Conf. Univ. Dr. Turcu-Știolică Adina Absolvent: Văduva Elena Miruna Craiova, 2020 UNIVERSITATEA DE MEDICIN ĂȘI FARMACIE DIN CRAIOVA FACULTATEA DE… [629711]

UNIVERSITATEA DE MEDICIN ĂȘI FARMACIE
DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE FARMACIE
LUCRARE DE LICENȚĂ
Coordonator științific:
Conf. Univ. Dr. Turcu-Știolică Adina
Absolvent: [anonimizat], 2020

UNIVERSITATEA DE MEDICIN ĂȘI FARMACIE
DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE FARMACIE
DISCIPLINA
MANAGEMENT ȘI MARKETING FARMACEUTIC
METODE INOVATOARE
ALE PARTENERIATULUI
FARMACIST -MEDIC
Coordonator științific,
Conf. Univ. Dr. Turcu-Știolică Adina
Absolvent: [anonimizat], 2020
2

CUPRINS
INTRODUCERE …………………………………………………………………… 4
Capitolul I. CADRUL TEORETIC AL CERCETĂRII …………………………………. 7
1.1. Managementul Bolilor Cronice…………………………………………………………………… 7
1.2. Rolul Farmaciștilor în Clinicile de îngrijire………………………………………………….. 10
1.3. Evaluarea Colaborării și a Lucrului în echipă………………………………………………. 16
Capitolul II. PARTENERIATUL FARMACIST MEDIC 20
2.1. Descrierea parteneriatului farmacist – medic la nivel internațional…………………. 20
2.2.Evoluția parteneriatului farmacist – medic pe parcursul anilor în România ……… 27
Capitolul III. STUDIU PRIVIND MODELELE INOVATOARE ALE
PARTENERIATULUI FARMACIST – MEDIC …………………………………………… 31
3.1. Beneficii ale parteneriatului Farmacist – Medic ……………………………………………. 31
3.2.Elaborarea unui studiu de piață privind modelele inovatoare ale parteneriatului
Farmacist – Medic ……………………………………………………………………………….
3.2.1. Obiectivele studiului ……………………………………………………………….
3.2.2.Metodologie ……………………………………………………………………………
3.2.3.Rezultatele ……………………………………………………………………………..32
32
33
36
CONCLUZII ………………………………………………………………………… 47
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………… 51
ANEXE Chestionar aplicat pacienților ……………………………………………………… 54
3

INTRODUCERE
Parteneriatul Medic- Farmacist este un parteneriat ce are la bază relația dintre cei doi
specialiști ce are ca scop îmbunătățirea tratării pacientilor.
Am ales să dezvolt tema parteneriatului Medic- Farmacist pentru că din punctul meu de
vedere parteneriatul Medic – Farmacist este cel care îmbunătățește cu mult calitatea tratării
pacienților.
Lucrarea de față ce are ca temă "Metode inovatoare ale parteneriatului Medic –
Farmacist" și am structurat-o pe trei capitole.
În cadrul primului capitol numit "CADRUL TEORETIC AL CERCETĂRII", în cadrul
căruia am atins subcapitolele: Managementul bolilor cronice; Rolul Farmaciștilor ăn Clinicile de
Îngrijire; Evaluarea Colaborării și a lucrului în echipă.
Medicina modernă a făcut ca speranța medie de viață a populației să crească semnificativ,
însă bolile cronice apar tot mai des în viața pacienților și reprezintă unele dintre cele mai
costisitoare probleme de ordin medical 18. Cu toate acestea, sistemul de sănătate actual nu este
pregătit să vină în întâmpinarea nevoilor pacienților cu boli cronice, aceștia necesitândîngrijiri
medicalede lungă durată, îngrijiri medicale ce implică efortul mai multor departamente spitalicești
19.
Huard (2018)e de părere că motivele ce stau la baza neîngrijirii corespunzătoare a
pacienților cu boli cronice sunt: (1) evaluările medicale incomplete sau reevaluări
necorespunzătoarece conducla amânarea tratamentului și înrăutățirea stării de sănătate a pacienților;
(2) inconsevența relatării simptomelor de către pacientși nivelul scăzut de motivație al acestuia
pentru efectuarea investigațiilor medicale la timp; (3) efecturarea unor intervenții medicale
ineficiente; (4) managementul defectuos al stresului psihosocial suferit de pacient. Huard (2018)
susține că singura modalitate prin care aceste deficiențe ar putea fi soluționate este restructurarea
sistemului de sănătate. În rândurile ce urmează, sunt prezentate modele practice ce urmăresc
soluționarea eficientă a acestor probleme. 9.
De-alungul timpului, r1olul farmaciștilor în îngrijirea pacienților a evoluat considerabil de
mult. Chiar dacă responsabilitatea de distribuire a medicamentelor rămâne o sarcină de bazăa unui
farmacist, acestuia i s-a atribuit și rolul de îngrijirea pacienților în cadrul unităților de terapie
intensivă, a unităților medico-chirurgicale, a secțiilor de urgență, ambulatoriilor, cabinetelor
medicale, comunităților farmaceutice, în cadrul centrelor de îngrijire medicală, dar și a celor care
oferă îngrijiri la domiciliu (Babar, 2015). Activitatea de bază în multe dintre aceste unități constă în
4

oferirea de suport farmaceutic, unde farmaciștii sunt responsabili de optimizarea terapiei
medicamentoase pentru a contribui la însănătoșirea pacienților, prin identificarea, rezolvarea și
prevenirea problemelor ce necesită tratament medicamentos. 2
Este clar cunoscut c ă lucrul în echipă este cel mai potrivit în toate domeniile deci implicit și
în cel medical sau mai ales în cel medical. Spun că în sistemul medical poate mai mult decât în
cadrul celorlalte deoarece munca în echipă prin colaborarea și cooperarea mai multe cadre medicale
pentru tratarea unui pacient poate face în unele cazuri chiar diferența între viață și moarte pentru
respectivul pacient.
Este important ca în cadrul unei echipe fiecare să știe ce are de făcut și să își păstreze
traiectoria propriei atribuții din cadrul echipei așa încât pe de o parte să nu îi deranjeze pe ceilalți în
propriile lor acțiuni pentru echipă sau pentru rezultatele echipei iar pe de altă parte pentru a își putea
respeca atribuțiile și a le împlinii așa încât echipa să fie mulțumită și implicit pacietul să fie
mulțumit de achipa care în fond s-a ocupat de nevoile lui.
Lucru în echipă – Avantaje:
avantajul mai multor persoane ce lucrează la același proiect ceea ce aduce clar pentru
bunul mers al proiectului un număr de mai multe persoane ceea ce înseamnă mai
multă concentrare;
avantajul mai multor minți puse la un loc;
avantajul mai multo și diverse cunoștiințe;
avantajul colonizării atenției către scopul echipei de către toti membrii echipei;
 mai multă atenție, mai multă concentrare, mai multă eficiență, etc;
Elemente esențiale pentru bunul mers al lucrului în echipă:
Capacitatea unei bune și corecte comunicări așa încât membrii echipei să se
înțeleagă și accepte reciproc pentru a putea lucra împreună;
Cunoașterea membriilor așa încât să se așegă formarea echipelor din oameni
compatibili așa încât echipa să funcționeze corespunzător;
Existența unui echilibru între lucru în echipă și lucru individual este esnțială pentru
ca fiecare dintre membrii echipei să pună umărul în cadrul echipei în mod eficient.
În structura celui de-al doilea capitol "PARTENERIATUL FARMACIST MRDIC ", s-a
urmărit prezentarea Descrierea și evoluția parteneriatului farmacist – medic la nivel internațional
dar și Evoluția parteneriatului farmacist – medic pe parcursul anilor în România.
Într-o perioadă așa de instabilă privind furnizarea serviciului de asistență medicală
îndeletnicirea de farmacist sau profesia de farmacie se dezvoltă într-un mod semnificativ. Într-
adevăr meseria de farmacist este una ce datează din timpurile cele mai vechi însă deși cunoscut
acest aspect se încă întâmplă ca meseria aceasta să fie privită cu incertitudine.
5

Ca bază farmacia a fost văzută ca fiind o disciplină de trecere între științele chimice pe de o
parte și sănătatea pe de cealaltă parte . Această disciplină era în fapt o profesie ce avea ca scop
asigurarea unei sigure utilizări ale medicamentelor.
Farmaciști sunt văzuți în prezent ca fiind experți în cadrul domeniului produselor
farmaceutice de tip medicament iar rolul lor ar putea fi:
colaborarea direct cu pacienții;
colaborarea cu medicii;
colaborarea cu diverși alți profesioniști ce activează în domeniul sănătății.
Colaborări ce sunt necesare pentru o utilizare optimă a gestionării medicamentelor așa încât
să funcționeze conform pentru cât mai multe situații în care rezultatele tratamentelor să fie pozitive
deci implicit eficiente.
Învoiala actuală include o lărgire a zonei de practică a industriei farmaciei iar în anumite
situații farmaciștii își asumă prescrierea unor produse farmaceutice de tip medicament. Modele de
prescriere a unor produse farmaceutice de tip medicament s-au dezvoltat undeva în trecut la nivel
internațional. Spitatalele Canadiene au fost destinația pledărilor privind modelele de prescriere a
produselor farmaceutice de tip medicament de care vorbeam anterior.
Atât în Statele Unite ale Americii cât și în multe alte state există reglementări ce dau dreptul
unei administrări colaborative privind medicamentele de farmaciști. Anul 2001 este anul în care a
fost aprobată în cadrul Marii Britanii ca farmaciștii să poate prescrie suplimentar.
În cadrul celui de-al treilea capitol numit "STUDIU PRIVIND MODELELE
INOVATOARE ALE PARTENERIATULUI FARMACIST – MEDIC" , s-a prezentat în prima
parte, Beneficii ale parteneriatului Medic – Farmacist.
În cea de a doua parte este prezentată elaborarea unui studiu de piață privind
modelele inovatoare ale parteneriatului Medic – Farmacist. Obiectivul studiului de caz este
acela de a pune în discuție printre cadrele medicale și farmaciști parteneriatul Medic –
Farmacist.
Studiul în cauză se va concretiza printr-un sondaj de opinie în care am să chestionez
un număr de cincizeci de persoane de diferite vârste pentru a afla ce impact are parteneriatul
Medic – Farmacist pentru pacienți .
Am chesionat astfel persoanele supuse studiului de față:
-deplasându-mă prin farmacii ;
-prin intermediul telefoanelor mobile;
-deplasarea prin spital a fost una anevoioasă având în vedere starea de alertă în care
ne aflăm și imposibilitatea de a te deplasa prin spital dacă nu ești cadru medical sau
pacient.
6

-vârsta minimă a celor chestionați este de 26 de ani așa încât să fie cadre medicale,
farmaciști și alți specialiști în medicină în câmpul muncii, cu experiență așa încât
rezultatul să fie unul corect.
Am utilizat pentru întemeierea chestionarului întrebări ce au variante de răspuns în ideea de
a îi ajuta pe respondenți să răspundă. Ușurința prelucrării datelor este garantată de modul de
construire a întrebărilor, adică cel cu variante de răspuns.
7

CAPITOLUL I
CADRUL TEORETIC AL CERCETĂRII
1.1. Managementul Bolilor Cronice
Medicina modernă a făcut ca speranța medie de viață a populației să crească semnificativ,
însă bolile cronice apar tot mai des în viața pacienților și reprezintă unele dintre cele mai
costisitoare probleme de ordin medical 18. Cu toate acestea, sistemul de sănătate actual nu este
pregătit să vină în întâmpinarea nevoilor pacienților cu boli cronice, aceștia necesitândîngrijiri
medicalede lungă durată, îngrijiri medicale ce implică efortul mai multor departamente spitalicești
(Sheinfeld, 2014) 19.
Huard (2018)e de părere că motivele ce stau la baza neîngrijirii corespunzătoare a
pacienților cu boli cronice sunt: (1) evaluările medicale incomplete sau reevaluări
necorespunzătoarece conducla amânarea tratamentului și înrăutățirea stării de sănătate a pacienților;
(2) inconsevența relatării simptomelor de către pacientși nivelul scăzut de motivație al acestuia
pentru efectuarea investigațiilor medicale la timp; (3) efecturarea unor intervenții medicale
ineficiente; (4) managementul defectuos al stresului psihosocial suferit de pacient. Huard (2018)
susține că singura modalitate prin care aceste deficiențe ar putea fi soluționate este restructurarea
sistemului de sănătate. În rândurile ce urmează, sunt prezentate modele practice ce urmăresc
soluționarea eficientă a acestor probleme. 9.
Modelul de Îngrijiri pentru Pacienții Cronici (CCM) – Chronic Care Model
Sheinfeld (2014), susține că cea mai eficientă abordare sistematică de creșterea calității
serviciilor medicaledin sistem ambulatoriu îl reprezintă modelul de îngrijiri pentru pacienții cronici.
Modelul implică mai multe variabile precum: resursele comunitare, sprijinul pentru auto-
management, restructurarea sistemului de livrare a serviciilor, sprijinul pentru adoptarea de decizii,
sistemele de informare clinică și organizațiile de sănătate 19.
Pe scurt, organizațiile de sănătate trebuie să dezvolte un mediu care promovează calitatea
îngrijirilor medicale; resursele comunitare trebuie să fie deblocate pentru a facilita accesul
pacienților la îngrijire;personalul medical trebuie să le ofere paciențilorinformații pentrua se putea
îngriji singuri și să își poată monitoriza boala; sistemul de livrare al serviciilor trebuie restructurat
8

pentru a promova o îngrijire eficientă a pacientului; trebuie să ofere sprijin furnizorilor de servicii
medicale pentru a-și îmbunătăți practicile și sistemul de cunoștințe; să construiască sisteme de
informare clinică care să permită acordarea de îngrijiri corespunzătoare pacienților. Toate aceste
schimbări ar trebui să faciliteze o interacțiune de calitateîntre echipele de intervenție și pacienții,
care să contribuie mai departe la obținerea de rezultate clinice de excepție.
Huard (2018) a monitorizat 82 de studii care au utilizat cel puțin patru componente ale
modelului CCM în cadrul practicilor de asistență medicală primară.Cercetarea a descoperit că că
practicile de asistență primară, ce au implementat modelul CCM,au putut contribui la creșterea
calității serviciilor de asistență medicală și obținerea unor rezultate superioare la pacienții suferinzi
de insuficieță cardiacă, astm sau diabet (Ibid.). Însă au existat și studii cu rezultate negative, în
care modelul nu a adus îmbunătățiri în procesul de asistență medicală, dar în cazul acestora
perioada de monitorizare a fost mult mai scurtă (Huard, 2018). Conform lui Salzman et al. (2012),
structura complexămodelului CCM face ca implementarea acestuia să fie costisitoare și să nu aducă
randament financiar. 9
Centru de Sănătate Centrat pe Pacient (CMCP)
Un alt model asemănător celui CCM îl reprezintă centrul de sănătate centrat pe pacient
(CMCP). Termenul de „centru medical” datează încă din anul 1967, când a fost menționat pentru a
face referire lao sursă de date pediatrice. Mai târziu, termenul a căpătat semnificația de asistență
primară pentru comunitate. Conform lui Huard (2018), centrul medical centrat pe pacient ar trebui
să includă un medic ce dezvoltă relații de lungă durată cu pacienții săi, implică echipe medicale, e
orientat către pacient și îi oferă îngrijiri de-alungul mai multor etape ale vieții, practici medicale de
calitate. 9.
Bholat (2012) a analizat modelul CMCP, timp de doi ani, prin intermediul a 36 de practici
facilitate de acesta. Cercetătorii au analizat eficacitatea, fezabilitatea și experiența practicilor CMCP
prin intermediul unei abordări multimetodă. 4.
Astfel, s-a descoperit că implementarea CMCP a condus la îmbunătățiri ale tensiunii
arteriale și a nivelului de colesterol, au îmbunătățit satisfacția pacientului cu un nivel de efort mai
mic din partea furnizorului de servicii medicale, precum și reducerea numărului de spitalizări și a
vizitelor la camera de urgență.Cu toate acestea rezultatele studiilor calitative derulate de Bholat
(2012), susținecă implementarea modelelor CMCP nu este simplă, iar pentru ca acesta să poată
contribui la îmbunătățirea practicilor medicale este nevoie de o schimbare de roluri și mentalități
privind implementarea sa. 4
9

Mai exact, cercetătorii au observat că medicii de îngrijire primară sunt obișnuiți să lucreze
haotic și să interacționeze extrem de puțin cu ceilalți membri ai echipei de asistență
medicală.Serrano (2019) au subliniat, că mediciicu un nivel mediu de experiență, ce activează în
clinicile de mici dimensiuni,au rolul unor medici cu experiență solidă în domeniu și se îngrijesc de
proprii lor pacienți, deșinu le oferă acestora servicii cu valoare adăugată, asemenea medicilor cu o
experiență vastă în domeniu.Ceea ce însemană că, în cadrul clinicilor de mici dimensiuni, munca de
echipă pentru acordarea practicilor de îngrijire primară, un element important al modelului CMCP,
nu poate fi implementată, curba de învățare a medicilor din cadrul acestor clinici fiind mult prea
abruptă. 18
1.2. Rolul Farmaciștilor în Clinicile de Îngrijire Primară
De-alungul timpului, rolul farmaciștilor în îngrijirea pacienților a evoluat considerabil de
mult. Chiar dacă responsabilitatea de distribuire a medicamentelor rămâne o sarcină de bazăa unui
farmacist, acestuia i s-a atribuit și rolul de îngrijirea pacienților în cadrul unităților de terapie
intensivă, a unităților medico-chirurgicale, a secțiilor de urgență, ambulatoriilor, cabinetelor
medicale, comunităților farmaceutice, în cadrul centrelor de îngrijire medicală, dar și a celor care
oferă îngrijiri la domiciliu (Babar, 2015). Activitatea de bază în multe dintre aceste unități constă în
oferirea de suport farmaceutic, unde farmaciștii sunt responsabili de optimizarea terapiei
medicamentoase pentru a contribui la însănătoșirea pacienților, prin identificarea, rezolvarea și
prevenirea problemelor ce necesită tratament medicamentos. 2
Conform lui Babar (2019), serviciile prestate de farmaciști implică adesea terapie
medicamentoasă inutilă, terapie medicamentoasă suplimentară, stocuri limitate de medicamente,
reacții adverse la medicamente, supradozaj de medicamente, precum și probleme de conformitate.
Având în vedere legătura dintre consumul de medicamente și rata crescută a mortalității, putem
spune că farmaciștii pot contribui semnificativ la îmbunătățirea sănătății pacienților și reducerea
costurilor cu îngrijirile medicale, mai ales în unitățile de îngrijire în sistem ambulatoriu, unde este
mare nevoie de suport pentru managementul bolilor cronice. 3
Serrano (2019) susține că numărul responsabilităților farmaciștilor a început să rească încă
din anul 1968, când pe lângă distribuirea medicamentelor către pacienții îngrijiți în sistem
ambulatoriu trebuiau să întocmească și istoricul consumului medicamentos al acestorași să îi educe
cu privire la utilizarea medicamentelor.
10

În ultimele decenii, au fost raportate tot mai multe studii ce examinează practicile inovatoare
din cadrul îngrijirilor acordate în sistem ambulatoriu. Serrano (2019) a efectuat o serie de cercetări
prin care a analizat efectul direct al sprijinului oferit de farmaciști pacienților tratați în sistem
ambulatoriu și a modelelor de prescriere medicamentoasă a acestora. 18
Criteriile de selecție în cadrul studiului au fost constituite de contribuția reală a farmacistului
la îngrijirea directă a pacientului și nivelul de îmbunătățire a stării de sănătate a acestuia.
Rezultatele au scos la iveală că intervențiile farmacistului au contribuit (în medie) cu reducerea cu
1,8% a hemoglobinei A1c, reducerea cu 6,3 mg/ dL a colesterolului LDL, reducerea cu 7,8 mmHg a
tensiunii aterialesistolice, reducereacu 2,9 mmHg atensiunii ateriale diastolice și reducereacu 47% a
reacțiilor adverse ale pacienților la medicamente, toate fiind semnificativ statistice (p <0,05).De
asemenea, intervențiile farmacistului au fost asociate și cu adeziunea pacientului la tratamentul
medicamentos și îmbunătățirea stării de sănătate generale aacestuia, dar s-a costatat că acestea nu
au contribuit și la satisfacția pacientului sau îmbunătățirea calității vieții acestora. De remarcat este
faptul că, meta-analiza a scos la iveală eterogenitatea datelor privind tensiunea arterială, colesterolul
LDL, hemoglobina A1c și compatibilitateacu tratamentul medicamentos. Însă pentru a afla cauzele
eterogenității sunt necesare investigații viitoare (Ibid.).
În ciuda studiilor clinice care demonstrează beneficiile aduse de farmaciști pacienților aflați
la tratament în unitățile de îngrijiri medicale primare, nu se apelează des la ajutorul acestora și nu
sunt întotdeauna incluși în discuțiile referitoare la noi modele de practică medicală, cum ar fi
modleul CMCP.
În plus față de barierele managementului din unitățile medicale, farmaciștii se confruntă,
mai degrabă, cu stereotipul unui vânzător de medicamente, decât cu cel al unui profesionist
dindomeniul sănătății, iar membrii echipei medicale au experiență limitată în colaborarea cu
farmaciștii, dincolo de rutinadistribuirii de medicamente către aceștia. Exemplele de farmaciști care
să lucreze îndeaproape cu sau în cadrul practicilor de îngrijire primară nu sunt însă fără precedent.
De fapt, majoritatea studiilor incluse în revizuirea sistematică a intervențiilor farmacistului au fost
efectuate în unități de îngrijire în sistem ambulatoriu, unde farmaciștii colaborează cu medicii și alți
furnizori de servicii medicale (Serrano, 2019). 18
Ahluwalia et al. (2018) a raportat experiența integrării farmacistului într-un program de
pregătire pentru medicina de familie din Carolina de Nord. .În cadrul programului de pregătire,
farmaciștii au colaborat direct cu medicii, asistenții medicali, nutriționiștii, managerii unităților de
îngrijire, traducătorii și specialiștii în medicina comportamentală care oferă servicii de îngrijire a
pacienților. 1 Babar (2019) a efectuat o evaluare calitativă a nivelului de acceptare și a atitudinilor
farmaciștilor, medicilor, personalului clinicii și pacienților față de integrarea farmaciștilor în cadrul
modelelor CMCP. 3
11

Pe baza observațiilor colectate de la aceștia s-a ajuns la următoarele rezultate:
toți furnizorii și pacienții au raportat sentimente pozitive cu privire la integrarea
farmacistului în cadrul modelului;
s-au înregistrat beneficii clinice, educaționale și logistice (de economisire a
timpului);
s-au întâmpinat provocări în a înțelege noul rol al farmaciștilor; s-a ajuns la concluzi
că flexibilitatea și motivația farmaciștilor contribuie la îmbunătățirea fluxului de lucru și a
procesului de integrare a modelului;
s-au făcut recomandăripentru creșterea timpului petrecut de farmaciști în cadrul
clinicilor pentru a putea asista și contribui la mai multe scheme de tratament oferite pacienților
(Ibid.).
Deși furnizorii și pacienții par să încurajeze și să susțină pe deplin implicarea farmaciștilor
în schemele de tratament aplicate în clinicile de îngrijire primară, studiile efectuate au întâmpinat și
câteva limitări. În primul rând, chiar dacă interviurile nu au fost susținute de către farmaciștii
CMCP, respondenții erau rezidenți în cadrul farmaciilor, iar răspunsurile medicilor și ale
personalului medical ar fi putut fi influențate de dorința socială de a acorda comentarii pozitive. În
al doilea rând, este posibil să fi existat variații de acceptare și atitudini în între cabinetele medicale
implicate în cadrul studiului, în special în ceea ce privește fluxul de lucru, care poate fi investigat în
continuare prin analize la nivel de unitate medicală. În al treilea rând, după cum au recunoscut și
autorii, colectarea datelor s-a întins pe parcursul a trei luni și încă nu este clar dacă atitudinile
respondenților au variat de-alungul procesului de integrare a farmaciștlor în cadrul modelului
CMCP.
În cele din urmă, autorii au menționat că studiul s-a limitat la doi farmaciști din patru
cabinete medicale, iar rezultatele studiului ar fi fost atribuite personalității și motivației
farmaciștilor și nu pot fi generalizate pentru toți profesioniștii din domeniu. Aceștia au recomandat
ca studiile viitoare să ia în calcul mai multe cabinete medicale și mult mai diverse, pentru a crește
acuratețea rezultatelor.
Babar (2015) aefectuat investigații calitative despre privind integrarea farmaciștilor în
practicilor de medicină familiale. De asemena, studiul a implicat și rapoartele narative lunare ale
farmacistului, de-alungul unei perioade de 9 luni. În primele patru luni, de la demararea colaborării,
farmaciștii s-au confruntata cu provocări emoționale în construirea relațiilor, provocări în
dobândirea de noi abilități, privind evaluarea pacientului și abordarea complexității cazurilor de
tratament. 2
Rapoartele ulterioare au ilustrat că farmaciștii s-au simțit ca un membrual echipei, au putut
vedea pacienții într-un mod mai holistic și s-au ocupat de unele dintre provocările întâmpinate în
12

primele luni de practică. Autorii au sugerat că procesul de formare a identității farmacistului a fost
influențată, probabil, de mediul din cadrul unității medicale, de abilitățile și perspectivele medicilor
cu care aceștia au colaborat. Două studii au documentat schimbări în perspectivele medicilor
privind integrarea farmaciștilor în echipele de medicină familială. Primul studiu a implicat
organizarea de focus grupuri la 3 luni după demararea proiectului și interviuri semi-structurate la 12
luni de la lansarea acestuia. Datele focus grupurilor au arătat că medicii se temeau să delege
îngrijirile necesare pacienților altor persoane și considerau că medicii ar trebui să fie cei care să dea
verdictul final privind îngrijirea pacientului. Preocupările inițiale ale medicilor nu au mai
reprezentat probleme majore, însă găsirea timpului necesar pentru colaborarea și adaptarea rutinei
medicului la cea a farmacistului au continuat să fie o problemă (Ibid.).
Inițial, medicii au considerat contribuția lor la diagnosticul și tratamentul pacienților ca fiind
mult mai semnificativă decât cea a farmaciștilor, în timp ce contribuțiile medicilor la prescrierea
medicamentelor a fost evaluată ca fiind similară cu cea a farmaciștilor. În ceea ce privește
contribuția la educația pacienților, aportul medicilor a fost mult mai redus decât în cazul
farmaciștilor. Ulterior, evaluarea contribuțiilor medicului pentru aportul farmaciștilor la
diagnosticul și tratamentul pacienților a crescut, în timp ce evaluările privind aportul medicilor la
prescrierea medicamentoasă și educația pacientului a scăzut. Aceste constatări au fost în
concordanță cu studiile anterioare conform cărora rolul farmacistului și percepțiile medicului se
modifică pe parcursul colaborării dintre medic și farmacist.
Kessler & Stafford (2008) au examinat rolul și rutina farmaciștilor din cadrul a șase echipe
de medicină de familie din Columbus. În urma studiului a reieșit că farmacistul prezintă dublu rol în
cadrul colaborării și anume: un rol reactiv orientat către medic și un rol proactiv centrat pe pacient.
Autorul a sugerat că filozofia farmacistului și caracteristicile individuale pot fi cele care determină
rolul acestora. În timp ce acest studiu a furnizat descrieri edificatoare privind cele două roluri,
principalul obstacol stă în dimensiunea limitată a eșantionului, astfel încât pentru obținerea unor
rezultate elocvente privind colaborarea dintre medici și farmaciști sunt necesare cercetări viitoare.
Așadar, putem spune că de-alungul timpului rolul farmacistului în cadrul îngrijirii primare
acordate pacienților a devenit tot mai important, farmacistul fiind responsabil de mult mai multe
activități decât de simpla distribuție a medicamentelor către aceștia. Eficacitatea tratamentului oferit
pacienților a crescut semnificativ odată cu integrarea farmacistului în schema de tratament.
Cu toate acestea, succesul colaborării din medic și farmacist din lumea reală nu este
garantat, acesta fiind influențat atât de factori organizaționali, cât și individuali. Factori ce ar trebuie
luați în considerare pentru a contribui eficient la îmbunătățirea stării de sănătate a pacientului
(Ibid.).De altfel, rezultatele studiilor analizate în cadrul secțiunii de mai sus au fost semnificativ
13

influențate de dimensiunile reduse ale eșantionului cercetărilor, pentru obținerea unor date valide
despre eficiența colaborării dintre medic și farmacist fiind necesare studii viitoare.
Putem prezenta specialitatea farmaciei ca fiind o modernă specialitate ce se lovește de
limitările provocate de legislața atât de incompletă în România noastră.
Deși este certă problema legislației, farmacistul clinician este menționat ca necesar în cadrul
standardelor de acreditare al spitalelor și este considerat ca parte esențială în echipa ce are rolul de
monitorizare al tratamentelor din secțiile medicale dar este considerat ca parte esențială în echipa ce
are rolul de monitorizare al tratamentelor din cadrul studiilor clinice.
Desi rolul farmacistului este unul categoric esențial în cadrul clinicilor și munca unui
farmacist este una ce ar trebui apreciată și susținută de legislație, în cadrul României lucrurile nu
stau așa simplu din cauza legislației deficitare. Câteva din activitățiile ce pot fi efectuate de către un
farmacist clinician în cadrul echipei din care el face parte în clinica la care lucrează :
în cazul necesității inițierii unui tratament în cadrul unității medicale, unui pacient ce
s-a prezentat pentru internare cu o anume patologie, farmacistul clinician este
responsabil cu cercetarea schemei de tratament aferente patologiei pentru care s-a
considerat necesară internarea pacientului și totodată este responsabil și pentru
cercetarea schemelor de tratament aferente patologiilor pe care le are pacientul ca
patologii asociate cele cu care s-a internat;
o altă acțiune ce ține de responsabilitatea farmacistului clinician în cadrul unei
unități medicale ar fi capacitatea acestuia de a identifica greșelile privind:
-prescripția medicală;
-modul de folosire al tratamentului;
în urma identificării eventualelor erori de către farmacistul clinician, acestuia din
urmă îi revine obligația de a le prezenta, de a le semnala așa încât să se purceadă la
rezolvarea situațiilor problemă ce de cele mai multe ori pot pune în pericol sănătatea
pacienților asupra cărora se revarsă aceste erori;
în urma prescrierii tratamentului de către un cadru medical, farmacistului clinician îi
revine responsabilitatea de a verifica dacă tratamentul este coerent așa încât să nu
existe probleme în acest sens și pacientul ce beneficiază de tratamentul în cauză să
fie în deplină siguranță;
analizarea cu atenție a recțiilor medicamentelor din cadrul unei perfuzii sau al unei
siringi dat fiind faptul că există posibilitatea unor reacții provocate de
incompatibilitatea substanțelor medicamentoase introduse. Acest lucru se poate
constata dacă:
14

-se degradează un produs farmaceutic de tip medicament în
prezența altui produs farmaceutic de tip medicament;
-se observă o separare a medicamentelor combinate într-o perfizie
de exemplu, ceea ce nu este normal și clar arată incompatibilitatea
medicamentelor ;
-se observă o vasalitate de ph sau altfel spus o dependență de ph;
-poate fi observată crearea unor complecși activi sau crearea unor
complecși inactivi ce prezintă posibil farmacotoxicologic sau
posibil farmacodinamic nou.
găsirea și sesizarea diverselor interacțiuni de tip medicamentos ce au diferite
semnificații de tip clinic privind alimente – produse farmaceutice de tip medicament,
băuturi ce conțin alcool :
-gradul de influență privind absorția unui medicament în cazul
pacienților ce au consumat anumite alimente sau anumite băuturi
alcoolice;
-diversele modificări de tip structural ale unui produs farmaceutic de
tip medicament, posibil de întâlnit în cadrul intersectării acestora cu
anume băuturi alcoolice sau alimente, tutun. Modificările pot fi
catalogate ca procese de inducție și procese de inhibiție enzimatică.
tot în responsabilitatea farmaciștilor clinici stă și găsirea și ulterior sesizarea
posibilelor interacțiuni între două sau mai multe produse farmaceutice de tip
medicament ce sunt utilizate pentru a trata un anume pacient de o patologie în
tratarea căreia sunt optime respectivele medicamente. În cazul sesizării unei astfel de
situații este necesar să se ia măsuri pentru rezolvarea situației prin:
-reglarea ritmului tratamentului;
-modificarea dozelor așa încât fie evitate interacțiunile
medicale;
-modificarea concentrației;
-schimbarea modului de administrare așa încât să se evite
intersacțiuniile.
răspunderea de a găsi și totodată de a sesiza dicerselor tipuri de interacțiuni cu
mecanismul farmacocinetic dar și cu mecanismul farmacodinamic astfel:
-privind balanța beneficiu cost cu beneficiu risc;
15

-examinarea diverselor interacțiuni găsite împreună cu
întreaga echipă de lucru;
-împreună cu echipa de lucru din care face parte farmacistul
clinician propune substituirea unor produse farmaceutice de
tip medicament.
găsirea și ulterior sesizarea unui nivel semnificativ de influență a medicamentelor
vizavi de parametri de laborator;
găsirea și sesizarea intensificării unor cunoscute reacții adverse ca urmare a
administrării produselor farmaceutice de tip medicament ce au fost prescrise de către
cadrul medical ce a tratat pacientul, reacții adverse posibil corelate cu diversele
patologii pe care le-ar avea pacientul;
găsirea și sesizarea unor neașteptate simptome ca urmare a administrării produselor
farmaceutice de tip medicament ce au fost prescrise de către cadrul medical ce a
tratat pacientul, simptome posibil corelate cu diversele patologii pe care le-ar avea
pacientul.
Parteneriatul medic – farmacist este unul important deoarece fiecare din cele două cadre din
domeniul medical are propriile sale lucruri de făcut în cadrul u nei unități medicale și nu se pot
înlocui eficient.
Un medic nu are toate cunoștiințele unui farmacist privind produsele farmaceutice de tip
medicament și astfel nu poate cerceta și preîntâmplina diversele interferări sau reacții neconforme
existente în cazul unor combinații de medicament – aliment, medicament – alcool, medicament –
medicament la fel cum un farmacist nu are toate cunoștiințele unui medic privind patologiile cu
care vin pacienții și deci nu poate prescrie medicamente ca tratament.
1.3. Evaluarea Colaborării și a Lucrului în Echipă
Colaborarea interprofesională și activitatea din cadrul echipelor este analizată și influențată
de discipline precum psihologia socială, management, marketing, asistență medicală, asistență
socială, farmacie și așa mai departe. Lake et al. (2015) au analizat cadrele teoretice referitoare la
colaborarea interprofesională și a constatat existența unei multitudini de concepte ce variază în
funcție de interacțiunea dintre discipline. 11
16

Printre teoriile care stau la baza acestor construcții găsim teoria organizațională, teoria
schimbului social sau cea a sociologiei organizaționale. Primele două sunt cadrul de admisie-
proces-rezultat (APR), împreună cu variațiile sale ulterioare ce au la bază teoria organizațională și
educația interprofesională pentru practica colaborativă centrată pe pacient (EIPCCP). Conform lui
Lake et al. (2015) modelul a fost dezvoltat pe baza literaturii de specialitate și a lucrărilor de
cercetare realizate pentru Institutul de Sănătate din Canada. 11
Modelulul Admisie-Proces-Rezultat
Cadrul APR a fost utilizat de cercetători timp de mai mulți ani pentru a studia echipele
organizaționale. Halpern et al. (2016) a propus ca intrările să fie compuse din structura grupului,
precum și sarcina și mediul său; procesele constau în interacțiuni cu membrii; iar rezultatele constau
în dezvoltarea grupului, performanța sarcinilor și efectele lor asupra membrilor. Compoziția
grupului se referă la caracteristicile individuale ale membrilor, compatibilitatea și similaritățile
acestora. Structura grupului se referă la relațiile dintre membri, dacă între aceștia se află o relație de
prietenie sau de altă natură. 8
Lake et al. (2015) afirmă că, există cinci teme ce influențează direct eficacitatea grupului de
lucru și au încercat să-și testeze ipoteza asupra a 80 de grupuri de lucru, din cadrul unei mari
companii de servicii financiare. Temele indentificate de aceștia constau în: proiectarea locului de
muncă, interdependența, compoziția, contextul și procesul, care sunt de regulă corelate pozitiv cu
productivitatea, satisfacția angajaților și aprecierea managerului. 11.
Aceștia au descoperit că, variabilele de proces tind să coreleze mai puternic cu eficiența
grupului, în cazul variabilelor de context fiind identificate corelații mai slabe. Modelul de eficiență
al echipei propus a imitat modelul APR, unde intrările includ factorii de mediu, proiectarea
sarcinilor, compoziția grupului și contextul organizațional. De asemenea, cercetătorii au clasificat
echipele în: echipede lucru, echipe paralele, echipe de proiect și echipe de conducere. Zimmerman
et al. (2019) susțin că echipele de lucru sunt unități responsabile de producție sau furnizarea de
servicii cu un nivel de calitate stabil. 20
Un tip aparte al echipelor de lucru sunt reprezentate de echipele de lucru care se
autogestionează, așa cum este cazul echipele de îngrijire a pacienților, cărora li se acordă mai multă
autonomie pentru organizarea și furnizarea de servicii medicale.
Echipele paralele sunt grupuri formate din membri ce provin din diferite departamenteși au
responsabilitatea de a îndeplini sarcini specifice (ex.: îmbunătățirea calității). Echipele de proiect
sunt similare echipelor paralele, cu excepția faptului că, de regulă, au o durată de viață mai scurtă,
îndeplinesc o singură sarcină cum ar fi implementarea de noi tehnologii. În cele din urmă, echipele
17

de conducere sunt formate din membri cu autoritate și sunt responsabili de performanța generală a
unităților lor.
Huard (2018) a propus Modelul Integrat de Eficacitate al Echipei (MIEE), special pentru a fi
implementat în unitățile de îngrijire medicală. Caracteristicile unice ale acestui cadru sunt că
eficiența echipei poate fi împărțită în rezultate obiective, cum ar fi rezultatele privindsănătatea
pacientului, performanța organizațională și a echipei, dar și rezultate subiective precum eficacitatea
percepută a echipei.
În plus, este necesar să se diferențieze tipul echipelor de asistență medicală în funcție de
numărul pacienților și de tipul unității de îngrijiri medicale. Huard (2018) a identificat că un număr
substanțial de studii au confirmat relațiile pozitive dintre procesele echipei și eficacitatea echipei și
au sugerat că ar trebui să se concentreze mai mult pe modul în care formează echipele și menținerea
unui nivel înalt de performanță. Acest lucru este, de asemenea, în concordanță cu dezbaterile
internaționale privind reforma în domeniul asistenței medicale pentru găsirea unor modele de
practică care îmbunătățesc calitatea și siguranța îngrijirilor oferite pacienților.
Huard (2018) au arătat că o schemele de tratament ce includeau doar medicul și concordanța
etnică între pacienți și personal au fost asociate pozitiv cu rezultatele obiective; dispersia serviciilor
de-alungul mai multor locații nu a condus la obținerea de rezultate obiective; compatibilitatea dintre
resursele companiei și cultura organizațională au fost asociate pozitiv cu rezultate subiective. Dat
fiind numărul limitat de studii, nu s-au putut examina și alte caracteristici organizaționale propuse
de MIEE. 9
Este clar cunoscut c ă lucrul în echipă este cel mai potrivit în toate domeniile deci implicit și
în cel medical sau mai ales în cel medical. Spun că în sistemul medical poate mai mult decât în
cadrul celorlalte deoarece munca în echipă prin colaborarea și cooperarea mai multe cadre medicale
pentru tratarea unui pacient poate face în unele cazuri chiar diferența între viață și moarte pentru
respectivul pacient.
Este important ca în cadrul unei echipe fiecare să știe ce are de făcut și să își păstreze
traiectoria propriei atribuții din cadrul echipei așa încât pe de o parte să nu îi deranjeze pe ceilalți în
propriile lor acțiuni pentru echipă sau pentru rezultatele echipei iar pe de altă parte pentru a își putea
respeca atribuțiile și a le împlinii așa încât echipa să fie mulțumită și implicit pacietul să fie
mulțumit de achipa care în fond s-a ocupat de nevoile lui.
Lucru în echipă – Avantaje:
avantajul mai multor persoane ce lucrează la același proiect ceea ce aduce clar pentru
bunul mers al proiectului un număr de mai multe persoane ceea ce înseamnă mai
multă concentrare;
avantajul mai multor minți puse la un loc;
18

avantajul mai multor și diverse cunoștiințe;
avantajul colonizării atenției către scopul echipei de către toti membrii echipei;
 mai multă atenție, mai multă concentrare, mai multă eficiență, etc;
Elemente esențiale pentru bunul mers al lucrului în echipă:
Capacitatea unei bune și corecte comunicări așa încât membrii echipei să se
înțeleagă și accepte reciproc pentru a putea lucra împreună;
Cunoașterea membriilor așa încât să se așegă formarea echipelor din oameni
compatibili așa încât echipa să funcționeze corespunzător;
Existența unui echilibru între lucru în echipă și lucru individual este esnțială pentru
ca fiecare dintre membrii echipei să pună umărul în cadrul echipei în mod eficient.
19

CAPITOLUL II
PARTENERIATUL FARMACIST – MEDIC
2.1. Descrierea și evoluția parteneriatului farmacist – medic la nivel
internațional
Într-o perioadă așa de instabilă privind furnizarea serviciului de asistență medicală
îndeletnicirea de farmacist sau profesia de farmacie se dezvoltă într-un mod semnificativ. Într-
adevăr meseria de farmacist este una ce datează din timpurile cele mai vechi însă deși cunoscut
acest aspect se încă întâmplă ca meseria aceasta să fie privită cu incertitudine.
Ca bază farmacia a fost văzută ca fiind o disciplină de trecere între științele chimice pe de o
parte și sănătatea pe de cealaltă parte . Această disciplină era în fapt o profesie ce avea ca scop
asigurarea unei sigure utilizări ale medicamentelor.
În anii 1900 farmaciștii preparau medicamente conform cu tehnicile ce existau la acea dată.
Medicamentele erau folosite pentru uz medicinal. Undeva până în anii 1950 producerea
medicamentelor de către industria farmaceutică la scară largă și introducerea pentru prescripție
medicală a statutului juridic pentru mai toți agenții terapeutici ai fost elementele ce au pus o limită
farmaciștilor la crearea, repartizarea și etichetarea produselor farmaceutice de tip medicament
prefabricate.
Astfel că în cadrul anului 1960, pe la jumătatea acestuia mai exact, s-a întâmplat ca
farmaciștii să treacă la un alt nivel și astfel să evolueze spre ideea de farmacie clinică.
Aici a început practic transformarea ce a fost considerată ca fiind perioada de trecere ce a
fost determinată prin acțiunea de dezvoltare și totodată integrare a diverselor funcții de tip
profesional din domeniul farmaciei. Totodată de întâmplă ca în acest an să crească astfel
diversitatea profesională a farmaciștilor dar și dezvoltarea unei relații mai apropiate cu diverse
cadre medicale dar și alte cadre din domeniul sănătății așa încât această activitate să se
eficientizeze.
Până undeva la începutul anilor 1990 rolul unui farmacist era acela de a aproviziona într-un
mod responsabil medicamentele necesare terapiilor aferente diverselor afecțiuni, având ca obiectiv
căpătarea unor bune și eficiente rezultate așa încât să poată contribui la îmbunătățirea calității vieții
pacienților.
Farmaciști sunt văzuți în prezent ca fiind experți în cadrul domeniului produselor
farmaceutice de tip medicament iar rolul lor ar putea fi:
20

colaborarea direct cu pacienții;
colaborarea cu medicii;
colaborarea cu diverși alți profesioniști ce activează în domeniul sănătății.
Colaborări ce sunt necesare pentru o utilizare optimă a gestionării medicamentelor așa încât
să funcționeze conform pentru cât mai multe situații în care rezultatele tratamentelor să fie pozitive
deci implicit eficiente.
Învoiala actuală include o lărgire a zonei de practică a industriei farmaciei iar în anumite
situații farmaciștii își asumă prescrierea unor produse farmaceutice de tip medicament. Modele de
prescriere a unor produse farmaceutice de tip medicament s-au dezvoltat undeva în trecut la nivel
internațional. Spitatalele Canadiene au fost destinația pledărilor privind modelele de prescriere a
produselor farmaceutice de tip medicament de care vorbeam anterior.
Atât în Statele Unite ale Americii cât și în multe alte state există reglementări ce dau dreptul
unei administrări colaborative privind medicamentele de farmaciști. Anul 2001 este anul în care a
fost aprobată în cadrul Marii Britanii ca farmaciștii să poate prescrie suplimentar.
Acest management al terapiei participative privind produsele farmaceutice de tip
medicament dar și diversele suplimentare modele de prescriere a medicamentelor pretinde clare
colaborări între farmaciști și cadre medicale. Modelul prezentat anterior ar fi " modelul de
prescriere dependentă".
În anul 2006, luna Aprilie mai exact, se întâmpla să fie adăugate drepturi independente
privind prescrierea medicamentelor de către farmaciști , în cadrul Departamentului privind Sănătate
din cadrul Regatului Unit. Din anul 2000, farmaciștii din Canada aveau dreptul ca în mod
independent să prescrie contracepția de urgență.
În 2006, luna mai se întâmpla lărgirea domeniului de practică pentru farmaciști în urma
oprobării Regulamentului profesiilor farmaciștilor în Alberta. Conform extinderii sectorului de
practică din 2006, farmaciștii;
se bucură de dreptul de a indica produse farmaceutice de tip medicament;
se bucură de dreptul de a indica tratamente cu injecții subcutanate;
se bucură de dreptul de a indica tratamente cu injecții intramusculare.
Practica farmaciei are acum standarde definite în cadrul Legii Farmaciei din 2006, luna
Octombrie. Alberta are recunoaștere ca fiind lider în înoirea asistenței medicale iar în cadrul acestei
provincii din cauza schimbărilor legislative s-a ajuns la contestarea profesiei medicale, existând o
acuzare privind existența unui conflict de interese ce a dus aici. În provincia Alberta, ceea ce se
înțelegea prin prescripția farmacistului este cu mult diferit de ceea ce se înțelege în zilele de azi prin
prescripere medicală.
21

Pe de o parte cei ce sunt farmaciști pot să decidă dacă vor opta sau nu pentru
autoritatea de prescriere pe parcursul practicării acestei meserii.
Categoriile diferite de prescriere ce sunt încadrate la modelul de prescriere din cadrul
provinciei Alberta sunt:
adaptarea unei rețete – categorie ce se aplică farmaciștilor în cele mai multe cazuri.
În Alberta colegiul farmaciștilor consiferă necesar ca fiecare farmacist să completeze
o cale spre o educație efectuată în mod continuu. Această categorie este o una ce
implică prezența activă a unui cadru medical atunci când vine vorba de:
-acțiunea de evaluare a unui pacient ;
-luarea unei hotărâri privind introducerea unei anume terapii.
Iar farmacistul pe care un anume pacient a ales să îl informeze, are posibilitatea de a
face diverse modificări cu referire la rețeta scrisă de către medic încă categoric nu
poate reînoi rețeta cu totul. Însă este permis ca în cadrul rețetei să se efectueze
modificări precum:
-mărirea sau reducerea dozei unui anume medicament;
-schimbarea formei tratamentului medicamentos în raport
cu nevoile pacientului așa încât să fie atinse sau
satisfăcute nevoile pe care pacientul le are.
În urma modificării rețetei farmacistul care a efectuat modificarea are obligația
morală, etică dar și impusă de reglementări de a informa cadrul medical ce a emis
rețeta în legătură cu modificările efectuate la aceasta. În urma acestei informări,
farmacistul devine prescriptorul legal în carul rețetei modificate și adaptate
pacientului și răspunde pentru această rețetă.
Totodată această prescriere medicală dă dreptul unui faracist de a hotărî continuarea
unui tratament dacă acesta în urma unei ample discuții cu pacientul decide oportun
acest lucru pentru sănătatea pacientului. Ca legal prescriptor și în acest caz de
extindere a perioadei de terapie în cazul unui pacient, farmacistul are obligația de a
lua legătura cu cadrul medical și de a retrimite pacientul la acesta pentru o nouă
evaluare așa încâtsă se poată decide sau confirma mai corect spus și de către cadrul
medical decizia farmacistului de reumplere a terapiei.
inițierea terapiei medicamentoase / gestionarea terapiei medicamentoase. Această
categorie de prescriere face exclusiv referire la farmaciși ai registrului clinic din
Colegiul Medicilor al provinciei Alberta, farmaciști ce au efectuat procesul de
demonstrare a pregătirii esențiale în domeniul educației profesionale, a relației de
colaborare dar și de precizare a practicilor în cadrul a cinci etape.
22

Este important de precizat că în cadrul acestei categorii se poate întâmpla ca
farmaciștilor să li se dea voie să poată evalua pacienții și să precedeze la a începe un
anume tratament medicamentos. Însă de cele mai multe ori se întâmplă ca farmaciștii
să colaboreze cu cadrele medicale din domeniul sănătății, colaborare în care
farmaciștii vor răspunde pentru gestionarea tratamentului medicamentos solicitat de
pacient. Sunt cazuri în care medici sunt direcționați de alți medici la anumiți
farmaciști ce sunt autorizați pentru ca aceștia din urmă să îi poată îndruma și consilia
privind :
-selectarea medicamentelor în mod conform;
-selectarea dozei corecte;
-selectarea formei corecte de dozare.
Farmaciștii aici își pot asuma responsabilitatea tratamentului de tip medicamentos
pentru boli cronice:
-monitorizarea tratamentului;
-ajustarea tratamentului;
-întreținerea tratamentului;
-inițierea tratamentului de tip medicamentos.
În această categorie deciziile privind prescrierea se vor lua de către farmacistul ce
are calitatea de prescriptor legal.
Sunt și alte provincii Canadiene ce urmăresc practica mărită pentru farmaciști.
Farmaciștii la fel ca medicii au propriile lor aporturi în salvarea vieții oamenilor. Este
important de înțeles acest lucru pentru a fi poate mai bine situată relația de colaborare medic –
farmacist.
La nivel internațional sunt farmacii clinici ce furnizează medicamente:
-spitalelor de stat;
-clinicilor private;
-grupurilor de asistență medicală de la cele mai mici la cele mai mari;
-centrelor de îngrijire;
-asociațiilor ce au ca activitate îndrigirea medicală cu personal autorizat;
-etc.
Farmacia clinică are la bază un serviciu ce are ca scop:
promovarea medicamentelor;
ulizarea sigură a medicamentelor;
utilitarea eficientă a produselor farmaceutice de tip medicament.
23

Principiile unei farmacii clinici sunt :
calitatea;
parteneriatul;
inovația;
responsabilitatea;
asumarea.
Serviciile posibil de oferit de farmaciile clinici:
perfecționare în gestionarea medicamentelor prin:
-garantarea seriozității în efectuarea atribuțiilor;
-garantarea folosirii unor politici și unor procese ce tin cont de
standarde conforme cu reglementările în vigoare;
perfecționare privind conformitatea cu legiferările în vigoare ceea ce îmbunătățește
în ochii pacienților reputația clinicii medicale, a spitalului sau a centrului de îngrijire,
după caz;
oferirea unor inovații privind zona IT, zonă importantă pentru că vizează programe,
software-uri privind gestionarea produselor farmaceutice de tip medicament .
Programele oferite de regulă sunt dintre cele ai inovatoare și totodată personalizate
așa încât să ajute clinica medicală ce beneficiază de el cu informații esențiale privind
produsele farmaceutice de tip medicament;
serviciu de furnizare a produselor farmaceutice de tip medicament efectuat facil așa
încât contribuie la sprijinirea clinicilor medicale prin simplificarea modului de
efectuare a comenzilor.
Serviciile farmaciilor clinici sunt destinate exclusiv clinicilor medicale, spitalelor, cemtrelor
e analiză însă nu și persoanelor fizice ca pacienți direct. Legătura lor este cu spitalul furnizându-i
acestuia materialele necesare desfășurării activității din cadrul spitalului și astfel relația Farmacie
Clinică – Spital este una extrem de importantă pentru o cât mai eficientă colaborare și implicit o cât
mai bună stare a pacientului.
În colaborarea sau parteneriatul medic – farmacist cel care are cel mai mult de câștigat este
întotdeauna pacientul, acesta fiind cel mai important atât pentru farmacistul clinician cât și pentru
cadrul medical ce îl îngrijește.
Un parteneriat de calitate între medic și pacient este cel ce poate face diferența între servicii
de calitate de care beneficiază pacienții și servicii slab calitative. Întotdeauna un cadru medical bun
care își dă interesul pentru pacientul său, care îi oferă cea mai corectă și eficientă consultație dacă
nu este ajutat de buna colaborare cu un farmacist clinician nu va putea oferii până la capăt servicii
24

de calitate pacientului său. La fel cum un farmacist nu poate face nimic pentru pacient fără ajutorul
și buna colaborare cu un medic. Încerc să punctez importanța parteneriatului farmacist – medic
pentru bunăstarea pacientului.
Farmaciștii clinicieni din Anglia de exemplu prin implicarea lor în relația cu medicii și prin
profesionalismul de care dau dovadă ajută cadrele medicale și implicit unitățiile medicale în care
aceste cadre medicale activează să:
respecte cerițele pe care le are Comisia de calitate a îngrijirilor – CQC;
înfăpruiască cerințele pe care le are HIS – Healthcare Improvement Scotland;
respecte cerințele pe care le asre HIW – Healthcare Inspectorate Wales;
înfăpruiască cerințele pe care le are HMIP;
înfăpruiască cerințele pe care le are HMIC.
În fapt în relația, în parteneriatul farmacist clinician – medic este esențial ca fiecare să își
facă treaba într-un mod responsabil. Farmacistul clinician este cel care ajută medicul să gestioneze
medicația în cel mai sigur mod posibil și totodată cel mai eficient mod posibil iar medicul
respectând ceea ce îi oferă farmacistul și mai mut de atât urmând întocmai indicațiile farmacistului
clinician oferă pacienților cele mai bune servicii. 23
Un alt aport al farmaciștilor clinicieni este faptul că periodic revizuiesc atât procedurile cât
și politicile produselor farmaceutice de tip medicament pe care medicii le utilizează în cadrul
diverselor scheme de tratament atribuit pacienților așa încât rezultatele să fie cât mai calitativ
posibil.
Serrano (2019) a dezvoltat un cadru teoretic pentru formarea relațiilor de colaborare între
medic și farmacist (CMF).
Conform modelului CMF, practica colaborativă este influențată de caracteristicile
individuale, de contextul colaborării, dar și de caracteristicile interschimbate de cei doi
profesioniști: 18
Caracteristicile individuale includ:
-demografia;
– specialitatea;
– familiaritatea cu alți profesioniști;
-nivelul de încredere al practicantului.
Caracteristicile contextului includ:
-caracteristicile practicii;
– proximitatea practicilor;
– volumul interacțiunilor;
– sistemul organizațional.
25

 Caracteristicile interschimbate includ:
-atracția;
– deschiderea către comunicarea cu celălalt profesionist;
– nivelul de putere schimbat în cadrul colaborării;
– standardul;
– așteptările dezvoltate;
-nivelul de performanță;
– conflictul;
– rezoluția unui posibil conflict.
Studiile empirice ale modelului CMF au arătat că, în comparație cu caracteristicile
individuale și cele ale contextului, caracteristicile de schimb, inclusiv inițierea relației, nivelul de
încredere și specificația rolului au fost factorii care au influențat cel mai mult colaborarea medic-
farmacist. Raney (2014) susține că aceste caracteristici pot fi adesea măsurate cu ajutorul indicelui
de colaborare medic-farmacist (ICMF). 14
Spre exemplu, Ahluwalia et al. (2018) a realizat un studiu prin care săanalizeze dacă
intervenția farmaciștilor în tratarea pacienților cu tensiune arterială instabilăaduce beneficii. Așa
cum era de așteptat, intervenia activă a farmaciștilor în tratarea pacienților cu tensiune arterială
ridicată, ICMF a fost mult mai mare decât în cazul pacienților cu tensiune arterială scăzută, unde
farmaciștii doar au îndrumat paciențiisă meargă la un control medical (Ahluwalia et al., 2018).
Astfel, putem spune că, instrumentul ICMF este unul valid și ajută la evaluarea colaborării dintre
medic și farmacist. Întrucât modelul CMF a fost dezvoltat special pentru colaborarea dintre medic și
farmacist, acesta poate fi util și analizei prezentate în cadrul cercetării de față. 1
Cu toate acestea, există și unele limitări în utilizarea acestui model în cadrul cercetării de
față, întrucât modelul a fost dezvoltat și testat pentru relațiile dintre farmaciștii comunitari și
medici, situație în care aceștia se află rareori în aceeași unitate medicală.
O altă limită impusă de utilizarea modelului CMF, pentru analiza ilustrată în cadrul
cercetării de față, îl reprezintă faptul că, farmaciștii care lucrează în clinici de îngrijiri primare au
deja relații de colaborare de lungă durată cu medicii, ceea ce înseamnă că, nu va exista variație în
caracteristicile schimbate de cei doi profesioniști.Pe de altă parte, eficiența colaborării medic-
farmacist din cadrul clinicilor poate fi influențată de contextul organizațional, variabilă care nu este
inclusă în modelul CMF. Astfel, pentru o investigație eficientă a colaborării medic-farmacist, este
necesară integrarea unui model suplimentar pe lângă cel CMF.
În Germania legislația obligă spitalele să aibă numit măcar un farmacist clinician, care că
aibă în responsabilitate managementul produselor farmaceutice de tip medicament dar să și pună la
dispoziție informații privind medicamentele, interacțiunile pe care le pot avea, consecințele
26

interacțiunilor și dozarea lor, tuturor cadrelor medicale care au devoie de aceste date. În urma
conștientizării importanței parteneriatului farmacist-medic pentru un cât se poate de eficient act
terapeutic, germanii au decis că este obligatoriu ca în cadrul fiecărui spital să existe măcar un
farmacist clinician.
2.2. Evoluția parteneriatului farmacist – medic pe parcursul anilor în România
Farmacistul este pregătit pentru :
prepararea medicamentelor;
stocarea medicamentelor;
conservarea medicamentelor;
difuzarea medicamentelor.
Pentru toate acțiunile pe care le desfășoară, farmacistul răspunde atât moral cât și juridic.
Farmacia comunitară este și ea parte din farmaciile existente și este o parte extrem de
importantă. Farmacia comunitară este în fapt acea unitate de tip farmaceutic ce servește interesului
public oferind populației asistență farmaceutică în cadrul unui ambulatoriu și ulterior le oferă
acestora medicamentele necesare contra cost.
Farmacia comunitară are ca obiect de activitate comercializarea produselor farmaceutice,
comercializare ce este efectuată cu amănuntul. De regulă aceste farmacii conunitare au la conducere
un farmacist – șef ce neapărat este obligar șă dețină un certificat de membru în cadrul Colegiului
Farmaciștilor din România.
Pentru a putea șă funcționeze o farmacie comunitară are nevoie de aprobarea Ministerului
Sănătății, aprobare ce se cuantifică într-o autorizație de funcționare emisă de acesta.
În România, în cadrul municipiului București existî o farmacie comunitară la un număr de
3000 de locuitori, în cadrul orașelor ce sunt reședință de județ există o farmacie comunitară la 3500
de locuitori iar în cadrul celorlalte orașe, mai mici se înființează o farmacie comunitară pentru 4000
de locuitori.
Personalul din cadrul unei farmacii comunitare:
-farmacist- șef;
27

-farmacișt;
-asistent medical farmacist.
În cadrul României pentru farmaciile comunitare există legea 266/2008 pe care finanțatorii
și fondatorii unei astfel de farmacii o pot citii pentru a se ghida potrivit.
Asistența farmaceutică în cadrul farmaciei de comunitate conține acțiuni:
îndrumarea și informarea pacientului cu privire la medicația pe care o oferă,
bineînțeles în baza unei rețete. Îndrumarea are la bază o atentă examinare științifică
a rețetei în situația pacientului bolnav;
îndrumarea spre o automedicație ce este cerută de pacient, însă întotdeauna cu
medicamente OTC și bineînțeles întotdeauna în urma unei discuții ce se aseamănă cu
un interoatoriu;
indicațiile în scris privind medicația OTC ce este recomandată de farmacist pentru o
zi sau două, la cererea pacientului ce alege să se prezinte la farmacie având
simptome diverse. Întotdeauna întrumările se efectuează de farmacist în urma unei
minimale consultații efectuate de acesra într-un spațiu discret din cadrul farmaciei;
serviciul de asistență farmacoterapeutică efectuat la domiciliul pacientului;
educarea pacienților privind farmacoterapia;
soluționarea unor complicații privind terapia medicamentoasă a pacientului, având la
bază crearea unui dosar al pacientului cu toate datele privind:
-diagnosticul pacientului;
-analizele pe care pacientul le-a făcut în cadrul unui laborator;
-istoricul terapiilor prescrise ;
-istoricul automedicației.
Farmacia clinică este o parte a farmaciei ca specialitate ce folosește atât informațiile de tip
farmaceutic cât și informațiile de tip biomedical cu scopul de a optimiza eficiența preciziei, a
economiei dar și a securității tratamentului de tip medicamentos atât pentru societate cât și pentru
pacient. În domeniul acesta rolul farmacistului este acela de a consilia cadrele medicale pe de o
parte și pacientul pe de cealaltă parte. Specialitatea modernă privind meseria de farmacist este în
fapt farmacia clinică .
Orietarea către pacient a farmacistului clinician este efectuată cu responsabilitate și rolul de
consilier în sfera fototerapiei pentru farmacist se desfășoară în cadrul farmaciei de spital sau ăn
cadrul farmaciei de comunitate.
Farmacistul clinician este cel ce alături de cadrul medical se prezintă la patul pacientului
bolnav, stabilind împreună tratamentul medical, modul de aplicare al tratamentului medical, doza de
aplicat pacientului, perioada de tratament considerată optimă pentru un rezultat cât mai bun.
28

Farmacistul clinician trebuie să fie pregătit foarte bine deoarece i se cere să fie capabil să
ordoneze medicamente cu au diferite structurile și sunt clare scrise în cadrul unei prescripții
medicale. Aici farmacistul clinician are răspunderea de a cunoaște posibilele interferențe între
substanțele anumitor medicamente ce ar putea duce la agravarea stării de rău a pacientului sau la
anumite reacții ce i-ar pune viața în pericol, pentru a putea evita acest lucru.
Informațiile oferite de farmacistul clinician sunt esențiale având în vedere că în lipsa
acestora și implicit în lipsa unor asocieri nepotrivite de substanțe sau a unor dozări neprotrivite de
medicamente se poate întâmpla ca pacientului în cauză să i se deterioreze starea de sănătate. Iar
scopul unui tratament este acela de a o îmbunătății. Dacă farmacistul clinician observă în prescripța
medicală fie asocieri de substanțe ce interferează, fie doze nepotrivite ce determină interferarea
medicamentelor, în cadrul unei colaborări cu medicul care a prescris rețeta acesta o adaptează așa
încât pacientul să nu fie atacat. 21
Farmacistul clinician trebuie:
să aibă capacitatea de a lua decizii privind alegerea eficientă a medicamentelor
potrivite și cu un scor bun când vine vorba de raportul beneficiu – cost, având ca
scop indivitualitarea tratamentului pentru fiecare pacient;
să ofere diverse date pacienților dar și cadrelor medicale din domeniul medical, date
privind folosirea medicamentelor cât mai rațional posibil;
să urmărească evoluția pacientului aflat pe tratament medicamentos;
să aibă capacitatea de a fi parte activă în cadrul echipei de cercetare de tip clinic
privind un medicament;
să dețină informații importante privind înfăptuirea unui protocol de cercetare dar și
privind modul de validare a rezutatelor ce au fost obținte în urma cercetării.
Asistența farmaceutică este importantă :
În cadrul spitalelor, având ca scopuri:
-atenta supraveghere a pacientului căruia i-a fost instituită
farmacoterapia de tip individual de către cadrul medical în
colaborare cu farmacistul clinician;
-în baza unei dozări de concentrație plasmatică a unui
medicament se efectuează de către farmacistul clinician
moniorzarea;
-funcție în cadrul farmacoeconomiei;
29

-farmacist clinician ce are rolul de consilier în domeniul
medicamentelor;
-contribuirea în cadrul unei echipe de cercetare în cazul unui
medicament nou;
-instruirea și ghidarea practică a diferiților studenți și rezidenți ai
specialității farmaciei clinice.
În cadrul farmaciei de comunitate:
-îndrumarea și informarea pacientului cu privire la medicația pe
care o oferă, bineînțeles în baza unei rețete. Îndrumarea are la
bază o atentă examinare științifică a rețetei în situația
pacientului bolnav;
-îndrumarea spre o automedicație ce este cerută de pacient, însă
întotdeauna cu medicamente OTC și bineînțeles întotdeauna în
urma unei discuții ce se aseamănă cu un interoatoriu;
-indicațiile în scris privind medicația OTC ce este recomandată
de farmacist pentru o zi sau două, la cererea pacientului ce
alege să se prezinte la farmacie având simptome diverse.
Întotdeauna întrumările se efectuează de farmacist în urma unei
minimale consultații efectuate de acesra într-un spațiu discret
din cadrul farmaciei;
-serviciul de asistență farmacoterapeutică efectuat la domiciliul
pacientului;
-educarea pacienților privind farmacoterapia;
-soluționarea unor complicații privind terapia medicamentoasă a
pacientului, având la bază crearea unui dosar al pacientului cu
toate datele privind:
odiagnosticul pacientului;
oanalizele pe care pacientul le-a făcut în
cadrul unui laborator;
oistoricul terapiilor prescrise ;
oistoricul automedicației.
În cadrul României conformitate cu legea în vigoare – legea 59/2006 – farmacistul în
concordanță cu pregătirea universitară are competența de a exercita și:
30

colaborare cu cadrul medical pentru stabilirea unui tratament;
colaborarea cu un cadru medical pentru urmărirea tratamentului acordat.
În țara noastră există un număr mic de spitale în care starea terapeutică a bolnavului este
începută și supravegheată de o echipă medic farmacist .
Desi în cele mai multe dintre țări această cultură de colaborare medic – farmacist este bine
implementată și categoric susținută, considerată ca fiind succesul unui corect diagnostic și unei
eficiente terapii, în România este mai mult sau mai puțin nouă această specialitate.
Desi este în cadrul țării noastre cunoscută de 20 de ani, există încă neînțelegeri și diverse
confuzii când se face referire la responsabilitatea și activitatea farmacistului clinician. 21
31

CAPITOLUL III
STUDIU PRIVIND MODELELE INOVATOARE ALE PARTENERIATULUI
FARMACISC – MEDIC
3.1. Beneficii ale parteneriatului Farmacist – Medic
Cadrele medicale sunt cele pregătite pentru evaluarea pacienților și pentru diganosticarea
diverselor probleme pe care aceștea le au. De regulă tot cadrele medicale sunt cele ce recomandă și
tratamentul corespunzător diagnosticului pus. Însă este de precizat că implicarea farmacistului în
această parte " de tratare" este una importantă ce va aduce doar beneficii dacă farmacistul ales este
unul pregătit profesional.
Medicul:
-se ocupă de prevenția bolilor;
-se ocupă cu diagnosticarea afecțiunilor;
-tratarea diverselor afecțiuni;
-urmărirea evoluției afecțiunilor și analiza acesteia. 22
Medici au capacitatea și cunoștiințele necesare de a evalua pacienți și de a le pune
diagnosticul corect, acest lucru fiind deprins din anii studiați în cadrul facultății pe care fiecare din
medici au ales să o urmeze. Medici sunt pregătiți în decursul studiilor și în legătură cu tratamentul
de aplicat pentru fiecare din diversele afecțiuni însă niciodată un medic nu va putea avea aceleași
cunoștințe pe care le are un farmacist și mai ales un farmacist clinician. 22
Farmacistul:
-specialist acreditat pentru a elibera medicamente;
-oferă consultație pentru medicația eliberată.
Domenii de activare ale unui farmacist:
în farmacii – farmacist comunitar ;
în spitale – farmacist clinician;
în industria farmaceutică;
în marketingul farmaceutic;
în cercetare medicală;
în cercetare farmaceutică;
în cadrul mediului de tip academic;
32

în cadrul mediului legislativ.
Din cele prezentate anterior se poate ajunge ușor la concluzia că doar parteneriatul Medic –
Farmacist poate aduce calitatea tratării unui pacient la cel mai înalt nivel. Spun acest lucru deoarece
o dată puse la un loc cunoștiințele unui medic cu informațiile deținute de un farmcist clinician cu
referire la medicamente și intreferențele lor, rezultatul va fi unul care nu va întârzia să apară și de
care vor fi mlțumiți majoritatea pacienților.
Parteneriatul Farmacist- Medic are următoarele avantaje:
-ușurează munca medicilor în etapa de hotărâre a unei terapii pentru medic;
-ușurează munca farmaciștilor în etapa de consiliere și consultate a pacientului căruia
i-ar da un anume tratament;
-oferă siguranță pacientului care se bucură de o evaluare eficientă de la medic, acesta
fiind cel mai în măsură să procedeze la această evaluare și de un tratament atribuit de
medic în parteneriat cu farmacistul, farmacist ce este la fel cel maiîn măsură pentru a
participa la stabilirea unui tratament deoarece deține cunoștiințele necesare așa încât
să evite o interferare a substanțelor din medicamente care să îi pună în pericol viața
pacientului.
3.2. Elaborarea unui studiu de pia ță privind parteneriatul Farmacist – Medic
3.2.1. Obiectivele studiului
Obiectivele studiului privind parteneriatul Medic – Farmacist sunt:
cunoașterea cadrelor medicale ce au cunoștință de parteneriatul Medic – Farmacist;
aflarea așteptărilor respondenților de la parteneriatul Medic – Farmacist ;
viziunea celor chestionați privind parteneriatul Medic – Farmacist;
așteptările privind dezvoltarea parteneriatului Medic – Farmacist;
motivele pentru care consideră necesar parteneriatu . Medic – Farmacist.
Folosind chestionarul ce apare în Anexa 1 am încercat să evaluez percepția subiecților față
de parteneriatul Medic – Farmacist
33

nivelul de cunoaștere;
procentele în care cadrele medicale chestionate și nu numai consideră parteneriatul Medic –
Farmacist ca fiind potrivit și benefic;
percepțiile celor chestionați privind parteneriatul Medic – Farmacist;
atitudinea respondenților vizavi de modul de aplicare al parteneriatului Medic – Farmacist;
impactul pe care îl are parteneriatul Medic – Farmacist în rândul pacienților din punctul de
vedere al cadrelor chestionate;
atitudinea respondenților vizavi de parteneriatul Medic – Farmacist.
3.2.2. Metodologie
Pentru studiul de caz privind parteneriatul Medic – Farmacist consider potrivit să folosesc
metoda chestionarului și să o aplic printre farmaciști, cadre medicale și alți specialiști din cadrul
medicinei pentru a studia părerile acestora vizavi de studiul lucrării de față.
Totodată consider că părerile acestora sunt cele mai potrivite pentru studiul lucrării de față
deoarece aceste persoane sunt cele posibil implicate în parteneriatul Medic – Farmacist și totodată
dețin cunoștiințe suficiente vizavi de ce implică acest parteneriat, ce limite și ce beneficii are el.
Așa cum am prezentat anterior acestui capitol parteneriatul Medic – Farmacist este unul cu
mult mai dezvoltat la nivel internațional decât la nivel național.
Studiile privind acest parteneriat și privind beneficiile acestuia datează de foarte mulți ani,
iar cei ce s-au bucurat de un tratament sub acest parteneriat au cunoscut aceste beneficii de care
vorbeam anterior.
Pentru cercetarea percepției celor implicați privind parteneriatul Medic Farmacist am ales să
creez în cadrul acestui capitol, un studiu în acest sens. Metoda pe care aleg să o utilizez este cea a
chestionarului.
Am început prin analizarea istoriei acestui parteneriat, ca ulterior să gândesc și creez
întrebările considerate de mine ca fiind potrivite unui chestionar ca bază pentru studiu de
față(Anexa nr.1) Chestionarul creat este format din 14 întrebări gândite pentru a le oferii celor
chestionați posibilitatea să exprime care este poziția acestora în raport cu parteneriatul Medic –
Farmacist modul de implementare al acestui parteneriat.
34

Ca urmare a efectuării chestionarului și a chestionării unui număr de medici, altor secialiști
în medicină și a farmaciștilor, am extras răspunsurile și am transpus rezultatele în grafice și
procentaje.
Datele demografice apar în prima parte a chestionarului și includ întrebări privind:
-vărsta;
– sexul:
– ocupația.
Am chesionat astfel persoanele supuse studiului de față:
-deplasându-mă prin farmacii ;
-prin intermediul telefoanelor mobile;
-deplasarea prin spital a fost una anevoioasă având în vedere starea de alertă în care
ne aflăm și imposibilitatea de a te deplasa prin spital dacă nu ești cadru medical sau
pacient.
-vârsta minimă a celor chestionați este de 26 de ani așa încât să fie cadre medicale,
farmaciști și alți specialiști în medicină în câmpul muncii, cu experiență așa încât
rezultatul să fie unul corect.
-spitalele din cadrul cărora am chestionat medicii sunt:
oSpitalul Clinic Județean de Urgență Craiova;
oSpitalul Filantropia
-farmacii din cadrul spitalelor amintite anterior;
Am utilizat pentru întemeierea chestionarului întrebări ce au variante de răspuns în ideea de
a îi ajuta pe respondenți să răspundă. Ușurința prelucrării datelor este garantată de modul de
construire a întrebărilor, adică cel cu variante de răspuns.
În cadrul acestui capitol am traversat etapele următoare:
am numit tema de cercetare;
am stabilit clar obiectivele studiului;
m-am informat pentru a putea stabilii un eșantion reprezentativ aferent studiului;
am creat întrebările esențiale pentru forma chestionarul;
am aplicat chestionarul pe un număr de 50 de persoane;
am prelucrat datele obținute în urma chestionării celor 50 de persoane;
am interpretat datele, am redactat rezultatele;
am redactat concluziile.
Analiza și interpretarea rezultatelor se efectuează în urma prelucrării datelor obținute din
răspunsurile celor cincizeci de persoane chestionate.
35

1.În ceea ce privește ponderea populației chestionate în funcție de gen s-a constatat că:
58% sunt femei;
42% sunt bărbați.
2. Persoanele se încadrează din punct de vedere al vârstei pe care o au în următoarele grupe:
a.între 26-34 de ani;
b.între 35-44 de ani;
c.între 45-54 de ani;
d.între 55-64 de ani;
e.> 65 de ani.
Categoria de vârstă ce cuprinde cele mai multe persoane este cuprinsă între 35 – 44 de ani,
pe când cele mai puține persoane se încadrează în grupa de vârstă 26 – 34 de ani. (fig.3.1.)
între 26-34 de ani
între 35-44 de ani
între 45-54 de ani
între 55-64 de ani
peste 65 de ani0%5%10%15%20%25%30%35%40%45%
16%44%
18%
12%
10%
Fig.3.1: Vârsta
3. Pentru a vedea care este ocupația subiecților chestionati, am folosit categoriile următoare la care
am avut rezultatele: (fig.3.2)
42 % – Medic;
38 % – Farmacist;
36

 20 % – Alți specialiști din medicină.
Medic
Farmacist
Alti specialisti in medicina0%5%10%15%20%25%30%35%40%45%
42%
38%
20%
Fig. 3.2 Ocupația.
3.2.3. Rezultate
La întrebarea: " Aveți cunoștință de parteneriatul Medic – Farmacist?", răspunsurile celor 50 de
persoane chestionate au fost : (fig. 3.3)
100 % susțin că au cunoștință de ceea ce înseamnă parteneriatuk Medic – Farmacist;
37

100%
Fig. 3.3. Aveți cunoștință de parteneriatul Medic – Farmacist?
Referitor la întrebarea din chestionar: " Cum definiți parteneriatul Medic – Farmacist?" : (fig.
3.4)
82 % afirmă că parteneriatul Medic – Farmacist este uniunea cunoștințelor unui farmacist și
a unui medic cu scopul eficientizării tratamentului acordat pacientului;
18 % afirmă că parteneriatul Medic – Farmacist este colaborarea dintre medic și farmacist
pentru tratarea bolnavilor .
38

Uniunea cunoștințelor unui farmacist și a unui medic cu scopul eficientizării tratamentului acordat pacientului0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%
82%
18%
Fig. 3.4. Cum definiți parteneriatul Medic – Farmacist?
Din cei 76% care afirmă că au cunoștiință despre ceea ce este parteneriatul Medic –
Farmacist la întrebarea privind locul unde se furnizează medicamente răspunsurile sunt
următoarele: (fig. 3.5)
86 % susțin că medicamentele sunt furnizate în spitale de stat, clinici private și
asociaților ce au ca activitate îngrijirea medicală cu personal autorizat;
14 % susțin că medicamentele sunt furnizate grupurilor de asistență medicală de la
cele mai mici la cele mai mari și centrelor de îngrijire ;
39

Medicamentele sunt furnizate în spitale de stat, clinici private și asociaților ce au ca activitate îngrijirea medicală cu personal autorizat0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%
86%
14%
Fig. 3.5. Unde se furnizează medicamente?
La întrebarea " În parteneriatul medic – farmacist ce are de făcut m edicul? " răspunsurile au
fost:
-32 % – de a se ocupa cu diagnosticarea afecțiunilor și tratarea lor;
-36 % – de a informa farmacistul cu privire la diagnosticul stabilit;
-32 % – de a cere ajutorul farmacistului, consultându-l pe acesta cu privire la tratamentul de
aplicat pacientului aflat în suferință.
40

30%31%32%33%34%35%36%
32%36%
32%
Fig. 3.6. În parteneriatul medic – farmacist ce are de făcut m edicul?
La întrebarea " În parteneriatul medic – farmacist ce are de făcut f armacistul clinician ? "
răspunsurile au fost:
-48 % – să aibă capacitatea de a lua decizii privind alegerea eficientă a medicamentelor
potrivite și cu un scor bun când vine vorba de raportul beneficiu – cost, având ca scop
indivitualitarea tratamentului pentru fiecare pacient;
-32 % să ofere diverse date pacienților dar și cadrelor medicale din domeniul medical, date
privind folosirea medicamentelor cât mai rațional posibil;
-20 % să urmărească evoluția pacientului aflat pe tratament medicamentos.
-.
41

0%5%10%15%20%25%30%35%40%45%50%
48%32%20%
Fig. 3.7. Dacă În parteneriatul medic – farmacist ce are de făcut f armacistul clinician ?
La întrebarea " Ce avantaje considerați că are p arteneriatul Farmacist- Medic ?" răspunsurile au fost
următoarele:
-52 % au spus că avantajul pe care îl consideră ca principal în urma parteneriatului Medic –
Farmacist este că oferă siguranță pacientului care se bucură de o evaluare eficientă de la
medic, acesta fiind cel mai în măsură să procedeze la această evaluare și de un tratament
atribuit de medic în parteneriat cu farmacistul, farmacist ce este la fel cel mai în măsură
pentru a participa la stabilirea unui tratament deoarece deține cunoștiințele necesare așa
încât să evite o interferare a substanțelor din medicamente care să îi pună în pericol viața
pacientului;
42

-24 % au spus că avantajul pe care îl consideră ca principal în urma parteneriatului Medic –
Farmacist este că ușurează munca farmaciștilor în etapa de consiliere și consultate a
pacientului căruia i-ar da un anume tratament ;
-24 % au spus că avantajul pe care îl consideră ca principal în urma parteneriatului Medic –
Farmacist este că ușurează munca medicilor în etapa de hotărâre a unei terapii pentru
medic;
0%10%20%30%40%50%60%
52%
24%24%
Fig. 3.8. Ce avantaje considerați că are p arteneriatul Farmacist- Medic ?
Răspunsurile la întrebatea " De cât timp este implementat parteneriatul Medic – Farmacist în țara
noastră?" sunt : (fig. 3.9)
43

Din cei ce cunosc ceea ce este parteneriatul Medic – Farmacist 86 % susțin că parteneriatul
Medic – Farmacist în țara noastră este implementat de o perioadă de peste 10 ani, urmați
fiind de 10 % ce susțin că parteneriatul Medic – Farmacist în țara noastră este implementat
de o perioadă ce este cuprinsă între 5 ani și 10 ani ; cei mai puțini dintre ei, 4 % mai exact ce
susțin că parteneriatul Medic – Farmacist în țara noastră este implementat de o perioadă de
până în 5 ani.
< 5 ani
5 ani – 10 ani
> 10 ani4%10%86%
Fig. 3.9. De cât timp este implementat parteneriatul Medic – Farmacist în țara noastră?
În momentul în care am solicitat respondenților să precizeze dacă consideră util implementarea
parteneriatului Medic – Farmacist, am primit răspunsurile : (fig. 3.10)
-96% au răspuns cu "DA" la această întrebare;
– 4% au răspuns cu "NU" la această întrebare.
44

DA
NU96%
10%
Fig. 3.10. Considerați util implementarea parteneriatului Medic – Farmacist ?
La întrebarea : " Considerați că pacienții sunt afectați de lipsa unei serioase colaborăei între
Farmacist și Medic ? " răspunsurile au fost astfel împățite: (fig.3.11)
-12% – DA, pentru că este esențial ca parteneriatul Medic – Farmacist să aibă la bază o bună
colaborare și comunicare între cele două părți ce dețin cunoștiințe esențiale și utile pentru
viața pacientului;
-64% – NU, pentru că deși ar aduce un plus colaborare nu consider că în lipsa acesteia ar avea
de pierdut pacienții.
45

0%10%20%30%40%50%60%70%
66%44%
Fig. 3.11. Considerați că pacienții sunt afectați de lipsa unei serioase colaborăei între Farmacist și
Medic?
În ceea ce privește întrebarea: " În ce măsură considerați importantă schimbarea
legislației conform cerințelor celor ce susțin esențial parteneriatul Medic – Farmacist?'' , am primit
răspunsurile următoare:(fig. 3.12)
50% – 75% – 8 persoane;
75% – 100% – 42 persoane.
46

16%
84%
Fig. 3.12. În ce măsură considerați importantă schimbarea legislației conform cerințelor celor ce
susțin esențial parteneriatul Medic – Farmacist?
Persoanele chestionate au oferit note de la 1 la 7 în legătură cu importanța existenței și
folosirii parteneriatului Medic – Farmacist în România astfel:
Foarte bineBineAcceptabilProstFoarte prostNu știuRefuz
5 4 3 2 1 6 7
Dintre cei ce cunosc parteneriatul Medic – Farmacist ,72 % dau nota 5 când vine
vorba de importanța existenței și folosirii parteneriatului Medic – Farmacist , 18%
dau nota 4 când vine vorba de i mportanța existenței și folosirii parteneriatului Medic
– Farmacist și 10% dau nota 3 când vine vorba de i mportanța existenței și folosirii
parteneriatului Medic – Farmacist
47

12345670%0%0%8%68%
0%0%
Fig. 3.13. . Pe o scală de la 1 la 5, unde 5 înseamn ă ”foarte bine”, iar 1 înseamn ă ”foarte prost”,
cum apreciați importanța existenței și folosirii parteneriatului Medic – Farmacist în România?
48

CONCLUZII
Farmaciști sunt văzuți în prezent ca fiind experți în cadrul domeniului produselor
farmaceutice de tip medicament iar rolul lor ar putea fi:
colaborarea direct cu pacienții;
colaborarea cu medicii;
colaborarea cu diverși alți profesioniști ce activează în domeniul sănătății.
Colaborări ce sunt necesare pentru o utilizare optimă a gestionării medicamentelor așa încât
să funcționeze conform pentru cât mai multe situații în care rezultatele tratamentelor să fie pozitive
deci implicit eficiente.
Învoiala actuală include o lărgire a zonei de practică a industriei farmaciei iar în anumite
situații farmaciștii își asumă prescrierea unor produse farmaceutice de tip medicament. Modele de
prescriere a unor produse farmaceutice de tip medicament s-au dezvoltat undeva în trecut la nivel
internațional. Spitatalele Canadiene au fost destinația pledărilor privind modelele de prescriere a
produselor farmaceutice de tip medicament de care vorbeam anterior.
Atât în Statele Unite ale Americii cât și în multe alte state există reglementări ce dau dreptul
unei administrări colaborative privind medicamentele de farmaciști. Anul 2001 este anul în care a
fost aprobată în cadrul Marii Britanii ca farmaciștii să poate prescrie suplimentar.
Acest management al terapiei participative privind produsele farmaceutice de tip
medicament dar și diversele suplimentare modele de prescriere a medicamentelor pretinde clare
colaborări între farmaciști și cadre medicale. Modelul prezentat anterior ar fi " modelul de
prescriere dependentă".
Farmaciștii la fel ca medicii au propriile lor aporturi în salvarea vieții oamenilor. Este
important de înțeles acest lucru pentru a fi poate mai bine situată relația de colaborare medic –
farmacist.
La nivel internațional sunt farmacii clinici ce furnizează medicamente:
-spitalelor de stat;
-clinicilor private;
-grupurilor de asistență medicală de la cele mai mici la cele mai mari;
-centrelor de îngrijire;
-asociațiilor ce au ca activitate îndrigirea medicală cu personal autorizat;
-etc.
Farmacia clinică are la bază un serviciu ce are ca scop:
promovarea medicamentelor;
49

ulizarea sigură a medicamentelor;
utilitarea eficientă a produselor farmaceutice de tip medicament.
Principiile unei farmacii clinici sunt :
calitatea;
parteneriatul;
inovația;
responsabilitatea;
asumarea.
Serviciile farmaciilor clinici sunt destinate exclusiv clinicilor medicale, spitalelor,
cemtrelor e analiză însă nu și persoanelor fizice ca pacienți direct. Legătura lor este
cu spitalul furnizându-i acestuia materialele necesare desfășurării activității din
cadrul spitalului și astfel relația Farmacie Clinică – Spital este una extrem de
importantă pentru o cât mai eficientă colaborare și implicit o cât mai bună stare a
pacientului.
În colaborarea sau parteneriatul medic – farmacist cel care are cel mai mult de
câștigat este întotdeauna pacientul, acesta fiind cel mai important atât pentru
farmacistul clinician cât și pentru cadrul medical ce îl îngrijește.
Un parteneriat de calitate între medic și pacient este cel ce poate face diferența între
servicii de calitate de care beneficiază pacienții și servicii slab calitative. Întotdeauna
un cadru medical bun care își dă interesul pentru pacientul său, care îi oferă cea mai
corectă și eficientă consultație dacă nu este ajutat de buna colaborare cu un farmacist
clinician nu va putea oferii până la capăt servicii de calitate pacientului său. La fel
cum un farmacist nu poate face nimic pentru pacient fără ajutorul și buna colaborare
cu un medic. Încerc să punctez importanța parteneriatului farmacist – medic pentru
bunăstarea pacientului.
Cadrele medicale sunt cele pregătite pentru evaluarea pacienților și pentru diganosticarea
diverselor probleme pe care aceștea le au. De regulă tot cadrele medicale sunt cele ce recomandă și
tratamentul corespunzător diagnosticului pus. Însă este de precizat că implicarea farmacistului în
această parte " de tratare" este una importantă ce va aduce doar beneficii dacă farmacistul ales este
unul pregătit profesional.
Medicul:
-se ocupă de prevenția bolilor;
-se ocupă cu diagnosticarea afecțiunilor;
-tratarea diverselor afecțiuni;
50

-urmărirea evoluției afecțiunilor și analiza acesteia.
Medici au capacitatea și cunoștiințele necesare de a evalua pacienți și de a le pune
diagnosticul corect, acest lucru fiind deprins din anii studiați în cadrul facultății pe care fiecare din
medici au ales să o urmeze. Medici sunt pregătiți în decursul studiilor și în legătură cu tratamentul
de aplicat pentru fiecare din diversele afecțiuni însă niciodată un medic nu va putea avea aceleași
cunoștințe pe care le are un farmacist și mai ales un farmacist clinician.
Farmacistul:
-specialist acreditat pentru a elibera medicamente;
-oferă consultație pentru medicația eliberată.
Domenii de activare ale unui farmacist:
în farmacii – farmacist comunitar ;
în spitale – farmacist clinician;
în industria farmaceutică;
în marketingul farmaceutic;
în cercetare medicală;
în cercetare farmaceutică;
în cadrul mediului de tip academic;
în cadrul mediului legislativ.
În cadrul României conformitate cu legea în vigoare – legea 59/2006 – farmacistul în
concordanță cu pregătirea universitară are competența de a exercita și:
colaborare cu cadrul medical pentru stabilirea unui tratament;
colaborarea cu un cadru medical pentru urmărirea tratamentului acordat.
În țara noastră există un număr mic de spitale în care starea terapeutică a bolnavului este
începută și supravegheată de o echipă medic farmacist .
Farmacia comunitară este și ea parte din farmaciile existente și este o parte extrem de
importantă. Farmacia comunitară este în fapt acea unitate de tip farmaceutic ce servește interesului
public oferind populației asistență farmaceutică în cadrul unui ambulatoriu și ulterior le oferă
acestora medicamentele necesare contra cost.
Farmacia comunitară are ca obiect de activitate comercializarea produselor farmaceutice,
comercializare ce este efectuată cu amănuntul. De regulă aceste farmacii conunitare au la conducere
un farmacist – șef ce neapărat este obligar șă dețină un certificat de membru în cadrul Colegiului
Farmaciștilor din România.
Pentru a putea șă funcționeze o farmacie comunitară are nevoie de aprobarea Ministerului
Sănătății, aprobare ce se cuantifică într-o autorizație de funcționare emisă de acesta.
51

În România, în cadrul municipiului București existî o farmacie comunitară la un număr de
3000 de locuitori, în cadrul orașelor ce sunt reședință de județ există o farmacie comunitară la 3500
de locuitori iar în cadrul celorlalte orașe, mai mici se înființează o farmacie comunitară pentru 4000
de locuitori.
Concluziile studiului de față sunt:
-parteneriatul Medic – Farmacist este cunoscut printre cadrele medicale, farmaciști și
alți specialiști din medicină;
-cei mai mulți dintre respondenți susțin optim introducerea parteneriatului Medic –
Farmacist;
-totodată cei mai mulți dintre respondenți consideră importantă modificarea legislației
privind parteneriatul Medic – Farmacist astfel încât acesta să fie cât mai susținut;
-cei mai mulți au spus că avantajul pe care îl consideră ca principal în urma
parteneriatului Medic – Farmacist este că oferă siguranță pacientului care se bucură
de o evaluare eficientă de la medic, acesta fiind cel mai în măsură să procedeze la
această evaluare și de un tratament atribuit de medic în parteneriat cu farmacistul,
farmacist ce este la fel cel mai în măsură pentru a participa la stabilirea unui
tratament deoarece deține cunoștiințele necesare așa încât să evite o interferare a
substanțelor din medicamente care să îi pună în pericol viața pacientului ; Fiind
urmați de cei ce au spus că avantajul pe care îl consideră ca principal în urma
parteneriatului Medic – Farmacist este că ușurează munca farmaciștilor în etapa de
consiliere și consultate a pacientului căruia i-ar da un anume tratament și de cei ce au
spus că avantajul pe care îl consideră ca principal în urma parteneriatului Medic –
Farmacist este că ușurează munca medicilor în etapa de hotărâre a unei terapii
pentru medic;
-cei mai mulți din cei chestionați consideră că ceea ce are de făcut un farmacist
clinician în parteneriatul cu un medic este să aibă capacitatea de a lua decizii privind
alegerea eficientă a medicamentelor potrivite și cu un scor bun când vine vorba de
raportul beneficiu – cost, având ca scop indivitualitarea tratamentului pentru fiecare
pacient, urmații fiind de cei ce consideră că ceea ce are de făcut un farmacist
clinician în parteneriatul cu un medic este să ofere diverse date pacienților dar și
cadrelor medicale din domeniul medical, date privind folosirea medicamentelor cât
mai rațional posibil iar cei mai puțini consideră că ceea ce are de făcut un farmacist
clinician în parteneriatul cu un medic este să urmărească evoluția pacientului aflat
pe tratament medicamentos.
52

BIBLIOGRAFIE
1.Ahluwalia, Sanjiv,
Spicer, John, Storey,
Karen-Collaborative Practice in Primary and Community
Care, Abingdon: Routledge, 2018.
2.Babar, Zaheer, Din -Pharmacy Practice Research Methods, Cham:
Springer, Ud 2015
3.Babar, Zaheer, Din -Encyclopedia of Pharmacy Practice and Clinical
Pharmacy, Amsterdam: Elsevier. Ud 2015 .
4.Bholat, Michelle – Practice Management, An Issue of Primary Care
Clinics in Office Practice, Amsterdam: Elsevier, 2012
5.Bryant, A., Carol,
Henderson, Neil, J.- Social and Behavioral Foundations of Public Health,
Thousand Oaks: SAGE. 2010 .
6.Burroughs, Jonathan – Redesign the Medical Staff Model: A Guide to
Collaborative Change, Chicago: Health Administration Press.
7.Friedrich, Lantz,
Annika, Ulber,
Daniela, Friedrich,
Peter-The Problems with Teamwork, and How to Solve
Them, Abingdon: Routledge. 2019.
8.Halpern, R., Leslie,
Kaste, M., Linda-Impact of Oral Health on Interprofessional
Collaborative Practice, Amsterdam: Elsevier.2016.
9.Huard, Pierre – The Management of Chronic Diseases: Organizational
Innovation and Efficiency, New Jersey: WIley and Sons.
2008.
10.Kessler, Rodger, – Collaborative Medicine Case Studies: Evidence in
53

Stafford, Dale Practice, Cham: Springer. 2008
11.Lake, Deborah, Baerg,
Krista, Paslawski,
Teresa- Teamwork, Leadership and Communication:
Collaboration Basics for Health Professionals, Alberta: Brush
Education.
12.Pagalilauan, Genevieve – Psychiatric Diagnosis and Management in Primary
Care, An Issue of Medical, Amsterdam: Elsevier, 2014
13.Plake, S., Kenneth,
Kimberly,
Schafermeyer, W., L.,
Robert, McCarthy- McCarthy's Introduction to Health Care Delivery,
Burlington: Jones & Barlett, 2016.
14.Raney, E., Lori – Integrated Care: Working at the Interface of Primary
and Behavioral Health Care, Washington: Amer Psychiatric
Pub., 2014
15.Ratzliff, Anna, Unütze,
Jürgen, Katon, Wayne,
Stephens, A., Kari-Integrated Care: Creating Effective Mental and Primary
Health Care Teams, New Jersey: Wiley and Sons, 2016
16.Salzman, Brooke,
Collins, Lauren,
Hajjar, R., Emily- Chronic Disease Management, An Issue of Primary Care
Clinics in Office, Amsterdam: Elsevier, 2012
17.
Schommer, Jon,
Olson, Anthony-
Pharmacist Services, Basel: MDPI Books., 2019
18.
Serrano, Sanchez, Ibis The Core Model: A Collaborative Paradigm for the
Pharmaceutical Industry and Global Health Care, London:
Academic Press, 2019
19.
Sheinfeld, Sherri-
Prevention Practice in Primary Care, Oxford: Oxford
University Press, 2014
20. –
54

Zimmerman, P., Diane,
James Roussin, L.,
James, Garmston, J.,
RobertTransf orming Teamwork: Cultivating Collaborative
Cultures, Thousand Oaks: Corwin Press, 2019
21.* * * -http://www.fasf.ro/
22.* * * -www.wikipedia.ro
23.* * * -https://www.ashtonshospitalpharmacy.com/
55

ANEXA 1
CHESTIONAR
Chestionar cu scopul de efectua un studiu de piată privind beneficiile parteneriatului Medic –
Farmacist.
1. Vârsta:

a. 26-34;
b. 35-44;
c. 45-54;
d. 55 -64
e.>65.
2. Genul:
a.F;
b.M.
3. Ce ocupație aveți?
a.Medic;
b.Farmacist;
c.Asistent;
4. Aveți cunoștință de parteneriatul Medic – Farmacist?
a.DA (continuați chestionarul);
b.NU (abandonați chestionarul);
5. Cum definiți parteneriatul Medic – Farmacist?
uniunea cunoștințelor unui farmacist și a unui medic cu scopul eficientizării tratamentului
acordat pacientului;
colaborarea dintre medic și farmacist pentru tratarea bolnavilor ;
nu stiu;
6. Unde se furnizează medicamente?
a.spitalelor de stat;
56

b.clinicilor private;
c.grupurilor de asistență medicală de la cele mai mici la cele mai mari;
d.centrelor de îngrijire;
e.asociațiilor ce au ca activitate îngrijirea medicală cu personal autorizat;
7. În parteneriatul medic – farmacist ce are de făcut m edicul?
a.de a se ocupa cu diagnosticarea afecțiunilor și tratarea lor;
b.de a informa farmacistul cu privire la diagnosticul stabilit;
c.de a cere ajutorul farmacistului, consultându-l pe acesta cu privire la tratamentul de
aplicat pacientului aflat în suferință.
8. În parteneriatul medic – farmacist ce are de făcut f armacistul clinician ?
a.să aibă capacitatea de a lua decizii privind alegerea eficientă a medicamentelor potrivite și
cu un scor bun când vine vorba de raportul beneficiu – cost, având ca scop indivitualitarea
tratamentului pentru fiecare pacient;
b.să ofere diverse date pacienților dar și cadrelor medicale din domeniul medical, date privind
folosirea medicamentelor cât mai rațional posibil;
c.să urmărească evoluția pacientului aflat pe tratament medicamentos.
.9 . Ce avantaje considerați că are p arteneriatul Farmacist- Medic ?
a.ușurează munca medicilor în etapa de hotărâre a unei terapii pentru medic;
b.ușurează munca farmaciștilor în etapa de consiliere și consultate a pacientului căruia i-ar da
un anume tratament;
c.oferă siguranță pacientului care se bucură de o evaluare eficientă de la medic, acesta fiind
cel mai în măsură să procedeze la această evaluare și de un tratament atribuit de medic în
parteneriat cu farmacistul, farmacist ce este la fel cel mai în măsură pentru a participa la
stabilirea unui tratament deoarece deține cunoștiințele necesare așa încât să evite o
interferare a substanțelor din medicamente care să îi pună în pericol viața pacientului.
d.altele. Care?
10. De cât timp este implementat parteneriatul Medic – Farmacist în țara noastră?
a.< 5 ani;
b.5 ani – 10 ani;
57

c.> 10 ani;
11. Considerați utilă implementarea parteneriatului Medic – Farmacist ?
a.DA;
b.NU.
12. Considerați că pacienții sunt afectați de lipsa unei serioase colaborăei între Farmacist și Medic ?
a.DA, pentru că este esențial ca parteneriatul Medic – Farmacist să aibă la bază o bună
colaborare și comunicare între cele două părți ce dețin cunoștiințe esențiale și utile
pentru viața pacientului;
b.NU, pentru că deși ar aduce un plus colaborare nu consider că în lipsa acesteia ar
avea de pierdut pacienții.
13. În ce măsură considerați importantă schimbarea legislației conform cerințelor celor ce susțin
esențial parteneriatul Medic – Farmacist?(un singur răspuns)
a.< 25%;
b.25% – 50%;
c.50% – 75%;
d.75% – 100%.
14. Pe o scală de la 1 la 5, unde 5 înseamn ă ”foarte bine”, iar 1 înseamn ă ”foarte prost”, cum
apreciați importanța existenței și folosirii parteneriatului Medic – Farmacist în România?
Foarte bineBineAcceptabilProstFoarte prostNu știuRefuz
5 4 3 2 1 6 7
58