CAPITOLUL 1. INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA CERCETĂRII 1.1. ACTUALITATEA TEMEI În zilele noastre, toată lumea luptă pentru afirmare și pentru a duce un… [629747]

1
CAPITOLUL 1. INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA
CERCETĂRII
1.1. ACTUALITATEA TEMEI
În zilele noastre, toată lumea luptă pentru afirmare și pentru a duce un trai
cât mai bun, dar această luptă devine tot mai solicitantă și obositoare, ducâ nd la
amplificarea stress-ului ș i la supr asolicitarea sistemului nervos ș i cardio -vascular al
organismului uman. Suprasolicitarea e ste unul din factorii favorizanț i al bolilor
cerebro -vasculare , de asemenea acest factor ocupă locul trei mondial dupa infarctul
de miocard ș i cancer, î n topul cauzelor de deces.
Accidentul vas cular cerebral (AVC) considerată a fi ș i boal a secolului
nostru, reprezintă a treia cauză de mortalitate din lume și prima în situaț iile de
handicap fizic sau mental permanent. Mortalitatea cauzată de aceas ta afecțiune este
de 6-7 ori mai mare în țarile din sud -estul Europei decât în țările din est. România
este printre țarile care ocupă un loc "frun tas"din acest punct de vedere. Într -un
sondaj realizat pe un eșantion de 800 de persoane cu vâ rstă de peste 45 de ani, 72%
au răspuns că au suferit sau cunoscut o persoană cu această afecțiune.Î n fiecare an
unul din cinci decese este cauzat de producerea unui accident vascular cerebral. Se
poate intâmpla oricui, fie o rudă , un prieten sau un om pe care nu l -am cu noscut
niciodată. Incidenț a acc identului vascular depinde de vârstă. Aceasta se dublează
pentru fiecare dec eniu la persoanele trecute de vârsta de 55 de ani. O d ată cu vârsta
va crește și incidența AVC (de la 1,1000 de indivizi cu vârsta cuprinsă î ntre 40 -45
ani, până la 20 :1000 pentru 70 -85 ani). Deși această boală este specifică vârstelor
înaintate, un numă r destul de mare de infarcte cerebrale se produc ș i la per soanele
sub 65 de ani . Incidența AVC crește exponențial cu vârsta la ambele sexe ș i se
reduce la persoanele foarte inaintate. În prezent se constată o incidență însemnată
de AVC la tineri. În țările vestice incidenț a accidentului v ascular cerebral la tineri
cu vârsta cuprinsă între 15 -45 de ani se cifrează î ntre 3 -4%.
Incidenț a AVC -ului pred omin antă la barbați într -o proporție de 1,3/1 față
de femei. Aproximativ 10 % din cei ca re au avut AVC au fost recuperați total cu
reluarea în totalitate a activitaț ilor, 40% au sufe rit sechele moderate cu reinserție
profesională la o treime din cazuri, 40 % au sechele severe cu invaliditate totala
sau parț iala iar 10 % au o infirmitate totală și sunt complet dependenț i de alte
persoane.
Media euro peana este de 200 de AVC la sută de mii de locuitori, iar în țara
noastră se înregistrează o creștere de pâ na la 300 de accidente vasculare cerebrale
la suta de mii de locuitori. Conform previziunilor OMS accidental vasculare
cerebrale vor deveni până în anul 2030 principiala cauză a deceselor î n lume.
(www.recup eraremedicala.com )

2
1.2. MOTIVAREA ALEGERII TEMEI
Fiind constrânși de problemele de zi cu zi, majoritatea oamenilor nu acordă
importanță sănătății. Importanța recuperării unui membru fie el superior sau
inferior este mare deoarece sunt indispensabile în mers, în activitatea de zi cu zi,
sau în orice activitate.
Studiile au arătat că în ultimii ani rata AVC urilor a crescut mai ales prin rândul
celor tineri. Debutul accidentelor vasculare crește o dată cu vârsta, iar în rândul
persoanelor de peste 50 de ani frecvența bolii este dublă. Astfel că principalul
obiectiv de la care am plecat a fost îmbunătățirea posibilităților de recuperare prin
folosirea celor mai eficiente metode, tehnici și exerciții în scopul tratării
pacientului, și de îmbunătățirea stări i de sănătate.
Motivul pentru care am ales această temă ca fiind subiectul meu de studiu este
datorat faptului că î n locul unde am ales sa fac practică veneau destule cazuri de
pacienti cu AVC, acest fapt mi -a starnit cu riozitatea și mai mult și am dorit s ă învaț
cum să recuperez o persoană vârstnică cu această afecțiune, de câtă perseverență,
dedicare, și răbdare e nevoie să obții rezultate pozitive î n urma programului
recuperator aplicat. A fost un prim punct de plecare în această meserie – o
experiență care mi -a adus multe benefici i, pe plan social, intelectual ș i profesional.

3
CAPITOLUL 2. FUNDAMENTARE A TEORETICĂ A
CERTCETARII
2.1. Fiziologia emisferelor cerebrale
Reprezentând doar 2% din greutatea corpului , creierul este format din sute de
miliarde de celule ce compun sediul funcțiilor intelectuale și senzoriale. Este
organul ce controlează toate funcțiile corpului nostru, mișicările voluntare ș i
involuntare. ( Ionel C. 1982)
Nonencefalul este format din cele două emisfere cerebrale și comi surile lor.
Emisfera cerebrală are o formă ovoidă cu extremitatea posterioară mai
voluminoasă. Separată incomplet de emisfera opusă printr -o fisură intermisferică
andâncă în care pătrunde coasa creierului calos, cea mai mare comisură
intermisferică. La per iferie, emisfera prezintă un strat de substanță cenușie, ce
formează o mantă care pe secțiune formează cortexul cerebral. (Andronescu A.
1979)
Configurația externă a emisferelor cerebrale
Emisferele cerebrale prezintă trei fețe și trei margini :
 fața superolaterală
 fața medial
 fața inferioară
 marginea superioară sau supero – medială – ce separă fețele supero –laterală și
mediană
 marginea inferioară sau infero – laterală – ce separă fețele supero – laterală și
inferioară
 marginea medială sau infer o – medială – ce separă fețele medială și inferioară
Pe suprafața emisferelor cerebrale se găsesc o serie de șanțuri, care după
momentul apariției și după adâncimea lor au fost împarțite în trei grupe:
 șanțurile primare care apar primele chiar în perioada fetală ele delimitează lobii
emisferelor cerebrale ( șanțurile central, lateral și parietoocipital)
 șanțurile secundare care deli mitează girii circumvoluțiunile
 șanțurile terțiare, cel mai puțin adanci, care împart girii în porțiuni mai mici. (fig.
1)

4

Fig. 1. Emisferele cerebralehttps:// www.google.ro/search?q=emisferele+cerebrale
Fața supero -laterală
Această față este împarțită în trei șanțuri ( șanțul lateral, șanțul central, șanțul
parietooccipital) în patru lobi cerebrali: frontal, parient al, temporal si occipital.
 Șanțul lateral Sylvius
Începe pe fața inferioară a emisferei, la nivelul substanței perforate anterioare, se
îndreaptă lateral între lobul frontal și temporal, are un traiect oblic în direcție
superioară și posterioară, curbându -se la capătul terminal, în lobul parietal. De la
acest șanț, în partea anterioară, pornesc două ramuri: ramura ascendentă, ramus
ascendens, și ramura anterioară, ramus anterior, care merg în lobul frontal. În
porțiunea inferioară șanțul lateral prezintă u n sector lărgit, care poartă denumirea
de fosa laterală a creierului, fos sa lateralis cerebri.
 Șanțul central
Se îndreaptă oblic anterior și inferior terminîndu -se puțin înainte de a ajunge la
șanțul lateral.Girul precentral se continuă cu girul postcentr al, segmentul cortical
de legătură formînd operculul frontopariental.
 Șanțul central Rolando
-originea se gasește puțin posterios de mijlocul m arginii superioare a emisferii
traiectul sau este oblic inferior, c ăntre anterior pe fața supralaterală a emis ferei,
terminându -se cu puțin înainte de a ajunge la șanțul lateral. Aici girul precentral se
continuă cu girul postcentral, segmentul cortical de legătură formând operculul
fronto –parietal
 Șanțul parietooccipital
șanțul este puțin și este încojurat de s ubstanță cerebrală ce face legătura între lobul
pariental și cel și occipital, denumită parieoocipital. ( Andronescu A. 1979)
Lobii creierului sunt divizați prin șanțuri cerebrale în giri sau circumvoluții.
Lobul frontal include aproximativ o treime din su prafața emisferelor cerebrale. Se
extinde de la nivelul șanțului central și este separat pe lobul temporal prin fisura
silviană. Pe față medială lobul frontal este separat de corpul calos de către șanțul
calosal, iar de lobul parietal de o linie virtuală c are se extinde de la nivelul marginii
superioare a șanțului central la corpul calos. Bazal întreaga suprafață care vine în
contact cu tavanul orbitar aparține lobului frontal.
Lobul frontal este format din următoarele arii corticale:
 aria motorie prima ră (aria 4) care comandă contracția musculaturii corpului
 ariile motorii de asociere (ariile 6 și 8) care coordonează mișcările complexe.aceste
arii coordonează mișcarile automate.
Aria 44 sau aria limbajului articular ( Broca) al carei lezare dă tulburări de vorbire.
Regiunea prefrontală este formată din urmatoarele arii: 9, 10, 11, 12, 13, 14
sunt arii predominat vegetative a caror excitare determină reacții respiratorii,
renale, circulatorii și gastrointestinale.
Lobul parietal are doar două fețe : laterală si medială. Suprafața laterală este
delimitată anterior de către șanțul central, posterior de jumătatea superioară a liniei

5
parietemporale trasată virtual între extremitatea superioară a șanțului
parietoocipital și incinzura preocipitală, inferior de l inie trasată în lungul axului
fisurii silviene până la intersecția cu linia parietotemporala.
Pe fața medială lobul parietal este separat de lobul frontal printr -o linie a
sensibilității proectata pe girul postcentrat.
Lobul pariental are urmatoarele arii :
 ariile 3, 2, 1 produce tulburari de sensibilitate
 ariile 39, 40 din punct de vedere funcțional ele sunt considerate ca zone de asociere
psihosenzitive si sinteza impulsurilor senzitive.
Lobul temporal cuprinde regiunile inferolaterale ale emisferei și es te separat
de lobul frontal și parietal prin intermediul șanțului lateral .
Fața laterală a lobului temporal prezintă două șanțuri: șanțul temporal
superior, trece paralel cu șanțul lateral și delimitează împreună girul temporal
superior. Pe fața super ioară a acestei circumvoluțiuni, în adâncul șanțului lateral, se
observă 2 – 3 circumvoluțiuni temporale.Șanțul temporal inferior delimitează
împreună cu șanțul temporal superior .
Lobul temporal are urmatoarele arii:
 41reprezentând centrul auzului sau s egmental central al analizatorului auditiv
 41, 42 se află în lobul temporal în planșeul lateral și girul temporal superior.
Lobul accipital
– acest lob este desparțit de lobii parietal și temporal, prin șanțul parietoocipital și o
linie imaginară ce uneș te incizura preoccipitală cu șanțul pariooccipital
-extremitatea posterioară a acestui lob se numește pol occipital
-pe această față se observă o serie de șanțuri dificil de sistamizat.
Lobul occipital conține protecția corticală a analizatorului visual
-aria 17 reprezintă segmental central al analizatorului visual
-aria18 și 19 transformă excitațiile luminoase în senzații vizuale.
Lobul insulei (insula)
-insula reprezintă o porțiune a cortexului cerebral, situate în fosa laterală a
creierului și care est e acoperită de operculii frontal, frontopariental și temporal
-ea este delimitată în restul scoarței cerebrale de către un șanț circular, înt rerupt
de liment insular
-insula este divizată de un șanț central în două porțiuni: anterioară o zonă mai
întinsă care este străbătută de 2 -3 șanțuri , ce o î mpart in 3 -4 giri scurți, posterior o
zonă mai mica ce reprezintă girul scurt.
Fața medială
Reprezintă suprafața de secțiune a celei mai mari comisuri interemisferice,
corpul calos, separate de scoarța vecina a girului cingular prin șanțul corpului
calos.
Corpul calos
-are forma unui arc turtit craniocaudal prezentînd un corp (truncus corporis callosi)
-extremitatea anterioară curbată numită genumchi ( genu corporis callosi)
-marginea ascuțită numită rostru (r ostrum corporis callosi)
-lama terminal (lamina terminalis)

6
Fața superioară a corpului calos este învelită de o lamă de substanță
cenusie,girul supracalosal, care se continuă anterior cu girul paraterminal, iar
posterior cu girul fasciolar.
Fața inferioar ă a emisferei cerebrale este divizată în doua etaje de către
segmental unic de origine al șanțului lateral:
-etajul anterior au orbital situate anterior de șanț, reprezentînd fața inferioară a
lobului frontal
– etajul posterior constituie fața inferioară a lobilor temporal și occipital
Etajul orbital reprezintă mai multe șanțuri :
-șanțul olfactiv are o direcștie antero -posterioară, fiind paralelă cu marginea
medial a lobului frontal care delimitează girul drept. Șanțul olfactiv este ocupat de
bulbul și tractul olfactiv.
-girii orbitali se gasesc lateral de girul drept și șanțul olfactiv
-sunt separați între ei de către șanțurile orbitale ( în forma literei H).
(Andronescu A., 1979)
Etajul posterior reprezintă urmatoarele elemente:
-două șanțuri sagita le
-șanțul colateral (medial)
-șanțul occiputotemporal (lateral)
Șanțul col ateral începe lîngă polul accipital urmînd un traiect spre anterior cu
șanțul calcarin de care este desparțit prin girul lingual, trece apoi pe fața inferioară
al lobului temporal unde delimitează medial girul parahippocampalis după care se
arcuiește spre medial încojurînd extremitatea anterioară a girului parahipocampic,
numita uncus, din ultima porțiune a șanțului colateral, înainte ca aceasta să se
arcuiască medial, se desprinde de șanțul rinal se îndreaptă spre lobul pirifrom
(cortexul olfactiv secundar).
Șanțul occipitotemporal se găsește lateral și este paralel cu șanțul colateral :
-el separă girii occipitotemporal medial și lateral. Împreuna acești doi giri
formează marea ci rcumvoluție limbică a lui Broca.( Andronescu A.1979) Fig.2

Fig.2 Aria lui Brocahttps://www.google.com/search?q=aria+lui+broca

Emisfera stangă este sediul limbajului, cuvântului, implică aspectele
lingvistice ale scrierii,abilitatea intelectului de a o pera logic, cititul, scrisul și
vorbitul, aspecte ce formează ceea ce am putea considera baza culturii occidentale
sunt ,de asemenea, legate exclusiv de emisfera stânga .

7
Emisfera dreaptă a cortexului functionează diferit, fiind responsabilă de
procesăr i globale mai degrabă decât a aspectelor individuale . Aspectele cu care
această emisferă se ocupa sunt de natura unei abordari holiste, abstracte, creative
și imaginative. Aici se identifică a fi sediul emoțiilor, al vizualizării spatiale ș i a
tuturor asp ectelor legate de vise.

2.1.1 Vascularizația creierului
Vascularizația creierului are douǎ surse majore :
– sistemul carotidian (douǎ artere carotide)
– sistemul vertebro -bazilar (douǎ artere vertebrale care fuzioneazǎ și formeazǎ
trunchiul bazilar).(fig .3)
Creierul primește aproximativ 20% din debitul cardiac și funcțiile cerebrale
normale depind de aportul fiziologic de oxigen și substanțe nutritive, care se poate
realiza numai în condițiile unui flux sangvin cerebral adecvat.
Sistemul venos encefalic – Sângele venos este colectat de la venele superficiale
și profunde prin intermediul sinusurilor durale, de unde apoi, este drenat prin vena
jugulară internă, satelită arterei carotide interne. Vena jugulară internă are traiect
paralel cu artera carotidă int ernă, anterior de coloana vertebrală cervicală, ajunge în
dreptul articulației sternoclaviculare unde se
unește cu vena subclaviculară rezultând trun chiul brahiocefalic. (Ochiana G. 2005)

Fig. 3 Vascularizația creierulu ihttps://www.google.com/search

2.2. Prezentarea generală a accidentului vascular cerebral

Definiție
Accidentul e vascular e cerebral sunt suferințe grave ale sistemului nevos
determinate de modificări circulatorii cerebrale, caracterizându -se prin pierderea
mobilității unei părți din c orp, asociată sau nu cu tulburări de echilibru senzitiv –
senzoriale și de limbaj.
Un accident vascular cerebral apare atunci când un vas de sânge ( o arteră)
care furnizează sânge la nivelul unei zone al creierului se sparge sau est e blocată
cu un cheag de sângvin. În câteva minute celulele din acea zonă sunt afectate și ele
și pot muri în câteva ore. Ca rezultat acea parte a corpului care este controlată de
zona afectată a creierului și nu mai poate funcționa adecvat. În cazul în care apar

8
simptome ale unui AVC este necesar un tratament de urgență, exact ca și in
cazurile de infarct miocardic.
În cazul în care tratamentul medical este început cât mai curând după apariția
simptomelor, cu cât mai puține simptomelor, cu atât mai puține celule nervoase vor
fi afectate permanente.
Clasifire
Hemoragii intacraniere :
a) Hemoragia cerebrală propriu –zisă- revarsă sangvin difuz în țesutul cerebral
b) Hematomul intracerebral – colecția sangvină bine delimit ată localizată în substanța
albă
c) Hemoragie subrahnoidiană – produsă prin ruptură vasculară

2.2.1Hemiparezele datorate accidentului vascular cerebral

Accidentul vascular cerebral hemoragic este cauzat de o sângerare în
interiorul creierului (numită hemoragie intracerebrală) sau în spațiul din jurul
creierului (numi tă hemoragie subarahnoidiană). Sângerarea în interiorul creierului
poate fi rezultatul unei valori crescute pe un timp îndelungat a tensiunii arteriale.
Sângerarea în spațiul din jurul creierului poate fi cauzată de ruperea unui anevrism
sau de tensiunea a rterială crescută care nu a fost ținută sub control.
Hemoragia cerebrală difuză este caracteristică vârstelor între 45 și 60 de ani și
are o incidență aproximativ egală la femei și bărbați. Tipic pentru hemoragie este
dezvoltarea bruscă a tablou lui clinic la vreme de după -amiază sau seară, sub
incidență unor stări emoționale sau oboseală marcată. Alte cauze de AVC
hemoragic, mai puțin frecvente, sunt:
 Inflamația vaselor sangvine, c are poate apărea în sifilis sau tuberculoză.
 Tulburări de coagul abilitate a sângelui, precum hemofilia.
 Leziuni ale capului sau gâtului care afecte ază vasele sangvine din aceste
 regiuni.
 Angiopatia amiloidică cerebrală (o tu lburare degenerativă a vaselor sangvine).
Simptomele:
 Congestie a feței și cefalee;
 Vomă;
 Respirație accelerată sau tahicardie;
 Tulburări de conștiență;
 Hemipareză;
Hemipareză și hemianestezia sunt elemente comune ale capsule interne.
Hemoragiile de trunchi cerebral sunt dint re cele mai grave, iar dacă în zonele
în care au loc acestea se întâlnesc și centri ai funcțiilor vitale, nu sunt compatibile
cu viața. Hemoragia talamică se însoțește, la fel ca și în tromboze, de hemiplegie,
tulburări de sensibilitate, la care mai pot fi asociate, h emianopsia (vedere slabă) și
tuburări afazice, iar mai rar posibilitatea paraliziei privirii .

9
Hemoragia subarahnoidiană – consecința malformațiilor congenitale ale
poligonului lui Willis, poate fi întâlnită și în stări inflamatorii, micotice,
aterosclerotice sau neoplazice.
Simptomatologia:
 Iritație menin geană, după câteva zile de evoluție se poate instala o hemipreză, a
cărei caracter și graviditate depinde de întinderea infarctului și ischemiei,
dezvoltate ca o complicație cerebrală.
 Vasospasmul, ca îngustare a calibrului arterial de la baza creierului .
Infarctul hemoragic -hipertensiunea arterială este cauza cea mai frecventă,
asociată cu ateroscleroză cerebrală, mai ales către vârstă a treia.
Manifestările clinice sunt similare cu acelea ale infarctului sau hemoragiei
cerebrale.
Principalele tulbură ri care apar sunt:
 Deficitul motor -la nivelul membrelor superioare cele mai deficitare mișcări sunt
mișcările izolate ale degetelor, apoi mișcările mâinilor, extensia pumnului și a
degetelor, extensia cotului, strângerea pumnului, flexia cotului; la nivel ul
membrelor inferioare sunt afectate mișcările de: extensie a degetelor, flexia dorsală
și plantară a piciorului, rotația piciorului, flexia genunchiului și a coapsei, extensia
genunchiului și a coapsei.
 Spasticitate;
 Reflexele osteotendinoase exagerate ;
 Semnul Babinski prezent;
 Sincineziile involuntare;
 Tulburări de sensibilitate -prezente acestora este o jenă considerabilă în utilizarea
membrului afectat;
 Tulburări gnozice – de recunoaștere, în afară de afectarea senzitivă sau senzorială
mai sunt int eresate: percepția vizuală și spațială, percepția auditivă, schema
corporală;
 Perturbarea câmpului vizual -hemianopsia laterală;
 Tulburări de vorbire sau afazia;
 Tulburările funcției praxice (coordonarea)
 Tulburări psihice și intelectuale. (Ochiană G. 2 005)

10
2.3 Musculatura mermbrului superior în urma AVC
2.3.1. Mușchiul umărului
Mușchiul umărului sunt în număr de 6, formând o masă musculară comună
dispuă sub forma unui con cu baza pe torace și vârful spre humerus acoperind
articulația s capulo -humerală
1. M.deltoid
2. M.supraspinos
3 .M.infraspinos
4. M.rotund mare
5. M.rotund mic
6. M.subscapular
1. Mușchiul deltoid este cel mai voluminos mușchi al centurii scapulare.Are
o formă triunghiulară și este așezat deasupra articulației scapulo humerale.
Inserții are pe originea pe treimea latrală a claviculei, pe fața superioară și
marginea laterală a acromionului și pe marginea superioară a spinei
omoplatului.Inserția se face pe tuberozitatea deltoidiană (V -ul deltoidian). După
originea fibrelo r sale, deltoidul poate fi împarțit în trei porțiuni: claviculară,
acromială și scapulară. Inervație. D eltoidul este inervat de nervul axilar sau
circumflex, care provine din plexul brahial.Acțiunea.deltoidul face abducția
orizontală a brațului, departează brațul de trunchi și -l ridică în poziție orizontală,în
această acțiune, rolul principal îl joacă porțiunea acromială.
2. Mușchiul supraspinos este un mușchi triunghiular, așezat în fosa
supraspinoasă a omoplatului. Inserții are originea în partea medială a fosei
supraspinoase, iar inserția se face pe tubercului mare al humerusului. Inervație
muschiul supraspinos este inervat de ramurile nervului suprascapular, provenite
din plexul brahial.Acțiune ridică brațul orizontal și în sus abbducția si -i imprimă o
mișcare de rotație catre interior. El începe mișcarea pe care o continuă deltoidul.
3. Mușchiul infraspinosul este un mușchi lat, de formă triunghiulară așezat
de fața posterioară a omoplatului, în fosa subspinos.Inserții are originea în partea
medială a fosei subspinoase și pe fascia subspinoasă, care se găsește între el și
mușchii rotunzi, insertia se face printr -un tendon lățit, pe fața mijlocie a tubercului
mare al humerusului. Inervația mușchiul subspinos este inervat de nervul
subscapular, provenit din plexul brahial. Acțiune rotește brațul în afară și participă
la menținerea capului humeral în cavitatea glenoida, fiind și un tensor al capului de
articulatie.
4. Mușchiul rotundului mic este situat lateral de M. i nfraspinos. O riginea este
de pe scapu lă – fața posterioară, în aproprierea marginii laterale, traiectului
mușchiului: fibrele sale cu direcție oblic ascendentă spre laterală, converg într -un
tendon care trece posterior de articulația scapulo – humerală. Insrția este pe
tuberculul mae al humer usului. Inerveția este din ramul colateral al nervului
axilar.Acțiune rotația externă a brațului, adductor al brațului.
5. Mușchiul rotund mare este alungit, voluminos și puternic, originea acestuia
este din unghiul inferior al scapulei și jumătatea infer ioară a marginii laterale
scapulare. Fibrele sale se îndreaptă spre în sus, anterior și lateral fiind terminate

11
print -un ten don situat înapoia tendonului M. dorsal ul mare. Inserția pe creasta
tubercului mic humeral. Inervație din nervul toracodorsal. ( Pap ilian V.2006 )
Acțiune:
a) când iși ia punct fix pe torace este adductor și rotator intern al brațului intervenind
și în mișcarea de retropulsie ( punerea mâinilor la spate);
b)când ia punct fix pe humerus duce scapula în sus și înainte.
6. Mușchiul subscapula r este situat în fosa subscapulară. Origine fosa
subscapulară. Fibrele sale converg lateral într-un tendon care aderă la capsula
articulației scapulo – humerale, fața posterioară a mușchiului acoperă fosa
subscapulară în timp ce fața anterioară este aplica tă pe torace formând peretele
posterior al axilei. Inserția pe tuberculul mic al humerusului. Inervația din nervul
subscapular.
Acțiune:
-rotator intern al brațului
-tensor al capsului articulației scapulo – humerale
Mușchiul subscapular participă, în gen eral, la mișcările de lovire ș i aruncare,
precum și la pendularea brațelor pe lânga corp, in mers. (Papilia n V. 2006).
Mușchii brațului
Se grupează în: mușchii brațului, mușchii antebrațului și mușchii mâinii.
Mușchii brațului se împart în doua grupe: în mușchi situați anterior ( bicepsul
brahial, brahialul și carocobrahialul) și mușchii situați posterioe ( tricepsul brahial
și aconeul).
Bicepsil brahial originea pe capul scurt – pe apofiza caracoidă a scapulei,
capul lung – pe tuberculul supraglenoidian al scapulei.Inserție pe tuberozitatea
radiusului. Inervație nervul musculocutanat.
Acțiune :
-este flexor al antebrațului când antebrațul este în pronație;
-este supinator al an tebrațului prin capul nou scurt;
-este adductor al brațului prin capul sau scurt ;
-este abductor și flexor prin capul său scurt.
Brahial anterior este situat în plan profund al lojei anterioare a antebrațului,
acoperit de mușchiul bicep brahial. Origine pe jumătatea inferioară a fețelor
medială anterioară și laterală a diafiziei humer ale, de la V -ul deltoidian până la
inserția capsulei articulației cotului. Inserție pe baza apofizei coronoide a ulnei.
Inervație pe nervul musculocutanate. Acțiune realizează flexia antebrațului pe braț.
Coracobrahial este situat medial de capul scurt al mușchiului biceps. Originea
pe procesul coracoid al scapulei printr -un tenson comun cu capul scurt al
mușchiului biceps brahial. Inserție pe fața antero -medială a humerusului deasupra
inserției capului medial al tricepsului. Inervație nervul musculocutanat e. Acțiune
adducție și flexie a brațulu i, intervenind în pendularea brațelor în timpul mersului.
Triceps brahial ocupă loja posterioară împreună cu anconeul, fiind un mușchi
voluminos. Are trei capete: lung, medial și lateral care unesc. Origine capul lung
tuberculul infraglenoidal al scapulei, capul lateral fața posterioară a osului humerus
deasupra șanțului nervului radial, capul medial fața posterioară a osului humerus

12
sub șanțul nervului radia. Inervație pe olecran. Inervație nervul radial. Acțiune
extensor al antebrațului pe braț, extensor și adductor al brațului cu rotație externă
prin capul lung și tensor al capsulei articulației cotului.
Anconeu este un mu șchi mic de formă triunghiulară, situat pe fața laterală a
articulației cotului cu origine pe ep icondilul lateral al humerusului. Inserția fața
laterală a olecraniului și puțin pe muchia posterioară a ulnei. Inervația din nervul
radial (fig.4). Acțiune extensor al antebrațului pe braț.( Papilian V. 2006)

Mușchii antebrațului (fig. 5)
Regiunea poster ioară cuprinde 8 mușchi situați în două planuri:
a) plan superficial – cuprinde 4 mușchi: m. extensor al degetelor, m. extensor al
degetului mic, m.extensorul ulnar al carpului, m. anconeu
b) plan profund -m.lung abducor al policelui, m.scurt extensor al policelu i, m. lung
extensor al policelui, m. extensor al indexului. (fig. 5)
1. Extensorul degetelor (plan superficial) origine: pe epicondilul lateral, pe fața
laterală, pe fața profundă a fasciei antebrahiale și pe septurile fibroase
intermusculare.
În jumatatea inf erioară se separă fasciale pentru: index, medius, inelar și auriular.
Insrția se face prin trei lame tendinoase pentru fiecare deget: mijlocie se inseră pe
fața posterioară a falangei mijlocii, 2 colaterale care o ocolesc pe prima și se inseră
pe falanga d istală. Acțiune: extensor a falangei mijlocii, al falangei distale, al
mâinii și al antebrațului. Proximal este superficial, iar distal trece pe sub
retinaculul extensorilor. Inervație pe nervul radial ramura profundă.
2. Extensor al degetului mic ( planul supericial) – origine pe epicondilul lateral și
pe fascia antebrahială. Inserție pe fața posterioară a falangelor II și III ale
alicural ului. Acțiunea extensor al degetului mic. Inervație nervul radial.
3. Extensor ulnar al carpului (planul superfial) – origine pe epicondilul lateral al
humerusului și marginea posterioară a ulnei. Inserție pe baza metacarpianului V.
Acțiune extensor si adductor al mainii. Inervație pe nervul radial.
4. Lung abductor al policelui (planul profund) este cel mai lateral mușch i al
planului profund. Origine pe ulnă fața posterioară în regiunea proximală, pe radius
pe fața posterioară o treime mijlocie, pe membrana interosoasă. Inserție pe baza
falangei proximale (I) a policelui. Acțiune extensor al primei falange a policelui și
contribuie la extensia mâinii. Inervație ram din nervul radial.
5. Extensor al policelui ( planul profund) – origine pe ulna fața posterioară, în
regiunea proximală, pe radius pe fața poterioară o treime mijlocie, pe membrana
interosoasă. Inseție baza fala ngei proximale (I) a policelui. Acțiune extensor al
primei falange a policelui și contribuie la extensia mâinii. Innervație ram din
nervul radial.
6. Lungul extensor al policelui (plan profund) – origine pe fața posterioară a ulnei
– treimea medie – și a membranei interosose. Inserție pe partea posterioară a
falangei distale a policelui. Acțiune extensor și abductor al policelui. Inervații
nervul radiul ramura interosoasă posterioară.

13
7. Extensor al indexului ( plan profund) – origine pe fața posterioară a ulnei și pe
membrana interosoasă. Inserție pe index, împreună cu tendonul extensorului
comun al degetelor. Acțiune extensia indexului. Inervație ram din nervul radial.
(Gabriela Raveica 2006).

Fig.4 Mușchii m embrului superior Fig.5 Muschi i membrului superor
https://www.google.ro/search?q=muschii antebratului

Mușchii măinii
Mușchii eminenței tenare ( deserves policele): m. scurt abductor police,
m.opozant al policelui, m.scurt flexor a l policelui, m. adductor al policelui (fig6) .
Mușchii eminenței hipotenare (dervesc degetul mic): m. palmar scurt, m. flexor al
degetului mic, m. abductor al degetului mic, m. apozant al degetului mic. Acțiunea
lor este corespunzătoare denumirii fiecărui mu șchi.
Mușchii lojei palmare mijlocii cuprin de mușchi supeficiali ( mușchii
lombical) și mușchii profunzi ( mușchii imterosoși) (fig.6). Mușchii lombicali sunt:
m.flexor profund și m.extensor al degetelor, sunt inervați de nervul ulnar și median
și au rol de a realiza flexia falangei I și extensia falangelor II, III a degetel or.
Mușchii interosoși dorsali sunt de 2 tipuri: palmari și dorsali . Sunt inervați de
nervul ulnar, iar că acțiune interosoșii palmari fac adducția degetelor, iar cei
dorsali, abducția l or. (Gabriela Raveica 2006).

Fig.6 Mușchii mâinii https://www.google.ro/searchmuschii+mainii&oq=muschii

14
2.4. Musculatura membrului inferior în urma AVC
2.4.1 Mușchii posteriori ai coapsei (fig. 7)
1.M. biceps ul femural
2 .M. semitendinos
3.M.semimembranos
1. Mușchiul bicepsul femural origine dubla tuberozitate ischiatică (capul lung) și
jumătatea inferioară a interstițitului liniei aspre (capul scurt). Inserție capul fibulei.
Acțiune ext ensor al coapsei pe pelvis, flexor al gambei, flexor al genunchiului,
rotator externă. Inervație nervul schiatic.
2. Mușchiul semitendinos iși are originea pe tuberozitatea ischiatică și inserția pe
tibie, formând planul profund al ,, labei de gâște . Est e inervat de nervul tibial
ramura a nervului ischiatic.
3. Mușchiul semimembranos este situat în partea medială a mușchilor posteriori ai
coapsei, își are originea pe tuberozitate ischiatică și se inseră pe codilul medial al
tibiei, prin tendonul orizonta l,tendonul vertical se continuă cu ligamentul popliteu
oblic al genunchiului. Pe lângă flexia gambei de coapsă, el face împreună cu
semitendinosul rotația medială a gambei este inervant de ner vul tibial. ( Papilian
V.2006).

2.4.2. Mușchii posteriori a ga mbei (fig. 8)
În plan superficial:
1. Mușchiul triceps sural – format din mușchii gemen i și mușchiul solear , este cel
mai puternic mușchi al gambei. El formează sub tegument relief muscular
proeminent al acestei regiuni și prin acțiunea sa este cel mai pu ternic flexor plantar
al piciorului.
2. Mușchiul gastrocremian format din 2 mușchi –unul medial și altul lateral –iși au
originea pe condilii medial și lateral ai femurului și se inseră pe o aponevroză lată,
dezvoltată pe fața anterioară a mușchiului. Apo nevroza aceasta se îngustează tot
mai mult și se unește cu tendonul solearului formând tendonul lui Ahial – cel mai
gros și mai puternic tendon muscular din corp. Tendonul lui ahile se inseră pe
tuberozitatea osului calcaneu.
3. Mușchiul solear iși are or iginea pe fața posterioară a tibiei, pe fața posterioară și
pe capul fibulei și pe arcada tendinoasă a solearului, care se întinde între tibie și
fibulă. Fibrele musculare se termină cu un tendon lat care acoperă fața posterioară
a mușchiului și care, ingu stânduse tot mai mult se unește cu tendonul
gastrocnemian, formând tendonul lui ahile.
Mușchiul triceps sural este inervat de nervul tibial.pe lâangă flexia plantară,
prin gastrocnemian, participă la flexia gambei pe coapsă. Mușchiul plantar subțire
– este un mușchi mic și fusiform, cu originea pe planul popliteu al femurului,
deasupra condilului lateral, și pe capsula genunchiului. Fibrele musculare foarte
scurte se termină printr -un tendon lung și subțire, care merge între gemeni și solear
și trece pe par tea medială a tendonului lui Ahile, inserându -se pe tuberozitatea
calcaneului.
În plan profund :

15
4. Mușchiul popliteu – este situat (în regiune poplitee) pe fața posterioară a
articulației genunchiului. El își are originea pe condilul lateral al femurului, iar
inserția pe linia popliteie a tibiei și pe suprafața de deasupra ei. Este inervat de
nervul tibial. Ca acțiune, face flexia gabei pe coapsă.
5. Mușchiul tibial posterior – iși are originea pe membrana interosoasă și pe
marginele corespunzătoare ale t ibiei și fibulei. Tendonul său se inseră pe
tuberozitatea ocului navicular și pe cuneiformul I și al II. El face flexia plantară si
supinația piciorului. Este inervat de nervul tibial.
6. Mușchiul flexor lung al degetelor – iși are originea pe fața poster ioară a tibiei și
se inseră prin 4 tendoane, cărora le sunt anexați mușchiul pătrat al plantei și
lombricalii, pe falangele terminale ale degetelor II și V, după ce au perforat
tendoanele scurtului flexor al degetelor. Pe lânga flexia degetelor, el face flexia
plantară a piciorului, adducția și pronația. Este inervat de nervul tibial.
7. Mușchiul flexor lung al halucelui – iși are origine pe fața posterioară a
peroneului pe cele doua treimi inferioare și membrana interosoasă. Inserție pe
falanga distală a halucelui. Acțiune rol dinaminc – desprinde piciorul membrului
de sprijin, prin ridicarea pe vârfuri împotriva greutății , este ultimul mușchi care se
contractă în extensia piciorului de sprijin, astfel, se dă un ultim impuls în mers sau
saritură, ajutân d la propulsia corpului în sus și înainte este flexor al halucelui,
flexor plantar, efectuiază rotația medială și adducția piciorului. Rol static când ia
punct fix pe inserțiile distale, în poziția ortostatică, susține gamba să nu flecteze pe
picior, fiind acțiunea unui sinergist al tricepsului sural și al flexorului propriu.
Inevație ram din nervul tibial.

Fig.7. muschii coapsei Fig.8. Mușchii gambei
https ://www.google.com/search? muschii+coapsei muschii

16

Capitolul 3. ORGANI ZAREA ȘI DESFĂȘURAREA
CERCETĂRII
3.1. OBIECTIVUL E, SARCINILE ȘI ETAPELE CERCETĂRII
Sarcinile cercetării au fost:
 Studierea cărților de specialitate, și a altor mijloace de informa re cum ar fi
internetul pentru documentarea în privința actualității temei și a noutăților în
domeniul kinetoterapie ;
 Consultarea cu profesori și specialist în domeniu urmărind opiniile cu privire la
tema aleasă;
 Stabilirea locului de desfășurare a ședinț elor de recuperare a subiectului ;
 Alegerea subiectului în vederea realizării cercetării amănunțite;
 Alegerea celor mai bune metode de evaluare inițială pentru stabilirea
diagnosticului funcțional ;
 Structura obiectivelor și a conținutului de recuperare pri n stabilirea și selectarea
celor mai bune metode, tehnici procedee, care să compună programul de
recuperare în conformitate cu particularitățile subiectului;
 Redactarea lucrarii de disertație care cuprinde cercetarea în sine.
Din sarcinele de mai sus au umat urmatoarele obictive :
 Obiectitvul acestei lucrări a fost de a verifica importan ța precocității
kinetoterapiei în recuperarea hemiparezei
 Aplicarea corectă a programului kinetoterapeutic tinând cont de varstă și
particularitatea afecțiunii
 Precizare a concluluzii pe baza rezultatelor de la fiecare evaluare( inițial,
intermediar, final)
 Finalizarea cercetarii se va încheia prin elaborarea și redactarea unei lucrări de
disertație, care va constitui un ghid de întelegere pentru persoanele cu hemipareză.

3.2.Ipoteza cercetarii
Ipoteza de la care am plecat în cercetare a fost:
Dacă se aplic ă programul kinetoterapeutic cât mai devre me, se pot obține
rezultate mai eficiente și mai bune decât în cazul intervențiilor tardive, în ceea ce
privesc funcțiile de echilibru în ortost atism , fiind necesare în autoservire,
independența fizică, integrare socială și economică.

17
3.3. EȘANTIONUL DE SUBIECȚI
Fiind studiu de caz, am ales un singur pacient:
-C.I. 47 ani, sex feminin, a lucrat ca infirmiera , a fost luată în evidență de catre
Asociatia Lumina la data de 10.02. 2016 , cu diagnosticul de hemipareză stânga
prin AVC ischemic.
Locul de desfășurare a cercetării în condițiile de bază materială
Această cercetare am desfășurat -o la domiciliu subiectului, luată i n evidenta
de Asociația Lumina din Bacau , sub supravegherea kinetoterapeutului. Am folosit
următoarele materiale: pixuri, baston, mingi de diferite mărimi, și diferite obiecte
de uz casnic, cutii de chibrit, șurubelniță, patent, cărți. etc
Durata și eta pele cercetării
Cercetarea a început în perioadă de după alegerea temei și a continuat până
în momentul în care am elaborat lucrarea. Etapele au fost structurate în felul
următor:
Etapa I (octombrie 2018 – noiembrie 2018):
În această etapă, am căutat și studiat literatura de specialitate în domeniul
ales, existentă până în momentul de față cu privire la tema propusă. Studiul
efectuat cu privire la scoaterea în evidență a unor aspecte generale și particulare, a
urmărit date de anatomie a membrelor, fiz iopatologia emisferelor cerebrale, date
despre pacienți și aspecte esențiale privind deficitul motor și redobândirea
controlului motor în cadrul procesului de reeducare neuromotorie. Folosind aceste
date pe care le -am acumulat, am elaborat, în prima fază în mod schematic, apoi în
formă finală, câteva ipoteze și obiective necesare recuperării.
Etapa II (decembrie 2018 -ianuarie 2019):
În etapa aceasta am selectat un lot de subiecți diagnosticați cu hemipareza în
urmă accidentului vascular cerebral și am s electat cazul care am crezut că e cel mai
potrivit pentru cercetarea mea. Am luat în considerare: tipul AVC -ului,
graviditatea acestuia, stadiul în care se află pacientul, gradul spasticității,
capacitatea de comunicare și relaționare. De asemenea, tot în această etapă am
pregătit locul de desfășurare a cercetării, obiectele și materialele depistării
diagnosticului funcțional. Etapa a -II-a a constituit decizia mea finală, pentru
stabilirea , obiectivelor, metodelor, tehnicilor, mijloacelor și indicațiilor n ecesare în
recuperare.
Etapa a -III-a (februarie 2019 -martie 2019):
În această etapă am aplicat programul kinetoterapeutic propriu -zis, cu
adaptarea acestuia în funcție, de evaluarea și testarea funcțională efe ctuată și
determinată periodic.

18
Etapa a -IV-a (martie 2019 -mai 2019 )
Această este etapă în care am făcut testări finale. Pe baza rezultatelor
obținute am apreciat evoluția subiectului, concretizată în prezentarea și redactarea
acestei lucrări.
3.4. METODELE DE CERCETARE FOLOSITE
Una din cerințele im puse de obiectivul cercetării mele ,este reprezentată de
alegerea celor mai eficiente metode de cercetare, de necesitatea verificării unor
aspecte noi sau neverificate încă. Pe parcursul activității de cercetare, chiar dacă
unele metode au dominat într -o etapă față de cealaltă, am reușit să le îmbin și să le
combin reciproc într -un mod cât mai log ic și mai natural.
3.4.1 Metoda documentării teoretice
Pentru fixarea obiectivelor generale ale cercetării, a fost necesară o perioadă
de documentare serioasă, r iguroasă, referitoare la cercetările efectuate până în
prezent cu privire la hemipareză stângă AVC și rezultatele acestora. Documentarea
a continuat și pe parcursul cercetării pentru a rezolva probleme sau fenomene
apărute pe parcurs.
În acest fel am obți nut informațiile prin studierea tratatelor de neurologie,
cărților de specialitate, note de curs, dar nu în ultimul rând a informațiilor găsite pe
internet din limbă română, așa cum reiese și din bibliografie .
3.4.2. Metoda anchetei
Fiind o metodă care fac e parte din metodele de cercetare complexe ale
kinetoterapiei, ocupând un loc important în obținerea informațiilor necesare.
Această metodă a fost folosită în scopul recunoașterii subiectului în
dinamica evoluției lui, pentru cunoașterea condițiilor în ca re a generat afecțiunea și
sechelele acesteia, creând astfel condiții optime decalării informațiilor obiective și
subiective legate de subiect și perspectivele evoluției stării de sănătate a acestuia.
Am folosit metoda anchetei sub două forme :
-anamneza, care a constat în aflarea unor date esențiale despre pacient,
despre istoricul bolii și evoluția acesteia. Informațiile acumulate au fost
obiectivizate prin corelare cu datele înregistrate în fișele medicale, biletele de
externare și în rezultatele explor ării.
-interviul, în care discuțiile cu pacientul și cele lalte persoane implicate în
reintegrarea socială a pacientului au constituit fundamentul pentru stabilirea
priorităților și obiectivelor programului de recuperare.

19
3.4.3. Metoda observației
În ce rcetarea mea, am folosit observația sistematică, extensivă,
experimentală și directă, în scopul de a obține informații noi cu privire la
modificările determinate de afecțiune în comportamentul motor și general al
subiectului. Informațiile pe care le -am obț inut, au fost înregistrate în fișe de
protocol, în care notarea diferitelor variabile s -a realizat prin notări, subiective,
semne, descriere terminologică sau chiar cifrică, pentru a servi în final analizei
statistice, reprezentării grafice și concluziilor . Observația s -a realizat vizual .
Observația directă a subiectului s -a făcut în condiții nespecifice și fără știrea
acestuia, pentru ca acesta să nu fie intimidat și să nu își modifice comportamentul.
Principalele aspecte pe care le -am urmărit au fost:
 coordonarea mișcărilor;
 coordonarea mână -ochi, și invers;
 adaptarea și desfășurarea spațială a unor activități simple și complexe;
 mișcările segmentelor;
 respectarea indicațiilor metodice cu însușirea schemelor motorii normale;
 participarea activă în ca drul complexelor de mișcare care presupun coordonare și
abilitate, cercetându -se astfel comportamentul operator al subiectului
 reacțiile de moment în cazul unui eșec;
 starea psihică și mentală;
 integrarea socio -profesională în mediul social ,familial și al centrului.
Foarte importanți sunt și indicatorii calitativi și cantitativi, care se observă și
se evaluează, care au o direcționare bună despre obiectizarea cercetării. Acești
indicatori trebuie urmăriți în dinamica lor: bilanțul social, examenul reacț iilor de
apărare prin întindere și sprijin pe membrul superior, reprezintă indicatori
cantitativi, iar graficele reprezintă aspectul calitativ.
Observația experimentală, sistematică, organizată a urmărit aceleași aspecte
dar în timpul unor activități impu se.
Interpretarea rezultatelor a fost partea cea mai dificilă pentru că se impune o
pregătire prealabilă și experiență din partea cercetătorului, deoarece ea conduce la
niveluri de interpretare după profunzimea, durată și intensitatea observației.
3.4.4. Metode de evaluare, măsurare și explorare
Metodele de explorare, măsurare și explorare și evaluare au fost utilizate în
vederea obținerii unor date relevante în ceea ce privește starea pacientului, cu
scopul stabilirii stadiului, a gradului deficiențelor sau a progresului, ce permite
încadrarea subiectului într -o anumită categorie. Aceste măsurători au fost aplicate
într-un mod constant deoarece pentru mine au reprezentat modalități precise de
cuantificare a nivelului evolutiv și un punct de reper pe bază căruia
s-au făcut modificări programului de recuperare.

20
M-am folosit de examenul vizual care m -a ajutat să observ la pacient pozițiile
vicioase pe care le adoptă pacientul în diferite poziții pe care le poate adopta,
modificări de culoare ale pielii pe partea hemiplegică în comparație cu cea
sănătoasă.
Folosind examenul palpatoriu am încercat să observ dacă există dureri la
nivelul articulațiilor și a musculaturii, dacă subiectul își recapătă sensibilitatea
tactilă, termică, dureroasă precum și diferenț ele de tonus muscular între cele
jumătăți ale corpului.
Examenul somatoscopic:
1. Dezvoltarea generală și starea de nutriție:
2.Tegumente și țesut celular subcutanat:
3. Circulația periferică:
4.Musculatura:
5. Cap si gât:
6. Umeri si clavicule:
7 .Torace:
8. Membre superioare (brațe, antebrațe, mâini):
9. Abdomen:
10. Membre inferioare (coapse , genunchi, gambe, picioare):

Pe baza Bilanțului social împreună cu Testul de echilibru Tinetti, precum și
Examenul reacțiilor de apărare prin întindere și sprijin pe membrul superior am
putut realiza o analiză a mișcărilor și abilităților pe care pacientul le avea in cadrul
evaluării inițiale, intermediare și finale

21
Tabelul nr. 1 Bilanț social – Propus de Departamentul de medicină fizică al spitalu lui de
stat pentru veterani din Rocky Hill, Connecticut, SUA
Nume și prenume
Anul de naștere
03.02.1972 Diagnostic :
Hemipareză partea stângă

Numele examinatorului Data examinarii :
Sumanaru Roxana 15. 02. 2019 13.09.2019 11.06.201 9
Servirea mesei: Folosirea tacâmului
0 0 Pp
Folosirea veselei 0 0 0
Băut cu cana sau paharul 0 0 0
Ungerea untului pe pâ ine 0 0 0
Igiena spalarea mainilor și feței 0 0 0
Spalare torace, abdomen, m. inf 0 0 Pp
Periapt și pieptăna t păr 0 0 Pp
Aplicarea pastei de dinți pe periuță 0 0 0
Îngrijirea și tăierea unghiilor 0 0 0
Folosirea batiste 0 Pp P
Îmbrăcatul și dezbrăcatul: Punerea și scoaterea
ciorapilor 0 Pp Pp
Încheierea și descheierea nasturilor 0 Pp 0
Punerea și scoatere pantofi 0 0 Pp
Punerea și scoatere pijama 0 Pp P
Închiderea și deschiderea fermoar 0 0 0
Punere și scoatere ochelari 0 Pp Pp
Folosirea unor aparate: Radio și tv 0 0 Pp
Mașina de spălat rufe 0 0 0
Robot de bucătări e 0 0 P
Folosirea unor utilități: închiderea și deschiderea
ușii 0 Pp Pp
Închiderea și deschiderea ferestrei 0 Pp P
Închiderea și deschiderea robinetului 0 Pp P
Închiderea și deschiderea sertarului 0 Pp 0
Ținerea și întoarcerea paginil or unor cărți 0 0 0
Închiderea și deschiderea unui plic 0 0 0
Alte deprinderi folosirea cuțitului, foarfecelui 0 0 0
Realizarea unui nod 0 0 0
Băgarea aței în ac 0 0 0
Se vor nota cu O=imposibil, PP -parțial posibil, P= posibil cu dificu ltate , I=independent

22
Tabelul nr.2 .Testul de echilibru Tinetti ( Manole V., Manole L.,2009) mi -a fost util
în testarea echilibrului în așezat în stând, precum și în mers. În funcție de
punctajul total obținut nivelul echilibrului a fost cotat la scăzut, mod erat și mare.
ECHILIBRUL : Punctaj maxim: 16/16
Nr.
crt. Acțiun
e Notar
e Evaluare initială Evaluare finală
1 Echilib
ru în
așezat 0-se
înclin
ă sau
alune
că din
scaun
1-
ferm
singu
r 1- Ferm sigur 2- Ferm sigur
2 Ridicar
ea 0-este
capab
il fără
ajutor
1-este
capab
il,
folosi
ndu-
se de
mâini
pentr
u a
reuși
2-este
capab
il fară
ași
folosi
mâini
le 0-este capabil fără ajutor 0-este capabil fără ajutor
3 Încerca
rea de
a se
ridica 0-este
capab
il fără
ajutor
1-este
capab
il, dar
are
nevoi
e de
mai
multe
încerc
ări
2-este
capab
il sa 1-este capabil, dar are nevoie de mai
multe încercări
2-este capabil sa se ridice de la prima
încercare

23
se
ridice
de la
prima
încerc
are
4 Echilib
ru
imedia
t după
ridicar
(
primel
e 5
sec) 0-
incap
abil (
se
clatin
ă, iși
mișcă
picioa
rele,
trunc
hiul
se
leagă
nă)
1-
stabil,
dar
folose
ște
merg
ătorul
sau
alt
supor
t
2-
stabil,
fără a
folosi
merg
ătorul
sau
alt
supor
t 2-stabil, fără a folosi mergătorul sau alt
suport 2-stabil, fără a folosi mergătorul sau alt
suport
5 Echilib
ru în
stand 0-
stabil
1-
stabil,
dar cu
supra
față
mare
de
spriji
n (
basto
nul
sau
alt 1-stabil, dar cu suprafață mare de
sprijin ( bastonul sau alt sprijin)
1-stabil, dar cu suprafață mare de
sprijin ( bastonul sau alt sprijin)

24
spriji
n)
2-
stabil,
fără
spriji
n
6 Împing
ere –
subiect
în
poziția
stând
cu
picioar
ele cât
mai
apropi
ate;
examin
atorul
cu
palmel
e pe
pieptul
subiect
ului, îl
imping
e ușor
pe
acesta
de 3
ori 0-
încep
e să
cadă
1-
stabil,
dar cu
supra
față
mare
de
spriji
n (
basto
nul
sau
alt
spriji
n)
2-
stabil 1-stabil, dar cu suprafață m are de
sprijin ( bastonul sau alt sprijin) 1-stabil, dar cu suprafață mare de
sprijin ( bastonul sau alt sprijin)
7 Stand
cu
ochii
închiși 0-
instab
il
1-
stabil 0-instabil
0-instabil

8 Întoarc
erea la
360  0-se
execu
tă cu
pași
conti
nui
1-se
execu
tă cu
pași
disco
ntinui
2-se
execu
tă cu
pași
instab
ili( se 1-se execută cu pași discontinui
1-se execută cu pași discontinui

25
spriji
nă, se
clatin
ă)
9 Așezar
ea 0-
nesig
ur(
apreci
ază
gresit
distan
ta,
cade
pe
scaun
)
1-se
folose
ște de
mâini
și nu
are o
mișca
re
lină
2-se
așeaz
ă în
sigura
nță,
având
o
mișca
re
lină 0-nesigur( apreciază gresit distanta,
cade pe scaun)
0-nesigur( apreciază gresit distanta,
cade pe scaun)

Total
Procen
taj
7 10
Evaluarea mersului: Punctaj Maxim: 18/18
1 Din ortostatism,inițierea mersului Legendă
2 Evaluarea înălțimii pașilor( dreapta și stânga) Pentru fiecare test
3 Evaluarea lungimii pașilor (dreapta și stânga) Mers normal = 1
4 Evaluarea simetriei pașilor dintre piciorul drept
și stâng Mers anormal = 2
5 Evaluarea regulari tații mersului
6 Capacitatea de a merge în linie dreaptă
7 Executarea unui viraj în mers
8 Evaluarea stabilității trunchiului
9 Evaluarea distanței dintre picioare în timpul
mersului

26
Nr. crt. Normal: 1 Anorma l: 2
1 2
2 2
3 2
4 1 2
5 1
6 1
7 1
8 2
9 2
Evaluarea mersului/18/18
Echilibrul/16/16
Scor Total = Echilibru + Mers/34/34
Scor Total Tinetti : ≤ 20 Mare; 21 -25 Moderat; ≥ 26 Scăzut

Tabelul.nr.3 .Examenul reacțiilor de apărare prin înti ndere și sprijin pe membrul
superior, după Bertha Bobath
Testare in ițială Testare finală
Da Nu Da Nu
a.Kin impinge pacientul spre o masă aflată în fața sa
Pacientul își întinde membrul superior afectat,
înainte X X
Pacientul se sprijin ă pe pumn X X
Pacientul se sprijină pe palmă X X
Pacientul se sprijină cu policele în adducție X X
Pacientul se sprijină cu policele în abducție X X
b. kin impinge pacientul spre un perete aflat în fața sa, la o distanță care sa -i permit ă sa-l atingă cu
mâna
Pacientul își ridică și își întinde membrul
superior afectat pentru a se sprijini X X
Pacientul își așează mâna pe perete cu degetele
flectate X X
Pacientul își așează mâna pe perete cu policele
în adducție X X
Pacientul își așează mâna pe perete cu policele
în abducție X X
Pacientul își așează mâna pe perete cu degetele
depărtate X X
c. pacientul fiind așezat pe o masă de tratament, kin îl impinge într-o parte
Pacientul își duce membrul superior afectat în
abducț ie X X
Cu sprijin pe antebraț X X
Cu sprijin pe membrul superior întins X X
Cu sprijin pe palma deschisă X X
Cu sprijin pe pumn X X
Cu policele și degetele în abducție X X

27
Cu policele și degetele în adducție X X
d. kin îl impinge pe su biect spre un perete aflat în lateral față de acesta, spre partea afectată, la o
distanță care să -i permită să atingă cu mâna
Pacientul execută abducția membrului superior
afectat X
Cu cotul întins X
Cu cotul flexat X
Pacient ul se sprijină pe pumn X
Pacientul se sprijină pe palma deschisă X X
Pacientul se sprijină cu policele și degetele în
adducție X X
Pacientul se sprijină cu policele și degetele în
abducție X X
Pacientul se află în decubit dorsal, pe sol, cu
mâna sanatoasă fixată pe șold,pentru a nu o
putea folosi ; kineto se face că aruncă cu o
pernă în capul pacientului X X
Pacientul își deplasează membrul superior
afectat pentru ași proteja fața X X
Cu cotul flexat X X
Cu cotul întins X X
Cu membrul superior în rotație externă X X
Cu mâna închisă în pumn X X
Cu mâna deschisă X X
Poate prinde perna X X

3.4.5. Metoda înregistrării, prelucrării și reprezentării grafice a datelor
O dată cu efectuarea cercetării am realizat înreg istrarea fenomenelor studiate
și am consemnat rezultatele obținute. În urma colectării tuturor datelor necesare la
începutul cercetării și a aplicării programului kinetoterapeutic de recuperare , am
folosit în final metoda grafică, pentru a evidenția cât m ai clar nivelul de la care am
pornit cu pacientul și evoluția stării acestuia.

3.4.6. Tehnici moderne de înregistrare
Dintre tehnicile de înregistrare (moderne) folosite ca obiective de susținere a
conținutului cercetării , am folosit fotografiile, surpr inzând o serie de imagini
subiective ce reprezintă anumite momente în cadrul cercetării, testării, tehnici și
metode concrete de lucru, fotografii re alizate cu acordul subiectului.

3.5. CONȚINUTUL INTERVENȚIEI KINETOTERAPEUTICE
Plan general de tratament kinetoterapeutic
Obiective generale:
1. prevenirea redorilor și a pozițiilor disfuncționale;
2. reducerea spasticității
3. îmbunătățirea mobilității articulare;
4. reeducarea și refacerea imaginii și schemei corporale;
5. recâștigarea funcționalități i și abilității membrelor;
6. recuperarea echilibrului și mersului;

28
7. reeducarea poziției corecte a plantei pe sol și a mersului corect.
8. educarea și reeducarea sensibilității;
9. creșterea tonusului muscular
10. obținerea unei stăr i fizice și psih ice favorabile;

1. Tehnici anakinetice .
Din cadrul tehnicilor anakinetice s -au folosit posturările (poziționările).
(foto.1.)
Posturările, au fost folosite în perioadele dintre ședințele de tratament în
vederea prevenirii instalării unor poziții vicioas e, cu participarea conștientă a
pacientului și au urmărit așezarea hemiplegicului într -o poziție funcțională bună.
Posturările corective au fost cele mai utilizate și acestea sub forma menținerii
posturilor corective: liber -ajutată (prin suluri, perne, et c.) și fixată (postură
exterocorectivă) cu ajutorul ortezelor. Poziționarea nu trebuie să provoace dureri
care pot, la rândul lor, să genereze noi contracturi. Posturile corective s -au alternat
cu cele de repaus. Astfel, în decubit dorsal, pacientul a avut în permanență o pernă
mică sub cap, brațul afecta t a fost întins pe lângă corp sau ușor depărtat de acesta,
cu mâna pe o atelă care l -a determinat să aibă degetele întinse sau a fost așezată cu
palma jos, iar membrul inferior a fost întins dar nu lipit de celălalt; tălpile au fost
sprijinite cu toată suprafața pe un suport ușor înclinat a cărui înălțime a trebuit să
depășească deg etele, iar ca piciorul afectat să nu se încline lateral acesta a fost
sprijinit de un prosop de baie bine rulat. Poziția de rep aus în decubit dorsal a f ost
una comodă, brațul afetat a fost așezat pe o pernă cu cotul îndoit, iar mâna s -a
sprijinit pe piept sau pe abdomen, în mâna bolnavului s -a așezat un prosop mic
rulat, iar pe partea externă a piciorului a rămas în continuare pro sopul pe care l -a
avut la postura corectivă. Posturarea în decubit lateral s -a folosit ca poziție de
repaus și anume, bolnavul în decubit lateral pe partea sănătoasă, iar partea afectată
a fost sprijinită pe o pernă mai groasă cu coapsa în unghi drept față de bazin și
gamba în unghi drept față de coapsă, brațul a fost în ușoară anteducție cu cotul
îndoit, iar în mână s -a așezat un prosop făcut sul.
Durata posturărilor a fost de la 30 de minute la 60 minute și reîno ite de 2 -3 ori
în cursul zilei.

Foto 1. Posturare Foto 2. Mobiliz ăi pasive

29
2. Tehnicile kinetice dinamice au la bază mișcarea sub toate formele ei.
Mobilizări pasive și autopasive: Tratamentul funcțional se începe cu mișcări
pasive de amplitudine moderată, executate în ritm lent. Repetarea frecventă a
mișcărilor pasive duce la consolidarea rezultatelor obținute și în special la păstrarea
funcțiilor articulare. (Ionescu A. Mazilu V.1972).
Mobilizarea pasivă a tuturor articulațiilor m embrului afectat se face cu
blândețe, dar cu insistență pentru desfășurarea amplitudinii complete a mișcării.
(Kiss I. 2007)
Mișcarea pasivă urmărește: să imprime senzațiile executării corecte a acestor
mișcări; să educe coordonarea contracției și relaxar ea reciprocă a agoniștilor și
antagoniștilor; să mobilizeze, mărind bagajul informațional; să învingă
contracturile și retracțiile în devenire, prevenind instalarea diformitaților. (Albu C –
tin. , Gherguț A. , Albu M. 2007)
Mobilizările pasive (foto.2, fot o.3) s -au executat din toate articulațiile, în
vederea obținerii următoarelor efecte:
 menținerea amplitudinii articulare în limite articulare;
 conservarea troficității structurilor articulare prin stimularea circulației
 sanguine
 creșterea amplitudinii ar ticulare prin asuplizarea structurilor capsulo
 ligamentare,prin întinderea tendino -musculară și a țesutului cutanat și subcutanat,
prin ruperea aderențelor ce apar între planurile de alunecare;
 creșterea excitabilității neuro -musculare;
 limitarea apariț iei, contracturii/ retracturii musculare prin întinderea
 prelungită a mușchiului;
 Indiferent de tehnica de aplicare a mobilizărilor pasive, respectarea unor reguli se
impune ca o necesitate obiectivă. În acest sens, Robănescu (1983) recomandă:
 să se cun oască bine starea structurilor ce vor fi supuse manipulării, pentru a nu crea
probleme mai mari;
 să se cunoască bine mecanica art iculară pentru a executa corec t amplitudinile și
direcțiile de mișcare, precum și pentru a utiliza” mișcări asociate de facili tare”;
 să se asigure o poziție corectă a corpului și segmentului de mobilizat,precum și
prize și contraprize corecte a kinetoterapeutului; mișcarea să fie analitică;
 mobilizarea să nu provoace dureri, pentru a nu declanșa „reflexe de aparare” ;
 pregătire a prin căldură și masaj a țesuturilor;
 mobilizarea pasivă trebuie să fie adaptată scopului urmărit.
Tehnica de aplicare a mobilizărilor pasive este în funcție de scopul urmărit:
evitarea anchilozei articulare; creșterea amplitudinii mișcărilor articulare ; creșterea
excitabilității unui mușchi; scăderea contracturii unui muș chi; refacerea imaginii
kinestezice ; evitarea alterării reprezentării mentale a schemei corporale și spațiale;
ameliorarea circulației membrului imobilizat. (Albu C -tin. , Gherguț A. , Albu M.
2007)

30
Mobilizarea a utopasivă: am învățat subiectul să își mobilizeze un segment cu
ajutorul altei părți a corpului. Această este o bună me todă de aplicat de către
subiect la domiciliu sau în intervalele dintre ședințele de recuperare.

Foto 3. Mobilizări passive a M. I. foto 4. Exercitii pasivo active

Exercițiile pasivo -active sunt acelea pe care în cearcă să le efectueze subiectul
și a fost ajutat numai în momentul în care acesta nu mai poate să continue miș carea
pentru a o duce până la ca păt. Aceste exerciții subiectul a putut să le realizeze și
ajutându -se de membrul sănătos. Aici s -a cerut multă atenție pentru a putea fi
sesizat momentul în care a trebuit să se intervină. Prin ajutorul dat nu trebuie să se
elimine participarea pacientului ci, dimpotrivă s -a insistat ca aceasta să -și continue
efortul până la capăt. (foto.4.)
Exercițiile active s -au executat fără nici o intervenție facilitatoare sau
opozantă exterioară, în afara, eventual, a gravitației. Miș carea a avut ca parametri:
direcția de mișcare, amplitudinea, ritmul, forța, durata, ca și poziția în care s -a
executat. Exercițiile active sunt cele pe care pacientul le realizează singur. Pentru
aceasta s -a cerut din partea lui o participare conștientă ș i concentrarea atenției.
Acest gen de exerciții s -au realizat și în fața oglinzii deoarece în acest fel a
crescut capacitatea de a se autocontrola. Selectarea acestor exerciții s -a făcut
judicios deoarece ele nu au trebuit să depă șească posibilitățile subiectului .
Mișcările active rămân elementul principal al recuperării. În grupa exercițiilor
active s -au folosit mișcări analitice pentru contractarea și decontractarea fiecărui
mușchi, pentru agoniști și antagoniști. De aceea s -a impus ca mișcările înt r-un
sens să fie urmate de mișcările în sens opus. Toate aceste exerciții trebuie
supravegheate pentru a urmări reinstalarea corectă a unor reflexe și a co recta
coordonarea lor. Subievtul trebuie să ajungă să realiz eze mișcări uzuale de
coordonare .
Repetar ea mișcărilor s -a făcut în scopul reinstalării stereotipurilor dinamice
care sunt de fapt lanțuri automatizate de acțiuni reflexe în activitatea zilnică
(mersul, spălatul, îmbrăcatul).
Exercițiile în sensul gravitației sunt cele în care bolnavul își depla sează
segmentele fără a întâmpina rezistența forței gravitaționale și deci nu are de învins

31
nici o rezistență din afară. Aceste exerciții s -au executat din poziția decubit ventral
sub for ma mișcărilor de lateralitate.
Exercițiile contra gravita ției cer di n partea subiectului un efort mai mare
deoarece, pentru realizarea lor se impune învingerea greutății propriului segment.
Odată ajunși în acest stadiu mușchii au o valoare medie și prin exerciții repetate
pot atinge valori bune și chiar foarte bune.
Exerc ițiile cu rezistență au avut ca principal obiectiv creșterea forței și (sau)
rezistenței musculare, dar au fost utilizate și pentru o mai bună dirijare a mișcării,
la început am aplicat o rezistență manuală ușoară în ex ecutarea unei mișcări.
(foto.5.

Foto. 5Exerci ții cu rezistență Foto.6 IL MS

3. Tehnici de facilitare neuromusculară proprioceptivă (FNP)
Facilitarea neuromusculară proprioceptivă reprezintă ușurarea, încurajarea sau
accelerarea răspunsului mo tor voluntar prin stimularea proprioceptorilor din
mușchi, tendoane, articulații; la aceasta se adaugă stimularea extero – și
telereceptorilor.
Categoriile de tehnici FNP pot fi: tehnici de bază (fundamentale), cele care
pot fi utilizate în tratamentul ori cărui pacient și tehnici specifice, cele care solicită
efort voluntar și cooperare din partea pacientului. (Manole.L. 2009 suport curs).
Din cadrul tehnicilor de facilitare proprioceptivă am folosit cele care au
crescut mobilitatea și stabilitatea membrul ui inferior hemiplegic pentru a obține un
mers aproape de normal și pentru a obține un echilibru bun în ortostatism și mers.
Astfel am folosit inițierea ritmică (IR) și mișcarea activă de relaxare -opunere
(MARO), din cadrul tehnicilor pentru promovarea mob ilității, inversarea lentă
(IL), (foto.6.) și inversarea lentă cu opunere (ILO) – pentru promovarea mobilității
controlate și stabilizarea ritmică (SR) și izometria alternantă (IZA) – pentru
promovarea stabilității.
Inițierea ritmică (IR) s -a aplicat în hip ertonia care a limitat mișcarea sau când
mișcarea nu putea fi inițiată. Scopul a fost obținerea relaxării, pentru a se face
mișcarea pasiv, apoi pasivo -activ și activ. Am folosit comenzile verbale
„relaxează -te” și „lasă -mă pe mine”. S -au executat mișcări ritmice, lente, însoțite.
Mișcarea activă de relaxare -opunere (MARO), modificată prin mobilizările
lente, a urmărit contracția izometrică a antagoniștilor în zona scurtată, apoi

32
izotonică de la zona de maximă lungime spre cea scurtată. Tehnica MARO a
amel iorat controlul în antagoniști.
Inversarea lentă (IL) reprezintă contracții ritmice, alternative în direcția de scurtare
a mușchilor agoniști și antagoniști dintr -o schemă de mișcare, fără pauză între
inversări. (foto.6.)
Rezistența mai întâi este dată d e greutatea segmentului, care se mișcă pe
orizontală, apoi treptat am introdus o rezistență manuală pentru ambele mișcări
(mai întâi componentei mai puternice). Am aplic at această tehnică cu subiectul în
decubit ventral cu genunchii flectați bilateral, din poziția „în genunchi” cu scopul
de a crește mobilitatea, forța și stabilitatea trunchiului inferior, șoldului și
genunchiului
Izometria alternantă (IZA) – reprezintă contracții izometrice alternative pe
agoniști și antagoniști fără să se schimbe poziția segmentului. S -au executat în
toate punctele arcului de mișcare, pe toate direcțiile de mișcare articulară, la orice
valoare de forță musculară, deoarece contrarezistența aplicată de kinetoterapeut a
indus izometria în funcție de forța pe care o are mușchi ul în cauză. (foto.7.)

Foto 7 . IZA M.I.
Inversarea lentă cu opunere (ILO) este o variantă a tehnicii IL, în care s -a
introdus, pe lângă rezistența de pe tot parcursul mișcării, o contracție izometrică la
sfârșitul amplitudinii de mișcare.
Stabilizarea ritmică (SR) – s-a obținut la comanda „Ține! Nu mă lăsa să te
înving!”. Contracțiile izometrice pe agoniști și pe antagoniști s -au făcut fără
relaxare (cocontracție) în punctul de limitare a mișcării. Această tehnică
antrenează înainte de încărcare muscula tura periarticulară ale articulațiilor.
4. Metoda Kabat . Herman Kabat a dezvoltat o metodologie de recuperare
neuromotorie, pornind de la studiile neurofiziologice ale mișcării,
comportamentului motor și învățării motorii. Metoda se numește “de facilitare
neuroproprioceptivă” .Metoda folosește scheme de mișcare globală, plecând de la
axioma lui Beevor și Jackson: “Creierul ignoră acțiunea proprie mușchiului, el
recunoaște numai mișcarea”. Observația i -a relevat lui H. Kabat că marea
majoritate a mișcărilor umane se fac în diagonală și spirală, iar orientarea
mușchilor, a inserțiilor lor, ca și ligamentelor are aceeași direcție spiralată și în
diagonală. (Sbenghe T.,1983).
În cadrul programului de recuperare am folosit diagonala D2 flexie la nivelul
membrulu i inferior afectat: pelvis ridicat, coapsă în flexie cu abducție și rotație
internă, genunchi în flexie sau extensie, picior și degete în flexie dorsală și eversie.
(foto.9,foto.10.)

33

Foto 9. Diagonal kabat Ms D2E Foto 1 0. Diagonal kabat MI D2F

5. Din cadrul gimnasticii medicale s-au folosit exerciții pentru educarea
echilibrului din ortostatism și mers, precum și exerciții aplicative simple care se
referă la deprinderile motrice de bază, ca: mersul și alergarea, trecere a peste sau
sub obstacole săriturile, purtarea de greutăți, aruncările și prinderile, cățărările.
(Ionescu A., 1994).

34
CAPITOLUL 4. REZULTATELE CERCETĂRII ȘI
INTERPRETAREA ACESTORA

4.1. PREZENTAREA SI ANALIZA DATELOR
Analiza individuală a subiectului
Pacientul C.I. (anexă) în vârstă de 47 ani, sex feminin , a fost diagnosticat cu
hemiparez ă partea stîngă în urma unui accident vascular ischemic, în urmă cu
5ani. A urmat un program de recuperare timp de 1 an și 4 luni după care a reluat
recuperarea în urmă cu 5 luni.
În urma evaluărilor efectuate, am stabilit diagnosticul funcțional de
impotență funcțională și mobilitate redusă la nivelul tuturor articulaț iilor
membrelor afectate . A urmat tratament kinetoterapeutic timp de 6 luni, cu o
frecvență de 4 ș edințe pe săptămână si o durată de 45 -50 minute.
Atitudinea subiectului: membrul superior este cu brațul în ușo ară abducție,
antebrațul extensie , în ușoară pronație, pumnul si degetele flectate. Membrul
inferior este în rotație externă, extins din genunch i, cu piciorul în flexie plantară si
inversie. S -a constatat un considerabil deficit de amplitudine a mișcării și de
stabilitate a centurii scapulare .Din punct de vedere al colaborării în timpul
ședințelor de recuperare, au existat unele dificultăți în pri mele săptămâni, deoarece
pacientul a avut o ușoară depresie în urma conștientizării deficitului motor
dobândit, fiind mereu agitat, neîncrezător, irascibil. Această perioadă a fost
depășită cu ajutorul kinetoterapeutului și a unui specialist psiholog.

4.2. Interpretarea rezultatelor
Graficul nr.1 – Bilanțul social

020406080100120
15-Feb 13-Sep 11-iun0-imposibil
Pp-parțial posibil
P-posibil cu dificultate
I-independent

35
În cadrul aplicării bilanțului social, la început, majoritatea itemilor cotați erau
egali cu 0, ceea ce reprezintă imposibilitatea pacientului de a efectua activitățile
respective. Aces ta nu reușea atunci când servea masa să folosească tacâmurile,
vesela, nu reușea să se îmbrace și să se dezbrace, să folosească unele
electrocasnice, să închidă sau să deschidă, uși, ferestre, robinet, sertar, cu atât mai
puțin să folosească foarfecele sau să facă un nod la cravată.
Din grafic se poate observă faptul că la următoarea testare au fost observate
îmbunătățiri: pacientul putea, dar cu dificultate să folosească tacâmul și vesela
atunci când servea masa, dar totuși nu avea control total asupra mi șcărilor, care
păreau a fi dezordonate. În cadrul igienei, a putut mult mai bine să se spele pe corp,
să folosească prosopul, iar cu dificultate a început să se pieptene și să folosească
batistă. Au fost observate ușoare îmbunătățiri la îmbrăcatul și dezbr ăcatul hainelor.
Penultima testare a scos în evidență faptul că programul de recuperare aplicat
a dat rezultate surprinzătoare, pacientul putând realiza acum mult mai ușor unele
activități, iar cele care erau înainte imposibil de efectuat, se puteau face acum cu
dificultate.
La ultima testare efectuată spre finalul cercetării mele , pacientul a reușit să
realiz eze anumite activități posibile cu dificultate așa cum reiese și din tabel.

Tabelul nr.4 . Testul de echilibru Tinetti

Testare ini țială Testare finală
Total
Punctaj 7 10

Graficul.nr 2 . Testul de echilibru Tinetti

Conform tabelului nr.2 la testarea inițială, pacientul a obținut un scor total
de 6 puncte, arătând de astfel impotența funcțională a acestuia, iar la testarea
finală executată în luna iunie a acestui an, pacientul a obținut un număr de
10puncte din 16 posibile, marcând evoluția acestuia.

024681012
Testare
inițialăTestare
finalăTestul de echilibru Tinetti

36

Graficul.nr.3 Examenul reacțiilor de apărare prin întindere și sprijin pe membrul superior

Această e xaminare este foarte eficientă pentru testarea reacțiilor de apărare cu
ajutorul membrului superior. Astfel, la prima evaluare făcută, pacientul a picat
aproape toți itemii, nereușind să aibă reacții de apărare atunci când era așezat și a
fost împins într -o parte. În acel moment, a reușit să -și aducă membrul superior
afectat în abducție cu sprijin pe membrul superior întins, cu palma și policele și
degetele în adducție. În rest a picat toți itemii.
În luna iunie, la ultima testare , am remarcat numeroase p rogrese clare. După
cum reiese și din tabelul 3 , pacientul când a fost împins spre o masă aflată în față
sa, și -a întins ,membrul superior înainte, cu sprijin pe palmă , cu policele și
degetele în abducție. Când a fost împins spre un perete aflat în față s a, și-a ridicat
membrul superior pentru a se sprijini, cu policele în abducție și degetele depărtate.
Atunci când l -am împins spre un perete lateral față de el, a realizat abducția
membrului superior având cotul flectat cu sprijin pe palma deschisă, cu pol icele și
degetele în abducție.
Ca și metodă de interpretare , așa cum reiese și din grafic, la testarea inițială
erau 10 de Da ș i 24 de Nu , iar la cea finală erau 23de Da ș i 4 de Nu.

0510152025
Testare inițială Testare finalăDa
Nu

37

CAPITOLUL 5. CONCLUZII

Rezultatele obținute în urma aplicăr ii programului kinetoterapeutic duc la
următoarele concluzii:
Abordarea și acordarea serviciilor medicale de către o echipă completă (medic
specialist, kinetoterapeut, psiholog) reprezintă o condiție esențială în recupe rarea
pacienților cu hemipareză.
Cu implicarea kinetoterapie i, pacientul a avut la încept o independență
funcțională dar pe parcusul programului subiectul a înregi strat un regres deoarece
prefer să stea și să fie ajutata de familie.
Confirmarea ipotezei conform căreia aplicarea precoce a pr ogramului de
recuperare și adaptarea permanentă a acestuia pe bază evaluărilor sunt condiții
indispensabile în obținerea autonomiei pacientului avut în evidență și tratament.
Tratamentul trebuie adresat în primul rând individului și apoi bolii, el
trebui e aplicat ritmic și organizat.
Motivarea put ernică a pacientului duce la rez ultate deosebite din punct de
vedere kinetoter apeutic, iar lipsa acestuia ca și î n cazul prezentat duce la o stagnare
sau la un regres.
În concluzie, ipoteza de la î nceputl cercet arii sa confirmat.

38

BIBLIOGRAFIE
1. Albu C -tin, Gherguț A., Albu M ., (2007), Dicționar de kinetoterapie , Editura
Polirom Iași
2. Andronescu A ., (1979), Anatomia funcțională a sistemului nervos central ,
editura Didactică și pedagogică, București
3. Arseni C -tin, (1981), Semiologie neurologică , Editura Didactică și pedagogică
București
4. Baciu C. (1977), Anatomia funcțională și biomecanică aparatului locomotor
(cu aplicații la educația fizică) Editura Sport -Turism, București
5. Bobath B. (1990), Adul t hemiplegia : Evaluation and treatment, Editura
Butterworth Heinemann
6. Cristea E. (1984), Exerciții de gimnastică recuperatorie la hemiplegici , Editura
Medicală , București
7. Ionel C .(1982) Compendium de neurologie , Editură Medicală, București
8. Ionescu A. Mazilu V .(1972) Exercițiul fizic în slujba sănătății , Editura Stadion,
București
9. Kiss I , (2007) Fizio -kinetoterapia și recuperare medicală , Editura Medicală,
București
10. Manole V. Manole L .- Evaluare motrică și funcțională în kinetoterapie –
Editura Pim, Iași, 2009
11. Mărgărit M. Mărgărit F. Heredea G , (1998), Aspecte ale recuperării
bolnavilor neurologici , Editura Universității din Oradea, Oradea
12. Niculescu C. și colab. (2007), Anatomia și fiziologia omului , Editura Corint,
București
13. Ochiană G. (2005), Kinetoterapia în afecțiuni neurologice II – culegere de
materiale tematică , Bacău
14. Pandefunda L. , Vlad T .,(1992), Recuperare bolnavului hemiplegicului adult ,
Editura Contact, Iași
15. Papilian V.,( 2006), Anatomia aparatului loco motor , Editura ALL, București
16. Raveica G, Andron C .(2006) Îndrumar de lucrări practice de anatomie
Editura EduSoft, Bacău
17. Robănescu N., (1992), Reeducarea neuro -motorie , Editura Medicală,
București
18. Sbenghe T .,(1996) Recuperarea medicală la do miciliul bolnavului ,
Editura Medicală București
19. Manole.L. (2009) Curs Metode si tehnici de reeducare neuromotorie
20.http://www.i -medic.ro/articole/ce -trebuie -sa-stim-despre -accidentul – vascular –
cerebral
21.http://www.esanatos.com/
22.www.recuperare medicala.com

39
23.www.physioweb.com

ANEXĂ

FIȘA INDIVIDUALĂ

Nume, prenume: C.I.
Vârsta: 47 ani
Data luării în evidență: 10.02.2016
Diagnostic clinic: AVC ischemic, hemipareză stână
Diagnostic funcționa: poziție vicioasă membru superior adducția și rota ția
umărului, extensie cot, pronație antebraț, flexie pumn, flexie degete membru
inferior:r otație internă șold, extensie genunchi, flexie plantară cu inversie, extensia
degetelor Deficit de mobilitate pe articulațiile umărului, cotului,pumnului,
degetelo r, soldului, genunchiului și glezne Forță musculară scăzută pe mușchii
brațului, antebratului, mână, coapsă, gambă picior.

ANAMNEZĂ
Antecedente heredocolaterale: fără semnificație
Antecedente personale: nu există
Comportamente: nu fumează, nu consumă cafea.

EXAMEN CLINIC GENERAL ȘI FUNCȚIONAL
1.Examenul general
 Stare generală: bună
 Stare de nutriție: păstrată
 Facies: ușor cianotic, pareză facială de tip central stângă
 Tegumente: normal colorate
 Mucoase: normal colorate
 Sistemul muscular: hipotonie a membrelor de partea stângă
 Sistem osteo -articular: aparent integru

2.Examenul aparatelor
 Aparatul respirator: torace normal conformat, aparat respirator normal din
 punct de vedere clinic, FR: 18 respirații/min
 Aparatul cardiovascular: T.A:150/80 mm Hg F.C.70 bătăi/min
 Aparatul digestiv: abdomen mobil, nedureros la palpare, tranzit intestinal
 fiziologic normal
 Aparatul urogenital: micțiuni fiziologice, loje renale libere

40
3.Examenul neurologic
 Atitudinea globală: facies ușor asimetric, ușoară hi potonie a membrelor de
 partea stângă
 Coordonarea mișcărilor: deficitară
 Tonusul muscular: ușoară hipotonie de partea stângă
 Tulburări de limbaj și comunicare: nu
 Funcțiile nervoase superioare și inferioare: integre
 Funcțiile de autoîngrijire: satisfăcă toare

Program de recuperare :

Mobilizări autopasive
 Pacientul își încrucișează degetele ambelor mâini(palmele orientate în jos) și
realizează extensia brațelor cu orientarea palmelor în sus, urmată de flexia brațelor
cu orientarea brațelor în jos
 Pacientul cuprinde cu ambele mâini bastonul de capete și duce bastonul deasupra
capului cu brațele extinse din cot. Revenire în poziția initial
 Pacientul, cu aceeași poziție ca la exercițiul precedent realizează flexia
antebrațului la 90 de grade, extensia pe verticală, flexia antebrațelor pe brațe la
revenire.
 Un exercițiu care trebuie executat cât mai precoce, constă în împingeri cu
mâinile pe sprijin, pentru întinderea completă a coatelor din poziția stând. (foto
11.)

Foto.11. Împingeri cu mâinile pe sprijin
Foto. 12. bastonul cu bratele extinse din cot
Mobilizări active
 Flexia cotului cu a dducția brațului, printr -o suită de combinații de flexii a cotului
cu adducții ale brațului, se întrerup schemele spastice.
 Din șezând, flexia maximă a brațelor cu cotul extins, coborârea lor pe lângă corp.
Apoi extensia brațelor și revenire. Indicații: în timpul acestei mișcări, cotu trebuie
să fie extins, iar articulația mâinii să fie liberă cu degetele relaxate. Mișcarea nu
trebuie efectuată prin ridicarea umărului.
 Din șezând pacientul realizează flexia antebrațului pe braț, urmată de extensie.
Indic ații: brațul să fie lipit de corp, mână să atingă umărul.
 Din șezând, pacientul efectuează abducția și adductia brațelor.

41
 Din șezând, pacientul realizează flexia brațelor la 90 de grade, apoi abducția
orizontală lor, urmată de încrucișarea brațelor cu a pucarea mâinilor și revenire cu
brațele pe lângă corp.
 Din șezând, ridicarea și coborârea alternativă a brațelor, în timp ce brațul
drept coboară, brațul stâng se ridică și invers.
 Mișcări de supinație și pronație a antebrațului, cu membrul superior libe r
pe lângă corp sau din șezând, cu membrul superior în abducție de 90 de grade.
 Rularea unei mingi pe sol, cu piciorul afectat pentru creșterea mobilității și
creșterea sensibilității (foto.13.)

Foto.13. Rularea unei mingi pe sol