Războiul Anglo -argentinean sau [629723]

Războiul Anglo -argentinean sau
Războiul Malvinelor

Abstract
Datorită argumentelor bine susținute de către Marea Britanie și Argentina asupra
posesiei arhipelagului din Oceanul Atlantic, războiul Malvinelor sau războiul din insulele
Falkland a degenerat la o confruntare armată de aproape 10 săptămâni. Relatările din presă
spun că sunt aproape 8,3 miliarde de barili de petrol în rezervele din ocean întinse pe o rază
de 320 de kilometri în jurul insulelor, dar, în ciuda forărilor de succes, această cantitat e este
încă o speculație. Analiștii spun că, totuși, conflictul nu va reizbucni deoarece nicio parte nu
este dornică de a -l alimenta. Se pare că orice acțiune va rămâne în sfera diplomatică. Un fost
ofițer senior britanic a declarat la începutul anului 201 2 că reducerile drastice din armata
britanică au lăsat Anglia nepregătită pentru un alt conflict în insulele Falkland .

Tensiunea legată de arhipelagul aflat în Atlanticul de Sud a crescut începând cu 2010,
când companiile britanice au început să foreze în zonă, în căutare de petrol. De altfel, zona
cunoaște un boom economic, datorat vânzării licențelor de exploatare a petrolului și a gazelor
naturale. Analiștii afirmă că rezervele de petrol din zona economică exclusivă ar putea ajunge
la 60 de mi liarde de barili de petrol de înaltă calitate, ceea ce ar putea face din Insulele
Falkland una dintre cele mai importante rezerve de țiței din lume.

Introducere
Această temă este un subiect foarte sensibil în ceea ce privesc relațiile internaționale,
deoa rece nici după aproape 40 de ani de la încheierea conflictului armat tensiunea nu s -a
diminuat. În ceea ce privește cele două state beligerante, acum vor gândi mai intens problema
înainte de a acționa pe frontul inamic.
Date generale
• Perioadă : 2 aprilie – 14 iunie 1982

• Beligeranți : Marea Britanie și Argentina

• Conducători :
Marea Britanie Argentina
 Prim Ministrul Margaret Hilda
Thatcher
 Amiral Terence Lewin
 Amiral John Fieldhouse
 Contraamiral Sandy Woodward
 G-ral maior Jeremy Moore
 Brigadier Julian Thompson  Pr. Leopoldo Galtieri
 Amiral Jorge Anaya
 G-ral brigadă Basilio Lami Dozo
 Viceamiral Juan Lombardo
 Brigadier Ernesto Horacio Crespo
 G-ral brigadă Mario Menéndez

• Efective :

Marea Britanie Argetina
▫ cca. 8000 militari
▫ 2 portavioane cu 20 avioane luptă
▫ 24 elicoptere
▫ 1 crucișător
▫ 4 submarine cu propulsie nucleară
▫ 6 distrugătoare
▫ 30-35 nave transport
▫ 20 bombardiere ▫ cca.10,000 militari
▫ 1 portavion
▫ 1 crucișător
▫ 9 distrugătoare
▫ 2 fregate
▫ 4 submarine
▫ 223 avioane luptă
▫ elicoptere

Repere istorice :

Arhipelagul Falkland , format din East Falkland (Soledad), West Falkland (Malvinas
Grand) și alte 776 de insule mai mici. Insulele sunt poarta de acces spre Antarctica și spre
controlul unei zon e oceanice despre care se bănuiește că este extrem de bogată în resurse
Insulele Falkland situate în Oceanul Atlantic de Sud, la aproximativ 500 de km de coasta
statului Argentina și la 13.000 de kilometri de Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de N ord
au fost denumite astfel în onoarea Trezorierului Marinei britanice, vicecontele Falkland, de
către primul european a cărui debarcare în arhipelag este consemnată oficial -căpitanul englez
John Strong (1690). Acestea cuprind două insule principale, Falkl andul de Vest și Falklandul

de Est, ultima găzduind capitala coloniei -Port Stanley, și un număr de circa 200 de insule mai
mici printre care se numără Georgia de Sud și Sandwich de Sud care nu aparțin arhipelagului,
dar sunt dependente de acesta.
Insulele au fost descoperite în urma unei expediții a lui Magellan, Esteban Gomez,
pilotul expediției este cel care le -a descoperit.
Cauzele conflictului :
Războiul Malvinelor sau războiul din Atlanticul de S a fost un conflict militar cu durata
de 10 săptămâni. Motivul fiind Insulele Falkland și Insulele Georgia de S și Sandwich de S.
Conflictul a început prin invadarea insulelor și ocuparea acestora de către argentinieni,
durând 74 de zile, încheindu -se prin capitularea trupelor argentiniene și restabilirea con trolului
forțelor britanice.
Pe 2 aprilie 1982 începe în Insulele Falkland (Malvine) un scurt război între armata
Marii Britanii și cea a Argentinei, cu privire la status -quo-ul acestui arhipelag. Negocierile au
început în 1965, fără sorți de izbândă însă, tocmai din cauza chestiunilor extrem de complexe
și controversate care au fost aduse în discuție de ambele părți implicate în conflict. Situația
escaladează, iar pe 2 aprilie argentinienii debarcă, fără o declarație de război oficială în Insule.
Operațiun ea“Rosario” a continuat în ziua următoare cu invadarea și ocuparea insulelor Georgia
de Sud și Sandwich de Sud. Reacția Marii Britanii nu a întârziat să apară, astfel trupele britanice
au ripostat la ceea ce Margaret Thatcher denumea ,,încălcarea dreptului internațional și
anexarea cu forța a unui teritoriu autonom’’. După o serie de confruntări, asimetrice mai
degrabă decât cele obișnuite, de război, britanicii îi înving pe argentinieni care se retrag în seara
zilei de 14 iunie 1982.
Punctul culminant al c onflictului de aproape 150 de ani dintre Argentina și Marea
Britanie pe tema suveranității asupra insulelor din sudul Atlanticului, ambele state beligerante
susțineau că insulele le aparțin, dar niciunul nu a făcut în mod oficial vreo declarație de război,
iar ostilitățile s -au limitat numai la teritoriul insulelor. Sentimentul național a crescut mai mult
în Argentina, înfrângerea declanșând multe proteste contra guvernului. În Marea Britanie,
Partidul Conservator aflat la guvernare, susținut de victoria as upra argentinienilor a câștigat
din nou alegerile.

Desfășurarea conflictului
Relațiile diplomatice dintre cele 2 state s -au restabilit in 1989, ca urmare a reunirii în
Spania, la Madrid în urma căreia ambele părți au ajuns la un acord. Acest acord nu a condus la
mari schimbări ale poziției fiecărei țări de litigiul Insulelor Falkland.
După Al doilea Război Mondial ambele națiuni au intrat ca membre cu drepturi și
obligații depline în ONU, acceptând potrivit articolului 2 alineatul 3 din Carta să -și rezo lve
orice dispută internaționala prin mijloace pașnice, fără a recurge la violență. Aceasta situație
fiind prezentată în fața organelor ONU de către Argentina, Marea Britanie a menționat că
insularii erau descendenți ai coloniștilor englezi și doreau să me nțină legătura politică cu
metropola. Argentina pretindea că arhipelagul constituia una dintre cele ultime rămășițe ale
colonialismului european în America Latină și că principiul autodeterminării nu avea în acest
caz nicio relevanță datorită caracterului britanic al populației menținut artificial. Negocierile
care au debutat în 1965 nu au ajuns la nici un rezultat deoarece ambele părți nu au încetat în a –
și apăra poziția cu argumente solide. Dreptul britanic asupra insulelor nu este bine argumentat
de prim a ocupare a lor, însă Regatul Unit putea susține că începând cu anul 1833 a avut un
drept tot mai fundamentat asupra insulelor derivat din administrarea lor continuă. Argentina pe
de altă parte nu a acceptat niciodată un transfer al suveranității în ceea c e privește insulele,
protestând in mod frecvent împotriva uzrpării britanice, astfel că titlul de posesie argentinean,
rămânea la fel de infailibil în 1982 ca și în 1833, mai ales că Britania nu a reclamat insulele pe
baza principiului juridic "terra nulla ". Un alt argument este acela potrivit căruia, din punct de
vedere al dreptului internațional insulele nu au fost cucerite propriu -zis, deoarece Marea

Britanie nu a declarat război statului argentinean , iar aceasta nu a dispărut ca entitate politico –
milit ară la momentul incidentelor din 1833 și nici ulterior deci deoarece nu s -a aflat o stare de
război între cele 2 țări, Argentina nu a recunoscut pierderea arhipelagului.
Recuperarea Georgiei
Forța destinată recuperării insulei Georgia de Sud, acțiunea mi litară purtând numele de
cod “Operațiunea Paraquet” , sub comanda maiorului Guy Sheridan RM, era constituită din
pușcași marini (42 Commando), un detașament al SAS, ( Special Air Service ) și unul SBS,
(Special Boat Service ), și era destinată să efectueze o recunoaștere în vederea asaltului ulterior
al pușcașilor marini.( Royal Marines) Toți s -au îmbarcat la bordul RFA Tidespring . Anterior,
în 19 aprilie, sosise în zonă submarinul clasa Churchill HMS Conqueror⁠, insula fiind survolată
de un avion radar Handley Page Victor în 20 aprilie. Prima debarcare de trupe a avut loc în 21
aprili e, însă, datorită vremii rele, operațiunile de debarcare au fost amânate pentru ziua
următoare, mai ales după ce două elicoptere s -au ciocnit în aer deasupra ghețarului Fortuna. În
23 aprilie, s -a declanșat o alertă submarină, operațiunea fiind sistată, na va Tidespring trebuind
să se retragă, pentru a evita interceptarea. Pe 24 aprilie însă, forțele britanice erau regrupate și
gata de atac. La 25 aprilie Marea Britanie a obținut un prim succes militar prin recuperarea
insulei Gerogia de Sud.
Operațiunea Bl ack Buck
Ziua de 1 mai a debutat cu atacul aerian cu numele de cod “Black Buck 1”, primul dintr –
o serie de cinci aracuri similare asupra aerodromului din Stanley, au avut drept scop crearea
unei diversiuni capabile a permite pătrunderea echipelor de comando în arhipelag. 2 mai 1982
crucișătorul argentinean "General Belgano" a fost torpilat și scufundat de submarinul nuclear
britanic "Congueror".
Războiul aerian
Insulele Falkland dispuneau doar de trei aerodromuri. Cel mai lung și singur ul betonat
se găsea în capitală, Stanley, dar pista nu era suficient de lungă pentru a putea deservi avioanele
rapide de luptă, cu toate că în aprilie se instalase un sistem de frânare la aterizare, pentru a
deservi avioanele Skyhawk. În consecință, argent inienii erau obligați să -și lanseze atacurile de
pe continent, perioada combativă deasupra insulelor fiind scurtată dramatic, și fiind supuse
riscului suplimentar d e a fi interceptate pe parcurs. Forța principală aeriană argentiniană era

compusă din 36 de avioane, care au fost trimise în data de 1 mai, de comandamentul argentinian
care credea că invazia britanică este iminentă și că debarcarea începuse deja.
Scufundarea HMS Sheffield
Pe 2 mai, 2 avioane argentiniene au lovit si scufundat distrugătorul HMS Sheffield.
După 2 mai, se poate trage concluzia că forțele aeriene argentiniene au fost singurele care au
opus rezistență fiind copleșite de superioritatea tehnica, profesionalismul și eficacitatea
adversarilor britanici, în timp ce marina a preferat să se retragă. Pe 21 mai a avut loc o debarcare
amfibie a trupelor britanice in Port San Carlos, pe principala insulă a arhipelagului îndreptându –
se spre capitală. În noaptea din 28 spre 29 mai a avut loc lupta nocturnă în care membrii
batalionul 2 al regimen tului de parașutiști au înfrânt o forță net superioară a agenților, ulterior
britanicii reluându -și marșul spre capitală. În 14 iunie aviația argentineană a înregistrat cele
mai mari pierderi, iar situația pentru trupele terestre argentiniene era conștient izată ca fiind
fără ieșire, urmând ca generalul maior, Mario Menendez să se predea cu toate trupele din
subordine.
Scufundarea vasului General Belgrano
În imediata vecinătate a Insulelor Falkland acționau două forțe navale britanice separate
(una formată din nave de suprafață și cealaltă compusă din submarine) și de cealaltă parte, flota
argentiniană, care au intrat rapid în conflict. Prima pierdere majoră a fost crucișătorul ușor,
datând din timpul celui de -al II-lea Război Mondial ARA General Belgrano . Submarinul cu
propulsie nucleară HMS Conqueror S48 6 a a s cufundat vasul “General Belgrano” în data de 2
mai. În incident au pierit 323 din membrii echipajului. Peste 700 de oameni au fost însă salvați
din apele oceanului, în ciuda vremii nefavorabile și mării foarte reci. Pierderile de pe vasul
General Belgrano au reprezentat aproape jumătate din totalul pierderilor argentiniene în
conflict, iar pierderea vasului a întărit dorința guvernului argentinian de a rezista. În ceea ce
privește scufundarea vasului “General Belgrano”, ca și controversele asupra acestui in cident,
efectul imediat a fost reducerea la tăcere a forțelor navale argentiniene.

Consecințe:
• Locotenent -generalul Leopoldo Galtieri, comandantul suprem, a fost demis din funcția
de președinte al țării, deschizând cale către un regim democratic în Argentina.
• În Marea Britanie, conservatoarea Margaret Thatcher a beneficiat de pe urma
patriotismului pe care l -a declanșat acest conflict în rândul britanicilor, asigurându -și o
victorie electorală și realegerea în funcția de prim -ministru.
• Argentina a reiterat pretențiile sale, afirmând că va urmării realizarea exclusivă prin
mijloace pașnice.
• Relațiile diplomatice dintre Londra și Buenos Aires au fost reluate abia in 1990.
• Anglia deși membră NATO și atacată în mod direct de Argent ina nu a putut solicita
intervenția aliaților săi pentru apărare colectivă, această situație s -a datorat faptului că
potrivit art. 6, zona de aplicare a acestuia este la N de Tropicul Racului în vreme ce
insulele se află la S de Tropicul Capricornului, de ci cu mult în afara acestei zone.
• Regatul Unit a beneficiat de sprijinul S.U.A și al Franței.
Importanța strategică a insulelor
 În 2010 s -a descoperit un zăcământ de petrol și gaze în largul insulelor Falkland.
 Insulele dețin o poziție strategică importantă, conducând accesul în strâmtoarea
Magellan care face legătura între Oceanul Atlantic și Oceanul Pacific.
 Insulele servind în momentul de glorie a Imperiului Britanic drept bază de
reaprovizionare cu apă potabil ă și mai târziu cu cărbune sau carburant.

 Dacă Argentina ar reuși să -și impună suveranitatea asupra insulelor ar avea de câștigat
atât politic cât și militar, politic printr -o poziție mai bună în America de Sud și
Atlanticul de Sud și economic prin venitur ile ce i -ar reveni din exploatarea resurselor
de hidrocarburi
 Acum la 35 de ani de la sfârșitul conflictului, miezul disputei devine din ce in ce mai
fierbinte nefiind soluționat cu adevărat atât timp cât Argentina nu va renunța la
pretențiile sale asupra teritoriilor.
Bibliografie
 https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_Malvinelor#For.C8.9Ba_britanic.C4.8
3_de_interven.C8.9Bie
 http://www.hotnews.ro/stiri -international -14413190 -falkland -mic-arhipelag -din-atlanticul –
sud-invrajbeste -marea -britanie -argentina.htm
 http://adevarul.ro/international/in -lume/de -importante -insulele -falkland -mare -riscul –
izbucnirii -unui -conflict -argentina -marea -britanie -1_50eab4cd56a0a6567e4bed6a/index.html
 https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/insulele -falkland -1982 -un-conflict -fara-o-
declaratie -de-razboi