Pr. Prof. Dr. Roger Coresciuc [629461]

Facultatea de Teologie Ortodoxă ,,Dumitru Stăniloae ”
Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” Iași

LUCRARE DE LICENȚĂ

Metode catehetice
adaptabile bătrânilor din județul Botoșani

Coordonator:
Pr. Prof. Dr. Roger Coresciuc
Absolvent: [anonimizat]
2017

I Generalități. Prezentare generală a proiectelor catehetice destinate tinerilor ( ,,Hristos
Împărtășit Copiilor” și ,,Alege Școala !”)
I.1. Generalități
Termenul de cateheză desemneaz ă lucrarea didactică a Bisericii1, fie că este vorba
despre catehizarea în Biserică, în cadrul cultului divin public, fie că este vorba de ora de
religie, care se predă în școlile de stat și particulare. Cel care realizează această misiune se
numește catehet , adică cel care învață pe al tul. Catehumenul este cel care învață de la altul ,
ucenicul, elevul. Procesul prin care se realizează această lucrare se numește catehizare , adică
„acțiunea de a învăța, de a instrui și a educa în spirit creștin, pentru viața creștină, prin
cunoașterea înv ățăturilor Bisericii și împlinirea voii lui Dumnezeu”2. Prin cateheză „asistăm
la înrădăcinarea Logosului în adâncul inimii umane prin umbrirea Duhului”3, catehizarea
fiind, astfel, percepută ca „o adevărată Bună -vestire personală ”4. Sfântul Chiril al
Ierusalimului, referindu -se la procesul de catehizare, invită la o analogie practică atunci când
încearcă să -i explice rostul: „Închipuie -ți catehizarea ca pe o casă! Dacă nu vom săpa adânc
pământul și nu vom așeza temelie, dacă nu vom încheia casa după to ată regula ( rânduiala ), cu
legăturile zidirii, ca să nu rămână vreun loc gol și să se strice clădirea, atunci nu -i nici un
folos de osteneala de mai 'nainte. Ci trebuie să punem, după regulă, piatră pe piatră, să cadă
muchie pe muchie, îndepărtând tot cee a ce este nefolositor. Așa trebuie să se zidească o
clădire bună. În chip asemănător își oferim pietrele cunoștinței. Trebuie să auzi învățăturile
(catehezele ) despre Dumnezeul Cel Viu! Trebuie să auzi învățăturile despre judecată! Trebuie
să auzi învățătu rile despre Hristos! Trebuie să auzi învățăturile despre Înviere! Învățăturile pe
care vi le vom expune metodic sunt multe. Acum vi le -am amintit sumar, dar la timpul
potrivit vi le vom expune armonios. Dacă însă nu le vei aduna la un loc și nu -ți vei amin ti de
învățăturile spuse de la început și de cele de mai târziu, meșterul zidește clădirea, dar tu vei
avea o casă slabă”5.
Catehizarea în Biserică presupune, o dată cu sensul etimologic general al catehezei
de „a învăța pe altul”, și sensul de predare a unui conținut special: „(Învăț despre) Dumnezeu,

1 Pr. Prof. Dr. Vasile Gordon, Introducere în Catehetica Ortodoxă , București,Editura Sophia, 2004, p. 10.
2 Pr. Prof. Dr. Ene Braniște, Prof. Ecaterina Braniște, Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase , Caransebeș, Editura
Diecezană, 2001, p. 91.
3 Jean Nicolae, Cuvânt misionar pentru o altfel de cateheză , în „Inter” – Revista Română de Studii Teologice și Religioase,
Cluj-Napoca, Sibiu, Craiova, București , Chișinău, Editura Institutului Român de Studii Inter -ortodoxe, Inter -confesionale și
Inter -religioase,nr. 1 – 2, 2007, p. 169.
4 Ibidem
5 Sfântul Chiril al Ierusalimului, Cateheze , (Trad. de Pr. D. Fecioru), Editura IBMBOR, București, 2003, p. 12.

credință, crearea lumii etc.”6. Așadar, catehizarea are la bază un conținut religios. Cateheza, a
fost și este unul din importantele mijloace folosite și alese în plină acțiune, cu binefăcătoare
influențe cr eștine asupra sufletului omenesc, practicată de Biserică încă din primele veacuri
ale creștinismului. Ea a fost văzută ca un izvor de apă vie ce alimentează sufletul creștinului
în viața creștină constructivă. Catehizarea are meritul deosebit prin aceea c ă este destinată să
înlăture analfabetismul religios, stimulând noi puteri de viață religios -morală7.
Etimologic, termenul „a catehiza” provine grecescul „κατά” = în jos, și „ηxειν” = a
răsuna, de unde a rezultat „χατηxειν” = a răsuna de sus în jos, adică „ecoul de sus al
Logosului divin, Dumnezeu -Cuvântul în inimile noastre”8. Verbul grecesc „κατηχειν” descrie
plastic iconomia divină, răsunetul viu, sau ecoul universal pe care -l provoacă coborârea în
istorie și înomenirea Logosului dumnezeiesc9.
I.2. Prezentare generală a proiectelor catehetice destinate tinerilor ( ,,Hristos
Împărtășit Copiilor ” și ,,Alege Școala !”)
I.2.1. Proiectul catehetic destinat tinerilor ,,Hristos Împărtășit Copiilor ”
Acest proiect a fost inițiat de WORDIRECT, o organizație cr eștină no n-profit,
dezvoltată de „GospelLight Worldwide” din S.U.A., având ca scop susținerea activității de
catehizare a copiilor prin punerea la dispoziția preoților și a cateheților a unui set de
instrumente catehetice pentru a transmite copiilor, încă de la cele mai fragede vârste,
învățăturile biblice, ajutându -i astfel să ating ă maturi tatea întru credin ță. Proiectul ,,Hristos
împărtășit copiilor ”, se adresează acelor copii cu vârste cuprinse între 6 și 17 ani și are ca
obiectiv, pe de o parte, aducerea lor mai aproape de Cuvântul lui Dumnezeu și de Biserică, iar
pe de altă parte, modelarea sufletelor, du pă chipul lui Iisus Hristos. În total vor fi editate 12
volume, fiecare volum fiind împărțit în două părți (două cărți distincte) a câte 18 lecții fiecare.
Noutatea pe care o aduc aceste ghiduri catehetice propuse de WORDIRECT o reprezintă
metoda modernă d e predare a unor cunoștințe religioase (biblice, liturgice, istorice,
aghiografice, iconografice), precum și accentul pe însușirea și aplicarea în viața d e zi cu zi a
acestor cunoștințe10.

6 Pr. Prof. Dr. Vasile Gordon, op. cit. , p. 11.
7 Pr. Prof. Mihail Bulacu, Principiile catehezei și personalitatea catehetului , în „Studii Teologice”, seria a II -a, nr. 7 – 8,
1949, p. 535 -536.
8 Ibidem, p. 535.
9 Jean Nicolae, op. cit., p. 169
10 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă – vol. 3, București,Editura IBMBOR, 1997, p. 8.

Prin respectivul proiect se realizează aducerea Sfintei Scripturi, a Cuvântului lui
Dumnezeu în viața omului la modul cel mai concret, pentru ca omul să înțeleagă că în Sfânta
Scriptură se află izvorul tuturor celorlalte învățături. În cadrul parohiilor unde proiectul este
deja implementat, copiii, tinerii devin mult mai r esponsabili și activi în biserică și participă la
foarte multe proiecte social -filantropice și pastorale în cadrul comunității din care fac parte.
Proiectul a fost inițiat cu aproximativ 17 ani în urmă (1996) în America, apoi a fost
exportat în Europa. Spre deosebire de alte metodologii de studiu biblic, specifice, în general,
lumii protestante, acest proiect este, dintru început, ortodox și a apărut ca reacție împotriva
lumii secularizate americane. A fost inițiat de Biserica Ortodoxă Rusă, care s -a con fruntat în
ultimii ani cu secularizarea masivă și, de aceea, a gândit un proiect pentru tineri, prin care să -i
aducă mai aproape de Biserică și în care să se prezinte Mesajul și Cuvântul lui Dumnezeu
într-o formă atractivă, ușor de înțeles și de asimilat. Programul catehetic s -a dezvoltat și
pentru că, în general, în Biserica Ortodoxă lipsea cateheza biblică, fiind redusă în foarte multe
situații la serviciul divin, fără a face obiectul unui studiu separat, mai aprofundat, decât în
puține cazuri, unde vocaț ia catehetică s -a dovedit un dar exemplar.11
Se simțea nevoia și în țara noastră a unei cateheze mai specializate pentru că lumea
în care trăim nu este foarte diferită de cea a Occidentului, iar secularizarea se face simțită și la
noi, mai mult sau mai puți n agresiv, în toate mediile, cu atât mai mult în rândul tinerilor care
sunt cei mai expuși, iar capcanele imoralității întinse copiilor noștri devin tot mai numeroase.
Tinerii cu vârste cuprinse între 6 și 17 ani, cărora li se adresează acest program națio nal, se
află în perioada formării personalității lor și sunt cei mai vulnerabili în fața unei lumi fără
Dumnezeu. Astfel, se face simțită necesitatea educației religioase și a catehizării lor în
biserică. Deși ora de religie a făcut pași importanți în acea stă direcție, totuși ea este supusă
rigorilor și limitelor strategiei școlare și spațiului școlar. Nu de puține ori, în cadrul ei,
accentul cade pe caracterul informativ (asimilarea de cunoștințe religioase), în defavoarea
celui formativ (ce vizează formar ea de creștini practicanți și aspiranți la împărăția lui
Dumnezeu).12
Nevoia acoperită de acest proiect provine, pe de o parte din necesitatea urgentă de a
oferi copiilor Cuvântul lui Dumnezeu într -o formă atractivă, care să le deschidă inimile spre

11 Ciprian Bâra, Roade în proiectul „Hristos împărtășit copiilor” , interviu cu Pr. Constantin Năclad, inspector pentru
cateheza parohială în cadru l Sectorului teologic -educațional al Patriarhiei Române, în „Ziarul Lumina” , anul V, nr. 80
(1282), marți, 7 aprilie 2009, p. 16.
12 Pr. Prof. Univ. Dr. Sebastian Șebu, Prof. Monica Opriș, Prof. Dorin Opriș, Metodica predării religiei , Ed. Reîntregi rea,
Alba Iulia, 2000, p. 42 -43;

un set de valori autentice într -o lume seculară înțesată de pseudovalori, pe de altă parte din
golul care s -a format în societatea românească, după perioada comunistă. Importanța
proiectului rezidă în generația care acum se formează și devine responsabilă pentru viitorul
țării.13

I.2.2. Proiect catehetic destinat tinerilor ,,Alege Școala !”
Proiectul ,,Alege Școala! ” este dezvoltat împreună cu proiectul de catehizare
,,Hristos împărtășit copiilor ”. Acest concept, nu este un proiect separat de activitatea de
catehizare, fiindcă este conceput în așa fel încât să vină sprijinul preoților și copiilor din
parohii, înțelegând astfel mai bine metoda de catehizare a proiectului ,,Hristos împărtășit
copiilor ” și să susțină începerea efectivă a activităților cu grupa de c opii în parohie14.
Scopul principal al acestui proiect îl constituie prevenirea și combaterea fenomenului
de abandonare timpurie a școlii și prevenirea delicvenței tinerești prin dezvoltarea unor soluții
alternative de tip ,,școala de duminică ”. Acestea su nt necesare asigurării educației de bază și
motivație pentru rămânerea în educație a copiilor din pediul rural și urban, inclusive populatia
romă, cu vârste cuprinse între 5 și 14 ani. Copiii fiind asistați în însușirea educației morale de
bază, în dezvolt are motivației necesare rămânerii în școală prin intermediul participării la
,,școala de duminică” , la concursuri și tabere de creație.15.
Alături de obiectivul general – prevenirea și combaterea fenomenului de părăsire
timpurie a școlii și prevenirea delincvenței tinerești – proiectul „Alege școala!“ are în vedere
și unele obiective specifice:
– dezvoltarea unor comportamente și atitudini pozitive față de școală și semeni
pentru cel puțin 3.618 de copii din mediul rural și urban, cu vârste cuprinse înt re 5 și 14 ani;
– formarea specifică a 1.206 persoane adulte implicate în prevenirea fenomenului de
părăsire a școlii, în vederea dezvoltării deprinderilor de lucru cu copiii și a aptitudinilor psiho –
pedagogice. Proiectul „Alege Școala!“ este un proiect cu finanțare europeană. El se
încadrează în linia de finanțare a proiectelor strategice nr. 61, „A doua șansă în educație” ,
axa prioritară 2, domeniul major de intervenție 2.2., „Prevenirea și corectarea părăsirii

13 Comunicat de presă, Al doilea Congres Național „Hristos împărtășit copiilor” , 28 august 2009 .
14 Curs de formare pentru formatori ,,Alege școala! ”, pp.1-2.
15 Ibidem , p.1

timpurii a școlii” și este finanțat de Uniun ea Europeană prin Fondul Social European. La
nivel național, proiectele ce se încadrează în această linie de finanțare sunt gestionate de
Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 –2013 (AMPOSD RU) prin Organismul Intermediar – Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (OIPOSDRU – MECTS).16
Având în vedere că abandonul școlar reprezintă o problemă gravă cu care se
confruntă societatea contemporană, pentru a putea contribui la prevenirea și reducerea
numărului abandonurilor școlare, este necesar cunoașterea de către preot a cauzelor care
deter mină apariția abandonului școlar. Astfel, prin intermediul cursului de formare, pot fi
identificate câteva cauze17:
a) Școlile din zonele defavorizate sunt caracterizate de izolare, sărăcie și lipsa
oportunităților de succes socio -profesional pentru absolve nți. Lipsiți de motivație, mulți dintre
elevii claselor gimnaziale renunță în primii ani de studiu, rămânând să dea o mână de ajutor în
gospodăriile proprii, sau muncind ca zilieri la oameni mai avuți din sate.
b) Sărăcia comunităților din zonele defavoriz ate limitează posibilitățile părinților de
a oferi copiilor resursele materiale necesare educației. Această stare provoacă deseori,
exploatarea copiilor prin muncă de către părinți. Tendința de a considera că familiile din
zonele defavorizate nu valorizeaz ă pozitiv importanța educației este superficială. Lipsa
interesului pentru școală se explică prin presiunile de ordin economic, prin dezamăgirile
personale ale părinților și prin lipsa de cultură a comunității care poate fi susceptibilă față de
instituțiil e formale.
c) Aceste cauze ar putea fi eliminate prin orientarea fondurilor disponibile spre școli
din asemenea zone, prin stabilirea unor legături cu centre de instruire existente, prin
asigurarea unei infrastructuri care să asigure transportul elevilor, dar și asigurarea hranei
pentru elevi care au domiciliul la distanțe mari de școală.
d) Cultura de origine a elevilor în cadrul cercetărilor din domeniul educațional au
relevat faptul ca mediul socio -cultural de proveniență al elevilor este una dintre cele mai
importante variabile în reușita sau eșecul școlar și profesional al elevului. Este foarte
importantă atitudinea familiei în raport cu școala. Cunoașterea acestor atitudini și identificarea

16 Ibidem .
17 „Alege Școala!“ , Pliant de prezentare, 2010, pp. 7 –8.

surselor de posibile tensiuni sau blocaje manifestate față de cariera școlară a tinerilor
constituie un factor important în prevenirea abandonurilor.
e) Climatul familial are un rol hotărâtor în cauzele de abandon școlar. Astfel,
dezorganizarea vieții de familie, consecință a divorțului18, a decesului vreunui părinte, a
muncii în străinătate, a navetismului, a lipsei părinților de acasă pe o perioadă mai mare,
transferarea funcțiilor parentale asupra bunicilor sau alte rude, climatul familial conflictual
(nemulțumiri, reproșuri, certuri etc .) și imoral, excesiv de permisiv, divergența metodelor
educative și lipsa de autoritate a părinților, atitudinea rece, indiferentă sau dimpotrivă,
tiranică19 a acestora, iată alte câteva aspecte care conduc spre abandonul școlar.
f) Factori d e natură socială și economică cum a r fi: crize politice, economice, sociale
și morale, prăbușirea sistemului de protecție socială, confuzia sau absența unor norme sau
valori.
g) Fa ctorii de natură educațională sunt cei care duc la insubordonare a față de normele
și reg ulile școlare, chiul, a bsenteism , repetenție, motivații și interese slabe în raport cu școala,
greșelile dascălilor (de atitudine și relaționare, competență pr ofesională, autoritate morală),
astfel având și ei un rol important în apariția fenomenului de abandon școlar20.
h) Antur ajul, de proastă calitate debusolează elevii cu un psihic labil dator at unor
carențe din copilărie dezvoltând într -un final dorința de a scăpa de sub tutela educațională sau
familială, dorința de a primi obiecte, haine sau mâncare prin căi ocolite, necinst ite.

I.2.3. Întrepătrunderi între proiectele catehetice (,,Hristos împărtășit copiilor” și
,,Alege școala! ”)
Asigurarea educației morale de bază, necesară fiecărui copil, este unul dintre pilonii
ce susțin formarea și menținerea în educație a copiilor și ajută la prevenirea delincvenței
juvenile. Prin aplicarea proiectului propus rezultă formatori care, la rândul lor, vor asigura
furnizarea educației moral -civice și a motivație i necesare rămânerii în școală, printr -o
educație de tip „școala de duminică“.

18 Pr. prof. dr. Ioan C. Teșu, Familia contemporană între ideal și criză , Editura Doxologia, Iași, 2011, p. 312.
19 Michaela Poenaru, ,, Eu te -am făcut, eu te omor ”. Ghidul bunelor maniere pentru părinți , Editura Coresi, București, 2008,
p. 60.
20 Pr. conf. univ. dr. Constantin Necula, ,, Duc in altum. Ieșiți în larg.” O introducere în catehetică , Editura Andreiana, Sibiu,
2011, pp. 50 –51.

Proiectul „Alege Școala!“ nu este un proiect separat de activitatea de catehizare, el
fiind gândit ca un mod de a ajuta preoții și copiii din parohii să înțeleagă mai bine meto da de
catehizare a proiectului „Hristos împărtășit copiilor“ și să susțină începerea efectivă a
activităților cu grupa de copii în parohie, acolo unde demersul catehetic este mai anevoios și
să consolideze activitatea catehetică cu copiii, acolo unde ea es te în desfășurare. Nu
întâmplător, în a doua zi de participare la cursul de formare, li se prezintă celor prezenți în
mod practic, pe viu, o lecție, o cateheză conform programul ui „Hristos împărtășit
copiilor”. Astfel, proiectul „Alege Școala!” este parte i ntegrantă a programului de catehizare
„Hristos împărtășit copiilor“, aplicat de Patriarhia Română, fiind dezvoltat împreună cu
acesta. Acest program propune o metodă de catehizare și un curriculum biblic adaptat vârstei
și caracteristicilor specifice dezvo ltării psihologice a copiilor. Înt âlnirile catehetice pe grupe
cu copiii sunt necesare asigurării educației de bază și motivației pentru rămânerea în educație
a copiilor din mediul rural și urban. Copiii sunt asistați în însușirea educației morale de bază,
în dezvoltarea motivației necesare rămânerii în școală prin intermediul participării la „școala
de duminică“, la concursuri și la tabere de creație. Prin acestea copilul poate dobândi o nouă
perspectivă duhovnicească asupra vieții, având orientare nu numa i către viața aceasta, care
este din păcate observată ca o viață de consum și de plăcere, ci o perspectivă și o orientare, o
finalitate în viața veșnică.
În ce privește programul catehet ic „Hristos împărtășit copiilor” , acesta s -a dezvoltat
cu scopul de a susține activitatea de catehizare a copiilor prin punerea la dispoziția preoților și
a cateheților a unui set de instrumente catehetice pentru a transmite copiilor, încă de la cele
mai fragede vârste, învățăturile biblice, ajutându -i astfel să atingă matur itatea întru credință
pentru că, în general, în Biserica Ortodoxă lipsea cateheza biblică, fiind redusă în foarte multe
situații la serviciul divin, fără a face obiectul unui studiu separat, mai aprofundat21.
În țara noastră eram mișcați de nevoia unei cate heze mai specializate pentru că în
societatea în care trăim secularizarea se face tot mai simțită, mai mult sau mai puțin agresiv,
în toate mediile de vârstă, cu atât mai mult în rândul tinerilor care sunt cei mai expuși, iar
capcanele imoralității întinse copiilor devin tot mai numeroase. Tinerii cu vârste cuprinse între
6 și 17 ani, cărora li se adresează acest program național, se află în perioada formării
personalității lor și sunt cei mai vulnerabili în fața unei lumi fără Dumnezeu.

21 Ciprian Bâra, Roade în proiectul „Hristos împărtășit copiilor“ , interviu cu pr. Constantin Năclad, inspector pentru
cateheza parohială în cadrul Sectorului teologic -educațional al Patriarhiei Române, în „Ziarul Lumina“, anul V, nr. 80 (1282),
marți, 7 aprilie 2009, p.16.

Dacă pe planul past orației individuale, educația religioasă se realizează mai ales prin
Taina Spovedaniei, pe planul pastorației colective, ea se realizează prin grupul de dialog
catehetic în cadrul programului „Hristos împărtășit copiilor“. Specificul grupului catehetic în
raport cu alte grupuri de interes sociologic, terapeutic sau psihosocial, constă în prezența lui
Hristos în mijlocul celor adunați în numele Lui și a Duhului Adevărului, care -i luminează și
călăuzește spre o mai profundă înțelegere a realităților spiritual e și spre o adâncire a
comuniunii ecleziale22.
Grupul/grupurile catehetice nu constituie o tentativă de fragmentare și separare de
comunitatea bisericii parohiale, ci o expresie a misionarismului și dinamismului didactic
parohial. Educația în grupul catehet ic reprezintă o introducere în experiența comunitară
eclezială, dezvoltând relații de solidaritate și influențare reciprocă între membrii săi. Grupul
catehetic, pe lângă faptul că îndeplinește un rol instructiv -educativ, devine și un important
factor de in fluențare a personalității și de dezvoltare a simțului comunitar -eclezial, în el
regăsindu -se „funcționarea exemplară a expe rienței comunității apostolice“ (Luc iano Meddi)
a Bisericii primare23.
Făcând parte din tehnologia educațională colectivă, promovată de numeroase
orientări psihopedagogice actuale, cateheza de grup, pe lângă faptul că oferă un cadru propice
dezvoltării personalității moral -duhovnicești și de stimulare a creativității, este și un mijloc
remarcabil de învățare a adevărurilor de credință ș i de formare duhovnicească atât a copilului,
cât și a celorlalte vârste. Se impune însă o nouă viziune catehetică, hristocentrică și
pnevmatizată, care să aibă drept scop nu doar simpla informare teologică, ci înduhovnicirea
copilului24.Un astfel de demers îl constituie programul catehetic „Hristos împărtășit copiilor“
având drept consecință și schimbarea atitudinii față de învățământul de masă a copiilor aflați
în risc de părăsire timpurie a școlii.
Aducerea Cuvântului lui Dumnezeu mai aproape de copii și t ineri într -o formă
atractivă și creativă, ușor de înțeles și de asimilat se realizează în cadrul proiectului „Hristos
împărtășit copiilor“ prin intermediul ghidurilor catehetice. Acestea sunt concepute într -un
limbaj aflat în concordanță cu nivelul de înțe legere al fiecărei vârste, de la 6 la 17 ani. Metoda
folosită are trei componente: descoperirea, interacțiunea și aplicația. Ghidurile catehetice nu

22 Pr. dr. Eugen Jurca, Experiența duhovnicească și cultivarea puterilor sufletești , Ed. Marin easa, Timișoara, 2006, p. 185.
23 Ibidem, p. 187.
24 Ibidem, pp. 189 -190.

se substituie manualelor de religie folosite în școli25, nu le înlocuiesc, ci reprezintă
instrumente complem entare de lucru de care preoții și cateheții au nevoie pentru a transmite
copiilor, încă de la cele mai fragede vârste, învățăturile biblice și a -i ajuta astfel să atingă
maturitatea întru credință. Sunt concepute astfel încât să asigure interactivitatea î n cadrul
lecțiilor de cateheză și implicarea directă a copiilor în procesul de învățare. Predarea este
centrată pe copil. Aceasta înseamnă că activitatea catehetului, înțelepciunea Sfintelor
Scripturi, resursele curriculum -ului și puterea lui Dumnezeu sunt toate concentrate pe fiecare
elev și către progresul său spre deplina maturitate spirituală. Cu alte cuvinte, chiar și cele mai
bune materiale de educație creștină și cel mai dedicat catehet pot avea un impact scăzut asupra
elevului dacă nu este provocată o schimbare într -un anumit fel. Este imperativ să se
foloseas că doar acele metode de predare care pot determină o schimbare în viața fiecărui elev.
Un alt element demn de reținut este și acela că o cateheză captivantă, atractivă și
ziditoare pentru copii solicită și impune o atmosferă relaxantă, dar plină de evlavie. Copilul
dorește să se detașeze (să scape) de tiparele existente în școală. El nu mai vrea o altă oră de
religie, care își are limitele și neajunsurile ei. La biserică nu mai există constrânger ea vreunei
note. El vine din plăcere, pentru a afla lucruri noi. Se așteaptă să găsească altceva. De aceea,
preotul este chemat, ca prin tactul său pastoral și prin experiența sa didactică, să asigure un
climat psiho -afectiv relaxant. O asemenea atmosferă are ca efect consolidarea grupului,
asigurarea continuității lui, stimulează gândirea, creativitatea, comunicarea, oferă echilibru
interior, încredere personală în exprimarea opiniilor, favorizează propria cunoaștere.
Astfel întâlnirea catehetică devine o adevărată sărbătoare a dialogului și a frățietății,
în care copilul se simte în elementul lui, se poate deschide, spune ce gândește, ce simte, ce îl
frământă, întreabă la rându -i, are sentimentul susținerii, comuniunii și comunicării sincere cu
preotul și cu colegii săi26.
Lecțiile aduc Cuvântul lui Dumnezeu la nivel personal, asociindu -L întotdeauna cu
experiențele de viață personale ale copilului, extinzându -l și la nivelul familiei. Noutatea pe
care o aduce „școala de duminică“ prin aceste ghiduri catehet ice propuse o reprezintă metoda
modernă de predare a unor cunoștințe religioase (biblice, liturgice, istorice, aghiografice,
iconografice), precum și accentul pe însușirea și aplicarea în viața de zi cu zi a acestor
cunoștințe. Fiecare lecție are, la sfârș it, o serie de îndrumări practice, strâns legate de

25 Pr. prof. V. Gordon, Simpozion cu temă catehetică: Hristos împărtășit copiilor, în „Vestitorul Ortodoxiei“ , din 31 ianuarie,
2006, p. 8.
26 Pr. dr. Eugen Jurca, op. cit ., Editura Marineasa, Timișoara, 2006, p. 172.

conținutul respectivei lecții, reunite sub titlul „Acasă și în familie“27.Catehizarea efectuată
după metoda propusă în ghidurile „Hristos împărtășit copiilor“ creează o adevărată emulație
religioasă în sân ul familiei, copilul fiind în permanență îndemnat să discute cu ceilalți membri
ai familiei, să rezolve sarcinile propuse pentru acasă și să aplice în viața de zi cu zi
cunoștințele dobândite prin cateheză. Elevul este călăuzit să descopere el însuși adevă rul prin
activitatea proprie. Această metodă prezintă avantajul implicării active și directe, al
participării afective și efective a lui la procesul învățării și al cunoașterii28. Nu este vorba doar
de acceptarea pasivă a unor cunoștințe gata formulate. Ea are menirea de a dezvolta
capacitatea de autoinvestigație a copilului, punând bazele unei gândiri autonome, învățându -l
să descopere, să știe ce și cum să caute, să problematizeze, să vadă dincolo de aparențe cauza
interioară a manifestărilor comportamenta le, a atitudinilor, „îl ajută să descopere esența vieții,
nu numai cu mi ntea, ci cu întreaga lui ființă ”29.
Prin urmare ne manifestăm convingerea că atât proiectul „Alege Școala!“, cât și
proiectul catehetic „Hristos împărtășit copiilor“ arată preocuparea B isericii noastre pentru
lucrarea educativ -misionară a noii generații. Ele sunt un impuls de revigorare a catehezei
parohiale, este o invitație de implicare în demersul de creștere a copiilor în iubirea lui Hristos.
Prin ele, Biserica dă un răspuns30 unei arii tot mai largi de tineri și copii, care încearcă să -și
regăsească rostul și propriul drum în viață. Sfântul Ioan Gură de Aur în Comentariu la
Evanghelia după Matei (LIX; Despre Ana, III) îndemna: „Să depuneți în sufletele copiilor
bunătatea, smerenia, bu na-cuviință, înțelepciunea și orice altă virtute. Dacă strângem
această bogăție pentru noi și pentru copiii noștri, și în această viață ne vom bucura de
strălucire, dar și în cea viitoare vom auzi vocea fericită cu care Domnul Iisus Hristos îi
recunoaște c a ai Săi pe toți cei care L -au mărturisit“.

I.3. Modul implementării proiectelor catehetice (,,Hristos împărtășit copiilor ” și
,,Alege școala! ”)
Pentru a realiza misiunea complexă de a promova și proteja copiii din cadrul unei
comunități este important ca toate grupurile profesionale și instituțiile care intră în contact cu
copilul și familia să -și cunoască atribuțiile și să -și înțeleagă locul în r ețeaua instituțiilor și

27 Pr. Constantin Năclad, Raport privind activitățile desfășurate pe parcursul anilor 2006 –2007 , p. 2.
28 Sophie Koulomzin, Biserica și copiii noștri , Editura Sophia, București, 2010, pp. 155 –156.
29 Ioannis V. Kokulis, Îmbisericirea elevilor – pentru o educație religioasă liturgică , Editura Deisis, Sibiu, 2012, p. 138.
30 Pr. Iacob Cismaș, Preotul – misionar în contextul lumii contemporane , Editura Renașterea, Cluj -Napoca, 2010, p. 243 .

serviciilor comunitare. Între instituțiile importante din comunitate, Biserica are un rol aparte,
pentru că, deși nu se poate vorbi de un rol sau atribuții conferite prin lege, Biserica a acordat
dintotdeauna sprijin categoriilor vu lnerabile din punct de vedere social și a militat pentru
păstrarea valorilor familiale. Ca și în alte țări europene, și în România primele așezăminte de
ocrotire pentru persoanele defavorizate s -au constituit în jurul bisericilor și al mănăstirilor și
au fost susținute de acestea cu resurse materiale, financiare și umane.
Având în vedere valorile creștine pe care le promovează și vocația lor umanitară,
preoții pot contribui la prevenirea abandonului școlar din comunitatea lor prin:
– educarea comunității cu privire la drepturile copilului și la beneficiile pe care
respectarea acestora le aduce întregii comunități;
– identificarea nevoilor copiilor și familiilor, precum și a situațiilor de risc în care se
pot afla acestea;
– îndrumarea, informarea și orientar ea către servicii specializate;
– medierea în vederea restabilirii relațiilor familiale sau în vederea prevenirii
abandonului (mediere între mamă și tată, copil și părinți, familie și comunitate, mama singură
și familia acesteia) prin promovarea reconcilie rii și a iertării greșelilor celorlalți etc.;
– sesizarea situațiilor de abuz sau neglijare a copiilor;
– implicarea în rezolvarea problemelor prin structurile comunitare;
– mobilizarea comunității pentru a sprijini familiile și copiii aflați în nevoie;
– implicare în dezvoltarea unor servicii pentru copii și familii la nivelul comunității.
În cele ce urmează vom detalia modalitățile prin care preoții pot realiza aceste
activități.
a) Educarea comunității cu privire la drepturile copilului și la beneficiile pe care
respectarea acestora le aduce întregii comunități
O misiune importantă a preoților în comunitate este cea a promovării unui nou tip de
atitudine față de copil, bazată pe respect, pe înțelegerea capacităților și nevoilor fiecărei
vârste, stimularea participării și implicării copiilor în viața comunității și în luarea deciziilor
care îi privesc. Pentru a îndeplini această misiune, preoții pot folosi ocaziile în care

comunitatea este prezentă în biserică pentru slujbă sau alte momente religioase și în care este
receptivă și deschisă la îndrumările privind relația cu copilul. Pe lângă promovarea valorilor
iubirii, a bunei înțelegeri și conviețuiri în cadrul comunității, a întrajutorării și respectului
pentru fiecare membru al acesteia, predica preotului poate conține informații valoroase
privind importanța educației copilului și consolidarea unui sistem de valori moral -civice. Mai
mult decât atât, prin intermediul ei, preotul le poate da oamenilor repere despre ce înseamnă
un climat familial și social po zitiv, în cadrul căruia copilul să se simtă respectat și în
siguranță.
b) Identificarea nevoilor copiilor și familiilor, precum și a situațiilor de risc în
care se pot afla acestea
Sarcina creșterii și educării unui copil poate fi mai dificilă decât antici pează un
părinte. De multe ori problemele ce țin de îngrijirea unui copil sau problemele de relație între
membrii unei familii depășesc cunoștințele părinților sau capacitatea acestora de a gestiona
relația cu copilul. Prin natura relațiilor pe care le sta bilește cu familia, preotul este, de cele
mai multe ori, învestit cu încredere și poate afla care sunt problemele familiei sau copilului.
Uneori, părinții sau copiii se adresează preotului atunci când se confruntă cu anumite
dificultăți, destăinuindu -i-se și cerându -i sfatul. Printr -o serie de întrebări simple, preotul
poate obține numeroase informații privind situația familiei și va reuși să consilieze părinții sau
copiii pentru depășirea situației respective sau să îi îndrume spre alte servicii din comuni tate.
Alteori, preotul observă el însuși anumite probleme, de natură materială sau care privesc
relațiile din cadrul familiei, atunci când vizitează casele oamenilor în diferite ocazii legate de
sărbători religioase. Aceste vizite pastorale au avantajul de a înlesni comunicarea directă, dat
fiind faptul că membrii familiei acceptă cu ușurință prezența preotului în casă și nu o percep
ca având un scop de evaluare a situației lor (cum se întâmplă în cazul evaluărilor făcute de
asistenții sociali sau alți prof esioniști locali). Este o ocazie de a afla dacă în acea familie copiii
frecventează școala, dacă sunt martori sau victime ale violenței domestice, dacă părinții pot
răspunde nevoilor de bază ale copiilor.
c) Îndrumarea, informarea și orientarea către servi cii specializate
Părinții au, uneori, nevoie să fie susținuți, sprijiniți să -și dezvolte abilitățile, într -un
mod în care să le fie respectată viața de familie, iar accentul să cadă pe valorificarea calităților
și resurselor intrinseci fiecărei familii. At unci când se află în situații dificile, părinților le vine,
câteodată, greu să apeleze la autoritățile competente, din diferite motive: teama de a fi

etichetat, necunoașterea procedurilor și a metodelor de intervenție ale acestor instituții sau
chiar a ins tituțiilor la care pot apela. În aceste cazuri, preotul îi poate consilia pe părinți,
încurajându -i să ceară ajutor și orientându -i către instituțiile sau serviciile adecvate, din
domenii precum educația, protecția și asistența socială, sănătatea. Preotul poate discuta cu
părinții, atunci când este cazul, despre importanța creșterii, educației și îngrijirii copilului de
către aceștia, precum și despre faptul că nici un alt tip de îngrijire alternativă nu poate înlocui
un mediu familial stabil, și poate ajut a familia, dacă este nevoie, să devină conștientă de
consecințele abandonului, ale neglijării sau abuzului asupra dezvoltării copilului. Organizarea
și moderarea de grupuri de sprijin pentru părinți, în cadrul cărora aceștia își pot împărtăși
experiențele legate de creșterea și educarea copiilor reprezintă un alt tip de activitate în care
pot fi antrenați preoții, cu rezultate extrem de utile și eficiente.
d) Medierea în vederea restabilirii relațiilor familiale prin promovarea
reconcilierii
Medierea este o modalitate de rezolvare a conflictelor care îi permite preotului să
sprijine familia în vederea restabilirii echilibrului și a depășirii situațiilor de criză. În cadrul
acestui proces, preotul poate trage semnale de alarmă cu privire la repercusiunile sit uațiilor de
violență, abuz și neglijare, îi poate sprijini pe membrii familiei să găsească singuri soluții la
problemele care tulbură echilibrul familiei, afectând emoțional și fizic copilul, și poate facilita
valorizarea resurselor familiei în depășirea u nor situații de criză care pot conduce la abandon
școlar. Medierea este un proces care se bazează pe ascultarea celor implicați, pe respectarea
confidențialității, pe încredere în autoritatea mediatorului (în această situație, a preotului),
dată de statutu l său în comunitate, de capacitatea de comunicare, de competențele și de
calitatea sa de „avocat al copilului“.
Atunci când se discută trebuie avut în vedere tonul folosit, respectul față de
demnitatea părinților și față de eforturile acestora de a se îngr iji de copii. Unul dintre
aspectele cele mai complexe este acela al recomandărilor privind creșterea capacităților
parentale, mulți părinți manifestând reticență la a introduce schimbări în modul în care
relaționează cu copilul și la a accepta intervenții ale profesioniștilor. Prin chiar vocația sa,
preotul poate găsi cel mai potrivit mod de comunicare cu părinții, dovedind înțelegere pentru
situația fiecărei familii în parte și adaptându -și mesajul astfel încât acesta să fie accesibil
fiecărei persoane căr eia i se adresează.
e) Sesizarea situațiilor de abuz și neglijare a copiilor

Angajații instituțiilor publice sau private care, prin natura profesiei, intră în contact
cu copilul și au suspiciuni asupra unui posibil caz de abuz, neglijare sau rele tratament e au
obligația de a sesiza de urgență „Direcția generală de asistență socială și protecția copilului“.
Articolul 91 alin.1 din Legea nr. 272/2004 precizează: „Orice persoană care, prin natura
profesiei sau ocupației sale, lucrează direct cu un copil și are suspiciuni în legătură cu
existența unei situații de abuz sau de neglijare a acestuia este obligată să sesizeze Serviciul
public de asistență socială sau Direcția generală de asistență socială și protecția copilului în a
cărei rază teritorială a fost iden tificat cazul respectiv“. Așa cum am arătat anterior, preoții,
prin natura profesiei lor, intră în contact cu copiii și familiile lor în diverse ocazii. Ei au astfel
prilejul de a remarca indicii care pot sugera existența unor abuzuri asupra copiilor. Dacă
implicarea preoților în respectarea și promovarea celorlalte drepturi ale copiilor nu este
prevăzută în mod imperativ de lege, ea ținând de propria lor vocație, când vine vorba despre
semnalarea cazurilor de abuz, aceasta este în mod clar o obligație. Une ori preoții pot afla
despre existența abuzurilor din spovedaniile enoriașilor, ceea ce creează o conjunctură
delicată, generată de conflictul dintre obligația de a păstra confidențialitatea mărturisirilor
care le sunt făcute și aceea de a sesiza autorități le. Chiar dacă nu poate trece peste obligația de
păstrare a confidențialității, preotul îl poate sfătui pe cel care mărturisește că a comis un abuz
sau că are cunoștință despre existența unui abuz să anunțe el însuși autoritățile, pentru a fi
iertat de păc ate sau pentru a se elibera de povara care îl apasă, știind ceea ce știe.
f) Implicarea în rezolvarea problemelor prin structurile comunitare
consultative
Sprijinul oferit familiei și copilului este cu atât mai eficient cu cât sunt utilizate cât
mai multe dintre resursele comunității. Astfel, în situația unei familii cu mulți copii care se
confruntă cu sărăcia, problemele asociate pot fi multiple: de exemplu, părinții nu au un loc de
muncă, copiii sunt antrenați în munci agricole sau în gospodărie și lipses c de la școală din
acest motiv, condițiile de viață sunt inadecvate, unii membri ai familiei au probleme deosebite
de sănătate etc. Pe termen lung, toate acestea pot avea consecințe majore asupra educației
copiilor și asupra integrării lor sociale și profe sionale. Dintre grupurile sociale cele mai
expuse situațiilor de risc și care pot să beneficieze de sprijinul profesioniștilor și al
comunității, putem menționa: familiile cu mulți copii, familiile cu situație materială dificilă,
familiile monoparentale, f emeile însărcinate care nu beneficiază de sprijinul familiei, copiii cu
dizabilități, familiile cu istoric de violență domestic, copiii străzii, copiii neglijați sau
exploatați prin muncă.

Un sprijin unilateral (venit doar din partea Bisericii) nu poate ga ranta întotdeauna
depășirea problemelor, intervenția coordonată a profesioniștilor și utilizarea tuturor resurselor
disponibile fiind în aceste situații mai eficiente. În acest sens, Legea nr. 272/2004 a prevăzut
posibilitatea ca autoritățile administrație i publice să creeze structuri comunitare consultative,
având în componență oameni de afaceri locali, preoți, cadre didactice, personal medical,
consilieri locali, polițiști.
g) Mobilizarea comunității pentru a sprijini familiile și copiii aflați în nevoie
Preotul poate contribui la sensibilizarea membrilor comunității și la angajarea lor în
diverse activități caritabile concrete de sprijin în beneficiul acestor familii.
h) Implicarea în dezvoltarea unor servicii pentru copii și familii la nivelul
comunități i
În cadrul „școlii de duminică“, preotul poate antrena membrii comunității sale în
acordarea de asistență educațională copiilor cu risc de abandon școlar prin antrenarea
voluntară a enoriașilor în acordarea gratuită de meditații școlare, ajutor în rezolva rea temelor,
organizarea de activități extra -școlare, cercuri tematice etc .31.
Prin urmare, rolul proiectului „Alege Școala“ este unul de orientare și de
recomandare în ceea ce privește modalitatea de interacțiune cu enoriașii păstoriți: atât cu cei
care suferă din cauza abandonului școlar, cât și cu cei care cauzează aceste situații , de găsire a
unui reper de folosit în construcția unei strategii de abordare a acestui fenomen, în contextul
comunității de azi. Însă, nu există recomandări care să se potrivescă tuturor cazurilor
abordate, fiecare caz în parte are o tipologie unică.
Acțiuni adresate copiilor – 235 de tabere de creație pentru 9.618 de copii, un concurs
național desfășurat în 4 etape (la nivelul parohiilor, protopopiatelor, eparhiilor și Patriarhiei),
precum și serii de cateheze pentru cel puțin 28.854 de copii care prezint ă risc de părăsire a
școlii și potențial infracțional, din comunitățile celor opt regiuni de dezvoltare. Temele de
educație morală vor fi corelate cu realitățile mediului din care provine fiecare copil, în
vederea conștientizării necesității școlii pentru formarea lor profesională viitoare. Preoții

31 O serie de activități sunt recomandate în ghidul practic „Centrul parohial pentru copii și tineri“ , editat la
Institutul Biblic și de Misiune Ortodoxă în anul 2008, și anume: organizarea unor activități cu caracter formativ
și recreativ (cercuri de informa tică, literatură, pictură, artă fotografică, muzică, folclor, teatru, oratorie; tenis de
masă, fotbal, volei, baschet; concursuri, dezbateri; audiții și vizionări), organizarea unor excursii și pelerinaje la
obiective religioase și turistice, desfășurarea unor activități filantropice în parohie etc.

formatori vor susține în comunitățile de proveniență cateheze/sesiuni de formare pentru copiii
și tinerii cu vârste între 6 și 16 ani.
Întrucât în spațiul dedicat interferenței proiectului „Alege Școala! ” cu prog ramul
catehetic „Hristos împărtășit copiilor” vom aborda problema seriilor catehetice cu copiii, în
cele ce urmează vom avea în vedere celelalte activități adresate copiilor.

Organizarea de tabere de creație – taberele de creație se vor desfășura pe perio ada
vacanțelor de vară, conform graficului și programului zilnic stabilit dinainte, pe grupe de
vârstă, fiecare tabără având o perioadă de minimum 5 zile. Toți copiii, beneficiari ai acestor
tabere, vor partic ipa și la un concurs de creație32.
La nivelul pa rohiilor cuprinse în proiect, au fost selectați câte nouă copii, dintre care
trei vor merge în tabere de creație organizate la diferite mănăstiri din țară33.
Copiii vor participa la trei ateliere de creație: un atelier de creație religioasă care va
însemna confecționarea de diferite obiecte religioase din materiale refolosibile sau din alte
materiale, un atelier religios care va cuprinde activități legate de studiul Bibliei, de orientare
turistică, de lecții demonstrative, dar și un atelier de pictură care v a cuprinde desen și grafică.
Pe lângă aceste ateliere tabăra va avea în fiecare seară și un film tematic, film care va fi urmat
de o dezbatere cu copiii.
Prin participarea la activități de creație artistică în cadrul atelierelor de educație
plastică, dar ș i de dezvoltare a unor abilități practice din tabere, copiii își dezvoltă
creativitatea, afectivitatea, sensibilitatea estetică, dar și motivația de a continua școala. Tabăra
și ambianța din interiorul ei stimulează dezvoltarea unor sentimente superioare, de natură
intelectuală, morală și estetică. Intensificarea interacțiunilor psiho -sociale, a conviețuirii și a
lucrului în echipă, conduc la accentuarea sensibilității umane, la consolidarea unor sentimente
morale pozitive. Prin toate aceste activități se u rmărește încurajarea fiecărui copil de a
participa activ la descoperirea adevărurilor despre lucruri și fenomene, care corespund

32 Pr. dr. Costin Năclad, Un proiect de su cces. Proiectul „Alege Școala!“ în „Tinerii în Biserică“ , anul I, 2011, nr. 1,
Baia Mare, pp. 10 –11.
33 În vara anului 2011 taberele de creație „Alege Școala!“ au fost organizate la mănăstirea prahoveană
Caraiman, Mănăstirea Tismana din județul Gorj, Centrul cultural -pastoral „Sfântul Daniil Sihastrul“ de la Durău,
județul Neamț și Mănăstirea Miclăușeni, din județul Iași.

orizontului de cunoaștere specific vârstei, în vederea continuării studiilor pentru reușita în
viață.
Taberele de creație care s-au desfășurat în anii precedenți aveau să confirme
așteptările proiectului, a echipei de implementare, a celor care s -au ocupat direct de
organizarea și derularea activităților cu copiii în tabără, a părinților copiilor și, implicit, a
copiilor participa nți. În sprijinul argumentării celor afirmate ne vin impresiile copiilor
participanți la taberele de creație. Su gestiv voi reda doar câteva dintre ele34: „Această tabără
m-a făcut să privesc lumea cu alți ochi și să nu ezit să dau o mână de ajutor celor ce au
nevoie. A fost o adevărată lecție de viață. Mi -am făcut o mulțime de prieteni. Am cunoscut
profesori de la care am avut ce învăța. Am cunoscut alte stiluri de viață. Am învățat să
apreciez viața pe care o am, văzând c ă alții nu par să aibă ce am eu ”; „Această tabără m -a
schimbat foarte mult. Am învățat unele lucruri pe care nu credeam că le voi face. Această
experiență va fi de neuitat. A fost cea mai frumoasă tabără” ; „Eu aici am învățat un lucru: să –
L iubim pe Dumnezeu și pe aproapele. A fost foarte fr umos, și -mi pare rău că mă despart de
voi”.
Concursul de creație „Alege Școala! ” se va desfășura în 4 etape:
A) În prima etapă (etapa parohială) participă toți copiii (cca. 28.854) incluși în
proiect din cele 3.206 de comunități (câte 9 copii din fiecare grupă/parohie). Pentru această
etapă, tema concursului este ,,Școala mea”, iar copiii participanți la concurs au de ales o
singură abordare din cele trei secțiuni:
a) Secțiunea literară: o scrisoare către Dumnezeu despre școala mea; un articol de
ziar desp re școala mea; o poezie despre școala mea; o povestioară moralizatoare despre
școală; o rugăciune către Dumnezeu pentru cei care nu merg la școală.
b) Secțiunea artistică: un desen/pictură despre școala mea (A4 sau A3); o fotografie
inedită în concordanță cu tema concursului; o descriere a unui joc imaginat de copii, care a
fost jucat/poate fi jucat.

34 Intenția echipei manageriale a proiectului (p r. dr. Constantin Nă clad – manager de proiect, diac. dr. Florin
Marica – manager II, Olivia Ailenei – asistent manager și pr. drd. Mihail Arcadius Iliescu – asistent manager)
este aceea de a evidenția potențialul creativ al copiilor participanți la tabere pr in publicarea unui volum care să
cuprindă creațiile lor, însoțite de impresiile culese la încheierea fiecărei serii de tabere.

c) Secțiunea multimedia: interviu cu preotul (profesorul de religie) – un copil din
grupa de cateheză intervievează preotul/prof. de religie despre cum a fost școala lui; o
prezentare multimedia despre școala mea (film, ppt. etc.).
B) La etapa a doua (etapa la nivel de protopopiat) lucrările tuturor copiilor
participanți vor fi evaluate de către o comisie de jurizare formată din: părinții protopopi,
responsabili i la nivel de protopopiat pentru cateheza parohială, un profesor de religie, un
profesor de desen și un profesor de limba română. Pentru evaluarea lucrărilor, membrii
juriului au în vedere: conținutul (conexiunea cu educația catehetică a Bisericii: valoril e
educației creștine, necesitatea educației creștine, mijloace educative creștine, finalitatea
educației creștine), claritatea, imaginația, originalitatea, precum și viziunea unitară a
portofoliului. În urma evaluării lucrărilor, alcătuite de către copii, comisiile de jurizare vor
desemna pe cei 9 câștigători, câte trei pentru fiecare secțiune (literară, artistică și multimedia)
și vor evidenția portofoliul parohiei cu punctajul cel mai mare.
C) Următoarea etapă a concursului este cea la nivel de eparhie. P entru această etapă,
tema concursului este Școala din pridvorul Bisericii. Dacă la prima etapă lurările aveau ca
temă centrală Școala mea, în cadrul acestei etape lucrările vor avea în vedere parohia mea. La
această etapă vor participa toți copiii desemnaț i câștigători la faza pe protopopiat. Ei vor
realiza lucrări individuale (una singură) pe tema dată, alegându -și abordarea care li se
potrivește (poate fi alta decât cea din prima etapă, conform sugestiilor din conceptul
concursului), dar numai din secțiun ea la care au câștigat. Și la această etapă, în urma evaluării
lucrărilor copiilor, comisiile de jurizare vor desemna pe cei 9 câștigători, câte trei pentru
fiecare secțiune (literară, artistică și multimedia).
D) Ultima etapă a concursului este cea națion ală (etapa la nivel de Patriarhie). Pentru
această etapă, tema concursului va fi În Biserică și în școală, educație pentru viață. La această
etapă vor participa toți copiii desemnați câștigători la faza pe eparhie. Ei vor realiza, de
asemeni, lucrări indiv iduale pe tema dată, alegându -și abordarea care li se potrivește, din
secțiunea la care au câștigat. Ca și la etapele precedente, în urma evaluării lucrărilor copiilor,
comisia de jurizare va desemna pe cei 9 câștigători, câte trei pentru fiecare secțiune (literară,
artistică și multimedia)35.
Scopul concursului:

35 Concursul de creație „Alege Școala!“, conceptul concursului tehnoredactat, 2010, pp. 7 –16.

Scopul acestui concurs este multiplu: valorificarea aptitudinilor și competențelor
sociale ale copiilor înscriși în proiect; identificarea elevilor cu aptitudini speciale: artistice
(literare și de dezvoltare a interesului pentru lectură și pentru creație literară), plastice (desen,
fotografie), teologice, de comunicare și organizare etc.; cunoașterea, afirmarea și stimularea
potențialului social, artistic, plastic, teologic și de comunicare al copii lor; conștientizarea
rolului educației în viața unui copil și a posibilităților pe care le oferă aceasta pentru
integrarea în viața socială; integrarea copiilor în viața școlară și combaterea abandonului
școlar prin reabilitarea socio -emoțională și comport amentală a elevilor participanți; asigurarea
educației morale de bază necesară fiecărui copil36.
Obiectivele concursului:
Obiectivele concursului „Alege Școala!“ sunt: înțelegerea valorilor copilăriei ca
etapă esențială în formarea personalității copiilor; stimularea creativității prin
realizarea/redactarea unor creații artistice, plastice, literare sau teologice; dezvoltarea
imaginației și a încrederii în talentul lor; utilizarea corectă și adecvată a limbii române în
producerea de mesaje scrise; dezvoltare a competențelor lingvistice și a abilităților artistice;
interpretarea plastică a unui mod de a -și petrece copilăria; socializarea și culturalizarea
elevilor și a comunității; integrarea copiilor de vârstă școlară și formarea unei atitudini
favorabile față de școală; identificarea elevilor cu devieri comportamentale și cuprinderea lor
într-un program de reabilitare socio -emoțională și comportamentală de tip „școala de
duminică“; depistarea cauzelor care duc la înregistrarea absențelor și a efectelor imediat e
resimțite în plan școlar, analiza complexității problemelor puse de prevenirea, diminuarea și
înlăturarea lor; asigurarea unei bune colaborări a școlii cu familia și monitorizarea copiilor a
căror părinți lucrează în străinătate37.
Acordarea premiilor:
Se știe că motivația educațională se naște nu doar în contextul unui complex de
factori și procese interne, ci și cu concursul unei suite de factori externi. Factorii interni
cuprind atât trăsături înnăscute (vârstă, temperament, gen, stare generală de sănăt ate), cât și
dobândite. Factorii externi se referă la acele influențe contextuale generale sau specifice cum
ar fi: mediul socio -cultural general, familia, educația, Biserica etc.

36 Ibidem, p.6.
37 Ibidem.

Pe lângă acei factori interni înnăscuți pe care i -am amintit, factorii inter ni dobândiți
(valori, credințe, cunoștințe, imagine despre sine, despre lume, convingeri legate de eficiența
personală etc.) exercită aceeași presiune motivațională asupra elevilor. Prin valorile,
credințele și cunoștințele antropologice pe care le promove ază în cadrul activităților
catehetice, taberelor și concursurilor de creație, Biserica este un factor major în reducerea
riscului de abandon școlar și în reintegrarea educațională a copiilor și tinerilor aflați în
abandon școlar.
Metoda cea mai viabilă în cultivarea și potențarea autoeficacității copiilor aflați în
risc de abandon școlar este creația. Activitățile de creație contribuie decisiv la descoperirea și
cultivarea unor aptitudini înnăscute, sporind astfel încrederea în potențialul personal și în
valoarea actului educativ.
Lumea copilăriei cu valorile sale oferă elevilor posibilități de a crea în diferite
domenii, de a -și dezvolta imaginația, aptitudinile și talentul. Prin Concursul de creație „Alege
Școala!“ se are în vedere înțelegerea acestei lu mi, să se cunoască mai bine preocupările,
interesele și aspirațiile generațiilor actuale de elevi pentru ca acestea să fie evidențiate și
fructificate.
Un alt aspect motivațional al concursului îl reprezintă acordarea premiilor38. La
prima etapă toți copiii participanți vor primi premii și diplome, urmând ca la celelalte etape
premiile să fie acordate doar copiilor clasați pe primele trei locuri, la una dintre cele trei
secțiuni. Acordare premi ilor se va face într -un cadru festiv, conform sugestiilor din con ceptul
concursului. Într -una dintre duminici sau sărbători, va avea loc premierea copiilor câștigători.
La acest eveniment vor fi invitați să participe copiii câștigători, împreună cu părinții și
preoții/profesorii lor îndrumători, precum și alți copii și tineri implicați în activitățile
catehetice ale Bisericii, profesorii de religie din localitate, alte cadre didactice etc. După
Sfânta Liturghie coordonatorul programului catehetic va rosti un scurt cuvânt în care va
evidenția: efortul Bisericii pe tărâmul educației catehetice și importanța acesteia în
promovarea valorilor educației autentice în rândul tinerilor; activitatea educativ -catehetică a
proiectului „Alege Școala!” ; efortul și rezultatele copiilor câștigători ai fazei respective a
Concur sului de cr eație „Alege Școala! ”.

38 În cadrul proiectului au fost prevăzute acordarea mai multor premii: rucsacuri, tabletă electronică, player
MP4, aparat foto, sistem audio cu dvd -player, calculator desktop, laptop, calculator all in one. Acestea se vor
acorda diferențiat, ținându -se cont de etape le de desfășurare a concursului.

Concluzionând, activitățile acestui proiect: cateheze, tabere de creație, concursuri,
ateliere de formare pentru preoți au în intenție prevenirea și combaterea fenomenului de
părăsire timpurie a școlii și apropierea copiilor de viața Bisericii.