Redactor: Delia Oprea doprealiternet.ro [629716]

4

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

Redactor: Delia Oprea [anonimizat]

Editor format .pdf Acrobat Reader: Anca Șerban [anonimizat]

Corectur ă și control calitate: Geta Rossier grossier@l iternet.ro

Corectur ă: Lidi a Cheinic

Fotografii : © 2005 Augustin Ioan.

Text: © 2005 Augustin Ioan.
4 3 Toate drepturil e rezervate autorul ui.

© 2005 E ditura LiterNet pentru versi unea .pdf Acrobat Reader.
Este permis ă descărcarea liber ă, cu titlu personal, a volumului în acest format. Distribui rea gratuit ă a cărții prin
intermedi ul altor si turi, modi ficarea sau comercializarea acestei versi uni fără acordul preal abil, în scris, al Edituri i
LiterNet sînt interzi se și se pedepsesc conform legii privi nd drepturile de autor și drepturil e conexe, în vigoare.

ISBN: 973-8475-96-1

Editura Li terNet
http://editura.liternet.ro
[anonimizat]

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

Augustin IOAN

4 3
Pentru re-încre știnarea zidirii

POVERISM – PROLEGOMENE

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

CUPRINS :

MANIFESTUL POVERI ST……………………………………………………………………………………………… …………………………………………… 6
De la extreme housin g la hiper- locuire …………………………………………………………………………….. …………………………………………….. 8
Activism și habitat ………………………………………………………………………………………………………. ……………………………………………. 10
În chip extrem locuiește omul?……………………………………………………………………………………………………….. …………………………. 11
Adăpostul de dup ă dramă………………………………………………………………………………………………………………. ………………………….. 14
Locuind vrem elnic, la r ăscruce …………………………………………………………………………………………………………. ……………………….. 16
Concluzii ………………………………………………………………………………………………………. …………………………………………………………. 19
4 3 Traiectorii locuite ……………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………… 20
Viteză și repaus…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………. 21
Casa de azi nu e acas ă………………………………………………………………………………………………………………. ………………………………. 23
Starea de le mn nelu crat………………………………………………………………………………………….. ……………………………………………………. 28
Poverism ul și meșteșugul …………………………………………………………………………………………………………… ……………………………… 34
Conversia spa țiilor la îndem ână………………………………………………………………………………………………………………. …………………. 38
Lemn, pământuri, piatr ă………………………………………………………………………………………………………………. ……………………………… 45
Poverism ul: o arhitectur ă „post-apocaliptic ă”……………………………………………………………………………………………………………… .45
O arhitectur ă cu mat eriale l a îndemână………………………………………………………………………………………………………………. ……….. 48
„Infralem n” și „subpământ” ………………………………………………………………………………………………………….. …………………………… 53
Piatra din capul unghiului, pe care au uitat- o pietra rii…………………………………………………………….. …………………………………….. 55

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

(re)Surse de materiale …………………………………………………………………………………………… …………………………………………………… 57
Materialul -oaspete ………………………………………………………………………………………………. ……………………………………………………. 60
STUDII DE CAZ …………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………. 61
1. (pre)TEX TERI TORII …………………………………………………………………………………………….. ………………………………………………… 61
Pretexte ……………………………………………………………………………………………………….. ………………………………………………………….. 61
Definiții. Punerea problemei ……………………………………………………………………………………………. ………………………………………… 63
Texteritorii însânge rate…………………………………………………………………………………………. …………………………………………………… 67
T(ext)eritoriile ca metatext ……………………………………………………………………………………… …………………………………………………. 69
Pentru o practic ă a texter itoriilor ………………………………………………………………………………………………. ………………………………… 72
2. Reconstruc ția interioar ă. Trei pr oiecte……………………………………………………………………………………………………………………….. 77
4 3 Locul sacr u ca arhiv ă………………………………………………………………………………………………………………. ………………………………… 77
De unde în cepem? ………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………….. 78
Finanțarea; cine s unt ctito rii?………………………………………………………………………………………… …………………………………………… 81
3. De la p ământ la cer: Botta, Herzog&De Meuro n………………………………………………………………………………. ……………………….. 83
Bibliogr afie……………………………………………………………………………………………………. …………………………………………………………… 90

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

MANIFE STUL POV ERIST

„Argint sau aur sau hain ă, n-am poftit de l a nimeni;
Voi înșivă știți că mâinile acestea au lucrat pentru
trebui nțele mele și ale celor ce erau cu mine.
Toate vi l e-am arătat, căci, ostenindu-v ă astfel, trebui e
să ajutați pe cei slabi și să vă aduceți aminte de
cuvintele Domnului Iisus, c ăci El a zis: Mai fericit este a
da decât a lua.”

(Fapte 20: 33-35)
4 3

Arhitectura poveri stă este o form ă contemporan ă
radicală de (re)încre știnare a edific ării. Ea este
ecumenic ă (globală) și parohial ă (locală).

1. Arhitectura poveri stă se întinde între dou ă
limite:
a) la un cap ăt unitatea de vecin ătate, bazat ă
pe proxi mitate (parohia) , respectiv expresi a
trans-geografic ă a unității de credin ță (biserica
creștină, una și nedespărțită) și
b) la celălalt capăt, textura suprafe ței interi oare
a domesticit ății, trecând prin spa țiul vag al
casei. 2. Scopul acestei arhitecturi este un ad ăpost
pentru fi ecare, locuind întreolal tă împrejurul
unui centru spi ritual și soci al catalizator.
3. Un scop al locuirii întreolalt ă este și ocrotirea
celor neajutora ți. Fie în cl ădiri pendinte de
centrul spiritual al comunit ății, fie în spa ții
pendinte de grupul de locui nțe sau de locuin ța
însăși, aceștia trebuie s ă își găsească adăpost
și îngrijire.
4. Arhitectura poveristă este autosimilar ă.
Întregul și partea, a șezarea și textura zidului
interi or au acel ași grad de complexitate.
5. Arhitectura poverist ă este frugal ă în mijloace,
minimală în volumetrie și reținută în decora ție.
6. Minimum de volumetrie. Maximum d e
versatilitate.
7. Minimum de mijloace. Maximum de gândire
proiectivă.
8. Starea de lemn nelucrat: arhitectura este
violentă prin natur ă. Nu i nterveniți unde nu
este nevoie. A construi nu este neap ărat o
activitate vindec ătoare.

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

Arhitecți, așadar, bine ar fi s ă:
9. Priviți împrejur: situl, materialel e, oamenii
pentru care construi ți sunt deja acolo.
10. Folosi ți și refolosiți – la costuri echi valente – cu
predil ecție lemnul , pământurile și piatra ca
materiale propi ce unei arhitecturi creștine.
11. Reciclați, combina ți, angaj ați în opozi ție vârste
și atribute diferite (de agregare, de tactili tate,
de dimensiuni) ale materialel or. Pute ți
combina bambusul cu bronzul, piatra cu
tresti a. Îng ăduiți caselor s ă moar ă,
desfăcându-se în cele din care au fost
alcătuite, dup ă vârsta fiec ăruia în parte.
4 3 12. Gândi ți construc ția în devenirea ei,
îngăduindu-i s ă crească și să se restrâng ă,
potrivit cu necesi tățile. Casa este un proces,
un „nud coborând scara” (Duscham p), nu un
obiect fini t.
13. Lucra ți cu vestigii le, încorpora ți-le în casele
cele noi. Moartea uneia poate fi na șterea
celeil alte. Arhitectura, mai cu seam ă
arhitectura sacr ă, este arhi vală și
geneal ogică. Arhitectura (ne) ține minte.
14. Refolosi ți carcase vechi, desemantizate, de
foste case, adecvându-le la noi folosi nțe.
Conversi ile sunt un semn de în țeleaptă
utilizare a resurselor. Casele pot avea mai
multe vie ți. 15. Lucra ți împreun ă cu comunitatea și indivizii
căreia îi sunt destinate unitatea de vecin ătate,
adăpostul soci al sau locuin ța. Implicarea
acestora reduce costurile, faciliteaz ă
aproprierea construc țiilor de c ătre destinatari
și ajută la constitui rea comuni tății sau
înveci nării.
16. În ceea ce îi pri vește, arhitec ții trebuie s ă
contri buie – voluntar, acolo unde se i mpune –
la rezol varea acestor probleme ale comunit ății
pe care a g ăzduit-o, sau unde este el (ea)
găzduit(ă). Zeciui ala datorat ă plătiți-o în
proiectare pentru com unitate, d ăruind
celorl alți o lună pe an de voluntariat pentru
arhitectura comunitar ă.

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

DE LA E XTREME HOUSING L A HIPER-LOCUIRE

4 3 „Căci știm că, dacă acest cort, locuin ța noastr ă
pământeasc ă, se va strica, avem zidire de la
Dumnezeu, cas ă nefăcută de mân ă, veșnică, în
ceruri. C ăci de aceea și suspinăm, în acest trup,
dorind s ă ne îmbr ăcăm cu locuin ța noastr ă cea
din cer. Dar c ă totuși vom fi g ăsiți îmbrăcați, iar nu
goi. Că noi, cei care suntem în cortul acesta,
suspi năm îngreuna ți, de vreme ce dorim nu s ă
scoatem haina noastr ă, ci să ne îmbr ăcăm cu
cealal tă, pe deasupra, ca ceea ce este muritor s ă
fie înghițit de vi ață.”

(II Corinteni 5:1-4)

„Iar ci ne are bog ăția lumii acesteia și se uită la
fratel e său care este în nevoie și își închide inima
față de el, cum r ămâne în acela dragostea lui
Dumnezeu? Fiii mei, s ă nu iubim cu vorba, numai
din gură, ci cu fapta și cu adev ărul.”

(I Ioan, 3:17-8)

„Although architecture may be unabl e to influence
politics to change the w orld, poli tics has a
responsibility to make us e of architecture to
achieve i ts social, humanitarian, and economic
objectives… Since I’ m an idealist as well, I dream
about programs for quickl y resol ving the li ving
conditions of those who are most di sadvantaged.
But not using traditional poured-concrete
soluti ons, which end up cloning monotonous
seventies-styl e towers and linear bl ock buildi ngs
în Seoul and São Paulo. No, I’ m praying for
genuine self-awareness. Only the ready-mades
can provide very, very low producti on and
distri bution costs through automated producti on
that can generate millions of copies…I dream of
project requirements that incorporate the use of
the least expensi ve materi als, the li ghtest, most
flexibl e, easiest to cot and assem ble, drill or
handle… corrugated tin, ribbed plastic, lightwei ght
channel, cables, sheet metal, project
requirements that include the hardware, small
ready-made machines prod uced by the millions,
which can make the best possible use of our
knowledge of energy sel f-suffi ciency…I dream
about habitat packages th at can be parachuted
in, along with a few t ools, but don’ t predetermine

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

the shape of the structure s that can be built. I’ d
like to replace the old concept of the seventies, of
an archi tecture designed for the greatest number
with an individual architecture not based on some
cooki e-cutter model…I don’ t know of a single
UNESCO program today that’ s pushing în any
radical way. Still, we’ re not heading for disaster;
we’re already în the mi dst of total disaster.”

Jean Nouvel1

4 3
„In the hi story of architecture there is probably no
more complex and difficul t typology than that of
the ‘house’ . To design a house is the equival ent –
close to paranoi a – of reduc ing the w orld to a vital
object. (…) The dominant use of natural materials
possessi ng a ‘ depth’ that cannot be found în
modern i ndustrial products enhances this feeli ng
of a space from which the residential settings are
cut out.”

Eduardo Souto de Moura2

1 Jean B audrillard and Jean N ouvel, The Singular Objects of
Architecture (London University of Minesotta P ress, 2002), p.53-4
2 Citat în F ranco Be rtoni, Minimalist Archite cture
(Basel/Boston/Berlin: Birkhäuser, 2002) p. 166. În istori a arhitecturii
nu există, probabil, o tipologie m ai com plexă și dificilă ca aceea a
„casei”. A desena o cas ă este echiv alent – apro ape de paranoia – cu a reduce lum ea la un obiect vital. (…) Folosirea preponderent ă a
materialelor care posed ă o „adâncim e” care nu m ai poate fi g ăsită în
produsele industriale m oderne induce sentim entul unui spa țiu din care
componentele reziden țiale au f ost înlăturate. „Numai să ne aducem aminte de s ăraci, ceea ce
tocmai m -am și silit să fac.”

(Galateni, 2:10)

„Rămâneți întru dragostea fr ățească. Primirea de
oaspeți să n-o uita ți, căci prin aceasta unii, f ără
ca să știe, au primit în gazd ă îngeri .”

(Evrei, 13: 1-2)

Sărăcia – sau, mai precis, îngri jorarea dinaintea
omniprezen ței ei urbane – a redevenit obiect al
invest igației arhitectural e în anii nou ăzeci. Local izat
stilistic sub minimalism – lipsit de misiune social ă și
centrat mai degrab ă pe un autism al expresiei „lipsi te
de estetic ă” (i.e. o form ă extrem-modernist ă) –
„acoperământul” dedicat acelor segmente sociale care
scapă atenției arhitectul ui, plătit cu procente din costul
lucrării proiectate, a dev enit dintr-o dat ă modă. Desigur,
o anumit ă cochetărie cu „poporul”, marxism e de felul

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

celor predate de unii care și Porsche-ul și-l cumpără
roșu – toate acestea sunt o constant ă a „rezisten ței”
intelectuale ameri cane, mai cu seam ă în universit ăți.
Ceea ce începe s ă se vad ă acum este faptul c ă
organi zații non-profit, funda ții și alte forme de
voluntariat angaj at exist ă în câmpul arhitecturii
rezidențiale; mai mult chiar, produsul muncii lor, atât de
modest în defi nitiv, tinde s ă fie acaparat de mainstream
architecture , care, așa precum putem, extrem de lesne,
observa în volume precum The Next House ,
fagoci tează o asemenea expresie arhi tecturală
propunând-o drept model de urmat pentru viitor.

4 3 Textul care urmeaz ă este o încercare de a ilustra
prezentul acestui mod de abordare a arhitecturii, de a
glossa pe marginea câtorva dintre temele și materialel e
lui, sperând c ă, în proces, va fi posi bilă și exprimarea
unei perspective cre știne asupra tuturor acestor fa țete,
o formă radicală a acesteia pe care o voi numi în cel e
ce urmeaz ă arhitectura poveristă.

Activism și habitat

De fapt, activi smul în favoarea exclu șilor, de orice fel ,
are un vii tor înainte-i și un trecut res pectabil. Dar nu e
nevoie s ă ne ducem tocmai la vasili ade, sau l a bolnițe
și așezăminte de caritate cre știne – deopotriv ă estice și vestice – dacă vrem s ă păstrăm perspectiva scurt ă,
modernă, asupra temei, o putem face. În definitiv,
activi smul se revendi că din proi ectul m odern, în
aceeași măsură social și estetic, în aceast ă ordine, sau
„estetico-politic” (cum îl nume ște Boris Groys pe acela
al avangardei ruse). Existenzminimum modernism este,
retrospectiv pri vind, un elogi u adus celui l ăsat în urm ă,
abandonat de societate dar și de cei ce îi proiecteaz ă
habitatul. Cu toate critici le aduse proiectului modern și
de la stânga – c ă nu a fost suficient de inclusivist și că a
eșuat în estetism – și de l a dreapta – c ă a șters portretul
destinatarului din proiect, masificându-l – nu poate fi
ignorată încercarea (indiferent cum i -am judeca ast ăzi
rezultatel e) de a r ăspunde unei probleme global e a
secol ului douăzeci: incapacitatea societ ății de a oferi
adăpost pentru to ți și, mai cu seam ă, pentru cei lipsi ți
de pri vilegii.

Astăzi, problema activismului social în statele
occidentale dezvoltate prive ște, poate, aspecte
marginal e ale acestei probl eme: adăposturi – temporare
sau nu – pentru persoanele f ără adăpost, dar exist ă un
domeniu care une ște atât pe cei din vest (incl uzând ai ci
și Japoni a), cât și pe cei din est: locuin ța de urgen ță,
deveni tă necesar ă imediat, în mari cantități, ca urmare
a unui catacli sm sau a unui r ăzboi. Cutremurele din
Turcia și Grecia, de pild ă, au îngăduit dramei, pe care
dispariția locuin ței o presupune, s ă capete propor țiile

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

4 3
unei cri ze majore. R ăspunsul: ad ăposturi întinse pe
zeci și zeci de hectare3, fără nici un fel de preocupare
alta decât ad ăpostirea cea mai el ementară. Dintr-o
experien ță personal ă, legată de avansarea unui proi ect
și a unei linii de fabricare și asambl are de ad ăposturi
pentru Grecia, știu că, din nefericire, primi rea unor
astfel de comenzi poate s ă însemne și a face bani din
nenorocirea altora, pe baza comenzil or de stat. Nimeni
nu se gânde ște în astfel de momente la cine preia
aceste comenzi, unde miile de unit ăți fabri cate
compenseaz ă prețul aparent sc ăzut (și care, în cazul
pomenit, solici ta fabricarea unui ad ăpost de o camer ă
pentru 1250 euro, în timp ce licita ția fusese câ știgată
pentru o sum ă mai mult decât tripl ă). Iată de ce este
necesară o gândi re preventiv ă, prospectiv ă, în care
statul să finanțeze cercetarea și să solicite edificarea
unui num ăr de kit-uri de case, suficient pentru
asemenea situa ții.

Arhitecți precum Gans și Jelaci c (N.Y.) lucreaz ă la un
nivel și mai elementar decât locuin ța de urgen ță
destinată supravi ețuitorilor unei catastrofe. Pornind,
poate, de la premisa c ă persoanele f ără adăpost nu sunt întotdeauna în aceast ă situație împotriva voin ței
lor, ei au proiectat un astfel de adăpost, a c ărui natur ă
temporar ă este și mai apăsat eviden țiată decât în cazul
unei case propriu-zise. (G ans and Jelacic, Extreme
Housing ,
http://www.slought.org/toc/archives/display.php ,
http://www.architectureforhumanity.org/ ,
http://www.slought.org/content/ )

3 Nesfârșita pădure de case între Istanbul și Ank ara alcătuia o priveli ște
post-apocaliptic ă, de pild ă, pentru studen ții și profesorii de la
Universitate a de Arhitec tură „Ion Mincu” din Bucure ști, printre care m ă
număram, și care călătoreau în 20 01 pe acest traseu. Nu știu în ce
măsură acest peis aj s-a schimbat în bine în tre timp. (n.a.)
Desigur, faptul c ă un asemenea obiect este mai
degrabă obiect expus într-o galerie4 ca instala ție, decât
prezent ca realitate pe str ăzile cutărui oraș plin de astfel
de homeless people5 este îngrijor ător. Radi calismul
unor astfel de abord ări este astfel plasat în surdina
spațiului de expozi ție și, astfel, emasculat de misiunea
sa soci ală. Probabil c ă o astfel de îndatorire civic ă este
lăsată de municipalit ățile occidentale în seama
exclusivă a fundațiilor de caritate.

În chip extrem locuie ște omul?

Cartografiind fenomenul, merit ă să poposi m asupra

4 „Cities W ithout Citizens: Statelessn ess and Intim acy” Featuring: Gans
and Jela cic Archite cture, Lars W allsten, Katrin Sigurdardo ttir, Aaron
Levy, Gregg La mbert, Slought F oundation, curated by Aaron Levy,
exhibit duration: January 22 – March 22, 2003.
5 Oameni fără adăpost (engl.)

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

4 3
sintagmei extreme housi ng, care, bi ne speculat ă, este
dintre cele desti nate a face o carier ă în interi orul
limbajului teoretic al arhi tecturii. S ă încercăm așadar, în
cele ce urmeaz ă, să îi depliem posibilel e câmpuri d e
semnifica ție. Denumirea de „extr eme housing” se refer ă
la un soi de ad ăpost care este „mai pu țin decât o cas ă”
și asta, poate, pentru c ă este mult mai imediat-urgent
decât o cas ă. Cu alte cuvinte, extremi tatea se
adreseaz ă nevoii imperioase și imediate de ad ăpost.
Nu este nimic radical, di n punct de vedere conceptual
aici. Extremitatea este a condi țiilor externe, care
dictează tipul de ad ăpost. Vom observa îns ă că
adăpostul unui homeless e altul decât ad ăpostul unui
squatter6 și cu totul diferite sunt ambele fa ță de cei care
migrează din pricina condi țiilor extreme politice sau
social e (război, purifi care etnic ă) sau di n prici na
catacl ismelor naturale. Ad ăpostul temporar ca form ă
radicală de locuire pune îns ă în criză tocm ai definiția
locuirii.

Dacă adăpostul – originea sau forma minimal ă a locuirii,
care nu necesit ă de fapt decât preg ătiri anterioare
minimale spre a se întâmpla – este v ăzut ca
extremitate, atunci o asemenea sintagm ă, desigur,
invită la a medita asupra a ceea ce este în centru. Cu alte cuvi nte, spre deosebi re de o defi niție a arhitecturii
locuinței care s ă conțină genul proxim (ad ăpostul) și
încă ceva în plus (spre pi ldă, decorarea cu simboluri ,
așa cum ne propune Robert Venturi ), avem de-a face în
sintagma citat ă cu o inversare: e de presupus c ă „știm”
deja ce este locuirea, spre a putea vorbi despre
adăpost drept form ă radicală a acesteia.

6 Persoană care se ad ăpostește într-o cl ădire abandonat ă, squat (engl.) –
ghem uit
Și ce înseamn ă de fapt aceast ă „extremitate”? Este
vorba într-adev ăr doar despre reducerea la minimum a
datelor locuirii pân ă acolo încât s ă vorbim doar despre
o locui re „de criz ă” și, pri n urmare, temporar ă, sau
există ceva mai m ult în sint agmă, și anume propunerea
unui alt mod de a locui ? Dacă este să speculăm
gerunziul – pentru c ă nu este vorba despre o cas ă, ci
despre un „locuind” extrem – vom putea spune, poate,
că vizat aici este procesul, forma de locuire și nu
neapărat „carcasa” lui/ei . Locuirea extrem ă poate că nu
este atunci o ad ăpostire (față) de criză, ci este o locuire
în criză, împreun ă cu ea. Nu ocultarea crizei într-un
mediu care s ă protejez e, să ogoiasc ă, să abată atenția
de la situa ția de urgen ță, ci, dim potrivă, o locui re
angoasat ă, în care ad ăpostul nu m ai ferește, ci este
traversat el însu și de liniile de for ță ale ci rcumstan ței
extreme.

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

4 3
Într-o dezbatere avut ă ani în urma cu Christopher
Alexander7, Peter E isenman cerea arhitecturii destinate
locuirii s ă reziste statutului care pare s ă îi fie
predestinat, acel a de teritoriu al evazi unii din fața
angoasel or societale în care este amplasat ă. Dacă
arhitectura este o imagine fidel ă a societ ății, de ce s ă
facă locuința excep ție, retrăgându-se adi că din
societate și refuzând s ă o reflecte, cu bunele, dar și cu
relele ei? Cu alte cuvinte, extrapolând aceast ă cerere,
s-ar putea cere locuirii s ă fie activă, mai degrab ă decât
reacti vă/pasivă. Retragerea, ascunderea, replierea,
odihna – to ți termeni asocia ți în chip tradi țional și
aproape necontroversat cu sarci nile puse în seama
casei sunt, probabil, pu și sub sem nul întreb ării și de
acel caracter activ al locu irii pe care îl postula
Heidegger în „ Construi re, locuire, gândire ”. Teritoriul
locuirii heideggeri ene este unul activ, care lucreaz ă
asupra fiin ței – în chip „agricol ” chiar, men ționează
autorul i nvocând termenii l atini colere, cultura , care,
prin i ntermediul l ocuirii acestei a și a construi rii în
vederea unei asemenea lo cuiri, se dezvolt ă în sensul
tinderii c ătre deplina instaurare întru esen ța sa
(Heidegger, 2001, p.145-6).

7 (with Christopher Alexander). „Con trasting Concepts of Harm ony în
Archite cture: Debate between Ch ristopher Alexander and Peter
Eisenm an”, Lotus International (1983), 4:60-173. Marginal comm ents
on the debate between A lexander an d Eisenm an by Georges Teyssot. Este greu de imagi nat o di stanță mai mare între modul
în care Heidegger vede problema locuirii și cel pe care,
în interiorul acelei dezbat eri, îl propune Eisenman. Cu
toate acestea, ceva profund l eagă cele dou ă
perspecti ve: ideea c ă a locui implic ă acțiune, angajare
(chiar corporal ă), deschi dere – și nu pasivit ate,
detașare, introvertire. Locui rea extrem ă nu este, din
punctul acesta de vedere, una „odihnitoare”,
concentrat ă pe abandonul de sine.

Or, în acest sens, este locui rea extrem ă, o sintagm ă de
folosit ca dezi derat pentru locuirea contemporan ă?
Radicalismul locuirii aceste ia, angaj ate în complexa
rețea soci o-economic ă, presupune partici pare, angajare
în problemele colectivit ății – de la uni tatea de vecin ătate
până la așezare în ansambl ul ei – dar, în acel ași timp,
presupune un teritoriu al ferti lei interoga ții, al
introspec ției și al redefini rii ființiale – în procesul locuirii
și prin i ntermediul acestuia. Casa devine, în locuirea
extremă, un loc nodal, unde se conjug ă o suită de
puneri în deschis: a sinelui c ătre Celălalt (de l a celălalt
blând pân ă la alteritatea radical ă pe care o presupune
sacrul); a sinelui către l ume, pe care casa o
recapituleaz ă atunci când, pri n poziția ei central ă și prin
experiere, d ă seama despre auto-similari tate (parte
pentru întreg, casa este i maginea fractal ă a lumii); a
unuia către mulți și, invers, a comunit ății către individ.

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

4 3
Adăpostul propus de Gans&Jelacic nu „rezolv ă”
problema celor f ără de casă, după cum nu o fac nici
adăposturile de noapte caritabil e, ci doar o țin sub
control, într-o anumit ă vizibilitate public ă (care, trebuie
spus, atrage și finanțare caritabil ă). Dimpotri vă, acest
fel de ad ăpost i nstanțiază această stare de lucruri,
atrage aten ția asupra lui ca asupra unei ipostaze a
locuirii, nu ca asupra unei drame personale/colective
care, din vin ă sau milostenie, trebuie „tratat ă” și
„vindecat ă”. De unul singur, un asemenea ad ăpost
poate aduce faim ă autoril or care îl expun într-o galeri e
sau pe w eb, dar nu rezolv ă problem a lipsei de ad ăpost.
Probabil, pentru c ă, în accep țiunea pe care o dau aici
sintagmei lor de extreme housing , e nevoie nu de ceva
mai puțin decât o cas ă perm anentă, ci de ceva mai mult
decât un ad ăpost fără loc, pentru o noapte. Pe de alt ă
parte, ca exemplu de „locuire împotriv ă”, de-a dreptul
„periculoasă”, propun aici turnul de l ocuințe proiectat de
Santiago Calatrava pentru S outh-downtown Manhattan,
care este un soi de „ri dicare împotri vă”, de felul celei
practi cate de Neemia în reconstruirea Ierusalimului8. A
locui la o asemenea altitudine și într-o asemenea
proximitate ( Ground Zero ) ar fi un gest radical, aproape
un manifest asupra locuirii al ături de traum ă.

8 David W . Dunlap, „Thinking Outsid e Box, Architect Com es Up W ith
Cubes”, New York Times , 3 m artie 2004. Adăpostul de dup ă dramă

Experien ța unei asemenea ad ăpostiri minimale este de
asemenea natur ă încât informeaz ă și zona imediat
superioar ă acesteia, în care este con ținută. Este vorba
despre locuirea post-conflict, când se pune problema
adăpostiri i unui număr însemnat de refugia ți. Aici,
dramei pierderii propri ei locuinței, a războiului, se
adaugă și aceea a dizloc ării. Schimbarea țării, sau, și
mai dram atic, întoarcerea într-o aceea și țară, acum de
nerecunoscut (vezi proi ectele pentru refugia ții di n
Kosovo ale concursului organizat de organi zația
non-profit și umanitar ă Architecture for Humanity, din
Statele Unite, l a
http://www.architectureforhum anity.org/kosovo/kosovo.
html) sunt eveni mente traumatice. Absen ța oricărui
înțeles al termenul ui „acasă” se adaug ă traum ei căderii
în zona celor lipsi ți de privilegii. Dintr-o dat ă,
adăpostul ui trebuie s ă i se adauge pr eocuparea pentru
o „ancoră” psihologic ă care să împiedi ce, fie și pentru o
perioadă limitată de timp, starea de glisare psihologi că
și să adauge un „ce” familiar noului ad ăpost. Iată de ce,
în asemenea lucr ări dedicate refugia ților, poate fi g ăsită
și o anumit ă preocupare legat ă, într-un fel sau altul, de
identitate personal ă, comunitar ă (etnică, religioas ă,
lingvi stică). Nu cred c ă locuințele pentru refugi ați, oricât
de temporare ar fi ele – și uneori caracterul temporar se
transform ă într-o nerosti tă, decrepit ă perpetuitate – pot

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

fi proi ectate la fel pentru refugia ții din Afganistan și
pentru cei din Kosovo, de pild ă, ca să vorbi m despre
comunități împărtășind o aceea și religie. (vezi Future
Shack , Sean Godsell, proiect: Architecture for Humanity
Kosovo refugee housing competition,
www.architectureforhumanity.org ).

4 3 Arhitectura de urgen ță trebuie s ă fie supus ă cerințelor
vitezei (fie legate de f abricarea on-site, fie de
asamblare a unor componente prefabricate), ale
portabilit ății, precum și – pe de alt ă parte – ale
evanescen ței, din motive legate de propri ul său statut
ontologic. Mai mult, portabili tatea și mobilitatea sunt cel
mai adesea în rel ație de i nversă proporționalitate cu
durabi litatea în tim p9. A se vedea, de pild ă, structuri le
medicale proiectate pentru evenimente de felul celor de
la 11 septembrie 2001, care folosesc camioane militare
drept el emente „structurale”10. Cu alte cuvinte,
arhitectura gonfl abilă, pliabilă, poate fi gândit ă în
termenii durabi lității sau a permanen ței componentel or,
a materi alelor di n care sunt acestea constituite.
Dimpotriv ă, locuințele de urgen ță trebuie gândite ca
datoare disparen ței; astfel, deopotriv ă stat și comunitate se vor gândi cum s ă nu permanentizeze
starea de criz ă pe care acest fel de locuire de urgen ță o
ilustrează, proiectând alternativ e permanente. De
asemenea, disparen ța rapi dă (în puțini ani) va mobiliza
și „benefi ciarul” să nu se l ase narcot izat de rezolvarea
temporar ă a dram ei sale, motivându-l s ă caute sol uții
indivi duale și colective de ie șire din m arasm.

9 Pentru detalii, a s e vedea Robert Kronenburg, Portable Ar chitecture,
Oxford, Elsevier/Architectural Press, 2003, 3rd edition ;
10 Stephen Verderber, „C ompassionism and the Design Studio în the
After math of 9/11”, Journal of Architectural Education , volum e 56,
issue 3, February 2003, p. 48-62.
Invers, arhitectura destinat ă a rămâne într-un si ngur l oc
este, sub imperi ul urgen ței, gândit ă în termeni i
perisabilit ății. Materialele și modul de concep ție în astfel
de situații, cărora li se supune arhitectura de urgen ță,
ne vorbesc despre efemeri tate, despre di sparență. Aici
nu este vorba atât despre disposable architecture –
arhitectur ă al cărei ciclu de via ță este în chip deliberat,
uneori violent, redus din ra țiuni economice. Disposable
architecture nu este o arhitectur ă care dispare de la
sine, ci este în chi p anticipat gândit ă pentru o durat ă
limitată de ocupare a terenului, durat ă care nu este
neapărat dictat ă de natura sau calitatea m aterialelor.
Un exem plu el ocvent este în acest sens „cutia ro șie”
din Potzdamer Platz din Berl in,
http://www.sfk-verband.de/html/de/info/Filmsch_BLN14
0200a.htm , găzduind un centru pentru vizi tatori în care
puteai vedea pia ța și clădirile perimetrale în realitate
virtuală. Aspectul – investi ția de design a arhitec ților –
vorbea despre o efemerid ă, nu neap ărat și material ul
(tablă de oțel), drept dovad ă că, în ciuda termin ării
șantierului pe care îl se rvea, cutia a fost p ăstrată.

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

Disparen ța arhi tecturii s ărace nu este similar ă celei mai
sus descrise. Ea nu înseam nă o deci zie economic ă, ci
una legat ă de buna conexiune dintre material,
durabi litatea lui structural-temporal ă și adecvarea l a
scop (rezolvarea unei probl eme soci ale care, în chip
optimist vorbi nd, urmeaz ă să dispară). Cronicizarea
problemei indic ă folosi rea materi alelor definitive și
viceversa. Fie și numai di n acest punct de vedere și
arhitectura s ăracă nu ar trebui s ă le acorde aten ție –
oricum, nu în detri mentul celor di sparente.

Locui nd vremelnic, la r ăscruce
4 3
Forma de locui re pe care o propun aici este
hyper-housing , în care locuirea este mai mult decât
posesiunea și ocuparea unei case-vi zuină.
Hyper-housing este pentru cas ă ceea ce este
hypersurface pentru suprafa ță. Hi per-locui rea este
locuire întreolalt ă. Adăpostul nu este doar a) i ndividual,
în felul și sub ipostazele descrise pân ă acum, ci exi stă
și ca b) ad ăpost comunitar/colectiv (în grija colectivit ății
iar nu a servi ciilor social e ale statului); cu drept de
sanctuar în locul sacru. Casa este atunci centrul l umii
mele. În chip anal og spațiul public este centrul lumilor
noastre, a șezate în deschis. Aceasta pentru c ă
hiper-locuirea nu este un topos al ascunderi i, al
autismului domesti c, ci o r ăspântie de îngri jorări și mângâiere, de sarcini și recompense. Cei ce locuiesc
astfel în fapt, di ncolo de odihna casei, vegheaz ă
creșterea pruncil or și îmbătrânirea p ărinților, aj ută celor
bolnavi și nevoiași, donează biserici i și organi zațiilor de
caritate, fac ei în șiși muncă pentru comunitatea
apropi ată sau îndep ărtată, își pomenesc str ămoșii
(personal i și colectivi).

Hiper-locuirea include localiz area pe traiectoriile de
semnifica ție soci o-economic ă și, mai cu seam ă,
spirituală ale 1) uni tății de vecin ătate în comunitate, ale
2) comunit ății în așezare și ale 3) centrul ui (de unitate
de veci nătate) – prin dim ensiunea ecumenic ă – în
universali tate.

Hiper-locuirea nu este o instan ță, ci un proces. Nu este
doar un l oc, ci și o istorie asociat ă lui, contextualizat ă în
istori a celorlal ți. Nu este (doar) „unde?”, ci și „cum?”,
„împreun ă cu cine?”, „în vederea a ce?”. Important ă în
hyper-housing este re țeaua, nu locul izolat;
comunitatea, nu casa.

Hiper-locuirea nu este centrat ă pe ata șamentul –
necritic – fa ță de un (singur) loc și față de o anume
configura ție spațială. Dimpotriv ă, acest fel de locuire
păstrează o anumit ă distanță față de toate acestea,
îngăduind mobilitatea f ără destabilizarea re țelei și
recunoscând astfel, deodat ă cu I isus și Sf.Paul, c ă

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

4 3
suntem str ăini pe lumea aceasta și, prin urmare, nu
trebui e să ne atașăm de nimic al ei. Hiper-locuirea
înseamn ă, atunci, și învecinare bazat ă nu pe
proximitatea fizic ă, geografi că, ci pe învecinarea de
interese în re țea. Unitățile de veci nătate al e târgul ui
medieval erau determinate de apartenen ța la ghildă,
care la rândul ei determina proxi mitatea spa țială și,
deci, parohia, pentru ca adunarea acestor unit ăți de
vecinătate să dea târgul, i ar catedrala s ă fie terenul
bunei confrunt ări între ghil de întru decorarea ferestrel or
sau a mobilierul ui. Să observ ăm că, deocamdat ă,
orașul contemporan pare s ă fi uitat acest cri teriu tare de
articulare a a șezării. O astfel de locuire subtilizeaz ă
granițele dintre i ntimitate și spațiul publi c, îngăduind
locuirii să fie traversat ă de îngrijor ările teritoriului publi c,
cu doza lor de înstr ăinare menit ă, repet, s ă ne
aminteasc ă de tranzi ența vieților noastre (m ăcar
pomenită, dacă nu de-a dreptul recomandat ă,
deopotriv ă de Iisus și Sf. Paul). Hiper-locuirea
acomodeaz ă și tranzi ența propri e – în interiorul
acelei ași lo cuințe sau în i nteriorul acelei ași
comunități/așezări – dar și strămutarea dintr- o
comunitate în alta.

Mai mult chiar, cred c ă, acol o unde este posibi l, bine ar
fi ca locui rea și munca s ă fie întreolalt ă, fără ca locul de
muncă și casa s ă coinci dă ca spa țiu utilizat. Lucrul
acesta este mai cu seam ă de observat în înv ățământ (multe universit ăți și spații de cercetare occidentale
înveci nează locuința și locul de munc ă pe acel ași
„campus”, spre benefi ciul ambelor func țiuni) sau
servi cii. Ca unul care am locuit câ țiva ani în școala
unde părinții mei au fost, pe rând, directori, cred c ă
proximitatea locuiri i cu munca este pozitiv ă; am, de
asemenea, exemplul buni cului, croitor, care avea
atelierul ata șat locuin ței. Învățământul este un teritori u
al dedicării totale. Vedem înc ă astfel de institu ții care
conțin locuințe ale directorul ui (Școala central ă de Fete
a lui Ion Mincu, Li ceul Gh. Laz ăr), probabi l nefolosite
acum în acest scop. Dar continui tatea supravegheri i
școlii este asigurat ă în acela și timp cu permanen ța
slujirii, ca în cazul rela ției biseri că-locuință parohial ă.
Biserica și casa ei parohial ă sunt un astfel de exemplu
bun de hiper-l ocuire care a supravie țuit, unde locui nța
este în i mediata proximitate a l ăcașului de cult și
„programul de lucru” este, atunc i, nu numai flexibil, ci și
mult mai convenabil pliat pe necesit ățile comunit ății
deservite11. În condi țiile în care statul (nu doar cel

11 Desigur, form a radicală aici este m ânăstirea, unde con-lo cuirea în
spațiul sacru (sau în proxim itatea lui) presupune co-prezența tuturor
celorlalte func țiuni: rugăciunea, îng rijirea boln avilor și a bătrânilor,
găzduirea p elerinilor etc. Cu toate acestea, mân ăstirea n u este un
exem plu pe care hiperlocuirea s ă îl celebre ze decât ca m odel para lel,
deoarece presupune decuplarea de la re țelele de înaltă tensiune ale
societății; or, aici este propus ă – repet – o form ă de locuire întreola ltă,
în mișcare și devenire perpetu ă.

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

român) nu va fi niciodat ă în stare s ă propună salarii
decente cadrelor didactice, asocierea salariu-locui nță
de serviciu contra serviciu permanent (locuin ță plus
supraveghere) ar fi cu deosebire atracti vă pentru
dascălii tineri și pentru cei din mediul rural. Unitatea de
vecinătate „bresl așă”, dubl ată de unitatea de locuire, ar
readuce în aten ție un mod de locui re propri u ghildelor,
profesiuni lor liberal e12, meseri așilor13.
4 3
12 Este interesant de urm ărit m odul în ca re foarte m ulți astfel d e
practicanți ai profesiunilor liberale au în vedere asocierea cas ă-locuință.
O sea mă de arhitec ți rom âni importanți locu iesc în p roximitatea
atelieru lui, s au lucre ază lângă/în casă. Unii, precum Florin Biciu șcă, a
propus înc ă din 1986 o asem enea form ă de ve cinătate, care a cî știgat
prem iul Bienalei de la Sofia, cu un juriu condus de Richard Meier. De
asem enea, o exam inare a locu inței contem porane occidentale, m ai cu
seamă a celei am erican e, va scoate la iveal ă un număr impresionant de
astfel de s imbioți: Photographer’s Retreat , Foxhall, UK, arh. Niall
McLaughlin ; Art House , London, UK, arh. Brookes, Stacey&Randall.
Casă, atelier de arh itectură și galerie de art ă în conversia Bisericii St.
Peter’s, Gullane, Scotland, arh. Vasile Toch; cas ă proprie cu atelier de
arhitectu ră, arh. Fran cine Houben/Mecanoo în Olanda; cas ă cu studio
pentru un artist florist de arh. Hiroshi Nakao etc. În fapt, aproape f ără
excepție, toți cei cărora le-am proie ctat case în ultim ii zece ani m i-au
solic itat în mod explic it și prezența unui loc de lucru („birou”) ata șat
casei, d ar situat – firesc – cât m ai apro ape de acces ul în cu rte și/sau casă.
13 Școala de arhitectur ă din Bucure ști es te și ea, ca orice loc de
învățământ cu ore lung i de lucru în ateliere, p retabilă unei astfel de
gândiri: firm ele cadrelor didactice, locuin ța și școala însăși po t
beneficia reciproc dac ă s-ar afla în im ediată învecin are. În cazu l în
speță, acest lucru este posibil prin supraetajarea unora din corpurile existente, f olosirea po durilor corpului vechi etc. Las la o parte c ă,
dincolo de a avea cât m ai mulți profesori prezen ți în perm anență în
școală și, deci, abordabili pentru studen ți și dincolo de circum stanțele
formale ale ore lor, o asem enea asociere ar f i de folos și firm elor
cadre lor did actice, af late în proximita tea im ediată a locului unde se
produc evenim entele și știrile breslei. Aici nu este propov ăduită identitatea între cas ă și locul
de munc ă, deoarece munca are nevoie de un mediu
mai formal de socializare decât l ocuirea, ob ținut prin
părăsirea fizic ă a casei – fie și doar pentru a intra
imediat „dincol o”, în teritoriul muncii; dar cred c ă, pe de
altă parte, asocierea strâns ă dintre l ucru și locuire este
benefi că ambelor. Separarea lor pe nivele (jos locul de
muncă, sus locui nța) a fost de altfel o constant ă a
locuirii, atunci când avem de-a face cu oferirea de
servi cii, artizanat, și este din nou posibi lă mulțumită
interconectivit ății oferite de computer. În mod analog
biroul ui mobil, computerul poate reduce distan ța dintre
casă și locul de munc ă nu în sensul func ționalismului
modernist, al zoni ficării, ci, dimpotriv ă, prin coprezen ță.
În cazul servici ilor publice, oferirea de locuin ță de
servi ciu în interiorul sau în proximitatea locului de
muncă nu doar c ă sporește atașamentul fa ță de acesta
din urmă, dar ofer ă și o bună motivație – în speci al
pentru cei tineri, afla ți la început de drum – pentru
atragerea de personal de calitate, în condi țiile în care
locuința va reprezenta o problem ă pe mai departe în
orașele contemporane. Mai mult, coprezen ța celor dou ă
funcțiuni esențiale al e orașului poate aduce

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

complexi tate și, deci, via ță, în acel e zone, de felul
centrelor, de unde via ța urbană a pl ecat spre periferii,
cu tot cu spect acolul și sustenabi litatea pe care l e
conferă locului unde se a șează. În plus, una dintre
sursele de congestie a circula ției la „ore de vârf” (i.e.
atunci când se produce „transhuman ța” între cas ă și loc
de munc ă și invers) ar fi atenuat ă.

4 3 Coprezen ța pe un acela și loc (dar nu în acel ași spațiu)
între locuință și locul de munc ă se poate reali za așadar
în două feluri: locul de munc ă (birou, atelier, magazin)
atașat locuinței sau, dimpotriv ă, locuință (de servi ciu)
atașată locului de munc ă (locuin țe în campus
universitar, în/pe l ângă școli, așa cum exist ă deja pe
lângă unele uni tăți militare etc.). O astfel de
hiper-locuire, aflat ă exact l a polul opus al dezideratelor
urbani smului Chartei de l a Athena, este menit ă a
complexi fica viața urbană, aducând via ță în oraș – pe
care numai locuirea permanent ă o poate stabili za.

Concluzii

Între extreme housing și hiper-locui re, așa cum au fost
mai sus descrise ambel e concepte, se întinde un
teritoriu arhitectural al îngrij orării și al angaj ării soci ale
care transcende barierele na țional e și ideologi ce – de l a stânga la dreapta, t recând prin centrul cre știn. Exist ă
proiecte deja angajate de diferite funda ții și asoci ații
non-profit, dar sunt prea pu ține statele (Fran ța, Olanda)
care pot demonstra un angajament politic na țional în
sensul folosirii arhitecturii și urbanismului în sensul
corectării unor asemenea drame individuale sau
colect ive. Mai cu seam ă în ceea ce prive ște
adăpostirea de urgen ță (situația homeless -ilor sau a
squatter -ilor), exist ă – în mediile de avangard ă –
tendința singul arizării sau a estetiz ării situației lor. Or,
evenimente de felul celor di n Kosovo – iar ăși și iarăși –
din Iraq, sau cutremurele care continu ă să afecteze
Turcia, dovedesc c ă absen ța unei preocup ări
administrative la scar ă cel pu țin n ațională prinde
totdeauna nepreg ătite guverne și institu ții
internaționale. Dar, mai presus decât ori ce, creștinii – a
căror credin ță a fost sintetizat ă de Sf. Paul drept iubire
a aproapelui – trebuie s ă fie în avangarda acestei
îngrij orări. Sensul acestui text este de a crea
preocupare și nelini ște în vederea i dentifi cării
problemei, a resurselor și a posibilelor solu ții, inclusiv a
celor arhi tecturale, în țelegând c ă nu mai putem dialoga
cu ti puri arhi tecturale tradi ționale (pia ță, edifi ciu,
locuință), câtă vreme hibrizi de felul l ocuinței temporare,
de servici u, a term inalului definesc ast ăzi cu f recvență
crescând ă moduri le în care ne negociem prezen ța în
spații.

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

TRAIECTORII LOCUITE

„Like pilgrims to th' appointed place we tend;
The world's an inn, and death the journey's
end.”14

John Dryden, Palamon and Arcite ( 1700)

4 3 Taxicab confession: I used to love hanging out în
airports— before 9/11, that is, when the real world
began to intrude and it wa s impossibl e to wander
around staring voyeuristical ly at all the attracti ve
and/or interesti ng people hurryi ng to or from
places I'd never see. ( …) Airports are a pleasant
combinati on of chaos and order, sweat-stai ned
humanity and sterili ty.15

David Edelstei n, SLATE, Thursday, June 17, 2004

14 Asem eni peler inilor spre destinație ne-ndrept ăm
Lum ea între agă e un han, iar m oartea-al călătoriei țel.
15 Confesiunea unui șofer de tax i: Îmi plăcea să pierd v remea în
aeroporturi – asta înainte de 9/11, când lum ea reală a început s ă
invadeze și a devenit im posibil să rătăcești privind „voaioris tic” la toți
acei oam eni atractivi și/sau inte resanți care s e grăbesc spre sau din
locuri pe care nu le voi vedea niciodat ă. (…) Aeroporturile sunt o
combinație plăcută de haos și ordine, umanitate transpirat ă și ster ilitate. The Terminal , filmul din 2004 al lui Spiel berg, ni-l
prezi ntă pe Tom Hanks ca pe un est-european capti v în
interregn, într-un spa țiu de perpetu ă tranziție: nici
patrie, dar ni ci străinătate; nici cas ă/teritori u pri vat,
intim, dar nici de tot institu ție/loc public. Exil prietenos,
teritoriu acomodant, summum de trai ectori i buimace și
aparent l ipsit de pliuri ale intimei retrageri de pe
traiectori e – termi nalul de aeroport trebuie gândit ca un
spațiu altfel (Foucault), unul care nu astâmp ără dorul
de casă, dar – dup ă multe c ălătorii – oferă în s chimb
propri ile nostal gii. În chip strani u, pentru personajele,
aflate în perpetu ă mișcare, ale lumii de ast ăzi (și mulți
est-europeni, printre care și eu, se vor fi recunoscut î n
personaj ul lui Hanks), ace ști topoi ai locuirii pe
traiectori e, de la termi nalul de aeroport la l anțul hotel ier
și la lanțul de restaurante, sunt singurii care ofer ă un –
puteți să-l numiți astfel, cu ironi e sau cu duio șie –
surogat de homey feel ing. Ceea ce Anthony Vidler
numește „spații de pasaj” (Vidler, 2001, 65) cu referire
la o „arhi tectură a înstrăinării” (ibidem), men ționând și
hotelul (mai precis spa țiile publ ice ale acestuia, nu
camerele) în vizi unea l ui Siegfried Kracauer (71-4),
poate fi recuperat în aceast ă discuție despre locui rea
pe traiectorie, chiar și dintr-o perspectiv ă a

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

4 3 „vagabondajului ” (74-9) sau a migr ării deleuziene, cu
ajutorul unor dimensiuni pl iate în si ne ale acestor din
urmă forme de nea șezare. Nostalgi a este o astfel de
profunzi me pliată, virtuală, a locuirii pe traiectorie, care
incumbă, spre pild ă, ipostaze nea șteptate ale
madeleinei prousti ene: un anum it miros al camerei de
hotel înseriate, devenit recurent prin folosi rea acelei ași
mărci de aerosol, spre pi ldă, care leag ă între ele
amintirile unor locuri altfel desperecheate. Aceste
strategii de „fideli zare” (barbari smul aparține, mă tem,
campaniil or contemporane de marketing) sunt cele
menite s ă pună estompă, dar și patină, pe experien ța
alienării care este inerent ă locuirii pe traiectorie. M ă
întreb dac ă nu este cumva timpul s ă dezidel ogizăm
discuția despre alienare, atât de drag ă stângii
post-marxiste, aducând în discu ție – fie și pentru a
critica, dac ă agenda poli tică o cere – și nuanțele de
quasi -intimitate pe care aproprierea de c ătre ființa
umană fie și a celor mai trec ătoare, în vitez ă,
experien țe de traversare a spa țiilor ni le propune ast ăzi
invest igației teoretice. Limburile de sta ționare sau
viteză redusă ale terminaluri lor de aeroport (în raport cu
fluxurile accel erate ale accesului și evacuărilor) meri tă
atenția noastr ă și, poate, un interes sporit – ca urmare a
unei asemenea aten ții – din partea celor care le traduc
în realitate.

Viteză și repaus

Aeroportul are dej a o istori e arhitectural ă respectabil ă,
de la Saarinen și Aalto la Renzo Piano. Fluiditatea
formelor, aripa sti lizată, fluxul – toate au stat la baza
proiectării acestor receptoare și distribuitoare de flux de
pasageri. Ca și automobili smul, conseci nțele zborului
asupra arhitect urii nu se rezum ă însă doar la sta țiile de
parcurs, ci ele au fost folosite drept metafore cineti ce
care au i nformat arhitectura în sensul cel mai larg al
termenul ui (să amintim doar ma șina de locuit), ba chiar
au ajuns s ă sugereze – prin vi teză, accelera ție,
dinamică și fluiditate – chiar gândirea despre
cotidianitate (Paul Virilio es te poate exemplul cel mai
pregnant, la r ăscrucea dintre fil osofia câmpurilor
spațio-temporale și arta organi zării spațiului). Pu țini
comentatori ai acestui program architectural –
aeroportul – vor fi insistat pe atribute care, l a prima
vedere, nu par a-i fi propri i: loc de interac țiune, loc de
zăbavă, chiar de odihn ă între zboruri, a șadar cas ă
temporar ă chiar, nu doar pentru cei cărora, precum lui
Viktor din The Terminal , li se refuz ă intrarea pe teritoriul
statul ui unde aeroportul este localizat.

Or, termi naluril e de astăzi sunt și toate acestea: loc de
comerț, spațiu de relaxare (internet, masaj) și de
curățenie a trupul ui, spațiu de recul egere și rugăciune
(capelele „neutre” confesio nal ale aeroporturilor merit ă,

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

4 3
de asem enea, o aten ție aparte în discu țiile despre
spațiul sacru contemporan) și, pentru cei care nu î și
permit luxul retragerii l a hotelurile care graviteaz ă
împrejurul (sau sunt plasate chiar în incinta)
terminalel or, spațiu al somnului preci pitat di ntre zboruri.
Atenția pe care administra ția unor aeroporturi o acord ă
astăzi unor elemente de ambian ță (la Chicago/O’Hare,
un program de muzic ă locală propus în parteneriat de
primărie și postul de radio public; la Portland, distri buția
locuri lor de ședere astfel încât s ă permită socializarea,
contactul vizual sau, dimpotriv ă, replierea și somnul16)
dovedește că a devenit vizi bil faptul c ă terminalul este,
astăzi, mai mult decât un teritoriu al tranzitului în vitez ă.
Efasarea anterioar ă, atât de propri e spațiilor publice
aglomerate, de trecere, este ast ăzi abandonat ă, în
favoarea dualit ății dintre vitez ă și repaus. O dată cu
introducerea m ăsurilor cel or noi de securitate, fluxurile
s-au încetinit și răgazul – chiar dac ă încordat, asociat
cozilor și nu rareori invad ării „egale” a i ntimității
corporale17 – poate îng ădui di stribuția atenției către alte elemente de ambian ță, personali zate. Degustarea
muzicii l a Chicago presupune timp. Prezen ța unui
restaurant presupune timp. Condensarea unui teritoriu
de mall în incinta terminalel or pleacă de asem enea de
la o serie de premi se legate de timpul avut la dispozi ție
și de starea financiar ă a pasagerilor; mai mult,
internetul propune forme ne-locale de mal l
(www.skymall.com), ale căror produse sunt în num ăr
covârșitor vorbitoare despre publ icul țintă și, de
asemenea, se propune pe sine ca modalitate de
petrecere a timpul ui liber, fi ind dej a accesi bil sub forma
acelor wireless hubs care deja împânzesc locuri le
publice di n SUA, inclusi v aeroporturile.

16 O parte d in da tele cu priv ire la re-pro iecta rea terminalelo r de
aeroporturi ca locuri de interac țiune social ă le-am cules din conf erința
ținută la N CSU/College of Design, Aprilie 19, 2004, de Dr. Robert
Somm er: „Airports, Bikes and Trees: A n ABC of
Environm ent-Behavior Research”.
17 Pe aeroportul de la Sacram ento, o inabil ă distribuție a pun ctelo r de
control de securitate l-a adus pe cel de control am ănunțit al f emeilor
drept în vitrina Starbucks, spre deliciul consum atorilor, c ărora li se oferă o priveli ște inedită și, respectiv, em barasantă pentru subiectele
inspecției. Coliziunea public-privat produce astfel de episoade
foucaultien e, în care te ritoriu l privatului dev ine un negativ – ex-pus – al
celui public. Asta ne aduce am inte despre am biguul statut al
bovindourilor: la interior, ele sunt spa ții intim e, extrase de regu lă din
camera comun ă, în vreme ce, în afar ă, ele se ex-pun vizibilit ății publice,
fiind așadar m ai evidente și, deci, m ai prezente public decât restul
casei.
The Terminal ne vorbe ște exact despre acest aspect,
minor parc ă până mai ieri, al aeroportului: da, exist ă
forme de locuire, de intimitate, transferabile de l a „casă”
la terminal. Personajul principal este capabil, spr e
disperarea celor ce nu-l doresc acolo, s ă acomodeze o
formă – stranie, înc ă, deși pitoreasc ă până la urmă – de

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

4 3
„acasă fără de casă”. Oprit în inter-regn, f ără patrie, pe
un teritori u fără teritorial itate juridic ă, fără – am fi zis –
dotările unei bune locuiri, Viktor adun ă elemente
disparate ale terminalului, elemente care, în mod
evident, nu fuseser ă gândite în vederea oferirii de
locuire, într-un soi de ad ăpost temporar, habitabi l
(adică, presupunând în cel e din urm ă un habitus, un
ritual al așezării și al odi hnei) și com pozit ( patchwork ).
Convers, terminal ul se dovede ște a avea – chiar dac ă
descoperi te pri n accident, prin a-norm alitatea situației –
atribute proprii spa țiului publ ic de tip agora. El devine
loc de întâlnire, de socializare (chiar de înfi ripare a unei
iubiri – și ea altfel ), de schimburi, de confruntare și
decizi e.

Spre deosebire de spațiile altfel foucaultiene, terminalul
este o solu ție de compromis: f ără a avea, în chip
imanent, vreunul din atributele spa țiilor public și,
respectiv, privat, el se oferă ca fiind – cu aj ustările pe
care inten ția locuirii le presupune oricum – apropriabil în
oricare di n cele dou ă extreme: agora sau ad ăpost intim.
Negocierea dintre utilizator și spațiu este mai intens ă
decât, poate, în cazul agorei qua agora și a locuin ței
qua locui nță. Dar, în cele din urm ă, rezultatul este o
bună aproximare a fiec ăreia dintre cele dou ă limite,
actual izabile pe rând, în func ție de trebuin țele
involuntarului lor utilizator. Din punctul de vedere al
poziției sale pe traiectoria „func țiunilor”, terminalul ni se prezi ntă ca fiind un spațiu vag18.

Casa de azi nu e acas ă

Suntem martorii unor mi grații care, ca num ăr de
persoane, este cel pu țin comparabil cu acelea care
despart, viol ent, anti chitatea de evul mediu cel
„întunecat”. Mai m ult decât probabil, efectele migra țiilor
de astăzi vor fi, de asemenea, comparabi le cu acelea
antice. La o scar ă minuscul ă, vom observa c ă și în
România zece procente di n popula ție vor fi emigrat
după 1989 și că schimbările, incl usiv cele pe care le
semnaleaz ă mediul edificat, sunt masi ve și cu efect pe
termen mediu și lung. O parte consistent ă din fluxul
financiar care intr ă în țară se datoreaz ă acestor
dezlocuiți. Fapul c ă ei scap ă și politicilor și
reglement ărilor administrative, de și le influențează
direct și indirect, trebuie constatat și trebuie meditat

18 Am num it și definit acest concept în câteva dintre c ărțile m ele
anterioare: spațiul vag acom odează – pe rând – f uncțiuni diferite (d acă
nu chiar con tradictorii) fără a îm prumuta pân ă la capăt toate trăsăturile
vreuneia dintre ele, astfel încât, dup ă folosire a (cic lică, spre pild ă, în
cazul locu inței vernacu lare) cu o anum ită destinație, spațiul se po ate
replia în vag, în indeci dabil, în vederea unei a lte, diferite, folosiri.
Trim it citito rul la capito lele respe ctive din Khora (1999) și Pentru o
(nouă) estetică a reconstruc ției (2003), am bele apărute în colec ția
Spații Im aginate, pe care o coor donez pentru Editura Paideia.

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

4 3 asupra l ui. Dacă nu e de vin ă doar propria mea
ignoranță, înseamn ă că studiile socio-umane f ăcute
asupra migran ților români afla ți pe traiectorii europene ,
alții decât rromii care țin partea de jos a ziarelor, practic
lipsesc. Maramure șenii parizieni au fost investiga ți,
inclusiv – de și frugal – în latura architectoni că a acestor
migranți, ei strâng bani „afară” pentru a construi,
monumental, „în ăuntru” (vezi cazul Certeze, mediatizat
mai mult datorit ă unei aiuritoare vi zite prezi dențiale).
Însuși fenomenul, denumit – j ignitor pentru etni a în
cauză, inclusi v de figuri intel ectual e, ai zice, onorabi le,
precum pre ședintele academiei – drept „arhitectur ă
țigănească”, este și el un efect al migra ției și al acestei
locuiri pe traiectori e de care fac vorbi re aici. „A rhitectura
țigănească” a f ost cea mai vizibi lă, inc lusiv
internațional, di n exotism și, repet, din motive de –
latentă, poate – di scriminare rasial ă, dar dac ă există
vreo urm ă de „țigănie” aici , ea se refer ă la institu țiile
locale și central e care nu i-au control at, respectiv
prevenit, ilegali tățile. Restul , adică diferențele de „sti l”
dintre o majoritate care j udecă, neputând ea îns ăși
construi și o minoritate care edifi că, lipsită fiind de
cultură și conștiință critico-estetic ă, e lipsit de nuan ță
„etnică” și se aplică, fără nici o discriminare, mai tuturor
noilor îmbog ățiți. Prin urm are, nu știm încă, în urma
vreunor cercet ări serioase, academice și de teren, de
ce construiesc cum construiesc „acas ă” migratori i
români, atunci când o fac; mai mult, nu știm cum lucrează astăzi fenomenele de acultura ție și nici
mecanismele generatoare de kitsch. Mi se va r ăspunde
că, probabil, chesti unile estetice, de scar ă și de horror
vacui, sunt futi le din perspecti va temei, ale c ărei
consecin țe socio-umane sunt mai im portante decât cel e
arhitecturale. Argumentul meu, cu pri vire la noile tipuri
de locui re pe care migra ția ni le propune, este c ă ele
deja exist ă chiar și în societăți primiti ve precum aceea
româneasc ă și, existând în formel e pe care le voi
descrie, demanteleaz ă societatea gazd ă și toate
regulil e de func ționare „tradi ționale” ale acesteia. De l a
parohi a care nu mai func ționează pe princi piul
proximității geografice și până la desfiin țarea
„depărtării” prin servicii oferite electroni c, cu toatele
sunt importante și, precum curen ții de adâncime,
lucrează aprope nev ăzut pentru durata scurt ă. Când ele
își vor da pe fa ță efectele, a șa cum o fac dej a – de la
campania electoral ă a emigran ților în „patria-mam ă” la
disoluția autori tăților de tip anteri or și la abolirea
definitivă a culturil or „v ernaculare” tradi ționale – ele ne
vor părea stranii și neașteptate.

Locui rea pe traiectorie și forma – straniu famili ară astăzi
– de „acas ă-în străinătate” nu sunt si ngurel e ciudățenii
pe care ni le ofer ă societatea contem porană spre a ne
liniști grijile cu pri vire la al ienarea f ără limite a fiin ței
umane prins ă în cotidi anitate. Trai ectori ile care unesc
exilații de „acasa” l or, rămasă undeva în urm ă în timp și

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

spațiu, se hr ănesc din ali mente și băuturi de „acol o”,
care sunt aduse „dincol o” de marile corpora ții, de
globali sm. Grupuri le etnice di n exil sunt avi de de a
consuma nu doar hran ă, ci și informa ție sau
divertism ent de acas ă, luc ru făcut posibi l de
inter-conectivi tatea rețelelor de circula ție, informație și
comerț. A comanda direct, pe internet, f ără intermediari
chiar, produse de „acas ă”, sau servicii care s ă fie
performante „acas ă” fără a mai fi necesar ă prezența
fizică, a corpului aflat „departe” a deveni t o stare de
„normalitate”.

4 3 Nu mai suntem ni ci cu totul plecați, dar, de asemenea,
nu mai suntem nici integral sosi ți altundeva. P e
deasupra – și prin capil arele – stabili tății de odinioar ă,
localul și global ul își dau m âna, i nformându-se unul pe
celălalt. Cei care au anun țat moartea identit ății locale
de mâna globalit ății s-au gr ăbit. Di mpotrivă, pare c ă
globali tatea cea mai acerb ă devine vehi colul prin care
localitatea ultim ă se ex-pune în lum e în chiar diferen ța
sa19. Prezen ța noastr ă și „casa” ne sunt identificabile
de-a l ungul traiectorii lor de deplasare frecvent ă, de
migrație. Putem mai degrab ă stabili modele de migra ție
decât arăta un punct/moment de stabilitate, de odihn ă.
În absen ța punctul ui fix, a destina ției ultime și stabile,
migranții de astăzi se mulțumesc cu destina ția cu cea
mai mare rat ă de recuren ță, cu i maginea cea mai
frecvent asoci ată cu odi hna sau cu hrana, care nu mai
este neap ărat locuin ța de „acas ă”. Or, în aceste
condiții, ce mai ducem cu noi din – sau ce surogat
propunem pentru a înlocui – „spiri tul locului ”? Limba,
cum credea Nichita St ănescu, pentru care „patria mea
este limba român ă”? Obi ectele purtate cu noi în
migrație, de felul Bibliei, a fo tografiilor de familie imediat
desuete? Un obiect de îmbr ăcăminte „norocos” sau un
talisman de care ne leag ă amintirea celui mai drag?
Aceste l ucruri sunt deja ele însele peri mate: în
camerele de hotel se g ăsesc deja Biblii, versiunile
online sunt deja la îndemân ă în ori ce punct al
traiectori ei, la fel prezen ța instantanee a chipului celor
dragi, pri n intermediul vreunei webcam . Limba îns ăși,
încriptată în publ icații, poate fi purtat ă cu sinele c ălător.
Obiectul unic condensator de memorie – talisman,
vestigiu (urm ă lăsată în urmă), memorial – se dizolv ă
așadar în traiectorie, este parte din ea, îi d ă
consi stență20.
19 Micii produc ători de v inuri, p e care apari ția celor m ari părea să îi
sufoce, au g ăsit în lanțurile de hyperm arket-uri și în in ternet – apogee
ale ubicuit ății – locul p ropriei prez ențe și acces la piețele de nișă.
Dacă studiile au ar ătat natura odihnitoare a apari ției
semnului curb, dublu hi perbol ic, galben-ro șu, al

20 Vezi, spre pild ă, www.thevirtualwall.com, unde dincolo, în
virtu alitate, „continu ă” poveștile de familie, un de – „îndărătul”, dincolo
de num ele săpat în piatr ă pe Me morialul Vietna m de la Washington,
DC, iar numele însu și poate fi „atins” de oriunde din lum e.

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

4 3 grupul ui McDonald, care, în multipli citatea lui
asiguratoare, domestice ște peisaj ul ameri can, dă
speranță, intimitate de „acas ă” și servi cii egale turistului
american în profunzimile celei mai negre str ăinătăți,
cred că este momentul s ă unim în „globali tate” și alte
puncte care pâlpâie pe trai ectori ile plecărilor și sosirilor
noastre care se rotesc și ele, precum un atractor straniu
în jurul unei zone, a unui câmp, a unui teri toriu, a unei
mulțimi de „case” prin care trecem de-a lungul mai
lungii migra ții care este via ța noastră, astăzi. Coridorul
de transport cu sta țiile sale este – prin repeti ție și
frecvență – el însu și creator de gen proxim și diferență
specifică (mă simt mai bine la Schipol, la Amsterdam,
decât pe JFK, la NYC) și lanțul hoteli er, care conserv ă
imagini „stabil e” (adică, amintitoare) pentru cel care
schimbă frecvent restul peisaj ului – iată cele dou ă
personaj e care, acum, furnizeaz ă multora dintre noi
amintiri și senzația de – tot mai asediat ă -siguran ță în
chip analog cel ui în care, odi nioară, o făceau
stabilitatea locului natal și casa multi -generațională.

Prezența nu m ai este asociat ă, identificabil ă și
atribuibilă exclusi v unui loc anume. Ubicuitatea
prezenței și a reproduceri i acestei a – traiectorie sau
câmp de (re)prezentare – dizolv ă localitatea. C ălătoria
însăși înseamn ă astfel o form ă de „a sta l ocului” pe
traiectori e, sau, mai exact, de „a sta câmpului ”. În raport
cu modul în care înr ămăm cadrul de referin ță, suntem „acasă” în camera de hotel reprodus ă într-un num ăr de
copii distribuite în teritoriu, în câmp: nu mai suntem în
întregime str ăini, fiind în str ăinătate. Domesticirea
alterității și aclimatizarea straniet ății fac din cas ă și din
sentimentul sosiri i acasă un obi ect (și un sentiment)
așa-zicând trans-teritori ale.

Iată de ce nici termenul de „locuire” nu mai pare s ă aibă
acoperire, nici cel de housi ng. Primul, pentru c ă pleacă
de la i poteza că avem nevoie de un loc identificabil
pentru a putea vorbi, mai departe, despre locuire, i ar
cel de-al doilea, înc ă și mai înc ărcat de presupozi ții,
pleacă de la prezen ța unei case. Or, ar trebui g ăsit un
termen care s ă descrie sit uația contemporan ă descrisă
aici, în care nici un (singur) l oc, nici o (singur ă) casă nu
mai descriu corect firea noastr ă în lume. Împins ă la
limită, locuirea pe traiectorie (un paradox de felul
realității virtuale) are urm ătoarel e două corol are care
merită, la rândul l or, o dezvoltare teoretic ă proprie: a)
locuirea – adic ă atribuirea de loc fiin ței, iar nu sensul
comun, trivial, în care înteleg arhitec ții conceptul – a șa
cum a fost ea descris ă de Heidegger în „Construi re,
locuire, gândire”, înceteaz ă să mai fie unica form ă în
care muritori i sunt pe p ământ și b) desprins ă de
localitate prin îns ăși definiția ei, utopia este, în fine,
realizabil ă în interiorul conceptului de „locuire pe
traiectori e”, al „stării de câm p”.
Nu suntem prima genera ție care e n ăscută undeva,

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

4 3
crescută altundeva și care, l a maturitate, di sjunge între
locul casei și locul de munc ă (ideal al Chartei de la
Atena și al orașului său funcționali st). Dar acest proces
a atins, în Statele Unite și, mai nou, în Estul European,
cote și cifre impresionante21. Migrațiile contem porane,
fie ele economice, politice (r ăzboi, purificare etnic ă),
sau legate de deza stre naturale, dep ășesc deja, cum
spuneam, ca num ăr de fiin țe dizlocate cele care
marcheaz ă cezura violent ă dintre antichitate și evul
mediu. Afla ți perpetuu pe traiectorie, dizl ocați și
dez-l ocuiți (dacă atribuim locuirii sensul tare, tradi țional,
al termenului), migran ții de astăzi forțează pe cei care
au rămas cu anali za teoreti că a fenomenului în urma
procesului propri u-zis să ia aminte și să propună soluții
de acomodare a fluxuri lor de persoane, de m ărfuri și
bani care le sunt primelor asociate. Pentru arhitec ți,
locuirea pe traiectorie (fie aceasta o trai ectorie de
migrație geografic ă, fie una de „depanare” social ă),
casa temporar ă și, mai ales, asociat ă cu locul de
muncă (locuința de servici u), locuin ța de catastrof ă22 sunt tem e actual e și marii arhi tecți ai momentului
dovedesc sensibi litate în abordarea lor frontal ă
(Shigeru Ban, Kengo Kuma, Jean Nouvel ). Despre
toate aceste solu ții – care nu pot fi , deocamdat ă, decât
parțiale – vorbesc altundeva în Manifestul Poverist . Ele
variază de la portabilitate/mob ilitate la produsul serial
(și, atunci, materialitatea lor este una durabil ă în timp)
la efemeritatea material elor folosite (hârtie, lemn) și la
reciclarea erei (post)industriale și (post)comuniste,
respectiv a (sub)produsel or sale secundare (prin
conversie, re-atribuire de func țiune, re-arhitectur ă).

21 Voi da doar exem plul personal: în patruzeci de ani de via ță, am stat
mai mult de șase luni în paispre zece locuri/cas e până acum și nim ic nu
mă îndea mnă să cred că lucrurile se vor schim ba radical în viitorul
apropiat.
22 A se vedea locu ințele pentru refugia ții din Kosovo de la
www.architectureforhum anity.co m, ale ONG-ului eponim condus de
Cameron Sinclair și http://h ar.ong.ro , cu proiectele vechi și noi ale
Fundației HAR din România.

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

STAREA DE LEMN NE LUCR AT

Textul care urmeaz ă introduce lectorul în „laboratorul”
de creație al unei arhitecturi ecum enice, îngrijorat ă
social , atentă la puținătatea mijloacelor la îndemân ă,
severă cu împodobirea proprie nu atât din ra țiuni
esteti ce, cât din ra țiuni etice, denumit ă generic
poverism . Metoda de abordare a proiect ării poveriste
am denumit-o în cele ce urmeaz ă „starea de lemn
nelucrat”. Iat-o, depliat ă în toate consecin țele pe care le
întrevăd ca importante pentru arhitect.
4 3
„Starea de lemn nelucrat ” este un concept taoi st
frecvent întâlnit în Tao Te King.23 Acolo, el desemneaz ă
o înțeleaptă stare de retragere din încreng ăturile,
atașamentele și circumstan țele realit ății: o repli ere
ființială – nu atât în simplitate, cât în indistinc ție, în
indeci dabilul dinaintea oric ărui gest creator de
consecin țe. Nu este vorba atât despre ab ținere, ori de
„desprindere de finalitatea act ării”, ca în Bhagavad
Gîta. Starea de lemn nelucrat, fol osită aici ca metafor ă
a poverismului, presupune o f rugal itate a gesturilor care
își este în chip genui n recunoscut ă sieși drept
simplitate, pentru c ă precede ori ce asemenea discu ție
despre niveluri al e compl exității. Uneori, este doar
reacti vă la condiții, cumpănind cele mai la îndemân ă și
mai adecvate m ateriale, minimum necesar pentru
rezistență structural ă, precum și o croial ă vagă a
spațiului con ținut în cas ă. Angajat social prin
compasiune cre ștină, poverismul este în acela și timp
reacti v – la condițiile locale de clim ă, de sit, de cultur ă,
social e la nivel comunitar și economi ce.
23 (15. Înțeleptul: „g enuine, like a p iece of uncarved wood”, trad. S.
Beck, 1996; „whole as an uncarve d block of wood”, trad. J.
McDonalds).
Câteva di ntre elem entele acestui mod de a proi ecta, pe
care în textul de fa ță îl numesc poveri sm, le-am sugerat
deja într-un text anteri or, sub titlul generic „Spa țiul
vag”24. Acolo, m-am referit în primul rând la caracterul
„choral”, al spa țiului arhitectural care se supune acestei
practici a vagului. Nu ambigui tate, ci indecidabilitate.
Exemple de asemenea folosire într-un anumit fel ,
preci s, a unui spa țiu, pentru ca, dup ă epuizarea acel ei
necesități, spațiul arhitectural s ă se poat ă, la rigoare,
întoarce în vag, l e-am găsit în modul vernacular de
construire în interi orul limitei, în arhitectura chi neză și în

24 (Khora, București,Paideia 1999; Pentru o (nou ă) estetică a
reconstruc ției, București, Paideia 2003).

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

4 3
cea rural ă româneasc ă. Nu sunt singurele. Un exemplu
lămuritor este „casa nud ă” a lui Shigeru Ban de la
Kawagoe-shi, Saitama-ken, Japoni a25. Aici,
ambiguitatea este singurul aspect limpede al casei.
Pereții sunt în acel ași timp ziduri (con ținând tot ceea ce
conțin zidurile „normale”, de la structur ă și cablatur ă la
instalații) și ferestre. Spa țiul interior este unic și
indisti nct: pe post de „camere”, pri sme pe ro ți care pot fi
plasate oriunde în ăuntru și pot primi orice „func țiune”.
Orice stabilitate func țională, orice rela ție care s ă
ierarhizeze func țiunile între ele este sabotat ă de la bun
început. Orice mod de uti lizare a spa țiului interior și a
subdi viziunilor mobile pe care acesta le ocrote ște poate
fi imaginat. Inutil de preci zat, casa e alb ă (indeci să în
spectrul vizi bil) și translucid ă (nici opacă, nic i
transparent ă).

Casa poverist ă e un proces deschis devenirii, nu un
obiect finit . Indecidabili tatea nu este incompatibil ă cu
buna folosin ță. Dimpotrivă, o anumi tă necesi tate este
imediat îng ăduită și sati sfăcută de o asemenea cas ă,
după care ea se poate întoarce în i ndistincție. Ce aduce
în plus spa țiul vag este o g ăzduire pri etenoasă a
deveni rii. Casa nu mai este un obiect, ci un proces. În
locul interven țiilor asupra materiei casei, spre a o adecva permanent la noile condi ții, o abordare vag ă a
proiectării le conține dintru bun început pe cât mai
multe dintre, deocamdat ă potențiale, folosirile viitoare
ale casei . Prioritatea o de ține, probabil, un grup de
arhitecți-profesori din SUA, numit Rural Studi o, fondat
de Samuel Mockbee (1944-2001) și Dennis K.Ruth.
Rural Studio lucrează de peste un deceniu în Alabama,
proiectând și ridicând împreun ă cu studen ții în
arhitectur ă case pentru dezavantaj ați. Departe de
coperțile lucioase ale revi stelor care te fac faimos,
Mockbee, Ruth și colegii l or au edificat în comitatul
Hale, Alabama, o rezerva ție de arhi tectură sustenabil ă,
reciclând, redistribu ind materie pauper ă în lucrări de o
neașteptată frum usețe. Investiția serioas ă este în
inteligența care precede proiectarea și susține execu ția.
Ea este de asemenea de g ăsit în im plicarea comunit ății
și a studen ților. Fondatorul evit ă (www.azw.at), să
apese pedala social ă a proiectelor, vorbind mai
degrabă despre „practi ca studen ților”, care are, iat ă,
chiar o finalitate practic ă directă.

25 Paco Asensio (publisher), The Next House (Barcelona, LOFT
Publications, 2002), pp.26-33.
Ce este extrem de interesant în acest proces declan șat
de Rural Studio ? Atributul poverist . Nu e vorba ai ci de
„minimali sm” estetizant. Se folosesc material e donate,
recuperate sau, oricum , de minim ă „demnitate
arhitectural ă”. Cli enții noștri cred c ă doar folosirea
marmorei îi va face feri ciți în propri a lor casă: o pun și-n
closete. Or, dimpotriv ă: aerul de cavou al acestor

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

4 3 „palate” împute în jur totul. Vi ceversa: se pot face case
demne, i nteresante, cu ziduri di n chirpici , din balo ți de
paie și de coceni de porum b „armați” cum se afl ă deja
cu sârm ă și „sol idarizați”. Ele arat ă spect aculos și
conferă demnitate utilizatorilor lo r. Lemnul este prezent
în toate formele i maginabil e, la fel și tabla cutat ă și
galvanizat ă de, ai fi zis, cea mai joas ă speță. Revenirea
pe acel ași loc dup ă câțiva ani (o form ă soft de
„post-ocupancy evaluation”) dovede ște (Oppenheimer
Dean&Hursley, 2002; M oos&Trechsel, 2003) c ă,
pornită din baze sustenabil e, o asemenea arhitectur ă
este apropriat ă și dezvol tată în timp de utilizatori.
Procesual ă, casa „cre ște” sau „scade” dimpreun ă cu
schimbarea de trebuin țe ale cel or care o locuiesc sau,
în durata lung ă, cu genera țiile de utilizatori care se
perindă. Înnobil ate cu lumin ă din obi ecte de asemenea
nepreten țioase și cu înțeleapta folosi re a culorii menite
să scoată din blestemata rutin ă obiectul fi nal, casele
făcute de Rural Studio sunt apari ții strani i în peisajul
arhitecturii contem porane, prin tocmai modestia lor. Ele
nu sunt deloc oarecare, devreme ce pun la lucru
sofisticate geometrii fondat oare. Ele nu sunt oarecare,
de asemenea, în m ăsura în care disociaz ă folosirea
vernacular ă a acestor materiale de formele asociate
prin „tradi ție” cu materialele respective. Casa de
urgență, adăpostul soci al nu trebui e să fie magazii
improvizate, care stau s ă cadă peste cel lovit de soart ă.
Ajutorul acordat semenului, chiar modest, nu trebuie s ă semene buc ății de pâine aruncat ă în țărână, spre a fi
culeasă de cel deja umilit de tragedia de care nu e
vinovat. Casele celor de l a Rural Studio dovedesc c ă
nu sărăcia proprie, real ă sau imagi nată, este cauza
pentru care nu sunt case. D eficitul de inteligen ță politică
și de caritate cre ștină, miopia cu „ ștaif” a celor de la
putere d ă efecte devastatoare. În patria mea, acest
lucru este orbitor, atunci când îl alăturăm acelor
McMansi ons de sute de mii, de mili oane de dolari pe
care toți cei ce s-au perindat prin func ții de administra ție
sau servi ciu publ ic și le-au ri dicat, parc ă, pe seama și în
cârca săracilor.

Poverismul nu e minimal ism. Opulen ța proi ectată pe
fundal ul sărăciei denot ă adeseori prost gust,
parvenitism, ignoran ță sau schizofrenie. Di mpotrivă,
adecvarea (dac ă nu reținerea) mijloacelor în raport cu
scopul, modestia cre ștină asumat ă a gesturilor de
distri buire a materiei în vederea investirii cu
semnifica ție a mediului edificat – iat ă principalele
trăsături ale poverismului. De ce poverismul, astfel
descris, nu este o form ă de minim alism? Pentru c ă
minimalismul se proiecteaz ă pe un context, bogat în
materie și sens, în raport cu care se delimi tează ca
abținere de a uti liza ceea ce se afl ă la îndemân ă.
Minimalismul este absti nență mândră și costisitoare.
Dimpotriv ă, apli cată mediul ui din care se poate na ște –
peisaj ul dezolant al post- comunismul ui – o abordare a

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

problemei de pe coordonatele spa țiului vag, ale folosirii
materialel or la îndemân ă potrivit l ocului și scopului
clădirii edificate ( și cu prec ădere a celor pom enite sau
celebrate în Bibli e), poate fi una dintre formele de
decență prin care profesi a de arhitect – compromis ă
într-un mod greu de recuperat pe termen mediu și lung
în România – s ă își regăsească demnitatea irosit ă în
alianțe epuizante cu puterea pre- și post-comunist ă.
4 3
Poverismul nu este o architettura povera , ci o form ă
a compasiunii în fața sărăciei, însum ată cu demnitatea
asumării acestei condi ții și a lucrului cu ea. Poveri smul
nu înseamn ă pauperitate deliberat ă a expresiei , ci
invest iția superioar ă de inteli gență a proiect ării în raport
cu micim ea mijloacelor, ges turile de angajare caritabil ă,
de fraternitate social ă, din partea arhitec ților, acol o
unde condi țiile patriei respective o im pun. Poverist ă se
cheamă atunci , în interiorul acestui text, o anumit ă
frugal itate a gesturilor de proiectare și a mijloacel or
avute la dispozi ție. Acest m od de a gândi ad ăpostul și
comunitatea este ceea ce poate s ă suplineasc ă
absența mijloacel or și absența mângâierii. „Mai pu țin
este mai pu țin, pentru c ă mai puțin avem la dispozi ție și
de mai pu țin este nevoie” – iat ă cum poate suna, la o
adică, sloganul26 poverismului , deri vat, cum se întâmpl ă
de la Venturi încoace, di n mantra modernismului, pe
care îl consider ă însă desuet și inadecvat unei poeti ci a
vagului. Poverism ul lucreaz ă cu ceea ce are la
îndemân ă, răspunzând, potrivit principiului
subsi diarității, nevoilor la nivelul la care apar27.

26 Blim pie, un lan ț de f ast-food american, are drept reclam ă la un
sandwich extrem de lung: „Cine a sp us „Less is mo re”, evid ent, nu avea
prea m ulți prieteni”. 27 Habitat for Humanity (www.habitat.org), un program internațional
non-profit baptist, destinat angren ării celo r aflați în căutarea unui
adăpost în producer ea acestuia și a alto ra asem enea, în vederea
coborârii costurilor – prin aportul propriu în m uncă – la niveluri
moderate, este probabil aproape de obiectivele arhitecturii poveriste.
HABITAT FOR HUM ANITY ROMANIA: „Rom ânia a devenit a-50-a
țară a program ului Habitat pentru U manitate dup ă ce au f ost invitați să
ajute în m icul oraș, din vestul Rom âniei, Beiu ș. Trei alte comunit ăți din
Cluj, Pite ști și Rădăuți au acceptat, de atunci, provocarea de a eradica
găzduirea precar ă pentru săraci. În urm ătorul an trei no i com unități sun t
așteptate să își adauge eforturile la pr ogram ul HPU. În iunie 2003
Rom ânia sărbătorea a o suta fam ilie care a exp erimentat b ucuria de a
construi și a poseda o cas ă proprie. Pentru a da f amiliilor nevoia șe
posibilitatea de a avea o cas ă, Hab itat pentru Um anitate c onstruiește
case pentru o singur ă familie sau mai m ulte familii. În o rașe, în care
costul pământului este m are, afiliaz ă apartam ente care au pod și
renovează apartam ente existen te. Pentru a veni în sprijinu l unor
categorii ale popula ției cu n evoi speciale sunt renov ate acele
apartam ente în care or fani, f amilii care îngr ijesc orf ani și familii
uniparentale pot s ă își creeze o ca să proprie. M ărimea unei unit ăți de
locuire din acest program, în Româ nia, variaz ă de la 21 de m etri pătrați
(studio) la 90 de m etri pătrați (ca se pentru f amilii cu mul ți cop ii).
Mărimea medie es te de 65 m etri pătrați. Cas ele sunt co nstruite, în
special, folosindu-se structuri de lemn și ziduri de tip sandvici f ăcuți
din m ateriale term oizolante. Fo losirea uno r materiale durabile și
prietenoase este p rioritară. Rata m edie pentru o astfel de cas ă este

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

4 3
Poverismul este în acel ași timp un program cre știn de
locuire la r ăspântiil e comuni tății mici, locale și ale celei
mari, globale. El î și extrage în țelegerea comunit ății, a
frugal ității și a locuirii di n lecturi contemporane al e
Bibliei și ale Sfinților Părinți; este ecumenic ă; refuză
fracturarea comuni tății creștine pe criterii schi smatice,
geografice și naționale. Poveri smul recunoa ște două
instanțe: comunitatea geografic ă (parohi a) și
comunitatea de credin ță (ecclesia cre ștină). Se nutre ște
cu tradiția – divers ă și complex ă – a arhitecturii cre știne,
aducând la l umină, în noi contexte, elemente al e
acestei tradi ții pe care o mo ștenește. Modul de lucru cu
tradiția al poverismului se cheam ă „retro-futurism”.
Tradiția vie inform ează, prin sondaj e pe care arhi tectul
le face în trecut, arhitectura prezentului ; prinse în
montura prezentului, aceste referin țe și aceste
geneal ogii sunt atât de șocante, încât este posibi l ca
înșiși „vi stiernicii ” tradiției să se arate șocați de
„noutatea” instan ței celei noi, vechi . Aceasta pentru c ă,
în chiar numele „p ăstrării nealterate a tradi ției”,
fuseseră de fapt ui tate tocmai exponentele cel e mai de
seamă ale tradi ției celei vii, iar ceea ce unii di n biseric ă
numesc tradi ție este de fapt o seam ă de elemente de
vocabular din ultim ele trei secole, când s-a rescris de
fapt vocabularul arhitecturii creștine ortodoxe, dar și
catoli ce și protestante.

echivalentul la 40$ și face parte dintr-o ipo tecă pe douăzeci de ani,
scutită de taxe.” http://www.2.habitat.org/intl/countryprofiles.fm Poverism ul recunoa ște că o parte din numele și din
activi smul său se revendic ă din felul în care Poverello
(Sf. Francisc din Assisi) în țelegea l egătura cu natura și
reținerea de la posesi unea bunuri lor, păstrând doar
uzufructul lor.

Arhitectura poverist ă și tradiția vernacular ă: o
revizităm adeseori, dar f ără o reală inspecție a ceea ce
este interesant și actual în ea. Apelul la material ele
locului este una di ntre lecțiile pe care și astăzi le putem
învăța din Muzeul Satului. O alta: imprecisa
speci alizare a spa țiilor i nterioare și regulile slabe de
articulare a acestora în întreg. Aceast ă a doua lec ție
explică de ce arhitectura vernacular ă este atât de
adaptabil ă în timp la geometria variabil ă a vieților
familiilor care se perind ă acolo. O a treia regul ă
esențială este alternan ța clădirilor pe un acel ași teren
de-a lungul timpului. „Casa b ătrâneasc ă” și „casa
nouă/a tinerilor” se descompun și se reconstruiesc pe
rând, ca templul di n Ise.

Prispa bun ăoară, cu ritmul ei egal, nu d ă seama despre
vreo preeminen ță a spațiilor înșiruite de-a l ungul ei, pe
care le precede; unele spa ții sunt l egate prin rela ții de
dependen ță de un spa țiu în care se intr ă întâi, dar
acesta poate fi foarte bine locul vetrei (a șadar
„bucătărie”) care d ă căldură în ambel e, sau în toate trei
camerele; alte camere au accese separate din aceea și
prispă. Camerele se adaug ă sau se scad dup ă

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

trebui nță în lungul prispei, îng ăduind o cre ștere sau o
descreștere, atunci când nevoia înceteaz ă. Important
este să observăm că această devenire este relativ
indiferent ă la ideea de coeren ță a ansamblului final, la o
estetică a compozi ției întregului. Casele vernaculare au
cel mai adesea un final deschis, sunt opere în
completare, dând seama despre devenirea famili ei
printr-o atitudine organi că într-un fel pe care nici o
clădire cu patru fa țade bl ocată într-un buget fix de
spațiu și într-o schem ă funcțională imuabilă nu îl poate
face.

4 3
Prispa, cu neutral itatea pe care o impune asupra
fațadei, ne aminte ște de aceea despre o alt ă analogie
chorală, aceea a „sitei”.

Arhitectural vorbind, ne putem gândi în primul rând la
grilă28, la o diagram ă structurant ă. Or, aceasta gril ă nu mai este semnul megastructurii care ia în posesi e și
controleaz ă un teritoriu, ci, dimpotriv ă, al destabiliz ării
deliberate a acelei , prea mult timp dezirate, capacit ăți a
arhitecturii de a vorbi r ăspicat (archi tecture parlante )
despre lucruri di n afara sa, c apacitate iluzorie, de care
abuzându-se, sunt create „ra țele moarte” al e lui Venturi .
Așa încât grila derridean ă nu mai înseamn ă nimic din
repertoriul cunoscut: control, suprema ție – așadar
putere – exprimate prin ordine, i erarhie: symmetria .
Grila este deliberat sufocat ă cu semnifica ții parțiale,
divergente, astfel încât s ă îi fie surpat ă clari tatea de
termen al analogiei prin care arhitectura mimeaz ă
„reali tatea”. Eliberat ă din chinga anal ogiei, gril a poate fi ,
în fine, întâiul chorem al unui li mbaj al arhitecturii
necontaminat de referen țialitate, descentrat di n câmpul
acestor semnifica ții parazi te pe care „tradi ția” l e-a
atribuit, manipulând-o, arhi tecturii di ntotdeauna.

28 Atunci când îi propunea co laborarea sa pentru La Villette lui Peter
Eisenm an, pornind de la chora și de la aurul din Timaios , Derrid a
avansa ideea unui obiect-gril ă ambiguu, de m etal aurit: „nici vertical,
nici orizontal, o ram ă extrem de solid ă va am inti în acela și
timp/deopotriv ă un ecran, o sit ă, sau un gr ătar (o gril ă), un obiect
muzical cu corzi (pian, harf ă, liră?: coarda, in strum ent cu corzi, coard a
vocală etc.). Cât despre raster, gril ă etc., v a trebuie sa aib ă o anum e
relație cu filtrul (unui tele scop sau poate al unei b ăi de ac id fotograf ice,
sau cu o m așină care a c ăzut din cer dup ă ce a foto grafiat sau
radiogr afiat – f iltrată – o vedere aerian ă). Acesta ar fi deopotriv ă un
filtru interpr etativ și selectiv care ar îngădui citarea și filtra rea celor trei situri și a c elor trei str aturi (Eisenm an-Derrida, Tschum i, La Ville tte).
Cât despre instrum entul cu corz i, ar sem nala c oncertu l și multiple le
corale, chora din opera c(h)oral ă” (1988).
Prispa-ca-gril ă este astfel recuperabil ă ca o paradoxal ă
imagine a spa țiului vag. În noua sa postur ă, extrasă din
casă și stocată/abandonat ă alături de ea, vom g ăsi gri la
liberă la Wexner Center (Columbus, Ohio, arh. Peter
Eisenman), sau – ca geometrie al cărei purism a fost
deliberat alterat – în lucr ări ale altor arhitec ți
contemporani, precum Zaha Hadid, Rem Koolhas sau
Herzog&De Meuron.

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

4 3 Lecția pri spei, a grilei de fa țadă in-deferent ă la ceea ce
ar fi fost „datoria” ( și rațiunea ei de a fi) s ă exprime,
este una îndatorat ă semnifi cației conceptului derridean
de differànce ). Grila separ ă net clădirea de context,
refuză eroismul volumetri ei iregul ate, am ânând în
același timp semnifica ții prea vizibile în afar ă, ale
interi orului. Jocul cu grilele, cu straturile de „fil tre” este
de altfel o îndeletni cire predilect ă a arhitec ților
deconstructivi ști. Opere „chorale” (sic!) sunt de fapt, în
forma lor final ă (dar ne-edificat ă) straturi și straturi de
grile pe un acela și sit. Unul dintre straturi era chiar cel
al grilei pre-existente a Parcului La Villette, al lui
Bernard Tschumi. Grila 3D care desparte/une ște
Wexner Center din Columbus, Ohio (arh. Peter
Eisenman) de cl ădirea învecinat ă este nu doar
„structura” casei celei noi extrase din ea și depusă
alături într-o pozi ție de echilibru instabil, dar și o
unificare a linii lor de for ță ale sitului cu cele ale
văzduhul ui (traseele aeriene ale aeroportului local sunt
paralele cu latura l ungă a grilei, a șa cum ne i nformează
o celebră fotografi e a acesteia).

Jocul gril elor deconstructivi ste îl și parodiaz ă cumva pe
cel al traseelor regulatoare (grile invizibile), care doreau
să sugereze intricate, mist ice geometrii ale vreunor
biete case ori biserici țărănești (Adrian Gheorghi u,
Radu Dr ăgan) sau ale Bucure știlor (Dana Harhoiu);
domniile lor ne trimit direct în metafizic ă sau în istorii
oculte (me șterii lui Constantin Brâncoveanu vor fi știut secretele geometriei pirami delor, Bucure știi sunt ora ș
de plan ideal, ca și Sforzinda etc.), pe când respectivel e
„trasee regulatoare” erau îndatorate mai degrab ă
prezenței imanente și, apoi , empirice, a geometriei în
gesturile cele mai elementare de trasare a p ământului
(i.e. a terenuril or pentru case și piețe) și, respectiv, de
ridicare a structuri i casel or.

Poverismul și meșteșugul

Au disp ărut, o dat ă cu arhitectura modern ă, acei
meșteri mândri și meseriil e lor „inutile”: forj ori pentru
feronerii de felul celor care fac delici ul arhitecturii
„maurentine” interbelice de la Parcul Filipescu; mobili ști
capabi li să repare intarsii; pietrari abili într-ale
stereotomiei; zidari capabili s ă facă o boltă sau o
cupolă de cărămidă. Masifi carea produc ției de spa țiu a
dus la ștergerea i dentității. Mărirea scării – de la individ
la „bobor” a dus la esto mparea detaliului îndelung
șlefuit, cel care face diferen ța di ntre machet ă și
arhitectur ă vie. La marii moderni ști, de felul lui Mies van
der Rohe sau Adolf Loos, obsesia pentru detaliu
înlocuiește și, totodat ă, ține loc cu prisosin ță de
ornamentic ă. Adică, modernismul se poate men ține, ca
și comunismul, doar introducând energie și informație
într-un si stem care, altfel, nu este în stare s ă o
auto-reproduc ă.

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

4 3 Ceea ce a disp ărut, între gigan ții modernit ății și
arhitectura tipizat ă post-hru șcioviană, a estul ui, este
tocmai interesul și știința de a detal ia infinit o cas ă,
până la fibra lemnului, pân ă la calit ățile tactile ale
suprafețelor de pi atră sau metal, pân ă la o anume
transparen ță a sticlei. Diferen ța dintre Casa Scânteii și
Casa Republicii este nu doar de scar ă și calitate a
inserției urbane, ci și, mai al es, de punere în oper ă. La
prima a mai lucrat, pe lâng ă munci tori cu creierul cât
basca, bruma de me șteșugari ce mai r ămăseseră. Este
din ce în ce mai rar, dup ă 1980, s ă găsești case bine
făcute în România. Muriser ă meșterii, cei care aveau
relație directă cu materia, capabi li să o supun ă formei
celei cu prea pu ține determin ări, propus ă de arhitec ți
departe de situri, în inst itute de proiectare ti pizată.

După ecoul produs de manifestul „regionalismului
critic”, într-un arti col di n 1992 care a f ăcut vâlv ă,
publicat în Journal of Architectural Educati on, Kenneth
Frampton declara c ă arhi tectura nu este, dar mai cu
seamă nu trebui e să fie o art ă, ci un me șteșug. Pe
lângă argumentele, al tfel str ălucite, al e unui
post-heideggeri an care va publica ulterior un volum de
Studii în cultura tectonic ă, mai interesante m i se par
consecin țele afi rmației, nu toate explicit form ulate de
autor. Probabil cea mai dramatic ă ar fi aceea c ă
arhitectura nu poate fi predat ă în medi ul
universitar/academic și, mai ales, în nici un caz cu mijloacel e acestuia; dimpotriv ă, transmiterea ei se
poate face în felul în care s-a f ăcut di ntotdeauna: de la
maestru l a ucenic și calfă; lucrând efectiv și, mai ales,
lucrând pe sit, direct cu materialel e; fără simulări,
modelări, adică fără „proi ectare” făcută altundeva decât
la locul zidirii, în timpul acesteia.

Concluzi a, neplăcută urechilor celor care, ca și mine,
lucrează tocmai într-un mediu universi tar dedi cat
„producerii” de arhitec ți diplomați, vine s ă tranșeze
dihoni a secular ă – cam de la Durand încoace – dintre
adepții modelului politehnic și cei ai modelului
beaux-arts -ist, recuzându-l e pe amândou ă. Primului îi
spune c ă, dacă dorește ca accentul s ă cadă pe
proiectare, la limi tă consecin țele ar fi 1) desfiin țarea
orelor de atelier, cu tacticile puerile de „practic ă
simulată” și 2) mutarea proiect ării acolo unde îi este
locul: afar ă, pe si t, în real itate. Cel ui de-al doilea îi
spune că scopul arhitectului nu este s ă înfrumuse țeze
zidirea, ci să negocieze leg ătura dintre cer și pământ,
făcând loc în proces locuiri i – adi că firii omului .

Kenneth Frampton nu este singurul și, poate, nici cel
mai radical di ntre me șteșugarii arhitecturii. În
profunzi me lucreaz ă și Cristopher Alexander, cel care
porni se la a formaliza proi ectarea și a sfârșit prin a
căuta „calitatea f ără nume”, un ce indecidabil care face
ca arhi tectura s ă fie în acel ași timp greu de algori tmat

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

4 3 și, totuși, accesibil ă oricărui om. Rezultatul , în afară de
propri ile case f ără proiect, lucrate direct pe sit, cu
sprijinul colectivit ăților cărora le erau destinate, este A
Pattern Book , o „biblie” a arhitectului amator, tip ărită
chiar pe foi ță de bi blie! Utopia Do-It-Y ourself face apel
la anal ogia cu arhitectura vernacular ă, crezând c ă
înarmeaz ă pe fitecine cu modele optimal e spre a
răspunde provoc ărilor unui sit. Ce uit ă Alexander?
Două lucruri esen țiale: 1) Din motive neelucidate de
psihol ogi, maturii î și uită propria frenezie de a produce,
în joacă parcă, spații pe care o aveau ca prunci și
atunci 2) transfer ă această capacitate unor profesioni ști
ai jocului cu spațiul: meșterilor zidari sau, de o vreme
încoace, arhitec ților.

Poverismul este arhitectonic ă. Iată ce ne spune
cuvântul grecesc de la care se revendi că tectoni ca
(tekton; v. tektai nomai ): tâmplar sau, prin extensi e,
artizan care lucreaz ă un material dur. Orice materi al
dur, cu excep ția însă a metalului: metalurgistul, f ăurarul
nu pot fi tekton, ei întâi supun du ritatea prin foc și abia
apoi prel ucrează materialul ductil. Constructorul îns ă
este recuperat sub umbrela tâmplarului: cuvântul grec
care descrie me șteșugul zi dirii pare a- și avea la rândul
său origi nile în indo-europeanul taksan , care trimite la
tâmplărie și la folosirea toporului. Architekton era
așadar maestrul constructor, cel mai venerabi l sau mai
înțelept ( arché ) dintre ei. Lucrul cu etimologi a a iscat în ultimele deceni i o direc ție în arhitectur ă pe care
Kenneth Frampton29 o plaseaz ă sub generi cul unei
definiții din 1982 dat ă tectonicii de A. H. Borbein:
„Tectonica devine arta îmbi nărilor” (F rampton, 1995, 5).
Această artă a aducerii întreol altă, a articul ării de
subansambluri – cu autonomie func țională și identi tate
formală proprie – în întreg este, de aceea, o „federa ție”
de obi ecte care consimt s ă lucreze împreun ă. Prin
urmare, tectoni ca este opus ă acelei „autocra ții” a zidiri i
care presupune sedimentarea de straturi succesive de
materie unde, între unitatea depus ă (chirpi c, cărămidă,
bloc de piatr ă) și întreg nu mai exist ă nivel e
intermedi are de agregare. Efortul de desc ărcare a
eforturilor în p ământ este unul col aborativ, care soli cită
nodul și încheietura, articul ațiile așadar, mai mult decât
masa, câmpul de materie.

Tectonica în sens maximal este chi ar arhitectura. În
sens modic îns ă este doar unul dintre cele dou ă feluri
consacrate istoric de a practica acest angajament cu
materia în scopul oferirii de ad ăpost, cum spune unul
dintre autorii cei mai frecventa ți de Frampton – l-am
numit pe Heidegger. Ignor ă Frampton aici, parc ă mai
noua arhitectur ă efemer ă (disposable architecture) ,
care nu const ă nici în arti culare, nici în sedi mentare?

29 Studies în the Tectonic Culture – The Poetics of Construction în 19th
and 20th Century Architecture (Cambridge/London, Graham
Foundation/MIT Press, 1995).

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

Prin urm are, infiereaz ă autorul citat, tectonica este un
gest alcătuitor care nu vi zează doar părți de clădire, ci
și de lumi în genere, a șa cum este cazul artei . Vorbind
despre art ă, trebui e numaidecât men ționat un alt cuvânt
grecesc: techné , circumscri s ulterior de art ă pe filiera
meșteșugului m ăiestrit. Or, spusese altundeva în 1992
același Frampton, arhitectura nu este nici art ă, nici
tehnică – este (dar, mai ales, trebuie s ă rămână)
meșteșug artizanal, lucrare a mâinilor, angajament
corporal nemediat cu materia.

4 3 Nu este incorect, a șadar, să-i spunem atunci acestei
arte sau acestui me șteșug arhitectonic ă, măcar atunci
când ne referim la produsul min ții și mâinilor me șterului
constructor – avem incorporat ă în cuvânt, așadar,
semnifica ția maximal ă a termenului amintit ă mai sus.
Îmi amintesc cum, în anii studen ției m ele, ni se atr ăgea
atenția să nu fol osim cuvântul arhitectoni că, avându-l
de preferat pe cel de arhitectură. Motivele, altele decât
asemănarea cu al te limbi „de ginte l atină însă”, vorba
lui Caragiale, nu mi le mai amintesc. Di mpotrivă,
argumente recente – pe care nu m-a ș feri să le numesc
mai degrab ă derapaje i nterpretative – vin s ă pună în
criză exact acest termen preferat: arhitectura. Potrivit lui
David Farell Krell în Archeticture (sic!): Ecstasies of
Space, T ime and The Human Body (Albany, State
University of New York Press, 1997), nici nu ar trebui
să-i spunem acestei arte arhitectur ă ci, dimpotriv ă, arheti ctură, devreme ce, crede autorul, origine a
termenul ui nu în tectoni că este de aflat, ci în tiktein.

Cu siguran ță însă, potrivi t lui Frampton, trebuie să
folosim cuvântul arhitectonic ă cel pu țin într-un caz
aparte: atunci când ne referi m la acel mod de a practica
arhitectura centrat pe montare riguroas ă de
subansambluri care au o doz ă variabilă de complexitate
a propriei alcătuiri și care își păstrează o anume doz ă
de autonomie structural ă, funcțională și estetic ă în
ansamblul rezultat. Goticul, ca și high-tech-ul, este o
astfel de arhitectonic ă, asemănătoare arhitecturi i de
lemn pe care și-o revendi că drept str ăbun și tustrele
sunt în chip v ădit opuse arhitecturii sedi mentare,
„geologice” a romanicului , a cubi smului, respectiv a
vernacularului de p ământ nears, c ărămidă sau piatr ă,
care l e precede – și inspiră – sosirea.

Ceea ce înseamn ă probabil c ă, în fa ța acestei
incertitudi ni semantice, poate bine ar fi s ă rămânem în
proximitatea acelui a dintre termeni care îi semnaleaz ă
cel mai l ămurit ori ginea și, în bun ă parte, dac ă nu în
totalitate, natura: acela de arhitectonic ă? În definiti v,
există două argumente potri vnice acestei înc ăpățânări:
primul ar fi acela c ă nu exist ă propriu zis nici un motiv,
altul decât cutare moft al ve șnicei „intrări în Europa” –
prin copierea aparen țelor și ignorarea esen țelor – pentru
care ar trebui s ă fim solidari cu un termen doar pentru

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

că el vine din francez ă și al doilea argument este unul
„democratic”: întrebat repede, omul obișnuit spune
deîndată arhitectonică și nu arhitectur ă, sem nalând –
poate – un soi de în țelepciune a rem anenței, a adăsta în
trena etimologiilor și a semnifica țiilor timpuri i poate fi,
uneori , semnul unei în țelepciuni a p ăstrării de care
„specialiștii” tind să se lepede cu u șurătate.

Poverism ul este arhitectonic ă, nu architecture parlante .

4 3 Proximitatea geografic ă, unitatea de vecin ătate este
preocuparea poverismului de g ăzduire sau de edificare
de comunit ăți împrejurul unui centru spiritual și social și,
apoi, la ni velul spa țiului interi or, de cara cterul prietenos,
domestic și vag. Unitatea de vecin ătate nu este nici
închisă, nici autist ă. Participativ ă în cadrul a șezării,
unitatea de vecin ătate se articuleaz ă prin sistemele de
transport și de servi cii la oraș. Dar unitatea de
vecinătate trebuie s ă fie temeiul rezolv ării celor mai
multe dintre problemele unei a șezări, articulat ă cum se
află împrejurul unui centru nervos socio-spiritual.

Suspendarea discu ției despre estetic ă în acest moment
face parte din proiectul poverist, unde arhitectura
rezultă din abordarea de la ambele capete – a șezare,
comunitate, pe de o parte și spațiu interior, pe de alt ă
parte – fii nd așadar un efect, rezultant a celor doi vectori:
o altfel de „mobilare a teri toriilor” (Bernard Caché). Cât ă vreme preocuparea principal ă a arhitecturii poveriste
rezultă cu necesitate di n construc ția comunitar ă,
parohi ală – biseri ca, locui nța și programel e soci ale
pendinte de comunitate: îngrijirea orfanilor, b ătrânilor și
bolnavilor (nu neap ărat separa ți de l ocuirea „normal ă”
și nu neap ărat separa ți unii de alții: bătrânii valizi pot,
spre pil dă, îngrij i de orfani și bolnavi ) – și, prin urmare,
este rezultanta unei locuiri întreol altă, preocuparea
pentru estetic ă este, în poverism, secund ă – fără a fi
ignorată – imperati velor sociale ale comunit ății.

Conversia spa țiilor la îndemân ă

Între restaurare, renovare și schimbarea la fa ță cu totul
a unui obiect arhitectural pri n opera țiuni violente
(demolare total ă sau parțială, re-fațadări de felul celei a
Hotelului Doroban ți, „reconstruc ții radicale” de felul
celor propuse de Lebbeus W oods pentru Havana sau,
mai ales, Sarajevo) șade un obiect straniu al arhitecturii
de azi: conversia. Conversia este în primul rând o
schimbare de func țiune, dar una în care exist ă o
tensiune, uneori chiar una acut ă, între func țiunea
inițială și funcțiunea final ă. Aceast ă schimbare de
funcțiune aduce cu sine modific ări importante al e
partiului, ale organiz ării spațiului, uneori ale m aterialelor
de finisaj sau a culorilor acestora. Esen țial este c ă, în
final, cel e minimum dou ă straturi ale clădirii sunt

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

recognoscibile ca atare, sunt, a șadar coprezente .
Câteva exemple recente: Tate Modern de l a Londra,
conversii le de antrepozite în ateliere și rezi dențe de
artiști, loft-urile, Fabrica de Glucoz ă preschi mbată în
Hotelul Caro în Bucure ști, locuin țe în distilerii de
whiskey sau chiar în biserici și multe altele.
Redescoperit ă de deconstruc ție, conversi a este de fapt
un mod perpetuu de a fi al arhitecturii , de la, să zicem,
casa lui Pitagora transformat ă în templu dup ă moarte a
lui la bazilica devenit ă biserică.

4 3
Acest mod de a face arhitectur ă a devenit unul predilect
în ultimel e două decenii… Cantitatea semnificativ ă de
obiecte-relicv ă rămasă după revoluția industrial ă pune
din nou problema utiliz ării lor; este într-un fel o nou ă
influență a arhitecturi i industri ale asupra arhitecturii
„civile”, de data asta una prin rico șeu. Conversiil e par
să fie pornite concomitent din Marea Britanie și Statele
Unite și ridică problema uti lizării unor spa ții care, cu
doar o jum ătate de secol în urm ă, ar fi fost demolate
fără ezitare spre a face loc noului. În
Anestetica-Arhitectura ca anestezic (Paideia, 1999),
Neil Leach vorbea despre o f renezie a conversiilor celor
mai stranii în Marea Br itanie, un soi de renăscut spirit
gotic care ar face din c ăutarea spa țiilor-relicv ă ale
revol uției industri ale (ceea ce ast ăzi pare s ă facă
obiectul arheol ogiei industriale) în vederea schimb ării
lor în locuri „domestice” un scop în sine al arhitecturi i spectacul are. O cas ă în formă de casă e plicti sitoare; o
casă în form ă de biseric ă, distilerie, antrepozi t,
termocentral ă etc. devine excitant ă. Dorul de al teritate,
de diferen ță excentric ă a anumitor categorii
socio-profesionale este proiectat și asupra caselor lor
ne-asemenea30. Tineri profesioni ști în domenii
avansate, în profesiuni liberale, arti știi sunt de regul ă
destinatarii acestor convers ii, dar de interesul pe care
ele îl suscit ă beneficiaz ă orașul în întregime.

Întrucât țările post-comuniste și mai cu seam ă România
sunt un teren predilect pent ru conversi a acelui fond
construit malign pe care îl cunoa ștem cu to ții, avem cu
toții de l ucru aici. Este o form ă diferită de conversie
decât aceea pe care vesti cii o practic ă atunci când î și
convertesc patrimoniul istori c: noi l-am demolat masiv
pe acesta din urm ă și avem de lucrat cu blocuri și
edifici i pompoase, dar inutile, ale modernit ății.

Dacă mantra miesian ă a m oderni tății este „adev ărată”
și „forma urmeaz ă funcției”, atunci casel e construite

30 Pentru mai multe de talii despre acest tip de a injecta din nou via ță în
țesutul urban vechi, delabrat sau pur și sim plu incom od în f orma sa
prezen tă, trim it pe cei inte resați la lite ratur a de specialita te
contem porană. Deja c itata Anestetica… a lu i Neil Le ach, d ar și Khora
mea (București, Paide ia, cole cția Spații Im aginate, 1999) sunt în parte
dedica te ac estui subie ct și accesib ile în rom ânește, ca și numărul
dedicat subiectului de revista Octogon (martie 2002).

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

după aceasta se vor supune greu conversiei .
Însemneaz ă că ar trebui să fim descuraja ți: schimbând
funcțiunea, mai cu seam ă atunci când o facem radical ,
fațada ar fi s ă fie situat ă în plin neadev ăr. Conversia îl
infirmă și pe Gadamer, întrucât este de natur ă să
saboteze „sol uția feri cită” pe care el o vedea la
conjuncția dintre func țiune, form ă și relație cu
amplasamentul.

4 3 Conversi ile interesante se petrec la intersec ția dintre
invest igație filosofic ă și actare spontan ă, deopotriv ă
reacti vă (la ce este deja prezent) și activă (punând în
criză prezentul și formulându-se pe sine prin raportare
la acest prezent) în sit real. Conversi a este interpretare
la (cel pu țin) două mâini, joc pe m âna „adversarului ”
(cel care a proiectat înaintea ta), gândire dubl ă și, nu
rareori, proces de inten ție făcut predecesorului .
Coprezen ța celor dou ă case înseamn ă totodat ă și
coprezen ța a cel puțin două intenții auctoriale în
aceeași zidire. Ca în pictura dioptic ă, imaginea se
compune din vederea concomitent ă a lui atunci și
acum, la intersec ția cel or două planuri tem porale în
același spațiu.

Desigur, exist ă în țară un poten țial privilegi at pentru
conversii , atât în zonel e vechi, cât și în cele noi.
Bunăoară, Bucure știi hanurilor pot g ăzdui spa ții de
spect acol în cur țile lor i nterioare, dar nu numai: subsoluril e – aici cu bol ți de cărămidă, care, luate î n
posesie rapid de c ătre barurile underground (l a propri u
și la fi gurat) con țin deja scene de spectacol și expun
deja lucr ări de artă – sau poduril e pot fi de asemenea
convertite. Hanul cu Tei este, di n acest punct de
vedere, un exem plu pri vilegiat. M ă bucur c ă acest
potențial este expl orat acum și de școlile de arhitectur ă.
Știu că timișorenii convertesc poduri le caselor vechi –
ne-o dovede ște ultimul num ăr al excelentei reviste De
Arhitectur ă. Știu că studen ții de la colegiul de
arhitectur ă de interior au pri mit asem enea teme pentru
lucrările de dipl omă de anul acesta. Știu, în fine, c ă
studenții mei sunt interesa ți: o conversi e a „Circul ui
foamei” din Rahova a fost men ționată la concursul
„Arhitectura ca (re)surs ă” (2002), organizat de Ordinul
Arhitecților din R omânia pentru congresul UIA de la
Berlin, i ar unul dintre studen ții care și-a dat diploma cu
mine, în 2002, a explorat poten țialul de conversi e al
Casei Radio de pe Știrbey-Vod ă (preconi zatul Muzeu al
PCR dinainte de 1989, l ocul ulti mei defil ări de 23
august) în locui nțe de felul și calibrul celor din carti erul
pe care megastructura l-a reprimat, care ar fi urmat s ă
fie „înșurubate” în fagurele structurii .

Intervenția temporar ă, evanescent ă, ca op țiune
prietenoas ă față de locul aflat în suferin ță, este o alt ă
modalitate de a aborda conversi a. Astfel de evenimente
pot întrerupe inten țiile de percep ție social ă și artisti că

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

4 3
ale unui l oc, pot atrage aten ția asupra st ării unei zone
delabrate sau asupra strani etății unui monument uitat;
de asem enea, pot degaj a un important, dar uitat,
potențial de vindecare urban ă. Artistul ie șit în strad ă, în
agora, poate fi un „actor urban” la fel de important ca și
oamenii de deci zie. Aici, arhitectura este disposable , în
sensul efemerit ății sale. Structurile sunt mai degrabă
instalații temporare, realizate din materiale u șoare,
naturale. Interesul arhitec ților trebui e să se îndrepte
către fol osirea optim ă a datului existent, c ătre
ready-made și adhocism mai degrab ă decât c ătre
adăugarea de obi ect nou. În cazul obiectului „nou”, el
trebui e să fie parte din spectacol mai degrab ă decât
doar adăpost și fundal al acestui a. Fațadele, distan țele
dintre ele și aperturile lor sunt buni „arlechi ni” și strada
este di ntotdeauna o bun ă „scenă”. Cu agende radi cal
diferite, programele Habitat și Ar tă în România
(1997-99), Verde 2000 de la Timișoara și simpozionul
de metal de la C ălărași, din 1998, dar nu mai pu țin
concursul din 2003, Performing Places , organizat de
British Council Romania, sunt exem ple privilegiate, di n
spațiul autohton, de aseme nea conversii „artistice”.

Centrul spiritual al comunit ății: despre caracterul
„glocal”31 al poverismului. Biserica este o entitate
straniu-familiar ă, împlântat ă în miezul tare al comunității. Lăcaș al unei religii universale și pretext de
articulare al celei mai elementare unit ăți de vecin ătate
social -viabile (parohia), bi serica este, în acela și timp,
spațiu sacru – con ținător al ceea ce este cu totul altul
(Otto), al alterității radical e, icoană a zeului și, din
fundal, ea îns ăși intensificator al semn ificației icoanelor
pictate sau al statuilor, care, plasate într-un anume loc
și într-o anume ierarhie reci procă a reprezent ărilor, face
vizibi lă „povestea” și „contractul iconografic” (Jencks) al
biseri cii. Biserica este în acela și timp spa țiu public
(interfață între spa țiul public exteri or, piața sau gr ădina
căreia îi este adosat ă și spațiul public i nterior, al
ecclesiei, al pelerinajului) și cel mai privat loc cu putin ță:
al rugăciunii din fa ța icoanei, când cele ale lumii se
șterg și doar intercesi unea rămâne să lucreze; locul
intimității cu Dumnezeu. Spa țiu al psihodramei publ ice
și indi viduale, i ntensi ficator al emo ției și loc al
înscenării/reiterării prin ri tual cicl ic al faptelor și
personaj elor Bibli ei, loc arhival care ține minte – pentru
noi, în locul nostru sau chi ar împotri va noastr ă -, unde
ne aducem aminte, pri n mărturisi re și, unde suntem de
asemenea ținuți minte/ami ntiți prin pomenire, biserica
este toate acestea la un loc și încă multe.

31 Glocal – o arm onizare a localului cu globalul.
Retro-futurismul este unul dintre m oduril e de a fi al e
arhitecturii poveriste. Numai astfel înțeleg modul de
„schimbare la fa ță” al arhitecturi i, iar nu în sensul de
producere în perpetuitate de imagini insolite, „noi”, pe

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

care le-a introdus ca norm ă moderni smul. Investigarea
propri ei tradiții (i.e. a locului și geografiei sale, a
grupul ui comunitar, a limbii , a culturi i și, mai cu seam ă,
a religiei) este sursa re-adecv ării la contemporanei tate
(și) a discursului arhitectural. Cu siguran ță, am văzut-o
ca fiind singura modalitate posibil ă atunci când am
proiectat ( și câștigat concursul pentru) Catedrala
Patriahal ă din Bucure ști, în 2002. Dovad ă că, deși
proiectul înglobeaz ă câteva din tr ăsăturile arhitecturi i de
cult creștine bizanti ne de la Ravenna încoace, rezultatul
final a părut oamenilor bi sericii (dar nu numai lor) drept
„futurist”, de și era, evi dent, unul „arhai c”, în sensul
introspec ției înapoi pe firul râului, l a izvor32.
4 3

Desigur, admit c ă recontextualizarea înseamn ă și
schimbare de semnifica ție: fereastra de alabastru
transl ucid îngăduia luminii s ă intre în cutare biserica
ravennat ă pentru c ă era sursa de lumin ă naturală la
dispoziție; refol osită azi, piatra transl ucidă, dimpotrivă,
nu dă seama atât despre l umina natural ă (sticla ar fi
putut-o face mai bine, la rigoare), ci despre efortul de
îndumnezeire a omului pe care îl face Ii sus, ca și
lumina trecând pri n piatră. La fel, podurile/ram ă duble, abstracte, de marmur ă de Ru șchița și Moneasa
(pietrele propuse reflectau diversitatea de texturi și
culori ale pietrei române ști și erau singurul element
„național” din proiect)supra-l ustruite, se doreau
deopotriv ă o referi nță la Brâncu și și la obsesi a sa de a
însufleți piatra prin mângâiere îndel ungă (Eli ade
sugereaz ă în Jurnalul său (II, 1973, 226) c ă piatra
însăși, astfel sculptat ă, invită la mângâiere). Dar, în
același timp, implicasem în proiect un efect al acestei
marmure care era deplâns de Brâncu și: o anume
transl uciditate a ei, care face ca suprafa ța să aibă de
fapt, o oarecare profunzime l ăptoasă, aparent ă desigur
– o hipersuprafa ță. Am mizat pe acest efect în rela ție cu
cel de transluciditate total ă, de observat în interi or:
lumina intra zi ua prin pi atră – singura surs ă de lumin ă
naturală a spațiului lipsit de ferest re (care, indiferent
cum ar fi proi ectate, dateaz ă o clădire) și, noaptea,
ieșea di n spațiul interior c ătre oraș, străluminându-se,
ca un far palid. Or, acest efect, util izat abundent de
Brâncuși, care duce l a indecidabi litatea prezen ței
suprafeței supra-l ustruite – „mângâiate”, cum observ ă
Eliade (292) – îl doream a fi un „semnal” antici pând
spectacol ul luminii traversând piatra, de la i nterior.

32 lucru observat de pild ă de unii arhitec ți din Portugalia (Facu ltatea d e
arhitectu ră a Uni versității Moderna d e la Setubal), prezen ți la conf erința
pe care am ținut-o acolo în 2003, când au f ăcut remarca d espre
caracteru l „pre-sch ismatic” și, prin u rmare, azi, ecum enic al arhitectu rii
cated ralei.
Paradoxul arhi tecturii cre știne este acela c ă, expresi e a
unei religi i teleologi ce, ea trebuie s ă fie în acela și timp
arhai că și viitoare. Recapitularea inspirat ă a tradiției
bimilenare este unul dintre scopurile ei; dar, în acela și

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

4 3 timp, ori entarea c ătre a doua venire face din bi serică un
loc ori entat nu doar în sens ul propriu, cardinal , al
termenul ui, ci și în sensul său temporal. Termenul de
retro-futurism descrie, atunci, acel mod de a face
arhitectur ă în care investigarea tradi ției descoper ă, în
aceasta, lucruri sufici ent de îndep ărtate în timp și
sufici ent de surprinz ătoare încât insolitarea s ă se
producă nu în sensul „i nventării”, ci al redescoperirii .
Această arhitectur ă trebuie s ă fie o perpetu ă
recapitulare și investigare în acela și timp. Plasarea în
contexte contemporane și rescrierea acestor elemente
locali zate în propri a tradiție face din reiterare o bun ă
școală de compozi ție, iar din arhitectura rezultat ă – una
„veche, nou ă”. În acela și timp, experi mentul își are locul
său în exact acel ași teritoriu, al arhitecturii cre știne.
Aceasta pentru c ă investiga ția celei mai bune adecv ări
a logos-ului în materia înzidi tă nu trebuie s ă înceteze a
ne preocupa, în a șteptarea judec ății celei înfrico șate.
Insolitarea este un mijloc de a atrage aten ția asupra
lucrării logos-ului în lume. Dac ă ne uităm cu aten ție – și
pe repede-înai nte – la modul în care s-a schimbat la
față arhitectura cre ștină în cele optsprezece milenii de
prezență triumfal ă, vom avea dinaintea ochil or
paradi gma experi mentului îns ăși. Este aici o perpetu ă
activi tate de adecvare la spa ții existente și a spațiilor
existente la tiparele în evolu ție ale necesit ăților liturgice;
o model are neîncetat ă de tipuri str ămutate dintr-o geografie și o cultur ă într-al tele, o neîncetat ă cercetare
a celor mai bune modalit ăți de expresie spa țială,
ornamental ă și de colaborare cu celelalte arte în
vederea mai bunei reprezent ări a m isterului euhari stic
și a simbolisticii cre știne. De la bazili că la crucea
greacă înscrisă, cu tipuril e lor i ntermediare, este un
drum lung de „încercare și eroare”, de piste abandonate
și de poleniz ări încrucișate. Un arhitect realmente
preocupat de soarta contemporan ă a arhitecturi i
creștine trebuie s ă vadă – deodat ă! – ambele fe țe ale
monezii: lucrul cu tradi ția vie (reiterarea acesteia în
circumstan țe și materiale contemporane) și
experimentul (lucrul cu arhetipurile, dar și cu
provocările viitorului).

Citită astăzi, sintagma „Biserici nou ă”, care d ă și titlul
cărții-com unicare tip ărită de Petre Antonescu drept
urmare a conferi nței pe care a ținut-o la 1 mai 1942 l a
Academia Român ă, sugereaz ă un asemenea efect de
„noutate” care s-a fanat în timp, dar care p ăstrează
trează ambianța de prospe țime pe care cartea-album o
oferă încă la lectur ă. Repropus pri n filtrul unei alte
sintagme, apar ținând poetului Mircea Iv ănescu, ar
deveni astăzi „Biserici vechi, nou ă”, adică exact dubla
locali zare pe care o propun.
Biserica este vistiernicul unei tradi ții de dou ă ori
milenare, în care trebuie s ă se îmbrace, ca mi reasă și,

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

deopotriv ă, Penelop ă. Dar, în acela și timp, biserica este
orientată către viitor, a șteptând cu ner ăbdare un timp
pe care îl știe „numai Tat ăl”. Este și motivul împodobirii
biseri cii orientate, în a șteptare. Andrei Ple șu definea,
mai bine decât o pot face eu aici, aceast ă „viitorime a
privirii în trecut” astfel: „noutatea autenti că e un
sentiment proasp ăt al originarului , e reașezarea liberă
în spațiul tradiției.”33

4 3
În plus, combina ția de tradi ție locală și de tradi ție
creștină universal ă – adică multitudi nea de precedente
de presti giu care pot fi invo cate – face din revizitarea
inventivă, experim entală a trecutului o întrepri ndere de
durată lungă, menită a ne ține ocupa ți până la a doua
venire.

33 Andrei Ple șu, prefață la Andrei Scrim a, Timpul rugului aprins
(București, Hum anitas, 2000), pag. 11.

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

LEMN, PĂMÂNT URI, PIATRĂ

Poverismul: o arhitectur ă „post-apocaliptic ă”

4 3 Este din nou vremea s ă ne gândim, dup ă bucla
deschisă de revol uția industrial ă și închisă de colapsul
regimuril or comuniste care au transformat industria, m ai
cu seam ă industri a grea, în tr-un soi de apogeu (e șuat)
al pol iticii lor economice, l a material ele naturale pentru
arhitectur ă. De fi ecare dat ă când discut aceast ă
problemă cu studen ții mei, observ cât de difi cil le este
să înțeleagă ce este „r ău” cu betonul și cu oțelul și, mai
ales, de ce par a șa de înver șunat pornit împotriva lor.
Sunt mai multe aspecte care trebuie discutate aici,
pomenind îns ă dintru bun început c ă – fiind într-adev ăr
un avocat al materialelor natural e din motive ce vor fi
invocate mai jos – cred c ă ele trebuie doar preferate
celor industrial e, nu absol utizate:

1) din motive pe care le g ăsim invocate, ba chiar
argumentate expli cit, în discursul lui Hrusciov di n
decembri e 195434, betonul a devenit materialul
privilegiat de construc ție al comunismului postbeli c dintr-un triplu moti v: era produsul evident al industriei
grele, era gri (culoarea proletariatului, potrivit l ui
Sciusev, autorul Mausoleului lui Leni n) și permitea un
tip de industri alizare a produc ției care elim ina di n joc
meșteșugarul, arti zanul și îl înlocuia cu proletarul
constructor.

34 Trim it citito rul la com entariul pe care i l-am facut aces tui text la
http://e -lib.r ss.cz .
2) Pentru necesi tățile de ast ăzi al e României, orice
posibi litate de a scurtcircuita compli catele mecani sme
ale unei i ndustrii deja defuncte este un câ știg, în primul
rând ca pre ț, în al doi lea rând ca exerci țiu de
dezintoxi care a sitului de enormele depozi te de beton
neperi sabil și în ultimul rând, dar nu mai pu țin
important, ca punere în parantez ă, în mod deliberat,
simbolic, a perioadei comuni ste; dacă regimul comunist
și-a asumat betonul ca m aterial de construc ție favori t,
este un bun prilej de a-l repudia și prin repudierea
materialul ui care îl eternizeaz ă. Un exerci țiu similar
poate fi f ăcut pentru o țel și pentru al uminiu, ca și pentru
materialel e plastice, la fel de contaminate de retorica
regimului comuni st; ele îns ă au avut un destin minor în
construc țiile postbelice; dar este un exerci țiu de
asemenea sanitar de a le evita, cel pu țin pentru o
vreme.

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

4 3 3) Pentru c ă, altfel, exist ă un poten țial uriaș de
refolosire a metalului, a șa cum se g ăsește el pus în
operă în arhitectura industri ală, în conducte nefolosite,
în statui inutile, în mac aralel e abandonate (la concursul
pentru eradicarea s ărăciei din 1998 Bucure ști s-a
propus folosirea, de pild ă, a acestora ca structuri pentru
case soci ale de urgen ță; așa după cum știu de cel puțin
o intenție de a l e folosi ca un m onument „funerar”
pentru noul centru ci vic bucure ștean). Despre
proiectele de refolosire a acestui material în noi
configura ții spațiale, de felul cel ui care desface
Combinatul de la Călărași și îl asambleaz ă în oraș ca
opere de arta, sau al program ul HAR, voi avea ocazi a
să mai vorbesc. Mai amintesc ai ci doar pe tân ărul
arhitect fi nlandez Matti Sanaksenaho, care a f ăcut o
serie de instala ții temporare pe str ăzile din Helsinki,
incluzând un zid de metal ruginit, recuperat di n docuri le
orașului: rescriere a ora șului de dup ă colaps, folosind
chiar materialel e apocali psei – o (re)facere a l umii din
resturile rezultate din sa crificarea câte unui gigant
implauzibil, care i-a dat na ștere în fel ul strâmb în care a
găsit-o colapsul s ău. Matti Sanaksenaho s-a lansat de
altfel prin pavilionul țării sale din 1992, care urmeaz ă
tradiția folosirii lemnului pe care a impus-o com patriotul
său Alvar Aalto la pavili oanele antebelice pe care le-a
proiectat pentru expozi țiile mondiale (Paris 1937, New
York 1939).
Revenirea la materialele natural e, după episodul
modernit ății, este cu atât m ai posibilă cu cât, iată, o a
treia genera ție de arhitec ți hi-tech (după aceea, prima,
a metalului și după cea secund ă a sticl ei) pune în
operă, cu preci zia pe care tehnologiil e de ulti mă oră o
oferă, o extrem de sofisticat ă arhitectur ă din materiale
naturale: piatr ă naturală, lemn, c ărămidă. O întreag ă
arhitectur ă francez ă contemporan ă s-a structurat dej a
în preaj ma acestei abord ări sensibil e la adresa
mediului.

Există de asemenea chi ar exempl e de material e de
construc ție atipi ce: bambus (Kengo Kuma) sau hârti e și
tuburi de carton (Shigeru Ban). Kengo Kuma propune
serial izarea suprafe țelor vi brate din bambus care s ă
devină perete, umbrar pentru prispel e sale profunde și,
astfel, intelectualizeaz ă, aduce la zi expresia arhitecturii
vernaculare local e japoneze; s ă ne amintim c ă această
incapacitate aparent ă de a evada di ntr-o expresivitate
pre-modern ă, vernacular ă, este ceea ce modernii
reproșează materi alelor naturale. Or, lucr ările lui Kengo
Kuma nu numai c ă infirmă această prejudecat ă, dar
arată cum un material „slab” poate deveni îngredientul
pentru o arhitectur ă de dim ensiuni și expresie urbane și
izbitor de contemporane.

Shigeru Ban pe de alt ă parte, este un modernist și un
admirator al caselor de sti clă ale lui Mi es van der Rohe

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

– pentru c ă acesta ar fi „ob ținut o continuitate complet ă
între interior și exterior printr-o fa țadă integral de sticl ă”.
Casa lui „îmbunătățește” proiectul miesian prin aceea
că pereți compac ți pot fi adăugați sau sco și după
trebui nța vizibil ității sau a climei. Dar el este și un
post-modernist, în sensul în care celebreaz ă în lucrările
sale recente acele „ weak material s” care par mai
degrabă rezultat al reci clărilor decât al unei industrii
eroice. Shigeru Ban face case din tuburi de hârtie: un
pavili on, ad ăposturi temporare pentru refugia ții
recentelor confl icte sau catacli sme și este autorul
pavili onul japonez de la Expo 2000 Hanovra, care a fost
integral reciclat dup ă închei erea expozi ției.
4 3
La Hanovra s-a configurat un teren de încercare pentru
o canti tate impresi onantă de pavil ioane situate, ca s ă
zic așa, în „ari ergardă”. O arhitectura „ soft”, dar nu în
sensul folosiri i unor false metafore organi ce (forme
curbe din plasti c sau metal), ci a materialel or naturale,
dacă nu chiar a naturii vii însăși: pavilionul românesc,
pentru pri ma dată în peri oada postbelic ă interesant ca
arhitectur ă, pare să nu fie nimic altceva decât vegeta ție
crescută pe o structur ă metalică.

4) Argum entul meu este acela c ă o arhitectur ă care se
poate auto-sus ține, accesibil ă ca preț, contemporan ă
ca expresie, deopotriv ă adecvat ă zonei urbane ca și
celei rurale, poate fi în întregime conceput ă astăzi din materiale natural e (cu excep ția zgâri e-norilor și a
arhitecturii „monumentale”, fire ște). Între p ământul
nears (chirpici) și piatra natural ă (sau recompus ă),
trecând prin întreaga zona de p ământuri arse, de l a
cărămidă la ceramic ă pe de o parte, respectiv între
lemn și sticlă pe de alt ă parte, întreaga gam ă de
materiale, fiecare cu propria expresie contemporan ă
care, așa cum am v ăzut, nu este doar posibil ă, ci și
extrem de sugesti vă, stă la dispozi ția arhitecților care
au uitat-o. În func ție de necesit ățile programului și de
ceea ce ofer ă locul, ele pot fi folosite cu succes în a
face o arhitectur ă care se poate revendica di n spi ritul
tradiției oricum mul t mai bine decât orice „chertare” sau
„lingură” în beton monumental („func ționalism liric”) pe
sedii al e partidului comunist, ale școlii lui N .
Porumbescu di ntre 1967 și 1987.

Cu siguran ță, cel pu țin în ceea ce prive ște situația
dramatic ă a lipsei de locui nțe social e, un program pil ot
bazat exclusiv pe materialel e și pe resursele locului (lut,
cărămidă, piatră, lemn, pu țuri de ap ă, toalete chimice)
se poate organi za extrem de rapid. El ar avea rezultate
imediate și prin implicarea cel or direct interesa ți în
ridicarea respecti velor case. În pl us, acestea ar fi
temporare și, fără a marca irecuperabil solul , se poate
imagina o situa ție în care, în timp, disp ărând
necesitatea de ad ăpost im ediat, se vor putea elibera
rapid amplasamentele. Or, asemenea proiecte nu

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

există nici măcar ca inten ție sau ca simulare pentru
situații de calamitate, într-o țară care este expus ă
inundațiilor anual e (din prostia regim urilor postbelice și
din delăsarea locuitorilor) și peste care planeaz ă
iminența unui cutremur de mari propor ții.

O arhitectur ă cu materiale la îndemân ă

4 3
De ce o pledoarie pentru anumit e material e, în interi orul
acestui „manifest” pentru poverism? Identitatea se
poate manifesta la nivelul l ocului, sau al regiunii. Dar
identitatea se face prezent ă și la nivelul unei comunit ăți
legate pri n religie. Dac ă micile „utopii” rurale americane,
de la comunit ățile amish la cele ale quack -erilor, își
vădesc pân ă astăzi princi piile fondat oare în casele pe
care le-au ridi cat35, un element suplim entar de
semnifica ție se proiecteaz ă asupra arhitecturii cre știne
prin pri vilegierea anumitor material e în detrimentul
altora. Nu ori ce clădire din lemn, chi rpici și piatră este
creștină. Dar o arhi tectură creștină orientat ă către comunitate, sever ă, va dori, în i nteriorul di scursului
poverist desenat aici, s ă privilegieze lemnul,
pământurile și piatra, f ără să excludă însă orice al t
material sau circumstan ță edificabil ă aflate l a
îndemân ă. Se poate construi practi c cu ori ce,
(re)folosi ndu-se, precum în conversii, chiar cl ădirile
însele.

35 Pleasant Hill, Kentuck y, o com unitate a shaker -ilor am ericani, d ă
seam a despre câtev a percep te religioase tran sferate în arhitectu ră:
separarea p e sexe a sp ațiilor interioare (de unde sc ări pentru b ărbați
separa te de cele pen tru femei), o auster itate inc redibilă, dar deloc lipsit ă
de estetic ă, folosirea extensiv ă a lemnului și a pietrei, ca m ateriale la
îndem ână, o rem arcabilă dexteritate în prelucrarea artizanal ă a lem nului
pentru m obilie r, eficiența maximală a spațiilor interioare.
Primul material cre știn, în ordinea obiecti velor acestui
text, este lemnul.

Material viu, lemnul și lucrarea l emnului sunt în chi p
distinct cre știne și, în a celași timp, fondatoare pentru
arhitectur ă. Tectonica se revendic ă din prelucrarea
lemnului, din toporul i ndo-european și lucrarea
meșterului tâmplar, din îmbinarea me șteșugită a părților
în întreg, astfel încât împreun ă – întreg prin parte, parte
pentru întreg – s ă dea seama despre transmiterea
gravitației și a tuturor cel orlalte for țe care se abat
asupra obiectului îmbinat, și șlefuit, spre p ământ. Cred
că este înc ă de meditat, dup ă monumental a lucrare a
lui Kenneth Frampton asupra culturii tectonice, la acest
definitoriu ingredient al arhitecturi i36.

36 Că subiectul este de actualitate ne-o dovede ște și punerea sa în cheia
cybersap ce, cu toate con secințele care deriv ă de aici: a se vedea în aces t
sens Leach, William s, Turnbull (editori): Digital Tecton ics (London,
Academ y Editions, 2004), care rezum ă lucrările unui sem inar eponim
de la Bath, din 2002.

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

4 3 Și atunci, ce aduc e într-o arhitectur ă creștină lemnul ,
afară de viul de dup ă moarte și de deveni re? În primul
rând, l emnul este – al ături de piatr ă – material ul ziditor
cel mai celebrat în Biblie. Iosif a fost tâmplar și, pe cât
se pare, a trecut me șteșugul și fiului său, înainte de
începerea p ărții misionare a vie ții lui Iisus. În Faptele
Apostolilor, crucificarea este denumit ă „spânzurarea pe
lemn”. Folosirea lemnului în construc ția templul ui (până
la punctul în care pre țul acestui m aterial importat a
scăzut dramatic) și a chivotului – în fond, un archeu al
bisericii, pe filiera depunerii sale în Sfânta Sfintelor din
templul i erusalimitan – nu a fost, poate, sufici ent
invest igată. Locuin țele și bisericile – cu siguran ță în
zona european ă împădurită, din Peninsul a Scandinav ă
până la Carpați – sunt programele predilecte ale
lemnului. Biserica de lemn este v ăzută astăzi de
emigrația român ă și nu de pu țini concet ățeni din țară,
drept arhetip al bi sericii ortodoxe; or, dimpotri vă, deși
ea a apar ținut cu siguran ță locul ui, reconstruc țiile de
după ultima invazie t ătară, uniația fac din bi serica de
lemn ardelean ă mai degrab ă un lăcaș greco-catoli c,
prin inspi rația din originalel e urbane gotice, de zid, di n
Transilvania, câtu și de puțin ortodox. Cu toate acestea,
domestici tatea l emnului, c ăldura excep țională a
biseri cilor crestate și șlefuite cu barda în trupul cut ărui
arbore doborât, cu toatele cont ribuie la aproprierea
lemnului drept materi al predil ect pentru spa țiile
domestici tății și ale credi nței (uneori, acestea se
confundă). Cu toate acestea, tradi ția astăzi este dep ășită prin
folosi rea lemnului și în ipostaze care nu îi păreau
propri i: ca element de fini sare exteri oară, indi ferent de
program, ca material universal (a se vedea lucr ările
non-reziden țiale în piatr ă și lemn din sudul Fran ței ale
lui J. Perraudin), în program e asoci ate mai degrab ă cu
monumentalitatea sau autoritatea statal ă. Lemnul este
o prezen ță constant ă în mobilier, dar lucr ările lui Frank
Gehry sau ale fra ților Humberto și Fernando Campana
îi adaugă o dimensiune mai puțin cunoscut ă. Scaunele
Favela al e celor di n urmă, în ciuda pre țului exorbitant
(datorat, f ără îndoi ală, transform ării în marf ă inclusi v a
temei sărăciei), dau seama despre periferiile braziliene
și despre reci clarea fiec ărei bucăți de lemn aflate la
dispoziție.

Folosirea material ului de construc ție predi lect al favelei
– lemnul de r ășinoase – drept materi al de mobilier ne
amintește de asem enea despre „m obilarea teritoriilor” a
lui Bernard Caché, sintagm ă care pune între paranteze
termenul median – arhitect ura. Cartea designerului
francez, despre care se spune c ă a infl uențat radical
opiniil e despre spa țiu și arhi tectură ale lui Gilles
Deleuze, nu î și propune s ă suspende arhitectura a șa
cum o cunoa ștem dar, a șa cum sugereaz ă și titlul, o
transform ă într-o consecin ță a celor dou ă gesturi de
proiectare (urbanismul și arhi tectura de i nterior) –
ambele cauze. Lemnul însu și reprezint ă o m ediană în
ce privește atributele materialelor de construc ție. Este,

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

4 3 pe de o parte, suficient de m odelabil spre a sl uji drept
material de interior – instan ță tactilă, piele
interi oară&exterioar ă a lucrurilor, dar și a casei; pe de
altă parte, este suficient de rezistent structural pentru
practi c orice program arhitect ural, în forme prelucrate
cu tehnol ogii contemporane, în forme compozite (lemn
strati ficat, lemn recompus), lemnul poate tinde c ătre
rezistența, stabili tatea și durabil tatea materi alelor de
structură „superioare” (o țel și beton).

Desigur, piciorul podului lui Apolodor din Damasc, de l a
Drobeta-Turnu Severi n, de asemenea din l emn ținut
sub apa Dun ării două mii de ani, corabia de lem n,
bizantină, descoperit ă intact ă în mâl de
aproape-secarea acelui ași fluviu în vara lui 2003, sunt
cu toatele dovezi cu privire la comportamentul
impecabil al lemnului în condi ții stabil e de temperatur ă
și umiditate. Recent, am avut însumi o dovad ă a
rezistenței diamantine (ca form ă superi oară a
carbonul ui) a lem nului ținut sub ap ă. Restaurând o cas ă
la Sulina, pe malul Dun ării la vărsare, s-a dovedit c ă
fundația de pi atră ședea pe un num ăr de piloți de stejar
cu o lungime medie de 8m, b ătuți în mâlul nisipos al
falezei. Dup ă o sută de ani, stejarul deveni se la fel de
tare ca funda ția de beton, m ult mai consistent ă, pe care
am turnat-o al ături.

Tot aici este momentul s ă vorbesc despre casa și biseri ca de lemn37 proiectate împreun ă cu Al exandru

37 Cătălin Be rescu, Arhitectura de urgen ță: „…ergo …Tema pe care
ne-am propus-o a fost aceea a unei case care s ă foloseasc ă unor fam ilii
aflate în nev oie: fie o f amilie cu ven ituri modeste, f ie una de refugiați.
În term eni tehnici ea se cheam ă locuință socială – pentru cei care nu î și
pot perm ite să plătească chirii pe piața liberă – sau locu ință de urgen ță –
pentru victim ele cataclism elor și refugiați. În dorința de a testa un
proiect care este posibil s ă fie reprodus pe scar ă mare am respectat
norm ele de suprafe țe locuibile instituite d e lege a locu inței pentru prima
variantă a proiectului. Casa rea lizată e m ai puțin o lo cuință clasică, e
mai degrabă o clădire care va sluji m uzeului și fundației pentru o
varietate de evenim ente. Ne-am impus dou ă com andamente: să fie
ieftină, cea m ai ieftină, și să fie m odulată. Despre valoarea de investi ție
(la cheie s ă nu depășească 10.000 Euro dac ă este execu tată în regie
proprie) se poate spun e cu certitudine c ă poate scădea im presionant în
cazul industrializ ării produsului și în condi țiile p roducer ii în Rom ânia a
materialelor de construc ție. Despre m odulare se pot spune îns ă mai
multe: luc rul cu elem ente standard izate duce la unif ormitate chiar și în
cazul com binațiilor de m odule. Reg ăsirea aceluia și tip de spațiu, a
acelo rași proporții nu este de natur ă a asigura leg ătura afectivă care se
creează atunci cînd c el ce locuie ște își modelează singu r spațiul. De
aceea am optat pen tru un m odul mic, lesn e manipulab il și „slab” d in
punct de vedere tipologic, a c ărui industrializare poate fi înlocuit ă fără
pierderi de m unca sem icalificată a beneficiarului. Minim ele
constrîngeri structurale ca și po sibilitatea de a „sp arge” coa ja,
anvelopanta spa țiului, la un pas des, lasă loc pentru adaptarea form ei
clădirii și a fațadei în func ție de sit, creativitate, bani, tim p de execu ție
etc. Modulul constructiv rezultat pleac ă de la f inisaju l ales și mediază
între placa standard de gipscarton, placa standard de termoizola ție și
dimensiunea de cherestea cea m ai comună și mai ieftină cu p utință. Din
plăcile de gipscarton nu se pierde nim ic pentru c ă nu ai nevoie decît de

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

4 3 Nancu, di rectorul Funda ției Habitat și Artă în România
și cu contribu ția colegului C ătălin Berescu, în cadrul
ediției 2002 a programului T radiție și Postmodernitate38, cu spriji nul Universit ății de Arhitectur ă „Ion Mincu”
București, al Center for Traditi onal Orthodox Studies
din Etna, CA și al Insti tutului pentru Arhitectur ă de
Lemn din Suedia, cu finan țarea programului UE Cultura
2000. Ni s-a p ărut important, de pild ă, atunci când am
făcut proi ectul pi lot, să propunem nu doar o cas ă pentru
tăieturi pe lățimea plăcii. La f el se întîm plă și cu term oizolația, ba chiar
e posibil s ă realizezi o varian tă în care to ate elem entele de lem n care
compun scheletul s ă aibă aceeași lungim e. Este rezult atul unui efort de
a folosi un m inim tehnologic (nu spun low-tech pentru c ă asta ar
implica o estetic ă iar aceste c lădiri sînt libe re de estetic ă). Poți să
construiești toată casa cu un fier ăstrău de m înă, o bor mașină și un
ciocan. În afară de cîteva trepte și unele îm binări ale modulelo r de la
etaj to ate tăieturile sînt în unghi drept. Toate m aterialele folosite au
gabarite alese în a șa fel încît să înca pă într-o Dacie utilitar ă. Ne pute m
astfel im agina că un grup de 100 de voluntari pot produce în loca ții
improvizate aflate în locuri diverse modulele pentru 100 de case pe care
le pot transporta și monta la locul unui sinistru într-o perioad ă de
maximum 100 de zile.
Nu este vorba în tot ceea ce am făcut de un exerci țiu de arhitectu ră și
nici de o foarte riguroas ă încercare de eficientizare econo mică ci de
testarea un ei form ule de lucru m arcate de onestitate. Ones titatea este
cea care trebuie s ă ne conduc ă în cazul unui asem enea program . În
egală măsură ea trebuie s ă se m anifeste și față de m ateriale, tehnici și
resurs e. Oam eni din ce în ce m ai competen ți și mai triști ne spun c ă nu
se poate construi cu m ai puțin de 220 euro/m p azi în Rom ânia. Și dacă,
totuși…” Ianus/2002
38Augustin Ioan „ Arhitectura pentru s ăraci”:… una dintre cele m ai
grave problem e ale societ ății române ști contem porane este lips a
oricărei p reocupări pen tru locu ințele sociale în adev ăratul sens al
termenului, adic ă acelea pentru asista ții de către com unitate – f ie
aceas ta mare/națională, fie, m ai degrabă, aceea local ă. De as emenea, nu
există nici un fel de preocupare, într-o țară pândită de spectrul
cutrem urelor devastatoare, pentru investigarea dom eniului locuin țelor de catastrof ă. Iată de ce, din vrem e în vrem e, orice fenom en cataclism ic
îi prinde nepreg ătiți pe guvernan ți sau pe? edilii locali, iar răspunsul dat
de aceștia este lam entabil: se f ac, adică, celo r calam itați, locuințe pe
durate lungi, costisitoare și, inutil s ă o m ai spunem , înfr icoșător d e
urâte. De unde ar trebui s ă fie o preocupare strategic ă pentru orice
administrație responsabil ă, situația se rezolv ă la mica înțelegere,
meschin și fără perspectiva de ansamblu. Va fi nevoie de cutrem ure de
talia celor d in Turcia sau Grecia p entru a înțelege de ce trebu ie făcut un
astfel de s tudiu?
Iată, l-am făcut noi, cei din Funda ția HAR. Este vorba despre pu țin, în
fond: un proiect-pilot m enit să arate că se poate constr ui onest, pentru
adevărații năpăstuiți, nu doar locu ințe extrem de decen te, ci și lăcașuri
de cult în care să se anc oreze suflete dezesp erate dinaintea s ărăciei sau
traum ei. Nu doar p ăduri de case de avarie sunt necesare în astfel de
mom ente, precum în acele țări lovite de catastr ofe sim ilare cita te mai
devrem e, ci și puncte de agregare a m icilor comunit ăți. (… ) Nu trăim
vrem uri ale generozit ății ori a le dăruirii de sine cre știne (ori barem
social-dem ocrate). Acu m lucrează lupii și vulturii ho itari, cât încă mai e
oarece de capturat sau de fagocitat în țară. Dar când vor veni cataclis m
după cataclism și va fi nevoie de asem enea lăcașuri, vrem să se știe că
noi nu am stat când trebuia s ă lucrăm, ca ceilalți, că nu am făcut case
noilor îmbogățiți când cei de sub lim ita de sărăcie trăiesc în condi ții
indescriptibile; c ă, deci, nu am fost părtași la nepăsarea general ă, fie ea
de stânga sau de dreapta.” Augustin Ioan, Ianus /2002

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

4 3 situații de criză, ci și un spațiu spiritual, o biseric ă. Loc
privilegiat de g ăzduire a psiho-dramei indi viduale și
colective, a rug ăciunii vindec ătoare (sau doar
alinătoare, în asemenea si tuații), prezen ța și a unui al t
fel de spa țiu decât ad ăpostul „pur și simplu” pe teritoriul
extremei locuiri întreolal tă poate, recunoscând trauma,
să o înfrunte mai degrab ă decât să o ignore. Casa de
lemn, ca și biseri ca de altfel, de și libere de esteti că,
le-am propus din material ul cel mai la îndemân ă pe
teren pentru ca, și astfel, s ă dea seama de spre locul
amplasării sale. Acesta nu este o a șezare, ci un Muzeu
al Satului Vâlcean. Destule case și câteva biseri ci îi
slujesc drept fundal. Cum spuneam, nu este o a șezare,
ci o colec ție de l ocuri și atunci casa noastr ă nu s-a dori t
exponenta unuia anume, ci a unei împrejur ări a
construiri i rapide, din subansambl e industrializabile.
Biserica îns ăși este modul ată astfel încât se poat e
extinde pe oricare trei di recții cu câte cel pu țin încă un
modul, astfel încât s ă acomodeze circumstan țe diverse.
În plus, casa noastr ă dorește ca, în formula fi nală, să
fie de asemenea „low-tech”, construi bilă așadar cu un
minimum de unelte și cunoștințe, cel mai probabil de
către destinatarul unui astfel de ki t, în timp record, sub
presi unea unor evenimente neferi cite, cataclismice.
Întrucât orice al t criteriu decât acel ea ale ieftin ătății și al
bunului sim ț în proiectare (modul are, propor ționare,
adecvare la scara și potențialul materialului fol osit) nu e
relevant, nu dorim s ă fim judeca ți pentru mai m ult decât ne-am propus. Nu am vrut s ă rezolvăm aici și acum
dilema actual ității tradiției vernaculare, oricât de
interesant ă este aceast ă temă. Nici nu ne-am propus
să flatăm spiritul locului, al oric ărui loc – nu e timp de
mofturi în situa ții de criz ă. Pur și simplu, am f ăcut un
sistem prefabri cabil din lemn din patru p ătrate de 3,63 x
3,63 m, descriind patru cuburi cu aceste laturi și am
făcut din ele o cas ă și o biseric ă. Atât. Prin urmare, cu
modestie și – credem noi – în țelepciune, oferim celor
interesați soluții viabil e, ieftine și, mai cu seam ă,
plauzi bile spiri tual.

Pământurile (arse sau nu) sunt un material pri vilegi at al
Orientului Apropiat și Mijlociu și apar ca referin ță în
vechi ul testament: în Egip t, evreii aveau în facerea de
chirpi ci ( charosset ) o meserie aproape exclusiv
destinată lor. S-au f ăcut experi mente l egate de
actual izarea acestor materiale, de îmbun ătățirea
propri etăților și a durabili tății pământurilor nearse, ca de
pildă fol osirea unor lianturi artificial e în locul
bălegarul ui, sau a fibrelor de sti clă în locul paielor. În
plus tratamentele suplimentare, de fel ul văruirii, adaugă
stabilitate și, deci , timp comportamentului p ământuri lor
nearse. Întrebarea care subzist ă este îns ă de ce s-ar
refuza m aterialul a șa cum este în contextel e care îi
îngăduie folosirea (i.e. cele cu varia ții minime de
umiditate și temperatur ă). În definitiv, piramidele de
chirpi ci din America Central ă durează de sufici entă

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

vreme spre a spulbera întreb ările cu privi re la
durabi litate. Cât prive ște slaba vizibilitate public ă a
arhitecturii de p ământ, trebuie poate amintit c ă
arhitectura de p ământ nears a lui Hasan Fathi,
arhitectul egiptean care a produs o consi stentă
revizitare și reinterpretare a tradi ției din unghi ul pe care
și poveri smul, aici explicat, îl împ ărtășește, l-a făcut pe
acesta faimos și nu copierea unor materiale hi-tech,
importate din occident.

4 3 Cărămida, adeseori în alternan ță cu piatra, este de
asemenea un material al zonei de na ștere și, apoi de
iradiere a cre știnismului di n răsărit (ulterior ortodox).
Bolțile de c ărămidă impresioneaz ă și astăzi, mai cu
seamă pentru comportamentul lor seismic. Asizele de
cărămidă și piatră, pe care lucr ările de restaurare din
secol ul douăzeci le-au scos de sub tencuieli, din
statutul l or structural , spre a le atribui și calitatea de
suprafață vizibilă, s-au comportat remarcabi l atât la
compresi une, cât și la solicit ări dinami ce, în fel ul în care
betonul armat prei a atât compresiuni și întinderi, cât și
solicitări dinamice (ex. torsi uni). Deli mitarea câmpurilor
de alb (pi atră) prin câmpuri orizontale și verti cale roșii
(de cărămidă și mortar) reprezint ă, într-adev ăr, un
motiv decorati v care indivi duează construc ția creștină
din răsărit. Spre deosebi re de lu crul l emnului cu
cărămida sau p ământul ( Fachtwerk- ul goti cului „civi l”),
unde câmpurile sunt mult mai ample, aici impresi a de sedimentare este mult mai evident ă și aduce în context
imaginea sec țiunii vertical e, arheologice, prin p ământ.
Uneori, a privi o astfel de biseric ă este ca și cum starea
de arhivă a pământului (straturi geol ogice peste straturi
de locui re întrerupte de violen ță și catacli sme, iar
geologie, iar a șezare și așa mai departe) este absorbit ă
și de biseric ă, care o ridi că spre cer, ca pe o ofrand ă.

„Infralemn” și „subpământ”

Dacă așezăm în dreptul acestui statut temporar
materialel e lui predilecte – lemnul, p ământuril e – vom
vedea c ă o anumit ă arhitectur ă contemporan ă
privilegiază un ni vel încă și mai perisabil decât al
acestora. Arhitectura contemporan ă folosește materiale
„neconven țional e”, de felul balo ților de paie (a se vedea
lucrările absolut excep ționale ale grupului Rural Sudio
din Alabama, SUA, sau Architecture for Humanity ) al
aglomerării de pietre de râu în pl ase de sârm ă (Herzog
&De Meuron, California vineyard ). Structurile din hârtie
și tuburi de carton (unele a șezate pe „funda ții” din cuti i
de bere), de asem enea destinate situa țiilor de urgen ță,
ale arhitectului j aponez Shi geru Ban, i-au adus acestui a
recunoașterea interna țională. Dar Shigeru Ban nu
proiecteaz ă doar pentru situa ții de urgen ță, așa după
cum o dovede ște biserica sa (vezi pentru detalii revista
Octogon nr.1/2002) și pavili onul Japoniei la Hanovra, în

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

4 3
2000. D e altfel, în parantez ă fie spus, arhitectura
pavili oanelor na ționale la expozi țiile interna ționale, mai
cu seam ă aceea dinainte de r ăzboi, este un exemplu
de abatere de la regula evanescen ței, câtă vreme ele
erau frecvent f ăcute nu numai din materiale
permanente și demolate ul terior, dar uneori chiar di n
materiale creditate cu aura extremei durate sau a
prețiozității, precum , în pavili oanele U RSS și Germaniei
naziste, în 1937, l a Paris, marmura sau alabastrul39,
atunci când în joc erau mize mai mari decât
adăpostirea unor exponate. Ast ăzi, arhitec ții
pavili oanelor na ționale au descoperit și ei gustul pentru
efemeritatea sugestiv ă, așa cum a ar ătat expozi ția de la
Hanovra din 2000 (a se vedea pavilionul Elve ției, un
lego de lemn, demontabil; chiar și cel al României,
constând dintr-o re țea metali că pe care cre ștea ieder ă).

Arhitecții care investigheaz ă limitele perisabilit ății nu au
întotdeauna la îndemân ă argumentul propri ei tradiții,
așa cum se întâmpl ă cu Shigeru Ban și cu predecesori i
săi metaboli ști (din care se revendic ă, cel pu țin în
sensul gândirii ca posib ilitate a unei arhitecturi
temporare sau afl ată în mișcare). Japonezii sunt plasa ți
deopotriv ă în ori zontul contemporaneit ății căreia i se
adreseaz ă, cât și în acela al arheol ogiei precedentelor locale. Or, templul de la Ise și pereții de hârtie sunt de
găsit între aceste precedente cu puti nță de i nvocat. O
asemenea utilizare îi plaseaz ă pe arhitec ții japonezi ai
temporari tății într-un orizont „retro-futuri st”, sau de
conjuncție a arhaicit ății cu postmodernitatea. Potrivi t
revistei Newsweek40, un nou material de acoperi ș,
rezistent la taifun, a fost f ăcut de doi profesori de l a
University of Delaware: pai e de soi a, fulgi de pas ăre,
ziare și liant hidrofug. Fol osirea balo ților de pai e, a
împletituri lor de nuiele și a altor materiale „provizorii”
este consistent ă încă și în mediul rural rom ânesc, cu
deosebirea c ă ele servesc pentru construc ții și
adăposturi – anexe gospod ărești – și nu pentru locuin țe.
Practic, „moderni zarea” a alungat din arhitectura
locuinței rurale materialele naturale/local e și tehni cile
adiacente și le-a înlocui t cu beton, tabl ă și ferestre cu
geam termopan. Combina țiile stranii pe care le-am
văzut fol osite în anii 1990, ca de pild ă structura de
beton cu pere ți de chirpici , sau biserica mândr ă de la
Urziceni (proiectat ă de mine), acoperit ă la repezeal ă cu
carton asfaltat pentru c ă banii se ispr ăviseră de mult,
dau seama despre aceast ă confuzie a folosiri i
materialel or, pe care arhi tecții au datoria de a o l impezi.

39 A se vedea pentru detalii despre Paris 1937 cartea m ea Celălalt
Modernism (București, IAIM, 1995).
Să ne am intim îns ă că, nefi ind nimic „gre șit” în folosirea
materialel or naturale, a șa după cum dorea s ă ne

40 Newsweek , 27 octom brie, 2003, p. 63.

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

îndoctrineze modernismul, avem la rândul nostru de
revendicat o asemenea tradi ție locală (cel puțin pentru
Dobrogea și Bărăgan), cu privi re la folosi rea chirpi cilor,
a pământului nears amestecat cu paie și bălegar,
aplicat pe structuri verti cale de nuiel e, a acoperi șurilor
de stuf. Avem, de asemenea, de revendicat pentru
contemporanei tate o fol osire măiastră a lemnului.

Piatra din capul unghiului, pe care au uitat-o
pietrarii

4 3
Zidiți fiind pe temeli a apostoli lor și a proorocilor,
piatra cea din capul unghiul ui fiind însu și Iisus
Hristos. Întru El, orice zi dire bine al cătuită crește
ca să ajungă un locaș sfânt în Domnul, în care voi
împreună sunteți zidiți, spre a fi loca ș al lui
Dumnezeu în Duh.

(Efeseni, 2:20-2)

Piatra este, de asemenea, un material încre știnat.
Piatra din capul unghiului , casa de pe stânc ă și piatra
pe care se întemei ază biseri ca – sunt tot atâtea referin țe
metaforice și alegori ce ale pi etrei în textul nou
testamentar. Dac ă lemnul i eslei și cel al crucii a fost prima instan ță tactilă care a înso țit și susținut nașterea
și moartea lui Iisus, piatra pe șterii și cea a mormântului
virgin al lui Iosi f din Armateea (în care nimeni ,
niciodată, nu fusese pus) au închipuit fundalul material
al acelora și eveni mente – paranteze între care s-a
desfășurat epi sodul uman al Fiul ui, piatra precedând ca
adăpost și urmând ca mormânt lemnului. Folosirea
înaltei tehnologii pentru t ăierea pietrei o vedem la lucru
în clădirea pentru propri ul studio arhi tectural și depozit
de vinuri al lui Gill es Perraudin de l a Vauvert41, lângă
cariera din care s-a excava t piatra pentru Pont Du
Gard. În acela și timp arhai că și avansat ă tehnologic,
simplă și în acel ași timp stranie, cl ădirea lui Gilles
Perraudin d ă seama despre o fo losire contemporan ă a
materialul ui care foreaz ă atât de mult în tradi ție până
când dă de o ipostaz ă a acesteia suficient de „uitat ă”
spre a părea, adus ă la suprafa ță și recontextualizat ă în
circumstan țele de azi, de-a dreptul futuri stă. De
asemenea, trebui e vorbit, în contextul folosirii pietrei ca
material contemporan de construc ție, de l ucrările lui E .
Souto Moura, arhi tectul portughez crescut la flama lui

41 „Die hohen Materialkosten der Konstruktion aus m assiven, 52 c m
starken Kalksteinb löcken wurden kom pensiert dur ch d ie einfache
Struktur des archaisc hen Gebäudes und den schn ellen Bauablauf. Die
große Speicherm asse der Konstruktion ist în der Lage, die für den W ein
problem atischen Tem peraturschwankungen auszugleichen.”,
http://www.archinform .net/projekte/8538.htm l

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

4 3
A. Siza. Într-o lucrare dedi cată lui (și pietrei )42, Werner
Blaser si ntetizeaz ă calitățile pietrei, pe care le voi
reproduce aici: „piatra creeaz ă ordine” și este
caracteri zată de masă (21), greutate și putere (27), dar
și „ușurință, naturale țe și elegan ță, frumuse țe și
simplitate” (39); spre deosebire de l emn, care
genereaz ă formă și este caracteri zat prin textur ă. Piatra
exprimă, ca și celelalte materiale naturale, o rela ție
strânsă cu natura; piatra es te de folosit pentru
capacitatea ei de a pune în oper ă un „exerci țiu și un
semn magic într-un limbaj simboli c în acela și timp
străvechi și modern” (21). În alternan ță cu sticla
„creează stabilitate și dependen ță” (27). Ca material de
construc ție, piatra este un subiect autonom al casei ,
care spune pove ști îndel ungate (i nclusi v a propriei
faceri , pe care o memoreaz ă (39), dar, de asemenea,
impune ordine și fundaluri/re țele pe care se pot proiecta
liber cel elalte el emente arhitecturale ale spa țiului
proiectat (33, 39), soli cită perfecțiunea execu ției și,
deci, plaseaz ă o mare greutate pe umerii proi ectanților,
cu a l or „disciplinat ă dorință de expresivitate” (39).

Dar observa ția cea mai important ă a lui Blaser, cu
privire la piatr ă, este îns ă aceasta: „Piatra exemplific ă
cultura urban ă.” (39) Într-adev ăr, ea este materialul cetăților, al zi durilor de ap ărare și al structuril or
permanente, al durabi lității în tim p și al arhivării
evenimentelor care țin de aceast ă permanen ță; în acest
punct, piatra se reîntâlne ște cu cre știnismul, cu
geografia apari ției sale, cu cultura i mperiului care i-a
servi t drept spa țiu de propagare (s ă ne amintim c ă
pacea augustinian ă nu a făcut doar posibil ă apariția
creștinismului, ci și, potrivi t lui Vitruviu, în dedica ția pe
care i-o face lui Octavian Augustus, trecerea de la o
Romă de cărămidă la una de marmur ă) și cu natura
urbană a disemin ării sale. Cre știnismul și piatra pe care
se sprijin ă sunt ambele ale ora șului.

42 Werner Blaser, Eduardo Souto de Moura: Stein E lement Stone
(Basel, Birkhäuser, 2003), p. 21 și urm.
E de men ționat în acest context observa ția lui Mir cea
Eliade despre rela ția speci ală pe care Brâncu și a avut-o
cu piatra. În Jurnalul său (consemnare f ără dată,
1966)43, Eliade descrie „materia tare, i mpenetrabil ă” de
care Brâncu și s-ar fi apropiat cu sensi bilitatea și
venerația omului preistoric. Starea aceasta de
„beati tudine indus ă de inti mitatea i ndefini t prelungit ă cu
materia cristal ină” consti tuie, potrivi t lui Eliade „o anume
formă arhaică de religi ozitate” care face ca sculptorul
să doreasc ă a-i aboli pietrei firea sa „ și, mai presus de
orice, greutatea, spre a ne ar ăta cum ascende și
zboară”. Versatilitatea tactil ă a pietrei o face, a șadar,

43 Micea Eliade, Journal II, 1957-1969 (Chicago,University of Chicago
Press, 1973), p. 292.

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

deosebit de expresiv ă în a sugera fi e întoarcerea spre
pământ a casei (zi dărie ci clopică, opus incertum) fie,
dimpotriv ă, ascensiunea – prin geometria regulat ă a
fațetării și lustruire.

(re)Surse de materiale

4 3
Un pas în plus este acela f ăcut în investigarea unor
materiale artifi ciale, proprii epocii post-industrial e, aflate
la dispozi ția creatorilor care investigheaz ă un sit sau o
localitate. Program ul Habitat și Artă în România și-a
făcut di n recicl are, din folosirea materi alelor și
obiectelor, chiar a cl ădirilor sau a resturi lor acestora,
„as found/on site44”, parte a manifestului s ău. La fel a
procedat, desf ăcând și re-asamblând combinatul de
oțel de la Călărași (Siderca) drept obiecte de art ă în
oraș, programul – asem ănător în obi ective – pe care l-au
derulat la sfâr șitul anilor nou ăzeci autorit ățile locale în
domeniul culturi i, program expul zat după 2000 din ora ș
sub cuvântul „neseriozi tății” și al „urâ țeniei”
„scul pturilor”.

Astfel de materiale sunt adeseori nea șteptate:
abandonate în depozite, resturil e de mochet ă au fost transform ate de Rural Studi o45 în ziduri de l ocuință cu
un remarcabil comportament termi c și cu o stranie
frumusețe tactilă. Tot în Alabama și tot Rural Studio au
făcut o suprafa ță extrem de vibrat ă de sti clă – din
parbri ze recuperate de l a cimitirele de ma șini, iar din
cauci ucurile aruncate, îmbr ăcate în pământ nears
(„lipite”, cum se spune în Dobrogea) și văruite – perete
de capel ă în aer liber.

44 „cum au fost găsite/în sit” (trad. engl.)
Containerele folosi te în opera țiunile de shipping sunt
deja, de câ țiva ani și cu succes, utili zate drept
„cărămizi” pentru a construi locuin țe, dar și școli (UK)
sau centre cultural e (Spania, proi ect Jean Nouvel).
Containerele au ceva din tr ăsăturile „materi ei prime”:
pot fi „exploatate” în speci al în porturi, sau pe lini ile
importante de transport co ntainerizat de suprafa ță (gări
importante, mari ora șe) și reprezint ă o resurs ă practi c
inepui zabilă (un num ăr important de astfel de
contai nere se abandoneaz ă anual ). Au, de asemenea,
câteva avantaje del oc neglijabil e: capacitate
autoportant ă și de stocare, modularitate apropiat ă unei
camere „obi șnuite”. Nu sunt limite cu privire l a

45 Pentru mai multe lu crări de aceea și factură, a se vedea Andrea
Oppenheim er Dean, Timothy Hursley, Rural Studio: Samuel Mockbee
and an Architecture of Decency (NY, Princeton Architectural Pre ss,
2002); Samuel Mockbee, David Moos and Gail Trechsel (Editors)
Samuel Mockbee and the Rural Studi o: Community Architecture ,
Birm ingha m Museum of Art, 2003.

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

inventivitatea (re)arhitecturii . Macaral ele abandonate pe
șantierele din centrul Bucure știului au fost propuse de
un parti cipant la concursul Arhitectura și eradicarea
sărăciei (1999) drept struct uri (auto)portante pentru
adăposturi. Sec țiunea lor îng ăduie o atare folosire,
chiar dac ă, probabil, în cazul respectivel or macarale,
care au stat în aer liber cinc isprezece ani, durabilitatea
lor ar trebui pri vită cu ci rcum specție.

4 3
Uneori, o mai mult sau mai pu țin inocentă eficiență
privește dezmembrarea cl ădirilor abandonate (una
dintre pri veliștile cele mai frecvente ale Bucure știlor
anilor nou ăzeci, și una di ntre sursele predi lecte de
cărămidă pentru noua arhitectur ă rezidențială a anilor
nouăzeci46, în condi țiile prețurilor aberante ale
materialel or de construc ție). Un arhitect de pri ma linie a
arhitecturii contemporane, Eduardo Souto Moura, a
construit casa de pe Boavi sta Avenue din P orto cu
piatra provenind de la o școală de mân ăstire
dezafectat ă și de l a o ruină din zon ă cunoscut ă drept
„Frumoasa adormit ă” (Souto Moura, 1997, 63).

46 Am folosit și eu cărămida perfect conservat ă, cu ștampila purtând
încă – m ândră și te stam entară capsulă a tim pului – num ele
producătorului in terbe lic. Am rec iclat-o dintr -o dem olare
anterioară/învecinat ă, folosind-o tot într-o locuin ță deoarece era gratuit ă
și, ev ident, superioa ră cărămizii sfărâmate pe s fert care tre cea drept
„nouă”, la m omentul acela disponibil ă pe piață. Există în (re)arhitectur ă (termenul, extrem de expresiv,
a fost im pus, ca ti tlu de carte cu privire l a conversi i, de
Șerban Cantacuzino) un element deopotriv ă extrem d e
contemporan, ad ăugabi l „dezvolt ării durabile”, care
coexi stă însă cu unul arhai c, peren. Stadiul terminal al
unei arhi tecturi este adeseori privit drept oportunitate
aurorală pentru altul. Un ora ș sau o cl ădire pot servi
drept si t (chiar reli efat, deci nu doar ca suprafa ță de
fundare, ci și ca distribu ție de materi al în spa țiu, care
poate servi drept ad ăpost, drept pere ți preexisten ți,
precum în biseri ca din terme, de la Roma) pentru o
nouă întemeiere (de regul ă, post-catastrofic ă), sau
drept carier ă de extrac ție a materialelor refolosibil e
pentru alt ă așezare sau edi ficiu. Locuin țele di n Teatrul
lui Marcellus de la Ro ma, componentele evident
reciclate ale biseri cii de la Densu ș sau coloanele Sfintei
Sofia de la Constanti nopole sunt astfel de
exemple-standard. O fotografie din Muzeul Țăranului
Român din Bucure ști ilustreaz ă cum nu se poate mai
bine acest procedeu. Ea înso țește obiectul expus și îi
demonstreaz ă origi nea. Obiectul expus este o mas ă de
altar di ntr-o biseric ă de sat. Extras din p ământ și rotit,
se dovede ște – în fotografie – a fi o por țiune consistent ă
dintr-un monument funerar roman.

Poate, în cazul ulti melor exemple de mai sus și al atâtor
altora, reciclarea ține și de un soi de triumfalism al
fagoci tării „cani bale” a fostului adversar (mai al es când

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

4 3 este vorba de un templu consumând sau ocupând alt
templu). Consumarea celuil alt, a învinsului,
subsumarea lui la carul tri umfal, dec ăderea l ui într-un
stadiu ontologic anteri or edifi ciului (i.e. carier ă
exploatabil ă) sunt toate con ținute în astfel de gesturi .
Nu trebuie privit termenul de „canibali sm” aici cu
încărcătura moral ă negati vă cu care l-a investit
civilizația occidental ă atunci când l-a descoperi t (sau a
crezut c ă o face) la primiti vii col onizați. Consumarea
celuil alt are drept conseci nță și asumarea rolului lui
într-o nou ă configura ție a materiei. R efolosirea
deliberat ă presupune și o asumare – recircumstan țiată –
a sensul ui celui vechi. C onsumarea templ ului trecut
poate însemna și o afluire a venerabilit ății lui către noul
templu. Refolosirea basili cii impune un anumit tip de
ritual și de majestate legali tății bisericii. Astfel v ăd, de
pildă, epi sodul depuneri i chivotului cu tablel e legii în
Sfânta Sfintelor a Templului din Ierusalim. Ele, datorit ă
tabú-ului spațial, au fost astfel „înghi țite” de noul
templu, spre a-l învesti din nou și din nou cu
venerabili tate. Cel disp ărut, prin consumare, înglobare
în noua ipostaz ă/montură spațială, cauționează,
slujește drept gaj și, „topit” într-o nou ă configura ție, se
depune ca sediment sem nificativ, cor sau ca fundal
pentru o nou ă ex-punere . Precedentul sluje ște drept
martor și girant noului.

Nimic triumfal în redistribu ția spațială a reli cvelor celui care s-a învins singur: aici , e vorba despre reli cvele
edifici ilor modernit ății, mai cu seam ă ale celei
industrial e. Ceea ce nu trebuie s ă împiedice folosi rea
creati vă a oricărui material de construc ție natural sau
artificial, nou sau reci clat, indiferent de „func ția” lui
anteri oară. Avem la di spoziție întregi „cariere” de
asemenea materiale, a șa cum proiectul de la C ălărași a
demonstrat-o într-un chip pe care nu m ă sfiesc să îl
numesc – cu nostalgie, dat ă fiind exil area lui din ora ș –
remarcabil. Singura preocupare este aceea a folosi rii
materialul ui „la îndemân ă”, spre a sublinia firescul
gestul ui și resursele locul ui; nu a-l aduce de aiurea –
gest prețios, calofil – pentru ca s ă semnifice în sine, prin
strani a lui amplasare a lui într-un l oc impropriu. Spr e
pildă, este de la si ne înțeles să folosesc la C onstanța,
potrivit scopului, materiale la îndemân ă precum piatra
călcată și de Sf. Andrei, p ământurile, containerele, s ă
convertesc portul și sil ozurile netrebuitoare, s ă
întrebuin țez creati v macaral ele ca structuri pentru case
viitoare. Sigur c ă și la Tulcea a ș face același lucru,
adăugând materialele b ălții, poate „construind” pe ap ă,
din pontoane plutitoare, „plauri ” domestici. Cu
certitudine, îns ă, în satul meu natal (Doroban țu, jud.
Tulcea), nu a ș duce beton, când exist ă pământ și
calcar, stejari – nu departe, sal câmi – pretutindeni și
cariera de calcar este în acela și timp și sursă de var.
Acestea sunt materiale la îndemân ă, din el e au fost
făcute și casel e și biseri ca veche. Pân ă prin 1980, când

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

a apărut un bloc de prefabri cate, iar dup ă 1990 – case
și biserică nouă, mai toate, tencuite, acoperite cu tabl ă
zincată – semn, poate, al unei îndoi elnice prosperit ăți,
sau al voin ței preotului, localnic și credincios î n sensul
gospodăresc al termenului. Probabil, nu a ș duce
contai nere pentru o locui nță în Deltă, deși sunt atâtea
porturi în apropiere, dar nu v ăd ce m-ar împi edica să
reciclez carcasele de șlepuri și pontoane.

Materialul-oaspete

4 3
Bine, mi se va replica pe bun ă dreptate, dar poate c ă
stejarii bătuți în mâl din funda țiile caselor cosm opolite și
eclectice ale Suli nei nu sunt tocm ai „ai locului”, fiind
aduși de la mari distan țe. Și totuși, ei au devenit cu
siguranță mai „la îndemân ă” (atunci când ar trebui optat
între material e care, oricum, lipsesc dintre datel e
naturale ale locul ui) decâ t betoanele comunismului.
Există circumstan țe în care tocmai folosi rea a unui
material „straniu” în circumstan țele locului, prin chiar
efortul aducerii sale, sau prin pre țiozitatea intrinsecă,
este de natur ă să învest ească cu sens obi ectul căruia
acest material îi va fi fii nd desti nat. Lemnul destinat
Templului din Ierusalim a fost adus din Liban și nu fără
eforturi. Desigur, materialel e prețioase au fost p ăstrate
spre a descri e măreția absolut ă, dar și stranietatea
deloc „arhitectural ă” a Ierusalimului ceresc, unde-s parte di n funda ții și ziduri. Alteori, aducerea unui
material de cât m ai departe este semnul snobismului și,
funcție de circumstan ța folosirii, al prostului gust47. Sunt
de găsit în arhi tectura contemporan ă (dar mai cu
seamă în arhitectura de interior și mobilier)
circumstan țe în care un material-oaspete este folosit ca
atare sau în conjunc ție cu unul la îndemân ă, indigen.
Când ne uit ăm la combina ția bambus-bronz, fol osită de
Francine Houben (Mecanoo), suntem mai degrab ă
șocați de diferen ța de durabili tate între cele dou ă
materiale, decât de faptul c ă bambusul este un material
exotic, în ciuda faptului c ă Ikea l-a transformat în
jaluzele „comune”. Materi alele-oaspete trebuie s ă
rămână ceea ce sunt, adic ă detal ii prețioase, prinse în
montura celor aflate la îndemân ă. Ca atare, prin chiar
parcimoni a utilizării lui, el atrage aten ția încă o dată
asupra familiarit ății material elor l a îndemân ă.

47 Pardoselile de teck sau abanos ale unor case ale noilor îm bogățiți din
București, red wood -ul folosit la Centrul Bancor ex (azi, al COR) de la
Izvorani de c ătre arh. Constantin Ci urea – toate dau seam ă despre
simpla posesie de bunuri în exces, f ără a învesti cu sens (sau, cel pu țin,
nu în direc ția dorită de autori și clienți) clădirea. Căci, despre ce sens,
altul decât vreunul hilar, se poate vorbi în cazul Bancorex, care avea
sediu de preg ătire a cadrelor în red wood, da r nu și resurse de a
supraviețui ca ins tituție mult dup ă ce s-a ispr ăvit lucrarea?

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

STUDII DE CAZ

1. (PRE)TEXTERITORII

„We have nothing left. The rive r took everything, even
the dead în the cemetery . ”48

Pretexte
4 3
Opt caval eri gali ci și caii l or au fost descoperi ți într-un
singur m ormânt49. Straniu la acest m ormânt colecti v nu
este doar pozi ția similară a caval erilor și a cailor –
așezați pe partea dreapt ă, cu corpul orientat nord-sud,
dar cu capetel e răsucite spre est – ci și faptul c ă
războinici i aveau mâna stâng ă petrecut ă la subțioara celui din fa ță. Ceea ce descriu aici , prin stranietatea
descoperi rii, va avea probab il mai mult sens pentru
arheol ogi decât pentru oricine altcineva. Important
pentru textul de fa ță este îns ă modul descoperirii :
descărcarea de sarcin ă arheologic ă prin trasarea unui
drum de centur ă la Clermont Ferrand. „Gra ție trasării
unui drum care nu exist ă încă decât pe hârtie, un
spectacul os morm ânt galic a fost adus în l umină în
plină câmpie”, constat ă autorul articolului (Pierre
Barthélémy). Exemplele continu ă în acela și Le Monde :
descărcarea arheologic ă pare o metod ă privilegiată de
dezvăluire a ceea ce, în secole sau m ilenii, s-a retras în
ascundere, sub p ământ50: așa se face c ă, în chip

48 „Nu ne-a r ămas nimic. Râul a luat totul, chiar și morții din morm inte. ”
Soccoro Moquete despre inunda țiile din Haiti și Republica Dom inicană.
Citatu l zilei în New York Times , 28 m ai 2004.
49 Le Monde 31 m ai 2002. Opt cavaleri gali și caii lor au f ost
descopeti ți într-un singu r mormânt în pământ arven. Articol publicat în
31 m ai 2002 de Pierre Barthelem y: Săpături prealabile unui șantier
rutier, lâng ă Clerm ont-Ferrand, a adus la lum ina zilei un m ormânt care
dezvăluia o practic ă funerară necunoscut ă. 50 Decoperirea unui ora ș galic la Nanterre readuce în discu ție
localizarea ora șului galico-rom an Lutece pe l' Île de la Cité . /Le
MONDE, 2 6.02.04/ Ultim ele săpături arheologice au scos la lum ină un
vast car tier de locu ințe și o necropol ă datând din secolele II și respectiv
IV (î.d.C). Poate, vestigiile adev ăratei cap itale a Parisiilo r. Actuala
comună Nanterr e (Hau ts-de -Seine ) a fost oa re „cap itala” Paris iilor,
strămoșii celți ai Francilienilor, și nu Lutèce cum vrea tradi ția istorică?

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

misterios aproape, cu cât vrem s ă adăugăm mai mult ă
nouă edificare suprafe ței pământului, cu atât
descoperi m mai mult ă edifi care pre-existent ă, strat și
substrat – unul peste al tul și/sau, adeseori, unul
într-altul.

4 3 Alături, în acela și ziar: „Spectometrul de raze gamma
GRS al sondei Mars Odyssey, aflat ă pe orbită marțiană din februarie (2002, n.a.), a detectat prezen ța
hidrogenului în p ătura superioar ă a subsolului mar țian,
la o adâncime varii nd între 30-60 cm.” Nu atât prezen ța
apei în „hipersuprafa ța” planetei ro șii este interesant ă,
ci metoda de aflare a ei , având de asemenea de-a face
cu citirea teri toriilor: „Mars-Odyssey a pus în eviden ță
prezența acestui hidrogen gra ție acțiunii razelo r
cosmice. Acestea l ovesc suprafa ța planetei M arte, ceea
ce are drept efect emisia de raze gamma și de neutroni
în atmosfera pl anetei. Spectometrul GRS de pe
Odyssey a detect at acest e evenimente m ăsurându-le
energi a, ceea ce a permis oamenilor de știință să
determine a șadar care sunt elementele prezente în
solul mar țian. Anal ize complementare vor fi necesare
pentru a confirma prezen ța efecti vă a apei înghe țate în
solul mar țian”51.
Ipoteza ex istă de când, la sfâr șitul anului 2003, s-a descoperit un vast
cartier de lo cuit g alic, d atând d in seco lul al II lea îna intea erei noas tre și
situa t în n ord-es tul or așului, în apropierea Senei. Aceste s ăpături
arheologice, condus e de Institutul Na țional de Cercet ări Arheologice
Preventive (INRAP), com pletează investiga țiile făcute pe traseul
autostrăzii A 86 care s coseseră la lu mină, în 1993, vestigii ale unei zone
artizanale datând din aceea și epo că. Arheologii exhum aseră atunci baza
unui cuptor de olar cu pietrele în egrite, înconjurat de ustensile din
ceram ică și greutatea unui r ăzboi de țesut. Cartierul de locuin țe galice,
datând din aceea și perioadă, descoperit în noiembrie 2003 pe șantieru l
unui im obil, atest ă prezența unei com unități um ane i mportante.
Împreună cu zona artizanal ă, ansamblul se întinde pe o suprafa ță de cel
puțin cin cisprezece hectare. Nu m ai este vorba d e un sat. Ci de o cetate
proto-urban ă densă. Ca prob ă, regulile de urbanism draconiene pe care
locuitorii și le im puseseră. Clădirile lor, din lem n și chirpic i, se aliniau
după un plan ortogonal, între dou ă străzi paralele, pietruite, în jurul un ei
piețe de form ă pătrată. Șanțuri într eținute și curățate drenau apele uzate
în afara or ășelulu i (târgu lui). Culm ea confortului, fiecare cas ă dispunea
de un pu ț privat, decorat cu pietre. Cercet ătorii de la INRAP le-au
descoperit într-o perfect ă stare. Cât desp re nu meroasele locuin țe, nu
mai rămân la suprafa ța solului dec ât găurile în care se înfig eau piesele
unei șarpante fixat ă cu ajutorul cuielor.
În fine, ultimul pretext pentru ceea ce urmeaz ă: la
Vienne (undeva lâng ă Lyon, într-o fost ă colonie roman ă
important ă din Gal ia), am vi zitat în prim ăvara l ui 2002
muzeul de la St. Romai n-en-Gal, nu numai pentru c ă
este un bun exemplu de arhitectur ă contemporan ă52, ci
și pentru o expozi ție de „arheologie aerian ă” a marii
câmpii ungare, a unui fotogr af francez – René Goguey.

51 Le Monde , 31 mai 2002.
52 A se vedea pentru detalii cartea lui Vlad Gaivoronsky Matrici ale
spațiului tradițional din colec ția Spații Imaginate a Ed iturii Paide ia,
care îi ded ică o analiză minuțioasă.

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

În ultimii zece ani, „fotograrheologul” cu pricina a
survolat pusta maghiar ă și a luat sute de imagi ni, unel e
forțate spre diferite zone ale spec trului vizibil . Rezultatul
– în afara unor pei saje spec taculoase, comparabile cu
acelea al e lui Ștefan Petrescu – este acel a că situri
arheol ogice necunoscute, ascunse sub straturi și
straturi de culturi agricole și uitare, au „survenit”, s-au
„neascuns”, cum s-ar zice în heideggerez ă, privirilor
noastre.

Definiții. Punerea problemei

4 3 Problema acestui excurs o reprezi ntă t(ext)eritoriul ,
concept menit s ă descrie acele situri care con țin deja
informații, arhive cu privire la deveni rea lor trecut ă și
care, ascunse uneori în întuneci mea păstrătoare a
pământul ui, se reveleaz ă spontan – sau ca urmare a
unei i nterogări, fie ea întâmpl ătoare sau deliberat ă – și
care, dup ă inspecția arheol ogică de ri goare, pot informa
mai departe gestul constructi v, făcând așadar loc
pentru un nou strat al arhivei. T(ext)eritori ul nu este
așadar ni ci „doar” un sit pentru o vii toare construc ție,
nici „doar” unul arheol ogic, investigat în vederea
conservării. Spre deosebire de acestea dou ă,
t(ext)eritoriul este orientat s pre viitor, în sensul în care
însuși modul descoperiri i sale dă seama de vii torul său
statut de loc nou, vechi. În finalul acestui text, dup ă ce vom fi enumerat câteva dintre modurile privi legiate de
investigare a arhivei unui asemenea t(ext)eritoriu, vom
încerca s ă sugerăm și soluții practice, de la cele mai
simple la cele mai sofisti cate, prin i ntermedi ul cărora
textul din t(ext)eri toriu trece – par țial sau i ntegral – în
noul edifi ciu, conjugându-se cu „povestea” acestuia fie
ca (re)sursă a lui, fie drept poveste con-l ocuitoare , în
sensul propriu, adi că aparținătoare aceluia și loc.

Teritoriul ca arhé-scriitur ă

Mai mult, argumentul este acela c ă texteritoriile sunt
superioare situril or „mute”, în raport cu obiectivele
urbani smului și, mai cu seam ă, ale arhitecturii . Cu alte
cuvint e, pământul -cu-arhiv ă este un sit superior celui
natural. Pentru aceasta îns ă, să examin ăm relația
dintre pământ, sit, a șezare și clădire în câteva lucr ări
presti gioase care le investi ghează și să vedem, pe
această cale hermeneutic ă, unde anume se str ăvăd,
precum în exempl ele date mai devreme, texteritoriil e
noastre întâmpl ător descoperite. Iat ă un bun punct de
pornire:

„Un edifi ciu, un templu grec de pild ă, nu
reproduce nimic. El se ridic ă pur și simplu în
mijlocul v ăii stâncoase. Templul închide în sine
figura zeului, și în aceast ă ascundere el o face s ă

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

4 3 emane, prin sala deschi să a coloanel or, în spa țiul
sacru. Datorit ă templului, zeul este prezent
(anwest ) în templu. Aceast ă prezență a zeului
este, în sine îns ăși, desfășurarea și delimitarea
spațiului ca fiind unul sacru. Templul și spațiul său
nu se pi erd însă în nedeterminat. Templul ca
operă rostuiește (fügt) și adună în jurul s ău
unitatea acelor traiectorii și raporturi în care
nașterea și moartea, restri ștea și belșugul,
biruința și înfrângerea, supravie țuirea și dispariția
dobândesc confi gurația și desfășurarea unui
destin de fii nță uman ă. Atotst ăpânitoarea
cupri ndere care e proprie acestor raporturi
deschise constitui e lumea poporului istoric. Abia
pornind de la și prin ea, acest popor se g ăsește
pe sine, ajungând l a împlinirea destinului s ău.

Ridicându-se astfel, edificiul se sprijin ă pe solul
stâncos. Aceast ă spriji nire a operei extrage din
stâncă întunecimea suportul ui ei care, de și e brut,
nu e constrâns l a nimic. Ridicându-se astfel,
edifici ul ține piept vijeliei care se abate cu violen ță
asupra-i, adeverind-o abia acum în toat ă forța ei.
Luciul și irizarea pietrei, p ărând a nu fi decât un
dar al soarelui , fac să apară, ele abia, în toat ă
strălucirea, luminozitatea zi lei, vastitatea cerului ,
bezna nop ții. Ridicarea sem eață a templului face
vizibi l invizibi lul văzduhul ui. Necli nitirea operei sfidează agitația mării și face s ă apară, prin
calmul ei, zbuciumul valurilor. Copacul și iarba,
vulturul și taurul, șarpel e și greierel e își
dobândesc astfel chipul lor disti nct și apar acum
drept ceea ce sunt. Înc ă de timpuriu, greci i au
numit aceast ă ieșire în afar ă, precum și această
deschidere ( Aufgehen ) – considerate în sine și în
ansamblu – Φύσις . Physis pune în lumi nă totodată
acel ceva pe care și în care omul î și întemeiaz ă
locuirea sa. Noi numim acel ceva – p ământul
(Erde ). Ceea ce spune acest cuvânt nu trebuie
confundat nici cu reprezentarea unei mase
materiale a șezate în straturi și nici cu
reprezentarea, doa r astronomic ă, a unei pl anete.
Pământul este locul în care deschiderea
readăpostește ca atare tot ceea ce se deschi de.
În tot ceea ce se deschide, p ământul apare în
chip esen țial drept cel care ad ăpostește.

Înălțându-se, tem plul deschide o lume și, în
același timp, el o repune pe p ământ, care, în felul
acesta, se revel ează ca sol natal ( als der
heimatliche Grund ).”

(Heidegger, 1995, 65-6)

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

4 3
Pasajul citat din „ Originea operei de art ă” ne este de
folos în comentarea texteritor iilor – situri care au „ceva
de spus” cu pri vire la propri ul lor trecut, atunci când se
ivește problema re-construiri i pe ele. Ipoteza de la care
pornesc este c ă, la finele textului, cel pu țin ca poten țial,
putem întrez ări chipul și rolul texteritoriil or. Acest
pasaj53 vorbește despre raportul deloc simplu dintre „o
clădire” și situl din care se revendi că. Este momentul s ă
amintim c ă, în interpretarea sa asupra lui Heidegger și
în Genius Loci , Christi an Norberg-Schulz stabile ște o
relație de tip cauz ă-efect între sit și clădire, bazându-se
pe acest comentariu din Hei degger despre templu. Dar
relația nu pare s ă fie așa de simpl ă. Pământul aici nu
trebui e redus la „amplasament”. P ământul – și
ipostazierea lui drept reli ef al rocii nu este
întâmplătoare – este teritori ul ascunderii , al
„misteriosului” sprijin (aici în țeles deopotriv ă ca
sus-ținere și ca ajutor) – sau, cum spun traduc ătorii
români, a „întunecimii suport ului” – acordat de piatr ă
templului pentru ca acesta, l a rândul lui, s ă
reinvesteasc ă pământul cu „lumea” deschi să de el, pe
care acesta nu doar o m enține deschi să, ci, cum
spuneam, o și reinveste ște în pământ, pân ă în acea zi
când i se va ad ăuga, ostenit și măcinat de atâta lupt ă
alethei că. În acest ciclu de ex-punere și re-întoarcere ,
pământ și clădire sunt încle ștați într-o rela ție biunivocă. „Sol natal ” devine p ământul numai dup ă ce se încheie
ciclul sus ținere/templu/v ădire a zeilor/rea șezarea
acestei lumi deschi se în pământ.

53 Heidegger, 2001, 40-2 în traducerea englez ă a lui Alber t Hofsadter.
Desigur, nu este vorba despre o secven ță în care
elementel e ei sunt înspa țiate temporal, ci totul se
petrece, spune Heidegger, „în acel ași timp”, pân ă la
epuizarea templul ui, sau pân ă când lucrarea templulu i
înceteaz ă și zeii s-au retras în indisti ncția din care – f ără
violență – i-a scos templul. Termenul de „gr(o)und” pe
care îl fol osește autorul se refer ă deopotri vă la locație,
la substan ța pământului și la atributul de l oc natal. Or,
circuitul descri s de Heidegger d ă seama despre o „lupt ă
cu îngerul” a p ământului cu templul. Templul este
agentul activ, dar „agentul care ad ăpostește” nu este
nici el neutru, ci rezist ă acestei „dren ări” de esen ță pe
care, pri n propria sa prezen ță acolo, construc ția o
exercită asupra pi etrei. Dar rezisten ța aceasta este un
act del iberat, sau parte a naturi i conservatoare, l a
propri u, a pământului? Împotrivirea pare s ă se activeze
numai în momentul declan șării „nașterii”. Analogia nu
este tocmai întâmpl ătoare, dincol o de sintagma de
„pământ natal”. În definitiv, na șterile adeseori sunt
procese marcate de împotrivire, de violen ță, de durere.
Și, atunci când corpul mamei nu cedeaz ă ușor, se
intervine, prin cezarian ă, tăind adânc în ceea ce rezi stă
și eliminând gordian tensiunea asoci ată acestei
rezistențe. Prin urmare, trecerea esen ței de l a rocă la

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

templu și re-punerea ei în pământ, dar acum înnobil ată
de prezen ța zeului , sunt cei doi timpi ai ci clului nascent,
în care ex-tragere și rezist ență mută, drenare și irigare
se întrep ătrund și se poten țează reciproc.

4 3 Heidegger vorbe ște despre „caracterul spontan” al
menținerii sus-ținute exercitate de p ământ, de „Grund”,
dar nu este, la rigoare, vorba aici despre o
spontanei tate dezi nteresată. În aceast ă înc leștare,
pământul tezauri zează înapoi, în ascunderea sa, ceea
ce templul pune în deschis f ără violență și, devreme ce
va deveni p ăstrător și al relicvelui templului, p ământul
pare să aibă un rol mult mai interesant decât acela de
„simplă” cauză a templului. El devine, în proces, și un
„efect” al ridic ării împotriva furtunii, dar ad ăpostitoare de
zei, a templului. Mai mult, el p ăstrează, prin natura sa
de „agent ad ăpostitor”, sub form ă de zăcământ, ceea
ce s-a deschis (sau urma, arhivel e acelei lumi). Edificiul
administreaz ă și propri a ridicare de la sol și propri a
reinserare în el – în acel ași timp.

Or, în momentul când Hei degger sugereaz ă că solul
natal își datoreaz ă „gravidi tatea” faptului c ă în el a fost
reașezată lumea deschis ă de templu, întrevedem aic i
cel puțin posibi litatea apari ției unei alte zidiri care s ă se
așeze nu doar pe piatr ă, ci și pe conjunc ția dintre piatr ă
și rămășițele fostului templ u. Istoria arhitecturii, bine
citită, ne pune di naintea ochilor mi nții astfel de zidi ri procesual e, în care siturile devi n texteri torii, „nuduri
coborând scara”, straturi și straturi de zidire. Mai cu
seamă în cazul templelor acest lucru este adev ărat,
deoarece p ăstrarea p ământului devine aproape o
îndatorire când vine vorba despre aceste
condensatoare de energie sacr ă care sunt sit urile
fostel or temple. Dar un asemenea sit nu este doar
piatră și cu siguran ță reinvestirea cu sa cru, pri n transfer
simbolic cel pu țin, este m enționată de pisanii. Dac ă
templul î și ține strâns p ământul de sub si ne dinaintea
furtunii, în durata l ungă acel ași lucru îl face și pământul,
păstrând memoria templului și îngăduind deopotriv ă
arheol ogiei și arhitecturii următoare să lucreze cu
amintirea și rămășițele fostului l ăcaș sacru. În ce fel se
negoci ază atunci extragerea celui ce deschide –
templul, când p ământul natal nu este doar mam ă, ci și
doică a genealogiei devenirii pe acela și loc?

Să reformulez: amplasamentul deja „informat” de
trecute zidiri va trece aceast ă informa ție, se va
„spovedi”, s ă spunem, în m ăsura în care este cercetat
pe măsură, în vederea unei viitoare zidiri . Texteritoriul
este superior, tocmai pentru c ă a fost deja „culti vat”,
unui amplasament „autist” și, deci, mut. El va sugera
deja arhi tectului con știent de poten țialul situril or „culte”
căile de urmat, astfel încât cl ădirea viitoare s ă fie o
simbioză de nou și vechi , o ipostaz ă com pozită în
procesul de devenire a situl ui. Arhitectul nu doar c ă nu

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

trebui e să se fereasc ă a lucra cu astfel de situri, dar ar
trebui să caute în mod del iberat întâlnirea cu ele. În
măsura în care rel ația dintre sit și templu, sugerat ă de
Heidegger, este una irigat ă de violen ță și chiar
„sălbăticie” prim ordială, lucrul cu texteritoriile ne
vorbește despre un dial og cultural, intel ectual, cu
pământul păstrător.

Texterito rii însângerate

4 3 Ground Zero este atât de elocvent în ipostaza sa de
texteritori u. „Retragerea pe coduri le tari în fa ța unei
dificul tăți de decodare”, cum numea Cezar Radu
asemenea instan țieri intelectuale ale spaimei dinainte a
catastrofei, reinstaureaz ă cuvintele „mari” l a locul de
unde fuseser ă șterse. Michael Sorki n, urmărind modul
în care este permanent j ucată miza reconstruc ției,
citește texteritoriul pr ăbușirii ajungând, în cele din urm ă,
să se întrebe asupra naturii democra ției și a sacrul ui.
Depliate, toate aceste câmpuri de semnifi cație sunt,
după dispariția clădirilor, m enținute în deschis de c ătre
terenul l or, curățat de orice urm ă de „i mpuritate”
amintitoare de moarte. Mai mult decât atât, Sorkin nu
își pune doar probleme, ci d ă și soluții sub forma
strategiilor urbane pe care le crede de rigoare, dat ă
fiind di mensiunea catastrofei ( și, paradoxal,
oportunitatea pe care aceasta o deschide pentru clarificarea multor probleme cronicizate în Lower
Manhattan). Cartea este, de asemenea, una c(h)orală.
Spunând aceasta, fac trimit ere la fel ul în care Chora L
Works , cartea lui Peter Eisenman și Jacques Derrida,
pune la lucru atât i deea de cor, cît și pe aceea de chora
platoni că. Oric e metodă de investiga ție a texteritoriului
în cauză, orice tip de discurs, scri s sau desenat, cu
toatele sunt bi nevenite în carte atâta vreme cît dau
seama despre dimensiunea traumei și despre
seriozitatea cu care trebui e „ci tită” și „rescri să” zona
dramei.

Sorkin admir ă poziția lui Giuliani, care credea, î n
noiembri e 2001, c ă locul trebui e salvat de la o
dezvoltare care ar fi „epuizat” resursel e sal e memoriale
(pag. 30: capitolul însuși se cheam ă sugestiv „The
center that cannot hold”). Extrema cealalt ă,
reconstruirea WTC cum era sau, și mai grav, cu
adăugată amplitudine, îi pare autorului de neluat în
seamă, deși a fost vehiculat ă, dacă vă mai am intiți, în
aceeași măsură la început (i.e. dup ă 9/11) ca și
completa neconstruire. Solu ția, de compromis, pe care
o propune la început, este aceea de a p ăstra centrul
neatins, un memorial al absen ței, în vreme ce limita
s-ar fi dezvoltat întâi, pur și simplu, î n sensul
„heideggerian” al barierei , pentru ca apoi aceast ă peras
să crească și pe înălțime, ca un tor, care ar fi adus l a
jumătatea drumul ui foamea comercial ă de spa țiu cu

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

4 3 nevoia de neînti nare a ceea ce a deveni t la 11
septembrie 2001 un câmp al mor ții. Arhitectul știe să
păstreze drumul drept între cinismul eficienței imobiliare
și durerea, pârjolitoare, dup ă cei mor ți. Observând c ă
există un consens în p ăstrarea intangibil ă doar a
amprentelor turnurilor, Sork in propune un memorial
care să coboare sub p ământ un soi de „Vietnam
Memorial ”, cu numele cel or duși, în care s-ar fi ajuns
pătrunzând prin oricare din cele dou ă pătrate în plan.
Astfel desenat, el se adaug ă cărții, spre părerea de r ău
a celor care, știind acum ce solu ție s-a al es spre a fi
construit ă drept memorial , își vor dori, poate, ca
Michael Sorkin s ă fi participat și să fi câștigat
competiția. Uneori, vorba lui Daniel Libeski nd,
câștigătorul proiectului arhitect ural, a nu construi este o
virtute mai mare decât a construi. Este un gând greu
venind de la un arhitect și, în plus, de la unul de
această talie.

De asem enea, Sorkin î și pune întreb ări cu privire la
sanctitatea locului, în lumina mor ții multiple. „Toat ă
lumea a recunoscut c ă acesta era un loc sacru, un
cimitir, un loc marcat în chip perm anent de tragedie”
(66), pe care îl compar ă cu altele, de anvergur ă
similară, invocând pentru WTC un tratament analog.
Întrebându-se asupra acestui ca racter sacru, Sorkin se
întreabă, deloc ingenuu, asupra aure i lui. Trebuie ea s ă
includă spațiul aerian de deasup ra amprentelor pe sol ale WTC? Cu ce ar fi îns ă tulburată liniștea morților (și
înlăturarea oric ăror rămășițe a fost f ăcută, atât cît s-a
putut, date fiind condi țiile, tocmai pentru a efasa cît mai
mult din aerul de ci mitir al locului), dac ă amprentele ar fi
fost elevate sau str ămutate în plan (c ăci, la ce nivel
funcționează ele ca arhive metoni mice ale WTC: în
fundație, în subsol urile de garaje, la parter?)?

Dar în profunzime, adic ă sub fostele funda ții, cît trebui e
sacralitatea s ă „bată”? Nu, nu e o insolen ță de natur ă
să pângărească locul: pe de o parte, asoci ațiile
victimelor și supravie țuitori lor au opus veto-ul lor
amplasării oricărei forme de spa țiu comercial în zona
aurati că. Pe de alt ă parte îns ă, autoritățile au acceptat
că trenuri le de naveti ști, PATH, pot trece pe dedesubtul
turnurilor, sub cuvânt c ă este o activitate publ ică, mai
puțin ofensatoare la adresa sacralit ății sitului , dar „în
ciuda argumentelor supravi ețuitorilor c ă spațiul sacru se
extinde pân ă la roca de dedes ubt” (67). Desigur,
sacralitatea nu este chestionat ă de autor (el însu și
interesat, de altfel, într-o alt ă carte, de locuri deja
încărcate cu semnifica ție, de felul celor din Ierusalim),
ci modul în care instan țe străine de întregul ritual de
confirmare a acestei st ări ma rtiriale a locului o
procl amă. Sorkin face observa ția că, după ce
guvernatorul statul ui NY, G. Pataki, a promis solemn c ă
nu se va construi pe urmel e WTC, aceast ă promisiune
a fost deîndat ă interpretată prin corolarul ei: prin

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

urmare, în rest se poate „reface” edifi carea!

T(ext)eritoriile ca metatext

4 3 O altă perspectiv ă este – conjugat ă – cea a lui Lebbeus
Woods și Raul Bunschoten și ea vine s ă ne vorbeasc ă,
pornind tot de la Ground Zero (Woods&Lafranchi),
despre texteri toriu, traum ele apari ției sale (care este
legată mai mult de dispari ție, de conflict, de ștergere) și
potențialul straniu pe care îl creeaz ă pentru dezvolt ări
viitoare. Auzim din nou interoga ții și defi niții, „aduse
dramatic în aten ție” (W oods&Lafranchi, 2002, 4).
Deconstruc ția a devenit, în arhitectur ă mult mai acut
după 9/11, o metod ă de i nvestigare a distruc ției de
orice fel, iar „reconstruc ția radical ă” – una de evitare a
„revenirii la normal ”. În poten țialul de refacere altfel a
zonelor afectate de catacl isme, mai cu seam ă atunci
când cataclismul este generat de om (r ăzboi, atac
terori st), decontruc ția a găsit un topos care o scoate din
deja epui zatul teritoriu al criticii și o reașează drept
„reconstructivi sm”; se știe că acesta trebuia s ă fie
numele arhitectural al mișcării, cu referire l a
constructi vismul rus. Dimpotriv ă, acum numele se
reinveste ște cu sens suplim entar – și tragic – pentru c ă,
acum, (re)construc ția nu mai este un proi ect
esteti co-politic de rescri ere a reali tății (Groys), precum
fusese constructivi smul rus, ci capătă, după războai ele balcanice și cele din Irak, dup ă atentatel e terori ste,
după bomba AIDS din Africa, o înc ărcătură de
imediate țe pe care o putem numi anti estetică. Doliul nu
se împodobe ște.

Or, revenirea l a care „norm alitate”? Aceasta
însemneaz ă radierea integral ă a memoriei unui loc de
felul Ground Zero , despre care am vorbit și care revine
aici sub figura „situl ui dramei colective” (4) și a
Grund -ului heideggerian, care r ăzbate cumva l a
suprafață, fie și numai ca distan ță teoreti că asumat ă
față de un concept deja învestit cu un sens tare. Dac ă
altitudinea ora șului se pr ăbușește, poate c ă trebuie s ă
căutăm noi în țelesuri al e orașului din str ăfunduril e
sitului său, din „gr(o)und”, cum ortografiaz ă Lebbeus
Woods titlul c ărții sale (alc ătuită cu Guy Lafranchi) în
care poate fi auzit ă și o asemenea punere în cri ză a
conceptel or ce p ăreau nu doar cunoscute, ci și
descărcate de sens. Gr(o)nd -ul lui Woods nu este
subteran, sau fondator în sensul originari tății sale, în
felul în care în țelegem locul de fundare al unei cl ădiri.
Woods vede bazel e orașului în stradă și în cotidianitate:
„Strada și viața străzii sunt de fapt baza ora șului,
gr(o)und-ul lui, funda ția reali tății sale f izice, fără de care
nu ar exi sta… Strada nu este doar locul unde ora șul
atinge baza și pe baza c ăruia este el însu și întemeiat
dar chiar (…) matricea motivelor sale de a exista” (5).
Trimiterea masei construite în fundal ul străzii reprezint ă

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

o lectură diferită a orașului decât aceea cu care ne
obișnuiseră moderni știi, ale căror teorii urbanistice sunt,
de altfel, vinovate de punerea în criz ă – sau desfiin țarea
– a străzii în orașul modern. Dac ă citim strada pe fundal
de masă edifi cată, ca loc public al cotidianit ății în
mișcare cu viteze diferite, al inter-rela ționării și,
într-adev ăr, ca matrice a ora șului, ea este reinvestit ă cu
sensul pe care moderni smul funcționalist i-l negase.

4 3
Raul Bunschoten vorbe ște în a sa carte despre
Metaspaces54 și face tranzi ția necesar ă de la pământ la
așezare, prin i ntermediul epidermei prime și, respectiv
secunde pe care o reprezint ă fiecare dintre ele. El
discută – foarte frugal, în retorica manifestului unei
expoziții – despre țesutul urban ca despre piel e pe piele:
oraș pe(ste) teren – dubl ă anvelopant ă (sau m ultiplă, ca
în cazul Troiei, ipostaz ă mai frecvent ă decât poate s ă
pară la prima vedere). Prin viol ența interven ției, aș
diminua metafora dermal ă al lui Bunschoten spunând
că, de fapt, ora șele par mai degrab ă tatuate, sau scri se
cu stylul , pe pielea-p ământ. Probabil c ă, atunci ,
înțelegem diferit ipostazele în care vedem p ământul
ivindu-se de dup ă și de sub ora ș, în fracturile
trotuarelor, în elevarea l or de rădăcinile arborilor, în
fisuri le clădirilor, în funda ții dezgolite. Și înțelegem astfel de ce, în astfel de momente de dram ă,
texteritori ile ne arat ă nu numai scrisul – superficial, se
pare, indi ferent de investi ția de stabilitate pe care o
plasăm în „tatuaj ul” prim ei epiderme, dac ă e să
judecăm după cât de u șor poate fi el dez-fi gurat prin
violență – ci, mai ales, întinderea și profunzimea
pământul ui care a șteaptă, la pândă parcă, să șteargă
„scrisul”.

54 Raoul Buschoten, Metaspaces (London, Bl ack Dog Publishing
Ltd/CHORA and Joost Grootens, 1998)
Perspecti va lui Bunschoten merit ă atenția cel or plecați
în investigarea texteritoriilor. În primul rând, prin aten ția
pe care și el o acord ă „grund”-ului, ca și autorii de mai
sus. Termenul analog celui de grund pe care îi
folosește el este „crust (forms)”, mai cu seam ă pentru
peisaj , înțelegând p ământul ca pe ceva a c ărui
epidermă este pei sajul, pri ma piele. Tr ăsăturile acestui
ceva care este p ământul sunt: completitudinea formal ă
(„objects, formally complete, such as we rarely imagine
ground to be ”55), profunzimea imaginal ă și indecidabi lă
(„ground which goes, accordi ng to our senses, as deep
as out i magination ”56; „an inner world of dream and
desires ”57), dinami smul caracterizat de mi șcarea

55 „obiecte, for mal complete, a șa cum rar ne im aginăm că este
pământul” (trad. din engl.)
56 „pământul, care m erge, dacă ne luăm după simțuri, atât de profund
cât im aginația noastră” (trad. din engl.)
57 „o lum e interioa ră a visului și a dorinței” (trad. din engl.)

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

4 3 înceată, („the time of geologi cal movements ”58),
atributul p ăstrător („ ground to deposit obj ects59” și
trupuri, a ș adăuga) sau arhi val (și el asoci ază teritoriul
și scriitura undeva în carte), și, în fine, instan țierea ca
alteritate în raport cu ora șul („Architecture also turns the
skin of the earth into an expression of another
space60”). În raport cu aceast ă din urm ă alteritate,
pământul pare s ă pro-pună celor care se a șează
„proto-urban conditions ”, analoage emo țiilor umane.
Acești „curen ți subterani” – care fac ca p ământul să
tindă către așezare și pe aceasta s ă vadă într-o
anumită configura ție a pământului poten țialul propriei
sale viitoare dezvolt ări – vin din profunzimea
pământul ui, a cărui față este pei sajul. Aici putem
presupune c ă aceste „condi ții proto-urbane” sunt
analoage, de și mult mai subtil e în natura l or, cel or
absorbite de lucrarea operei de artă heideggerian ă din
profunzimea stâncii pe care se sprijin ă și în care
reașează lumea pe care o va fi deschis. Atitudinea
„urani ană” a lui Heidegger este dublat ă de Bunschoten
de două instanțe intermedi are, prim a piele (peisajul) și
a doua pi ele (orașul). Într-un fel pe care urmeaz ă să îl
descriem mai departe, B unschoten propune aceste
interfețe într-un fel care despa rte un interval între
pământ și zidirea propri u-zisă, pe care Heidegger le
așează în colizi une direct ă și reciproc ă nutri re. Peisajul
și Orașul, cu străzile sale (acel gr(o)und al lui Woods,
citat mai devreme), negociaz ă însă „nașterea” casei din
pământ. O form ă de negociere o reprezi ntă, așa cum
încerc s ă arăt în acest text, texteritoriile însele, ca
pământ cu memori e.
58 „tim pul m ișcărilor geo logice” (trad. din engl. )
59 „pământ în care se depoziteaz ă obiecte” (trad. din engl.)
60 „Arhitectura de asem enea transform ă pielea pământului în expresia
unui alt spa țiu.” (trad. din engl.)
Pentru a înt ări argumentul , voi continua prezentarea
metaspa țiilor lui B unschoten. Patru for țe modelatoare
afecteaz ă, potrivit autorul ui aici comentat, piel ea
secundă: ștergerea ( erasure ), ori ginarea ( origination ),
transform area ( transformati on) și migrația (migration),
dintre care primel e două, în modul în care par a fi
înțelese de c ătre Bunschoten, sunt rela ții care
angajeaz ă deopotriv ă ambele „piei ” ale pământului.
Într-un anume sens, putem defini origi narea61 drept acel
atribut al p ământul ui – prim a piele – de a oferi indica ții
cu privi re la configurarea celei de-a doua – ora șul.
Într-un anume sens, pe c are term enul engl ezesc îl și
conține ca în țeles, pământul ca texteritori u al origin ării
oferă o „etimologi e” orașului, unei anume circumstan țe
urbane sau cl ădirii care se încrusteaz ă pe/în el.
Pământul deja scris este, din acest punct de vedere,
superior p ământul ui mut. Înc ă și mai slab este îns ă

61 „Origination indicates points of ch ange, insertions of seeds for new
beginnings or turning points, such as a change în zoning, or the
(re)n aming of a place”.

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

pământul șters (erasure), pentru c ă, deși folosit deja,
ștergerea – mai cu seam ă aceea violent ă și de mari
proporții, nu m-a ș sfii aici s ă ofer exemplul demol ărilor
din Bucure știi anil or optzeci – îl poate întoarce la
condiția de „sălbăticie”, condiție pe care, ulteri or, numai
sondări randomizate, de fel ul descărcărilor de sarcin ă
arheol ogică de peste veacuri o m ai pot reformula,
re-aducând respectiva bucat ă de pământ „înapoi” la
condiția de texteri toriu. Ori ginarea și ștergerea sunt în
continuă încleștare. Bunschoten aminte ște și de
operațiuni de ștergere benefi ce orașului62, dar
încărcătura de sens negati v a acestui fel de opera țiune
urbană este greu de negat63.
4 3

Pentru o practic ă a texteritoriilor

E straniu s ă vezi la lucru, printre lecturi „tr ădătoare” și
reinvestiri cu sens, prin mutarea dintr-un topos al
folosi rii lui într-al tul și dintr-o disci plină într-alta, un
concept în devenirea lui istoric ă. Avem aici o cu totul
altă viziune asupra p ământului. Vedem acum iar ăși clară, violentă, figura acel ui „Grund” originar ivindu-se
din asem enea investiga ții din care frivol itatea și jocul
post-moderne au plecat. Epiderma e superfi cială, nu e
păstrătoare, precum p ământul heideggerian, exhibarea
scrisului tatuat se face în vederea ștergerii complete
sau rescrierii rapi de. Texterito riul aici este cu totul
altceva: un metatext scris pes te textul prim, de fundal,
la fel de superfici al ca și cel care i se adaug ă. Or,
sondarea întâmpl ătoare (în raport cu rezultatele
neașteptate), schimbarea unghiul ui de privire sau
protezarea acestei a prin alterarea lungimii de und ă (de
la vizibil la infraroșu, ultravi olet, gamma, radi o etc.) sau
prin simpla folosire a nu ielii de alun a fântânarului,
atunci când privim cu intensitate suprafa ța pământului,
duce – precum se poate observa în exemplel e de mai
jos – l a descoperiri fabuloase. Între-deschi derea
suprafeței, prin sil uire sau doar prin transparentizarea
parțială, ne conduce f ără întârziere la metafore
corporale. Suprafa ța capătă profunzime și straturile
consecuti ve devin transparente unul fa ță de celălalt; din
această transparentizare se depliaz ă dimensiuni de
sens ascunse. A proiecta împreun ă cu straturil e
precedente este o opera țiune pân ă la un punct
analoagă modului în care – layer după layer – așezăm
transparen țe una peste ceal altă în proiectarea asistat ă
de calcul ator. Fol osim aceast ă unealtă spre a nu uita
ceea ce este dedesubt sau deasupra și asta pentru c ă
trebui e să ținem cont de ceea ce este dedesubt sau
62 Ca de pildă „making space, open ing up, creating distan ce (…) it
allows for renewal and change, it also reorders and can create increased
spatial id entification”.
63 „Erasure indicates removal, is olation, disappearance, clearing-out,
increased unem ploym ent, the removal from daily reality in a theatre,
disappearance of a particular activity, ethnic cleansing”.

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

deasupra în proiectarea noului layer. Compunem altfel
împreună cu strat urile decât f ără ele. Și atunci de ce
acest fel de a gândi o cl ădire să nu poat ă fi folos it în
chip anal og în ceea ce prive ște conl ocuirea unei cl ădiri
noi cu m emoria locului și, implicit, cu arheologia lui –
mai veche sau mai nou ă? Arhitectura se adaug ă
hiper-suprafe ței, i nsinuându-se în pliurile acestei a.
Arhitectura este un act de violen ță și, prin gesturile
asoci ate fundării, foreaz ă în profunzimea im ediată a
terenului. În ce fel, a șadar, textuarea l ocului, adic ă
investigarea lui în profunzi mea propriei suprafe țe poate
deveni pre-text pentru nou i nstanță a teritoriul ui?

4 3 Lucrul cu straturile implic ă, în primul rând, i nvestigarea
lor. Opera țiunea arheologic ă de descoperire și cartare a
locului este prima opera țiune necesar ă aici. Odat ă
această operațiune încheiat ă, în func ție de num ărul
straturilor, arhitectul poate opta pentru:

1) Forma cea mai soft cu puti nță a lucrului cu
arheol ogia este aceea a virtual heritage : reconstruc ția
virtuală a siturilor arheol ogice, cu toate probl emele de
metodă, de reconstruc ție prin analogi e – în l ipsa
dovezilor „tari” – și, mai cu seam ă, de aflare l a
îndemân ă, spre conjugare cu realit atea de pe teren, a
acestor reconstruc ții virtual e. Pe scurt, orice form ă ar
lua-o aceste reconstruc ții, rămâne problema diferen ței
de mediu și, mai cu seam ă, a diferen ței de situri. Chiar dacă virtual heritage se af lă la muzeu sau l a visitor’s
center , experi erea celor dou ă medii – realul și virtual ul –
se va face, oricum, separat. Solu ția probabi lă, aceea a
„vistelor” – perspective privil egiate de unde s ă se poată
vedea, prin s uprapunere, deopotriv ă real (prezent) și
virtual (trecut și viitor deopotriv ă), sau, înc ă mai
costisitoare, a posibilit ății de a parcurge si tul arheologic
cu ochel ari de VR care s ă completeze ( update ze)
realitatea în chiar timpul parcurgerii ei, pare destul de
îndepărtată și de nerezonabil ă financiar. Cu toate
acestea, virtual heritage este un r ăspuns al tehnologiei
contemporane la problema arheologiei l egate de
conservarea sau reconstruc ția situri lor, transformând
ceea ce p ărea să fie o dihotom ie într-o posibi lă
joncțiune. Se poate, astfel, pentru cei interesa ți, să și
conservăm ruinele arheologice a șa cum le-am primit,
înceti nindu-le l a minimum descompunerea ireversi bilă
și, în acela și timp, s ă avem și o reprezentare
convi ngătoare a ceea ce, probabil , va fi o bun ă
aproximare a momentului auroral al respecti vului sat.
Virtual heritage aduce în plus posibi litatea de a
vizual iza nedistructiv (adic ă așa cum realitatea NU o va
fi făcut, spre pild ă, în cazul Troiei ) atât a straturilor
succesive care s-au înlocuit sau au conlocuit – pa șnic
sau viol ent, cât și a conjunc ției lor. În ce fel virtual
heritage va putea da seama despre caracterul
procesual al mediul ui edifi cat, acesta este un lucru care
ține nu doar de cea mai performant ă tehnologi e –

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

software și hardw are deopotriv ă – ci și de unghiul de
invest igație al cel or ce o practi că. Orice s-ar spune,
reconstruc ția virtual ă, ca și arheologia și conservarea
patrimoni ului în genere, su nt domenii care necesit ă o
solidă introspec ție critică din vreme în vreme, întrucât
toate modurile de lectur ă a texteritoriilor au tendin ța,
naturală până la un anumit punct, a auto-canonizarii.

4 3
2) Accesul – vizual, muzeifi cat – la (pre)texteritoriul de
dedesupt, a c ărui investigare a fost deja documentat ă și
„epui zată” (arh. Mario Botta, Banca Na țională a Greciei,
Atena). În afar ă de coexi stența pe o aceea și suprafa ță,
raporturil e dintre cele dou ă instanțe sunt m inime: cea
mai recent ă nu o incomodeaz ă pe cea m ai veche,
lângă care sau deasupra c ăreia se al ătură, fără să se
amestece64. Tema este aceea a podului peste texteritori ul ex-pus . Nu rareori, men ținerea în vizibilitate
publică este exact motivul a șezării unor cl ădiri peste
precedentul arheol ogic: Casa S f. Petru, biseri cile care
prind în montur ă situri al e treceri i pe pământ ale lui
Iisus, M oscheea Temple Mount de la Ierusali m,
înrămează roca de pe care a fost r ăpit la ceruri
Mahomed. O ex-punere violentă a straturil or multiple de
dedesubt – dar din motive contrare vener ării relicvelor –
o întâlni m la biserica St. Laurent din Grenoble.
Șantierul arheologic a înl ăturat pardoseal a biseri cii
ultime și a excavat, strat dup ă strat, o biseri că
anteri oară de plan central, martirionul de sub aceasta,
precum și mormintele de sub marti rion și din cimitirul
adiacent. În fine, spre a epui za de-tabuizarea cimitirului,
s-au deschis mormintele și, acum , scheletele sunt
expuse parcursului turistic. Rezultatul este în acela și
timp fascinant și cutremur ător, nu are efectul de
alungare a straniul ui pe care, min ți cartezi ene, îl vor fi

64 O experien ță de a cest tip, r atată din nefericire, putea fi ad ăugarea
unui corp de chilii nou la Mân ăstirea Sf. Voievozi din Slobozia. Am
propus acolo (în 1995), lâng ă zidul rămas aute ntic din perioada Matei
Basarab, un corp de chilii dep ărtat de zid cu exact dis tanța sub care,
dedesubt, fuseser ă descoperite urm e de chil ii anterioare. Obiectul nou
urma să ex-pună instanța veche a terito riului ca m uzeu inte rior, în
vrem e ce o poal ă, trans parentă, de acoperi ș urm a să protejeze nu do ar
situl arheologic deschis, ci și gardul de cărămidă. Cei de la
monum entele locale i-au capacitat în să și pe cei de la Bucure ști să nu
accepte un proiect care ar fi „d istrus ” urm ele vechi (d e secol XIX, de
fapt, cum s-a dovedint ulterior). Au f ăcut operațiunile cuvenite, apoi au
acoperit cu pământ totul și au dat acordul nu pentru cinci m etri
retragere de la zid, cât cerusem noi, ci pentru…trei. Acum, corpul de chilii e retr as de la zid trei m etri (se în țelege că, în procesul de
excavare, din cei trei m etri și ruinele de sub ei n-a m ai rămas mare
lucru), dar zidul a r ămas descoperit, se ruineaz ă, fiind expus
intem periilo r și de pe o parte și de pe cealalta, chiliile au r ămas
văduvite de un m uzeu inter ior al p roprie i lor tradiții și con tinuități în
același loc și, în lo c să se uite la «te xteritoriul» pe care îl oc upă, se uită
în gardu l-relicvă, de care sunt p rea aproape. Iat ă modul stupid, jenant
intelectu al, în ca re of iciul loca l de pro tecție a monu mentelor din
Slobozia a în țeles la vrem ea respectiv ă să își facă datoria, ratând nu
numai un proiect interesant, ci și o bună vizibilitate public ă a însăși
rațiunii lor, unica, de a exista…

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

dorit arheologii. Di mpotrivă, accesul vizual pâng ăritor l a
lucrarea mor ții, conjugat cu caracterul de ecor șeu – mai
mult, de trup deschis cu totul – al ansamblului în stadi ul
său actual intensific ă, înstrăinându-ne de propri a
experiere a tainel or locului . Nici bi serică nici (doar)
muzeu, St. Laurent este un loc/obi ect trans-temporal,
un texteritoriu exemplar – în acela și timp palimpsest
scris, scri s pest e, șters și rescris din nou.

4 3
3) Marcarea urmei (pre)texteritori ului pe teritori ul „nou”.
Restaurările procedeaz ă frecvent la asemenea
în-scrieri a vechiului în nou. Funda ția unui obiect
pierdut este marcat ă pe teren (Mân ăstirea Neam ț), sau
se cont inuă diferit un obiect început/neterminat/demol at
– cu o alt ă „cerneal ă” (i.e. alt material, sau alt ă
culoare/textur ă a acelui ași), cu o alt ă „cali grafie” (i.e. un
alt nivel de detaliere, ca la Sagrada Familia).

Exemplar ă pentru în țelegerea acestei rescri eri este
înțelepciunea unui c ălugăr de la Mân ăstirea Sf.
Arhanghel Mihail di n Prizren, Kosovo (1353), di strusă în
luptele interetnice din martie 2004, în fa ța violen ței
pure, cea care a șează în arhiva unui texteritoriu un
moment de cezur ă: „Viața nu e grea. P ăcatul e greu.
Mânăstirea înseamn ă piatră. Vine furtuna, o d ărâmă,
noi o ridic ăm la loc. Important ă este doar credi nța.”65

65 Adevărul, luni 22 m artie 2004. 4) Flatarea unui a sau a altuia dintre straturil e
preexistente – la li mită, a tuturor – nu doar ca grafie pe
teren sau în perete, ci și ca recompunere a
obiectului /stratului vechi în obiectul nou(armur ărie și
galeri e de artă, Wexner Center, Columbus, Ohio; arh.
Peter Eisenman); în aceast ă ipoteză, ceea ce vedem
drept nou este „al terat” simbiotic – prin compunere – de
(pre)texteritori u. C asa nouă e o rezultant ă de doi
vectori: ceea ce exista pe sit și intențiile auctoriale cele
noi, așa cum s-ar fi concretizat ele dac ă pretextul nu
exista. D esigur, e xceptând dov ada pre-existen ței unui
proiect înainte de investi gația arheologic ă, putem
presupune c ă, de fapt, i deea nou ă de proi ectare va fi
fost deja, din start, influen țată de prezen ța – uneori
copleșitoare – a arhe-scriiturii de pe sit.

Mircea Eliade comenteaz ă în Jurnal (III, 1989, 247)
despre opera – neterminat ă din pri cina unui straniu
accident – a unui anum e egiptologist, Varille, care
descoperi se că „pentru fiecare nou ă construc ție
egiptenii foloseau drept piatra di n capul unghiului un
element mai vechi, provenind de la un monument
anteri or. Aceast ă piatră era „sămânța” din care noul
monument putea cre ște, o idee care era, în plus,
perfect justificabil ă.”

5) Extragerea ti mpului din(t re) straturi ca element
ordonator al acestora și, astfel, contopirea l or într-o

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

4 3
clădire sau gest edificator care le recapituleaz ă pe
toate, inclusi v ultima instan ță, cea actuali zată prin
zidire/interven ție. Este cazul experi mentului Chora L
Works , al lui J. Derrida și P. Eisenman, pentru La
Villette din Paris. Inclusiv cartea66 care docum entează
experimentul a fost gândi tă ca un obiect cu propri a
arheol ogie, care se dezv ăluie pagin ă după pagină. Un
exemplu înc ă mai elocvent este Casa Baião a lui
Eduardo Souto Moura. Propriet arul a dorit construirea
unei locui nțe pe un sit arheol ogic. Arhi tectul a f ăcut mult
mai mult: a îngropat casa în situl arheol ogic, lăsând
elementel e de drenaj ale acoperi șului să transpar ă la
„suprafață” în felul în care restul situl ui arheol ogic lasă
la suprafa ță vesti gii. De fapt, arhitectul a operat o
echili brare a timpului istoric con ținut în si t. Pentru
început, dup ă descărcarea de sarci nă arheologic ă, a
ex-pus situl, prin consoli dare și excavare par țială,
făcând și mai dramatic ă vestigialitatea lui. Dimpotriv ă,
noul/prezentul a fost îngropat, la propriu și la figurat,
transform ându-l pe de o parte într-unul din straturile
sitului și, pe de alt ă parte, reducându-i prezen ța și
actual itatea prin refolosirea pietrei dintr-un edifi ciu
demolat din Barredo. Esto mparea ti mpului prezent și,
dimpotriv ă, exacerbarea celui trec ut aduc cumva î n
balanță jocul cu ti mpurile produsului final. Casa final ă
nu este o cas ă ci un ansam blu de pietre, vorba poetului
Ivănescu, „vechi, nou ă”.

66 J. Kipnis, T. Leeser, CHORA L WORKS , Jacques Derrida and Peter
Eisenm an (NY, Monicelli Pr ess, 19 97)

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

2. R ECONSTRUC ȚIA INTERIOARĂ. TREI P ROIECTE

Locul sacru ca arhiv ă

4 3 Regula „crud ă” a arhitecturii rel igioase în general și a
celei cre știne în particular este aceea ca, deîndat ă ce
mijloacel e o permit, sau deîndat ă ce catastrofele
naturale o provoac ă, o variant ă mai durabi lă, mai
decorată sau m ai amplă a bi sericii anterioare o
înlocuiește pe aceasta. Totul se petrece îns ă pe acela și
sit, sacralizat deja (inclusiv mul țumită prezen țelor
anteri oare). Nu i postaza curent ă a cutărei biseri ci
contează, ci stabil itatea l ocului – sacru – întru care șade.
Restul e schimbare permanent ă, căreia i-a pus cap ăt
ideea modern ă de „monument istoric”.

Monumentul istori c privil egiază una doar di n etapel e
deveni rii în raport cu toate celelalte. De regul ă este
stopată – prin conservare – devenirea cl ădirii la ultima,
cea mai recentă ipostază a casei-monument. Cu al te
cuvint e, așa cum se afl ă surprins ă casa-proces în clipa
revelării sale ca „monument”, a șa este „congelat ă” ea
pentru vi itorime. De ce este mai pre țioasă această
ipostază decât cel elalte – trecute sau, mai cu seam ă,
viitoare? Dar nu totdeauna modernii opresc di n deveni re cel mai
recent i pochimen al casei. La Neam ț – exempl u
privilegiat pentru întreaga rest aurare a bisericil or pictate
din Moldova – în cruda descenden ță a școlii lui Viollet
Le Duc, a fost preferat ă starea „ori ginală”/„originar ă”,
sacri ficându-se cel e ulterioare sub cuvântul coeren ței
ansamblului. Faptul c ă, în procesul restaur ării
monumentelor nord-moldovene, s-a recurs la mult ă
invenție „în spiritul epocii” (i .e. în spi ritul crezut de cei
de azi c ă ar fi apar ținut, sau ar fi trebuit s ă aparțină
celor de ieri), a deveni t cu tim pul irelevant. De
asemenea, uitat ă este ast ăzi și adierea na țional istă
dindărătul unor asemenea gesturi: cele puse în depli nă
lumină sunt ipostazele curat „române ști” ale
monumentelor, eli berate de impuritatea ad ăugirilor de
mai târzi u, mai cu seam ă în epoci când l ăcașul
respectiv de cult se va fi aflat, ca toat ă Bucovina situ ării
sale, sub „st ăpânire str ăină”. Argumentul „ științific”
poate fi l esne vi ciat de substrat sau de context, i.e. de
spiritul epocii sau – lo cal – de ideologia ei. D ărâmarea
turlei baroce (real ă, întrucât prezent ă) și inventarea
unor acoperi șuri precum cele din tabloul votiv
(imaginate/imaginare, întrucât absente) au c ăpătat,
desigur, argum ente științifice (i.e. di n știința

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

restaurărilor), deși atributul definitoriu al spa țiului sacru
este tocmai cel „arhival” și prin urmare, respecti vele
argumente nu îi sunt proprii.

4 3 În vi rtutea respectivului atribut, sacrul se stocheaz ă,
intensificându-se pe un loc, tocmai în virtutea
ipostazel or succesive care îl traverseaz ă. Ele las ă în
urmă cicatrici și pliuri al e răzgândi rii (vezi l ocul din Piața
Unirii, Bucure ști, abandonat în cele din urm ă, al
Catedralei Neamului); i nterstiții de violen ță – care,
situate în context prez ent, par neepuizate înc ă (vezi
soarta curent ă a Mân ăstirii Văcărești); foetu și
(proiectel e neexecutate, concursuril e); și corpuri f ără
suflare (Biserica Mihai Vod ă, jupuită de i ncintă și
strămutată de pe l ocul său sacru într-unul sub-profan).
Dar lasă, de asemenea, l ăcașuri noi, în care sacrul î și
caută o expresie m ai adecvat ă. A nu îng ădui deveni rea
unui astfel de loc privilegi at este, cred, o eroare.

De unde începem?

Din acest punct de vedere, ne afl ăm dinai ntea unei
încercări grave și, totodat ă, a unei oportunit ăți pe
măsură. Reconstruc ția poate începe cu l ăcașurile sacre
pierdute. Din prici na vici situdinii i storiei (dar, mai ales,
din cul pa de nei ertat a unor „oameni pol itici” și a
„specialiștilor” care i-au consiliat, urmat în delir sau care nu i-au împiedicat, de și le stătea în putin ță, tocmai în
calitatea lor de exper ți în arhi tectură, urbani sm și
restaurări), avem câteva locuri în Bucure ști de pe care
ipostaza precedent ă de lăcaș sacru a fost alungat ă cu
buldozerul. Nu vorbesc de Mân ăstirea Sărindar în/pe
locul căreia stă Casa Central ă a Armatei. Nu vorbesc
despre al te lăcașuri de cult dez-ființate în Bucure ști și în
țară în numele unei „moderniz ări” care ne-a epuizat,
lăsându-ne f ără resurse și fără proiecte.

Sunt de reconstruit îns ă biserica Sfânta Vineri și cele
două mânăstiri, Mihai Vod ă și – mai ales! – V ăcărești.
Refacerea lor pe amplasamentul sfin țit, de dinainte de
prăpăd, nu este doar posi bilă, ci și obligatorie pentru
generația noastr ă. În ac elași timp și în paralel cu
edificarea unei catedrale patr iarhale, este, sau trebui e
să devină de acum încolo, programul cel mai urgent al
Bisericii Ortodoxe Române. Continuu s ă mă minunez –
îngrij orându-m ă – cum, într-o patrie care se declar ă în
toate sondajel e de opini e credincioas ă în chip
covârșitor și unde, tot în sondaje, biserica este cea mai
plauzi bilă instituție, nu au existat în doisprezece ani
decât tentative sporadi ce și efem ere de a propune
reconstruc ția acestor l ăcașuri de cult.

În 2000, prin bun ăvoința revistei 22 (mai precis, a
doamnel or Gabri ela Adame șteanu și Rodica Palade),
am decl anșat o campanie de pres ă în favoarea

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

4 3 reconstruirii Mân ăstirii Văcărești. Din neferi cire,
asoci erea deloc i nocentă între acest demers restant
încă din 1989 și cel al edifi cării unei catedrale
patriarhal e, pe care au f ăcut-o mulți dintre cei
intervieva ți (la drept vorbind, și acesta este restant înc ă
din clipa autocefali ei BOR) a f ăcut ca ini țiativa noastr ă
să rămână fără răsunetul scontat, de și se preconi zase
chiar un respectabil comi tet de patronaj al acestei
inițiative. Ea r ămâne una de actuali tate, mai cu seam ă
acum, când știm sigur c ă locul viitoarei Catedrale este
stabilit și că vor demara cel pu țin studiul pluridiscipl inar
serios și concursul deschi s de arhitectur ă. Acestea
două trebuie obli gatoriu să precead ă orice construc ție
publică temeinic ă, mai cu seam ă atunci când aceasta
se vrea reprezentativ ă la nivel național.

Care ar fi totu și pașii pentru reconstruc ția celor trei
lăcașuri de cul t? În primul rând, un studiu de fezabil itate
cu privi re la întreaga lor zon ă împrej muitoare. Acesta ar
trebui să lămureasc ă nu numai statutul j uridic al
terenurilor, ci și potențialul de refacere – al mânăstirilor
și al comunit ăților dimprej urul lor. Cu biseri ca Sfânta
Vineri, problema este aceea a ampl asamentului, care
nu mai poate fi cel origi nal, acum blocat. Învierea
mânăstirii Mih ai Vodă este preconizat ă în m ulte di ntre
proiectele bune de la concursul Bucure ști 2000, inclusi v
în cel câ știgător. Un studiu de fezabilitate pentru Mihai
Vodă va trebui să ia în discuție și ipotezele tehnico-economice de transl atare înd ărăt a bi sericii . Am
citit cândva, dup ă 1989, un interviu cu ingi nerul care a
inventat mijlocul t ehnic cu ajutorul c ăruia a fost posibil ă
strămutarea câtorva l ăcașuri de cult di n zonă. D-sa
vedea – nu numai posibi lă tehnic, ci și obligatorie pentru
conștiința d-sale – o transl atare de sens opus, dup ă
același principiu. Din nefericire, o asemenea ipotez ă
este aberant ă, ea presupunând dem olarea segmentelor
de blocuri care închid acum calea de întoarcere „acas ă”
a biserici i Mihai Vod ă, așadar exproprieri pentru cauz ă
publică și, din nou, demol ări. Nu știu cine î și poate
asuma o asemenea ini țiativă, în ciuda cauzei bune. Pri n
urmare, cea mai plauzibil ă rămâne, probabil,
desfacerea și reasamblarea la loc pe amplasamentul
inițial.

În același sens, un studiu interdisci plinar, limitat îns ă
numai la zona V ăcărești, se desf ășoară ca tem ă de
cercetare în primul semestru al programului de master
Antropologia spa țiului sacru de la Universi tatea de
Arhitectur ă „Ion Mi ncu” di n Bucure ști. Știu în chip direct
dificul tatea tineril or mei colegi de diferite special ități
(arhitecți, teologi, istori ci de art ă, sociologi, litera ți și
filosofi) în a ataca o zon ă destructurat ă atât de s ălbatic
precum aceasta. De unde s ă începi când este totul de
făcut? Foarte probabil ă ne apare ipoteza c ă, într-o
asemenea zon ă, orice act întemei etor să fie la fel de
bun sau de r ău.

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

4 3 Știu argumentele – solide, îns ă excesiv de nostalgice
din perspectiva cel or spuse la începutul acestui text –
ale cel or care propun reconstruc ția ca atare a
mânăstirii. Este vorba despre o ridicare împotriv ă,
precum aceea a Ierusal imului lui Neemia – care s ă
arate că, totuși, nu mișelia învinge pân ă la capăt. În
plus, exi stența unor fragmente salvate di n biserica
veche invit ă la o înglobare a lor într-o form ă renăscută
de lăcaș de cult, pe care s ă îl infuzeze – pars pro toto –
cu „originaritate”. Ca un ca z particul ar extrem al acestei
poziții, s-a cerut în ancheta respectiv ă chi ar
reconstruirea i ntegrală folosind tehni ci propri i secol ului
primei ri dicări a mân ăstirii. Domnul arh. Alexandru
Beldiman, cel care a propus acest lucru, sugera c ă nu
este o pozi ție care s ă facă școală, ci doar una aplicabil ă
strict cazului V ăcărești. Argumentul ar fi fost i nteresant
de dezvoltat, mai cu seam ă pentru a explica
excepționalitatea – și, deci, unicitatea – restaur ării de la
Văcărești în raport cu, s ă zicem, Mihai Vod ă; din
neferi cire, spa țiul anchetei nu i-a permis autorului s ă
continue, dar sper c ă nu va întârzi a să o facă cu un alt
prilej.

La capătul celălalt, s-a cerut în anchet ă – pe care o
rezum ai ci destul de brutal – ca momentul de cezur ă
așezat de istori e să fie marcat prin ridi carea unui
edifici u (lăcaș de cult sau nu) și a unei incinte – ambel e
cu totul noi. Astfel, respectându-se regula enun țată la începutul acestui text, locul va fi situat într-una (nou ă)
din ipostazele diferite prin care va fi trecut mân ăstirea
de-a lungul secul arei sal e istorii trecute și viitoare.
Nimic nu ne mai i nvită la continuitate, în fond: ce s-a
păstrat este neînsemnat în raport cu amploarea
desfigurant ă a distrugeri lor – atât pe orizontal ă, cât și în
profunzi mea amplasamentului. Au avut l oc schimb ări
masive de geografie a locului și a zonei. Nu pot fi
ignorate nici prezen ța unei funda ții colosale și nici
aproape cinci sprezece ani de vid.

Cred că ipostaza medie este, ca de obicei , cea mai
bună. E nevoie de un l ăcaș nou. El poate s ă fie – sau
nu – o mân ăstire; în defini tiv, argum entul Patriarhului
Iustin a f ost că Văcăreștii pot fi demola ți, întrucât nu
mai erau de mult loc sacru, ci închi soare. În ceva cu
totul nou, edifici ul trebuie s ă înglobeze obligatoriu ceea
ce a fost salvat la demolare. Cl ădirile cele noi ar putea
să preia de la cel e dispărute unele elemente definitorii ,
precum:

a) procentul de ocupare a t erenul ui, masa edificat ă,
dispoziția planimetric ă; b) propor țiile și raporturil e de
plin/gol; c) succesiunea de spa ții – care publice, care
private, care tabú. Ceea ce este sigur îns ă: ele trebuie
să dea totu și seama despre vârsta istori că și despre
circumstan țele diferite în care se va face zidirea.

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

Revenind îns ă la pașii de urmat, trebuie spus c ă un
comitet de ini țiativă, sub patronaj ul Patriarhiei, va trebui
să construiasc ă o viguroas ă campanie de rela ții
publice, al c ărei rezultat s ă fie strângerea de fonduri
pentru fiecare proi ect în parte. Calitatea profesional ă și
morală a membrilor comitetului de i nițiativă va garanta
gestionarea lor curat ă și, mai ales, transparent ă.
Urmează, potrivi t datelor rezultate din proiectul de
fezabi litate, câte un concurs na țional de arhitectur ă,
condiția fiind ca din toate echipele s ă facă parte în chip
obligatori u și restauratori și ingineri structuri ști.

4 3 Finanțarea; cine sunt ctitorii?

Ar rămâne de tot hilar în istori e să se fi găsit bani
pentru proiectarea unui hipodrom în aceast ă zonă, a
„lacul ui” Văcărești, dar să nu se g ăsească și pentru
Mânăstirea Văcărești. Este evident c ă nu ne afl ăm
dinaintea unor parohii care s ă își zideasc ă lăcașuri de
cult. Prin urmare strângerea de fonduri trebuie s ă aibă
caracter mult mai amplu, incl usiv i nternațional.
Caracterul de monumente is torice va putea atrage
fondurile unor institu ții precum UNESCO sau Worl d
Monuments Fund. Aceasta din urm ă a co-finan țat
refacerea „Coloanei f ără de sfârșit” de la Tîrgu Jiu și
este implicat ă la scar ă mondial ă în proi ecte de
restaurare, incl usiv a unor lăcașuri de cult. Pri n urmare,
cereri bine întocmite de fi nanțare pot g ăsi ecou. De asemenea, diaspora româneasc ă este o poten țială
resursă. Se conteaz ă masi v pe ea și pentru catedral a
patriarhal ă. Pentru bune motive: a șezământul
românesc de la Ierihon, o elegant ă mânăstire proiectat ă
de dr. arh. Sorin Vasilescu și Horea Gavri ș, a fost astfel
edificată. Mai cred de asemenea c ă se poate g ăsi
înțelegere în ansamblul lu mii ortodoxe, ba chiar și în
lumea catolic ă, așa cum catedrala îns ăși a găsit.

Pentru refacerea celor trei l ăcașuri – în forma
precedent ă (Mihai Vodă există ca lăcaș de cult, deci
trebui e doar adus înapoi acesta și refăcută incinta) sau,
repet, m ai degrab ă nu (Văcărești) – se vor g ăsi cu
siguranță, din toat ă sărăcia, finan țatori priva ți din țară…
Leul (cel nou) pentru V ăcărești va avea c ăutare. Dar
colecta public ă nu este singura surs ă.

Așa cum sugera d-na Mariana Celac la vremea
anchetei din revista 22 privitor la refacerea Mân ăstirii
Văcărești din vara lui 2000, folosirea drept cavouri a
cubiculel or de beton ale funda ției actual e (care ar fi
trebui t să sprijine un – strâmb întemeiat – Minister al
„Justiției” comuniste) este o poten țială sursă de dona ții
generoase. Strategii simil are de „marketi ng” sunt de
căutat și în celel alte două cazuri . Fiind bun ă cauza,
snobi smul, orgoliul unor astfel de donatori devi n și ele,
prin contaminare, poziti ve. Decât s ă îngropi banii f ăcuți
cum-necum într-o echip ă de mingi cari, nu e mai de
folos să îi îngropi în temelia unei bi serici, care î ți acordă

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

în plus nu numai s ălaș până la judecat ă din urmă, ci și
o vorbă bună la zisa judecat ă? Pictați în tabl oul votiv,
ctitorii mari, împreun ă cu familiile lor, întind
dintotdeauna Judec ătorului un model al bisericii pe care
au zidit-o, ca argument suprem în favoarea lor, pe
talgerul faptelor bune.

4 3 Închei , sperând c ă aceste trei proiecte î și vor recupera –
din risipita lor stare actual ă – șansa de a mai avea un
viitor. Dispari ția lor incumb ă vinovății preci se, cu nume
și adresă, dar asta este de acum înainte treaba
istoricilor și, nădăjduiesc, a respectivil or – vi i sau mor ți –
la judecata cea înfrico șată. Cert este c ă nu putem
aștepta la nesfâr șit: orice proiect î și are timpul lui. Orice
vindecare trebuie l ăsată să se întâmple, mai înainte de
a croni ciza suferi nța. Nu putem împodobi m onumente
noi știind că altele, cel pu țin la fel de mândre, zac în
neființă deși puteau fi ref ăcute, fără să împiedice și
construc țiile noi. Nu putem construi sedii de guvern,
îngropând bani într-o cl ădire proast ă, știind că perla
Văcăreștilor așteaptă să fie reîntronat ă în glori a care i-a
adus și pieirea. Nu putem construi catedrale când Mihai
Vodă – biserica – st ă printre garaje și gunoai e, îndărătul
unor bl ocuri aptere. Ci, deodat ă cu noua catedral ă, să
declanșăm și refacerea ruinel or celor atât de
importante, ale mân ăstirilor ucise. Ceea ce propun aici aduce cu sine meritel e
reconstruc ției, care vor împodobi nu mele celor ce o vor
înfăptui. Ei vor fi înalți ierarhi ai BOR, vor fi oameni
politici, din lumea finan țelor și a economiei, vor fi
neîndoiel nic arhitec ți. Îi vor urma, de va fi cu adev ărat
voință sus, cei mul ți și niciodată întrebați, cei care fac
biseri cile și le umplu când to ți ceilalți sunt ocupa ți.
Reconstruirea acestor l ăcașuri va trage dup ă sine și
refacerea zonelor calamitate dimprejurul lor, deodat ă cu
încrederea oameni lor. Să nu neglij ăm rolul esen țial pe
care îl are, pentru psyché-ul comunit ății, prezen ța
mândră în chiar sânul lor a unor vechi, nou ă lăcașuri de
cult. Să nu mai fie îns ă biete magazii de lemn, precum
cele încropite în ultimii ze ce ani prin cartierele de
blocuri, ci turlel e mândre ale V ăcăreștilor de mai an.

Reconstruc ția patriei va s ă înceap ă cu refacerea
noastră interioară, iar cele trei proi ecte pe care l e
propun aici vor avea mai mult de contri buit decât î și
închipuie cei ce azi le ignor ă. Cine așadar – dintre to ți
cei care ast ăzi contempl ăm ruinele – va începe s ă (ne)
reconstruiasc ă?

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

3. D E LA PĂMÂNT LA CER: BOTTA, HERZOG&DE MEURON

4 3 Pentru un mediu intoxicat de obsesii i dentitare de
națiune mică (mai măruntă și mai măcinată în psyché -ul
ei col ectiv decât ar fi s ă fie în circumstan țe normale),
cum este acela di n România, se în țelege că una dintre
temele dominante ale arhitecturi i sale, de când ap ăru
națiunea și până azi, a fost cu necesitate, este și, mă
tem, va mai fi o vreme chiar aceasta: cum s ă înzidim
datele pe care eul colectiv și le i maginează că le
posedă, sau la care aspir ă explicit sau impli cit? Pare c ă
puținora l e trece prin minte s ă lase aceast ă obsesi e pe
seama celor ce l e judecă opera și că mai mul ți se
grăbesc să transforme obsesia identitar ă într-o variabil ă
a proi ectării.

Nu trebui e să recapitulez ai ci – am f ăcut-o în Teme ale
arhitecturii române ști în secolul XX67 – toată devenirea
de pân ă la r ăzboiul al doilea m ondial a
neoromânescului, apoi a arhi tecturii „cu specific
național” de dup ă 1968. Dar este înto tdeauna elocvent
și igienic s ă compar ăm procese si milare și rezultate
diferite, petrecute aiurea. Nici m ăcar în interiorul spațiului geografic mai larg, de care apar ținem, lucruril e
nu s-au petrecut în chi p identic68 deși condițiile
macro-politice au fost mai mult sau mai pu țin similare;
prin urmare, este precaut s ă concluzion ăm că
mecanismele identitare, în ciuda regulilor aproape
științifice pe care ni le-a sugerat pân ă acum studi ul
imaginarului și al alteri tății, sunt ele însel e mereu
înstrăinate de sine, mereu altele – atât de unice încât
trebui e de fapt di scutat totul de la caz la caz, f ără
generaliz ări.

67 Celac, Ioan, Ma ner, Zahariade Teme ale arhitecturii române ști în
secolu l XX (București. Editura Institutului Cultural Rom an, 2003).
În cele ce urmeaz ă ofer – în contrapondere – cazul
contemporan al Elve ției. Îl ilustrez cu opera a trei mari
arhitecți. Mai toți comentatorii au ami ntit și rolul decisiv
al „elvețianității” lor în configurarea operei care i -a
consacrat. De și nu își propun expli cit, programatic, o
exprimare identitar ă a col ectivității din care provin și
pentru care au lucrat ani buni, cele dou ă moduri la fel
de a fi elve țian sunt, cu toate acestea, l ămuritoare.

68 Vezi spre exem plificar e studiul com parativ pe țări ale lagărului
socia list Man-Made Env ironment în the Post-Sta linist Europ e, pe care
l-am elaborat îm preună cu Marius M arcu-Lapadat; este de găsit la
adresa http://e-lib.rss.cz și în car tea mea, Bizanț după Bizanț
(Constanța, Porto Franco, 2000).

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

4 3 Cumva, identitatea idiomatic ă nu este nici odată pusă
sub sem nul întreb ării de către cri ticii unui mare arti st.
Ceea ce se întreab ă unii este dac ă, în formularea pe
care a dat-o Mi chel Haar formulei heideggeriene,
pământul în sensul de „sol natal” (substrat cultural
colect iv) este str ăveziu în asemenea mari opere. Nu
este întâmpl ătoare aici referin ța la Heidegger (revin),
dar, pe de alt ă parte, s-a observat (l a noi a făcut-o cu o
strălucire neb ăgată în seam ă, datorită anului publi cării
cărții, esteticianul Cezar R adu) că, dacă o operă dă
seama în vreun fel des pre i dentitatea colectiv ă a
neamului din care provine și/sau a celui pentru care
proiecteaz ă, acest fapt este produsul – a posteriori și
totodată secund, involunt ar în bun ă măsură – al
calităților respectivei opere, iar nu al vreunui manifest a
priori care să postuleze necesitatea de a da seam ă
despre zi sa identitate. Cu alte cuvinte, gândul autorului
trebui e să fie centrat pe ca litatea operei , nu pe
„mesajul ” clientului (grup etnic, partid politi c, regim
totalitar). Contrar opiniei c ă arhitectura este o seam ă de
„cuvi nte în piatr ă” (Adolf Hitler), care a pârjolit
arhitectura de l a Epoca Luminilor și a sa „architecture
parlante”, Venturi, Scott-Brown și Izenour au ve ștejit
conceptul , ridiculizându-l pri n sintagma „dead duck”69.
La vremea când aceast ă supra-sem antizare a actul ui
de zidi re era ri diculizat, începea la noi în mass ă (sic!)
fenomenul devastator al „arhitecturii cu specifi c
național”, ale c ărui urmări le cunoa ștem astăzi mult
prea bine.
69 „Rațele” – analogia cu un stand d e hot-dogs în formă de rață – erau
pentru auto rii cărții Learning from Las Vegas (1972) acele cl ădiri ca re
doreau în a celași tim p să fie utilita re și să transmită un m esaj im propriu
arhitecturii. Din contr ă, ei cred c ă o clădire trebu ie să serveas că strict și modest în planul expresiei, urm ând ca, dac ă mai există vreun m esaj de
adăugat pes te acest con ținut funcțional, să fie scri s pur și simplu pe un
bilboard așezat în fața ei.
Mario Botta este un monstru sacru al tuturor celor
fascinați de „regi onalismul critic” postulat de Kenneth
Frampton în studi ul său din 198270 (reluat pe diverse
paliere ul terior). Herzog și De Meuron, laurea ți recent
(2001) cu cel mai important premiu di n lumea
arhitecturii, Pritzker Prize, sunt cu siguran ță echipa cea
mai cool a arhitecturi i anilor nou ăzeci, iar lucrarea
inaugurat ă la chi ar finele deceniului trecut – Tate
Gallery Modern – a îndrept ățit cu asupra de m ăsură
această apreciere. Elve țiene pur-sânge, aceste dou ă
moduri de a face arhitectur ă nu sunt mai pu țin diferi te
structural una de cealal tă! Este posibil a șa ceva? S e
pare că da. Să explicăm de ce.

În momentul când a teoret izat regionali smul critic,
Frampton nu f ăcea altceva decât s ă traducă pre limba

70 „Towards a Critic al Regionalism : Six Points f or an Architectur e of
Resistan ce” în Anti-Aesthetics , ed. Hall Fos ter, Seattle, Bay Press,
1982.

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

4 3 arhitecților câteva dintre preocup ările mai vechi ale altor
autori , aceea de a împ ământeni în „arta organi zării
spațiului” (Cezar Radu) – tr aducându-le în solu ții pentru
punctele nevralgice ale arh itecturilor târziu-m odernă și
post-modern ă, ale vremii – concep țiile lui Heidegger
despre spa țiul-ca- Raum , despre lim ite, despre întreita
pro-punere a pământului în opera de art ă și despre
„tetradă”. Podul și templul, casa din P ădurea N eagră și
statui a zeului – toate aceste „figuri” arhitectural e sunt de
găsit acolo. Procesul deja începuse cu Christian
Norberg-Schulz și al său Genius Loci (1969). Câteva
trăsături, pe care le reg ăsim cu toatele în opera de
început a lui Botta: accentul pus pe rolul (in)formativ , de
„cauză primă”, al sitului: acesta, ca bl ocul de marmur ă
michelangiolesc pare s ă conțină în imanența sa opera
care îl va locui. Mario Botta, bun ăoară, anunță că, mai
înainte de orice, el î și proiecteaz ă situl. C asele și
biseri cile sale de început, aflate aproape exclusiv în
cantonul său natal, Ticino, se afl ă într-un dialog
tensionat, dar totodat ă imposibil de ocultat, cu locul
preci s al amplas ării lor. A vorbi doar despre înscriere în
sit este prea simpl u: ele, casele, nu se „confund ă” cu
locul și nu rareori reprezint ă o reacție la atributele prea
dominatoare al e acestui a.

O a doua tr ăsătură este „carna ția”, materialitatea
explicită a edificiil or și, pe cale de consecin ță, atenția
acordată calităților tactil e ale acestora. Lucrul meșteșugăresc, cu texturile, pare s ă aibă o traiectorie
programatic ă și în opera l ui Botta. Piatra și cărămida,
alternanța dintre ele cu fenestr ările întotdeauna
minoritare în raport cu plinul , jocul asi zelor de material e
cu diferite culori și atribute de textur ă, iată deîndat ă
modalități de recunoa ștere a unei lucrări de Botta.
Desigur, ca și în operele celorlal ți regionali ști, esențială
este rela ția cu trecutul , înțelegerea arhitecturii ca
proces cu deveni re propri e în tim p și a obiectului
arhitectural ca un artefact înfipt deopotriv ă în sol și în
istori e. Fără a înceta vreo clip ă să fie contemporan,
Botta este în acela și timp atemporal în demersuril e
sale. Fire ște, de aici decurg în cascad ă alte atribute
corol are, care cu toate ar fi fost aplaudate de
Heidegger, dac ă acesta ar fi cunoscut opera l ui Botta:
simbolica primar ă, esențială; rolul memoriei , dublat de
refuzul efemerului și al tranzien ței; rezisten ța deopotri vă
la timp și la mod ă; caracterul critic l a adresa
caracterului „recent” (cum l-ar numi H.-R. Patapievici) al
societății moderniste și al arhitecturii acestei a și, mai
presus de orice, geometri a (sacră, am zice, sau cel
puțin tradițională) tutelatoare a tuturor proi ectelor.

O a treia tr ăsătură derivă atunci din cele adineauri
spuse, una care nu trebuie ignorat ă: lucrând cu aceste
semne „gravi de de sens” – fie acest sens unul
concrescut formel or arhitecturale și spațiilor pe care l e
decupeaz ă sau „doar” ad ăugat de practi ca cultural ă;

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

4 3
acordând limite spa țiului și, totodat ă, păzindu-i-le, mai
toți arhitec ții regi onalismul ui criti c sunt excep ționali
autori de case și, totodat ă, de lăcașuri de cult. Botta
crede c ă „ideea de sacru corespunde unei ordini
primordi ale a omul ui. Ce e sacru este diferit de restul și
gestul arhitecturii este de a trasa o limit ă, de a crea un
spațiu. Interiorul trebuie s ă fie în mod necesar diferit de
exteri or; astfel, conceptul de sacru este implicit în
originea arhitecturii.”71 Bisericile lui Botta – Catedrala de
la Evry, Biserica Sf. Ioan Botez ătorul de la Mogno (cu
absorbantul s ău arc multipl u, escherian desenat, din
spatel e altarului, amintind, poate, de portal ul de intrare
în catedralele romanice. Dar unde duce, ai ci, portalul?),
conventul capucin din Lugano sau mai recenta Sf.
Maria a Îngeril or de pe Muntele Tamaro (acel ași canton
elvețian, Ticino) – sunt gesturi arhitectural e viguroase,
cu tăietură sigură, în care „locul mândru” (Alberti) al
amplasării este îmbog ățit, sau flatat, de ad ăugarea
lăcașului sacru: carne/piatr ă din carnea/pi atra locul ui,
biseri ca este deopotriv ă nouă și de când lumea. Uneori,
ea este cotropi tă de natur ă (Evry) sau prive ște către ea,
asupră-i, împotri vindu-i-se într-un gest care cabreaz ă
peisagiul final (Tamaro). Granitul și marm ura susțin
transparen țele de sus.

71 Interviu cu Mario Bo tta, Lugano, 16 august 1988 Aceste l ăcașuri de cult „marcheaz ă o pauz ă, un
moment de t ăcere, o ocazi e pentru reflec ție și
rugăciune pentru fiin țele umane confruntate cu
schimbările rapide și contradic țiile orașului de azi”,
presupune Botta72. Atunci când, ca în capela de pe
Muntele Tamaro, acest Taj Mahal tici nez, aduc
împreună heideggeriana punte și capela pl asată în
proximitatea pr ăpastiei, dramatizarea temei sacrului
devine și mai violent ă. Arhitectul a al es acest l oc singur,
la cererea finan țatorului, care a dorit un loc de
pomenire a so ției sale defuncte, în acela și fel în care, în
alte dăți, mai întâi î și „proiecteaz ă” situl, amintind, pri n
această sintagm ă, de „punerea în deschis” cum atât de
poetic sun ă în române ște alethei a. Datorită prezenței
punții și capelei, devin vizi bile muntele și prăpasti a73,
s-ar spune în „hei deggerez ă” (Rorty). Contrastul dintre
completa deschi dere exterioar ă, gesti ca aduceri i
laolaltă (pod pe vârf de m unte), pe de o parte, și
completa introverti re interioar ă, abia striat ă de câteva
surse de lumin ă, pe de alt ă parte, ne vorbe ște despre o
înțelegere adânc ă a posibi lelor înscen ări contemporane

72 Mario Botta, Architectural Poetics (New York,, Universe P ublishing,
2000)
73 „The inten sity of the linea r bridge is such that a ll othe r des ign
gesture s need to suc cumb. Axiality be comes the ba sic rule tha t
organizes the whole. The building itself becom es a walkway, a
prom enade that alm ost leads one into the void.” (Botta, 2000, 126)

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

ale sacrul ui74 (locul poate fi folosit și pentru spectacole,
scările care îmbr ățișează capela pot servi și drept
gradene).

4 3 Ar mai trebui, poate, s ă spun că toate acestea, dar mai
cu seam ă insist ența pe figurile arhetipale ale arhitecturii
– casa, templul – au fost subliniate și în discursul de
recepție rostit de Mario Botta la acordarea titlului de
Doctor Honori s Causa al Institutul de Arhitectur ă „Ion
Mincu” din Bucure ști (1999). Cum arhitectul are
nenumărați admiratori inclusiv în genera ția (mai) tân ără
de arhi tecți băștinași, influen ța sa asupra l or devine
elocventă mai cu seam ă atunci când ace știa încearc ă
să reînnoade fi rul rupt al arhitecturii de biseric ă
ortodoxă. Nici tradi țional e, nici contemporane cu orice
preț, lăcașurile de cult proi ectate (dar, di n nefericire,
nereal izate) ale unor Radu Teac ă, Dan Marin și Zeno
Bogdănescu, G. Mitrache și ale multor al tora sunt
arpegi i – vizibi l îndatorate m aestrului – pe teme de Mari o
Botta.

Există și lucruri care i se pot repro șa acestui a, dar el e
sunt, în ce m ă privește, cantonate în zona proiectelor
de mari dimensi uni, cu alte func țiuni decât cel e
celebrate mai devreme și, mai cu seam ă, în alte locuri
ale Europei sau peste ocean. Deveni t autor de succes,
lui Botta i se comand ă lucrări de sem nătură și le face
cu măiestrie; din nefericire, tot ceea ce este gra țios și
arcuit pri n spațiu la scar ă mică devine „speerian” la
scară monumental ă. Nici locuințele sale colect ive
berlineze, nici edificiul UBS, nici muzeul de l a San
Francisco nu sunt de calibrul casel or sau al l ăcașurilor
de cul t.
74 „If the first approach celebrates openness, th e second, în contrast,
prepares one for the secluded and the introspective… The lim its of
interior space disappear; they are lost” (Botta, 2000, 125)
Că autorul este legat ombilic al de peisajul muntos al
cantonului s ău, dar c ă este, de asemenea, parte din
familia spiritual ă a raționaliștilor și neo-raționaliștilor
italieni, de fel ul lui Libera, Terragni sau, respectiv, a lui
Aldo Rossi ori Gregotti, nu încape îndoial ă. De acol o,
din maiestuozi tatea alpin ă a cantonului s ău natal, î și
trage Botta seva și acel ui mediu cultural îi serve ște
drept „am basador” inconfundabil. Iat ă un prim mod de a
fi elvețian, deci, și iată, de asemenea, o demonstra ție
de arhitectur ă sacră, de mare clas ă.

Al doilea este, a șa precum am și amenin țat deja, unul
total opus. Aproape o genera ție îi desparte pe
Herzog&De Meuron de Mario Botta, dar câte vârste
istori ce ale arhitecturii sunt între ei! Acolo unde Botta
întărește zidul, cei doi îl elibereaz ă de tirania portan ței;
acolo unde Botta „împu șcă” ferestre, cei doi a șază o
fațadă integral de sticl ă.

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

Botta face o cl ădire „veche” de nou ă, în vreme ce
Herzog și De Meuron convertesc la o nou ă viață și la o
nouă funcțiune un edifici u vechi, deja existent. În
condiții normale, minimalismul i-ar putea recupera,
dacă ei nu ar fi mai mult decât minimali ști. Reținerea cu
care se al ătură, fără a le col oniza, gesturi lor
întemeietoare, i-a recomandat cu siguran ță pentru
marele proiect de l a Tate Gallery Modern.

4 3 Nu există nici o îndoial ă că produsul di n urmă este unul
„nou”; cu toate acestea, centrala electric ă este acol o,
aproape intact ă. Cu excep ția cutiei de sti clă de pe
acoperiș, nici un semn nelini știtor pentru l ondonezi;
abia înăuntru, spa țiul turbinelor, devenit galerie pe
întreaga în ălțime, unde plutesc mega-obiecte artisti ce,
ne introduce pe t ărâmul dătătorului de vertijuri, concept
de Bigness (postul at în cinc i teoreme de Rem Koolhas).

Gesturile lipsite de echivoc, dar și de „stil” (în înțelesul
tradițional al acestui concept al istori ei artei), ale
laureaților Pritzker din 2001, îi deosebesc de asemenea
radical pe ace știa de Botta. Obi șnuiți să lucreze „cu
materialul clientul ui”, precum vâscul care ia forma
crengilor arborelui pe care îl paraziteaz ă, arhitecții se
pliază pe gândirea celui c ăruia îi succed. Rezultatul
final este o „stru țo-cămilă” de felul clădirii SUVA. Î n
același timp nouă și veche, dubla prezen ță, la fel de
decelabil ă în ambele ipostaze temporale, este cu
siguranță mai mult decât doar o restaurare și mai mult
decât un simplu gest nou. Ce este cu adev ărat nou este instrumentarul de lucru,
împrumutat mai degrab ă de la artiștii contemporani.
Acolo unde Botta readuce l a suprafa ță tehni ci
artizanale atemporale, Herzog și De Meuron se implic ă
în ready-made , în instala ții, în packaging de cupru.
Lucrează mai mult cu sti cla decât cu orice alt material,
din acest punct de vedere fi ind consângeni cu un Jean
Nouvel decât cu compatriotul Botta. Jocurile de vitraje,
de transparen ță și opacitate, suprafe țele majore f ără
nici un adaos superfluu, to ate acestea îi despart cu
siguranță de primul autor aici men ționat. O adecvare
atât de deplin ă, de fără rest, la context este mai greu de
întâlni t în practica arhi tecturală. Probabil că singurul
lucru care îi „une ște” – în vreme ce toate celelalte îi
despart – pe cei trei este un proiect pentru o biseri că
ortodoxă (neexecutat, din neferi cire) pentru
comunitatea greac ă. În cartea închi nată lor de Wilfried
Wang se g ăsește și acest proiect, preg ătit pentru
concursul din 1981 organizat de Hochbauamt der Stadt
Zürich. Biseri ca este compus ă din dou ă corpuri afl ate
unul într-altul. Cel exterior, din sticl ă și ceramic ă, îl
conține pe cel di nlăuntru, di n marmur ă translucid ă de
Pentelic – aidoma templelor celor grece ști de odinioar ă.
Pe marmur ă sunt serigrafia te icoanele de ob ște. Ziua
trece de primul strat, spre a le str ălumina, în vreme ce
noaptea l umini se aprind între cele dou ă „cutii”, astfel
încât biserica devine luminiscent ă și pentru comunitate.

Ne aflăm, spune autorul , dinaintea unui „spa țiu tatuat”,
amintind de seri grafiil e lui Jean Nouvel, cel de l a

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

4 3 Institutul Lumii Arabe de l a Paris. Acolo, un întreg
perete-ecran de sticl ă este grafi at cu arabescuri,
îndărătul cărora se afl ă diafragme foto, menite s ă
regleze cantitatea de lumin ă care intr ă în clădire. De
asemenea, aluzia la adresa bibli otecii de c ărți rare a
Universit ății Yale (arh. Ski dmore, Owings and Meril l)
este – ca și referin ța – str ăvezie75. Vibrant ă în
simplitatea conceptului care o înso țește, biseri ca
ortodoxă de la Zurich ar fi reprezentat, construit ă, un
posibi l răspuns contemporan da t arhitecturii sacre
ortodoxe, care se afl ă într-un impas pretutindeni, dup ă
cum știm prea bine. Sunt dator s ă menționez că
procedeul str ăvezimii este unul ravennat, a șadar cu
putință de celebrat și într-o biseri că româneasc ă de azi:
l-am folosit la proiectul pentru Catedrala Patriarhal ă din
2002.

Închei ai ci modestul peri plu prin dou ă moduri de a fi
elvețian: primul, cel al lui Botta, este regional
(deopotri vă tici nez și italian), puternic amprentat
identitar și totodată extrem de ancorat în i storie, pân ă la
a fi în chip deliberat arhaic. Este, de asem enea, cu
putință de afili at unui mod contemporan de a face
arhitectur ă – regionalismul critic – dar care se veri fică
drept născător de capodopere mai cu seam ă în lucrări
afiliate unui „p ământ natal ”, cum spune Hei degger și
doar în ceea ce prive ște casele și biseri cile. Al doilea
mod de a fi el vețian este unul cosmopolit, re ținut în
gesturi fondatoare și dedi cat celor re-făcătoare , artistic
mai degrab ă decât tectonic, neutru mai degrab ă decât
idiomatic. Artefactelor acestuia din urm ă i se potrive ște
mai bine sintagma lui Șerban Cantacuzino referitoare l a
conversii : re-arhi tectură. Nu intereseaz ă pentru
economia acestui text op țiunea mea între aceste dou ă
moduri de a fi elve țian; ceea ce este îns ă cu adev ărat
fascinant, este faptul c ă firea el vețiană îngăduie o
asemenea multipli citate netr ădătoare a ipostazelor sale,
ba mai mult, se pare c ă o genereaz ă.
75 Acolo, cl ădirea are drept fa țadă panouri translucide de m armură.
Aflat înlăuntru, te sim ți întocm ai ca Iona în pântecu l chitului: vene le
marmurei se deseneaz ă contra lum inii celei pu ține.
Ca unul care vine dintr-o lume monodic ă, monocord ă și
melopeic ă în discursul identitar prin arhitectur ă, pot
mărturisi că sunt mai degrab ă atras de asemenea
moduri rafinate, de înalt ă distincție intelectual ă,
contemporane și totodat ă străvechi, de a pune în
arhitectur ă întrebarea cu privire la identitatea col ectivă.

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

4 3
~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

BIBLIOGRAFIE

*** Next – 8th International Architectural Exhibition, V enezi a 2002 (NY, Rizzoli, Marsil io Editori, 2002)
*** Religi ous Facil ities, New Concepts in Archi tecture & Design (Tokio, Mei sei Publications, 1997)
*** Houses of the World (Köln, Könemann Verlags gesel lschaft mbH, 2000)
Aliaga, J. V., de Corral,M., Cortes, J. M. G. (eds.) Micro-Pol íticas: Arte Y Cotidianidad (2001-1968), (catalogul
expoziției eponime, Espai d’ Art Contemporani de Castel lo, Valencia, 2003)
Asensio, Paco (publisher) The Next House (Barcel ona, Loft Publ ications, 2002)
HOME (Barcel ona, LOFT Publicati ons, 2002)
Ballantyne, Andrew (Ed.) Architectures – Modernism and After (Oxford: B lackwell, 2004)
Ban, Shigeru Shigeru Ban (Barcelona: Editorial Gustavo Gili, SA, 1997)
4 3 Baudrillard, Jean and
Nouvel, Jean The Singular Objects of Architecture (London,University of Minesotta Press, 2002)
Bognar Botor Nikken Sekkei – Building Future Japan , 1900-2000 (NY, Rizzoli, 2000)
Bogue, Ronald Deleuze on Music, Painting, and the Arts (NY, London, Routledge, 2003)
Borden, Iain Skateboardi ng, Space and the City (Oxford, Berg, 2001)
Botta, Mario Architectural Poetics (NY, Universe, 2000)
Bunschoten, Raoul Metaspaces (London, Black Dog Publishi ng Ltd/CHORA and Joost Grootens., 1998
Connah, Roger How Architecture Got Its Hump (Cambri dge, MA, MIT Press, 2001)
Cromley, Elisabeth „Domesti c Space Transfo rmed, 1850-2000”, în Ballantyne, Andrew Architectures: Modernism and
After (Oxford, Blackwell Publishing, 2004)
Cunningham, Colin Stones of Winess – Church Ar chitecture and Function (Thrupp – Strud – Gloucestershi re, Sutton
Publishing Ltd, 1999)
David, Bruno and Wilson, Inscri bed Landscapes – Marking and Making Place, Honolulu, University of Hawai’i Press,
2002
Meredith (Eds.) Doubilet Susan, Boles Daralice, American House Now – Contemporary Architectural Directions (NY,

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

Universe, 1997)
Galli Mirko, Mühlhoff, Virtual Terragni , CAAD în Historical and Critical Research (Basel; Boston; Berli n, Birkhäuser,
2000)
Claudia Gins, Madeline and Arakawa Architectural Body (Tuscaloosa; London, Universi ty of Alabama Press, 2002)
Grosz, El isabeth Architecture from the Outside – Essays on Virtual and Real Space (Cambridge, MA, MIT Press
„Writing Architecture Series”, 2001)
Hays, K.Michael Sanctuari es – The Last Works of John Hejduk (NY, Whitney Museum of Art, 2002)
Heidegger, Martin Poetry, Language, Thought (NY, Perennial Cl assics/Harper& Col lins, 2001)
Originea operei de artă (Bucure ști, Humanitas, 1995)
Hendrix, John Architectural Forms and Philosophical Structures (NY, Peter Lang, 2003)
Hundertwasser, Fri edensreich Friedensreich Hunderwasser (Barcel ona, LOFT Publications, 2003)
Jencks, Charles The Architecture of the Jumpi ng Universe (London, Academy Editions, 1997)
4 3 Kaplan, Michel (ed.) Le sacré et son inscripti on dans l’espace à Byzance et en Occident – Études comparées (Paris,
Publications de la Sorbonne, 2001)
J. Kipnis, T. Leeser, CHORA L WORKS , Jacques Derrida and Peter Eisenman (NY, Monicell i Press, 1997)
Kronenburg, Robert Portable Architecture (Oxford, Elsevi er/Archit ectural Press, 2003, 3rd edition)
Lafranchi , Guy a.r.c.h.o.n.p.o.i.s.o.n. (Wien, N Y, Springer, RIEAeuropa, 1999)
Leigh Paul, Linda Desert Retreats -S edona Style (NY, Universe Publishing, 2003)
Ménaff, Marcel, T racy B. Strong (eds.) Public Space and Democracy (Minneapolis, London, Universi ty of Minnesota
Press, 2001)
McEwen, Kagis Indra Vitruvius – Writi ng the Body of Architecture (Cambridge, MA, MIT Press, 2003)
Minca, Cl audio Postmodern Geography -Theory and Praxis (Oxford, Blackw ell, 2001)
Miralles, Enric, T agliabue, Benedetta EMBT Arquitectes (Barcel ona; Düsseldorf, LOFT Publications/teNeues
Publishing Group, 2003)
Nouvel, Jean, Cattani, Emmanuel et Associés Nouvel (Zűrich and Bordeaux, Artemis Verlag AG and Arc-en-rêve
Centre d’ architecture , 1992)
Parker, Li nda Minimalist Houses (NY, HarperC ollins, 2003)
Pople, Nicolas Small Houses – Contemporary Residenti al Architecture (London, Laurence King Publishing Ltd)

~

augustin i oan: pentru re-încre știnarea zidirii Editura LiterNet 2005

Experimental Houses (NY, Watson-Guptill Publications, 2000)
Potrč, Marjetica Urban Negociations (Valencià, IVAM Institut Valencià d’Art Modern, 2003)
Rajchman, John Constructions (Cambridge, MA, MIT Press „Wri ting Architecture Seri es”, third printi ng 2000)
Schiffer, Herbert Shaker Architecture (West Chester, PA, Schi ffer Publishing Ltd, 1979)
Sorkin, M ichael Starting from Zero – Reconstructing Downtown New York (London, Routledge, 2003)
Soto Moura, Eduardo Ten Houses (Gloucester, MA, Rockport Publishers, Inc, 1998)
Spiesser, Jean-Michel Urban and Religious Spaces în Lat e Antiquity and Early Byzantium (Aldersho t,
Ashgate/Variorum, 2001)
Spiller, Neil Lost Architectures (Chichester, Wil ey Academy, 2001)
Steele Fri tz The Sense of Place (Boston, CBI Publishing Company, Inc., 1981)
Stein, Jay M., Spreckelmeyer,
Kent F. (eds.) Classic Readings în Architecture (Boston, WCB McGraw- Hill, 1999)
Van der Laan, Dom H. Architectoni c Space (Leiden, E.J.Brill, 1983)
3 Weber, R alf On The Aesthetics of Architecture (Aldershot: Avebury, 1995
Wines, James Green Archi tecture (Köln, Taschen, 2000)
Welsh, W olfgang Undoing Aesthetics (London, SAGE Publicati ons, 1997)
Weston, Richard Twentieth Century Residenti al Architecture (NY, London, Abeville Press Publishers, 2002)
Vidler, Anthony Warped Space – Art, Architecture and Anxiety in Modern Culture (Cambridge, MA, MIT Press, 2001)

Journals and sites
Extra-Ordinary: Review of Peripheral Architecture , Birkhäuser/IN-EX projects, 1999
Architectural Desi gn The Architecture of Ecol ogy, 1997
Periferiques Minnesota (Basel; Boston ; Berlin, Birkhäuser, 2001)
http://www.architectureforhumanity.org/
http://www.gansandjelacic.com/
http://www.habitat.org/
http://har.ong.ro/

~