Programul de studii de master: [629321]

Universitatea Politehnica din București
Facultatea de Antreprenoriat, Ingineria și Managementul Afacerilor
Programul de studii de master:
Inginerie economică în afaceri industriale

TEMĂ DE CERCETARE 3
Pregătirea forței de muncă

Coordonator ,
Prof.univ.dr.ing. Dumitru Radu Stanciu
Masterand: [anonimizat], IEAI

Cuprins
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 3
Factori are au facilitat intrarea studenților pe piața muncii ………………………….. ……………… 4
Motivațiile de a munci ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 6
Satisfacția în muncă ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 7
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 9

Introducere

Fenomenul muncii în rândul studenților înscriși la cursurile de zi este unul relativ nou în
România, inexistent înainte de 1990 și slab prezent înainte de anul 2000. Cauzele care au
determinat indivizii să muncească și să studieze în același timp sunt diverse, așa cum se va
oberva pe parcursul lucrării, implicați fiind nu doar studenții -muncitori, ci și universitățile și
angajtorii. Universitățile din România, în principal cele de stat, nu sunt pregătite să „își
împartă” studenții cu a ngajatorii, în același timp fiind in incapacitatea de a opri studenții să
muncească
Dat fiind faptul ca termenul „muncă” este unul care lasă loc interpretărilor, având o arie
de acoperire difuză, va fi necesară stabilirea sensului său în prezenta lucrare î ncă de la
început;așadar, prin „muncă”, în situația de față, vom înțelege „ doar acea activitate care este
făcută în mod voluntar în schimbul remunerării monetare”1.
Plecând de la o abordare de tip inductiv, atenția cercetării se va îndrepta în primulrând
asupra studenților și a problemelor cu care se confrunta aceștia în încercarea lor de a susține
în același timp două statusuri. Atât școlarizarea, cât și munca fac parte din viața indivizilor la
un moment dat, ele fiind „două dintre instituțiile de bază al e oricărei societăți”2, pe care din
ce în ce mai mulți studenți sunt puși în sitața de a le gestiona în același timp. Deși până de
curând munca începea doar după finalizarea studiilor, fie acestea elelmentatre, medii sau
superioare, acum mulți tineri angre nați încă în procesul educațional încep să câștige bani prin
muncă. În consecință, „studenții -muncitori” sunt de două ori instituționalizați, supunându -se
astfel la două seturi de norme și reguli, fiind în același timp sub presiunea puterii universitare
și a celei de la locul de muncă.

1 Bills, D.B. (2004). The Sociology of Education and Work, Oxford
2 Bills, D.B. (2004). The Sociology of Education and Work, Oxford

Fact ori are au facilitat intrarea studenților pe piața muncii

O primă explicație a posbilităților studenților de a acorda din timpul lor muncii este diferit
de semi -privatizarea universităților de stat. Prin semi -privatizare se va ințelege o mai mică
implicare din partea statului în finațarea universităților și în același timp, necesitatea
universităților de a se autofinanța parțial. In cauza nevoii de autofinanțare, universitățile au
introdus taxe de școlarizare astfel că, do ar unii studenți beneficiază de avantajul de aurma
cursurile unei universități gratuit, ceilalți fiind nevoiți să platească o anumită taxă anuală.
Universitățile nu doar au introdus taxe de școlarizare pentru un procent dintre studenți, dar s –
au extins foa rte mult dupa 1990 prin apariția a noi facultăți sau secții și prin majorarea
numărului de locuri. Datorită acestui fapt, România se confruntă cu „masificarea” studiilor
universitare. Astfel spus, universitățile sunt dornice să primească din ce înn ce mai mulți
studenți, care să contribuie în primul rând la economia acestora. De exemplu, în 1995
Anthony Giddens spunea că „reformele sistemului școlar britanic introduse de guvernele
conservatoare au fost influențate de presiunile financiare restrictive ale gl obalizării .
Comercializarea și marketinizarea educației reflecta de asemenea, astfel de presiuni. Școlile
sunt în curs de retehnologizare, cam în același mod ca și corporațiile de afaceri”. În același
sens, Sheila Slaughter și Gary Rhodes(2004) vorbesc des pre capitalismul academic, fenomen
prin care universitățile trebuie să facă predicții, să estimeze ce meserii vor fi valorizate în
următorii ani și să valorifice potențialul facultăților care se plază pe cererea pieței forțwi de
muncă. Drept urmare, facult ațile pliabile meseriilor căutate vor beneficia de o atenție sporită,
vor fi mai profitabile datorită taxelor plătite de către studenți, iar numărul de studenți va
crește.
În prezent, studenții din România se confruntă cu o situtație confuză deoarece facul tățile
care produc forța de muncă specializată pe domeniul terțiar, omit faptul ca societatea nboastra
încă nu este capabilă să asimileze atât de multă forță de muncă specializată în servicii, cât
frunizează universitățile. Nu se poate omite faptul că, exp ectanțele multor stydenți sunt de a
avea la finalizarea studiilor o diplomă perfect pliabilă pe un anumit loc de muncă. Pe lângă
faptul că numărul absolvenților din fiecare vară este mai mare decât numărul locurilor de
muncă pentru persoanele cu pregătire universitară, în România încă trăim „nostalgia”
trecutului cominist când orice absolvent era intergat imediat pe piața muncii. Ceea ce
consider că nu este încă suficient de clar pentru studenții din anii terminali, sau pentru

absolvenții de studii superio are, este faptul că educația nu mai poate fi privită ca o etapă
pregătiotoare, necesară înainte ca individul să înceapă să muncească.
Pe lângă creșterea taxelor de școlarizare (posobil factor detrminant în căutarea unui loc de
muncă), studenții se confrunt ă cu atuul „lejerității” cu care sunt abordate cursurile de la
facultate. Frecvența la cursuri nefiind obligatorie, majoritatea profesorilor trec cu vederea
faptul că nu pot ajunge la cursuri din cauza muncii.
Pe lângă modificările apărute în sistemul uni versitar, un al doilea set de factori care au
facilitat apariția studenților -muncitori îl reprezintă ofertele de locuri de muncă. Având grade
de dificultate diferite, domenii foarte variate, dar și posibilitatea de a opta pentru un anumit
program de muncă, studenții reușesc mult mai ușor în prezent să aibă un loc de muncă.
Studenții nu lucrează neapărat într -un domeniu asemănător formării lor educațioale, ci mai
degrabă ocupă poziții care nu necesită o pregătire specială sau calificările de care dau dovadă,
însă această situație nu poate fi generalizată la toți studenții care muncesc.
Faptul că mai multe specializări îți oferă mai ulte șanse de angajare este relativ adevărat,
însă nu în totalitate. În timp ce studenții din primii ani se angajează de obicei p e pozițiile de
jos, cei care sunt deja la master sa fac dovada unor certificate de comeptențe suplimentare
celor oferite de facultate, pot mult mai ușor să ocupe poziții de mijloc în cadrul unei instituții.
Mai multe specializări, mai multe cunoștințe dobâ ndite și mai multe îndeletniciri facilitează
desigur foarte mult accesul pe piața munci, mai ales în poziții „privilegiate”, însă mulți dintre
studenții care au beneficiat de aceste pregătiri suplimentare nu au un loc de muncă; mulți
dintre aceștia nu cons ideră că este potrivit pentru ei să muncească de pe acum (cât timp mai
studiază). Diin faptul că cei care au beneficiat și de alte pregătiri în afară de cele oferite de
facultate, dar nu muncesc, se poate trage concluzia că aceștia sunt mai degrabă îndrept aț spre
educație și nu găsesc timpul necesar, sau motivația de a munci.
Atât faptul că studenților li se permite să absenteze dar și desființarea secțiilor de seral,
cât și ofertele de muncă au înlesnit procesul de pătundre a studenților pe piața muncii.
Ofertele de muncă existente variază foart e mult; există locuri de muncă atât pentru studenți
nespecializați cât și pentru cei care urmază cursuri masterale sau au obțunit diverse diplome
care le atestă caliificările în diverse domenii. În funcție de dorințele individuale și
posibilitatea de a acorda din timpul lor job -ului, studenții pot adopta unul dintre cele trei
tipuri de program disponibile ”fulll -time”, ”part -time”, sau ”project -base”.

Motivațiile de a munci

Atâta timp cât sistemul universitar permite studenților posibilitatea de a munci, iar
ofertele de muncă există, este necesară identificarea cerlolalți factor care îi împing pe unii
studenți să muncească. În primul r ând vorbim despre nesesitatea unor studenți de a munci
pentu a se putea întreține; în al doilea rând vorbim despre dorința de a acumula experieță încă
din timpul facultății, necesară înn ocuparea multor locuri de muncă. Cel de-al treilea factor ar
putea f i dorința stuenților de a munci, având mai degrabă motivații de natură intrisecă.
Aceasta se poate referi atât la dorința de independență pe toate planurile, inclusiv cel
financiar, cât și la dorința de a munc pentru ocuparea timpuui liber, pentru a deven i de folos
societățiii sau pent ru împlinire.
De obicei stundeții iși justifică decizia de a munci apelând la mai multi factori. Astfel
putem să ne dăm seama de faptul că, deși exisă un prim factor motivațional, sau e xistă mai
mult, dar unul este predominant, după începeerea muncii apar o serie de alți factori are
determină muncitorul să lucreze în continuare. Astfel, pentru mulți sudenți, primul loc de
muncă apare mai de grabă ca o formă de a produce bani, transfor mându-se trepat în altceva
(un nou stil de viață).
Rolul facultății este în primul rând acela de a oferi o diplomă pliabilă pe piața forței de
muncă (cazul ideal), iar pricipalul obiectiv al uncii este acela de a obține beneficii materiale.
Astfeel, în viziunea multor studenți facultatea și munca se află într -o strânsă legătură
deoarece prin obținerea unei diplime universitare ”salariul trebuie să crească”.
Pentru a dobândi experianța necesară evansării ierarhice într -un anumit domeniu, ulți
tineri decid să lucreze încă din perioada facultății, astfel că, la absolvirea studiilor să fie
competenți ocupării unei poziții superioare ierarhic în cadrul unei instituții. Dacă în cazul
medicinei sau a arhitecturii exstă o perioadă de stagiatură dup ă încheierea studiilor,celelalte
specializări nu au reglementată o astfel de etapă. Atuul celor care încep să muncească în
domeniul specializării pe care o urmează încă din timpul facultății pare să fie destul de mare.
Avantajul acestora este dublu deoar ece beneficiază de acumularea de experiență, în același
timp lucând cu conceptele specifice profilului universitar pe care îl urmează. Spre deosebire
de locurile de muncă diferite de aria specializării, job -urile în domeniu sunt cele care
afectează cel ma i puțin parcursul școlar sau pot chiarsă fie benefice acestuia.

Deși anii de facultate sunt considerați vechime în muncă în cartea de muncă și conteaă la
calcularea pensiei, aceeași perioadă nu este considerată experiență în muncă. Niciun
angajator nu are dubii n ceea ce privește necesitatea acumulării de cunoștințe teoretice, în
lipsa cărora de obicei nu se poate construi o carieră , însă pentru majoritatea angajatorilor,
dobândirea de cunoștințe practice, muncă efectivă dincolo de conceptele teoretice. Dacă în
sensul stric, experiența în muncă se referă la exersarea meseriei pe care profilul faclutății o
oferă, termenul depoate extinde la experiență în general, în câmpul muncii. Pe parcursul
faclutății, studenții pot experimenta mai multe meserii, une le fiind într -ooareare legătură cu
pregătirea lor profesională, altele fiind munci necalificate, ce nu necesită nici nivelul de
școlarizare atins de ei până acum, nici alte capacități intelectuale deosebite.
Ceeace determină studenții să muncească poate d iferi de la caz la caz, în să dacă ar fi să
stabilim un tipar ar trebui să ne re ferim la nevoia de bani, care constrânge studenții să
muncească, la dorința de a acumula experiență și la dorința de a munci pentru a satisface
factori de natură intrisecă. Nici unul dintre acești factori nu este total independent de voința
fiecărui indi vid în parte; indivizii au capacitatea de a decide pentru propria persoană și de a
analaiza lucrurile în felul lor, însă acțiunle lor sunt influențate de mediul social în care trăiesc.
Preferința pentru muncă sau identificarea unei anumite motivații pentr u a munci, depind într –
o mare măsură de ceea ce am fost obișnuiți să vedem în jurul nostru, de educație și context
social.

Satisfacția în muncă

”Satisfacția față de locul de muncă poate fi definită drept o stare emoțională pozitivă, cu
privire la locul de muncă, ca urmare a recompenselor obținute de la acestea și a realizării
sarcinilor de muncă”3.
Distanța dintre locul de muncă actual și cel indeal diferă de la individ șa individ, însă
indivizii care au salariu satisfăcător și un loc de muncă valorizat, , tind să se pozițion eze mai
aproape de ideal. La polul opus se situează în general masteranzii, cei care au obținut deja
diploma de licență, însă din diverse motive muncesc în domenii mult sub pregătire.

3 Comșa, M., Rughiniș,C.,Tu fiș,C. (2008), Atitudini față de muncă în România, Fundația Soros România

Tratând tema munci din sfera științelor sociale, putem spune că munca poate influența –
atât pozitiv, cât și negativ – indivizii în sine și relațiile interpersonale. În general viața
indivizilor care încep să muncească se schimbă, chiar din prima zi; eu se confruntă cu o nouă
situație, cu schimbarea programului și a multor practici cotidiene. De asemenea, odata cu
primul loc de muncă indivizii dobândesc încă un status, relațiile cu cei din jur se pot schimba
sau pot să apară schimbări în ceea ce provește consumul de bunuri și servicii.
Pe lângă relațiile de prietenie care se pot stabili între colegi, poate cea mai marcantă
schimbareo reprezintă maturizarea, procesul care începe odată cu primul loc de muncă. O
parte dintre studenți resimt i ndependența pe toate planurile odată cu câștigarea primilor bani,
alții însă consideră că relațiile dintre ei și părinți rămân neschimbate. Pe lângă efectele
pozitive, studenții identifică o m ulțime de efecte negative ale muncii asupra propriei
persoane. De exemplu, își permit să petreacă mai puțin timp cu prietenii sau cu familia,
interacționează mai puțin cu colegii de la facultate.
Inevitabil , odată cu apariția muncii, multe lucruri ce țin de orarul zilnic se schimbă. Dacă
anterior intrării pe piața muncii studenții își împărțeau cel mai frecvent timpul între faclutate
și petrecerea timpului liber împreună cu col egii sau prietenii, odată cu găsirea unui job,
timpul nu mai este la fel de ofertant. Datorită acestui fapt, mulți dintre studenți sunt puși în
sitația de a diminua fie numărul de ore dedicate facultății și studiului, fie numărul de ore pe
care anterior î l alocau altor activități. Una dintre problemele cu care se confruntă mulți dintre
subiecții intervievați este cea a oboselii, provocate pe de -o parte de locul de muncă, iar pe de
altă parte de diminuarea orelor dedicate odhnei.
Valoare a job -ului este dată atât de viziunile individuale, cât și de contextul social. În mare
parte, imaginea unui individ asupra unei meserii este influențată de valorile societății în care
trăiește, în pricipal de familieși de școală. Chiar dacă cei care lucreză nu s unt priviți cu
suspiciune sau inferioritate de către colegii care frecventează cursurile, datorită modului de a
petrece timpul, în mare parte, studenții care muncesc și studenții care nu muncesc, nu
formeacă prietenii și nu stabilesc legături în afara celo r care se rezumă șa activități didactice.

Concluzii

Piața forței de muncă este cea care dictează traiectoria universităților, dar în același timp
universitățile propun noi direcții și apariția a noi ramuri ale muncii, prin descoperirile
științifice; drep t urmare, între universitate și piața muncii există o relație de interdependență.
Chiar dacă există o relație de interdependență, iar facultățile ar trebui să pregătească studenții
pentru locurile de muncă disponibile adică trebuie să facă previziuni pentru următorii trei,
patru sau cinci ani, de multe ori numărul absolvenților întrece cu mult capacitatea de absorție
a pieței de muncă.
Importanța primului loc de muncă nu trebuie neglijată; de obicei tinerii încă din liceu sau
facultate, experimentează primele forme de muncă plătită. Odată cu primul loc de muncă,
mulți dintre studenți constată dobândirea nei independ ențe și despinderi de familia în care au
crescut. Atât independența cât și desprinderea de familie nu sunt percepute de către studenți
în termeni negativi, ci le resimt ca un pas necesar al evoluțiilor lor personale. Chiar dacă
părinții continuă să se pr eocupe de copiii lor și să contribuie financiar la întreținerea acestora,
mulți resimt sentimenlul de independență dat atât de locul de muncă, cât și de salariu.
Meseriile practicate de studenți în timpul de facultății sunt diverse, iar gradul de satisfac ție pe
care angajații îl percep este influențat atât fe poziția pe care o ocupă în cadrul instituției, de
remunerația primită și plăcerea de a lucra în domeniul respectiv, cât și de considerațiile
celorlalți –părinți, cunoștin țe, ccolegi – despre respectiv ul loc de muncă.