1Metode calitative, 2006 -2007 [629436]

1
1Metode calitative, 2006 -2007
Prof.univ.dr. Elisabeta Stănciulescu
Notă: Autoarea autorizează utilizarea acestui material exclusiv în scopuri pedagogice (ca
resursă a învățării).

Metodologie: Un mod de a gândi despre și de a studia realitatea socială.
Metode: Un set de proceduri și tehnici de colectare și analiză a datelor.
(Strauss și Corbin, 1998: 3)

Nu uitați!
A memora nu înseamnă a învăța!
Nici a înțelege nu înseamnă a învăța!
A învăța înseamnă : a înțelege + a memora + a te antrena [a aplica + a ve rifica dacă ai aplicat corect +
a aplica din nou, evitând greșelile + a verifica din nou ș.a.m.d.]

Orice recomandare din sociologia calitativă trebuie utilizată flexibil și creativ .
Dar creativitatea nu e pur și simplu un har cu care ne naștem și pe care îl putem utiliza spontan.
„Creativitatea poate fi învățată și antrenată” (Patton, 2002: 302).
În fiecare zi (Henry James; Virginia Woolf – cf. Patton, ibidem ).

Modulul 4. Focus -grupul și alte i nterviuri de grup

Important!

În cadrul acestui curs, va fi simulat un focus -grup. În acest scop, va fi invitat, ca moderator, un expert care
lucrează pentru un institut independent.

1. Expertul va explicita operațiile de pregătire și va realiza o simulare a acelor operații care sun t posibile în
contextul dat.
2. Studenții vor asista la realizarea interviului propriu -zis, încercând să evalueze autonom calitatea lui, pe
baza cunoștințelor : lectura prealabilă a suportului de curs – cel puțin – este indispensabilă!
3. Apoi, v a fi realizată o evaluare frontală a i nterviului (pregătirea, ghidul, gestiunea dinamicii grupului,
validitatea și fiabilitatea datelor, etica), pe baza cunoștințelor.

În cadrul acestui curs urmărim să dezvoltăm următoarele competențe specifice , distribuite între curs (C) și
învățare autonomă (A) după cum urmează:
(Cog = cognitive; Ap = aplicative)

Cog – Să enunțe caracteristicile interviurilor de grup , în comparație cu interviurile individuale. A
Cog – Să enunțe diferitele tipuri de interviu de grup și să le caracterizeze prin comparație. A
Ap – Să aleagă o problemă de interes social și să formuleze o întrebare de cercetare pentru care datele
să poată fi recoltate prin interviuri de grup. Să argumenteze alegerile făcute. A+C
Ap – Să identifice forma de interviu de grup, după o transcriere . A
Cog – Să enunțe caracteristicile generale ale unui focus -grup. A
Cog – Să enunțe scopurile în care sunt utilizate focu s-grupurile A
Ap – Să indice dacă într -o situație dată (descrisă) e avantajos sau nu să folosim focus -grupul A+C
Cog – Să enunțe s arcinile unui moderator și ale unui asistent A
Ap – Să evalueze în ce măsură un moderator acoperă toate categoriile de sarcini ( pe baza unei C

2
2simul ări, a unei înregistrări sau a unei transcrieri ).
Cog – Să enunțe operațiile necesare pentru pregătirea un ui focus -grup. A
Ap – Să evalueze în ce măsură un focus -grup a fost bine pregătit ((pe baza unei simulări, a unei
înregistrări sau a unei transcrieri). C
Cog – Să enunțe etapele principale ale realizării propriu -zise a unui focus -grup, insistând asupra
sarcinilor moderatorului și asitentului. A
Cog – Să enunțe cele mai frecvente greșeli ale moderatorului într -un focus -grup. C
Ap – Să evalueze conduita unui moderator (pe baza unei simulări, a unei înregistrări sau a unei
transcrieri). C
Cog – Să enunțe sursele de distorsiune a datelor într -un focus -grup A
Ap – Să recunoască sursele de distorsiune a datelor într -un focus -grup ( pe baza unei simulări, a unei
înregistrări sau a unei transcrieri). C
Ap – Să formuleze soluții alternative pentru diminuarea d istorsiunilor și să argumenteze alegerile
făcute pe baza cunoștințelor învățate . C

1. Particularități ale i nterviul ui de grup ,
în comparație cu interviurile individuale

Interviul de grup e ste o form ă de interviu în care :
 subiectul intervievat nu mai e un individ, ci un grup ;
 numărul participanților poate varia , în funcție de scop, temă și categoria de populație : min.
3-4 – max. 10 -15, astfel încât fiecare participan t să aibă timp s ă se exprime , iar fiecare
intervenț ie să poată fi înregistrată ;
 timpu l de recoltare variază în funcție de temă și de caracteristicile grupului, dar este mai
mic decât în interviurile individuale : grupurile de discu ții nu rezist ă un timp prea mare ;
 toate aspectele care asigură caracterul calitativ sunt comune cu interviul i ndividual (interes
pentru experiențele, opiniile, trăirile etc. subiecților ; caracter open -ended ; caracter
nondirectiv ; etc.) .

Avantaje fa ță de interviul individual :
 colecteaz ă date într-un context social (« natural » sau construit ) și utilizează dina mica
grupului pentru construc ția răspunsurilor, respect ând astfel realitatea socială (o opinie, un
sentiment nu sunt date individuale, sunt construite în interac țiunea social ă și adesea nu ar
apărea în absen ța interac țiunii ) ;
 mai mult, experimentele pe g rupuri de rezolvare a problemelor arată că în grup apar idei noi
care nu apar în rezolvarea individual ă a sarcinilor (Hill, 1982, cf. Carey, 1994 : 235) ;
 interacțiunea și dinamica grupului pot stimula r ăspunsurile : «uneori , un focus -grup este
cea mai bu nă abordare pentru o tem ă delicat ă » (M.A. Carey, 1994 : 225) sau pentru
subiec ți mai « închiși » (faptul că ceilalți vorbesc îi poate stimula și pe ei să vorbească) ;
 e utilizat uneori ca pregătire a unor interviuri individuale, în populați i care sunt retic ente fie
pentru ca nu sunt obi șnuite cu astfel de cercetări , fie pentru ca operatorul nu e cunoscut
(Patton, 2002: 390 – exemplific ă cu cercetări realizate printr e femeile indiene, sau în
Burkina Faso, Tanzania etc.) ;
 permite punerea fa ță în față / confr untarea unui evantai de experienț e și opinii variate în
legătură cu o problemă de interes;
 e recomandat pentru teme sau aspecte noi, care nu au mai fost cercetate în populați a
respectiv ă (funcție de explorare ; e mai puț in utilizat în aprofundarea informa ției sau
testarea de ipoteze) ;

3
3 e mai economic, pentru că permite o utilizare mai eficace a timpului și o economie de
operatori : două persoane (moderatorul și asistentul său) recoltează simultan experien țele,
trăirile etc. unui num ăr mai mare de subiecți ; este indicat în anchetele rapide .

2. Tipuri de interviuri de grup
(după gradul de naturale țe / construcție )

2.1. Interviul etnologic de grup

Recoltează date în timpul real al acțiunii și în grupuri reale (naturale) . Grupul este « natural »
constituit , cercetător ul îl găsește ca atare (ex. s ătenii care stau duminica pe o banc ă sau pe iarb ă în
fața unei por ți ; un grup de elevi / studen ți care stau de vorbă într -o pauz ă) – din acest motiv, ar
mai putea fi numit și interviu natural .
Participanții se cunos c dinainte (cu excepția cercetător ului, dacă acesta este nou venit).
Este nestructurat : cercetător ul dispune în cel mai bun caz de o temă (ex. transmiterea
patrimoniului ; sau violen ța domestic ă ; etc.) ; uneori, abordeaz ă grupul fără nici o idee
prestabil ită.
Se desfășoară sub forma unei conversați i natural e :
o cercetătorul intră în logica grupului (v. Stahl) ; uneori încearc ă să focalizeze discret
discuția pe o tem ă, alteori o las ă complet liber ă ;
o de regulă , în timpul conversație i subiecții nu au conștiința faptului c ă sunt, în acel
moment, obiect de cercetare (chiar dacă ș tiu că celălalt se afl ă acolo pentru a face o
cercetare, nu știu că ceea ce spun în cadrul respectivei discuții va fi înregistrat într -o
formă sau alta ); din acest motiv, ge nerează un ele controverse etice.
Poziția cercetător ului poate varia : de la str ăinul absolut la membrul recunoscut ca atare
(intervievatorul participant sau participantul intervievator) .
Datele sunt înregistra te exclusiv în memorie și notate imediat dup ă.
Din aces t motiv, pentru a crește validitatea este recomandată prezența a doi -trei operatori (lucrul
în echipă).
Este utilizat mai ales pentru teme sau populații studiate puțin sau deloc.
Este utilizat, de asemenea, ca tehnică asociată observației calitative, mai a les în cazul în care
aceasta e mascată.

2.2. Interviul de grup informal

Este un grup construit de cercetător, în urma unei eșantionări (v. Eșantionarea, în cursul cu
privire la observație).
Mai multe persoane, alese după un criteriu relevant pentru cerc etare, sunt invitat e la o conversa ție
într-un spațiu informal (î ntr-o pauză, la un prânz, o cină etc. ).
Discuția are un caracter informal, nestructurat : cercetătorul anunță numai tema de bază , iar pe
parcurs îl stimulează pe fiecare participant să ia parte la conversație (similar inter viului individual
nestructurat).
Este utilizat mai ales pentru identificarea teme lor majore ale unei culturi.

2.3. Interviurile de grup semi -structurate și structurat e

 Au aceleași caracteristici de bază ca și interviurile i ndividuale semi-structurate și structurate.
 Sunt utilizate în numeroase variante, dintre care cea mai frecvent utilizată e focus -grupul.

4
4Exercițiu autonom (muncă în grup)

1. Împreună cu alți trei colegi, identificați o problemă de interes social și for mulați o întrebare de
cercetare, astfel încât să puteți recolta datele (și) prin interviuri.
2. Discutați și scrieți în ce etapă și în ce scop ar fi utile interviurile de grup. Argumentați pe b aza
cunoștințelor.
3. Discutați / argumentați care ar fi cea ma i avantajoasă formă de interviu de grup.
4. Realizați câte o simulare de interviu de grup pentru fiecare dintre cele trei forme. Identificați
trăsăturile definitorii care vă fac să considerați că aveți de -a face cu interviu etnologic, informal,
semi-struct urat sau structurat.

3. Focus -grupul

 Focus -grupul n u are o definiție precisă: termenul desemnează de fapt o varietate de tehnici
(Carey, 1994: 226).
 Definiția cea mai largă ar putea fi următoarea : un interviu realizat cu un grup construit , care
e focal izat pe o anumită temă și pe o anumită categorie de subiecți.
 Richard Krueger (citat de Patton, 2002 :386) ) îl definea în 1994 ca pe un interviu de grup
« pregătit cu grijă » pentru a ob ține informați i « cu privire la o arie de interes determinat ă,
într-un cadru permisiv, lipsit de amenințări. E ste condus (…) de un intervievator antrenat
[skilled ]. Discuția e confortabil ă, iar adesea chiar placut ă pentru participanți, deoarece ei
iși împărtășesc unii altora idei și percep ții. Membrii grupului se influen țează unii pe al ții,
raspunz ând la ideile și comentariile formulate în cursul discu țiilor (trad.rom. ES)» .

3.1. Scurt istoric al focus grupului

A fost legitimat ca tehnică de cercetare în psihologia socială , de către Robert Merton, M. Fiske și
P. Kendall, c are l-au utiliza t la mijlocul anilor ’40 : The focused interview , New York, Free Press,
1956 (The focused interview: A manual of problems and procedures , 2nd ed., New York, Free
Press, 1990 ).
A fost utilizat apoi , începând cu anii 1950, pe scar ă largă în ma rketing.
În sti ințele sociale, a început să fie utilizat relativ recent, mai ales în studiile de explorare
(interviuri cu experți, actori -cheie sau actori obisnuiți):
o în cercetarea medical ă;
o în științele educa ției;
o în cercetări le realizate din perspective feminist e (v. Patton, 2002 :389);
o în cercetările -acțiune ( = cercet ări realizate simultan cu interven ții sociale într-o
colectivitate), pentru a identifica:
– temele mari ale culturii locale;
– nevoile unei comunită ți;
– posibilit ățile de dezvoltare;
– resursele lo cale;
– impedimentele în calea dezvoltării (rezistente, resurse absente);
o este utilizat tot mai mult în dezvoltarea organiza țională , pentru identificarea temelor mari
ale culturii organiza ționale;
o de asemenea, e ste utilizat tot mai mult în studiile pentru ma nagementul calit ății
(programelor, produselor etc.), pentru:
– recoltarea unui feedback de la beneficiari (clien ți);
– recoltarea unui feedback de la exper ți (staff);

5
5- cunoașterea slăbiciunil or și puncte lor tari ale diferitelor “produse”;
– identificarea nevoilo r și posibilit ăților de asigurare a calității.

3.2. Descriere generală a focus -grupului

Grupul poate fi constituit din 5-15 persoane , recrutate pe baza de voluntariat , după un criteriu
care conferă grupului o anumită omogenitate, și care de regulă nu se cunosc între ele (dar aceasta
nu este o regulă absolută) .

Caracter construit
Întreg ul context social în care se recolteaz ă datele este construit :
o grupul e construit :
– participanții nu se cunosc dinainte și sunt ale și după anumite criterii care asigur ă
omogenitatea (victime / agresori ; fumă tori / nefum ători ) ;
– știu că se afl ă acolo pentru o cercetare ;
o spațiul e construit :
– membrii grupului sunt convoca ți într-un spa tiu special amenajat (tip « masă
rotund ă », în care fiecare îl vede pe fiecare și dotat cu tehnic ă de înregistrare /
observare) ; totuși, în ultima vreme, spațiile de desfășurare s -au diversificat, în
încercarea de a asigura un spațiu cât mai apropiat de spațiul real al acțiunii ;
condiția fundamentală e ste existenț a aparaturii și condițiilo r pentru o
înregistrare suficient de bună a discuției ;
– subiecții sunt plasa ți în spațiu de c ătre cercetător ;
– un aranjament semiformal -semiinformal ; în opinia unor cercetători, ideea de a
realiza « informal setting » este discutabil ă (Carey, 226 : ? ;
o timpul e construit :
– participanții sunt convocați la o anumită dată și la o anumit ă oră, pentru o durat ă
determinat ă, cunoscut ă în avans (1 -2 ore) ;
– sesiunea propriu -zisă este precedată de o presesiune : 15-20 de minute de
familiarizare a participanți lor cu spatiul și cu ceilal ți.

Caracter focalizat și structurat
Discuția este focalizată puternic pe o temă și mai ales pe câteva aspecte ale acesteia (mai pu ține
decât în interviurile individuale, maxim zece ).
Discuția este mai mult sau mai pu țin structurat ă. Gradul de structurare variaz ă de la o cercetare la
alta. Cercetător ul preg ăteste un ghid de interviu asemănător ghidului de interviu calitativ
semistructurat sau structurat : un număr de întrebări sau aspecte care trebuie abordate , în ordinea
în care vo r fi abordate .

Leaderul / moderatorul
Discuția este condusă de un leader (Carey, 1994) sau moderator (Krueger, 1994):
o termenul leader e criticabil, pentru că trimite la grupurile de ac țiune și sugerează un
raport de putere ; or, tocmai acest raport trebui e evitat în conducerea unui focus -grup ;
o ambii termeni sunt însă preferați celui de intervievator , pentru că într -un focus -grup
comunicarea trebuie să fie multidirecțională (participanții trebuie stimulați să comunice
unii cu alții), nu bi -direcțională (intervievator -intervievat) :
« Focus grupul nu e o colecție de interviuri individuale recoltate simultan, ci mai
curând o discuție de grup în care conversația curge în toate direcțiile [flows ]
prin grija moderatorului » (Krueger, 1994 : 100 ; trad.rom. ES );
o moderatorul poate fi cercetătorul însuși sau o altă persoană ; în marketing, este adesea
recomandat ca moderatorul să fie o persoană exterioară, necunoscută cercetătorului;

6
6distanța dintre ei poate mări obiectivitatea (reduce riscul de a direcționa răsp unsurile,
crește gradul de deschidere a l discuț iei) ;
o sarcinile unui moderator :
– monitorizeaz ă interven țiile și men ține focalizarea ;
– îi stimulează pe cei tăcu ți, îi tempereaz ă pe cei prea “vorbăre ți” ;
– se îngrije ște ca lista de întrebări să fie parcursă în întregime ;
– monitorizeaz ă timpul și decide dacă lasă discuția să continue pe un aspect sau trece
la întrebarea urm ătoare ;
– poate primi sugestii sau indica ții de la alte persoane (colegi sau beneficiari ai
anchetei), care urm ăresc interviul dintr -o încăpere al ăturată (prin mijloace audio –
video sau prin « oglinda fals ă »).

Asistentul
Moderatorul e ajutat de un asistent (co-lider , Carey) care se ocup ă de aspectele tehnice
(organizare, primirea participanților, înregistra re), permi țându-i moderatorului să se concentreze
pe aspectele de con ținut și pe gestiunea dinamicii grupului.

Înregistrare a
Discuția este înregistrată pe loc :
o se recomand ă ca înregistra rea să cadă în sarcina unui alt membru al echipei (asistentul
sau un alt cercetător) , nu în sarcina moderatorului ; în acest fel, poate fi legitima tă
prezenț a mascată a unui cercetător suplimentar în sală ;
o aparatura de înregistrare devine tot mai sofisticată, permițând analize mai fine ; în același
timp, însă, cu cât e mai sofisticată, cu atât poate dis torsiona mai mult răspunsurile, dacă
nu e suficient de discret plasată și utilizată , pentru că subiecții nu -și pot focaliza atenția
asupra discuției, fiind distrași de interesul pentru o aparatură despre care își spun că
probabil o văd pentr u prima și ulti ma oară în viață :
« Adevarata piatr ă de încercare e calitatea discu țiilor, care poate fi lesne erodat ă când
participan ții sunt super -fascina ți, plictisi ți sau distra și de instrumente precum oglinzile
false și camerele de televiziune, ori de butoane » (Krueger, 1994 : X).

Scopuri
E utilizat pentru scopuri diferite :
o pentru colectarea unor date cu privire la exper iențele , cred ințele , atitudinile etc. legate de
o anume problematic ă – colectare efectuată într -un context social ;
o pentru recoltarea credin țelor și atitudinilor , percep țiilor și opiniilor care sus țin un
comporta ment observabil (Carey, 1994 : 225), de exemplu cumpărarea unui produs care
urmează a fi comercializat ;
o pentru recoltarea unor date cu privire la comportamente observabile ; în unele situ ații,
poate furniza mai multe informați i despre comportamente decât interviul individual
(ibidem ) ;
o pentru evaluarea nevoilor , îndeosebi pentru noi produse sau noi populații ;
o la începutul unei cercetări : în scop metodologic, pentru dezvoltarea și rafinar ea
instrumentelor care urmează a fi utilizate în cercetare : identificarea domeniilor, ob ținerea
vocabularului natural în vederea construirii unui chestionar etc.;
o la finalul unei cercetări : pentru î mbog ățirea sau clarificarea unor interpret ări cu privire la
rezultate , îndeosebi c ând acestea sunt contradictorii.

Focus -grupul NU poate fi folosit pentru :
o educa ția participanților;
o terapia participanților (Carey, 227) ;

7
7o nu este un gr up de rezolvare a unor probleme și nici unul de luare a unor decizii (Patton ,
2002:385);
o nu trebuie să ajungă la contruc ția unui cons ens ! ne interesează diversitatea
experiențelor și opiniilor, nu consensul !

Avantaje
o focalizarea (Patton, 2002 :388) :
– focalizarea pe o temă : se solicit ă reacții la un produs, un program, un ti p comun
(împărtășit ) de experiență ;
– focalizarea grupului : grupul e construit după un criteriu al omogenității ;
– moderarea : grija de a ramâ ne « la obiect » ;
– interac țiunea pe tema de discuție ;
– utilizarea mai eficientă a timpului ;
o pot fi mai bine contro late fiabilitatea și validitatea datelor :
«participanții tind s ă-și furnizeze control și echilibru unii altora, iar acest control
elimină vederile false sau extreme » (Patton, 2002 :386) ;
o pot fi mai bine controlate aspectele etice : subiecții știu ca su nt supu și unui interviu și
decid voluntar să participe.

Dezavantaje (Patton, 2002 : 386 -387)
o Num ărul de aspecte c are poate fi discutat e limitat : nu mai mult de zece.
o Timpul disponibil pentru ca fiecare participant să vorbească e limitat.
o Moderatorul ar e nevoie de o foarte bun ă pregătire în gestionarea dinamicii grupului.
o Contextul creat ram âne, totu și, « de laborator ».
o Nu pot fi abordate teme controversate sau foarte intime :
– Kaplowitz, 2000 (citat de Patton, 2002 : 398) : interviurile individuale s -au dovedit,
în 18 din 19 situa ții, mai adecvate pentru discutarea subiectelor sensibile social dec ât
focus -grupurile ;
– totuși, Parameswaran (2001 ) relateaz ă cum abia după discu ții colective în care au fost
abordate probleme ale femeilor ca grup, femeile in diene care au acceptat interviuri
individuale au abordat « între patru ochi » teme intime (cf. Patton, p.390).
– « E foarte util pentru identificarea unor teme mari, dar nu tot atât de util pentru
micro -analize cu privire la diferențe subtile » (Krueger, 199 4 : x).
o Nu poate fi asigurată confidențialitatea: participanții se văd și se aud unii pe alții, se pot
recunoaște ulterior, pot povesti ulterior….
o Pot conduce la unele fenomene psihologice care afectează validitatea (Carey, 1994) :
– Conformitatea : un parti cipant tinde sa -și armonizeze opiniile și relatările cu ceea ce
spun ceilal ți sau cu ceea ce spune moderatorul .
– Autocenzura : o persoana se ab ține să intervin ă sau să fie sincer ă din cauză că nu are
încredere ( în moderator , în alți membri, în modul de ut ilizare a datelor).
– Aceste fenomene pot fi explicate prin:
 dorinț a de a fi acceptat social ;
 nevoia de a fi perceput « în rând cu lumea » : experimentele clasice arat ă că
uneori e suficient ca cineva să aibă un singur aliat pentru a vorbi despre
experi ențe sau opinii contrare celor deja exprim ate (Asch, 1951, cf. Carey,
1994 : 237) ;
 unii înțele g că discuția trebuie să ajungă la un consens și caută să-și
armonizeze pun ctele de vedere cu ale celorlalț i ;
 în contextul dialogului , unii sunt tentați să -și resitueze și reinterpreteze
experiențele trecut e ca fiind aproape la fel cu a le celorlal ți;

8
8 unele opinii se formează pe loc, pe baza spuselor celorlal ți (cei în cauză nu
aveau o opinie) ;
– Efectele primei întâlniri și primei impresii :
 de regulă , focus -grupul se desf ășoară într -o sesiune unică , iar participanți i nu se
cunosc : încrederea e mică , iar pruden ța mare ;
 interac țiunile au ca suport orientativ un num ăr mic de informați i superficiale ;
 statusul socio -profesional al celuilalt în raport cu al subie ctului poate genera
atitudini dominatoare sau subordonate ; « subordonatul » va raporta cu greu
experienț e sau opinii diferite de a celea ale « leaderului » ;
 situa ția personală : ceea ce spune celălalt e judecat drept sincer sau nesincer prin
proiec ția pro priei atitudini ;
 distorsiunile de percep ție : efectul de halo (o tr ăsătură a celuilalt afecteazaă
întreaga percep ție : cine e frumos, e și bun, cine e ur ât e rău ; cine are o poziție
superioar ă e și inteligent și are aproape întotdeauna dreptate ; etc.) ;
 factori individuali : stima de sine, încrederea în ceilalți, capacitatea de a se
exprimă în public, cunoștînțele în domeniu, preocuparea în legătură cu faptul ca
alții te evaluează etc. ;
 factori de grup : marimea, cât de mare e majoritatea, ce istorie a re, coeziunea ;
 factori demografici : sex, varstă, etnie, religie, clasă socială (cf., pentru ultimele
trei, Carey, 1994 : 238).

Posibilități de a minimiza dezavantajele și maximiza avantajele (Merton, Fiske, Kendall,
1990) :
o retrospec ția : moderatorul le cere subiecți lor să se întoarc ă în timp : « Faceți-ne să ne
simțim acolo » ;
o lărgirea plajei de experienț e despre care se discută : moderatorul încurajează exprim area
diferenței : « Are cineva o opinie / a trăit cineva o experiență diferită » ; sau prezintă un
evantai de situații « Unii…, alții…, iar alții… Dumneavoastră ce ați spune ? Vă atașați
uneia s au alteia dintre aceste opinii, sau aveți o altă opinie ? »;
o solicita rea unor descrieri detaliate ; [sau semnalarea contradic țiilor] ;
o solicita rea unor e xplicitări cu privire la semnifica țiile experienț ei prezente.

Exercițiu autonom (muncă în grup)
Continuați exercițiul pe care l -ați realizat anterior.
1. Discutați în ce măsură ar fi avantajos să utilizați focus -grupul pentru a recolta date relevante
pentru întrebarea de cercetare formulată. Argumentați , pe baza cunoștințelor.
2. Dacă , pentru întrebarea de cercetăre dată, focus -grupul nu ar fi adecvat , reformulați întrebarea
în așa fel încât să pute ți utiliza această tehnică. Pentru noua întrebare de cerc etare, arătați care
sunt avantajele și dezavantajele recoltării datelor printr -un focus -grup.

3.3. Etapa I: pregătirea focus -grupului

1. Construcția obiectului și instrumentarea :
o studierea unei bibliografii pe tema dat ă;
o studierea unor materiale despre cultura populație i în care are loc cercetarea;
o construcția obiectului :
– o schemă conceptuală (nu foarte amplă) ;
– 3-4 întrebări de cercetare, fiecare cu cateva sub -teme / întrebări (în acord cu schema
conceptuală);

9
9- grila / ghidul de interviu ; în unele studii, ghidul este elaborat în urma unui alt tip de
interviu de grup (etnologic, grup de exper ți etc.) (Carey, 1994 : 229).

2. Recrutarea și selectarea participanților :
o se realizează pe baz ă de voluntariat ;
o informația poate fi diseminată prin diferite canale :
– anun ț / afiș în spații frecventate de populația vizat ă ; conține aproximativ aceeași
informați e ca și preambulul din interviul individual, pl us caracteristicile persoanelor ;
trebuie să nu fie prea lung și să aibă o prezentare care să atragă atenția ;
– « din om în om », pornindu -se de la un individ tipic, ca re are caracteristicile cerute ;

o criteri i de selectie : (1) experiența relevantă în raport cu tema cercetării ; (2)
omogenitatea subiecților:
– fie din perspectiva experienței lor : de exemplu, victime sau agresori, consumatori
sau neconsumatori ai unui produs etc. ;
– fie același status, aceeași ocupa ție, același nivel de educa ție etc.
– omogenitatea încurajeaz ă exprim area liberă ;
– ne permite să evidențiem un evantai al experiențelor diferite în ace eași categorie ;
o numărul optim = 5-12:
– numărul variază în funcție de :
 complexitatea și “sensibilitatea” temei ;
 lungimea ghidului : grupul e mai mic pentru o tem ă mai complexă care necesită
un ghid mai lung;
 caracteristicile grupului : cât timp pot fi di sponibili ? – de exemplu, categoriile
foarte ocupate nu pot rămâne mult timp ; cât timp pot rezista ? – de exemplu,
bolnavii, b ătrânii, copiii nu pot rezista prea mult ; cât de ușor își pot verbaliza
experienț ele ? – copiii, categoriile cu un nivel mai scăzu t de educație și cele cu
un univers social restrâns au dificultăți în a verbaliza , deci au nevoie de mai mult
timp ;
– grupul mic (4 -6) are avantajul că :
– stimulează participarea (oamenii se simt mai în largul lor);
– permite ca fiecare să se exprime (timp) ;
– poate fi mai ușor moderat (leaderul gestioneaz ă mai u șor dinamica grupului);
– dar are dezavantajul că e mai puțin economic ( avem nevoie de mai multe
grupuri).

3. Pregătirea logistică:
o este realizată, de regulă, de asistent ul moderatorului (co -leader) ;
o spațiul :
– să ofere condițiile materiale (liniște, caldură, lumină, aranjament « masă rotund ă ») ;
– sa ofere condiții psihologice care să stimuleze furnizarea de informație: intimitate,
securitate ;
– uneori, e recomandat un spa țiu care aminte ște de temă, stimu lând astfel interesul și
memoria (de exemplu, pentru a evalua calitatea cursurilor, e recomandat ca discuția
să se desfășoare într -un spațiu de tip sală de curs) ;
– alteori, e recomandat să ne îndepărtăm de acel spațiu (de exemplu, când cercetăm
violența do mestică) ;
– un « bufet » : acest detaliu e ste « de o importanță surprinz ătoare » (Carey,
1994 :230) ; produsele puse la dispoziția participanților diferă în funcție de populația
convocată (de exemplu, dulciuri și sucuri pentru copii și adulți);
o aparatura de înregistra re :

10
10- situat ă cât se poate de discret, dar mai ales eficace ;
– e obligatoriu un exerciț iu de verificare înainte ; de asemenea, e obligatorie verificarea
calității înregistrării pe parcurs (ca și în cazul interviurilor individuale) .

4. Pregătire a leaderului / moderatorului :
 acesta se asigur ă că are asupra sa textul introducerii și ghidul de interviu (pentru orice
eventualitate);
 se asigură că le ș tie, că nu va fi obligat să le consulte prea des ;
 dacă e o persoană exterioar ă, trebuie să aibă o anume cunoaște re științifică și cultural ă a
temei, astfel încât să poată interveni pertinent pe parcurs în a solicit a clarific ări,
aprofundă ri etc. și să evite propriile idiosincrazii, stereotipuri, prejudec ăți etc.;
 e antrenat în gestiunea dinamicii unui grup – unul dintre cele mai dificile aspecte ale
focus -grupului ! necesită lecturi, dar mai ales antrenament, experiență !;
 odihn ă: moderarea unui grup necesită o mare capacitate de concentrare și rezistență ;
 caracteristici de personalitate : încredere în sine, sociabil, spontan, capabil să comunice
cu claritate (sub toate aspectele), calm, ech ilibrat, inteligent.

Exercițiu autonom (muncă în grup)
Continuați exercițiul anterior.
Pregătiți două focus -grupuri pe tema aleasă (pentru a răspunde la întrebarea de cercetare
formulată). Descrieți, în scris, pas cu pas în ce constă pregătirea voastră (ce bibliografie sau
documente? Ce eșantion? Grila de interviu. Locație și aparatura, Pregătirea leaderului)

3.4. Etapa a a II -a: Realizarea interviului și înregist rarea datelor

Presesiunea
o primirea subiecților de către le aderul însuși, asistentul acestuia sa u o altă persoană (pentru a -i
lăsa pe primii să se ocupe de ultimele detalii);
o familiarizarea participanților cu spațiul și cu ceilalți: pe măsură ce intră în spațiu, sunt invitați
să servească ceva de la bufetul amenajat și să stea de vorbă cu ceilalți;
o leaderul îi observă discret pe participanți: cine e mai dispus să vorbească, cine nu ; cine cu
cine se asociază spontan, cine pe cine evită spontan…; va folosi aceste observații în
poziționarea subiecților în jurul « mesei » de discuție și în moderare ;
o îi plasează pe participanți : “vorbăre țul” alături de moderator (poate fi mai ușor controlat),
tăcutul în fața moderatorului (poate fi stimulat din priviri) .

Sesiunea

1. Introducerea – moderatorul le oferă participanților un număr de informații (în mare parte,
aceleași informații ca și în cazul interviului individual) :
o informați i cu privire la înregistrare și la utilizarea înregistrării :
– participanților care nu acceptă să fie înregistrați, li se oferă posibilitatea de a părăsi
sala;
– înregistrarea începe de la prima frază a leaderului, uneori chiar de la intrarea
participanților în sală;
o cum vor fi asigurate exigențele etice :
o nu poate fi garantată confidenți alitatea : fiecare va vorbi în fața tuturor, iar în unele
cazuri beneficiarii doresc să vizioneze înregistrările sau chiar să participe la
moderarea discutiei din încăperea alaturată (fără a fi vazuți) ;

11
11o obținerea unui consimțământ informat :
 li se pre zintă riscurile și precau țiunile luate de cercetător i ;
 Carey (1994 : 228 ) relateaz ă cum, pentru a mări sentimentul de siguranță al
participanților într -o anchetă legată de HIV, li s-a promis ștergerea casetelor la 24
de ore după înregistra re, timp în care urmau a fi transcrise ;
 înregistra rea rămâne ca probă că au fost informați și că, dacă au acceptat să
rămână, și-au asumat consec ințele ;
 cu toa te acestea, interviurile rămân o « provocare etic ă » (Patton, 2002 : 405) :
– oamenii spun în timpul interviuri lor lucruri pe care nu au avut intenția să le
spună, iar acesta e ste un risc ne -anticipat, care ridică semne de întrebare
asupra consimțământului în cunoștintă de cauză : ce facem cu respectivele
date ?
– « Interviurile sunt intervenții. Ele îi afecteaza pe oameni ”, atât pe cel
intervievat, cât și pe cel care intervievează (Patton oferă o bibliografie largă
pentru aspectele etice în cercetarea calitativă și în cercetările de evaluare – p.
407) ;
o informați i cu privire la regulile de desfășurare a discuției :
– orice are legătură cu tema poate fi spus ; nu exist ă nicio restric ție, nu trebuie să existe
nicio reținere ;
– toate experienț ele sau opiniile sunt la fel de valoroase pentru scopul cercetări i, nu exist ă
experienț e sau opinii mai « bune » sau mai « interesan te » dec ât altele ;
– nu vrem să obținem un consens, ne intereseaz ă foarte mult să știm c ând cineva are o
experiență sau o opinie asem ănătoare cu a altuia, dar ne interesează la fel de mult să
știm c ând cineva are o experiență sau o opinie diferit ă, ori ch iar opus ă ;
– nimeni nu -l judecă pe celălalt , nu râde de celălalt, fiecare îl respectă pe fiecare ;
– nu ne putem rezolva problemele personale aici ; și nici nu suntem îndrept ățiți să
așteptăm ca ceilal ți să ne ajute să ni le rezolvă m (sunt alte contexte în care aceste
lucruri pot fi făcute) ;
– e important ca fiecare să se simt ă liber, să fie el însuși, cu experienț ele lui, cu
gândurile lui, cu sentimentele lui ;
– e important ca fiecare să vorbească în felul s ău, să spună ce are de spus cu cuv intele
sale obișnuite ;
– dar la fel de important e ca fiecare s ă-i permit ă celuilalt să se manifeste la fel de liber ;
– cine dore ște să intervin ă :
 o poate face oricâ nd simte nevoia, fără să ceară permisiunea, dar numai după ce
s-a asigurat ca cel care vorbea mai î nainte a terminat ce are de spus ;
 sau îi poate face un semn discret moderatorului (m âna ridicat ă ușor) ;
 evită să-i întrerupă pe alții, evită să vorbească în același timp cu alții ;
o moderatorul va interveni din când în cand, NU ca să spun ă ce e bine sau ce e adev ărat,
NICI ca să dea dreptate cuiva, ci doar ca să se asigure ca în timpul pe care îl are grupul
la dis poziție vor fi abordate toate aspectele și ca fiecare participant își va spune punctul
de vedere ;
o « Are cineva vreo î ntrebare, înainte de a începe ? ».

2. Moderatorul lanseaz ă tema generală și prima sub -temă și î i invit ă pe participanți să se
exprime :
o primele minute sunt aproape întotdeauna penibile : nimeni nu are curajul « să spargă
gheața » ; pentru a evita aceasta, moderatorul îl poate invi ta direct « la cuv ânt » pe
subiectul pe care l -a definit în presesiune ca « vorbă reț », « curajos » ;

12
12o gestiunea temei – moderatorul trebuie:
– să asigure controlul focaliz ării pe temă a fiecarei interven ții (să-i aducă la temă
pe aceia care se îndepărtează de ea) ;
– să verifice consisten ța celor relatate de fiecare vorbitor : să ceară detalieri,
clarific ări, dacă e cazul ;

o gestiunea interac țiunii :
– moderatorul urmărește ca intervențiile participanților să fie echilibrate în fiecare
secvență a discuției :
 « vorbă reții » sunt tempera ți : « Ne ajută foarte mult ceea ce spune ți, dar
trebuie să vă întrerup , ca să aibă toată lumea timp să vorbească »;
 timizii sunt încurajati / invita ți să vorbeasc ă : « Unii oameni tr ăiesc /
gândesc în acest fel, al ții trăiesc altfel / v ăd altfel lucrurile. Dumneavoastră
ce spuneț i ? »;
– tempereaz ă aspectul concuren țial al comunică rii : încurajaz ă ascultarea celuilalt
și raportarea la celelalte puncte de vedere;
– încurajaz ă comunicarea direct ă între participanți ;
– urmare ște aspec tele nonverbale ale interac țiunii, pentru a evalua corect dinamica
grupului și a interveni oportun ;

o incitări pe parcurs :
– moderatorul lansează incitări, atunci când dorește:
 să obtină o paletă cât mai largă de experiențe, opinii etc., unele în raport cu
celelalte : “Unii oameni trăiesc / gândesc în acest fel, alții trăiesc altfel /
văd altfel lucrurile. Dumneavoastră ce spuneț i ?”;
 să stimul eze un subiect tăcut să se exprime ;
 să stimul eze interac țiunea între participanți ; limbajul non -verbal (mimica,
posturile corporale) îi pot arăta că un subiect ar avea ceva de spus în
legătură cu relatările sau op iniile formulate de altul, iar î n acest caz îl poate
invita, din priviri sau verbal, să -și exprime punctul de vedere ;
– incitările pot avea forme diferite (relativ aceleași ca și în cazul interviului
individual):
 solicită rea unor experienț e similare proprii : « A mai trăit cineva o
experienț a asemanatoare ?», « A mai trecut cineva prin asta ? » ;
« Impartaseste cineva acest punct de vedere ? » ; sau, ple când de la
limbajele non -verbale, « Dumneavoastră păreți a fi avut o experienț ă
similar ă. Povesti ți-ne » ; « Dumneavoastră păreți a gândi la fel. Spuneți -ne
cu cuv intele dumneavoastră cum vede ți lucrurile » ;
 solicit area unor experienț e similare ale unor cunoscu ți : « Cunoaște ți alte
persoane care au trecut prin aceeași situa ție / care au aceeași părere? » ;
 solicita rea unor experienț e sau opinii proprii diferite : « Poate altcineva a
avut o experienț ă diferită ? / are o alt ă părere?”; “ Poate e ste cineva care
vede altfel lucrurile?”; “ Dumneavoastră păreți a fi trăit o altă experienț ă.
Povesti ți-ne » ; « Dumneavoastră păreți a avea o alt ă părere. Împărtăși ți-ne-
o și nouă » ;
 solicit area unor experienț e diferite trăite de alte persoane pe care le
cunoaște : “Cunoaște ti pe cineva care a trăit un alt fel de experienț ă / are o
altă opinie / g ândește altfel ?”;
 prefa țarea: “Unii oameni trăiesc / gândesc în acest fel, dar alții trăiesc
altfel / v ăd altfel lucrurile”;

13
13 crearea unui context favorabil, mai ales în cazul unor experienț e sensibile
sau opinii nelegitime : “Da, se întâmplă ca oamenii să treac ă și prin a șa
ceva”; “Cred ca nu sunte ți singurul care a trecut prin asta / care g ândește
așa”;
 solicitări de clarificare, aprofundare (aceleași ca în cazul interviului
individ ual) :
– când spusele unui subiect sunt cont razise de privirea, mimica lui ;
– când subiectul se contrazice de la o intervenți e la alta ;
– când subiectul vorbe ște la general : i se cere să relateze experienț e
concrete;
– când relatarea e neplauzibil ă ;
– când sunt utilizate expresii specifice, al c ăror sens nu e clar ;
– când sunt utilizate expresii foarte comune;
– când o expresie e utilizată cu sensuri diferite de diferi ți subiecți ;
– ca și în cazul interviului individual, nu vom putea aproxima sensul
frazelor : ceea c e nu clarific ăm în timpul interviului se transform ă în
informați e pierdut ă (timp pierdut) ;

o controlul neutralit ății : « Experiențele trecute ale leaderului afectează percep țiile sale
și, în consecin ță, modul în care este condus ă sesiunea. A fi conștient e crucial pentru a
fi cât mai neutru cu putin ță » (Carey, 1994 :232) ;

o secven ța se încheie cu o rezum are a celor discutate : « Aș dori să rezum, ca să mă
asigur c ă am re ținut esen țialul și am înțele s bine. Unii dintre dumneavoastră … Alții…
Iar alții… Am uitat ceva ? Am deformat ceva ?» ; sau i se poate solicita unui membru
să rezume ;

o moderatorul își exprimă satisfacția în legătură cu participarea subiecților la discuție și
solicită un feedback legat de confortul și satisfacți a lor : « Inainte de a tre ce mai
departe, aș dori să va spun ca eu sunt foarte multumit( ă) de modul în care decurge
discuția noastr ă. Am aflat foarte multe lucruri interesante , care ne vor ajuta să
înțele gem mai bine … (tema cercetării). Aș dori să știu cum v ă simțiți dumneavoa stră,
dacă toata lumea e mul țumită. Vă rog să -mi spuneți dacă doriți să facem vreo
schimbare în modul de lucru ».

3. Moderatorul anunță sub -tema urm ătoare : « Acum aș vrea să vorbim despre… » și urmează
apoi același traseu.

3.5. Finalul sesiunii

o moder atorul rezumă tema generală;
o solicită un feedback (are cineva completari, corectari ?) ;
o își exprimă sati sfacți a (v. mai sus) și solicită un feedback final în legătură cu
sentimentele participanți lor ;
o le mulțumește subiecților și îi invită să mai ramână în sală 10-15 minute, la un suc,
pentru a schimba opinii între ei și, eventual, pentru a -și împărtăși un gâ nd rămas
nespus.

14
143.6. In ce măsură și cum trebuie recompensați subiecții ?

În anchetele cantitative, subiecții sunt pl ătiți : aceasta crește rata răspuns urilor. E bine să li se
comunice că se plătește timpul afectat, nu calitatea răspuns urilor !

In anchetele calitative, problema e controversat ă :
o Argumente pro :
– Intervievatorul e plătit , intervievatul rareori. Lipsa de reciprocitate : el ofer ă mult,
noi nimic.
– Pentru categoriile defavorizate, plata poate crește rata răspuns urilor : fiind hiper –
solicitat e pentru diferite cercetări , ele devin tot mai reținute (refuză participarea) .
o Contra -argumente :
– Organismele finan țatoare nu aprobă astfel de chel tuieli, pentru că banii reprezintă
venituri și ar trebui impoz itați.
– Pentru categoriile favorizate, a plati timpul participanți lor ar fi foarte costisitor
(subiecții respectivi pot caș tiga cateva sute de dolari pe or ă).
– «recompensa materială nu aduce mari diferențe în ce prive ște rata de
participare, mai ales dacă intervievatorii sunt bine antrena ți, iar procedurile de
colectare a datelor bine g ândite » (John Reed, proprietarul unui institut cu
experienț ă, citat de Patton, 2002 :413).

Cei mai mul ți înclin ă către soluții adecvate situa ției și populație i date :
o de regulă , subiecții sunt încurajați să găsească o recompensă simbolic ă : dacă sunt
convin și de beneficiile sociale și individuale ale cercetări i și de importanț a lor ca
informatori , pot să se simtă s atisfăcuți și să nu aibă nevoie de recompense materiale ;
o în cazul populații lor defavorizate, toate cheltuielile de deplasare, supraveghere a
copiilor etc. trebuie acoperite ;
o este recomandată stimularea sub forma unor bonuri de reducere la achizi ții divers e (de
interes pentru populația dată), un mic « protocol » etc.
o este recomandată reciprocitatea prin oferirea unei copii a înregistr ării sau a t ranscrierii
(Patton, 2002 :415) ;
 totuși, intr -un interviu de grup, aceasta ridică probleme pentru că, dacă nu e xistă
o instalație de înregistrare care să înregistreze separat intervențiile fiecărui
participant, apare o problemă de etică (trebuie cerut acordul tuturor pentru ca
fiecare să primească o înregistrare) ;
 pe de altă parte, finanțatorul poate să nu permit ă aceasta.

3.7. Inovații

Ca și în cazul interviurilor individuale, nu exista o “rețetă” a interviurilor de grup. Practica de
cercetare lasă liberă creativitatea cercetătorului. Orice inovație e acceptabilă, dacă facilitează
colectarea unor date valide, f iabile, cu sens și care pot fi utilizate în înțelegerea mai bună a unui
fenomen sau / și într -o intervenție socială.
Ideal e ste « să utilizăm orice resurse avem la îndemână pentru a face cea mai bună treabă cu
putință » (Patton, 2002 :401) .

Mai multe ino vații au fost deja experimentate de cercetători, de exemplu:
o focus -grupurile sunt utilizate în cercet ările realizate cu copii (Patton, 2002 : 390) ;
o sunt organizate grupuri pe internet: medierea pare să reducă anxietatea membrilor și să
faciliteze împărtășirea experien țelor delicate ( Ibidem : 389) ;

15
15o membrii ai comunit ății sunt utiliza ți ca moderatori , după un antrenament prealabil
(Krueger si King, 1997, cf. Patton, 2002 : 388) ;

o Interviul interactiv de grup (Patton, 2002:400)
– William Tikunoff, 1980: profe sori, cercetător i, facilitator discut ă despre calitatea
unui program, adres ându-și unii altora întrebări ;
– acest cercetător afirm ă că designul interactiv în studiile de evaluare poate m ări
validitatea datelor și face evaluarea mai transparent ă (rezultatele pot fi mai u șor
acceptate) .
– dezavantaj : participanții pot da răspunsuri reactive (grăbite) .

Exercițiu autonom (muncă în grup)
Continuați exercițiul anterior.
Convocați câțiva colegi de an și „jucați -vă”, simulând cele două focus -grupuri pregătite în
exercițiul precedent .
Înregistrați.
După finalizarea fiecărui interviu, discutați cu toții calitatea l ui, pe baza cunoștințelor din suportul
de curs și bibliografie. Focalizați -vă îndeosebi asupra validității datelor recoltate (surselor de
distorsiune).
Formulați soluții a lternative pentru situațiile în care constatați că datele au putut fi distorsionate.

Recomandări bibliografice

 Bottorff Joan L., „Using Videotaped Recordings în Qualitative Research”, în Janice M.
Morse (ed.), Critical Issues în Qualitative Research Meth ods, Sage Publications, pp. 244 -261.
 Carey, Martha Ann, „The Group Effect în Focus Groups: Planning, Implementing and
Interpreting Focus Group Research”, în Janice M. Morse (ed.), op.cit. , pp. 225 -241.
 Cohen, Louis, L. Manion și K. Morrison, 2003, Research Methods în Education , 5th edition,
RoutledgeFalmer, pp. 267 -273.
 Fontana, Andrea și James H. Frey, 1994, „Interviewing: The Art of Science”, în Norman K.
Denzin și Yvonna S. Lincoln (eds.), 1994, Handbook of Qualitative Research , Sage
Publications, pp. 364-365.
 Krueger R.A., Casey M.A, 2005, Metoda focus -grup. Ghid practic pentru cercetarea
aplicată , trad. Rom. Cristina Popa, Polirom, Iași (ediție originală 2000, Sage Publications).
 Mucchielli, Alex (coord.), 2002, Dicționar al metodelor calitative în șt iințele umane și
sociale , trad. rom. de Veronica Suciu, Polirom, Iași (ediție originală 1996) – a se vedea
conceptele specifice acestei teme.