Lect. univ. dr. Petrica Pațilea Student , Mărgărit Mihai GALAȚI 2018 UNIVERSITATEA ,,DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI FACULTATEA DE LITERE SPECIALIZAREA… [629549]

UNIVERSITATEA ,,DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI
FACULTATEA DE LITERE
SPECIALIZAREA JURNALISM

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific,
Lect. univ. dr. Petrica Pațilea

Student: [anonimizat] 2018

UNIVERSITATEA ,,DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI
FACULTATEA DE LITERE
SPECIALIZAREA JURNALISM

IMAGINEA ARMATEI ÎN
MASS -MEDIA

Coordonator științific,
Lect. univ. dr. Petrica Pațilea

Student: [anonimizat] 2018

CUPRINS

ARGUMENT ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 4
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 6
CAPITOLUL I
DELIMITĂRI CONCEPTUALE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 8
1.1 Mass -media și comunicare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 8
1.2 Funcțiile mass -media ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 9
1.3 Armata. Definiții și concepte ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 16
1.4 Mass -media și Armata ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 18
CAPITOLUL II
ARMATA ȘI PRESA ÎN SECOLUL AL XX -LEA ………………………….. ………………………….. ………… 20
2.1 Repere istorice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 20
2.2 Armata și presa în Primul Război Mondial ………………………….. ………………………….. ………………. 22
2.2 Armata și presa în al Doilea Război Mondial ………………………….. ………………………….. ……………. 44
2.2.1 Începerea războiului și guvernul Antonescu ………………………….. ………………………….. ……….. 44
2.2.2 Lovitura de stat și transmisiunile codate ………………………….. ………………………….. …………….. 50
2.3 Armata în perioada comunismului românesc. Mărturii din presă. ………………………….. ……………… 52
2.4 Revoluția din 1989: ,,Armata e cu noi!” ………………………….. ………………………….. …………………… 55
2.5 Integrarea în NATO – obiectiv strategic și câștig de imagine ………………………….. …………………… 65
CAPITOLUL III
ARMATA ȘI MIJLOACELE PROPRII DE COMUNICARE ………………………….. …………………….. 69
3.1 Trustul de presă și site -ul Ministerului Apărării Naționale ………………………….. ………………………. 69
3.2 Comunicarea în Social Media ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….72
3.2.1 Pagina de Facebook a MApN ………………………….. ………………………….. ………………………….. .72
3.2.2 Politică – Armată – Imagine : Ministrul Mihai Fifor ………………………….. ………………………….. 76
3.2.3 Notorietatea militarului de carieră: Generalul Nicolae Ciucă ………………………….. ……………… 89
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ..95
WEBOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …97

4
ARGUMENT

,,Armata este ultima carte pe care o joacă o Națiune ”
Ion Antonescu

Aflată într -un moment istoric, România se pregătește să sărbătorească împlinirea a 100 de
ani de la Marea Unire. Datorăm acest fapt Armatei Române, sacrificiului ostașilor români și a
aliaților alături de care România a reușit să iasă învingătoare din Marele Război de întregire a
neamului.
Armata României și felul în care a fost ea reprezentată în presă constituie tema principală
a acestei lucrări. Folosind drept surse ziar ele din acea perioadă dar și studiile și cărțile unor au tori
specializați în domeniu, ne -am propus să realizăm o cercetare amănunțită a fenomenului militar și
a rolului presei în formarea imaginii unei instituții de stat. Am ales această temă din dorința d e a
afla până la ce nivel ajunge influența presei și dacă aceasta există și în cadrul instituțiilor apărării
precum cea a Armatei. Am vrut să aflăm dacă este adevărat faptul că Armata are o reputație
deosebită în rândul românilor, lucru demonstrat de sondajul realizat de Inscop Research.
Figura 1.1 – Barometrul INSCOP -Adevărul clasează Armata pe locul întâi în topul încrederii în instituții, urmată de Jandarmerie și
DNA.

5
Abordarea acestui subiect reprezintă o provocare prin prisma faptului că Armata e ste o
instituție cu sistem închis, în care informațiile din interior sunt aproape imposibil de obținut, acest
lucru transformând misiunea presei într -un demers investigativ dificil. Cu atât mai mult și misiunea
de a aduna informații vechi de mai bine de un secol este anevoioasă și necesită multă documentare
și o pasiune pentru istorie.
Diferența dintre trecut și prezent în ceea ce privește transmiterea informației constă în
multitudinea de canale de difuziune existente. În trecut, radioul și ziarele scrise erau principalele
surse de informare la care apela publicul pentru noutăți, spre deosebire de mass -media din zilele
noastre care abundă de informații. De aceea, în această lucrare îmi propun să cercetez conținutul
periodicelor din timpul celor două războaie ca să stabilesc cât de mult ocupau articolele despre
război și subiectele legate de armată spațiul dintr -un ziar și să accentuez faptul că în prezent nu se
mai caută astfel de subiecte sau că locul lor s -a schimbat.
În ultima parte a lucrări i, platformele de socializare vor fi supuse unei analize în ceea ce
privește conținutul postărilor dar și numărul de aprecieri și feedback -ul, în cazurile în care există,
pentru a vedea dacă Armata mai trezește interesul românilor și dacă aceștia mai au în credere în
instituția apărării și în persoanele care o conduc. Voi prezenta pe larg cele mai importante postări
din anul Centenarului de pe paginile Ministerului Apărării Naționale, ministrului Apărării dar și
pe cele ale generalilor din fruntea Armatei pe ntru a ilustra percepțiile acestora despre fenomenul
militar dar și diferențele în ceea ce privește promovarea imaginii Armatei Române.

6
INTRODUCERE

Lucrarea de față reprezintă rodul unei cercetări de trei luni și studiază felul în care se
reflectă imaginea Armatei României în mass -media autohtonă din ultimul secol. Preponderent
axată pe studiul ziarelor, această analiză începe din perioada războaielor balcanice și se termină în
prezent, în era tehnologiei când informația are mai multe căi de transmitere. Diferența dintre modul
de propagare a informației din trecut și felul în care este ea transmisă în prezent se va putea observa
de asemenea în această cercetare prin exemplele oferite. Structurată pe trei capitole, această lucrare
abordează următoarele teme: mass -media , armata și scopul ei, și imaginea armatei în diferite
perioade din secolul XX și XXI.
În capitolul I se vor prezenta și explica t ermenii și noțiunile întâlnite pe parcursul lucrării
și vor fi puse față în față instituția presei și cea a apărării pentru a înțelege rolul fiecăreia și
legăturile dintre cele două. Mass -media și funcțiile ei vor fi și ele detaliate în acest capitol, alăt uri
de comunicare, pentru a prefața capitolele următoare în care principala temă va fi presa,
reprezentantul comunicării și cea care formează prin materialele ei imaginea Armatei.
Capitolul II reprezintă punctul principal al lucrării de față și locul în c are s-a depus cel mai
mare efort fizic și intelectual pentru obținerea, prelucrarea și prezentarea informațiilor esențiale,
pentru alcătuirea unui studiu relevant asupra fenomenului cercetat. Ținând cont de momentul
important de care ne apropiem, sărbători rea Centenarului Marii Uniri, ne -am propus ca faptele
ostașilor români din Primul Război Mondial să fie prezentate pe larg, cu detalii cu privire la lupte
și sacrificiile eroilor care și -au dat viața pentru întregirea neamului. Urmează perioada 1941 -1945,
care la rându -i a fost analizată pentru a extrage toate informațiile cu privire la modul în care
funcționa presa și rolul ei din timpul celui de -al Doilea Război Mondial. Propaganda și
mecanismele ei, alături de extrase din periodicele de atunci sunt subie ctul principal din acest
subcapitol. Dictatura comunistă și imaginea armatei subordonate dictatorului Nicolae Ceaușescu
fac obiectul următorului subcapitol, în care mărturiile unor foști militari făuresc o imagine nu prea
plăcută despre viața de soldat și dezavantajele unui rang mic într -o lume a ofițerilor. Tot aici apare
cazul unui soldat care a fost față în față cu un agent al Securității și felul în care acesta a scăpat la
limită de organismul de represiune al statului.
Tot în capitolul II este st udiată poate cea mai controversată perioadă din trecutul apropiat
al României, R evoluția din 1989. Momentul ’89 este prezentat în ordine cronologică, de la fapte
la extrase din presă și declarații ale ofițerilor MApN dar și a le martorilor sau celor implica ți.
Articolele din ziarul ,,Scânteia Poporului” și transmisiunile TVR constituie cadrul pe baza căruia
am construit cercetarea faptelor și a felului în care imaginea armatei, grav afectată atunci, a fost
prezentată în presa scrisă și televizată și rolul ac estora în propagarea informațiilor, fie ele false sau

7
rău-intenționate. De asemenea, propaganda din timpul și ulterioară revoluției este scoasă în
evidență prin informațiile din extrasele din ziarele de atunci, pe care le -am adăugat cu scopul de a
crea o i magine completă a felului în care mass -media era folosită și controlată de către stat.
Capitolul III constituie o analiză a celui mai nou membru al familiei mass -media,
internetul. Analiza site -ul MApN, a site -ului Trustului de Presă al Armatei și cerceta rea postărilor
de pe platformele sociale are drept scop scoaterea în evidență a rolului important pe care îl are
internetul în construirea unei imagini instituționale dar și necesitatea obțineri i feedback -ului în
procesul de comunicare . Această parte de fi nal mai prezintă modul în care persoanele din
conducerea MApN folosesc rețelele de social izare drept mijloace de promovare și informare dar
și de manipulare atunci când vine vorba de politică și subiecte controversate , totul coordonat de
Direcția de informare și relații publice a Ministerului Apărării Naționale.

8
CAPITOLUL I
DELIMITĂRI CONCEPTUALE

1.1 Mass -media și comunicare

Conform Dicționarului Explicativ, mass -media reprezintă ansamblul mijloacelor și
modalităților tehnice moderne de informare și influențare a opiniei publice, cuprinzând radioul,
televiziunea, presa, internetul. Termenul provine din limba engleză la forma de plural și a fost
preluat și în română unde se traduce ca ,,medii de comunicare de masă”. Noțiunea de mass -media
a fost inventată în anii 1920 de anglofoni, odată cu apariția radioului, ziarelor și revistelor . De
curând, ,,familiei” mass -media s -a alăturat și telefonul smart care prin accesul la o rețea de date
mobile poate oferi informația căutată. Pe lângă circ ulația informației, mass -media îndeplinește și
funcția de organism de control, întrucât nu se ocupă doar cu transferul informației, ci și cu modul
în care aceasta este redată publicului, fiind unul dintre cei mai redutabili formatori de opinie.
Audiența po ate sa fie sau să nu fie conștientă de faptul că informația este de multe ori alterată
pentru a servi un scop sau pentru a manipula masele. Publicul, în general, apelează la mass -media
pentru a obține informații privitoare la politică, societate sau divert isment. Dacă acordăm puțină
atenție definiției, reușim să înțelegem de ce presa este considerată a patra putere în stat. Abilitatea
de a influența opinia publică este poate cea mai puternică armă din societatea civilă, iar jurnalistul,
prin faptul că o pos edă, devine un lider de opinie. Probabil cel mai notabil caz în care jurnalistul a
arătat adevărata putere a mass -media este Afacerea Watergate . Reporterii Bob Woodward și Carl
Bernstein au reușit, prin ancheta publicată în ziarul ,,Washington Post” să pro voace în mod indirect
demisia președintelui Richard Nixon și promulgarea unor legi ce au schimbat complet regulile
finanțării campaniilor electorale. Deși caz izolat, afacerea Watergate confirmă statutul presei de a
patra putere în stat.
Cu toate că se dorește ca informația să fie cât mai obiectivă și mai imparțială, afilierile
politice ale televiziunilor și ale ziarelor împiedică realizarea acestui lucru. Pentru ca presa să își
îndeplinească obligațiile față de public, aceasta ar trebui să nu fie influențată politic. Acest
fenomen poate fi observat prin realizarea unei comparații a modului în care este prezentată o știre
pe două sau mai multe canale media. Informațiile sunt vizibil diferite, lucru ce confirmă prezența
unei influențe din ,,umbră” c are dictează felul în care informația ajunge la publicul țintă.
Faptul că trăim într -o eră a tehnologiei favorizează și contribuie schimbul de informație
mai mult ca oricând, dar și facilitează răspândirea informațiilor false și neverificate. Internetul,
care încă poate fi considerat o formă relativ nouă de mediu de comunicare a devenit treptat sursa

9
cea mai importantă. Spre sfârșitul secolului al XX -lea, apariția internetului a marcat prima perioadă
în care persoanele fizice puteau folosi rețelele drept m ijloace de expunere comparabile cu mass –
media. Site -urile sau blogurile personale au devenit astfel, la o scară mult mai mică, platforme
asemănătoare mediilor de comunicare. Așa cum spune și denumirea de ,,world wide web”,
internetul este răspândit pe înt regul Glob, fapt ce face posibil schimbul de informații la distanță și
dintr -un număr infinit de surse. Însă, multe din aceste surse nu sunt credibile și pot publica
informații neadevărate și care pot crea confuzii în rândul publicului. Din această cauză e ste
recomandată verificarea amănunțită și o comparație a informației din mai multe surse pentru a
putea afla adevărul.
Totodată, cu ajutorul internetului oamenii devin mai activi în mediul jurnalistic, mai ales
în ceea ce privește popularitatea u nei știri. Nu numai că un om simplu poate deveni un reporter
amator pentru o zi prin filmarea unei întâmplări neprevăzute și trimiterea ei la o redacție de știri,
dar prin intermediul rețelelor de socializare, individul care distribuie informația devine fă ră să
realizeze cel mai bun agent de publicitate.

1.2 Funcțiile mass -media

Funcția de informare , prin care oamenii analizeaza importanța unui eveniment pe baza
informațiilor pe care le primesc prin mass -media și anticipează astfel anumite tendințe ale vieții
sociale, politice sau culturale. Această funcție mai este numită și ,,de supraveghere” deoarece se
ocupă cu preluarea, colectarea și transmiterea informațiilor către public. Din totalitatea mesajelor
ce sunt trasmise zilnic, doar o part e au o utilitate imediată, cum ar fi buletinele meteo, știrile cu
privire la activitățile culturale sau cele legate de bani, taxe, creșterea prețului unui serviciu, etc.
Restul informațiilor pot proveni din zone ce se află în afara vieții de zi cu zi și nu pot fi numite de
utilitate imediată. Informația nu trebuie să fie tot timpul utilă, ci trebuie să și răspundă nevoii
individului de a deține controlul. Acest tip aparține familiei de informații generale.
Fluxul de mesaje vizează deopotrivă indivizii și societatea. Cu ajutorul mediilor de
comunicare, oamenii obțin instrumente informaționale prin care dețin controlul mediului imediat
și prin care își organizează viețile cotidiene. Acestea se numesc ,,informații instrumentale” și fac
referire la rubricile d espre programele cinematografelor și teatrelor, cotațiile bursei, transportul
urban sau feroviar și altele ce țin de societatea urbană. Ele sunt cele mai căutate și devin un punct
de interes pentru public, în timp ce mediile de comunicare se conformează la aceste cerințe.
Posturile de radio și televiziune informează despre situația circulației, starea vremii, locația unde
sunt amplasate radarele, evenimentele socio -culturale. Presa tipărită alocă rubrici pentru anunțuri

10
de mica publicitate, deoarece aceste lucruri aparent nesemnificative sunt cele care oferă cititorului,
ascultătorului sau telespectatorului iluzia controlului. ,,Omul cheltuiește bani sau timp pentru
informații care au o valoare imediată, concretă1.”
Multitudinea informațiilor transmise de către presă nu are doar rolul de a prezenta fapte
din care să tragem concluzii ci și acela de a preveni, de aici și noțiunea de informație de prevenire.
Informațiile oferite de mass -media au o viziune prospectivă și se bazează pe funcția de prevenire.
Din nou, cele privitoare la starea vremii sunt cele mai utile, dar și cele legate de accidente sau
programe, orare și trasee schimbate. Pe lângă acestea, ce se încadrează în registrul banalului, mass –
media furnizează informații și materiale ce au drept sco p pregătirea publicului pentru neprevăzut.
Mihai Coman încadrează aceste evenimente în trei categorii:
a) catrastrofe naturale: furtuni, cutremure, erupții vulcanice, incendii etc. ;
b) accidente: explozii, deraieri de trenuri sau drame rutiere, emanații r adioactive, infestarea apei
sau alte forme de poluare etc. ;
c) crize: greve, falimente, remanieri ori căderi de guverne, scandaluri politice ori financiare,
amenințări militare, acte de terorism etc. ;
Informațiile de prevenire au rolul de a mobiliza mas ele pentru a evita sau limita posibilele
daune. Oamenii ar trebui să -și modifice comportamentul ca urmare a receptării informațiilor și să
acționeze în consecință, fie prin evitarea unor activități și concentrarea atenției asupra altora, fie
prin luarea un or măsuri de protecție. Astfel, mass -media, prin funcția sa de prevenire, își
consolidează și certifică statutul de instrument al democratizării vieții sociale: ,,Deoarece
informația este accesibilă maselor –și nu numai unei elite – avertismentele transmis e prin presă
relevă o funcție suplimentară, de dezvoltare a sentimentelor de egalitarism în interiorul societății:
toată lumea are șanse egale de a scăpa de primejdia astfel anunțată ”2.
Odată puși față în față cu astfel de informații, indivizii reacțion ează în moduri diferite. Pe
de o parte, avertismentul nu este luat în serios iar informația oferită de mass -media este
bagatelizată. Acest lucru demonstrează faptul că informațiile de prevenire nu au întotdeauna
efectul scontat. Pe de altă parte, există ca zuri în care datele furnizate de presă au fost amplificate
până la maximum, și au generat efecte negative. Reacția firească de a acționa rațional pentru a
rezolva problema a fost înlocuită de panică și confuzie.

1 Mihai Coman , Introducere în sistemul mass -media , Editura POLIROM, Iași, 2004, p. 85 .
2 Mihai Coman , Introducere în sistemul mass -media apud C.R. Wright.

11
Funcția de interpretare
În Introducere în sistemul mass -media, Mihai Coman definește știrea ca fiind ,,o viziune,
cultural determinată, asupra unor informații ”3. În opinia sa, ,,textele jurnalistice oferă atât datele
concrete, cât și înțelesul ce poate fi atribuit evenimentelor sau stărilor prezentate. Așadar, o dată
cu faptele, ele oferă și o interpretare a acestora”. Putem spune că mass -media, prin selecția știr ilor
și ordinea prezentării lor în funcție de importanță, face primul pas în interpretarea acestora. Nu
toate informațiile devin material de știre, multe dintre ele fiind ignorate. Cele care nu ajung să fie
publicate ar fi putut atrage o anumită categorie de public, însă jurnaliștii sunt cei care decid asta.
Prin ierarhizarea informațiilor, profesioniștii din media îndeplinesc funcția de interpretare și
dovedesc încă o dată că presa are puterea de control asupra realității cotidiene.
Funcția de interpret are se manifestă prin producții jurnalistice precum comentariul sau
editorialul. Comentariul constituie o opinie, fie aceea a ziarului, fie a unui jurnalist sau a unei voci
autorizate din afara redacției. Acesta reprezintă opiniile și punctele de vedere pe rsonale ale
autorului, agreate de instituția de presă. Editorialul reprezintă punctul de vedere oficial al ziarului
și este scris de persoane din conducere ori de jurnaliști cu experiență. Acesta apare de multe ori
fără semnătură și abordează un anumit sub iect de interes public și de actualitate, editorialul fiind
caracterizat de originalitate și de o analiză riguroasă. Într -o redacție sunt mai mulți editori care
stabilesc tema editorialului și care decid persoana care va scrie articolul. Întrucât reprezint ă opinia
organului de presă, editorialul va fi redactat ținând cont atât de politica ziarului cât și de afilierea
politică a acestuia. Din familia funcției de interpretarea mai fac parte cronica, pamfletul sau
caricatura. Prin intermediul acestor genuri, m ass-media oferă publicului posibilitatea de a -și
confrunta opiniile personale cu opiniile profesioniștilor.
Funcția de legătură
Această funcție derivă din celelalte și face referire la totalitatea consumatorilor de produse
media. Indivizii ce urmăresc ace leași știri, emisiuni, seriale sau filme devin legați între ei printr –
un proces neconștientizat, fiind expuși unor mesaje comune. Aceștia ajung să împartă aceleași
norme și principii sau au puncte de vedere similare deoarece au vizionat aceleași materiale media,
oricât de diferiți ar fi. În acest mod, presa creează rețele sociale compuse din indivizi care deși nu
se cunosc între ei, împărtășesc aceleași valori morale și culturale, și care la nevoie se pot solidariza
pentru un ideal comun. Însă presa nu est e doar un factor de coeziune a publicului la nivel global.
De multe ori, ea lucrează și la nivelul micro -structurilor din cadrul societății. Diferiți oameni aflați

3 Op. cit . p. 115.

12
în același mediu întrețin dialoguri pornite de la un produs mass -media. Deși părerile lor po t varia,
punctul de referință este același, îi unește și îi apropie, formând un grup social4.

Funcția de culturalizare
Aceasta face referire la multitudinea informațiilor cu caracter cultural -științific ce apar în
mass -media. Formarea comportamentului ș i a personalității individului este afectată de mass –
media, cu cât gradul de influență al acesteia crește. Valorile, modelele, normele și principiile
acceptate în societate apar în materialele distribuite de către presă și devin parte a procesului de
cultu ralizare. Întrucât dețin puterea de a schimba și de a oferi o multitudine de modele de
comportament, mediile de comunicare sunt abordate din două direcții: în primul rând, pentru a
folosi autoritatea de care dispun pentru a forma indivizi informați și capa bili de a -și asuma rolul
în societate, în al doilea rând, sunt căutate de diverse grupuri ce urmăresc să folosească această
putere pentru a influența și manipula comportamentul indivizilor5.
Realizarea unei stabilități sociale depinde de transmiterea v alorilor prin mass -media. Presa
oferă rolurile sociale iar publicul este cel care acceptă, modifică sau le negociază. Totodată, presa
menține structurile culturale și acționează ca o autoritate creatoare de valori noi în societate.
Funcția de divertisment
Această funcție răspunde nevoii de divertisment a oamenilor. Pe măsură ce a evoluat, mass –
media a devenit principala sursă de divertisment, cu atât mai mult cu cât a crescut dorința omului
de a evada într -un univers în care grijile de zi cu zi nu există. Stresul solicitărilor profesionale
necesită produse mass -media destinate relaxării și ocupării timpului liber. Însă, consumul de
divertisment are și alt scop pe lângă acela al satisfacerii dorinței de relaxare. El oferă
consumatorilor posibilitatea de a e vada din viața cotidiană prin trăirea prin procură6. Identificarea
cu eroii din seriale sau filme constituie o consolare pentru indivizii sătui de problemele de la muncă
sau din viața personală. Personajul preferat devine un alter ego care trăiește ceea ce nu poate trăi
omul de rând, realizează lucruri pe care și le dorește telespectatorul, și, în principal, are viața
perfectă pe care ar fi vrut să o aibă oricine. Rentabilitatea mediilor de comunicare constituie un
factor decisiv în alegerea activităților d e divertisment. Un abonament la cablu TV este infinit mai
avantajos decât un abonament la teatru sau cinema, daca ținem cont de orele totale de vizionare și
programele oferite. Mass -media devine astfel varianta mult mai accesibilă și la care apelează

4 Mihai, Coman, Op. cit ., p. 93.
5 Mihai, Coman, Op. cit ., p. 94.
6 Idem, p. 96.

13
publi cul larg.
În varianta cea mai simplă, comunicarea este procesul prin care au loc schimb de
informații. ,, Din punct de vedere cronologic, comunicarea este primul instrument spiritual al
omului în procesul socializării sale. Comunicarea umană se o cupă de sensul informației verbale,
prezentată în formă orală sau scrisă, și de cel al informației non verbale, reprezentată de
paralimbaj, mișcările corpului și folosirea spațiului ”7. Termenul de comunicare reprezintă
,,interacțiunea cu ajutorul unor simboluri și transmiterea neintenționată de informații prin cel
care comunică, interpretată ca fiind informativă, de către un observatory ”8. Comunicarea are loc
în toate activitățile umane, de la cele mai banale până la cele mai complicate, ce au loc la nivelul
organizațiilor și instituțiilor, aceastea nu pot fi formulate fără existența procesului de comunicare.
De aceea, cercetătorul american James Lull că ,, comunicarea este terenul de întâlnire conceptuală
unde se intersect ează relațiile interpersonale și inovațiile tehnologice, stimulentele politico –
economice și ambițiile socio -culturale, divertismentul ușor, forma și conținutul, substanța și
stilul ”9. Din cauza faptului că termenii ,,mass -media”, ,,comunicare de masă” și , ,mijloace ale
comunicării de masă” nu au același sens și nu se află în raport de sinonimie totală, utilizarea
acestora poate provoca confuzie în rândul persoanelor nespecializate. Sociologul francez Jean
Cazeneuve prezintă astfel acești termeni: ,, Media de semnează în principiu procesele de mediere,
mijloacele de comunicare și se traduce, în general, cu sintagma comunicațiile de masă. Rezultă
că media = mijloace de informare (comunicare), iar mass -media = mijloace de comunicare pentru
un public larg, de masă , mijloace inventate și folosite de către civilizațiile moderne și care au
drept caracteristică esențială uriașa lor putere corelată cu un vast câmp de acțiune. Fără discuție
că în această categorie trebuie înscrise: radiodifuziunea, televiziunea, cinemat ograful, presa
scrisă, cartea, discursurile, benzile, casetele, videocasetele, afișul publicitar. Se poate considera,
așa cum pe bună dreptate procedează Marshall McLuhan, că și cuvântul, telefonul, telegraful,
scrisul sunt mijloace de comunicare, chiar da că ele servesc mai curând la stabilirea de relații
interpersonale decât ca emițători către marele public ”10.

7 Simona Iovănuț, Comunicarea, Curs de specializare pentru lucrãtori sociali în mediul
rural , Editura Waldpress, Timisoara, 2001, p. 6.
8 Michael Kunczik , și Astrid Zipfel , Introducere în știința publicisticii și a comunicării , Editura Presa
universitară, C luj, 1998 , p. 14.
9 James Lull, Mass -media, comunicare , Editura Samizdat, București, 1999, p. 9 .
10 Jean Cazeneuve, La société de l'ubiquité . Communication et diffusion, Editura Deno ël-Gonthier, Paris,
1972, p. 10.

14
Comunicarea se constituie în patru componente fundamentale:
 Emițătorul
 Canalul
 Informația
 Receptorul

Emițătorul , sau sursa, este cel care începe procesul de comunicare și care codifică mesajul
pentru a putea fi transmis. Gândurile sunt transformate în cuvinte ce aparțin unei limbi cunoscute
de ambele părți ce participă la actul comunicării;
Canalul reprezintă mijlocul prin care informația es te transmisă;
Informația constituie mesajul transmis prin intermediul canalului de către emițător către
receptor;
Receptorul este cel care primește informația și pe care o decodifică, interpretând mesajul
în funcție de cunoștințele și părerile personale. L a rândul său va deveni emițător prin feedback
(care poate fi pozitiv sau negativ), adică rezultatul procesului de interpretare, și închide astfel bucla
transferului de informație.
Pe lângă acestea, în procesul de comunicare pot avea loc perturbații sau in terferențe care
pot conduce la o percepere greșită a mesajului. Orice factor care împiedică comunicarea unui mesaj
este interferență. Atunci când actul de comunicare are loc prin intermediul telefonului,
interferențele pot fi cauzate de semnalul slab, de v ocea prea scăzută a emițătorului sau de bruiajele
de semnal. Într -un discurs oratoric, perturbațiile pot veni din partea publicului, care vorbește,
scandează sau aplaudă în timp ce oratorul transmite informații, sau din partea mediului, dacă
discursul are loc într -un spațiu zgomotos. Alte bariere ale comunicării țin de exclusiv de receptor:
 Emoții puternice și incapacitatea stăpânirii lor
 Tendința de a asculta doar anumite mesaje, doar ce dorește receptorul să audă
 Înțelegerea diferită a acelorași cuvinte de către emițător și receptor
 Ignorarea mesajelor cu care nu suntem de acord
 Incapacitatea de a distinge o informație importantă față de una nesemnificativă11
Actul comunicării se poate realiza între două persoane, o persoană și un grup sau chiar
între grup uri de persoane. Acest lucru permite diferențierea între comunicarea interpersonală și

11 http://www.mpt.upt.ro/doc/curs/gp/Communication_skills.pdf accesat pe 14 martie 2018 .

15
comunicarea publică. Multe din tehnicile comunicării interpersonale se aplică și pot fi folosite în
comunicarea publică. Aceasta din urmă are diverse variații și poate l ua forma comunicării politice
și instituționale, adică relațiile cu publicul, publicitate și marketing, când vorbim de comunicarea
comercială, și, nu în ultimul rând, comunicarea mediatică. Comunicării mediatice îi corespund
formele de comunicare ce se fol osesc de suporturi tehnice și au drept destinatar o singură persoană
(când este vorba de un apel telefonic, o scrisoare, un e -mail), sau mai multe (televiziunea, radioul,
presa scrisă, afișele publicitare, internetul).
Comunicarea de masă se diferen țiază de cea interpersonală prin următorul aspect: în
comunicarea interpersonală, emițătorul este o persoană sau o instituție, în timp ce receptorul este
o persoană sau un grup limitat de persoane. În ceea ce privește comunicarea de masă, emițătorul
nu are contact direct cu grupul căruia îi transmite informația. Astfel, feedback -ul actului de
comunicare nu are loc prin intermediul aceluiași canal, ci indirect, prin intermediul altor medii de
comunicare.
La rândul ei, comunicarea mediatică diferă de cea de masă. Comunicarea de masă se
înfăptuiește prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă, în timp ce comunicarea mediatică
se realizează în general prin intermediul media. Acest lucru poate stârni confuzie. Un exemplu
concludent și justifica tor îl reprezintă procesul de comunicare prin intermediul telefonului: întrucât
emițătorul și receptorul se folosec de media, vorbim de comunicare mediatică, dar nu de masă,
pentru că telefonul este un mediul de comunicare informală iar feedback -ul este tr ansmis tot prin
telefon, și nu prin alt canal.

Forme ale comunicării
Comunicarea se poate clasifica în funcție de mai multe criterii. În funcție de natura
simbolurilor, aceasta poate fi:
Comunicarea verbală folosește limbajul ca mijloc de exprimare și reprezintă transferul
de mesaje dintre un emițător și un receptor. Dezvoltarea gândirii logice, a intelectului și a
procesului învățării se realizează prin comunicarea verbală. Ea poate fi de două tipuri:
– comunicare scrisă , în care mesajul apare în formă scrisă și este adresat receptorului vizual;
– comunicare orală , adresată receptorului auditiv, canalul fiind aerul, undele radio, etc.;
Comunicarea nonverbală se realizează prin mișcări ale corpului, gesturi, mimică, accent,
intonație, care au diferite înțelesuri în funcție de naționalitate și cultură (anumite semne au sensuri
diferite de la popor la popor). La rândul ei, comunicarea nonverbală se împarte în două tipuri:

16
– comunicare interpersonală : emițătorul se adresează receptorului pentru transmiterea de
informații personale, rezultat al gândirii proprii;
– comunicarea organizațională : persoana face parte dintr -o instituție sau o organizație;

1.3 Armat a. Definiții și concepte

Dicționarul Explicativ al Limbii Române definește termenul ,,Armată” ca fiind ,,totalitatea
forțelor militare ale unui stat, oaste, oștire, armie” sau ,,mare unitate militară, compusă din câteva
corpuri și unități din diferite arme ”12. Altfel spus, armata r eprezintă instituția statului care poate,
organizat și legal, să folosească violența pentru a asigura starea de pace. Din punct de vedere
terminologic, este folosit atât conceptul de ,,armată” cât și cel de ,, forțe armate” atunci când vorbim
despre institu ția de apărare a unui stat. Cea mai mare accepțiune o are cel de ,,forțe armate” definit
ca fiind ansamblul forțelor militare ale unui stat, compuse din forțe terestre, maritime și aeriene și
incluzând efectivele umane și mijloacele militare organizate în vederea ducerii luptei armate.
Articolul 26 din Legea nr.45/1994 precizează că ,,Armata este componenta de bază a forțelor
armate, care asigură, pe timp de pace și la război, integrarea într -o concepție unitară a activităților
tuturor forțelor participante la acțiunile de apărare a țării ”13.
De-a lungul timpului, Apărarea națională a primit o multitudine de definiții. Definiția
oficială a Armatei este dată de Legea nr. 45 din 1994 care în art. 1 precizează că ,,apărarea
națională cuprinde ansamblul de măsuri si activități adoptate și desfășurate de statul român în
scopul de a garanta suveranitatea națională, independența și unitatea statului, integritatea
teritorială a țării și democrația constituțională ”.
Dreptul Militar Internațional definește f orțele armate ca fiind toate grupurile și toate
unitățile armate și organizate care sunt puse sub comandă, care răspund de conduita subordonaților
săi față de această parte, chiar dacă aceasta este reprezentată de un guvern14. Fiind condusă de
către stat, e ste interzisă compunerea și utilizarea unor grupări armate în afara autorității statale.
Atunci când delimitează puterile în stat, atât literatura politică cât și cea juridică exprimă
ideea că în afara celor trei puteri principale (legislativă, executivă și judecătorească), ar exista și
altele printre care se numără și puterea militară. Titlul V din Constituția de la 1923 numit ,,Despre

12 https://dexonline.ro/definitie/armat a accesat pe 4 martie 2018 .
13 https://lege5.ro/Gratuit/he2tgmy/legea -apararii -nationale -a-romaniei -nr-45-1994 accesat pe 4 martie
2018 .
14 Art.43 din Protocolul aditional I din 1977 la Convențiile de la Geneva din 1949 .

17
Puterea Armată” succede capitolelor despre cele trei puteri menționate mai sus. Însă, Puterea
Armată are altă natură și alt scop față de cele trei puteri tradiționale, ea reprezentând un serviciu
public special, de care depinde existența statului și bunăstarea societății. Unii autori de drept
administrativ au denumit forța armată un ,,mare serviciu public național”, această expresie fiind
folosită la un moment dat chiar în proiectarea actualei Constituții a României15.
Doctrina de drept public consideră că printre trăsăturile puterii de stat există și aceea că
este o putere civilă, acest aspect scoțând în evidență subordona rea puterii militare față de
autoritățile civile. Controlul civil democratic asupra forțelor armate reprezintă o trăsătură
definitorie a statului de drept și constituie ansamblul prerogativelor conferite de către Constituție
și de lege autorităților socie tății politice, aleasă în mod democratic, de a stabili cadrul normativ
privind organizarea și funcționarea forțelor armate dar și limitele lor de acțiune, precum și de a
verifica dacă activitatea acestora se supune legilor în vigoare și hotărârilor autorit ăților civile.
Ca parte a securității naționale, apărarea națională poate fi găsită în documente
programatice ale planificării apărării naționale, mai precis în Ordonanța nr. 52/1998 privind
planificarea apărării naționale a României. Conform articolului 3 al Ordonanței, documentele pe
care se realizează planificarea sunt „Strategia de securitate națională a României”, „Programul de
guvernare” , ,,Carta albă a securității și apărării naționale a Guvernului”, precum și strategiile,
directivele, planurile și programele departamentale elaborate de ministerele și instituțiile cu
atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale.
Serviciul public al apărării naționale este în legătură cu alte servicii publice ale comunității
pe care o se rvește, iar între fenomenul apărării naționale și dreptul public există o reciprocitate. În
sprijinul argumentului care susține că armata reprezintă instituția fundamentală a serviciului
public al apărării naționale organizat de către administrația publica centrala a statului, a fost
filosoful Mircea Djuvara, care comenta asupra apartenenței într -un ciclu de conferințe destinat
militarilor: ,,Actul de executare se reazimă în ultima instanță pe forța materială pusă în
serviciul dreptului, în orice acte de st at, fie ca e vorba de o apărare a statului însuși față de
un alt stat, fie ca e vorba de apararea intereselor generale sau particulare. Organul care face
parte în felul acesta esențialmente din puterea executivă și care realizează cu forța dreptul,
este ar mata ”16.

15 Antonie Iorgovan, Odissea elaborarii Constitutiei , Editura Vatra Românesca, Târgu -Mures, 1998,
Anexa a III -a, Fisa "C", p.752 .
16 Mircea Djuvara, Introducere la politica generala , trei conferințe făcute la Cursul de comandament din
1931, Tipografia școlii Militare a Aeronauticii Regele Carol II, p. 44 .

18
1.4 Mass -media și Armata

Înstituția Armatei, atât prin natura sa cât și prin modul specific de organizare, prin calitatea
membrilor din structura sa, prin statutul și rolul său în societate dar și prin relațiile speciale pe care
le are atât în țară cât și în afara teritoriului, reprezintă un puternic punct de interes pentru mass –
media. Presa vrea să afle cât mai multe detalii și chestiuni interne din instituția militară. Un rol
important îl joacă reprezentanții ambelor instituții de opotrivă, în stabilirea raporturilor de influență
dintre armată și mass -media. Acest lucru este însă anevoios și de lungă durată, ce necesită
parcurgerea cu răbdare a tuturor pașilor procesului de relaționare dintre cele două părți. Odată
stabilite raportu rile de comunicare și cunoaștere, se poate trece de primul pas al inițierii raporturilor
de influență. Din acest moment, ambele părți vor depune eforturi pentru realizarea unor imagini
cât mai apropiate de realitate. Atât armata cât și mass -media își dores c stabilirea unor raporturi de
influență optime, întrucât ambele părți dispun de mijloacele necesare pentru a -și crea reciproc
dificultăți în ceea ce privește desfășurarea activităților specifice. În acest caz, nu numai părțile
implicate ar avea de suferit ci și societatea ca întreg. Opinia publică, sau altfel spu s, contribuabilii,
ar fi lipsiți de informații esențiale din interiorul armatei, cum ar fi modul în care sunt folosiți banii
publici de la bugetul alocat Armatei. Pe de altă parte, caracterul democ ratic al societății românești
ar fi afectat de existența unor mijloace de comunicare cu acces limitat sau chiar fără acces într -un
domeniu important de activitate. Prin limitarea accesului la informația din cadrul instituției armatei
s-ar realiza, pe de o parte, o detașare de realitatea socială în care există. Mai mult, în timp, imaginea
armatei care în prezent este una foarte bună și apreciată de public ar avea de suferit, din cauza
lipsei de informații importante venite din partea unei surse credibile.
Pentru integrarea și asimilarea valorilor euro -atlantice de către armata română este
necesară o relație bazată pe raporturi normale cu mass -media, similare celor prezente între
armatele statelor membre ale NATO. Existența unor raporturi normale, lipsite d e tensiuni,
favorizează modelarea reciprocă a comportamentului, atât spre binele ambelor instituții cât și spre
cel al societății românești. Așa cum spuneam, fiecare parte dispune de forțele necesare pentru a -și
crea greutăți, de aceea, situarea pe poziții de conflict, fie a armatei, care poate să blocheze complet
accesul mass -media la orice fel de informație ce ține de instituție, fie a mass -media, care prin
influența pe care o are asupra publicului, poate crea o imagine negativă și implicit o percepție
greșită asupra armatei, este un pas greșit și dăunător. Odată înțeles acest aspect, statornicirea unor
raporturi de influență principiale va contribui atât la creșterea respectului reciproc cât și a
prestigiului ambelor instituții în fața societății cât și r eciproc. Instaurarea unor raporturi optime de
influență între mass -media și armată este posibilă doar dacă ambele instituții respectă aceleași
norme și valori specifi ce unei societăți democratice. Pentru acest lucru există premisele

19
instituționale necesare : structuri de PR au fost create la toate nivelurile ierarhice din cadrul armatei
și au fost redactate și publicate prevederi cu privire la relațiile cu mass -media. De cealaltă parte,
membrii instituțiilor de presă urmează cursuri speciale și participă la diverse activități militare în
vederea creării unui mediu favorabil de comunicare.
Pot apărea obstacole ce nu țin neapărat de instituție, ci mai mult de membrii ei. Ambițiile
personale și orgoliile trebuie depășite pentru a se instaura raporturi de i nfluență normale. Mass –
media, prin puterea de manipulare de care dispune, contribuie decisiv la schimbarea opiniilor și
atitudinilor persoanelor vizate. Dacă informația este adevărată și utilă iar informarea este oportună,
atunci aceasta va fi receptată și de personalul din cadrul armatei, care, dacă este necesar, își va
schimba comportamentul, devenind comparabil cu cel al militarilor din alte state membre NATO.
Dacă armata și mass -media se află într -o legătură bazată pe raporturi normale, atunci, în
timp, se poate constitui un climat psihosocial destins în cadrul societății, lucru ce poate duce la
eliberarea stărilor tensionale și uneori conflictuale între cele două părți, care, în realitate, ar putea
lucra împreună pentru același ideal. Acest lucru stă în puterea lor și depinde doar de părțile
implicate, realizarea lui depinzând de asumarea responsabilităților și însușirea rolurilor.

20
CAPITOLUL II
ARMATA ȘI PRESA ÎN SECOLUL AL XX -LEA

Prima parte a secolului al XX -lea s-a caracterizat prin confruntările sângeroase ce au
împărțit lumea în două tabere: cea a învingătorilor și cea a învinșilor. România a făcut parte, pe
rând, din ambele tabere în cursul celor două Războaie Mondiale. Sacrif iciul soldaților români și
strategiile de -a dreptul geniale ale generalilor români rămân însă, mai presus de orice eșec, cea
mai importantă parte din istoria poporului român. Presa este cea care s -a alăturat forțelor
combatante prin mijloacele proprii, înl ocuind arma cu vârful condeiului și contribuind la
formarea istoriei în filele ziarelor.

2.1 Repere istorice

 21 iulie / 3 august 1914 – are loc Consiliul de Coroană de la Sinaia unde se hotărăște
adoptarea stării de neutralitate a României.
 Luna martie 1 915 – se fac recrutări în rândurile Armatei în vederea pregătirilor pentru
război.
 4/7 august 1916 – are loc un nou Consiliu de Coroană la Cotroceni – de data aceasta se ia
decizia de a intra în război alături de Antanta, ca urmare a promisiunilor făcute.
 15/28 august 1916 – primele unități militare ale României trec Carpații în Transilvania.
 19 august / 1 septembrie 1916 – 24 august / 6 septembrie – frontul din Dobrogea este în
pericol – se dă ordinul retragerii din cauza pierderilor umane.
 18 septembrie / 1 octombrie – 22 septembrie / 5 octombrie – are loc ,,Manevra de la
Flămânda” care se încheie cu un eșec. Trupele românești sunt mutate în Transilvania.
 16 / 29 noiembrie – 20 noiembrie / 3 decembrie – au loc mai multe evenimente: se dau
bătăliile pentru Neajlov și Argeș, au loc ofensive germano -austro ungare în Câmpia
Munteniei iar familia regală alături de autoritățile locale părăsesc Capitala și se refugiază
la Iași. Trupele inamice ocupă Bucureștiul.
 În perioada ianuarie – iunie 1917 înc epe procesul de refacere a armatei române cu
ajutorul Misiunii Militare Franceze condusă de generalul Henri Mathias Berthelot.
 În vara anului 1917 au loc cele mai mari bătălii de pe teritoriul României: Mărăști,
Mărășești și Oituz. Toate cele trei lupte se încheie cu victoria trupelor românești, fapt ce

21
determină inamicul să își schimbe strategia: Puterile Centrale renunță la acțiunile
ofensive și adoptă o stare defensivă.
 26 noiembrie / 9 decembrie 1917 – Armistițiul dintre România și Puterile Centrale est e
încheiat la Focșani.
 27 martie / 9 aprilie 1918 – Are loc unirea Basarabiei cu România.
 15 / 28 noimebrie 1918 – Are loc unirea Bucovinei cu România.
 18 noiembrie / 1 decembrie 1918 – Are loc unirea Transilvaniei cu România.
 1 septembrie 1939 – Izbucneșt e cel de -al Doilea Război Mondial.
 6 septembrie 1939 – România declară starea de neutralitate.
 28 iunie – 3 iulie 1940 – Este retrasă Armata Română din Basarabia ca urmare a
ultimatului sovietic.
 7 iulie 1940 – Este difuzată prima emisiune radiofonică mil itară, ,,Ora Armatei”.
 30 august 1940 – Se încheie Dictatul de la Viena prin care nordul Transilvaniei este cedat
Ungariei.
 7 septembrie 1940 – Bulgaria ocupă sudul Dobrogei.
 22 iunie 1941 – România intră în război alături de Puterile Axei . Începe ,,Operaț iunea
Munchen” la care participă trupe germane și române. Scopul: recucerirea Basarabiei și
Bucovinei.
 16 iulie 1941 – Este eliberat orașul Chișinău.
 În începutul anului 1944 au loc bombardamente asupra Capitalei.
 23 august 1944 – Lovitura de stat și întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste.
 12 mai 1945 – România își încheie misiunile militare din război, ca urmare a capitulării
Germaniei.
 19 noiembrie 1946 – Cu ocazia primelor alegeri de după război, militarii primesc pentru
prima data dreptul de vot.
 În 1948, Partidul Comunist Român devine parte din Armata României, fiind creată o
structură politico -militară numită ,,Direcția Superioară Politică a Armatei”.
 20-21 august 1968 – România nu participă la inv adarea Cehoslovaciei, decizie luată de
Nicolae Ceaușescu. Acest lucru îl ridică în ochii publicului din țară dar și din Occident.
 Decembrie 1989 – Cade regimul comunist din România. Rolul armatei rămâne
controversat.
 29 martie 2004 – România aderă la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord.

22
2.2 Armata și presa în Primul Război Mondial

Primul Război Mondial s -a declanșat în 1914 ca urmare a asasinării Arhiducelui Franz
Ferdinand. În Europa existau deja tensiuni provocate de războaiele balcanice și de neînțelegerile
dintre statele din sud-estul Europei, fiind nevoie doar de o scânteie pentru a provoca o conflagrație
la nivel mondial. Austro -Ungaria anexează Bosnia -Herțegovina, grecii din Creta proclamă unirea
cu Grecia iar Bulgaria își declară independența. Însă înainte de aceste evenim ente a avut loc o serie
de lupte armate ce au pregătit contextul necesar izbucnirii unui război de dimensiuni mari la care
să participe cele mai importante forțe militare de pe Glob. Anul 1911 este unul fierbinte, după ce
în septembrie izbucnește războiul italo-turc. Bulgaria profită de moment pentru a încheia o alianță
împotriva Imperiului Otoman și cere României să nu intervină. Bulgarii erau dispuși să acorde
României o frontieră naturală în Dobrogea, primind în schimb promisiunea României de a nu
interv eni împotriva acțiunilor contra Imperiului Otoman. Această înțelegere pică după ce în presa
bulgară apar articole în care se vorbea despre Dobrogea ca fiind teritoriu bulgăresc17. Numită
,,butoiul cu pulbere al Europei”, peninsula Balcanică devine o zonă în cordată, în care statele
făuresc alianțe în vederea realizării intereselor politice, economice și culturale. Un argument în
acest sens îl constituie Tratatul de alianță dintre Bulgaria și Serbia, încheiat la 13 martie 1912.
Deși pe plan extern cele două st ate aveau politici diferite, s -a încercat crearea unor legături în
speranța învingerii inamicului comun, Imperiul Otoman. Această convenție militară secretă o
completa pe cea din 1909 dintre ruși și bulgari, în care se menționa faptul că pentru recuperarea
teritoriilor locuite de bulgari, din zona situată între Marea Neagră și malul drept al Dunării de Jos,
se va acorda sprijin militar, însă totul depindea de o victorie împotriva Puterilor Centrale și
României18.
Primul război balcanic a avut drep t beligeranți Liga Balcanică și Imperiul Otoman. Din
Ligă făceau parte Serbia, Bulgaria, Grecia și Muntenegru. Formată în toamna lui 1912 sub auspicii
rusești, Liga avea drept scop scoaterea Macedoniei de sub dominație otomană, Imperiul fiind slăbit
după r ăzboiul italo -turc. Din 8 octombrie 1912, Imperiul Otoman se află în război cu Muntenegru,
iar din 30 octombrie intră în război și Serbia, Grecia și Bulgaria. Inițial, diplomația europeană nu
intervine fiind convinsă de puterea armata a Imperiului Otoman, însă ofensivele statelor balcanice
sunt încununate de succes, astfel că în scurt timp trupele aliaților ajung până la Constantinopol.
Acest lucru îi determină pe otomani să ceară armistițiu. În ianuarie, Imperiul Otoman încearcă o
contraofensivă însă eșue ază. Armata bulgară cu sprijinul armatei Serbiei cuceresc Adrianopol în

17 Anastasie Iordache, Criza politică din România și războaiele balcanice (1911 -1913), editura Paideia,
1998, pagina 173 .
18 Ibidem.

23
timp ce forțele grecești capturează Ioannina. Tratatul de la Londra din 30 mai 1913 încheie primul
război balcanic, cu pierderi majore pentru Imperiul Otoman. Acesta pierde aproape to ate teritoriile
din Europa, printre care Macedonia și Albania.
În tot acest timp, România păstrează starea de neutralitate, refuzând să ia parte la conflict
sau să se alăture unei alianțe, deși propuneri au existat, atât din partea Imperiului Otoman cât și
din partea Bulgariei. Cu aceasta din urmă, România are neînțelegeri asupra teritoriului Dobrogei,
și cere rectificarea granițelor acestuia, nemulțumită de prevederile Tratatului de la Berlin din 1878.
Franța și Rusia susțin aceste cereri ale Români ei și sugerează participarea ei la o conferință de
pace. Întrucât Tratatul de la Londra nu abordează problema granițelor dobrogene, se decide
organizarea unei conferințe pentru reglementarea disputei româno -bulgare. Această conferință are
loc între 18 și 3 1 martie 1913 la Sankt Petersburg, spre nemulțumirea Puterilor Centrale. În prima
întâlnire, ambasadorii Germaniei, Austro -Ungariei și Italiei susțin cererile României și iau în
considerare problema Silistrei19. (Sir Buchanan, ambasadorul Angliei se declară în favoarea
Bulgariei, considerând că pretențiile teritoriale ale României nu sunt susținute de un argument
solid, și, în viziunea sa, este ,,mai ușor pentru o țară să renunțe la o aspirație decât pentru cealaltă
să renunțe la un teritoriu.” (acelasi link ). Conferința nu aduce mari schimbări în relațiile dintre
România și Marile Puteri, în timp ce Bulgaria se angajează să respecte autonomia culturală și
ecleziastică a aromânilor din teritoriile sale și cedează orașul Silistra și zonele limitrofe.
După con ferința de la Sankt Petersburg, România începe să se separe de Puterile Centrale
deși în iarna lui 1913 înnoise înțelegerea, care ar fi trebuit să fie valabilă până în 1920. După
sfârșitul primului război balcanic, apar neînțelegeri cu privire la împărțire a teritoriilor proaspăt
obținute. Al doilea război balcanic izbucnește pe 30 iunie 1913, ca urmare a neînțelegerilor dintre
sârbi și bulgari cu privire la zona Kriva -Palanka. Pe 16/29 iunie 1913, generalul Savov, la ordinele
Țarului Ferdinand I, ordona înc eperea atacurilor asupra Greciei și Serbiei fără a emite o declarație
oficială de război, convinși fiind de superioritatea lor militară. Pe 23 iunie/6 iulie 1913 ,,Armata
Română este mobilizată în vederea participării la Al Doilea Război Balcanic; este cre at Marele
Cartier General, care a funcționat până la 22 august/4 septembrie 1913, succesiv, în localitățile
București, Corabia, Turnu Magurele, Samovit, Cervenibeg, Plevna, Zimnicea ”20. Trupele
românești atacă Bulgaria dinspre nord, cu scopul de a captura D obrogea de sud, în timp ce trupele
sârbești și grecești resping ofensivele bulgare și stabilizează frontul, soldații armatei bulgare fiind
împinși înapoi la granițele existente înainte de război. Observând situația disperată a Bulgariei,
aflată în război c u alte patru state, Imperiul Otoman invadează teritoriile bulgare pierdute în primul

19 http://cogito.ucdc.ro/2012/vol4n2/en/5_romania -and-the-entente -during -the-conference.pdf accesat pe
data de 27 martie 2018 .
20 http://www.mapn.ro/despre_mapn/repere_istorice/index.php accesat pe data de 28 martie 2018 .

24
război balcanic, în încercarea de a redobândi Adrianopolul. Depășite numeric, trupele bulgărești
se retrag iar trupele otomane depășesc granițele bulgare și pătrund pe păm ânt bulgăresc.
Atacată din mai multe părți și lipsită de sprijin extern, cu trupele românești apropiindu -se
de capitală, Bulgaria cere armistițiu pe 31 iulie 1913. Întrucât nu dorea distrugerea Bulgariei ci
doar un echilibru de forțe în zona Balcanilor, România acceptă armistițiul. Pe 10 august 1913, prin
Tratatul de la București, România își îndeplinește obiectivul propus, obținerea Dobrogei de sud.
În urma acestui succes, România își consolidează statutul de forță militară în zona Balcanilor.
Armata rom ână se întoarce din război neatinsă de gloanțele inamicilor, însă cu pierderi cauzate de
epidemia de holeră. ,,Dacă pe tot parcursul campaniei din Bulgaria militarii români nu au
întâmpinat vreo rezistență a armatei bulgare, în schimb, epidemia de holeră a făcut numeroase
victime în rândulurile noastre. Deși medicul regimentului, col. dr. Nanu Pârlogea, utilizează toate
metodele de prevenire a îmbolnăvirilor, inclusiv pompe de extracția apei, la 31 iulie, cad loviți de
holeră caporalul Clementi Anisinof și soldatul Dumitru Băjenaru, apoi alți doi militari – sold.
Alexandru Dumitru și Andrei Ioniță ”21. Astfel se încheie cel de -al doilea război balcanic, însă
situația în zona Balcanilor cât și în Europa rămâne tensionată.
Pe 28 iunie 1914 are loc asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand de Austria, moștenitorul
tronului Austro -Ungariei, de către naționalistul sârb Gavrilo Princip. Acesta a fost actul
declanșator al războiului, scânteia de care aveau nevoie popoarele anexate pentru a se revolta.
Bosnia fusese a nexată de Austro -Ungaria din 1908, poporului său fiindu -i refuzat dreptul la
autodeterminare. După asasinat, în Sarajevo au loc revolte anti -sârbe instigate de către guvernul
austro -ungar. Întrucât banda responsabilă de asasinat era format din etnici sârbi , Austro -Ungaria a
considerat că Serbia era cea care dictase asasinatul. Din acest motiv, autoritățile din oraș nu au
intervenit pentru oprirea manifestațiilor. Hotelul Evropa, deținut de către sârbul Gligorije
Jeftanović, a fost distrus de un grup de 200 de persoane, majoritatea croați și evrei. În perioada
următoare, cei care erau descoperiți că ar fi de etnie sârbă au fost atacați, jefuiți și uciși de către
mulțimea furioasă ce căuta să răzbune moartea arhiducelui22. Aceste crime au fost încurajate
de Ivan Šarić , asistentul episcopului romano -catolic din Bosnia și inamic al Bisericii Ortodoxe,
care a compus imnuri în care sârbii erau ilustrați ca ,,vipere” și ,,lupi răpitori”23.
Pe 17/20 iulie 1914, ,,reprezentanții Antantei au făcut cunoscut acordul țărilor lor privind
unirea Transilvaniei cu România, în schimbul participării României la război împotriva Puterilor

21 http://adevarul.ro/locale/buzau/cum -decimat -holera -armata -romana -In-razboiul -balcanic -1913 -soldatii –
n-au-murit -gloante -ci-fost-ucisi -masa -epidemia -necrutatoare -1_56127bf5f5eaafab2c56359d/index.html
accesat pe 30 martie 2018 .
22 Richard West, Tito and the rise and fall of Yugoslavia , editura Faber&Fab er, 1994, pagina 1916 .
23 Ibidem .

25
Centrale ”24. Rusia este cea care ordonă o mobilizare parțială a trupelor pe 24 -25 iulie. Trei zile
mai târziu, Austro -Ungaria declară război Serbiei , și, în consecință, Rusia ordonă mobilizare totală
pe 30 iulie. Pe 31 iulie, împăratul Germaniei Wilhelm al II -lea tran smite un mesaj regelui Carol I,
în care cere intrarea României în război de partea Puterilor Centrale. Pe data de 1 august, Germania
declară Rusiei iar Wilhelm al II -lea reînnoiește cererea adresată României de a i se alătura în
război. Carol I primește te legrafic declarația nemților de război contra Rusiei. În următoarea zi,
cancelarul german Berthmann Hollweg solicită guvernului României să se alăture Puterilor
Centrale în război. În aceeași zi, Germania declară război Franței și Belgiei. Pe 3 august, în urma
solicitărilor Germaniei de a intra în război, are loc Consiliul de Coroană de la Sinaia. La această
adunare participă regele Carol I, principele moștenitor Ferdinand, prim ministrul I.C. Brătianu și
membrii guvernului, dar și foștii miniștri conservat ori și liberali. ,,Regele Carol I s -a pronunțat
pentru intrarea României în război alături de Puterile Centrale. A fost sprijinit numai de Petre P.
Carp, care considera acest război ca o nouă înfruntare între germanism și panslavism. În opinia lui
Petre P. Carp expansiunea Rusiei reprezenta pentru România primejdia cea mai mare. În urma
unor aprinse dezbateri, Consiliul de Coroană a respins intrarea țării noastre în război alături de
Puterile Centrale, întrucât acestea, prin agresiunea asupra Serbiei, au în călcat caracterul defensiv,
de apărare, al Tratatului din 1883, și a hotărât adoptarea unei politice de neutralitate armată, decizie
în concordanță cu interesele naționale ale României ”25.
În fața acestei majorități, regele Carol I renunță la opțiunea de a se alătura Puterilor
Centrale și se conformează dorințelor membrilor din adunare. În urma acestei decizii, se fac
presiuni atât din partea Puterilor Centrale cât și din partea Antantei. Antanta promite sprijin militar
României pentru recuperarea prov inciilor românești aflate sub controlul Austro -Ungariei în timp
ce Puterile Centrale promit recunoașterea granițelor Moldovei dinainte de 1812, fapt condiționat
de intrarea în război a României alături de Germania și Austro -Ungaria. Italia, stat membru al
Puterilor Centrale, adoptă starea de neutralitate. Pe 23 septembrie 1914 se încheie la București un
acord româno -italian, în care cele două state decid să se consulte în problema neutralității.
În prima zi a lunii octombrie are loc convenția secretă româno -rusă prin care guvernele
celor două țări își promit beneficii: România păstrează starea de neutralitate însă binevoitoare față
de Rusia, în timp ce aceasta din urmă recunoaște drepturile României asupra provinciilor românești
din Austro -Ungaria. Cunoscut drept ,,Acordul Sazonov -Diamandy”, după numele diplomatului
Constantin Diamandy și ministrul de externe Serghei Sazonov, acest tratat a contribuit la
îndepărtarea României de Puterile Centrale, însă în acel moment, acestea nu aveau cunoștință

24 http://www.marelerazboi.ro/cronologie accesat pe 2 aprilie 2018 .
25 Ibidem .

26
despre acest lucru. Atât România cât și Rusia au căzut de acord să țină secretă existența acordului26,
misiunea Rusiei fiind de a determina guvernul francez și pe cel britanic să recunoască condițiile
acordului.
Este ultima înțelegere din timpul domniei lui C arol I, care moare pe data de 10 octombrie
1914. Este urmat la tron de nepotul său, Ferdinand I.
Anul 1915 găsește România în aceeași stare de neutralitate, în timp ce în Europa se duc
lupte grele între Aliați și Puterile Centrale. Pe 6 februarie este încheiat un nou acord româno -italian
care prevedea oferirea de sprijin militar reciproc în cazul unui atac neprovocat din partea Austro –
Ungariei. Convinsă de poziția sa și considerând Austro -Ungaria drept stat agresor într -o alianță
defensivă, așa cum era cea a Puterilor Centrale, Italia încheie pe 26 aprilie 1915 un tratat cu
Antanta.
Pe 22 mai, Italia declară război Austro -Ungariei, încălcând înțelegerile pe care le avea cu
România cu privire la consultarea reciprocă despre neutralitate. Pe 2 4 mai au loc primele lupte
între trupele italiene și cele austro -ungare în provincia Udine din nordul Italiei. Trupele italiene
capturează într -un interval de câteva ore comuna Cervignano del Friuli, zona unde erau desfășurate
trupe inamice. Drept răspuns, flota navală austro -ungară bombarbează gările din Manfredonia și
Ancona.
În București, situația pare deja tranșată în ceea ce privește opțiunile României. Pe 23 iunie
1915, ministrul Austro -Ungariei la București, contele Ottokar Czernin, face o nouă propunere
guvernului român: Austro -Ungaria se angajează să retrocedeze Bucovina în schimbul intrării
României în război alături de Puterile Centrale.
Prim ministrul I.C. Brătianu respinge această propunere. Pe 5 iulie are loc întrevederea
dintre ministrul de externe francez, Theophil é Delcassé, și premierul britanic H.H. Asquith, în
vederea îndeplinirii condițiilor impuse de guvernul român pentru a se alătura Antantei în război.
Este încheiat un acord în care se garantează îndeplinirea revendicărilor României. Însă, până în
1916 România își păstrează neutralitatea, în ciuda presiunilor statelor combatante și a
promisiunilor primite în schimbul intrării în război.
Pe 1 iulie 1916, într -un interviul din ziarul ,,Adeverul”, politicianul Constantin G.
Dissescu, profesor de drept admin istrativ și constituțional la Facultatea de Drept din cadrul
Universității București, declara: ,,Nu cred, sînt sigur de intervenția noastră”, făcând referire la
participarea României la Primul Război Mondial, în contextul în care toate statele vecine nouă
avea deja armatele mobilizate și erau angajate în luptă.
Pe 29 iulie 1916, are loc un Consiliu de Război al Puterilor Centrale. În cadrul acestuia, se

26 Vasile Alexandrescu, Istoria militară a poporului român , vol. V, Editura Militară, București, 1989,
pagina 340 .

27
stabilesc obiectivele Bulgariei împotriva României cât și planul de campanie militară împotriva
acesteia. Cu amintirea teritoriilor pierdute în al doilea război balcanic și al înfrângerilor suferite în
fața României, Bulgaria se alăturase Puterilor Centrale încă din 1915, învadând fostul aliat din
1912, Serbia. În luna august 1916 României îi este dat un ultimatum și trebuie să decidă de partea
cui va intra în Marele Război.

Figura 2.1 – ziarul “Adeverul ” abordează subiectul neutralității din cadrul Consiliului de Coroană

28
Pe 17 august, Consiliul de Coroană de la Cotroceni hotărăște intrarea României în război
alături de Antanta, prin semnarea documentelor de alianță ce prevedeau o convenție politică și una
militară. Din punct de vedere politic, cele patru puteri ale alianțe i, Franța, Marea Britanie, Rusia
și Italia, garantau integritatea granițelor României și recunoșteau drepturile acesteia asupra
teritoriilor locuite de români aflate sub stăpânire austro -ungară, Transilvania, Banatul și Bucovina.
În plan militar, România e ra obligată să mobilizeze trupele și să atace Austro -Ungaria cel mai
târziu pe data de 28 august 1916. Primind declarația de război, reprezentantul României de la
Viena i se oferă instrucțiuni cu privire la prezentarea documentului oficialilor austro -ungar i: acesta
trebuia să aștepte până în noaptea de 27 august, pentru a permite trupelor române trecerea
Carpaților și lansarea unei ofensive la opt zile distanță de la ofensiva aliată de la Salonic. Pe 28
august 1916, Armata Română trece Carpații în Transilva nia. ,,Pe frontul de nord transilvănean,
comandamentul român a angajat 80% din efectivul total al trupelor române, care au pus stăpânire
pe trecătorile Carpaților, angajând lupte la Timișu de Jos, în partea sudică a Sibiului și în apropiere
de Orșova. La 1 9 august/1septembrie 1916, dispunerea trupelor române pe frontul Carpaților era
următoarea: de la Vârciorova la izvoarele Argeșului – Armata I (comandant, generalul I. Culcer),
la centru Armata a II -a (comandant, generalul Alexandru Averescu care, pe 27 au gust/9 septembrie
1916, este trimis pe frontul din Dobrogea, fiind înlocuit cu generalul I. Crăiniceanu), la aripa
dreaptă, Armata a IV -a (comandant, generalul Constantin Prezan)”. În aceeași zi, Germania
declară război României. Regelui Ferdinand I este e xclus din Casa Regală de Hohenzolern de către
șeful casei, împăratul Germaniei Wilhelm al II -lea. Pentru decizia de a nu lupta alături de Puterile
Centrale, deși era germanofil, Ferdinand I a fost numit ,,Ferdinand cel Leal ”27.
Pe 29 august 1916, ziarele ,,Universul” și ,,Dimineața” titrează pe prima pagină: ,,România
a declarat războiu Austro -Ungariei”. Ambele ziare informează publicul despre decretarea stării de
asediu și redau integral ,,Proclamația către națiune” a regelui Ferdinand și ordinul acestuia către
armată. Cu câteva mici excepții, prima pagină a celor două ziare este identică în conținut.
Pe 30 august 1916 are loc un moment important pentru istoria României, trupele române
intră în orașul Brașov. În aceeași zi, Turcia declară război României . Pe 1 septembrie 1916, ziarul
Universul titrează: ,,Trupele noastre au cucerit Dealurile Allion”. Totodată, vecinul de la sud,
Bulgaria, declară război României. Între 1 și 6 septembrie 1916 ,,s-a desfășurat bătălia de la
Turtucaia. Trupele române de la Turtucaia, comandate de generalul Constantin Teodorescu,
subordonat comandantului Armatei a III -a, generalul Mihai Aslan, sunt înfrânte și obligate să se
predea. „Dezastrul de la Turtucaia ,, a costat armata română mii de morți și răniți (160 de ofițeri și
6000 de soldați), iar 480 ofițeri și 28.000 de soldați sunt făcuți prizonieri, din încercuire scăpând

27 http://stiri.tvr.ro/regele -ferdinand -si-presiunile -politice -inainte -de-intrar ea-tarii-in-primul -razboi –
mondial_50314.html#view accesat pe 3 aprilie 2018 .

29
numai 5500 de militari. Înfrângerea de la Turtucaia a influențat în mod negativ starea de spirit a
ostașilor români și a populației ”28. Această înfrângere la doar zece zile distanță de intrarea
României în război, combinată cu amintirea victoriei României din al doilea război balcanic, unde
Bulgaria nu a avut nicio șansă în fața trupelor românești, afectează și mai mult moralul armatei
care se vede în situaț ia de a se retrage din Dobrogea. Pe 5 septembrie, trupele conduse de generalul
Ion Dragalina înregistrează un mic succes în sud -vest, capturând Orșova și reușind să obțină
controlul asupra Dunării. Astfel, trupele germano -bulgare din sud nu mai pot fi apro vizionate cu
hrană și muniție prin intermediul Dunării, fapt ce ar fi trebuit să ajute trupele românești din
Dobrogea. În aceeași zi, România pierde o luptă importantă la Bazargic, trupele româno -ruse fiind
forțate să se retragă complet din Dobrogea de la sud de Dunăre. Acest lucru România pierde astfel
Cadrilaterul obținut în urma celui de -al doilea război balcanic. În următoare zi vin vești bune din
frontul de vest, Divizia 8 Infanterie reușind să elibereze Miercurea Ciuc de sub ocupație austro –
ungară. P arte a operației ofensive din Transilvania, bătălia de la Miercurea Ciuc reprezintă pentru
România un pas în plus pentru obținerea teritoriilor românești de sub ocupație austro -ungară.
În sud continuă seria de eșecuri înregistrate de trupele românești. Deș i ziarul Universul
titrează ,,10 atacuri inamice respinse la Turtucaia”, pe 8 septembrie Armata Română evacuează
Silistra, oraș aflat în pericol după pierderea Turtucaiei. Pe 9 septembrie 1916 are loc bătălia de la
Șelimbăr, câștigată de trupele române. Es te o victorie foarte importantă ce mută linia frontului
românesc până la Rășinari și Orlat. Între 14 și 22 septembrie se duc lupte grele pe Valea Jiului, în
bătălia de la Merișor -Petroșani. Trupele germano -austro -ungare reușesc să străpungă linia
frontului , soldații români fiind nevoiți să se retragă dincolo de graniță. Tot pe data de 14 continuă
retragarea trupelor românești din Dobrogea de sud. Două zile mai târziu, trupele germano -bulgaro –
turce conduse de feldmareșalul von Mackensen lansează o ofensivă p entru a împinge linia
frontului, însă aceasta este respinsă de trupele româno -ruse aflate în retragere. Frontul se
stabilizează pe linia Rasova -Cobadin -Topraisar -Tuzla. Tot pe data de 16 septembrie, are loc la
Periș întâlnirea comandanților de armate la Ma rele Cartier General. Comandantul Armatei de
Nord, generalul Constantin Prezan propune menținerea planului inițial de campanie, numit
,,Ipoteza Z”. Acest document reprezenta planificarea politico -militară pentru desfășurarea
acțiunilor militare ale Românie i în Primul Război Mondial, după intrarea în război de partea
Antantei. Pentru România, obiectivul major din ,,Ipoteza Z” era ,,realizarea idealului nostru
național, adică întregirea neamului, prin eliberarea teritoriilor locuite de români, care se găsesc
astăzi înglobate în monarhia austro -ungară ”29. În ciuda împotrivirilor generalului Prezan, se ia

28 http://www.marelerazboi.ro/cronologie accesat pe data de 4 aprilie 2018 .
29 România în Războiul Mondial, 1916 – 1919 , vol. 1, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului,
Imprimeria Națională, București, 1934, p. 97 .

30
decizia de a opri ofensiva română din Transilvania și consolidarea pozițiilor actuale.
Pe 25 septembrie, ziarul ,,Universul” titrează: ,,Noui detașamente inami ce respinse”. Este
vorba despre contraofensiva Diviziei 11 infanterie condusă de generalul de brigadă Ioan Muică,
care împinge trupele germano -austro -ungare înspre vest, permițând trupelor române să captureze
orașul Petroșani. În următoarele patru zile, Co rpul 1 al Armatei Române este implicat în bătălia de
la Sibiu. Această luptă a făcut parte din seria de operații de apărare a trecătorilor din Munții
Carpați, în vederea opririi ofensivei germano -austro -ungare din Transilvania, cât și consolidarea
unor poz iții defensive pentru Armata Română, care să permită și să creeze condițiile necesare
pentru o nouă ofensivă a trupelor românești30. Forțele inamice erau alcătuite din Armata 7 și 1
austro -ungare și Armata 9 germană. Planul Puterilor Centrale consta într -o ofensivă dublă, în care
Armata 1 austro -ungară avea drept scop ocuparea trecătorii Trotuș -Oituz și interceptarea
comunicațiilor de pe Valea Siretului pentru a împiedica sosirea sprijinului rusesc. Armata 9

30 Vasile Alexandrescu, Op. cit., paginile 472 -473. Figura 2.2 – Ediția de seară a ziarului “Universul” relatează despre succesul trupelor conduse de generalul Dragalina

31
germană avea un rol mult mai important, ce viza ,,deschiderea drumului peste munți spre
București, pe calea cea mai scurtă, astfel ca întreg teritoriul de vest al Munteniei să fie tăiat ca de
un cuțit ”.
Odată sfârșite cu victorie aceste două ofensive, planul prevedea o a treia operațiune a
trupelor din sud conduse de Mackensen și aflate pe linia Rasova -Cobadin -Topraisar -Tuzla.
Acestea trebuiau să treacă Dunărea și să lansese o ofensivă asupra Bucureștiului31. În bătălia de la
Sibiu, Puterile Centrale au învins din cauza dezorganizării și a incompetenței celor doi generali
români, Ion Popovici, ,,ofițer ce rămăsese cu apucăturile unui grad inferior ” și Grig ore
Crăiniceanu, cei doi comandanți fiind vinovați de faptul că au pus trupele încă de la început într –
o situație tactică disperată , așa cum notează generalul Radu Rosetti în ,,Mărturisiri, (1914 -191932).
Despre bătălia de la Sibiu și victoria obținută, gen eralul Armatei 9 germane, Erich von Falkenhayn ,
nota în ,,Campania Armatei a 9 -a împotriva românilor și a rușilor ” că situația în care se afla era
una tensionată și exceptând manevrele de învăluire reușite de Corpul Alpin, toată operațiunea a
fost posibilă deoarece ,,comandamentul român a actionat extrem de șovaitor și de nesigur ”33.
Acest înfrângere a Armatei Române a dus la retragerea generală din Transilvania.
Între 1 și 5 octombrie are loc desfășurarea unei contraofensive conduse de generalul
Averescu, cunoscută drept ,,manevra de la Flămânda”. Respinsă de trupele germano -bulgaro –
turce, această acțiune este oprit ă iar trupele românești sunt transferate pe frontul din Transilvania,
unde victoria recentă a Puterilor Centrale permiteau trupelo r inamice să treacă Carpații.
La mai puțin de o săptămână distanță de intrarea trupelor românești în Petroșani, în oraș au
loc lupte între trupele românești și cele germano -austro -ungare. În lipsa sprijinului soldații români
sunt nevoiți să se retragă pe linia de frontieră. Pe 7 octombrie, Armata 2 română condusă de
generalul Averescu este angajată în luptă cu Armata 9 germană, cea care învinsese Corpul 1 al
Armatei Române la Sibiu. După victoria de la Sibiu, Puterile Centrale au lansat o contraofensivă,
reușin să captureaze zona cuprinsă între Mureș și Olt, teritoriu cucerit de trupele românești în
primele acțiuni după intrarea în război. Retras la Brașov, efectivul Armatei 2 române reușește
inițial să respingă atacurile, însă strategiile superioare și experiența de luptă a inamicului fac
imposibilă păstrarea liniei frontului. Forțele române evacuează orașul Brașov, pe care cu o lună
înainte reușise să îl captureze. Retragerea pe vechea frontieră și pierderea Brașovului au forțat și
retragerea Armatei de Nord și implicit, renunțarea la teritoriile obținute de aceasta. Astfel, atât
Armata de Nord cât și Armata 2 română se găsesc în situația de la începutul intrării în război,

31 Constantin Kirițescu, Istoria războiului pentru întregirea României , Editura Științifică și
Enciclo pledică, București, 1989, p. 394.
32 Radu Rosetti Mărturisiri (1914 -1919) , Editura Modelism, 1997 p. 129.
33 Radu Rosetti Op. cit ., p. 60.

32
ambele revenind la vechile frontiere34.
Între 11 și 27 octombrie 1916 s -a desfășurat prima bătălie de la Oituz. Divizia a 15 -a a
infanteriei române și Divizia 2 Cavalerie, conduse de generalul Eremia Grig orescu, reușesc să
respingă atacurile trupelor germano -austro -ungare și să oprească avansarea acestora. Această
bătălie a făcut parte din planul de apărare a trecătorilor din Munții Carpați. Planul Puterilor
Centrale era de a întrerupe comunicațiile între trupele românești și sprijinul militar rusesc, ordinul
fiind acela de a iniția ,,o acțiune imediată, cu infanterie și cavalerie puternică prin trecătoarea
Oituz spre Târgu Ocna, pentru a tăia comunicațiile românilor cu Moldova, împiedicînd astfel și
afluirea întăririlor rusești spre Muntenia ”35. În timpul luptelor, generalul David Praporgescu își
pierde viața, lovit de un obuz inamic. Tot în aceste lupte ia naștere deviza ,,Pe aici nu se trece!”,
sugerând curajul, ambiția, determinarea și dorința de vi ctorie a soldaților români.
Între 12 și 23 octombrie are loc bătălia de la Predeal. Armatele germano -austro -ungare
lansează ofensive cu scopul de a sparge frontul spre Valea Prahovei, cu scopul de a deschide
drumul spre capitală. Trupele românești erau obosite, Divizia 4 se retrăgea după înfrângerea de la
Brașov în timp ce Divizia 12, condusă de generalul Averescu, fusese transferată de pe frontul din
Dobrogea unde participase la ,,Manevra de la Flămânda”. Din cauza poziției dificile a localității
Predea l, trupele inamice hotărăsc atacarea dintr -un sector lateral. ,,A fost atacat astfel Muntele
Susaiul (cota 1483), care dacă era cucerit, permitea atacarea din flanc a rezistențelor românești.
Bombardamentele puternice de artilerie începute în ziua de 12 oc tombrie asupra acestui munte au
continuat și în ziua următoare. Pozițiile românești au fost complet distruse de artileria germană de
mare calibru și un atac inamic dat în după amiaza zilei de 13 octombrie a cucerit Vârful
Pristocolului din Masivul Susaiulu i, în fața gării din Predeal ”36. Două zile mai târziu, Divizia 21
română recuperează această poziție, însă pe 17 octombrie este reluat bombardamentul artileriei
germano -austro -ungare și Muntele Susai este recucerit de trupele inamice. După lungi lupte și
bombardamente neîncetate din partea trupelor Puterilor Centrale, străpungerea frontului de către
inamic este respinsă, însă cu mari costuri: companiile de vânători din Regimentul 5 Vlașca au fost
distruse; satul Predeal este distrus în totalitate de bombarda mente iar Divizia 21 română rămâne
cu un efectiv de doar 3000 de soldați. O victorie scumpă pentru Armata Română însă extrem de
importantă, încercarea Puterilor Centrale de a intra în Muntenia și de a obține controlul asupra
trecătorilor din estul Carpațil or Meridionali find stopată.
Pe data de 14 octombrie 1916, Armata a IV -a română aflată sub comanda generalului

34 Vasile Alexandrescu, Op. cit., p. 450.
35 Erich Von Falkenhayn, Campania Armatei a 9 -a împotriva românilor și a rușilor , Atelierele Grafice
Socec & Co S.A., București, 1937, p. 106.
36 http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_de_la_Predeal_(octombrie_1916) acces at
pe data de 7 aprilie 2018 .

33
Prezan, îndeplinește ordinul de retragere și ocupă poziții defensive în Carpații Orientali. Două zile
mai târziu, pe data de 16, mult aștept ata ,,Misiune Militară Franceză” ajunge în România.
Între 19 și 21 octombrie, are loc în Dobrogea un nou atac al trupelor germano -bulgaro –
turce. Truple româno -ruse sunt nevoite să se retragă, frontul fiind străpuns de către trupele inamice.
Drept conseci nță, orașul Constanța este evacuat.
Între 23 și 29 octombrie are loc prima bătălie pe Jiu. În această confruntare este remarcată
Ecaterina Teodoroiu, care mai târziu avea să fie numită ,,Eroina de la Jiu”. Trupele Armatei 1
române reușesc inițial să oprească ofensiva germano -austro -ungară, însă pentru scurt timp.
Generalul Ion Dragalina, numit la comanda Armatei 1 pe 24 octombrie, adresează acest mesaj
soldaților români: ,,Ofițeri și soldați ai Armatei I -a române, din acest moment am luat comanda
arma tei și cer imperios la toți, de la General la soldat: în primul rând apărarea cu viața a sfântului
pământ al țării noastre, apărarea vetrei strămoșești, a ogorului și a cinstei numelui de român. Cer
la toți cea mai deplină ascultare și cea mai strictă exec utare a ordinelor. Trupa care nu înaintează,
să moară pe loc ”. Ziua următoare, pleacă în recunoaștere pe front alături de colonelul Toma
Dumitrescu și maiorul Constantin Miltiade, din cauza faptului că legăturile cu soldații din primele
linii fuseseră într erupte. La întoarcere, trupele inamice deschid focul asupra mașinii în care se aflau
cei trei ofițeri, Dragalina fiind atins în brațul stâng și în omoplat. Este transportat de urgență la
Spitalul Militar din București însă transportul durează foarte mult i ar acest lucru îi agravează
starea. Pe 26 octombrie ajunge la București, unde inițial i se tratează rana iar brațul rănit este pus
în ghips. Regele Ferdinand I îl vizitează personal la spital, unde îi acordă Ordinul Militar de Război
,,Mihai Viteazul”, ordin care fusese atribut pentru prima dată abia cu o lună înainte, pe 28
octombrie, ofițerilor care s -a evidențiat prin curaj și prin faptele lor în bătălia de la Turtucaia. Pe
29 octombrie, medicii hotărăsc amputarea brațului rănit din c auza infecției. Cu toate că dă semne
de recuperare, apar semne de septicemie. Trăiește încât să afle că trupele românești au reușit să
respingă prima ofensivă.
Pe 9 noiembrie 1916, generalul Ion Dragalina încetează din viață. La înmormântarea sa au
fost prezenți regele Ferdinand I, principele Carol și oameni din guvern precum I.C. Brătianu, Take
Ionescu sau Nicolae Iorga. Aceștia din urmă aveau să își exprime emoțiile provocate de moartea
generalului, ministrul de externe Ionescu spunând că ,,moar tea lui Dragalina este pentru noi, pentru
națiunea românească, o pierdere importantă ”37 în timp ce Iorga avut o presimțire teribil de
adevărată despre locul natal al generalului: ,,Generalul care a apărat cu mintea lui de cugetător, cu
energia lui de soldat , și cu calda lui inimă de Bănățean Oltenia, nu mai este! (…) Cu pietate fiecare
va privi ultimul lui drum între noi. Căci lacrimile le -am isprăvit! Dar mâine, când Banatul lui

37 http://liceuldragalinacs.info/cine -a-fost-generalul -dragalina/ accesat pe data de 8 aprilie 2018 .

34
părintesc va fi carne din trupul României biruitoare, când colo departe -n Caran sebeș va flutura
steagul supt care el și -a vărsat sângele, vom ridica pe locul unde el a fost dăruit neamului statuie
de bronz întru pomenirea curatei figuri de erou care se ascunde acum vederilor noastre ”38.
Tot despre generalul Dragalina, Locotenent -colonelul Liviu Groza vorbea astfel: ,,Cine l –
a cunoscut în viață a rămas puternic impresionat de puterea personalității sale. Era de o statură
înaltă și avea o înfățișare frumoasă, înfățișarea clasică a bănățeanului voinic. Ochii lui mari și negri
păreau a c ăuta mai întâi ce e mai bun și mai nobil în ființa omenească, de aceea s -a și putut apropia
sufletește de cei pe care -i conducea. Sunt cuvintele rostite de cei care l -au cunoscut pe generalul
Ion Dragalina ”39.
Între 11 și 17 noiembrie are loc a do ua bătălie de la Jiu. Trupele Puterilor Centrale
coordonează un atac masiv, direcționat frontal și cu învăluire pe flancuri. Cinci divizii de
infanterie, două divizii de cavalerie și patruzeci și cinci de baterii de artilerie participă la ofensivă,
un numă r zdrobitor de mare față de singura divizie de infanterie a Armatei Române, Divizia 1, și
doar șaptesprezece baterii de artilerie. Acest raport covârșitor de forțe determină în mod direct
victoria Puterilor Centrale, care sparg linia frontului și pătrund î n Câmpia Română. Trupele
românești se retrag, în timp ce inamicii capturează orașul Jiu pe 15 octombrie, iar pe 21 pun
stăpânire pe Craiova. Pe 23 noiembrie 1916 grupul Kösch condus de feldmareșalul Mackensen
lanseanză un atac și forțează trecerea Dunării în Zimnicea. Din acest moment, trupele inamice se
îndreaptă direct spre capitală. Pe 24 noiembrie, generalul Constantin Prezan, comandantul Armatei
de Nord este numit comandantul Grupului de Armate. În aceeași zi, forțele Puterilor Centrale
continuă ofensi vele în vest, forțând trecerea Oltului la Stoenești. A doua zi, familia regală și
autoritățile de stat române părăsesc capitala. Linia frontului este împinsă de trupele inamice astfel
că data de 25 noiembrie 1916 găsește teritoriul României la o treime din suprafața de dinaintea
intrării în război.
Pe 16 noiembrie 1916 are loc la Chantilly, în Franța, o conferință interaliată de planificare
militară pentru anul 1917, la care au participat toți comandanții militari sau reprezentanții acestora
din t oate statele membre ale Antantei. Din partea României participă colonelul Ioan Rășcanu,
fostul șef al Secției operații din Marele Cartier General. În cadrul conferinței se stabilește planul
militar de operații, în ceea ce privește frontul românesc, stabili ndu-se o ofensivă în primăvara lui
1917 care să facă parte din ofensiva generală din partea alianței, însă lasă la latitudinea Rusiei să
decidă direcția și modul de desfășurare a ofensivei pe frontul de est.
Pe 26 și 27 noiembrie, Divizia 217 infanteri e germană, Divizia 26 infanterie turcă și Divizia
Combinată de Cavelerie germano -bulgară, adică Grupul Kösch, înaintează pe direcția Zimnicea –

38 Ibidem .
39 Locotenent -colonel Liviu Groza, Grănicerii bănățeni , editura Militară, București, 1993, p. 154.

35
Vlașca -București, în timp ce Divizia 1 și 12 infanterie bulgară avansează pe axa Zimnicea -Giurgiu,
reușind să ocup e orașul Giurgiu în seara de 27. Pe 27 noiembrie, Diviziile 2, 5, 9, 19 și 21
infanterie, aflate sub comanda generalului Constantin Prezan încearcă o manevră de oprire a
grupului Kösch, care după ce a reușit trecerea Dunării la Zimnicea, desfășoară o ofens ivă spre
capitală. Diviziile generalului Prezan atacă trupele germano -bulgare însă lipsa sprijinului rusesc
cât și experiența inamicului stă în calea succesului. Unitatea de cavalerie Regimentul 2 Roșiori,
aflată sub comanda colonelului Gheorghe Naumescu e ste atașată Diviziei 18 infanterie, cantonând
în noaptea de 27 spre 28 în zona Drăgănești -Vlașca40. Infanteria germană își continuă marșul spre
capitală și se angajează într -o ofensivă la Drăgănești -Vlașca, cu scopul de a tăia comunicațiile
trupelor române. Grupul Kraft, Kuhne și Kösch formează un semicerc în jurul localității Prunaru.
În dimineața zilei de 28, pe condiții de ceață, trupele inamice desfășoară mișcări de învăluire pe
flancuri, Divizia 18 infanterie română având unități în jurul satului Prunaru. Observând aceste
mișcări, generalul Diviziei 18 cere sprijinul Regimentului 12 Roșiori, unitatea de cavalerie ce avea
să acopere retragerea Diviziei, însă cu pierderi mari, peste 300 de soldați pierzându -și viața pe
câmpul de luptă. Numită ,,șarja de la Prunaru”, intervenția eroică a Regimentului 12 Roșiori a
permis Diviziei 18 infanterie să se retragă și să se regrupeze pe linia Letca Veche -Jilava,
contribuind la operațiunile de apărare a Bucureștiului.
Între 29 noiembrie și 3 decembrie 1916 are loc Bătălia pentru București , ultima din
campania militară românească din acest an. Având caracter defensiv, această bătălie avea drept
scop apărarea Bucureștiului dar și evacuarea controlată a acestuia, în cazul în care lupta ar fi fost
pierdută. În cadrul întrunirii Marelui Cartier General de pe 24 noiembrie, generalul rus Belaiev,
reprezentantul Înaltului Comandament Rus, recomandă retragerea trupelor românești înspre
Moldova, cedând treptat teritoriul însă fără să se angajeze în lupte decisive, numărul trupelor
inamice fiind mult mai mare decât cel al trupelor românești. În plus, acestea din urmă veneau după
o serie de lupte pierdute, moralul soldaților fiind foarte scăzut în timp ce oboseala acumulată
împiedica concentrarea maximă în timpul luptei. Generalul Berthelot, pe de altă parte, avertiza
despre pericolul pierderii unei suprafețe mari din teritoriul țării, cu resurse de hrană și petrol, fapt
ce ar fi demoralizat atât armata cât și populația țării. Berthelot a argumentat că linia de 150 de
kilometri a frontului este prea mare pentru o operațiune defensivă. Acesta era de părere că o
ofensivă românească pe linia Pitești -București ar fi putut respinge inamicul care se afla în marș
către capitala și ar fi permis trupelor române să recupereze Muntenia. Regele Ferdinand refuză
inițial ideea unei ofensive, însă generalul Prezan, numit recent comandantul Grupului de Armate,
acceptă alături de alți ofițeri planul unei ofensive.

40 Locotenent -colonel Dumitru Rădulescu, Istoricul și tactica elemantară a cavaleriei , Tipografia
Cavaleriei, Sibiu, 1924, p. 452.

36
Fiind încercuite la vest, sud și est de trupele inamice, trupele românești vor forța un atac
pe râul Ne ajlov, fiind considerat singurul punct în care frontul ar fi putut fi străpuns. De succes
însă depindeau mai mulți factori, și toți erau împotriva României. Raportul de forțe era inegal,
150.000 de soldați români angajați într -o bătălie contra trupelor ger mano -bulgaro -austro -ungare,
care împreună formau o armată de 250.000 de soldați. Acest număr nu era însă cunoscut de
generalul Prezan, întrucât trecerea Dunării de către trupele inamice nu era finalizată. Strategia
generalului Prezan prevedea o ofensivă de două zile, mai mult o speranță a comandantului decât
un fapt realizabil. Spre deosebire de trupele Puterilor Centrale care veneau după lupte încheiate cu
victorii, cu moralul ridicat și cu o tehnică și experiență cu mult peste cea a trupelor românești,
acestea din urmă erau cu moralul la pământ, cu pierderi numeroase în rândul soldaților și al
ofițerilor și cu o tehnică de luptă mult inferioară inamicilor.
Ofensiva este planificată pentru dimineața zilei de 30. Generalul Constantin Prezan încheie
astfel ordinul de atac: ,,În lupta care începe mâine, fiind singura de care depinde soarta Neamului,
nu admit retragerea; de la soldat până la general, toți trebuie să moară atacând ”41. În partea
inițială a luptei, ofensivă română are succes, atacânt porțiunea de 20 de kilometri dintre grupurile
Falkenhayn și Mackensen. Generalul Erich Ludendorff este surprins de această mișcare a trupelor
românești, notând: ,,Pe 1 decembrie aripa stângă a Armatei Dunării a fost foarte puternic atacată
la sud -vest de București ș i împinsă înapoi. Trupele germane care trecuseră deja Neajlovul au fost
izolate. Situația devenise cu siguranță foarte critică”. În cursul zilei, germanii capturează o mașină
care pătrunde accidental în teritoriul în care se aflau efectivele Puterilor Cent rale și în care se află
doi ofițeri români, căpitanii Barcan și Epure. Aceștia aveau asupra lor planurile de atac și ordinele
date de generalul Prezan care ar fi trebuit să ajungă la diviziile românești. În acest fel, generalul
Falkenhayn obține poziția tr upelor românești cât și intențiile comandamentului. Având acest
avantaj, Falkenhayn ordonă un atac ce avea drept scop destabilizarea completă a Armatei Române.
Artileria germană începe să lucreze în dimineața de 2 decembrie, sprijinind trupele de infanteri e
ce reușesc să distrugă linia ferată București -Pitești. Trupele românești au un mic succes în cadrul
acestei bătălii, Divizia infanterie 9/19 reușind să înfrângă Divizia infanterie 217 germană,
capturând artilerie, cai, echipament, și făcând peste 2000 de soldați germani prizonieri. Acest lucru
influențează însă prea puțin soarta bătăliei. La sud -sud-vest de București au loc lupte foarte grele
între Divizia infanterie 2/5 română și trupele germano -bulgaro -turce, acestea din urmă fiind
sprijinite de focul d e artilerie ce distruge divizia română.
Lipsa comunicațiilor dintre divizii și a informațiilor în timp real de pe front, combinate cu
așezare dezordonată a armatei, împrăștiată pe o suprafată foarte mare, face ca în seara zilei de 3

41 https://www.armataromaniei.ro/armata/143/322282494541481860653504037708 accesat pe data de 12
aprilie 2018 .

37
decembrie 1916 să se dea ordinul de retragere. Tot în aceeași zi, guvernul prezidat de I.C. Brătianu
părăsește capitala și se retrage la Iași, alături de familia regală. Sprijinul format din Diviziile de
infanterie 2 și 30 ruse ajung mult prea târziu, după retragerea trupe lor românești. Cu pierderi foarte
mari, resturile de Divizii se regrupează la marginea capitalei pentru reorganizare. Trupele rusești
acoperă retragerea soldaților români și se angajează într -o ofensivă puternică direcționată pe
linia Copăceni -Adunații Copăceni și Comana -Vlad Țepeș, reușind să ocupe poziții avansate.
Aceste întăriri au fost trimise din teama rușilor de o posibilă invazie germană în sudul Rusiei.
Marele Cartier General ordonă diviziilor să se retragă numai pe timpul nopț ii și nu mai mult de 6 –
8 kilometri într -un marș, cedând treptat teritoriul și mereu în defensivă, astfel încât trupele rusești
aflate pe drum să aibă timp să ajungă în zona Buzău pentru consolidarea frontului. Un ordin greu
de respectat de către soldații r omâni care au luptat de timp zile și care acum voiau să ajungă cât
mai repede într -o zonă sigură.
Pe 6 decembrie, trupele germano -austro -ungare ocupă capitala României. Trupele germane
au ocupat orașul Ploiești, unde cele 26 de instalații de rafin are a petrolului, toate cele 1677 sonde
(dintre care 1047 productive) din regiunea petroliferă, rezervoarele din schele și rafinării, cu

82.700 tone de petrol și derivate din petrol au fost distruse de români, la solicitarea guvernelor
englez și francez, pagubele ajungând la 9.980.527 lire sterline42. De pe 8 decembrie, se instalează
deja Guvernământul Imperial al Cetății București. Autoritățile locale românești int ră în subordinea
acestuia. Între 8 și 11 decembrie trupele române apără linia Cricov -Ialomița pentru a câștiga timpul
necesar trupelor rusești de a ajunge în zonă. Pe 12 decembrie 1916, este distribuit în București
ziarul forțelor de ocupație ,,Bukarester Tageblatt”, care apare atât în limba română cât și în limba

42 http://www.marelerazboi.ro/cronologie accesat pe data de 13 aprilie 2018 .
Figura 2.3 – Fragment din ,,Bukarester Tageblatt ” ce informează asupra perchezițiilor

38
germană.
Pe data de 14 decembrie se constituie la Darnița, lângă Kiev, prima unitate de voluntari
ardeleni ce se va alătura armatei române în război. Sunt aduși 250 de ofițer i și 1500 de voluntari,
foști soldați din armata austro -ungară, căzuți în prizonierat. În acea perioadă, în lagărele rusești se
aflau în jur de 120.000 de români din Bucovina și Transilvania înrolați în armata austro -ungară.
Prizonierii români cer autorită ților române să îi primească în rândurile soldaților români și să lupte
alături de aceștia pentru scopul comun de întregire a neamului. Din cauza împotrivirilor din partea
Rusiei, formarea Corpului Voluntarilor Ardeleni este constituit abia în luna februar ie, atunci când
Ministerul de Război al României emite pe 23 februarie 1917, ordinul nr. 1191 prin care ia naștere
Corpul Voluntarilor ardeleni -bucovineni din Rusia . ,,La 3/16 martie 1917 s -a anunțat oficial
constituirea Corpului Voluntarilor Români din Ru sia, cu sediul la Darnița, iar a doua zi voluntarii
au semnat un angajament prin care se puneau cu ,,trup și suflet în slujba patriei adevărate”. Acest
angajament, cu conținut de jurământ militar, sublinia hotărârea fermă a ardelenilor și a
bucovinenilor d e a deveni ,,ofițeri, subofițeri și soldați români, cu aceleași drepturi și îndatoriri ca
și cei din armata română”. De aceea, voluntarii ardeleni își asumă faptul că ,,din momentul
subscrierii acestui angajament ne considerăm ca făcând parte din armata ro mână și, prin urmare,
acei dintre noi care nu vom răspunde la chemare vor fi considerați dezertori și pedepsiți conform
legilor românești ”43.
Un alt eveniment important are loc pe data de 14, în București este instalată administrația
militară germ ană ( ,,Militär Verwaltung in Rumänien”). Populația este supusă rechizițiilor, fiind
confiscate diverse bunuri materiale, deși feldmareșalul Mackensen dăduse publicității un
comunicat prin care garanta viața și avutul fiecărui cetățean, în schimbul colaboră rii cu trupele de
ocupație germane.
Între 22 și 27 decembrie 1916, trupele române sunt din nou angajate în luptă contra forțelor
Puterilor Centrale. La Râmnicu Sărat, Divizia 15 infanterie română, alături de grupul Vrancea –
Oituz și grupul Râmnic se află în poziții defensive, respingând atacurile celor 15 divizii de
infanterie inamice. Ofensivele germanilor sunt susținute de artilerie, astfel că diviziile române se
retrag spre Focșani și Siretul Inferior. Se consolidează poziții pe văile Cașinului , Putnei și Șușiței,
locații foarte importante pentru linia de apărare a Carpaților pe aliniamentul Focșani -Nămoloasa.
Pe 24 decembrie se constituie la Iași un guvern național, de către I.C. Brătianu. Numit
,,Guvernul refacerii armatei și al rezistenței victorioase din 1917”, acesta avea drept scop
completarea și reorganizarea unităților Armatei Române cât și dotarea cu echipamente militare
moderne similare celor folosite de inamic. Experiența obținută în războ i, ajutorul oferit de

43 http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Corpul_Voluntarilor_Ardeleni accesat pe data de 15 aprilie 2018 .

39
misiunea militară franceză condusă de generalul Henri Mathias Berthelot și echipamentele noi
sosite din Franța și Anglia contribuie la schimbarea Armatei Române. Este reorganizat
Comandamentul frontului românesc, condus de regele Ferd inand și ajutat de șeful Marelui Stat
Major, generalul Constantin Prezan. Acesta din urmă avea în subordine atât generalii români cât
și pe generalii ruși Zaharov, Lecițki și Scerbacev. În campania din anul 1916, Armata României a
pierdut un număr enorm de soldați, de la 564.431 înaintea intrării în război , la 194.94544. Se
formează doar două corpuri de armată, dar care împreună adună în jur de 400.000 de militari45.
Între 4 și 9 ianuarie 1917, trupele germano -austro -ungare atacă frontul în zona axei Milcov –
Putna -Siret. Atacul reușește să împingă trupele române înapoi, forțele Puterilor Centrale ocupând
Brăila și ajungând până la linia Siretului. Pe 7 ianuarie, trupele germano -austro -ungare ocupă
Focșani. Între 1 și 20 februarie, la Petrograd, are loc o confe rință interaliată în vederea încheierii
unui tratat între puterile occidentale ale Antantei și Rusia. Ionel Brătianu participă la această
conferință, unde principalii delegați ai Marilor Puteri îi promit că angajamentele privind furnizarea
de armament vor fi respectate.
În Rusia izbucnește revoluția bolșevică, fapt ce amână lansarea operațiunilor militare
stabilite în noiembrie la Chantilly. Întrucât situația României era neclară, I.C. Brătianu însoțit de
generalul Constantin Prezan efectuează o viz ită la Petrograd pentru a se întâlni cu delegații ruși.
În mai, generalul Prezan se întâlnește cu generalii Mihail Alekseev, șeful Marelui Cartier General
rus și Dmitri Șcerbaciov, comandantul trupelor ruse din Moldova. În contextul acestei amânări,
Comand amentul Frontului Român hotărăște modificarea planului de campanie și lansarea unei
ofensive directe pe direcția Brăila, modificare acceptată de către ruși care promit sprijin cu Armata
6 rusă. Atacul avea să se desfășoare pe două direcții, 4 -6 divizii rom ânești trebuiau să spargă
frontul la Nămoloasa în timp ce Armata 6 rusă va ataca pe direcția Brăila. Întrucât Armata Română
se afla încă în procesul de reorganizare, atacul a fost amânat până la mijlocul lunei iunie 191746.
Regele Ferdinand, prim -ministru l Ion I.C. Brătianu, generalii români Constantin Prezan,
Alexandru Averescu și Constantin Christescu, generalii ruși Dmitri Șcerbaciov, Nikolai Golovin,
precum și generalul Henri Berthelot , șeful Misiunii Militare Franceze, participă pe data de 12 iunie
1917 la conferința de comandament de la Iași, unde sunt propuse două planuri de atac, unul
aparținând generalului Averescu, celălalt generalului Prezan. Averescu, care avea sub comandă
Armat a 2 română, propune ca aceasta să atace frontal trupele inamice din Bucovina până la Oituz,

44 General Gheorghe Dabija, Armata română în războiul mondial (1916 – 1918) , vol. II, B ucurești,
Editura I. Hertz, p. 20.
45 Constantin Kirițescu, Op. cit ., p. 381 .
46 Locotenent -colonel Alexandru Ioanițiu, Războiul României: 1916 -1918 , vol. II , Tipografia G eniului,
București, 1929, p. 292.

40
acțiune urmată de un alt atac pe flancuri pentru lovitura finală47. Planul propus de generalul Prezan,
și care avea să fie pus în aplicare în cele din urmă, presupun ea o ofensivă combinată a Armatei 1
română alături de Armata 6 rusă în regiunea Nămoloasa, având drept obiectiv distrugerea Armatei
9 germane. Un al doilea atac ce aparținea Armatei 2 române avea rolul de a crea o diversiune în
sectorul Mărăști, pentru a reține în zonă trupele inamice în timpul desfășurării primei ofensive,
sprijinind în același timp ofensiva combinată a trupelor româno -ruse.
Între 24 iulie și 1 august 1917 are loc prima luptă importantă din perioada campaniei din
1917, bătălia de la Mărăști. Deși era văzută drept o ofensivă secundară, între timp se renunță la
acțiunea de la Nămoloasa, efortul româno -rus concentrându -se pe un atac ce avea drept scop
ruperea și împingerea liniei frontului pe aliniamentul Poiana Încărcătoarea – Răcoasa . Pe data de
24 iulie, unitățile de infanterie românești declanșează atacul. Satul Mărăști este capturat în scurt
timp, restul zilei fiind constituit în atacuri ce reușesc să spargă frontul pe o lungime de 10 kilometri.
Divizia 218 infanterie germană nu reușeș te să respingă atacurile trupelor române, astfel că pe 25
iulie se dă ordinul retragerii generale, ceea ce permite eliberarea localității Mărăști și a zonelor
adiacente. Tot pe 25 iulie, ca urmare a situației dificile a trupelor rusești de pe frontul din G aliția,
a căror ofensivă a fost respinsă de trupele Puterilor Centrale, Marele Cartier General, la cererea
urgentă a comandamentului rus, dă ordinul de oprire a ofensivei în care era angajată Armata 2
română, întrucât aceasta nu putea să acopere și suprafa ța frontului de unde vor fi retrase trupele
rusești. Generalul Armatei 2, Alexandru Averescu, consideră că situația este favorabilă unei
acțiuni ofensive și nu defensive, astfel că cere aprobarea generalului Constantin Prezan pentru
continuarea acțiunilor și pregătirea frontului pentru o eventuală operațiune defensivă. Acesta din
urmă dă undă verde acțiunilor ofensive, astfel că pe 26 și 27 iulie, Armata 2 română reușește să
distrugă Grupul Ruiz ale forțelor inamice, adică o întreagă divizie de cavalerie și una de infanterie.
Pe data de 28 se dau lupte grele pentru atingerea aliniamentului stabilit în planul inițial. Regimentul
7 vânători reușește să respingă un contraatac inamic și ocupă dealul Sboina Neagră, în timp ce
Divizia 7 infanterie ocupă muntele Ti ua Neagră.
În următoarea zi, este ocupată o a treia poziție importantă de către trupele românești, vârful
Războiului, astfel că generalul Averescu dă ordinul de încetare a ofensivei, obiectivul fiind atins
prin stabilirea liniei frontului pe alinia mentul Măgura Cașinului – muntele Seciului – Sboina
Neagră – Tiua Neagră – Tiua Golașă – Tulnici – Bârsești – Valea Sării . Astfel, după o săptămână
de lupte crâncene pe un teren dificil, se încheie bătălia de la Mărăști cu victoria trupelor române.
Această victorie a contribuit la creșterea moralului trupelor românești, care obțin prima victorie
importantă după pierderea bătăliei pentru București. Aici s -au văzut rezultatele reorganizărilor și

47 Alexandru Averescu, Notițe zilnice din războiu (1916 -1918) , editura Grai și Suflet – Cultura Na țională,
București, 1937, p. 162.

41
instruirilor a trupelor românești, care reușesc să înfrângă temu tele armate germano -austro -ungare.
Bătălia de la Oituz a avut loc între 8 și 22 august și reprezintă ce -a de a doua bătălie
importantă din vara lui 1917. În urma înfrângerii suferite la Mărăști, Puterile Centrale stabilesc
mutarea Armatei a 9 -a germane aflate sub conducerea feldmareșalului von Mackensen, dinspre
Nămoloasa spre Focșani. Aceasta avea să atace în nord, pe Valea Siretului, concomitent cu
ofensiva Grupului Gerok din Valea Trotușului. Scopul principal era spargerea frontului și
pătrunderea în Valea Trotușului pentru a face legătura cu restul trupelor aflate în ofensivă la
Mărășești.
În bătălia de la Oituz, acțiunile militare ale trupelor românești au fost de defensivă, spre
deosebire de operațiunile de la Mărăști, de respingere a at acurilor repetate ale trupelor Puterilor
Centrale. Au loc lupte dificile în care pierderile sunt mari în ambele tabere, însă pozițiile trupelor
românești și sprijinul artileriei fac imposibilă avansarea inamicului. În rândul trupelor Puterilor
Centrale se resimt pierderile cu atât mai mult cu cât în data de 24, comandamentul german îi
transmite feldmareșalului Mackensen că situația frontului italian de la Isonzo era precară. Drept
urmare, trupele de atac ale lui Mackesen, Divizia infanterie 117 germană, Cor pul Alpin și
batalionul montan din Wurttemberg, aveau să fie transformate în întăriri pentru frontul italian. Cu
un număr redus de combatanți, se mai încearcă o ofensivă, însă rezistența forțelor române
zădărnicesc încercările germane, motiv pentru care co mandanții dau ordinul încetării atacurilor și
pregătirea liniei frontului pentru acțiuni defensive. O parte din trupele inamice părăsesc zona
frontului și de îndreaptă spre Italia, în timp ce generalul Eremia Grigorescu dă ordin de păstrare a
pozițiilor ac tuale. Astfel, obiectivul Puterilor Centrale de a atinge linia Siretului nu este îndeplinit,
iar bătălia de la Oituz se încheie cu victoria tactică a României.
Bătălia de la Mărășești este ultima din seria celor trei bătălii importante din campania
anului 1917 și cea mai mare bătălie românească din Primul Război Mondial, prin durata și numărul
de forțe angajate în luptă. Pe 6 august 1917 au loc primele confruntări între trupele româno -ruse și
cele germano -austro -ungare. Corpul 1 german aflat în subordi nea generalului Kurt von Morgen
atacă Divizia 34 rusă și reușește să spargă linia frontului pe o lungime de 10 kilometri și să
avansese în teritoriu pe o distanță de 3 kilometri. Intervenția Diviziei 5 infanterie română la vest
de Siret, ordonată de genera lul Constantin Christescu, oprește avansarea trupelor inamice în
teritoriul românesc. A doua zi, o ofensivă în nord trupelor feldmareșalului von Mackensen distruge
aproape în întregime Divizia 34 rusă și face posibilă ocuparea satului Doaga ca urmare a ret ragerii
restului de trupe. Pe 8 și 9 august 1917 au loc ofensive puternice din partea germanilor ce se
soldează cu pierderi mari în rândurile soldaților români și ruși aflați pe linia frontului. În ziua
următoare se încearcă recuperarea satului Doaga, pier dut în prima zi o operațiunilor militare.
Ofensiva Diviziilor 5 și 9 infanterie române și 13 și 71 ruse este respinsă de forțele Puterilor

42
Centrale, după confruntări violente pe linia Focșani -Mărășești -Siret, motiv pentru care pare
neînțelegeri între gener alul român Christescu și omologul său rus, generalul Aleksandr Ragoza.
Pentru risipirea problemelor de colaborare, generalul Christescu este înlocuit de generalul Eremia
Grigorescu.
Pe 13 august are loc o nouă ofensivă a trupelor inamice în zona Panciu, fapt ce împinge
linia frontului pe o adâncime de 6 kilometri. Același general Ragoza care ajunsese la neînțelegeri
cu generalul Christescu, are acum probleme cu general Grigorescu, ca urmare a deciziei
comandantului rus de a ceda localitatea Mărăș ești și de a poziționa trupele române pe noul
aliniament format în urma ofensivei germane. De data asta, cel înlocuit este Ragoza, generalul
Grigorescu preluând întreaga conducere a armatelor. Ziua următoare, trupele românești sunt
forțate să se retragă di n fața atacului combinat a trupelor conduse de von Mackensen și von Morgen
din zona Chicera, cu riscul de a pierde și mai mult teritoriu în adâncime. Trupele lui von Morgen,
Diviziile 12, 76 și 89 infanterie germane încearcă să treacă podul de la Cosmești, însă soldații
români se retrag și dinamitează podul, făcând astfel imposibilă trecerea inamicilor de partea
cealaltă. Pierderile suferite determină o pauză a luptelor pe data de 16 și 17, ambele tabere
regrupând unitățile rămase, înlocuind trupele obosite cu cele din rezervă. Generalul Grigorescu
înlocuiește Divizia 14 infanterie care luptase pe malul estic al Siretului este înlocuită de Brigăzile
1 și 6 Roșiori, în timp ce Divizia 5 infanterie este înlocuită de Divizia 2 cavalerie48.
Pe 19 august 1917 es te reluată ofensiva Puterilor Centrale, acest moment reprezentând
apogeul luptelor de la Mărășești. Frontul este atacat între Panciu și Mărășești, unde grupul condus
de generalul von Morgen încearcă să spargă linia frontului și să elimine trupele românești aflate
în poziții de apărare. Divizia 13 infanterie română condusă de generalul Ioan Popescu este cea mai
activă în acea zi, ocupând frontul pe o lungime de 6 kilometri, cu Regimentul 47/72 infanterie
situat la marginea de sud -vest a pădurii Răzoare, Regi mentul 50/64 în podgoria Negroponte și
Regimentul 51/52 infanterie situat la mijloc. Sprijinul a fost asigurat de 15 unități românești și 15
unități rusești de artilerie. Batalionul Întâi era situat pe flancul stâng, la sud de pădurea Răzoare.
Startul lupt elor îl dau trupele Puterilor Centrale, Regimentul 28 Infanterie german și Diviziile 89
și 115 lansând o ofensivă asupra trupelor românești. Cel de -al doilea batalion românesc este atacat
de Divizia 13 infanterie austro -ungară. Aflat în centrul liniei fron tului, Regimentul 51/52 infanterie
română este cel mai grav afectat și este nevoit să se retragă. Încercările inamicilor de a profita de
această gaură din front sunt respinse de contraofensiva Diviziei 3 infanterie română aflată sub
comanda generalului Dră gănescu, venită în sprijin pentru a egala raportul de forțe.
Tot în această zi se face remarcat maiorul Grigore Ignat și compania sa de mitraliere, care

48 https://www.worldwar2.ro/arme/?article=117 accesat pe data de 18 aprilie 2018 .

43
a jucat un rol esențial în păstrarea poziției liniei frontului. Situată la cota 100 în pădurea Răzoar e,
Compania 1 Mitraliere și -a păstrat poziția și a reușit să întârzie avansarea trupelor inamice, fapt ce
a permis restului de unități românești să se regrupeze și să întărească pozițiile defensive. Soldații
din Compania 1 Mitraliere au luptat până la ulti mul om, alături de comandantul lor, maiorul Ignat,
care a fost găsit în mormanul de trupuri neînsuflețite ale nemților și românilor deopotrivă, cu
mitraliera în mâini. Deși a fost distrusă și poziția cucerită în cele din urmă, sacrificiul Companiei
1 Mitra liere a permis sosirea sprijinului militar în zonă și lansarea unei contraofensive românești.
Regimentele 50/64, 47/72 și 48/49 de infanterie română, care reușesc să elimine rezistența trupelor
străine din zonă și să recupereze terenul pierdut. Au loc lupt e cu baioneta în pădurea Răzoare.
Trupele germane primesc ordinul retragerii, odată cu ele retrăgându -se și Divizia 13 austro -ungară.
Faptele de vitejie ale maiorului Grigore Ignat au fost răsplătite de statul român, acesta fiind avansat
și decorat post -mortem cu ordinul militar de război ,,Mihai Viteazul” clasa III.
În această bătălie o regăsim și pe Ecaterina Teodoroiu, eroina de la Jiu. În octombrie 1916
participase la prima bătălie de la Jiu, sub comanda generalului Ion Dragalina. Își pierde cei trei
frați în război, motiv pentru care jură să își răzbune țara și frații. În noiembrie 1916 are loc prima
faptă eroică a Ecaterinei, când, aflată în comuna gorjeană Rășina, trupa în care se afla este
încercuită de un grup de soldați nemți. Cu sânge rece, acea sta le -a răspuns inamicilor ,,pe nemțește
că se predă, dar în același timp a pus arma la ochi și trăgând cu o îndemânare fără seamăn, ucide
câțiva inși. Grație derutei ce a produs pe neașteptate, scapă de a fi luați prizonieri din unitate
Ecaterina Teodoro iu, comandantul companiei, locotenentul Gheorghițoiu și 15 soldați ”49. Mai
târziu, este luată prizonieră de trupele inamice dar reușește să scape după ce îl împușcă pe cel
responsabil de paza ei cu un pistol revolver ascuns în sân. Deși în timpul fugii este rănită la picior,
aceasta evadează și se întoarce la unitatea sa, unde își informează frații de arme cu privire la poziția
inamicului50. Se alătură camarazilor săi în luptă în zona orașului Filiași însă este grav rănită la
ambele picioare, fapt pentru care este internată într -un spital din Craiova. În contextul ofensivei
germano -austro -ungare și a pierderilor teritoriilor, aceasta va fi mutată la București și apoi la Iași.
(idem). A fost vizitată personal de Regina Maria, care a recompensat -o cu 400 de lei lunar, cât și
cu promovarea la gradul de sublocotenent onorific. Tot atunci, prin decret regal și prin intervenția
principelui Carol la Măria Sa Regele Ferdinand I, este decorată cu ,,Virtutea militară clasa a II -a”
pentru faptele eroice de pe câmpul de lu ptă.
În august 1917 se întoarce pe front, în bătălia de la Mărășești. Regimentul din care făcea
parte a fost atacat pe 22 august 1917 în jurul orelor 21 de Regimentul 40 rezervă german, într -o

49 https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/legenda -ecaterinei -teodoroiu -ce-spun -arhivele -militare
accesat pe data de 21 aprilie 2018 .
50 https://www.agerpres.ro/flux -documentare/2014/01/16/documentar -ecaterina -teodoroiu -eroina-de-la-
jiu-07-58-20 accesat pe data de 22 aprilie 2018 .

44
ofensivă ce i -a luat prin surprindere pe soldații români , întrucât în cursul zilei nu avuseseră loc
lupte grele, generalul Ernest Broșteanu notând faptul că pe întreg frontul fusese ,,acalmie
completă ”51. În schimbul de focuri, curajul Ecaterinei se arată din nou, tânăra aflându -se în fruntea
plutonului pe care îl conducea. Este atinsă de două gloanțe ale inamicului, însă reușește să se
adreseze o ultimă dată camarazilor ei de arme, îmbărbătându -i din pra gul morții: ,,Înainte, băieți,
nu vă lăsați, sunteți cu mine! ”. Deși atacul este respins de trupele românești, pierderea eroinei
Ecaterina Teodoroiu micșorează drastic dimensiunile victoriei.
Bătălia de la Mărășești se încheie cu victoria trupelor româ ne. Puterile Centrale nu reușesc
să își îndeplinească obiectivul de a scoate România din război și de a uni trupele sale aflate pe
teritoriul românesc cu cele din sudul Ucrainei, motiv pentru care sunt încetate acțiunile ofensive.
România reușește astfel s ă supraviețuiască în fața unui inamic mult mai puternic și mult mai
experimentat în luptă, campania din 1917 încheindu -se cu succes pentru poporul român.

2.2 Armata și presa în al Doilea Război Mondial

2.2.1 Începerea războiului și guvernul Antonescu

Pe 1 septembrie 1939 izbucnește cel de -al Doilea Război Mondial, ca urmare a invadării
Poloniei de către Germania. Ca în Primul Război Mondial, România păstrează neutralitatea timp
de doi ani, după care, forțată fiind de împrejurări, intră în război alăt uri de puterile Axei. Armata
Română, după succesul din Primul Război Mondial, se vede din nou chemată la luptă și apare din
nou în centrul atenției presei și a societății civile. Încă din timpul neutralității începe apariția
reportajelor despre armată dar și a materialelor despre conducătorul german, Adolf Hitler.
Abordarea subiectelor despre nazism în presa românească anticipează viitoarea alianță a României
cu puterile Axei. Vizita regelui Carol al II -lea făcută trupelor este dată drept exemplu în condiți ile
în care războiul bătea și la porțile României, dușmanul din Est apropiindu -se din ce în ce mai mult
de granițele noastre. Revista Societatea de mâine alocă două coloane pentru relatarea vizitei regelui
făcută trupelor românești și pentru un comentariu ce susține ,,ideea revoluționară a cancelarului
Hitler în materia inflamabilă minoritară”. Însoțit de moștenitoru l Mihai, Carol al II -lea a dat un
exemplu strălucit al singurei maniere de a ne comporta demn în zilele de sărbători: atențiune față
de soldați i ce se găsesc departe de casă, concentrați în taberele de apărare a țării. Regele a părăsit

51 Ibidem.

45
tihna Palatului Regal și a preferat să împărtășească personal viața bravilor camarazi. În
garnizoanele din Oradea și Cluj, Suveranul a apărut pe neașteptate, stârn ind un entuziasm
puternic și o emoție covârșitoare. Pilda regală a fost înțeleasă în toată semnifica ția ei.
Cuvântările rostite sunt dovada oțelirii sufletelor în zilele mari de acum. Sfetnicii regali au făcut
deasemeni — împărțind darurile regale îndeos ebi din cărți de citit — act de prezență la diferite
unități din provincii: președintele Consiliului în Cetatea Albă Min'strul Armatei în Galați,
Ministrul înzestrării în Bazargic, iar Ministrul Educației Naționale pe zona Moldovei. Ce reale
simboluri cupr ind cuvintele rostite de pre ședintele Consiliului francez Daladier într'una din zilele
ultim e ale ședințelor parlamentare: << ambasadorii repub licii sunt soldații și tunurile>> . In
ceasurile grele și hotărîtoare de acum, intelectualitatea românească trebu e să onoreze apelul
Regelui: de a da dovadă de unitate toți cari se gă sesc în dosul frontului, în țara cea mare ”.
Împrejurările ce au determinat intrarea României în război au fost pierderea Basarabiei și
a Bucovinei de Nord dar și a Ținutului Herței, î n iunie 1940, cât și hotărârile Dictatului de la Viena
care stabileau că România trebuia să cedeze Ungariei jumătate din Transilvania, teritoriu obținut
în Primul Război Mondial. Astfel că România pierde o suprafață mare din teritoriul țării și se vede
nevoită să intre din nou în război pentru recuperarea zonelor cedate. Ziarele vremii din presa
românească informează faptul că Președinția consiliului de miniștri a declarat ziua de 3 iulie 1940,
zi de doliu național ca urmare a retragerii ultimelor detașamen te de trupe românești din Basarabia
și Bucovina. Răspunsul armatei față de această situație nu apare în nicio publicație , singura
lămurire fiind un comunicat din partea Marelui Stat Major din 1 iulie publicat în ziarul ,,Universu”,
ce menționa pe scurt mi șcările de trupe și aliniamentul actual. De altfel, în perioada inițială din cel
de-al Doilea Război Mondial se repetă strategia de informare din Primul Război Mondial. Marele
Stat Major transmite zilnic comunicate despre situația trupelor românești de pe front, numele
răniților și ale decedaților și schimbările în ceea ce privește linia frontului, fără a declara poziția ei
oficială.
Venirea la putere a lui Antonescu în septembrie 1940, numit prim -ministru prin Decret
Regal de către Carol al II -lea a însemnat transformarea României în Stat Național Legionar.
Numirea lui Antonescu în fruntea puterii a adus inițial o stare de siguranță în rândurile populației,
care nu mai avea încredere în Carol al II -lea. Onoarea generalului Antonescu era apreciată de
români, aceștia venind după perioadă conducerii presărată de scandaluri a lui Carol al II -lea.
Autoarea R.G. Waldeck nota despre cinstea generalului, ,,o trăsătură atât de neobișnuită și
interesantă pentru o personalitate publică în România, încât atin gea aproape senzaționalul ”52.
Simpatizant al lui Hitler, Antonescu decide intrarea României în război alături de P uterile

52 R.G. Waldeck, Athenee Palace , Editura Humanitas, București, 2006, p. 144 .

46
Axei, acest lucru fiind favorizat și de promisiunile din Vest că teritoriile pierdute vor fi cedate
înapoi României. Intrarea în război de partea Germaniei a căpătat dimensiuni biblice: pe 23 iunie
1941 ziarul Universul publică trei fotografii de tip portr et în care apar Adolf Hitler, regele Mihai I
și generalul Antonescu, alături de titlul ,,Un războiu sfânt începe – Pornim la luptă pentru
drepturile neamului”. Sub cele trei portrete apare ,,proclamația d -lui General Antonescu către
țară”, redată integral cât și faimosul ordin dat Armatei. În proclamație se reamintea de pierderea
Basarabiei și a Bucovinei de nord ca motiv de pornire la luptă împotriva dușmanilor din Est:
,,raclele strămoșilor, crucile martirilor și drepturile copiilor noștri ne poruncesc să ne scrim cu
propriul nostru sânge dreptul la onoare, spălând cu același sânge pagina nedreaptă înscrisă anul
trecut în istoria noastră” . În ordinul de luptă adresat armatei, Antonescu își arată simpatia față de
puterea militară a Germaniei și față de cond ucătorul ei, pe îi caracteriza în felul următor: ,,Ostași,
veți lupta azi cot la cot, suflet la suflet, lângă cea mai puternică și glorioasă armată a lumii. Ei
luptă pe pământul moldovean, pentru granițele noastre și pentru dreptatea lumii. Fiți vrednici d e
cinsta pe care v -au făcut -o istoria, armata Marelui Reich și neîntrecutul ei comandant Adolf
Hitler ”.
Astfel că în iunie 1941, trupele românești pleacă la război și participă alături de cele
germane la ,,Operațiunea Munchen”, ce avea drept scop recucerirea Basarabiei. Deși avansează
greu, într -o lună de zile armata română înaintând numai 100 de kilometri, pe 10 iulie 1941 este
eliberat orașul Soroca din nord -estul Basarabiei. Pe 21 iulie, după mai multe lupte, armata română
eliberează mai mu lte localități și reușeste spre finalul lunii să recapete Basarabia. Acest succes, ca
și celelalte fapte ale armatei aveau să ajungă la populația din țară, pe lângă luptele armate existând
și o luptă de propagandă. Ministerul Propagandei din România înfiin țat în 1939 fusese reorganizat
personal de mareșalul Antonescu, în vederea combaterii interferențelor de propagandă nazistă de
pe teritoriul României. Acest Minister avea scopul de a produce materiale filmate în care să apară
trupe românești, dar și filme și documentare despre Armata Română53.
De altfel, indicațiile lui Antonescu fuseseră date încă din luna numirii lui la putere: în
ședința Consiliului de Miniștri din 21 septembrie 1940 se stabilea o acțiune unită a tuturor mediilor
de comunicare și a ca nalelor de propagandă în vederea susținerii unei campanii patriotice cu
caracter naționalist, pentru unirea poporului român în fața inamicului. În aceste condiții, alături de
soldații români care luptau cu arma în mână în teatrele de operații vor lupta și jurnaliștii aflați în
țară, care prin materialele lor vor promov a faptele armatei din război. Ostilităților venite din Vest,
din partea Ungariei, jurnaliștii români ar fi dorit să le răspundă dacă nu prin luptă armată măcar
prin vârful condeiului, însă ch iar și acest aspect a fost interzis de autoritățile nemțești. Pe 15

53 Călin Hentea, Op. cit., p. 222 .

47
octombrie 1940, la mai puțin de două luni distanță de Dictatul de la Viena prin care Ungariei îi
revenea jumătate din Transilvania54, se încheie un armistițiu de presă forțat de Germania, î ntre
România și Ungaria. Astfel, orice material ostil scris împotriva Ungariei era interzis în presa
românească.
Câteva luni mai târziu, în februarie 1941 Președinția Consiliului de Miniștri hotărăște
restructurarea întreprinderilor cinematogr afice ONC și CIRO -FILM, intrarea acestora în
subordinea Marelui Stat Major și reorganizarea pe principii militare. Din acest moment, încep
acțiunile de propagandă ce vizau realizările armatei din război. În cartea sa, ,,150 de război
mediatic”, Călin Hente a menționează existență unui protocol adițional la Pactul Tripartit, ce ar fi
stabilit că Serviciul de informațiuni și presa își desfășurau activitatea sub conducere și coordonare
germană55.
Propaganda în presa românească ajunsese la cote maxime î n 1942, fapt dovedit de nota din
7 septembrie a secției de propagandă a Marelui Stat Major, referitoare la fotografiile din teatrele
de operații: ,,Presa internă și externă. Se distribuie zilnic direct gazetelor din Capitală cca 10 -12
subiecte reportaj de război. Idem pentru presa externă, prin Ministerul Propagandei Naționale.
Total zilnic: 200 -250 fotografii. (…) Se vor trimite chiar în această lună 2500 de fotografii 18/24
și 13/18 vitrinelor fotografice noi înființate. Încă 10 vitrine în București ”. Iată bilanțul fotografiilor
de război ce trebuiau să ajungă în București și în restul publicațiilor din țară, efortul depus de
fotoreporteri fiind însă insuficient pentru cererea prea mare. În documentul ,, Pentru punerea la
punct a reporterilor, șeful Secți ei Propagandă către marile unități de pe front ” apărut în revista
,,Viața armatei” nr. 4/1998, se observă nemulțumirea din cadrul Secției de propagandă față de
activitatea fotoreporterilor: ,, Din filmele trimise de pe front Biroului Foto se constată că rep orterii
nu aplică instrucțiunile date pentru executarea reportagiilor. Abundă imagini care n -au nicio
legătură cu acțiunea trupelor, fotografii particulare presărate printre fotografiile cu caracter
militar, nu se vede o succesiune de imagini, din care să se poată urmări desfășurarea unei acțiuni,
spre a o putea exploata în presă ”. Instrucțiunile din acest document arată adevărata față a presei
din timpul războiului și presiunea exercitată asupra fotojurnaliștilor de pe front. Propaganda
trebuia să funcționeze, ziarele aveau nevoie de fotografii și povești din război care să demonstreze
puterea militară a României și victoriile ei în lupta impotriva sovieticilor pentru a ridica moralul
populației în condițiile în care România era amenințată dire ct de inamicul din Est.

54 http://www.descopera.ro/istorie/14692358 -lasitatea -lui-carol -al-ii-lea-si-dictatul -de-la-viena
accesat pe 26 aprilie 2018 .
55 Călin Hentea, 150 de a ni de război mediatic. Armata și presa în timp de război , Editura Nemira,
București, 2000 , p. 222 .

48

Figura 2.4 și 2.5 – Prima pagină din ziarul ,,Universu”
din 1940 abordează exclusiv subiectul pierderii Basarabiei și
Bucovinei. În partea de jos, comunicatul Marelui Stat Major. În
dreapta, prima pagină din a ziarului ,,Unive rsul” din 21 iunie
1941 ce anunță intrarea României în război.

În condițiile în care presa era subordonată statului, este greu de crezut că realitatea apărea
nemodificată în presa românească. Informațiile cu privire la numărul soldaților căzuți pe front n u
erau disponibile publicului, astfel că victoriile României din război au fost asociate cu onoarea,
curajul și sacrificiul, însă despre acesta din urmă nu se știa nicio valoare. Un exemplu îl constituie
eliberarea Chișinăului pe 16 iulie 1941. Rezistența sovietică a fost înverșunată, Chișinăul fiind un
punct strategic esențial în păstrarea dominației pe frontul de est. Luptele s -au desfășurat pe o
perioadă de trei zile, prima ofensivă româno -germană fiind stabilită pe data de 13 iulie. Deși
încheiată cu vi ctoria Axei, eliberarea Chișinăului a costat multe vieți omenești din rândul ambelor
tabere, lucru necunoscut în țară la acel moment.
Un alt argument în acest sens îl constituie și părerea autorului Hentea, conform căruia, în
momentul în care Armata Română trecea pe sub Arcul de Triumf sărbătorind victoria de la Odessa
în țară nu era cunoscut numărul de soldați ce căzuseră pe front pentru realizarea acestui obiectiv..
Aceste cazuri demonstrează faptul că în presă nu se publicau neapărat neadevăruri î nsă adevărul
era prezentat doar parțial, lucrurile pozitive fiind tot timpul prezente pe paginile periodicelor din

49
țară.
După plecarea trupelor românești pe front, ziarul Universul publică preponderent fotografii
cu românii rămași în teritorii le pierdute, cu orașele cucerite și diverse clădiri simbolice cum ar fi
Reședința ,,Mitropolitană” din Cernăuți, catedrala din Bălți, poduri peste Nistru și altele. Pe
măsură ce Armata Română obține victorii pe frontul de Est, fotografiile vor avea drept subiect
imaginea armatei și succesele ei, rămășițele trupelor sovietice învinse și recunoștința populației
scoase de sub ocupație rusească.

Pe lângă propaganda din presă ce se concentra pe făurirea unei imagini pozitive a Armatei
Române, apare și un cult al personalității după modelul din Vest. Generalul Antonescu apare în
ziaru l ,,Universul ” într-un articol scris Mihai Antonescu, în ipostaze biblice, conturându -se
imaginea unui conducător divin. El este cel care a preluat țara într -un moment dificil și căreia îi va
aduce gloria și teritoriile de altădată, prin luptă și prin alianțe cu aliați redutabili, de calibru mare,
cum ar fi Germania lui Hitler, din partea căruia avea o ,,o loială încredere și caldă înțelegere”. În
articolul lui Mihai Antonescu, politician care făcea parte din guvernul antonescian ce deținea
funcția de viceprim -ministru, generalul avea profilul conducătorului perfect, onorabil și
credincios, necruțător cu ,,hoții și ușuraticii” dar îngăduitor cu săracii și țăranii, aceștia din urmă
Figure 2.6 – Manifestații pe șoseaua Kiseleff ca urmare a eliberării Chișinăului. Peste stradă este
arborat un stindard ce face cinste trupelor implicate în luptă

50
formând o mare parte din rândurile armatei. Generalul Antonescu se alătură ilustrei galerii de
comandanți români din trecuturi prin caracterizarea făcută de autorul articolului: ,,în el răsună ca
într`un bucium voevodal tot instinctul de război, pe care l -au avut strămoșii”. Sfârșitul articolului
se încheie apoteotic, cu o concluzie al cărei scop era clar motivarea soldaților și a populației
românești dar și ridicarea în slăvi a conducătorului: ,,A trăi pentru Generalul Antonescu este o
datorie. A muri pentru Generalul Antonescu este o onoare”.
Astfel de practici aveau loc frecvent în presa vremii, ziarele urmând instrucțiunile
Ministerului Propagandei Naționale cu privire la reportajele cu și despre militari. Pe lângă acestea
însă mai existau și ziare anti -hitleriste și anti -fasciste cu orientări de stânga, un exemplu notabil
fiind ziarul ,,România liberă”. Acest ziar comunist se afla în afara legii și era perceput ca un
instrument de propagandă bolșevică, după ce în foile lui fuseseră publicate informații cu privire la
victoriile Armatei Roșii. Ziarul fusese confiscat în 1943 de către comuni ști, care îl foloseau pentru
a promova idealurile comuniste și pentru a ataca politicienii de dreapta din România. Deși românii
avea încredere doar în informațiile postului britanic BBC56,prezența constantă și neîn treruptă a
ziarului care continua să difuzeze informații despre victoriile sovieticilor, începe să influențeze
opinia publică.

2.2.2 Lovitura de stat și transmisiunile codate

Pe 23 august 1944 are loc lovitura de stat dată de regele Mihai I prin care îl scoate din
funcție pe Antonescu prin Decret Regal și îl plasează în arest, în același România întoarcând
armele împotriva nemților. Odată cu respingerea ultimelor eforturi ale puterilor Axei de pe frontul
de Est, Uniunea Sovietică trecuse în ofensivă și re devenise un pericol major pentru statele din
zonă. Învingând în bătălia de la Stalingrad, sovieticii reușișeră să rămână în război și să întoarcă
soarta acestuia, ocupând încă din martie 1944 nord -estul României. În țară dar și pe front circulă
manifeste comuniste57 iar ziarele de stânga din România ies din ilegalit ate, fiind accesibile oricui.
În seara de 23, postul național de radio transmite comunicatul Comandamentului Militar
al Capitalei ce conținea cuvântul secret ce declara starea de alarmă: ,,Pajură”, urmat mai apoi de
cuvântul ,,Stejar”, adică extremă urgență. La aflarea veștii că foștii lor aliați au întors armele,
Germania bombardează Palatul Regal și clădirea Radioului. Încă o dată se vede implicarea mass –
media în război, cu ajutorul celor șase posturi de radio, ,,Dacia Română”, ,,Radio România”,
,,Radio București”, ,,Bucegi”, ,,Carpați” și ,,Piatra” fiind transmise informațiile ce conțineau

56 Călin Hentea, Op. cit. , p. 227 .
57 http://adevarul.ro/locale/constanta/manifeste -lansate -spatele -frontului -vara-anului -1944 -pe-vor-preda –
vom-primi -bine-1_58cac63c5ab6550cb8646ef9/index.htm l accesat pe 2 mai.

51
ordinele pentru armata și cuvintele secrete.
A doua zi au loc mai multe bombardamente dar și atac uri cu trupe germane în București.
O scurtă cronologie a evenimentelor din ziua de 24 august o face ofițerul și jurnalistul militar Călin
Hentea, în cartea sa, ilustrând situația din Capitală în momentele ulterioare loviturii de stat și
reacția nemților: ,,Emițătorul german Ilse II, instalat în pădurea Băneasa la kilometru 37, pe
șoseausa București -Ploiești, a început, în dimineața zilei de 24 august, să someze Societatea
Română de Radio să -și înceteze emisiunile, amenințând -o că, în caz contrar, va fi bomb ardată. În
cel de -al optulea bombardament german asupra Bucureștiului, la ora 16.20, clădirea Societății
Române de Radiodifuziune a fost distrusă. În aceeași zi, trupele germane au atacat emițătoarele
românești , de la Băneasa și Bod. Postul <<Radio București>> de la Băneasa nu a putu rezista,
fiind ocupat la 24 august, orele 11:30, iar Bodul a rezistat eroic, continuându -și transmisiile sub
focul luptelor până la 28 august, când a fost distrus prin lovituri aeriene ”.
Prin această notă putem înțele ge importanța mijloacelor de comunicare în masă și rolul lor
esențial în transmiterea informațiilor de alertă. Cu toate că transmisiunea era codată, este foarte
posibil ca nemții să fie știut ce înseamnă cuvintele ,,Pajură” și ,,Stejar” transmise cu o sear ă înainte
și să stabilească planul de atac pentru a doua zi. În urma acestor evenimente, posturile de radio
românești continuă să transmită informații însă pe unde scurte, pentru a evita interceptările
germane.
Așa cum menționam și mai sus, pres a comunistă a trecut în legalitate odată cu lovitura de
stat și încheierea alianței cu Germania. Opiniilor anti -fasciste din țară li se alătură și presa, care
continuă susținerea Armatei Române prin materialele publicate, însă elimină factorul nazist din
foile sale și importanța acestuia pentru victoria României. Pe 12 septembrie, România încheie un
armistițiu cu Națiunile Unite, urmând să contribuie cu 38 de divizii pentru frontul din Vest. Soldații
români vor purta lupte grele și vor ajunge până în Austri a, după ce vor trece prin Ungaria și
Cehoslovacia. În cadrul acestei ultime campanii, Armata Română suferă pierderi mari, 169.822
fiind numărul total. Conform unui material agerpres.ro, campania din Vest a Armatei Române a
eliberat peste 200.000 de kilomet ri pătrați, soldații români traversând 20 de lanțuri muntoase,
forțând 12 cursuri mari de apă și eliberând aproape 4.000 de localități străine, dintre care 53 de
orașe mari58.
Sfârșitul războiului găsește România în tabăra învingătorilor, însă a ceasta nu se numără
printre statele victorioase. Luptând timp de trei ani alături de puterile Axei, România este
considerată un stat dușman învins. Pe lângă acest lucru, efortul financiar din timpul războiului a
adus România în pragul colapsului, fiind nec esară introducerea unor ordonanțe prin care să se

58 https://www1.agerpres.ro/flux -documentare/2015/05/09/documentar -participarea -romaniei -la-cel-de-al-
doilea -razboi -mondial -10-14-42 accesat pe 4 mai 2018.

52
reglementeze procesul de refacere. Ordonanța numărul 23 prevedea obligația tuturor bărbaților cu
vârsta cuprinsă între 16 și 50 de ani și a tuturor vehiculelor cu tracțiune mecanică sau animală să
presteze muncă gratuită 6 zile pe lună. În caz contrar, se aplica o amendă, iar neplata amenzii se
pedepsea cu închisoarea59.
Politicienii români prezenți la tratativele de pace încearcă să obțină o soartă ușoară pentru
România, invocând sprijinul adus în ul tima etapă a războiului. În Conferința de Pace de la Paris,
României nu îi sunt redate teritoriile cucerite de Bulgaria și URSS, însă obține nord ul Transilvaniei
de la Ungaria ca urmare a participării și contribuției Armatei Române după 23 august 1944. Ast fel
se încheie cea de -a doua mare confruntare din istoria României din secolul al XX -lea, meritele
cele mai mari revenind ostașilor români care și -au câștigat pe deplin titlurile de eroi.

2.3 Armata în perioada comunismului românesc. Mărturii din presă.

Odată cu sfârșitul celui de -al Doilea Război Mondial, Armata Română intră din nou în
inactivitate, lucrurile revenind la normal. În țară se instaurase dictatura comunistă după modelul
URSS, ca urmare a pierderii războiului și a prezenței sovieticilor pe te ritoriul românesc. Se
estimează că aproximativ un milion de trupe rusești ar fi fost prezente după încheierea războiului
în granițele României. (trebuie introdusă citare aici) Resursele erau exploatate de către aceștia prin
intermediul SovRomurilor, înfiin țate pentru a se putea plăti datoria imensă de război pe care
România era obligată să o respecte conform Tratatului de Pace de la Paris. În ministerele din
România existau consilieri sovietici care urmăreau de aproape situația și care dețineau puterea de
decizie, fiind trimiși de Moscova în țară pentru a superviza transferul resurselor către URSS.
În perioada comunistă serviciul militar era obligatoriu, fapt stabilit în L egea nr.14 din
28/12/72 privind organizarea apărării naționale a Republicii Socialist e România. Bărbații cu vârsta
cuprinsă între 20 și 50 de ani și femeile de la 18 la 45 de ani se încadrau în categoria celor vizați
pentru a îndeplini serviciul militar60. Din 1 ianuarie 2007, serviciul militar obligatoriu este
eleminat, fiind înlocuit cu u nul de tip voluntariat61.
Materiale din presa din perioada comunistă nu fac referire la armată, întrucât aceasta nu
mai participa activ la nicio conflagrație. În ,,Epoca de Aur ”, presa era subordonată complet

59 http://adevarul.ro/l ocale/bistrita/cum -si-a-revinit -romania -de-al-doilea -razboi -mondial -oamenii -riscau –
inchisoarea -nu-puneau -umarul -treaba -1_57cd6eeb5ab6550cb863aee5/index.html accesat pe 7 mai 2018.
60 LEGE: 14 din 28/12/72 Privind organizarea apărării naționale a Republicii Socialiste România accesat
pe 15 mai 2018.
61 http://www.tion.ro/s -a-eliminat -obligativitatea -serviciului -militar/aradon -news -editor5 -20051125 –
063321 accesat pe 7 mai 2018 .

53
conducerii de atunci, majoritatea subiectelor fiind cu și despre liderul Ceaușescu. Acest lucru era
stabilit prin L egea presei din 1974, care prevedea faptul că ,,presa își desfășoară activitatea sub
conducerea PCR, forța politică conducătoare a întregii societăți din RSR ”. În aceste condi ții,
armata nu mai prezintă interes și nici nu mai ocupă primele pagini ale ziarelor așa cum se întâmpla
în perioada belică. Armata de atunci este amintită însă în mass -media din prezent, prin intermediul
interviurilor cu cei care au făcut serviciul milita r obligatoriu în perioada comunistă. Deși nu mulți
au acceptat să își relateze trecutul, acei puțini care au făcut asta prezintă fapte și întâmplări ce nu
aduc onoare imaginii armatei.
George Udriște, infanterist, rememorează serviciul său militar într-un interviu acordat
vice.com: ,,Primul ciclu l -am făcut la Slobozia, la o unitate militară nou înființată de mecanizate.
Aveam tancuri T 34 fabricate în 1941. Când le -au adus în gară și le -au descărcat, ne -au zis: «Fiți
mândri de ele! Au luptat la Ki ev contra naziștilor!». Erau vai mama lor!. Aveam și 12 TAB -uri,
dar astea erau la mișto: nu mergeau niciodată. În schimb, aveau roțile date zilnic cu cremă de
ghete. În rest, n -aveam nimic: degeaba scria că eram regiment mecanizat ”. Acesta povestește cum
a ajuns la batalionul de servire și transport al Ministerului și își amintește de întâlnirile Tratatului
de la Varșovia la care a participat în calitate de debarasor. ,,Am fost chiar la una mare de tot, a
miniștrilor Apărării din Tratat. Meniul era specifi c românesc: cotlet de porc și cartofi prăjiți ”62.
Un alt caz care înfățișează viața din cazarmă e prezentat în ziarul ,,Tribuna ”, unde autorul
anonim povestește despre mâncarea din armată și îndatoririle unui veselar: ,,Ei bine, armata ne -a
revizuit puțin preferințele culinare. Ne -a convins cã macaroanele cu brânzã erau un deliciu, mai
ales dacã gãseai și brânzã printre macaroane. Cã iahnia de fasole fãcutã la cazan este o culme a
gourmetului, mai ales dacã scãpau și ceva bucãți de slãninã sau carne . (…) Tu, veselarul, în pas
alergãtor, satisfãceai dorința veteranului. Felu -ntîi la el fugea și ajungea, patinat sau nu. La fel
și felul doi. La fel și desertul. La fel și suplimentul la felul doi, dacã era ceva mai ca lumea. Marea
distracție era când tu, vesela rul, erai strigat simultan de trei solicitanți din trei direcții diferite.
Nu întâmplãtor, ci intenționat. Ca sã râdã de tine. De ce mutrã faci tu în momentul acela. Evident
cã cereau și trei lucruri diferite, care trebuiau servite, simultan, la trei perso ane aflate în trei
puncte diferite. Și nu reușeai. Evident cã nu reușeai ”63.
Despre echipamentul militar din dotarea armatei își amintește și Valerian Atomulesei,
încorporat la unitatea de geniu de la Craiova. Acesta are întipărite în minte condițiile grele din
perioada de instruire și mâncarea proastă care era servită doar recruților, superiorii având parte de
tratament preferențial. ,,Perioada de instruire am făcut -o cu echipament militar uzat, prost, bonete

62 https://www.vice.com/ro/article/kb8n3a/armata -in-comu nism accesat pe 12 mai 2018 .
63 http://www.tribuna.ro/stiri/tribuna -de-weekend/amintiri -de-soldat -cum-mancam -noi-in-armata -lui-
ceausescu -1-114336.html accesat pe 13 mai 2018 .

54
jegoase și bocanci mai mari cu câteva numer e. Așa se făcea: le casau, dar figurau ca noi în acte.
Aveau și haine noi, pe bune, dar alea se luau pe șpagă: dădeai 10, 20, 25 de lei la magazioner.
Mare afacere. Se făceau mulți bani. Noi, însă, o duceam foarte rău. Frig. Mâncare proastă. Ne
dădeau faso le cu jumări. Două jumări și restul fasole. Varză, fasole, cartofi. Carne nu prindeai.
Ciorbă goală. Nu puteai să faci raport că te băgau la arest ”64.
Însă, pe lângă aceste probleme mai existau și altele, mult mai grave și care se puteau încheia
la pușcărie. În perioada comunistă funcționa organul de supraveghere și represiune reprezentat
Departamentul Securității Statului, sau pe scurt ,,Securitatea”. A ceasta avea oameni infiltrați în
cele mai neașteptate locuri, informatori la fiecare nivel al structurilor sociale și de partid, în
instituții și uzine. Armata se număra și ea printre locurile în care agenții Securității erau infiltrați,
raportând fiecare mișcare ce părea a fi împotriva regimului Ceaușescu. Până și aprecierea unu post
de radio considerat ilegal era interpretată drept gest de revoltă la adresa regimului comunist. Un
argument în acest sens îl constituie mărturia lui Gionea -Dinu Florin din int erviul acordat ziarului
Evenimentul Zilei, care a avut o întâlnire ,,de gradul al treilea” cu un ofițer de Securitate: ,,Într-o
sâmbătă am primit 5 zile de permisie și am plecat la mine acasă la țară undeva prin sudul jud.
DOLJ. În aceste zile de permisie cel mai plăcut lucru era să ascult seara Radio Europa Liberă.
Într-o seară am auzit că a fugit în Germania fotbalistul Marcel Raducanu. Când m -am întors la
muncă și eram pe o alee cu vița de vie în plin câmp, leam povestit celor 24 de camarazi ai mei că
am auzit la Europa Liberă că Marcel Răducanu a fugit în Germania. Seara următoare când am
ajuns la dormitor după o zi istovitoare de muncă, am fost chemat la biroul comandantului, iar
acolo mă aștepta singur în birou ofițerul C.I. -st al unității mele de la C raiova, care a început să
mă interogheze în stilul anchetelor gestapoviste, până pe la 3 dimineața și tot așa a continuat
această anchetă timp de o săptămână , numai că eu niciodată nu am recunoscut că am spus că am
auzit la Europa Liberă că a fugit din țar ă Marcel Răducanu ”. Acest tip de anchete erau specifice
Securității, care folosea terorea pentru a obține adevărul de la cel interogat, la care se adăuga
tortura pentru un demers eficient. Gionea -Dinu Florin a fost mai norocos și nu a avut parte de
tortură fizică, ci doar psihică, fiind interogat timp de ore întregi și amenințat că va fi urmărit.
Aceste practici din perioada Ceaușistă constituie cea mai bună reflectare a mediului social din
Epoca de Aur. Lumea trăia într -o stare constantă de teamă, amenința tă oricând de pericolul
Securității.
,,Vă pot spune că acea săptămână a fost cea mai grea din viața mea , niciodată nu am mai
fost supus unei astfel de anchete, ore întregi, 10 – 11 ore pe noapte să te preseze cineva să spui
tot ce ști despre postul de radio EUROPA LIBERĂ, de când asculți postul, cu cine ai mai discutat

64 https://www.vice.com/ro/article/kb8n3a/armata -in-comunism accesat pe 12 mai 2018 .

55
despre ce ai auzit acolo, dacă părinții știu că asculți postul și alte sute de întrebări pe care nici
nu mi le mai amintesc, dar care m-au urmărit tot timpul pot să spun, până a dat Domnul și a venit
anul 1989. Când am terminat armata în ultima zi , până să plec acasă, am fost chemat la biroul
C.I- stului și acesta mi -a atras atenția că mă va mai căuta când va mai avea nevoie de declarații
de la mine, acest gând revenindu -mi tot m ereu în minte. Am avut mare noroc că nu m -a mai chemat
niciodată după ce am terminat armata ”65.
Aceste mărturii ale celor implicați în fenomenul militar în timpul comunismului refle ctă
realitatea dură cu care se confruntau cei care îmbrăcau uniforma de soldat. Deși aceste lucruri erau
cunoscute încă de atunci, controlul Puterii asupra presei făcea imposibilă orice relatare de acest
fel, fapt stabilit încă de la venirea lui Ceaușescu la conducerea țării. La Congresul al IX -lea al PCR
din iulie 1965, Ceaușescu și -a făcut clare intențiile în ceea ce privește presa și rolul ei. Total supusă
partidului unic, aceasta avea drept scop transmiterea mesajelor Partidului Comunist Român și
formar ea indivizilor devotați doctrinei socialiste. Conștient de importanța mass -media , Ceaușescu
s-a asigurat că aceasta va servi interesele ideologiei comuniste și implicit statului și acțiunilor sale.
Acest lucru se va concretiza în 1974, când Marea Adunare N ationala a Republicii Socialiste
Romania adopta Legea nr. 3 privind presa și misiunea ei. Cu mici excepții, cuvântul ,,socialist” se
regăsește în aproape toate articolele din lege, argument ce arată apartenența presei la propagarea
și promovarea doctrinei socialiste în materialele sale. Deși cenzura nu este prevăzută în lege, ca în
orgine regim totalitar aceasta este prezentă și funcționează în societatea civilă, astfel că nicio
publicație nu poate scrie împotriva regimului.
În aceste condiții este e xplicabilă lipsa mărturiilor sau a articolelor care să prezinte
publicului neregulile din armată și abuzurile ce au loc. În ceea ce privește perioada comunismului
din România, rămâne doar să ne bazăm pe mass -media din prezent ca să aflăm adevărurile din
trecut.

2.4 Revoluția din 1989: ,,Armata e cu noi!”

Revoluția din 1989 rămâne un moment istoric plin de mistere și controverse. A fost
evacuarea pastorului Laszlo Tőkés factorul declanșator al revoluției? Unde a început revoluția și
cine a provocat -o, tineretul român sau maghiar din Timișoara? Însăși instituția destinată apărării
țării, Armata Română, a fost și este subiectul discuțiilor legate de momentul 89, fapt cauzat de
acțiunile acesteia din timpul revoluției.

65 http://evz.ro/amintiri -din-epoca -de-aur-securitatea -facea -prapad -printre -soldati -1026242.html
accesat pe 15 mai 2018 .

56
Pe 16 decembrie 1989, în fața casei lui Tőkés se adună un grup de enoriași, în încercarea
de a opri evacuarea acestuia. Tőkés se afla în vizorul Securității de ceva vreme, văzut drept opozant
față de autoritățile regimului comunist. Manifestările culturale ce se țineau în parohia sa av eau un
puternic caracter naționalist iar participanții erau de etnie maghiară. Aceste spectacole, ulterior
interzise, și declarațiile pastorului cu privire la regimul aflat la putere au declanșat o serie de acțiuni
de represiune, atât din partea Securități i cât și din partea conducerii Bisericii Reformate. Astfel se
ia decizia de a fi evacuat din casa parohială și mutat din Timișoara în satul Mineu. Cu prilejul
slujbei de duminică de pe 10 decembrie 1989, Tőkés își informează enoriașii cu privire la sentinț a
primită însă nu se știe daca acesta le -ar fi dat anumite indicații sau dacă manifestarea ce a urmat a
fost plănuită de către ei.
Inițial, din grupul ce păzea casa pastorului făceau parte doar credincioși reformați și
baptiști, însă în timpul zi lei li s -au alăturat și trecători, manifestarea transformându -se într -un
protest anticomunist, oamenii începând să scandeze împotriva guvernului. Acest protest este
considerat începutul revoluției, minoritatea maghiară din Timișoara și acțiunile pastorului Tőkés
fiind văzute drept scânteia declanșatoare a evenimentelor ce au urmat66.
Pe de altă parte, există păreri ce se împotrivesc acestor afirmații. Revoluția ar fi început la
Iași și nu la Timișoara, nu ar fi fost provocată de acțiunile tineretului ma ghiar din jurul pastorului
Tőkés, ci de studenți din Iași de etnie română67.
Există astfel două variante în ceea ce privește începuturile revoluției, fapt ce se poate
observa în mai multe aspecte legate de acest moment istoric. După cum spuneam, Armat a Română
este subiectul controverselor iar legat de acțiun ile ei există tot două variante reflectate în presa de
atunci: de apărător al regimului comunist, și, spre sfârșitul revoluției, de aliat al poporului în
lovitura de stat încheiată cu moartea cuplul ui Ceaușescu.
Cu ocazia ședinței Comitetului Politic Executiv al Partidului Comunist Român din 17
decembrie 1989, Nicolae Ceaușescu poartă discuții aprinse cu ministrul Apărării Milea Vasile și
ministrul de Interne Tudor Postelnicu, cu privire la man ifestațiile din Timișoara, dar și cu privire
la rolul forțelor armate în înăbușirea lor. În cadrul ședinței, Ceaușescu condamnă atitudinea
,,defetistă” și ,,capitulardă” a organelor Ministerului de Interne cât și ale Ministerului Apărării
Naționale. În ste nogramele discuțiilor cu șefii ministerelor se arată faptul că Ceaușescu a ordonat
o demonstrație cu tancuri a armatei în centrul Timișoarei, cu unități înarmate, care să meargă prin
oraș și să descurajeze orice tentativă de revoltă împotriva regimului. Mi nistrul de Interne

66 Vladimir Tismăneanu, Reinventarea Politicului, Europa Răsăriteană de la Stalin la Havel , Editura
Polirom, Iași, 1997, p. 204 .
67 Alex Mihai Stoenescu, Istoria loviturilor de stat, vol. 4, partea 2, revoluția din decembrie 1989 – O
tragedie românească , Editura Rao, București, 20 12, p. 784 .

57
Postelnicu confirmă că unitățile nu era înarmate. Tot aici, Ceaușescu reînnoiește ordinul dat cu o
zi înainte de a se trage în populație:
Nicolae Ceaușescu : ,,Ce au făcut ofițerii tăi Milea, de ce nu au intervenit imediat, de ce nu au
tras? Trebuia să tragă să -i lase jos, să someze și pe urmă să tragă în picioare ”.
Soția dictatorului, repetă ordinul însă mult mai direct și mai agresiv:
Elena Ceaușescu : ,,Să fi tras în ei, să fi căzut și pe urmă luați și băgați în beci. Nu vi s -a spus
așa? Unul să nu iasă ”68.

În zilele următoare, în Timișoara au loc manifestații sângeroase, în care Armata Română
folosește muniție de război pentru eliminarea grupurilor cu potențial agresiv, însă sunt și cazuri în
care persoane nevinovate au fost ucise doar pentru că erau locul n epotrivit. Un exemplu îl
reprezintă decesul lui Ștefan Mariș. Revoluționarii timișoreni reușiseră să blocheze cinci tancuri
ale armatei, motiv pentru care este detașat un comando militar ce avea misiunea de a le recaptura.
Mariș, auzind zgomotul TABurilor, se îmbracă și coboară în stradă. Soția lui Mariș rememorează
momentul fatal: ,,Am văzut un TAB de pe care au coborât militarii cu armele întinse și strigau:
intrați în scări că trag! În acel moment au și tras. L -am văzut când a picat. A fost împușcat în g ât
și a paralizat de sus în jos ”69.
Este cunoscut faptul că în faza inițială a revoluției, armata a urmat ordinele date de
dictatorul Ceaușescu. La București, revoluția începe abia pe 21 decembrie, la cinci zile distanță de
evenimentele din Timișoa ra. Abia întors din Iran pe 20 decembrie, Nicolae Ceaușescu convoacă o
mare adunare populară cu scopul de a ține sub control situația deja tensionată. La un moment dat,
în timpul discursului dictatorului, se aude o explozie din spatele celor ce participau la adunare. În
scurt timp se instalează panica, mulțimea părăsind locul adunării și regrupându -se la Universitate.
Despre explozie s -a zis că ar fi fost provocată de revoluționari veniți de la Timișoara cu scopul de
a răspândi și în capitală ,,microbul” re voluției, fapt ce a avut succes, în momentele succesoare
adunării auzindu -se în capitală lozinci anticomuniste și anticeaușiste.
Aflat în fața acestei situații, Ceaușescu mobilizează Armata în vederea încetării
manifestațiilor împotriva regimului și res tabilirii ordinii în capitală. În noaptea de 21 spre 22
decembrie, au loc confruntări sângeroase între protestatari și organele Armatei, Miliției și
Securității. În dimineața de 22, ziarul Scânteia, controlat de partidul unic, redă integral pe prima

68 http://adevarul.ro/locale/iasi/ ultimele -ordine -ceausescu -stenogramele -discutiilor -dictatorului –
subalternii -comunisti -sa-tras-ei-cazut -urma -luati-bagati -beci-1_562b339bf5eaafab2cfc140e/index.html
accesat pe 16 mai 2018 .
69 http://adevarul.ro/locale/timisoara/revoluTie -prapadul -facut -armata -calea -girocului -tancurile -blocate –
manifestanti -1_50ad56fd7c42d5a66393478e/index.html accesat pe 16 mai 2018 .

58
pagină discursul lui Ceaușescu din ziua precedentă, fără să menționeze crimele de peste noapte
săvârșite de ofițerii MApN și MAI.
În aceeași zi, Ceaușeștii părăsesc capitala într -un elicopter în timp ce armata întoarce
armele și se alătură revoluționarilor. Ziarul ,,Scînteia Poporului” titrează: ,,Glorie patriei libere ,
poporului erou!”. Din cele patru articole de pe prima pagină, unul este dedicat armatei care s -a
alăturat, în sfârșit, poporului. Articolul semnat de Aurel Papadiuc, intitulat ,,Recunoștință fierbinte
armatei române” conține o fotografie în care două fem ei zâmbesc și salută un soldat, care la rândul
lui zâmbește și salută înapoi. Deși nu mai este sub controlul partidului, ,,Scînteia” tot nu își
informează publicul cu privire la acțiunile sângeroase ale armatei din zilele precedente, preferând
să accentuez e doar momentul în care armata a întors armele.
Ziarele vremii nu menționează nici sinuciderea generalului Vasile Milea, care în noaptea
de 21 spre 22 a fost în fruntea trupelor dispuse în zona baricadei de la hotelul Intercontinental, și
care a coord onat atacurile asupra protestatarilor. Deși circumstanțele morții lui rămân un mister,
varianta cea mai acceptată este cea a sinuciderii prin împușcare.
Deși ziarele au evitat acest subiect, Televiziunea Română a fost cea care a anunțat decesul
genera lului Milea, în dimineața zilei de 22. Crainicul jurnalului TVR, George Marinescu, a
Figura 2.7 și 2.8 – Ziarul ,,Scînteia” din 22 decembrie 1989, în continuare subordonat PCR (stânga) și ,,Scînteia poporului” din 23
decembrie, redenumit după fuga cuplului Ceaușescu.

59
prezentat astfel știrea: ,,Informăm că ministrul forțelor armate a acționat ca trădător împotriva
independenței și suveranității României și, dîndu -și seama că este descop erit, s -a sinucis. Facem
apel către toți cei care -și iubesc țara și poporul să acționeze cu cea mai mare fermitate împotriva
oricărui trădător. Toate zvonurile și minciunile au fost dirijate în strînsă legătură cu trădătorii de
țară și cu cercurile imperia liste de trădătorul Milea, care a organizat aceste provocări, a spus
minciuni și a informat fals în legătură cu situația din țară, nespunînd nimic despre crimele și
distrugerile din Timișoara”. În acest jurnal se pot observa atât transparența cât și atitud inea de
dizgrație față de un ofițer de rang înalt din rândul Armatei, folosindu -se termenul de ,,trădător” în
caracterizarea fostului ministru al Apărării70. Publicul care a urmărit jurnalul TVR din acea zi a
avut mai mult ca sigur păreri împărțite, aflând despre Armata României că avea în componență
comandanți ce colaborau cu Moscova și care au dat ordin să se tragă în populație, pentru ca mai
târziu să descopere că armata a decis să se alăture poporului și să lupte împotriva guvernului
Ceaușescu. În acele condiții, făurirea unei păreri și a unei imagini despre armata era foarte dificilă
în contextul în care în mass -media armata apărea atât ca agresor cât și ca apărător al populației.
Așa cum spuneam, tot la Televiziunea Română, în aceeași zi de 22 decembrie, șeful
Marelui Stat Major, generalul Ștefan Gușă, dă ordinul ca toate unitățile militare, atât din București
cât și cele din restul țării, să înceteze deschiderea focului asupra pop ulației și să

70 https://www.youtube.com/watch?v=6 -bmaEQD9NA accesat pe 29 aprilie 2018 .
Figura 2.9 – Soldați români ce luptă împotriva regimului Ceaușescu, primind felii de tort de la un revoluționar

60
se retragă la cazărmi. ,,Nu se deschide foc în nici un fel de situație împotriva oamenilor! Este
nevoie de liniște în toată țara ”. În același timp, el se adresează și demonstranților, cerându -le să
elibereze străzile baricadate și piețele î n care au avut loc manifestațiile, pentru a se putea reveni la
activitățile de zi cu zi. Altfel spus, generalul a cerut încetarea revoluției din toată țara, și deși tonul
autoritar poate sugera prezența unui ordin în partea din discursul său adresată publi cului, repetarea
cuvântului ,,rog” și adresarea finală ,,vă rog din suflet” indică mai mult o cerere decât o somație.
Astfel, șeful armatei apare în fața publicului în ipostaza de aliat, adresându -se acestuia cu termenul
,,fraților”, lucru ce ilustrează o atitudine prietenoasă a generalului, fapt datorat și situației precare
în care se afla armata în acel moment. De altfel, vinovăția și încercarea de justificare a acțiunilor
din timpul revoluției se vor reflecta și în a doua intervenție a generalului la Tel eviziunea Română,
unde acesta repetă ordinul de retragere a tuturor unit ăților militare la cazărmi.
,,Toate unitățile sînt în cazarmă. Deja, de cîteva, de două zile am dat ordin să se intre în
cazărmi. Fac apel la rațiunea militarilor, care mă cunosc de mic, de copil. Toate trupele intră
imediat în cazărmi, nu ascultă decît de ordinele armatei. Armata apără țara și poporul, nu altceva!
Țara și poporul! (…)Aveți toată încrederea în armată! ”. Tot în cadrul aceste intervenții televizate,
generalul Ștefan G ușă deviază subiectul legat de cei care au tras în populație, declarând că ,,mai
tîrziu vom vedea cine a greșit și nu. Nu sînt momente acum să judecăm aceste lucruri”. Astfel,
spre sfârșitul revoluției se încearcă îndulcirea imaginii armatei în mass -media prin mai multe
intervenții ale ofițerilor MApN care promiteau siguranță și ordine.
După data de 22 decembrie situația devine una confuză, de panică, în care apar diverse
conspirații cu privire la elementele participante la revoluție. La sediul Televiz iunii Române se
plantează bombe71, spioni ruși KGB încearcă să oprească revoluția iar grupuri de teroriști trag în
populație. Ion Iliescu ține o cuvântare prin care sporește misterul teroriștilor aflați pe teritoriu țării,
creând în rândul publicului o star e de surescitare. Astfel că pentru o scurtă perioadă, armata iese
din vizorul public, toată atenția fiind concentrată asupra trăgătorilor necunoscuți ce acționau, în
aparență, la comanda unor servicii străine. ,,Am avut o zi plină și grea. Venim chiar de
la comandamentul militar al Frontului Salvării Naționale . Datorită acțiunilor criminale ale unor
bande de teroriști instruiți special pentru lupta împotriva maselor populare și apărarea dictatorului,
activitatea noastră normală nu s -a putut desfășura norma l în cursul acestei zile. Am fost nevoiți să
dăm prioritate acțiunilor coordonate de luptă împotriva teroriștilor. Existența acestor grupe de
teroriști, a unor indivizi fanatizați, care acționează cu o cruzime fără precedent, trăgînd în locuințe,
în cetățe ni, provocînd victime în rîndul militarilor, este încă o expresie elocventă a caracterului
antipopular al dictaturii Ceaușescu, care a făcut enorm de mult rău poporului și care nu a

71 https://www.youtube.com/watch?v=Cqig LNRQ8zc accesat pe 2 mai 2018 .

61
economisit mijloace enorme și acțiuni gîndite, ordonate pentru constituire a unor asemenea unități
de represiune”. În discursul lui Iliescu, armata apare alături de restul populației ca o victimă,
sugerând legătura dintre soldați și cetățeni, uniți și dispuși să se sacrifice pentru un scop comun.
De altfel, pe 23 decembrie, armat a oferă civililor arme și muniție, aceștia din urmă colaborând cu
unitățile armatei pentru a respinge orice atac din partea ,,teroriștilor”. Ziarele vorbesc despre
căderea tiranului și instaurarea Consiliului Frontului Salvării Naționale însă nu pomenesc n imic
despre armată. Abia după procesul și executarea soților Ceaușescu, după ce situația se stabilizează
în țară și revoluția încetează definitiv, apar primele articole în presa scrisă legate de acțiunile
armatei la revoluție în care se încearcă ascunderea faptelor . Pe 18 ianuarie 1990, ziarul ,,Renașterea
Bănățeană” publică articolul intitulat ,,Adevărul despre armată”, scris de locotenent -colonelul
Alexandru Șelaru. Acest articol reprezintă o dovadă clară a faptului că se încerca mușamalizarea
faptelor ge neralilor români de reprimare a revoltelor din Timișoara. Autorul articolului se
dezvinovățește încă de la început, scriind că ,,nu mi -am propus să descriu evenimentele așa cum
au fost, nu m -am situat în chiar mijlocul lor”, ceea ce îl separă de restul cel or pe care încearcă să
îi scape de oprobiul public, însă spune că are ,,imaginea clară a acestora”.

Figura 2.10 și 2.11 – Articolul integral al locotenent -colonelului Alexandru
Șelaru, extras din ziarul ,,Renașterea Bănățeană”

62
Afirmația ,,Armata e cu noi!” scrisă cu litere mari nu e întâmplătoare în articolul lui Șelaru,
ci este plasată strategic după cuvântul ,,adevăr”, și reproduce scandările revoluționarilor români
din seara de 22 decembrie când generalul Gușă jura că armata este alături de popor. De altfel,
întreg articolul este o încercare abilă a autorului de a imbunătăți imaginea armatei din presă, făcând
trimitere către un anume domn Harald Zimmerman, care ar fi descris fidel ,,evenimentele ca apoi
să lase loc ambiguităților… – Domnu le Zimmermann, cine a tras în populație, armata?;
Subofițerii și ofițerii care, conform spuselor dumneavoastră, au ridicat pe tancuri și îmbrățișat
copiii minunați ai revoluției, spunîndu -le: În cine să tragem noi, în voi, copiii noștri?!… Aveți
curajul, d ragă domnule Zimmermann (pentru prima dată aveți și libertatea neîngrădită de a o
face) să demonstrați că soldații, armata, trup din trupul poporului român, armata, care (istoria e
martoră!), niciodată în epoca modernă nu a tras în părinții și frații ei… ”
Iată, așadar, la ce metode se apela în perioada ulterioară revoluției pentru a schimba
imaginea armatei care cu câteva săptămâni înainte trăsese în populație, în ,,copiii noștri” cum scria
locotenent -colonelul Șelaru. De altfel, acest caz nu este singul ar, existând mai multe publicații care
deși nu vorbeau despre instituția propriu -zisă a Apărării, glorificau faptele și trăsăturile de caracter
ale ofițerilor implicați în momentul ’89. De exemplu, ediția din 5 ianuarie 1990 a ziarului Adevărul
publica un articol despre generalul Victor Atanasie Stănculescu, care în timpul revoluției
participase la reprimarea mișcărilor anti -ceaușiste din Timișoara. Din introducerea articolului
reiese că rubrica ,,Adevărul vă prezintă Guvernul României” apăruse la cererea c ititorilor, aceștia
sugerând redacției ziarului să scrie despre ,,cei care sînt împuterniciți să conducă destinele țării ”.
Autorul articolului începe descrierea generalului Stănculescu cu o scurtă laudă, înainte de
a trece la elementele de biografie: ,,Înfățișarea nu -i trădează deloc vîrsta. Cu o eleganță în gesturi,
cu un ton amabil, dar în același timp exigent, se impune din prima clipă, iar haina militară îi dă
o distincție aparte .” După o scurtă prezentare a pasiunilor și a familiei sale, autorul ati nge punctul
cel mai important din întregul articol, un subiect pe marginea căruia s -ar fi putut scrie pagini
întregi, însă care este lăsat în aer, din păcate pentru cei care căutau adevărul în filele ziarului
,,Adevărul”: ,,Cum l -a prins Revoluția? Cu pici orul în ghips. Este o poveste lungă pe care o vom
prezenta altădată ”. Se omite complet faptul că generalul Stănculescu fusese la Timișoara, unde și –
a obținut titlul de comandant militar unic al Timișoarei prin faptele sale din decembrie ’89.
Cu un tiraj ce oscila în jurul sumei de 1 milion de exemplare zilnic, ziarul ,,Adevărul”
susținea proaspătul regim FSN de după revoluție, acest lucru explicând de ce s -a evitat prezentarea
pe larg a faptelor generalului Stănculescu la revoluție.

63

Figure 2.12 – Rubri ca ,,Adevărul vă prezintă Guvernul României” din 5 ianuarie ‘90

64
Specialiștii vorbesc despre prezența propagandei și după revoluție, controlată de Frontul
Salvării Naționale. Aceasta ar fi urmărit să decredibilizeze istoricii și jurnaliștii ce argumentau că
prin acțiunile sale, armata a contribuit la producerea loviturii de stat și căderea guvernului
Ceaușescu. Este inexplicabilă moartea celor aproape o mie de r evoluționari de după ziua de 22
decembrie, când revoluția ar fi tr ebuit să se încheie ca urmare a capturării liderului comunist.
Rămâne misterul celor împușcați în stradă în zilele următoare și intrebarea fără răspuns: cine a tras
după 22? Procurorii militari care anchetează acest caz afirmă implicarea mass -media în
propaganda ce a avut loc în timpul și în perioada ulterioară revoluției: ,,În realizarea acestui plan
(n.a. preluarea puterii) s-a apelat la Televiziunea Română care a transmis comunicate alarmiste și
uneori false, la tăierea legăturilor telefonice și aducerea la conducerea ministerelor de forță a
unor foste cadre militare loiale noii conduceri politico -militare, cu consecința generării unui
<<război>> psihologic și mediatic care a condus la producerea a numeroase victime ”. Mult
așteptatul rezultat al ,,Dosarului Revoluției” este cel care v a aduce la lumină adevărul despre
revoluție și va risipi misterul din jurul acestui eveniment atât de controversat.
Ca o concluzie la acest subcapitol, am inserat mărturia generalului Laurențiu Roșu, care cu
ocazia l ansării cărții ,,Clubul din inima mea <<CSA>> Steaua București”, a de scris pe larg
realitatea din cadrul armatei în timpul comunismului ceaușist cât și în timpul revoluției, și care
arată că starea de confuzie și panică nu era doar în rândul cetățenilor ci și în rândul militarilor:

Laurențiu Roșu: ,,Concluzia mea este că armata, în ultimii ani până la evenimentele din 1989,
devenise «jucăria» cuplului Ceaușescu. Armata era folosită la tot felul de activități, iar instrucția
și pregătirea cadrelor deveniser ă secundare. Militarii în termen făceau o pregătire militară
sumară care consta în două trageri, înainte de a depune jurământul. După
depunereajurământului, plecau ori la strângerea recoltei, la Canal, la Casa Poporului ori la alte
construcții industriale sau la scos cărbunele din mină. Cadrele militare făceau pregătire și
aplicații doar pe hartă. Nu se mai ieșea în teren. La 23 August se făceau avansările în gradul
următor. Din ordinul Elenei Ceaușescu, în 1989 nu a mai fost avansat nimeni. Acesta este cad rul
(de disoluție, aș zice) în care armata s -a regăsit în 1989. Militarii în termen abia veniseră din
campania agricolă și erau complet nepregătiți (majoritatea nu știau să pună cartușele în
încărcătoare), iar cadrele militare erau decepționate și blazate de politica PCR față de armată.
Am văzut ofițeri cu grade mari la vremea aceea care nu mai judecau rațional. Nu mai ieșeau din
birouri, își făceau necesitățile în sticle. Vă dau un exemplu: am primit într -o seară o înștiințare că
o să fim atacați de aviați e cu desant de teroriști. Un coleg de -al nostru, colonel, s -a repezit imediat
– cu patul pistolului mitralieră – să spargă geamurile de la încăperea unde eram. Noroc că mă
aflam în dreptul ferestrei și l -am oprit întrebându -l «de ce vrea să spargă geamuril e». Mi -a

65
răspuns: «Nu ai auzit că suntem atacați din aer?». I -am răspuns că – dacă vom fi atacați –
geamurile le putem deschide și trage asupra desantului fără a le sparge. Era iarnă, cu geamurile
sparte toți am fi suferit de frig. O altă întâmplare care a rată degringolada din acea vreme. Eram
în sala de mese unde mergeam să mâncăm fără pistolul mitralieră. La un moment dat, se stinge
lumina, se aude cum se sparge un geam și din interiorul sălii de mese se aude un răpăit de gloanțe.
Imediat am fost cu toții sub mese, pe burtă și noroc că nu am avut pistolul mitralieră la mine, că
aș fi ripostat în direcția de unde s -au auzit focurile de armă. Am crezut că intraseră «teroriștii»
peste noi. Ce se întâmplase în realitate? Un locotenent tânăr care se credea «Ram bo al unității»
ne-a spus că a văzut ceva suspect afară și n -a mai deschis geamul, l -a spart și a început să tragă.
Vă dați seama ce s -ar fi întâmplat dacă toți am fi avut armele la noi. Muream ca proștii. Ce vreau
să arăt cu aceste secvențe ale memoriei? Că mulți dintre noi nu mai judecam normal. Toate
acestea au dus, după părerea mea, la morții și răniții din decembrie 1989 ”72.

2.5 Integrarea în NATO – obiectiv strategic și câștig de imagine

Pe 29 martie 2004, România bifează realizarea unui obiectiv extrem de important din
cadrul procesului de profesionalizare a armatei, integrarea în NATO. Această profesionalizare a
început din anii ’90, mai precis după căderea regimului Ceaușescu și instaurarea democrației în
România. Deși a formulat cererea încă di n 1993, a fost nevoie de multe schimbări în rândurile
Armatei României, pentru ca abia 11 ani mai târziu să fie acceptată în Organizație. Lacunele
Armatei au fost cel mai bine observate în perioada revoluției, momentul ’89 fiind testul ce a relevat
adevăra ta față a acesteia: lipsa comunicațiilor între ofițeri și soldați, tehnicile învechite de
poziționare și apărare a unui obiectiv, echipament militar depășit, soldați neinstruiți și incapabili
de a mânui o armă, etc. Această imagine a Armatei nu corespundea cu idealurile și obiectivele din
planul extern ale României. Aderarea României la Alianța Nord -Atlantică nu ar fi fost posibilă în
condițiile în care criteriile de admitere erau stricte și vizau mai multe domenii, precum cel politic,
economic, și nu în ul timul rând, cel militar. De aceea, modernizarea și restructurarea armatei a fost
esențială în stabilirea legăturilor de alianță cu statele deja membre NATO.
În perioada anilor ’90, România începe procesul de modernizare a mijloacelor de luptă –
vehicule blindate, tancuri, elicoptere și avioane de luptă, respectând convențiile pe care România

72 http://www.prosport.ro/sport -life/special/21 -22-tras-marturia -unui-ofiter -revolutie -s-murit -cauza –
prostiei -haosului -armata -majoritatea -soldatilor -stiau -puna -cartusele -incarcatoare -vazut -ofiteri -superiori –
judecau -rational -isi-faceau -16852549 accesat pe 2 mai 2018 .

66
le semnase la începutul deceniului73. A fost făcută o reducere a numărului de mijloace de luptă,
fapt ce duce și la reducerea personalului din Armată. Cei rămași au urmat programe de
perfecționare a pregătirii profesionale pe echipamentul existent sau cel modern, în vederea
compensării reducerii numărului efectivelor militare. Astfel România își dotează armata cu
mijloace și echipamente de luptă moderne, în același ti mp instruindu -și trupele pentru folosirea
eficientă a acestora. Dovadă sunt statisticile privind numărul de cadre militare din perioada
comunismului față de numărul din prezent, la aproape trei decenii de la căderea regimului
Ceaușescu. Dacă înainte de ’89 Armata României avea 400.000 de militari activi, în prezent
aceasta numără doar 75.00074. Diferența o face însă pregătirea militară. Deși în trecut ne puteam
lăuda cu o armată de dimensiuni mari, pregătirea acesteia era limitată spre deosebire de unitățil e
militare românești din prezent care participă activ la exerciții și misiuni din cadru NATO alături
de armatele celorlalte state mem bre.
Integrarea României în Organizația Tratatului Atlanticului de Nord a fost poate cel mai
important obiectiv mil itar îndeplinit în istoria recentă, fapt însă mai puțin vizibil în presa și mai
mult în TV . Cotidianul gălățean Viața Liberă a alocat un sfert de pagină subiectului NATO, în
numărul 4367 din 27 -28 martie 2004, cu o zi înainte de depunerea documentelor de r atificare a
protocoalelor de aderare la NATO. Principalul articol pornea de la o declarație a lui Ion Iliescu,
care avertiza autoritățile române să ,,trateze serios probleme integrării” și încheia cu afirmațiile
premierului de atunci, Adrian Năstase, care la rândul său considera că situația nu era una ușoară
pentru România. Cel de -al doilea articol anunța participarea ministrului de Externe, Mircea
Geoană, la ceremonia de ridicare a drapelelor celor șapte membre ce au aderat la NATO, printre
care și România .
Subiectul NATO ocupă și a doua zi paginile cotidianului gălățean Viața Liberă. Se vorbește
despre ceremonia ce urma să aibă loc la Washington cât și despre construirea unor baze NATO în
România în 3 puncte cheie. Pe aceeași pagină, ziarul inform ează cu privire asupra unui schimb de
focuri între militarii români din Irak și civili irakieni. Din comunicatul MApN aflăm că soldații
români nu au fost răniți, însă din convoiul pe care aceștia îl apărau a decedat șoferul unui camion
ce transporta armame nt american.

73 Petre Duțu, (coord)., Profesionalizarea armatei în contextul integrării în NATO, Editura Universității
Naționale de Apărare "Carol I", București, 2003, p. 8 .
74 http://adevarul.ro/news/eveniment/cati -soldati -romania -1_565451b37d919ed50e8811ab/index.html ,
accesat pe 22 mai 2018 .

67

Pe 30 martie, Viața Liberă titrează: ,,Europa
vrea fapte, nu vorbe” Declarația îi aparține premierului
Adrian Năstase, cu trei zile înainte de festivitatea de la
Washington, cu ocazia evenimentului organizat de
Tineretul Social Democrat, intitulat ,,Primăvara Social
Democrată – Viitorul începe azi”. Declarația lui Năstase
folosită drept titlu la o zi după aderarea la NATO se
dorește a fi o aducere aminte din partea ziarului asupra
importantei misiuni pe care o va avea România de acum
înainte. Victor Cilincă semnează un editorial în care
puncteaz ă toate aspectele esențiale ce au dus la aderarea
României: reforma Armatei, indiferența Rusiei față de
evenimentele internaționale dar și faptul că țara noastră
a fost primele dintre țările estice care să se mneze Pactul
de Stabilitate.
Seria articolelor despre subiectul NATO
continuă și pe 31 martie, a patra zi la rând. Pe prima
pagină, Viața Liberă afișează o harta cu toate statele
membre NATO printre care și România, hașurată cu
verde, semnificând statutul de membru nou. Titlul este
de dimensiuni enorm e, comparativ cu titlurile din
celelalte zile, și anunță scurt dar decisiv: ,,ROMÂNIA –
în NATO”. Ca și în zilele precedente însă, informațiile legate de su biectul aderării apar în articole
de dimensiuni de aceleași dimensiuni ca și știrile mai puțin impor tante, arătând oarecum
indiferența față de importanța evenimentului. Editorialul din acea zi nu a lăsat neobservat acest
fapt: ,,Am făcut împreună puțină istorie. Necesară. Pentru că ieri, în ziua când a fost ratificat
tratatul cu NATO, ziarele noastre se îngrămădeau pe subiecte ca ,,Gregorian Bivolaru” sau ,,Big
Brother” și ,,fetele” de la diferite pagini. Știm din ce în ce mai puțin despre noi înșine și nici nu
ne mai interesează . Fraților, au venit americanii! Cei care nu sunt trecuți în cărțile de istorie,
tocmai pentru că de 50 de ani sunt cea mai frumoasă și mai iluzorie speranță secretă a românilor.
În sfârșit, au venit! scria Katia Nanu, autoarea editorialului.

68
Mediafax.ro s -a rezumat la a relata pe scurt câteva aspecte ale întrevederii de la
Washington, unde România s -a alăturat celorlalte șase noi membre NATO. Iată cum arăta articolul
datat 29 martie 2004, așa cum a apărut el pe site: ,,WASHINGTON, 29 mar (MEDI AFAX) –
Premierii celor șapte state invitate să adere la NATO, printre care și premierul român Adrian
Năstase, au depus, luni, la Departamentul american al Trezoreriei, documentele de ratificare a
protocoalelor de integrare în Alianța Nord -Atlantică. La ce remonie au participat atît șefii de
guvern din România, Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia și Slovenia, cît și prim –
miniștrii din Albania, Croația și Macedonia, state aflate în proces de aderare. Ceremonia
depunerii instrumentelor de ratificare a protocoalelor de aderare la NATO s -a desfășurat în
prezența secretarului de Stat american Colin Powell și a secretarului general al NATO, Jaap de
Hoop Scheffer. Drapelul României a fost arborat în fața cartierului general al NATO de la
Bruxelles, alătur i de drapelele celorlalte state membre ale Alianței. La ceremonie au participat
miniștrii de Externe Mircea Geoană, de ministrul Apărării Ioan Mircea Pașcu, precum și de
secretarul de stat în MApN Geroge Cristian Maior. Drapelul României a fost înălțat de doi militari
aparținând Regimentului 30 Gardă și Protocol, sergentul major Voicu Răzvan și sergentul Mihai
Daniel ”75.
Aceiași ceremonie de la Casa Albă este povestită mai pe larg într -un articol din Curierul
Național. Pe lângă detaliile descrise î n comunicatul Mediafax, aici apar mai multe elemente,
printre care și declarația președintelui american George W. Bush, care a ținut să precizeze faptul
că aderarea fostelor republici sovietice, Lituania, Letonia și Estonia la NATO este un pas important
făcut în direcția Estului. În plus, cele șapte țări membre noi ale Organizației Tratului Atlanticului
de Nord vor ,,ajuta cauzei libertatii si va intari Alianta Atlantica, principalul pilon al relatiilor
transatlantice, intr -un moment in care aceasta se conf runta cu noile provocari ale secolului XXI ”
a precizat acesta. Articolul mai cuprinde și declarația lui Jim Jones, comandantul suprem al forțelor
aliate din Europa cât și cea a lui Elisabeth Jones, subsecretarul american de stat pentru Europa și
Orientul M ijlociu. Aceștia au declarat că ,,NATO va cunoaste una din cele mai fundamentale
transformari din istoria sa ” respectiv ,,NATO, pilonul securitatii transatlantice, este pe cale sa
devina o alianta cu un rol major in lupta impotriva terorismului ”76.

75 http://www.mediafax.ro/20ani/stiri -din-anul/2004/luni -29-martie -2004 -20-56-00-romania -a-devenit –
oficial -membra -nato-9182830 accesat pe 17 mai 2018 .
76 https://www.curierulnational.ro/Actualitate%20Companii/2004 -03-
29/Romania+devine+astazi+membra+NATO accesat pe 18 mai 2018 .

69
CAPITOLUL III
ARMATA ȘI MIJLOACELE PROPRII DE COMUNICARE

3.1 Trustul de presă și site -ul Ministerului Apărării Naționale

În prezent, Armata Română nu este implicată într -un război de dimensiunile celor din
secolul al XX -lea însă continuă să fie activă în plan militar prin misiunile NATO din Afganistan.
Informațiile cu privire la acțiunile armatei de pe front sunt însă mult m ai greu de accesat, Direcția
de informare și relații publice fiind cea care pune la dispoziția publicului materialele de presă,
după ce s -a stabilit ce este și ce nu este publicabil. Astfel că instituțiile de presă din România nu
fac decât să preia inform ația distribuită de Direcția de informare din cadrul MApN și să o transmită
mai departe prin intermediul propriilor canale media.
Însăși Armata dispune de un astfel de canal în care apar știri cu tematică militară de pe
front sau de pe teritoriul țăr ii, numit Trustul de Presă al Ministerului Apărării Naționale, ce poate
fi accesat la adresa www.presamil.ro . Subiectele abordate aici variază de la activități dedicate
sărbătorilor armatei, exerciții și până la infor mații interesante din teatrele de operații, prin
intermediul jurnalelor militare din Afganistan. Multitudinea de informații oferite aici constituie o
altă metodă de PR prin care armata încearcă să își promoveze imaginea, chiar dacă subiectele mai
,,tari” ș i comunicatele de presă cu privire la luptele de pe front nu apar aici. Dacă ținem cont de
faptul că presa românească de cele mai multe ori publică doar aspectele negative, scandalurile și
controversele ce au loc în cadrul instituției Apărării, acest Trust de Presă poate fi considerat
alternativa mai sănătoasă și mai lipsită de senzaționalism a mass -mediei din România.
Iată un exemplu de articol despre armată ce este la mare căutare în prezent, cazul militarului
în vârstă de 22 de ani ce s -a sinucis sâmbă tă, 5 mai, folosind arma din dotare: ,,Conform presei
locale din Vrancea, caporalul O. M. avea 22 de ani și era angajat la UM 1470 din municipiul
Focșani, care face parte din Brigada 8 LAROM – una dintre cele mai bune unități ale Armatei
Române. La nivelul unității s -a constituit o comisie care cercetează cazul și a fost anunțat Parchetul
Militar”. Acest paragraf nu este doar un fragment dintr -un articol, ci articolul integral, preluat de
pe site -ul unui ziar respectabil și de încredere. Ministerul Apărării Naționale s -a rezumat la a
transmite un comunicat, această informație nefiind publicată de Trustul de Presă și nici nu apare
pe conturile asociate MApN de pe rețelele de socializare. Acest lucru demonstrează faptul că știrile
negative au întâietate, chiar și când vine vorba de armată.
O altă sursă de bună de informații este site -ul Ministerului Apărării Naționale. Acesta

70
conține opt rubrici în care se pot găsi toate informațiile de interes public cu privire la instituție. Tot
aici se pot găsi elemente multimedia, fotografii și înregistrări de la diversele evenimente la care au
participat membrii MApN, cât și de la manifestările dedicate sărbătoririlor unor zile speciale
precum Ziua Veteranilor sau Ziua Forțelor Terestre. Tot pe acest site găsim rubrica ,,Eroi”,
dedicată celor care au luptat și au căzut pe front, îmbrăcați în uniforma militară. Alături de
fotografia fiecărui erou se află o scurtă descriere a împrejurărilor în care a decedat, cât și mențiunea
că au fost decorați post mortem cu ,,Ordinul Național Steaua României” în grad de Cavaler, cu
însemn de război, pentru militari, și ridicați în rang. Acest omagiu adus eroilor reprezintă una din
caracteristicile de bază ale instituției militare, care nu își uită soldații și nici devotamentul sau
acțiunile lor curajoase de pe front. Pentru public, acest lucru contribuie la crearea unei păreri bune
despre arm ata și despre felul în care își tratează aceasta membrii.
Deși vorbim despre un circuit închis, în care anumite informații ajung greu în pres ă, nu
putem spune că între aceasta și armată nu există raporturi. Legătura dintre armată și presă poate fi
observată în activitățile anuale organizate de MApN. Factorul cel mai reprezentativ și care
demonstrează interesul Armatei față de instituția presei îl reprezintă existența unor cursuri de
instruire. Printre acestea se numără și cursul pentru jurnaliștii care transmit din zone de conflict,
organizat de Direcția informare și relații publice a Ministerului Apărării Naționale. Desfășurat o
dată pe an în obiectivele militare ale Ministerului Apărării, cursul se întinde pe o perioadă de șase
zile și are drept scop, așa cum se poate înțelege chiar din numele cursului, pregătirea jurnaliștilor
ce urmează să transmită din zone de război. Cursanților le vor fi prezentate riscurile la care se vor
expune în momentul relatărilor din teatrele de operații pentru o înțelegere și cunoaștere a acestora,
accentul fiind pus și pe formarea deprinderilor practice de acțiune în situații limită.
Reprezentanților mass -media le va fi oferită o instruire teoretică, ce vizează procedurile de lucru
pe timpul operațiilor militare și regulile de protecție în zona de conflict, cât și o instruire practică,
cu antrenamente diversificate, de la tehnici de supraviețuire cunoașterea și fol osirea instrumentelor
de localizare, hărți, busole și sisteme GPS. Totodată, participanții vor la parte la cursuri de prim
ajutor pentru a fi pregătiți pentru situațiile în care este necesară asistența medicală
Instruirea va fi orientată pe specificul si tuațiilor cu care se pot confrunta jurnaliștii prin
prezentarea celor mai recente cazuri în care au fost implicați jurnaliști care transmit din zone de
conflict și riscurile la care au fost supuși aceștia în timpul exercitării profesiei. În cadrul cursului
se vor reproduce situații și scenarii cât mai apropiate de cele din teatrele de operații militare prin
aplicații la scară largă a conceptelor folosite în pregătirea militară a soldaților ce urmează a fi
desfășurați în misiuni în zonele de conflict.
La curs vor fi prezenți atât specialiști militari care au luat parte la acțiuni desfășurate în
teatrele de război cât și jurnaliști cu experiență care au relatat evenimente din zone de conflict, și

71
care vor împărtăși participanților la acest curs detalii esențiale în exercitarea profesiei într -un astfel
de mediu cât și experiențe și cunoștințe dobândite în urma acestor situații.
Pe lângă site -ul www.mapn.ro și www.presamil.ro , principalele canale de transmitere a
informațiilor din mediul online, Armata Română deține și publicații scrise, ziarul Observatorul
militar și revistele Viața militară și Spirit militar modern . În ziarul Observatorul militar regăsim
exact aceleași articole de pe site -ul trustului de presă, cu câteva mici diferențe, ziarul fiind practic
versiunea tipărită a acestuia. Diferențele constau în fotoreportaje și în anumite articole ce nu apar
pe site. Cele două reviste menționate mai sus sunt disponibile în format PDF pe site -ul Trustului
de presă al Armatei, începând cu edițiile din 2010 și până în 2016. Atât Viața militară cât și Spirit
militar modern abordează tematică strict militară, delimitându -se de sfera știrilor. Articolele
publicate aici sunt destinate pas ionaților de tehnica și pregătirea militară, dar și celor care își doresc
să afle mai mult sau chiar să intre în rândul militarilor. Autorii din filele acestor publicații sunt
militari de profesie, ofițeri activi sau retrași, care au trăit personal fenomen ul și știu pe pielea lor
ce înseamnă viața de cadru militar. De aceea, multe dintre articolele din aceste reviste pot părea
subiective, prin prisma faptului că multe dintre ele sunt jurnale sau povestiri de pe frontul afgan.
În consecință, cititorii vor pu tea prin intermediul acestor povestiri să -și facă o imagine vie a
frontului, a misiunilor și a luptelor celor care au curajul să facă parte din instituția Armatei și să
își servească țara. Considerăm deci aceste reviste un canal de comunicare foarte eficie nt în ceea ce
privește transmiterea informației către public fără surplus de informații inutile.
Ministerul Apărării Naționale mai dispune, pe lângă aceste trei publicații, și de o a patra
revistă care apare lunar, desti nată însă cititorilor străini: Romanian Defence . Subiectele din această
revistă se concentrează mai mult pe tematica NATO și pe acțiunile României din cadrul alianței.
Ședințele și întrunirile din cadrul NATO fac tema articolelor din această revistă, activitățile armatei
și jurnalele milit are fiind inexistente în paginile ,,Romanian Defence”. Prin publicarea unei reviste
în principala limbă de circulație internațională, se arată încă o dată interesul departamentului de
informare și relații cu publicul al armatei față de promovarea și răspân direa informațiilor din
mediul militar.
Trustul de Presă al Ministerului Apărării Naționale deține și un studio de televiziune.
Centrul de Televiziune și film al Armatei Române promovează imaginea armatei și la televizor,
prin intermediul emisiu nii Pro Patria de la Televiziunea Română. Difuzată săptămânal, aceasta
este produsă de jurnaliștii militari din cadrul MApN, membri ai redacției emisiunilor militare de
televiziune. Apărută pentru prima dată în perioada comunistă, această emisiune abordeaz ă subiecte
pe tematică militară și prezintă materiale despre exercițiile armatei, evenimentele politice și
militare, și activitatea soldaților români din teatrele de operații.
Prin toate aceste ziare, reviste și emisiuni, Ministerul Apărării nu face d ecât să pună în

72
aplicare Legea nr. 446/2006. Art. 86 din Capitolul VII care stipulează că ,,Instituțiile cu atribuții
în domeniul apărării informează populația, săptămânal și ori de câte ori este nevoie, atât prin presa
proprie, cât și prin emisiuni de rad io și televiziune, transmise fără plată de posturile publice de
radio și televiziune, despre evenimentele și responsabilitățile privind apărarea țării77”.

3.2 Comunicarea în Social Media
Deoarece internetul reprezintă o parte componentă a mass -media, am analizat site -urile
personale cât și conturile de Facebook ale persoanelor din conducerea MApN ca să determin
gradul de popularitate al acestora dar și influența pe care o au asupra publicu lui.. Numărul de
urmăritori și de ,,like-uri” arată atât importanța persoanelor din spatele conturilor cât și faptul că
punctele lor de vedere sunt de încredere iar comentariile ilustrează cel mai bine părerea românilor
față de instituția armatei. Feedback -ul este cel mai relevant factor în stabilirea relației public –
instituție. Vom realiza o comparație între aceste conturi pentru a ilustra diferențele dintre militarii
de profesie cum ar fi Șeful Statului Major al Apărării sau Directorul General al Direcție i Generale
de informații a Apărării, și secretarii de stat care sunt doar politicieni ce nu au avut tangențe cu
viața militară. Pe lângă aceste conturi, vom urmări și pagina Ministerului Apărării cât și cea suport,
numită Armata României. Pentru a putea re aliza o cercetare relevantă și structurată în timp, am
studiat postările acestor persoane în ordine cronologică, de la data creării conturilor și până în
prezent.
3.2.1 Pagina de Facebook a MApN

Poate cel mai important ambasador al imaginii armatei în mediul online îl reprezintă pagina
de Facebook a Ministerului Apărării Naționale. Cu 357.957 de aprecieri, întrece la popularitate
paginile ministrului Fifor, a generalului Ciucă și a secretarului Nasta, care împreună nici nu se
apropie de această sumă. Pr in analiza acestei pagini vom obține concluzia cea mai corectă și mai
apropiată de realitate a ceea ce înseamnă instituția apărării și cum este ea văzută în mediul online.
Prima postare pe această pagină apare pe 31 iulie 2012, când este postat un link căt re site -ul
MApN.ro alături de mesajul ,, Ministerul Apărării Naționale, partener oficial la Turneul
internațional feminin de tenis BCR Open Romania ”. Aceasta este prima informație transmisă de
administratorii paginii, care va obține 16 aprecieri și un singu r comentariu. Din acest moment
începe relația cu publicul, deși timid, prin intermediul rețelei de socializare. Următoarea postare

77 https://lege5.ro/Gratuit/geydamjwgm/legea -nr-446-2006 -privind -pregatirea -populatiei -pentru -aparare
accesat pe 6 mai 2018 .

73
apare tot pe 31 iulie, și informează publicul despre intervenția militarilor, alături de pompieri, la
stingerea incendiilor d e vegetație. Din nou, doar un singur comentariu, postarea fiind apreciată de
13 persoane. Abia din 2 august vor începe postările legate de domeniul militar, când pe pagină
apare un link ce face trimitere spre site -ul MApN, către galeria foto de la ceremoni a de acordare a
drapelului de luptă Bazei Logistice Navale ,,Pontica”. În continuare, fiind la abia la început,
postările sunt văzute și apreciate de foarte puțini oameni. Doar 17 aprecieri și niciun comentariu,
însă postarea este distribuită de două ori.
Prima postare de pe pagina MApN ce va deveni foarte apreciată apare pe 6 august.
Apreciată de 51 de ori, aceasta este o informare cu privire la ceremonia de închidere a exercițiului
multinațional Black Sea Rotational Force 12 (BSRF 12). Deși ceremonia de început nu a apărut
pe pagină, întrucât aceasta nu exista la acel moment, această postare a fost considerată necesară
pentru a fi făcută publică. Un lucru și mai ciudat este că această postare a fost pe placul mai multor
oameni decât cea de pe 8 august, când pe pagină a fost postat un link către un documentar despre
bătălia de la Mărășești. Doar 31 de abonați au considerat această postare interesantă. Următoarea
zi, 8 august, este postată o fotografie cu Universitatea Națională de Apărare ,,Car ol I” din
București, cu ocazia împlinirii a 123 de ani de la înființarea ei. Apreciată de 60 de ori și distribuită
de 15 ori, aceasta devine cea mai populară postare din luna august. Începând de pe acesta data,
pagina devine foarte activă, numărul postăril or ajungând chiar și la trei pe zi. De exemplu, pe lângă
postarea legată de împlinirea a 123 de ani de la înființarea Universității Naționale de Apărare, mai
sunt postate următoarele: ,, Anul acesta se împlinesc 95 de ani de la eroicele bătălii desfășurate la
Mărăști, Mărășești și Oituz. Vă propunem spre vizionare un film realizat de colegii de la Studioul
Cinematografic al Armatei .” sau ,, La 8 august 1889 prin Înaltul Decret Regal nr. 2073 se
înființează, pe lângă Marele Stat Major al Armatei Române, <<Scoa la Superioară de Rasbel>>
având rolul de a forma ofiterii de stat major .” sau ,, Ziua Distinșilor Vizitatori a exercițiului
bilateral româno -american Dacian Viper 2012 s -a desfășurat miercuri, 8 august, la Flotila 71
Aeriană <<General Emanoil Ionescu>> de l a Câmpia Turzii. Au participat ministrul apărării
naționale, Corneliu Dobrițoiu, ambasadorul Statelor Unite ale Americii la București, Excelența
Sa Mark Gitenstein, secretarii de stat, Dan Tătaru și Floarea Șerban, șeful Statului Major
General, general -locotenent Ștefan Dănilă, generali și ofițeri români și americani .”. Aceste
postări primesc 31, 9 respectiv 17 aprecieri.
Nu există zi în care să nu fie postat un mesaj sau o poză, și deși puțină lume urmărește
pagina, administratorii continuă să post eze, acest lucru contribuind în final la creșterea numărului
abonaților. Luna august se încheie cu un număr de peste 60 de postări, destul de mult dacă ținem
cont de faptul că a fost prima lună de activitate a paginii. După un început de lună fără postări, în
luna septembrie de pe data de 3 se continuă tendința de a posta de două, trei ori pe zi. Comentariile

74
sunt în continuare puține și lipsite de comentarii, ceea ce sugerează că în acel moment pagina avea
un număr foarte mic de urmăritori.

Pagina de Fac ebook a MApN 2012 vs 2018
De-a lungul celor șase ani de activitate a paginii MApN, postările au devenit din ce în ce
mai atrăgătoare pentru public, prin natura și conținutul lor. Fotografiile simple, în rezoluție
scăzută, însoțite de mesaje scurte sau lin k-uri au fost înlocuite de fotografii profesioniste, bannere
și logo -uri realizate în diverse programe de alterare, ceea ce sugerează că în cadrul MApN există
și persoane specializate atât în design, publicitate, cât și în PR. Moda hash -tag a prins și aici ,
cuvintele cheie ale postărilor fiind scrise la finalul mesajului, însoțite de simbolul #. Abonații pot
astfel să găsească postările preferate mult mai ușor, acest lucru contribuind la creșterea numărului
de vizualizări pe pagină.
Prin comparați e cu luna august 2012, prima lună de activitate a paginii, când o postare
aduna în medie 50 de aprecieri, luna martie a anului 2018 arată cu totul diferit. Pe data de 1 a
primei luni de primăvară, este postat următoarea urare pe pagină: ,, La mulți ani mili tarilor din
Forțele pentru Operații Speciale! Astăzi, în prima zi de primăvară, le urăm „La mulți ani!”
luptătorilor din Forțele pentru Operații Speciale, care împlinesc 15 ani de la înființare. În toată
această perioadă, prin profesionalismul de care au d at dovadă pe timpul instruirii și al misiunilor
desfășurate atât în țară, cât și în teatrele de operații, militarii Forțelor pentru Operații Speciale
au câștigat respectul aliaților noștri din NATO și au contribuit semnificativ la imaginea Armatei
României în Alianța din care facem parte. Acum, la ceas aniversar, le urăm tuturor militarilor
obișnuiți cu misiuni neobișnuite din Armata României multă sănătate și numai realizări, atât
profesionale, cât și personale! Forțele pentru Operații Speciale, elita Arma tei României – Curaj,
Onoare, Angajament! La mulți ani! Foto: MApN – Anca Ciornei #România #mapn
#ArmataRomâniei #FOS #ForțelepentruOperațiiSpeciale #Afganistan #Kandahar #NATO
#ResoluteSupportMission #WeAreNATO ”. Creditarea fotografului a apărut abia pe l a începutul
anului 2013, după cinci luni de activitate a paginii, spre deosebire de postările vechi, de la început,
unde pozele fie erau luate de pe internet, fie erau făcute cu telefonul mobil. Încă mai există și în
postările actuale câteva astfel de poze , însă majoritatea sunt făcute de profesioniști.
În ceea ce privește aprecierile, diferența este enormă. Postarea de mai sus a adunat 1.700
de aprecieri și a fost distribuită de 352 de ori. Un contrast foarte mare, dacă ținem cont de faptul
că postările v echi erau distribuite de maxim 10 ori iar aprecierile nu depășeau ordinul zecilor.
Bineînțeles, nu toate postările actuale adună mii de aprecieri, însă vă vom prezenta mai jos un tabel
cu diferențele dintre perioadele prezentate:

75

Figura 3.1 – Evoluția a precierilor paginii de Facebook a MApN. August 2012 – Martie 2018
După cum se poate observa din grafic, chiar și după un an de la formarea paginii, gradul
de popularitate al acesteia era foarte scăzut. Diferențele foarte mici în aprecieri sugerează faptul
că în acea perioada pagina era urmărită de puțini oameni, în același timp însemnând că fie nu s -a
depus niciun efort pentru promovarea paginii, fie efortul a fost nesemnificativ sau promovarea a
eșuat. Mai rămâne opțiunea că românii nu erau interesați atu nci de armată și de activitățile legate
de aceasta, și pe măsura trecerii timpului și apropierii de momentul Centenarului, publicul român
a devenit conștient de importanța acestei perioade și a arătat mai mult interes față de instituția
Apărării.
Revenind la conținutul paginii în prezent, vom face o scurtă prezentare a mesajelor postate.
Luna martie a anului 2018 a fost bogată în conținut, doar în prima zi fiind postate șapte mesaje,
toate legate de venirea primăverii și de sărbătoarea Mărțișoru lui. Pe 2 martie, pe lângă informațiile
cu privire la conferințele și ședințele la care participă ministrul Fifor, aflăm că Armata României
are și un canal de YouTube, numit PeLocRepausVlog. Pe data de 3 martie, urmăritorii paginii află
că Colonelul Cristi an Teglaș, comandantul Brigăzii 2 Vânători de Munte din Brașov, colonelul
Ginel Badea, comandantul Elementului Național de Sprijin rotația a V -a, locotenent – colonelul
Adrian Banciu, comandantul Elementului Național de Sprijin rotatia a Vl -a, împreună cu c ăpitanul
Florin Jianu, președintele Asociației Militarilor Veterani și Veteranilor cu Dizabilități, filiala
Câmpulung au oferit felicitări făcute de către copiii clasei a VI -a B de la Colegiul ,,Ștefan cel
Mare” din Bacău, doamnelor și domnișoarelor din ba za aeriană Kandahar. Clipul de 4 minute este
Luna august 2012 Luna martie 2013 Luna august 2013 Luna martie 2018
12
81
59
7538
19
0
38
3529
2
0
33
4253EVOLUTIA APRECIERILOR
Aprecierile din prima zi a lunii
Aprecierile din a doua zi
Aprecierile din a treia zi

76
vizionat de 15.000 de persoane, apreciat de 655 și distribuit de 100 de ori. Câțiva abonați au
reacționat și în secțiunea comentarii, cu urări de bine și mulțumiri adresate armatei pentru felul în
care își trate ază personalul. Exact cum am observat și pe celelalte pagini, acest fel de postări sunt
cele mai apreciate și prind cel mai bine la public.
Cea mai simplă postare din luna martie a fost și cea mai apreciată. Este o fotografie78 alb-
negru, cu un bărbat îmbrăcat în uniformă de soldat, sub care este scris mesajul ,,Bunicul tău a
luptat pentru România! EroiLOR le datorăm România noastră!”. Această postare, cu mesajul ei
scurt și cu jocul de cuvinte a reușit să trezească nostalgia în sufletele multor români și a devenit
astfel cea mai populară postare din luna martie. Această postare a primit 192 de comentarii, cele
mai multe dintre ele fiind amintiri și povestiri cu bunici și rude care au pierit pe front în Primul
Război Mondial. Acest lucru dovedește că pa gina de Facebook a Ministerului este urmărită și de
persoane mai în vârstă, majoritatea celor care și -au împărtășit amintirile în secțiunea comentarii
fiind oameni trecuți de vârsta a doua.

3.2.2 Politică – Armată – Imagine : Ministrul Mihai Fifor
Vom începe cu actualul Ministru al Apărării Naționale, Mihai -Viorel Fifor. A absolvit
cursurile Facultății de Litere și Istorie din Craiova în 1994, fiind licențiat în filosofie. Cariera și -a
început -o în același an, ca cercetător științific principal la Institutul de Cercetări socio -umane ,,C.S.
Nicolaescu -Plopșor” din Craiova, unde a lucrat până în 2001. Această experiență o descrie în
biografia sa ca fiind ,,șansa extraordinară de a intra în cercetarea științifică academică”. În 1995
obține masterul în literatură română în cadrul Universității din Craiova. Cei șapte ani de muncă de
la Institut au fost ,,ani de muncă intensă în domeniul cercetării, pe o arie complexă legată de
minoritățile românești din afara granițelor, cu precădere pe viața romanilor de pe Valea Timocului
din Serbia și Bulgaria.”
Între 2001 și 2005 conduce Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii
Tradiționale din județul Dolj, în 2003 devenind doctor în antropologie socială la Universitatea din
Craiova. În anu l 2005 devine managerul Muzeului Regional al Olteniei, funcție pe care o va deține
până în 2009. În 2007 este absolvent al Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative din
București, obținând diploma de master în managementul afacerilor publice. Î n 2009 a
absolvit Colegiul Național de Apărare și Colegiul Național de Afaceri Interne din cadrul
Academiei de Poliție.
Conform HotNews.ro, înainte să fie numit ministru al Economiei, Fifor a fost șeful

78https://www.facebook.com/mapn.ro/photos/a.141130499359542.27931.141113432694582/1062832393
856010/?type=3&theater accesat pe 9 a prilie 2018 .

77
comisiei de anchetă privind alegerile pre zidențiale din 2009, președintele Comisiei senatoriale
pentru regulament, precum și membru în Comisia senatorială pentru politica externă. În
precedentul mandat de senator, Fifor a fost președintele Comisiei pentru Transporturi și Energie.
Fifor a mai fos t secretar de stat în Ministerul de Interne în 2009 și în 2012, în guvernul Ponta79.
Mihai Fifor a fost ales în 2014 președintele Comisiei Parlamentare de anchetă în cazul
terenurilor de la Nana. În 2015, Victor Ponta îl propune în funcția de Ministru al Tr ansporturilor
însă președintele Klaus Iohannis respinge propunerea motivând decizia pe lipsa experienței lui
Fifor în ,,domeniul complex al transporturilor”. Pe 12 septembrie 2017 este ales Ministru al
Apărării Naționale. Din data de 16 ianuarie 2018 devin e Prim -ministru interimar ca urmare a
demisiei lui Mihai Tudose. Își încheie activitatea pe data de 29 a aceleiași luni, fiind succedat de
Vasilica -Viorica Dăncilă.
Mihai Fifor are atât o pagină de Facebook cât și un cont personal. Diferența dintr e cele
două constă în tipul postărilor. Pe profilul său personal întâlnim și poze personale, de la diverse
activități, în care apare îmbrăcat casual, detașat de funcția pe care o deține. Pagina ,,Senator Mihai
Fifor” are însă altă abordare. Postările sunt legate în general de întrevederile cu omologii săi din
alte țări, summituri pentru apărare și chestiuni legate de armată. În poze, acesta apare îmbrăcat
doar la costum, pozând la birou, sugerând f aptul că pagina este una profesională. Ocazional, pe
pagină sunt distribuite materiale postate pe profilul său personal, cel mai probabil pentru
răspândirea mai largă a informațiilor, deși credem că urmăritorii sunt aceiași pe ambele conturi.
Deși profilul său personal este public iar postările sale pot fi urmărite de oricine, anumite informații
precum numărul de prieteni și activitățile preferate nu sunt disponibile. Este urmărit de 4363 de
persoane pe contul personal și are 4372 de abonați pe pagină, un n umăr foarte mic comparabil cu
numărul de abonați ai paginii generalului Nicolae Ionel Ciucă, Șeful Statului Major al Apărării.
Acesta deține o pagină apreciată de 24.727 de persoane și urmărită de aproape toți dintre aceștia,
și anume 24.590. Revenind la c ontul ministrului Mihai Fifor, la rubrica ,,prezentare” sunt
specificate detalii legate de orașul natal, actual, și toate funcțiile pe care le -a deținut. Data înscrierii
este martie 2010. S -a născut în Drobeta -Turnu Severin, județul Mehedinți, și în prezen t locuiește
în Arad. A fost Secretar de Stat la Ministerul Administrației și Internelor, ministru la Ministerul
Economiei și Senator în Parlamentul României și în prezent ministru la Ministerul Apărării
Naționale. Tot la rubrica ,,prezentare” este inserat un citat: ,,Si vis pacem para bellum ”. Această
expresie latină aparține lui Publius Flavius Vegetius Renatus , care a folosit -o în volumul trei al
lucrării sale De Re Militari , și s e traduce în felul următor: ,,Dacă vrei pace, pregătește -te de
război.” Nu putem stabili când a fost adăugată această expresie pe cont, însă cel mai probabil a

79 https://www.hotnews.ro/stiri -esential -21997868 -cine-este-mihai -fifor-filologul -doctorat -antropologie –
propus -ministru -apararii -legatura -procesul -inzestrare -militara.htm accesat pe 15 martie 2018 .

78
urmat momentului când Mihai Fifor a fost ales Ministru al Apărării.
Din cauza faptului că Fac ebook nu permite vizualizarea postărilor mai vechi decât prin
derularea în jos a paginii, este imposibil de vizualizat prima postare de pe pagină, datată din 2010,
întrucât atât pe pagină cât și pe profilul său personal apar postări aproape zilnic. Însă, c u ajutorul
unui software am reușit să ,,dezgropăm” postările mai vechi ale ministrului. În mod surprinzător,
toate postările de dinainte de vara lui 2017 au fost șterse, aceastea fiind inaccesibile, însă cu
ajutorul softului am găsit fragmente din acele po stări. Cele mai multe dintre ele erau ,,săgeți” la
adresa primarului Aradului, Gheorghe Falcă, cu care ministrul Fifor are neînțelegeri mai vechi. Pe
trei februarie 2016, Fifor, senator de Arad în acea perioadă, postează acest mesaj: ,,Și-o fi luat
medicam entele, domnul Falcă? Pentru că astfel de declarații țin de patologic, fără doar și poate.
În mintea tot mai confuză a celui care își bate joc de vreo 12 ani de arădeni, a te achita de
obligațiile asumate prin mandat, inclusiv de a gestiona o regie din sub ordine, CET -ul în speță,
reprezintă sarcina oricui altcuiva decât a sa. Obsesia sa pentru PSD și pentru oricine reprezintă
acest partid nu arată altceva decât o frică viscerală că cineva i -ar putea cere socoteală pentru
gestionarea execrabilă a municipalit ății. Mai nou, văd ca am devenit parte a coșmarului
cetățeanului Falcă, alături de mai vechea obsesie a sa, deputatul Dorel Caprar și, desigur, Victor
Ponta, alăturare care nu poate decât să mă onoreze. Sărmanul primar, cum se mai zbate el
singurel în jung la administrației centrale, unde, cu pieptul gol, apără interesele arădenilor
împotriva unor hiene ca noi, PSD -istii”80. Neînțelegerile continuă iar Fifor răspunde din nou
printr -un mesaj la fel de batjocoritor. După ce în prima postare îl acuză pe primarul Falcă că nu și –
a luat pastilele, în următoarea îl critică și implică că ar delira: ,,Cât de tulburat de stresul cotidian
să fii să poți să afirmi, fie și în glumă, că cineva, indiferent de unde, ar putea face ceva să
influențeze o alocare de fonduri pentr u o municipalitate? Domnule Falcă, încetați cu delirul ăsta,
faceți -vă timp să coborâți în viața reală și încercați să și gândiți înainte de a deschide
gura ”81. Este de înțeles de ce astfel de postări ar fi șterse, mai ales după numirea lui Fifor în funcția
de ministru al Apărării. Acest tip de certuri pe Facebook nu ar fi adus niciun benificiu ministrului,
cu atât mai puțin ministerului din care face parte. De a tunci, pagina ministrului Fifor s -a schimbat
radical, modul de abordare a subiectelor devenind unul mai puțin personal și mai mult profesionist.
Fifor lasă jurnaliștii să se ocupe de aceste conflicte, mulțumindu -se doar să distribuie articolele
care îl pun într-o lumină favorabilă.
Revenind în prezent la analiza pe anul 2018, îl regăsim pe ministrul Fifor postând în
continuare despre subiecte politicie, însă tendința de a intra în confruntări în mediul online. Acesta

80 https://www.fac ebook.com/Senator -Mihai -Fifor -1653726584879481/posts/1657546217830851 accesat
pe 18 martie 2018 .
81 https://www.facebook.com/Senator -Mihai -Fifor -16537265848 79481/posts/1659823397603133 accesat
pe 18 martie 2018 .

79
este mult mai interesat de atrib uțiile ce îi revin ca ministru al Apărării, iar acest lucru se reflectă și
în postările de pe pagină. Luna martie a fost dominată de postările legate de Reuniunea miniștrilor
apărării din țările participante la ,,Inițiativa București 9” ce a avut loc în pe rioada 12 -14 martie
2018. ,,Inițiativa București 9” reprezintă o platformă pentru aprofundarea consultărilor între cei
nouă aliați, Bulgaria, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia și Ungaria,
cât și subiectelor ce se vor regăsi pe agenda Summit -ului NATO din iulie 2018. Proiectul are drept
scop ,,consolidarea interoperabilității forțelor aliate în formatul de cooperare B9 cu cele ale SUA,
creșterea mobilității trupelor pe flancul estic, precum și cele referitoare la o abordare comun ă în
domeniul consolidării cooperării dintre NATO și Uniunea Europeană ”82.
Tot în luna martie, data de 11, ministrul Mihai Fifor a ținut să întărească, cu ocazia
Congresului Extraordinar al PSD, atât orientarea sa politică cât și importanța funcției de ministru
al Apărării Naționale și conștientizarea personală a acestui lucru, printr -o postare pe profilul său
de Facebook, distribuită apoi și pe pagină: ,,In urmă cu șase luni, președintele Liviu Dragne a și
Comitetul Executiv mi -au acordat încrederea pent ru a ocupa onoranta funcție de ministru al
Apărării Naționale, demnitate care m -a responsabilizat atât în fața partidului, dar mai ales în fața
militarilor romani. Și mă refer aici la toți militarii, fie ei de pe teritoriul național sau în afara
granițelor , fie în teatrele de operații, fie în misiuni în întreaga lume, acolo unde se află arborat
steagul României .” În plus, acesta a scris că soldații români sunt niște ambasadori ai României a
căror misiune este stabilirea unor punți de legătură și de comunica re. Accentul cade preponderent
pe idea de patriotism și pe puterea României ca stat membru NATO, dar și pe scoaterea în evidență
a meritelor președintelui social democrat, Liviu Dragnea.
Un paragraf întreg din postare este dedicat menționării avantaj elor obținute în urma alocării
2% din Produsul Intern Brut pentru apărare: ,,În acest sens, vreau să profit de ocazie pentru a
mulțumi președintelui Liviu Dragnea, care a dovedit in nenumarate randuri ca este alături de toți
militarii români și care fără nicio ezitare a decis în 2016, constituirea unui buget care să prevadă
alocarea a 2% pentru apărare. România a devenit, astfel, parte a clubului statelor aliate care
alocă 2% din PIB pentru apărare, iar la NATO, România este menționată ca exemplu în acest
sens. Este vorba de clubul statelor care înțeleg și recunosc întru totul provocările și amenințările
de securitate cu care se confruntă actualmente. Clubul statelor care își asumă un rol activ,
credibil, responsabil și solid în interiorul Alianței din care fac parte. Și nu în ultimul rând, clubul
statelor care conștientizează că numai investind în apărare și securitate, societățile își pot dezvolta
bunăstarea și prosperitatea într -un mediu sigur. România devine, din acest moment, cel mai
important furnizor de securitate din regiunea Mării Negre ”83. În finalul postării, cuvântul cheie

82 http://www.romania -actualitati.ro/rrapages/view/113289 accesat pe 21 martie 2018 .
83 https://www.facebook.com/mfifor/posts/1868107093228904 accesat pe 21 martie 2018 .

80
sunt ,,împreună” și ,,unitate”, ambele scrise cu litere mari, ministrul Mihai Fifor îndemnând
poporul român să privească cu încredere spre viitor, cu ocazia Centenarului Marii Un iri. Această
postare a atras 594 de aprecieri, 96 dintre ele fiind ,,reacții Facebook”. Comentariile au fost
împărțite, însă cele mai multe dintre ele au sunt insulte la adresa PSD și a liderului Liviu Dragnea,
multe persoane postând mesaje ce fac trimiter e la regimul Ceaușescu, ironizând asemănarea dintre
Congresul Extraordinar PSD și Congresele PCR. Dacă analizăm postările altui politician din
conducerea MApN, anume Nicolae Nasta, secretarul de stat și șeful Departamentului pentru relația
cu Parlamentul ș i calitatea vieții personalului, vom observa o diferență. Deși mai puțin popular, cu
doar 944 de abonați, Nicolae Nasta nu are parte de același tratament cu ură din partea urmăritorilor
săi. Postările sale au aprecieri și comentarii mai puține, însă opinii le negative nu sunt prezente.
Putem motiva acest lucru fie prin lipsa de popularitate a lui Nicolae Nasta, fiind o persoana mai
puțin cunoscută și deci mai greu de judecat, fie prin afilierea sa politică, acesta fiind independent.
Dacă luăm în considerare situația actuală și protestele ce au loc în țară, este de înțeles de ce un
membru PSD primește comentarii și recenzii negative, în timp ce colegii săi din conducerea MApN
nu se confruntă cu aceste probleme.
Cea mai bună dovadă o reprezintă poza îns oțită de mesaj, postată cu 4 ore înaintea celei
descrise mai sus. Făcând referire la același Congres Extraordinar, ministrul Mihai Fifor a ținut să
enumere calitățile Partidului Social Democrat, spre nemulțumirea urmăritorilor săi. Aceștia au
acuzat limbaj ul de lemn al membrilor PSD, caracterizați ca fiind mincinoși, groparii României și
distrugătorii poporului român. ,,Congresul extraordinar de ieri a demonstrat forța, maturitatea
politică, unitatea, spiritul profund democratic și european al celui mai imp ortant partid politic din
România, Partidul Social Democrat.”, scria Mihai Fifor pe pagina sa de Facebook.
Cu o zi înainte de aceste postări, pe 10 martie, într -un articol marca news.ro distribuit și pe
pagina sa, Mihai Fifor expunea așteptările pe care le avea de la Congres. Titlul articolului rezuma
într-o frază scurtă viziunea ministrului despre Congresul Extraordinar: ,, Fifor:<< Congresul de
astăzi trebuie să transmită un mesaj puternic tuturor țărilor europene și nu numai; trebuie să
demonstrăm încă o dată că pentru PSD singura agendă care contează este a cetățeanului
român >>” Și aici, comentariile conțineau insulte adresate Partidului Social Democrat sau
membrilor săi iar câteva dintre ele ținteau către ministrul Fifor. Această tendință a abonaților de a
reacționa cu mesaje jignitoare am observat -o preponderent la pos tările cu caracter politic ce fac
trimitere la Partidul Social Democrat și activitățile sale. O diferență enormă în ceea ce privește
feedback -ul a putut fi observată pe 8 martie, de Ziua Internațională a Femeii, când ministrul a
postat pe pagina sa o poză cu un cadru militar femeie ținând drapelul României. Această postare a
adunat 717 aprecieri și a fost distribuită de 29 de ori, iar comentariile erau urări de bine adresate
femeilor și po ze cu flori cu diverse mesaje. Acest lucru confirmă nemulțumirea românilor față de

81
Partidul Social Democrat, cât și imaginea negativă pe care o poate avea un membru din conducerea
Ministerului Apărării Naționale. Întrucât ministrul Mihai Fifor reprezintă i nstituția Apărării,
această nemulțumire a urmăritorilor săi față de persoana sa și afilierea sa politică se poate răsfrânge
și asupra Armatei. Românii asociază imaginea ministrului cu imaginea Ministerului Apărării, iar
acest lucru afectează modul în care este văzută Armata.
În rest, tendința este de alternare a postărilor cu caracter politic cu cele legate de domeniul
militar. De exemplu, pe data de 4 martie la ora 9:02, pe pagină a fost distribuită postarea publicată
de ,,Veteranii Armatei României” , cu privire la retragerea ultimului detașament de militari români
din Afganistan, iar la ora 19:06 a fost distribuit un link către un articol marca ,,știripesurse.ro”
titrat ,,Dorel Căprar anunță că PSD Arad îl susține necondiționat, la Congresul Extraord inar, pe
Liviu Dragnea”. Atunci când într -una din zile lipsesc postările politice, pe pagina ,,Senator Mihai
Fifor” sunt distribuite fotografii de pe pagina personală, însoțite de scurte descrieri. În luna
februarie au avut loc Conferința de Securitate de la Munchen și Reuniunea miniștrilor apărării din
statele membre ale NATO” de la Bruxelles. Înaintea acestor evenimente, ministrul Fifor a explicat
urmăritorilor săi, printr -un mesaj scurt, ce își propune: ,,Săptămâna aceasta particip la două
evenimente imp ortante unde voi avea ocazia să promovez diplomația militară și interesele majore
ale României. Este vorba de r euniunea miniștrilor apărării din statele membre NATO de la
Bruxelles și Conferința de Securitate de la Munchen. Reuniunea de astăzi și mâine de la sediul
Alianței Nord -Atlantice este o foarte bună ocazie să continui dialogul deja început cu colegii din
statele aliate pentru obiectivele noastre comune pentru următorul Summit NATO din iulie anul
acesta. În discuțiile bilaterale cu omologii aliați vo i avea oportunitatea de a aprofunda aspecte
practice ale cooperării în domeniul apărării ”. Acest tip de postare este benefic imaginii instituției
pe care o reprezintă ministrul Fifor, deoarece se îndepărtează de contextul politic intern plin de
probleme și pune mai mult accent pe latura diplomatică a funcției sale, anume aceea de colaborare
cu celelalte state membre NATO în vederea consolidării statutului militar al României. Acest lucru
se reflectă și în numărul aprecierilor, 187 în total, abonații fiind, aparent, mult mai interesați de
aspectele ce țin de funcția de Ministru al Apărării și m ai puțin de cea de senator PSD.
Cea mai apreciată postare din luna februarie, cu 408 aprecieri și 9 distribuiri este postarea
publicată de ,,Forțele Navale Române”, distribuită pe pagina ,,Senator Mihai Fifor”. Este vorba
despre admiterea la Academia Nav ală ,,Mircea cel Bătrân”, subiect interesant pentru abonații
paginii, feedback -ul acestora fiind pozitiv. Această diferență uriașă de la 30 -50 de aprecieri la 400,
demonstrează faptul că urmăritorii vor să vadă mai multe postări de acest fel, postări ce ți n de
domeniul militar și de activitatea f orțelor de apărare ale României și nu conținut politic. Ca număr
de aprecieri, aceste postări îi urmează cea de pe 3 februarie, cu 366 de aprecieri. 28 de fotografii
au fost adăugate atât pe contul personal cât și p e pagina oficială, fiind prezentată vizita de lucru a

82
ministrului la structurile marinei militare, Centrul 39 Scafandri din Constanța, Grupul 256
Elicoptere din Tuzla, ministrul încheindu -și ziua în Mangalia, unde a văzut Divizioanele 150 Nave
Purtătoare d e Rachete și 50 Corvete. Această zi încărcată a de evenimente l -a lăsat pe ministrul
Apărării profund impresionat, descriind astfel vizitele: ,,Dacă ar fi să sintetizez în doar două
cuvinte impresiile cu care plec după întâlnirea cu profesioniștii Forțelor Navale Române, acestea
ar fi: optimism și determinare. ” Explicația celor două cuvinte vine în următoarele paragrafe, în
care ministrul ține să laude profesionalismul membrilor Forțelor Navale, dar face și o promisiune
românilor în numele ministerului pe c are îl conduce: ,,Optimism, pentru că m -am convins că
interesele de securitate ale României la Marea Neagră sunt apărate de oameni foarte valoroși, cu
pasiune și vocație pentru profesia lor. Am văzut echipe sudate și eficiente, în care fiecare om își
cunoa ște rolul și își îndeplinește precis sarcinile.
Iar determinarea o asum în nume propriu, dar și al echipei pe care o conduc la vârful
ministerului, în ceea ce privește modernizarea marinei militare a României, care nu mai poate fi
amânată. Anul 2018 va fi unul de referință pentru această categorie de forțe. Suntem pregătiți să
lansăm programul de achiziție a corvetelor multifuncționale – program care va asigura, prin offset –
ul aferent, și modernizarea celor două fregate tip T -22 și vom pregăti condiții le pentru derularea
achizițiilor pentru sistemul de instalații mobile de lansare de rachete antinavă ”84.
Aceste două postări au reușit să atragă, cel puțin pe această pagină, mai mult interes decât moartea
Regelui Mihai I. Postarea de pe 16 decem brie 2017, ce reprezenta un omagiu virtual adus de către
ministru, a reușit să strângă doar 96 de aprecieri și 6 comentarii. Nu am reușit să găsim o explicație
pentru lipsa de reacție a abonaților ministrului.
Luna septembrie a fost țintă analizelor noastre, întrucât reprezintă momentul numirii lui
Mihai Fifor în funcția de Ministru al Apărării. Am vrut să vedem gradul de popularitate de dinainte
și felul în care s -a schimbat natura postărilor. Surprinzător a fost faptul că nu există nicio postare
referitoare la acest moment. În perioada cuprinsă între 12 și 17 septembrie nu există nicio postare
pe pagina oficială. În cea de pe 12, se adresează publicului ca ministru al economiei, în timp ce
postarea de pe 17 septembrie este un link către agerpres.ro, în care apare cu titlul de ,,Ministrul al
Apărării Naționale”. Foarte discret, aproape pe ascuns, Mihai Fifor face tranziția de la un minister
la altul fără a anunța printr -un comunicat public această decizie. Pe 19 septembrie deja își ia în
primire noul s tatut și începe să posteze fotografii de la vizita de lucru de la Washington D.C. în
ipostaza de ministru al Apărării. Din acest moment începe să posteze constant fie link -uri către
articole despre armată, fie fotografii în care apare la diverse vizite de lucru. În acest mod, Mihai
Fifor reprezintă atât ministerul cât și Armata Română. Observând aceste diferențe în tipul

84 https://www.facebook.com/mfifor/ posts/1828588453847435 accesat pe 22 martie 2018 .

83
postărilor cât și în conținutul lor, am ajuns la concluzia că fiecare persoană din conducerea MApN,
pe lângă rolul pe care îl presupune fu ncția sa, are și un rol distinct, de reprezentare și promovare a
imaginii armatei în mediul public. Cercetarea celor două conturi fiind finalizată, am trecut la
următorul membru din conducerea MApN, politician activ, Secretarul de stat și șeful
Departament ului pentru relația cu Parlamentul și calitatea vieții personalului, Nicolae Nasta.
Nicolae Nasta – șeful Departamentului pentru politica de apărare, planificare și relații
internaționale
Licențiat în Drept și Științe juridice, Nasta a obținut diploma în 2005. Între 2005 și 2007 a
urmat cursurile de master în Securitate Comunitară și Terorism. Aceste două diplome le -a obținut
în timp ce îndeplinea rolul de administrator – director general la NG International IMPEX S.R.L.
(TOP GUN), funcție ce a deținut -o din 1994 până în 2012. Această firmă deține un lanț de
magazine specializate în comerț arme autoapărare, vânătoare și tir sportiv. În februarie 2013 devine
membru supleant în Adunarea Parlamentară NATO, până în decembrie 2016. În anul 2014
urmează un curs de Politică externă și diplomație pe o perioadă de cinci luni în cadrul Institutului
Diplomatic Român. În martie 2017 este numit secretar de stat în Ministerul Apărării în urma decizii
luate de premierul de atunci, Sorin Grindeanu. În prezent, pe lângă act ivitatea politică, Nasta este
asociat la NG International Impex SRL si Neidco 84 SRL.
Trebuie menționat faptul că anumite personaje cu care Nasta are relații pot fi caracterizate
ca fiind controversate. Omul de afaceri Valentin Vasilescu, cercetat d e DIICOT pentru constituire
a unui grup infracțional organizat, evaziune fiscală și spălare de bani, a împrumutat de la Nasta
245.000 de euro, pe care acesta din urmă i -a trecut în declarația de avere. Ba mai mult, l -a
împrumutat cu suma de 75.000 de euro pe Marian Petrache, președintele Consiliului Județean
Ilfov, acesta fiind acuzat de procurorii DNA de șantaj și luare de mită. Într -un comunicat DIICOT
din 21 octombrie 2015 este specificat că ,,în perioada 2008 – 2014, inculpații GLIGĂNEANU
GABRIEL și VA SILESCU VALENTIN, împreună cu alte persoane, reprezentanți legali ai 3
societăți comerciale, au constituit un grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunilor
de evaziune fiscală și spălare de bani, grup care a fost sprijinit de mai multe pe rsoane, angajați ai
firmelor în care susnumiții inculpați aveau calitatea de asociați sau administratori.” Printre firmele
implicate în acest caz se numără și SC MILVA PROD S.R.L., la care Nasta a fost asociat cu o cotă
parte de 50%, detaliu trecut și în d eclarația de interese. După scandal, din anul 2015, acest lucru
nu mai apare în declarația de interese. Numirea unui secretar de stat cu relații în cercuri
infracționale ar putea cauza pierderea încrederii în instituția Apărării, însă acest lucru nu pare a se
fi întâmplat. Din contră, acest lucru a fost trecut cu vederea de cei care îi urmăresc postările, un
argument în acest sens constituindu -l lipsa comentariilor care să facă trimitere spre aceste legături.

84
Pagina de Facebook a secretarului de stat Nicola e Nasta nu este foarte populară, fiind
urmărită de doar 948 de persoane, însă spre deosebire de celalalte două pagini, aceasta are funcția
de recenzii activată. Astfel că din 24 de recenzii, pagina Nicolae Nasta a acumulat 4.9 stele din 5,
un punctaj aproa pe perfect. Cu așa scor, am putea spune că urmăritorii săi îl simpatizează profund,
însă dacă luăm în considerare faptul că doar 24 de persoane din totalul de 948 au votat, această
recenzie este prea puțin relevantă.
Pagina oficială a secretarului Nasta a fost creată pe 7 aprilie 2017, la o săptămână distanță
de numirea sa în funcție. Prima postare a constat într -o poză cu tricolorul peste care a fost scris
mesajul ,,Împreună suntem mai puternici”. În câteva rânduri, Nasta a menționat ceea ce urmea ză
să facă: ,, Vă spun bun găsit, dragi prieteni! Am preluat săptămâna trecută onoranta demnitate
publică de secretar de stat pentru relația cu Parlamentul și informare publică în Ministerul
Apărării Naționale. Armata este o instituție fundamentală a statul ui nostru, învestită cu un
impresionant capital de încredere din partea cetățenilor. Sunt conștient de responsabilitățile
importante ce îmi revin din acest punct de vedere, pentru că avem datoria să consolidăm această
relație specială a instituției militar e cu românii a căror securitate o apără. Ministerul are la
conducere o echipă performantă, căreia mă alătur cu toată energia și disponibilitatea. Pe de altă
parte, Departamentul pe care îl voi conduce este, la rândul său o echipă sudată și puternică, pe
care mă bazez în continuarea proiectelor demarate de predecesorii mei, cu accent pe cele ce țin
de creșterea calității vieții personalului. Nu există resursă mai valoroasă decât cea umană și voi
trata cu respect și responsabilitate problemele personalului ac tiv -militari și civili deopotrivă, ale
rezervei de cadre a armatei, ale venerabililor veterani de război și, nu în ultimul rând, ale
veteranilor teatrelor de operații ori familiilor eroilor noștri. Împreună suntem mai puternici ”85!
În secțiunea comentarii, urmăritorii au ținut să -i ureze succes și să îl felicite pentru numirea
în funcție, însă de departe cel mai interesant lucru a fost următorul: Nasta a apreciat fiecare
comentariu primit, în afară de unul singur, postat la o săptămână distanță d e celelalte. În acest fel,
s-a dorit evidențierea faptului că mesajele postate de urmăritori sunt văzute, acest lucru creând
impresia de dialog, de ascultare a părerilor publicului, ceea ce contribuie la gradul de satisfacție al
abonaților. Ziua de 7 april ie a fost foarte îmbelșugată din perspectiva postărilor, pe pagina Nicolae
Nasta fiind postate un videoclip cu generalul Constantin Didulescu, cu ocaziei aniversării a 94 de
ani, apoi fotografii de la aceeași aniversare, ziua finalizându -se cu adăugarea un ei fotografii de
profil noi, Nicolae Nasta pozând în fața unui tricolor ce alcătuiește fundalul.
Urmează cinci zile de pauză, următoare postare fiind abia pe 12 aprilie. Este o poză făcută
unor desene cu tematica Paștelui, ce aparțin copiilor militarilor căzuți la datorie sau doar răniți pe

85 https://www.facebook.com/nicolae.nasta2017/posts/264497027342635 accesat pe 26 martie 2018 .

85
câmpul de luptă. Nasta menționează că desenele au fost transformate în felicitări de către
profesioniștii de la Direcția Calitatea Vieții Personalului și pot fi achiziționate, și face trimitere
către un link de unde ce i interesați pot cumpăra picturile copiilor: ,, Ca în fiecare an, copiii eroilor
noștri, militarii căzuți la datorie sau răniți în teatrele de operații ori în misiuni în țară, au realizat,
cu talent și inspirație, minunate desene dedicate acestei sărbători. Ele au fost transformate, prin
grija profesioniștilor din Direcția Calitatea Vieții Personalului în felicitări originale și
remarcabile. Câteva dintre ele le -am surprins pentru dumneavoastră în aceas tă fotografie.
Valoarea lor simbolică este inestimabilă, dar vizitând site -ul Asociației de Caritate din Armata
României ”Camarazii” http://www.mapn.ro/camarazii/index.php le puteți achiziționa, la un preț
modic, iar fondurile adunate vor fi uti lizate pentru ajutarea unor persoane aflate în situații socio –
medicale grave. E timpul pentru o faptă bună, care este la îndemâna fiecăruia dintre noi ”86.
Este un gest onorabil și potrivit perioadei sărbătorilor pascale, Nasta promovând astfel pe
pagina sa talentul tinerilor dar în același timp săvârșind o faptă de a căror efecte beneficiază trei
părți: copiii, care prin desenele lor și prin vânzarea acestora contribuie la ajutarea celor care au
nevoie; persoanele aflate la celălalt pol, care beneficiază de pe urma acestei acțiuni umanitare; nu
în ultimul rând, Armata, care prin gestul caritabil promovat de Nasta, este pusă într -o lumină bună
și este înfățișată ca instituția care nu își neglijează nici personalul, nici poporul. Astfel de acțiuni
atrag simpat ia publicului și creează o imagine bună instituției Apărării.
În plus, în aceeași zi, Nasta postează o fotografie în care apare alături de un bărbat aflat
într-un scaun cu rotile, Daniel Porumb, soldat rănit în Irak. Alături de fotografie, Nasta scrie u n
mesaj lung în care descrie persoana aflată alături, motivul pentru care este invalid și îi laudă tăria
de caracter și puterea de a continua după un astfel de accident. În mesajul său, Nasta folosește
termeni precum ,,inteligent” și ,,puternic” pentru a d escrie caracterul fostului soldat. Deși ar fi
putut profita de această întâlnire pentru a obține capital de imagine, secretarul de stat Nasta
povestește despre dorința eroului de a ajunge la ceremonia organizată pentru marcarea
Centenarului și la Ziua Mari nei Române, apoi adaugă: ,, Nu vreau să mă alătur corului de
promisiuni, dar am discutat despre posibilitatea de a merge împreună la aceste importante
activități, dacă starea de sănătate îi va permite .” Nasta se delimitează astfel de practicile altor
politi cieni, care în situația lui ar fi promis tot felul de lucruri pentru a obține reacții pozitive din
partea publicului și pentru a -și creea imaginea falsă de oameni sensibili și miloși. Cu toate acestea,
postarea lui Nasta obține 83 de aprecieri și este dist ribuită de 18 ori, secțiunea de comentarii find
plină de cuvinte de respect atât pentru militarul care și -a pierdut mobilitatea servind țara, cât și
pentru atitudinea secretarului de stat, prin vizita și prin cuvintele spuse la adresa eroului. Sacrificiul

86 https://www.facebook.com/nicolae.nasta2017/posts/266666317125706 accesat pe 3 aprilie 2018

86
despre care am menționat mai sus, nu este trecut cu vederea, Nasta scriind la sfârșitul postării
câteva rânduri prin care încearcă să trezească o sensibilitate colectivă în inimile românilor, care de
multe ori ignoră sau trec cu vederea handicapul persoane lor din jurul lor. ,, Toți cei ca el, oameni
tineri care n -au ezitat să -și facă datoria față de țară, chiar dacă prin asta și -au pus în pericol
propria viață, merită tot respectul și considerația noastră. Urmele rănilor pe care le poartă pe
trup sunt prețul pentru libertatea și liniștea noastră. Avem datoria să le fim în permanență alături
lor, militarilor răniți, familiilor lor și, mai ales, familiilor eroilor căzuți la datorie ”87.
Următoarea zi, secretarul de stat Nasta continuă cu postările legate de vizi tele făcute
veteranilor. De data aceasta, persoana vizitată este Ioan Peterfiu, colonel în retragere, veteran de
război. În vârstă de 101 ani, colonelul Peterfiu a stat patru ani în închisorile sovietice, din 1942
până în 1946. În postare, Nasta descrie pe scurt ceea ce a aflat de la bătrânul ofițer, și lasă chiar și
un fragment din povestirea acestuia. În fotografii, cei doi apar la o masă, pe de o parte Nasta, la
costum și cu nelipsiții ochelari moderni, tinerești, și de cealaltă parte, colonelul, îmbrăca t modest
dar decent, cu un pulovăr vechi încheiat peste o bluză din care iese gulerul strâmb al unei cămăși.
Această imagine, deși aparent simplă, înseamnă mult pentru istoria Armatei Române. În fața
secretarului Nasta se află un om ce a servit interesele țării și a plătit patru ani din viață pentru acest
lucru. La fel ca Daniel Porumb, colonelul Peterfiu și -a sacrificat tinerețea luptând pentru
bunăstarea țării și a poporului său, servind în al Doilea Război Mondial. Astfel de persoane sunt
eroii cărora ța ra le oferă prea puțin în comparație cu jertfele lor. Și în cazul de față, prin simpla
vizită pe care o face secretarul Nasta, Armata are mult de câștigat la capitolul imagine, pentru că
valorizarea oamenilor care prin faptele lor au participat în teatrele de război reprezintă cel mai bun
procedeu de promovare a instituției. Nasta, prin această schemă de PR, coboară din statutul său
înalt de secretar de stat și devine, așa cum apare în fotografii, o persoană modestă, un om cinstit
care respectă vârsta și fa ptele omului din fața sa.
Trei zile mai târziu, apar încă două postări, total diferite una de cealaltă. Prima este o urare
de Paște, alături de un desen realizat fiica eroului Aurel Marcu, sublocotenentul (P.M.), căzut la
datorie în anul 2007, în Afg anistan. Nici de data aceasta nu sunt trecuți cu vederea soldații, cărora
Nasta le mulțumește personal pentru serviciul lor. Cea de a doua postare este una tristă, prin care
Nasta își înștiințează abonații despre moartea generalului de brigadă Adrian Soci. Un mesaj scurt,
prin care transmite condoleanțe este postat deasupra unei fotografii cu ramă neagră, în care fostul
general apare în uniformă. Deși tristă, postarea este foarte populară și atrage un număr mare de
comentarii, prin care oamenii își exprimă tristețea și transmit condoleanțe familiei.
După această perioadă oarecum bogată în postări, pagina secretarului Nasta devine

87 https://www.facebook.com/nicolae.nasta2017/posts/267224220403249 accesat pe 4 aprilie 2018 .

87
inactivă. Mai bine de o săptămână, a bonații nu primesc nicio noutate din partea secretarul de stat.
Abia pe 25 aprilie, după nouă zile de absență, Nasta promovează evenimentul ,,VeteRUN”, un
cros dedicat eroilor de război, la care se înscrie personal. Ziua următoare participă la spectacolul
de poezie și muzică ,,Pianul cu poeme”, desfășurat în Sala de Marmură a Palatului Cercului Militar
Național, a doua manifestare dedicată ,,Zilei Veteranilor de Război”. Până pe 29 aprilie continuă
postările legate de aniversarea ,,Zilei Veteranilor de Răzb oi”. Sunt postate fotografii de la
Adunarea solemnă de la Palatul Cercului Național Militar, cât și de la ceremonia militară
desfășurată la Monumentul Eroilor Patriei din fața Universității Naționale de Apărare ,,Carol I”,
București. În aceste postări, Nas ta folosește pentru prima oară pe pagina oficială ,,hashtag -ul”,
însoțit de cuvinte precum ,,#România”, ,,#MApN”, ,,#ZiuaVeteranilordeRăzboi”,
,,#ArmataRomâniei” dar și numele său, ,,#NicolaeNasta”, astfel acomodându -se cu funcțiile
Facebook, dar și crescâ ndu-și vizibilitatea pe rețeaua de socializare, elementul hashtag fiind folosit
drept tag sau etichetă pentru a putea fi găsit mai ușor. Cu ocazia acestei zile, Nasta le -a ,,transmis
cele mai alese gânduri de recunoștință și apreciere pentru sacrificiul fă cut și pentru că au știut
întotdeauna să treacă peste greutăți, oferind un stăruitor exemplu de tărie sufletească, frumusețe
morală și demnitate ost ășească ”88.
La sfârșitul zilei, Nasta postează fotografii de la comemorarea sublocotenenților (P.M.)
Adrian Vizireanu și Iulian Dumitrescu, căzuți la datorie în anul 2016, în teatrul de război din
Afganistan. În fotografiile de la cimitir, înconjurat de rudele eroilor, Nasta aproape că nu se
distinge de cei din familiile celor comemorați. Vizibil îndurer at, acesta încearcă să consoleze o
femeie îmbrăcată în doliu. Această fotografie îl umanizează și mai mult pe secretarul de stat Nasta,
îl desprinde de funcția importantă pe care o deține și îl transformă într -un simplu om afectat de
tragediile vieții.
În luna mai, secretarul Nasta vizitează spitalele unde se află soldații români răniți, participă
la crosul VeteRUN și la Ziua Eroilor și are diverse întruniri și ședințe. Cea mai urmărită dintre ele
este cea legată de vizita făcută caporalului clas a III Marcel Neagu, internat la Spitalul Universitar
de Urgență Militar Central ,,Dr. Carol Davila”, cu 232 de aprecieri și 50 de distribuiri, urmată de
postarea despre Ziua Eroilor, care atrage 116 aprecieri și este distribuită de 11 ori. Am observat
acest aspect și la celelalte pagini pe care le -am analizat, publicul este mai interesat de postările
fericite, despre soldați care au luptat pe front și deși s -au întors răniți, au supraviețuit și s -au întors
la familiile lor. În contrast se află informațiile despre decesul unui cadru militar, postările de acest
gen fiind, pe bună dreptate, aproape lipsite de aprecieri. Pe 24 mai, Nasta postează o fotografie cu
o lumânare, alături de mesajul următor: ,, Ieri seară am primit o veste extrem de tristă, caporalul

88 https://www.facebook.com/nicolae.nasta2017/posts/274776072981397 accesat pe 5 aprili e 2018 .

88
Cristinel Jianu, din Batalionul 495 Infanterie, și -a pierdut viața în urma unui accident survenit pe
timpul unui exercițiu de parașutare pe Aerodromul Clinceni. Cu toate eforturile medicilor
Spitalului Universitar de Urgență București, caporalul Cristinel Ji anu a decedat. Astăzi, în toate
unitățile militare din țară, vor fi organizate ceremonii de comemorare a caporalului Cristinel
Jianu. Conducerea Ministerului Apărării Naționale este alături de familia îndoliată și transmite,
în numele întregului personal, sincere condoleanțe familiei militarului căzut. Dumnezeu să îl
odihnească în pace! ”. Postarea obține cinci aprecieri și 23 de ,,reacții” de tristețe, multe dintre ele
venind din partea unor pagini precum ,,Divizia 1 Infanterie <<Dacica>>”, ,,ISU Bistrița –
Năsăud”, ,,Batalionul 265 Poliție Militară <<Tudor Vladimirescu>>” sau ,,Armata României”.
Acest lucru arată solidaritatea dintre instituții și legătura specială care îi leagă, chiar dacă provin
din departamente și echipe diferite. Totodată, aceste postăr i arată și latura mai puțin plăcută a
profesiei militare, însă acest lucru favorizează creșterea încrederii în armată. Prin ilustrarea atât a
părților interesante a carierei militare precum antrenamentele din cadrul exercițiilor colective
NATO sau a ceremo niilor de comemorare, cât și a detaliilor mai neplăcute, precum rănirea sau
trecerea în neființă a unuia sau mai multor soldați români, instituția Apărării este privită cu
încredere de către public, întrucât nu încearcă să ascundă sau să treacă cu vederea anumite aspecte
ce ar putea descuraja persoanele interesate în formarea unei cariere în această instituție. Această
onestitate din partea personalului cât și din partea conducerii, sporește siguranța pe care o simt
românii știind că organul ce se ocupă de apărarea țării nu ascunde lucruri care ar putea să – afecteze
imaginea.
Începând din luna iunie, postările se răresc pe pagina secretarului Nicolae Nasta, pauzele
fiind de 5 și câteodata 10 zile. Acest lucru îl punem fie pe seama programului încăr cat al acestuia,
fie pe lipsa evenimentelor. Între 18 și 29 iunie, pe pagina secretarului nu apare nicio postare, fapt
ce îi scade din aprecieri. Cea de pe 29 iunie, deși este despre reuniunea miniștrilor apărării din
statele membre ale NATO, abia atrage 2 3 de aprecieri și un comentariu ironic din partea unui
abonat, care întreabă dacă merge și România la acest eveniment. Luna iulie este la fel de săracă în
conținut, cu doar șase postări, două la începutul lunii, cu o pauză de două săptămâni până la
celelal te patru. Din acest moment, pagina secretarului Nasta intră într -un con de umbră, spre
deosebire de paginile ministrului Fifor și generalului Ciucă, care postează constant și își țin la
curent urmăritorii. În luna august postează doar de două ori. Prima da tă pe 15 august, când adaugă
patru fotografii de la Ziua Marinei Române, prin care le urează la mulți ani marinarilor români.
Postarea obține 76 de aprecieri și nu primește niciun comentariu, feedback -ul fiind absent. A doua
postare este o fotografie datat ă 24 august, în care Nasta apare alături de un grup de oameni. ,, Am
avut, astăzi, o întâlnire de lucru substanțială și productivă cu reprezentanți ai sindicatelor
salariaților civili și ai structurilor din Ministerul Apărării Naționale cu responsabilități în

89
domeniu, la solicitarea Confederației Sindicale Naționale MERIDIAN ”89., scrie acesta în cadrul
postării. Din nou, abonații nu mai transmit nimic, așa cum obișnuiau să facă în perioada când
postările erau mai dese. Absența feedback -ului poate fi o reacție prin care urmăritorii își arată
nemulțumirea față de lipsa noutăților din partea paginii. Acest lucru nu e benefic imaginii
secretarului de stat și nici instituției.
Luna septembrie este la fel de săracă în conținut, pagina secretarului de stat de venind
aproape inactivă, cu doar trei postări. Abia din luna octombrie se revine la ritmul de postare cu
pauze de maxim cinci zile. Următoarele luni, noiembrie, decembrie și restul anului 2018 până în
prezent, fluxul de informații de pe pagină alternează, nefiind atins un nivel constant de postări.
Prin comparație cu pagina ministrului Fifor, pagina secretarului de stat Nasta este mai puțin activă,
însă trebuie să ținem cont și de natura postărilor. În timp ce postările lui Nasta se constituie doar
în urări de bine, informări cu privire la vizitele făcute sau ședințele la care participă, fotografii de
la diverse evenimente și comemorări, pagina ministrului Fifor este foarte bogată în conținut politic.
Ori, acest aspect nu l -am putut identifica și pe pagina s ecretarului de stat, acesta evitând complet
subiectele politice și promovarea lor pe pagină, deși ca și Fifor, și el este politician. Acele pauze
menționate mai sus ar fi putut fi înlocuite cu link -uri către articole despre el, însă Nasta a preferat
să lim iteze conținutul său doar la postări legate de funcția pe care o deține, și implicit la îndatoririle
legate de serviciul său.
Astfel, principala diferență observată în analiza celor trei pagini de Facebook este legată
de tipul postărilor. În timp ce generalul Ciucă și secretarul de stat Nasta au adoptat o strategie
clară, prin care să își informeze urmăritorii doar despre chestiunile legate exclusiv de funcția
respectiv rangul deținute, ministrul Fifor a preferat să facă și politică pe pagina sa. De aici și
contrastul clar dintre feedback -ul pozitiv regăsit pe paginile primilor doi, față de reacțiile negative
și comentariile de ură identificate sub postările ministrului. Publicul dorește, așadar, postări strict
legate de domeniul instituției milita re, și nu opinii sau controverse politice.

3.2.3 Notorietatea militarului de carieră: Generalul Nicolae Ciucă

Următoarea pagină pe care am analizat -o este a unui cadru militar de profesie, neimplicat
în politică, și anume Șeful Statului Major al Apără rii, Generalul Nicolae Ciucă. Mai sus am făcut
o comparație între conturile celor doi și am constatat o diferență foarte mare în ceea ce privește
popularitatea și gradul de vizibilitate în spațiul public. Reamintim, pagina ,,Senator Mihai Fifor”
are 4378 de abonați în timp ce pagina ,,Nicolae Ionel Ciucă” este apreciată de 24.745 de persoane.

89 https://www.facebook.com/nicolae.nasta2017/posts/326449751147362 accesat pe 7 aprilie 2018 .

90
Generalul -locotenent cu trei stele, Nicolae Ciucă, a fost numit în funcție de către președintele
României, Klaus Iohannis, în data de 1 ianuarie 2015, înlocuindu -l pe generalul de aviație Ștefan
Dănilă care fusese numit în fruntea Armatei în 2011 de către Traian Băsescu. Combatant în Irak și
Afganistan, generalul Nicolae Ciucă face parte din grupul ofițerilor ce și -au câștigat gradele în
război, prin luptă armată. În mai 2004, în Bătălia de la Nassiria, generalul Ciucă a condus trupele
românești în prima luptă în care soldații români au fost combatanți activi după Al Doilea Război
Mondial90.
Într-un interviu acordat site -ului m -securitynews.ro în 2014, generalul Ciucă descria astfel
acțiunile militare ale Armatei Române din Afganistan: ,,Dacă ar fi să expun o lecție pe care
Afganistanul a reușit să ne -o reamintească, ar fi aceea că, deși ne aflăm în era informațională și
a cunoaște rii, a evoluției tehnologice ultrarapide, în mod paradoxal, resursa umană – militarii
din forțele terestre – au fost cei care au făcut posibile toate reușitele și succesele obținute alături
de partenerii noștri. Prin pregătirea profesională de excepție, ca pacitatea de adaptare deosebită,
agilitatea și creativitatea extraordinară manifestate, militarii români au depășit cu bine
dificultățile emergente, specifice unui teatru de operații atât de complex și imprevizibil cum este
cel din Afganistan ”91.
Generalul Nicolae Ionel Ciucă a absolvit în 1985 Liceul Militar ,,Tudor Vladimirescu” din
Craiova, urmând apoi cursurile Școlii Militare de Ofițeri Activi ,,Nicolae Bălcescu” din Sibiu. În
1990 participă la Cursul de perfecționare a comandanților companiilo r de cercetare. Între 1993 și
1995 urmează Cursurile Academiei de Înalte Studii Militare din cadrul Facultății Interarme,
Specialitatea Arme Întrunite, București. În 1997 participă la două cursuri, cursul de stat major tip
brigadă, Centrul PfP din Bucureșt i, și cursul de instructori pentru pentru menținerea păcii, Centrul
PfP din Ankara. În perioada 2000 -2006 urmează diverse cursuri pentru dezvoltarea tactice și de
comunicare: în 2000 urmează un curs de limba engleză în cadrul Academiei Forțelor Terestre di n
Sibiu, dar și un curs PSO (Operații în Sprijinul Păcii) la Centrul PfP din București; în 2001
participă la cursul JOINT și operații multinaționale la Centrul PfP din București; în anul 2003
obține Doctoratul în Științe militare cu lucrarea „Dimensiunea a ngajării Armatei României în
operații întrunite multinaționale ,, la Universitatea Națională de Apărare ,,Carol I”, București;
în 2004, urmează cursul de relații civil -militari din Europa de Est și Asia Centrală, Florida, Statele
Unite ale Americii.
În anul 2005, generalul Nicolae Ionel Ciucă urmează un curs de limba engleză –
Terminologie NATO, la Universitatea York St. John din Marea Britanie . Tot în 2006 obține

90 https://www.hotnews.ro/stiri -esential -18958073 -schimbare -majora -fruntea -armatei -klaus -iohannis –
numit -nou-sef-statu lui-major.htm accesat pe 23 martie 2018 .
91 http://www.m -securitynews.ro/content/generalul -de%C5%9Fertului -%C5%9Feful -statului -major -al-
for%C5%A3elor -terestre -gen-mr-nicolae -ciuc%C4%83 -succesul accesat pe 23 martie 2018 .

91
masterul în Studii Strategice la Colegiul de război, trupe de uscat din Statele Un ite ale Americii.
În anul 2012 urmează un curs postuniversitar de perfecționare în domeniul securității și apărării
naționale intitulat ,,Securitate și bună guvernare”, în cadrul Colegiului Național de Apărare din
București.
După cum am mai men ționat, spre deosebire de ministrul Mihai Fifor, generalul Nicolae
Ionel Ciucă este un militar de profesie, si nu un politician. De aceea, pe pagina sa de Facebook nu
ar trebui să identificăm materiale cu conținut politic sau care fac trimitere spre domeni ul politicii,
întrucât pagina aparține unui membru MApN care servește și reprezintă instituția. Articolele 28 și
29 din secțiunea 3 a Legii 80/1995 specifică drepturile și libertățile care le sunt interzise cadrelor
militare. Punctele a) și b) din articol ul 28 sună astfel:
Art.28
Cadrelor militare în activitate le este interzisă exercitarea următoarelor drepturi:
a) sa facă parte din partide, formațiuni sau organizații politice ori să desfășoare propagandă prin
orice mijloace sau alte activități în favoarea acestora ori a unui candidat independent pentru funcții
publice;
b) să candideze pentru a fi alese în administrația publică locală și în Parlamentul Romaniei, precum
și în funcția de Președinte al României;
În plus, articolul 29 vine cu o comp letare cu privire la aceste drepturi și la modul în care
cadrele militare își pot exprima opiniile politice:
Art.29
Cadrelor militare în activitate le este restrânsă exercitarea unor drepturi si libertăți, astfel:
a) opiniile politice pot fi exprimate nu mai în afara serviciului;
b) exprimarea în public a unor opinii contrare intereselor României și forțelor armate nu este
permisă92;
Din cauza faptului că Facebook este considerat spațiu public, militarilor le este interzisă
exprimarea părerilor legate de politică. Cum pagina ,,Nicolae Ionel Ciucă” este una oficială și
reprezintă gradul și statului acestuia în Armata Română respectiv în Ministerul Apărării Naționale,
postările referitoare la politică sunt strict interzise. Lucru care se respectă, întrucât n u am reușit să
găsim nicio postare cu caracter politic. Toate postările de pe pagină sunt legate doar de activitățile
militare și diplomatice ale generalului Ciucă. Mesajele postate sunt simple și de mici dimensiuni,
de cele mai multe ori însoțite de diver se fotografii de la activitățile pe care le promovează. Acest
lucru este apreciat de abonații săi, care postează comentarii pozitive și de încurajare a militarilor

92 http://www.dreptonline.ro/legislatie/sta tutul_cadrelor_militare.php accesat pe 24 martie 2018 .

92
români aflați pe front, cât și felicitări adresate Șefului Statului Major al Apărării pentr u felul în
care își exercită funcția.
Pe lângă postările ce informează asupra diferitelor misiuni și detașări ale soldaților români,
pe pagină apar omagii la adresa eroilor căzuți pe câmpul de luptă. Administratorul paginii are trista
datorie de a aminti tuturor de ziua în care unul dintre soldații armatei române a pierit în timpul
executării unei misiuni de menținere a păcii. Pe data de 20 martie 2018 s -au împlinit 10 ani de
când sublocotenentul (p.m.) Ionuț Cosmin Sandu a căzut la datorie în timp ul unei misiuni în teatrul
de operații din Afganistan. Această cinste adusă eroilor români este foarte apreciată de public și
constituie o strategie foarte bună de îmbunătățire a imaginii armatei române. Faptul că soldații
decedați în teatrele de război nu sunt dați uitării, impresionează în mod profund pe cei din rândul
civililor, care la rândul lor reacționează prin comentarii prin care recunosc sacrificiul și onorează
faptele pline de curaj ale militarilor.
Un eveniment interesant a avut loc pe 2 martie 2018, când în cadrul emisiunii ,,Românii
au talent” a apărut Brigada 30 Gardă Mihai Viteazul, cu un număr impresionant de mânuire a
armei. Momentul a avut un succes uriaș, fiind aplaudat în nenumărate rânduri în timpul
desfășurării. În spatele lor, pe un ecran uriaș a apărut tricolorul cu următorul mesaj: ,,Onoare celor
care au înfăptuit Marea Unire”. O putem considera o strategie de PR excepțională dacă ținem cont
de succesul emisiunii și de audiența de care se bucură. Telespectatorii au putut ast fel urmări atât
abilitățile soldaților Regimentului 30 Gardă, aducându -li-se în același timp aminte și de momentul
istoric la care vom asista acest an, Centenarul Marii Uniri. Înregistrarea momentului a fost
distribuită și pe pagina ,,Nicolae Ionel Ciucă”, generalul ținând să -i felicite pentru succesul obținut
și pentru trecere a în etapa următoare.
Ce am putut observa pe pagina ministrului Mihai Fifor, spre deosebire de cea a Șefului
Statului Major, este faptul că sunt trecute cu vederea aniversăril e zilelor importante din istoria
statului. De exemplu, Ziua Protecției Civile din România, sărbătorită pe 28 februarie, a fost cinstită
pe pagina generalului dar nu și pe cea a ministrului. În timp ce primul posta un mesaj prin care ura
sănătate și prosper itate colegilor săi din cadrul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență,
pe pagina ,,Senator Mihai Fifor” erau distribuite fotografii din Israel, unde ministrul a vizitat
Memorialul Victimelor Holocaustului, ,,Yad Vashem”, și a avut o întreveder e cu șeful Comisiei
de Apărare și Politică Externă, Avi Dichter. Această deplasare în afara țării cât și rolurile diferite
pe care le au cei doi membri din conducerea MApN, pot scuza această omisiune din partea
ministrului. Alt caz înregistrat a fost pe 1 martie 2018, când pe pagina ,,Nicolae Ionel Ciucă” au
fost sărbătorite atât ziua Forțelor pentru Operații Speciale cât și ziua Automobiliștilor Militari. Pe
aceasta din urmă, ministrul Fifor a omis -o, pe pagina sa fiind distribuită postarea publicată de
contul de Facebook al MApN cu privire la ziua Forțelor pentru Operații Speciale, fără a adăuga

93
nicio urare. Drept urmare, postările de pe pagina generalului Ciucă au adunat împreună 501
aprecieri, în timp ce doar 43 de persoane au apreciat efortul ministrulu i.
Astfel, am aflat că postările de pe paginile Ministerului Apărării Naționale nu atrag doar
interesul tinerilor care doresc să urmeze o carieră militară sau sunt pasionați de fenomenul militar,
ci și al bătrânilor care au servit în armata sau au avut persoane apropiate lor care au luptat și s -au
sacrificat pentru țara lor. Doar prin simpla observare a conturilor abonate la pagină, putem stabili
faptul că informațiile postate pe mediile de socializare au o răspândire foarte largă în ceea ce
privește ca tegoriile de vârstă. Este de înțeles de ce tot mai multe instituții aleg să își creeze pagini
pe Facebook, o platformă populară în care aceastea pot să -și promoveze imaginea în fața unui
număr foarte mare de persoane.

94
CONCLUZIE

Cercetarea modului în care a fost prezentată Armata în presa românească de la începutul
secolului al XX -lea, în timpul celor două Războaie Mondiale, în perioada comunismului, a
revoluției și până în prezent a necesitat o informare amănunțită asupra subiect ului. Periodicele din
timpul Primului Război Mondial au arătat rolul ziarului ca principal mijloc de informare în
prezentarea noutăților de pe front. Radioul și ziarele din Al Doilea Război Mondial au ,,luptat”
alături de Armata României pe un front invizi bil aflat pe calea undelor. Propaganda a contribuit la
menținerea moralului populației din țară și a creat o imagine pozitivă a trupelor care luptau pe
front, evitând să publice numărul pierderilor.
Am reușit să arăt modul în care funcționa presa în perioada lui Nicolae Ceaușescu și felul
în care cenzura împiedica publicarea adevărurilor mai puțin plăcute despre regimul comunist. Cu
ajutorul mărturiilor celor care în perioada comunismului au făcut serviciul militar obligatoriu am
conturat realitatea urâtă despre condițiile din armată și echipamentul prost cu care erau dotați
soldații.
Prin intermediul înregistrărilor TVR și a mărturiilor revoluționarilor din presa
contemporană am reluat firul revoluției și am ilustrat cât mai obiectiv felul în care a fost văzută
interven ția armatei din primele zile în presa românească. Declarațiile șefului Marelui Stat Major,
generalul Ștefan Gușă contribuie și ele la cercetarea acțiunilor armatei din timpul revoluției și
demonstrează încă o dată faptul că e venimentele neobișnuite de după 22 decembrie nu au fost
coordonate de armata și liderii ei. Și deși pe moment ziarele mulțumeau soldaților care au întors
armele și au decis să apere populația, acțiunile precedente zilei de 22 au afectat profund imaginea
armatei și au dus la pierderea încrederii în ceea ce ar fi trebuit să reprezinte garanții securității
naționale.
În studiul de caz ce analizează modul în care este promovată imaginea armatei pe populara
platformă socială Facebook am constatat ati tudinea românilor pe care am dedus -o din feedback -ul
oferit de aceștia. Postările persoanelor din conducerea MApN, care nu se reprezintă doar pe ei ci
reprezintă și instituția din care fac parte au fost studiate pentru a stabili gradul de popularitate și
interesul, pe care l -am demons trat că încă există, față de instituția Apărării. Rezultatul a fost acela
că pe măsură ce ne apropiem de momentul Centenarului, crește și atracția publicului către postările
cu caracter militar sau care fac trimitere l a activitățile Armatei României și conștientizarea faptelor
de vitejie ale soldaților români din ultimul secol.
Așadar consider că prin lucrar ea de față am reușit să prezint felul în care au decurs

95
legăturile dintre armată și mass -media, și cum aceasta din urmă a contat decisiv în formarea
imaginii instituției apărării în diferite contexte istorice.

96
BIBLIOGRAFIE

Alexandrescu, Vasile, Istoria militară a poporului român , vol. V, Editura Militară, București,
1989
Averescu, Alexandru, Notițe zilnice din războiu (1916 -1918) , editura Grai și Suflet – Cultura
Națională, București, 1937
Cazeneuve, Jean, La société de l'ubiquité. Communication et diffusion, Editura Denoël -Gonthier,
Paris, 1972
Coman, Mihai, Introducere î n sistemul mass -media, Editura POLIROM, Iași, 2004
Djuvara, Mircea, Introducere la politica generala , trei conferințe făcute la Cursul de
comandament din 1931, Tipografia școlii Militare a Aeronauticii Regele Carol II
General Dabija, Gheorghe, Armata română în războiul mondial (1916 – 1918) , vol. II, București,
Editura I. Hertz
Groza, Liviu, Grănicerii bănățeni , editura Militară, Bucuresți, 1993
Hentea, Călin, 150 de ani de război mediatic. Armata și presa în timp de război , Editura Nemira,
București, 2000
Ioanițiu, Alexandru, Războiul României: 1916 -1918 , vol. II , Tipografia Geniului, București, 1929
Iordache, Anastasie, Criza politică din România și războaiele balcanice (1911 -1913), editura
Paideia, 1998
Iorgovan, Antonie, Odissea elaborarii Constitutiei , Editura Vatra Românesca, Târgu -Mures,
1998, Anexa a III -a, Fisa "C"
Iovănuț, Simona, Comunicarea, Curs de specializare pentru lucrãtori sociali în mediul
rural , Editura Waldpress, Timisoara, 2001
Kirițescu, Constantin , Istoria războiului pentr u întregirea României , Editura Științifică și
Enciclopledică, București, 1989
Kunczik, Michael și Zipfel, Astrid, Introducere în știința publicisticii și a comunicării , Editura
Presa universitară, Cluj, 1998
Lull, James, Mass -media, comunicare , Editura Samizdat, București, 1999
Rădulescu, Dumitru , Istoricul și tactica elemantară a cavaleriei , Tipografia Cavaleriei, Sibiu,
1924
România în Războiul Mondial, 1916 – 1919 , vol. 1, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului,
Imprimeria Națională, București, 19 34
Stoenescu, Alex Mihai, Istoria loviturilor de stat, vol. 4, partea 2, revoluția din decembrie 1989 –
O tragedie românească , Editura Rao, București, 2012
Tismăneanu, Vladimir, Reinventarea Politicului, Europa Răsăriteană de la Stalin la Havel ,
Editura Po lirom, Iași, 1997

97
Von Falkenhayn, Erich, Campania Armatei a 9 -a împotriva românilor și a rușilor , Atelierele
Grafice Socec & Co S.A., București, 1937
Waldeck, R.G., Athenee Palace , Editura Humanitas, București, 2006
West, Richard, Tito and the rise and fal l of Yugoslavia , editura Faber&Faber, 1994

WEBOGRAFIE

http://adevarul.ro accesat pe 30 martie 2018
http://cogito.ucdc.ro accesat pe data de 27 martie 2018
http://enciclopediaromaniei.ro accesat pe data de 7 aprilie 2018
http://evz.ro accesat pe 15 mai 2018
http://liceuldragalinacs.info accesat pe data de 8 aprilie 2018
http://stiri.tvr.ro accesat pe 3 aprilie 2018
http://www.descopera.ro accesat pe 26 aprilie 2018
http://www.dreptonline.ro accesat pe 24 martie 2018
http://www.mapn.ro accesat pe data de 28 martie 2018
http://www.marelerazboi.ro accesat pe 2 aprilie 2018
http://www.mediafax.ro accesat pe 17 mai 2018
http://www.mpt.upt.ro accesat pe 14 martie 2018
http://www.m -securitynews.ro accesat pe 23 martie 2018

http://www.prosport.ro accesat pe 3 mai 2018
http://www.romania -actualitati.ro accesat pe 21 martie 2018
http://www.tion.ro accesat pe 7 mai 2018
http://www.tribuna.ro accesat pe 13 mai 2018
https://dexonline.ro accesat pe 4 martie 2018
https://lege5.ro/ accesat pe 4 martie 2018
https://www.agerpres.ro accesat pe data de 22 aprilie 2018
https://www.armataromaniei.ro accesat pe data de 12 aprilie 2018

98
https://www.curierulnational.ro accesat pe 18 mai 2018
https://www.facebook.com accesat pe 18 martie 2018

https://www.historia.ro accesat pe data de 21 aprilie 2018

https://www.hotnews.ro accesat pe 15 martie 2018

https://www.hotnews.ro accesat pe 23 martie 2018

https://www.vice.com accesat pe 12 mai 2018

https://www.worldwar2.ro accesat pe data de 18 aprilie 2018

https://www.youtube.com accesat pe 29 aprilie 2018

LEGE: 14 din 28/12/72 Privind organizarea apărării naționale a Republicii Socialiste România accesat pe
15 mai 2018