Lect.univ. dr. Voiculescu Ion Cătălin Absolvent , Stan Cristina -Lorena 2017 UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE DREPT SPECIALIZAREA DREPT… [629347]

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA DREPT

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific,
Lect.univ. dr. Voiculescu Ion Cătălin

Absolvent: [anonimizat]

2017

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA DREPT

INFRACȚIUNILE DE DELAPIDARE, ABUZ
ÎN SERVICIU, NEGLIJENȚĂ ÎN SERVICIU,
CONFLICT DE INTERESE – ANALIZĂ
DOCTRINARĂ ȘI PRACTICĂ

Coordonator științific,
Lect.univ. dr. Voiculescu Ion Cătălin

Absolvent: [anonimizat]

2017

CUPRI NS

INTRODUCERE ………………. ……….. …………… …………………………………… 1
CAPITOLUL I . Analiza infracțiunii de delapidare …….. ……………… ……… 4
SECȚIUNEA 1 . Noțiunea infracțiunii ………………. …………………………… 4
SECȚIUNEA 2 . Obiectul și subiecții infracțiunii …………. …………… …….5
SECȚIUNEA 3 . Conținutul infracțiunii ……………………….. ………………. 12
SECȚIUNEA 4 . Formele și sancțiunea infracțiunii ………………….. …….15
SECȚIUNEA 5 . Analiză comparativă între CP și NCP …………………. ..17
CAPITOLUL II . Analiza infracțiunii de abuz în serviciu …………………. .18
SECȚIUNEA 1 . Noțiunea infracțiunii …………………………… …………….. 19
SECȚIUNEA 2 . Obiectul și subiecții infracțiunii ……………………….. ….20
SECȚIUNEA 3 . Conținutul infracțiunii ……………………. ………………….. 21
SECȚIUNEA 4 . Formele și sancțiunea infracțiunii …………. …………….. 27
SECȚIUNEA 5 . Analiză comparativă între CP și NCP …………………. .29
CAPITOLUL III . Analiza infracțiunii de neglijență în serviciu ……….. ..31
SECȚIUNEA 1 . Noțiunea infracțiunii ……………………………….. ………… 32
SECȚIUNEA 2 . Obiectul și subiecții infracțiunii ……………………….. ….32
SECȚIUNEA 3 . Conținutul infracțiunii ………. ……………………………. ….35
SECȚIUNEA 4 . Formele și sancțiunea infracțiunii …………. ………… …..38
SECȚIUNEA 5 . Analiză comparativă între CP și NCP ………………… …39
CAPITOLUL IV . Analiza infracțiunii de conflict de interese ………….. …40
SECȚIUNEA 1 . Noțiunea infracțiunii ……………. ………………………….. ..41

SECȚIUNEA 2 . Obiectul și subiecții infracțiunii ……………………… ……42
SECȚIUNEA 3 . Conținutul infracțiunii ………………………………… ………44
SECȚIUNEA 4 . Formele și sancțiunea infracțiunii …………………….. ….47
SECȚIUNEA 5 . Analiză comparativă între CP și NCP ………… …………49
CONCLUZII …………………………… ………………………………….. …………… …50
BIBLIOGRAFIE …………………………………………… ………….. …………….. ….55

Introducere
1
INTRODUCERE
Infrac țiunile de serviciu se regăsesc în Titlul V din partea specială a
Codului penal, intitulat ,,Infracțiuni de corupție și de serviciu ”, Capitolul II
,,Infracțiuni de serviciu ”.
Aristotel susținea în antichitate că ,,Guvernarea trebuie să fie partea
omului cinstit, iar funcțiunile publice, indiferent de rangul lor, nu trebuie să -i
îmbogățească niciodată pe cei care le dețin. ”1.
Aceste idei sunt sprijinite și în prezent, în sensul că , prin incriminarea
infracțiunilor d e serviciu, legiuitorul a vizat asigurarea faptului că funcționarii
sunt corecți în momentul exercitării atribuții lor de serviciu.
În prezenta lucrare , intitulată ,,Infracțiunile de delapidare, abuz în serviciu,
neglijență în serviciu, co nflict de interese – analiză doctrinară și practic ă.” se
urmărește abordarea pe larg a conținutului acestor infracțiuni de serviciu și
expunerea d eosebirilor apărute între vechiul Cod penal și noul Cod penal cu
privire la aceste infracțiuni, analiza doctrinară fiind întrepătrunsă de soluțiile
jurisprudenț iale care au scopul de a completa teoria și de a identifica problemele
ce sunt întâlnite des în practică.
Infracțiunile enumerate prezintă un grad ridicat de pericol social, deoarece
acestea sunt comise de către un subiect special și anume persoanele care exercită
anumite funcții în organele statale. Astfel, aceste persoane, folosindu -se de
activitățile desfășurate în cadrul serviciului, cauzea ză prejudicii atât intereselor
publice cât și a intereselor cetățenești. În Titlul X, legiuitorul defin ește termenul
,,public” în articolul 176, iar în articolul 175 definește subiectul activ al
infracțiunilor de serviciu și anume, funcționarul public.

1 Marcel Ioan Rusu, Funcționarul public și corupția , Ed. Universității ,, Lucian Blaga” ,
Sibiu, 2008.

Introducere
2
Scurtă prezentare a evoluției infracțiunilor analizate
În ceea ce privește prima infracțiune analizată, și anume delapidarea,
constatăm ca a fost incriminată pentru prima dată în Codul penal de la 1865,
care se găsea în articolul 140 din Capitolul II, Titlul III ,,Crime și delicte contra
intereselor publice”. Potrivit acestui articol subiectul activ nu trebuia să aibă în
mod obligatoriu calitatea de gestionar sau administrator, iar infracțiunea comisă
de funcționarul privat nu era reglementată.
Potrivit Codului penal din 1936, delapidarea era prevăzută de articolul
236, care avea o reglementare similară cu cea actuală în ceea ce privește
executarea infracțiunii și a subiectului activ, care trebuie să fie administrator sau
gestionar. În această pe rioadă infracțiunea a suportat numeroase modificări,
efectuate prin Decrete. Astfel formele delapidării au fost unific ate iar pedepsele
au fost majorate, prin Decretul din 1957 introducându -se și pedeapsa cu moartea
în cazul săvârșirii infracțiunii în form ele agravate. De asemenea , în anul 1958
sancțiunea delapidării a fost modificată aceasta devenind diferită în funcție de
valoarea prejudiciului cauzat.
Codul penal din 1969 a reglementat infracțiunea de delapidare în articolul
215, poziționarea acesteia fi ind diferită de reglementarea actuală și de cea din
1936, în sensul că sub imperiul acestui cod, era introdusă în sfera infracțiunilor
contra patrimoniului. Pedepsele în cazul săvârșirii acestei infracțiuni erau mult
mai mari, respectiv d e la 1 an la 15 an i pentru forma tip iar pentru forma
agravată de la 10 ani la 20 de ani.
Cea de -a doua infracțiune, abuz ul în serviciu, a fost reglmentată în Codul
din 1865, în Titlul III, Capitolul II ,,Crime și delicte comise de funcționarii
publici în exercițiul funcți unii lor” , secțiunea a V -a ,,Abuzul de putere”.
Infrac țiunea își are corespondentul în articolul 147 și articolul 15 8 purtând
denumirea de ,,Abuz de putere contra particularilor” și ,,Abuz de putere în
contra lucrului public”.

Introducere
3
Codul penal din 1936 incrimina în articolul 245 ,,Abuzul de putere” , în
articolul 246 ,, Abuzul de autoritate ” și în articolul 247 ,,Excesul de putere ”.
Primul articol se refer ea la exercitarea în mod abuziv de către subiectul activ a
atribuțiilor pe care acesta le avea, al doilea articol se refer ea la folosirea injustă a
forței publice iar ultimul articol se referea la depășirea atribuțiilor prevăzute.
Potrivit vechiului cod, abuzul în serviciu era prevăzut în ar ticolul 246 sub
forma ,,Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor”, în ar ticolul 247 sub
forma ,,Abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi” și în ar ticolul 248 sub
forma ,,Abuzul în serviciu contra intereselor obștești ”. Toate aceste articole au
fost unificate într-un singur articol potrivit noului Cod penal.
Neglijeța în serviciu este cea de -a treia infracțiun e analizată în prezenta
lucrare și putem spune că a fo st incriminată în Codul din 1936 în Titlul III
,,Crime și delicte contra a dministrației publice”, Capitolul I ,,Delicte săv ârșite de
funcțion arii publici”, secțiunea III, a rticolul 242 sub denumirea de ,,Neglijență
în funcțiuni ”.
Potrivit vechiului Cod penal infracțiunea era reglementată în articolul 249
care avea aceeași denumire ca și reglementarea actuală, existând anumite
deosebiri ce vor fi prezentate într -un subcapitol separat.
În ceea ce privește conflictul de interese, ultima infracțiune analizată,
legiuitorul l -a incriminat pentru prima dată destul de recent, în Codul penal din
1969, în articolul 253 di n Titlul VI ,,In fracțiuni care a duc atingere unor activități
de interes public sau altor activități reglementate de lege ”, Capitolul I
,,Infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul”. Acestă infracțiune a fost
introdusă prin Legea numărul 278/ 2006 pentru modificar ea și completarea
Codului penal.
Reglementarea din vechiul cod este aproape identică cu cea din Codul
actual, urmând să fie detaliate modificările în capitolul IV din prezenta lucrare.

Analiza infracțiunii de delapidare
4
CAPITOLUL I
Analiza infracțiunii de delapidare
Încă de la originea sa, infracțiunea de delapidare, a avut menirea de a
ocroti ,,ban ii publici” de sustragerile săvâ rșite de cei angajați să îi manipuleze.2
Infracțiunea analizată este prevăzută de noul Cod penal în Titlul V
,,Infracțiuni de corupție și de serviciu”, Capitol ul II, într -o variantă tip [articolul
295 alineatul (1) NCP] , o variantă atenuată (articolul 295 NCP raportat la
articolul 308 N CP) și o variantă agravată (articolul 295 NCP raportat la a rticolul
309 NCP). De asemenea, Legea nr. 31/19 90, republicată, prevede în articolul
272, o formă specială de delapidare.3
În reglementarea în vigoare delapidarea face parte din categoria
infracțiunilor de serviciu, pe motivul că în principal sunt vătămat e relațiile
sociale ce guvernează desfășurarea normală a raporturilor de serviciu și în
secundar este afectat patrimoniul unei persoane juridice.
SECȚIUNEA 1
Noțiunea infracțiunii
Infracțiunea de dela pidare este reglementată de articolul 295 NCP și
constă în însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar public, în
interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le
gestionează sau le administrează.

2 G. Diaconescu, C. Duvac, Tratat de drept penal. Partea specială, Ed. C.H. Beck,
București, 2009, p. 286.
3 A se vedea art. 272 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 31/1990, republicată, privind
societățile comerciale.

Analiza infracțiunii de delapidare
5
Caracterul periculos al delapidării este reprezentat de conduita persoanei
care săvâ rșește o astfel de faptă prin nesocotirea obligației de fidelitate si
probitate , ce este obligatorie fiecărui gestionar sau administrator din sfera
patrimonului unei persoane juridice, precum ș i de efectele dăunătoare ce pot
avea loc asupra patrimoniului acesteia. Datorită calității de gestionar sau
administrator, făptuitorii au contact nemijlocit cu bunurile sau valorile sustrase
care, de cele mai multe ori, se află doar sub supravegherea lor, infracțiunea
putând fi săvârșită m ai ușor și descoperită mai greu, ceea ce duce la mărirea
gradului de pericol social.4
Conform articolului 295 raportat la articolele 308, 309 din noul Cod
penal , constituie variantă atenuată, fapta săvârșită de funcționarii privați și
variantă agravată, de lapidarea ce a produs consecințe deosebit de grave adică
pagube materiale mai mari de 2.000.000 lei.
SECȚIUNEA 2
Obiectul și subiecții infracțiunii
2.1 Obiectul infracțiunii
Obiectul infracțiunii de delapidare este împărțit în două categorii:
a) Obiectul juridic special constă în relațiile sociale referitoare la buna
desfășurare a serviciului unității publice de către gestionarii sau administratorii
patrimoniului acesteia .
Infracțiunea are ca obiect juridic secundar relațiile sociale referitoare la
protec ția patrimoniului împotriva actelor gestionarilor sau administratorilor, de
însușire și folosire în scopuri personale a bunurilor ce constituie obiectul
material al infracțiunii.

4 Alexandru Boroi, Drept penal. Partea specială, Ed. C.H. Beck, București, 2011, p.
393.

Analiza infracțiunii de delapidare
6
b) Obiectul material este întotdeauna acela as upra căruia se exercită direct
și nemijlocit o acțiune ilicită de sustragere, obiect ce aparține fie unei persoane
de drept public fie de drept privat. Obiectul material al infracțiunii de delapidare
este reprezentat de banii, valorile sau alte bunuri mobile, corporale cu o valoare
econ omică pe care faptuitorul le gestionează sau le administrează. Un bun,
pentru a face obiectul infracțiunii de delapidar e, trebuie sa îndeplinească
urmă toarele cerințe: să fie un bun mobil, să aibă o existență m aterială, bunul
mobil trebuie să aibă o valoare economică, bunul să aparțină unei persoane
juridice și să se găsească în gestionarea sau administrarea făptuitorului. De
asemenea, pot fi obi ect material al delapidării și plusurile în gestiune, fără să
conteze proveniența lor.5
2.2 Subiecț ii infracțiunii
a) Subiectul activ al infracțiunii de delapidare este unul calificat, ea
putând fi comisă doar de către un funcționar public care gestioneză sau
administrează bunurile unei persoane juridice publice sau private .
Prin urmare, la infracțiunea de delapidare autorul are dublă calificare,
având atât calitatea de funcționar public cât și calitatea de administrator sau
gestionar al bunurilor ce aparțin unei persoane juridice.
Prin funcționar public, în se nsul legii penale, potrivit arti colului 175,
alineatul (1) NCP, se întelege persoana care, cu titlu permanent s au temporar, cu
sau fără o remun erație:
 Exercită atribuții și responsabilități, stabilite în temeiul legii, în
scopul realizării prerogativelor puterii l egislative, executive sa u
judecă torești;
 Exercită o funcție de demnitate publică de orice natură ;

5 G. Diaconescu, C. Duvac, op. cit., p. 287.

Analiza infracțiunii de delapidare
7
 Exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii
autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice
cu capital integral sau majoritar de stat, at ribuții legate de realizarea
obiectului de activitate al acesteia.
Potrivit articolului 175, alineatul (2) NCP, este asimilată funcț ionarului
public persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost
învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori suprav egherii
acestora cu privire la î ndeplinir ea respectivului serviciu .
De asemenea , articolul 308 NCP prevede că subiecți activi ai infracțiunii,
în varianta atenuată, pot fi și funcționarii privați, adică persoanele care exercită,
permanent sau temporar, cu sau fără o remun erație, o însărcinare de orice natură
în serviciul unei persoane fizi ce dintre cele prevăzute la articolul 175, alineatul
(2) NCP, ori în cadrul oricărei alte persoane juridice.
Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată de Curtea de Apel Oradea
solicitându -i să pronunțe o hotărâre prealabilă pentru a stabili dacă infracțiunea
prevăzută de articolul 308 din noul Cod penal este o infracțiune ce se bucură de
autonomie, o cauză prin care se reduc limitele pedepsei ori o variantă atenuată a
infracțiunii de delapidare prevăzută de articolul 295 din noul Cod penal și de
asemenea, să arate dacă termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5
ani prevăzut în articolul 154 litera d) și anum e pentru închisoarea mai mare de
un an, dar care nu depășește 5 ani, perioadă în care se încadrează limitele reduse
conform articolului 308, respectiv un an și 4 luni și 4 ani și 8 luni, sau este de 8
ani potrivit articolului 154 literia c), care prevede a cest termen pentru
închisoarea mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani, deoarece limitele
prevăzute pentru forma de bază a delapidării sunt cuprinse între 2 ani și 7 ani
închisoare.
În rezolvarea acestor chestiuni de drept a fost consultată jurispr udența
națională și au fost cerute opiniile specialiștilor, astfel Institutul de Cercetări

Analiza infracțiunii de delapidare
8
Juridice ,,Andrei Rădulescu ” a arătat că d ispozițiile articolului 308 reprezintă o
variantă atenuată a infracțiunii de delapidare deoarece există o gravitate mai
redusă a acestei infracțiuni, ce se datorează faptului că subiectul activ nu este un
funcționar public ci este un particular.
Astfel , Înalta Curte de Casație și Justiție stabilește prin Decizia nr. 1 /2015
că articolul 308 reprezintă o variantă atenuată a delapidării prevăzută în articolul
295, iar în ceea ce p rivește termenul de prescripție a răspunderii penale stabilește
că termenul aplicat este cel de 5 ani, deoarece se va avea în vedere pedeapsa
rezulta tă după reducerea limitelor delapidării cu o treime așa cum este prevăzut
în articolul 308 alineatul (2) și anume pedeapsa închisorii cuprinsă între 1 an și 4
luni și 4 ani și 8 luni.
În vederea analizei subie cților activi ai acestei infracțiuni s e impun e,
necesitatea explicării calită ții de gestionar și administrator al subiectului activ a
infracțiunii de delapidare.
Gestionarul are ca atribuții principale de serviciu primirea, păstrarea și
eliberarea de bunuri aflate în administrarea, folosința sau deți nerea, chiar
temporară, a unității în care își desfășoară activitatea.6 Fapta de sustragere a unor
bunuri de cel care efectuează operațiile de manipulare sau care are bunurile în
pază, fără a avea ca principale atribuții de serviciu primirea, păstrarea și
eliberarea lor, nu constituie infracțiunea de delapidare ci infracțiunea de furt,
deoarece nu are calitatea de gestionar .
Astfel, în practică s -a decis că nu comite infracțiunea de delapidare ci
infracțiunea de abuz în serviciu, pădurarul care permite une i persoan e să taie
arbori pe picior și să își însușească materi alul rezultat, pentru că, potrivit fișei
postului, acesta avea ca principală atribuție paza arborilor pe picior și nu
gestionarea sau administrarea acestora.

6 Tudorel Toader, Drept penal roman. Partea specială, Ed. Hamangiu, București,
2012, p. 219.

Analiza infracțiunii de delapidare
9
Atribuțiile principale de servici u ale unui gestionar de drept pot fi
îndeplinite în fapt și de o altă persoană ce poartă denumirea de gestionar de fapt.
Totuși, pentru a fi subiect activ al delapidării, este necesar ca persoana ju ridică
să cunoască exercitarea î n fapt a activității de gestionare, în caz contrar nu se
poate considera că făptuitorul avea o însărcinare în serviciul unității respective.7
Potrivit unui autor, poate fi gestionar de fapt orice persoană, indiferent dacă este
sau nu încadrată în muncă la unitatea căreia îi aparț in bunurile, fiind necesar
doar să îndeplinească în fapt activitățile de primire, păstrare și eliberare de
bunuri.8
Tribunalul Suprem prevede în decizia de îndrumare că î nsușirea,
folosirea sau traficarea de către conducătorul auto, a bunurilor ce i -au fo st
încredințate pentru transport și pe care le -a luat în primire cu obligația de a le
preda destinatarului în cantitatea și sortimentele prevăzute în actul de transport,
constituie infracțiunea de delapidare .
 Însușirea de către cel angajat, prin contract d e prestări de servicii,
a banilor primiți de la angajator pentru achiziționarea unor
mărfuri nu constituie infracțiunea de delapidare ci infr acțiunea de
abuz în serviciu, fă ptuitorul neavând calitatea de funcționar.
Inculpatul nu și -a însușit banii în calitate de gestionar al acestora,
de salariat sau fucționar cu atribuții de gestiune, ci în baza unui
contract de prestări de servicii, în baza căruia a dobândit detenția
juridică a acelor sume.9
 Fapta inculpatului, inspector de impozite și taxe în cadru l unei
administrații financiare, de a -și însuși sume de bani din încasările
făcute în această calitate, constituie infracțiunea de delapidare, și

7 V. Dobrinoiu, N. Neagu, Drept penal. Partea specială, Ed. Universul Juridic,
București, 2014, p. 516.
8 S. Proca, Încadrarea juridică a faptei gestionarului, în R.R.D., nr. 6/1977, p. 27.
9 A se vedea C.S.J., secția penală, decizia nr. 3502/2002.

Analiza infracțiunii de delapidare
10
nu infracțiunea de gestiune frauduloasă. Motivarea constă în faptul
că inculpatul are calitatea de funcționar, iar în cadrul atribuțiilor
sale de serviciu îi revenea și obligația de a gestiona sumele
încasate, în timp ce gestiunea frauduloasă se comite de orice
persoană ce are bunuri în conservare sau administrare, nefiind
necesar să aibă calitatea de funcționar.10
Administratorul este acel funcționar public în ale cărui atribuții de
serviciu intră și acelea privind încheierea de acte de dispoziție cu privire la
bunurile ce aparțin persoanei vătămate, sau de a administra aceste bunuri. Între
gestionar și administrator există o deosebire dată de faptul că gestionarul ,
datorită atribuțiilor sale , vine în contact direct și material cu bunurile pe care le
primește, le păstrează sau le eliberează, iar administratorul are doar un contact
virtual, juridic cu bunu rile pe care le administrează ce se concretizează în actele
de dispoziție pe care le încheie. 11
În vechea reglementare, potrivit dispozițiilor din Legea Curții Supreme de
Justiție nr. 56/1993, republicată, s -a stabilit că administratorul asociației de
proprietari sau de locatari are calitatea de funcționar, iar fapta acestuia de
însușire, folosire sau traficare, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau
alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează consti tuie infracțiunea de
delapida re.
Această lege a fost abrogată, deci în actuala reglementare, administratorul
asociației de proprietari nu poate fi autor al infracțiunii de delapidare deoarece
acesta nu are calitatea de funcționar public.12
În practica judiciară s -a considerat că săvârșește infracțiunea de
delapidare, în calitate de administrator, contabilul care sustrage unele sume din

10 A se vedea C.S.J., secția penală, decizia nr 2762/2000.
11 Alexandru Boroi, op. cit., p. 396.
12 V. Dobrinoiu, N. Neagu, op. cit., p. 518.

Analiza infracțiunii de delapidare
11
banii reprezentând garanții depuse de gestionari, pe care îi deține în vederea
consemnării la C.E.C .
Delapidarea poate fi comisă, în principiu, în oricare dintre formele de
participație prevăzute de lege: coautorat, instigare, complicitate.
Potrivit literaturii de specialitate, infracțiunile care se caracterizează
printr -un subiect activ calificat , nu pot fi săvârșite in coautorat decât dacă toți
făptuitorii au calitatea cerută de lege.13 Astfel, fiind o acțiune proprie, în cazul
infracțiunii de delapidare, coautoratul este posibil dacă toți coautorii au calitatea
specială cerută de lege subiectului activ, la data săvârșirii infracțiunii, în sens
contrar reținându -se complicitat e la infrac țiunea de delapidare, cum este și cazul
funcționarului care a contribuit la însușirea unor bunuri, fără a avea atribuții de
administrare sau gestionare a acestor bunuri, acesta fiind complice și nu coautor.
Pentru întrun irea elementelor complicității ș i ale instigării nu este necesar
ca aceștia să aibă calitățile speciale cerute de lege pentru autor. În practică s -a
considerat că are calitatea de complice la infracțiunea de delapidare, contabilul
care acceptă să introducă în ștatul de plată numele unor pers oane fictive pentru
a-l ajuta pe casierul plătitor al unității să sustragă sumele ce s -ar cuveni acestor
persoane.
b) Subiectul pasiv al infracțiunii de delapidare este organul, instituția
publică, sau orice altă persoană juridică ale cărei bunuri sunt g estionate sau
administrate de subiectul activ al infracțiunii . În situația în care bunurile ce fac
obiectul infracțiunii de delapidare au fost încredințate spre transport, reparare
etc., unitații respective, proprietarul acestor bunuri dobândește calitatea de
subiect pasiv secundar.14

13 C. Mitrache, Drept penal român. Partea generală , Ed. Universul Juridic, București,
2014, p. 370.
14 V. Rămureanu, în Codul penal româ n, comentat și adnotat. P artea specială, Ed.
Științifică și enciclopedică, București, 1975, p. 366.

Analiza infracțiunii de delapidare
12
SECȚIUNEA 3
Conținutul infracțiunii
3.1 Latura obiectivă
Elementul material al infracțiunii de delapidare constă în acțiunea de
sustragere din patrimoniul persoanei juridice de bani, valori sau alte bunuri pe
care faptuitorul le gestionează sau le administrează. Sustragerea se realizează
prin oricare din cele trei modalități no rmative si anume ,,însușirea”, ,,folosirea” ,
sau ,,traficarea ”. Datorită acestor acțiuni care compu n elementul material al
delapidă rii, infracțiunea de delapidare, așa cum este caracterizată in doctrină,
este o infracțiune comisivă cu conținut alternativ. 15
Potrivit practicii judiciare, c onstituie infracțiune de delapidare, prin
însușire, fapta pazniculu i care sustrage din buteliile de aragaz pe care le avea în
primire, cu proces -verbal, înlocuindu -le cu altele contrafă cute; fapta inculpatului
care în calitate de casier la o cas ă de schimb valutar a sustras sume de bani pe
care și le -a însușit, producând un prejudiciu persoanei vătămate; fapta ș efului de
secție din cadrul unei cooperative , care reține sume de bani din drepturile
salariale bănești ale personalului muncitor ș i pe care și le însușește ; fapta
funcționarului de la serviciul financiar care iși î nsușește suma primită spre a o
preda casierului; fapta subofițerului de poliție care sustrage din sumele pr ovenite
din încasarea amenzilor, etc.; constituie delapidare prin folosire scoaterea
repetată a unor sume de bani din gestiune pentru acoperirea unor lipsuri
anterioare ; luarea din gestiune a unui televizor pentru a -l folosi o perioadă de
timp. De asemenea, s -a stabilit că există delapidare prin traficare fapta
inculpaților, gestionari de produse petroliere care și -au creat plusuri în gestiune
pe care le-au valorificat cu ajutorul altor persoane care erau gestionari la stațiile

15 Mihail Udroiu, Drept penal. Partea specială, Ed. C.H. Beck , București, 2015 , p.
398.

Analiza infracțiunii de delapidare
13
unității din cadrul județului , de unde erau transportate de alți inculpați care
conduceau autocisternele sau, de asemenea, există delapidare prin traficare și în
cazul în care ma gazionerul împrumută un bun din gestiune în schimbul unei
sume de bani.16
Urmarea imediată. Acțiunea de sustragere are ca urmare imediată,
scoaterea definitivă sau temporară a bunului din sfera patrimonială în care se
găsea și lipsirea sau deposedarea per soanei juridice de bunul sustras și
producerea unei ,,eventuale pagube ” acesteia.17
Astfel , în practica judiciară , s-a arătat că fapta inculpatului, în calitate de
agent comercial, care avea atribuția de livrare a mărfurilor către agenți
economici și încasarea sumelor de bani pentru contravaloarea acestor mărfuri și
care ținea evidența pe caiet și nu pe documente de g estiune iar apoi pentru
predarea banilor folosea alți salariați care nu aveau aceas tă atribuție, constituie
infracț iunea de delapidare pentru că s -a creat posibilitatea producerii unei
pagube.
Legătura de cauzalitate. Pentru întrunirea tipicității infracț iunii de
delapidare este necesar să existe o l egătură de cauzalitate între acț iunea de
sustragere, indiferent de modalitatea de comitere și urmarea imediată , adică
deposedarea persoanei juridice de bunul sustras. În situația în care deposedarea
unității pu blice sau private de bunul sustras se datorează altei cauze, nu se poate
vorbi de existența infracțiunii de delapidare.18 Legătura de cauzalitate rezultă, în
principiu, din materialitatea faptei.

16 G. Antoniu, C. Bulai, Practică judiciară penală, Ed. Academiei Române,
București, 1992, vol III, p. 148.
17 V. Dobrinoiu și colab., Noul Cod penal comentat. Partea specială, Ediția a III -a,
revăzută și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2016, p. 554.
18 V. Cioclei, Drept penal. Partea specială . Infracțiuni contra persoanei și infracțiuni
contra patrimoniului , Ed. C.H. Beck, București, 2013, p. 312 .

Analiza infracțiunii de delapidare
14
3.2 Latura subiectivă
Cu privire la latura subiectivă a infracțiunii de delapidare opiniile din
literatura de specialitate sunt î mpărțite în sensul că unii autori sunt de părere că
delapidarea poate fi comisă atât cu intenție directă cât și cu intenție indirectă, alți
autori afirmând că aceasta se poate săvârși numai cu intenție directă. În acest
sens, Alexandru Boroi susține că delapidarea poate fi comisă doar cu intenție
directă, în considerarea modalităților sustragerii, întrucât activitatea de însușire,
folosire, traficare presupune un scop chiar dacă norma de incriminare nu îl
prevede.19 În doctrină, s -a arătat că în ciuda scopului de a obține un profit, fapta
săvârșită va fi considerată consumată chiar dacă profitul nu a fost realizat.20
Mobilu l faptei, chiar dacă nu prezintă importanță deoarece nu este
prevăzut în norma de incriminare, ajută la determinarea periculozității autorului
cum este cazul inculpatului, agent poștal, de a sustrage suma de 20.436 lei,
alocată pentru plata pensiilor, în scopul practicării de jocuri de noroc și pariuri
sportive.
 Faptele inculpatelor, angajate în bază de contract de muncă la o
societate comercială, de a -și însuși mai multe bunuri din gestiune,
cu acordul administratorului societății și al asociatului unic, care
le-au dat permisiunea de a lua bunurile pe datorie, fi ind trecute
într-un caiet special sub controlul asociatului unic, nu întrunesc
elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare sub aspectul
laturii subiective, din moment ce inculpatele nici nu au prevăzut și
nici nu au urmărit producerea unei pagub e.21

19Alexandru Boroi, op. cit., p.398.
20 T. Toader, R. Răducanu, S. Rădulețu, Noul Cod penal. Comentarii pe articole, Ed.
Hamangiu, 2014, p. 406.
21 A se vedea C.A București, secția I penală, Decizia nr. 835/2004, în P.J.P. 2003 -2004,
p. 118, citată în Mihail Udroiu , op. cit., p. 399.

Analiza infracțiunii de delapidare
15
SECȚIUNEA 4
Formele și sancțiunea infracțiunii
4.1 Formele infracțiunii
În cazul infracțiunii de delapidare, actele pregătitoare sunt posibile dar nu
sunt incriminate, iar în cazul în care prin aceste acte se săvârșește o altă
infracțiune, autorul va răspunde pentru aceasta din urmă. În acest sens,
Tribunalul Suprem a stabilit că, în principiu, crearea de plusuri în gestiune nu
constituie un act de executare a infracțiunii de delapidare ci un act de pregătire .
Săvârșirea infracțiunii de delapidare sub forma tentativei este posibilă și
incriminată de textul de lege, datorită gradului ridicat de pericol social pe care îl
prezintă. ,,Limita de jos” a tentativei începe în momentul acțiunii de sustragere,
iar ,,limita de sus” constă în întreruperea executăr ii acestei acțiuni sau în cazul în
care acțiunea nu își produce efectul din cauza unor împrejurări independente de
voința autorului .22 Astfel, c onstituie tentativă la delapidare fapta unui gestionar
care a incărcat într -un camion bunuri pe care le gestiona, dar în momentul în
care a încercat să iese din unitate a fost surprins , respectiv fapta care nu și -a
produs efectele datorită imposibilității de a scoate bunul din unitate din cauza
greutații de a -l transporta. De asemenea, în jurisprudență s -a arătat că există
tentativă la varianta agravată a delapidării, în cazul faptei inculpatului, casier al
unei întreprinderi, de a umple o servietă cu sume mari de bani și valori, pe care
i-o dă unui complice , pentru a o sc oate din unitate , dar care a fost deposedat
chiar atunci când ieșea din biroul casierului, cu motivarea că dacă fapta nu ar fi
fost întreruptă, infracțiunea ar fi produs consecințe deosebit de grave.
Consumarea infracțiunii de delapidare are loc în moment ul în care s -a
produs urmarea imediată, adică atunci când bunul iese din sfera patrimonială a

22 I. Oancea, în V. Dongoroz și colab., Explicații teoretice ale Codului penal Român.
Partea specială, volumul III, Ed. Academiei Române, București, 1971, p. 602.

Analiza infracțiunii de delapidare
16
persoanei vătămate. De asemenea, delapidarea poate fi comisă și în formă
continuată, caz în care se va epuiza în momentul efectuării ultimului act al
acțiunii de sustragere.
În jurisprudență s -a arătat că sunt îndeplinite elementele constitutive ale
infracțiunii de delapidare în formă continuată în cazul faptei inculpatei care, în
calitate de administrator al unei asociații de proprietari, și -a însușit o sumă de
bani din fondurile pe care le administra, iar după a falsificat mai multe chitanțe
și registre ale asociației, folosindu -le ulterior pendru a evita controlul financiar
exercitat de cenzorul asociației. De asemenea, delapidarea este comisă în formă
continuată în cazul inculpatului, care în baza aceleași rezoluții infracționale și -a
însușit la diferite intervale de timp din gestiunea societății o sumă de bani care
reprezenta contravaloarea polițelor de asigurare încheiate în calitate de agent de
asigurări, sumă pe care nu a depus -o, folosind -o în interes personal.
Instanța a reținut săvârșirea delapidării în formă continuată și în situația în
care autorul, casier la două gestiuni separate dar în cadrul aceleiași unități,
sustrage în mod repetat valori din ambe le gestiuni .
4.2 Sancțiunea infracțiunii
În privi nța variantei tip a delapidării, articolul 295 NCP prevede ca
pedeapsă principal ă închisoarea de la 2 la 7 ani ș i ca pedeapsă complementară
interzicerea exercitării dreptului de a mai ocupa o funcție publică.
În cazul variantei atenuate, limitele de pedeapsă se reduc cu o treime, ce
se justifică prin faptul că pericolul social este mai redus în comparație cu forma
tip a infracțiunii.
Comiterea delapidării care a produs consecințe deos ebit de grave, adică în
variantă agravată, se sancționează cu majorarea cu jumătate a limitelor speciale
ale pedepsei. Astfel, având în vedere gravitatea faptei, limitele de pedeapsă în
urma majorării vor fi de la 3 ani la 10 ani și 6 luni.

Analiza infracțiunii de delapidare
17
SECȚIUNEA 5
Analiză comparativă între CP și NCP
Infracțiunea de delapidare prevăzută în articolul 295 noul Cod penal își
are corespondent în articolul 215 din vechiul Cod, având aceeași denumire.
În Codul din 1969 delapidarea era poziționată în sfera infracțiunilor cont ra
patrimoniului iar în noul Cod penal aceasta este reintrodusă în sfera
infracțiunilor de servic iu, ple când de la considerentul că în principal sunt
vătămate relațiile sociale ce vizează desfășurarea normală a raporturilor de
serviciu și abia în secundar a celor ce afectează patrimoniul. Practic se revine la
concep ția prezentă in Codul de la 1936 , această soluție fiind apreciată corectă de
majoritatea autorilor.23
Reglementările sunt aproa pe similare, deosebirile vizând varianta agravată
care nu mai este prevăzută în același articol ci într -un artico l separat care
privește mai multe infracțiuni și subiectul activ al infracțiunii , care potrivit
noului Cod penal este reprezentat de ,,funcționarul public” .24
Modificarea semnificativă intervine totuși cu privire la regimul
sancționator , astfel că pedeapsa prevăzută în reglementarea actuală este de la 2
la 7 ani, limita maximă a acesteia reprezentând aproximativ jumătate din
maximul prevăzut în Codul anterior. De asemenea în noua reglementare se
prevede ș i o pedeapsă complementară obligatorie care nu se gă sea în C odul din
1969.25

23 P. Dungan, T. Medeanu, V. Pașca, Drept penal. Partea specială. Prezentare
comparativă a noului Cod penal și a Codului penal din 1969, Ed. Universul Juridic, 2013, p.
43.
24 M.C. Sinescu și colab., Noul Cod Penal. Note, corelații, explicații, Ed. C.H. Beck, p.
535.
25 T. Toader, R. Răducanu, S. Rădulețu și colab., op. cit., p. 478.

Analiza infracțiunii de abuz în serviciu
18
CAPITOLUL II
Analiza infracțiunii de abuz în serviciu
Infracțiunea de abuz în serviciu este prevăzută de noul Cod penal într -o
formă de bază în articolul 297 alin. (1), o formă asimilată în alin eatul (2), o
variantă atenuată și o variantă agravată raportând acest articol la articolul 308
respectiv 309 NCP .
Abuzul în serviciu are un caracter subsidiar, a dică abuzul comis de un
funcționar public se încadrează în prevederile acestui articol decât dacă abuzul
respectiv nu poate fi încadrat în nicio altă infracțiune. Astfel de exemple, prin
care subsidiaritatea este evidențiată, sunt: arestarea nelegală care deși constituie
un abuz în serviciu nu se va reține articolul 297 ci articolul 283 , cercetare a
abuzivă, supunerea la rele tratamente, represiunea nedreaptă , înleznirea evadării,
etc. În aceste cazuri abuzul în serviciu se reține numai dacă fapta nu întrunește
conținutul constitutiv al acestora.26
Infrac țiunea de abuz în serviciu prezită un pericol social deosebit deoarece
constituie o încălcare a dispozițiilor legale cu privire la activitatea de serviciu ce
este săvârșită tocmai de persoana obligată să o apere p otrivit calității sale. De
asemenea, alineatul (2) al acestei infracțiuni prezintă u n pericol social și mai
mare, pentru că prin săvârș irea infracțiunii s -ar încălca g aranțiile constituționale
prevăzute în articolul 16 alineatul (1) care arată că toți cetățenii sunt egali în fața
legii și a autorităților publice, fără pri vilegii și fără discriminări. Astfel, prin
incriminarea acestei infracțiuni se asigură protejarea egalității de tratament în
fața autorităților publice.27

26 Alexandru Boroi, op. cit., p. 404.
27 Horia Diaconescu, Drept penal. Partea specială, Ed. All Beck, București, 2005, p.
50, 53.

Analiza infracțiunii de abuz în serviciu
19
SECȚIUNEA 1
Noțiunea i nfracțiunii
Potrivit articolului 297 alineatul (1) NCP abuzul în serviciu constă în
fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu
îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzeză o
pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane
fizice sau ale unei persoane juridice.
Constituie formă asimilată a infracțiunii fapta funcționarului public care,
în exercitarea atribuțiilor de serviciu, îngrădește exercitarea unui drept al unei
persoane ori creează pentru aceasta o situație de inferioritate pe temei de rasă,
naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenență
politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecț ie
HIV/SIDA.
Atunci câ nd abuzul în serviciu este săvârșit de către un funcționar privat
prevă zut la art icolul 308 NCP, suntem în prezența variantei atenuate a
infracțiunii . În ceea ce privește variantele a gravate, prima este dată de articolul
309 NCP car e se reține atunci când fapta a produs consecințe deosebit de grave,
care, potrivit articolului 183 , se concretizează în pagube materi ale mai mari de
2.000.000 lei.
Cea de-a doua variantă agravată este prevăzută de articolul 13 alineatul
(2) din Legea nr. 78/2000 care se reține atunci când funcționarul public a obținut
un folos necuven it pentru sine sau pentru altul, așa cum este c azul inculpatului
care, în cali tate de lucrător vamal, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, nu a
efectuat un control vama l corespunzător, real și efectiv, determinând astfel
obținerea pentru altul a unui avantaj patrimonial cert reprezentat de neplata
taxelor vamale, a TVA -ului, a accizelor și comisionului vamal, aferente țigărilor
introduse în țară.

Analiza infracțiunii de abuz în serviciu
20
SECȚIUNEA 2
Obiectul și subiecții infracțiunii
2.1 Obiectul infracțiunii
a) Obiectul juridic special al infracțiunii de abuz în serviciu constă în
relațiile sociale privitoare la asigurarea bunei evoluții a activităților de serviciu
ce presupune afectuarea atribuțiilor de serviciu cinstit și corect, precum și cele
care privesc protecția drepturilor și intereselor legitime ale oricărei persoane
împot riva faptelor abuzive efectuate de funcționarii publici.
b) Obiectul material . De regulă, infracțiunea de abuz în serviciu nu are un
obiect material, dar atunci când interesele legitime se referă la un bun sau la un
înscris obiectul va fi reprezentat de a cestea.28
2.2 Subiecții infracțiunii
a) Subiectul activ al acestei infracțiuni este unul calificat, în sensul că,
fapta poate fi săvârșită numai de un fu ncționar public prevăzut la articolul 175
alineatele (1) și (2) sau de un funcționar privat. În speță, în raport cu prevederile
articolului 175 Cod penal și cu prevederile articolului 1 din Legea nr. 51/1995
pentru organizarea și exercitarea profe siei de avocat, care prevede că această
profesie este liberă și independentă, cu organizare și funcționare au tonomă,
avocatul nu are calitatea cerută de lege, deci nu poate fi subiect activ al
infracțiunii de abuz în serviciu.
Infracțiunea poate fi comisă de o singură persoană sau de mai multe
persoane în participație care este posibilă în toate formele sale coautorat,
instigare sau complicitate. Instigarea și complicitatea, spre deosebire de
coautorat, sunt posibile fară să fie nevoie de îndeplinirea vreunei condiții. În
ceea ce privește coautoratul toți făptuitorii trebuie să aibă calitatea cerută de

28 V. Dobrinoiu, N. Neagu, op. cit., p. 527, 528.

Analiza infracțiunii de abuz în serviciu
21
lege. Infracțiunea poate fi comisă în coautorat de membrii unei comisii de
examinare pentru ocuparea unui post, care prin fapte abuziv e privează o
persoană de dreptul de a oc upa postul, chiar dacă aceasta î ndeplinea toate
condițiile prevăzute de lege.29
b) Subiectul pasiv pricipal este reprezentat de stat, iar cel secundar este
persoana fizică sau juridică ale căror drepturi și interese sunt vătămate prin
acțiunile abuzive a subiectului activ. În cazul formei asimilate a infracțiunii,
subiectul pasiv secundar este reprezentat d e persoana căreia i -a fost îngră dit
exercițiul unor drepturi sau căreia i s -a creat o stare de inferior itate, pe
temeiurile prevăzute î n textul de lege.30
SECȚIUNEA 3
Conținutul infracțiunii
3.1 Latura obiectivă
Elementul material al infracțiunii de abuz în serviciu în varianta tip constă
fie într -o inacțiune concretizată prin neîndeplirea unui act , cum es te cazul
funcționarului public de a refuza nejustificat să elibereze unei persoane un act de
studiu ce îi este necesar pentru înscrierea la un examen , fie într -o acțiune și
anume îndeplinirea defectuasă a unui act , cum este cazul funcționarului public
care, după îndeplinirea unui act conform atribuțiilor de serviciu, l -a obligat pe
beneficiar să îi dea un folos necuvenit.
Cu privire la abuzul în serviciu a fost ridicată o excepție de
neconstituționalitate , iar în ceea ce privește elementul material autorii acestei
excepții susțin că dispozițiile legale sunt lipsite de previzibili tate și

29 G. Nistoreanu, A. Boroi, Drept penal. Partea specială, Ed. All Beck, București,
2002, p. 263.
30 Mihail Udroiu, o p. cit., p. 405.

Analiza infracțiunii de abuz în serviciu
22
accesibilitate, pentru că din definiția infracțiunii de abuz în serviciu nu se poate
determina cu exactitate sintagma „nu îndepli nește un act sau îl îndeplinește în
mod defectuos” , fapt ce duce la încălcarea articolului 1 alineatul (5), articolul 21
alineatul (3) din Constituție și articolul 6 din Convenția pentru apărarea
drepturilor omului și a libertăților fundamentale . Aceștia s usțin că din sintagma
,,în mod defectuos” rezultă că există o conduită ideală pe care funcționarul
public trebuie să o respecte dar pe care acesta nu o cunoaște.
Curtea apreciază că, deși a fost utilizat și în alte domen ii, termenul
„defectuos” nu este un termen adecvat pentru a fi folosit în domeniul dreptului
penal și de asemenea constată că termenu l nu este definit în Cod , ceea ce duce la
lipsa clarității și previzibilității acestuia. Așadar, se constată că dispozițiile
articolul ui 246 din Codul penal din 1969 și cele ale articolului 297 alineatul (1)
din noul Cod penal încalcă prevederile co nstituționale, deoarece expresia
„îndeplinește în m od defectuos” nu prevede expres elementul în legătură cu care
defectuozitatea este analizată și stabilește că singura interpretare care determină
compatibilitatea dispozițiilor criticate cu cele constituționale este aceea prin care
se înțelege că atribuțiile de serviciu se realizează prin încălcarea legii .
Cu privire la lipsa de previzibilitate și claritate a termenului ,,act” , se
apreciază că excepția nu poate fi reținută deoarece doctrina este unanimă că prin
acesta se înțelege operația ce trebuie făcută de funcționarul public, în exercitarea
atribuțiilor sale de serviciu, pe baza solicitării provenite de la o persoană. Astfel,
Curtea hotărăște că neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie
să fie analizată doar prin raportare la atribuțiile de serviciu prevăzute expres prin
legi și ordonanțe ale Guvernului.31

31 A se vedea Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, referitoare la excepția de
neconstitu ționalitate a dispozițiilor articolului 246 di n Codul penal din 1969, ale articolului
297 alineatul (1) din noul Cod penal și ale articolului 13 din Legea nr.78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție .

Analiza infracțiunii de abuz în serviciu
23
În practica judiciară s -a reți nut că fapta inculpatului, viceprimar al unei
localități care cunoștea că nu are atribuții de serviciu în legătură cu activitatea
desfășurată în parcul eolian, de a încerca să îi intimideze prin exc es de putere și
violențe fizice pe muncitorii societății G .P. SRL care efectuau lucrări în vederea
amplasării unei instalații eoliene, cu scopul de a-i determina să întrerupă această
activitate, nu atrage reținerea infracțiunii de abuz în serviciu. Motivarea a fost că
inculpatul nu avea de efectuat nicio operațiu ne în calitate de viceprimar, iar
situația prezentată nu poate fi echivalentă nici cu îndeplinirea în mod defectuos a
unui act nici cu neîndeplinirea actului respectiv. Necesitatea îndeplinirii actului
ilicit în exercitare a atribuțiilor de serviciu, pentru a putea fi în prezența abuzului
în serviciu, rezult ă din obiectul juridic special și anume din relațiile sociale cu
privire la asigurarea desfășurării în condiții optime a activităților de serviciu.32
Elementul material al variantei asimilate este prevăzu t sub forma a două
modalități și anume, pe de o parte, acțiunea de îngrădire a unor drepturi și pe de
altă parte acțiunea prin care se cre ează situații de inferioritate, dezavantajoase,
pe temei de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare
sexuală, apartenență politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică
necontagioasă sau infecție HIV/SIDA.33
În practică s -a reținut că îndeplinește elementele constitutive ale
infracțiunii de serviciu, fapta funcționaru lui bancar, care a aco rdat două credite
în mod abuziv, prin încălcare a normelor stabilite de bancă; fapta funcționarului
care a înființat o asociație cooperatistă cu patrimoniu privat cu același obiect de
activitate ca al societății al cărei director era, prin deturnarea fondur ilor din
patrimoniul societății în patrimoniul asociației cooperatiste; fapta organului de
poliție de a refuza nejustificat restituirea permisului de conducere așa cum s -a
dispus prin hotărâre judecătorească; fapta ospătarului de la un restaurant de a

32 Victor Văduva, Infracțiuni de abuz și neglijență în serviciu. Practică judiciară, Ed.
Hamangiu, București, 2012, p. 102 -104.
33 Alexandru Boroi, op. cit., p. 407.

Analiza infracțiunii de abuz în serviciu
24
vinde produse cu suprapreț; fapta inculpatului, constând în neînregistrarea
contractului de muncă al părții civile pe care a concediat -o în perioada în care
era gravidă.
 Potrvit fișei postului, inculpatu l G.I. era încadrat la Primărie, ca
referent cadastru. Di n conținutul atribuțiilor de serviciu nu a
rezultat că acesta avea obligația înaintării proceselor -verbale de
punere în posesie și a documentelor necesare eliberării titlurilor de
proprietate către Comisia județeană de fond funciar, aceste
atribuții aparți nând secretarului Comisiei locale de fond funciar.
Întrucât în cauză nu a rezultat că inculpatul, în exercițiul
atribuțiilor de serviciu, nu a îndeplinit un act sau l -a îndeplinit în
mod defectuos, s -a apreciat că nu sunt date elementele constitutive
ale infracțiunii de abuz în serviciu.34
Urmarea imediată a abuzului în serviciu , în forma de bază și varianta
atenuată, constă în crearea unei pagube sau a unei vătămări intereselor unei
persoane fizice ori juridice , în varianta asimilată constă în cauzarea unei stări de
pericol pentru relațiile de serviciu prin îngradirea unor drepturi sau crearea unei
situații de inferioritate, iar pentru varianta agravată constă în producerea unei
pagube materiale mai mare de 2.000.000 lei.35
În ceea ce privește urmarea im ediată , Curtea constată, în decizia enunțată
mai sus că legiuitorul nu a reglementat un prag valoric al pagubei și nici o
anumită intensitate a vătămării, ceea ce duce la concluzia că, indiferent de
valoarea pagubei sau intensitatea vătă mării ce a rezultat din comiterea faptei,
dacă sunt îndeplinite și celelalte elemente constitutive, această faptă poate fi o
infracțiune de abuz în serviciu . De asemenea , constată că în acest moment orice
acțiune sau inacțiune a persoanei care are calitatea cerută de lege, indiferent de

34 A se ve dea C.A. Suceava, secția penală, Decizia nr. 549/2007.
35 V. Dobrinoiu, N. Neagu, op. cit., p.532.

Analiza infracțiunii de abuz în serviciu
25
gravitatea faptei, poate intra în sfera de incriminare a abuzului în serviciu. În
dreptul civil, dreptul muncii și dreptul administrativ se observă că există anumite
pârghii care înlătura consecințele unor fapte și prin analiza comparativă a
acestora cu textul abuzului în serviciu, Curtea reține că poate fi incident ă atât
răspunderea penală cât și răspunderea disciplinară, administrativă sau civilă.
De asemenea, Curtea arată că prin ,,vătămarea drepturilor și in tereselor
legitime” se ințelege lezarea unei perso ane fizice sau a unei personae juridice în
dorința acestora de a -și exercita un drept sau un interes apărat de lege. Astfel, se
constată că sfera intereselor ocrotite este una foarte largă.
În concluzie, Curtea reține că din perspectiva principiului „ultima ratio”
în materie penală, nu este suficient să se constate că faptele incriminate aduc
atingere valorii sociale ocrotite, ci această atingere trebuie să prezinte un anumit
grad de intensitate, de gravit ate, care să justifice sancțiunea penală .
 În speță, inculpatul este un funcționar angajat la o unitate privată
și anume Banccoop și prin îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor
sale de serviciu a produs o pagubă acesteia. Această faptă este
greșit încadrat ă în infracțiunea de abuz în serviciu deoarece banca
este una cu capital privat, iar paguba va fi suportată de acționarii
acesteia.36
Legătura de cauzalitate între elemental material și urmarea imediată
trebuie să existe pentru a fi întregit conținutul constitutiv al abuzului în servi ciu.
Astfel, cu privire la varianta tip a infracțiunii ace astă legătură dintre acțiunea sau
inacțiunea efectuată de un funcționar public și paguba sau vătămarea produsă,
trebuie dovedită. În cazul for mei asimilate această legăt ură rezultă din
materialitatea faptei, deoarece suntem în prezența unei infracțiuni de pericol.37

36 A se vedea C.S.J., secția penală, Decizia nr. 5717/2000, în R.D.P. nr. 2/2003, p. 148.
37 V. Dobrinoiu, N. Neagu, op. cit., p. 532.

Analiza infracțiunii de abuz în serviciu
26
3.2 Latura subiectivă
Latura subiectivă în cazul infracțiunii de abuz în serviciu comisă în forma
de bază este intenția directă sau intenția indirectă. Mobilul și scopul cu care a
fost să vârșit abuzul în serviciu nu au relevanță, dar ele pot fi luate în vedere în
momentul individualizării pedepsei.38
 În practică, s -a stabilit că producerea unui prejudiciu a fost
urmare a directă atât a primului act material comis de către
inculpată, și anume reținerea dispoziției de urmărire a debitorului,
fapt ce a dus la imposibilitatea înregistrării debitorului în baza de
date a Administrației Finanțelor Publice, cât și a actelor ulterioare
constând î n semnarea certificatelor fiscale fără datorii pentru
societatea debitoare. Fiind dovedită intenția directă cu care a
acționat inculpata, încadrarea corectă a faptei săvârșite este aceea
de abuz în serviciu.39
Referitor la excepția de neconstituționalitate ridicată c u privire la latura
subiectivă a infracțiunii de abuz în serviciu, prin care autorii susțin că este greu
să deosebescă dacă fapta se săvârșește numai cu intenție ori este considerată
săvârșită și din culpă, Curtea reține în decizia nr. 405/2016 că nu sunt încălcate
prevederile constituționale prin opțiunea legiuitorului de a incrimina săvârșirea
infracțiunii atât cu intenție directă cât și cu intenție indirectă.
Curtea constată că dispozițiile articolelor din vechea reglementare
cuprindeau expresia ,,cu ști ință” iar în actual a reglementare nu se mai specifică
forma d e vinovăție, însă, potrivit articolului 16 alineatul (6), o faptă constituie
infracțiune atunci când este săvârșită cu intenție, iar fapta comisă din culpă
constituie infracțiune doar atunci când legea o prevede expres. De asemenea, se
constată că neîndeplinirea unui act sau îndeplinirea defectuoasă a acestuia, de

38 Mihail Udroiu, op. cit., p. 410.
39 A se vedea C.A. Cluj, secția penală, Decizia nr. 371/2009.

Analiza infracțiunii de abuz în serviciu
27
către un funcționar public , în exercitarea atribuțiilor de serviciu, prin care se
produce urmarea imediată, săvârșită din culpă, reprez intă infracțiunea de
neglijență în serviciu și nu cea de abuz în serviciu.
În practică, s -a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale
infracțiunii de abuz în serviciu, sub aspectul laturii subiective, dacă făptuitorul,
lucrător de poliție, refuză restituirea permisului de conducere fără să aibă
reprezentarea faptului că î și îndeplinește în mod defectuos atribuțiile de serviciu.
În ceea ce privește forma asimilată a infracțiunii, vinovăția cu care este
săvârșită fapta este numai intenția directă, deoarece suntem în prezența unui
mobil special fapta fiind comisă p e temei de rasă, naț ionalitate, origine etnică,
limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenență politică, avere, vârstă,
dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA.
În varianta agravată prevăzută de Codul penal, fapta se poate comite atât
cu intenție cât și cu praeterintenție , adică făptuitorul urmărește producerea
rezultatului inițial dar în realitate se produce un rezultat mai grav .40
SECȚIUNEA 4
Formele ș i sancțiunea infracțiunii
4.1 Formele infracțiunii
Actele de pregătire sunt posibile însă acestea nu sunt incriminate de lege.
În ceea ce privește tentativa, aceasta este posibilă în cazul variantei săvârșite
printr -o acțiune dar nu se pedepsește, iar în cazul variantei săvârșite printr -o
inacțiune aceasta nu este posibilă. De asemenea, în cee a ce privește varianta
prevăzută de Legea nr. 78/2000, tentativa se pedepsește.41

40 Mihail Udroiu, op. cit., p. 411.
41 Ibidem, p. 411.

Analiza infracțiunii de abuz în serviciu
28
Infracțiune a de abuz în serviciu se consumă în momentul neîndeplinirii
actului sau în momentul în care termenul în care putea fi efectuat actu l a expirat,
ori în momentul îndeplinirii în mod defectuos a actului respectiv, dacă s -a
produs rezultatul periculos. Infracțiunea poate fi comisă și în formă continuată,
atunci când subiectul acti v, în baza aceleiași rezoluții, în mod repetat, nu își
îndeplinește atribuțiile de serviciu sau le îndeplinește în mod defectuos, caz în
care infracțiunea este socotită epuizată în momentul realizării ultimului act de
executare.42
Astfel, în jurisprudență s-a stabilit că fapta inculpatei, având calitatea de
directoare a unei grădinițe, care a pretins și a încasat de la părinți în periada
februarie -iunie, în unele cazuri, câte 50 de lei și în alte cazuri 100 de lei,
condiționând astfel înscrierea la învățămâ ntul de stat, sume pe care le -a folosit în
scop personal, constituie infracțiunea de abuz în serviciu în formă continuată.
4.2 Sancțiunea infracțiunii
Potrivit noului Cod penal pedeapsa pentru forma de bază și forma
asimilată a infracțiunii de abuz în serviciu este închisoarea de la 2 la 7 ani și
pedeapsa complementară care constă în interzicerea exercitării dreptulu i de a
ocupa o funcție public ă.
Pentru varianta atenuată aceste limite se reduc cu o treime , adică pedeapsa
va fi de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni iar pentru prima variantă agravată ,
prevăzută în articolul 309, acestea se majorează cu jumătate , minimul devenind
astfel 3 ani iar maximul 10 ani și jumătate .
De asemenea , Legea nr. 78/2000 prevede pentru cea de-a doua variantă
agravată închisoarea de la 2 ani si 8 luni la 9 ani și 4 luni și pedeapsa
complementară prin care se interzice exercitarea dreptului de a ocupa o funcție
publică.

42 V. Dobrinoiu, N. Neagu, op. cit., p. 533.

Analiza infracțiunii de abuz în serviciu
29
SECȚIUNEA 5
Analiză comparativă între CP ȘI NCP
Infracțiunea de abuz în s erviciu pre văzută de noul Cod penal în articolul
297 era reglementată în Codul din 196 9 în trei articole și anume 246, 247 și 248
care incriminau abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor, abuzul în
serviciu prin îngrădirea unor drepturi și abuzul în serviciu contra intereselor
publice. Cele trei articole erau incriminate separat în mai multe forme ale
abuzului, pentru a se putea diferenția atât conținutul specific, cât și pedepsele
acestora.
Se observă că în reglementarea actuală legiuitorul unif ică toate cele trei
variante de săvârșire a abuzului în serviciu, simplificând astfel incriminarea.
Așadar, textul cuprinde o variantă tip prevăzută în a lineatul (1) prin reunirea
abuzului în serviciu contra i ntereselor persoanelor și contr a intereselor publice și
o varia ntă asimilată prevăzută în alineatul (2) care reia conținutul abuzului în
serviciu prin îngrădirea unor drepturi.43
Infracțiunea de abuz în serv iciu își are locul, în ambele Coduri , în sfera
infracțiunilor de serviciu, în vechiul Cod fiin d prevăzută în capitol ul I al Titlului
VI intitulat ,, Infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul” .
Modificarea semnificativă dintre cele două Coduri intervine cu privire la
urmarea imediată a infracțiunii , în sensul că în noua reglementare există doar
două urmări respectiv o pagubă sau o vătămare adusă drepturilor sau intereselor
legitime ale unei persoane fizice sau juridice, legiuitorul eliminând cea de -a treia
urmare imediată prevăzută in Codul din 1969 și anume ,,tulburarea însemnată
adusă bunului mers al unui organ sau instituție de stat ori a unei alte unități ”.44

43 M.C. Sinescu și colab., op. cit., p. 538.
44 T. Toader, R. Răducanu, S. Rădulețu și colab., op. cit., p. 480.

Analiza infracțiunii de abuz în serviciu
30
În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii analizate , în vechiul Cod
penal era prevăzută sintagma ,,cu știință”, în vreme ce noile dispoziții nu mai
specifică expres în cuprinsul lor care este forma de vinovăție cerută. Cu alte
cuvinte, prin înlăturarea sintagmei ,,cu știință” nu s -a urmărit reglementarea
infracțiunii de abuz în serviciu și atunci când este săvârșită din culpă, acest lucru
atrăgând decât o modificare de redactare a textulu i, intenția ră mânând singura
formă de vinovăție cu care poate fi s ăvârșită infracțiunea deoarece atunci când
fapta este comisă din culpă suntem în prezența infracțiunii prevăzută la articolul
298 și anume infracțiunea de neglijență în serviciu.
Variant a asimilată reia conținutul articolului 247 din vechiul C od penal,
singurele modificări fiind făcute prin eliminarea unei modalități a elementului
material și anume îngrădirea folosinței unui drept și prin eliminarea a trei
temeiuri și a nume ,,opinie”, ,, convingeri”, ,,origine socială” , iar pentru alte două
temeiuri au fost folosiți alți termeni .45
De asemenea, articolul 248 indice 1 din Codul din 1969, introdus prin
Legea nr. 140/1996, prevede abuzul în serviciu în formă calificată care s e reține
atunci când faptele au avut consecințe deosebit de grave. În lumina noului Cod
penal varianta agravată este prevăzută în articolul 309, care privește și alte
infracțiuni, nu numai abuzul în serviciu. Se mai observă că vechea reglementare
prevedea ca pedeapsa, pentru acestă formă calificată, închisoarea de la 5 ani la
15 ani și interzicerea unor drepturi, pe când, în prezent, limitele speciale se
majorează cu jumătate.
Limitele speciale de pedeapsă ale infracțiunii analizate prevăzute în
reglementa rea actuală sunt mai mari și anume de la 2 ani la 7 ani, în vreme ce în
Codul anterior acestea erau de la 6 luni la 3 ani respectiv de la 6 luni la 5 ani, iar
în ceea ce privește pedeapsa complementară, prin care se interzice exercitarea
dreptului de a ocu pa o funcție publică, aceasta devine obligatorie.

45 Ibidem, p. 481.

Analiza infracțiunii de neglijență în serviciu
31
CAPITOLUL III
Analiza infracțiunii de neglijență în serviciu
Infracțiunea de neglijență în serviciu este prevăzută în noul Cod p enal
într-o variantă tip în articolul 298, o variantă atenuat ă și o variantă agravată în
articolul 308 respectiv articolul 309.
La fel ca și în cazul infracțiunii de abuz în serviciu, neglijența în serviciu
are un caracter subsidiar în sensul că aceasta se va reține doar atunci când fapta
respectivă nu contituie o infracțiune distinctă. Incriminarea acestei infracțiuni
săvârșită din culpă este necesară deoarece art icolul 16 alineatul (6) din noul Cod
penal prevede că fapta săvârșită din culpă constituie infracțiune doar atunci când
legea o prevede expres .46
Îndeplinirea corectă și în termen a atribuțiilor de serviciu este o condiție
fundamentală în ceea ce privește buna desfășurare a activităților de serviciu deci
faptele prin care sunt î ncălcate aceste atribuții de către subiectul activ al
infracțiunii prezintă un pericol social și atunci când sunt comise din culpă. 47
Așadar, se observă că infracțiunea de neglijență în serviciu are o definiție a
laturii obiective asem ănătoare cu cea a infracțiunii de abuz în serviciu, care se
deosebesc, în special, prin prisma laturii subiective.
Incriminarea infracțiunii de neglijență în serviciu este justificată de
interesul major pe care societatea îl are cu privire la asigurarea în deplinirii
corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu de către funcționarii publici și de
încercarea de combatere a pericolulu i ce poate fi produs.48

46 Mihail Udroiu, op.cit., p. 412.
47 Horia Diaconescu, op. cit., p. 62.
48 Ibidem, p. 62.

Analiza infracțiunii de neglijență în serviciu
32
SECȚIUNEA 1
Noțiunea infracțiunii
Potrivit Codului penal neglijența în s erviciu constă în încălcarea din
culpă de către un funcționar public a unei îndatoriri de serviciu, prin
neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s -a cauzat o
pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane
fizice sau ale unei perso ane juridice.
Potrivit articolului 298 NCP raportat la articolele 308 și 309 NCP,
constituie variantă atenuată fapta săvârșită de funcționarii privați și variantă
agravată fapta ce a avut drept urmare producerea u nor consecințe deosebit de
grave, adică pr oducerea unor pagube materiale mai mari de 2.000.000 lei .
SECȚIUNEA 2
Obiectul și subiecții infracțiunii
2.1 Obiectul infracțiunii
a) Obiectul juridic special al infracțiunii de neglijență în serviciu este dat
de relațiile sociale ce privesc desfășurarea activității persoanelor juridice publice
sau private în condiții optime sau de relațiile sociale ce privesc protecția
intereselor legitime ale persoanelor fizice.49
b) Obiectul material, în cazul infracțiunii analizate, în principiu, lipsește,
însă în situația în care acțiunea este săvârș ită asupra unui înscris sau bun ,
obiectul va fi reprezentat de acestea. De asemenea, obi ectul material poate fi
constituit si de corpul unei persoane atunci când prin încălcarea din culpă a
atribuțiilor de serviciu de c ătre subiectul activ, se produce o vătămare persoanei

49 V. Dobrinoiu, N. Conea, Drept penal. Partea specială. Teorie și practică judiciară,
Ed. Lumina Lex, București, 2000, p. 75.

Analiza infracțiunii de neglijență în serviciu
33
respective.50 Astfel, există obiect material ce constă în corpul unei persoane, în
cazul faptei unui medic ce nu a luat măsurile necesare pentru desfășurarea în
condiții optime a operației de vaccinare, din cauza căreia s -a produs uciderea din
culpă de către asistent.
2.2 Subiecții infracțiunii
a) Subiectul activ al acestei infracțiuni este unul calificat, autorul putând fi
numai un f uncționar public definit în articolul 175 alineatul (1), (2) și un
funcționar privat .
Fapta inculpatei care a în cheiat un contract de comision cu firma SC J. AS
SRL care avea ca obiect încheierea de contracte de asigurare de către inculpată
în numele societății, care ulterior, s -a înțeles verbal cu numit a E. să desfășoare în
fapt activitatea ce constituie obiectul contractului, ceea ce s -a întâmplat , numai
că E. a încasat bani i fără să îi mai predea, producâ nd astfel un prejudiciu,
reprezintă infracțiunea de neglijență în serviciu , comisionarul având cali tatea de
funcționar.
Fapta executorului judecătoresc care a pus în executare, în mod
defectuos, sentința civilă prin vânzarea unui imobil la licitație publică, imobil ce
nu aparținea debitorului executat, constituie infracțiunea de neglijență în serviciu
deoarece din Codul penal și din Lege nr. 188/2000 rezultă că executorul
judecătoresc are calitatea de funcționar public , putând fi subiect activ.
În literatura de specialitate și practică s -a pus problema dacă angajații
căilor ferate pot comite infracțiunea de neglijență în serviciu, în măsura în care
articolul 330 NCP incriminează separat neîndeplinirea sau îndeplinirea
defectuasă a îndatoririlor d e serviciu, din cuplă, de angajați. S -a ajuns la
concluzia că prin acest articol nu s -a urmărit o limitare a răspunderii ci numai un
regim special cu privire la siguranța circulației pe căile ferate, deci, cu alte

50 Alexandru Boroi, op. cit., p. 410.

Analiza infracțiunii de neglijență în serviciu
34
cuvinte, dispozițiile infracțiunii de negl ijență în serviciu se aplică pentru toate
celelalte fapte de neglijență în serviciu.51
De asemenea, pot fi subiecți activi ai acestei infracțiuni și funcționarii din
cadrul regiilor autonome și din cadrul societăților comerciale.52 Subiect activ al
acestei infracțiuni poate fi și o persoană juridică.
Cu privire la participația penală aceasta este posibilă sub forma
participației improprii prevăzută în articolul 52 NCP caz în care autorul
răspunde pentru infracțiunea de neglijență în serviciu iar instigatorul sau cel care
l-a ajutat și care a acționat cu intenție răspunde pentru instigare sau complicitate
la infracțiunea intenționată.53
În cazul în care aceeași a tribuție aparține mai mult or funcționari, care
acționând î mpreună, își îndeplinesc în mod defectuos aceste îndatoriri din culpă
și dacă au fost produse urmările prevăzut e de textul legal, fiecare funcț ionar va
răspunde în calitate de autor.54 În speță, ca u rmare a n eglijenței inculpaților, care
părăsind autospeciala de transportat valori lăsând -o nesupravegheată, din aceasta
au fost sustrași doi saci de valori în care se afla suma de 33.300 lei. Inculpatul
V. nu și -a respectat obligația de asigurare și supra veghere a zonei
autovehiculului și nici obligația de organizare a unui control a activității de pază
iar inculpatul E. nu a respectat obligația de a nu părăsi autospeciala.
b) Subiectul pasiv secundar este statul iar subiectul pasiv special este
persoana fizică sau juridică ale cărei drepturi sau interese sunt vătămate prin
săvârșirea infracțiunii de către subiectul activ.

51 Tudorel Toader, op. cit., p. 273.
52 I. Lascu, Câteva condiții despre existența infracțiunii de neglijență în serviciu, în
Dreptul nr. 12/1994, p. 44-45.
53 Alexandru Boroi, op. cit., p. 410.
54 T. Vasiliu, D. Pavel, Codul penal al Republicii Socialiste România, comentat și
adnotat. Partea specială, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, vol. II, p. 72.

Analiza infracțiunii de neglijență în serviciu
35
SECȚIUNEA 3
Conținutul infracțiunii
3.1 Latura obiectivă
Elementul material al infracțiunii de neglijență în serviciu este reprezentat
de neîndeplinirea unei îndatoriri de serviciu sau îndeplinirea defectuoasă a
acestei îndatoriri prin care s -a produs una din urmările imediate prevăzute în
articolul în cauză.
Deci, elementul material prevede o acțiune ce este reprezentată de
îndeplinirea în mod defectuos a îndatoririlor de serviciu, cum este cazul
conducătorului auto care conduce autovehiculul instituției nerespectând normele
cu privire la circulația pe drumurile publice și care distruge autovehiculul și
prejudiciază instituț ia respectivă sau o inacțiune ce este reprezentată de situația
neîndeplinirii îndatoririi respective, cum este cazul polițistului care nu a ținut
evidența proceselor -verbale de contravenție mai mult de un an și s -au prescris
amenzile în sumă de 150 de mili oane de lei vechi.
Potrivit autorului Vintilă Dongoroz prin îndatoriri de serviciu se înțelege
,,tot ceea ce cade în sarcina unui funcționar public sau a altei persoane potrivit
normelor care reglementează serviciul respectiv ori care sunt inerente naturi i
acelui serviciu” .55
În practică, fapta funcționarului N.O., angajat la I.T.B. în funcția de
electrician, dar care avea și permis de conducere pentru troleibuze, fiind solicitat
de conducerea unității să ducă un troleibuz la garaj și care efectuând o depășire
cu viteză mare lo vește un microbuz pe care îl avariază și produce rănirea gravă a
unui pasager, întrunește condițiile neglijenței în serviciu, pe lângă alte

55 Vintilă Dondoroz și colab., Explicații te oretice ale Codului penal Român, volumul
IV, Ed. C.H. Beck , București, 2003, p. 104.

Analiza infracțiunii de neglijență în serviciu
36
infracțiuni, deoarece pentru inculpat, solicitarea organului superior constituie o
îndatorire de serviciu.
Urmarea imediată în cazul variantei tip a infracțiunii de neglijență în
serviciu constă în cauzarea unei pagube în sfera patrimonială a persoanei fizice
sau juridice ori producerea unei vătămări asupra drepturilor și intereselor
acestora iar în cazul variantei agr avate a acesteia urmarea constă în producerea
unor consecințe deosebit de grave.
În ceea ce privește sintagma ,,vătămarea drepturilor sau intereselor legale
ale unei persoane” , se stabilește că in fracțiunea su bzistă doar atunci când
vătămarea are un anumit grad de importanță pentru persoana vătămată, fără să
aibă un interes dacă prejudiciul este sau nu evaluabil în bani.56 Un exemplu în
care prejudiciul este evaluabil în bani constă în fapta funcționarului care din
culpă nu a eliberat unei persoan e un act pentru a putea fi încadrată într -o
categorie de salarizare superioară.
 Fapta notarului public, săvârșită din culpă, de a autentifica un
contract de vânzare -cumpărare a unui imobil cuprins în lista
monumentelor istorice, fără a -și îndeplini în mod cores punzător
îndatorirea de serviciu de a verifica dacă statul și -a exercitat
dreptul de preem pțiune, condiție ce atrage sancț iunea nulității
absolute a vânzării potrivit Legii nr. 422/2001, întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu.
Însă în raport cu împrejurările concrete în car e a fost comisă fapta,
inculpata este la prima abatere de natură penală și fapta nu
prezintă gradul de pericol social al neglijenței în serviciu. În aceste
condiții, s -a stabilit că este suficientă s ancționarea
administrativă.57

56 V. Dobrinoiu, N. Neagu, op.cit., p. 538.
57 I.C.C.J., secția penală, Decizia nr. 1423/2009.

Analiza infracțiunii de neglijență în serviciu
37
De asemenea, în jurisprudență s -a arătat că nu există neglijență în serviciu
dacă prejudiciul a fost pro dus din cauza condițiilor necorespunzătoare de
depozitare, pe care funcționarul le -a sesizat la timp; dacă șeful nu avea ni ciun
motiv pentru a se îndoi de capacitatea șoferului de a conduce și deci acesta nu
avea obligația de a îl înlocui; ori dacă geanta, în care inculpatul avea banii ce
erau destinați plății retri buțiilor, a fost pierdută din culpa sa, dar ulterior aceasta
a fost găsită, neproducâ ndu-se nicio consecință din cele prevăzute în textul
incriminator.58
Legătura de cauzalitate trebuie să fie dovedită, deoarece infracțiunea de
neglijență în serviciu este o infracțiune de rezultat.59 În practică s -a dovedit că
există legătură de cauzalitate între neîndeplinirea corespunzătoare de către
funcționar, timp de un an și jumătate, a atribuțiilor de serviciu care constau în
efectuarea periodic a unui control de gestiune și însușirea banilor d e către
casierul gestionar care nu ar fi avut această posibilitate dacă inculpatul și -ar fi
îndeplinit obligațiile.
În speță, l egătura de cauzalitate lipsește în situația în care există o
discrepanță exagerată între natura minoră a încălcării îndatoriril or de serviciu
care constau în neținerea în caietul de măsurători a evidenței zilnice a stocurilor
reale faptice și nepredarea la timp către serviciul de contabilitate a documentelor
de recepție și între prejudiciu l foarte mare suferit de partea vătămată î ntr-un
termen scurt, deoarece la producerea ac estui prejudiciu au participat ș i alți
factori. De asemenea, din probele administrate a rezultat că nu există legătură de
cauzalitate între fapta inculpatului, casier plătitor, ce se deplasa la punctele de
lucru în scopul efectuării plății muncitorilor , care constată că lipsește o sumă de
bani, anunțând unitatea și poliția.

58 G. Antoniu, C. Bulai, op. cit., p. 214.
59 Vasile Păvăleanu, Drept penal special, Ed. Universul Juridic, București, 2010, p.
249.

Analiza infracțiunii de neglijență în serviciu
38
3.2 Latura subiectivă
Forma de vinovăție cu care poate fi săvârșită această infracțiune este
culpa respectiv culpa cu prevedere si cul pa fără prevedere. Potrivit articolului 16
alineatul (4) din noul Cod penal, fapta este săvârșită din culpă atunci când
făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu îl acceptă, considerând fără
temei că nu se va produce sau atunci când nu prevede rezult atul faptei sale, deși
trebuia și putea să îl prevadă.
În practică, s -a stabilit că nu sunt întrunite elementele constitutive
ale neglijenței în serviciu deoarece lipsește vinovăția sub forma culpei în cazul
inculpatei care în calitate de operator ghișeu la o bancă a eliberat sume de bani
coresp unzătoare valorilor înscrise pe bilete la ordin semnate în alb de
administrator, dar care erau completate cu numele altor furnizori, deoarece
semnăturile efectuate în alb de persoanele autorizate nu puteau să creez e nicio
suspiciune inculpatei. De asemenea , sunt întrunite cerințele cu privire la forma
de vinovăție în cazu l unui magazier care primește mă rfuri pe încredere și ulterior
se constată lipsuri în gestiune, sau în cazul gestionarului care a lăsat banii în
magazin într-un sertar fără să îl încuie și banii au fost furaț i în timpul nopții.
SECȚIUNEA 4
Formele și sancțiunea infracțiunii
4.1 Formele infracțiunii
Deoarece infracțiunea de neglijență î n serviciu este comisă din culpă ,
aceasta nu este susceptibilă de a fi săvârșită în formă continuată și nici tentativa
și actele de pregătire nu sunt posibile. În ceea ce privește con sumarea
infracțiunii, aceasta are loc în momentul executării acți unii sau inacțiunii prin
care se produce una din urmările imediate prevăzute de lege.60

60 G. Diaconescu, C. Duvac, op.cit., p. 425.

Analiza infracțiunii de neglijență în serviciu
39
4.2 Sancțiunea infracțiunii
Potrivit Codului penal infracțiunea de neglijență în serviciu se
sancționează cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă. În cazul
variantei a tenuate, atunci câ nd fapta este comisă de un funcționar privat, limitele
speciale se reduc cu o tre ime ceea ce înseamnă că acestea vor fi de la 2 luni la 2
ani. Cu privire la variant a atenuată prevăzu tă la articolul 309 NCP limitele se
majorează cu jumătate.
SECȚIUNEA 5
Analiză comp arativă între CP și NCP
Infracțiunii de neglijent ă în serviciu, prevăzută în articolul 298, îi
corespunde articolul cu aceeași denumi re din vechiul C od și anume articolul
249.
Noul Cod penal nu mai prevede, cu privire la urmarea imediată, condiția
ca fap ta să producă o tulburare însemnată a bunului mers a organului sau
instituției de stat ori a altei unități dintre cele pe care Codul le prevede.
Legiuitorul s -a limitat numai la producerea unei pagube sau a unei vătămări a
drepturilor sau intereselor legal e ale persoanei fizice sau ale persoanei juridice.
De asemenea se poate observa că a fost reformulată sintagma referitoare la
vătămare, în vechiu l Cod regăsindu -se sub forma unei vătămari ,,importante”.61
Articolul din C odul din 1969 cuprindea la alineatul (2) variant a agravată a
infracțiunii, variantă care în lumina noului Cod se găsește într -un articol separat
care vizează mai multe infracțiuni.
O altă modificare adusă de noul C od cu privire la textul infracțiunii
analizate constă în majorarea limitelor speciale de pedeapsă, limita minimă de o
lună devenind 3 luni iar limita maximă din 2 ani devine 3 ani.

61 T. Toader, R. Ruxandra, op.cit., p. 481.

Analiza infracțiunii de conflict de interese
40
CAPITOLUL IV
Analiza infracțiunii de conflict de interese
În anul 2003 prin Legea nr. 161/2003 s -a reglementat în România
conflictul de interese din punct de ved ere administrativ. Potrivit articolului 70
din această lege, prin conflict de interese se înțelege cazul în care persoana ce
exercită o funcție publică, are un interes per sonal, patrimonial, ce ar influența în
sens negativ îndeplinirea corectă a atribuț iilor sale. De asemenea, în articolul 71
sunt prevăzute principiile ce stau la baza prevenirii conflictului de interese și
anume: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația
interesului public. În Titlul IV al acestei legi, sunt prevăzute și
incompatibilitățile ce pot apărea în exercitarea demnităților publice și a
funcțiilor publice.62
Incriminarea conflictului de interese în legislația noastră este destul de
recent ă, infracțiunea fiind introdusă pentru prima dată în Codul din 1969 prin
legea de modificare și completare a acestuia și anume Legea nr. 278/2006, în
scopul prevenirii și comb aterii infracțiunilor de corupție.
Potrivit ghidului O.E.C.D., conflictul de interese presupune un conflict
între datoria pe care un funcționar o are față de public și între interesele
personale ce influențează efectuarea îndatoririlor de serviciu cu impa rțialitate,
interese ce pot consta într -un beneficiu pentru perso anele prevăzute în textul
incrimin ator.63

62 A se vedea Legea nr 161 din 19 aprilie 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea
transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcției publice și în , mediul de afaceri,
prevenirea și sancționarea corupției, modificată.
63 A se vedea Ghidul Organizației Economice de Cooperare și Dezvoltare pentru
rezolvarea conflictelor de interese în adminis trația publică.

Analiza infracțiunii de conflict de interese
41
SECȚIUNEA 1
Noțiunea infracțiunii
Conflictul de interese este prevăzut în noul Cod într -o variantă tip în
articolul 301 și o variant ă atenuată rapor tând acest articol la articolul 308 , atunci
când infracțiunea este comisă de un funcționar privat .
Astfel, potrivit art icolului 301 NCP prin conflict de interese se înțelege
fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a
îndeplinit un act ori a participat la luarea une i decizii prin care s -a obținut , direct
sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru soțul său, pentru o rudă ori
pentru un a fin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s -a
aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a
beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură.
Conflictul de interese a d evenit un motiv de î ngrijorare atât în ceea ce
privește sectorul public cât și sectorul privat, deoarece au apărut relații noi și
colaborări din ce în ce mai strânse care constituie un potențial în creșterea
situațiilor de conflicte de ineterese. Prin introducerea acestei inf racțiuni
legiuitorul a urmărit lărgirea sferei infracțiunilor de serviciu, justificată prin
faptul că în practică s -au ivit multe cazuri în care funcționarii publici aflați în
exercitarea atribuțiilor de serviciu au înlesnit activitatea anumitor persoane
apropiate sau membri de familie.64
S-a stabilit că în cazul în care există un conflict de interese, funcționarul
public este obligat să se abțină să rezolve cererea respectivă sau să se abțină de
la luarea unei decizii ori participarea la aceasta, infromându -l de îndată pe șeful
său cu privire la această situație.65

64 V. Dobrinoiu, N. Neagu, op . cit., p. 548.
65 M. Basarab, V. Pașca și colab., Codul penal comentat. Partea specială, volumul II,
Ed. Hamangiu, 2008, p. 604.

Analiza infracțiunii de conflict de interese
42
SECȚIUNEA 2
Obiectul și subiecții infracțiunii
2.1 Obiectul infracțiunii
a) Obiectul juridic special al infracțiunii de conflict de interese este
reprezentat de relațiile sociale referitoare la buna desfășurare a activității de
serviciu ce nu ar fi posibilă fără asigurarea efectuării acestor atribuții cu
,,cinste” , ,,probitate” și ,,corectitudine”.66
b) Obiectul material lipsește deoarece infracțiunea de conflict de interese
se referă la comporta mentul funcționarului public în exercitarea atribuțiilor de
serviciu, iar bunurile obținute constituie produsul infracțiunii.67
2.2 Subiecții infracțiunii
a) Subiectul activ al infracțiunii este unul calificat în sensul că fapta poate
fi comisă numai de un fu ncționar public prevăzut în articolul 175 alin. (1), ( 2) și
persoana prevăzută în articolul 308 NCP. Legea 161/2003 prevede persoanele
care pot fi subiect activ al acestei infracțiuni.
Nu po ate fi subiect activ al infracțiunii de conflict de interese persoana
care desfășoară o activitate de emitere, aprobare sau adoptare a actelor
normative, acest lucru fiind prevăzut în articolul (2) din Codul penal.
Prin decizia nr. 603/2015, Curtea decide , cu privire la excepția de
neconstituț ionalitate a dispozițiilor articolului 308 raportat la articolul 301 din
noul Cod penal , că sintagma ,,ori în cadrul oricărei persoane juridice” este
neconstituțională. În motivarea acestei decizii Curtea a stabilit că Legea nr.
278/2006 arată, în ceea ce privește incriminarea conflictului de interese că

66 G. Diaconescu, C. Duvac, Conflictul de interese , Ed. România de Mâine, București,
2006, p. 5.
67 A. Lazăr, Conflictul de interese. O analiză comparativă, p. 8.

Analiza infracțiunii de conflict de interese
43
această incriminare a avut menirea să sancționeze penal funcționarii publici care
dându -și seam a de consecințe iși îndeplinesc anumite interese personale în
timpul exe rcitării atribuțiilor de serviciu, fiind excluse restul persoanelor din
domeniul privat. De asemenea, Curtea reține faptul că introducerea ca subiect
activ al acestei infracțiuni a unor persoane private prin articolul 308, este
excesivă, deoarece nu există nicio justificare. Se mai constată că prin
introducerea funcționari lor privați ca subiect activ al conflictului de interese,
legiuitorul a considerat că au caracter public, ceea ce duce la limitarea libertăț ii
economice a persoanelor ce î și desfășoară activitatea în acest do meniu și ajunge
la concluzia că infracțiunea de conflict de intere se în mediul privat încalcă
articolul 41 și 45 din Constituție prin sintagma ,,ori în cadrul oricărei persoane
juridice”.68
În ceea ce privește participația penală, ac easta este posibilă în toate
formele sale coautorat, instigare și complicitate. La fel ca și în cazul
infracțiunilor de delapidare și abuz în serviciu analizate, infracțiunea de conflict
de interese poate fi săvârșită în coautorat numai dacă toți făptuitor ii au calitatea
cerută de lege, pe când pentru celelalte forme de participație nu este necesară
îndeplinirea vreunei condiții.
În practică s -a stabilit că există coautorat atunci când o comisie formată
din mai mulți funcționari, având sarcina de a stabili câștigătorul unei licitații,
săvârșesc împreună infracțiunea, având deja raporturi comerciale cu firma
câștigătoare pe care au favorizat -o. De asemenea , au săvârșit infracțiunea în
coautorat persoanele care în c alitate de viceprimar și secretar al primări ei, au
participat la dezbaterea și luarea deciziei de respingere a unei cereri de
reconstituire a dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, în condițiile în
care dețineau câte o parcelă din terenul în discuție, având interese contrare.

68 A se vedea Decizia nr. 603/2015 referitoare la admiterea excepției de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 301 alin. (1) și art. 308 alin. (1) din noul Cod penal.

Analiza infracțiunii de conflict de interese
44
Cu privire la complicitate, î n jurispru dență , s-a reținut calitatea de
complice , primarului și viceprimarului unui municipiu, care au ajutat inspectorul
de specialitate din compartimentul de achiziții publ ice, prin semnarea
contractelor, să îndeplinească acte și să i a decizii pentru efectuarea unor achiziții
publice, de la firma pe care o controla, prin care s -au realizat direct foloase
patrimoniale pentru funcționar, soție și afinii de gradul II .
b) Subiectul pasiv al acestei infracțiuni este autoritatea, instituția publică
sau persoana juridică ce este prejudiciată prin activitatea săvârșită de subiectul
activ.
SECȚIUNEA 3
Conținutul infracțiunii
3.1 Latura obiectivă
Elementul material al infracțiunii de conflict de inte rese poate fi realizat
prin două modalități adică fie prin îndeplinirea unui act, fie prin part iciparea la
luarea unei decizii, cu condiția ca acestea să fie realizate în exercitarea
atribuțiilor de serviciu. De asemenea , o altă condiție cerută cumulativ este
obținerea directă sau indire ctă a unor foloase patri moniale pentru sine , pentru
soțul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o
altă persoană cu care s -a aflat în raporturi comerciale ori raporturi de muncă în
ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice
natură.69
În practică s -a stabilit că folosul patrimonial este obținut direct în cazul în
care funcționarul public ce face parte din comisi a de examinare, î și evaluează
propri ul frate pentru angajare și indirect în cazul în care funcționarul public
încheie un contract avantajos cu o societate, al cărei unic asociat este soția sa.

69 Alexandru Boroi, op. cit., p. 419.

Analiza infracțiunii de conflict de interese
45
Prin îndeplinirea unui act se înțelege efectuarea unei atribuții de serviciu.
Astfel, în jur isprudență, s -a reținut că infrac țiunea de conflict de interese a fost
săvârșită prin îndeplinirea unui act în următoarele situații: fapta unui director al
instituției publice de cultură de a încheia cu sine îsuși un contract care are ca
obiect regizarea unui spectacol; fapta primarului d e a încheia unele contracte de
prestări servicii cu o societate comercială al cărei unic asociat era fiul său;
întocmirea de către un inspector a unor referate și comenzi pentru efectuarea
unor achiziții publice de la f irma pe care o controla, realizâ du-se astfel foloase
patrimoniale pentr u sine și soție; fapta inculpatului, având calitatea de primar ,
care în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a emis dispoziția de angajare a fiicei
sale în funcția de consilier, prin car e a obținut un folos patrimonial reprezentat
de salariul acesteia.
Cea de -a doua acțiune a elementului material și anume participarea la
luarea unei decizii intervine atunci când funcționarul face parte din conducerea
persoanei juridice sau ditr -o comisie. De asemenea, în jurisprudență au existat
soluții care au arătat că este comisă infracțiunea de conflict de interese prin
luarea unei decizii în următoarele situații: fapta inculpatului, consilier județean,
care în exercitarea atribuțiilor de serviciu a participat la luarea unei decizii p rin
vot, care privea finanțarea din bugetul propriu al instituției, a lucrărilor ce
priveau executarea unui proiect de către societatea pe care o administra în fapt,
prin aceast ă decizie obținând un folos pat rimonial pentru sine și pentru societate;
fapta ofițerului din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență, care în
calitate de funcționar public a participat la luarea deciziei de emitere a avizului
ce privea securitatea în caz de incendiu în schimbul unei sume de bani; fapta
inculpatului, psihol og, care avea calitatea de membru al comisiei de evaluare a
persoanelor adulte cu handicap constituită la nivelul unui consiliu județean, de a
participa la luarea unei decizii privind stabilirea gradului de handicap și de a
semna certificatul de handicap p entru mama sa, prin care a obținut un folos
patrimonial constând într -o indemnizație .

Analiza infracțiunii de conflict de interese
46
Prin Decizia 603/2015, enunțată mai sus, Curtea s -a pronunțat și cu
privire la excepția de neconstituționalita te a dispozițiilor textului articolului 301
alineatul (1) din noul Cod penal, prin care autorul susține că textul acesta
contravin e dispozițiilor articolelor 1, 16 și 53 din Constituție . Curtea reține că
prin noțiunea de ,,folos patrimonial”, prevăzută în textul conflictului de interese,
se are în vedere nu doar folosul patrimonial necuvenit ci și orice alt tip de folos
patrimonial.
De asemenea , se constată că noțiunea de raporturi comerciale nu este
definită în partea generală a Codului penal și nici nu poate fi dedusă din
dispozițiile Codului civil deoarec e este folosită în alt context, caz în care se
stabilește că sintagma ,,raporturi comerciale” este lipsită de claritate deoarece nu
permite determinarea cu exactitate a conținutului infracțiunii. În concluzie
Curtea decide că această sintagmă nu este clară și previzibilă, încălcând
prevederile articolului 1 alineatul (5) și ale articolului 23 din Constituție.
Urmarea imediată a conflictului de interese constă în starea de pericol
creată prin încălcarea atribuțiilor de serviciu de către subiectul activ pri n care
obține un folos patrimonial pentru persoanele prevăzute în textul acestei
infracțiuni. 70
Legătura de cauzalitate în cazul conflictului de interese rezultă din
materialitatea faptei săvârșite.
3.2 Latura subiectivă
Pentru a exista infracțiunea de conflict de interese trebuie ca acțiunea să
fie săvârșită cu intenție , respectiv intenție directă sau indirectă, în sensul că
fătuitorul trebuie să p revadă folosul patrimonial și să îl urmărească sau să îl
accepte.71

70 V. Dobrinoiu, N. Neagu, op. cit., p. 551.
71 Ibidem, p. 552.

Analiza infracțiunii de conflict de interese
47
În practică s -a stabilit că este comis ă cu intenț ie directă fapta săvârșită de
inculpatul , ce îndeplinea funcția de primar, ca în baza unei înțelegeri prealabile
cu soția sa în calitate de unic asociat și administrator al societății N.Y.P.M.
S.R.L, să dispună convocarea ședinței extraordinare a consiliului local și să
acorde acestei societăți închirierea unui spațiu de 15 mp situat în clădirea
dispensarului veterinar care făcea parte din domeniul public; fapta primarului de
a concesiona unele terenuri aflate în proprietate publică a unității ad ministrativ
teritoriale în favoarea unor societăți comerciale la care administrator era fratele
său, intenția ditrectă reținându -se deoarece acesta cunoștea că societățile
beneficiare ale contractelor încheiate aparțin fratelui său.
În ceea ce privește in tenția indirectă, s -a arătat că este săvârșită cu această
formă de vinovăție fapta consilierului local care a votat proiectul de hotărâre
privind aprobarea scoaterii la licitație publică, în vederea concesionării a unor
pășuni, iar la licitație inculpatul a participat ca reprezentant al a sociației
crescătorilor de animale T., câ știgând dreptul de concesionare, obținând astfel
subvenții în valoare de 33.618 lei.
SECȚIUNEA 4
Formele și sancțiunea infracțiunii
4.1 Formele infracțiu nii
Infracțiunea de conflict de interese este susceptibilă de toate formele
imperfecte de realizare, deoarece este o infracțiune comisivă, astfel, actele de
pregătire și tentativa sunt posibile dar nu sunt pedepsite de lege. În ceea ce
privește consumarea, aceasta are loc în momentul realizării acțiunii elementului
material și al producerii urmării imediate, adică obținerea folosului
patrimonial .72

72 G. Diaconescu, C. Duvac, op. cit., p. 441.

Analiza infracțiunii de conflict de interese
48
Atunci când sunt comise mai mult e acte, putem fi în prezența atâ t a
concursului de infracțiuni cât și a infracțiunii în formă continuată, în acest ultim
caz momentul epuizării fiind socotit la data realizării ultimei acțiuni.73
În practică s -a arătat că fapta inculpatei ca la diferite intervale de timp și
în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în exercițiul atribuțiilo r de director
și ulterior de manager al unei instituții publice de cultură, să încheie contracte de
colaborare cu sine însăși și cu o societate la care era asociat și să emită o
împuternicire prin care un alt funcționar a reprezentat instituția publică în locul
său, prin care s -au realizat foloase patrimoniale pentru sine, întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese în formă
continuată .
Fapta inculpatului care, în calitate de deputat, în exercitarea atribuțiilor de
serviciu , a îndeplinit acte care constau în formularea propunerilor de angajare a
fratelui și a surorii sale în cadrul biroului său parlamentar și a participat la luarea
deciziei de angajare a acestora, obținând foloase patrimoniale reprezen tate de
salarii, consti tuie două infracțiuni de conflict de interese, în concurs real, una
având forma continuată, deoarece a încheiat doua contracte de muncă cu aceeași
persoană.
Într-o altă speță, s -a decis că reprezintă conflict de interese în formă
continuată, fapta inculpa tului Ș.I.D. care în calitate de primar și ordonator de
credite a încheiat în perioada 2008 -2011 mai multe contracte de asigurare pentru
autoturismele ce aparțineau Consiliului Local, cu o societate ce a fost
reprezentată ca agent de retail de soția sa. De asemenea, în perioada 2011 -2012,
în aceeași calitate, inculpatul a achiziționat, prin 56 de acte, bunuri de la o
societate comercială al cărei unic asociat și administrator era soția sa , aceasta
obținând un profit în ambele situații.

73 G. Paraschiv, Conflictul de interese, în Explicațiile noului Cod penal. Vol IV de G.
Antoniu, T. Toader și colab., Ed. Universul Juridic, București, 2016, p. 353.

Analiza infracțiunii de conflict de interese
49
4.2 Sancțiunea infra cțiunii
Textul articolului 301 din noul Cod penal prevede că sancțiunea pentru
fapta subiectului activ este închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea
exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică. Aceste limite speciale se reduc
cu o treime în c azul variantei atenuate.
SECȚIUNEA 5
Analiză comparativă între CP și NCP
Infracțiunea de conflict de interese a apărut pentru prima dată în Titlul VI,
Capitolul I, articolul 253 în Codul penal din 1969, cu scopul de a proteja
integritatea funcționarilor publici, a calității serviciilor și cu scopul de a preveni
conflictele de i nterese. Corespondentul acestui articol, în lumina noului Cod
penal, este articolul 301.
Reglementările din cele două coduri sunt aproape aceleași, singurul
criteriu de diferențiere fiind de ordin terminol ogic în sensul că sintagma ,,folos
material” este reformulată în ,,folos patrimonial”. De asemenea, acțiunile
elementului material și anume ,,îndeplinește un act” și ,,participă la luarea unei
decizii”, prevăzute în Codul din 1969, erau folosite la timpul prezent, pe când în
Codul actual acestea sunt reda ctate la timpul trecut. O altă deosebire de
redactare aparută în noul Cod constă în scoaterea cuvântului ,,servicii” din
expresia ,,beneficiază de servicii sau foloase de orice natură .74
Sub aspectul pedepsei se observă că minimul special este majorat de l a 6
luni la un an, iar cu privire la pedeapsa complementară , nu se mai prevede
durata maximă de aplicare , noul Cod lăsând la latitudinea judecătorului s ă
stabilească ace astă durată .75

74 T. Toader, R. Răducanu, S. Rădulețu, op. cit., p. 482.
75 Ibidem, p. 483.

Concluzii
50
CONCLUZII
Scopul legislației penale este de a proteja anumite relații sociale, socotite
drept cele mai importante. Viața socială nu poate să se desfășoare fără o
legislație penală clară, coerentă și adaptată realităților sociale. Făcând o scurtă
incursiun e in istoria legislației penale a țării noastre, observăm că ea nu are ca
fundament realitățile noastre sociale, ci a pornit din așa -zisa „inspirație” și
anume a preluării unor forme fără fond. Legislația penală a lui Cuza, în privința
infracțiunilor de se rviciu era total neadaptată acelor vremuri, tocmai ce
scăpaserăm de influența total nefastă a Imperiului Otoman pe plan intern. Înainte
de a legifera un act normativ cu prevederi destul de dure trebuie creat și cadrul
social pentru respectarea acelui act n ormativ. Funcționarii lui Cuza era u
funcționarii fanarioților și ai otomanilor, adică erau funcționarii obișnuiți (și
uneori încurajați) cu încălcarea atribuțiilor de serviciu și cu faptele de corupție.
Realitatea de atunci impunea crearea unui cadru socia l care să corespundă într -o
proporție destul de mare cu duritatea legii, adică subiecții de drept să nu fie
constrânși de realitățile sociale (sărăcie, lipsa protecției funcției, etc.) să comită
acele infracțiuni.
Odată cu legislația penală carlistă și cea concepută de Vintilă Dongoroz,
putem spune, deși este greșită această teorie, că realitățile sociale s -au adaptat
legislației penale. Spunem asta, întrucât normele juridice trebuie să fie reflexia
realităților sociale și nu invers.
Deja după 1900, când st atul român era definit, întreg spectrul social luase
o amploare fără precedent, diferite arii erau într -o continuă evoluție, era clar că
integritatea funcționarilor statului trebuia să fie de netăgăduit. De acceea spunem
că abia atunci realitățile sociale corespundeau legislației penale în privința
atribuțiilor de serviciu. Cadrul social era de așa natură încât le era impus
funcționarilor să ofere un serviciu cinstit și integru, și orice încălcare a
imperativului legislativ trebuia sancționat corespunzător.

Concluzii
51
După 1948 vorbim despre alt context social, întrucât comunismul
cuprinsese întreaga ț ară, legislația penală nu era doar un mijloc de a asigura
ordinea de drept în țară ci și un mijloc de eliminare a personajelor incode
regimului comunist.
Din 1969, România are un Cod penal modern ce a fost în vigoare până în
2014. Acest Cod penal nu a suferit modificări semnificative cât a fost în vigoare
și a răspuns foarte eficient necesităților sociale în permanență, până la ieșirea lui
din vigoare.
Noul Cod pena l nu a venit cu schimbări totale, multe dintre reglementările
vechiului Cod penal regăsindu -se în NCP, chiar și în privința infracțiunilor de
serviciu.
În privința delapidării, infracțiune prevăzută de Noul Cod penal la
articolul 295, legiuitorul a prefera t scoaterea infracțiunii din categoria celor
contra patrimoniului, ș i reglementarea ei în categoria infracțiunilor de serviciu,
prioritizând protejarea relațiilor de serviciu în principal și în subsidiar relațiile
patrimoniale ale persoanei juridice.
În schimb substanța reglementării este neschimbată, doar în privința
subiectului activ fiind preluată prevederea referitoare la „funcționarul public”,
incluzând -o și pe cea veche referitor la denumirea de „funcționar”.
NCP nu mai prevede în același articol forma agravată prevăzută în
alineatul 2 al articolului 2151 din Codul penal în vigoare, dispoziția
echivalentă acestuia regăsindu ‐se în articolul 309 NCP .
NCP a preferat o relaxare a limitelor pedepsei, socotind că relațiie sociale
protejate nu necesită o astfel de duritate a legislației penale.
Considerăm că în privința delapidării faptul că nu au apărut schimbări
profunde în NCP este un lucru normal, întrucât textul este clar, coerent, respectă
cerințele statului de drept și relațiile sociale vizate au ne voie de protecție penală.

Concluzii
52
În privința abuzului în serviciu NCP unifică cele trei variante ale abuzului
în serviciu prevăzut în reglementarea actuală, neexistând decât minime deosebiri
de ordin terminologic între cele două reglementări. Ca și în prezent ac est text
devine incident numai dacă fapta nu întrunește condițiile specifice ale
conținutului uneia dintre infracțiunile speciale care se săvârșesc tot în
exercitarea atribuțiilor de serviciu de către un funcționar public, reglementate
distinct, în norme s peciale de reglementare. Limitele de pedeapsă prevăzute în
NCP sunt mai mari, iar pedeapsa complementară, anume circumstanțiată de
lege, devine obligatorie. NCP nu mai protejează distinct interesele organelor sau
instituțiilor de stat ori altor unități d in cele la care se refer ă actualul articol 145,
acestea fiind incluse în categoria persoanelor juridice.
Aici se impune o analiză suplimentară față de de delapidare, întrucât textul
de lege, nu este clar și concis și lasă loc arbitrariului, lucru găsit și prin Deciza
405/2016 a CCR, dar nu statuat prin dispozitiv, ci amintit în considerente. O
problemă care s -ar ridica, este acela că prin sintagma „pagubă” orice pagubă
evaluabilă intră sub incidența acestui articol. Este necesară o protecție atât de
sporit ă, prin legea penală? În opinia publică se confundă abuzul în serviciu cu o
infracțiune de corupție, deoarece de cele mai multe ori abuzul în serviciu a fost
comis în concurs cu infracțiuni de serviciu. Pe de altă parte se merge pe ideea că
această regleme ntare asigură eficiența legii penale atunci când nu sunt întrunite
elementele constitutive ale infracțiunilor de corupție, și formularea atât de
curpinzătoare a abuzului în serviciu face ca textul de lege să muleze pe orice
situație faptică ce nu a putut s ă se încadreze în sfera altor infracțiuni. Ideea este
că dacă s -au comis anumite fapte ce s -ar putea încadra în sfera infracțiunilor de
serviciu, ține de eficiența organelor de urmărire penale să strângă cât mai multe
probe și fapta să fie încadrată strict în textul de lege.
Un alt lucru deosebit de grav, acesta în schimb fiind statuat prin Decizia
CCR 405/2016, era formularea „în mod defectuos”. Adică și prin încălcarea
atribuțiilor din fișa postului, îndeplinind celelalte condițiie din textul de lege al

Concluzii
53
abuzului în serviciu, putea fi tras la răspundere penală pentru săvârșirea
infracțiunii de „abuz în serviciu”. Curtea a statuat că acea sintagmă trebuie
interpretată prin „încălcarea legii”, și numai așa o persoană poate fi trasă la
răspundere penală.
Acest lucru este total corect, inclusiv Codul penal francez folosește „le
loi”76, adică numai prin încălcarea legii.
Mulți folosesc conceptul de „stat de drept” fără a -i cunoaște înțelesul. Ce e
drept, în cazul infracțiunii de abuz în serviciu, părerea noastră e că acest articol
este neconstituțional în ansamblul lui întrucât nu respectă cerințele statului de
drept, adică dreptul trebuie să fie clar, coerent, previzibil etc. Chiar și prin ul tima
decizie a CCR, în privința abuzului în serviciu, încă nu este cert că această
infracțiune nu poate fi folosită după considerentul expus mai sus, adică fapta
unei persoane dacă nu se încadreză la o infracțiune de serviciu, sigur se
încadrează la abuz î n serviciu.
În privința neglijenței în serviciu NCP nu mai condiționează incriminarea
faptei de producerea unei tulburări însemnate a bunului mers a organului sau
instituției de stat ori altei unități di ntre cele la care se referă articolul 145 din
Codul p enal în vigoare ori o vătămare importantă a intereselor legale ale unei
persoane, limitându ‐se la condiția producerii unei pagube sau vătămări a
drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice, ultimă
categorie în care include și sfera entităților prevăzute în reglementarea
anterioară. Însemnătatea tulburării și, respectiv, importanța vătămării, nu mai
sunt condiții pentru incriminare.

76 Aici se impune o precizare, în sensul că legislația penală franceză este diferită de cea
românească, la ei Codul penal dist inge între contravenții, delicte și crime. Apoi, în sensul
abuzului în serviciu, legislația franceză nu cunoaște o asemenea infracțiune. Infracțiunea
reglementată în Codul penal francez este „abus d’ autorite”, care chiar și tradus în limba
română, titlul marginal al infracțiunii nu se asemănă deloc cu cel al infacțiunii „abuz în
serviciu”.

Concluzii
54
Totodată, vari anta agravată prevăzută de alineatul (2) al articolului 249
din Codul penal în vigoare nu mai are corespondent în NCP. Limitele de
pedeapsă sunt majorate față de actuala reglementare. Prevederea își vădește
necesitatea și prin raportare la dispozițiile art icolului 16 alineatul (6) din NCP
care unifică regimul sancționator prevăzut pe ntru acțiunea sau inacțiunea
comisă cu aceeași formă de vinovăție, fraza a II ‐a a textului consacrând teza
că faptele săvârșite din culpă, indiferent că sunt de acțiune sau de inacțiune, vor
constitui infracțiuni numai dacă legea prevede acest lucru în m od expres.
Același raționament folosit pentru analiza de mai sus pentu abuzul în
serviciu este aplicabil și în cazul neglijenței în serviciu, în privința „pagubei”, și
„defectuos”, textul de lege fiind criticabil în privința clarității și coerenței,
neresp ectând cerințele statului de drept.
În privința conflictului de interese, Noul Cod pena l nu are modificări de
substanță față de vechiul Cod penal, singura modificare fiind de ordin
terminologic în loc de „folos material”, fiind folosit „folos patrimonial”, pentru
a avea o acoperire mai largă a foloaselor necuvenite.

Bibliografie
55
BIBLIOGRAFIE
1. Alexandru Boroi, Drept penal. Partea specială, Ed. C.H. Beck,
București, 2011.
2. A. Lazăr, Conflictul de interese. O analiză comparativă.
3. C. Mitrache, Drept penal român. Partea generală, Ed. Universul
Juridic, București, 2014.
4. G. Antoniu, C. Bulai, Practică Judiciar ă penală, volumul III, Ed.
Academiei Române, București, 1992.
5. G. Diaconescu, C. Duvac, Tratat de drept penal. Part ea specială,
Ed. C.H. Beck, București, 2009.
6. G. Diaconescu, C. Duvac, Conflictul de interese, Ed. România de
Mâine, București, 2006.
7. G. Nistorescu, A. Boroi, Drept penal. Partea specială, Ed. All
Beck, București, 2002.
8. Horia Diaconescu, Drept penal. Partea specială, Ed. All Beck,
București, 2005.
9. I. Lascu, Câteva condiții despre existența infracțiunii de neglijență
în serviciu, în Dreptul nr 12/1994.
10. Marcel Ioan Rusu, Funcț ionarul public și corupția, Ed.
Universității ,,Lucian Blaga ”, Sibiu, 2008 .
11. Mihail Udroiu, Drept penal. Partea specială, Ed. C.H. Beck,
București, 2015.
12. P. Dungan, T. Medeanu, V. Pașca, Drept penal. Partea specială.
Prezentare comparativă a noului Cod penal și a Codului penal din
1969, Ed. Universul Juridic, 2013.
13. S. Proca, Încadrarea juridică a faptei gestionarului, în R.R.D nr
6/1977

Bibliografie
56
14. Tudorel Toader, Drept penal român. Partea specială, Ed.
Hamangiu, București, 2012.
15. T. Toader, R. Răducanu, S. Rădulețu, Noul Cod penal. Comentarii
pe articole, Ed. Hamangiu, București, 2014.
16. T. Vasiliu, D. Pavel, Codul penal al Republicii Socialiste
România, comentat și adnotat. Partea specială, Ed. Științifică și
Enciclopedică, București, volumul II.
17. Vasile Păvăleanu, Drept penal special, Ed. Universul Juridic ,
București, 2010.
18. V. Cioclei, Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra
persoanei și infracțiuni contra patrimoniului, Ed. C.H. Beck,
București, 2013.
19. V. Dobrinoiu, N. Conea, Drept penal. Partea specială. Teorie și
practică judiciară, Ed. Lumina Lex, București, 2000.
20. V. Dobrin oiu, N. Neagu, Drept penal. Partea specială, Ed.
Universul Juridic, București, 2013.
21. V. Dobrinoiu și colaboratorii, Noul Cod penal comentat. Partea
specială, Ediția a III -a, revăzută și adăugită, Ed. Universul Juridic,
București, 2016.
22. V. Dongoroz și col aboratorii, Explicații teoretice ale Codului
penal român. Partea specială, volumul III, Ed. Academiei
Române, București, 1971.
23. V. Dongoroz și colaboratorii, Explicații teoretice ale Codului
penal român. Partea specială, volumul IV, Ed. C.H. Beck,
București, 2003.
24. V. Văduva, Infracțiuni de abuz în serviciu și neglijență în serviciu.
Practică Judiciară, Ed. Hamangiu, București, 2012.
25. Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, referitoare la excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art.246 din Codu l penal din
1969, ale art.297 alin.(1) din noul Cod penal și ale art.13 din Legea

Bibliografie
57
nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor
de corupție .
26. Decizia nr. 603/2015 referitoare la admiterea excepției de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 301 alin. (1) și art. 308 alin.
(1) din noul Cod penal.
27. Legea nr 161 din 19 aprilie 2003 privind unele măsuri pentru
asigurarea transparenței în exercitarea demnităților pub lice, a
funcției publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea
corupției, modificată.