EDITURA FUNDAȚIEI UNIVERSITARE „Dunărea de Jos” – GALAȚI – 2015 UNIVERSITATEA DUNĂREA DE JOS GALAȚI Facultatea de Inginerie Editura Fundației… [629685]

VALENTIN MEREUȚĂ

BAZELE PROIECTĂRII PARAMETRICE
AUTODESK INVENTOR 2015

VALENTIN MEREUȚĂ

BAZELE PROIECTĂRII PARAMETRICE
AUTODESK INVENTOR 2015

EDITURA FUNDAȚIEI UNIVERSITARE
„Dunărea de Jos” – GALAȚI – 2015

UNIVERSITATEA DUNĂREA DE JOS GALAȚI

Facultatea de Inginerie

Editura Fundației Universitare „Dunărea de Jos” din Galați
Este acreditată CNCSIS

Referent științific:
Conf. univ. dr. ing. Sorin CIORTAN

©Editura Fundației Universitare
www.editura.ugal.ro
“Dunărea de Jos”, Galați, 2015 editura@ugal
.ro
Director, prof. dr. Cosma Tudose
ISBN 978 -973-627-554-8

Cuprins

Cuvânt Înainte

Scopul principal al Proiectării parametrice cu Autodesk Inventor 2015 este de a
introduce noțiuni de modelare solidă și modelare parametrică.
Această lucrare are ca scop inițierea studenților în tainele proiectării asistate de
calculator utilizând Autodesk Inventor 2015 ca instrument de modelare, capitolele prezentând
pas cu pas tehnica realizării modelelor solide de bază, prin diferite metode de execuție.
În lucrare sunt prezentate o serie de aplicații care au ca scop inițierea utilizatorilor CAD în
modelarea cu Autodesk Inventor 2015 , fiind util și celor care au folosit versiuni mai vechi ale
software -ului. Premisa de bază a acestei lucrări este aceea că realizarea mai multor modele
utilizând Autodesk Inventor , conduce la o mai bună cunoaștere a software -ului. În acest sens ,
fiecare aplicație introduce un nou set de comenzi și concepte, bazând u-se pe aplicațiile
anterioare.
Această lucrare nu încearcă să acopere toate facilitățile oferite de Autodesk Inventor 2015,
oferind doar baza modelării cu acest soft.

Autorul

Cap 1.
NOȚIUNI AVANSATE DE GRAFICĂ PE CALCULATOR

1.1. Introducere

1.2. Conceptul de proiectare asistată de calculator

Autodesk Inventor . Introducere

2. REALIZAREA FAMILIILOR PARAMETRICE

Weffrwae4rrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr

2.1. Realizarea unui șurub

2.1.1. Realizarea tijei șurubului
1. Se deschide un nou template urmând secvența: New / Create New File / Metric / Standard
mm.ipt.
2. Din Ribbon, se face click pe 3D Model / Primitives / Primitive drop -down / Cylinder.
3. Se alege ca plan al schitei XY.

4. Se construiește un cilindru cu diametrul de 10mm și lungime de 50mm.

2.1.2. Realizarea capului șurubului
Se va construi capul șurubului prin realizarea unui hexagon având ca plan al schiței baza unui
cilindru.
1. Din Ribbon, se selectează Sketch / Start 2D Sketch .
2. Se indică planul de lucru pe baza cilindrului.
3. Se accesează comanda Polygon urmând secvența: Sketch / Create / Rectangle / Polygon.

Pentru realizarea alinierii vârfului hexagonului cu axa de simetrie se vor utiliza constrângerile
geometrice.
4. Se activează axa Y prin selectarea acesteia din Browser .

Pentru aliniere se folosește constrângerea Coincident și se selectează pe rând axa și vârful
hexagonului ca în figură.

5. Se constrânge dimensional schița prin indicarea valorii de 17mm pentru latura cheii.

6. Se folosește comanda Extrude pentru transformarea schiței în model 3D, extrudarea
realizându -se pe o distanță de 6,5 mm.

2.1.3. Realizarea filetului șurubului
Din meniul Modify se alege comanda Thread și se spe cifică lungimea părții filetate
de 45mm. Se alege filet pe dreapta tip ISO Metric profile , Clasa 6g, pasul de 1mm.

În final modelul va arăta ca în figura următoare.

2.1.4. Crearea iParts

iParts oferă posibilitatea proiectării unui model și realizarea diferitelor variante ale
modelului inițial având modificate unele caracteristici cum ar fi dimensiuni, materiale și alte
atribute. Se vor crea diferite variante ale șurubului creat anterior.
Pentru a fi mai ușor de identificat parametrii analizați li se vor atribui acestora
denumiri specifice. Pentru aceasta se va accesa comanda f x Parameters din meniul Manage .

Din caseta de dialog în care sunt prezentați toți parametrii li se vor schimba
denumirile acordate implicit de soft după cum urmează: lungimea părții filetate – lungime ,
diametrul tijei filetate – diametru , dimensiunea cheii – cheie, lungimea părții filetate – l_filet.

Pentru vizualizarea parametrilor analizați se va indica modalitatea de reprezentare a
dimensiunii ca expresie și din Browser se vor selecta cele două operații de transformare a
schiței în solid ( Extrusion 1, Extrusion 2) și cu click dreapta se selectează Show Dimension.

Din Ribbon, se face click Manage > Author > Create iPart .

Se deschide o casetă de dialog în care se regăsesc parametrii utilizați în modelare.

Pentru realizarea mai multor variante constructive ale șurubului se vor insera atâtea
rânduri câte variante se dorește a fi realizate.

Inițial valor ile parametrilor vor fi aceleași în toate rândurile inserate urmând a fi
modificate ulterior. Se modifică parametrii conform figurii de mai jos.

S-au obținut 4 variante constructive ale șurubului creat anterior. Se poate accesa
varianta dorită prin selectarea rândului și făcându -l pe acesta implicit.

Se observă automat modificarea modelului 3D initial

Modificări ale geometriei modelului se pot face și ulterior. În continuare se prezintă
realizarea teșiturii capului șurubului și a tijei filetate.
Pentru realizarea teșiturii capului șurubului se construiește un cerc tangent la hexagon
apoi se va extruda acesta. Se va indica ca și opțiuni intersecția, pe o distanță mai mare decât
lungimea șurubului, cu un unghi de 30o.

Tija filetată se va teși cu 0.5mm.

Model final.

Daca se accesează comanda fx Parameters se observă apariția parametrilor care au
generat cele două teșituri.

Se accesează iar comanda Create iPart din Ribbon și se observă în partea stângă a
ferestrei apariția teșiturii. Se selectează teșitura și se mută aceasta în partea dreaptă.

Se observă că acest parametru va fi prezent și în fereastra în care sunt indicate
variantele constructive ale modelului. Acest ultim parametru poate fi și el modificat fiin
caracteristic pentru fiecare variantă constructivă a modelului.

Se poate observa apariția unor modificări în Browser care indică prezența unei familii
parametrice.

Pentru vizualizarea diferitelor variante constructive în Browser se face click pe
semnul „+” de la Table și se pot vizualiza toate variantele constructive existente și care variantă
este activă. Pentru activarea unei anumite variante se face dublu click pe aceasta.

Pentru modificarea parametrilor unei anumite variante constructive se face click
dreapta pe aceasta și se selectează Edit Table . Se va deschide caseta de dialog iPart Author în
care se pot face modificările dorite.

Dacă se dorește editarea parametrilor u tilizând o filă Excel se selectează Table apoi
Edit via Spreadsheet .
Se deschide o filă Excel cu un tabel în care se regăsesc toți parametrii analizați, aceștia
putând fi modificați direct din Excel modificările modelului solid urmând să fie făcute după
închiderea filei.

Dacă se dorește să se salveze separat oricare din versiunile modelelor generate se face
click dreapta pe fiecare parte și se selectează comanda Generate Files .

3. Realizarea unei roți pentru curele trapezoidale

Lucrarea prezintă realizarea unei roți, pentru curele trapezoidale, aceasta fiind modelată prin
impunerea unor parametri definiți anterior modelării și a relațiilor dintre acești parametri.

3.1. Roți pentru curele trapezoidale
Forma și dimensiunile canalelor roților pentru curele trapezoidale sunt standardizate prin
STAS 1162- 84.
Dimensiunile principale ale secțiunii canalelor roții se prezintă în figura 5.1. și tabelul 5.1.

Tabelul 5.1.
Secțiunea
curelei
trapezoidale SPZ SPA SPB SPC
Secțiunea
canalului roții SPZ SPA SPB SPC
Dimensiuni în mm
wd 8,5 11 11 19
b, min 2 2,75 3,5 4,8
h1, min 9 11 14 19
f1 8±1 10 12,5 17
e 12±0,3 15±0,3 19±0,4 25,5±0,5
α 34o; 38o

Observații:
1. Simbolurile din figura 5.1 și tabelul 5.1 au următoarele semnificații:
wd – lățimea de referință;
b – lățimea canalului deasupra liniei de referință;
h1 – adâncimea canalului sub linia de referință;
f1 – distanța dintre axa secțiunii canalului extrem și suprafața frontală vecină a roții.

Fig. 5.1
e – distanța dintre axele secțiunilor a două canale consecutive;
α – unghiul canalului;
dd – diametrul de referință;
dext – diametrul exterior al roții, calculat cu relația:
𝑑𝑑𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒=𝑑𝑑𝑑𝑑+2𝑏𝑏

unde dd = Dp și dd = Dp (v. tabelul 4.)
λ = lățimea jantei (coroanei) roții:
𝜆𝜆=(𝑧𝑧−1)∙𝑒𝑒+2𝑓𝑓
în care z reprezintă numărul de curele.

2. În cazuri speciale, justificate, se admite prescrierea unor valori mai mari ale dimensiunii e
decât cele indicate în tabelul 5.1.
3. Abaterile limită la dimensiunea e sunt aplicabile pentru distanța dintre axele oricăror două
canale, consecutive sau neconsecutive, ale roții de curea.

4. Abaterile limită la dimensiunea f trebuie luate în considerare la alinierea roților de curea pe
arborii transmisiei.
Dacă diametrul de referință al roților dd
≤ 1120 mm se va alege o roată dintr -o bucată.
În figura 5.2 se prezintă desenul de execuție al roții de curea conduse, în care:

– diametrul interior al roții: dint= dd -2h [mm];
– grosimea obadei s 2 = 0,005d d +3 [mm];
– diametrul butucului roții: db = (1,8…2)d 1.
unde d1 reprezintă diametrul capătului de arbore pe care se montează roata condusă; se alege
din șirul de valori :

– lungimea butucului roții: l3 = (1,2…1,5)d 1;

d0 = d int – 2s1
dg2 = 0,5 (d 0 – db)
c = 0,3 λ

Fig. 5.2
După deschiderea unei noi sesiuni de lucru se alege modulul Standard (mm) ipt. După alegerea
planului de lucru se deschide fereastra de dialog pentru definirea parametrilor utilizatorului,
urmând secvența Manage/fx Parameters .

În scopul definirii pa rametrilor se selectează User Parameters și se face click pe butonul Add
Numeric .
Se vor introduce pe rând parametrii necesari modelării parametrice a roții de curea, definind
pe rând numele parametrului, unitatea de măsură și valoarea sau relația de defin ire a
parametrului respectiv.

Dacă denumirea unui parametru coincide cu anumite notații din biblioteca programului apare
un mesaj de eroare în care se precizează imposibilitatea definirii parametrului respectiv.

Se definesc pe rând toți parametrii necesari modelării, tabelul final al parametrilor va arăta ca
în figura următoare.

Nu este obligatorie definirea parametrilor înainte de modelare, aceștia se pot defini în
timpul realizării modelului, când se realizează constrângerea dimensională, în l oc să se scrie o
anumită valoare pentru dimensiunea respectivă, aceasta se definește sub forma unei relații.
Pentru a urmări cât mai ușor parametrii definiți se selectează o dimensiune, se face click
dreapta și se alege Dimension Properties . Din fereastra de dialog ce se va deschide se alege
Document Settings , Show Expression , figura de mai jos.

Se realizează schița pentru modelarea roții, urmând diferite variante de realizare a modelului
final.

În continuare se vor practica găurile și canalul de pană.

4. CONCEPTUL iLOGIC
4.1. Introducere

Lucrarea prezintă avantajele/ dezavantajele utilizării iLogic și seturile de competențe
necesare pentru a utiliza iLogic .
Obiectivele cursului
• Înțelegerea modului de utilizare iLogic .
• Situațiile când se poate utiliza iLogic .

Acest utilitar integrat în Inventor permite automatizarea configurațiilor desenelor în
scopul economisirii timpului de executare și de analiză a diferitelor configurații pentru părți
componente și ansambluri.
iLogic încorporează regulile direct în modele, iar prin controlul acestor valori, se pot
defini diferite caracteristici ale modelului. Informațiile sunt salvate și stocate direct în
documente, la fel ca și elementele geometrice de design.
Tehnologia iLogic are reguli de construcție integrate care simplifică proiectarea,
aceasta fiind bazată pe reguli, care permite oricărui utilizator Inventor , chiar și pentru cei care
nu au cunoștințe de programare, să realizeze modele parametrice cu ajutorul relațiilor logice.
Tehnologia iLogic permite proiectanților să includă cunoștințele inginerești direct în
modelele virtuale sau în ansambluri care definesc configurații multiple de produs, actualizarea
modificărilor realizându -se în timp real pe baza relațiilor logice dintr e parametrii de proiectare.
Regulile noi create cu Autodesk Inventor iLogic sunt create grafic pe baza
parametrilor nativi și sunt înglobate direct în datele modelului.
Tehnologia iLogic permite definirea unor configurații complexe de produse,
optimizarea unor proiecte astfel încât acestea să atingă obiectivele impuse prin proiectare.
Modelarea parametrică tradițională presupune realizarea geometriei cu ajutorul
parametrilor dimensionali. Aceste valori ale parametrilor pot fi introduse direct de către
utilizator sau pot rezulta din ecuații, care implică alți parametri sau chiar valori obținute din
foi de calcul tabelare.
Folosirea regulilor într -un model parametric permite utilizarea unor ecuații definite
condiționat. Aceste ecuații condiționale, care pot fi atribuite modelului, nu se limitează doar la
parametri, ci pot implica toate aspectele designului.
Ecuațiile sau relațiile pot fi definite între parametri, proprietăți, atribute, caracteristici,
componente sau orice alt aspect al proiectului.

Definirea relațiilor dintre toate componentele face posibilă actualizarea completă a
modelului, conform regulilor și automat atunci când valorile parametrilor de intrare sunt
modificate. Prin urmare, un model care utilizează reguli este mult superior unui model
parametric simplu.
În plus față de parametrii numerici utilizați în modelarea simplă cu Inventor , iLogic
permite crearea unor tipuri de parametri suplimentari, valori String și Boolean, care pot fi apoi
utilizați pentru a controla modelul.
Această parte a lucr ării arată pașii de creare a parametrilor suplimentari în model, care
pot fi folosiți mai târziu în regulile iLogic . Toate acestea vor fi făcute în contextul unui model
parte.

4.2. Condiții și expresii logice
În realizarea parametrică a unui model toate instrucțiunile indicate software -ului se
execută în ordinea în care sunt comandate.
Dacă se utilizează relațiile logice se verifică validitatea unor date de intrare, se poate
face un calcul sau se afișează un mesaj de eroare. În scopul realizării acestor cerințe se pune o
întrebare și pe baza răspunsului se alege o anumită variantă de lucru a programului.
Instrucțiunile condiționate sunt utile atunci când se efectuează acțiuni bazate pe
criterii specifice, când se urmărește ca programul să verifice diferite condiții și, în funcție de
acestea, să decidă ce comenzi să execute..
De exemplu, se poate lua în considerare o situație în care un set de instrucțiuni trebuie
să fie executat dacă o condiție este adevărată. În cazul în care condiția este falsă, este nece sar
să se efectueze un set diferit de instrucțiuni. Se pot utiliza instrucțiuni condiționate într -un
astfel de scenariu pentru a efectua un set de acțiuni dacă condiția este adevărată și un alt set de
acțiuni dacă condiția este falsă.

– if() – (dacă ) – este cea mai simplă instrucțiune condițională, execută o comandă
atunci când condiția scrisă între paranteze este adevărată;
– if() … else – (dacă … altfel ), execută o comandă atunci când condiția scrisă între
paranteze este adevărată, dacă condiția este fal să va fi executată altă comandă;
– else if ( ) – (altfel dacă ) utilizată atunci când există mai multe opțiuni;
– switch – instrucțiune utilizată pentru a compara o valoare cu altele dintr -o listă și în
funcție de acea valoare, se execută codul asociat ei în li stă.

4.2.1. Instrucțiunea If -Then
Instrucțiunea If-Then este utilizată când trebuie să se efectueze o acțiune sau un set
de acțiuni numai atunci când anumite criterii sau condiții sunt îndeplinite. În cazul în care
condiția nu este îndeplinită, nu se efec tuează nicio acțiune.

Într-o instrucțiune If-Then , se poate limita o acțiune sau un set de acțiuni care trebuie
executate numai dacă o condiție este adevărată și nu se efectuează nici o acțiune în cazul în
care condiția este falsă.
AdevăratăFalsăStart
Condiție
Adevărată sau falsă?
StopExecută comanda

Fig. 4.1. Instrucțiune If-Then

Exemplu sintaxă:
If Lbaza > 60 Then
gaura_placa = gplaca
End If

în care: Lbaza – lungimea bazei;
gplaca – grosimea plăcii.
Interpretare sintaxă:
Dacă lungimea bazei este mai mare decât 60 mm, atunci gaura din placă este egală cu
grosimea plăcii.

4.2.2. Instrucțiunea If -Then- Else
Instrucțiunea If-Then -Else este utilizată când trebuie să se efectueze o acțiune sau un
set de acțiuni atunci când sunt îndeplinite anumite criterii sau condiții și un alt set de acțiuni
în cazul în care anumite criterii / condiții nu sunt îndeplinite.

AdevăratăFalsăStart
Condiție
Adevărată sau falsă?
StopExecută comanda 1Execută comanda 2

Fig. 4. 2. Instrucțiune If-Then -Else

Sintaxa generală a structurii If-Then -Else , fig. 4.2. este
If(expresie)
Comanda 1
Else
Comanda 2
– Expresia dintre paranteze poate poate să fie orice tip de date, fiind în general o
expresie logică;
– În situația în care valoarea expresiei este nenulă sau Adevărată, programul execută
Comanda 1;
– Dacă valoarea expresiei este nulă sau Falsă , programul execută Comanda 2;
– Comanda 1 se numește Clauza Then, iar Comanda 2 se numește Clauza Else;
– Se precizează că instrucțiunea If folosește doar cuvintele If și Else, chiar dacă
structura se numește If-Then -Else.

Exemplu sintaxă:
If Lbaza > 60 Then
gaura_placa = gplaca
Else gaura_placa = 0
End If

Interpretare sintaxă:

Dacă lungimea bazei este mai mare decât 60 mm, atunci gaura din placă este egală cu grosimea
plăcii, în caz contrar nu există gaură în placă.
Instrucțiunea End If închide bucla If și se reia programul.

4.2.3. O singură linie cu instrucțiunea If

Forma generală a folosirii unei instrucțiuni If este în forma sa bloc, împreună cu un
End If . Cu toate acestea, se poate utiliza instrucțiunea If într-o singură linie. Instrucțiunea End
If nu este utilizată în timpul acțiunii instrucțiunii If pe o singură linie.

Exemplu sintaxă:
If Lbaza <= 39 Then
MessageBox .Show ("Lungimea bazei este prea mica" , "Prea mica" )
Lbaza = 40
End If

Interpretare sintaxă:
Dacă lungimea bazei este mai mică sau cel mult egală cu 39 mm, atunci se afișează
mesajul: ,,Lungimea bazei este prea mică” și automat lungimea bazei devine 40 mm.

4.2.4. Instrucțiunea If -Then- ElseIf
Instrucțiunea ,, If-Then -ElseIf” sau instrucțiunea extinsă bloc ,,If” permite
introducerea unei condiții suplimentare între părțile ,,If” și ,,Else” ale codului. Cuvântul cheie
care trebuie utilizat este ‚,ElseIf”.

Adev ăratăStart
Condiție if
Adevărată sau falsă?
StopExecută comandaCondiție Else If
Adevarată sau falsă?
Condiție Else
Adevărată sau falsă?Adevărată
FalsăFalsă
Falsă
Adevărată

Fig. 4. 3. Instrucțiune If-Then -ElseIf

Folosind o instrucțiune If -Then -ElseIf
Exemplu sintaxă:
If Lplaca = Lbaza Then
Material = "Steel"
ElseIf Lplaca = Lbaza* 2 Then
Material = "Copper"
ElseIf Lplaca = Lbaza/ 2 Then
Material = "Aluminum"
End If

Interpretare sintaxă:
Dacă lungimea plăcii este egală cu lungimea bazei, atunci materialul modelului este
oțel, altfel dacă lungimea plăcii este egală cu dublul lungimii bazei materialul modelului este
cupru și dacă lungimea plăcii este egală cu jumătate din lungimea bazei materialul modelului
este aluminiu.

Fără utilizarea unei instrucțiuni If -Then -ElseIf
Exemplu sintaxă:
If Lplaca = Lbaza Then
Material = "Steel"
Else
If Lplaca = Lbaza* 2 Then
Material = "Copper"
Else
If Lplaca = Lbaza/ 2 Then
Material = "Aluminum"
End If
End If
End If

4.2.5. Variabilele booleene în declarații condiționale
O variabilă booleană are o valoare ,,adevărată” sau ,,falsă” asociată cu aceasta. Acestea sunt
folosite în expresii relaționale pentru a verifica o caracteristică specifică și a efectua o acțiune.
Exemplu sintaxă:
If Lung <= 450 mm Then
Feature. IsActive ("Extrusion2" ) = False
Feature. IsActive ("Extrusion3" ) = False
nr_gauri =1
Else
Feature. IsActive ("Extrusion2" ) = True
Feature. IsActive ("Extrusion3" ) = True
nr_gauri =2
End If

Interpretare sintaxă:
Dacă lungimea este mai mică sau cel mult egală cu 450 mm, extrudările 2 și 3 sunt anulate și
este practicată o gaură în model, în caz contrar cele două extrudări sunt active și sunt practicate
două găuri în model.

4.2.6. Selectarea unei instrucțiuni declarație caz
O instrucțiune Select Case oferă utilizatorului o varietate de opțiuni prin specificarea
unei expre sii care urmează să fie testată, compară alte expresii cu expresia de testare.
Comparația altor expresii se bazează pe secvența din program. Prima expresie care
îndeplinește condiția de testare (conform secvenței) are activă acțiunea. Odată ce o acțiune este
executată, programul se mută la instrucțiunea End Select .
Start
Dacă valoarea =
1, 2, sau 3
StopExecuta comanda Executa comanda Executa comandaValoarea=1 Valoarea=2 Valoarea=3

Fig. 4. 4. Instrucțiune a Select Case

Exemplu sintaxă:
Select Case Material
Case "Copper"
Density = 8900 kg/m^3
Case "Steel"
Density = 7800 kg/m^3
Case "Aluminum"
Density = 2700 kg/m^3
Case Else
Density = 0
MessageBox . Show ("Nu este material" , "Atentie" )
End Select

Interpretare sintaxă:
Sintaxa va avea ca rezultat un mesaj de atenționare: ,, Nu este material ”, în situația în
care densitatea este nulă.

Instrucțiunea Select Case poate fi utilizată și fără o asociere cu variabile specifice.
Aceasta poate fi utilizată pentru a acționa cu alte condiții (cum ar fi condițiile Booleene ) după
cum se arată mai jos:

Exemplu sintaxă:
Select Case True
Case Mass = 1
Density = 1/Volume
Volume = 1/Density
Case Mass = 10
Density = 10/Volume
Volume = 10/Density
End Select

4.3. Despre panoul iLogic

Prezentare generală
Ribbon -ul din Inventor are două panouri principale utilizate în mod obișnuit în iLogic . Panoul
Parameters și panoul iLogic.

Panoul iLogic
Panoul iLogic , figura XXX, are un set de comenzi utilizate în mod obișnuit în timpul aplicării
Tehnologiei iLogic unui model.

Fig. 4.5. Panou iLogic

Panoul iLogic , are în mod implicit următoarele comenzi:

– Add rule. Comanda Add Rule care permite adăugarea unei reguli modelului în Inventor.

– Rule Browser. Comanda Rule Browser aplică toate reguli le definite în documentul curent.
– Event Triggers . Comanda Event Triggers permite activarea sau dezactivarea regulilor
aplicate evenimentului respectiv.
– iTrigger . iTrigger este un parametru utilizat pentru a activa manual regulile. Se poate rula
una sau mai multe reguli.
– Regenerate All rules . Comanda Regenerate All rules permite sincronizarea parametrilor din
regulile impuse modelul.

– Delete All Rules . Comanda Delete Al l Rules șterge toate regulile asociate modelului, comandă
folosită după configurarea modelului pentru exportul unei anumite configurații.

– About iLogic . Comanda About iLogic oferă detalii despre Tehnologia iLogic.
Browser- ul iLogic

Fig. 4. 6. Browser iLogic

– Rules . Comanda Rules afișează toate regulile care au fost adăugate modelului, ansamblului
sau desenului.
– Forms. Comanda Forms afișează toate formularele personalizate care au fost adăugate în
documentului curent.
– Global Forms . Comanda Global Forms afișează forme personalizate care sunt stocate în
folderul Design Data referitoare la un anumit proiect și sunt prezente în fiecare document Part,
Assembly, sau Drawing .

– External Rules . Comanda External Rules afișează reguli generale care se aplică unei game
largi de piese, ansambluri sau desene și pot fi încărcate la cerere.

Caseta de dialog Edit Rule

Fig. 4. 7. Casetă dialog Edit Rule
Snippets
• System . Tab –ul System conține fragmente de cod pentru a introduce sau scoate elementele
din sistem. De exemplu, fragmentul Parameter (Dynamic) adaugă următoarea linie în spațiul
de proiectare:
Parameter („d0”) = 10, care stabilește ca valoarea parametrului d0 s ă fie 10 în documentul
curent.

• Custom . Tab –ul Custom conține fragmente de cod pe care utilizatorul le consideră
reutilizabile în alte reguli.

iLogic Utility Group
• Model. Tab–ul Model este alcătuit din parametrii definiți de utilizator și cei pentru realizarea
modelului, oferind posibilitatea selectării parametrilor cărora li se aplică o anumită regulă.
• File Tree . Tab –ul File Tree este activ doar atunci când o regulă este adăugată unui ansamblu.
Tab –ul File Tree afișează toate fișierele care sunt copii directe ale componentelor
ansamblului, ceea ce oferă posibilitatea adăugării regulilor unei anumite părți.
• Files. Tab –ul Files activ doar atunci când o regulă este adăugată unui ansamblu.

Fig. 4. 8. Casetă di alog Options

Options . Tab – ul Options oferă utilizatorului opțiuni pentru modul în care apar regulile iLogic ,
precum și modul în care se comportă acestea.

Fig. 4. 9. Casetă dialog Search and Replace

• Search and Replace . Tab –ul Search and Replace permite utilizatorului să caute anumite
șiruri de text în cadrul regulii active și să le înlocuiască cu altele.

Fig. 4. 10. Casetă dialog Wizards

• Wizards. Tab –ul Wizards oferă autorului sfaturi pentru a adăuga funcționalitate avansată
unei reguli iLogic .

Code Editing Space . Spațiul de editare a codului este alcătuit din două componente.

Fig. 4. 11. Bară unelte

o Print
o Page Setup
o Cut
o Copy
o Paste
o Undo

o Redo
o Increase Indent
o Decrease Indent
o Comment out selected lines.
o Uncomment out selected lines.

Design Space. Spațiul de proiectare unde vor fi scrise toate regulile.
Funcții (Mov)
Comentarii (Gri

? Apostroful (') va face totul la dreapta un comentariu
? Excludeți sau dezactivați linii de cod
? Adăugați comentarii în cod pentru a explica ceea ce face în engleză simplă

Parametrii (albastru)
? Numeric – valoare multiplă?
? Text – valoare multiplă?
? Adevarat fals
o Declarații și operatori condiționați (roșu)
? Daca atunci
? Dacă- then-else
? Dacă- Atunci -ELSEIF
? Seturi Null / Empty (aka Do not Nothing)
? Cazul selectează
o valori (negru)
? 0,08 in sau 1,5 mm
? Adevărat sau fals
o Variabile (roșu închis)
? Variabile temporare utilizate numai în regula actuală

Panoul Parameters
Cu ajutorul comenzilor din panoul Parameters se pot vizualiza sau edita parametrii asociați
unui model. De asemenea, se pot importa sau exporta anumiți parametri.
• fx Parameters . Această comandă afișează un dialog în care puteți vizualiza sau edita
parametrii asociați modelului.
• Import from XML . Comandă care se utilizează pentru a copia parametrii dintr -un fișier XML
în documentul curent.
• Export to XML. Comandă necesară atunci când se face exportul parametrilor asociați
modelului într -un fișier XML

Configurația modelului se modifică atunci când se modifică valoarea unui parametru. iLogic
se încarcă cu Inventor și dacă iLogic AddIn este încărcat, se observă panoul iLogic din tabul
Manage :

Regulile iLogic pot utiliza tipuri de parametri disponibili în Autodesk Inve ntor, cum ar fi
textul, listele true / false și listele cu mai multe valori. Se pot utiliza acești parametri pentru a
scrie noi reguli care sunt mult mai complexe comparativ cu cele existente care implică mult
mai mult decât valori numerice de intrare.

Caseta de dialog Autodesk Inventor Parameters acceptă acești parametri specificați, cu funcții
avansate de filtrare pentru a ajuta la definirea, gestionarea și editarea parametrilor de intrare.
Browser -ul iLogic se poate activa din bara de meniu, figura XXXX

1. Introducerea unei reguli noi

Introducerea unei reguli se poate face în două moduri:
– din tab -ul iLogic se va accesa comanda Add Rule, fig XXXa
– se va selecta modelul din Browser și cu click dreapta se va deschide o fereastră de dialog din
care se va alege opțiunea Add Rule, fig XXXb

Fig. xxx

Se deschide caseta

Se selectează Model Parameters și în fereastra din dreapta sunt afișați toți parametrii
modelului.

cu dublu click diam_can se duce in my expres

If diam_can = 12 Then diam_arb = 13 And lat_sig = 1.3 And diam_ext_strans = 23.4

If diam_can = 15 Then diam_arb = 16 And lat_sig = 1.5 And diam_ext_strans = 29.4