AN I MANAGEMENT ID, Mihai Laurentiu Stroescu [629702]

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

AN I MANAGEMENT ID, Mihai Laurentiu Stroescu

Tipologia costurilor

Referindu-ne în continuare la tipologia costurilor, pentru început vom face distinc
ț
ie între

costul contabil
ș
i cel econ omic.

Costul contabil (explicit)

reprezinta cheltuiala masurabila in bani, efectiv suportata de

catre agentul economic respectiv, pentru plata materiilor prime, materialelor, combustibilului,

energiei, salariilor, transporturilor, pentru amortizarea capitalului fix precum
ș
i pentru prevenirea

sau înlăturarea poluării mediului natural

[1]

etc., dar

costul economic (implicit)[2]

include
ș
i

acele cheltuieli care nu presupun plati către ter
ț
i (consumul de munca al proprietarului firmei,

dobânzile cuvenite capitalului propriu). Costul economic este deci mai mare, incluzand cu

structura sa
ș
i ceea ce con stituie profit normal.

În raport cu nivelul la care se face analiza costului acesta poate fi global
ș
i unitar. O

categorie aparte o reprezinta costul marginal.

Costul global

cuprinde ansamblul costurilor corespunzătoare unui volum de produc
ț
ie

dat. Ca elemente structurale, aici se disting costurile fix, variabil si total.

1.

Costul fix

desemnează acele cheltuieli care, privite în totalitatea lor sunt independente

de volumul produc
ț
iei (ch irii, asigurari, dobanzi, amortizarea capitalului fix, cheltuieli de

între
ț
inere, salariile perso nalului administrativ etc.).

2.

Costul variabil

reprezinta acele cheltuieli care, la un nivel dat al productivită
ț
ii, se

modifica propor
ț
ional cu volumul produc
ț
iei (materii prime, energie, apa, salariile muncitorilor

etc.). Exista
ș
i unele chelt uieli variabile care nu se modifica strict propor
ț
ional cu modificarea

produc
ț
iei (orele suplime ntare sunt plătite la cote superioare celor normale etc.).

3.

Costul total

reprezinta suma costurilor fixe si variabile. Modificarea costului total este

determinată numai de schimbările costului variabil.

În acest context trebuie remarcat faptul ca atat costurile fixe, cat si costurile variabile nu sunt

absolut constante
ș
i nici n u se modifica întotdeauna direct propor
ț
ional cu volumul produc
ț
iei.

Denumirea de costuri fixe se justifica doar dacă avem în vedere perioade scurte de timp deoarece

pe termen lung o întreprindere poate apela, de exemplu, la progresul tehnic achizitionand ma
ș
ini

ș
i utilaje moderne a căror uzură se va oglindi diferit în costuri. Deci, atat costurile fixe cat si cele

variabile, pot fi apreciate ca fiind “relativ-constante”
ș
i “conventional-variabile”.

Costul mediu (unitar)

reprezinta costul pe unitatea de produs sau pe unitatea de efect util.

Costul mediu poate fi, de asemenea, fix, variabil si total. Atunci când este vorba de costul mediu,

costul fix devine
ș
i el var iabil; acesta scade pe măsura cre
ș
terii cantită
ț
ii de produse
ș
i spore
ș
te

atunci cand produc
ț
ia ob
ț
inută se micsoreaza.

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

AN I MANAGEMENT ID, Mihai Laurentiu Stroescu

Costurile medii se calculează prin raportarea costurilor globale la cantitatea de bunuri

produse. Invers, mărimea costului pentru întreaga produc
ț
ie este dependentă de cantitatea de

produse ob
ț
inute
ș
i de costul unitar sau mediu.

Mărimea costului mediu este diferită în timp
ș
i spa
ț
iu de la un produs la altul, în func
ț
ie

de specificul fiecăruia, de factorii consuma
ț
i; în cazul unuia
ș
i aceluia
ș
i bun, de la un producător

la altul; la unul
ș
i acela
ș
i producător, de la o perioada la alta în fu nc
ț
ie de modificările intervenite

în dotarea tehnica, în nivelul de calificare a lucratorilor, în organizare
ș
i conducere etc.

Costul marginal

reprezinta sporul de cost necesar pentru ob
ț
inerea unei unită
ț
i suplimentare de

produs; măsoară varia
ț
ia costului total pentru o variatie infinit de mica a cantită
ț
ii de produse.

Costul marginal are o mare importanta în luarea deciziilor privind mărirea ofertei de

bunuri. Venitul suplimentar ce se poate ob
ț
ine prin vanzarea sporului de produc
ț
ie, trebuie sa fie

mai mare decat costul suplimentar.

Costurile marginale au dublu rol: pe baza lor se iau decizii pentru stabilirea capacitatilor

optime; ele fac posibila cea mai eficienta compunere a programelor de produc
ț
ie.

Luarea în considerare a costurilor marginale privesc cu deosebire deciziile pe termen

scurt, pentru deciziile pe termen lung trebuie
ț
inut seama de costurile medii.

În func
ț
ie de etape le consumării resurselor pe fluxul activită
ț
ii ce se desfă
ș
oară în

întreprindere, distingem:

a)

Costul de sec
ț
ie

care c uprinde cheltuieli cu materii prime
ș
i materiale, salarii directe, cheltuieli

cu între
ț
inerea
ș
i func
ț
ionarea utilajului, repara
ț
ii, amortizarea capitalului fix, cheltuieli comune

ale sec
ț
iilor etc.;

b)

Costul de uzina

format din costul de sec
ț
ie plus cheltuielile generale ale întreprinderii;

c)

Costul complet

, comercial este constituit din costul de uzina la care se adaugă

cheltuielile de desfacere efectuate de către unitatea producătoare.

După momentul determinării costului, avem:

a)

Costul antecalculat

(“ex-ante”) la nivel de produs, sortiment, unitate economica,

ramura, pe baza normelor
ș
i normativelor de consum ale elementelor componente ale costului

produc
ț
iei;

b)

Costul postcalculat

(“ex-post”), ob
ț
inut în urma procesului de produc
ț
ie. Acesta poate

fi mai mare, mai mic sau egal cu costul antecalculat. Cunoa
ș
terea celor două categorii de cost e

importantă deoarece, prin comparare, se pot lua măsuri de reducere a costului efectiv
ș
i

încadrarea sa în normele de consum specific, anticipat determinate.

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

AN I MANAGEMENT ID, Mihai Laurentiu Stroescu

[1]

Costurile explicite sunt considerate costuri de oportunitate imbrac and forma plă
ț
ilor către furnizorii

externi, lucrători si al
ț
i agen
ț
i care nu de
ț
in păr
ț
i din firma în calitate de proprietari.

[2]

Costurile implicite sunt considerate costuri de oportunitate ale util izării resurselor

de
ț
inute de firma sau reprezentând contribu
ț
ia proprietarilor ei.

Importanta costului

În
economia
de
piata,

costul
constituie
un
instrument
economic
extrem
de
util
în

fundamentarea
ș
i
adoptar ea
deciziilor
privind
alocarea
resurselor,
volumul
ș
i
structura
produc
ț
iei,

mărimea
sau
restrangerea
ofertei
de
mărfuri,
inovarea
tehnologică
etc.
Atunci
când
efectele
sau

rezultatele
variantelor
de
proiect
sunt
egale,
criteriul
de
alegere
a
variantei
optime
il
reprezinta

nivelul
mai
scăzut
al
costului.
Totodată,
se
manifesta

tendin
ț
a
de
calculare
a
costului
în
cele
mai

diferite
structuri
ale
activitatii

;
astfel,
prezinta
interes
nu
numai
costul
de
produc
ț
ie
în
general,
ci

ș
i
costul
de
distribu
ț
ie,
costul
muncii,
costul
educa
ț
iei,
sănătă
ț
ii,
informa
ț
iei,
administra
ț
iei,

timpului,
datoriei
(împrumutului),
costul
vie
ț
ii,
infla
ț
iei,
ș
omajului,
crizei,
reformei
economice,

costul
combaterii
crimei,
arestarii
si
condamnarii,
pedepsei,
costul
ecologic,
costul

externalitatilor negative etc.

De
asemenea,
costul
se
analizează
ș
i
se
urmăre
ș
te
în
condi
ț
iile
în
care
se
accentueaza

interdependen
ț
ele
dintre
ramuri,
subramuri,
dintre
agen
ț
ii
economici,
incat
ceea
ce
într-un
loc

constituie
pre
ț
de
vanzare
al
produselor
respective,
intr-un
altul,
el
reprezinta
costul
factorilor
de

productie
achizitionati.
În
consecin
ț
ă,
varia
ț
iile
de
pre
ț
se
transmit
în
lan
ț
,
ca
efect
propagat,
ș
i
în

costuri.

Calculul
economic,
func
ț
ionarea
ș
i
dezvoltarea
activită
ț
ii
pe
principiul
eficientei
iau
în

considerare

rela
ț
ia
dintre
cost
ș
i
pre
ț
ul
de
vanzare
la
fiecare
bun
economic,
rela
ț
ie
ca
de
la
parte

la
întreg.
Costul
(C)
desemnează
numai
o
parte
a
pre
ț
ului
de
vanzare
(P),
ș
i
anume
cheltuielile

suportate
de
către
agen
ț
ii
economici,
iar
excedentul
pretului
(peste
costul
de
productie)

reprezinta
profitul
(pr)
sau
beneficiul.
Astfel,
pentru
fiecare
unitate
de
produs,
sunt
valabile

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

AN I MANAGEMENT ID, Mihai Laurentiu Stroescu

egalită
ț
ile:
P
=
C
+
pr;
C
=
P

pr.
În
condi
ț
iile
unei
anumite
marje
de
profit,
mărimea
costului

exercita presiune asupra pre
ț
ului.

Mărimea costului

este determinată de totalitatea cheltuielilor efectuate pentru producerea
ș
i

desfacerea de bunuri economice, la un moment dat.

Factori de care depinde evolutia costului mediu:

a) consumul de factori de produc
ț
ie pe unitatea de produs;

b) nivelul productivitatii;

c) pre
ț
ul factorilor de produc
ț
ie utiliza
ț
i, care se formează pe pia
ț
a, adică pre
ț
ul la

care se achizitioneaza materii prime, materiale, masini, combustibili, utilaje,

salariile ce trebuie plătite lucrătorilor etc.

La
un
nivel
dat
al
consumului
de
factori
pe
unitatea
de
produs
(sau
pe
unitatea
de

rezultat),
scăderea
pre
ț
ului
de
achizi
ț
ie
al
factorilor
duce
la
mic
ș
orarea
costului
mediu
ș
i
invers.

Atunci
cand
pre
ț
ul
facto rilor
ramane
constant,
iar
consumul
acestora
pe
unitate
de
produs
se

micsoreaza,
are
loc,
de
asemenea,
mic
ș
orarea
costului
mediu.
Mărimea
costului
pe
unitatea
de

produs este influen
ț
ată
ș
i de schimbarea caracteristicilor
ș
i a calită
ț
ii produsului etc.

Similar Posts