Cum organizezi o înmormântare ortodoxă [629424]

Cum organizezi o înmormântare ortodoxă

În religia ortodoxă, înmormântarea este un ritual care are însemnătate atât pentru cel trecut la cele
veșnice, cât și pentru cei din familia decedatului, care în zilele dinaintea înmormântării îl plâng pe
defunct, iar în cele de după îl comemorează, de obicei prin organizarea unei pomeni sau oferirea de
daruri pentru cei nevoiași. În desfășurarea unei înmormântări la români există mai multe puncte
cheie, care trebuie respectate sub îndrumarea p reotului.

Dacă vedem că persoana dragă este pe punctul de a pleca spre cele veșnice, fie că este grav bolnavă,
în comă sau bătrână și răpusă la pat, chemăm preotul pentru o slujbă care va fi efectuată la capul
acesteia. Această slujbă se crede că purifică sufletul celui care urmează să părăsească lumea celor vii,
pregătindu -l de pasul spre veșnicie.

Înainte de înmormântare

După ce se constată decesul, trupul neînsuflețit al mortului este spălat și îmbrăcat în hainele de
înmormântare, lucru ce se realizea ză de obicei de angajați ai firmei de pompe funebre. Aceștia
stabilesc, alături de familie, r estul detaliilor legate de înmormântare, cum ar fi alegerea sicriului, a
crucii, numărul de prosoape necesare pentru ziua înmormântării, dacă în memoria decedatulu i se va
oferi familiei și prietenilor un părăstas mai mic sau o pomană mai mare.

Înainte de înmormântarea propriu -zisă, adică în cele trei zile cât rămășițele pământești stau la capelă
sau în casa adormitului , au loc o serie de mai multe slujbe creștineșt i, începând cu cea denumită
„slujba stâlpilor” sau „slujba de priveghi”. De obicei, aceasta se oficiază la capelă sau, în cazul unei
înmormântări în me diul rural, acasă la decedat. Slujba constă într -o scurtă rugăciune pentru sufletul
celui răposat, spusă de preot de obicei după asfințitul soarelui. Se tămâiază trupul mortului de mai
multe ori, cu tămâie pregătită de familia acestuia pentru a fi folosită la solicitarea preotului.

Ziua înmormântării

În ziua dedicată înmormântării, toate elementele care nu țin de trupul decedatului, inclusiv capacul
sicriului, dar și coroanele sau florile pe care rudele și prietenii le -au adunat în semn de respect și
durere față de cel pierdut vor fi coborâte lângă mașina mortuară. Cum se obișnuiește în tradiția
ortodoxă, fi ecare persoană care participă la înmormântare primește o lumină pe care este înfășurat
un prosop, care se dă „de pomană” pentru cel decedat. Prosoape se pun și la crucea care va sta la
căpătâiul decedatului, dar și la oglinda mașinii care va transporta sic riul la bise rică și mai apoi la
cimitir, precum și la gropași și la cei care cară steagurile, în umerele acestora, cu ajutorul unor ace de
siguranță.

Odată cortegiul plecat spre biserică, acesta va face până la intrarea în lăcașul de cult cel puțin trei
opriri. În mediul rural, se obișnuiește să se oprească la fiecare răscruce de drumuri , preotul spunând
câte o scurtă rugăciune la fiecare oprire . La biserică are loc slujba propriu -zisă, dedicată sufletului
răposatului, în timpul căreia se păstrează liniște a totală . La finalul slujbei are loc sărutarea, moment
în care rudele cele mai apropiate ale decedatului, dar și prietenii de seamă ai acestuia sărută crucea
sau coșciugul și își iau un ultim rămas bun de la acesta, oferind în dar o mică sumă de bani pe ca re o
așează într -un coș aflat pe sicriu. Așa cum a stat cu picioarele înainte în biserică, așa mortul este scos
din lăcașul de cult, după care cortegiul pleacă spre cimitir.

Înainte de a fi așezat în locul de veci, preotul spune o ultimă rugăciune în memo ria celui decedat,
după care face semnul Sfintei Cruci deasupra defunctului, aruncând peste el cu pământ. Lăsarea
scriului în groapă are loc în timp ce corul bisericesc cântă „În veci pomenirea lui”, iar rudele și cei
prezenți la procesiune își descoperă c apetele indiferent de vreme.

După înmormântare

La final ul ritualului de înmormântare a re loc pomana, de obicei la casa celui decedat. Aici se
pregătesc trei feluri de mâncare, dar și coliva, care se dă de pomană celui trecut în neființă, pentru a –
i servi drept hrană pe lumea de dinc olo. Părăstasuri mai au loc și la 9 zile după înmormântare, dar și
la 6 luni și un an după trecerea persoanei dragi la cele vesnice, la toate acestea familia mortului
urmând să ducă din bucatele oferi te drept pomană celui deced at la mormântul acestuia.

Chiar dacă în țara noastră se fac tot felul de mătănii după înmormântare, cele mai multe dintre
acestea nu sunt recomandate de către religia ortodoxă. Familia îndoliată este mai bine să se
sfătuiască, bineînțeles cu un preot, d espre ce au de făcut în următoarele zile de după slujbă. De
asemenea, familiile care au suferit mult în urma pierderii sunt îndrumate să stea de vorbă cu preotul,
pentru ca acesta să îi poată îndruma despre cum pot trece mai ușor peste tragedia din casa lo r.