Elev Sterie Mioara Elena, Compania 110, Plutonul 113 [629618]

RUTAREA DINAMICĂ
– PROTOCOALE DE RUTARE FOLOSIND VECTORUL
DISTANȚĂ –

Elev: Sterie Mioara Elena

Școala Militară de Maiștri Militari și Subofițeri
pentru Comunicații, Tehnologia Informației și
Apărare Cibernetică – SIBIU

Elev: Sterie Mioara Elena
2 din 14
Cuprins
Abstract ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 3
1. Introducere în protocoale folosind vectorul distanță ………………………….. ………………………….. ……….. 4
1.1. Router -ul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 4
1.2. Rutarea dinamică – protocoale de rutare ………………………….. ………………………….. …………………. 5
1.3. Protocoale distance -vector ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 6
1.4. Algoritmul Distance – Vector ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 9
2.Descoperirea rețelei și întreținerea tabelei de rutare ………………………….. ………………………….. ………. 10
2.1. Descoperirea rețelei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 10
2.2. Tabela de rutare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 10
2.3. Întreținerea tabelei de rutare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 12
3.Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 13
4. Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 14

Elev: Sterie Mioara Elena
3 din 14

Abstract
În zilele noastre tehnologia avansează din ce în ce mai repede, însă sunt mulți termeni ai informaticii care
sunt mai geu de înțeles. În această lucrare voi vorbi despre router și voi pune accent în special pe rutarea dinamică.
Obiectivele acestei lucrări constau în a analiza eficiența routerului, cât de impor tantă este rutarea dinamcă,
protocoalele și în ce consta tabela de rutare când vine vorba de rutarea dinamică. Pe parcursul lucrării veți putea
găsii răspunsuri la mai multe întrebări de asemenea și cuvinte explicate în subsol.
Consider că este importan t să avem aceste noțiuni bine structurate și înțelese, mai ales când lucrăm cu
rețelele, pentru că dacă o luăm din punct de vedere logic un router este considerat ”centrul” rețelei.

Elev: Sterie Mioara Elena
4 din 14
1. Introducere în protocoale folosind vectorul distanță
Pentru început aș vrea să vă vorbesc despre router ca mai apoi să putem înțelege ce este o rutare
dinamică și la ce ne ajută.
1.1Router -ul
Atunci când e vorba de o conectare intre două sau mai multe rețele de calculatoare, ar trebui
să ne ducem cu gândul la un route r. Acest router este un dispozitiv hardware sau software,
reprezentând o componentă foarte importantă din rețelele de calculatoare. Ruterele sunt ca niște
noduri intermediare prin care rutarea directează drumul pachetelor ce conțin adrese logice dinspre
sursă spre destinația finală.
Dacă analizăm din punct de vedere arhitectural, ruterul este un calculator specializat,
astefel este caracterizat prin:
٭Procesor 1 ٭ Memorie ٭Dispozitive de I/O (consolă, linii virtuale)
!! Sunt și câteva diferențe față de un calculator obișnuit cum ar fi:
✓ ASIC -uri pentru realizarea rapidă a procesului de rutare
✓ Număr mare de interfețe de rețea și posibilitatea adăugării de noi module de inter fețe
✓ Sistem de operare optimizat pentru controlul procesului de rutare
✓ Funcții specializate de monitorizare
Este foarte important ca atunci când vrem sa avem o rutare cât mai eficientă, routere -le trebuie
să cunoască ID – urile (adresele) celorlalte rețele sau să aibă configurată o rută implicită (default).
Informațiile despre rețelele care nu sunt direct conectate la un ruter sunt obținute fie prin
specificarea lor direct de către administrator (rutare statică), fie prin intermediul unui protocol de
rutare (rutare dinamică). Între mai multe rețele interconectate, tabelele de rutare trebuie sa fie
făcute astfel încât traficul sa urmeze totdeauna o cale optimă.
(http://ham.elcom.pub.ro/rs/platf/rs -lab2.pdf., n.d.)
Există două mari tipuri de rutare care stau la baza tuturor celorlalte tipuri și anume: rutarea
statică și rutarea dinamică.
Rutarea statică , care descrie un sistem ce rutează într -o rețea de date în funcție de căi fixe.

1 Procesor = una dintre cele mai importante componente ale unui calculator, fiind cel care stabilește cine, ce și
când să se efectueze o anumită operație

Elev: Sterie Mioara Elena
5 din 14
Rutarea dinamică construiește dinamic tabelele de rutare, bazându -se pe in formațiile purtate
de protocoale2, permițand rețelei să acționeze în mod aproape automat pentru a evita erori și blocaje
în rețea. Datorită proprietăților sale, rutarea dinamică domină în momentul actual internetul.
Rutarea dinamică este realizată, cu aju torul unui protocol de rutare specializat, mai mult de atât se
folosesc și diverși algoritmi avansați pentru determinarea căii optime. Diferența dintre rutarea
statică si rutarea dinamică este reprezentată și de felul în care aceste tabele de rutare sunt c onstruite.
1.2 Rutarea dinamică – protocoale de rutare
V-ați întrebat la ce ne pot ajuta protocoalele de rutare? Ele sunt utilizate pentru a schimba
informația de rutare între mai multe routere și să adauge informația în propriile tabele de rutare.
Acest lucru se realizează între routerele ce rulează același protocol de rutare. Cu ajutorul acestor
informațiii se pot costrui rutele dinamice. Un beneficiu principal al protocoalelor de rutare
dinamică este reprezentat de schimbarea informației despre rutare a tunci când există o schimbare
de topologie. Prin acest schimb permite routerelor să învețe automat despre rețele noi și să găsească
căile cele mai bune atunci când o legătura eșuează în rețeaua curentă.
Câte protocoale pot fi rulate de un router? Ei bine, poate rula unu sau mai multe protocoale,
numărul nu este unul exact, fiind unul limitat în general de sistemul de operare sau de modelul
routerului. Știați că un router Cisco rulează în general până la 30 de instanțe de protocoale de
rutare?
Dacă ar fi să facem o comparație cu rutarea statică cea dinamică necesită mai puține
cheltuieli administrativ atunci când vine vorba de protocoale de rutare. Sunt momente când rutarea
statică este mai potrivită și alte dăți când rutarea dinamică este alegerea cea mai bună. Atunci când
rețelele au un nivel moderat de complexitate pot avea atât rutare statică și dinamică configurat.
(Răzvan Rughiniș)
Componentele principale a protocoalelor de rutare dinamică includ:
❖Structuri de date adică protocoalele de rutare utili zează de obicei tabele sau baze de date
pentru operațiunile sale.
❖Mesajele protocolului de rutare : pentru a descoperi routerele vecine, p rotocoalele de rutare
folosesc mai multe tipuri de mesaje, schimbul de informații de rută , pentru a învăța și menține
informații corecte despre rețea.

2 Protocoale = un fel de algoritm care ajută routerele să învețe dinamic unul despre celalalt, fară a jutorul unui
administrat or

Elev: Sterie Mioara Elena
6 din 14
❖ Algoritm – un algoritm este o listă finită de pași utilizați pentru a realiza o sarcină.
Protocoalele de rutare îi folosește pe aceștia pentru a facilita informații de rutare și pentru
determin a căii cele mai bune.
Dacă analizăm din punct de vedere al clasificării protocoalelor de rutare, acestea s unt
numeroase, însă eu vă voi vorbi doar despre două dintre acestea. Dacă stăm bine și ne gândim,
stațiile în general sunt grupate în rețele pentru a o ferii o ierarhizare a spațiului de adrese. Rețelele
sunt grupate la rândul lor, în colecții de rețele aflate sub o administrație comună numite sisteme
automate (3AS). Putem spune că o primă clasificare a protocoalelor de rutare se face în protocoale
de ru tare inter -AS. Acestea sunt folosite pentru schimbul de informație de rutare între sisteme
autonome diferite și protocoale de rutare internă (adică protocoale folosite în cadrul aceluiaș sistem
autonom.)
A doua clasificare a protocoalelor este reprezentată doar de clasificarea protocoalelor de
rutare internă. Sunt trei clase în care sunt împărțite protocoalele de rutare internă și anume:
protocoale bazate pe vectorul distanță (distance -vector protocols), protocoale bazate pe starea
conexiunii (link -state pr otocols) și protocoale hibride. (Răzvan Rughiniș)
1.3 Protocoale distance -vector
Un protocol distance vector ca in Figura 1 de la pagina 7, își poate reține rutele în forma unui
„vector de distanță și de direcție”. Dacă analizăm mai mult „distanța”, în acest context, presupune
faptul că poate sa identifice c ât de departe este d e rețeaua destinație. Distanța se definește cu
ajutorul unei metrici 4ce poate fi reprezentată, de exemplu, de numărul de hop‐uri (protocolul RIP)
sau se poate referi la bandwidth, delay, rel iability5, load6, MTU (protocolul EIGRP).
Termenul „vector” reprezintă pentru un protocol de rutare direcția hop -ului următor sau
interfeței de ieșire pentru a ajunge la destinație . Deci putem spune ca este importantă directia
pentru că dacă un ruter folosește un protocol distance vector, acesta va cunoaș te direcția pe care
o va lua un pachet și distanța până la destinație. Informațiile de rutare se schimă numai între
rutele învecinate, la intervale perioadice, fapt ce rezultă că într -un timp de convergență mare, adic ă
schimbările apărute în topologia r ețelei se propagă destul către rutele mai îndepărtate la locul

3 Sisteme autonome = (eng. Autonomous system), colecție de retele care partajeaza aceeasi strategie de dirijare
4 Metrică = o valoare calcilată conform unor variabile asociate drumului între două puncte într -o rețea.
5 Reliability = se referă la un grad de siguranță care este oferit de o legătură
6 Load = încarcarea unei conexiuni cu date

Elev: Sterie Mioara Elena
7 din 14
apariției modificării în cauză. Protocoalele distance -vector în general trimit întreaga tabelă de
rutare la intervale periodice, tuturor vecinilor folosind mesaje broadcast. (Proiectarea rețele lor).
!!! De reținut este faptul că un ruter care folosește un protocol distance vector nu cunoaște
toată calea pe care va fi transmis un pachet ci cunoaște doar următorul “hop” și distanța până la
rețea. Protocoalele distance vector folosesc router -ele ca repere pe parcursul căii către destinația
finală. Singura informație pe care o cunoaște un router despre o rețea la distanță este distanța sau
metrica pentru a ajunge la rețea și care cale sau interfață trebuie folosită pentru a ajunge acolo.

Figura 1. Distance vector o Distanța ne arată cât de departe
o Vector ne indică direcția
Spre exemplu, în figură, R1 știe că
distanța pentru a ajunge la rețeaua
172.16.3.0/24 este un hop și că direcția
este prin interfața S0/0/0 către R2.
Protocoalele distance vector nu au o hartă propriu -zisă a topologiei rețelei.
Există patru IGP7-uri IPv4 distance vector:
• RIPv1 – Prima generație de protocoale legacy
• RIPv2 – Protocol de rutare distance vector simplu
• IGRP – Prima generație de protocoale proprietare Cisco (învechit și înlocuit de EIGRP)
• EIGRP – Versiunea avansată de rutare distance vector
RIP8 și IGRP9 sunt cele mai popular e protocoale de rutare bazate pe vectori distanță. Atât
RIP cât si IGRP sunt ușor de configurat, consumând resurse de lățime de bandă și timp de procesor
foarte reduse. (https://app.eduflow.com/activities/)
Protocolul RIP a evoluat, în timp, de la un protocol classful (RIPv1) la un protocol classless
(RIPv2) și se folosește drept metrică numărul de hopuri sau routere până la rețeaua destinație.
Metrica maximă este 15. Aceast lucru înseamnă că nu poate fi folosit în rețel e cu diametru
(hop‐count) mai mare de 15 hopuri. Cu toate acestea este ușor de configurat și de întreținut, ceea
ce înseamnă ca poate fi o alegere bună pentru rețele de dimensiuni mici. RIP trimite update‐uri

7 IGP = Protocoale cu rutare internă (Interior Gateway Protocols)
8 RIP = Protocolul de rutare a informației
9 IGRP = Protocolul de r utare interior Gateway , este folosit de router pentru a schimba date de rutare într-
un sisitem autonom

Elev: Sterie Mioara Elena
8 din 14
periodice la intervale de 30 de secunde, dar po ate trimite și update‐uri provocate (triggered
updates), dacă are loc o schimbare a topologiei. O altă funcționalitate a protocolului RIP este faptul
că poate face „equal cost load balancing”.
Spunem că avem o situație de „equal cost metric” atunci cănd un ruter cunoaște mai multe
căi către o singură destinație, iar metrica lor are aceeași valoare (în funcție de protocol: același
număr de hop‐uri, aceeași lățime de bandă, etc.).
Protocolul IGRP (Interior Gateway Routing Protocol) este un protocol distance vector, care, spre
deosebire de RIP, este proprietar Cisco . Asta înseamnă că va funcționa numai pe echipamente
Cisco. Acest protocol nu mai este folosit în prezent, el fiind înlocuit de EIGRP. Protocolul IGRP
vine cu completări pentru a d epășii neajunsurile protocolului RIP. Deoarece metrica RIP se poate
dovedi ineficientă, IGRP suportă metrici multiple pe rute, cum ar fi: bandwidth, load, MTU,
reliability și delay. Pentru a compara două rute, aceste metrici vor fi combinate într‐o
singu ră metrică cu ajutorul unei formule. IGRP face update‐uri periodice la un interval de 90 de
secunde. Acestea sunt transmise prin broadcast. (Răzvan Rughiniș)
Protocoalele de rutare distance vector sunt avantajoase deoarece configurarea lor este
simplă iar nivelul de cunoștințe al unui administrator necesar pentru implementarea și întreținerea
ulterioară a protocolului de rutare distance vector într‐o rețea este redus. Deoarece algoritmii au o
complexitatea redusă iar informațiile nu foarte detaliate despr e rutele schimbate între vecini nu
necesită o cantitate mare de memorie și nici o putere de procesare sporită. În cazul folosirii unor
echipamente cu resurse reduse, protocoalele distance vector reprezintă alegerea ideală pentru
dirijarea pachetelor în m od dinamic în rețea. Un dezavantaj al protocoalele de rutare distance
vector îl reprezintă timpul de convergență al lor. Acesta este unul ridicat datorită update‐urilor de
rutare trimise la un anumit interval de timp definit și implică o scalabilitate 10redusă, un număr
mare de echipamente crescând posibilitatea apariției bulelor de rutare . Ca să se poată reduce timpul
de convergență11 se impune un număr maxim de noduri care pot fi parcurse de către o singură rută.
Dacă sunt c ăi care depășesc această valoare limită nu sunt utilizate în rețelele de tip vector distanță .
(Proiectarea rețelelor)

10 Scalabilitate = o proprietate a unei rețele sau a unui proces, care arată capacitatea acelui sistem de a suporta
corect un volum mai mare de încărcare, sau de a permite mărirea sau extinderea sa
11 Convergența= apare atunci când fiecare ruter are o imagine completă și corectă asupra întregii topo logii.

Elev: Sterie Mioara Elena
9 din 14
1.4 Algoritm ul Distance – Vector
Protocolul distance vector are la baza lui algoritmul de rutare. Acesta este folosit pentru a
calcula cele mai bune căi și pentru a trimite apoi informații către vecini. Fiecare destinatar adaugă
la tabelă un vector -distanță (propria "valoare" distanță) ș i o expediază vecionilor săi cei mai
apropiați. Procesul acesta realizat pas -cu-pas face ca fiecare router sa afle informații despre
celelalte routere și să -și dezvolte o perspectivă cumulativă asupra "distațelor" rețelei. Un exemplu
bun ar fi protocolul t impuriu de rutare, Routing Information Protocol (protocol de rutare a
informațiilor), sau RIP. Acesta utilizează două unități de măsură pentru 2 distanțe ca să determine
cea mai bună cale următoare pentru orice pachet. Aceste unități de măsură pentru dista nță, tacturile
și hopurile, sunt dependente de timp. Tabela cumulativă este apoi utilizată pentru actualizarea
tabelelor de rutare ale fiecărui router. La finalul procesului, fiecare router a aflat niste informații
vagi despre distanțele până la resursele din rețea. El nu a aflat nimic specific despre alte routere
sau despre topologia reală a rețelei. Această abordare poate, în anumite circumstanțe, să creeze
probleme de rutare pentru protocoalele bazate pe vectori -distanță.
Pe scurt algoritmul care este f olosit pentru procesele de rutare definește următoarele
procese:
✓ Mecanism pentru trimiterea și primirea informațiilor de rutare
✓ Mecanism pentru calcularea celor mai bune rute și instalarea lor în tabela de rutare
✓ Mecanism pentru detectarea și reacționare a la schimbările din topologie
Dacă sunt protocoale diferite de rutare, ei folosesc algoritme diferite pentru a instala rute în
tabela de rutare, ca mai apoi să trimită actualizări către vecini. Acest lucru se realizează pentru a
lua decizii de determinar e a căii. (stst.elia.pub.ro, n.d.)

Elev: Sterie Mioara Elena
10 din 14
2. Descoperirea rețelei și întreținerea tabelei de rutare
2.1. Descoperirea rețelei
Dacă vorbim de descoperirea rețelei ar trebui să ne axăm pe câteva elemente de bază si anume:
✓ Cold start (la start) presupune aplicarea stărilor de configurare după bootare, apoi se
descoperă rețelele direct conectate.
✓ Schimbul ințial de informații de rutare se realizeză prin transmiterea către vecini a
informațiilor despre rețelele direct conectate. Tot aici facem și o actualizare a tabelelor de
rutare.
✓ Un al treilea pas presupune schimbul periodic de informații de rutare prin c are se
transmiterea către vecini conținutul tabelei de rutare, iar dacă e cazul se face o actualizare
a tabelelor de rutare.
✓ Dacă e vorba de convergență nu se mai fac actualizări ca mai sus.
Este important să știm că protocoalele de rutare urmează același model de funcționare. Când
un router pornește, nu știe nimic despre topologia rețelei12. Nu știe nici măcar dacă există
dispozitive pe celălalt capăt al legăturilor. Singura informație pe care router -ul o are este din
fișierul de configurare stocat în NVRAM. După ce un router pornește cu succes, aplică configurația
salvată. Dacă adresarea IP este configurată corect, atunci router -ul descoperă inițial propriile rețele
direct conectate. Routerele continuă prin procesul de pornire și apoi descoperă rețelel e direct
conectate și măștile de subrețea.13 (Janhson, 2007)
2.2. Tabela de rutare
De-a lungul prezentării tot am menționat de tabela de rutare însă nu am pus accent pe ceea ce
înseamna ea si ce caracteristici are, de aceea vă voi familiariza puțin cu aceasta . O tabelă de rutare
a unui ruter este de fapt o structură de date ierarhică și organizată care stochează informații despre
destinațiile cunoscute. Este stocată în RAM și nu se memorează la salvarea configurației unui ruter
deci, asta presupune că ea se va reconstrui la fiecare repornire. Cu ajutorul informațiilor conținute
în tabela de rutare, ruterele iau decizii cu privire la transmiterea unui pachet pe o anumită interfață
de ieșire.
De reținut este că nu toate ruterele au aceeași tabelă de rutare!!!

12 Tipologia rețelei = metodă de a aranja elementele într -o rețea
13 Măștile de subrețea = sunt utilizate pentru a împărți rețelele în două sau mai multe subrețele

Elev: Sterie Mioara Elena
11 din 14
– (https://app.eduflow.com/activities/83db6e08 -81ab -4a9a -a8e0 –
19d8c652bdc4/resources/6725ea5f -6858 -4006 -a206 -8ac13e07f87c, n.d.)
Sunt două metode principale de construire a tabelei de rutare. Prin rutarea statică care se
efectuează manual de către administratorul rețelei. Acesasta utilizează definiri programate anterior
reprezentând căi posibile în rețea;
Cea de -a doua metodă este realizată cu ajutorul rutarii dinamice. Algoritmii de rutare di namică
permit ruterilor să descopere automat și să anunțe rutele în cadrul rețelei. Această descoperire
automată poate utiliza mai multe protocoale de rutare dinamică disponibile în prezent.
Rutarea dinamică construiește dinamic tabelele de rutare, bazând u-se pe informațiile purtate
de protocoale, permițand rețelei să acționeze în mod aproape automat pentru a evita erori și blocaje
în rețea. Datorită proprietăților sale, rutarea dinamică domină în momentul actual internetul.
Dacă am face o deosebire între rutarea statică si rutarea dinamică am găsii mai multe diferen țe
și ne-am da seama care poate fi mai folosită și când.
(https://app.eduflow.com/activities/, n.d.)
Pentru început hai să vedem la ce ne -ar folosi rutare statică. Cu siguranță putem afirma că
rutarea dinamică are mai multe avantaje față de rutarea statică. Cu toate acestea, rutarea statică
este încă folosită în rețelele de astăzi. Rutarea statică prezintă mai multe utilizări primare. Astfel
ele oferă o întreținere mai ușoară a tabelelor de rutar e în rețele mai mici, care nu sunt de așteptat
să crească în mod semnificativ. Se poate utiliza un singur traseu implicit, folosit pentru a reprezenta
o cale către orice rețea care nu are o coincidență mai specifică, cu un alt traseu în tabelul de rutare.
Dacă până acum am vorbit de avantajele rutării statice, în continuare vă voi prezenta și c âteva
dezavantaje ale acestei rutări. Configurarea și întreținerea este foarte anevoioasă cea ce arată că
este predispusă la erori, în special în rețelele de scară la rgă. Un alt dezavantaj ar fi legat de
intervenția administrativă . Ea este necesară pentru menținerea și schimbarea informației de rutare.
Dacă rutarea dinamică este potrivită pentru rețelele mari cea statică nu poate fi folosită decat în
rețelele mici.
Rutarea dinamică prezintă avantaje ce nu pot fi intâlnite la rutarea statică și anume
scalabilitatea si adaptibilitatea. O rețea rutată dinamică poate crește mult mai repede și este
capabilă să se adapteze schimbărilor din topologia rețelei aduse tocmai de această creștere sau de
erorile din una sau mai multe componente ale rețelei. Într -o rețea dinamică, ruterele învață despre

Elev: Sterie Mioara Elena
12 din 14
topologia rețelei comunicând cu alte rutere. Și rutarea dinamică prezintă dezavantaje, cum ar fi
creșterea complexitătii.
Sunt sig ură că v -ați întrebat care tip de rutare este mai bună în ciuda diferențelor pe care le au
atât rutarea statică cât și cea dinamică. Doar dumneavoastră puteți spune cu siguranță ce este mai
util pentru rețeaua de care dispuneți. Si dacă am vorbi de tabela de rutare , la rutarea dinamică am
găsi un dezavantaj. Astfel tabelele de rutare vector distanță sunt transmise periodic către nodurile
vecine. Acestea sunt transmise chiar și în cazul în care nu s -au produs modificări în conținutul
acesteia. Acest lucru po ate determina o încărcare excesivă a rețelei, mai ales în rețelele de
capacitate redusă. (http://calin.comm.pub.ro/Didactice/Rutare.pdf, n.d.)
2.3Întreținerea tabelei de rutare
După pornire și descoperire, tabela de rutare este actualizată cu toate rețelele d irect conectate
și interfețele pe care sunt activate rețelele. Un protocol de rutare ajută la schimb ul de informații de
rutare pentru a actualiza tabelul de rutare, care la rândul sau, în funcție de protocol, alege ruta
optimă de legătură.
Dacă analizăm d in punc de vedere al întreținerii tabelei de rutare, aceasta presupune actualizări
periodice (route update time r). Actualizările periodice sunt trimise la intervale regulate (30 de
secunde, pentru RIP și 90, pentru IGRP). Chiar dacă topologia nu s -a schimbat de mai multe zile,
actualizările periodice continuă să fie trimise la toți vecinii.
Tot de mentenanța tabelei de rutare ține și c alcul ul vechim ii informației de rutare pentru
identificarea schimărilor de topologie . Este utilizat un algoritm "cu pr eferarea drumului liber",
pentru a calcula cât de accesibile sunt destinațiile legate de rețea. Această informație este utilizată
pentru a actualiza tabela de rutare. Acest proces este capabil să descopere modificările topologiei
rețelei, care ar putea fi cauzate de căderea unei componente sau de mărirea rețelei și anume căderea
unei linii sau a unui router. (Janhson, 2007)
Pentru modificarea, adăugarea și ștergerea de rute vom apela la cofigurarea tabelei de rutare ce
se realizează cu ajutorul comenzii rout e. (Răzvan Rughiniș; Introducere în sisteme de operare)
Este bine de reținut că protocoalele de rutare mai au si alte scopuri cum ar fi: descoperirea
rețelelor la distanță, menținea la zi a informației de rutare, alegerea celei mai bune căi pentru
rețelele destinație, abilitatea de a găsi o nouă cale mai bună d acă cea curentă nu mai este
disponibilă. Dacă un protocol de rutare este configurat, următorul pas este ca router -ul să înceapă
schimbări de actualizări pentru a învăța despre rutele la distanță.

Elev: Sterie Mioara Elena
13 din 14

Figură 2 Procesul de întreținere a tabelelor de rutare a
ruterelor Router -ul trimite un pachet actualizat pe
toate interfețele care sunt activate pe router.
Actualizarea conține informațiile din tabela de
rutare, care în prezent conține toate rețelele
direct conectate . În același timp, router -ul
primește și procesează actualizări similare de
la celelalte routere conectate.
La primirea unei actualizări, router -ul verifică dacă există informații noi despre rețea. Rețelele
care nu sunt listate în prezent în tabela de rut are, sunt adăugat e.
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Rutare_dinamică, 2018)
3. Concluzii
În concluzie pot spune că toate aceste argumente și exemple prezentate în această lucrare vă
pot fi de folos atunci când aveți de lucrat cu un ruter. Sper că am reușit să ating toate obiectivele
propuse și că informația vă poate ajuta să înțelegeți mai bin e rutarea dinamică cu toate elementele
ei.

Elev: Sterie Mioara Elena
14 din 14
4. Bibliografie
1. http://ham.elcom.pub.ro/rs/platf/rs -lab2.pdf.
2. Răzvan Rughiniș, A. C., Rețele locale. Printech.
3. Proiectarea rețelelor, R. Rughiș. Printech.
4. https://app.eduflow.com/activities/..
5. stst.elia.pub.ro.
6. Janhson, A. (2007). Routing Protocols and Concepts.
7. http://calin.comm.pub.ro/Didactice/Rutare.pdf.
8. (2018) https://ro.wikipedia.org/wiki/Rutare_dinamică.
9. https://profs.info.uaic.ro/~busaco/teach/courses/net/docs/protocoale_rutare.pdf.
10. Introducere în sisteme de operare.