://www.sdnp.ro/
3. http://www.apm -alba.ro/
4. http://www.adrcentru.ro/
5. http://www.un.org/en/
6. http://www.un.org/esa/dsd/
7. http://www.oecd.org/
8. http://ww w.word -craft.net/nies/english/project/iem/
9. http://www.umweltbundesamt.org/fpdf -l/2695.pdf
10. http://www.umweltbundesamt.org/fpdf -l/2694.pdf
11. http://europa.eu.int/eur –
lex/lex/LexUriServ/site/en/com/2005/com2005_0037en01.pdf
12. http://europa.eu.int/eur –
lex/lex/LexUriServ/site/en/com/2005/com2005_0035en01.pdf
13. http://europa.eu.int/eur –
lex/lex/LexUriSer v/site/en/com/2005/com2005_0084en01.pdf
14. http://www.ecoasia.org/APEIS/Meeting/_notes/RCC4/03_ProgressReportIEM_L_
1-27.pdf
15. www.nachhaltigkeit.at
16. http://www.nachhaltigkeit.at/article/archive/26469
17. http://www.word -craft.net/nies/englis h/project/iem/
18. http://www.umweltbundesamt.de
19. http://www.worldenergy.org/
20. http://www.vdi.de/
21. http://www.airinfo -line.de/
22. www.eurad.uni -koeln.de
23. http://www.ciat.cgiar.org/indicators
24. http://www.mmediu.ro/dezvoltare_durabila/sndd.htm

– 61 –
25. http://www.seri.at/deutschstart.htm Sustainable Europe Research Institute (SERI)
26. http://www.terra -2000.org TERRA2000 : Information Society and Sustainable
Development .
27. http://register.consilium.europa.eu/pdf/en/06/st10/st10117.en06.pdf . Council of the
European Union (2006), Review of the EU Susta inable Development Strategy (EU
SDS) − Renewed Strategy,
28. www.environmental.council.gov.se
29. www.maap.ro , Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale
30. www.mediafax.ro/social/program -de-guvernare -6-din-pib-pentru –
educatie.html?1688;3663821
31. www.reports.eea.europa.eu./state -of-environment -report -2005

– 62 –
Anexa 1

Modelul "Presiune – Stare – Răspuns"

Sursa: OCDE 2001, 134

Informații
ACTIVITĂȚI
UMANE

 Energie
 Transport
 Industrie
 Agricultură
 Altele

[producție, consum
comerț] RESURSE
NATURALE ȘI DE
MEDIU

Condiții:

 Aer/atmosferă
 Apă
 Teren
 Biodiversitate
 Resurse naturale
 Altele AGENȚI
ECONOMICI, DE
MEDIU ȘI SOCIALI

 Administrație
 Gospodării
 Întreprinderi

 Sub-naționali
 Naționali
 Internaționali RĂSPUNS
Generarea de
poluanți și deșeuri
Utilizarea
resurselor PRESIUNE STARE
Presiuni directe Presiuni indirecte
Răspuns societal (Intenții – Acțiuni) Informații
Răspuns
societal
(Intenții –
Acțiuni)