Dezvoltarea stimei de sine la vârsta adolescentă [629563]

69

Dezvoltarea stimei de sine la vârsta adolescentă
Igor Racu, doctor habilitat în psihologie, profesor universitar
Problema dezvoltării stimei de sine la vârsta adolescent ă este actuală și semnificativă
pentru știința psihologică contemporană.
Adolescența este un subiect privilegiat și controversat al psihologilor, care generează opinii
și discuții contradictorii. Unii o consideră „vârsta ingrată”, alții, dimpotrivă, o nu mesc „vârsta de
aur”; pentru unii, ea este „vârsta crizelor, anxietății, nesiguranței, insatisfacției”, în timp ce pentru
alții este „vârsta marilor elanuri”; este „vârsta contestației, marginalității și subculturii”, dar
și ,,vârsta integrării sociale”; e ste „vârsta dramei, cu tot ceea ce are ea ca strălucire, dar și ca
artificiu”, consideră unii, alții susțin că este „vârsta participării la progresul social”; cei mai mulți
o consideră ca fiind, în totalitate, o „problemă moral -psihologică”, dar sunt și un ii care cred că este
aproape în exclusivitate o „problemă socială”. Paradoxal sau nu, dar și unii, și alții au dreptate.
Diversitatea opiniilor referitoare la adolescență derivă din complexita tea acestei etape din viața
omului, cu o dinamică excepțională în timp, cu determinări și condiționări multiple, dar și din
poziția oare cum incertă pe care o ocupă adolescentul în sistemul perioadelor evolu tive ale vieții.
Adolescența este etapa cea mai dinamică a dezvoltării umane, care excelează prin
multitudinea , diversitatea și complexitatea modificărilor la care este supus organismul. Acesta se
transformă din punct de vedere fizic, prin creșterea diferitor segmente, aparate, părți ale
organismului; din punct de vedere psihic, apar și intră în funcțiune unele ca pacități intelectuale,
afective, volitive, motivaționale, aptitudinale, atitudinal -caracteriale; din punct de vedere social,
sporește gradul de implicare și realizare socială, în afara unor diferențe strict individuale (unii
tineri devin mai „rapid” adoles cenți, la alții însă întâlnim o adolescență ,,prelungită”, uneori cu
mult peste limitele normale; la unii ea este relativ calmă, liniștită, în timp ce la alții este extrem de
furtunoasă). Dezvoltarea psihică și formarea personalității este, bineînțeles, de terminată nu atât de
procesele de maturizare biologică, cât de situația socială nouă de dezvoltare a adolescenților. La
această vârstă se re zolvă problema autodeterminării sociale și personale, care reprezin tă atât o
detașare, cât și o apropiere de lumea adulților prin alegerea propriului loc și rol în viață. Acest
proces stimulează dezvoltarea unor noi interese, aptitudini, a elementelor integrative ale conștiinței,
care constituie concepția despre lume și societate etc.
Unul dintre cele mai importante p rocese la vârstă adolescenței este constituirea conștiinței
de sine. Schimbările survenite în situația socială de dezvoltare, noile roluri și relații necesită
intensificarea autocontrolului și autoreglării. Această necesitate îi face pe adolescenți să se
concentreze asupra lumii interioare. Ca urmare, începe „descoperirea” „Eu” – lui, considerată de

70
psihologi drept una dintre cele mai importante realizări ale adolescenței. Lumea interioară,
propriile trăiri emoționale, gânduri, capacități devin, pentru adole scent, principala realitate, pe
când realitatea fizică obține semnificația unui fundal pe care, în această perioadă, se desfășoară
experiența subiecti vă a personalității. Are loc dezvoltarea sensibilității față de problemele
psihologice, interioare. Crite riile de per cepție și apreciere a oamenilor sunt preponderent de ordin
psihologic. Caracterizând o persoană, adolescentul se refe ră, în primul rând, la astfel de trăsături,
ca intelectul, calitățile emo ționale, volitive, aptitudinile, atitudinea față de muncă. Aceste criterii
se manifestă și în autoapreciere. În cadrul autoaprecierii se observă și o tendință pronunțată de a
accentua unicitatea, de osebirea de toți ceilalți oameni.
Descoperirea acestei lumi interioare este un eveniment îmbucu rător pent ru adolescenți, dar,
în același timp, plin de neliniști și trăiri dramatice. Ca urmare a faptului că adolescentul se
consideră unic, irepetabil, apare sentimentul singurătății. La această vârstă, imaginea „Eu” – lui
este confuză, nedefinită și nesistematiza tă, ceea ce duce la neliniște și la senzația unui gol interior
ce trebuie lichidat. Acest lucru îi determină pe adolescenți să caute febril asemănări cu semenii și
să-și demonstreze apartenența la grup, fapt care, de obicei, se materializează în apariția unui
stereotip de grup: modă, jargon, ocupații în timpul liber etc. Pe de altă parte, apare o acută
necesitate de intimitate, care le -ar permite să -și exprime propriul „Eu” și, în același timp, să
pătrundă în lumea interioară a altuia. Toate aceste căutări , noile atitudini față de sine și față de alții
duc la integritatea imaginii „Eu” – lui, la constituirea unor structuri stabile ale conștiinței de sine.
Imaginea de sine („eul”) include mai multe componente :
1. „Eul” real, care este rezultatul experiențelor pr oprii și care cuprinde:
„Eul” fizic – acesta se referă la aspectul exterior și la acceptarea propriului corp, adică la
ceea ce crede adolescentul despre corpul lui și la cât de confortabil se simte în el.
„Eul” cognitiv include gândurile și judecățile, conținuturile informaționale despre sine și
despre lume, modul în care operează cu acestea. În adolescență, imaginea „Eu” – lui și respectul
față de sine depind, în primul rând, de succesul activității și de caracterul interacțiunilor cu cei de
jur.
„Eul” emoțional cuprinde totalitatea sentimentelor și emoțiilor față de sine, lume și viitor. O
achiziție semnificativă o constituie descoperirea lumii interioare proprii.
„Eul” social este acea dimensiune a personalității pe care ado lescentul este dispus să o
expună lumii, adică se referă la modul în care se comportă el în societate. „Eul” adolescentului
fiind încă nedeterminat, confuz, deseori este trăit ca o neliniște neclară sau ca senzația unui gol
intern care trebuie împlut cu ce va.

71
„Eul” spiritual reflectă valorile adolescentului. Descoperindu -se pe sine, descoperind lumea
și pe alții, adolescentul își formează idei și sisteme personale, pe care le transformă în criterii
apreciative, valorizatoare.
2. „Eul” viitor ține de mod ul în care adolescentul își percepe potențialul de dezvoltare personală
și include:
„Eul” dorit este cine ar fi vrut să devină în realitate;
„Eul” temut implică posibilele dimensiuni neplăcute de care îi este teamă să le dezvolte în
timp (de exemplu: ghinionist, ratat, alcoolic).
„Eul” ideal este ceea ce și -ar fi dorit să fie; în același timp, este conștient de faptul că nu
dispune de resursele reale necesare ca să ajungă acolo unde dorește.
E. Erikson consideră că adolescența este pe rioada în care tânărul pendulează între două
extremități: identitate clară sau roluri confuze. Așadar, adolescentul, capabil să facă generalizări,
trebuie să adune tot ce știe despre sine (ca elev, fecior, sportiv, prieten etc.) într -un tot, să
conștientiz eze, să stabilească relații cu trecutul și să proiecteze viitorul. Dacă adolescentul face
față acestei sarcini de identificare psihosocială, va avea senzația clară despre cine este, unde se
află, încotro se îndreaptă. Dobândirea identității în adolescență, după E. Erikson, depinde de
alegerile pe care le -a făcut copilul în perioadele precedente: încredere – neîncredere, autonomie –
dependență, inițiativă – sentimentul vinovăției, spirit întreprinzător – sentimentul incompetenței.
Au șanse de a -și recunoaște identitatea adolescenții care au făcut alegeri pozitive până acum [18,
19].
Identitatea de sine, în adolescență, se poate contura în trei moduri:
 pozitiv, care îi conferă un sens normal existenței, o bună acceptare de sine, împlinirea de sine.
Persoanele cu o identitate de sine pozitivă se simt atrase de cele cu un statut similar al identității,
iar împlinirea identității le ajută la dezvoltarea relațiilor interpersonale într -o manieră eficientă și
satisfăcătoare;
 negativ, ce dezvoltă imagini de sine opuse valorilor culturale ale societății, confirmând
etichetările atribuite de societate, cum ar fi „ratat, de nimic, delicvent juvenil, nesuferit”.
Simțindu -se respinși și blamați social, adolescenții își cultivă un sentiment de autorespingere, o
imagine negat ivă de sine, care le subminează și asumarea, și acceptarea sex -rolului;
 incert (criza de identitate), care apare la adolescenții ce încearcă să -și reducă anxietatea
existențială prin experiențe intense și imediate: abuz de droguri, concerte rock, petreceri deocheate,
jocuri de noroc. Alții își substituie temporar identitatea sau caută afirmarea ei în vandalism, crime,

72
popularitate contestată. Există și tineri care își creează o „fortăreață” temporară a identității (devin
sectanți, naționaliști, extremiști, xenofobi).
Stima de sine este unul din acele concepte psihologice cu care ne întâlnim frecvent în viața
cotidiană. Pentru că stima de sine, deși este una dintre dimensiunile fundamentale ale
personalității noastre, este un fenomen discret, impalpabil, com plex, de care nu suntem totdeauna
conștienți [ 3].
W. James oferă cel puțin două definiții ale stimei de sine care -și păstrează relevanța și până
astăzi. Stima de sine este rezultatul unei fracții în care la numărător avem „succesele obținute” iar
la numito r „aspirațiile sau pretențiile inițiale”. O altă definiție oferită de același autor abordează
stima de sine din perspectiva holistică unde stima de sine globală ne apare ca fiind media auto –
evaluărilor particulare pe dimensiunile de relevanță personală. C onform acestei definiții stima de
sine nu mai este legată de evaluarea pe anumite dimensiuni ci reflectă o anume raportare generală
față de eul personal care poate fi după caz pozitivă, echilibrată sau negativă. În final se conturează
două accepțiuni care ne oferă posibilitatea de a distinge două forme ale stimei de sine:
 stimă de sine globală legată de valorizarea, acceptarea și evaluarea generală a eu -lui,
constituind fundalul auto -raportării afective;
 stima de sine specifică care se referă la auto -aprec ieri specifice pe diferite dimensiuni
relevante de evaluare.
După G. Albu, stima de sine se referă la încrederea în capacitatea proprie de a gândi, în
capacitatea de a face față provocărilor fundamentale ale vieții și la încrederea în dreptul și
posibilit atea noastră de a avea succes, de a fi fericiți, la sentimentul că suntem îndreptățiți să ne
afirmăm trebuințele și dorințele, să ne împlinim valorile și să ne bucurăm de rezultatele
eforturilor noastre[ 2].
Stima de sine reprezintă o nevoie umană profundă și puternică, esențială pentru o adaptare
sănătoasă a individului, adică pentru o funcționare optimă și împlinirea de sine. Cu alte cuvinte,
stima de sine reprezintă încrederea autentică în propria minte, în propriul discernământ. Ea se
referă la raportul pe care îl are fiecare cu el însuși. Este o privire judecată despre noi înșine, vitală
pentru propriul nostru echilibru psihic. Când este pozitivă, relativ ridicată, ea ne permite să
acționăm eficient, să facem față dificultăților existenței. Mai mult dec ât atât, specialiștii susțin că,
dintre toate judecățile pe care le formulăm în viață, nici una nu are atât de mare importanță ca
aceea referitoare la noi înșine [ 2].
Corelând nivelul și stabilitatea stimei de sine, Ch. Andre și Fr.Lelord, au făcut o clasi ficare în
patru categorii, care permit o mai bună înțelegere a unui ansamblu de reacții și permit o mai

73
eficientă cunoaștere a stărilor pe care le trăim. Astfel, există stimă de sine înaltă stabilă și stimă de
sine înaltă scăzută; precum există stimă de si ne scăzută stabilă și stimă de sine scăzută instabilă[ 4].
C. Andre și F. Lelord consideră că stima de sine are trei aspecte esențiale: încrederea în sine,
concepția despre sine și iubirea de sine . O bună dozare a fiecăreia dintre aceste trei componente
este indispensabilă pentru a obține o stimă de sine armonioasă [ 4].
Stima de sine este legată de un număr larg de comportamente.
Tab 1. Varietățile stimei de sine
Varietăț i ale
stimei de sine Caracteristici
Stima de
sine defensivă sentimentele pozitive față de sine necesită o continuă confirmare din
partea celorlalți și această confirmare este căutată activ; individul expune
public sentimente pozitive față de sine mascâ ndu-se sentimente negative din
interior
Stima de
sine naturală individul trăiește sentimente pozitive față de sine fără a simți nevoia să
caute aprobare din partea altora sau să obțină performanțe deosebite; individul
expune public sentimente pozitive f ață de sine și acestea coincid cu ceea ce
simte realmente pentru sine
Stima de
sine implicită individul nu este conștient de sentimentele negative sau pozitive pe care
le are față de sine
Stima de
sine explicită individul este conștient de sentimente le negative sau pozitive pe care le
are față de sine
Stima de
sine contingentă auto-evaluarea pozitivă depinde de atingerea unor obiective, confirmarea
unor expectanțe, conformarea cu standarde etc.
Stima de
sine veritabilă auto-evaluare pozitivă est e relativ imună la fluctuațiile și numărul
realizărilor sau insucceselor și nu necesită continuă validare
Stima de
sine labilă fluctuații ale stimei de sine în cursul zilei care sunt determinate de
evenimente externe pozitive sau negative cu valență aut o-evaluativă
Începuturile stimei de sine sunt de fapt simplu de corelat cu cele ale conștiinței de sine, a cărei
componentă importantă este.
Factor de seamă al dezvoltării stimei de sine îl constituie activitatea școlară și natura relațiilor
cu adulții, aprecierile acestora față de calitățile și munca preadolescentului, precum și aprecierea
colectivului din care face parte.
Scopul cercetării realizate este studierea stimei de sine la vârsta adolescentă și
identificarea factorilor determinanți ai dezvolt ării ei.
Ipotezele operaționale:
1. Exista diferențe in componentele stimei de sine la adolescenți in funcție de genul acestora.
2. Nivel încrederii în sine depinde de nivelul stimei de sine la adolescenți.
În cercetare au fost administrate următoa rele tehnici: Testul Rosenberg, Testul „20 de eu”,
Testul Romek.
Metodele statistico -matematice de prelucrare a datelor: programul SPSS (Testul U Mann –
Whitney; corelația bivariată a lui Pearson).

74
Eșantionul experimental a fost constituit din 182 de adolescenți (clasele a XI -a și XII -a cu
vârsta cuprinsă între 17 și 18 ani.
În continuare prezentăm rezultatele cantitative obținute în cercetare.

Fig. 1. Rezultatele adolescenților, testul 20 de eu
Rezultatele prezentate în fig.1. indică că 64,80% din adolescenți fac parte din
categoria ,,B”. Caracteristicile acestei categorii țin de statutul și rolul social, exprimă ,,Eu -l”
social, denotă o bună relaționare cu ceilalți, un spirit activ și apartenența socială labilă. Din
categoria ,,C” fac parte 35,2 0% dintre adolescenți. În această categorie se includ atribute psihice,
relatări despre stările interne care exprimă proiectiv tendința cunoașterii de sine.

Fig. 2. R ezultatele adolescenților, testul Rosenberg
82,4 % din adolescenți au obținut un niv el mediu al stimei de sine. Caracteristic pentru
acești adolescenți este încrederea în sine. 17,60 % din adolescenți sau plasat la nivelul scăzut al
stimei de sine. Acest nivel implică strategii de apărare și de evitare a riscurilor și eșecurilor care
poate apărea atunci când este afectată valoarea proprie ca persoană, statutul social etc.

Fig.3. R ezultatele adolescenților, chestionarul Respectul de sine
1,1% din adolescenți au obținut rezultate caracteristice pentru nivelul înalt al respectului
de sine . Acești adolescenți au abilitatea de a fi conștienți de ei însuși, își cunosc valoarea sa ca
personalitate. Nivelul mediu al respectului de sine este caracteristic pentru 29,7% și nivelul
scăzut este caracteristic pentru 69,2 % din elevii studiați. Aceș ti adolescenți au părere negativă

75
despre ei însuși, se judecă și se evaluează negativ, se critică pe sine, își critică acțiunile și
abilitățile.

Fig.4. R ezultatele adolescenților, testul Încredere în sine, Romek
39,6 % din elevi au obținut rezultate ca racteristice pentru nivelul înalt al încrederii în sine.
Adolescenții își valorizează propria persoana, au o atitudine pozitivă, se apreciază în tot ceea ce
fac, sunt siguri de calitățile lor, își controlează viața și sunt în stare să facă tot ceea ce dore sc.
47,3% din adolescenți sau plasat la nivelul mediu al încrederii în sine. Nivel scăzut au obținut
13,2% din adolescenți. Aceste persoane sunt retrași social. Au teamă pentru ceva nou și
necunoscut.

Fig.5. R ezultatele adolescenților, testul Romek, sca la curajul social
11% din elevi au obținut nivel înalt la scala curajul social. Acești elevi intra ușor în sfera
comunicării cu semenii, cu ușurință stabilesc noi relații. 67% din adolescenți au nivel mediu și
22% – nivel scăzut. Acești adolescen ți întimpină dificultăți în manifestarea proprie în relații cu
semenii, nu au curajul în ași depăși teama de a desfășura o anumita activitate în grup.

Fig. 6. R ezultatele adolescenților, testul Romek, scala inițierea contactelor sociale
8% din elevi au obținut rezultate caracteristice nivelului înalt la scala inițierea contactelor sociale.
Acești adolescenți ușor relaționează cu semenii, comunică, interacționează, ușor își realizează
intențiile chiar și în condiții noi, necunoscute. 19% din elevi au nive l scăzut în inițierea contactelor

76
sociale. Ei sunt retrași, întimpină dificultăți în crearea cunoștințelor și prietenilor noi, sunt retrași
social.

Fig. 7. R ezultatele adolescenților în experimentul de constatare în dependență de variabila gen
Din figu ra 7 putem observa că nivelul scăzut al stimei de sine este mai mult caracteristic
fetelor (12,5% din băieți și 20,3% din fete), diferențe statistic semnificative la p =0,05. Nivelul
mediu al stimei de sine: 87,05% băieți și 79,7% fete. Un nivel înalt al r espectului de sine este
caracteristic pentru băieți – 78,1% și fete – 64,4%. La variabila încredere în sine nivel scăzut
au 3,1% din băieți și 18,6% din fete; nivel mediu este caracteristic pentru băieți – 37,5% și fete –
52,5%; nivel înalt al încrederi i în sine îl au 59,4% de băieți și 28,8% de fete. Curajul social:
băieții au nivel scăzut în proporție de 15,6%, iar fetele 25,4%; nivel mediu – 65,6% băieți și
67,8% de fete; nivel înalt – 18,8% din băieți și 6,8% din fete. La inițierea contactelor soci ale
putem vorbi despre nivel scăzut la băieți – 21,9% și fete 16,9%; nivel mediu – 71,9% de băieți și
74,6% fete; nivel înalt al inițierii contactelor sociale – 6,2% băieți și 8,5% fete.
Drept urmare a studiului de corelație a variabilelor studiate: stima de sine , respectul de
sine, autoaprecierea eu -lui, încrederea în sine, curajul social, inițierea contactelor sociale am
obținut un coeficient de corelație pozitiv în valoare de r=0 .353, p=0,001 între variabilele stima de
sine și încrederea în sine , între variabilele stima de sine și inițierea contactelor sociale r=0.284,
p=0,001. A fost obținută corelație negativă între variabila gen și variabilele încredere în sine și
curajul social, r = -0.258, p=0,01 și respectiv r = -0.268, p=0,01. Încredere în sine și curajul
social au un coeficient de corelație r = 0.289, p = 0,005; încredere în sine și inițierea contactelor
sociale au un coeficient de corelație r = 0.349, p = 0,01. Nu au fost stabilite corelații semnificație
între variabila respectul de sine și încrederea în sine sau stima de sine , r = 0. 146, p = 0.168 și
respectiv r = -0.013, p = 0.906). Prin testul statistic U Mann -Whitney au fost stabilite diferențe
statistic semnificative între adolescenții de gen feminin și masculin la variabilele încredere î n sine ,
p = 0,01 , curaj social p = 0,01 ).

77
Drept concluzii la acest studiu experimental v -om menționa:
 nivelul scăzut al stimei de sine la adolescenți este mai mult caracteristic fetelor –
adolescente în comparație cu băieții;
 au fost constatate corelații pozitive semnificative ale stimei de sine cu încrederea în sine,
inițierea contactelor sociale și a curajul social, dar și relații invers proporționale cu variabila gen.
 pentru fete au fost evidențiate corelații pozitive semnificative la variabilele stima de sine și
încrederea în sine, inițierea contactelor sociale. Acest lucru nu este caracteristic băieților. Băieții
pot iniția contacte sociale indiferent de stima de sine și manifestă curaj social, spre deosebire de
fete.
 inițierea contactelor sociale es te mai mult caracteristic fetelor decât bieților, dar această
diferență nu se dovedește a fi una semnificativă.
 diferențe semnificative sunt stabilite la încrederea în sine și la curajul social.
 la adolescenți se constată nivelul scăzut al stimei de sine i ndiferent de variabila gen.
Obiectivele, scop ul cercetării au fost realizate; ipotezele au fost confirmate prin selectarea
unui eșantion reprezentativ, numărul de probe administrate și prelucrarea statistică a rezultatelor.
Bibliografie
1. Adler A. Cunoaște rea omului. București, 1996.
2. Albu E. Manifestări tipice ale devierilor de comportament la elevii preadolescenți: Prevenire
și terapie. București, 2002.
3. Allport G. Structura și dezvoltarea personalității. București, 1991.
4. Andre C., Lelord F. Cum să te iube ști pe tine pentru a te înțelege mai bine cu ceilalți.
București, 1999.
5. Atkinson R., s.a. Introducere în psihologie . București, 2002.
6. Badea E. Caracterizarea dinamică a copilului și adolescentului (de la 3 – 17/18 ani) cu
aplicație la fișa școlară. ed. a I I-a. București, 1997.
7. Banciu D., Rădulescu S., Voicu M. Adolescen ții și familia . București, 1997.
8. Birch A. Psihologia dezvoltării. București, 2000.
9. Bocos M. Cercetarea pedagogic a. Suporturi teoretice și metodologice . Cluj -Napoca, 2003.
10. Crețu T. Psiholog ia vârstelor. Iași, 2009.
11. Golu P. Fundamentele psihologiei sociale. Constanța, 2000.
12. Iancu S. Psihologia școlarului . Iași, 2002.
13. Munteanu A. Psihologia copilului și a adolescentului. Timișoara, 1998.
14. Neculau A. Psihologie socială. Aspecte contemporane. Ia și, 1996.
15. Racu Ig., Racu Iu. Psihologia dezvoltării. Chișinău, 2013.
16. Racu Ig. Psihodiagnoza. Teste psihologice. Chișinău, 2014.
17. Выготский Л. Собрание сочинений: В 6 -ти т. Т. 4 Детская психология. Москва, 1984.
18. Эриксон Э. Детство и общество. Санкт Петер бург, 2000.
19. Эриксон Э. Идентичность: юность и кризис. Москва, 2006.
Primit 07.11.2014.