Provocarea actual ă a relațiilor interpersonale: unitatea în diversitate 1.1. Semnifica ția unității 1.2. Construc ția socială și ideologic ă a… [629218]

Universitatea Babe ș-Bolyai Cluj Napoca
Facultatea de Istorie și Filosofie

COMUNICAREA EMPATIC Ă
Rezumatul tezei de doctorat

Doctorand: [anonimizat]: Prof. Dr. Aurel Codoban

2010

1

CUPRINS

Introducere

Capitolul 1 :
Provocarea actual ă a relațiilor
interpersonale: unitatea în diversitate
1.1. Semnifica ția unității
1.2. Construc ția socială și ideologic ă a diferen țelor
1.3. Unitate și diversitate

Capitolul 2 :
Empatia și comunicarea interpersonal ă
2.1. Încadrare teoretic ă și delimitări conceptuale
2.2. Acceptarea metacomunicării și verbalizarea în țelegerii empatice
2.3. Respingerea comunicării și barierele de comunicare
2.4. Ruperea cercurilor vicioase ale comunic ării

Capitolul 3 :
Conceptul de empatie în filosofie și psihoterapie
3.1. Consideraț ii teoretice și delimitări conceptuale
3.2. Empatia în psihoterapia rogersiană
3.3. Empatia în filosofie 3.4. Empatia în programarea neurolingvistic ă

2

Capitolul 4 :
Dileme etice și ontologia rela ției de ajutor
4.1. Comunicarea în asisten ța socială
4.2. Interviu ș i consiliere în asisten ța socială
4.3. Ascultarea activă ș i posibile dileme etice
4.4. Ontologia rela ției de ajutor

Capitolul 5:
Interacțiunea mediat ă de computer și internet
5.1. Consideraț ii introductive și concepte cheie
5.2. Dezv ăluire și protecție în interacț iunile adolescen ților pe internet

Concluzii
Anexa: Raport de cercetare calitativă
Tabla de materii
Bibliografie

Cuvinte cheie:
dialog, rela ția cu alteritatea, experien ță intersubiectiv ă, curiozitate epistemic ă,
autenticitate interuman ă, acuratețea și verbalizarea în țelegerii empatice, proiec ții
conștiente și inconștiente, erori epistemologice în comunicare, empatie, simpatie,
identificare, rela ții interpersonale fa ță în față , interacțiune textual ă pe internet,
anonimitate, prezen ță umană , oralitatea secundar ă a dialogului.

Sinteza lucr ării:

3

Cercetarea de fa ță are atât aspecte teoretice cât și aspecte aplicate. În faza ei
preliminar ă, cercetarea a debutat în decembr ie 2003 când am fost invitată să vorbesc în
cadrul unui seminar de Etica Familiei de la Facultatea de Teologie despre violen ța în
familie. Am fost invitat ă la acest seminar în calitate de consilier ă care a lucrat în
programul Artemis de asistare psihosocial ă a fetelor și femeilor împotriva abuzului
sexual și violenței, în perioada 1998-2000. Am invitat studenț ii la realizarea unui
exercițiu focalizat pe modul cum ne raport ăm la situa ții de violen ță. 27 de studen ți –
majoritatea fete la asisten ță socială – teologie și câțiva băieți de la teologie – pastoral, au
fost invita ți să își aducă aminte de o experien ță de violen ță care le-a fost relatat ă de către
o persoan ă apropiată (dintre vecini, colegi , rude, prieteni, cuno ștințe). Apoi, i-am invitat
să consemneze sexul victimei, forma de violen ță relatată, precum ș i ceea ce au sim țit și
gândit ei personal în timp ce ascultau persoanele apropiate care relatau experien ța de
violență la care au fost supuse, cât și ulterior.
Cercetarea din 2003 a continuat ulterior în 2004 în cadrul seminariilor de Tehnici
și Metode de Asisten ță Socială , focalizate pe dezvoltarea abilita ților de comunicare în
procesul de asisten ță socială1. După câteva seminarii focalizate pe identificarea mesajelor
empatice și a barierelor de comunicare, într-unul din seminarii studen ții au fost invita ți să
participe la realizarea unui joc de rol. 68 de studen ții (65 fete și 3 băieți) au trecut fiecare
prin rolul de client și aproape to ți prin cele de asistent social și observator (cu sarcina de
a înregistra în scris mesajele exprimate de primii doi, atât pe cele verbale cât și pe cele
nonverbale și relația dintre aceste mesaje). Relat ările clienților au pornit de la evocarea
unor relat ări reale ale unor evenimente presupunem reale, la care studen ții au fost martori
indirecț i: relatările unor experien țe de violen ță la care au fost supus e persoanele apropiate
(viol, tentativă de viol, abuz fizic, abuz emo țional). Încă de la începutul exerci țiilor am
cerut studen ților ca în aceste relat ări să evite dezv ăluirea informa țiilor ce ar permite
identificarea persoanelor cunoscute de ei, precum și rugamintea ca eventuale experien țe
personale de victimizare prin violen ță să nu fie dezv ăluite în acest context. Scopul
acestor exerci ții a fost didactic, ceea ce înseamn ă că în acest context nu era adecvat ă
dezvăluirea și prelucrarea terapeutic ă a experien țelor personale traumatice chiar dac ă, așa
cum le-am conceput, aceste exerci ții pot avea certe valen țe terapeutice. Clien ții au fost

1 Universitatea Babe ș-Bolyai Cluj-Napoca, Facultatea de Sociologie și Asisten ță Socială
4

invitați să intre în pielea persoanei cunoscute și să solicite sprijin asis tentului social. În
următoarele dou ă seminarii am analizat împreun ă răspunsurile asisten ților sociali din
perspectiva a ceea ce au sim țit și gândit clien ții, aducând în aten ția lor efectele pe care
diferite tipuri de mesaje le pot avea asupra clien ților. În acest fel i-am încurajat s ă fie
atenți la feedbackul verbal și mimico-gestual al clien ților ca ră spuns la întreb ările
deschise sau închise, barierele de comunicare și răspunsurile empatice exprimate de
asistenții sociali.
Ilustrarea unor bariere de comunicare care reflect ă dificultăți structurale2:
– Cum ai putut s ă mergi noaptea la el, chiar dac ă ți-era prieten? E ști o naivă !
– Ce l-a determinat s ă te violeze ?; De ce nu ai strigat dup ă ajutor ?
– Îmi puteți spune din ce motive v ă lovește soțul ? E alcoolic ? A r ămas fără serviciu ?;
Ați încetat s ă fiți atrăgătoare pentru el de v ă jigneș te așa ?; și nu ați încercat s ă îl
faceți să renunț e la alcool ?; Avea motive să fie gelos ?
Afirmații sau întreb ări închise, barierele de comunicare ilustrate reflect ă cele mai
frecvente atitudini fa ță de violen ță în societate: judecar ea, criticarea, blamarea,
etichetarea victimei, folosirea inadecvat ă a întreb ărilor, minimalizarea experien ței
traumatice, justificarea violen ței etc. Indiferent ce face sau spune un copil, o femeie, sau
o altă persoan ă, nimeni nu are dreptul s ă recurgă la violen ță pentru rezolvarea
conflictelor. Aceste bari ere de comunicare reprezint ă la rândul lor o form ă de violen ță
denumită în psihoterapie și asistență socială abuz emo țional sau psihologic. Arun Gandhi
numește această formă de abuz violen ță pasivă3. Pacea, sus ține Arun Gandhi, poate fi
creată și poate cre ște doar dac ă interacționăm. Pe de alt ă parte, sus ține el, diferite forme
de violen ță fizică pot fi dep ășite doar dac ă fiecare dintre noi con știentizeaz ă violența
pasivă din noi în șine și luptă împotriva acestei violen țe. A trăi fără violență, suține Arun

2 Atitudini fa ță de violență : bariere de comunicare ce reflect ă mituri legate de
violență și dificult ăți structurale în eforturile de în țelegere și exprimare empatic ă
față de persoanele care au suferit experien țe de violen ță, Maria Diaconescu
(2004). Atitudini fa ță de violen ță și violenț a structural ă. În: România Social ă,
Drumul Schimbă rii și al Integră rii Europene. Ed. Eikon, Cluj-N, p.136-144
3 Arun Gandhi (2004). Nonviolence in the 21th Century. Challenges and
Choices. În: Forum for Intercultural Philosophy 5. Accesat în 25.08.2009, la
http://them.polylog.org .
5

Gandhi, este o necesitate practic ă și în aceasta const ă relevanța nonviolen ței în secolul
21.
În rândul practicienilor care abuzeaz ă sexual, încalc ă limitele sexuale în rela ția
profesional ă, antrenarea empatiei poate avea at ât avantajul redu cerii conduitelor
exploatative cât și îmbunătățirea deprinderilor profesionale4. Antrenarea empatiei este
importantă însă nu numai în munca de asisten ță (socială, psihoterapeutică , medicală etc),
ea este la fel de important ă și în viața personal ă, pentru a face fa ță fără violență la
conflictele interpersonale în rela țiile de familie, cu colegii, prietenii etc. Într-un studiu
calitativ realizat în Canada, 75% dintre b ărbații care au abuzat fizic de partenerele lor de
viața și au fost motiva ți să participe la un program de control al furiei și stoparea
strategiilor violente de rezolvare a conflictelor au înregistrat schimb ări remarcabile.
Relată rile din interviu, cu consilierii și partenerele lor de via ță, pun în eviden ță
următoarele schimb ări: dezvoltarea empatiei pentru part enerele lor victimizate în trecut
de că tre ei, cre șterea responsabilit ății pentru violen ța comisă în trecut, reducerea
dependen ței față de partenerele lor și dezvoltarea abilit ăților de comunicare5.
Ilustrarea unor ră spunsuri empatice formulate de studen ți:
– A fost o situaț ie atât de brutal ă, neprevăzut ă și șocantă pentru tine încât te-a f ăcut să
te simțiți fără apărare și fără putere. Nu îț i vine să crezi că ți s-a întâmplat a șa ceva
și te simțiți dezorientat ă (viol)
– Crezi că părinții te vor condamna și ți-e teamă să le spui c ă ai fost violat ă. Simți
dezorientare și nesiguran ță pentru c ă ți-ai pierdut încrederea în tine și în ceilal ți.
Crezi că a fost gre șeala ta că s-a întâmplat a șa ceva și te simți vinovată (viol)
– Te simți deznădăjduit ă și neajutorat ă pentru c ă te vezi constrâns ă să faci fa ță
singură tuturor treburilor cu casa și copii, fără nici un ajutor. Pe lâng ă faptul c ă nu
primești sprijinul de care ai nevoie, faptul c ă soțul tău te love ște te face s ă te simți și
mai împov ărată (abuz fizic ș i emoțional în familie)

4 Cheryl Regehr și Glancy Graham (2001). Empathy and its influence on sexual
misconduct. În: Trauma, Violence & Abuse, vol.2, no.2, p.142-154. Accesat în
26.04.2009, la: http://tva.sagepub.com/cgr
5 Katreena L. Scott și David A.Wolfe (2000). Change Among Batterers:
Examining Men'Success Stories. În: Journal of Interpersonal Violence, 15/827-
842 Accesat în 26.04.2009, la: http://jiv.sagepub.com/cgi
6

– De teamă pentru via ța dvs., și de disperare la gândul c ă copii dvs. s-ar putea s ă
rămână fără mamă, aț i găsit puterea s ă fugiți din calea lui și curajul s ă fugiți
împreună cu copii dvs. f ără să mai lua ți seama la amenin țările lui și la frigul de
afară (abuz fizic ș i emoțional în familie)

Copilul descoper ă prima dată alteritatea atunci când realizeaz ă că durerea altui
copil nu este propria lui durere și redescoper ă alteritatea pas cu pas în evolu ția lui
ulterioară atunci când afl ă că nici atunci când durerea altuia devine ca și cum ar fi propria
lui durere, durerea altuia nu este propria lui durere. Contagiunea emo țională se poate
tranforma în mirare și o primă licărire de empatie doar dacă copilul înceteaz ă să mai
plângă atunci când îl vede pe cel ălalt copil plângând. La fel se întâmpl ă cu toate celelalte
trăiri: bucurie, triste țe, nesiguran ță, furie, incertitudine, mirare, etc. Adesea confundat ă
fie cu contagiunea sau sentimentul unit ății, fie cu simpatia sau identificarea empatic ă,
dimpotriv ă, empatia este temelia f ără de care sentimentul unit ății în diversitate înceteaz ă
să mai creasc ă și iubirea este umbrit ă de fantome6. Când unitatea înceteaz ă să mai
crească, rata opresiunilor cre ște, pacea este umbrit ă și ea7.
Care sunt peripețiile ontologice și epistemologice ale empatiei în epistema
comunicării, este întrebarea la care mi-am propus s ă răspund în aceast ă lucrare. Care sunt
semnifica țiile conceptului de empatie și evoluția acestora în diferite domenii de
cunoaș tere și contexte de comunicare ? Una din temele fundamentale care a preocupat
gândirea filosofic ă de-a lungul timpului și continuă să o preocupe este percep ția altora și
a experien țelor trăite de ei. Ce r ăspunsuri întemeiate filosofic pot fi gândite și care sunt
limitele de la care filosofia poate s ă exprime doar mirare, s ă aprofundeze alte întreb ări și
să exploreze această temă în alte domenii teoretice și practice, aplicative?

Teza principal ă din cercetarea de fa ță susține că îi putem influen ța pe ceilal ți în
eforturile lor de în țelegere empatic ă ce privesc propriile noastre acț iuni și experien țe,
ori de cîte ori le semnal ăm erorile de înț elegere pe care inevitabil le fac. Reciproca este

6 ficțiuni, neacceptarea alterităț ii prin impunerea propriilor opinii și atitudini, prejudec ăți, etc.
7 atât cea interioar ă cât și cea exterioar ă (pacea între oameni, între oameni și natură, grupuri, școli și
profesii, na țiuni, etc.)
7

valabilă: ne lăs ăm influen țati în eforturile de în țelegere empatic ă ori de cîte ori
permitem partenerului de dialog să ne semnaleze erorile de în țelegere pe care inevitabil
le facem. Verbalizarea în țelegerii aici și acum, în rela ție cu cel sau cea care ne d ăruiește
experiența cu care empatiz ăm, ne permite s ă verificăm înț elegerea empatic ă pe care am
dobândit-o, prin faptul c ă permitem celuilalt s ă ne corecteze imediat erorile de
înțelegere pe care inevitabil le facem. F ără o verificare imediat ă, fără verbalizarea
înțelegerii, orice act de empatie sau de intui ție – ca un act de profund ă empatie – risc ă să
devină o fantezie, atribuire, simulare sau analogie.
Odată cu verbalizarea în țelegerii care precede obiectificarea și interpretarea
experienței cu care empatiz ăm, ne dezinstală m din epistema confortabil ă a cunoaș terii și
ne poziționăm în epistema fluid ă și inconfortabilă a comunic ării. Chiar dac ă interacțiunea
mediată de computer și internet aduce un plus de confort în comunicare, ea risc ă un
minus în cunoa șterea de sine ș i a alterit ății. Reducerea semnalelor nonverbale în
interacț iunea mediat ă de computer ș i internet reduce acurate țea înțelegerii empatice
ceea ce nu împiedic ă adolescen ții să se dezvăluie în continuare și să dezvolte simpatie
online, este una din ipotezele gene rate de cercetarea calitativ ă, respectiv una din
concluziile și tezele secundare ale lucr ării de față care clarific ă diferența dintre empatie și
simpatie.
Pe parcursul întregii lucr ări susț in că înțelegerea empatic ă și comunicarea ei,
adică verbalizarea acestei în țelegeri, reprezint ă unul din cele mai eficiente și mai
durabile instrumente epistemice pentru de zamorsarea conflictelor interpersonale și
interculturale. Mai mult, transformarea conflictelor în oportunit ăți de inova ție și
dezvoltare este greu de imaginat făr ă acest gen de înț elegere și verbalizarea ei. La fel de
important ă este dezvoltarea timpurie a em patiei pentru prevenirea violen ței emoționale
care apare atât în rela ția față în față cât și pe internet. Și nu în ultimul rând, ea poate fi
una din modalit ățile de a evita capcana sau seduc ția bârfei, de a hrăni autenticitatea
relațiilor interumane.

Problematica empatiei este una interdisciplinar ă, prin urmare am recurs la o
abordare interdisciplinar ă, chiar transdisciplinar ă. Teoriile și metodele sunt invitate s ă
interacționeze de pe pozi ții pe care nu le-am ierarhizat sau al ăturat prin juxtapunere, ele
8

sunt puse fa ță în față ca într-un dialog. În partea teoretic ă a cercetării, care se reg ăsește în
fiecare capitol, am recurs la hermeneutica și analiza comparat ă a discursurilor textuale
din filosofie, în special fenomenologie, ontologia rela ției și filosofia dialogului,
antropologie social ă, asistență psihoterapeutic ă și socială. Am adus în discu ție, am
descris și am pus în dialog, în relaț ie reciproc ă, condițiile necesare și suficiente ale
actelor de empatie, obstacolele de natur ă socială și erorile epistemologice care intervin în
condiția de înțelegere empatic ă și de verbalizare a în țelegerii empatice în diferite
contexte de comunicare. În ultimul capitol, am recurs în plus la metode calitative de
cercetare din științele socioumane (interviul individual și de grup), precum și la metode
de analiz ă de inspira ție fenomenologic ă, în special metode existen țialiste aplicate în
psihoterapia și asistența socială centrată pe persoană . Pas cu pas, am adus în discu ție și
am analizat condiț ia empatiei în mai multe contexte de comunicare: rela țiile
interculturale și de gen (capitolul 1 și 2), relația de ajutor în hasidism (capitolul 4), rela ția
de ajutor în psihoterapia și asistența socială centrată pe persoan ă (capitolul 3 și 4) și în
final interac țiunea mediat ă de internet în rândul adolescen ților (capitolul 5).
Capitolul 1, Provocarea actuală a relațiilor interpersonale: unitatea în
diversitate, se focalizeaz ă asupra diferen țelor construite lingvistic, conceptual și
ideologic care submineaz ă înțelegerea empatic ă și unitatea în diversitate la nivelul
relațiilor interculturale și de gen. Aici sunt discutat e fenomenele de atribuire,
categorizare și etichetare în definirea identit ății proprii și a altora de-a lungul istoriei,
percepțiile stereotipe și prejudec ățile culturale ș i de gen care transform ă unitatea în
uniformizare. Frumuse țea diferen țelor interumane este în aceste condi ții schilodită ,
diferențele se transform ă în strategii unilaterale sau opres ive de rezolvare a conflictelor
interumane. Etnonimele prezente în toate limbile, în materialele folclorice, crea ții
populare precum proverbele, bancurile și zicătorile reflect ă și demonstreaz ă din plin acest
proces de fragmentare și alterare a alterit ății, de dezumanizare a diferen țelor interumane
care începe la nivel lingvistic, la nivelul interac țiunii și vorbirii cotidiene. Tot aici sunt
discutate dou ă dintre condi țiile dialogului și diferențierii interumane, autenticitatea și
dreptatea social ă, cu focalizare mai mare pe ultima condi ție. Autenticitatea hr ănește
încrederea interuman ă, constituie baza în țelegerii empatice, crediteaz ă potențialitățile
umane și natura înalt ă a persoanei în devenire, faciliteaz ă acceptarea alterit ății și
9

aprecierea diversit ății interumane. Dreptatea social ă are poten țialul de a proteja dialogul
și devenirea interuman ă de erorile de în țelegere care sunt inevitabil introduse în
interacțiunile cotidiene ori de câte trufia, or goliul, lupta pentru putere sau suprema ție,
indiferența sau înstră inarea între persoane, grupuri și comunit ăți se strecoar ă în dialog.
Aceasta protec ție a dialogului nu este garantat ă. La ora actual ă, dreptatea social ă este
dilematică ceea ce face problematic ă atât înțelegerea empatic ă cât și dialogul
intercultural.
Capitolul 2, Empatia ș i comunicarea interpersonal ă, aduce în discu ție
metacomunicarea a șa cum este ea descris ă în pragmatica comunic ării umane, pune în
legătură acceptarea metacomunic ării cu verbalizarea în țelegerii empatice, respectiv
respingerea metacomunic ării cu barierele de comunicare. Metacomunicarea „a șa mă văd
eu în rela ție cu tine în aceast ă situaț ie”, exprimat ă fie verbal, fie cel mai frecvent
nonverbal, apare din nevoia de clarifi care, definire sau redefinire a rela ției cu alteritatea
și în consecință a identității proprii. Abilitatea metacomunic ării este oarecum similar ă cu
asertivitatea atât de important ă în asisten ța socială și psihoterapeutic ă. Asertivitatea se
referă la abilitatea de a numi și exprima onest sentimentele și semnifica țiile experien țelor
trăite în rela ție cu partenerul de comunicare, f ără nici-o urm ă de violen ță sau seduc ție.
Abilitatea de a comunica despre comunicare se dezvolt ă în relațiile în care este prezent ă
înțelegerea empatic ă și comunicarea sau verbalizarea acestei în țelegeri. Prin urmare,
verbalizarea în țelegerii empatice contribuie la dez voltarea unei forme înalte a con științei
de sine și a altora. Atitudinea empatic ă este ilustrat ă și discutat ă, cea de respingere a
alterității este în plus clarificat ă. Sursa acceptă rii oneste a alterit ății am găsit că este
confirmarea și acceptarea persoanei în filosofia di alogului. În final am analizat rela ția
dintre mesajele de neacceptare a alterit ății, barierele de comunicare și violența
emoțională , dintre escaladarea barierelor, amplificarea discrepan țelor în punctua ția
secvențelor interac ționale și agravarea conflictelor între persoane, grupuri și comunit ăți
diferite. Cercurile vi cioase ale comunic ării pot fi rupte doar dac ă însăș i comunicarea
devine subiectul comunic ării, partenerii comunic ării exerseaz ă decentrarea și dezvoltă
abilitatea de a comunica desp re propria lor comunicare.
Capitolul 3, Conceptul de empatie în filosofie și psihoterapie, exploreaz ă
semnifica țiile conceptului de „empatie”, evolu ția acestora în diferite domenii de
10

cunoaștere și contexte de com unicare, chiar dac ă unele dintre semnifica țiile ei se
dezvăluie și în alții termeni decât cei consacraț i. Cele mai pregnante interpret ări ce
gravitează în jurul conceptului de empatie, fa ță de care îmi raportez în țelegerea în acest
demers hermeneutic, provin di n psihoterapia rogersian ă. Scopul empatiei în psihoterapia
rogersiană este unitatea interioar ă, autenticitatea fiin ței umane, congruen ța între mesajele
analoge și cele digitale, între experien ța actuală și percepția sau imaginea de sine.
Congruen ța, acceptarea și empatia sunt explicitate și ilustrate, iar rela ția dintre aceste
condiții este analizat ă în contextul rela ției psihoterapeutice. Tot aici analizez diferen țele
și relațiile dintre empatie, simpatie, proiec ție și identificare în filosofia antic ă,
fenomenologie și programarea neurolingvistic ă. Proiecția propriilor nevoi și trăiri asupra
altuia, să te pui în pielea celuilalt ca s ă vezi cum te sim ți tu acolo, submineaz ă eforturile
de înțelegere empatic ă. Semnificaț ia proiec ției în psihoterapie se reg ăsește și în
fenomenologia empatiei, este aceea și doar că se regăsește în alți termeni: surogat,
atribuire prin asociere ideativ ă și analogie. Nu întâmpl ător verbalizarea în țelegerii este
atât de important ă în psihoterapia rogersian ă. Prin verbalizare permitem celuilalt s ă ne
semnalizeze imediat erorile de în țelegere pe care inevitabil le facem. Contrastul implicat
în ca și cum este cheia înț elegerii conceptului de empatie atât în fenomenologie cât și în
psihoterapia rogersian ă. Din nefericire, acest contrast precum și fenomenul proiec ției au
trecut aproape neobservate și insuficient clarificate atât în programarea neurolingvistic ă,
cât și în cercetă rile contemporane de psihologie și filosofie.
Capitolul 4, Dileme etice și ontologia rela ției de ajutor, analizeaz ă condițiile
necesare și suficiente pentru inducerea schimb ării în termeni de calit ăți, caracteristici ale
relației de ajutor, competen țe, atitudini sau deprinderi de intervievare în asisten ța socială
centrată pe persoan ă. Tot aici este discutat ă abordarea directiv ă versus nondirectiv ă ca
expresie a dilemei autonomie versus conformism soocial în asisten ță socială, consiliere și
psihoterapie, precum și dilema circularitate vs. liniaritate și dilema neutralitate vs.
implicare ca expresii ale dilemei schimbare vs. control în termenii terapiei sistemice.
Depășirea reac țiilor transferen țiale în asisten ța socială prin verbalizare empatic ă aici și
acum delimiteaz ă abordările de asisten ță socială inspirate din psi hoterapia rogersian ă
care sunt focalizate preponderent pe prezent de cele inspirate din psihanaliz ă centrate
preponderent pe trecut. Acest capito l se încheie cu ontologia rela ției de ajutor și face o
11

paralelă între condiț iile relației de ajutor în hasidism , în filosofia dialogului și în
abordările rogersiene. Înainte de a pune în rela ție conceptele psihoter apiei rogersiene cu
cele din filosofia dialogului am c ăutat să aflu în prealabil ce anume din rela ția de ajutor
în hasidism a servit ca surs ă de inspira ție pentru filosofia dialogului, ce care o
diferențiază de alte curente ale existen țialismului. Am analizat condi țiile relației de ajutor
din hasidism care amintesc de calitatea prezen ței în psihoterapie, asisten ță socială și
filosofia dialogului. În final, am ar ătat că ontologia rela ției de ajutor este o contradic ție în
termeni pentru c ă reciprocitatea, care face din dialog un eveniment ontologic, este
limitată în orice rela ție de ajutor și este absent ă din relațiile profesionale de ajutor. Mult
dezbătuta criză între oameni este criza autenticităț ii, autenticitate f ără de care acceptarea
alterității și creșterea interioar ă și interuman ă sunt blocate. Nu întâmplă tor, scopul în
consiliere și psihoterapia existen țialistă este autenticitatea, dezvoltarea capacităț ii de a fi
prezent , liber și profund tu însu ți și în relații nonexploatative cu ceilal ți. Criza între
afectează și relațiile de ajutor, dilema schimbare vs. control este o expresie vie a acestei
crize interumane și în relațiile profesionale de ajutor.
Capitolul 5, Interacț iunea mediat ă de computer și internet, urmărește efectele
de dezinhibi ție generate de absen ța contactului fa ță în față și anonimitate în comunicarea
textuală pe internet (e-mail, mesageria instant etc) și riscul de amplificare a fenomenului
de proiec ție și prin urmare a neîn țelegerilor, a în țelegerilor gre șite și a conflictelor
interpersonale. Interac țiunea mediat ă de computer și internet faciliteaz ă interacțiunea față
în față , nu o înlocuie ște. Dacă ajunge să o înlocuiasc ă, ca în unele forme de psihoterapie
care au loc exclusiv pe internet, autenticitatea și creșterea interuman ă sunt subminate.
Fără prezența umană, dialogul ca eveniment ontol ogic dispare. Pe de alt ă parte,
probabilitatea neîn țelegerilor în comunicarea textual ă este mult mai mare decât fa ță în
față după cum ilustreaz ă și datele de interviu prez entate în cercetarea de fa ță. În
interacțiunea textual ă, risipirea neîn țelegerilor necesită mult mai mul ți pași de clarificare
decât în interac țiunea față în față . Studiul Dezvăluire și protecție în interac țiunile
adolescen ților pe internet generează două ipoteze care sunt analizate și ilustrate cu
ajutorul r ăspunsurilor oferite de adolescen ți: 1. Reducerea semnalelor nonverbale care
permite dezangajarea corporal ă online, limiteaz ă acuratețea înțelegerii empatice online
ceea ce nu împiedic ă adolescen ții să se dezvăluie în continuare și să dezvolte simpatie
12

online. Testarea acestei ipoteze prin mijloace st atistice ar putea clarifica limitele empatiei
online și ar putea risipi confuzia într e simpatie – empatie – proiec ție. 2. Controlabilitatea
prin mesageria instant are poten țialul de a facilita dezvoltarea asertivit ății și încrederii în
forțele proprii, online și offline , (controlabilitatea online nu prezint ă doar riscul de a
intensifica atacurile, bârfele, ră spunsurile pasive sau de disimulare prezente în via ța
cotidiană), ipoteză, de asemenea, propusă pentru a fi testat ă în studii viitoare, cu mijloace
statistice. Ambele ipoteze generate pledeaz ă pentru un gen de cercetare care s ă fie
precedată de acț iune și sugereaz ă dezvoltarea unor program e de prevenire a victimiz ării
și actelor de violen ță online și offline prin exersarea și dezvoltarea empatiei și
asertivității, a abilit ății de a comunica despre comunicare, dezvoltare asistat ă de mijloace
video și audio, online și offline, atât în rândul copiilor și adolescen ților, cât și în rândul
părinților și profesorilor.
Paradoxul internetului este că absența contactului fa ță în față, punerea în
paranteză a aparen ței fizice ac ționează ca un fel de ad ăpost, ca un scut de protec ție față
de duritatea rela țiilor față în față și dezvăluie aspecte ignorate, invizibile ale interac țiunii
față în față și ale dialogului. Dup ă mai mult de dou ă mii de ani, putem regândi
cunoașterea de sine ca descoperire a poten țialităților, „reamintire” a infinitelor
potențialităț i ascunse, infinitelor perle de în țelepciune latente în fiecare dintre noi,
parteneri de rela ție și dialog. Empatia, ca și maieutica, se îngrijeș te și are grijă să susțină
eforturile de că utare și cunoaștere intuitiv ă a potențialităților ascunse în orice experien ță
umană, oricât de profan ă ar fi ea. Alteritatea nu numai c ă este redescoperită , ea este
legată pe internet de prezen ța temporală și sonoră a celuilalt, de o oralitatea secundar ă a
dialogului.
Între timp copii și adolescenț ii din timpurile noastre înva ță să aibă grijă unii de
alții folosind mijloacele pe care cultura scris ă le pune la îndemân ă: computerul, internetul
etc. Le este mult mai u șor să exprime în scris ceea ce simt și gândesc, dup ă cum relateaz ă
unii dintre tineri în interviurile realizate; pe internet interac ționează cu mai mult curaj și
încredere decât față în față . Această ușurință de exprimare în scris și încredere mai mare
în resursele proprii de rela ționare pe internet le permit s ă iasă din izolare sau s ă
contracareze eventuale tendin țe de izolare, excludere sau însingurare datorită timidității
manifeste în rela țiile față în față . Absența contactului fa ță în față , acest avantaj al
13

interacțiunii mediate pe internet care are ca efect dezinhibi ția și intimitatea, poate fi și un
dezavantaj: risc de izolare dac ă întâlnirile pe mess nu sunt înso țite și de întâlniri fa ță în
față, relatează un tânăr; riscul de a r ăni, a jigni sau a prelungi o glum ă până la iritare
pentru că nu vezi și nu auzi reac ția imediat ă, relatează alt tânăr. Într-adev ăr, absența
răspunsului imediat ”în carne și oase” nu ne mai permite s ă verificăm înțelegerea
empatică, prin urmare ficț iunile, cli șeele și prejudec ățile se pot înmulț i și amplifica
nestingherite.
În fiecare capitol am c ăutat să identific premisele paradigmatice de ordin 3,
premisele semnificative pentru existen ța omului, adic ă premisele filosofice care
ontologic sunt problematice sau dilematice, respectiv premisele filosofice care faciliteaz ă
dialogul ca eveniment ontologic, în țelegerea empatic ă a alterității și cunoașterea de sine.
Teorii și practici existen țialiste și umaniste cu r ădăcini în fenomenologie și filosofii
orientale crediteaz ă omul ca fiin ță în devenire, au încredere în poten țialitățile sale de
dezvoltare, faciliteaz ă înțelegerea empatic ă și comunicarea interpersonal ă. Pe de alt ă
parte, filosofii și practici contemporane, „m ăiestrii într-ale b ănuielii și ale proiec ției”,
perpetueaz ă erori epistemologice identificate și descrise în fenomenologia empatiei,
psihoterapia și asistența socială centrată pe persoan ă. Erorile epistemologice întemeiate
pe atribuire, simulare și analogie erodeaz ă înțelegerea interpersonal ă, dialogul
intercultural și încrederea în natura înalt ă a ființei umane (indiferent de formele în care se
exprimă și cu care se identific ă).
Erorile descrise și ilustrate, care au la baz ă fenomenul proiec ției, spulber ă
calitatea uman ă a prezen ței și dialogul ca eveniment ontologic. Cu toate acestea,
imaginea omului ca persoan ă, subiect con știent și autonom, nu se dizolv ă, evolueaz ă,
după o binecunoscut ă zicală : nimic nu se pierde, totul se transform ă. Această evoluție,
intim legat ă de evoluția interuman ă, după cum am v ăzut în capitolul 3 și 5, nu este scutit ă
de ficț iuni și simulacru, situa ție în care dialogul ca eveniment ontologic și creșterea
umană sunt ș i ele eclipsate, Dialogul, dup ă cum am sus ținut mai ales în capitolul 1 și 2,
nu este scutit nici de capcana stereotipiilor, prejudec ăților și a barierelor de comunicare.
În urmă cu aproximativ un seco l fenomenologia anticipeaz ă evoluția
contemporan ă în care asist ăm la discrepan țe din ce în ce mai frecvente între ontologic și
epistemologic, între epistemologic și comunicare interpersonal ă. Cum am vă zut deja în
14

psihoterapia și asistența socială centrată pe persoan ă, aceste discrepan țe reflectă
potențialul neactualizat al congruenț ei între experien țele noastre a șa cum le tr ăim și ceea
ce gândim despre ele. Congruenț a se regăsește în existen țialism sub denumirea de
autenticitate , ceea ce înc ă ar putea s ă fie descoperit, primordialit atea actelor noastre ce ne
constituie ca persoane. R ămâne de explorat într-o ce rcetare viitoare în ce m ăsură
conceptul de autenticitate în existen țialism se suprapune cu cel de primordialitate din
fenomenologia empatiei. Un lucru este cert, omul se constituie ontologic prin acte de
grijă, ne constituim ca persoane prin acte spirituale primordiale.

Bibliografie:
• Anscombe, G.E.M. (1979). Intention, 2nd edition. Oxford, Basil Blackwell
• Ann W. Astell (2004). Saintly Mimesis, Contagion, and Empathy in the Thought
of René Girard, Edith Stein, and Simone Weil. În: Shofar, An Interdisciplinary
Journal of Jewish Studies , University of Nebraska Press, winter, 2004, vol. 22,
no. 2, p.116-131
• Bailly (1950). Dictionnaire Grec Francais. Hachette, Paris
• Richard Bandler and John Grinder (1979), frogs into PRINCES – Neuro
Linguistic Programming . Editor Steve Andreas. Real People Press, Moab, Utah
• Monica Barbovschi & Maria Diaconesc u, M. (eds.), (2008). Annex, în:
Teenagers’ Actions and Interactions Online in Central and Eastern Europe.
Potential and Empowerment, Risks and Victimization. Cluj University Press, p.
247-251
• Robert L. Barker (1995). The Social Work Dictionary, 3rd edition. NASW Press,
Washington
• Alison Barnes and Paul Thagard (1997). Empathy and Analogy. Philosophy
Department, University of Waterl oo, Ontario. Accesat în 21.08.2005 la:
www.cogsci.waterloo.ca/A rticles/Empathy.html
• Gregory Bateson (1987). Cultural contact and Schismogenesis. În: Steps to an
ecology of mind. Collected essays in An thropology, Psychiatry, Evolution, and
Epistemology. Jason Aronson Inc., Northvale, New Jersey London
15

• Delia Battin (2005). Book reviw on ”P sychoanalytic Empathy”, by Stefano
Bolognini. În: Journal of the American Ps ychoanalitic Association, sept., vol. 53,
p.1010-1014. Accesat în 15.02.2006, la: http://www.apsa.org
• Nancy K. Baym (2002). Interpersonal Life Online. În: Handbook of New Media.
Social Shaping and Consequences of ICTs. Editors: Leah A. Lievrouw and Sonia
Livingstone. Sage Publications, London
• Ulrich Beck (2003). Ce este globalizarea ? Editura Trei, Bucure ști (traducere Ida
Alexandrescu și Diana Popescu)
• Berger, Kathleen Stassen (1980/1986). The Developing Person Through
Childhood and Adolescence , 2nd edition. Bronx Com. Colle ge. City University of
NY
• Christian Beyer (2007). Edmund Husse rl. În: Standford Encyclopedia of
Philosophy. Accesat în 27.08.2009, la: http://plato.standford. edu.entries/bergson
• Virgil Bogdan (1938). Martin Heidegger. În: Istoria Filosofiei Moderne. Perioada
contemporan ă, vol. III. Edit. Societatea Român ă de Filosofie, Bucure ști, p.448-
454
• Virgil Bogdan (1938). Max Scheler. În: Is toria Filosofiei Moderne. Perioada
contemporan ă, vol. III. Edit. Societatea Român ă de Filosofie, Bucure ști, p.430
• Naomi I. Brill (1990). Working With People. The Helping Process, 4th edition.
Longman, New-York
• Rogers Brubaker (2004). Ethnicity without grups. Harvard University Press,
Cambridge
• Jean Brun (1996). Socrate. Editura Humanitas, Bucureș ti
• Martin Buber (1991). Distance and Relation. În: The Knowledge of Man, selected
essays, ed. Maurice Friedman. Humanities Press International. Inc. Atlantic
Highlands, NJ
• Martin Buber (1991). Elements of Interhuman. În: The Knowledge of Man ,
selected essays, edit. Maurice Friedman. Humanities Press International. Inc. Atlantic Highlands, NJ
• Martin Buber (1998). Povestiri hasidice. Editura Univers, Bucure ști, (traducere
Amelia Pavel)
16

• Martin Buber (1992). Eu și Tu. Editura Humanitas, Bucure ști, (traducere ștefan
Augustin Doina ș)
• Gianfranco Cecchin (1987). Hypothesizing, Circularity, and Neutrality Revisited:
An Invitation to Curiosity . În: Family Process, Volume 26, number 4, December
• Isabel Fraser Chamberlain (1918). Abdu’l-Baha on Divine Philosophy , The Tudor
Press, Boston
• Octavian Cheț an & Radu Sommer – coord. (1978). Dicționar de filosofie . Editura
Politică, București
• Aurel Codoban (2001). Semn și interpretare. O introducere postmodern ă în
semiologie și hermeneutică. Editura Dacia, Cluj-Napoca
• Aurel Codoban (2004). Amurgul iubirii . Editura Idea Design & Print, Cluj-
Napoca
• Adir Cohen (1979). Society and Social Education in Martin Buber’ Philosophy.
În:
Educational Studies , vol.10, p.335-356. Accesat în 27.08.08, la
http://www3.baylor.edu/American_Jewish/jphil_articles/buber-society.pdf
• Roberts B. Compton & Burt Galaway (1989). Social work processes . Wadsworth
Publishing Company, Belmont, California
• Ion Copoeru (2000). Aparen ță și sens. Repere ale fenomenologiei constitutive,
editura Dacia, Cluj-Napoca
• Craig A. Childress (2000). Ethical Issues in Providing Online Psychotherapeutic
Interventions. În: Journal of Medical Internet Research , 2 (1):e5. Accesat în
24.08.2009, la http://www.jmir.org/2000
• Enikö Demény (2002). Participarea femeilor în societatea civil ă și redefinirea
regimurilor de gen în România postcomunist. În: Prezențe feminine. Studii despre
femei în România . Editura Fundaț iei Desire, Cluj-Napoca
• Diana Dămean (2008). Profilul adolescen ților utilizatori de internet din Cluj-
Napoca. În: Beneficii și riscuri ale utiliz ării internetului în rândul copiilor și
adolescen ților. Presa Universitar ă Clujeană (edit.: Diaconescu et al), p.11-28
17

• Maria Diaconescu (2004). Atitudini fa ță de violen ță și violența structurală . În:
România Social ă, Drumul Schimb ării și al Integr ării Europene. Editura Eikon,
Cluj-Napoca
• Maria Diaconescu (2007). Repere pentru o etic ă a comunic ării interpersonale. În:
Dileme morale și autonomie în contextul democratiz ării și al integr ării europene.
Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca
• Maria Diaconescu (2007). Empathy a nd Interpersonal Communication. În: Studia
Universitatis Babeș -Bolyai Sociology, issue no.2, p.41-53
• Maria Diaconescu (2008). The Concept of Empathy in Philosophy and
Psychotherapy . Studia Universitatis Babe ș -Bolyai Philosophia LIII, 1-2. Cluj, p.
105-115
• Maria Diaconescu (2008). Face to Face & without Face and Sound: Offline &
Online Interaction. În: Barbovschi, M. & Diaconescu, M. (editori): Teenagers’
Actions and Interactions Online in Ce ntral and Eastern Europe. Potential and
Empowerment, Risks and Victimization. Cluj University Press, pp. 83-100,
• Maria Diaconescu (2008). Dezv ăluire și protecție în interac țiunile adolescen ților
pe internet. În: Beneficii și riscuri ale utiliz ării internetului în rândul copiilor și
adolescen ților. Presa Universitar ă Clujeană (edit.: Diaconescu et al), p.29-44
• Maria Diaconescu, Cristina Baciu, Monica Barbovschi – editori (2008). Anexa A
Raport de cercetare cantitativ ă și Anexa B Raport de cercetare calitativ ă. În:
Beneficii și riscuri ale utiliz ării internetului în rândul copiilor și adolescen ților.
Presa Universitară Clujeană, pg. 141-194
• Lena Dominelii and Eilleen Mc Leod (1989). Feminist Social Work. MacMillian
Press Ltd, London
• Lena Dominelli (2002). Anti-Oppressive Social Work Theory and Practice ,
palgrave macmillan, UK
• Thomas Dowd, Amanda Mccleery (2007) . Elements of Buddhist Philosophy in
Cognitive Psychotherapy. În: Journal of Cognitive and Behavioral
Psychotherapy , vol. 7, no. 1, March, p. 67-79
• Gerard Egan (1994). The skilled helper. A problem-management approach to
helping. Brooks/Cole Pub. Comp.
18

• Jinjuan Feng, Jonathan Lazar, Jenny Preece (2004). Empathic and predictable
communication influences online interpersonal trust. În: Behaviour and
Information Technology . Accesat în 5.06.2008 la:
http://eprints.ecs.soton.ac.uk/14704/
• John Fiske (2003). Introducere în științele Comunic ării. Editura Polirom, Ia și
(traducere Monica Mitarc ă)
• Sandu Frunz ă, editor (2004). Pași spre integrare. Religie și drepturile omului în
România. Editura Limes, Cluj
• Arun Gandhi (2004). Nonviolence in the 21th Century. Challenges and Choices.
În: Forum for Intercultural Philosophy 5. Accesat în 25.08.2009, la
http://them.polylog.org
• Yass Gagyi-Khabirpour (2006). Etnonimia în limba și literatura român ă.
Universitatea Babe ș-Bolyai, Facultatea de Litere, Cluj-Napoca (tez ă de doctorat)
• Ruxandra Gherghinescu (1999). Empatie și categorizare social ă. În: Revista de
Psihologie, ianuarie – iunie, tomul 45, p.23-30, Bucure ști
• Ruxandra Gherghinescu (2001). Anotimpurile empatiei. Editura Atos, Bucure ști
• Ruxandra Gherghinescu (2002). Implica ții ale empatiei în monitorizarea
divergențelor de opinie din via ța cotidian ă. În: Revista de Psihologie, ianuarie –
iunie, tomul 48, nr. 1-2, p.39-52, Bucure ști
• Ruxandra Gherghinescu (2003). Empatia ș i problematica raporturilor între sexe
(”gender”). În: Revista de Psihologie , iulie-decembrie, tomul 49, nr.3-4, p.201-
220, Bucure ști
• Daniel Goleman (1995/ 2007). Inteligența emoț ională. Editura Curtea veche,
București (traducere Irina Margareta Nistor)
• John Gray (1998). Bărbații sunt de pe Marte, Femeile sunt de pe Venus . Editura
Vremea, Bucure ști (traducere Nicolae Damaschin)
• Anastasia Goodstein (2007). Totally wired. What teen s and tweens are really
doing online . St. Martin’s Griffin, New-York
• Dean H. Hepworth, Ronald H. Rooney, Jo Ann Larsen (2006). Direct social work
practice: Theory and skills. Pacific Grove, CA: Bro okes-Cole Publishing
Company
19

• Moshe Idel, prezentare sus ținută la Cluj-N. în 25.10. – 9.11.2005 la invita ția
Catedrei de Filosofie Sistematic ă a UBB, în cadrul seminarului de var ă: How to
teach on fundamentalism and plur alism in religious studies?
• Howard Colby Ives (1974). Portals To Freedom, George Ronald Oxford
• Allen E. Ivey (1994). Intentional Interviewing and counseling . Cole Publishing
Company
• Alfred Kadushin (1990). The social work interview . Columbia University Press,
New York
• Alfred Kadushin (1995). Interviewing. În: Encyclopedia of Social Work , 19th
Edition, National Association of Social Work: NASW Press, Washington DC
• Seok Kang (2007). Disembodiment in Onlin e Social Interaction: Impact of
Online Chat on Social Support and Psychosocial Well-Being. CyberPsychology
& Behavior, 10 (3), pp. 475-477
• Howard Kirschenbaum, Valerie Land Henderson – editors (1989). The Carl
Rogers Reader. Houghton Mifflin Company, Boston, New-York
• Howard Kirschenbaum, Valerie Land Henderson – editors (1989). The Carl
Rogers Dialogues. Houghton Mifflin Company, Boston, New-York
• Richard A. Krueger & Mary Ann Casey, M.A. (2005). Metoda focus grup. Ghid
practic pentru cercetarea aplicat ă. Polirom, Ia și (traducere Cristina Popa)
• Edmund Husserl (1994). Meditații Carteziene. O intr oducere în fenomenologie ,
Editura Humanitas, Bucure ști (traducere Aurelian Cră iuțu)
• John E. Joseph (2004). Language and Identity. National, Ethnic, Religious,
palgrave macmillian
• Leonard Lawlor, Valentine Moulard (2004/2008). Henri Bergson. The method of
intuition. În: Standford Encyclopedia of Philosophy. Accesat în 27.08.2009, la:
http://plato.standfor d.edu.entries/bergson
• Richard Louv (2006). Last Child in the Woods. Saving Our Children from
Nature-Deficit Disorder . Algonquin Books of Chapel Hill, North Carolina
• Jean-Francois Lyotard (1997). Fenomenologia. Editura Humanitas, Bucure ști
20

• Monique Manhal-Baugus (2001). E-Therapy: Practical, Ethical, and Legal Issues.
În: CyberPsychology & Behavior , vol 4, no.5, p.551-563. Mary Ann Liebert Inc.
Accesat în 24.08. 2009, EBSCO UBB Cluj, www.bcucluj.ro
• Abraham H. Maslow (1987/2007). Motivație și Personalitate. Editura Trei,
București (traducere Andreea R ăsuceanu)
• Florin Marcu, Constantin Maneca (1986). Dicționar de neologisme, ediția a III-a .
Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucure ști
• Solomon Marcus (1984). Paradoxul. Editura Albatros, Bucure ști
• Karla K. Miley, Michael O’ Melia, Brenda Dubois (2006). Practica Asisten ței
Sociale: o abordare participativă. Polirom Iaș i (traducere Ioana Ciocian, Maria
Paula Mărginean, Elena Hortenzia Pop)
• Maryon McDonald (1993). The Constructi on of Difference: An Anthropological
Approach to Stereotypes. În: Inside European Identities: ethnography in Western
Europe, edited by Sharon Macdonald. Berg Publishers Limited, p.219-236
• Maryon McDonald (1996). ’Uni ty in diversity’. Some te nsions in the construction
of Europe. În: Social Anthropology , no.4, p.47-60
• Tom Nenon (2007). Freedom, Responsability, and Se lf-Awareness in Husserl. În:
Studia Universitatis Babe ș-Bolyai, Philosophia, LII, 1-2, 2007, p.11
• Peter Nilsson (2003). Empathy and Emotions. On The Notion of Empathy as
Emotional Sharing . Ůmea Studies in Philosophy 7, Gunnar Andersson, Ingvar
Johansson and Sten Lindstrom eds., De partment of Philosophy and Linguistic,
Ůmea Unversity, Sweden
• Okun, B.F. (1992). Effective Helping. Intervie wing and Counseling Techniques .
Pacific Grove
• Walter J. Ong (1982). Orality and Literacy. The Technologizing of the Word .
London & NY: Roudtledge
• Ian Owen (1999). Exploring the similar ities and differences between person-
centered and psychodynamic therapy. În: British Journal of Guidance &
Counselling, Cambridge, May 1999, vol.27, iss.2, pg.165, 14 pgs.,
http://www.il.proquest.com , accesat 10.01.2006
21

• Bhikhu Parekh (2006). Rethinking Multiculturalism. Cultural diversity and
Political Theory, palgrave macmillian
• Nossrat Peseschkian (1979/ 2005). Poveș ti orientale ca instrumente de
psihoterapie . UT Press, Cluj-Napoca (traducere Codru ța Cuc)
• Nossrat Peseschkian (1986). Psychotherapy of Everyday Life. Training in
Partenership and Self-Help. With 250 Case Histories, Spring er-Verlag Berlin
• Nossrat Peseschkian (1997). Positive Family Therapy. The Family as Therapist.
Sterling Publishers Pvt.Ltd., New Delhi
• Nossrat Peseschkian, prelegere susț inută în 2003 la: Conferin ța internațională de
Psihoterapie Pozitiv ă, Varna
• Nossrat Peseschkian (2007). Psihoterapie Pozitiv ă, Editura Trei, Bucure ști
(traducere Raluca Râpan)
• Peter, J. & Valkenburg P.M. (2006). Res earch Note: Individual Differences in
Perceptions of Internet Communication. European Journal of Communication , 21
(213), p.213-226
• Francis E. Peters (1993). Termenii filosofiei grece ști. Editura Humanitas,
București (traducere Dragan Stoianovici)
• Mario Di Pietro (2004). Rational Emotive Education in School. În: Romanian
Journal of Cognitive and Behavioral Pychotherapy, vol. 4, no.1, March, p.69-77
• Platon, opere VI (1989). Theaitetos. Edit. științifică și Enciclopedic ă, București
• Plutarh, 30E, Quomodo adolescens poetas audire debet/ Cum trebuie s ă îi asculte
adolescen ții pe poeți (traducere Alexandru Baumgarten)
• Ioan Radu, Petru Iluț , Liviu Matei (1994). Psihologie social ă. Editura Exe SRL,
Cluj
• Cheryl Regehr și Glancy Graham (2001), Empat hy and its influence on sexual
misconduct. În: Trauma, Violence & Abuse, vol.2, no.2, p.142-154. Accesat în
26.04.2009, la: http://tva.sagepub.com/cgr
• Fritz Riemann (1961/ 2005). Formele fundamentale ale angoasei. Editura Trei,
București (traducere Roxana Melnicu, Vaslie Dem. Zamfirescu)
22

• Geoffrey Rockwell (2003). Defining Dialogue. The Orality of Dialogue: From
Socrates to the Internet . Preprint from Rockwell Ge offrey, Amherst New-York,
Humanity Books, an imprint of Prometheus Book
• May Rollo (1969). Love and Will. W.W. Norton & Company New-York, London
• Marshall Rosenberg (2005). Comunicarea nonviolent ă – un limbaj al vie ții”.
Elena Francisc Pub.E (traducere Raluca Todor)
• Rosenzweig F. (1995). Cărticică despre mintea omenească s ănătoasă și bolnavă.
Editura Humanitas, (traducere Ioan I.ică )
• Maria Roth-Szamosközi (2003). Perspective teoretice și practice ale asisten ței
sociale, PUC, Cluj
• Maria Roth, Maria Diac onescu – coord. (2004). Formarea deprinderilor de
comunicare creativă. Editura Universitatea Babe ș-Bolay Cluj-Napoca, proiect
Leonardo da Vinci (manual)
• Doina-Ștefana S ăucan, Stroe Marcus (2002). Inteligen ța emoțională –
comunicarea și conflictul interpersonal. În: Revista de Psihologie, ianuarie –
iunie, tomul 48, nr.1-2, p.21-38, Bucure ști
• Schouten, A.P., Valkenburg, P.M., & Pete r, J. (2008, in press). Precursors and
Underlying Processes of Adolescents’ Online Self-Disclosure: Developing and
Testing “Internet-Attrib ute-Perception” Model. Media Psychology. Accesat în
21.11.2008: http://www.cam-ascor.nl
• Lawrence Schulman (2006). The Skills of Helping I ndividuals, Families, Groups,
and Communities . 5th edition. Thomson Brooks/ Cole, USA
• Katreena L. Scott ș i David A.Wolfe (2000). Change Among Batterers: Examining
Men'Success Stories. În: Journal of Interpersonal Violence, 15/827-842. Accesat
în 26.04.2009, la: http://jiv.sagepub.com/cgi
• Mara P. Selvini, Luigi Boscolo, Gianfranco Cecchi, Prata G. (1980).
Hypothesizing – Circularity – Neutrality: Guidelines for the Conductor of the
Session. În: Family Process, Vol. 19, no.1, March
• Laurence J. Silberstein (1981). Martin B uber: The Social Paradigm in Modern
Jewish Thought . În: The Journal of the Amer ican Academy of Religion , XLIX/2,
p. 211-229. Accesat în 19.08.2008 la: http://oxfordjournals.org
23

• James Slevin (2000). The Internet and Society. Polity Press, Cambridge UK
• Edith Stein, 1917/1989. On The Problem of Empathy. The Collected Works of
Edith Stein. Volume Three, 3rd Revised Edition (translated by Waltraut Stein).
ICS Publications Washington, D.C.
• John R. Suler (2000). Psychotherapy in Cyberspace: A5-Dimensional Model of
Online and Computer Mediated Psychotherapy. În: CyberPsychology &
Behavior, vol 3, no.2, p.151-159, Mary Ann Lieb ert Inc. Accesat în 24.08.2009,
EBSCO UBB Cluj, www.bcucluj.ro
• John R. Suler (2004). The Online Disinhibitation Effect. În: CyberPsychology &
Behavior, vol 7, no.3, p.321-326. Mary Ann Lieb ert Inc. Accesat în 24.08.2009,
EBSCO UBB Cluj, www.bcucluj.ro
• Ion Tănăsescu (2004). Principiul inten ționalităț ii la Franz Brentano. Editura Ars
Docendi, Bucure ști
• Charles B. Truax, Robert R. Carkhoff (1967). Towards effective counseling and
psychotherapy: Training and Practice. Aldine Pub. Co., Chicago
• Patti M. Valkenburg & Jochen J. Peter (2007). Preadolescents’ and Adolescents Online Communication and Their Closeness to Friends. În: Developmental
Psychology, 43, p. 267-277
• Paul Watzlawick, Janet Helmick Beavin, Don D. Jackson (1967 ). Pragmatics of
Human Communication. A study of Intera ctional Patterns, Pathologies, and
Paradoxes. Mental Research Institute Palo Alto California, W.W.Norton &
Company Inc., New-York
• Paul Watzlawick (1978/1993). The Language of Change. Elements of
Therapeutic Communication. W.W.Norton & Company New-York, London
• John Weckert (2005). Trust in Cyberspace . In Cavalier, R.J. (ed.), The Impact of
the Internet on Our Moral Lives . State University of New York Press, p. 107
• Jason Winfree (1999). Concealing Differen ce: Derrida and Heideggers 's thinking
of becoming. În: Research in Phenomenology, 1999, Vol. 29, p161, 19p.
• Diana Zosky (2003). Projective Identifica tion as a Contributor to Domestic
Violence. În: Clinical Social Work Journal, vol. 31, iss.4, p.419. Accesat prin
proquest, în 15.02.2006: http://pio.chadwzck.co.uk
24

25