De unde vin toate aceste standarde, principii și valori [629651]

De unde vin toate aceste standarde, principii și valori?
O parte din normele etice își au originea în trecutul nostru. Unele idei despre ce trebuie și ce nu
trebuie să facem vin de la părinți, profesori sau prieteni. Oamenii care ne influențează ne dau idei
despre ce e bine și ce e rău. Mai stai afară după ora de culcare? Cum te porți cu bunicii? Ce îi spui
unui prieten care vrea să copieze tema de la tine? Toate astea sunt exemple de decizii etice pe care
le adoptăm, iar prietenii și familia au un cuvânt de spus în toate acestea. Încă de mic omul este
obișnuit să aibă modele. Toate astea sunt exemple de decizii etice pe care le adoptăm, iar prietenii și
familia au un cuvânt de spus în toate acestea. Prima formă de învățare umană este imitația, nu
trebuie să ne mire faptul că aceasta ne însoțește de-a lungul vieții. Este mai degrabă folositor
omului, după cum afirmă să utilizeze comportamente culturale elaborate deja, decât să conceapă
altele, prin metoda încercării și erorii, dat fiind că se dovedește a fi mai economic din punct de
vedere energetic. Așadar, încă de mic omul este obișnuit să aibă modele. Ajuns la vârsta maturității
nu se pune problema dacă să mai aibă sau nu modele, ci să le aleagă pe cele care corespund
intereselor sale. Etica mai este determinată și de comunitatea în care trăiești. Școlile, afacerile și
toate genurile de organizații au standarde și se așteaptă ca oamenii să le urmeze. Atunci când toate
aceste grupuri sunt privite împreună, ele formează o comunitate, un grup ai cărui membri lucrează
împreună și se ajută între ei. O comunitate trebuie să aibă etică, trebuie să transmită anumite
standarde. Modelele identificabile în realitatea imediată în care este integrat individul, pot fi
directe, vizând pe profesorii, prietenii, părinții săi, dar pot fi și mediate de diferite ipostaze
culturale: literatură, film, muzică. Le putem întâlni din întâmplare, fără căutări premeditate,
alegându-le din proprie inițiativă. De multe ori acestea pot fi sugerate, induse sau impuse.
Modelarea făcută de alții trebuie să conducă la conturarea unei autonomii și a unei
responsabilități în ceea ce priveste automodelarea. De preferat rămâne, totuși, căutarea pe baza
propriei chibzuințe, a modelului autentic și potrivit propriului eu. Aceasta trebuie să constituie ținta
supremă a oricărui program de pregatire. Dar "etica" noastră mai vine și din cultură și tradiții.
Suntem înconjurați de cultură și tradiție în fiecare zi. Cultura caracterizează grupul cu care ne
identificăm (uneori este generația noastră). Alteori, este comunitatea în care trăim. Poate fi națiunea
noastră sau colegii. Constrângerea pentru respectarea normelor sociale începe încă de la creșterea
și educarea copiilor, acestea constând tocmai din efortul de a impune copilului moduri de a vedea,
simți, acționa într-un fel la care el poate n-ar ajunge dacă n-ar fi condus la acestea. Copilul este
învățat să respecte obiceiurile, tradițiile, convențiile, iar dezvoltarea personalității urmează un curs
printre aceste jaloane: credințele, tendințele, practicile grupului luate în întregul lor. Obișnuința
colectivă se transmite prin educație din generație în generație, dând astfel membrilor societații
siguranță și stabilitate. Tradițiile sunt acțiuni izvorâte din valori importante. Felul în care ne
practicăm confesiunea religioasă, ne petrecem aniversările, vacanțele, sunt exemple de tradiții. Și
sunt idei despre cum ar trebui să facem lucrurile pentru a continua tradițiile. Cert este că,
fundamental capacitatea noastră de a acționa etic, existența noastră morală este ceea ce ne distinge
față de animale. A fi moral înseamnă a trăi doar în limitele exigențelor adevărului nealterat de
emoții și prejudecăți, corect, drept, logic și previzibil. Conștiința morală poate fi considerată: • un
instinct divin, • o judecată practică a sufletului, rațiunii, spre a face o faptă reală, • o putere psihică
prin care deosebim faptele bune de cele rele.
Simțul etic reprezintă facultatea unei persoane de a deosebi binele de rău și de a respecta ordinea
morală. Pentru a fi moral trebuie să trăiești în acord cu codul comunității tale și să le respecți
pe cele ale altora. Dar și în interiorul aceleiași comunități există dispute despre ceea ce este drept,
iar problema toleranței absolute față de alte coduri creează situații uneori inacceptabile. Naziștii
aveau codul lor moral, dar nu putem spune că respectăm dreptul la genocid fiindcă purificarea
rasială era cerută de un astfel de cod. Nu putem spune că, în numele respectului pentru
multiculturalitate și al toleranței putem accepta de exemplu sclavia, discriminarea pe baza
apartenenței la un sex, eugenia spartană (teorie care preconizează ameliorarea populațiilor umane
prin măsuri genetice – alegerea părinților, sterilizarea, interzicerea procreării etc., folosită de rasiști
și naziști), etc. Relativismul susține că nu există standarde morale dincolo de coduri particulare,

nimic nu e nici absolut, nici universal. Nu avem unde căuta standarde absolute dincolo de realitate
și dacă ele ar exista, ar fi nedrepte. Forța motrice a dezvoltarii personalității o constituie
contradicția dintre trebuințele sociale, pe de o parte, și aspirațiile individului, respectiv,
posibilitățile satisfacerii lor, pe de altă parte. Ele se manifestă în activitățile omului, în relațiile sale
cu alți oameni, și mai ales cu societatea.
Contradicția este trăită de om ca preocupare, neliniște, supărare sau nemulțumire. Dacă trăirea
nemulțumirii este față de sine însuși, cum se întamplă adeseori, aceasta este dovada unei analize
critice a faptelor sau a trăsăturilor personalității sale, ceea ce va duce la o tendință de a se schimba,
a se reeduca. Când nivelul dezvoltării personalității este redus, contradicția internă este trăită ca o
contradicție externă, ca un conflict cu mediul său, cu oamenii din ambianța sa, care nu-l înțeleg, nu-
l observă sau i se opun. În momentul în care apare intenția de reeducare, și acest fapt denotă ideea
existenței unei valori, a unui ideal, spre a cărui împlinire sunt mobilizate eforturile, are loc din punct
de vedere cognitiv elaborarea unui portret-robot a comportamentului dorit. În cazul în care se
găsește un corespondent al acestuia în realitatea imediată, acesta este ales. În acest caz șansele de
reușită sunt mari. În cazul în care realitatea nu poate furniza un astfel de model, au loc un număr
semnificativ de tatonări, cramponări în situația determinantă, șansele de reușită fiind mai mici .
În esență, cele mai importante caracteristici ale omului, din acest punct de vedere, sunt legate de
modul de analiză a realității: mai mult logic, mai mult imaginativ sau mai mult sentimental. Fiecare
om are o misiune pământeană pe care poate să și-o îndeplinească cu cinste. Unii nu știu cum să
facă. Ar fi util dacă ar înțelege că fiecare este o petală din floarea lumii, că fiecare are nevoie ca de
aer de respect față de sine și, în același timp, față de toți ceilalți. Lumea poate evolua normal doar
dacă marea majoritate înțelege că este parte a aceluiași întreg.